You are on page 1of 9

TEORII MODERNE DESPRE APARIIA UNIVERSULUI I A SISTEMULUI SOLAR

Cernatinschi Jana anul III , grupa Tehnologie Chimica

Nu suntem siguri cum si de ce a luat nastere Universul. Cea mai populara teorie a nasterii Universului este cea numita Big Bang, fiind admisa de majoritatea astrofizicienilor ca model standard de formare a universului. Aceasta teorie se refera la un fel de explozie speciala, deoarece nu s-a produs intr-un spatiu deja existent care a dus la existenta universului. Aceasta teorie nu numai ca explica cum a luat nastere universul, insa explica si de ce se extinde permanent inca de la aparitia sa, uniform in toate directiile. Big Bang-ul s-a produs acum 13.7 miliarde de ani in urma, data fiind aproximata dupa varsta celor mai batrane stele, corespunzand partial cu vechimea Universului. [1] Astronomii au calculat c universul s-a format cu 13.798 0.037 miliarde de ani n urm. TeoriaBig Bang-ului (engl. marea explozie) explic n mare parte formarea universului, pe care o aseamn cu o explozie de proporii. Din momentul formrii universului a avut loc o expansiune a acestuia care are loc i astzi. Astronomii caut s descopere structura, comportamentul i evoluia materiei i energiei existente n univers. Despre evoluia viitoare a universului exist o serie de teorii. ntr-unul din scenarii expansiunea universului va continua pn la deirareaacestuia (Big Rip, engl. marea ruptur), iar n altul expansiunea va atinge un maximum, dup care universul va ncepe s se micoreze (Big Crunch, engl. marea compactare). Scenariul n care dup acest colaps are loc un nou Big Bang poart numele de Big Bounce (de la engl. to bounce, a ricoa / a sri). Astronomii cred c n prima fraciune de secund de dup explozie, universul s-a extins n proporii de milioane de ori mai mari dect starea iniial, iar n urmtoarea fraciune de secund extinderea a devenit mai nceat, acesta rcindu-se i lsnd loc particulelor de materie s se formeze. Cnd universul a ajuns la prima sa secund de existen, se presupune c atunci sau format protonii, iar in urmtoarele 1.000 de secunde a urmat era nucleosintezei, era n care sau format nucleii de deuteriu i care este prezent in universul de acum. Tot in aceste 1.000 de secunde s-au format si unii nuclei de litiu, beriliu si heliu. Cnd universul a ajuns la vrsta de un milion de ani a ajuns sa se rceasc pn la temperaturi de 3300 C n medie n care protonii i nucleii mai grei s-au format n urma nucleosintezei, putnd apoi s se combine cu electronii formnd atomii. nainte ca electronii s se combine cu nucleii, circulaia radiaiilor prin spaiu era dificil, radiaiile n forma fotonilor nu puteau traversa spaiul fr a intra n coliziune cu electronii, dar odat cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost uurat. Radiaiile n forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul n care radiaiile au fost eliberate,totul s-a rcit pana la -270 C, numindu-se radiaie cosmic de fond. Aceste radiaii au fost detectate prima dat de ctre radiotelescoape i apoi de ctre sonda spaial COBE. ntre anul 2 milioane i anul 4 milioane dup Big Bang s-au format quasarii, galaxii extrem de energetice. O populaie de stele s-a format din gazul i praful interstelar, apoi s-au contractat n a forma galaxiile. Aceast prim populaie se numete Populaia I i a fost format aproape n ntregime din hidrogen i heliu. Stelele formate au evoluat crend la rndul lor alte elemente mai grele care au dus la fuziuni nucleare explodnd i formnd supernovele. Mai trziu s-a format Populaia II, din care face parte i Soarele nostru, i conine elemente grele formate n istorie. Soarele nostru s-a format acum 5 miliarde de ani i se afl la
2

jumtatea vieii sale. Se presupune c viaa soarelui nostru este de aproximativ 11 miliarde de ani. Acum 4,6 miliarde de ani s-a format sistemul solar. Cea mai veche fosil a unui organism viu dateaz de acum peste 3,5 miliarde de ani. [2]

Era primordiala
Epoca Planck Astrofizicienii nu pot explica inca aparitia universului la secunda zero. Ei iau ca punct de plecare momentul 10^-43 secunde dupa Big Bang. Teoriile nu merg mai departe de momentul de la 10^-43 secunde, izbindu-se de zidul lui Planck. Inca nu se poate explica comportamentul atomilor in conditiile in care forta de gravitatie devine extrema, asa cum era universul de 10^-33 cm. Acest zid al lui Planck reprezinta de fapt existenta limitelor minime fizice ale obiectelor, iar Constanta lui Planck (quantumul de actiune) reprezinta cea mai mica dintre cantitatile de energie existente in lumea noastra fizica, adica limita divizibilitatii spectrale si limita extrema a oricarei divizibilitati. Epoca inflationara Aceasta perioada a avut loc dupa 10^-36 secunde dupa Big Bang. In aceasta epoca raza Universului a crescut brusc, exponential cu timpul, explicand printre altele aparitia diverselor neomogenitati in Univers. Epoca Marii Unificari In aceasta perioada, toate cele patru forte (gravitationala, tare, slaba, electromagnetica) sunt una singura. In acest moment Universul are varsta de 10^-33 secunde. Epoca Electroslaba In acest moment s-au diferentiat ultimele doua forte, cea slaba si cea electromagnetica, temperatura ajungand la 10^13K, iar diametrul crescand pana la 10^-13 m. In cele din urma, forta slaba separandu-se de cea electromagnetica. In Univers vor exista de acum incolo toate cele patru forte fundamentale cunoscute astazi. Epoca Hadronica Big Bang-ul a degajat radiatii, particule si nori de atomi. Macrocosmosul este plin de astfel de radiatii. Acestea sunt mixturi de electricitate si campuri magnetice ce cresc si mor, schimband energie intre ele. Unele radiatii au o energie mai mare decat altele. In radiatiile cu energie mare transferul de energie se produce mult mai rapid decat in cele cu energie mai mica. Sunt mai multe tipuri de radiatii, impartite in radiatii cu energie mare, precum: Razele gama, razele X, ultraviolete, infrarosu, microunde, radio etc. si radiatiile cu energie mica. In aceasta epoca s-au format quarcii, gluconii si leptonii. Ei pluteau in Univers intr-o supa quark-gluon. Particulele sunt impartite in doua categorii: Bosonii, particule forta, cu spin intreg si germionii, particule cu masa, clasificati in leptoni si quarcuri.

Epoca Leptonica In aceasta epoca s-a inceput formarea nucleelor de hidrogen si a durat o secunda. Epoca Nucleosintezei Aceasta este epoca la finalul careia reactiile nucleare nu se mai pot desfasura in mod natural, Universul fiind prea rece. In acest moment, Universul fiind format din 75 % hidrogen, 25% heliu si urme de deuteriu, beriliu, bor si litiu. A durat 3 minute. Epoca Deionizarii Epoca Deionizarii a durat 379.000 de ani si reprezinta finalul Erei Big Bang-ului. Materia domina, sub forma de ioni, energia electronilor fiind inca prea mare pentru ca acestia sa ramana inchisi in interiorul atomilor.

Era stelara
Epoca dominarii materiei Aici se incheie era Big Bang-ului, si incepe era stelara. Dupa aproximativ 380.000 de ani dupa Big Bang, Universul s-a racit suficient de mult pentru ca electronii sa fie capturati de protoni iar particulele alfa de forma atomilor. Un electron este atras de proton deoarece sunt incarcati de un curent electric opus, ramanand impreuna si formand un atom de hidrogen. In acelasi mod doi electroni se atrag de fiecare particula alfa ce contine doi protoni, creand un atom de heliu. In jurul unui atom, electronul formeaza un fel de scut. Inauntrul atomului este un spatiu gol, mai putin masa ocupata de protonul din centru. Odata ce electronii au fost prinsi in atomi, ceata Universului a disparut. Epoca formarii galaxiilor, stelelor si a reionizarii Gravitatia a condensat atomii in galaxii, unde au aparut si primele stele. Stelele au creat noi tipuri de atomi cand au imbatranit si au explodat, transformandu-se in supernove. Universul a grescut si s-a racit. Atomii au inceput sa fie atrasi de o forta numita forta gravitationala. Aceasta este o atractie dintre fiecare particula de materie din Univers, forta care ne tine si pe noi pe Pamant. Galaxiile sunt insule de miliarde de stele, separate de alte galaxii. Cea mai studiata si cunoscuta este galaxia noastra, Calea Lactee. In intreg Universul exista alte miliarde de galaxii, iar multe dintre acestea sunt foarte asemanatoare cu galaxia noastra. Galaxiile sunt de obicei in forma de spirala (70%) sau au forma eliptica (30 %). Tot in aceasta perioada s-au format si quasarii. Quasarii sunt de 1000 de ori mai mici decat o galaxie, insa emit de 100 de ori mai multa lumina decat ele. Luminozitatea lor enorma poate proveni de la faptul ca adapostesc Gauri Negre. Formarea Sistemului Solar Turtirea gazului si prafului intrand in bratul spiral al galaxiei a dat nastere stelelor. Atomii noi au fost eliberati inapoi in galaxie, unindu-se si formand praful cosmic si moleculele. Stelele noi precum Soarele din sistemul nostru solar, s-a format din aceste materiale din bratul spiralat, iar praful si moleculele au format planetele. Sistemul nostru solar s-a format in decursul a peste 9 miliarde de ani.
4

Pamantul este singura planeta din sistemul nostru solar unde apa se afla in stare lichida, lucru esential pentru aparitia vietii. Pamantul este asezat la o distanta potrivita fata de Soare. Putin mai aproape si apa s-ar fi evaporat. Daca Pamantul ar fi fost mai departe de Soare, apa ar fi inghetat. Pamantul, asemenea altor planete din sistemul nostru solar, are o orbita circulara aproape perfecta. Daca ar fi avut o orbita ovala viata probabil nu ar mai fi aparut. Pamantul face o rotatie completa o data pe zi, iar in jurul Soarelui o data pe an. Pamantul s-a format acum 4,55 miliarde de ani din materia norului gazos al Nebuloasei Solare, alaturi de Soare si de celelalte planete din sistemul nostru solar. Luna s-a format mai tarziu. Initial sub forma lichida, stratul exterior al planetei s-a racit, dand nastere scoartei terestre. Emanatiile de gaze si eruptiile vulcanice au format atmosfera primara. Condesarea vaporilor de apa, alaturi de gheata din comete au format mai apoi oceanele. Aceasta puternica activitate chimica a fost sursa aparitiei, acum 4 miliarde de ani, a unei molecule cu capacitatea de a se inmulti spontan. Dezvoltarea procesului de fotosinteza a permis ca energia Soarelui sa fie utilizata direct si eficient, oxigenul rezultat acumulandu-se in atmosfera si dand nastere stratului protector de ozon. [3]

SUGESTII PROPRII
Ar putea fi momentul sa spunem "la revedere" teoriei Big Bangului. O echipa de cosmologi speculeaza ca Universul s-a format din resturile ejectate atunci cand o stea 4dimensionala s-a prabusit intr-o gaura neagra. Acest nou scenariu postulat de cercetatori ar explica de ce cosmosul pare sa fie atat de uniform in toate directiile. Modelul standard Big Bang afirma ca Universul a explodat dintr-un punct infinit de dens, cunoscut sub numele de singularitate. Totusi, nimeni nu stie ce ar fi provocat aceasta explozie: legile cunoscute ale fizicii nu ne pot spune ce s-a intamplat in acel moment. "Din punctul de vedere al cunostintelor actuale din fizica, puteau sa zboare si dragoni din singularitate", comenteaza Niayesh Afshordi, astrofizician la Perimeter Institute for Theoretical Physics din Waterloo, Canada. In modelul actual este greu de explicat cum un Big Bang violent a reusit sa lase in urma sa un Univers care are o temperatura aproape totalmente uniforma, pentru ca nu pare sa fi trecut suficient timp de la "nasterea cosmosului" pentru a putea atinge un punct de echilibru al temperaturii. Pentru majoritatea cosmologilor, cea mai plauzibila explicatie pentru aceasta uniformitate ar fi aceea ca, dupa inceputul timpului, o forma necunoscuta de energie a facut Universul tanar sa se "umfle" cu o viteza mai mare decat viteza luminii. In acest mod, o bucata mica cu aproximativ aceeasi temperatura s-ar fi intins, devenind cosmosul vast pe care il vedem astazi. Totusi, Ashfordi subliniaza ca "Big Bang-ul a fost atat de haotic incat nu este clar unde ar fi putut fi intalnita o bucata mica si omogena care sa permita debutul procesului inflatiei". Intr-o noua cercetare publicata pe arXiv, Ashfordi si colegii sai studiaza o propunere facuta in 2000 de o echipa in care se gasea si Gia Dvali, un fizician ce lucreaza astazi la Universitatea Ludwig Maximilians din Munchen, Germania. In propunerea din 2000, Universul nostru tridimensional (3D) este o membrana care pluteste printr-un "univers vrac" care are patru dimensiuni spatiale. Cercetatorii condusi de Ashfordi au realizat ca, in cazul in care universul vrac ar contine propriile sale stele 4D (patru-dimensionale), unele ar putea colapsa, formand gauri negre 4D la fel ca stelele masive din Universul nostru: explodand ca supernove, aruncand cu forta straturile exterioare, iar straturile interioare colapsand intr-o gaura neagra. In Universul nostru, o gaura neagra este marginita de o suprafata sferica numita "orizont de evenimente". Daca in spatiul obisnuit tridimensional este nevoie de un obiect bi-dimensional (o suprafata) pentru a crea o "granita" in gaura neagra, in "universul vrac" orizontul de evenimente al unei gauri negre 4D ar fi un obiect 3D - o forma ce poarta numele de hipersfera. Cand cercetatorii condusi de Ashfordi au modelat moartea unei stele 4D, ei au descoperit ca materialul ejectat ar forma o membrana 3D care inconjoara orizontul de evenimente 3D si care se extinde incet.
6

Autorii postuleaza ca universul 3D in care traim ar putea fi exact o astfel de membrana si ca noi detectam dezvoltarea membranei ca fiind expansiunea cosmica. "Astronomii au masurat acea expansiune si au extrapolat din ea ca Universul a inceput cu un Big Bang dar asta e doar un miraj", afirma Afshordi. Modelul conceput de Afshordi explica in mod natural uniformitatea Universului nostru. Deoarece universul vrac 4D ar fi putut avea in trecut o perioada infinita de timp, ar fi fost suficient timp ca diferite parti ale universului 4D sa atinga un punct de echilibru, acesta fiind mostenit de universul nostru 3D. Modelul lui Afshordi are si niste probleme, totusi. La inceputul acestui an, observatorul spatial Planck a dat publicitatii date care cartografiau micile fluctuatii de temperatura in radiatia cosmica de fond radiatia straveche care poarta amprentele primelor momente ale Universului. Fluctuatiile confirmau predictiile modelului Big Bang clasic si ale teoriei inflatiei, insa modelul propus de Afshordi deviaza de la observatiile facute de Planck cu aproximativ 4%. Sperand sa rezolve discrepantele, Afshordi afirma ca lucreaza la rafinarea modelului. In ciuda acestei nepotriviri, Dvali lauda modul ingenios in care cercetatorii au reusit sa renunte la modelul Big Bang. "Singularitatea este problema fundamentala a cosmologiei, iar acesti cercetatori rescriu istoria astfel incat singularitatea sa nu existe", spune fizicianul. Desi rezultatele observatorului Planck "demonstreaza ca teoria inflatiei este corecta", ele nu ofera un raspuns la intrebarea "cum a avut loc inflatia", spune Dvali. Acest studiu ar putea ajuta la demonstrarea faptului ca inflatia a fost activata de miscarea Universului printr-o alta realitate, cu mai multe dimensiuni, concluzioneaza Dvali.

CONCLUZII
Exist mai multe teorii despre soarta Universului. - S-ar putea dilata la nesfrit, disprnd pur i simplu. - S-ar putea opri din dilatare i s rman ca atare. - Ar putea atinge o dimensiune maxim, iar apoi s se contracte pn la prbuirea datorit gravitii - teoria Big Crunch. - Ar putea trece prin faze alternative de dilatare i contracie la nesfrit. - Ar putea izbucni un nou Big Bang care va crea la rndul lui un alt Univers. Odata cu acceptarea faptului ca Big Bang-ul a devenit paradigma dominanta a cosmologiei actuale, teologii, liderii religiosi si credinciosii de rand au reactionat in moduri diferite fata de teoria in cauza. Unii au acceptat evidentele stiintifice ca atare, fara a-si pune alte intrebari, altii au incercat sa impace teoria cu propriile convingeri religioase. In prezent, savantii se vad coplesiti de aparitia informatiilor din ce in ce mai detaliate referitoare la existenta sau inexistenta asa-numitei energii neagre si materii neagre, notiuni care ar putea schimba radical tot ce stim despre Big Bang si modul in care acesta s-a propagat. In functie de ceea ce stim pana acum despre energia neagra, se contureaza doua scenarii: fie Universul va atinge o dimensiune maxima, dupa care va cadea in colaps, fie expansiunea sa nu se va opri niciodata, iar Cosmosul va deveni infinit in adevarata acceptiune a termenului. O teorie de ultima ora care a pus pe jar comunitatea stiintifica mai afirma ca chiar daca dimensiunea spatiala a Universului este nelimitata, la un momentdat timpul se va opri. Intreaga desfasurare a evenimentelor ne arata, de fapt, cat de putine stim despre lumea in care traim, dar si - mai grav! - ca aproape tot ceea ce sustinem ca cunoastem se bazeaza pe scenarii, supozitii, ipoteze si teorii niciodata demonstrate (sau demonstrabile) in totalitate. Cum am aparut? Incotro de indreptam? Va muri vreodata Universul? Exista alte Universuri in afara de cel in care ne aflam? Putem macar sa parcurgem cu mintea vastitatea cosmica? Avem instrumentele necesare? Sau capacitatea noastra mentala este incapabila pentru o asemenea calatorie?

BIBLIOGRAFIE
1..http://www.descopera.ro/descopera-misterele-universului/7426500-stephen-hawking-origineascandaloasa-a-universului

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Univers 3. http://www.descopera.org/umanitate-si-univers-partea-i-nasterea-universului/

You might also like