Arhivist-paleograf

Danielle ELISSEEFF
mai just demersul umanistului.
(Civilizaflia chinezæ, p. 15). Nimeni nu a definit, færæ-ndoialæ,
clasificærilor øi judecæflilor cærora le suntem cel mai ataøafli“
tarea cu estimærile øi experienflele unui foarte mare popor a
„un studiu aprofundat al lucrurilor chineze... ar permite confrun-
stræine lumii? Cu siguranflæ nu. Granet proclama, dimpotrivæ, cæ
Lucræri obscure pentru marele public, de puræ erudiflie øi
Imperiului.
cunoaøte decât versiunea târzie, revæzutæ øi corectatæ de gânditorii
misterul, dar despre care Granet se plângea mereu cæ nu le
(Hubei). Douæ texte fundamentale, care nu øi-au pierdut deloc
este frecvent tradusæ) scoasæ la luminæ în 1974 la Mawangdui
vechi versiuni, øi ea, a Daodejing (Calea øi Virtutea sa, dupæ cum
gæsitæ în 1978 la Fuyang (Anhui); øi cea, în sfârøit, a celei mai
mai vechi versiuni cunoscute astæzi a Shijing (Cartea Odelor)
Colecflie coordonatæ de DAN PETRESCU orientales, Paris, Imprimeria nationale, 1948, p. 383); cea a celei
statuia în relief“ (cf. Cent Cinquantenaire de l’Ecole des Langues
despre care René Grousset spunea cæ-i „sclptase, cu cuvinte,
cea (1974) a marelui ansamblu funerar al Primului Împærat,
fli-o la unele descoperiri recente care l-ar afecta în mod deosebit:
Coperta colecfliei: RÆZVAN LUSCOV færæ istorie“, dupæ cum o afirmæ el, adicæ pentru popoare de
tradiflie oralæ øi færæ memorie conøtientæ a „timpului lung“. Dar o
aplicæ la civilizaflia chinezæ, al cærui edificiu social se sprijinæ, de
mai bine de trei mii de ani, tocmai pe istorie, pe scriere. Øtiinflele
istorice ar trebui astæzi sæ-i aducæ omagiu: Granet demonstreazæ
cæ metoda sociologicæ nu trebuie sæ fie limitatæ numai la popoa-
rele cu tradiflie oralæ øi nu înceteazæ, ca un bun meseriaø, sæ-øi
manifeste „recunoøtinfla când s-a servit de o unealtæ eficace“
(Dansuri..., p. 59).
Øi aceasta pentru cæ Granet, o datæ în plus, nu s-a încrezut în
istoria chinezæ: un monument coerent, netezit øi ca o barieræ de
netrecut între trecutul real øi cel pe care literaflii au dorit sæ-l viseze.
Existæ, în China, grupuri întregi de fiinfle care nu apar niciodatæ în
istoriile oficiale, sau cel mult sub o formæ stereotipæ: femeile de
exemplu, când admirabile, când abominabile, dar niciodatæ
„adeværate“, sau flæranii øi meøteøugarii, færæ a mai vorbi de cei de
la marginea societæflii. Prosopografia nu are decât de câøtigat din
descoperirile arheologice, sau din despuierea arhivelor private, pe
care istoricii oficiali nu le folosesc. dar aceastæ miøcare nici mæcar
MARCEL GRANET nu era inifliatæ în perioada în care scria Granet; recent demaratæ, ea
LE CIVILISATION CHINOISE nu a luat o oarecare amploare decât în ultimii zece ani.
© Editura Nemira, 2000
De aceea Granet considera cæ este mai judicios sæ se recurgæ,
nu atât la textele istorice, cât la transcririle literare ale miturilor
Comercializarea în afara graniflelor flærii færæ acordul øi arhetipurilor, astfel încât sæ se scoatæ în relief „simbolizærile“
editurii este interzisæ. din care iau naøtere, dupæ pærerea sa, singurele diferenfle ade-
Difuzare: værate dintre civilizaflii. Dar aceasta nu-l împiedicæ sæ sublinieze,
S.C. Nemira & Co, str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, Bucureøti în altæ parte, importanfla economiei, færæ a-i atribui totuøi valoarea
Telefax: 314.21.22; 314.21.26 unui determinism absolut. Øi, din lipsa unor izvoare serioase,
Clubul cærflii: C.P. 26-38, Bucureøti inclusiv cele care i-ar permite sæ evalueze mai bine autenticitatea
e-mail: editura@nemira.ro
tratatelor economice antice cum este Guanzi, s-a trezit pur øi
www.nemira.ro simplu împins cætre istoria mentalitæflilor.
Cititorul nu se va plânge de aceasta. Granet ne invitæ la o
descifrare inteligentæ øi metodicæ, aproape psihanaliticæ, a textelor
clasice; o lecturæ atentæ a vieflii cotidiene, zugrævitæ cu mult umor
ISBN 973-569-454-9
când pune în joc comparatismul metaforelor: cea care exprimæ, de
exemplu, frumuseflea femininæ. Astfel, poetul chinez va læuda
gâtul fin ca un vierme al unei frumoase, fruntea sa înaltæ øi bom-
batæ, ca cea a unui greier, genele sale împrumutate de la un vier-
13

de ADRIANA MITU
Traducere din limba francezæ
Viafla publicæ øi viafla particularæ
CIVILIZAŒIA CHINEZÅ
Marcel Granet
Lucrare apærutæ cu sprijinul
MINISTERULUI CULTURII
14
dacæ ne referim numai la faimoasele scheme generale ale lui
mærginim la datele simple ale arheologiei chineze, øi mai incertæ
Tema matriarhatului primitiv, de exemplu, incert dacæ ne
arheologia actualæ, cel puflin parflial, de logica prea riguroasæ.
l-au fæcut sæ clædeascæ uneori construcflii ce sunt contrazise de
putut sæ vorbeascæ despre totul, iar lipsa unor diferite materiale
XIX-lea, mæsuratæ cu puterea judecæflii sale. Cu siguranflæ nu a
Granet nu se baza la vremea sa decât pe øtiinfla secolului al
fiecare an mai multe mii de articole consacrate øtiinflelor sociale,
rate publicaflii occidentale, øi în timp ce chinezii înøiøi editeazæ în
În timp ce toate acestea sunt evidente astæzi, dupæ nemumæ-
a orezului.
sarcinilor; el deseneazæ cu træsæturi îngroøate China meiului øi cea
zonele de coastæ, subliniazæ caracterul sexual al distribuirii
tive asupra populafliilor stepei øi asupra modurilor de viaflæ din
evocæ cu prudenflæ (p. 159) viziunea sa asupra influenflelor respec-
Granet cautæ, în sfârøit, sæ defineascæ câteva axe constante: el
Dincolo de nenumæratele particularitæfli locale sau temproale,
în medii „vii“.
irealizabilæ – apoi, în ultimæ analizæ, antropologia øi anchetele ei
istoria tehnicilor – Granet se gândea la aceasta, dar o considera
simbolica religioasæ, færæ a uita arendarea pæmânturilor, nici
înrudirii, nofliunea de caracter endogen sau exogen, særbætorile øi
pripit, „noua istorie“; stratigrafia socialæ, jocurile complexe ale
legiate astæzi de cea care este numitæ, færæ îndoialæ puflin cam
încercarea unei reconstituiri atente, deja, la toate temele privi-
datoratæ experienflei de viaflæ personalæ a autorului, îl conduce la
Aceastæ abordare din perspectivæ sociologicæ, înclinaflie
p. 169).
riøurile pe care ameninflau sæ le striveascæ“ (Civilizaflia chinezæ,
sæu“, în timp ce „plante cæflærætoare invadau zidurile øi acope-
atât de subflire, încât o vræbiuflæ putea sæ-l stræpungæ cu ciocul
fi locuit cu adeværat în acele case preistorice al cærui acoperiø era
pentru totdeauna, pe care el o reconstruieøte; este ca øi cum el ar
istoric. El se aflæ purtat de vis, în centrul acestei lumi dispærutæ
Umor, færæ îndoialæ, dar emoflia poetului îl cuprinde øi pe
produce mai degrabæ frisoane!
me de mætase; straniu, mai ales pentru Europa, unde insecta
Esther Boserup (Women’s role in Economic Development,
Londra, 1970) în societatea primitivæ, ia la Granet aspectul unei
dogme. Iar aceastæ temæ, pozitivistæ øi marxistæ în acelaøi timp,
verificând concepfliile confucianiste asupra originii umanitæflii,
reapare astæzi în forflæ, la preistoricii chinezi, care nu se sfiesc, ca
o supremæ consacrare, sæ facæ uneori referinflæ la Granet. Îi
împrumutæ chiar cu plæcere ideea „casei comune“ øi cea a unei
„organizæri flæræneøti antice ((dupæ)) un principiu analog cu
principiul totemic“. Atâtea elemente încât arheologia nu ajunge
mereu sæ le confirme. Semnatara acestor rânduri øtie câte ceva
despre acest lucru, pe care a crezut un timp – sau s-a prefæcut cæ-l
crede – acela de a putea aduna urmele arheologice ale faimosului
matriarhat primitiv: savanflii øi-au dat atâta ostenealæ, de-a lungul
secolelor, sæ demonstreze femeilor cæ ele nu mai trebuiau sæ-øi
exercite puterea pentru cæ uzaseræ de ea odinioaræ prea mult timp!
Dar, sæ fiu iertatæ de unii preistorici chinezi, care merg uneori
prea repede în munca lor, cimitirele neolitice adæpostesc în mod
global cel puflin tot atâflia bærbafli, câte femei; øi dacæ au existat,
în unele locuri øi în unele epoci, sate, comunitæfli organziate dupæ
sistemul matriarhal, este greu de afirmat cæ ansamblul micilor
culturi ce au format „China“ au aparflinut toate, în acelaøi stadiu
al evolufliei lor øi pentru o perioadæ notabilæ, unei ordini sociale
matriarhale.
Dar a te gândi la aceastæ temæ, înseamnæ øi astæzi „a face ca
Granet“, atât este de adeværat cæ el a deschis cæi imense, bogate,
acelea, cu siguranflæ, pe care se cuvenea sæ ne angajæm.
Civilizaflia chinezæ a lui Granet nu poate fi discutatæ nici nu
poate fi fragmentatæ sau adusæ la zi. Ea se citeøte ca un manifest,
ca o incitaflie la reflecflie, la ascuflirea spiritului critic, fie chiar øi
pentru a fi folosit împotriva ei. Granet a introdus în studiile
chineze un ferment la fel de viu – øi cu efecte la fel de multiple –
ca Ernest Renan în studiile biblice sau Roland Barthes în critica
literaræ; dupæ ei, nimic nu mai poate fi refæcut ca înainte. Cu
certitudine a fost nevoie de curaj pentru a încerca aceastæ sintezæ,
în vreme ce el øtia cæ construieøte pe nisip, chiar în momentul în
care arheologia avea poate sæ ruineze teoriile sale. Din aceastæ
orgolioasæ confruntare el a ieøit, în mare, învingætor. Iar cercetæ-
torul de astæzi se gândeøte cu emoflie la emoflia pe care el ar resim-
15
 5 12
la fiinflele cele mai simple, la mulflimile cele mai primitive, între
la texte la fiinfle øi la locuri, el simte profund legætura care existæ,
spune un poet, prin aceea cæ la el, imaginaflia empaticæ merge de
M. Granet a fost în acelaøi timp øi un artist, „am putea chiar
un studiu separat, privind propriile sale creaflii“ (H. Berr).
mentalitatea ce decurge din ele, am considerat cæ aceasta necesitæ
dupæ un tablou al vieflii publice øi private în care apare øi
unei Weltauschung, a unei concepflii asupra lumii øi vieflii; øi
alt volum Gândirii chineze: „Civilizaflia chinezæ“ este emanaflia
acestei „revelæri“ a lui Marcel Granet a impus consacrarea unui
dau de gândit psihologilor øi istoricilor“ (Henri Berr). Importanfla
superficiale care-i amuzæ pe cælætori, diferenflele profunde care le
gândire colective“. A øtiut sæ arate „dincolo de diferenflele
permit sæ scoatæ la luminæ fragmente instructive de viaflæ øi de
Granet „efectueazæ, în textele sale, sæpæturi psihologice care-i
la suprafaflæ elemente ale trecutului care au zæcut îngropate;
de ceea ce evidenfliazæ psihologia occidentalæ. Arheologia scoate
reveleze stærile sufleteøti, factorul subiectiv, atât de diferite faflæ
insuficiente pentru a face sæ fie înfleleasæ o civilizaflie, el a øtiut sæ
se opri asupra faptelor care, incontestabil, sunt indispensabile, dar
Occidentului cu privire la istoria øi mentalitatea chinezæ. Færæ a
asupra Chinei: el este unul dintre cei mai mari inifliatori ai
Nu mai este nevoie sæ reamintim importanfla lucrærilor sale
din Paris.
orientale vii, Administrator al Institutului de Înalte Studii chineze
ticæ de Înalte Studii, Profesor la Øcoala Normalæ de Limbi
MARCEL GRANET a fost Director de studii la Øcoala Prac-
ori stângace, dar activæ a unora, øi reflecflia teoreticæ, academicæ,
dar imobilæ din punct de vedere fizic, a celorlalfli.
La sfârøitul secolului al XIX-lea, totul s-a schimbat; distanfla nu
mai constituia o piedicæ, reflecflia eruditæ nu mai excludea angajarea
fizicæ. Misionarii nu mai erau singurii furnizori de informaflii;
aventurieri øi cælætori modificau datele cercetærii. Stræbætând
Euroasia în lung øi în lat, lipsifli de grijile apostolatului, sfidând
imensitatea øi frontierele, ei descopereau în trecere uimitoare vestigii
arheologice sau file firave de texte foarte vechi øi necunoscute.
În acest curent a luat naøtere „sinologia“ secolului XX; nici
una dintre marile capitale europene nu a fost stræinæ de acest lucru.
O mare efervescenflæ a pus stæpânire pe mediile orientaliste
pariziene; cælætoria în Extremul Orient se impunea oricærui
cercetætor tânær øi valid.
Dupæ Eduard Chavannes (1865-1918), care face figuræ de
pionier, ramura francezæ a „Asociafliei“ øi-a pus toate speranflele
în Paul Pelliot (1878-1945); el reunea, din fericire, o mare sete de
cunoaøtere cu vigoarea unui om de acfliune. Cunoscuse epoca sa
de glorie în timpul celor „cincizeci øi cinci de zile ale Beijingului“,
în cartierul Legiunilor asediate de cætre Boxeri (1900). Færæ a mai
intra în detaliile unei lungi cæutæri, urmæritæ ca-ntr-un roman de
aventuri, vom refline cæ, în decembrie 1907, P. Pelliot sosea la
Dunhuang, poartæ chinezæ extremæ a Asiei centrale, pe urmele
englezului Aurel Stein. Meritul lui Pelliot a fost acela de a fi
sesizat întreaga importanflæ a „niøei manuscriselor“, astæzi cele-
bræ, în care dormeau texte „arhivate“ acolo de mai bine de o mie
de ani. El a cumpærat atâtea câte a putut øi a adus Bibliotecii
Naflionale din Paris un fond atât de bogat încât, la mai bine de o
jumætate de secol de exploatare, nu dæ semne de epuizare.
Aceastæ descoperire, alæturatæ unui talent prodigios de lingvist øi
o erudiflie de excepflie enciclopedicæ, au fæcut posibilæ, la treizeci
øi trei de ani (1911), alegerea sa ca profesor la Collège de France.
În acest timp, maestrul sæu la Colegiu, precum øi pe drumurile
Chinei, Edouard Chavannes, îøi continua lucrærile, la fel de
actuale, chiar øi dupæ douæ treimi de secol, asupra Memoriilor
istorice ale lui Sima Qian, asupra mitologiei asiatice, asupra
arheologiei Chinei, la care îl iniflia în trecere øi pe marele poet øi
cælætor Victor Segalen.
8 9
øi punctele sale de vedere statistice, pentru studiul „popoarelor
de o metodæ – sociologia – inventatæ, cu clasificærile sale logice
Aceasta este marea originalitate a lui Granet: el se serveøte
(Introducere la Dansurile øi legendele Chinei antice).
îmbogæflesc cu valori precise spectacolul ce se oferæ de la înælflime“.
Atunci, færæ îndoialæ, impresiile urcuøului culese vor apærea cæ
zilei îi va apare peisajul. El va descoperi calea øi motivaflia ei...
acea obosealæ a ascensiunii îl invit pe cititor. Numai la sfârøitul
Dinastiilor“. Iar poetul ieøea la ivealæ de dupæ istoric: „Tocmai la
ghicite condifliile sociale, tehnice, etnografice care au stat la baza
a supune aceste legende deformate unei analize sociologice... Pot fi
fie øi o singuræ legendæ chinezæ... Dar vreau sæ aræt cæ este de ajuns
care el îøi invita cititorii: „nu voi face greøeala de a dori sæ reconstitui
Dansurile øi legendele Chinei antice, itinerariul aproape inifliatic la
Øapte ani mai târziu, în 1926, el explica cu entuziasm în
vedere care-l obliga sæ caute øi sæ gæseascæ în altæ parte.
eficace, cæci amândouæ sunt puflin critice (p. 3)“. Un punct de
informatorilor indigeni, sau în cel al unei øcoli, nu mi se par
a folcloristului, care se mulflumeøte sæ descrie faptele în limbajul
textele împreunæ cu singurele resurse ale criticii externe, nici cea
risea cæ: „nici metoda istoricului, care se limiteazæ la a clasa
lui Emile Durkheim øi Edouard Chavannes“. Cæci Granet mærtu-
øi cântecele vechi ale Chinei (1919) era deja oferitæ „în memoria
Nu era la începuturile sale în omeniu: Cartea sa Særbætorile
un instrument desemnat la mare întâmplare: analiza sociologicæ.
moderne care suscitau interpretæri originale. Granet a întrebuinflat
însæ aceastæ sintezæ trebuia realizatæ în funcflie de metodele
sinologice, bazate în exclusivitate pe datele clasice ale scrisului:
tatea de a stabili acum o primæ sintezæ, dupæ o sutæ de ani de studii
Nu s-a læsat învins pentru acesta; dimpotrivæ, afirma necesi-
care, ea singuræ, putea, în ultimæ instanflæ, sæ lumineze textele.
øi cât de mult dorea el o dezvoltare pe mæsuræ a unei arheologii
nici o ocazie de a reaminti tot ceea ce era teoretic în abordarea sa
1936, într-un climat politic foarte întunecat). Granet nu a scæpat
oficiale ale sæpæturilor nu erau publicate (nu au fost decât în
Totuøi, prudenfla trebuia pæstratæ, atâta timp cât rezultatele
odatæ, întæritæ.
Shang. Autoritatea Istoriilor, atât de contestate, devenea dintr-
Aceasta este atmosfera în care Marcel Granet (188-1940),
strælucit absolvent al Øcolii Normale, licenfliat în istorie (1907),
s-a aplecat asupra Chinei, unde s-a dus între 1911-1913. A
descoperit acolo o flaræ în plinæ transformare, între moartea unui
Imperiu (1911) øi naøterea unei Republici (1 ianuarie 1912). O
societate apunea, trebuia sæ te græbeøti ca sæ o ajungi s-o înflelegi.
A urmat apoi teribila rupturæ a Marelui Ræzboi, lovindu-i
inexorabil øi pe unii øi pe alflii: tânærul – la acea vreme – Robert
des Rotours a træit øapte ani sub drapel, dintre care patru în
tranøee; Marcel Granet a fost grav rænit de douæ ori; iar Chavannes,
pe care vârsta øi sænætatea sa slæbitæ îl flineau departe de conflict,
a murit în 1918 de epuizare fizicæ øi moralæ.
La un an dupæ victorie, în 1919, Marcel Granet publica deja
ale sale Særbætori øi cântece vechi din China, dedicate lui
Chavannes. Pelliot s-a reîntors la Collège, unde Henri Maspéro
(1883-1945) l-a întâlnit în 1920; totul a fost reluat. În 1925, Granet
a ocupat catedra de istorie a Øcolii de Limbi orientale, læsatæ
vacantæ de Henri Cordier øi în 1926, direcflia Institutului de Înalte
Studii Chineze. Tofli se stræduiau sæ recupereze timpul pierdut.
Istoria Chinei arhaice fascina în acelaøi timp cu putere, atât
pe Marcel Granet, cât øi pe Henri Maspéro. Acesta din urmæ o
exprima, cât se poate de simplu, în opera sa de bazæ (China
anticæ) apærutæ în 1928: „Diferenfla ((între cei doi savanfli)) mi se
pare cæ fline mai ales de faptul cæ eu vorbesc aici de ceremonii
reglementate relativ târziu în vechile temple, în timp ce el
((Granet)) a studiat træsæturile cele mai primitive ale acestor
dansuri“ (p. 29.).
Granet se sprijinea pe texte, care au ræmas mereu, ca øi
pentru Maspéro, materialul sæu de bazæ. Dar nu disprefluia nici
informafliile etnografice contemporane colectate în China, chiar în
Indochina, mai ales la Tonkin, la care face adesea referinflæ în
lucrærile sale. Se mai folosea, dupæ cum se cade, de excelentele
lucræri elaborate de sinologia europeanæ a secolului al XIX-lea:
traducerile lui Biot, ale lui Courreur, Legge care, chiar contesta-
bile, aveau cel puflin meritul de a desfleleni un teren încæ aproape
virgin. Nu a neglijat nici alte lucræri mai recente ca Povestirile
istorice ale lui P. Wieger, publicafliile lui B. Schindler, B. Lauper,
 7 10
lor. Exista un soi de antinomie între cunoaøterea directæ, de multe
cunoøtinflele øi experienfla a preoflilor, trecându-le prin sita rafliunii
informafliile necesare; din Europa, filologi øi istorici exploatau
textelor clasice chineze. Misionarii care lucrau în Asia le aduceau
studiaseræ, dar au pætruns totuøi, cu ræbdarea unor gravori, misterul
niciodatæ sæ poarte o banalæ conversaflie în limba pe care ei o
erudifli, care nu-øi pæræsiseræ niciodatæ flinutul natal, nu øtiuseræ
øtiinflelor umaniste europene. Meøteøugarii acesteia erau uimitori
unor multiple peripeflii politice øi filozofice, China sæ intre în atenflia
Dar a mai fost nevoie de douæ sute de ani pentru ca, datoritæ
repuneri în chestiune.
Mendoza – admirabile modele de meditat øi izvorul multor
marelui regat al Chinei (ediflia francezæ din 1585) a Pærintelui de
acest lucru, gæsind în China – recent ilustratæ în epocæ prin Istoria
sa greutate pe destinul europei; Montaigne se gândise deja la
De fapt, de mult timp întreaga planetæ se sprijinea cu întreaga
umanitate.“
vedere europeanocentrist pentru a putea îmbræfliøa întreaga
Evoluflie a Umanitæflii care dorea sæ depæøeascæ „punctul de
raræ, extrem-orientalæ a celebrei colecflii a lui Henri Berr, acea
o carte izolatæ, ci ca o verigæ de neînlocuit dintr-un lanfl, piesa
lucrarea Civilizaflia chinezæ, acum aproape øaizeci de ani. Øi nu ca
tuturor întrebærilor. În acest context a apærut, pentru prima oaræ,
1
929: an întunecat ce a urmat „Anilor nebuni“, an al
Prefaό
sufletul lor øi sufletul lucrurilor... Aceste cânturi, aceste formule,
aceste dictoane prin care Granet regæseøte vechea Chinæ, el le
citeazæ din fericire, le traduce în ritmuri potrivite, în aøa fel încât,
rememorarea emoflionantæ se completeazæ cu o pasionantæ
antologie“ (H. Berr).
Acest studiu despre China „clasicæ“ øi despre mentalitatea sa
originalæ, care începe în aceastæ carte øi va continua în urmæ-
toarea, deschide în acelaøi timp – dupæ cum cititorul øi-a dat
probabil seama – noi perspective asupra celor mai recente fapte.
A face sæ fie descoperitæ în detaliu viafla milenaræ a acestui popor
obiønuit cu o muncæ îndârjitæ, împins sæ se organizeze în colec-
tivitæfli pentru a atinge obiective considerate ca temerare; a face
sæ se înfleleagæ de ce øi cum, Împæratul, Øeful suprem al Chinei,
era nu numai stæpânul societæflii, dar purta în acelaøi timp øi
ræspunderea lumii întregi, era animatorul øi guvernatorul Univer-
sului, acestea sunt flelurile volumului prezent.
Pentru ediflia din 1948, Paul DEMIÉVILLE a dorit sæ dea o
bibliografie îmbogæflitæ cu anii 1929-1947. Pentru ediflia de faflæ,
Jeanne-Marie BOCH-PUYRAIMOND, licenfliatæ în limba
chinezæ, bibliograf la Centrul Naflional de Cercetare Øtiinflificæ, a
furnizat suplementul bibliografic care era necesar.
Paul CHALUS,
Secretar general al Centrului
Internaflional de Sintezæ
Notæ – Aceastæ lucrare reprezintæ tomul XXV din colecflia Biblioteca de
Sintezæ istoricæ „Evoluflia Umanitæflii“, fondatæ de Henri BERR øi condusæ,
dupæ moartea sa, de Centrul Internaflional de Sintezæ al cærui creator a fost.
revoluflionaræ care suscita murmure øi contestæri.
tului, iar Teilhard de Chardin i-a gæsit chiar un loc în teoria sa
ræmæøifle fosilizate relansa dezbaterea asupra populærii Pæmân-
20.000 de ani înaintea erei noastre. Reapariflia sa sub forma unor
sinantrop, faimosul „om din Beijing“, care a træit între 500.000 øi
în bazinul mijlociu al fluviului Galben, pânæ la vestigiile din
pând cu ceramica pictatæ neoliticæ, scoasæ la luminæ la Yangshao,
Primul øoc s-a produs în 1923, anul marilor revelaflii; înce-
chinezi, încercau sæ-i smulgæ secretele.
clatinæ, acest pæmânt cæruia arheologii europeni, japonezi øi
gæsite. Øi ca supremæ neliniøte, el simflea cæ pæmântul chinez se
arhivele de primæ mânæ øi chiar se îndoia cæ ar putea fi vreodatæ
î.e.n. El deplângea caracterul inaccesibil al documentelor din
la epocile dinaintea fondærii Imperiului, adicæ dinainte de 221
a principalelor sale surse textuale – „Istoriile“ oficiale, privitoare
Øi totuøi Granet, în mod paradoxal, denunfla natura artificialæ
tuturor criticilor timpului.
afirmate øi care, cel puflin în planul metodei filologice, rezistæ
când desuet, al unei societæfli oscilante, ci fructul unei discipline
pare îndepærtatæ astæzi, nu este deci produsul, când emoflionant,
Civilizaflia chinezæ a lui Granet, chiar dacæ data sa de apariflie
Unite Journal of the American Oriental Society (din 1851).
cate de la sfârøitul sec. XIX-lea sub direcflia iezuiflilor); în Statele
Shnagaku (din 1920); la Shanghai Variétés sinologiques (publi-
Leyda T’oung pao (din 1880); la Tokio Ty gakuh (din 1911) øi
Royal Asiatic Society (din 1834) øi Asia Major (din 1922); la
Revue des arts asiatiques (din 1924); la Londra, Journal of the
l’Ecole française d’Extrême-Orient (Paris/Hanoi, din 1901) sau øi
1822), decanul tuturor periodicelor orientaliste, sau Bulletin de
referinflæ: de exemplu, la Paris, venerabilul Journal asiatique (din
rtant de reviste sinologice savante la care Granet face mereu
principiu ale cercetærilor de vârf –, exista deja un numær impo-
Alæturi de aceste lucræri de bazæ – texte, traduceri, poziflii de
moderne: o preocupare pe care o împærtæøea øi Granet.
perioadæ B. Karlgren punea bazele lingvisticii istorice chineze
rapoartele de cælætorie ale lui V. Segalen, în timp ce în aceeaøi
Apoi, în 1926, arheologul japonez Umehara Suiji a publicat
la Paris, în Revue des arts asiatiques, procesul verbal al sæpæ-
turilor de la Lehang: un vechi domeniu militar chinez pe pæmânt
corean (ocupat de japonezi). Obiectele descoperite – podoabe
din aur, mai ales foarte frumoase obiecte læcuite – sunt mærturia
unei tehnici perfecte pe care nimeni nu o credea posibilæ pentru
o epocæ atât de veche.
Au mai trecut doi ani: Granet scrisese, sau cel puflin, con-
cepuse esenflialul cærflii sale; Maspéro publica deja pe a sa (1928)
øi iatæ cæ începeau, în sfârøit, primele sæpæturi de la Anyang, atât
de mult sperate øi mereu respinse.
Anyang, situat în plin centrul regiunii Henan, la nord de Fluviul
Galben, era bine cunoscut de amatorii de antichitæfli de opt sute de
ani: o deplasare a cursului apei, în secolul al XII-lea, a scos la
suprafaflæ uimitoare recipiente de bronz, marmite tripode sau vaze
pântecoase asemænætoare, din toate punctele de vedere, cu descrie-
rile citite în textele arhaice. Savanflii au recunoscut în acestea
tripodul 1 vechilor suverani, de care vorbeau bætrânele legende; au
stabilit cataloage ale acestora, precum Kaogu tu sau Bogu tulu øi au
realizat un însemnat numær de copii, care au contribuit la modi-
ficarea esteticii timpului. Antichitatea devenea la modæ; øi a ræmas,
suscitând chiar un nesecat filon decorativ, inspirat de vechi sau de
ceea ce se credea cæ este vechi; dar, sub presiunea conjugatæ a
constrângerilor superstiflioase øi a potrivniciei timpurilor, a trebuit sæ
se mai aøtepte mult timp, pânæ în 1928, pentru ca sæpæturile
øtiinflifice sæ fie întreprinse, în mare parte datoritæ capitalurilor
internaflionale. Aportul a fost totuøi pe mæsura eforturilor consimflite.
Anyang oferea morminte regale, vestigii ale marilor sacrificii
umane, o mare cantitate de trepieduri de bronz øi chiar oscioare
de ghicit (jiagu) acoperite cu inscripflii: documente asemænætoare
acelor mii de carapace de broaøte flestoase øi de oase de animale
gæsite din întâmplare în 1899 în pæmântul lutos de la Henan, în
care Edouard Chavannes îøi pusese mari speranfle.
De data aceasta, totul era uimitor: morminte, obiecte øi
inscripflii, organizate într-un ansamblu coerent, autentificau di-
nastiile regale dinaintea Imperiului øi, cu deosebire, dinastia
1 Tripod, vas ritual de bronz cu trei picioare.
11
 17
cærilor de sintezæ istoricæ; de-a lungul a multor secole, ele au
respund unei credinfle active. Ele au inspirat spiritul tuturor încer-
Aceste perspective sistematice au valoare de dogmæ øi co-
imuabilæ.
civilizaflii înfloreøte sau decade, ordine care este, în principiu,
Unitatea sa se sfærâmæ sau se reface dupæ cum ordinea unei
perfecte. Cea mai mare Chinæ dateazæ din cele mai vechi timpuri.
Civilizaflia puræ a primelor epoci a fost principiul unei coeziuni
inifliafli de înflelepfli la disciplina vieflii, care a constituit forfla lor.
stræmoøii lor (nu consimt deloc sæ se îndoiascæ de aceasta) au fost
moøtenire a rasei lor. Cu mai multe milenii înaintea erei creøtine,
Îi sunt atâta de ataøafli, încât îl prezintæ bucuroøi ca pe prima
un ideal tradiflional, pe care ei îl definesc cu o rigoare crescândæ.
ea se îmbogæfleøte. Chinezii, totuøi, îøi dau osteneala sæ realizeze
imediat în tot Extrem Orientul. Datoritæ numeroaselor contacte,
imens Imperiu. Civilizaflia care a luat naøtere în China radiazæ
cætre epoca în care pæmântul chinez, în sfârøit reunit, formeazæ un
Aceastæ tradiflie apare formatæ chiar în preajma erei creøtine –
diflie de culturæ atât de bogatæ în atracflii øi valori durabile.
tinde a vorbi în numele umanismului, nu poate fi ignoratæ o tra-
timp de atâflia ani, de legæturæ atâtor oameni. Atunci când se pre-
aflæ o mare cantitate de experienflæ umanæ. Nici o alta nu a servit,
de curiozitate. Poate pærea singularæ, dar (este un fapt) în ea se
ivilizaflia chinezæ meritæ mai mult decât un interes
C storia celor Trei Dinastii se bazeazæ pe Shu jing
Introducere
telor, ideilor øi documentelor. Acum am de prezentat un expozeu
de ansamblu. Am fost obligat sæ procedez într-o manieræ mai
dogmaticæ. Aceasta m-a condus la disocierea între istoria faptelor
politice øi sociale øi istoria gândirii. – Aceasta din urmæ va face
obiectul unui volum complementar: se va vedea acolo cæ gândirea
chinezæ (în urma unei dezvoltæri care este în strânsæ conexiune cu
evoluflia moravurilor) pare cæ ajunge, încæ din epoca Dinastiei
Han la o scolasticæ care fline de o disciplinæ conformæ cu viafla.
Totuøi, aceastæ gândire pæstreazæ, cu remarcabile aptitudini
consacrate, poetice øi plastice, un fel de liber arbitru care se
ascunde, færæ jenæ, ca øi cum s-ar pune la adæpost, sub un strat de
forme convenflionale. Aceste concluzii vor confirma; dar vor øi
completa, pe acelea la care ne va conduce prezentul volum.
Evoluflia moravurilor atestæ supremaflia succesivæ de idealuri
proprii diferitelor medii. Ea pare sæ ajungæ (ca spre un fel de
punct mort) la glorificarea unui conformism extraordinar de rigid.
Acfliunea dominantæ este astfel semnalatæ încât începând chiar cu
fondarea Imperiului clasele oficiale funcflioneazæ în viafla nafliunii:
aceastæ acfliune este în aparenflæ suveranæ, pentru cæ rolul Statului
øi cel al Administrafliei se reduc (teoretic) la învæflarea deprin-
derilor morale øi intelectuale care caracterizeazæ un om cinstit øi
calificæ un funcflionar. Istoria chinezæ se resemneazæ cu greu sæ
consemneze tot ceea ce a supraviefluit øi mai greu sæ înregistreze
tot ceea ce este reînnoit. Se poate totuøi presupune cæ, sub stratul
unei tradiflii care pretindea cæ domneøte færæ discuflie, viafla moralæ
continuæ sæ se dezvolte liber. Indici preflioøi lasæ sæ se întrevadæ
cæ ea nu va înceta sæ se inspire din idealurile strævechi conservate
færæ a da semne de secætuire. Ea a øtiut, de asemenea, sæ-øi
reînnoiascæ idealurile sub presiunea faptelor, cæci fondarea
unitæflii imperiale a fost însoflitæ de o distribuflie absolut nouæ a
activitæflii sociale.
Era imperialæ, în istoria politicæ, precum øi în istoria socie-
tæflii, pare sæ marcheze un fel de rupturæ. M-am oprit deci cu
aceastæ lucrare referitoare la China anticæ la epoca Dinastiei Han.
Prima parte este consacratæ istoriei politice. Ea se deschide
printr-un capitol în care analizez istoria tradiflionalæ de la înce-
puturi pânæ la domnia împæratului Wu din dinastia Han (140-87).
20
32
dovada cæ Cerul le-a încredinflat mandatul (ming).
ineficientæ. Ei sunt mijlocitorii pedepsei divine: victoria lor este
o misiune cereascæ suprimând Dinastia perimatæ øi devenitæ
patoare. Fondatorii dinastiei cærora le-a venit vremea îndeplinesc
nu mai posedæ decât o putere de fapt. De drept, ea este o uzur-
Orice dinastie care pæstreazæ puterea când vremea sa s-a sfârøit,
pierde øi se uzeazæ. Marea Fericire (da fu) nu vine de douæ ori.
temporar. Cerul este schimbætor, inexorabil. Favoarea sa se
(ming). Aceastæ investituræ, acest mandat ceresc, este mereu
zi), decât pentru perioada în care Cerul îi acordæ o investituræ
(zi). O familie nu poate da Chinei Suverani, Fii ai Cerului (Tian
Cerul (Tian) înceteazæ sæ-i trateze pe suveranii sæi ca pe niøte fii
examinatæ), cæci ea nu mai are Cerul de partea Sa (bu Tian):
trebuie atunci sæ fie stinsæ (mie), suprimatæ (jue sau mie-jue:
revenire (xing) efemeræ, se epuizeazæ øi se stinge (mie). Dinastia
plenitudine (zheng sau sheng), apoi declinæ (ai), øi, dupæ o
dintr-un Prestigiu (De sau De-yin), care trece printr-o perioadæ de
Puterea oricærei dinastii rezultæ dintr-o Virtute (De) sau
dinastia Yin atunci când aceøtia au devenit dæunætori.
distrus øi le-au succedat. În sfârøit, dinastia Zhou a eliminat
pervertifli, cei din dinastia Yin (sau Shang sau Yin-shang) i-au
fondatorul dinastiei Xia. Când cei din aceastæ dinastie au fost
de pe bambus. Lui Shun, ultimul Suveran, i-a succedat Yu,
(completatæ de She jing, Cartea clasicæ a Poeziei) øi pe Analele
I
Cele trei Dinastii regale
Capitolul II
vechile mituri, în care apæreau eroi luptând unii împotriva altora
în maniera unor demiurgi. Istoria øi-a anexat pe unii dintre aceøti
eroi, în numær suficient pentru ca Primele Epoci sæ corespundæ
unui ciclu perfect de Cinci Virtufli elementare8.
Fiecare Suveran are drept emblemæ un Element unic. Are
totuøi øi un fel de Virtute totalæ øi fiecare dintre ei este, prin el
singur, un creator al civilizafliei naflionale. Este mai mult decât un
simplu inventator de tehnici sau un creator de instituflii. Aceastæ
definiflie s-ar potrivi mai degrabæ Auguøtilor. Fu xi, de exemplu,
precum øi Niu-gua au inventat împreunæ ritualurile de cæsætorie
øi cadourile, în timp ce Shen nong, suveranul cu cap de bou, a
fabricat plugul øi a læsat regulile de practicare a agriculturii9.
Dar, dacæ Huang-di este dat uneori drept inventatorul armelor ca
fondator, cel mai adesea lui Che you, ministrul sæu, i se atribuie
descoperirea fontei øi fabricarea primelor instrumente de ræz-
boi10. Se povesteøte cæ Shun a modelat vasele de argilæ. Totuøi,
marile invenflii, care au ilustrat domnia sa øi pe cea a lui Yao, se
datoreazæ miniøtrilor pe care ei i-au însærcinat sæ organizeze un
departament al lumii: Hi-ho, regulatorul anului solar, Qi care a
învæflat sæ semene øi sæ ræsædeascæ, Gao yao care a stabilit dreptul
penal11. Peste aceøti eroi, având o strictæ specializare, Suveranii,
care reprezintæ realizærile cele mai perfecflionate ale domeniului,
domnesc dar nu inventeazæ. Investifli cu o Virtute completæ øi care
pare, într-un anumit sens, mai abstractæ, ei se limiteazæ sæ civili-
zeze prin strælucirea unei puteri care ordonæ.
Aceasta se propagæ în acelaøi timp în spafliu øi timp. totalæ,
ea constituie unitate Imperiului, identificând frontierele Chinei cu
limitele Universului. Acest rezultat este dobândit când Suveranul,
deplasându-se, duce cu sine Virtutea sa pânæ la capætul lumii.
Astfel, vizitând cele patru Orienturi, Huang di a ajuns, de exem-
plu, în Extremul Orient, pe muntele Kong tong øi Zhuan xu, la
capætul Ræsæritului, la copacul Pan mu. Dar, pentru Yao este
suficient sæ trimitæ delegafli la cei patru poli øi, mai mult, o simplæ
ceremonie, fæcutæ în capitala sa la cele patru porfli, îi permite lui
Shun de a supune Universul ordinei pe care dorea el s-o instau-
reze12. Suveranul guverneazæ Spafliul pentru cæ este stæpânul
Timpului. Huang-di „stabileøte peste tot ordinea pentru Soare,
Lunæ øi Stele“13. „Gao xin observa Soarele øi Luna pentru a le
29

meritelor civice, era umanitæflii perfecte (ren).
sau mai degrabæ sæ secrete ordinea. Epoca Suveranilor este vârsta
domneøte færæ a se gândi sæ guverneze. El se stræduieøte sæ creeze,
Miniøtrii sæi acflioneazæ, inspirafli de Virtutea sa. Cât despre el, el
este, în mod esenflial, autorul unui calendar exact øi binefæcætor.
sale øi domneøte, în acord cu Cerul, pentru fericirea poporului. El
proprie eroilor, civilizeazæ lumea prin efectul direct al eficienflei
acelaøi timp mai omeneascæ dar øi mai abstractæ decât virtutea
Un Suveran este un înflelept care, posedând o virtute în
a luat puterea20.
brat pe Dan zhu, ci pe Shun. Shun a spus: „Acesta este Cerul!“ øi
primi øi a le însofli“14. Yao i-a însærcinat pe Hi øi Ho „sæ-l observe
cu atenflie pe Augustul Cer øi sæ aplice legea numerelor Soarelui,
Lunii øi Constelafliilor“15. Suveranul, „acflionând dupæ anotimpuri
pentru a se conforma Cerului... regleazæ influenflele (Qi) cu scopul
de a dirija evoluflia“16. El este acela a cærui „mærinimie universalæ
protejeazæ toate Fiinflele.“ El posedæ un dar suprem, Eficienfla
(ling), care caracterizeazæ pe cei pe care noi i-am numi fiinflele
divine (shen: ling øi shen au aceeaøi valoare øi se întrebuinfleazæ
unul pentru celælalt; se spune de asemenea: shen-ling). „Huang-di,
încæ de la naøterea sa, a fost dotat cu Eficienflæ (shen-ling), înainte
de a avea trei luni el øtia sæ vorbeascæ“17. Aceastæ Virtute
suveranæ obfline, printr-un efect imediat, ca „fiinflele în miøcare øi
în repaus, fiinflele divine, mari sau mici, tot ceea ce este luminat
de Soare sau Lunæ, sæ fie calme øi docile“18. Aceastæ stare de
stabilitate în care pæmântul øi apele, plantele øi animalele, zeii øi
oamenii sæ prospere færæ sæ dæuneze în afara domeniilor lor
specifice, se numeøte Marea Pace (Tai ping). Un suveran are
toate atributele ce-i pot fi date unui demiurg de cætre o filozofie
complet diferitæ faflæ de concepfliile creaflioniste.
Suveranii, pe care istoria tradiflionalæ a reuøit cel mai bine sæ-
i integreze, sunt prezentafli mai degrabæ ca niøte înflelepfli, decât ca
niøte eroi. Funcflia lor este în primul rând sæ facæ în aøa fel încât
sæ domneascæ ordinea printre oameni. Yao, care avea „inteligenfla
unei fiinfle divine (shen)“, a instaurat domnia pietæflii filiale øi a
virtuflilor civice. El a træit, la fel ca øi Shun (øi la un grad mai mic,
Yu cel Mare, fondatorul regalitæflii), numai pentru binele poporu-
lui øi „færæ a se gândi la el însuøi“19. Astfel, el nu s-a gândit sæ
fondeze o dinastie. Cei Cinci Suverani nu sunt taflii øi fii unii
altora. Între cei doi Suverani din Shu jing, nu existæ nici un grad
de rudenie, pentru cæ Shun s-a putut cæsætori cu fiicele lui Yao.
I-a putut succeda când acesta, dupæ ce l-a pus la încercare ca
ginere øi ca ministru, a recunoscut în el un Înflelept demn de a
domni. Meritul sæu, proclamat de un predecesor renumit în
înflelepciune, a fost recunoscut de popor. Yao l-a proclamat pe
Dan zhu, fiul sæu, „ca sæ nu favorizeze nici un om în detrimentul
Imperiului“ øi, la moartea lui Yao, omagiile nu au mai fost adre-
sate lui Dan zhu, ci lui Shun. Poeflii øi cântæreflii nu l-au mai cele-
30
18
C.T. Loo; LAUFER, Jade, a study in chinese archaeology and religion.
atât de mult se impune observaflia. Vezi Jades archaãques de la collection
1 Asupra acestui punct mæ întâlnesc, chiar øi în termeni, cu Dl. PELLIOT,
chinezæ se inspiræ de la un spirit livresc. Este important sæ
Campaniile de sæpæturi abia au fost demarate. Arheologia
ritualurile dau unele informaflii?
descoperite datoritæ sæpæturilor 1, sunt pufline cele asupra cærora
unul pe care sæpæturile sæ-l fi descoperit; 2. printre obiectele
printre obiectele menflionate de ritualuri, nu existæ aproape nici-
este oare posibil s-o faci bine dacæ nu ai grijæ sæ observi cæ: 1.
lucrate? Istoria literaræ a ritualurilor este de un mare interes. Dar
a hræni un singur om în regiunile cele mai fertile øi cel mai bine
mai mic decât câmpul considerat, în zilele noastre, necesar pentru
teren distribuit, dupæ ei, unui cultivator, este de cinci sau øase ori
realitate a fost reliefatæ dacæ ne abflinem sæ remarcæm cæ lotul de
zeøti referitoare la formele antice de arendare a pæmântului, ce
poziflie, de exemplu, asupra datei øi valorii documentelor chine-
informafliile sæ devinæ utilizabile? Atunci când s-a luat o anumitæ
Este suficient oare sæ fi datat un document pentru ca imediat
mærturiseascæ cæ faptele ræmân insesizabile.
literare. În ciyuda unei atiudini critice, ei se hotæræsc rareori sæ
general, puflin sensibili faflæ de insuficienfla unei exegeze pur
uitæ sæ scoatæ la luminæ din acestea postulatele. Se aratæ, în
fals. Pentru aceasta ei folosesc lucrærile criticii indigene. Deseori
Astæzi ei se stræduiesc sæ deosebeascæ, în tradiflii, adeværul de
chinezæ (sau aproape), chiar færæ a-i semnala caracterul dogmatic.
Occidentalii, altædatæ, povesteau istoria Chinei dupæ moda
ceputæ complet diferitæ.
cæ el preexistæ istoriei. Noi ne vom inspira dintr-o idee precon-
lor, conøtiinfla unui ideal, pe care omul nu-l poate explica, pentru
speranfla de a face mai ascuflitæ øi mai puræ, în ei înøiøi øi în cititorii
interpretærile, clasificæ operele, nu cu o detaøare obiectivæ, ci în
animæ. Ei determinæ faptele sau datele, stabilesc textele, înlæturæ
ca simpli erudifli, chiar øi atunci când un spirit ræzvrætit pare cæ-i
pætrunøi de pietate tradiflionalistæ, chiar øi atunci când se prezintæ
considerat ca proaspæt øi sincer. Istorici, arheologi, exegefli ræmân
restaurærii documentelor. Nu deflinem nici unul care sæ poatæ fi
exercitat o influenflæ decisivæ asupra conserværii, transmiterii,
atragem mai întâi atenflia cæ documentele de care dispunem sunt
afectate de un caracter utopic. Mai ræmâne de væ-zut dacæ, ele ca
atare, sunt færæ valoare.
Ele nu permit regæsirea detaliului faptelor istorice. Nu permit
descrierea, cu o oarecare precizie, a laturilor matreriale ale
civilizafliei chineze. Ignoræm, pe lângæ detaliile ræzboaielor øi
intrigilor politice, uzanflele administrative, practicile economice,
modul de a se îmbræca etc. În schimb, deflinem din abundenflæ
mærturii preflioase asupra diverselor atitudini sentimentale sau
teoretice, care au fost adoptate în china în diferite medii, referitor
la costum, la bogæflie, la arta adminsitrativæ, politicæ sau la
ræzboi... Avem informaflii mai ales asupra acelor atitudini care au
patronat tradiflia. Dar chinezii nu vor sæ piardæ nimic din trecut,
chiar øi atunci când au grijæ sæ-i prezinte o reconstrucflie cu totul
idealæ: au læsat sæ supraviefluiascæ o mulflime de informaflii care
contrazic teoriile clasice.
Nu existæ, pentru moment (dacæ nu ne încredem în preci-
zærile iluzorii), nici un mijloc de a scrie un Manual de antichitæfli
chinezeøti. Din contræ, nu este imposibil sæ pætrundem, chiar
foarte adânc, în cunoaøterea Chinei, dacæ ne mærginim numai la
a defini un ansamblu de atitudini ce caracterizeazæ sistemul social
al chinezilor din antichitate.
A încerca sæ determini sistemul social al chinezilor; a încerca
sæ indici ceea ce poate avea el specific (în viafla publicæ, în obi-
ceiuri, în gândire, în istoria mentalitæflilor øi cea a moravurilor);
a încerca de asemenea sæ indici ceea ce confline el din larga
experienflæ umanæ; a face sæ se întrevadæ cæ, din civilizaflie în
civilizaflie, deseori simbolizærile diferæ; a încerca, în sfârøit, sæ
facxi sæ aparæ acest sistem de condinte atât în înlænfluirea eveni-
mentelor cât øi în miøcarea care-i sunt proprii; acesta este spiritul
în care am conceput prezenta lucrare. Acesta este de asemenea
spiritul care m-a inspirat în cercetærile pregætitoare. Am publicat
o parte din acestea1 accentuând caracterul lor de studii introduc-
tive aplicând, de la început øi progresiv, examenul critic al fap-
1 Mai ræmâne sæ public o lucrare asupra familiei chineze øi o lucrare
(Regele bea) în care sper sæ studiez elementele mistice ale ideii chinezeøti de
maiestate.
19
 ISTORIA POLITICÅ
Prima parte
o virtute perfectæ. Totuøi figurile eroice ale primeloor epoci ale
Chinei pæstreazæ numeroase træsæturi mitice. Aceste træsæturi se
estompeazæ aproape complet pentru Yao øi pentru Shun, primii
eroi din Shu jing. Ei apar totuøi aici amestecafli în istoria drama-
ticæ a Marilor Ape, în care fondatoprul primei dinastii regale, Yu
cel Mare, defline rolul principal – în timp ce alte povestiri pun în
scenæ diverøi Auguøti (Niu gua, Zhu rong) sau alfli eroi. Tema
Apelor ridicate se leagæ de un mit al creafliei lumii øi, prin unele
pærfli, pare ataøatæ diverselor ritualuri agrare cu un puternic carac-
ter øamanic: fæcând desene pe sol, apele sunt fæcute sæ flæøneascæ,
øi li se traseazæ albia. Dar, în Shu jing, dezvoltarea acestei teme
importante se transformæ într-o dezbatere de un interes pur ad-
minsitrativ: trebuie preferatæ metoda digurilor celei a canalelor4?
Tot aøa, când se spune aici despre Yao „cæ apare ca soarele“, este
de la sine înfleles cæ aceastæ expresie are pur øi simplu valoare de
metaforæ: istoricii nu au pæstrat nimic din vechiul mit în care
Yao este prezentat ca un îmblânzitor al soarelui sau ca soarele
însuøi5. Dacæ la eroii ce nu sunt incorporafli în Shu jing nu se
gæsesc træsæturi mitice mai numeroase øi mai puflin deformate,
aceasta se întâmplæ cel mai adesea la marginea istoriei. Sima
Qian, de exemplu, evitæ sæ povesteascæ faptul cæ Huang-di i-a
stabilit puterea fæcând sæ coboare din cer Uscæciunea, care era
propria sa fiicæ øi care a ræmas o zânæ6. Tot aøa, istoricii se abflin
sæ spunæ cæ Shen nong, ultimul dintre Auguøti, avea un cap de
bou øi cæ Fu xi øi Niu gua formau un cuplu flinându-se de coadæ7.
În principiu, tradiflia istoricæ nu vrea sæ aibæ de-a face decât cu
oameni.
De mult timp umanizafli, Yao øi Shun ar fi ræmas færæ în-
doialæ primii suverani ai Chinei, dacæ teoria celor Cinci Elemente
nu ar fi jucat un rol major în reconstrucflia istoriei naflionale.
Aceastæ teorie, færæ îndoialæ veche, a devenit în secolele IV øi III,
din motive politice, subiectul unor speculaflii ale diverselor øcoli.
Toate admiteau cæ Ordinea Universului øi Timpul însuøi au fost
constituite cu concursul celor Cinci virtufli elementare. Acestea au
fost întruchipate în Cinci Suverani succesivi. Una dintre concepflii
relative la cele Cinci Elemente susflinea cæ acestea îøi exercitau
acfliunea triumfând una asupra celeilalte. Aceastæ concepflie per-
mitea organziarea, sub formæ de fapte istorice, a frânturilor din
28
(Datele ce nu conflin alt indiciu, se referæ la era precreøtinæ).
Vechile tradiflii ne dau imformaflii, dacæ nu asupra faptelor, cel
puflina supra concepfliilor chinezeøti: Din momentul în care au în-
ceput cronicile datate (sec. al VIII-lea), critica pare a fi în mæsuræ
sæ stabileascæ unele fapte, dar foarte pufline, mai ales fparte sche-
matice øi de asemenea, foarte discontinue. Îfli trebuie multæ
îndræznealæ pentru a dori sæ regæseøti chiar øi marile linii ale
evolufliei politice care conduce la crearea Imperiului chinez.
Încercând s-o povestesc am læsat, færæ nici o ruøine, multe spaflii
albe. Am refuzat sæ schiflez portrete, atunci când nu aveam, asupra
personajelor, decât date proverbiale. Nu am povestit despre
ræzboaie, atunci când nu dispuneam decât de istorisiri extrase
din epopee, din romane sau din geste. Nu am cæutat sæ reconstitui
planurile strategiilor øi proiectele politicienilior când cu greutate
abia sesizam rezultatele faptelor. M-am folosit mai ales de
exemple øi nu am insistat decât asupra momentelor decisive.
Domniile lui Qin Shi Huang di øi ale împæratului Wu nu sunt
cunoscute decât din documentele incomplete øi puflin sigure, însæ
evenimentele iau atunci o amploare aøa de mare, încât critica se
teme mai puflin de a greøi. M-am abflinut sæ prezint cea mai micæ
ipotezæ asupra unor gestiuni la modæ, asupra populærii Chinei, de
exemplu: acelea care au fost formulate plecând de la prejudecæfli
lingvistice sau postulate de istoria generalæ au cel puflin
inconvenientul, foarte grav dupæ pærerea mea, de a restrânge
câmpul de investigaflie asupra cæruia trebuie sæ lucreze arheologul
preistoric. M-am limitat la a încerca o schiflæ a progreselor
paralele ale amenajærii pæmântului øi ale unificærii politice, øi am
încercat sæ pun în luminæ un fapt important: imediat ce, absorbind
în ele seniorii minuscule øi resorbind insulifle barbare, au apærut
marile seniorii care au pærut cæ formeazæ unitæfli provinciale,
sentimentul unei comunitæfli de civilizaflie i-a decis pe Chinezi sæ
se apere împotriva asalturilor confederafliilor barbare în formare
øi -ia fæcut sæ accepte unificarea flærii sub forma unui mare
Imperiu. Au ajuns astfel sæ constituie ceea ce eu aø numi o
grupare de civlizaflie, grupare activæ øi puternicæ, færæ a se crede
obligatæ de a da Statului øi ideii de Stat acel prestigiu øi acea
autoritate, în care occidentalii væd armura indispensabilæ a
oricærei viefli naflionale.
21
suntem cel mai ataøafli.
ale unui mare popor cu clasificærile øi judecæflile faflæ de care
chineze. Ele ar permite confruntarea estimærilor øi experienflelor
sæ simtæ cât de necesar este un studiu aprofundat al faptelor
speranfla cæ, luate drept ceea ce ele valoreazæ, ele îl fac pe cititor
pueril a te scuza pentru acestea. Este suficient sæ-fli exprimi
incomplete øi pe afaræ sunt concluziile ce pot fi trase, – øi mai
telor øi cea s tudiilor, ar fi pueril sæ disimulezi cât de subiective,
øi mai ales precizærile abuzive. Având în vedere starea documen-
mele precise. M-am mai stræduit sæ elimin ipotezele næstruønice
ostenealæ pentru a ajunge, imediat ce o credeam posibil, la for-
cercetare. Mi-am dat toatæ osteneala sæ nuanflez afirmafliile, multæ

Aøa cum istoria politicæ a Chinei nu poate fi abordatæ decât
cu condiflia de a nu introduce în ea ideea occidentalæ de Stat, tot
aøa, pentru a încerca istoria societæflii, care face obiectul celei
de-a doua pærfli a lucrærii noastre, se cuvine sæ te debarasezi de
ideea de Drept care a impus spiritului nostru o admiraflie limitatæ
asupra lumii romane. În lumea anticæ chinezæ, transformærile
sociale nu se traduc prin adoptarea sistemelor succesive de legi øi
regulamente. Ele se traduc prin schimbæri de orientare în
atitudinea moralæ. Acestea însoflesc variafliile care survin în înlæn-
fluirea generalæ a societæflii, dupæ cum în ea predominæ activitatea
flæræneascæ øi viafla sæteascæ, – sau la fel de bine activitatea
feudalilor instalafli în târguri, care se dezvoltæ pânæ ajung niøte
minuscule capitale, – sau cea a bogaflilor negustori, pentru care se
ridicæ marile oraøe. Asupra marilor fapte legate de aceste
deplasæri ale centrului vieflii sociale, documentele nu furnizeazæ
nici un fel de reper cronologic. Nu se øtie nimic sigur asupra
fondærii târgurilor øi a cetæflilor senioriale, care a atras dupæ sine
înlocuirea idealurilor flæræneøti de echilibru øi de mæsuræ printr-o
moralæ de prestigiu: bunæ pentru viafla la flaræ, ea s-a transformat,
sub influenfla vieflii de la curte, într-un cult al bunei flinute øi al
etichetei. Nu se øtie nimic sigur asupra dezvoltærii industriei,
despre bogæflii, lux, nici asupra extinderii centrelor urbane; numai
prin mijloace indirecte se întrevede criza profundæ care a fost
consecinfla lor: ea a dus la acceptarea ca principii de disciplinæ
socialæ a unui formalism øi a unui decor, al unui spirit tradiflio-
nalist øi al unui simbolism arhaizant. Pentru a studia istoria
acestei societæfli, nu existæ decât un mijloc: acela de a încerca un
fel de restituire statigraficæ. Se vede deci de ce nu am procedat
prin studierea institufliilor definite øi grupate în manieræ occi-
dentalæ (religie, drept, locuinflæ), ci prin studierea mediilor. Færæ
a avea pretenflia de a fi complet, m-am limitat sæ prezint o
culegere de comportamente caracteristice.
Tot ceea ce am spus în aceastæ lucrare reiese dintr-o analizæ
directæ a documentelor. Am eliminat totuøi, pe cât posibil, din
notele mele, toate referinflele care nu ar fi fost utilizabile decât
pentru specialiøti. Avertizez, odatæ pentru totdeauna, cæ aici se pot
gæsi numai opinii la care m-au condus principiile mele de
22
CARTEA ÎNTÂI: Istoria tradiœionalå
Capitolul I
Cei Cinci Suverani
I storia tradiflionalæ începe cu epoca celor Cinci Suve-
rani (Wu Di) care sunt uneori precedafli de cei Trei Auguøti (San
Huang).
Primii trei dintre cei Cinci Suverani, Huang di, Zhuan xu,
Gao xin, figureazæ în lucrærile legate de tradiflia confucianæ, dar
care au un caracter mai degrabæ filozofic decât istoric. Cartea
istoriei (Shu jing), atribuitæ lui Confucius, nu-i menflioneazæ decât
pe ultimii doi, Yao øi Shun. Sima Qian, scriind la sfârøitul celui
de-al II-lea secol înainte de Hristos prima mare compilaflie de
istorie generalæ, a luat drept subiect al primului capitol al Memo-
riilor istorice pe cei Cinci Suverani. Astfel, el începea istoria
chinezæ cu Huang-di care, încæ din epoca dinastiei Han, era
considerat ca marele patron al sectelor taoiste. Cu toate cæ Sima
Qian a fost acuzat, din cauza acestei cæpetenii, de a se fi abætut de
la tradiflie2, compilafliile istorice nu au încetat sæ povesteascæ
despre domniile celor Cinci Suverani. O tradiflie iconograficæ,
care dateazæ cel puflin din vremea celor din a doua parte a di-
nastiei Han, îi precede pe cei Cinci Suverani de cei Trei Auguøti
(Fu xi, Niu Gua øi Shen Nong, sau: Fu xi øi Niu gua formând un
cuplu, Zhu rong øi Shen Nong)3. Auguøtii, la fel ca øi primii Su-
verani, sunt amintifli în cele mai vechi opere de tradiflie øi mai
puflin tradiflionale.
Prin precedarea istoriei dinastiilor regale de cea a Suvera-
nilor øi Auguøtilor, erudiflii echinezi øi-au propus sæ ofere taboiul
unor vremuri fericite în care, sub niøte træsæturi umane, domnea
27
 45
regalæ. Dacæ unul dintre noi se va opune acestui decret, fie ca
Vom avea aceiaøi prieteni, aceiaøi duømani. Vom ajuta casa
unor caalmitæfli sau dezastre, vom fi miloøi faflæ de cei næpæstuifli.
instigatorii la tulburæri; îi vom ajuta pe cei care vor fi victimele
profiturile (li), nu vom apæra pe vinovafli, nu-i vom primi pe
acest tratat (meng), nu vom aduna recoltele, nu vom acapara
Tratatul din 652 este renumit: „Noi tofli cei care juræm împreunæ
dobândite øi a unei oarecare supuneri faflæ de prinflii din Jin.
bazat pe respectul drepturilor regale, menflinerea situafliilor
familia Zhou. Seniorii vizau obflinerea unui oarecare echilibru
øi a cæror prinfli purtau acelaøi nume de familie ca øi cei din
prezida aproape mereu Jin, flinutul Hegemonului cel mai renumit
tratate interseniorale. La aceste reuniuni øi tratate interseniorale
înflelegere. Aceasta era rezultatul practicærii unor reuniuni øi
øi mai ales lui Chu, acea perioadæ s-a bucurat de o minimæ
State, cu toatæ ostilitatea constantæ a lui Jin faflæ de Qin øi a lui Qi
anexarea brutalæ a mici feude, cu toate ræzboaiele dintre marile
perioadei Chun Qiu, nu s-a putut bucura de pace. Dar, cu toatæ
State øi nici o Virtute în Ordinea cereascæ, China, în timpul
Neavând nici un Suveran în capitalæ, nici un prinfl în marile
aceasta cæ Qin nu va mai putea guverna la Ræsærit“.
sæ fie sacrificafli (cei mai buni) din poporul sæu... Înflelegem prin
ceea ce trebuia sæ se întâmple, cæci, la moartea sa, el a poruncit
Statelor; ... totuøi, nu a prezidat adunarea seniorilor; este exact
„Ducele Mu din dinastia Qin øi-a mærit teritoriul øi numærul
omeneøti au trebuit sæ-l urmeze în mormânt. Înflelepflii au spus:
Regele însuøi îl poate onora cu cultul sæu. Numeroase victime
sacrifice un prinfl captiv pentru Suveranul Suprem pe care numai
Hegmonul din Qin, îmbætat de o victorie, a avut intenflia sæ
o greutate prea mare pentru cei a cæror Virtute era insuficientæ.
fondatoprul Regalitæflii, aceste trepieduri erau talismane regale cu
moøteniseræ de la cei din Yin øi Xia. Operæ a (lui Yu cel Mare,
regelui (611) trepiedurile magice pe care cei din neamul Zhou le
pe Tai shan. hegemonul din Chu a avut impertinenfla sæ cearæ
dorea sæ sacrifice el însuøi,ca rege, pe Muntele cardinal din Est,
în pachete cu pir necesare sacrificafliilor regale. De fapt, Huan
potrivit, reproøându-i de a nu le fi trimis celor din Zhou tributul
din Qi a invocat, atunci când l-a atacat pe Chu (656), un pretext
învingætorul lui Wu care, odinioaræ, îl învinsese, l-a iertat, fiind
dispus la clemenflæ. Odinioaræ, i-a spus Fan Li, „Cerul i l-a dæruit
pe Yue lui Wu. Wu nu l-a acceptat (acest dar). Acum Cerul i-l dæ-
ruieøte pe Wu lui Yue. Cum s-ar putea opune Yue Cerului (øi sæ
nu anexeze Wu)?... Atunci când iei ceea ce-fli dæ Cerul, te expui
la Calamitate“. Pe vremea prinflilor Hegemoni, nimeni nu
îndræznea sæ refuze græunfle unui rival suferind de foame. Gou jin,
se spune, a ordonat ca rivalul sæu sæ-i înapoieze græunflele, dar s-a
bucurat de aceastæ generozitate ca de o nebunie øi a profitat de ea
pentru a învinge. Istoria preamæreøte triumful sæu øi-i justificæ
calculul. Pe deasupra împrumutului de græunfle, un om politic
viclean cunoøtea opt procedee pentru a-øi ruina adversarul.
Primul consta în a onora divinitæflile. Celelalte erau de ordin
realist øi brutal44.
Gou jin a avut o diplomaflie. A avut de asemenea øi o politicæ
agraræ øi o politicæ a natalitæflii, ambele cu scopuri militare. De
asemenea, Statul care, între secolele al V-lea øi al III-lea, a
progresat cel mai mult, Statul Qin – considerat pe jumætate barbar
în timpul perioadei precedente – a fost flara legislatorilor øi a
economiøtilor. În anul 361 „ducele Xiao (din Qin) s-a arætat
binefæcætor; i-a susflinut pe orfani øi pe cei særaci; i-a chemat la el
pe oamenii de arme; meritele deosebite au fost recompensate“45.
Un transfug, Wei-yang (prinflul din Shang) s-a consacrat atunci
bogæfliei statului Qin. În 359, el a ordonat „sæ se modifice legile,
a reformat pedepsele, a încurajat lucrarea pæmântului..., a stimulat
prin recompense øi pedepse pe cei care sunt gata sæ-øi dea viafla
luptând“. În 350, a fost construitæ o nouæ capitalæ la Xian-yang.
„Au fost reunite toate târguøoarele øi satele în mari prefecturi (în
numær de 41); în fruntea fiecærei prefecturi, a fost numit un pre-
fect. Pentru a reface câmpurile (renunflând la diviziunea tradiflio-
nalæ a marilor pætrate de pæmânt în nouæ pætrate egale), au fost
desfundate drumurile perpendiculare øi transversale“ øi, în 348, a
fost înlocuitæ diøma (aceasta conform tradifliei, se compunea din
produsul pætratelor centrale: diøma celei de-a noua pærfli) printr-un
sistem de taxe. Toate tradifliile regimului feudal au fost spulbe-
rate. Ræzboiul, încetând sæ mai fie conceput ca o proceduræ
destinatæ sæ punæ în evidenflæ øi sæ realizeze judecæflile Cerului, a
devenit o industrie. El nu øi-a mai propus redresarea celor vi-
48
36
xin a fost cel mai odios dintre tirani. El pæcætuia din exces de
nevoit sæ-øi dea foc împreunæ cu bogæfliile øi cu sofliile sale. Shou
povesteøte deasemenea cæ a tras asupra Cerului28 øi care a fost
Dinatia Yin a pierit odatæ cu Shou xin, despre care se
cereøti, a cæzut træznit27.
Atunci s-a auzit o bubuituræ de tunet; Wu yi, lovit de focurile
sægefli într-un burduf plin cu sânge, pretinzând cæ trage în Cer.
dinastie. Aceasta era cât pe ce sæ se termine cu Wu yi, care a tras
de conduitæ a suveranului øi a unei reînnoiri a Virtuflii pentru
sub Wu ding, un fazan. Aceste minuni au dat ocazia unei reforme
notabile. Astfel, sub Tai mou, au apærut doi duzi miraculoøi, iar
schimbæri ale capitalei, decât un mic numær de evenimente
reduc la o listæ e domnii, în care nu sunt relatate, cu mai multe
succesiunea se stabileøte din tatæ-n fiu. De atunci, analele se
siunea la tron, de Yi Yin, ministrul lui Tang. La urma urmelor,
imediafli nu prezintæ interes decât pentru rolul jucat, în succe-
Domnia lui t’ang este lipsitæ de fapte. Cea a succesorilor sæi
domnit. A murit.
proclamat ordinile sale primæverii în marginea Estului26. A
interiorului Mærilor“. „A schimbat luna iniflialæ øi prima zi“. A
ordonase sæ-l asasineze“. Victoria sa i-a servit la „pacificarea
de Sus, nu îndræznea sæ nu-l corecteze pe Jie... pe care Cerul îi
milæ pentru poporul lor. Cât despre el, „temându-se de Suveranul
familia Xia pentru unicul motiv cæ aceøtia nu mai aveau deloc
care era un instigant la tulburæri. Ridicæ oøtile împotriva celor din
pe contele Ko „care nu fæcea deloc sacrificii“, apoi pe Gun wu,
sæ peroreze asupra Virtuflilor regale. Tang a început prin a pedepsi
de Yi Yin care cunoøtea mâncærurile proprii unui suveran øi øtia
atras la el pe Înflelepfli. A obflinut sæ stæpâneascæ o funcflie ca cea
plasa sa decât animalele „care se sæturaseræ de viaflæ“. Astfel i-a
patrupede.“ Ascultând de dorinflele Cerului, el nu a vrut sæ ia în
øi s-a înecat în apele sale. „Virtutea sa se întindea peste pæsæri øi
stræmoøii sæi pe Ming (Xuan-ming), care a reglat cursul fluviului
ilustrându-se ca unul dintre miniøtrii lui Shun. el îi numæra printre
Suveran øi din Xie, fiul Cerului øi al unei mame-virgine,
Tang Victoriosul, fondatorul dinastiei Yin, cobora din primul
II DINASTIA YIN
Mandatul ceresc, care autorizeazæ domnia este fructul meri-
telor (Gong) unui mare Stræmoø. Marii Stræmoøi ai celor Trei
Dinastii regale (San Wang) au fost tofli miniøtrii lui Shun. Sub
ultimul øi cel mai înflelept dintre Suverani ilustrându-se în
conducerea unei provincii a lumii, ei au dobândit pentru familia
lor o Virtute caracteristicæ. Yu, care a pus bazele puterii dinastiei
Xia, a fost Si gong (cæpetenia lucrærilor publice); Xie øi Qi,
stræmoøii celor din dinastiile Yin øi Zhou, au fost: unul, con-
ducætorul poporului, iar celælalt, însærcinat cu agricultura. În plus,
Yu, Xie øi Qi sunt descendenflii din a cincea generaflie (inclusiv
trunchiul) ai primului dintre Suverani: Huang-di ((la a cincea
generaflie ramurile colaterale se detaøeazæ formând alte ramuri
distincte)). În sfârøit, naøterea fiecæruia dintre cei trei Stræmoøi
dinastici a fost miraculoasæ. Ei au luar naøtere din lucrarea
cereascæ. Toate dinastiile de Suverani, Fii ai Cerului, se trag
astfel dintr-un fiu al Cerului21.
De la începutul secolului al VIII-lea, istoria atribuie celor din
dinastia Zhou o existenflæ lipsitæ de vlagæ, care nu se temrinæ
decât în secolul al II-lea dupæ Hristos. În acea vreme, cei din
dinastia Zhou nu fæceau decât sæ supraviefluiascæ puterii lor.
Aceasta nu se mai manifestæ prin nimic, imediat ce începe
perioada istoricæ caracterizatæ printr-o cronologie – Suveranul
Ping, sub care debuteazæ cronologia, a trebuit sæ-øi abandoneze
capitala øi, referitor la tatæl sæu, Suveranul You, care a pierit
într-un dezastru, s-a afirmat cæ „dinastia Zhou era pierdutæ“.
Virtutea lor era epuizatæ. Dezastrele naturale o dovedeau. Dezor-
dini analoge se produseseræ la sfârøitul dinastiei Xia, precum øi la
sfârøitul celei a Yin-ilor. Ultimii suverani ai unui neam sunt în
mod esenflial niøte tirani øi niøte rebeli. Orbifli de orgoliu, ei
acflioneazæ dupæ bunul lor plac, în loc sæ se conformeze Virtuflii
care este identicæ cu Ordinea naturalæ (Dao). Ei nu mai îndepli-
nesc mandatul Cerului. Cerul îi abandoneazæ, nemaiputând sæ-i
trateze ca pe niøte Fii pioøi.
Virtutea regalæ se dobândeøte prin ascultare faflæ de ordinele
cereøti. ea este ruinatæ de aroganfla care este proprie tiranilor.
Istoria celor Trei Dinastii nu este decât o triplæ ilustrare a acestui
principiu. Ea este povestitæ sub formæ de anale: acestea nu conflin
poveøti dezvoltate decât pentru perioadele de fondare sau de
33
 47
unei retorici strævechi, se inspiræ dintr-o politicæ realistæ. Gou jin,
misterios, de origine necunoscutæ. Sfaturile lor, sub disimularea
sæ fie. Unul, Wu Zen Xu este un transfug, celælalt, Fan Li, un om
ciunea tradiflionalæ precum Confucius, contemporanul lor, a dorit
mai sunt vasali ataøafli senioriei lor; nu mai nici plini de înflelep-
Hegemonii clasici gloria de a avea înflelepfli miniøtri. Dar ai lor nu
scurt. Deseori sunt calificafli drept hegemoni. Ei împart cu
doi domneau peste miøte popoare tatuate øi care purtau pærul
Gou jin (496 – 465), suveranul flinutului Yue (Zhe jiang). Amân-
flinutului Wu (Wu-An-Gui este teoretic un comitat ) øi celælalt
acestei epoci de barbarie. Unul este Ho-lu (524 – 496), suveranul
ale acestor timpuri noi sunt doi prinfli care au træit la începutul
barbare øi le ræspândesc în China. Personajele cele mai renumite
vechii Confederaflii chineze. Aceste flinuturi recepteazæ influenfle
înfæfliøatæ puterea creascândæ a unor regiuni situate la periferia
În clipa în care apare un orizont mai larg de idei, ne este
despre aceasta se împacæ, ni se spune, cu un spirit revoluflionar.
perfectæ“43. Scopul este mereu Virtutea, dar ideea pe care fli-o faci
„Nu fline sæ fie de acord cu vulgul“, cu toate cæ „vizeazæ Virtutea
tuiascæ acfliuni mærefle, el nu delibereazæ împreunæ cu mulflimea“.
Pentru cæ este stæpânit de dorinfla de a cuceri øi doreøte „sæ înfæp-
doreøte sæ adopte veømintele øi armele vecinilor sæi barbari.
mitatea ritualurilor“. Astfel se exprimæ un prinfl (307 î.e.n.) care
astfel, sæ se acomodeze circumstanflelor, nu va menfline unifor-
regatului sæu, nu va menfline uniformiattea uzanflelor. Dacæ poate,
moderne“. „Omul sfânt, dacæ acest lucru poate fi util cu adeværat
antichitatea nu este de ajuns pentru a pune în ordine timpurile
om deasupra epocii sale. Studiul care constæ în a lua drept model
conforma legilor stabilite nu este suficient pentru a-l ridica pe un
ei au domnit færæ a se imita unii pe ceilalfli. Meritul de a se
constituit succesul Oamenilor sfinfli ( ai antichitæflii). este faptul cæ
„Vechii regi nu au avut obiceiuri identice... Ceea ce a
sunt tiranii.
unele precedente sau printr-o teorie sofisticæ a istoriei. Acesøtia
cætre tot ceea ce este nou, chiar dacæ justificæ acest lucru prin
ei cautæ profiturile materiale øi întærirea puterii. Sunt înclinafli
este considerat suficient în sine. Prin prestigiile cele mai diverse,
echilibru. Prinflii nu mai au ce face cu o Virtute al cærui prestigiu
Protectorii Adeværului, Protectorii tratatelor, Munflii venerabili,
tofli Zeii (munflilor øi dealurilor), tofli Zeii caselor (øi oraøelor),
Regii defuncfli, Seniorii defuncfli, Stræmoøii celor Øapte Familii øi
celor Douæsprezece Seniorii, fie ca Zeii strælucitori sæ-l nimi-
ceascæ! fie ca el sæ fie pæræsit de poporul sæu! Sæ piardæ Mandatul
(ceresc)! familia sa sæ piaræ øi senioria sæ fie ræsturnatæ!“ (91).
O pace adeværatæ, realizatæ de un prinfl înflelept, apærætor
dezinteresat al casei regale, acesta este idealul pe care biografii
sæi øi tradiflia i le atribuie lui Confucius (551 – 479). Cu viafla
acestui sfânt se încheie perioada Chun Qiu. Confucius se simflea
investit cu o misiune. Øi-ar fi putut-o îndeplini dacæ ar fi devenit
ministrul unui prinfl øi i-ar fi inspirat politica. Øi-a petrecut cea
mai mare parte a vieflii cælætorind din seniorie în seniorie în
cæutarea cuiva care ar fi øtiut sæ se serveascæ de talentul sæu. El
propunea tuturor sæ „se conformeze regulilor celor Trei Dinasti øi
sæ onoreze politica ducelui de Zhou“. Acesta din urmæ reuøise sæ
consolideze puterea tinerei dinastii Zhou, ceea ce însemna
restaurarea Virtuflii. Dacæ se gæsea, considera Confucius, un prinfl
„care sæ fie capabil sæ se foloseascæ de el, la capætul unui ciclu de
douæsprezece luni, s-ar fi putut obfline deja un rezultat; la capætul
a trei ani, s-ar realiza perfecfliunea“. Încrederea în vocaflia sa era
absolutæ. Se mira de eøecurile sale. Nici în cele mai rele momente
nu putea sæ admitæ cæ înflelepciunea sa era insuficientæ. „Atunci
când, spunea el, ai realizat pe deplin Înflelepciunea, dacæ ræmâi
færæ îndeletnicire, ruøinea este a seniorilor“42.
Istoria deplânge insuccesul lui Confucius, dar dar nu este
deloc uimitæ de acest lucru. Ea pare sæ admitæ cæ la începutul
secolului al V-lea scæzuse încrederea în eficacitatea imediatæ a
unei Virtufli constituitæ din respectarea regulilor tradiflionale.
II TIRANII
Secolele al V-lea, al IV-lea øi al III-lea sunt reprezentate ca
o perioadæ de anarhie øi de mare crizæ moralæ. Marile State
sfârøesc prin a îngloba aproape în întregime micile seniorii.
Ordinea societæflii înceteazæ sæ se mai bazeze pe tradiflie øi pe
reguli protocolare. Dorinfla de putere biruie pe faflæ grija pentru
46
34
cætre acesta. Când i-a succedat lui Shun în acelaøi mod cum Shun
executat ca ministur al lui Shun. Apoi, a fost prezentat Cerului de
de a trasa limitele Lumii øi ale Chinei. Toate lucrærile le-a
Dupæ cum se cuvenea, el a parcurs cele Patru Orienturi, cu scopul
chinezi øi pe barbari, astfel încât Imperiul a cunoscut Marea Pace.
øase domenii ale Naturii“ øi a aøezat la locurile cuvenite pe
universalæ. El a stabilizat triburile, „ a pus perfect în ordine cele
Timpului øi a Spafliului, precum øi Muzica care creazæ armonia
A putut deci sæ determine Numerele care serveau la mæsurarea
era etalonul sunetelor, corpul sæu etalonul mæsurilor de lungime“.
Existæ în el o Virtute capabilæ sæ unifice Imperiul. „Vocea sa
cheltuia foarte mult pentru øanfluri øi canale“22.
pentru puterile divine; nu avea decât o locuinflæ modestæ, dar
pretenfliile la haine øi mâncæruri, dar a arætat o extremæ pietate
activ, serviabil, capabil, sârguincios... øi-a redus considerabil
mai cereau decât o abundenflæ deosebitæ de virtufli civice. Yu „era
un istoric nu se mai îndoieøte – niøte lucræri pur omeneøti. Ele nu
salvat de ape datoritæ lucrprilor lui Yu. Dar acestea au fost – nici
putut sæ mænânce carne proaspætæ, orez, mei. Pæmântul a fost
curte“. Lumea, odatæ amenajatæ, a putut fi civilizatæ. Poporul a
Fluviile cætre mare „ca niøte seniori care se aratæ în flinutæ de
punând ordine în Mlaøtinile sfinte, Munflii venerabili øi duce
sa, istoria incorporeazæ resturile unui poem, în care este væzut
mult cu un demiurg decât acest creator al Regalitæflii. În onoarea
unui suveran; ba mai mult, nici un alt Suveran nu seamænæ mai
Yu cel Mare, fondatorul dinastiei Xia, are toate træsæturile
I DINASTIA XIA
decadenfli.
glorioasæ a Suveranilor-fondatori øi geniul funest al Suveranilor
Misiunea sa este îndeplinitæ atunci când a scos la luminæ virtutea
înfæfliøeze principiile grandorii øi decadenflei caselor regale.
analele se reduc la o simplæ listæ de domnii. Istoria îøi propune sæ
în care se produce vreo resurecflie trecætoare a puterii regale),
cædere. Pentru toate timpurile intermediare (în afara momentelor
îi succedase lui Yao, Yu cel Mare nu a mai avut altceva de fæcut
decât sæ domneascæ. Atunci, rolul sæu, ca al oricærui Suveran, a
fost de a prezenta un ministru Cerului. El l-a prezentat pe Gao
yao, apoi, la moartea acestuia, pe Yi (sau Bo yi), care este deseori
considerat fiul lui Gao yao. Yu a murit. Dar seniorii, pæræsindu-l
pe Yi, au venit sæ se închine lui Qi, spunându-i: „Prinflul nostru
este (Qi), fiul lui Yu Suveranul“. Aøa a fost stabilit principiul
ereditæflii dinastice øi aøa a fost fondatæ casa regalæ Xia23.
Lui Yu, suveran civilizator, i-a urmat Qi, suveran ræzboinic.
Istoria nu cunoaøte din domnia sa decât o victorie. Datoritæ ei, el
a consolidat opera pacificæ a tatælui sæu. Înainte de a ajunge la Jie,
ultimul dintre Xia, singurul fapt care este înregistrat mai pe lung
este cel referitor la un cuplu de dragoni, pe care Cerul i-a coborât
pe lângæ Suveranul Kong jia. Suveranul a mâncat-o pe femelæ.
Unii væd în darul ceresc al drahonilor o confirmare a Virtuflii
regale: ei au fæcut din Kong jia un înflelept care se conforma întru
totul voinflei Cerului. Alflii, în loc sæ plaseze sub domnia sa o
resurecflie a geniului dinastic, væd în el un iubitor de magie. Acest
uneltitor de dezordine „a pervertit Virtutea celor din neamul
Xia“24.
Jie a sfârøit prin a distruge aceastæ Virtute. Jie nu era un
suveran incapabil: era un tiran. A câøtigat o mulflime de victorii.
„A terorizat pe cele O sutæ de Familii“. I-a plæcut luxul. s-a dedat
la desfrâu cu captive aduse din expedifliile sale. I-a omorât pe
vasalii care-l mustrau, s-a debarasat de soflia sa principalæ, l-a
întemniflat într-un turn pe cel mai virtuos dintre vasali. Au cæzut
stele din Cer, Pæmântul s-a cutremurat, râul Yi a secat. Doi Sori
au apærut împreunæ. Unul la apus, reprezentând pe regele din
dinastia Xia la declinul sæu. Celælalt, la ræsærit, îl reprezenta pe
Tang, acel vasal, pe care Jie, dupæ ce l-a întemniflat, a fost nevoit
sæ-l elibereze. Imediat ce a fost liber, Tang i-a primit pe seniori,
care i-au adus omagiul, pe vasalii Tiranului care s-au refugiat în
preajma sa øi, printre ei, cel care scria analele familiei Xia.
Atunci, Tang (acest Soare ræsærit) øi-a pus oøtile în miøcare, având
grijæ sæ le facæ sæ meargæ de la Est cætre Vest. Jie, în trufia sa, a
spus: „Acest Soare, în ziua în care el va muri, eu øi cu voi vom
pieri tofli.“ A fost bætut øi acesta a fost sfârøitul dinastiei25.
35
 41
sustrage incursiunilor triburilor Rong (barbarii din Apus), mai
regelui You, a trebuit sæ-øi transfere capitala la est pentru a se
Sima Qian, dupæ ce a notat cæ regele Ping (770 – 720), fiul
ordine special (hegemonie) se adresa unui Bo fu sau unui Bo jiu.
(unchi materni = socri). Investitura care conferea un drept de
numea pe primii Fu (unchi paterni = tafli) øi pe urmætorii Jiu
de familie ca øi el øi pe cei care aveau un nume diferit. El îi
Regele distingea printre seniori, pe aceia care aveau acelaøi nume
masculine, marcheazæ, în egalæ mæsuræ, dreptul primului næscut36.
(fang). Acelaøi termen (bo), care este folosit pentru divinitæflile
hegemoni) însærcinafli sæ asigure ordinea unei pærfli a Regatului
mai era folosit øi pentru a desemna pe diriguitorii (fang-bo =
superioaræ, ceilalfli categoria inferioaræ. Dar cuvântul Ba (conte)
conte, viconte, baron. Ducii øi marchizii formau categoria
nobiliare se traduc, de obicei, prin cuvintele: duce, marchiz,
cæ existau între ei diferenfle ierarhice. Astfel, termenii ierarhiei
regiuni, erau denumifli prin cuvântul Gong (duce), dar se admitea
ideea de putere virilæ sau militaræ. Tofli seniorii, în propriile lor
Gong, Hou, Ba, Zi, Nan, denumiri onorifice care, toate, sugerau
(Zhou hou). Aceøtia deflineau, prin tradiflie, unul din titlurile de
Regelui dreptul de a promova sau de a retrograda pe seniori
autoritate deosebitæ de cætre Fiul Cerului. Tradiflia atribuia
o putere de acfliune. Este numit Pa un prinfl ce este investit cu o
folosit pentru un senior ce se distinge printr-un mare prestigiu øi
îi întrebuinfleazæ frecvent unul pentru celælalt. Cuvântul Ba este
Prin Hegemon se traduc doi termeni pe care istoricii chinezi
I. HEGEMONII
declarafli ai casei regale35.
protectori pe jumætate respectafli øi pe ceilalfli ca pe niøte rivali
celor din familia Zhou, dar istoria îi prezintæ pe primii ca pe niøte
lor øi imitatorii lor au încercat sæ înlocuiascæ dinastia în declin a
important în epoca regatelor Combatante. Aceøti prinfli, succesorii
sæ redea Chinei o nouæ dinastie regalæ, øi care au jucat un rol
Primii Hegemoni au fost prinfli ai marilor seniorii care au încercat
celor Cinci suverani øI Trei Dinastii cea a celor Cinci Hegemoni.
promisiuni imprudente. Prinflul din Chu, care bænuia în el un
rival, nu s-a putut hotærî sæ-l omoare. „Pe cel pe care Cerul vrea
sæ-l ridice, cine l-ar putea da la o parte. A te opune Cerului, în-
seamnæ cu adeværat sæ atragi Nefericirea!“. Un alai, format di
înflelepfli, îl urma pestetot cu fidelitate. Unul, pentru a-l hræni,
într-o zi nefericitæ, øI-a tæiat o bucatæ din coapsæ. Nu s-a læudat
niciodatæ cu isprava sa: el considera cæ prinflul era dator numai
Cerului, cel care-i deschisese calea. Un tatæ, în fafla unei
ameninflæri cu moartea, a refuzat sæ-øi cheme fii care erau în
serviciul viitorului Hegemon. În sfârøit, ducele Wen s-a dus la
Qin. Aici a primit cinci soflii. Oøtile lui Qin l-au condus glorios în
flara sa. Atunci el øi-a reværsat binefacerile asupra celor „O sutæ
de familii“. I-a recompensat „pe cei care l-au îndrumat prin
bunætatea øi dreptatea lor, dublate de virtutea øi faptele lor bune,
mai mult decât pe cei care nu-l sprijiniseræ decât material. Râvnea
sæ obflinæ hegemonia, dar aceasta numai pentru a-i onora pe cei
din neamul Zhou. L-a chemat pe regele Xiang (635) în capitala
sa. Când l-a învins pe Chu, care de altfel a ezitat sæ-l atace („Cerul
i-a arætat calea, nu m-am putut opune acestuia“), nu a særbætorit
victoria (632) decât dupæ ce l-a omagiat pe rege cu trofeele sale.
A primit atunci, împreunæ cu titlul de Hegemon øi multe obiecte
preflioase drept cadou. Nu s-a fælit deloc cu succesele sale. A
spus, oftând ca un învins: „Am învæflat cæ numai Înflleptul poate
sæ-øi gæseascæ liniøtea într-o victorie obflinutæ pe câmpul de
bætaie“. Cu toate cæ a fost mereu învingætor în ræzboi, a meritat
sæ fie denumit nu atât (Wu) „ræzboinicul“, ci mai degrabæ (Wei)
„civilizatorul“.
Cerul nu i-a acordat totuøi perfecta Virtute a unui Fondator.
Chiar dacæ s-a remarcat prin numeroase træsæturi de modestie,
avea totuøi în fundul sufletului acea aroganflæ care împiedicæ orice
adeværatæ înælflare. El, vasalul, a îndræznit sæ-i pretindæ regelui sæ
asiste la o reuniune. Când Confucius citea „Memoriile istorice,
ajungând la povestea ducelui Wen, a spus: „Nobilii nu au voie sæ
porunceascæ regelui“. Tocmai pentru a trece acest fapt sub tæcere
Chun Qiu spune: „Regele a fæcut o inspecflie la Huang“40. Øi ca
o uzurpare øi mai rea ducele Wen a poruncit sæ se construiascæ,
pentru mormântul sæu, un drum subteran, care era un privilegiu
regal. Ceilalfli Hegemoni s-au arætat øi mai trufaøi. Ducele Huan
44
40
personaje care au træit în secolul al VII-lea; ea opune epocilor
Tragiflia rezervæ, totuøi, de obicei, aceastæ denumire unor cinci
titlul de rege. Unii dintre ei sunt calificafli drept Hegemoni.
cæci, în acele vremuri, mai multe cæpeteni de seniorii øi-au luat
Ar trebui sæ scriem seniorii combatante, dar le numim: regate,
(dupæ surse) perioada Chun Qiu de cea a Regatelor Combatante.
aceastæ lungæ perioadæ. Un vechi obicei ne invitæ sæ distingem
consacræ ultimilor Zhou. Istoricul nu introduce nici o diviziune în
ale unor seniorii, adæugându-se Analelor principale pe care el le
Sima Qian scrie istoria acelei perioade sub forma de monografii
decât cu o carte de anale: Discursurile Regatelor Combatante.
cunoscutæ decât printr-o lucrare mai asemænætoare cu Guo yu
(yu) clasate pe regiuni (guo). Perioada urmætoare nu este deloc
scrierii Guo yu, care este o culegere de contiones, de discursuri
anecdote referitoare la toate flinuturile chineze)); tot cu ajutorul
îndoialæ, tot pe una sau mai multe cronici locale), povesteøte
comentarii ((principalul, Zuo zhuan (care se bazeazæ, færæ
o listæ aridæ de fapte. Ea este completatæ cu ajutorul celor trei
flærii lui Lou, patria lui Confucius. Chun Qiu nu furnizeazæ decât
din secolul al VII-lea pânæ în al V-lea, este Chun Qiu (Analele)
acelor timpuri se bazeazæ pe analele seniorale. Sursa principalæ,
prin lupte de prestigiu între câteva State feudale (guo). Istoria
secolele al VIII-lea øi al III-lea, se întinde o perioadæ caracterizatæ
familiei Zhou aproape pânæ la întemeierea Imperiului. Dar, între
T
itlul de Fiu al Cerului a fost pæstrat în casa regalæ a
Regatelor combatante
Epoca Hegemonilor æi a
Capitolul III
abilitæfli øi de ambiflii. „Forfla sa era supraomeneascæ. Cu mâna, el
fæcea sæ cadæ la pæmânt pe cele mai furioase animale. Erudiflia sa
îi permitea sæ contrazicæ toate reproøurile... Îi intimida pe ofifleri
prin talentele sale. S-a ridicat la un înalt nivel în imperiu prin
renumele sæu. A fæcut în aøa fel încât tofli depindeau de el“. A
obflinut victorii funeste. Îi plæceau melodiile øi dansurile
voluptuoase. S-a dedicat femeilor, a avut o captivæ drept favoritæ,
i-a executat pe cei care-l criticau øi-a omorât soflia principalæ. A
inventat tortura cu grinda încinsæ. L-a întemniflat într-un turn pe
Cæpetenia Vestului, prinflul familiei Zhou, care era cel mai virtuos
dintre vasalii sæi. Muntele Yao s-a prævælit. O femeie s-a schimbat
în bærbat. Doi Sori au apærut simultan. Cæpetenia Vestului, ime-
diat ce Shou xin l-a eliberat, a primit omagiul seniorilor. Analistul
dinastiei Yin s-a refugiat lângæ el; tot aøa, marele Preceptor øi
adjunctul sæu au venit sæ-i aducæ lui Zhou instrumentele muzicale
ale tiranului. Membrii familiei Zhou øi-au reunit în sfârøit armele
øi au pus capæt dinastiei Yin29.
III DINASTIA ZHOU
Dinastia Zhou cobora în egalæ mæsuræ din Huang-di øi din
Qi, fiul Cerului øi o mamæ-fecioaræ, øi care dobândise merite în
timpul domniei lui Shun ca ministru al agriculturii øi Prinfl al
Recoltelor. Victoria celor din neamul Zhou a fost asiguratæ, în
douæ epoci, de suveranii Wen øi Wu. Primul avea un geniu civili-
zator (Wen), cel de-al doilea un geniu ræzboinic (Wu). Suveranul
Wen, care, mai întâi, a purtat titlul de Cæpetenie a Vestului, nu s-a
gândit sæ se ræzbune pe Shou xin care-l întemniflase. Dimpotrivæ,
øi-a sacrificat o parte din domenii ca sæ obflinæ sæ fie reprimatæ
odioasa torturæ a bârnei. „A fæcut binele pe ascuns“. În domeniul
sæu, sub influenfla geniului sæu moderator, orice spirit de con-
testare a dispærut; „agricultorii, în privinfla delimitærii terenurilor,
îøi cedau unii altora øi tofli cedau bætrânilor“. Seniorii au recu-
noscut în aceasta un mandat ceresc. Cæpetenia Vestului îi atrægea
la el pe Înflelepfli. Odatæ, când s-a dus la vânætoare, nu a prins un
animal în plasele sale ci a prins un Sfânt capabil „sæ secondeze un
Rege suveran“. Acest Înflelept, prin discursurile sale, l-a învæflat
37

dinastie.
un Înflelept care sæ aibæ geniul binefæcætor al unui întemeietor de
s-a datorat faptului cæ în acel moment nu a apærut în China nici
zatæ, nu au fost chiar de atunci eliminafli în mod radical, aceasta
au secat34. Dacæ cei din familia Zhou, a cæror Virtute era epui-
You a tulburat ordinea Naturii. Muntele Qi s-a prævælit øi trei râuri
o fetiflæ de øapte ani. Dragostea pe care i-a purtat-o suveranul
Statului. Bao xi se næscuse din spuma unui dragon care fecundase
nenorocirea øi care, mai funestæ decât o cucuvea, mæcina forflele
femeie frumoasæ øi intrigantæ, a cærei limbæ ascuflitæ atrægea
el a fost bætut de barbari øi omorât. El o iubise pe Bao xi, acea
pedeapsa a cæzut asupra fiului sæu, suveranul You (781-771). Øi
sæ lucreze. Cât despre impietatea ceo constituia numærætoarea,
sale, dupæ ce a suferit o înfrângere chiar în locul unde a refuzat
fost omorât cu lovituri de sægefli de fantoma uneia din victimele
Alflii, dimpotrivæ, insistæ asupra sfârøitului funest al lui Xuan: a
aceasta a reprezentat revenirea Virtuflii la cei din neamul Zhou.
îndrepte øi sæ se umileascæ mærturisindu-øi greøelile. Unii spun cæ
voluptatea øi cæ a avut de suferit o secetæ. Dar a øtiut sæ se
poporului, ceea ce era interzis. Se mai øtie cæ i-a plæcut cam mult
niciodatæ brazda regalæ øi de a fi procedat la un recnesæmânt al
(828-782). Istoria îi reproøeazæ acestuia din urmæ de a nu fi trasat
moartea lui Li, ei au transmis puterea suveranului Xuan
doi miniøtri au exercitat în mod colegial puterea (Gong he)33. La
atunci o perioadæ între douæ domnii (841-828), în timpul cæreia
gura poporului“. A fost nevoit sæ abdice de la tron. A existat
doreau sæ-l critice: totuøi, nimic nu este mai funest decât a „astupa
nivel“. S-a folosit de vræjitori pentru a impune tæcerea celor care
zei, oameni øi toate fiinflele, fiecare sæ ajungæ la cel mai înalt
torirea de a împærfli bogæflia atât sus cât øi jos astfel încât, printre
ceput pentru a aduna bogæflii, în timp ce „un suveran are înda-
Decadenfla s-a agravat în timpul suveranului Li, destul de nepri-
mult la succesorii sæi. Împotriva acestora „poeflii au scris satire“.
Insuficientæ de ja la suveranul Mu, Virtutea a lipsit øi mai
menflineau concordia“32.
sæ-l redacteze pentru cæ „printre seniori existau unii care nu
atribuie øi promulgarea unui Cod penal. Se pare cæ a fost nevoit
pustiite au încetat sæ mai aparæ la curte. Suveranului Mu i se mai
decât patru lupi øi patru cerbi albi. De atunci, vasalii din regiunile
mijlocul „de a-øi pune în funcflie Virtutea øi de a-i ræsturna pe cei
din neamul Yin“. Nu a luat armele decât pentru a-i pedepsi pe
barbari sau pe vinovafli, cum erau cei din Mi xu. În sfârøit, s-a
decis sæ-øi asume titlul de Suveran. Atunci „a schimbat regulile
øi mæsurile øi a fixat prima zi a primei luni“30.
Fiul sæu, suveranul ræzboinic, nu a mai avut altceva de cætu
decât sæ realizeze victoria materialæ. Nu s-a înarmat decât pentru
„a executa cu respect pedeapsa cereascæ“ øi pentru cæ Shou xin
„îøi exercita cruzimea asupra celor O sutæ de Familii“. Imediat ce
a fost învingætor, „øi-a dizolvat trupele øi øi-a stræbætut fiefurile“.
Domnia succesorului sæu, suveranul Cheng, are drept principal
interes rolul pe care l-a jucat în transmiterea puterii, ducele Zhou,
care era unchiul sæu øi care era în egalæ mæsuræ øi ministrul sæu.
Alfli unchi ai regelui s-au revoltat, ajutafli de ultimii partizani ai
celor din neamul Yin. Ei au fost învinøi, øi, pânæ la urmæ, dinastia
a fost restabilitæ prin principiul succesiunii din tatæ-n fiu. Cu
toate cæ ne apropiem de vremurile analelor datate, domniile
succesorilor imediafli ai suveranului Cheng sunt la fel de goale ca
øi cele ale suveranilor Yin sau Xia. Se øtie numai cæ suveranul
Zhao a pierit în mod misterios: „Virtutea regalæ (Wang dao) era
în declin“31.
Ea øi-a revenit odatæ cu suveranul Mu, fiul lui Zhao. La drept
vorbind, suveranul Mu s-a næscut în mod miraculos. Este un erou.
A fost cântat de poefli, ca øi stræmoøul sæu suveranul Wen. Mai
este øi protagonistul unui roman de aventuri øi unul dintre
personajele favorite ale povestitorilor de cælætorii miraculoase. El
este mai ales celebru printr-o mare cælætorie pe care a fæcut-o în
Extremul-Orient. Aceastæ cælætorie apare în tradiflia literaræ, fie ca
o cælætorie extaticæ, fie ca o suitæ de pelerinaje la diferite Locuri
Sfinte. Tradiflia istoricæ o prezintæ ca pe o expediflie militaræ øi-o
condamnæ în aceastæ privinflæ. Ea atribuie unui înflelept vasal o
lungæ asuprire. Tema este aceea cæ nu trebuie sæ încerci niciodatæ
sæ-i îndrepfli, cu ajutorul armelor, pe vasalii sau pe barbarii care
nu-øi aduc tributul la sacrificiile regale. Singurul remediu, în
acest caz, nu este de a trimite poporul (oøtirea) sæ sufere în regiuni
îndepærtate, ci „de a-øi exercita Virtutea“. Suveranul Mu, afirmæ
istoria cu titlu de moralæ, nu a avut, într-adevær, nici un succes,
øi nu a adus din expediflia sa împotriva triburilor Rong din Vest
38
42
Prea Înalt a fæcut ca Mandatul sæu sæ reuøeascæ în regii Wen øi
øi al cærui renume s-a ræspândit aici Jos! De aceea Suveranul
strælucitoarea Virtute care a urcat cu forflæ în Înalturi (cætre Cer)
iluøtri au fost regii Wen øi Wu; ei au øtiut sæ aibæ grijæ de
la titlul de Bo fu (hegemon – unchi patern): „O unchiul meu...,
cei din Zhou. Istoria afirmæ cæ el a primit cu adeværat investirea
Zhou!“. Ducele Wen din Jin avea acelaøi nume de familie ca øi
pedeapsæ asupra lor, cu scopul de a susfline øi de a sprijini casa
celor nouæ provincii, voi suntefli aceia care avefli dreptul de
investitura specialæ: „Seniori ai celor cinci grade øi cæpetenii ale
cæsætorit cu regele Wu. Tai gong trecea drept unul care primise
care a fost ministrul fondatorilor dinastiei Zhou øi a cærei fiicæ s-a
(hegemon – unchi matern). El se trægea din Tai gong. Înfleleptul
(636 – 628). Huan din Qi putea sæ pretindæ titlul de Bo jiu
Hegemoni tradiflionali. Cel mai renumit este ducele Wen din Qin
Ducele Huan din Qi (683 – 643) este primul dintre cei Cinci
organiza“37.
de virtute, seniorii asistau ca invitafli la reuniunile pe care el le
chinezæ. Cum ducele (marchizul) Huan (din Qi) dæduse dovadæ
organiza reuniunile øi convenfliile seniorilor din Confederaflia
existau, deci, decât Qi (marchizat de Shan dong) care sæ poatæ
(Barbarii din Sud) din regiunea Jing øi a-i guverna... Nu mai
(viconte de Hu bei) începuse prin a-i reuni pe cei din tribul Man
chineze (Zhong guo). Regele (titlu uzurpat) Cheng de Chu
parte: nu participa la reuniunile øi convenfliile Confederafliei
Ducele (viconte) Mu din Qin (viconte de Shen xi) era flinut de-o
(marchiz) Xian, acest stat suferea din cauza discordiilor interne.
sæ ia parte la reuniunile seniorilor, dar, de al moartea ducelui
Chu, Qin øi Jin erau puternici. Jin (marchizat de Shan xi) începuse
regele Hui, 676 – 652), importanfla casei Zhou scæzuse. Numai Qi,
tradiflionali. Sima Qian scrie în altæ parte: „În acele vremuri (sub
au dat, fiecare dintre ele, pe câte unul dintre cei Cinci Hegemoni
Qi, Chu, Qin øi Jin sunt (împreunæ cu Song) flinuturile care
în regiunea sa (Fang-bo)“.
se dezvolte; puterea a fost exercitatæ de cel care avea hegemonia
oprima pe cei slabi. Regiunile Qi, Chu, Qin øi Jin au început sæ
slæbirea casei regale. Seniorii s-au folosit de forfla lor pentru a-i
adaugæ faptul cæ, în timpul domniei sale, „a început declinul øi
Wu. Ai milæ de persoana mea! Fæ ca øi eu sæ pot continua (pe
stræmoøii mei), eu, Omul Unic, øi ca pururea (eu øi ai mei) sæ fim
pe tron!“. Nici o tradiflie de familie, nici o investituræ nu justificæ
ambiflia de hegemonie la ceilalfli trei prinfli. Ducele Xiang din
Song (duce de Hu nan) (650 – 637) era un urmaø al dinastiei Yin.
El a avut o ambiflie deplasatæ cæci, „Marea Fericire nu vine de
douæ ori“ într-o singuræ familie. Sima Qian nu numeøte Song
printre flinuturile care au exercitat Hegemonia. Istoria povesteøte
totuøi faptul cæ ducele Xiang a prezidat reuniunile seniorale. Nici
ducele Mu din Qin (659 – 621), nici regele Zhuang din Chu
(613 – 591) nu au prezidat aceste reuniuni. Este adeværat cæ, mai
târziu, Chu a fost pe cale sæ fondeze Imperiul iar Qin chiar l-a
fondat.
Hegemonii sunt prinflii care posedæ în mod imperfect geniul
unui Rege fondator. Cel mai vestit dintre ei, Wen din Jin, a cu-
noscut, înaintea succesului, toate încercærile unei viefli rætæcitoare.
Odiseea sa abundæ în træsæturi epice39. Fiu mai mic, cu domeniile
lângæ graniflæ, el a câøtigat inima locuitorilor. Dar, mai mult
pentru a nu se revolta împotriva atatælui sæu, decât pentru a scæpa
de asasinii trimiøi împotriva lui, el a fugit øi s-a refugiat în
flinuturile mamei sale, care era de origina barbaræ. Aici a primit o
soflie. Prestigiul sæu era deja atât de mare, încât oamenii din Jin,
la moartea tatælui sæu, au venit sæ-i propunæ sæ urce pe tron. El a
refuzat, nu atât pentru cæ nu-i venise vremea, ci pentru cæ,
neasistând la ceremoniile doliului patern, nu se simflea îndreptæflit
sæ-i succeadæ. Totuøi el s-a dus sæ-i viziteze pe seniorii cei mai
puternici. Aceastæ cælætorie i-a sporit renumele. A suportat cu
ræbdare insultele celor care-l renegau. Atunci când, cerând de
mâncare, vedea cum i se oferæ o turtæ de pæmânt, el reuøea sæ-øi
stæpâneascæ primul impuls de mânie øi primea turta ca pe o
emblemæ de investituræ. Dimpotrivæ, celor care, încrezætori în
virtutea sa, ascundeau într-un dar de orez o tabletæ de jad, ca
însemn cæ era desemnat sæ comande, el dædea înapoi jadul,
ræmânându-le însæ recunoscætor. A fost bine primit în Qi. A
primit øi aici o soflie. El s-a hotærât atunci sæ træiascæ øi sæ moaræ
lângæ ea. A refuzat sæ forfleze mâna Soartei. Soflia sa a fost cea
care, temându-se de glorie, l-a constrâns sæ plece. La Chu, deøi
ameninflat de pericol, a refuzat sæ angajeze viitorul flærii sale cu
43
 61
îøi reîncepeau ciclul, a fixat metodele istoriei chineze. Tofli
Istoricul Sima Qian, care a træit pe vremea când Istoria øi Timpul
la începutul istoriei chineze pe Huang di, Suveranul galben. –
de refacere a calendarului. Se øtie cæ Memoriile istorice plaseazæ
tatæl lui Sima Qian, care le-a redactat øi care a participat la opera
oficial71. Sima Tan, care a avut ideea Memoriilor istorice, este
anul 114 au fost væzute de Sima Tan, analistul øi astrologul
Lumina misterioasæ øi strælucirea galbenæ ce au apærut în
a fost culoarea galbenæ70.
decât în anul 104; în acord cu el a fost aleasæ øi culoarea dinasticæ:
s-a îmbræcat în haine galbene. Noul calendar nu a fost proclamat
a urcat pânæ la cer. Împæratul Wu, pentru a îndeplini sacrificiul,
o luminæ misterioasæ øi, când s-au ivit zorile, un NOR GALBEN
Huang di, SUVERANUL GALBEN))), a existat în timpul nopflii
raportatæ în acelaøi timp cu sacrificiul care pregætea apoteoza lui
MULUI SUVERAN (moartea unui personaj misterios este
condiflii de timp care favorizaseræ odinioaræ sacrificiul PRI-
sacrificiului JIAO, fapt atestat de tradiflia Yong ((øi în aceleaøi
luminæ albæ se ridicæ din mijlocul movilei“. În 113, în momentul
pregætitoare, „apæru în timpul nopflii o stræfulgerare, iar ziua, o
Sacrificiul împæratului Wu a fost agreat. În perioada ceremoniilor
ofifler a murit la puflin timp dupæ aceea, de o moarte misterioasæ.
særbætorit în 110, pe Tai shan, însoflit de un singur ofifler. Acest
Fluviul s-a reværsat, iar recoltele au lipsit, semne nefaste. L-a
Împæratul Wu nu a putut face, în 113, sacrificiul FONG, cæci
redevenit prima zi a lunii! Ciclul s-a încheiat. Un altul ca începe“.
JIAO; asistentul sæu a proclamat formula „Prima zi a lunii a
fliului împæratul Wu a fæcut, dupæ tradiflia lui Yong, sacrificiul
solstifliul de iarnæ a cæzut în prima zi a primei luni. De Ziua solsti-
solstifliul de iarnæ coincidea cu prima zi a primei luni.)) În 113
øi a devenit nemuritor. Apoteoza sa a avut loc înbtr-un an în care
gic øi UN TREPIED, dupæ care s-a ridicat la cer pe un DRAGON
Yong, sacrificiul JIAO) a gæsit niøte tije de coada-øoricelului ma-
Yong sacrificiul JOAO (împæratul Wu, în 113, a celebrat, la
împæratul Wu a vizitat muntele Kong tong) dupæ ce a celebrat la
(s-a dus, în Extremul Orient, pânæ la muntele Kong tong: în 113,
SUVERAN) care øi-a petrecut viafla ræzboindu-se øi cælætorind
BENÆ de forma unei cupole. ((Odinioaræ Huang-di (PRIMUL
Tradiflia admite, de exemplu, cæ o parte din Shu jing a fost
povestitæ din memorie, de un bætrân de nouæzeci de ani, în timpul
domniei împæratului Wen (179-151). Alte capitole ar fi fost
gæsite – cel mai devreme la sfârøitul secolului al II-lea – când au
fost dærâmate zidurile unei case a lui Confucius. Fapt curios:
capitolele despre care tradiflia curentæ spune cæ ar fi fost dictate,
au fost, dacæ dæm crezare mærturiilor cele mai vechi, reconstituite
cu ajutorul unui exemplar care, øi el la rândul sæu, stætuse mult
timp ascuns într-un zid75.
Lucrærile antice erau scrise cu lac pe niøte planøete legate în
teanc. Erau suficienfli puflini ani pentru ca legæturile sæ se desfacæ,
iar caracterele sæ devinæ greu de descifrat. Sæ mai adæugæm cæ, în
timpul dinastiei Qin, sistemul de scriere s-a schimbat76.
Sima Qian zise: „Familia lui Confucius (originar din Lu, în
provincia Shan dong) deflinea un Shu jing scris cu caractere vechi,
Kong An Guo (descendent al lui Confucius) l-a interpretat (la
sfârøitul secolului al II-lea) în caractere moderne“77.
Sunt pufline øanse ca, pentru lucrærile de istorie, citatele sau
interpretærile sæ fi fost inspirate numai de grija pentru adevær.
Se øtie cæ Shu jing a fost citat de numeorøi savanfli din Qi øi
din Lu. „De la marii maeøtri din Shan dong, nu a existat unul care
sæ nu se ocupe de Shu jing pentru a se informa.“ Or, s-a væzut cæ,
în timpul dinastiei Han, nici o problemæ nu a avuit mai multæ
importanflæ, decât cea a sacrificiilor FONG. Tai shan, unde
împæratul Wu s-a decis sæ îndeplineascæ sacrificiul, era muntele
sfânt din Qi øi din Lu; el reprezenta principala glorie a provinciei
maritime din Shan dong. În anul 122, prinflul din familia regalæ,
deflinând o feudæ la Qi, dorind sæ intre în grafliile împæratului Wu,
a plasat Tai shan sub dominaflia sa directæ. Tot un bætrân din Qin,
în vârstæ de nouæzeci de ani, a fost cel care l-a determinat pe
împæratul Wu sæ încerce, în anul 110, ascensiunea muntelui.
Numeroøi cærturari au compus un memoriu asupra sacrificiilor
Fong; alfli indivizi, ce erau calificafli drept magiciani, pretindeau
cæ au condus aceastæ acfliune. „Magicieni, cu practici stranii, au
venit în numær, mereu mai considerabil, sæ vorbeascæ despre ceea
ce fline de zei!“ Ei erau originari „din flærile Yen øi Qi, de pe ma-
lul mærii“. „Cærturari øi magicieni (din Shan dong), discutând
asupra sacrificiilor Fong, emiteau pæreri diferite“. Tofli încercau
64
52
tradiflionale. Dar Zeii l-au primit ræu pe cel care, guvernând cu
toate regiunile Imperiului. A fæcut pelerinaje la Locurile-Sfinte
Imediat ce a instaurat o eræ nouæ, Augustul Suveran a vizitat
Timpul øi Calendarul au fost reînnoite53.
ca Virtutea elementaræ însærcinatæ sæ prezideze timpurile noi.
mitate cu Bunætatea øi Binefacerea. Guvernarea se potrivea astfel
decidæ în conformitate cu Legea øi cu Justiflia øi nu în confor-
severitate, politica guvernærii se afla stabilitæ: totul trebuia sæ se
øase cai. Apa, Negrul, Nordul corespunzând unui principiu de
tabletele de contracte. Øase picioare fæceau un pas. Un atelaj avea
a drapelelor. Pælæriile oficiale erau de øase degete, la fel ca øi
culoarea (negrul corespunde Apei øi numærului 6) veømintelor øi
domnit în virtutea elementului Apæ. Astfel a fost determinatæ
dinastiei pe care el o fonda. A ales Øase drept Numær-etalon øi a
Împærat) a determinat Emblema øi Numærul semnificativ al
Qin Shi Huang di – Qin amintind flara de origine a Primului
traduce prin Împærat), Shi Huang di (istoria scrie cel mai adesea
dinastiei Zhou). Fixând titlul imperial (expresia huang di se
nume onorabil predecesorului sæu (aøa au fæcut øi întemeietorii
mii de generaflii“. „Printr-o veneraflie postumæ“, el i-a conferit un
mând sæ se cheme „al doilea“, „al treilea“, „pânæ la o mie øi zece
numi Primul August Suveran (Shi Huang di), succesorii sæi ur-
de August Suveran (Huang-di). A decis, de asemenea, cæ se va
care au domnit cei Trei Auguøti øi cei Cinci Suverani, a ales titlul
faptul cæ el poseda întreaga Virtute caracteristicæ vârstei de aur în
August Suprem (Tai Huang). Tsheng, pentru a marca mai bine
nu a existat niciodatæ nimic asemænætor“, au propus titlul de
emanaflia unui singur conducætor øi cæ din cele mai vechi timpuri
Aceøtia, flinând cont de faptul cæ acum „legile øi ordonanflele erau
miniøtrilor sæi sæ-i gæseascæ un titlu „pe mæsura meritelor sale“.
declare cæ în China se instaurase în întregime pacea øi sæ cearæ
pe tronul lui Qin. În 221, dupæ cuceriri strælucite, el putea sæ
întinderea fiefului lor. În 247, la treisprezece ani, Zheng s-a urcat
S-au mulflumit numai sæ-øi urmæreascæ victoriile øi sæ-øi mæreascæ
succesorii sæi, nu s-au gândit sæ transforme organizarea chinezæ.
icazie instituflia sacrificiilor de sfârøit de an. Dar, nici el, nici
Hui-wen a fixat anul 325 ca an de început. A reformat cu aceastæ
În 325, prinflii din Qin øi-au luat titlul de suverani. Suveranul
novafli, ci distrugerea duømanului. A devenit sângeros. Qin trece
drept cel care îi decapita pe prizonieri øi cæuta cu orice prefl
exterminarea. Dupæ fiecare bætælie, el tæia capetele cu zecile de
mii. Qin a fost, spune istoria, o flaræ a animalelor feroce.
Odinioaræ, ideal era ca seniorul sæ cultive numai dovleci øi
pepeni care nu pot fi conservafli. El trebuia sæ evite stocarea
grânelor. Acum, din contræ, scopul este de a construi stocuri øi a
aduna bogæflii. Moderafliei i-au succedat luxul øi risipa. Este
vremea prinflilor strælucitori. Le sunt atribuite toate træsæturile ce
serveau descrierii regilor decæzufli ai dinastiilor aflate la apusul
lor. Aceøtia træiesc înconjurafli de femei, muzicieni, bufoni,
gladiatori, sofiøti øi spadasini. Capcanele øi asasinatele devin
mijloacele eroice ale politicii. Nici cruzimea, nici orgoliul nu
cunosc limite. Ceremoniile funerare reprezintæ ocazia unor oribile
triumfuri. Ho-lu din Wu (514 – 496) îøi îngroapæ fiica cu bogæflii
de neimaginat. În plus îi sacrificæ, împreunæ cu dansatorii, o
întreaga trupæ de bæiefli øi fete din popor. Prinflul, orbit de ambiflie,
nu dæ înapoi nici în fafla onorurilor cele mai subversive. Yen din
Song se proclamæ rege sub numele de Kang, în 318. El celebreazæ
prin ospæfluri nocturne, cu chefuri monstruoase în care se aud
uralele: „Zece mii de ani! Zece mii de ani!“. Arde tæbliflele zeilor
Solului, biciuieøte Pæmântul, øi, în sfârøit, (era descendentul lui
Wu yi), trage cu sægeflile împotriva Cerului. Vrea sæ-øi afirme
astfel superioritatea asupra tuturor zeilor46.
În mod sigur, dupæ cum este firesc, aceste orgii sfârøesc prin
a deveni dezastre. Anarhia ia proporflii, iar eforturile Înflelepflilor
nu mai servesc la nimic. Aceøtia sunt disperafli. Nu au altceva de
fæcut decât sæ moaræ. Astfel se explicæ soarta lui Qin-yuan, prinfl
de sânge al lui Chu, înflelept øi poet. Suveranul Huai (328 – 299)
nu a vrut sæ-i mai asculte sfaturile. În zadar a chemat Qin-yuan în
ajutorul Virtuflii puterea poeziei; în zadar, prin acea alegorie care
este poemul sæu Li sao47, i-a reamintit el stæpânului sæu cæ se
impune, în egalæ mæsuræ, cæutarea unui consilier înflelept øi a unei
logodnice perfecte; cucerirea Virtuflii este singura în care trebuie
sæ persevereze un prinfl demn de numele sæu. Qin-yuan, izgonit,
prigonit, rætæcind, a încetat sæ mai spere, precum Confucius. Pânæ
la urmæ øi-a pierdut orice încredere în Virtute. „Unde este fastul?
unde nefastul? Ce trebuie evitat? ce trebuie urmat? Secolul este
49
 63
reapærut decât mult mai târziu74.
anii 213 la 207 øi cæ a fost abrogatæ în 191: în fapt, cærflile nu au
redactate în vremea dinastiei Qin nu a putut fi aplicatæ decât între
Nu serveøte la nimic sæ se remarce cæ suprimarea cærflilor
cæ s-au mai pæstrat câteva exemplare în unele case particulare.“
„dacæ Shi jing øi Shu jing au reapærut, aceasta s-a datorat faptului
prescurtatæ øi incompletæ“. Sima Qian afirmæ, printre altele, cæ
în vremea sa, decât cele din Qin. Mai adaugæ: „redactarea lor este
noaøte cæ în ceea ce priveøte analele senioriale nu se mai pæstrau,
De la Sima Qian avem o mærturie destul de gravæ. El recu-
ca producflii antice.
urmærirea, cu o oarecare precizie, a istoriei lucrærilor prezentate
maticæ a Chinei antice: tot odatæ cu aceastæ domnie, s-a început
matorul calendarului, Sima Qian, a redactat prima istorie siste-
În timpul domniei împæratului Wu, analistul oficial øi refor-
istoricæ.
calendar. Ea era însoflitæ de un efort considerabil de reconstrucflie
torul teoriilor asupra moralei øi existenflei, instaurarea unui nou
restaurare religioasæ se îndeplinea. Ea viza justificarea, cu aju-
sa de început, se încarna din nou Virtutea suveranæ. O operæ de
reînceput. Trebuia sæ se dovedeascæ cæ în el, restituitæ în vigoarea
îøi prezenta domnia, nu atât ca un punct de plecare, cât ca un
pærea cæ doreøte sæ reînnoade o tradiflie venerabilæ. Împæratul Wu
totul de la zero, a ars cærflile de istorie. Dianstia Han, dimpotrivæ,
in Shi Huang di, care pretindea cæ va reconstitui
Q
Vremea Înflelepciunii øi a Onoarei pærea apusæ.
simplu. Qin yuan se duse sæ se înece. Corupflia era generalæ.
dreptatea øi loialitatea erau condamnate prin vocea unui om
pentru a mæ spæla pe picioare“48, ræspunse pescarul. Astfel,
ele pentru a mæ spæla pe cap, când sunt tulburi, mæ servesc de le
bæuturæ?... Când apele râului Cang sunt limpezi, mæ folosesc de
istoriei antice de ce sæ nu te ghiftuieøti cu mâncare? de ce sæ nu te umpli de
CARTEA A DOUA: Marile fapte ale tot numai viciu! Eu singur sunt pur! Mulflimea întreagæ este beatæ,
succesorii sæi l-au imitat. Acelaøi spirit a continuat sæ le inspire
alegerea faptelor, a procedeelor de expunere øi a sistemului de
interpretare filozoficæ.
Ne vom opri aici în analiza istoriei tradiflionale. Cu domnia Capitolul IV
împæratului Wu istoria o ia de la capæt.72 Dinastiile îøi pun bazele,
Era imperialå
ating apogeul, urmeazæ declinul, dispar: istoria atribuie aceloraøi
efecte, aceleaøi cauze. „Yao øi Shun au practicat Virtutea: supuøii
lor au fost umani øi au træit pânæ la adânci bætrânefli. Ultimul
dintre cei din neamul Xia, ultimii dintre Yin au practicat violenfla:
supuøii lor au fost babrari øi au murit de tineri... Atunci când
Suveranii doresc sæ-øi îndeplineascæ misiunea lor, întreabæ Cerul
asupra principiilor conduitei lor“73. Prinflul defline puterea de la
Cer: istoria, remarcând succesul suveranilor øi al dinastiilor,
evalueazæ cu exactitate dreptul lor de a domni. rolul ei este de a Î ntemeierea Imperiului chinez apare istoriei, nu ca
le judeca virtutea. Judecata sa, bazatæ pe principii indiscutabile, sfârøitul, ci ca o încununare a unei ere de anarhie øi aberaflii.
este perfect obiectivæ: judecata øi explicaflia se confundæ, cæci Pentru perioada care merge pânæ la domniile, în care dinastia
istoria este în acelaøi timp o moralæ øi o existenflæ fizicæ. Ea se Han a fost solid consolidatæ, povestirile istorice se inspiræ din
stræduieøte sæ noteze în ciclurile sale succesive reveniri ce nu pot romanele epice øi din pamfletele ascuflite, care mai adaugæ puflin
lipsi. Ea nu recunoaøte decât pe eroii tipici øi evenimentele patetism palidelor anale49. În continuare, acestea sunt compuse
stereotipe. Ea nu trebuie, în fond, sæ se ocupe decât de un per- cu ajutorul documentelor oficiale øi-øi propun, înainte de toate, sæ
sonaj: suveranul, Omul Unic, a cærui Virtute este semnificativæ istoriseascæ intrigile de la curte sau, ca sæ vorbim precum Sima
pentru un moment al Timpului. Istoria nu diferæ de un calendar
Qian, „treburile de menaj“50. Istoriile dinastice se consacræ
ilustrat cu imagini generice. Astfel, ea s-a næscut din speculaflii
judecærii meritelor Împæraflilor. Dacæ ele sunt de acord uneori în
asupra calendarului.
aceea cæ, sub unii dintre ei, China „s-a bucurat de calm“, acestea
scot, mai întâi, în evidenflæ faptul cæ niciodatæ Virtutea suveranæ
nu poate fi restauratæ în splendoarea ei originalæ.
I DINASTIA TS’IN
Regalitatea ia sfârøit în 256 înainte de Hristos, când suve-
ranul Nan, din dinastia Zhou, pe de-a-ntregul særæcit, a murit færæ
sæ lase urmaøi51. Atunci Qin a pus stæpânire pe trepiedurile
dinastice. În 221, China, încetând sæ mai fie o confederaflie de
seniorii plasate sub suzeranitatea unui suveran, devine un
Imperiu52. Aceastæ organizare nouæ avea sæ dureze multe secole.
Totuøi, întemeietorul Imperiului este, printr-o judecatæ aproape
unanimæ, considerat ca cel mai ræu dintre tirani.
51
 57
fiica onorabilului Lu. Acesta a recunoscut imediat în Liu Bang pe
educaflie øi obræznicia sa. Averea a dobândit-o prin cæsætoria cu
început a fost un modest funcflionar, disprefluit pentru lipsa de
Gao-zu era „bun, prietenos, îi plæcea sæ facæ daruri“64. La
de Gao-zu (Suprem Stræmoø).
fondat dinastia Han (202 î.e.n.) øi a primit la moartea sa numele
„Cerul este cel care mæ dezonoreazæ“63. Liu Bang era modest: a
a vrut sæ-øi recunoascæ greøelile. A strigat (oribilæ blasfemie):
pe cea a calului sæu favorit. Chiar øi în ultimele sale momente, nu
øi-a cântat generoasele sale regrete, a deplâns soarta sofliei sale øi
dobândit øaptezeci de victorii, a pierit în timpul luptelor, dupæ ce
din contræ, un persdonaj prudent, priceput, tenace. Xiang Yu a
prezentat ca un militar cutezætor, generos, violent. Liu Bang este,
cæpetenii mai puternice: Xiang Yu øi Liu Bang. Xiang Yu este
Imperiul62. Dar, în curând, a izbucnit rivalitatea între cele douæ
îndepærtafli cei din neamul Qin, învingætorii lor au reîmpærflit
ritatea marilor State feudale erau reconstituite. Imediat ce au fost
Rebeliunea a cuprins repede întreaga Chinæ øi, din 208, majo-
din gâtul unui ulcior spart, iar o sfoaræ servea de balama la uøæ“61.
la început un bærbat „næscut într-o casæ în care fereastra era fæcutæ
redutabil dintre vechii rivali ai lui Qin). Cæpetenia acesteia a fost
anarhie la fel de funestæ. Revolta a început în flara Chu (cel mai
Tiraniei, care a pus capæt anarhiei feudale, i-a succedat o
II DINASTIA HAN
ni l-au transmis asupra fondatorului unitæflii lor naflionale.
din teme proverbiale, se gæseøte singurul portret pe care Chinezii
(gata sæ) devoreze oamenii“60. Numai îæn acest cuplet satiric, fæcut
filantropie, a cærei inimæ este cea a unui tigru sau a unui lup...
cu pieptul de pasære de pradæ, cu vocea de øacal, nedispus la
popoarele stræine“. „Un om cu nasul proeminent, cu ochii mari,
toate frontierele sale øi care, chiar øi mort, „a ræmas temut de
pomenite cuceririle lui Qin Shi Huang di care a mærit Imperiul în
arogant, Calamitatea nu s-ar mai fi produs“. Abia dacæ sunt
moøeøti,... totuøi unul dintre succesorii lui ar fi fost desfrânat øi
periului... (Dacæ ar fi) guvernat dupæ principiile generafliilor stræ-
teritoriului meu nu au avut odihnæ øi cei care træiesc în afara
celor Patru Zone dezertice nu øi-au træit liniøtit viafla“. Ræzboiului
îi prefera „alianfla øi înrudirea“. Forflat sæ lupte, a ordonat sol-
daflilor „sæ nu pætrundæ prea adânc în flærile duømane, de teamæ sæ
nu molesteze poporul“. Când suveranul din Nan-yue øi-a atribuit
titlul de Împærat ræzboinic, departe de a-l irita, el i-a copleøit cu
daruri pe fraflii acestuia, „ræspunzând astfel prin binefaceri.
Regele a renunflat atunci la titlul de Împærat øi s-a declarat supus.“
Unii dintre ofiflerii imperiali s-au læsat corupfli. În loc sæ-i defere
justifliei, împæratul Wen le-a trimis bani din averea personalæ
„pentru a-i acoperi de ruøine“. Când Imperiul suferea de pe urma
secetei sau a læcustelor, „el dubla actele de binefacer... scædea
cheltuielile pentru hainele sale... îøi deschidea hambarele“. Nu øi-
a comandat decât un mormânt modest; a ordonat ca funeraliile
sale sæ fie fæcute færæ fast øi – departe de a-øi lua supuøii cu el în
mormânt – a uøurat pentru ei rigoarea øi durata doliului
imperial67.
Împæratul „civilizator“ øi-a dat silinfla sæ restaureze în puri-
tatea sa, virtutea suveranæ68. Împæratului „ræzboinic“ (140-87) i-a
revenit onoarea de a celebra, dupæ exemplul celor øaptezeci øi doi
de suverani antici, sacrificiul FONG care serveøte la proclamarea
perfectei reuøite a unei dinastii. Încæ din primul an al domniei
sale, „întreaga clasæ a funcflionarilor spera ca Fiul Cerului sæ
schimbe prima zi a anului, sistemul de mæsuri øi sæ celebreze
sacrificiul FONG“69. ((Se øtie (o tradiflie ræuvoitoare o afirma) cæ
Qin Shi Huang di nu reuøise mai bine sæ celebreze sacrificiul
FONG øi cæ el nu ajunsese sæ scoatæ din râul Si – un DRAGON
l-a împiedicat – TREPIEDUL magic al dinastiilor regale.))
Împæratul Wu ((ca øi Shi Huang di (PRIMUL ÎMPÆRAT))) a
triumfat, la Sud-Est, asupra popoarelor marine øi, la Apus, asupra
popoarelor stepei. ((PRIMUL ÎMPÆRAT, pentru a inspecta
Imperiul, fæcuse numeroase cælætorii: ca øi el)) împæratul Wu a
cælætorit (113 î.e.n.) øi (el de asemenea) a trimis (în 113) o ex-
pediflie în cæutarea Insulelor Preafericite în care locuiau Nemu-
ritorii. O vræjitoare (în 113) a descoperit – o anchetæ oficialæ a
dovedit cæ nu era vorba despre o înøelætorie – un trepied îngropat
în sol. Împæratul Wu se duse cu respect în întâmpinarea TRE-
PIEDULUI magic. Atunci, în aer a apærut O LUMINÆ GAL-
60
56
A nutrit sentimente josnice øi avide... A fæcut din tiranie baza Im-
Doisprezece Oameni de metal, pentru a slæbi puterea poporului...
topit armele din întreg Imperiul, a fæcut-o ca sæ realizeze din ele)
sæ ræmânæ ignorant... i-a omorât pe oamenii învæflafli... (iar dacæ a
regi; el a ars învæflæturile celor O sutæ de Øcoli, pentru ca poporul
arate caii... (Dar) Qin a neglijat sæ mai urmeze conduita vechilor
neamul Hu nu au mai îndræznit sæ coboare cætre Sud ca sæ-øi
pus destinul în mâna ofiflerilor subalterni... La Nord, cei din
Mæri... În Sud, prinflii celor O sutæ de Yue, cu capul plecat, øi-au
pedepsi Imperiul. Prestigiul sæu a fæcut sæ tremure cele Patru
direcflii ale Spafliului. Øi-a mânuit biciul øi vergeaua pentru a
vaøa... I-a distrus pe seniori.... øi øi-a impus legea în cele øase
Shi Huang di, a guvernat Lumea fluturându-øi ameninflætor cra-
Iatæ care este judecata istoriei asupra acelor vremuri: „Qin
seniorilor învinøi59.
foarte curând, sæ se ducæ sæ se predea revoltaflilor din patida
omorât pe Zhao Gao, acel monstru nefast (207), dar a trebuit,
nepotul sæu, Zou Ying, a fost chemat sæ domneascæ. Zou Ying l-a
Gao, Li Si a fost executat (208), apoi a fost omorât Er shi, iar
fie binefæcætor. Imperiul s-a dezvoltat. Datoritæ intrigilor lui Zhao
glasului“. Øi el, înmulflind corvezile øi execufliile, a domnit færæ sæ
færæ sæ fie væzut, „astfel încât sæ nu-i fie auzit nici sunetul
Împærat). Ca øi tatæl sæu, Eul-che øi-a inspectat Imperiul øi a træit
Hu-hai, cunoscut sub numele de Er shi (Huang di: Al Doilea
Si øi eunucul Zhao Gao l-au pus pe tron pe un alt fiu al acestuia,
Huang-di, pe care-l bænuiau cæ este adeptul tradifliei, ministrul Li
moartea fondatorului sæu. În 211, înlæturând un fiu al lui Qin Shi
Dinastia Qin a fost distrusæ (207) aproape imediat dupæ
putut guverna în Ræsærit“.
al lui Shi Huang di, despre care se spusese cæ „Qin nu ar mai fi
fost depæøite cruzimea lui Ho-lu øi cea a ducelui Mu, acel stræmoø
nu avuseseræ copii, l-au urmat în mormânt58. În felula cesta au
ascunseseræ comorile. În plus, toate nevestele Împæratului, care
cu el acolo øi tofli meøterii care plasaseræ maøinæriile øi care
Subterane. Când corpul a fost introdus în mormânt, au fost închiøi
pedepsei cu castrarea, atât de adânc, încât se ajunsese la Izvoarele
a fost sæpat, de 700.000 de condamnafli care fuseseræ supuøi øi
cu întregul dispozitiv astronomic øi întregul dispozitiv geografic,
principii elaborate într-o epocæ de tiranie, pretindea cæ stabileøte
domnia „duritæflii øi a violenflei“. Qin Shi Huang di a fost
întâmpinat pe Tai shan de „o furtunæ de vânt øi de ploaie“. Când
a vrut sæ meargæ pe muntele Xiang, divinitæflile locului, care erau
fiicele lui Yao Suveranul, au fæcut sæ sufle asupra lui un vânt aøa
de puternic, încât a fpst cât pe ce sæ nu poatæ traversa Yang ze
jiang-ul. El a tæiat pædurea de pe muntele Xiang øi a pus sæ fie
vopsit de cætre trei mii de condamnafli în roøu, ca pe un criminal.
Numai un tiran poate sæ nu se închine în fafla voinflei, pe care
Cerul o manifestæ.
Într-adevær, Qin Shi Huang di nu avea nimic din Virtutea
unui suveran: nu a putut niciodatæ sæ scoatæ din râul Si trepiedul
regal al dinastiei Zhou care dispæruse acolo. La drept vorbind, el
nu a avut deloc o naøtere misterioasæ. Nu era fiul tatælui sæu legal,
dar nu era nici fiul Cerului. Istoria ne povesteøte cæ el s-a næscut
dintr-o concubinæ care, atunci când a intrat în palatul princiar, era
însærcinatæ în urma relafliei cu primul sæu stæpân. Shi Huang di nu
avea milæ de nimeni; l-a împins pe tatæl sæu natural la sinucidere
øi a persecutat-o pe mama sa54. Mai mult chiar, i-a persecutat pe
erudifli.
Înflelepflii suverani ai antichitæflii, precum Yu cel Mare, al
cærui corp reprezenta etalonul lungimilor, au realizat unitatea
Chinei prin transmiterea paønicæ a Virtuflii lor. Qin Shi Huang di
a realizat cu ajutorul forflei. Færæ îndoialæ, øi-a început domnia
printr-un banchet de bucurie øi a adunat toate armele pentru a le
da la topit; dar nu a împærflit podoabele øi teritoriile cucerite, øi,
dacæ a uniformizat legile øi regulile, mæsurile de greutate øi cele
de lungime, dimensiunile oiøtilor øi caracterele scrisului, a fæcut-o
acaparând întreg Imperiul øi evitând sæ-l sfærâmifleze în fiefuri.
Autocrat øi revoluflionar, el a disprefluit tradiflia regilor Wen øi Wu.
Întreaga partidæ de tradiflionaliøti îi critica inovafliile. Færæ a
dispune de privilegii, cum sæ menflinæ ordinea? În 221, spriji-
nindu-se pe consilierul sæu, Li Si (un transfug), Qin Shi Huang di
øi-a menflinut deciziile. Opoziflia a persistat, iar un erudit cu vaste
cunoøtinfle a venit, în 213, sæ reînnoiascæ reproøurile alimentate de
predecesorii sæi: „Supusul Vostru a auzit spunându-se cæ dom-
niile celor din dinastiile Yin øi Zhou duraseræ mai mult de o mie
de ani:(øi aceasta datoritæ faptului cæ suveranii acestor dinastii)
53
 55
erau reprezentate toate semnele Cerului, mormântul, împodobit
mercur simbolizând Fluviul Albastru øi Fluviul Galben, iar sus
jos, niøte maøinærii fæceau sæ curgæ færæ încetare, pânæ la mare,
întrerupere, fæcute din græsime de peøte-om (ren-yu), în timp ce
reprezentat o apoteozæ. Iluminat de fæclii, care ardeau færæ
cantitate însemnatæ de peøte særat. Funeraliile Îmæratului au
„pentru a schimba mirosul“, au încærcat în carele cortegiului o
A trebuit sæ i se aducæ corpul în mare tainæ în capitalæ øi,
îmbolnævit øi, aproape imediat, a murit (211 î.e.n.)57.
mare. A tras øi peøtele a murit, dar atunci Împæratul s-a
Stæpânilor lui Yang øi ai Soarelui, el a zærit, în sfârøit, un peøte
înælflimea Locului-Sfânt de la Zhe fu, unde se fæceau sacrificii
luat deci un arc øi a aøteptat apariflia peøtelui cel mare. Din
Huang di a visat cæ se lupta cu un câine de mare cu cap de om. A
lovituri de sægefli. Nimeni nu a avut aceastæ putere. Or, Qin Shi
Insulele Preafericite. Trebuiau sæ reuøeascæ sæ-l omoare cu
peøte imens Jiao i-a împiedicat pe emisarii sæi sæ ajungæ la
træiau Nemuritorii. În 211, el însuøi s-a dus la malul mærii. Un
multe mii de tineri, bæiefli øi fete, în cæutarea insulelor în care
S-a numit el însuøi Omul adeværat. A trimis, în anul 219, mai
sæ urce pe norii pe vapori, sæ fie etern ca Cerul øi ca Pæmântul“.
capabil sæ intre în apæ færæ sæ se ude, sæ intre în foc færæ sæ se ardæ,
i cæuta elixirul Nemuririi. Dorea sæ devinæ un Om adeværat,
chemat din toate zærile o imensæ mulflime de magicieni pentru a-
noscut de supuøii sæi, acest lucru nu convine Zeilor“. Împæratul a
evitate: „Dacæ locul unde se aflæ Stæpânul oamenilor este cu-
Nemuritorii nu vin decât cu condiflia ca Spiritele Rele sæ fie
negæsit, atunci când el dorea sæ intre în comunicare cu ei.
nu øtie unde se gæsea, pentru ca Nemuritorii sæ nu ræmânæ de
Împæratul se putea deplasa færæ sæ fie væzut. Trebuia ca nimeni sæ
øaizeci de palate ale sale56 erau reunite cu drumuri acoperite:
zhe (care este templul ceresc al Purificærilor). Cele douæ sute
(Coama Cerului, reøedinfla lui Tai yi, Unitatea Supremæ) øi Ying
pe cel care, pe deasupra Cæii Lactee, unea constelafliile Tian ji
de la Shang lin, a pus sæ fie construit un drum suspendat imitând
oamenii cei mai bogafli øi mai puternici din Imperiu. În palatul sæu
învinøi. I-a adus în oraøul sæu, în numær de 120.000 de familii, pe
toate femeile haremurilor capturate, clopotele øi tobele prinflilor
dæduseræ domenii fiilor lor, fraflilor mai mici, supuøilor lor de
seamæ, cu scopul de a-i face susflinætori fideli. Acum Majestatea
Voastræ posedæ întregul Interior al Mærilor, în timp ce fiii øi fraflii
sæi mai mici sunt simpli cetæfleni... Cæ, într-o afacere, nu trebuie
sæ iei drept model antichitatea øi cæ, totuøi, aceasta poate dura,
ceea ce, dupæ cunoøtinfla mea, nu s-a întâmplat niciodatæ“. Li Si
aduse argumente contrare: „Cei Cinci Suverani nu s-au repetat
unii pe alflii, cele Trei Dinastii regale nu s-au imitat unele pe
celelalte... cæci timpurile s-au schimbat. Acum, Majestatea
Voastræ a sævârøit, pentru prima oaræ, o operæ mæreaflæ øi a fondat
o glorie care va dura zece mii de generaflii: ceea ce, cu siguranflæ,
niøte cærturari stupizi nu sunt capabili sæ înfleleagæ... În antichitate,
China era færâmiflatæ øi tulburatæ; nu s-a gæsit nimeni care sæ
poatæ s-o unifice; de aceea seniorii înfloreau tofli împreunæ. În
intervenfliile lor, erudiflii vorbesc tofli despre antichitate pentru a
denigra timpul prezent.... Øi-i antreneazæ pe oamenii din popor la
calomnii. Aøa stând lucrurile, dacæ nu te opui la acest lucru, acolo
sus situaflia suveranilor va începe sæ se înræutæfleascæ, în timp ce
aici jos, asociafliile capætæ forflæ... Eu propun ca istoriile oficiale,
cu excepflia Memoriilor Statului Qin, sæ fie toate arse... iar cei
care-øi permit sæ ascundæ lucrærile: Shi jing, Shu jing øi Discursu-
rile celor O sutæ de øcoli sæ fie obligafli sæ le aducæ autoritæflilor
pentru a fi arse“. Qin Shi Huang di a îndræznit sæ aprobe cererea
lui Li Si. A decis ca tofli contravenienflii sæ fie omorâfli împreunæ
cu rudele lor. Opoziflia tradiflionaliøtilor a continuat. Dupæ o
anchetæ „în care erudiflii s-au incriminat unii pe alflii“, Împæratul
a poruncit sæ fie executafli patru sute øaizeci dintre ei, pentru a
servi de exemplu55. Acest lucru s-a petrecut în anul 212.
În 211, s-a gæsit, pe un meteorit, aceastæ inscripflie: „La
moartea lui Shi Huang di, Imperiul va fi divizat“. Un spirit al
apelor i-a adus Împæratului inelul de jad, pe care acesta l-a aruncat
odinioaræ în Yang ze jiang, pentru ca fluviul sæ-i fie favorabil.
Qin Shi Huang di a aflat în felula cesta cæ trebuia sæ moaræ în acel
an. N-a fæcut decât sæ continue øi cu mai mare îndârjire cæutarea
unor puteri stræine cærora, din lipsa sprijinului Zeilor tradiflionali,
sæ poatæ sæ cearæ favoruri. Încæ de la venirea sa la putere, øi-a ridi-
cat la Xian-yang o reøedinflæ somptuoasæ unde au fost reconstrui-
te palatele tuturor senioriilor suprimate. Acolo au fost înghesuite
54
58
A numit øi a înlocuit împærafli ce nu domneau decât cu numele. A
excesivæ încredinflatæ de soflul sæu propriilor sale rude (187 î.e.n.).
oamenilor din familia sa, contrabalansând, astfel, puterea
autoritatea unei moøtenitoare, ea a acordat privilegiile regale
feude, care ar fi putut fi tentafli sæ se revolte. Væduvæ, cu toatæ
potrivit øi sub unele pretexte onorabile, pe marii conducætori de
timpul când træia soflul sæu, sæ-i facæ sæ se supunæ, la momentul
siunea lui. Împæræteasa Lu, „duræ øi inflexibilæ“, øtiuse, chiar din
regenflæ a sofliei sale. Aceasta avusese mare influenflæ în ascen-
la drept vorbind, domnia lui Gao-zu a fost completatæ de o lungæ
(195 î.e.n.), moøtenirea a revenit, pe cale paønicæ, fiului sæu. Dar,
spunea el, „Destinul depinde în mod sigur de Cer“. La moartea sa
refuzase de trei ori. Bolnav, a refuzat sæ se lase îngrijit, cæci,
titlul imperial decât „pentru binele Statului“ øi aceasta dupæ ce
teritoriu, peste care i-a fæcut regi sau marchizi“. El nu a acceptat
celor care au avut un merit oarecare, le-a împærflit imediat câte un
„Dupæ ce a cucerit øi a instaurat pacea peste cele Patru Mæri,
serveascæ de ei, astfel a putut sæ punæ stæpânire pe Imperiu“.
eminenfli au devenit consilierii øi generalii sæi. „El a øtiut sæ se
O întreagæ armatæ de fideli i s-a alæturat lui Gao-zu. Oameni
zeci øi doi este, de altfel, numærul caracteristic al confreriilor65.))
unei dinastii fusese fæcut de øaptezeci øi doi de suverani. Øapte-
douæ de puncte negre. ((Sacrificiul care comemoreazæ fondarea
øaptezeci de bætælii, Liu Bang avea, pe øoldul stâng, øaptezeci øi
Gao-zu era marcat de Destin. În zadar Xiang Yu a câøtigat
Cerului!“ Dar nu a ajuns sæ punæ stæpânire pe rivalul bænuit.
încetare: „Dinspre Sud-Est, se simte prezenfla unui Fiu al
mereu un abur misterios. Qin Shi Huang di, neliniøtit, spunea færæ
Suveranului Roøu. Deasupra locului în care se afla Gao-zu exista
femeie care jelea: copilul ei, spunea ea, fusese omorât de fiul
omorât un øarpe care era fiul Suveranului Alb. Atunci s-a auzit o
Gao-zu dormea, era un dragon care stætea deasupra lui. El a
a ræmas însærcinatæ øi a dat naøtere lui Gao-zu“. Mai târziu, când
un dragon jiao deasupra sofliei sale. În urma acestei întâmplæri, ea
bubuituri de tunet øi s-au væzut fulgere... (soflul alergând) a zærit
„a visat cæ s-a întâlnit cu un Zeu. În aceeaøi clipæ, s-au auzit
o frunte de dragon“. Odinioaræ, mama sa, pe malul unui eleøteu,
omul predestinat. Gao-zu avea, într-adevær, „o barbæ frumoasæ øi
otrævit øi a ucis. Øi-a inaugurat domnia printr-o lovituræ de teatru
(a cærei istorisire este datæ ca exemplu remarcabil de precizie øi
veracitate specifice istoricilor chinezi): a ordonat sæ-i fie tæiate
mâinile øi picioarele concubinei preferate a lui Gao-zu, fu-ren Qi.
„I-a scos ochii, i-a ars urechile, a fæcut-o sæ bea otrava care te face
mut øi, aruncând-o într-o latrinæ, a numit-o: scroafæ umanæ“.
Dupæ câteva zile (fu-ren Qi mai træia încæ), ea i-a arætat-o
împæratului, fiul lui Gao-zu, care plângea øi declara cæ nu mai
dorea sæ domneascæ. La moartea împærætesei Lu (180 î.e.n.) s-a
produs o reacflie violentæ împotriva familiei sale. Era vorba de
„afaceri de familie“, dar Imperiul se bucura de calm66. Atunci au
urcat pe tron împæratul Wen, apoi împæratul Wu (civilizatorul øi
ræzboinicul) în timpul cærora prestigiul dinastiei Han atinse
apogeul.
Împæratul Wen (180-157) a avut „drept unicæ preocupare sæ
reformeze poporul prin Virtutea sa: de aceea întreaga flaræ, în
interiorul Mærilor, a fost prosperæ øi înfloritoare prin ritualuri øi
justiflie“. Øi-a ilustrat domnia prin numeroase decrete din ale cæror
considerente se inspiræ un întreg ansamblu de tradiflii antice øi de
preocupæri umanitare. Aceste decrete erau aduse în fafla Con-
siliului. Se temea oare împæratul sæ nu fie considerate ca fiind
dictate de un interes personal sau dinastic? Avea grija sæ le pre-
zinte ca fiind impuse de cætre consilieri. A avut meritul de a for-
mula principiul: „Calea Cereascæ (Tian dao) doreøte ca toate
Calamitæflile sæ ia naøtere din acfliuni detestabile, iar Prosperitatea
sæ vinæ ca urmare a virtuflii. Greøelile tuturor funcflionarilor
trebuie sæ-øi aibæ originea în mine însumi“. A abolit deci dre-
gætoria de „invocator secret“ (167 î.e.n.) øi a interzis întrebuin-
flarea ritualurilor prin care se transfera responsabilitatea greøelilor
asupra inferiorilor. A mai interzis, printre altele, „de a face sæ
conveargæ toate facilitæflile asupra persoanei sale“. Dacæ el ar fi
profitat singur de binefacerile obflinute din sacrificiu, dacæ
poporul nu ar fi avut øi el partea sa, aceasta ar fi condus, dupæ
propriile sale cuvinte, „la o agravare a lipsei sale de virtute“. A
adus multe ofrande Zeilor. A øtiut sæ se umileascæ. Atacat de
cætre cei din neamul xiong nü (162 î.e.n.), s-a confesat cu umi-
linflæ: „Pentru cæ nu sunt perfect, sunt incapabil sæ duc departe
Virtutea mea. Datoritæ acestui fapt, uneori, flærile din exteriorul
59
 65
istoric european ar numi „adeværul“.
a face aproape imposibilæ orice cercetare, referitoare la ceea ce un
versiunea oficialæ. S-a cheltuit o erudiflie fær margini, cu scopul de
purifice textele øi sæ facæ în aøa fel, încât nimic sæ nu contrazicæ
chinezæ seamænæ foarte mult cu o lucrare de retuøare. Ea tinde sæ
a intervenfliei øcolii critice care le recomandæ). Opera de criticæ
suspecte dacæ descoperim cæ o confirmæ tot mai mult ca urmare
aratæ mult prea fidele unei tradiflii canonice. (Vor fi cu deosebire
mentele istorice trebuie considerate cu atât mai suspecte cu cât se
logice nu sunt în mod obligatoriu cele mai autentice. Docu-
chitæflile care seamænæ cel mai mult cu planøele albumelor arheo-
se gæseøte într-un acord mai bun cu tradifliile venerabile. Anti-
ce edifliile se perfecflioneazæ øi critica devine mai savantæ, lucrarea
editeze textul øi sæ elaboreze un studiu critic asupra lui. Pe mæsuræ
precedente decisive, îøi iau în egalæ mæsuræ sarcina, ca savanfli, sæ
cærturari-consilieri de Stat, extrag din ea informaflii profitabile øi
imediat proprietatea unei øcoli: aceøtia înøiøi care, cu titlul de
adresa un doritor. O lucrare care este scoasæ la ivealæ devine
ei le însoflesc cu certificate de valabilitate øi numai lor se poate
care identificæ obiectele descoperite sunt în egalæ mæsuræ anticari:
îøi trag din ele foloase sub formæ de influenfle øi averi. Arheologii
momentul în care ele aparflin unui clan sau unui sindicat. Aceøtia
Scrieri sau obiecte sunt prezentate publicului numai în
lung.
data unei descoperiri øi publicarea ei s-a scurs un timp destul de
interes mai mare, decât în aceastæ flaræ, dar, întotdeauna, între
rilor. În nici o altæ parte descoperirile arheologice n-au suscitat un
O remarcæ meritæ sæ fie fæcutæ pentru China tuturor timpu-
relativ bine coordonat.
nile oficiale în care le regæsim, ajung sæ ormeze un ansamblu
de la origini, ele mai sunt øi acum, datoritæ faptului cæ, în versiu-
nale a cærei frumoase rânduiri este impresionantæ. suspecte încæ
øi din flæri rivale. Au servit totuøi la constituirea unei Istorii naflio-
acorde încredere øi consdieraflie unor reprezentanfli din øcoli opuse
deau cæ le fondeazæ în realitate, erau diverse. Ele tindeau sæ
Tradifliile, ca øi metodele religioase pe care acestea pretin-
se pe precedente istorice78.
sæ câøtige favoarea imperialæ. tofli îøi justificau spusele, bazându-
aptitudinilor sale. La fel cum istoricii øi-au folosit toatæ ingenio-
zitatea pentru a aræta cæ Shun a devenit vice-suveran, iar Confu-
cius vice-ministru la cincizeci de ani, tot aøa, cinci sute reprezen-
tând o sumæ împortantæ, au dorit, ca în viafla omenirii, sæ confere
acestui numær un rol analog celui pe care îl atribuiau cifrei cinci-
zeci în viafla omului81. Tradifliile cronologice din care se inspiræ
Analele erau deci, de la început, atinse de preocupæri teoretice.
În rest, aceste tradiflii, de la descoperirea Analelor, au suferit
modificæri a cæror gravitate nu este sigur cæ vom putea s-o
întrevedem noi82. Ceea ce øtim noi este destul de neliniøtitor.
Când a fost deschis mormântul în care Analele erau îngropate de
aproape øase sute de ani, o parte din plachetele de lemn pe care
ele erau scrise, au servit de torfle. Teancurile ræmase au fost la
început „risipite la întâmplare“. Caracterele ce puteau fi citite pe
acestea erau „ale unei scrieri cæzutæ de multæ vreme în desuetu-
dine“. Fiøele, o datæ adunate, au ræmas destul de mult timp „în
arhivele secrete“. Suntem în posesia unui inventar al acestora. El
ne aratæ progresul realizat de edifliile succesive. Acest inventar ne
spune cæ Analele debutau cu dinastia Xia øi atribuiau acestei
dinastii o duratæ ami mare decât celei a familiei Yin. Textul
descifrat øi pus în ordine de savanfli, atribuie, din contræ, dinastiei
Yin o duratæ mai lungæ decât a familiei Xia øi faptul cæ ea începe
cu domnia lui Huang di. – Analele, spun primii care le-au væzut,
pretindeau cæ Qi, fiul lui Yu cel Mare, l-a omorât pe Yi, ministru
øi succesor desemnat de tatæl sæu, cu scopul de a-i lua tronul.
Aceastæ afirmaflie era contraræ tradifliei canonice dupæ care Ji este
un sfânt øi care îl prezintæ pe Yi murind de moarte bunæ. Analele,
ediflia revæzutæ, ne asiguræ cæ Yi a murit de moarte naturalæ, iar
Ji i-a fæcut øi sacrificii. Datele, în Analele primitive, erau, înce-
pând cu 771, indicate dupæ calendarul dinastiei Xia. Analele,
într-adevær, începând cu 771, se raporteazæ la senioria Jin (apoi
la regatul Wei, unul din Statele ieøite dinr egatul Jin prin
dezmembrare). Numeroase fapte aratæ cæ prinflii din Jin (pe care
istoria oficialæ ni-i prezintæ ca fiind rudele lui Zhou) încercau sæ
arate cæ se trag din familia Xia. Dar – aøa o cere tradiflia ritualæ –
calendarul Fiului Cerului a fost, începând cu dinastia Zhou, o lege
uniform ræspânditæ în tot ceea ce trebuia sæ formeze Imperiul
chinez. Analele au fost, în consecinflæ, corectate: datele, în ediflia
68
obstacole de netrecut.
muntele, nici chiar marea nu erau, în timpurile preistorice,
fluenfle foarte diverse au putut sæ se exercite. Nici stepa, nici
Sud, sæ fi jucat un mare rol în istoria Chinei antice. Dar øi in-
posibil ca valuri de populaflii venite din Vest, prin Nord sau prin
cæutate în aceleaøi direcflii øi concepute pe acelaøi model. Este
relative la aceste contacte, este aceea cæ, pânæ aici, au fost mereu
moderne. Critica cea mai gravæ, ce poate fi fæcutæ ipotezelor
øi a suferit mai pufline influenfle în antichitate decât în timpurile
un motiv sæ consideræm cæ China a cunoscut mai pufline invazii
acel loc dintr-o antichitate foarte îndepærtatæ. Invers, nu avem nici
cæ rasa chinezæ (dacæ putem vorbi de o rasæ chinezæ) nu se aflæ pe
fi fost fæcutæ numai de chinezi. Nu existæ nici un motiv sæ credem
flelor active, a invaziilor frecvente. Pânæ atunci, istoria Chinei ar
drumurilor comerciale, perioada contactelor adeværate, a influen-
ma erei creøtine. Din acea vreme ar data, odatæ cu deschiderea
istoriei tradiflionale, aceastæ izolare nu ar fi încetat decât în preaj-
care izolare a Chinei în epocile strævechi. Dacæ e sæ dæm crezare
primilor chinezi, mai suntem încæ tentafli sæ credem într-o oare-
mult timp perimatæ. Dar dacæ se vorbeøte deseori de migrafliile
unei Chine care sæ fi træit izolatæ de lume în epoci istorice este de
pufline øanse ca aceastæ civilizaflie sæ fie riguros autonomæ. Ideea
Extremul-Orient. Un al doilea fapt pare foarte verosimil: sunt
interpretærile. Un prim fapt pare stabilit: civilizaflia este veche în
øtiinflifice øi sæ fie abandonate toate prejudecæflile care mai dominæ
obiectele dezgropate în sæpæturile din Hu nan (chiar atunci când
nu s-a gæsit nici urmæ de cupru sau de bronz), nu sunt în mod
necesar anterioare epocii bronzului? Unii arheologi insistæ asupra
faptului cæ, în vremea dinastiei Zhou, în timpul perioadei Chun
Qiu, triburi barbare træiau în apropierea unor locuinfle chinezeøti.
Oare, nu acestor barbari ar trebui sæ li se atribuie tehnica meo-
liticæ pe care sæpæturile a dat-o la ivealæ103? Domnul Andersson
declaræ ca incredibil faptul cæ barbarii sæ fi imitat în argilæ øi în
piatræ instrumentele pe care Chinezii, alæturi de ei, le-ar fi fabricat
din bronz. Un fapt de acest gen nu este, poate, færæ exemplu. Dar
se introduce un argument ce este considerat decisiv. Trepiedurile
de pæmânt de tipul li øi ding sunt mai zvelte decât trepiedurile de
bronz cu formæ comparabilæ atribuite de arheologii chinezi epocii
dinastiei Zhou. Or, caracterele reprezentând aceste douæ feluri de
trepieduri par sæ evoce etimologiøtilor forme mai subfliri decât cea
a bronzurilor Zhou: aceste caractere sunt împrumutate de la oa-
sele din Hu nan øi nimeni nu se îndoieøte cæ aceste oase nu da-
teazæ din vremea dinastiei Yin. Cultura reprezentatæ de aceste tre-
pieduri li øi ding ar data, cel puflin, de pe vremea acestei dinastii.
Nu existæ nici un avantaj în a lua parte la discuflie. Soluflia nu
poate veni decât din sæpæturi care, numeroase øi bine conduse, ar
permite o clasare metodicæ a aøezærilor øi a uneltelor preistorice.
Faptul de reflinut este extinderea siturilor descoperite în Hu nan,
Gan-su øi Manciuria. Este locul sæ credem cæ civilizaflia neoliticp,
pentru care stau mærturie, corespundea în întreaga Chinæ de Nord
unor grupuri de populaflie foarte importante. Sunt de asemenea
øanse ca ea sæ fi avut o lungæ duratæ. Pentru moment, punctele de
reper lipsesc. Va fi færæ îndoialæ greu sæ se gæseascæ unele bune.
Se øtie cæ Asia nu a cunoscut alternanflele de înaintare øi de recul
ale gheflurilor care servesc la fixarea vârstei siturilor neolitice
europene. Ne aflæm deci reduøi la pure ipoteze.
Sæ remarcæm numai cæ existæ interes în a nu amesteca
problemele care flin de arheologia preistoricæ øi cele care flin de
epigrafie. Vom mai nota: 1. cæ oasele din Ho-nan, dacæ dateazæ
din vremea dinastiei Yin, dateazæ, cel mult, de la sfârøitul acestei
dinastii; 2. cæ existæ o bunæ parte de apreciere subiectivæ în
comparaflia unui caracter øi al obiectului pe care-l reprezintæ;
3. cæ acele clasamente cronologice ale caracterelor nu oferæ mai
77
 79
ca sæpæturile sæ fie inspirate, de aici înainte, numai de preocupæri
arheologie øi mai ales de la arheologia preistoricæ. Este de dorit
speranfle sæ fie studiate texte, dar se poate aøtepta mult de la
Problema originilor chineze ræmâne deschisæ. Sunt pufline
***
istoria ar putea trage unele beneficii împrumutându-le ipoteze.
împiedice progresul lor øi suntem departe de momentul în care
le este specificæ. Orice ipotezæ de ordin istoric nu ar face decât sæ
øi în acest caz, este de a læsa studiile sæ continue cu tehnica care
referitoare la trecutul istoric al acestor popoare“109. Cel mai bine,
birmane, tibetane, chineze „nu ne aduc aproape nici o informaflie
(chiar dacæ sunt considerate sigure) relative la populafliile thai,
trebuie sæ admitem, odatæ cu domnul Pelliot, cæ datele lingvistice
nu insistem în dorinfla de a confunda limbæ, civilizaflie øi rasæ,
populafliilor thai împinse cætre sud de cætre chinezi. Numai dacæ
fi øi mai imprudent sæ te bazezi pe ea pentru a descrie migrafliile
cu ajutorul faptelor împrumutate numai de la populafliile thai. Ar
te bazezi pe ea pentru a încerca sæ explici credinflele vechi chineze
propusæ decât cu titlu provizoriu. Cu siguranflæ cæ ar fi un abuz sæ
prejudecatæ geograficæ. În orice caz, clasificarea nu poate fi
repartiflie în douæ grupe, una occidentalæ, alta orientalæ, intra o
în timp ce birmana øi tibetana, o a doua. Poate cæ în aceastæ
ramuri, limba thai øi chineza fprmând o primæ grupæ lingvisticæ,
thai108. Existæ tendinfla de a admite cæ familia se divide în douæ
din care par sæ faæc parte tibetana, birmana øi, poate, limba
misterioasæ. Ea se integreazæ într-o familie destul de bine definitæ,
deja mari progrese107. Chineza nu mai apare ca o limbæ izolatæ øi
Lingvistica chinezæ, næscutæ cam acum douæzeci de ani, a fæcut
inspirate de un spirit mai pozitiv decât studiile asupra scrierii.
Lucrærile asupra limbii chineze sunt, încæ din zilele noastre,
paleografie.
sistematice; sæ nu ne bazæm, pentru acest lucru, numai pe
ca paleobotanica øi paleozoologia sæ tragæ din acestea concluzii
dorim ca descoperiri de acest gen sæ se înmulfleascæ; sæ aøteptæm
porcului a ræmas una din træsæturile civilizafliei chineze. Sæ ne
multæ garanflie decât clasamentele obiectelor pe care se gæsesc:
aceste clasamente nu se bazeazæ decât pe impresiile colecfliona-
rilor. de altfel, dacæ teoria conform cæreia caracterele ar fi fost mai
întâi ideograme exacte reproducând fidel obiectele simbolizate
este în general admisæ, nimeni nu s-a gândit vreodatæ s-o justifice
printr-o dovadæ.
Cea mai mare fantezie a domnit mereu în domeniul etimo-
logiilor grafice. Cele pe care le propun savanflii indigeni (øi
acestea sunt, de departe, cele mai serioase) derivæ pentru o bunæ
parte din credinflele øi teoriile lor arheologice.
Înainte de a pretinde identificarea øi datarea obiectelor
preistorice cu ajutorul semnelor scrierii, s-ar cuveni sæ aøteptæm
sæ fie fæcutæ o istorie pozitivæ a scrierii chineze104. Dar tentaflia
de a descoperi o civilizaflie necunoscutæ, færæ a ieøi din biroul tæu,
printr-un joc de analizæ graficæ, este mare. Pærintele Wieger a ce-
dat, odinioaræm acestei tentaflii. În 1903, el a ajuns sæ defineascæ,
cu ajutorul „vechilor caractere“, toatæ viafla materialæ øi spiritualæ
a „primelor timpuri reale“ ale Chinei. S-a aflat astfel cæ „legea era
duræ, pedepsele atroce“, „numerotarea zecimalæ încæ de la
origine“, øi cæ chinezii aveau atunci drept ideal „sinceritatea, o
blândefle relativæ, cooperarea mutualæ, respectul bætrânilor“. În
sfârøit, recunoscând cæ multe din animalele øi vegetalele
reprezentate aparflineau faunei øi florei tropicale, pærintele Wieger
a emis ipoteza cæ chinezii nu sosiseræ, aøa cum se credea, din vest,
trecând Pamirul: „venifli din Birmania actualæ, ei au pætruns în
China prin sud-vest, urmærind calea ale cærei etape moderne sunt
Bhamo, Mamein... Da-li-fu, Yun-nan-fu... øi lacul Dong-Ting“;
øi ia-u împins cætre nord pe cei din neamul Yi, „rasæ de arcaøi
înarmafli cu silexuri“105. Dar, în 1917, preotul Wieger interpreta
istoria politicæ øi religioasæ a Chinei printr-un conflict secular
între chinezi øi aborigenii din sud. Øi-a abandonat cu curaj prima
teorie, nemairecunoscând nimic tropical în fauna øi flora din
caracter106. Pufline studii ar face atât de bine luminæ în istoria
„primelor timpuri“ ale civilizafliei chineze precum cea a faunei øi
florei contemporane øi în primul rând cea a animalelor domestice
øi a plantelor cultivate. Acestui punct de vedere, o descoperire a
domnului Andersson este de un mare interes: oamenii din neolitic
din Mandciuria, Hu nan øi Gan-su domesticiseræ porcul. Creøterea
78
66
(((Anale) 496 ani)) ..................................................28 regi = 644 ani
30 de regi=507 ani Dinastia Yin..............................1766-1123
1557-1050
((sau (Anale) 471 ani)) ..................................................17 regi = 439 ani
17 regi = 432 ani Dinastia Xia..............................2205-1767
1989-1558 ..................................................
Regenfla lui Yu..........................2223-2206
2042-1990 Shun..........................................2255-2206
2145-2043 Regenfla lui Shun ......................2285-2256
II Yao ...........................................2357-2256
I
succesorul lui Wu, a urcat pe tron în 1044.
asupra celor din Yin a fost obflinutæ în 1050 iar suveranul Cheng,
dinastiei Zhou în 1122. Dupæ altul, victoria suveranului Wu
primilor împærafli din dinastia Han, plaseazæ venirea la putere a
Unul, cel pe care l-a adoptat øi perfecflionat Ban gu, istoricul
Douæ sisteme cronologice øi-au disputat favoarea istoricilor.
fost mai îndræznefli øi mai logici.
Nu a fæcut-o, considerând procedeul incert. Alfli compilatori au
Cu ajutorul aceloraøi date el ar fi putut ajunge mult mai departe79.
bazându-se pe liste de domenii prevæzute cu indicaflii de duratæ.
perioadei Gong-ho). El ajunge mai departe decât Chun Qiu,
înainte de Iisus Hristos. Sima Qian dæ date pânæ în 841 (începutul
nalele de la Lu (Chun Qiu) încep în anul 722
A
I VALOAREA DATELOR TRADIŒIONALE
Epocile fårå cronologie
Capitolul I
Venirea la putere a
Dinastiei Zhou ..........................1122 1049
Suveranul Wu...........................1122-1116 1049-1045
Suveranul Cheng ......................1115-1079 1044-1008
.................................................. ..................
Suveranul Li .............................878-842 853-842
Epoca Gong-ho .........................841-828 841-828
Suveranul Xuan ........................827-782 827-782
.................................................. ..................
Confucius .................................551-479 551-479
1044 este deasemenea data la care, plecând de la datele
furnizate de Sima Qian asupra domniilor øi durata lor, trebuie
fixatæ venirea la putere a suveranului Cheng. Cronologia din
Sima Qian fline deci de al doilea sistem.
1044 este în egalæ mæsuræ øi data pe care Analele scrise pe
bambus o dau pentru venirea la putere a suveranului Cheng. Nici
Ban Gu, nici Sima Qian n-au putut utiliza Analele pe bambus. Ele
nu sunt cunoscute decât începând cu anul 281 al erei noastre, fiind
atunci descoperite, într-un mormânt închis din anul 299 dinainte
de Hristos. Istoria descoperirii lor pare autenticæ80.
Acordul între Sima Qian øi Anale pare sæ confere o oarecare
autoritate tradifliei cronologice care le este comunæ. În fapt, el
atestæ, pur øi simplu, cæ în secolul al II-lea î.e.n., un sistem cro-
nologic în vogæ în secolul al IV-lea, se mai bucura øi acum de un
oarecare credit. Dar acest sistem nu este mai puflin artificial decât
cel pe care l-a preconizat Ban Gu. Într-adevær, Mencius (372-289),
care s-a stræduit în secolul al IV-lea sæ ræspândeascæ gloria lui
Confucius øi a cærui operæ a servit la fixarea multor tradiflii
istorice, a patronat, cu toatæ convingerea, credinfla cæ la fiecare
cinci sute de ani trebuie sæ aparæ un înflelept; tocmai la un interval
de cinci sute de ani Sima Qian øi Analele îi plaseazæ pe Confucius
øi pe ducele Zhou, înfleleptul tuture al suveranului Cheng. Zhou
gong øi Confucius sunt marii eroi ai flærii Lu (unde s-a næscut
Mencius), iar dacæ unul a contribuit puternic la fondarea dinastiei
Zhou, al doilea a avut meritul de a fi putut reîntineri Virtutea
dinasticæ. Analele (redactate în secolul al IV-lea) fixau la aproxi-
mativ cinci sute de ani durata dinastiilor Xia øi Yin (471 øi 496
ani). Dupæ o teorie anticæ, durata de viaflæ a unui înflelept este de
o sutæ de ani; la cincizeci de ani, înfleleptul este în deplinætatea
67
 73
invadatori93.
numifli vechii chinezi øi care sunt, în general, prezentafli ca
primilor ocupanfli ai flinutului, respinøi progresiv de cei ce sunt
China de Sud øi de Apus a adæpostit în munflii sæi descendenflii
sæ prezentæm o teorie a populærii Chinei. Se admite de obicei cæ
Særæcia informafliilor somatice nu ne împiedicæ în nici un fel
ar fi mai mici de înælflime øi mai net brahicefali.
ouæ tipuri principale: cel din Sud øi cel din Nord. Chinezii din Sud
numeroase øi pe impresii generale, existæ tendinfla distingerii a
pologic este abia schiflat“92. Bazându-se pe mæsurætori prea puflin
tipuri de descoperit în nafliunea chinezæ al cærui studiu antro-
luat naøtere din multiple amestecuri øi, færæ îndoialæ, existæ multe
sitatea lor øi bænuiesc numeroase încruciøæri. „Poporul chinez a
tuale tocmai a început sæ fie conturat. Specialiøtii cred în diver-
ricæ este la primele sale descoperiri. Studiul precis al tipurilor ac-
chinezii ce ocupæ astæzi acelaøi teritoriu91. Antropologia preisto-
locuitorii neolitici din Hu nan aparflineau aceleiaøi rase ca øi
Descoperirile Dlui Andersson ne permit sæ credem cæ
observaflii færæ întindere øi færæ precizie.
Antropologia n-a reunit pânæ în prezent asupra Chinei decât
furnizeze istoriei ipoteze directoare.
Aceste discipline, la rândul lor, nu sunt încæ în mæsuræ sæ
II APORTUL ÆTIINŒELOR, ZISE AUXILIARE
poate veni un progres real al cunoøtinflelor.
moment este de a nu furniza ipoteze prealabile øtiinflelor de la care
alte discipline. Cel mai bun lucru pe care-l are de fæcut pentru
ele, ea singuræ, o istorie pozitivæ. Ea trebuie sæ aøtepte totul de la
chineze. Dar critica filozoficæ nu are nici un mijloc sæ scoatæ din
Ar fi puflin prudent sæ se respingæ în bloc tradifliile istorice
domniilor.
ateste valoarea relativ vechea a tradifliilor istorice relative la listele
Ho-nan nu stæ mærturie asupra dinastiei Yin, ea pare, cel puflin, sæ
istorice au fost redactate. Astfel, dacæ descoperirea oaselor de la
mai multe secole în urma datei în care Analele sau Memoriile
øi în Analele pe bambus, este conformæ cu o tradiflie ce merge cu
cæ lista regilor Yin, aproape aøa cum se gæseøte ea în Sima Qian
Domnul Andersson apropie acest gen de olærie de cel care
caracterizeazæ Asia occidentalæ (Anan). Or, în timp ce trepiedurile
li øi ding existæ în numær mare în aøezærile din Hu nan øi sunt bine
reprezentate în Manciuria, abia dacæ se regæsesc în cele din Gan-
su. Invers, ceramica finæ pictatæ nu este abundentæ decât în Gan-su,
øi numai acolo au fost descoperite, împreunæ cu câteva obiecte din
cupru, oale remarcabile prin desenele de pæsæri stilizate, øi absolut
analoge, se afirmæ, cu cele din unele olærii din Susa. Domnul
Andersson deduce din aceste remarci cæ originea civilizafliei
chineze trebuie sæ fie cæutatæ în Asia interioaræ øi cel mai probabil
în turchestan; valuri de emigranfli ar fi transportat aceastæ civilizaflie
în China propriu-zisæ, ajungând mai întâi în Gan-su.
Dar, aøa cum remarcæ, pe bunæ dreptate, domnul Karlgren,
uneltele cele mai vechi fiind, dupæ spusele exploratorului, cele
din Hu nan øi din Manciuria, ar trebui sæ se presupunæ cæ ultimele
valuri nu s-ar fi propagat atât de departe ca primele. Astfel,
domnul Karlgren propune o altæ explicaflie: aøezærile din Hu nan
øi din Manciuria ar fi martorele unei civilizaflii neolitice indigene
øi proto-chineze. Aceastæ civilizaflie ar fi fost, la vest, influenflatæ
de tehnicile proprii unei populaflii care nu ar fi de rasæ chinezæ, ci,
færæ îndoialæ, de rasæ turcæ102.
Atâta timp cât nu vor fi studiate cu precizie resturile omeneøti
permiflând definirea caracterelor somatice ale populafliilor cu-
noscute astæzi prin câteva detalii ale tehnicii lor, ar fi mai înflelept
sæ ne abflinem de la orice ipotezæ, sæ nu transpunem o problemæ de
istorie tehnologicæ într-o problemæ de istorie etnograficæ, øi, mai
ales, sæ nu intervenim prea devreme, cu discuflii asupra migrafliilor
øi cuceririlor, într-o problemæ de istorie propriu-zisæ.
O primæ problemæ ar consta în datarea acestei civilizaflii din
epoca de piatræ. Domnul Andersson admite cæ bronzul a apærut în
China în mileniul al treilea înaintea erei noastre. Aceastæ opinie
nu este neverosimilæ øi se potriveøte, în mare, cu tradifliile chineze
care dateazæ epoca bronzului din vremea lui Yu cel Mare
(?2205-2198) sau care-l prezintæ pe Yu øi pe Huang di (?secolul
XXVII) ca pe niøte mari fondatori. Aøezærile neolitice sunt oare
anterioare mileniului al treilea dinainte de Hristos? Se poate pune
aici o întrebare prejudiciaræ. Este posibil, într-adevær, sæ susflii cæ
76
72
arhaic sau arhaizant). Suntem pânæ la urmæ obligafli sæ admitem
întrebuinflat, din toate timpurile, o scriere de un tip particular,
unele cazuri øi, de exemplu, în operafliile divinatorii, sæ nu se fi
mai puflin contemporanæ cu primii Zhou (cu condiflia totuøi ca, în
adeværat, prea vechi ca sæ nu dateze dintr-o epocæ mai mult sau
datoræm oasele din Hu nan. Caracterele gravate pe oase par, este
(daæc este, într-adevær, vorba despre operaflii divinatorii) cærora le
tentafli sæ le atribuim lor sau prinflilor Wei operafliile divinatorii
øi ei, în Hu nan (dar mai la sud, conform tradifliei), øi am putea fi
vorbind, descendenflii dinastici Yin, prinflii din Song, au domnit,
yi; aceastæ amplasare era, pânæ acum, necunoscutæ. La drept
avantajul de a identifica amplasarea capitalei temporare a lui Wu
în care suveranul øi-a consultat stræmoøii. Aceastæ ipotezæ oferæ
pate în timpul domniei lui Wu yi, dupæ unele øedinfle divinatorii
Yin. Savanflii chinezi estimeazæ cæ oasele gæsite ar fi fost îngro-
al cincisprezecelea al domniei sale, regele Wu yi din dinastia
nan într-un loc unde ar fi putut locui, din anul al treilea pânæ în
Sima Qian øi în Analele pe bambus. Oasele au fost gæsite la Hu
majoritæflii suveranilor Yin, aproape aøa cum figureazæ ele la
autentice. A putut sæ descifreze pe ele (printre alte nume) numele
oaselor, pe care el are, færæ îndoialæ, toate motivele sæ le declare
lucrærilor pe care un savant ca domnul Luo Zhen ya le-a consacrat
îndoialæ, un exces de scepticism sæ nu se acorde încredere
false. Dar aceste falsuri se pare cæ pot fi dezvæluite. Ar fi, færæ
nan, sunt astæzi în comerfl, dintre care, cu siguranflæ, multe sunt
dezgropate). Un numær destul de asemenea de oase, zise din Hu
devinæ, în 1915, cumpærætorul primei colecflii alcætuite din oasele
descoperire), semnatæ de doi savanfli (dintre care unul avea sæ
asupra acestor documente a apærut în 1902 (la trei ani dupæ
curiozitatea epigrafiøtilor chinezi. Prima referire într-o publicaflie
Pe oase se gæseau semnele unei scrieri arhaice care au suscitat
oseminte amestecate cu bucæfli de carapace de broascæ flestoasæ.
sætulefl din Ho nan, un numær destul de mare de fragmente de
istoricæ a dinastiei Yin90. A fost dezgropat, în 1899, într-un
O descoperire recentæ a pærut sæ dovedeascæ realitatea
se nege realitatea acestor dinastii.
acceptat ca un fapt istoric. Nu existæ, în schimb, nici un motiv sæ
îmbunætæflitæ, sunt date dupæ calendarul Zhou. În întreaga lucrare
figureazæ o notaflie a anilor în care este utilizat ciclul sexagenar.
Acest ciclu, pe care Sima Qian nu-l utilizeazæ, nu era, dupæ toate
aparenflele, întrebuinflat cu douæ secole înaintea lui øi se poate face
dovada cæ perfecflionarea adusæ Analelor dateazæ din secolul al
VII-lea al erei noastre. Într-unul din capitolele cærflii Shu jing
este menflionatæ o eclipsæ de soare, capitol care se numæræ printre
cele mai suspecte øi a cærei redactare este, dupæ câte se pare,
mult posterioaræ datei îngropærii Analelor. Or, în Anale, eclipsa
se regæseøte, cât se poate de bine datatæ (în toamna anului 2155:
dupæ calculul savanflilor occidentali, a existat, într-adevær, o
eclipsæ în 12 octombrie 2155). Într-adevær, povestirea în care
este menflionatæ eclipsa este, în Shu jing, ca øi în Anale, de ordin
mitic. Data precisæ inseratæ în Anale nu poate proveni decât dintr-
o modificare. Numai niøte savanfli capabili sæ calculeze eclipsele
au putut modifica corect textul. Intervenflia lor nu trebuie sæ fie cu
mult anterioaræ dinastiei Tang (secolul al VII-lea dupæ Hristos).
Dupæ cum se vede, textul Analelor nu a devenit corect decât
datoritæ lucrærilor care au fost continuate, timp de secole, cu cea
mai autenticæ sinceritate. Aceste lucræri se inspirau din ideea cæ
tradiflia canonicæ nu se poate înøela. În schimb, unele greøeli se
pot strecura în manuscrise în timpul transmiterii lor. A rectifica
aceste greøeli accidentale, întrebuinflând ultimele informaflii ale
øtiinflei, înseamnæ a reface textul în puritatea sa iniflialæ.
Chinezii au pæstrat lucrærile cu o admirabilæ pietate reli-
gioasæ... sunt pufline speranfle sæ se spere în ajutorul pe care
astronomii ar putea sæ-l ofere în descurcarea cronologiei chi-
neze83. Trebuie sæ te resemnezi, aøa cum a fæcut-o Sima Qian, în
a læsa nedatate epocile anterioare anului 841 dinaintea erei noastre.
Putem, oare, cel puflin, avea încredere în listele de domnii?
Pare dificil sæ le acordæm încredere. De la Yu cel Mare la
suveranul Wu din dinastia Zhou, daæc se adaugæ suveranii Xia øi
Yin, se numæræ 45 de domnii; 17 generaflii sunt suficiente pentru
a ocupa aceeaøi perioadæ, dacæ se numæræ prinflii predecesori ai
suveranului Wu. În lista stræmoøilor dinastiei Qin, 6 generaflii
corespund celor 17 domnii ale dinastiei Xia, iar 10 generaflii celor
45 de domnii ale dinastiilor Yin øi Xia. Unul dintre stræmoøii
dinastiei Qin este, când dat drept contemporan al ultimului
69
 71
amænunt care sæ se raporteze la cele Trei Dinastii care sæ poatæ fi
deloc cæ Yu nu a fost un personaj al istoriei. Nu existæ nici un
Mare sunt alcætuite din elemente pur mitice. Aceasta nu înseamnæ
mâine. Se poate, desigur, aræta cæ povestirile referitoare la Yu cel
tirea transformærilor sociale care nu s-au înfæptuit de azi pe
celor Cinci Suverani89). Tradifliile chineze pæstreazæ deci amin-
unele træsæturi analoge, chiar mai vechi, se regæsesc în istoria
Confucius nu ar putea nici sæ le înfleleagæ, nici sæ le inventeze, dar
conflin unele obiceiuri pe care istoricii epocii Han sau a lui
numai cæ se va vedea, povestirile referitoare la cele Trei Dinastii
între aceastæ civilizaflie øi civilizaflia propriu-zis chinezæ. Nu
China o civilizaflie neoliticæ. Nu încape îndoialæ cæ s-a palsat
ea sæ aibæ în spate o lungæ istorie. Se øtie de acum cæ a existat în
întoarce în trecut, poate apærea ca o limbæ uzatæ. Este posibil ca
antichitate destul de moderatæ. Limba lor, oricât de mult ne-am
treilea dinaintea erei noastre, nu revendicæ poate decât o
Chinezii, fæcând sæ avanseze istoria lor pânæ în mileniul al
se atribuia, aceasta era cunoscutæ destul de exact.
blul. Se poate chiar crede, în mare, cæ din cauza importanflei ce i
Evident, putem presupune cæ ea a fost respectatæ în ansam-
Aceasta reprezenta literæ de lege.
datele tradiflionale au fost corectate, scopul era de a apæra tradiflia.
l-au construit, o bunæ parte de teorie88. Dar dacæ, în amænunt,
originale“; øi mai trebuie sæ recunoaøtem, în sistemul pe care ei
credem astæzi cæ istoricii chinezi „nu au alterat deloc textele
au ajuns pânæ la noi sub o formæ sistematicæ. Este imposibil sæ
øi faptul cæ tradifliile lor meritæ oarecare soi de încredere. Acestea
forflæ pentru a domina spiritul tradiflionalist. Dar aceasta implicæ
noi astæzi gustul pentru adevær, nu au avut niciodatæ la ei destulæ
Trebuie de altfel sæ adæugæm cæ sensul istoric øi ceea ce numim
început sæ acorde atenflie faptelor decât destul de târziu“87.
Orient“86. Ar fi mai drept sæ se spunæ: „Chinezii înøiøi nu au
Chinei“, a scrie cæ „civilizaflia nu este prea veche în Extremul
ales a se reacfliona împotriva celor care „au abuzat de antichitatea
Este cu siguranflæ inexact, chiar dacæ se intenflioneazæ mai
deloc baze solide? Nu cred.
rezultate negative. Aceasta înseamnæ cæ tradiflia chinezæ nu are
suveran Xia, când drept un favorit al ultimului suveran din di-
nastia Yin. În plus, domnia ultimului Xia pare sæ copieze întoc-
mai pe cea a ultimului din dinastia Yin. În realitate, amândoi
sunt redafli cu ajutorul temelor mitice transpuse, iar analele
dinastiei Yin nu sunt mai puflin lipsite de fapte decât cele ale
dinastiei Xia. Cele câteva fapte care alimenteazæ analele ultimilor
Yin sunt împrumutate din istoria stræmoøilor dianstiei Zhou.
Numai cu primii suverani Zhou asistæm la dispariflia treptatæ a
istorisirilor. Nu se datoreazæ oare faptului cæ dinastia Zhou este
singura dintre cele trei dinastii regale care posedæ o realitate
istoricæ? În realitate, istoria primilor Zhou nu oferæ deloc garanflii.
La o analizæ mai atentæ, se observæ cæ ea este realizatæ nu prin
întrebuinflarea documentelor de arhivæ, ci datoritæ utilizærii unor
ræmæøifle ale tradifliei poetice. Suveranul Wen øi stræmoøii sæi,
precum øi descendentul lor, regele Mu, sunt eroi pe care i-au
cântat poeflii84. Dacæ povestirea marii victorii a suveranului Wu
asupra celor din neamul Yin pare sæ aibæ o oarecare precizie, este
pentru cæ ea reproduce scenariul dansurilor triumfale care, din an
în an, comemorau la curtea familiei Zhou gloria casei lor. ((Mai
mult, se pare cæ aceste scenarii sunt cunoscute, nu datoritæ tra-
difliei în uz în aceastæ curte, ci prin cea urmætoare, dupæ spusele
cronicarilor din Shan dong, de prinflii din Lu (Shan dong)))85.
Istoria fondatorilor dinastiei iese din dramæ, din epopee sau din
roman. Cea aprimilor lor succesori øi-a tras amteria din discursul
în care nu sunt decât niøte exerciflii øcolæreøti. Se spune cæ aceste
discursuri au fost cu adeværat pronunflate. Se dæ data øi numele
oratorilor lor. Aceasta vrea în mod special sæ dovedeascæ cæ pot
fi cu curaj luafli ca model. La drept vorbind, aceste discursuri nu
conflin nimic în plus faflæ de marile teme ale unei retorici
imemoriale. Cititorul nu se simte niciodatæ în prezenfla unor fapte
istorice, ci în fafla unei istorii reconstituite în mod artificial. Ea a
fost fæcutæ cu ajutorul producfliilor literare care, în majoritatea lor,
sunt din epoci foarte îndepærtate øi atinse de preocupæri politice
sau dogmatice.
Orice istorie a Chinei antice se sprijinæ pe un sistem de fal-
suri în acelaøi timp inocent øi savant. Pentru moment, nu dispu-
nem de nici un procedeu de filtrare øi se prea poate ca, redusæ la
propriile sale resurse, critica filologicæ sæ trebuiascæ sæ ajungæ la
70
74
se încrede în ipotezele imaginative.
care, în China, este la începuturile ei, va avea avantajul de a nu
La fel ca antropologia øi etnografia, arheologia preistoricæ,
maturitate (Apus=Toamna)“98.
partea de Vest este cea în care fiinflele iau sfârøit øi ajung la
(Ræsærit=Primævara) este cea în care fiinflele încep øi se nasc;
enunflul unui principiu de astrologie mitologicæ: „partea de Est
referim din Memoriile istorice urmeazæ, în chip de ilustrare,
dinastii“97. Ar fi suficient sæ remarcæm cæ pasajul al care ne
Vest øi cæ aceste cuceriri au reprezentat ocazia unor schimbæri de
fost invadatæ, în mai multe rânduri, de barbari din Vest øi din Sud-
tras de aici cu plæcere concluzia potrivit cæreia „China anticæ a
dinastiilor Xia, Yin Zhou øi Qin au venit din Vest96. Istoricii au
urmætorul: o notiflæ din Memoriile istorice afirmæ cæ fondatorii
fi gæsit pentru aceste teorii în tradiflia istoricæ chinezæ este
progresivæ a Asiei centrale. Singurul punct de legæturæ ce ar putea
invaziei lor (ipotetice) un fapt (relativ ipotetic), adicæ: uscæciunea
chinezi ca venind din Turchestan øi a prezenta ca principiu al
încæ învæflæmântul. Cel mult, acesta se mærgineøte a-i face pe
Totuøi, teoria originii vestice a vechilor chinezi mai dominæ
dovedi nimic în privinfla rasei invadatorilor Chinei.
Lacouperie95. De altfel, aceste concordanfle lingvistice nu ar
astæzi concordanflele sino-elamitice ale lui Terrien de
pronunfliile cele mai vechi atestate. Nici un sinolog nu acceptæ
nai, huang sunt pronunflii moderne destul de îndepærtate de
citit xiong de chinezi când este vorba de Huang-di; 3. cæ xiong,
un text; 2. cæ acel caracter pe care dorim sæ-l citim nai este mereu
cæ expresia Hiong-houang-ti, pur fictivæ, nu se regæseøte în nici
pronunflându-se nai în unele cazuri. Se mai uitæ a se remarca: 1.
huang di (=Nakhunte) – caracterul, citit în mod obiønuit xiong,
(You xiong)“, iar numele sæu poate fi restituit sub forma de Nai
Nakhunte, cæci Huang di este uneori calificat de „senior de Xiong
elamitice din care citæm un exemplu: Huang-di nu este altul decât
antropologic, ci pur øi simplu pe stabilirea concordanflelor sino-
chineze94. Aceste teze nu se bazeazæ pe nici un fapt de ordin
Terrien de Lacouperie asupra originii vestice a civilizafliei
istoriei Asiei. Ea derivæ, în bunæ parte, din tezele susflinute de
Aceastæ teorie reiese dintr-o concepflie generalæ asupra
Domnul J.-G. Andersson99 a publicat în 1923 øi 1924 rezul-
tatele frumoaselor campanii de sæpæturi fæcute în Manciuria de
Sud, precum øi în Hu nan øi Gan-su. Descoperirile sale atestæ
existenfla în China a unei civilizaflii neolitice. Aproape simultan,
sæpæturile lui Licent øi ale lui Teilhard de Chardin, în cursul
superios al Fluviului Galben, au scos la ivealæ, în vecinætatea
Chinei clasice, nivele de culturæ paleolitice.
O opinie indigenæ anticæ100 atribuia oamenilor o unealtæ de
piatræ, în epocile care precedaseræ lui Huang di (secolul al
XXVII-lea, aproximativ, î.e.n.). Cu Huang di ar fi început epoca
jadului (?jadeite) iar cu Yu cel Mare (?2205-2198) cea a bronzului.
Apariflia fierului ar data din vremea dinastiei Zhou (secolele
XI-VIII). Înaintea recentelor descoperiri, teoria chinezæ putea trece
drept simplu punct de vedere. Domnul Lauper scria, în 1912, cæ
nimic nu dovedea cæ a existat, în China, o epocæ a pietrei101.
Domnul Andersson a adus dovada cerutæ. Se pare chiar cæ a
demonstrat cæ existæ continuitate între tehnica civilizafliei neo-
litice dezgropate øi cea a civilizafliei actuale. De exemplu, cuflitele
de fier, de care se serveøte astæzi populaflia din nordul Chinei
pentru recoltarea sorgului, pæstreazæ exact formele anticelor cuflite
de piatræ, rectangulare sau curbate øi stræpunse de una sau douæ
gæuri, ce au fost gæsite într-un depozit neolitic de lângæ Mukden.
Domnul Andersson semnaleazæ o asemænare între aceste cuflite de
piatræ øi cuflitele de fier în uz la Ciukci din Asia nord-esticæ øi
eschimoøii din America de Nord. Dar el preferæ sæ insiste asupra
unor diferenfle pe care le observæ între uneltele din depozitele
Manciuria øi cele din depozitele din Gan-su. El a gæsit peste tot
diferite tipuri de topoare dintre care unele amintesc de topoarele
din bronz ale dinastiei Zhou, inele de piatræ care i se par
comparabile cu inelele de jad ale dinastiei Zhou, diverse feluri de
trepieduri din argilæ, fie de tipul trepiedurilor li * care, în vremea
dinastiei Zhou, erau fæcute din argilæ sau din bronz, fie de tipul
vechilor trepieduri ding, ce se mai fabricæ încæ din argilæ în
regiunea Beijing, øi – în plus, numeroase obiecte de olærie
grosolanæ de culoare gri – o olærie finæ a cærei culoare roøie pare
datoratæ oxidærilor din timpul coacerii. Piesele de olærie roøie
sunt perfect ølefuite øi poartæ desene în negru, sau frevent, în alb.
* trepied li – vas ritual din bronz cu trei sau patru picioare concave.
75
 81
cæci tradiflia vede în el un mare topograf øi un cartograf. De fapt,
vorbind, sunt atribuite lui Yu cel Mare, fondatorul Regalitæflii,
orizontului geografic al Chinei feudale. Amândouæ, la drept
1. Frontierele. Douæ lucræri pot servi la determinarea
Øi, mai întâi, care sunt limitele ideale ale confederafliei chineze?
suveran, Fiu al Cerului. Care este întinderea acestei confederaflii?
mici seniori sunt grupafli sub suzeranitatea nominalæ a unui
confederaflie instabilæ de seniorii. Un numær destul de mare de
În secolul al VIII-lea înaintea erei noastre, China apare ca o
I CHINA TIMPURILOR FEUDALE
oarecare încredere110.
Faptele raprotate în aceste povestiri, par, în mare, sæ merite o
tipul analelor øi se prezintæ ca niøte extrase de arhive senioriale.
epoca care ne este cunoscutæ prin povestiri datate, care sunt de
de a judeca timpurile anterioare, eu numesc perioada feudalæ
istorie chinezæ înaintea perioadei Chun Qiu. færæ a avea intenflia
care a început cronologia. Dar nu se øtie aproape nimic de vechea
Sistemul feudelor era, în orice caz, solid stabilit în momentul în
Xia øi Yin l-au cunoscut înaintea celor din dinastia Zhou.
ca fiind la fel de vechi ca øi civilizaflia chinezæ. Cei din dinastiile
egimul feudal este prezentat de istoria tradiflionalæ
R
Perioada feudalå
Capitolul II
Fluviul Glaben al Fluviul Albastru. Huang he se værsa, în epocile
feudale, în golful Petchili, dar gurile sale se gæseau cætre aøezarea
Dian jin, cæci, începând cu regiunea Huai jing, Fluviul curgea mai
la nord decât în zilele noastre. Se învecina, pânæ cætre oraøul
actual Bao ding, cu linia ultimilor înælflimi ale munflilor Zhe li,
apoi, aduna, la nord, întreg sistemul de râuri care constituie Bei
huo. În rest, cursul sæu nu era stabil: în anul 602 înainte de
Hristos, s-a deplasat cætre est, læsându-øi vechea albie ocupatæ de
râul Zhang114. Întreaga câmpie orientalæ a râului Zhe li, unde se
gæsea marele lac Da lu, nu era decât o imensæ deltæ miøcætoare,
bræzdatæ de numeroase râuri: chinezii le numeau cele Nouæ fluvii
(ceea ce nu înseamnæ cæ erau exact nouæ). Pânæ la râul Ji (care
curgea în albia actualæ a Fluviului Galben) totul nu era decât
pæmânt instabil intercalat într-o reflea de râuri: câmpurile, aproape
de mare, erau „acoperite cu sare“. Instabilitatea reflelei hidrogra-
fice era de aøa naturæ încât chinezii puteau spune despre râul Ji cæ
se værsa în Fluviu, apoi ieea din nou afaræ. El forma atunci un
eleøteu „cu apele reværsate“, eleøteul Yong (regiunea Kai fong,
Hu nan). La ieøirea din eleøteul Yong, el ajungea, mai al est, la
eleøteul Ko, care comunica cu marea mlaøtinæ a flinutului Song,
Mong Zhu (la marginea flinutului Shan dong øi Hu nan). La
nord-est, se afla Lei xia, o mlaøtinæ misterioasæ bântuitæ de
dragonul Tunetului. La sud-est (pe întregul traseu actual al
marelui canal) eleøtee, dintre care cel mai cunoscut este Da yu, se
succedau pânæ la regiunea în care Fluviul Galben a curs din
timpul întregului Ev Mediu øi pânæ în 1854. Acolo se întindea o
câmpie bræzdatæ de râurile Yi øi Huai: aceasta nu era decât o
imensæ mlaøtinæ ce atingea cursul inferior al râului Yang ze.
Masivul muntos din Shan dong, pe care-l dominæ muntele Tai
shan era deci izolat, aproape la fel ca o insulæ.
Mai puflin importante în regiunea loesului, mlaøtinile ocupau
acolo totuøi întinse funduri de væi insuficient drenate (scurgerea
apelor era încontinuu opritæ de surparea teraselor). Astfel, în
Shen xi, „apele stætætoare“ învecinate cu „câmpuri acoperite de
salpetru“ se întindeau în vpile râurilor Jing øi Wei115. Tot aøa,
cursul inferior al râului Shan xi era acoperit de mlaøtini ce se
întindeau între cursul inferior al râului Fen øi Fluviul Galben, øi,
mai la nord, se afla øi imensa mlaøtinæ Tai-tai, la confluenfla râului
84
96
la care putea sæ facæ apel pentru a dobândi alianfla cu Zheng
al rândul lor, sæ contribuie la aceasta. Chu avea rezerve de cupru
par sæ fi constituit principala bogæflie naflionalæ. Minele trebuiau,
nele reprezentau de asemenea „avuflii ale Statului“182. Salinele
în diferite servicii181. La Jin, munflii, mlaøtinile, pædurile øi sali-
monopolul crescætoriilor de scoici øi al salinelor erau repartizate
restiere, ale produselor de lacuri, cele ale mlaøtinilor øi, în sfârøit,
adminsitraflie destul de complexæ. Monopolurile produselor fo-
minelor, metalurgiei øi monedei180. În anul 521, exista la Qi o
acest ministru înflelept øi pe ducele sæu, atenfli la problemele
øi capabili“179. O operæ atribuitæ lui Guan Zhong ni-i aratæ, pe
scopul de a-i ajuta pe særaci øi de a-i ræsplæti pe oamenii înflelepfli
instituit un beneficiu asupra monedei, a peøtelui øi a særii, cu
primul dintre Hegemoni, Guan Zhong, reformând guvernul, „a
peøte øi cu sare“178. În timpul domniei ducelui Huan (685-643),
garilor øi negustorilor øi (ar fi) încurajat negoflul avantajos cu
se spune) „a fæcut sæ înfloreascæ pretutindeni munca meøteøu-
mai puflin precare. Qi trece drept unul care (din secolul al X-lea,
unele corvezi177. Marii principi cæutau sæ se asigure de venituri
Acestea constau în cadouri în stofe øi în cai. Mai cuprindeau øi
pe Zheng plângându-se de birurile apæsætoare impuse de Jin.
confederaflii. Datoritæ acestui fapt, îl vedem în mai multe rânduri
provenit, mai întâi, din contribufliile seniorilor grupafli în
nia. Este vizibil cæ principalele resurse ale marilor seniorii au
aproape în exclusivitate din senioriile care au exercitat hegemo-
deflinem decât informaflii mediocre. Fapt remarcabil, ele provin
Asupra creærii serviciilor publice øi a domeniilor Statului, nu
încercau sæ se reorganizeze.
chineze. Îny, în noile flinuturi dimprejurul Chinei antice, noi State
naøtere. S-a format mai întâi o civilizaflie chinezæ øi provincii
niflæ, se opera un amalgam de populaflii, unitæfli provinciale luau
adeværate hotare. În timp ce, sub presiunea Provinciilor de gra-
Se vede deci prin ce procedeu flinuturile chineze øi-au trasat
senioriile centrale176.
bei zidurile de la Fang: ele marcau limitele înaintærii sale cætre
sfârøit, Chu, la rândul sæu, construise la nord-vestul flinutului Hu
gurile de væi. Datoritæ unor înrudiri, unor alianfle, unei acfliuni de
pætrundere completatæ de lovituri de forflæ, el a reuøit sæ adune în
jurul lui, într-o confederaflie, grupuri de barbari, folosindu-se de
dezbinærile lor, apoi anexându-i øi asimilându-i.
Istoria marilor State feudale este toatæ asemænætoare celei a
Statului Jin. Toate erau la începutul perioadei istorice mici
seniorii izolate în flinuturi cu acces dificil. Statele care au obflinut
cele mai mari succese sunt senioriile periferice. Ele puteau sæ ia
în serviciul lor marile mase barbare ræspândite în stepe, munfli,
zone mlæøtinoase. Le-au adunat în jurul marelui bazin al Fluviului
Galben. Sub influenfla lor s-a pregætit unitatea chinezæ.
Cæpeteniile Provinciilor de graniflæ sunt marii Hegemoni ai
secolului al VII-lea. În timp ce cu ajutorul triburilor Rong øi Di,
Jin øi Qin puneau bazele unor mari state în regiunile Shan xi øi
Shen xi, Qi, cæutând sæ grupeze, la nord øi la sud, barbarii mari-
timi, øi cucerindu-i pe muntenii de pe promontoriul Jiao Zhou,
fæcea din Shan dong o întinsæ seniorie. În acelaøi timp la sud,
acflionând la est øi la vest, cucerind mlaøtinile râului Ho nai,
munflii din Si chuan øi chiar pe cei din Yun-nan, Chu aduna în
confederaflie triburile Mau øi Yi în jurul flinutului Hu bei, iar prin
væile înalte ale râurilor Han øi Huai reunea, cu o forflæ crescutæ,
senioriile centrale din Hu nan. Printre acestea din urmæ una
singuræ, cea din Song, a putut, pentru un moment, sæ se gândeascæ
sæ devinæ un Stat puternic. Ea era în contact cu barbarii din Huai.
La începutul secolului al VII-lea aceasta a încercat sæ le capteze
puterea cu scopul de a-øi exercita hegemonia.
A exercita hegemonia, însemna a comanda ca un stæpân
senioriile centrale. Scopul tuturor Hegemonilor era de a domina
regiunea Hu nan occidentalæ. Acolo se aflæ inima Chinei antice.
Acolo s-a format nafliunea chinezæ. fiaræ divizatæ, dar la care se
ajunge relativ uøor, ale cærei væi strælucesc în toate zærile, regiune
intermediaræ între platourile de loeus, care izoleazæ væi închise,
câmpii aluvionare, pe jumætate inundate, care færâmifleazæ mlaøti-
nile, Hu nan a fost mai întâi împîrflitæ între seniorii minuscule øi
slabe triburi barbare. Totul de jur împrejur, în regiuni mai întinse
øi færæ îndoialæ locuite de populaflii mai puflin dense øi mai puflin
stabile, mari State s-au format, dezvoltându-se mai întâi cætre
exterior, cæutând (am væzut-o prin exemplul lui Jin) sæ întrerupæ
93
 83
toare car,e la est, se întindeau, aproape færæ întrerupere, de la
Câmpii uscate øi sænætoase au luat locul pæmânturilor miøcæ-
importante.
întregime de culturi, conflineau altædatæ imense mlaøtini øi pæduri
imaginat. Regiunile, actualmente lipsite de copaci øi ocupate în
2. fiara. Aspectul vechii flæri chineze este destul de greu de
o bandæ de terenuri de aluviuni dominate de mici coline.
în mare, la apus, primele terase acoperite cu mâl øi, cætre ræsærit,
aluvionar al fluviului Galben, teritoriul vechii Chinr înglobeazæ
platourile etajate din Shan xi, Shen xi øi Gan su øi imensul bazin
Plasat la contactul flinutului de loes care se întinde pe
actualæ a fluviului Galben øi o linie care-l prelungeøte cætre sud.
ajunge la est la hotarele zonei aluvionare marcatæ de valea joasæ
neazæ cu malul stâng al cursului mijlociu al fluviului Galben. El
Fu miu øi Mu ling. El înglobeazæ la nord terasele care se înveci-
sud, masivul munflilor Jin-ling øi prelungirile lor cætre est: colinele
Shen-xi, Shan-xi øi Shan-dong. Acest teritoriu are drept limite, la
deloc provincia Hu nan øi pærflile limitrofe ale provinciilor
confederaflie chinezæ se întindea pe un teritoriu ce nu depæøea
În interiorul frontierelor ideale destul de strânse, vechea
reprezintæ domeniul propriu al povestirilor mitologice.
marea sunt în afara orizontului geografic al vechilor chinezi: ele
ce sunt date deseori ca leagænul rasei lor113. De fapt, deøertul øi
insistæ asupra uimitoarie ignoranfle a chinezilor asupra unor locuri
stræmoøii lor în exodul lor cætre est112. Chavannes, dimpotrivæ,
cæ chinezii au pæstrat o amintire exactæ a regiunilor traversate de
acesta, în Shan hai jing, izvoræøte din Copacul apusului) dovada
lui Yu, gæseøte în menflionarea Râului Negru (øi a Râului Ruo:
tisfacflie poate excesive, toate denumirile geografice din Tributul
legendaræ. Richthofen, care a identificat, cu o ræbdare øi o sa-
fæcut regele Mu, din dinastia Zhou, cælætoria sa extaticæ sau
descrierea unui flinut mitic, Kun Zun, populat de zei. Aici øi-a
jing. Capitolul referitor la Munflii din vest este umplut cu
Râul Negru se regæseøte în mai multe pærfli ale lucrærii Shan hai
îndreptându-se de la nord la sud, se varsæ în Marea Meridionalæ.
rioasæ. Lucrarea Yu gong indicæ aici un fluviu, Râul Negru, care,
Yu gong (Tributul lui Yu) în care conrady continuæ sæ vadæ un
document din secolul XX dinaintea erei noastre, este o operæ
compozitæ, a cærei parte descriptivæ, în prozæ, dateazæ, cel mai
devreme, din secolul al IX-lea (dupæ spusele lui Chavannes);
versurile care sunt încorporate aici nu sunt, poate, sensibil mai
vechi111. Shan hai jing (Cartea Munflilor øi Mærilor) este o
culegere compusæ în mod artificial. Prima parte (Cartea Munflilor:
primele cinci capitole din edifliile clasice) derivæ dintr-o operæ de
compilaflie ce poate fi datatæ din secolul al IV-lea sau al III-lea
î.e.n. Aceste cinci cærfli sunt o culegere de notifle care, odinioaræ,
erau însoflite de hærfli. Ele descriu, clasate pe direcflii, douæzeci øi
øase de lanfluri de munfli. Cu toate cæ întreaga perioadæ feudalæ
(secolele VIII-III) este cuprinsæ între data cærflii Yu gong øi cea a
Shan hai jing, orizontul acestor douæ lucræri este aproape acelaøi,
puflin ami întins în ce-a de-a doua.
Acest orizont este foarte strâmt. El se limiteazæ la regiunile
care înconjoaræ Hu nan: sudul flinutului Zhe-li, vestul Shan
dong-ului, pærflile continentale ale flinutului Jiang-su (nici un val
scæpat peste Zhe-jiang), pærflile nordice ale regiunilor An-hui øi
Hu-bei, sudul Shan xi, øi, în sfârøit, Shen xi øi Gan su. Cursul
Fluviului Galben este bine descris de la ieøirea sa din munfli, în
Gan-su. Cursul inferior al Fluviului albastru este destul de bine
indicat, dar, în timp ce lucrarea Tributul lui Yu nu cunoaøte, la
sud, decât lacul Dong ting øi, poate, lacul Bo-yang, lucrarea Shan
hai jing øtie câte ceva despre munflii din Zhe-jiang. Øi una øi
cealaltæ lucrare indicæ existenfla munflilor în nordul flinutului Zhe-
li; dar nu le cunosc bine poziflia. Amândouæ menflioneazæ, færæ
prea mare precizie, deøerturile din Nord-Vest (Nisipurile
Miøcætoare); numai Shan hai jing descrie destul de bine regiunea
Tai yuan (Shan xi) care este, totuøi, menflionatæ în versurile din
Yu gong. În sfârøit, Tributul lui Yu ignoræ aproape totul referitor
la Sseu-tch’ouan, în timp ce Shan hai jing confline informaflii
bune asupra regiunii Cheng du.
Douæ omisiuni sunt de remarcat. La est, flærmurile meritime
par în afara orizontului geografic, în timp ce Insulele Preaferici-
flilor, plasate în Marea orientalæ, bântuie gândirea miticæ, cel puflin
din secolul al IV-lea dinaintea erei noastre. La vest, cunoøtinflele
se opresc la bazinul râului Wei. Dincolo de el este o lume miste-
82
94
sunt rude“169. Atunci, øi deseori cu cheltuieli comune, au fost
Qi, a enunflat principiul conform cæruia „tofli chinezii (zhu Xia)
triburilor Di apærute din toate pærflile, Guan zhong, ministru al lui
La începutul secolului al VII-lea, în timpul marii bætælii împotriva
asupra barbarilor øi de îndatoririle pe care acest lucru îl impunea.
de a fi chinez; acolo au devenit conøtienfli de superioritatea lor
în jurul unui cârmuitor puternic, a fost simflitæ cu putere mândria
locul în care, în federafliile mai mult sau mai puflin stabile, reunite
provinciile marginale s-a dezvoltat civilizaflia chinezæ. Acolo este
Dacæ Hu nan reprezintæ floarea centralæ (Zhong hua), în
(acolo) aproape de o mie“168.
manifesta faflæ de savanfli. „Se numærau (la Qi) cu sutele; au fost
celebru pentru bogata sa culturæ øi pentru interesul pe care-l
ritualuri. În schimb, încæ de la sfârøitul secolului al IV-lea, Qi era
ei-înøiøi, în acea epocæ, abia începuseræ sæ se intereseze de
Qi nu mai trebuiau sæ-i disprefluiascæ pe barbarii din Lai, cæci
care pretindeau cæ reprezintæ spiritul vechii Chine; dar prinflii din
barbari, dansând dansuri sælbatice167. Aceasta era opinia celor
porafli, deplasafli din 566, mai erau încæ considerafli ca simpli
cu cei din Qi de cel puflin un secol, øi care au fost cucerifli, incor-
oamenii din Lai, din regiunea Shang dong, care se aflau în contact
pretindeau øi se simfleau chinezi. Cu câfliva ani mai înainte (500),
prinflul considera asimilarea lor drept incompletæ; dar ei se
Wei, care a îndræznit sæ-i trateze de barbari166. Færæ îndoialæ cæ
oraøul Rong-ilor) s-au revoltat împotriva seniorului, prinflul din
regiunea Hu nan, locuitorii oraøului Rong zhou (sau Rong cheng:
de unificare care a continuat în perioada feudalæ. În 478, în
Comparând câteva fapte, se poate ghici importanfla miøcærii
III FORMAREA DE UNITÅŒI PROVINCIALE
Chinei, au sfârøit, la rândul lor, prin a deveni chineze.
la periferie se ridicau State care, propunându-øi sæ anexeze centrul
lizat un amalgam. În timp ce în centru se crea nafliunea chinezæ,
centrale: toate plænuiau sæ le cucereascæ. În felul acesta a fost rea-
întoarcæ, exercitând tofli o presiune convergentæ asupra senioriilor
comunicafliile rivalilor lor cu barbarii, stræduindu-se reciproc sæ se
construite zidurile de apærare împotriva „barbarilor (care) sunt
niøte lupi de o aviditate de nepotolit“. Aøa sunt, de exemplu,
meterezele construite în anul 658 al regelui Xing (în flinutul Zhe
li) de soldaflii lui Qi, ai lui Song øi Cao, sau zidurile ridicate la
Wei (la nord de Hu nan), în 648, de prinflii ce formau o federaflie
în jurul Hegemonului din Qi170.
În vechime, o seniorie se compunea dintr-un oraø fortificat,
împrejmuit de o periferie protejatæ de alte ziduri. În interior se
aflau câmpuri fertile cultivate, mai departe câmpii necultivate,
munfli împædurifli, mlaøtini acoperite de stuf øi de mæræciniøuri.
Oraøul seniorial servea de refugiu øi, dupæ depærtarea la care se
aflau, locuitorii erau supuøi la corvoade sau la îndatoriri mai mult
sau mai puflin grele. Numai locuitorii din domeniul zidit (fong
tien) contribuiau la cæsætoriile fiicelor seniorului171. Senioriile
mærginaøe, care se dezvoltau asimilându-i pe barbari, au împins
mai departe hotarele lor zidite. Un poem din Shi jing, ce ar data
de la sfârøitul secolului al VII-lea, celebreazæ construcflia unui zid
destinat sæ-i opreascæ pe nomazii din Nord172. Construcflii ase-
mænætoare se înmulflesc. Noile ziduri au avut mai ales drept scop
apærarea marilor State împotriva barbarilor pe care o seniorie
rivalæ încerca sæ-i trimitæ împotriva lor pentru a-i ataca pe la
spate. Când Qin, de exemplu, la începutul secolului al IV-lea, a
construit un zid lung la Gan su, el dorea sæ protejeze, împotriva
unor triburi nesupuse, teritoriile nou cucerite, dar înaintarea sa în
aceste teritorii se explicæ prin dorinfla de a nu se læsa invadat de
Statele, moøtenitoare ale lui Jin, care, øi ele la rândul lor, îøi
prelungeau cætre nord teritoriile173. Astfel Wei (unul dintre cei
trei Jin) a ripostat, în anul 353, fortificând malurile râului Luo: zi-
dul sæu a mers pânæ la colflul de nord-est al marii bucle a Fluviului
Galben. Tot aøa, suveranul Wu ling din Zhao (325-299) a ridicat
un zid lung la nordul teritoriului Shan xi. Zhao a mai construit øi
fortificaflii pentru a se apæra de Wei (în 333), precum øi altele, la
est, pentru a se apæra împotriva Statului Yen, din provincia Zhe
li (în 291)174. Din anul 369, prinflul Statului Zhong shan, tot din
Zhe li, a construit un zid care-l proteja de Zhao. Tot aøa, încæ de
la sfârøitul secolului al V-lea, suveranul Xuan din Qi ridicase un
zid de mai bine de o mie de li care pærea cæ se opune incursiunilor
barbarilor de pe râul Huai, dar care, de fapt, îl izola de Chu175. În
95
 89
o Li-rong øi, în 626, triburile Jiang-rong i-au ajutat pe prinflii Jin
de la mijlocul secolului al VII-lea: ducele Xian a avut de nevastæ
marginea flinutului Qin. Principii Jin s-au aliat cu aceøti Rong încæ
care, dincolo de Fluviu, træiau în codrii de la sud de Wei, la
Gua zhou) sælæøluiesc aici, fiind în legæturæ cu triburile Li-rong,
bântuit de vulpi øi lupi147. Triburile Rong (Jiang-rong, rong din
cursul est-vestic al râului Fen. Existæ aici un adeværat hæfliø,
stætætoare (mlaøtinile Dong øi Gong) care se întind între Fluviu øi
flinut dominæ la sud fundul væii acoperit în mare parte de ape
înælflimi, la est de Fluviul Galben, în regiunea râului Fen. Acest
partea de jos a regiunii Shan xi, un flinut strâmt, cocoflat pe
Jin). La începutul perioadei Chun Qiu, domeniul Jin ocupæ în
în anul 376 în trei principate rivale, Zhao, Han øi Wei (cele trei
care ar fi realizat, poate, unitatea chinezæ, dacæ nu s-ar fi færâmiflat
Sæ luæm ca exemplu Statul Jin, hæræzit unei mari reuøite øi
barbare.
Statele feudale reprezentau niøte bastioane încercuite de aøezæri
3. fiinuturile de la periferie. La fel ca øi domeniul Zhou,
învecinau cu porflile oraøului regal.
de a fi obligafli sæ-i cæutæm la hotarele ideale ale Chinei, se
Shan xi. Dupæ cum se vede, barbarii din Cele Patru Mæri, departe
urmæ træiau în regiunile joase din zona meridionalæ a regiunii
barbari, triburile Mao-rong, care i-au învins în 589146; aceøtia din
suveranii Zhou, la nord de domeniul lor, se mai izbesc øi de alfli
capitalæ145. Încercuifli la miazæzi de diferite triburi Rong,
Luo-rong; aceøtia locuiesc între Yi øi Luo, øi mai aproape de
capitala în 532144. În 618, Lu încheie un tratat cu populafliile
shan), sunt stabilifli alfli barbari, cei din neamul Yin-rong: ei atacæ
Huai. La ræsærit, aproape de muntele sfânt din Centru (Song
triburile rong han, care ocupæ intrærile în væile ce coboaræ cætre
væile înalte ale afluenflilor râului Han143. La apus, se aflæ cei din
unei regiuni de defilee øi trecætori între afluenflii râului Luo øi
atacafli de prinflul din Chu: øi asta pentru cæ ei s-au fæcut stæpânii
dat mult de furcæ prinflilor din Qin øi din Jin; sunt væzufli, în 605,
stabilite în valea înaltæ a râului Yi, afluent al râului Luo-yang, au
vecinætatea capitalei142. În 637, populafliile Rong din Lü-hun,
din Yang jin; aceøtia se aøezaseræ în regiunea Luo yang, chiar în
Dominaflia asupra flinuturilor din Vest a fost greu de cucerit
øi mai ales de pæstrat. Încæ de la începutul secolului al VII-lea, Jin
ajunses ela Fluviu, construind locuri fortificate pe malurile sale
øi încercând sæ punæ piciorul øi pe malul sæu drept160. A legat
relaflii cu triburile Rong din sudul râului Wei, în timp ce la nord
de bazinul acestuia a practicat o politicæ de alianflæ cu seniorii din
Liang. Aceøtia, stabilifli în unghiul format de Fluviu cu râul Luo,
încercau sæ avanseze în nord, cætre marea buclæ nordicæ a
Fluviului Galben. ridicau ziduri øi construiau oraøe, færæ a avea
suficientæ lume pentru a le popula161. Tulburærile provocate de
succesiunea ducelui Xian au slæbit puterea lui Jin între anii 651
øi 634, împiedicându-l sæ punæ mâna pe aceastæ pradæ uøoaræ. Ea
a revenit Statului lui Qin de care Jin tocmai încerca sæ-l încer-
cuiascæ în bazinul râului Wei. Jin, învins de Qin într-o bætælie
desfæøuratæ în acel punct vital în care Fluviul Galben, primind
râul Wei øi tofli afluenflii sæi, se îndreaptæ de la vest cætre est, a
trebuit sæ cedeze teritoriile din partea de vest a Fluviului (645).
Qin, avansând mai întâi pânæ la defileul Long-men, a cucerit
în 640 flinutul Liang. Între cele douæ State aflate de acum înainte
în contact, a început o rivalitate care, întreruptæ de false armistiflii,
avea sæ dureze pânæ la fondarea Imperiului, în profitul lui Qin.
Fiecare din cele douæ seniorii rivale cæuta sæ-øi stabileascæ
autoritatea asupra barbarilor, supremaflia revenind aceleia care-øi
asigura pentru moment alianfla lor. Dar, începând cu anul 626,
Qin a obflinut avantajul øi, în 623, ducele Mu din Qin devenea
„cæpetenia triburilor Rong din Vest“162. Jin a mai recâøtigat teren
la începutul secolului al VI-lea adunând triburile Di Albi sub
autoritatea sa163. Prinflii din Qin l-au înfrânt pânæ la urmæ, atunci
când, avansând în væile râurilor Jing øi Luo au ajuns în secolul al
IV-lea sæ punæ stæpânire pe platourile din Shen xi, care dominau
la vest cursul nord-sudic al Fluviului164. Zhao, moøtenitorul
statului Jin în Shan xi, a pierdut atunci definitiv teritoriile de pe
malul drept al râului Huang He. Încercærile sale de a domina
barbarii Hu au eøuat, cu toate cæ el se stræduise sæ adopte metoda
lor de luptæ øi crease un corp de arcaøi cælæri165.
Astfel Jin, care nu ocupa la început decât un mic canion de
munte, a ajuns sæ punæ stæpânire pe întreg flinutul Shan xi,
câøtigând din aproape în aproape, ocupând mai întâi trecætorile øi
92
88
Di l-au atacat pe suveran, aceøtia au fost ajutafli de barbarii rong
meniul regal: nu se øtie de unde vin141. Dar, când în 648, triburile
aceøtia în 667140. În 643, barbarii Rong comit nelegiuiri în do-
anul 669, Cao a fost atacat de barbarii Rong. Lu i-a atacat pe
separæ Hu nan de Shan dong, la hotarele micii seniorii Cao. În
sæu cu populaflia Rong, care træia în regiunea mlæøtinoasæ, ce
720, un principe din Lu139 a reînnoit o alianflæ încheiatæ de tatæl
Erau numeroase aceste aøezæri situate în inima Chinei. În
sælaøurile ocupate de populaflii sælbatice.
øi colinelor, ei gæseau ca niøte popasuri øi puncte de sprijin în
izolând, ca atâtea insule, senioriile cæflærate pe malurile platourilor
aceasta se mai datoreazæ øi faptului cæ, în zonele necultivate,
cunoøteau unele poteci ascunse, propice atacului prin surprindere,
toate aparenflele, cæ de-a lungul mlaøtinilor øi în codrii, ei
sæ atace cu atâta uøurinflæ senioriile centrale, asta înseamnæ, dupæ
nu vin de prea departe. Dacæ barbarii din cele Patru Mæri puteau
îndoialæ, nici unii, nici alflii, atunci când îøi fac deodatæ apariflia,
barbari, cei din flinutul Huai, de exemplu, træiau în mlaøtini. Færæ
centrul flinutului Shan xi138. Aceøtia din urmæ erau munteni; alfli
713 atacând Zheng øi acei Di, cu care Jin are de furcæ în 540, în
care, aøa cum sunt acei Rong din Miazænoapte ce sunt væzufli în
la razii neprevæzute. Ei luptæ pe jos împotriva chinezilor urcafli în
în China centralæ, nu sunt deloc niøte cavaleri care sæ procedeze
Or, aceøti barbari care-øi fac apariflia încontinuu øi peste tot
Lu. Invadeazæ deasemenea Song în 616 øi Wei în 613137.
târziu, în Zheng. Ameninflæ, în 619, hotarele vestice ale flinutului
pe Huai136. În 638, triburile Di sunt din nou în Wei øi, trei ani mai
domeniul regal, în timp ce Zheng este invadat de triburile Yi de
øi el atacat de aceøtia135. În 643, triburile Rong opereazæ în
au apærut din nou în Statul Wei, iar în anul urmætor, Zheng a fost
cetæflii regale øi au dat foc porflii orientale134. În 648, triburile Di
Wei. În 648, Câinii Rong øi triburile Di roøii au dat asaltul asupra
viefluitori. În anul 649 tribul Di a distrus un mic Stat vecin din
tate; nu au mai ræmas în tot principatul decât 5000 de supra-
øi i-au cucerit oraøul133. 730 de persoane au scæpat cu mare greu-
aproape de eleøteul Xiong132. Ei au înfrânt oastea prinflului Wei
triburile Di, sunt semnalafli pe cursul mijlociu al fluviului Galben,
rong, pe malurile râului Wei øi, în acelaøi an, alfli barbari, cei din
Fen cu Tao (râu secat astæzi). Separate de aceste funduri de væi de
netrecut, izolate de canioane cu pereflii abrupfli, platourile de loes
erau decupate în compartimente care fæceau destul de greu
legætura între istmuri strâmte øi trecætori anevoioase.
În acest flinut izolat, vegetaflia avea o forflæ care surprinde
când ne gândim la China actualæ. Dar mærturiile sunt formale.
Astfel, de exemplu, acea relatare despre o amenajare dinr egiunea
Wei (Shen xi). Tai wang, un stræmoø al neamului Zhou (în 1325?)
a cæutat acolo un amplasament în care „stejarii se înælflau
maiestuoøi“, în care „brazii øi chiparoøii erau bine aliniafli“; el a
pus sæ fie „smuløi tofli copacii uscafli, a tæiau øi a aranjat boscheflii,
a rærit cætiniøurile øi acei catalpas, a tuns duzii de munte øi duzii
tinctoriali“. Unele pæduri, de exemplu cea din Tao lin (Pædurea de
piersici, la sud de conbfluenfla râului Wei cu Fluviul), sunt
prezentate ca ocupând spaflii imense. Aceste pæduri erau populate
de animale sælbatice sau feroce, porci mistrefli, boi øi pisici sælba-
tice, urøi gri, urøi galbeni, urøi dungafli, tigri, pantere roøcate,
leoparzi albi116.
Oamenii, pentru a se stabili, erau obligafli mai întâi sæ defri-
øeze prin foc, sæ facæ lucræri de drenaj øi sæ stabilizeze tere-
nurile117. Dintr-un pasaj descris de Mencius în secolul al IV-lea,
se vede cæ întreaga muncæ de amenajare a flærii era consideratæ ca
opera fondatorului regalitæflii, Yu cel Mare118. Înaintea lui,
„Apele Debordate curgeau necontrolate... ierburile øi copacii erau
luxurianfli, pæsærile øi patrupedele miøunau peste tot; cele cinci
cereale încæ nu creøteau... Yi (Marele Pædurar, lucra sub ordinele
directe ale lui Yu) a incendiat Munflii øi Mlaøtinile øi le-a redus
(vegetaflia) la cenuøæ“, în timp ce Yu se ocupa de regularizarea
Apelor. Numai atunci pæmântul chinez a putut fi cultivat øi a
devenit o flatæ a cerealelor.
Când China a fost aproape de a fi unificatæ, s-a imaginat cæ
ea a fost creatæ prin lucrærile unui Om Unic. Dar Yu cel Mare a
uzurpat gloria numeroøilor demiurgi care fiecare, a operat într-un
mic canton. Nin gua a fost acela care, în Zhe li, a pus în ordine
cele Nouæ Fluvii119. Tai tai a fost acela care, în Shan xi, a asanat
bazinul râului Fen120. Dacæ Yu cel Mare a fost cel care a sæpat
trecætoarea Huan yuan (Hu nan)121, stræpungerea fæcutæ între
munflii Tai ding øi Wang wu a fost realizatæ de doi giganfli122. În
85
 91
nordicæ159.
519. Jin intra din acel moment în contact cu popoarele din stepa
material de asediu. Continuatæ în 526, ea nu s-a terminat decât în
continuatæ îna nul urmætor cu ajutorul unei oøtiri dotatæ cu
Nord)158. Expediflia, începutæ în 529 printr-un simplu raid, a fost
stræpunsæ cu curaj în nord, în teritoriul neamului Xian yu (Di din
la începutul secolului al VI-lea, printr-o limbæ de pæmânt
cærui soræ se cæsætorise cu prinflul Dai. Ea a fost pregætitæ, încæ de
isprava unui descendent al lui Zhao Xiang, Zhao Xiang zen, a
avea influenflæ asupra Statului nordic Yen. Cucerirea a fost
trecætorile cætre câmpiile înalte din Zhe li: posesorii lor puteau
un câine drept stræmoø. Acest flinut, bogat în cai, controla toate
cuceri regatul barbar Dai (regiunea Da tong) ai cæror prinfli aveau
Xia. El a plecat de acolo, la mijlocul secolului al V-lea, pentru a
acoperite cu salpetru (Da lu), unde tradiflia plasa capitala dinastiei
devenit stæpân de la marele bazin mlæøtinos pânæ la câmpurile
nobilii ræzboinici sæ se transforme în pedestraøi157. A învins øi a
reformeze tactica øi sæ-i oblige, nu færæ oarecare greutate, pe
strâmte øi povârnite“ împotriva pedestraøilor, Jin a trebuit sæ-øi
Aceasta a fost realizatæ în 540. Pentru a lupta în aceste locuri
bazinului superior al râului Tai yuan, în flinutul Shan xi de mijloc.
torile din nord, cætre flinutul Zhe li. Prima etapæ a fost cucerirea
Statului Jin. Nu mai ræmânea decât sæ punæ stæpânire pe trecæ-
victorie, Statul Wei nu a mai fost altceva decât o provincie a
Di Roøii avea pe atunci drept soflie o prinflesæ Jin156. Dupæ aceastæ
de o înflelegere cu triburile Di Albi. Una din cæpeteniile tribului
începutul secolului al VI-lea (din 600 în 592). Ea a fost precedatæ
xi-ul de Est (Tong-chan)155. Cucerirea definitvæ a avut loc la
i-a atacat pe aceøtia din urmæ în vizuinele lor muntoase din Shan
Xian, profitând de rivalitæflile dintre triburile Di Albi øi Di Roøii,
øi Wei la începutul secolului al VII-lea154. Încæ din 660, ducele
din neamul Song la mijlocul secolului al VIII-lea, apoi pe Qi, Lü
o puternicæ presiune asupra senioriilor din Est. I-au atacat pe cei
dintre grupurile sale, Di cei Uriaøi, exercitæ, pe o lungæ perioadæ,
centrale de triburile Di Roøii. Aceøtia, øi în mod special unul
pe cursul mijlociu al Fluviului Galben tindea sæ izoleze senioriile
crescândæ a prinflilor Chu. În acelaøi timp, avansarea celor din Jin
într-un ræzboi împotriva Statului rival Qin148. În anul 557, tot
aceiaøi Rong aveau încæ destulæ putere øi autonomie încât
cæpetenia lor sæ poatæ sæ-l oblige pe seniorul din Jin sæ le permitæ
sæ asiste la o adunare a Confederafliei chineze149. La ræsærit, la
apus øi la nord, Jin era înconjurat de triburile Di. Ducele Xian
(676-651), care a fost primul ce a mærit hotarele domeniului Jin,
înainte de a lua de nevastæ o femeie Li-rong, se cæsætorise øi cu o
femeie Di. Aceasta a fost mama ducelui Wen, marele Hegemon;
fratele sæu, Zhao Chui a fpst principalul sæu consilier. Zhao Chui
este stræmoøul seniorilor din Zhao, principalul Stat ieøit din
Jin150. Sora lui Zhao, Chui, mama ducelui Wen, era o Di sau, mai
exact, o Di Hu, sau Di rong. Cei din neamul Di Rong (Rong-di)
nu sunt alflii, se pare, decât Marii Rong (numele dat barbarilor au,
dupæ cum se vede, o valoare nedeterminatæ) care træiau în nordul
provinciei Shen xi, vestul øi nordul provinciei Shan xi: ei erau
stæpânii cursului Fluviului în amonte de defileurile Long-men øi
separau Statul Jin de rivalul sæu victorios, Statul Qin. La nord,
triburile Di ocupau, cu bazinul Tai yuan, pærflile înalte ale
provinciei Shan xi øi comandau defileurile care duceau cætre
câmpiile din Zhe-li; astfel izolau flinutul Jin de Yen. La nord-est,
în regiunea munflilor Tai-hang træiau cele mai puternice dintre
triburile Di, Di Roøii care pretindeau cæ-i dominæ pe ceilalfli, Di
Albi151. Triburile Di Roøii separau flinutul Jin de senioriile Wei
øi Qi. Ducii Wen cu Zhao Chui au avut amândoi, printre sofliile
lor, o Di Roøie, din tribul Xiang152.
Datoritæ unui joc de alianfle cu triburile barbare care îl
încercuiau, Jin a ajuns sæ intre în contact cu celelalte senuiorii.
Efortul sæu pare sæ se fi îndreptat mai întâi cætre sud. Încæ din
prima jumætate a secolului al VII-lea, ducele Xian, aliat cu
populaflia Rong, a pus stæpânire pe micile seniorii din Guo øi Yu
(654) situate în bucla Fluviului, la hotarele domeniului regal153.
De acum înainte, influenfla sa se exercitæ pe tot cursul mijlociu al
Fluviului Galben pânæ la Ho-nei, partea din Hu nan situatæ la nord
de Huang He). din aceastæ parte, contactul cu Statul Wei devine
intim, atunci când ducele Wen a dobândit Ho-nei, pe care Zhou
i l-a cedat în 635 pentru a-l ræsplæti pentru protecflia sa împotriva
triburilor Di. Jin a putut de atunci sæ intervinæ în certurile dintre
senioriile Zhou øi Song øi sæ încline cætre Hu nan influenfla
90
86
ca existând din timpuri imemoriale, se simte o oarece nuanflæ
clanuri. cu toate cæ raporturile de acest gen sunt mereu prezentate
numelui de familie, fie pe o politicæ tradiflionalæ de cæsætorii între
cæ se bazeazæ fie pe legæturi genealogice implicând identitatea
printr-o oarecare comunitate de civilizaflie. Aceastæ înrudire pærea
care se simfleau înrudite mai puflin prin forfla relafliilor politice, cât
guo). Aceastæ confederaflie reunea seniorii de importanflæ diversæ,
târziu: China avea atunci sensul de Confederaflia chinezæ (Zhong
schiflatæ sub o formæ feudalæ. Expresia care avea sæ însemne mai
La începutul epocii Chun Qiu, unitatea chinezæ era deja
rea de concentrare politicæ începuse cu multe secole în urmæ.
aglomerându-se øi formând State puternice. Færæ îndoialæ miøca-
da dintre secolele al VIII-lea øi al III-lea, remarcæm micile feude
existau decât câteva zeci începând cu anul 489 î.e.n.123. În perioa-
Mare (?2198) i-a invitat pe seniori sæ vinæ sæ i se închine. Nu mai
Existau nenumærate (zece mii, se spune) pe vremea în care Yu cel
date, se ridica în vechime un arhipelag de mici State feudale.
platouri, ale cæror faleze se ridicau deasupra unor bazine inun-
câmpii, pe pæmânturile înalte care ieøeau dintre mlaøtini, pe
torenfliale, ieøind din matcæ, mutându-øi albia øi ræspândindu-se în
1. Confederaflia chinezæ. În mijlocul cursurilor de ape
II CHINEZI ÆI BARBARI
îmblânzit natura.
sæ se apropie øi sæ formeze confederaflii decât dupæ ce au
aduc tributuri, este pentru cæ, într-adevær, senioriile nu au ajuns
sfârøit prin a se værsa în mare cu calmul øi maiestatea vasalilor ce
imens efort social. Dacæ, dupæ expresia chinezeascæ, fluviile au
prezintæ astæzi China loesului øi aluviunilor este rezultatul unui
unice, øi gata de unificare politicæ. Uniformitatea pe care o
pe ape. Ei au creat un teritoriu, în sfârøit, adaptat unei civilizaflii
erau locuibile, aceøtia au deschis cæi de comunicaflie pe pæmânt øi
flaræ færâmiflatæ, în care numai malurile platourilor øi colinelor
øi sunt lucræri de amenajare întreprinse de seniorii locali. Într-o
marile lucræri mitice dateazæ, cel mai devreme, din epoca feudalæ,
fapt, documentele lasæ sæ se întrevadæ cæ o bunæ parte dintre
între expresiile Zhong guo øi Shang guo. Cu ajutorul acestora sunt
desemnate seniorii (guo) care erau din vechime (shang) reunite în
confederaflii øi posedau datoritæ acestui fapt un fel de superioritate
(shang). Casa de Wu (Jiang su) trece ca provenitæ din aceiaøi
stræmoøi ca øi casa regalæ a dinastiei Zhou; dar Wu este o seniorie
mærginaøæ, iar unul dintre ambasadorii sæi124 numeøte Seniorii
superioare (Shang guo) acele seniorii centrale (Zhong guo) pe
care el le viziteazæ. el calificæ drept xia, – este numele primei
dinastii, dar acest cuvânt are øi înfleles de civilizatæ125, – muzica
ce este cântatæa colo. Expresia Zhu Xia (dinastia Xia), înainte de
a semnifica chinezii, a avut sensul precis de Shang guo. Un
echivalent al cuvântului Xia este Hua (floare): expresia Zhong
hua, Floarea centralæ, va sfârøi prin a fi aplicatæ pentru întreaga
Chinæ. Vorbind în numele lui Lou, ai cærui prinfli se mândreau cu
descendenfla lor din Zhou gong, fratele fondatorului dinastiei Zhou,
Confucius, în anul 500, marcheazæ cu ajutorul cufintelor Xia øi Hua
superioritatea moralæ a flærii sale asupra putenricei seniorii T’si
care fæcea parte din Zhong guo, dar care se învecina cu regiunile
barbare126. Statele care se læudau cæ sunt civilizate din vechime
erau cele din Hu nan (mai precis din Hu nan nordul-occidental).
Ceilalfli, în jur, pæreau cæ au o civilizaflie mai puflin puræ.
2. fiinuturile din centru. Tradiflia afirmæ cæ, pentru a-øi fonda
dinastia, cei din familia Zhou s-au sprijinit pe triburile Di cu ai
cæror stræmoøi ei ar fi conviefluit. Ea mai spune cæ neamul Yin a
încercat sæ-øi recucereascæ tronul cu ajutorul triburilor Yi din
Huai127. Se spune cæ sub presiunea triburilor Di, neamul Zhou a
abandonat flinutul Shen xi (regiunea Xi an) pentru a merge sæ se
stabileascæ mai la est, pe malurile râului Luo, în Hu nan (sub
suveranul Ping, 770-720)129. Râul Lo curge într-o vale închisæ,
chiar în inima flinutului chinez. Suveranii Zhou, în noua lor
reøedinflæ, nu au fost totuøi la adæpost de barbari. În anul 636,
suveranul Xiang, care se cæsætorise cu principesa Di, a fost
alungat din capitala sa de cei din neamul Di130.
Din secolul al VII-lea øi pânæ în secolul al VI-lea, nu existæ
nici un an în care barbarii sæ nu fi atacat vreun oraø din senioriile
centrale. În 715, triburile Rong au ræpit în plin Hu nan un
ambasador regal131. În 659, aceøtia au trebuit sæ se batæ cu Câinii
87
 109
îl atrægea dupæ el. Vedea în acesta cauza instabilitæflii sociale.
circulaflie, a dorit sæ împiedice avântul comercial pe care acesta
Shi Huang di, continuând sæ înmulfleascæ în Imperiu facilitæflile de
ia, în vremea dinastiei Han, comerflul øi problemele monetare. Qin
transportat232. Vom vedea în curând importanfla pe care aveau s-o
tundæ cu o gauræ pætratæ), dar a fæcut-o prea grea øi greu de
dintre meserii (negustoria)“231. A emis o monedæ de aramæ (ro-
„de a fi pus la loc de cinste agricultura øi de a fi proscris ultima
dezordine. I-a deportat pe prævæliaøi în 214230. S-a mândrit în 219
negustori. Vedea în ei niøte speculanfli øi niøte instigatori la
di se gândea la stabilitatea Statului. Nu avea încredere în
de proprietate dobândit prin plætirea unui impozit fix, Shi Huang
liniøtit la el acasæ“229. Când acorda cultivatorilor un drept sigur
au aflat pe câmpuri; – øi n-a mai existat nimeni care sæ nu fie
sa s-a extins asupra tuturor bunurilor; – pentru mult timp toate s-
cai – (øi cæ) binefacerile sale au îmbogæflit pæmântul“. „Bunætatea
inscripflie din 215, afirmæ cæ „favorurile sale se întind la boi øi la
dea, împreunæ cu corvezile, o parte din recolte. Împæratul, într-o
câmpurilor lor. Aceøtia nu mai sunt micii arendaøi obligafli sæ
devenit proprietarii constrânøi la o taxæ proporflionalæ cu suprafafla
agraræ realizatæ la Qin încæ din anii 350-348. În 216, flæranii au
S-a gândit sæ-l lege de lucrarea pæmântului generalizând revoluflia
poporului sæu cæutând sæ facæ fdin acesta un popor de agricultori.
Se pare cæ Împæratul a dorit sæ punæ bazele unitæflii morale a
prin toatæ flara228.
rofli sæ fie la aceeaøi distanflæ øi ca aceeaøi cæruflæ sæ poatæ dircula
pentru osiile carelor, – pentru ca, pretutindeni, urmele læsate de
capitalæ), nici când spunea cæ impusese dimensiuni identice
sæu Li Si este legat de aceastæ reformæ a cærei importanflæ a fost
se læuda cæ a unificat sistemul de scriere (numele demnitarului
scrierii øi a obiceiurilor. Qin Shi Huang di nu minflea, nici când
timpuri, drumuri uniforme odatæ cu realizarea uniformizærii
feudal pretinde cæ suveranii antici au creat, din cele mai vechi
unitatea flærii. O compilaflie a unor specialiøti chinezi în dreptul
impresionantæ de drumuri a reprezentat un fel de armuræ pentru
înainte în nord, din partea triburilor Xiong nü. Aceastæ întretæiere
dædea bine seama cæ pentru China pericolul se afla de acum
(construcflia ultimului dintre ele o dovedeøte) Shi Huang di îøi
de timide. În cele patru secole ale dominærii ei, aceasta nu a reuøit
sæ creeze un Stat a cærei constituire sæ fie potrivitæ cu imensul
Imperiu care a fost China.
Epoca dinastiei Han este cea a unui avânt extraordinar al
civilizafliei chineze. China nu a mai avut niciodatæ øansele din
acele vremuri de a deveni o realitate politicæ. Øi nu a devenit
niciodatæ. Ea nu a încetat sæ fie o adunare de provincii înrudite
prin comunitatea de culturæ øi pe care le putea uni, din când în
când, numai vreun pericol resimflit de toate.
1. Consolidarea dianstiei Han. Epoca cea mai strælucitoare a
civilizafliei chineze din timpul dinastiei Han este domnia
împæratului Wu (140-87).Fondatæ (în 202) de un aventurier
norocos, prima dinastie Han a continuat cu modestie pe cea a
familiei Qin. Gao zu (202-195) s-a instalat în vechea lor reøe-
dinflæ. S-a gândit mai întâi sæ se afirme în interiorul trecætorilor276.
Aøa era denumitæ regiunea Qin „devenitæ greu accesibilæ datoritæ
centurii pe care o forma în jurul sæu Fluviul øi munflii... Aøezarea
sa este atât de avantajoasæ încât, atunci când sunt aruncate oøtile
asupra seniorilor, este ca øi cum un om ar værsa apa dintr-un
ulcior din înælflimea casei sale ridicate“237. Gao zu ar fi preferat
sæ se stabileascæ „pe pæmântul sæu natal“. La expatrierea lor greu
consimflitæ, cei din neamul Han au trebuit sæ nu mai aparæ ca
niøte cuceritori, care aduc compatrioflilor capturile din China.
Mai mult din necesitate decât din calcul politic, ei au evitat
sæ treacæ drept invadatori. Gao zu nu a ajuns la Imperiu decât
promiflând unor condottieri împærflirea præzii. Le-a împærflit regate
(202) øi a pærut cæ va reînvia vechile State feudale. Au existat din
nou suverani la Chu, Qi, Yen, Zhao, Han øi la Liang (numele nou
al statului Wei). Gao zu nu era, în realitate, decât stæpânul flærii
Qin, purtând un titlu imperial.
Totuøi, principiile de administrare ale Imperiului, create de
Shi Huang di, au supraviefluit. Generalii færæ trecut, pe care Gao
zu a trebuit sæ-i numeascæ suverani, nu aveau nici o legæturæ cu
senioria ce li se acordase. Împæratul a profitat de acest lucru
pentru a-i muta (201). Regatele lor nu erau decât privilegii date
cu titlu precar. Printre beneficiari (øi între privilegiile cele mai
importante, la Chu øi la Qi, de exemplu) s-a avut grijæ sæ fie
112
100
de margine au ajuns sæ creeze domenii provinciale care, færæ a
La începutul perioadei Regatelor Combatante, principatele
oarecare armonie.
unor adunæri periodice, o oarecare stare de bunæ înflelegere øi o
maflia dorea echilibrul. Încerca sæ organizeze, prin intermediul
prea mult în China centralæ. În acele vremuri, se pare cæ diplo-
multe ori, sæ mæreascæ teritoriul protejatelor lor øi sæ nu se întindæ
puteri de la marginile Confederafliei. Acestea din urmæ preferæ, de
Zheng øi Song. Acestea nu sunt totuøi decât supuøi ai marilor
nimentele politice, micile principate din centru, precum Lu,
influenfle. De aici, importanfla par sæ o fi avut-o atunci, în eve-
noi. În interiorul Confederafliei, ele tind sæ organizeze zone de
vinciile de Graniflæ, se dezvoltæ cætre exterior øi asimileazæ forfle
marilor puteri. Acestea, desfæøurându-øi grosul activitæflii în Pro-
diplomaflie. Se pare cæ asistæm la apariflia unui soi de pioliticæ a
La sfârøitul aceleiaøi perioade, interesele provinciale dicteazæ
În ele pare sæ domneascæ principiul întrajutorærii feudale.
Aceste coaliflii îøi propun menflinerea unei situaflii statu quo locale.
dupæ nevoile momentului, ræspunzând unor interese de canton.
liflii de moment, instabile øi puflin puternice. ele se fac øi se desfac
ræzmeriflele interne ale unei seniorii, au început sæ se formeze coa-
rezistenflæ raidurilor triburilor Rong øi Di, sau pentru a reprima
perioadei Chun Qiu în sfârøit izolarea politicæ. Pentru a opune
1
. Opera seniorilor din Qin. În primele secole ale
I CREAREA UNITÅŒII IMPERIALE
Imperiul
Capitolul III
(641)183. Jin deflinea fier: îl vedem în anul 510 impunând fiecærui
supus o contribuflie în obroc de minereu184.
Din momentul în care senioriile au înglobat în hotarele lor
zidite terenuri care, odinioaræ, simple zone de graniflæ, înconjurau
zidurile periferiei lor,e ste probabil ca marile lucræri sæ fi fost
întreprinse pentru a transforma în bunuri naflionale pædurile din
munfli øi væile noroioase. Aici mitologia politicæ plasa bârlogul
demonilor împotriva cærora seniorul, cu ajutorul unor arme
magice, îøi apæra poporul (Demoni øi barbari se aseamænæ foarte
mult). sunt øanse ca lucrærile de asanare a cæror glorie este pusæ
pe seama unor îndepærtafli stræmoøi, sæ fi fost isprava unor seniori
destul de bogafli øi destul de bine utilafli pentru a reda flæranilor lor
noi câmpuri de culturæ. Aceste lucræri solicitau o mânæ de lucru
numeroasæ øi tehnicieni pricepufli. Ele le înspæimântau pe spiritele
demodate. A le întreprinde, se credea, însemna a pune senioria în
pericol. Avem, asupra acestui punct de vedere, un document
semnificativ: „Prinflul din Han, væzând cæ Qin reuøea în toate
întreprinderile sale, a vrut sæ-l ruineze... I-a trimis deci un inginer
hidrograf... Acesta l-a sfætuit miøeleøte pe prinflul din Qin sæ
stræpungæ un canal care ar duce apele râului King de la muntele
Zhuang cætre vest øi de la Hu kou, de-a lungul munflilor din nord,
pentru a le deversa la est în râul Luo. Parcursul urma sæ fie de mai
bine de trei sute de li *. Îøi mai propuneau sæ se serveascæ de
canal pentru irigarea câmpurilor. Lucrærile erau pe jumætate exe-
cutate când øiretenia a fost descoperitæ“185. Qin a avut îndræz-
neala sæ continue: a reuøit prin aceasta sæ transforme în pæmânturi
arabile mlaøtinile care coupau o bunæ parte a domeniului sæu.
„Când canalul a fost terminat, s-au servit de el pentru a aduce
apele stætætoare øi pentru a iriga câmpurile acoperite de salpetru
pe o suprafaflæ de patru milioane de pogoane... fiinut pânæ atunci
situat între trecætori, (Qin) a devenit o câmpie fertilæ, în care n-a
mai existat foamete. Qin a devenit prin aceasta bogat øi puternic
øi, în cele din urmæ, i-a cucerit pe seniori“186.
Tot aøa Xi-men Pao (între 424 øi 387) a îmbogæflit flinutul
Wei drenând øi irigând regiunea Ho-nei situatæ între Fluviul
Galben øi râul Zhang187.
* li – unitate de mæsuræ chinezæ.
97
 111
dinastiei Han de a da Imperiului o coeziune internæ au fost extrem
a fost mai puternic ca în timpul acestei dinastii. Dar încercærile
a fline piept barbarilor. Niciodatæ, poate, sentimentul naflional nu
unitatea Imperiului. Sub ea, China a acceptat sæ fie unitæ pentru
i-a moøtenit opera. Aceasta pærea cæ reface aproape færæ efort,
La opt ani dupæ moartea marelui împærat Qin, dinastia Han
a orgoliului particularist explicæ rapida cædere a dinastiei Qin235.
consideraflie“ pe ofiflerii øi oamenii trupelor provinciale. O revoltæ
executat pe Li Si. I-a læsat pe soldaflii din Qin „sæ-i trateze færæ
Chu. Succesorul lui Shi Huang di l-a aruncat în dizgraflie øi l-a
a fost, de-a lungul întregii sale domnii, Li Si, care era originar din
la Qin, dar l-a anulat imediat dupæ aceea. Principalul sæu ministru
contrasemneze un decret ce ordona expulzarea stræinilor stabilifli
provincial al vechilor sæi supuøi. În anul 237, s-a læsat convins sæ
oamenii din Qin drept o moøtenire. A øtiut sæ reziste egoismului
Imperiului: totuøi el nu a permis ca Imperiul sæ fie tratat de
Este adeværat cæ primul Împærat a aøezat la Qin capitala
(Shi Huang di)“.
Huang di)“ pe cel care ar fi dorit sæ fie numit „Primul Împærat
Istoria îl numeøte „primul Împærat al dinastiei Qin (Qin Shi
II SECOLUL ÎMPÅRATULUI WU
centralizat.
doreascæ sæ realizeze unitatea naflionalæ sub forma unui Stat
geniu dominator asemænætor lui øi care sæ aibæ îndræzneala sæ
devenit un ideal în acfliune; dar China nu va mai gæsi niciodatæ un
va mai depæøi niciodatæ. Datoritæ lui, ideea de unitate chinezæ a
adus China la un stadiu de unitate øi de concentrare pe care nu-l
Shi Huang di a murit la cincizeci de ani. În câfliva ani el a
imperiale.
puteri autocratice trebuia sæ corespundæ un cult al personalitæflii
cæ unui Imperiu nou fondat îi trebuia o religie nouæ øi cæ unei
rilor234. Acest spirit pozitiv øi puternic îøi dædea limpede seama
a celebra în acelaøi timp cælætoriile sale øi cele ale Nemurito-
care se înconjura øi cântecele pe care punea sæ i se cânte pentru
simtæ cæ exista în el o naturæ divinæ. Astfel se explicæ misterul de
Dar dacæ chinezii nu au ræmas, dupæ cum spunea el, un popor
consacrat în întregime agriculturii, deschiderea marilor cæi de
comunicaflie, de care a profitat comerflul, a favorizat, færæ îndoialæ,
progresul unitæflii naflionale.
Pentru a obfline unitatea de gândire, Shi Huang di a încercat
sæ ræspândeascæ în întreaga Chinæ o moralæ domesticæ severæ. A
dorit, înainte de toate, sæ instaureze cultul Împæratului. Aceastæ
parte a operei sale este cea pe care istoria se pare cæ a modificat-
o cel mai mult. Ea doreøte sæ-l arate pe Qin Shi Huang di
urmærind, prin practici magice, cucerirea imortalitæflii personale.
Este cert cæ Împæratul a avut în slujba sa øi magicieni, dar un fapt
este de reflinut. „Dupæ legile din Qin (mærturiseøte unul dintre
aceøti magicieni în clipa în care se pregætea sæ fugæ de la curte),
nu se poate practica mai mult de un meøteøug în acelaøi timp,
dacæ nu se respectæ acest lucru, el atrage imediat moartea“233. Shi
Huang di, când a pus sæ fie arse cærflile de anale øi de politicæ,
opere inutile øi periculoase, dupæ pærerea sa, a avut grijæ sæ
pæstreze lucrærile referitoare la „medicinæ, farmacie, predicflie,
agriculturæ, arboriculturæ“, adicæ toatæ literatura tehnicæ.
Împæratul nu avea încredere decât în tehnicienii specializafli øi nu
înflelegea sæ protejeze decât øtiinflele utile. Magia (astronomia
astrologicæ, alchimia, øtiinfla tæmæduitorilor) era în vremea sa
izvorul oricærei cunoaøteri, speranfla spirtitelor puternice. Istoricii
chinezi, cu toatæ reaua lor credinflæ, nu au reuøit sæ arate cæ Qin
Shi Huang di, ca atâflia alfli suverani din flærile lor, ar fi fost un om
înøelat øi s-ar fi læsat prins de escrocherii. Disciplina øi devota-
mentul nu erau, færæ îndoialæ, mai mici la savanflii sæi, decât la
oøtenii sæi. Este greu sæ spui ce aøtepta stæpânul de la ei, dar este
limpede cæ întreaga conduitæ a Împæratului se explicæ prin dorinfla
de a trece drept o divinitate în viaflæ. Cætre acest rezultat tindeau
ascensiunile sale dramatice în munflii sfinfli, precum øi existenfla
sa invizibilæ într-un palat construit pentru a fi imaginea lumii
zeilor. Era la curent cu totul prin rapoarte (manipula zilnic o
cantitate cam de o sutæ douæzeci de livre) øi nu ezita, pentru a se
informa, sæ iasæ (dar aproape singur øi færæ a se face recunoscut).
Cu toate cæ a îndepærtat ritualurile perimate prin care foøtii Fii ai
Cerului îøi întreflineau Prestigiul, interzicându-øi orice activitate
practicæ, el dorea, la rândul sæu, sæ-i facæ pe tofli supuøii sæi sæ
110
98
Zou chan va muri, cine-i va succeda?190“
îi instruieøte! Avem pæmânturi; Zou chan le face fertile! Când
binefacerile intervenfliei Statului: „Avem copii, tineri; Zou chan
eliberator!“ Dar plebea pare sæ fi înfleles destul de repede
a le apæra)! Cine-l va omorî pe Zou chan? Îl vom ajuta pe acest
ascundem bine! Sæ ne luæm pæmânturile øi sæ ne asociem (pentru
atentate la drepturile private: „Sæ ne luæm hainele, pælæriile, sæ le
administrative de la Zou chan la Zheng au fost considerate ca
puterea aristocrafliilor locale øi a asociafliilor private. Inovafliile
crimelor de les-majestate. Codurile cæutau, aparent, sæ reducæ
mai întâi printr-o reglementare mai strictæ øi mai severæ a
se pare, cæ în materie legislativæ progresele ideii de Stat se traduc
færæ îndoialæ, dupæ cum sunt acuzafli, la agravarea pedepselor, ci,
sæ creascæ puterea adminsitrafliei financiare. Ei nu s-au mærginit,
doreau în felula cesta sæ sporeascæ importanfla regulamentelor øi
pretinde cæ pofli înlocui tradiflia prin lege. Se pare cæ legiøtii
Astfel, a fost pedepsitæ crima de a fi novator. Aceasta consta în a
devær capitala statului Zheng a fost distrusæ de un incendiu189.
aparæ pe Cer Steaua de Foc. Dupæ care istoria constatæ cæ într-a-
atragæ cele mai mari calamitæfli. De exemplu, ea avea sæ facæ sæ
trepiede. Istoria începe prin a afirma cæ fonta acestor vase avea sæ
în anul 535, øi cel al lui Jin în 512188. Acestea au fost gravate pe
au fost elaborate la sfârøitul secolului al VI-lea, cel al lui Zheng,
rezistenflele øi criticle pe care ele le-au inspirat. Mai multe coduri
mari lucræri legislative. Nu øtim nimic sigur asupra lor, cel mult
mod sigur, în perioada Regatelor combatante au fost executate
astæzi opera tehnicienilor la fel de ræu ca pe cea a legiøtilor. În
puteri centrale era considerat ca o inovaflie nelegiuitæ. Cunoaøtem
În rest, tot ceea ce tindea sæ confere o oarecare forflæ unei
nouæ øi neîncetæflenitæ era concepflia de Stat mare øi activ.
întreprinderi au trecut drept nebuneøti øi ruinætoare indicæ cât de
tradiflionalæ o prezintæ ca pe o eræ de anarhie. Faptul cæ aceste
Regatelor Combatante øi sunt opera unei epoci pe care sitoria
omogenæ. Putem presupune cæ aceste lucræri dateazæ din vremea
culturæ continuæ øi care i-a permis sæ fie o flaræ cu populaflie
marilor întreprinderi ale Statului care au fæcut din China o flaræ cu
Ne-ar place sæ dispunem de mai multe informaflii asupra
Niciunul dintre marile State chineze, înaintea celor din
dinastia Qin, nu a øtiut sæ ruineze aristocraflia. Singura tentativæ
interesantæ în acest sens a fost fæcutæ la Jin øi n-a reuøit prea
bine. Ducele Xian din Jin încercase sæ-l încercuiascæ pe Qin, prin
sud øi nord, dominând triburile Li rong øi flinutul Leang. Qin nu
a putut sæ sfærâme încercuirea decât profitând de tulburærile care
l-au slæbit pe rivalul sæu la moartea ducelui hien. Mai multe
ramuri din familia princiaræ øi-au disputat puterea, iar Qin,
luându-le apærarea pe rând, a putut sæ încheie tratate avantajoase.
S-a hotærât atunci al Jin sæ nu se mai atribuie dregætorii øi domenii
fiilor prinflilor191. Totuøi ideea de a face din întregul Stat
domeniul direct al seniorului era prea revoluflionaræ ca sæ nu paræ
greu de aplicat. Ducele Cheng (605-598) a menflinut principiul
adoptat, dar a acordat dregætorii øi a atribuit pæmânturi dacæ nu
rudelor sale, cel puflin marilor sæi demnitari. A avut grijæ, e
adeværat, sæ nu acorde drept de moøtenire fiilor mai mari ai
acestora. Færæ îndoialæ cæ prin diviziunea privilegiilor, spera sæ
împiedice fondarea unor familii la fel de puternice ca cele apærute
din casa princiaræ193. În fapt, la fiecare cucerire, nu se poate evita
distribuirea de pæmânturi cæpeteniilor oøtilor victorioase193. Øase
mari familii au luat astfel naøtere. Ele au reuøit, în 514, sæ exter-
mine ramurile mai mici ale casei ducale. Prinflii din Jin s-au
stræduit sæ întreflinæ între aceste familii o stare de rivalitate. Ele au
luptat într-adevær una împotriva celeilalte, dar, reduse la trei
(Han, Wei øi Zhao), au sfârøit prin a-i înlætura pe duci øi a-øi
împærfli teritoriul flinutului Jin (403). Sæ mai notæm cæ Zhao a
pæstrat cea mai mare parte (toatæ partea de nord) a provinciei
Shan xi, Han øi Wei øi-au împærflit partea de jos a acesteia, precum
øi cuceririle lui Jin din Hu nan.
Perioada feudalæ a reuøit mai degrabæ sæ facæ sæ aparæ unitæfli
provinciale decât sæ edifice State. Provinciile, ale cæror contururi
încep atunci sæ se schifleze, participæ toate la aceeaøi civilizaflie.
Nafliunea chinezæ este pe cale sæ se formeze, pæmântul chinez pe
cale sæ se amenajeze. Mai ræmâne de creat China. Mai ræmâne, cu
deosebire, sæ se constituie un Stat chinez.
 105
yu she – supraintendent) exercita o funcflie de control (a cærei
øi un guvernator militar (Jun wei)213; un al treilea personaj (Jun
district militar avea în fruntea sa un administrator civil (Jun shou)
i se reproøa cæ ea fæcea nesiguræ menflinerea ordinii. Fiecare
øase de districte. În 213, a pæstrat aceastæ organizare, cu toate cæ
feudale. A decretat, în 221, cæ China va fi divizatæ în treizeci øi
luptæ cu tradiflionaliøtii decât sæ pæstreze ceva din principiile
unor districte øi prefecturi noi. Împæratul a preferat sæ intre în
nu mai poate fi vorba de privilegii. Orice cucerire permite crearea
Huang di, dupæ revolta lui Lao Ai, marchiz de Chang xin (238),
district, cel de la Qian zhong212. În timpul domniei lui Qin Shi
277, o nouæ pætrundere în Si chuan a permis crearea unui nou
acesta a fost înlocuit în 285 cu un simplu guvernator211. În anul
localnic, apoi a fost fæcutæ privilegiul unui prinfl din casa de Qin:
cucerit. Astfel a fost læsatæ la început regiunea Shu unui prinfl
mai multe ori, un senior înfeudat în fruntea unui teritoriu nou
prinflului (de exemplu, s-a dat unul în 286210 øi se plasa, de cele
350209. Dar a persistat øi obiceiul de a acorda privilegii fraflilor
teritoriile anexate. Împærflirea în prefecturi a devenit o regulæ în
Prinflii din Qin începuseræ, din 687, sæ stabileascæ prefecturi în
sistemul prefecturilor (Xian) øi al districtelor militate (jun)208.
direct al Fiilor Cerului207. A extins la toate flinuturile cucerite
salilor barieræ (fan chen, stabilifli ca metereze în jurul domeniului
feudal, ci pentru un întreg imperiu. A declarat perimatæ teoria va-
îndræzneala sæ le conceapæ ca valabile, nu pentru un simplu Stat
administrative ale prinflilor din Qin, predecesorii sæi, dar a avut
Imperiului. Shi Huang di a inovat puflin. A întrebuinflat creafliile
hotærâtæ se regæsesc øi în eforturile fæcute pentru organizarea
în mersul sæu triumfal cætre ræsærit. Acelaøi spirit de decizie
înfrângerea statului Chu. Astfel el evita sæ fie atacat din lateral,
înfrânge Qi øi a-l respinge cætre est, sæ fie dusæ pânæ la cap
pe rivalii imediafli de la nord, cei trei Jin. A aøteptat, pentru a-l
Nu a atacat Chu, duømanul sæu de la sud, decât dupæ ce i-a învins
Succesele sale militare s-au datorat unui plan bine urmærit.
se pare, o îndârjire raflionalæ øi spiritul prevæzætor.
Shi Huang di era lucid øi flintea sus. Calitæflile sale de bazæ au fost,
Aceøtia sunt eroii naflionali pe care faima i-a consacrat. Dar Qin
orice lucru la expedientele riscante ale favoriflilor de moment.
contactul a fost stabilit în regiunea Jiang zhong (nord-vestul Lin
tao-ului) cu populaflii viguroase øi puternice: triburile tibetane
ocupau atuhnci, într-adevær, væile muntoase ale Fluviului Galben.
Teritoriul lui Qin Shi Huang di se întindea aproximativ pe ceea
ce avea sæ fie China celor Optsprezece Provincii. Se crede cæ
stræinii au numit China dupæ numele dinastiei Qin. Fondatorul
acestei dinastii a dat, într-adevær, Chinei limitele sale tradiflionale.
A pus-o în toate pærflile în contact cu mari civilizaflii sau cu mari
popoare.
În vasta flaræ, pe care o prevæzuse, în sfârøit, cu hotare øi pe
care dorea s-o facæ omogenæ, împæratul a înlæturat barierele
interioare øi fortificafliile locale. S-a preamærit cu ele în inscripflia
pe care a pus sæ fie ridicatæ chiar în momentul în care se ocupa cu
trasarea Marelui Zid nordic (215): „Împæratul øi-a manifestat tot
prestigiul; – virtutea sa a pus stæpânire pe seniori; – primul, a
stabilit, în mod uniform, Marea Pace. –A ræsturnat øi a distrus
meterezele interioare øi zidurile exterioare (ale principatelor); a
deschis trecætori în barajele fluviilor; a aplanat øi a înlæturat
dificultæflile øi obstacolele“222. În anul 225, a fæcut ca Fluviul
Galben s-o coteascæ cætre sud-est, pe deasupra Yong-yang-ului øi
a creat Hong-gou: acest canal punea în contact toate regiunile
flinutului Hu nan øi, unificând râurile Qi øi Huai, ajungea pânæ la
teritoriul Chu223. Era mai ales destinat transportului de grâne. Pe
malurile râului Yong-yang (aproape de Kai fong din regiunea Hu
nan) a fost construit, pe un munte, hambarul imperial de la Ao224.
Acest mare centru de distribuflie, de unde se alimentau oøtirile
Imperiului, a fost, la moartea lui Qin She Huang di, miza tuturor
luptelor dintre pretendenflii la succesiunea sa225. Acolo era inima
Chinei. O reflea de drumuri a completat sistemul de canale.
Aceasta a fost începutæ în anul 220 când „au fost trasate cæile
imperiale“. Largi de cincizeci de paøi, mærginite de copaci,
înælflate pentru a se evita inundafliile, având marginile mai joase
øi o alee centralæ rezervatæ suveranului, aceste drumuri mergeau,
se spune, de la capitalæ pânæ la extremitæflile Imperiului, la est øi
la sud226. În anul 212, a fost realizat un drum mare ce ducea cætre
nord pânæ la marea buclæ a Fluviului: „s-au sæpat tranøee în munfli,
s-au încærcat cu pæmânt unele væi astfel încât comunicarea s-a
realizat în linie dreaptæ“227. Acestea erau drumuri strategice øi
108
104
par sæ se încredinfleze cu totul Cerului, pentru cæ recurg pentru
totul de la Destin, pentru cæ datoreazæ totul anturajului lor øi care
aventurierul temerar sau din înfleleptul liniøtit, care par sæ deflinæ
extraordinare în flara lor. Primul Împærat nu avea nimic din
træsæturi care nu erau, probabil, pe placul chinezilor, atât par de
dacæ exista în el geniul fondatorului, mai erau, în schimb, în el øi
a persoanei imperiale. Individualitate energicæ øi dintr-o bucatæ,
pasivæ. A dorit sæ punbæ bazele fidelitæflii monarhice pe o credinflæ
Nu-øi concepea „meseria“ de Împærat ca pe o dregætorie ritualæ øi
acfliune, iar principiile sale au mai fost urmate øi dupæ moartea sa.
pæstrat cu fidelitate pe aceiaøi dregætori. Le-a impus o unitate de
fiinea sæ ia decizii personal. Pretindea o strictæ disciplinæ. I-a
liøtii. Activ, metodic, øtia sæ citeascæ rapoartele øi sæ facæ anchete.
Era, se pare, un spirit pozitiv. Îi plæceau tehnicienii øi specia-
dacæ pot fi marcate câteva dintre træsæturile primului împærat.
greu sæ se reconstituie o imagine corectæ a domniei sale øi abia
toate faptele øi au fæcut din el un personaj convenflional. Este
suveran decæzut, ale cærui succese sunt nefaste. Ei i-au denaturat
Qin Shi Huang di nu este, pentru ei, decât un exemplu perfect de
au ascuns grandoarea operei sale. Færæ îndoialæ cæ nu au înfleles-o.
crud206. Dorind sæ denigreze omul dupæ bunul lor plac, istoricii
cæruia îi place sæ-l trateze de bastard, afirmæ cæ a fost ræu øi
Qin Shi Huang di. A fost ræu, cæci dinastia sa nu a durat. Ban Gu,
nalist, nu au vrut sæ punæ în luminæ decât duritatea guvernærii lui
Sima Qian øi Ban Gu, istorici pætrunøi de spiritul tradiflio-
din ea un Stat puternic.
pretins chiar sæ-i confere o organizare centralizatæ care ar fi fæcut
hotarele care trebuiau sæ-i permitæ sæ aibæ o politicæ externæ. El a
unsprezece ani (221-210). A avut timpul sæ stabileascæ Chinei
2. Qin Shi Huang di. Primul Împærat nu a domnit decât
cam zece ani ca sæ punæ bazele Imperiului205.
Zheng din Qin øi-a luat titlul de Shi Huang di (221). I-au trebuit
221. „Cei øase suverani au suferit toatæ povara crimelor lor“ øi
An-hui, a fost cucerit în 223, apoi Yen în 222 øi, în sfârøit, Qi în
Wei în 225. Chu, împins încæ din 278 mereu la Est, cætre flinutul
vasalitate. În anul 230 Han a fost anexat. Zhao a fost în 228, iar
sæ termine cu feudalitatea: nu s-a mulflumit cu o declaraflie de
avea încæ hotare bine conturate, încep sæ se învecineze. În acelaøi
moment apare øi practica alianflelor între marile Provincii. Jin,
care este neliniøtit de înaintarea lui Chu în provincia Hu nan, nu
are nici un mijloc sæ-l influenfleze direct, dacæ nu doreøte sæ-l
înfrunte direct chiar în Ho-nan. Se foloseøte atunci de Lu, vasalul
sæu de la ræsærit, pentru a intra în relaflie cu principatul barbar Wu.
Acesta, din provinciile Jiang su øi An-hui, unde este aøezat, poate,
în stânga sa, sæ ameninfle Statul Chu øi sæ-i stævileascæ înaintarea
cætre Hu nan-ul de Est (584 î.e.n.)194. Wu, care din misiunile
militare ale lui Jin învaflæ sæ lupte, obfline, în anul 506, o mare
vicotrie asupra lui Chu. Dar acesta i-a pregætit o ripostæ. Încæ din
505, prinflii din Yue (Zhe jiang) îl atacæ pe Wu pe la spate, pun
capæt succeselor sale øi, în sfârøit, în 473, îl distrug. Chu, dacæ a
scæpat de un pericol presant, nu a fæcut decât sæ schimbe un rival
cu altul. Trebuie sæ-øi foloseascæ toate forflele împotriva lui Yue
(339-329). Ajunge sæ-i smulgæ vechiul teritoriu Wu, apoi îl
respinge cætre sud. Aceste evenimente au deturnat cætre est
activitatea lui Chu, chiar în momentul în care cea a lui Jin (oprit
la apus de Qin) se îndreaptæ tot cætre flinuturile ræsæritene. De
unde, importanfla politicæ, la acel moment, a statelor din nord-est,
Qi, în regiunea Shan dong øi, noua putere, Yen în regiunea Zhe
li. Politica era atunci dusæ de cele Øase Regate, Chu, Qi øi Yen
plus cele trei State moøtenitoare ale lui Jin (cele trei Jin): Zhao,
Han øi Wei, în timp ce la apus se extindea puterea lui Qin.
Aceastæ perioadæ este cea a coalifliilor de la nord la sud (Ho-zong)
øi a ligilor de la vest la est (Lien-heng). ((Zong reprezintæ urzeala,
iar Heng, bætætura flesæturii; Heng zong semnificæ deasemenea,
rândurile care se întretaie perpendicular)). La începutul perioadei
Coalifliilor de la nord la sud øi de la vest la est (secolele IV-III), con-
federafliile marilor puteri sunt create de moment. Ele au ca scop
limitarea succeselor unuia dintre marile regate. Acestea încearcæ
sæ-øi taie calea unul altuia. Coalifliile lor sunt acfliuni de baraj195.
Cætre sfârøitul perioadei, lupta pare sæ se circumscrie între
Qin øi Chu. Chu prezideazæ coalifliile de la nord cætre sud care au
ca scop opunerea faflæ de înaintarea lui Qin. Aceste coaliflii de la
nord la sud tind mai ales cætre menflinerea pentru moment a unui
statu quo. Ele par sæ implice o politicæ bazatæ pe principiul fede-
ralismului. Qin, practicând sistemul Lien-heng (aceste cuvinte
101
 107
politicii purtate de Împærat în vest, cætre munfli. dar, øi acolo,
nea unitæ øi puternicæ“221. Suntem mai puflin informafli asupra
î.e.n., triburile Hiong-nou au format, „pentru prima datæ, o nafliu-
numeau Hou øi Xiong nü. Exact la sfârøitul secolului al III-lea
divizate, dar øi cu marile popoare nomade pe care chinezii îi
în contact, nu numai cu triburile jong, Man øi Me, populaflii
la regiunea Lin tao (nord-vestul Gan su-ului). Prin el China se afla
Hotarul zidit al Chinei de Nord se întindea de la râul Liao pânæ
flinutului, Împæratul i-a trimis o întreagæ populaflie de condamnafli.
riteanæ a Marelui Zid. Pentur executarea lucrærilor øi colonizarea
În 214, a trecut Fluviul øi a început sæ construiascæ partea ræsæ-
reuøit, într-adevær, sæ-i respingæ pe barbari al nord de Huang He.
încerce un mare efort militar în bucla Fluviului. Mong Tian a
hunilor. În acelaøi an, i-a ordonat generalului Mong Tian sæ
existente într-un mare zid care ar apæra Imperiul chinez împotriva
regiunii Zhe li s-a hotærât sæ uneascæ tronsoanele zidurilor
îndreptau în direcflia stepelor. În 215, când se afla în nordul
contureze o politicæ maritimæ. Dar preocupærile sale imediate se
Coreea, ca øi pe insulele misteriose. În tot cazul începuse sæ se
(în 215) care erau originare din Yen. Poate cæ era cu ochii pe
mæri expediflii originare din Qi (Shan dong), mai trimise øi altele
ridicat un zid lung. Shi Huang di, care trimisese, încæ din 219, pe
Acolo, Statul Yen, dupæ o victorie asupra celor din Xiong nü, a
Zhe-li, a împins hotarul pânæ la munflii care-l stræjuiesc la nord.
mare, printr-un imens hotar. În 215, Împæratul, inspectând flinutul
noi districte militare au fost fondate. China, cætre sud, a ajuns la
toate regiunile de coastæ de la Annam pânæ la capul Varella. Trei
de populaflie, a atins, poate (?), în timpul marelui efort din 254,
douæ Kouang. Înaintarea chinezilor, ajutatæ de deportæri repetate
primul an al Imperiului. A fost mai întâi cucerit Fu jian, apoi cele
întreprinsæ în sud de Che Huang-di a început, færæ îndoialæ, din
sud (Fu jian, Guang xi, Guang dong septentrional). Campania
fost la acea datæ respinse de Zhe jiang cætre regiunile litorale din
(sau Yu-yue) începutæ de Chu în 333. Popoarele din Yu-yue au
a fost trimisæ în sud-est220 øi a contribuit la cucerirea flærii Yue
a dezvolta øi a apæra teritoriul Imperiului. Una dintre aceste bande
214, i-a reunit în masæ øi s-a folosit de aceste mari bande pentru
fost atacat de bandifli. A decis sæ curefle Imperiul de aceøtia. În
întindere nu este bine cunoscutæ). Principiul coelgialitæflii a fost
regula pentru adminsitraflia centralæ. Qin Shi Huang di nu a
permis supraviefluirea nici unei puteri care sæ fie deplinæ sau
autonomæ.
Din toatæ ierarhia nobiliaræ, el nu a pæstrat decât un singur
titlu, cel de marchiz, titlul de marchiz pare sæ corespundæ
existenflei unei nobilimi de curte214. Adeværata nobilime a fost
constituitæ de corpul funcflionarilor. Aceøtia erau repartizafli în
douæzeci de grade ale unei ierarhii care data la Qin din secolul al
IV-lea, øi pe car eprimul împærat a extins-o în întreg Imperiul 215.
Începând cu gradul al patrulea, nobilii erau scutifli de corvezi.
Nobilimea putea sæ dobândeascæ recunoøtinflæ prin intermediul
darurilor fæcute Statului, mai ales în perioade de særæcie. Ea se
baza mai degrabæ pe bogæflie øi pe serviciile fæcute decât pe
originea sa. Sancfliunile, pozitive sau negative – promoværi sau
degradæri – au servit ca principii de guvernare. Ele au ajutat la
operarea unui amestec al claselor sociale øi au fost deseori folosite
pentru a contribui la amestecul de populaflii. Încæ din anul 286, se
observæ conferirea unor titluri sau amnistierea unor crime cu
scopul de a popula cu oameni din regiunea Qin un teritoriu
cucerit216. Shi Huang di a practicat pe scaræ largæ sistemul stræ-
mutærii uinaugurat de predecesorii sæi. În anul 239, el a dislocat
din Shen xi în Gan su pe tofli locuitorii unui oraø revoltat217. În
anul urmætor, patru mii de familii au fost deportate, în chip de
pedeapsæ, în regiunea Shu (Si chuan)218. Noi dislocæri au avut loc
în anul 235219. Invers, toate familiile puternice ale Chinei au fost
obligate sæ vinæ sæ locuiascæ în capitalæ. Se poate presupune cæ
aceste deplasæri nu au avut alt scop decât dorinfla de a teroriza sau
de a defline ostateci. Se pare cæ Shi Huang di a vizat în mon conøtient
rezultatul pe care l-a obflinut într-adevær: sæ græbeascæ asimilarea
diverselor populaflii ale Chinei. Unele mæsuri legislative (pe care
le vom studia într-un alt capitol) manifestæ intenflia de a întæri
unificarea etnicæ prin unificarea obiceiurilor øi a justifliei.
În acelaøi timp în care acfliona pentru crearea poporului chi-
nez, Împæratul acfliona øi pentru crearea Chinei. În urma lungilor
ræzboaie dintre cele Øase Regate, flara era plinæ de vagabonzi øi de
hofli. În 216, în timp ce Împæratul, vrând sæ facæ o inspecflie, se
plimba incognito prin capitalæ, însoflit numai de patru soldafli, a
106
102
pericol procedând el însuøi la o încercuire prin vestul bazinului
o politicæ comunæ. La drept vorbind, Qin a parat dinainte acest
nu ar fi fost de atunci divizat în State care nu au øtiut deloc sæ aibæ
încercuiri prin sud-est ar fi putut ameninfla din nou Qin, dacæ Jin
Han, unul dintre cele trei state Jin, în anul 375. Pericolul unei
douæ state s-au uzat reciproc. Zheng a sfârøit prin a fi anexat de
Han (Hu bei), a fost, între Jin øi Chu, un teren de lupte în care cele
Zheng, care domina trecerile cætre afluenflii ræsæriteni ale râului
tentativæ de a domina la Zheng (630-628) a fost rapid abandonatæ.
Mai puflin decât Jin øi Chu, Qin a intervenit în Hu nan. O
sfârøitul secolului al IV-lea199.
xi. Pericolul de a fi împrejmuit de Jin prin nord-vest a încetat la
a deschis lui Qin provincia Gan su øi partea de sus a regiunii Shen
Jing øi Luo. În 444, o victorie asupra triburilor Rong din Yi-qin
ræbdare printr-o acfliune de înaintare în væile înalte ale râurilor
nord-vest, de-a lungul Huang He-ului a fost consolidatæ cu
pus stæpânire pe flinutul Liang (640)198. Aceastæ pæytrundere cætre
comandat un important vad al Fluviului, cel de la Mao197, apoi a
Huang He. A cucerit teritoriul triburilor Rong din Mao-jin øi a
Qin a legat relaflii cu senioriile Liang øi Rui, situate la vest de
cu ajutorul triburilor Li rong, pe Qin prin sud-est196. În anul 677,
din Hu nan. Din acel moment, lui Jin i-a fost greu sæ-l învæluie,
de acces cætre marele cot al Fluviului (Ho qu) øi senioriile centrale
micul Stat din Guo (Guo occidental, 687), a fost creat un culoar
triburile Rong din Dang she (714) øi Peng xi (697) øi a anexat
Acest lucru a fost posibil imediat ce Qin, dupæ ce s-a ræzboit cu
vest. Strânsoarea lui Jin a putut fi destul de repede desfæcutæ.
pe care statul Jin i-l întindea pentru a o închide la nord-est øi sud-
barbari, aceastæ seniorie a fost ameninflatæ sæ fie prinsæ în cleøtele
Shen-xi, pe malurile râului Wei. Înconjuratæ din toate pærflile de
o foarte micæ seniorie stabilitæ, în zona centralæ a provinciei
Începuturile statului Qin fuseseræ foarte modeste. La început,
Imperiului chinez.
Stat centralizat. Politica lui Qin a învins. Ea a dus la fondarea
re vizând înglobarea completæ a tuturor senioriilor øi crearea unui
la vest la est), pare, dimpotrivæ, sæ inaugureze o politicæ de anexa-
ajung sæ nu mai desemneze niøte coaliflii, ci chiar o extindere de
râului Han. Momentul decisiv a fost cel în care Chu, pe care Jin
îl atacase la est prin Wu, a trebuit sæ cearæ lui Qin o alianflæ. Din
acel moment, în timp ce Chu începea sæ se strecoare cætre est, Qin
a putut sæ domine toate regiunile din sud-vest. Alianfla acordatæ
lui Chu dateazæ din anul 506200. Din 475, Qin intræ în relaflie cu
flara Shu (Si chuan, regiunea Cheng du) øi, ocupând cheile lanflului
munflilor Qin-ling, a pætruns prin înælflimi în partea ræsæriteanæ a
bazinului Han. În 441, regiunea Han-zhong (Shen-xi meridional)
este disputatæ între Chu øi Qin ce poate fi væzut cum începe sæ
acflioneze pe flancul occidental al Hu bei-ului. În 387, flara Shu
este atacatæ, iar regiunea Han-zhong cuceritæ201. În 316, dupæ ce
a învins (318) o coaliflie de neamurile Xiong-nu (Hunii), Qin pu-
ne stæpânire pe flara Shu øi, la puflin timp dupæ aceea, pe flara Ba
(Si chuan-ul meridional, regiunea Zhong jing)202. Stæpânul sta-
telor Gan su, Shen xi øi al Si chuan-ului ræsæritean, Qin a devenit
marea putere a Vestului. El începe imediat cucerirea Chinei
orientale.
Aceastæ cucerire a fost condusæ cu ardoare. Qin organizase
o oøtire uøoaræ øi mobilæ, dominatæ de cavaleriøti øi pedestraøi.
Celelalte State continuau sæ se foloseascæ de care øi purtau
ræzboaiele dupæ regulile tacticii feudale. Fæceau mari demonstraflii
de forflæ apoi îøi dizolvau trupele. Qin a purtat ræzboiul cu duritate.
„Îi urmærea pe fugari“ øi nu ezita nici sæ ucidæ („pe valurile de
sânge pluteau scuturile“) nici sæ anexeze203. Adversarii sæi, ori
cæutau sæ îmbuneze „Fiara fioroasæ“ – aøa numeau ei statul Qin –
øi, dorind acest lucru, seniorii îøi ciunteau dint eritorii pentru a i
le oferi“, ori recurgeau la vechile stratageme politice: comploturi,
tentative de asasinat204. Qin i-a læsat sæ se epuizeze. suveranul
Zhao xiang (306-251) „i-a nimicit“ pe cei din Zhou (domeniul
regal s-a scindat în douæ principate: Zhou ræsæritean øi Zhou
apusean) în 256-249; dar moartea sa, apoi douæ domnii efemere
øi o regenflæ au fæcut ca Qin sæ treacæ printr-o perioadæ de stag-
nare. Suveranul Zheng, urcat pe tron în 247, a trebuit, la majoratul
sæu (238), sæ înæbuøe o revoltæ øi nu a putut sæ se debaraseze decât
în 235 de tutela ministrului sæu Lü Bu Wei (care trecea ca fiind
tatæl sæu adeværat). În 234, el a început sæ-øi punæ oøtile pe picior
de ræzboi. A acflionat imediat cu o rapiditate decisivæ. Din 233,
suveranul regatului Han „cerea sæ devinæ supus“. Dar Qin dorea
103
 125
ratæ în aceeaøi regiune o mare masæ de coloni chinezi, atât de
din Dong-Yue. Dar, în 115, în urma unor inundaflii, a fost transfe-
indigeni din Dong-ou (Zhe-jiang), apoi, în anul 110, tofli locuitorii
amestec de populaflii. În anul 138, au fost duøi acolo 40.000 de
øi colonizat bazinul râului Huai. A procedat la efectuarea unui
Împæratul a ræspuns nu numai prin cucerirea acestuia, dar a mai
nificativ) ca Împæratul sæ renunfle la cucerirea flinutului Yue.
Un prinfl din sudul regiunii Shan dong ar fi dorit (fapt sem-
meridionale271.
a cæutat sæ comande în Marea Galbenæ øi sæ colonizeze coastele
sæ dobândeascæ el însuøi o putere maritimæ øi sæ-i izoleze. Astfel,
maritimæ. Împæratul, ca sæ-i reducæ la tæcere øi supunere, trebuia
flile lor de independenflæ erau însoflite, aparent, de o politicæ
Marii vasali din est erau, într-adevær, cei mai intriganfli. Veleitæ-
Yen øi Qi“, adicæ provinciile cel mai puflin ataøate de China.
regiunile Zhe-li øi Shan dong, pentru cæ aceasta „ruina flinuturil;e
Colonizarea din nord-est a atras dupæ sine unele tulburæri în
controlarea golfului Petchili, precum øi comunicafliile cu Coreea.
triburile Hu din est, duømani ai hunilor). Tot prin aceasta se spera
nordice (de-a lungul întregului mare zid oriental au fost stabilite
era foarte mare. Prin ea se spera divizarea barbarilor din zonele
costisitoare270. Interesul faflæ de aceastæ înaintare cætre nord-est
a fost condusæ cu aceeaøi îndârjire øi nu a fost nici mai puflin
Colonizarea teritoriilor manciuriene din Ceng hai (128-108)
pætrundeau în inima Chinei269.
centralæ øi sæ se astupe acea breøæ a Fluviului prin care barbarii
dorinfla de a constitui un bastion care sæ supravegheze Mongolia
cheltuieli ce atingeau „sume incalculabile“, atât de mare era
i supravegheau pe coloniøti. Nu s-a dat înapoi nici din fafla unor
concesiune cu titlu de împrumut; aceøtia se adunau în grupuri øi-
mutate)“. Unii comisari erau însærcinafli sæ distribuie loturi în
dupæ trei ani împruenæ cu un mânz pentru zece iepe (împru-
animalelor: „funcflionarii împrumutau iepe ce trebuiau date înapoi
multe miriade de oameni. S-a încercat sæ se dezvolte creøterea
costat mai mult de un miliard de monede øi au lucrat la acesta mai
regiunea øi a o face locuibilæ, s-a încercat sæparea unui canal: a
sæ consturiascæ acolo un zid lung øi apoi sæ-l apere. Pentru a iriga
mult de o sutæ de mii de oameni au mai fost încæ trimiøi; trebuiau
din Yue, obiønuifli sæ tragæ foloase øi din pæmânturile mlæøtinoase.
Au fost scutifli de orice impozit. O lucrare mai reuøitæ a fost
construirea unui canal destinat aducerii apelor râului Wei în
capitalæ. Ea a fost încredinflatæ unui specialist, un inginer
hidrograf, originar din Shan dong. Sæpæturile au durat trei ani.
Canalul a servit la irigaflii, dar mai ales al transportul grânelor. El
scurta drumul øi scædea mâna de lucru. A fost foarte mult
utilizat278. Cele mai mari lucrærui ale domniei au fost cele impuse
de o inundaflie provocatæ de Fluviul Galben. În anul 132, el s-a
reværsat la Hu zou (la sud de Zhe li), „s-a deversat cætre sud-est
în mlaøtiinile din Iu-ye øi a comunicat cu râurile Huai øi Si“
(urmând la sud de Shan dong, aproape cursul pe care avea sæ-l
aibæ în Evul Mediu). A devastat o parte din Hu nan, An-hui øi
Jiang-su. Spærtura nu a putut fi astupatæ decât în anul 109, în
timpul unui an secetos. Dar lemnul lipsea, oamenii din flinut
incendiaseræ mæræciniøurile. Împæratul a ordonat sæ se taie
bambus din parcul din Qi øi a venit în persoanæ sæ prezideze la
construirea barajului. Generalii sæi au adus øi ei partea lor de
nuiele ce au fost aruncate între præjinile plantate pentru a forma
osatura barajului. Sacrificiul unui cal øi o frumoasæ rugæciune în
versuri adresatæ zeului Fluviului au completat lucrarea øi s-a putut
„îndrepta din nou Fluviul cætre nord, în douæ canale, astfel încât
sæ meargæ pe urmele lui Yu cel Mare“279. Împæratul a fost
victorios asupra inundafliei. Exemplul sæu a determinat în întreaga
Chinæ, o mare emulaflie în construirea canalelor. Imense terenuri
au fost atunci câøtigate, dupæ spusele lui Sima Qian, pentru culturi
øi pentru populæri280. Împæratul avea dreptul de a declara într-unul
din imnurile sale: „Cele O sutæ de Familii s-au înmulflit281“.
***
La fel ca øi Qin Shi Huang di, împæratul Wu a dorit sæ do-
bândeascæ o superioritate divinæ. S-a væzut cæ a celebrat sacri-
ficiul Fong øi øi-a prezentat domnia ca pe o eræ nouæ. Dar, în timp
ce primul Împærat øi-a protejat atât opera cât øi Maiestatea printr-o
izolare totalæ, împæratul Wu a avut o curte fastuoasæ. El a cæutat
mai mult sæ devinæ marele preot al unei religii sincretice,
abundând în splendide ceremonii, decât sæ creeze un cult al
persoanei imperiale. I-a chemat în jurul sæu pe savanflii øi magi-
128
116
nordul regiunii Zhe li, înainta la o mie de kilometri în interiorul
respins cætre nord, în timp ce Ho Qu ping, ieøind din munflii din
(Cæpetenia supremæ) a hunilor, la nord de Marele Zid, øi l-a
a fost decisiv. Wei Qing a reuøit sæ-l surprindæ pe Shen yu
Tofli regii mærunfli din Gan su-ul occidental s-au supus. Anul 119
ajungând pânæ la marginile Altaiului øi a munflilor Dian Shan.
Gan su (Liang-zhou). Dupæ câteva luni øi-a reluat atacurile,
fæcut prizonier un prinfl barbar din partea de nord-vest a regiunii
cavaleri la 500 de kilometri înspre apus. I-a bætut pe Huni øi a
Ho Qu ping, general al cavaleriei uøoare, a trimis 10.000 de
mare raid de cavalerie a fost încercat în plin flinut barbar. În 121,
Wei Qing (124 øi 123) destinate degajærii malurilor Fluviilor, un
Au fost atacafli mai întâi hunii. Dupæ douæ campanii ale lui
manevræ.
(130))), a fost pus al punct, se spune, în anul 126, un plan de
(în 138 øi 135) øi micile principate din Yun-nan øi Si chuan
((împotriva hunilor (în 130 øi 127), împotriva populafliei din Yue
Dupæ o primæ perioadæ de tatonæri øi de eforturi dispersate
Birmaniei øi regiunea Shen-du (India).
øi cel al neamurilor Gun ming (Da li-fu), cætre partea de sus a
faflæ de marile drumuri ce duceau, prin regatul Dian (Yun-nan fu)
combinate cu cele aduse de Zhang Qien, au demonstrat interesul
lang), în væile înalte din Yun-nan øi Si chuan. Aceste informaflii,
urcând în valea Xi-jian-ului, ajungea, prin Gui zhou (regatul Ye-
importanfla drumului comercial care, plecând din Canton øi
parte, încæ din 135, un explorator avizat, Tang-mong, bænuise
dus în Turkestanul oriental øi în Fergana (Da yuan). Pe de altæ
plecat, în 115, într-o solie pe lângæ ei, în timp ce alfli trimiøi s-au
aceøtia în regiunea Ili, puteau fi niøte aliafli utili. Zhang Qien a
împotriva hunilor. Dar triburile Wu-sun, care îi înlocuise pe
Nu putea fi vorba de a putea folosi triburile Da Yue-zhe
captivitate la huni) s-a reîntors în China în anul 125, se spune.
lângæ regiunea Shen-du (India). Zhang Qien (dupæ o nouæ
Turchestan pânæ în regiunile Si chuan øi Yun-nan trecând pe
cæi comerciale care, scæpând de sub controlul hunilor, ducea din
sfârøit, în urma unei anchete, a ajuns sæ bænuiascæ existenfla unei
destul de vagi, asupra Turchestanului øi a importanflei sale. În
vremea aceea de triburile Xiong nü. În plus, a adus informaflii,
instalate rude ale Împæratului. Cel mai puternic dintre generalii
înfeudafli, Han xin, a încercat sæ se revolte, folosindu-se de tri-
burile Xiong nü, imediat apærute în bucla Fluviului. Gao zu s-a
dus în înâtmpinarea lor în flinutul Shan xi. A fost însæ împrejmuit
de aceøtia în zona râului Fen. A evitat cu puflin dezastrul. Teama
pricinuitæ chinezilor de cætre barbari nu a fost stræinæ de reuøita
intrigilor care i-au permis lui Gao zu sæ înlocuiascæ puflin câte
puflin, în fiefuri, pe vechii sæi camarazi de arme prin membrii
familiei imperiale. În rest, aceastæ nouæ dinastie nu era nici mai
puflin turbulentæ, nici mai puflin periculoasæ decât precedenta.
A fost o puræ øansæ faptul cæ nu a cæpætat o putere excesivæ.
La moartea lui Gao zu, væduva sa le-a opus pe propriile sale rude
(cei din neamul Lu) celor ale soflului sæu (cei din neamul Liu).
Nici o idee politicæ nu pærea s-o fi ghidat (nici chiar principiul
elementar: dezbinæ øi stæpâneøte). Ea asculta pur øi simplu de
vechea idee popularæ, conform cæreia rolul principal aparfline, în
timpul tutelei, rudelor materne. Dinastia a fost cât pe ce sæ disparæ
(180) în luptele dintre neamurile Liu øi Lu. Din aceste confruntæri
s-a întâmplat cæ øi unii øi alflii sæ iasæ slæbifli.
A existat, totuøi, în timpul domniei împæratului Wen (179-157),
o rebeliune a suveranului din Zi bei (177), apoi o rebeliune a celui
din Huai-nan (176). Amândoi complotau cu barbarii. fiara Yue a
redevenit independentæ, iar incursiunile triburilor Xiong nü
deveneau din ce în ce mai frecvente (177, 166, 159)238. Venise
vremea sæ se mai redea o oarecare forflæ Imperiului øi, pentru
aceasta, sæ-i distrugæ pe marii vasali. Împæratul Wen s-a gândit
(poate) sæ micøoreze întinderea privilegiilor înmulflind (sub
pretexte de caritate) numærul acordærilor (178). A cæutat, mai
ales, sæ-i îndepærteze de capitalæ pe principalii intriganfli (179).
În timpul domniei succesorului sæu, împæratul Jing (156-141),
a izbucnit o revoltæ a marilor vasali (154), care, „formând o
coaliflie de la Nord la Sud, au avansat cætre Apus“239. Împæratul
a reuøit cu greutate sæ-i învingæ pe rebeli. S-a sprijinit, la rândul
sæu, pe triburile Xiong nü. A trebuit sæ-l sacrifice pe ministrul sæu,
Chao Cuo, vinovat de a fi vrut sæ micøoreze teritoriile seniorilor.
Abia dacæ a reuøit, în 144, sæ împartæ câteva fiefuri, ai cæror
titulari muriseræ, într-o manieræ potrivitæ, în acelaøi timp. Totuøi,
triburile Xiong nü (142) au continuat sæ invadeze Shan xi.
113
 115
repereze, pânæ în Afganistan, un drum al nordului, întrerupt pe
din triburile Da xia în Bactriane. Zhang Qien a putut, în mare, sæ
împingându-i la sud de Oxus (Amou-daria), i-au alungat pe cei
continue marøul cætre ræsærit, pânæ în Sogdiana de unde,
Ili; au fost nevoifli, sub presiunea neamurilor Wu-sun sæ-øi
Aceøtia, fugind in fafla hunilor, s-au stabilit mai întâi în regiunea
Amou-daria. I-a întâlnit acolo prin cei din neamul Yue zhe.
regatul celor din Da yuan, apoi a trecut prin væile din Syr-daria øi
mister) a fost prins de huni, apoi a scæpat. A vizitat în Fergana,
rivali ai hunilor. Zhang Qien (a cærei odisee nu este lipsitæ de
organizase deci un serviciu de informaflii) îi prezentau ca pe niøte
a purta tratative cu triburile Da Yue-zhe, pe care informafliile (se
În 138, Împæratul l-a trimis pe Zhang Qien în misiune, pentru
înainte de toate, de organizarea unui plan de campanie.
cavalerie, cu centre de aprovizionare øi cu herghelii245. Era vorba,
sæ fie reparat marele drum din Nord øi a organizat mari corpuri de
În primii ani el s-a limitat la o simnplæ defensivæ, dar a pus
(Hunii).
constæ în lupta pe care el a purtat-o împotriva triburilor Xiong nü
2. Ræzboaiele de prestigiu. Mæreflia domniei împæratului Wu
ræzboiului împotriva barbarilor.
Acestea, adæugate la særæcirea tezaurului, au împiedicat reluarea
obfline, în lipsa unei stabilitæfli interioare, oprirea marilor rebeliuni.
de concurenfla dintre vechea nobilime øi a oamenilor noi pentru a
expediente de ordin financiar sau politic244. Împæratul s-a folosit
consecinfle revoluflionare: acestea nu au fost, în principiu, decât
profitul tezaurului de ræzboi. Reformele împæratului Wu au avut
denumitæ nobilimea militaræ, cæci titlurile acesteia se vindeau în
crearea unei nobilimi ierarhizatæ pe unsprezece trepte. Era
numai cæ a fost menflinutæ, ci a fost chiar dublatæ, în anul 123, prin
cariera onorurilor. Ierarhia nobiliaræ, pe care Qin o instituise, nu
mai uøor de manevrat, recrutatæ printre bogaflii parvenifli, intrafli în
ræmæsese din aristocrafli. A încurajat formarea unei noi nobilimi,
ajuns, cu ajutorul legiøtilor, sæ reducæ la neputinflæ ceea ce mai
în înalte demnitæfli“, spunea un conservator243. Împæratul Wu a
„Întregul Imperiu este de pærere cæ preoflii nu trebuie sæ fie numifli
Nobilii se temeau de preofli, servitori fideli ai autocrafliei:
Împæratul Wu240 a urcat pe tron în anul 140. Avea, pe atunci,
øaisprezece ani; avea sæ domneascæ cincizeci øi patru de ani.
Împæratul a reluat cu prudenflæ planul lui Chao Cuo, iar
timpul a lucrat în favoarea sa. A decis, în 127, ca privilegiile, în
loc sæ revinæ fiului mai mare, sæ fie, la moartea tatælui, împærflite
între tofli fiii: spera sæ obflinæ, cu timpul, cu færâmiflarea automatæ
a domeniilor, slæbirea marilor vasali241. Aceastæ politicæ de
færâmiflare era siguræ, dar era prea lentæ ((Gao zu distribuise 143
de privilegii; la sfârøitul primilor Han, existau 241; nu se
ajunsese, prin færâmiflare, sæ se dubleze numærul acestora)).
Împæratul Wu a stabilit, pe lângæ fiecare rege sau marchiz, un
rezident imperial care a primit titlul de consilier, dar care era un
cenzor øi un spion. Rolul acestor personaje poate fi bine væzut în
afacerea care a dus, în 122, la sinuciderea forflatæ a suveranilor din
Heng-shan øi Huai-nan. În urma denunflærii fæcute de rezident, Îm-
pæratul a trimis un emisar, pe care au încercat sæ-l asasineze. O
primæ sancfliune (124) a constat în micøorarea cu douæ prefecturi
a domeniului Huai-nan øi în a nu-i mai læsa suveranului din
Heng-shan decât numirea micilor funcflionari. O încercare de
revoltæ a urmat dupæ aceea. Împæratul a delegat atunci un
funcflionar cu puteri depline. Prinflii s-au sinuci; rudele lor au fost
executate, precum øi un mare numær dintre fidelii lor242.
Scopul urmærit de împæratul Wu a fost de a reduce feudali-
tatea la o simplæ aparenflæ. Districtele din domeniul direct au avut,
ca øi pe vremea dinastiei Qin, un guvernator militar øi un guver-
nator civil; supraintendentul a fost înlæturat øi însærcinærile sale
încredinflate unor anchetatori (Bu-cen she), un soi de missi domi-
nici care au fost în numær de trei pentru întreg Imperiul (106).
Emisarii øi rezidenflii au jucat, pe lângæ prinfli, un rol asemænætor
ca cel al guvernatorilor øi anchetatorilor din domeniul imperial.
Împæratul a adaptat ca regulæ sæ nu numeascæ în aceste
posturi decât plebei, oameni noi. Aceøti oameni erau pætrunøi de
principiile legiøtilor pe care Qin le ridicase în slævi. Au purtat
împotriva nobilimii, nu lipsit de eroism, un ræzboi încrâncenat.
Zhou fu Yen (care fæcuse sæ se adopte principiul diviziunii
feudelor la fiecare succesiune) era, se spune, un om care plecase
de jos. Numit rezident pe lângæ suveranul din Qi, nu a ezitat sæ-l
acuze de incest. Prinflul s-a sinucis. Împæratul a renunflat la
responsabilitæflile sale, condamnându-l la moarte pe Zhou-fu Yen.
114
126
triburi, s-au aliat cu triburile Xiong nü (hunii) øi au pætruns în
tibetani), reunifli în confederaflii în numær de vreo douæzeci de
slab apærate. În acelaøi an, triburile Qiang (sau Lin qiang,
inspecflie mare în flinuturile nord-vestice øi a constatat cæ erau
împrejurimile lacului Lob-nor. În anul 112, Împæratul a fæcut o
hotærât sæ-i fixeze pe pantele nordice ale munflilor Nan shan, în
gândit mai întâi sæ-i stabileascæ în bucla Fluviului, apoi s-au
transportate, cu ajutorul a douæzeci de mii de care. Chinezii s-au
miriade de persoane, au fost primite în teritoriul chinez øi
anul 121, s-au îndreptat cætre China în numær de mai multe
pæmânt chinez. Populafliile Hun xie, care, dupæ campania din
fost cel care a fæcut din partea extremæ a regiunii Gao su un
pentru cæ, cel puflin la sfârøitul domniei, a pærut cel mai urgent, a
Efortul de colonizare care a fost cel mai susflinut, poate,
(banii au fost furnizafli de vechile districte din Si chuan)273.
meni cutezætori sæ meargæ sæ cultive teritoriul barbarilor din sud“
meridional) cu scopul de a-i câøtiga.“ Apoi „au fost invitafli oa-
bleøug daruri printre oamenii din Qiong øi din Pe (Si chuan
pletând marea bifurcaflie de la Che Huang-di. „S-au distribuit din
Yang-tseu kiang. Un mare drum a fost trasat cætre sud-vest, com-
bazinul râurilor Wei øi Huang He cu cel al râurilor Han øi
lucræri: un canal legând râurile Bao øi Ye a fæcut legætura între
prudenflæ, rebeliunile fiind frecvente. Au fost realizate mari
Asimilarea pærea cæ se realizeazæ cu încetinealæ: ea cerea
erau suportate de districtele mai vechi dintre cele mai apropiate.
de la ele nici taxe, nici redevenfle.“ Cheltuielile de colonizare
nistrate, dupæ vechile obiceiuri (ale lovcuitorilor) øi nu s-au cerut
districte (s-au creat øaptesprezece districte noi). „Au fost admi-
Întregul bazin al Fluviului Albastru a fost organizat în
întregul Orient chinez272.
popor de marinari. Puterea imperialæ se instaurase solid în
bærcilor cu etaj din flinuturile sudice. Imperiul s-a asociat cu un
jiang. Expediflia împotriva Cantonului a fost realizatæ cu ajutorul
cel de la Heng-an, a legat bazinele râurilor Xi Jiang øi Yang ze
hrænifli, la început, cu grâne ce erau aduse din Si chuan. Un canal,
sudul Fluviului Albastru au fost trimiøi coloni chinezi care au fost
cæruflele lor „un øir continuu pe drumuri“. Pe de altæ parte, la
numeroøi încât comisarii însærcinafli cu colonizarea formau cu
zona centralæ a regiunii Gan su. O armatæ de o sutæ de mii de
oameni a fost atunci trimisæ pentru a fortifica Ling ju øi a pæzi
regiunea Di-dao (drumul barbarilor) care apæra înælflimile væii
râului Wei øi putea servi de cale de pætrundere cætre flinutul
Koukou-nor. „Au fost plasafli aici ofifleri însærcinafli cu câmpurile
øi culturile øi soldafli care supravegheau barierele, aflându-se în
garnizoanæ, în aceste locuri, pe care le øi cultivau.“ Acest sistem
de colonziare militaræ (completatæ de un serviciu de informaflii ai
cærui agenfli erau recrutafli din triburile alipite mai de mult, precum
cei din neamul Yi qu) a ajuns (între anii 62-60, în timpul domniei
împæratului Xuan øi sub îndemnul lui Zhao chong quo) sæ
goleascæ flara de aceøti ocupanfli barbari (tribul Xian-li a fost redus
de la 50.000 la 4.000 de oameni) . Înaintarea colonizærii pe cei doi
versanfli ai munflilor Nan shan a fæcut, din partea ociidentalæ a
regiunii Gan su, un bulevard de unde civilizaflia chinezæ strælucea
în egalæ mæsuræ asupra Turkestanului øi a marginilor Tibetului.
Încæ din vremea domniei împæratului Wu, Dun-huang era, nu un
post avansat, ci un district al Imperiului274.
Opera de colonizare interioaræ nu a fost mai puflin strælu-
citoare. Færæ îndoialæ cæ, în timpul domniei împæratului Wu,
lucrærile de amenajare a Chinei centrale au fost continuate cu
cea mai mare înflæcærare. Cælætoriile øi inspecfliile Împæratului
antrenau construirea sau refacerea numeroaselor drumuri, cu
deosebire æn anul 112275. Canalele pentru transport sau irigaflie
ræmâneau principala întreprindere publicæ. Un mare canal a fost
sæpat în Shen xi pentru irigarea terenurilor acoperite de sare. el
capta apele râului Luo în partea de nord a prefecturii Tong-zhou.
„Malurile abrupte ale râului Luo surpându-se cu uøurinflæ, au fost
sæpate pufluri, dintre care cele mai adânci atingeau patru sute de
picioare; puflurile comunicau între ele în partea de jos øi aduceau
apa276. A fost primul dintre „canalele cu pufluri“. Un alt canal,
întrebuinflând apele râului Fen, a fost sæpat în regiunea Shen xi
pentru a iriga colflul sud-vestic al acestei provincii. Acolo, pe
malurile Fluviului Galben, nu existau decât terenuri în paraginæ,
unde oamenii din popor mergeau sæ coseascæ fânul sau îøi duceau
turmele la pæscut. Se spera crearea, în aceste locuri, a unor câm-
puri cu cereale dând o recoltæ de douæ milioane de obroace277. O
schimbare a cursului Fluviului a distrus toate aceste lucræri. Dar
nu s-a renuflnat la popularea regiunii. Au fost aduøi aici oameni
127
 117
Zarafchan au trimis ostatici. Au ræmas fideli familiei Han pe
sfârøit, pe capitala celor din Da yuan. Prinflii din Ferganah øi
anul 102, sæ plece din nou prin Turkestan. Au pus stæpânire, în
oprit oøtirile în retragere la Dun-huang øi le-a forflat, începând cu
(Tai-yuan). O primæ campanie (104-103) a eøuat. Împæratul øi-a
sæ se foloseascæ de succesul lor înaintând pânæ în Fergana
nal øi au fost în contact cu populafliile Wu-sun din Ili. Au încercat
Chinezi au controlat, de atunci, drumurile cætre Altaiul meridio-
principatelor Lou-lan (Pidjan) øi Gu-she (Turfan øi Uromtsi).
gocieri, a avut loc în anul 108. Ea a atras dupæ sine înfrângerea
Turkestanului. Principala campanie, precedatæ de numeroase ne-
centrale pe la sud, a contribuit, poate, la fixarea atenfliei asupra
Acest eøec al unui proiect grandios, de încercuire a Asiei
li-fu.
Dar nu a putut sæ învingæ rezistenfla muntenilor din regiunea Da
un lanfl continuu de teritorii mergnâd pânæ la Da-xia (Bactriane).
Împæratul Wu, dupæ mærturiile lui Ban Gu, a sperat sæ stabileascæ
Dupæ ce a supus Statele Ye-hang (Gui-zhou) øi Dian (Yun-nan),
Devenea, în acelaøi timp, øi stæpâna drumurilor din Xi jiang.
China poseda, acum, din nou, o imensæ frontieræ maritimæ.
cucerit înb 110, iar locuitorii dislocafli la nordul Fluviului albastru.
Nan Yue a devenit chinezæ. fiinutul Dong Yue, izolat, a fost
bazinul fluviului Xi jiang, ocupând Cantonul: întreaga regiune
armate au pætruns prin diverse trecætori ale munflilor Nan-ling, în
hai. În 112, au îndræznit sæ intervinæ øi în Nan Yue. În 111, øase
Fluviului Albastru, întreaga populaflie din regiunea Yue Dong
138, chinezii, acflionând ca protectori, au stræmutat la nordul
(Yue Dong-hai) øi Fu jien (Min Yue), erau în rivalitate. Încæ din
dupæ cæderea dinastiei Qin. Cele mai nordice dintre ele, Zhe jian
rale din sud, cucerite de Shi Huang di, redeveniseræ independente,
În anul 1112, efortul s-a îndreptat cætre sud. Provinciile lito-
cap de drum, cel care supraveghea accesul în munflii altai.
Nan shan (Dun-huang). Aceasta însemna a controla un important
giune Gan su øi pentru a se stabili pe versantul nordic al munflilor
recare pace. Au profitat de aceasta pentru a cuceri întreaga re-
care trebuia, pentru mulfli ani, sæ le asigure în pærflile nordice o oa-
tenii duømane. Aceste victorii au conferit chinezilor un prestigiu
stepelor: a revenit aducând cu el ca prizonieri, nouæzeci de cæpe-
serviciului Da-nong“ (trezoreria Statului). Acest exemplu, odatæ
oferit, s-a instituit monopolul251 særii øi al fierului (119), pentru
a-i împiedica pe oamenii færæ cæpætâi „sæ sechestreze pentru uzul
personal bogæfliile munflilor øi ale mærii pentru a se îmbogæfli... øi
de a-øi supune oamenii de rând“. Tot aøa øi vinderea fierului øi a
særii a fost încredinflatæ unui serviciu de Stat. S-a hotærât mai
întâi ca funcflionarii locali ai acestui nou serviciu public sæ fie
subordonafli administrafliei prefecturilor.
Mai mult decât manufacturile, comerflul (care era considerat
tot drept „ultima dintre profesiuni“) a permis crearea unor mari
averi private. În afaræ de aceasta, speculanflii („cei care cumpæræ
pe credit øi fac împrumuturi, cie care cumpæræ pentru a aduna în
oraøe, cei care acumuleazæ tot felul de mærfuri“) tindeau, cu aju-
torul unor „asociaflii ilegale, sæ devinæ niøte dominatori252. Statul
s-a apærat øi a apærat øi populaflia instituind (115) o antreprizæ
publicæ de transporturi racordatæ la un oficiu regulator (Jun-shu).
Acesta avea drept misiune sæ asigure circulaflia „mærfurilor
comerciale“, astfel încât sæ se împiedice în Imperiu „schimbæri
bruøte de prefluri“; trebuia, în egalæ mæsuræ, sæ se stræduiascæ sæ
obflinæ o oarecare uniformitate în pieflele pe car,e pânæ acum,
funcflionarii „le treceau fiecare de partea lor“253. Funcflionarea
acestui sistem (zis Ping-chun = balanfla comerflului) era asiguratæ
cu ajutorul mai multor asistenfli dependenfli de ministrul
Tezaurului public (Da-nong) øi însærcinafli „sæ se ducæ regulat în
prefecturi pentru a stabili acolo pe intendenflii oficiului Jun-shu øi
pe intendenflii særii øi ai fierului. Ei dædeau ordine pentru ca
flinuturile îndepærtate sæ livreze, în chip de arendæ, mærfuri care le
erau specifice sau cele pe care negustorii le transportau pentru (a
nu le vinde) decât în perioadele în care erau scumpe; aceøtia øi le
værsau øi øi le transmiteau unii altora. În capitalæ se stabiliseræ
funcflionarii Ping-chun care erau însærcinafli cu livrærile øi
transporturile pentru tot Imperiul. Meøteøugarii de stat fabricau
care øi toate instrumentele de transport: ei depindeau astfel de
Da-nong. Da-nong trebuia astfel sæ stocheze mærfurile; când
acestea deveneau scumpe, acesta le revindea; le cumpæra când
preflurile scædeau. În felul acesta bogaflii negustori øi marii
prævæliaøi nu mai puteau obfline profituri însemnate... iar preflurile
puteau fi regularizate în tot Imperiul.“ Acest sistem a permis
120
124
viului Galben a primit un mare numær de emigranfli chinezi. Mai
În anul 120, am væzut deja, regiunea nordicæ a buclei Flu-
flinut al Fluviului Albastru.
împreunæ cu bazinul râului Huai øi coastele meridionale, imensul
regiunilor Gan su øi Manciuria; a dobândit definitiv pentru China,
încercat sæ colonizeze teritoriul Ordos; a început colonizarea
Împæratul Wu a acflionat minunat pentru propagarea acesteia. A
zaflia chinezæ era mai puternicæ decât grija de a crea un Stat.
4. Opera de civilizare. Aparent, dorinfla de a extinde civili-
ocazie pe care a avut-o de a deveni un stat solid øi organizat.
ale legiøtilor imperiali au fæcut ca China sæ piardæ cea mai raræ
aer periculos de autoritate. Neliniøtea despotului øi ideile înguste
sacrificafli imediat ce reuøeau destul de mult pentru a cæpæta un
pæreau uzate de prea multæ folosinflæ – øi de oameni noi –
azi pe mâine, de diverse expediente – abandonate imediat dupæ ce
presant. Pærea cæ nu se gândeøte decât cum sæ se foloseascæ, de
spiritul feudal. Dar împæratul nu s-a ocupat decât de ce era mai
exterioare øi interioare puteau permite spiritului public sæ iasæ din
baza unei noi ordini sociale. Un concurs particular de împrejuræri
tinuitate în idei, ar fi putut profita øi ar fi creat, statul chinez pe
revoluflionaræ. Dacæ împæratul Wu ar fi avut o oarecare con-
Situaflia, din punct de vedere social, financiar, monetar, era
un oficiu general de reglare.
numai cæ vedeau în acesta un simplu organ de comandæ, ba chiar
ierarhiei sociale, se înælflau pânæ la a concepe ideea de Stat. Nu
Iar unele spirite, depæøind ideea de Prinfl ca simplu creator al
cæruia devotamentul faflæ de Prinfl era mai presus de orice lucru.
competenflelor intra în concurenflæ cu vechiul principiu conform
o nouæ ordine tindea sæ se stabileascæ. Principiul utilizærii
locul originii prin naøtere. Datoritæ acestor conflicte de interese,
administratori de profesie. Nu admiteau sæ se prefere valoarea în
nale, care sæ fie atribuite militarilor de carieræ sau conferite unor
feudale. Ei se opuneau onorurilor acordate pentru merite perso-
funcfliilor. În aceøtia din urmæ reînviase vechiul spirit al nobleflei
luptæ cu marii proprietari øi cu susflinætorii principiului ereditæfliii
face sæ li se deschidæ calea profesiunilor onorabile, ei au intrat în
dezonorantæ. Doreau sæ poatæ deveni funcflionari. Pentru a putea
evitarea særæcirilor locale. „Transporturile au crescut pânæ au
atins (pentru grâne) øase milioane de obrocuri pe an... øi (pentru
stofe) cinci milioane de bucæfli de mætase“, aceasta menflinând
„egalitatea preflurilor“ øi „færæ ca impozitele populafliei sæ fie
crescute“. Hambarul capitalei, hambarul de la Gan cuan (Shen xi)
øi toate hambarele militare de lahotare erau pline. ((Aceste
mærturii sunt de la Sima Qian, observator ræuvoitor.)) Dar cum o
secetæ a urmat stabilirii acestui sistem Ping-chun, s-a propus
imediat ca inventatorul lui, Sang Hong-yang, sæ fie fiert de viu:
„atunci Cerul va da ploaie“254.
Aceastæ propunere venea de la Bu She, ostil antreprizelor de
Stat øi partizan al „încasærilor normale“ scoase din taxele pe
pæmânt øi din impozitele pe stofe (care erau considerate ca
producflii flæræneøti)255. Bu She, pe bunæ dreptate, considera cæ
fierul øi sarea Statului erau de proastæ calitate øi cæ taxele asupra
ambarcafliunilor, destinate sæ favorizeze transporturile publice,
aveau ca rezultat, fæcând sæ scadæ numærul negustorilor, ajun-
gerea la o creøtere a preflurilor256. Acest partizan al concurenflei
øi al comerflului liber era un om îmbogæflit de o mare antreprizæ de
creøtere a animalelor. Cel puflin avea un oarecare curaj fiscal. El
preconiza sistemul donafliilor fæcute Statului de cætre cei bogafli.
Bineînfleles, acestea trebuiau sæ fie liber consimflite, dar ele erau
prezentate ca o datorie ce revine „BOGAfiILOR“ øi echivalând
cu cea pe care „ÎNfiELEPfiII“ o îndeplinesc bætându-se pentru
hotare. Împæratul a constatat cæ procedeul contribufliei benevole,
chiar øi atunci când invitaflia de a dona era fæcutæ cu forme teatrale
øi cu sprijinul unei retorici virtuoase, nu avea decât un randament
foarte scæzut („Nu s-a gæsit nimeni în Imperiu care sæ dea o parte
a veniturilor sale pentru ajutorarea funcflionarilor provinciali“; –
„oamenii bogafli øi notabili îøi ascundeau, care mai de care,
bunurile“)257. Împæratul a fæcut mai productive contriobufliile
dina verea dobânditæ, instituind controlul fiscal258.
Promotorul controlului fiscal a fost Zhang Tang („a murit
(115) færæ ca poporul sæ-l regrete“)259. Era un administrator øi un
jurist. S-a ocupat de marile lucræri de canalizare, destinate sæ
facæ mai puflin costisitor transportul grânelor. A fæcut sæ fie admis
principiul cæ judecætorii nu trebuiau sæ decidæ la recomandarea
cuiva, ci luând personal cunoøtinflæ de cauze260. A preconizat
121
 123
meseria lor sæ înceteze sæ mai fie consideratæ ca o preofesiune
øi sæ dea unele legi care sæ le restrângæ beneficiile cu condiflia ca
libertæflii lor comerciale; acceptau ca statul sæ le facæ concurenflæ
plæteascæ øi erau chiar dispuøi sæ tolereze o anumitæ restricflie a
noblefle. Comercianflii øi industriaøii îmbogæflifli doreai sæ-l
tribut sau de omagiu: el dædea posibilitatea dobândirii titlului de
pæmântului. Impozitul, într-adevær, continua sæ nu fie diferit de
partizanii impozitelor apæsând numai pe umerii flæranilor øi asupra
dustriaøi), în timp ce proprietarii de pæmânturi ræmâneau
aparflinând noilor clase bogate ale nafliunii (comercianfli sau in-
mobiliare, fapt remarcabil, a fost preconizatæ de financiari
mobiliaræ începea sæ devinæ considerabilæ. Crearea impozitelor
creascæ bugetul de cheltuieli chiar în momentul în care bogæflia
creøterea numærului funcflionarilor civili øi militari fæcuseræ sæ
Or, ræzboaiele, marile lucræri publice, cheltuielile de colonizare,
publice astfel încât sæ se determine impozitul pe cap de locuitor“.
socoteala asupra indemnizafliilor funcflionarilor øi a cheltuielilor
parte, trebuia reajustat bugetul. Acesta fisese stabilit „fæcându-se
veniturilor particulare (inclusiv veniturile imperiale). Pe de altæ
monopolurilor. Aøa a fost creat tezaurul public în detrimentul
preflurilor fiind utilizate concomitent pentru a justifica stabilirea
expediente financiare, deprecierea monedei øi dezechilibrul
Aceastæ operæ a fopst realizatæ de legiøti prin intermediul unor
rogative regale distrugând, în acelaøi timp, drepturile senioriale.
principal, din intenfliile politice: ea a cæutat sæ constituie pre-
dintre cei care speculau. Fiscalitatea imperialæ s-a inspirat, în
formau puternice „societæfli ilegale“, marii vasali nu erau ultimii
pagubele la acelea ale marilor vasali. În rest, dacæ speculanflii
înælflat pe aceastæ ruinæ øi o feudalitate financiaræ øi-a adæugat
særæcirea statului, ruinat de victoriile sale. Averi particulare s-au
Mæsurile fiscale ale împæratului Wu se explicæ, în parte, prin
teritoriului din Xin-cen“268.
flurile asupra averii, de care nu s-au servit decât pentru popularea
Fluviului (Ordos). Dupæ care (în 112), „au fost suprimate denun-
teritoriul nou cucerit (Xin-cen), mai la nord de marea buclæ a
øapte sute de mii de oameni særaci, lovifli de inundaflii (120), în
fie incorporafli în armatæ, fie trimiøi drept coloniøti, împreunæ cu
numærul lor la mai mult de un milion)267 au fost, dupæ o amnistie,
crearea monedei albe: s-a væzut cæ politica monetaræ a dus al un
mare proces care a permis decimarea nobilimii. În acelaøi spirit,
Zhang Tang øi discipolii sæi au intervenit øi în materie fiscalæ. Sub
influenfla lor, funcflia de „agenfli informatori integri“ (Zhe-zhe) a
fost creatæ øi încredinflatæ unor legiøti nemiloøi261. Aceøtia au
format comisii itinerante care mergeau în districte øi regate sæ
judece afacerile referitoare al averile dobândite. „Ei au luat
poporului bogæflii a cæror valoare se cifra la sute de mii (monezi),
sclavi cu miile øi miriadele, câmpuri cu mai multe sute de qing în
marile prefecturi øi cu sutele în cele mici, locuinfle în numær
proporflional. În felula cesta, negustorii a cæror avere atingea
media sau o depæøea au fost aproape tofli ruinafli. Poporul s-a
mulflumit cu o mâncare bunæ øi cu haine frumoase øi nimeni nu s-
a mai preocupat sæ-øi sporeascæ averea. Dar funcflionarii provin-
ciali, datoritæ særii, fierului øi preleværilor din averile dobândite,
au avut resurse destul de abundente“262. Ordonanfla emisæ în anul
119 a adus instituirea unui rol în care comercianflii trebuiau sæ fie
înscriøi. Plasarea averilor în bunuri imobile era interzisæ, sub
pedeapsa de confiscare, astfel încât ei nu au putut beneficia, în
mod fraudulos, de avantajele permise agricultorilor. Tofli trebuiau
sæ facæ o declaraflie a averii: refuzul declarærii, sau o declarare
incompletæ, erau pedepsite cu confiscarea øi cu o pedeapsæ de un
an de lucræri forflate la frontiere. Impozitul reprezenta a douæzecea
parte a averii dobândite. Mærfurile sau materiile prime stocate la
meøteøugari øi negustori intrau la decont, baza de degrevare fiind
mai ridicatæ pentru meøteøugarii care aveau în magazie materii
prime destinate prelucrærii. Carele øi ambarcafliunile au fost taxate
în funcflie de capacitatea lor, consideratæ ca indice al importanflei
traficului263. Trândavii, în sfârøit, au fost øi ei atinøi: jucætorii,
vânætorii, amatorii de lupte de cocoøi øi de curse de cai, au avut
de ales între pedeapsa penalæ øi intrarea într-o carieræ militaræ –
intrare obflinutæ cu titlu costisitor264. Contribufliile benevole (în
grâne) au permis obflinerea scutirii de corvezi øi accesul la funcflii
publice265. Impozitul pe capital a umplut tezaurul Shang-lin266,
cæruia i-a fost afectat un serviciu special (shui-heng). Câmpurile
confiscate au constituit domeniul statului; sclavii confiscafli au
devenit servitori publici øi au fost folosifli în majoritate la
transporturile de grâne. Condamnaflii (Sima Qian estimeazæ
122
118
decât prin idei directoare sau un plan bine urmærit.
remarcabil mai degrabæ prin veleitæflile (ambifliile?) inteligente,
imens efort militar. Acesta a fost însoflit de un efort financiar
3. Creøterea puterii centrale. Dezgustul a fæcut sæ eøueze un
sæi, când nu i-a fæcut sæ dezerteze, le-a slæbit spiritul de acfliune.
împæratului Wu, faptul cæ exigenfla øi duritatea faflæ de generalii
de trei ani (111-108)246.)) Dar ræmâne, în responsabilitatea
chinezii au fost nevoifli sæ lupte cu îndârjire împotriva lor mai bine
într-adevær, începeau sæ se dovedeascæ niøte vecini periculoøi øi
împotriva barbarilor stepei øi a barbarilor din munfli. ((Tibetanii,
important: extremul Gan su, în sfârøit colonizat, forma un pinten
Cel puflin împæratul se putea mândri cæ a dobândit un avantaj
istoricii chinezi) a ræmas neterminat.
plan al împæratului Wu (dacæ a existat vreunul, dupæ cum cred
din nou mari înfrângeri. Primul entuziasm se spulberase. Marele
coloanæ a fost distrusæ în întregime. În 97 øi 90, chinezii au suferit
shan a revenit cu mare dificultate la bazæ, în timp ce o altæ
lagærul distrus în anul urmætor. În 99, o expediflie plecatæ din Nan
coloanæ chinezæ, prea puflin puternicæ, a fost încercuitæ în 103, iar
divizærii lor øi s-a construit un lagær pentru transfugi; dar o
chinezii, apoi au reluat ostilitæflile. În 104, s-a încercat folosirea
În 107, hunii pæreau cæ sunt în cæutarea unei alianfle cu
stepæ. A fost o simplæ paradæ militaræ.
în fruntea a 180.000 de cavaleri, sæ-l provoace pe Shen-yu în
Odatæ „pedepsifli barbarii din sud“, Împæratul s-a dus el înbsuøi,
avea încæ cincizeci de ani. Nici soldaflii, nici generalii nu lipseau.
Din 110, totul pærea gata pentru atacul decisiv. Împæratul nu
cætre partea esticæ a podiøului Gobi.
bazæ de operaflii de mare interes pentru o campanie îndreptatæ
a permis crearea a patru noi prefecturi care puteau constitui o
108, de acfliunea combinatæ a unei flote øi a unei armate de uscat,
(între peninsula Liao-dong øi nord-vestul coreii) întreprinsæ, în
duce o presiune exercitatæ din est. Cucerirea regiunii Zhao xian
Raidul oriental al lui Ho qu ping (în 119) arætase la ce putea
nicare cu acesta, s-au trezit ameninflafli de chinezi dinspre apus.
cædea sub influenfla chinezæ, iar hunii, cærora li se tæia orice comu-
toatæ durata domniei împæratului Wu. Dintr-odatæ, Turkestanul
Problema cea mai urgentæ era cea a monedei. Dinastia Han
(ca sæ nu paræ cæ acapareazæ totul) a admis sistemul emisiunilor
monetare libere247. Prinflii ce primiseræ feude în flinuturile Zhe
jiang øi Si chuan au invadat China cu monedele lor. Puterea lor
l-a înspæimântat pe împærat. a interzis sæ se mai toarne monedæ.
Aceastæ mæsuræ (dacæ a fost aplicatæ) nu i-a jenat cu nimic pe
acaparatori. S-au îmbogæflit pe mæsuræ ce vistieria imperialæ se
golea, pentru a-i plæti pe furnizorii militari øi pe antreprenorii
lucrærilor publice. Administraflia imperialæ a încercat mai întâi sæ
stabileascæ, sub o formæ mai savantæ, circulaflia valorilor. A
încercat sæ impunæ sistemul împrumuturilor. A dat exemplu
procedând, în favoarea oamenilor ruinafli øi a deportaflilor, la
împrumuturi de pæmânturi248. În felula cesta, n-a fæcut decât sæ
se ruineze øi mai mult, în timp ce „bogaflii neguflætori øi marii
comercianfli... (au câøtigat) averi de mai multe miriade de livre de
aur: nu ajutau cu toate acestea guvernarea în deriva sa, iar særæcia
poporului de rând nu fæcea decât sæ se dubleze“249. „moneda s-a
înmulflit... mærfurile au devenit rare øi scumpe.“ Atunci Împæratul,
dupæ ce a modificat în mai multe rânduri titlul monezilor de
aramæ, a încercat, în anul 120, sæ punæ în circulaflie o monedæ
nouæ (aliaj de cositor øi de argint) folosind unele artificii
religioase destinate sæ sporeascæ încrederea øi sæ-i facæ pe oameni
sæ accepte acest nou etalon. Mæsuri severe au fost luate pentru a
pedepsi falsificærile. Dar acestea nu au încetat sæ aparæ250. În
113, a apærut un edict care scotea din circulaflie orice monedæ care
nu era bætutæ în atelierele imperiale (Shang-liu). Stabilirea
monopolului servea, în mod principal, la verificarea fidelitæflii
seniorilor cu feude date în apanaj.
A fost o ocazie de a-i pedepsi cu asprime. În 112, prinflii
prinøi în fraudæ (în numær de 106, dintr-un total de 250 cel mult)
au fost dezonorafli.
Pentru a lupta împotriva monopolurilor particulare, împæra-
tul Wu a stabilit monopoluri de Stat. Un serviciu special (acela de
Shao fu) se ocupa de veniturile particulare ale Împæratului, care
erau în principal scoase din munfli, mæri, eleøtee øi mlaøtini.
„Munflii øi mærile sunt hambarele Cerului øi la e Pæmântului“
(adicæ aparflin cu titlu privat Împæratului); acesta, totuøi, „pentru
a încuraja veniturile publice, a subordonat aceste exploatæri
119
 141
vechi stæri de-o oarecare unificare. tot ceea ce se poate spune în
perioadei Chun Qiu par sæ ateste o putere stræveche, indicele unei
tele de care par sæ se fi bucurat cei din dianstia Zhou în timpul
pune o oarecare unitate politicæ. Respectul relativ øi menajamen-
mod artificial în trecut? existenfla unui suzeran recunoscut presu-
unitate. Suntem siguri cæ acest ideal este recent øi proiectat în
un stat primitiv? Pare totuøi a fi însoflit de un ideal tradiflional de
færâmiflare pe care o scot la luminæ primele documente datate. Era
niøte inundaflii sau incursiunea barbarilor pot explica starea de
opera lor? Nu este greu sæ ne imaginæm un cataclism de proporflii:
cel puflin bazinul Fluviului Galben øi cæ un cataclism a ruinat
prospere? Nu putem, oare, presupune cæ ei au colonizat odinioaræ
Chun Qiu, nu reprezentau ræmæøiflele unei nafliunbi unite øi
chineze? Dar cine va dovedi cæ chinezii, la începutul perioadei
de stat primitiv? De aici, trebuie oare sæ începem istoria societæflii
aceastæ situaflie a Chinei de la începutul cronologiei, un embrion
Trebuie oare, din respect pentru date, sæ întrevedem în
mici cantoane, træiesc în izolare.
flaræ nouæ. Solul nu este deloc amenajat. Locuitorii, împræøtiafli în
Confederafliei chineze ni se dezvæluie ca un flinut îngust øi ca o
de numeroase øi susceptibile sæ fie luate în discuflie, pæmântul
În schimb, odatæ ce apar, cu date relativ sigure, documente destul
clasice ale flærii) un Imperiu civilizat øi o nafliune deja omogenæ.
China (încæ din al treilea mileniu dinainte de Hristos øi în limitele
I
storia clasicæ încearcæ sæ dovedeascæ cæ a existat în
cuiascæ. Aceastæ afirmaflie nu implicæ, în nici un fel, faptul cæ
nobilimea feudalæ a dispærut imediat ce nobilimea Imperiului a
apærut în locul sæu, sæ joace un rol analog în cadrul nafliunii. E
posibil ca în timpul dinastiei Han sæ mai fi supraviefluit în China
grupæri de tip feudal. Invers, sunt øi øanse ca înaintea erei impe-
riale sæ fi existat o nobilime diversificatæ, diferitæ de nobilimea
specific feudalæ øi ai cærei membri sæ semene deja mai mult cu
niøte funcflionari decât cu niøte vasali. Cu siguranflæ, în tot cazul,
cæ în perioada Chun Qiu (øi chiar mai târziu) obiceiurile flæræneøti
ræmæseseræ aproape aceleaøi ca pe vremea în care, în comunitæflile
rurale care reprezentau atunci elementul cel mai activ al societæflii
chineze, au fost elaborate ideile pe care fondatorii domeniilor fie
le-au împrumutat, fie le-au transformat, atunci când a avut loc re-
voluflia din care a luat naøtere China feudalæ. Dar, în acel moment,
rolul dominant øi activitatea creatoare au trecut în sarcina
conducætorilor de domenii øi a fidelilor lor. Credinflele øi teoriile
care au contribuit la edificarea Chinei imperiale au luat naøtere
din activitatea diverselor etape feudale. Astfel, vom studia dife-
ritele medii în care s-a format civilizaflia chinezæ în momentul în
care acestea s-au dovedit a fi creatoare. Øi vom da mai multæ
atenflie destinului creafliei lor, decât propriului destin. De drept,
am putea justifica metoda. Ar fi de ajuns sæ læsæm sæ se înfleleagæ
cæ ea se impune de fapt. Nu existæ alt mijloc de a defini diferitele
medii al cæror studiu este important pentru cunoaøterea civilizafliei
chineze, decât prin intermediul credinflelor sau tehnicilor care
reprezintæ aportul lor la aceastæ civilizaflie.
Este limpede cæ evoluflia, aøa cum poate fi ea descrisæ, capætæ
un aspect atemporal (cæci nimic nu începe øi nimic nu se sfârøeøte
în ea la o datæ determinatæ) øi o aluræ schematicæ (cæci nimic nu
ne permite sæ-i indicæm particularitæflile de detaliu øi sæ spunem
dacæ ea a avut fluxuri øi refluxuri; dacæ, pe alocuri, a fost rapidæ
sau lentæ, dacæ un anumit motiv a întârziat-o sau a græbit-o, într-
o anumitæ regiune).
Pentru moment, orice încercare de precizare geograficæ sau
istoricæ øi mai ales, orice încercare de precizare etnograficæ ar fi
falsæ. Mai mult: mulflimea øi diversitatea influenflelor posibile
face ca orice ipotezæ sæ fie mai degrabæ periculoasæ decât utilæ.
Voi indica totuøi una, dar numai cu titlul de ipotezæ de studiu øi
144
132
încearcæ atunci sæ reia lupta împotriva oamenilor de la palat.
(adoptiv) al unuia dintre principalii eunuci. Marele mareøal
este datæ în cæsætorie, nu moøtenitorului Imperiului ci fiului
Familia lor încearcæ sæ punæ piciorul în palat: sora împærætesei
189, o altæ împæræteasæ devine regentæ øi fratele sæu mare mareøal.
sinucis; væduva a fost otrævitæ øi toate rudele sale exilate. În anul
împæratul Ling (168-189). Tatæl væduvei a fost învins øi s-a
Acesta a intrat în luptæ cu eunucii de la palat, pe care se sprijinea
Împæræteasa, væduva lui Dou, l-a numit pe tatæl sæu mare mareøal.
douæzeci de ani (147-167). La moartea sa, o nouæ regenflæ.
reuøit, ajutat de un eunuc, sæ-l asasineze øi pe fratele ei. A domnit
dupæ moartea væduvei, împæratul a dizgrafliat-o pe sora ei øi a
harem au avortat toate sau copiii lor au murit de mici. Imediat
micæ a væduvei împæratului. Aceasta nu a avut copii: femeile din
familii din neamul Han, dar se cæsætorise cu o Liang, sora mai
otrævit. A fost atunci numit Împæratul Huan: el aparflinea unei
timpul lui Che. Acesta era tot un copil, dar ceva mai mare: a fost
care era în vârstæ de doi ani øi a murit în anul 145, precum øi în
mareøal. Fratele øi sora guverneazæ în timpul domniei lui Chong,
femeie din familia Liang. Fratele acesteia este fæcut mare
pe tron împæratul Shun (126-144) care numeøte împæræteasæ o
Acesta moare aproape imediat øi o altæ grupare învinge. Este pus
moartea soflului sæu, sæ proclame un copil de vârstæ fragedæ.
este exterminatæ. Împæræteasa Yen, soflia lui Nan, încearcæ, la
urcarea pe tron, avea doisprezece ani. Moare în 121. Familia sa
guverneazæ øi în timpul domniei lui Nan (107-125), care, la
tului Shang care urcæ pe tron în vârstæ de o sutæ de zile; ea mai
Împæræteasa Deng guverneazæ un an (106) sub domnia împæra-
este exercitatæ de familia Dou (89-92). Apoi, apare familia Deng.
Familia unei alte împærætese ajunge s-o distrugæ. O primæ regenflæ
familia unei împærætese a încercat sæ punæ mâna pe putere.
totuøi sæ fie reprimate unele revolte ale prinflilor de sânge. În 77,
Primele succesiuni au fost liniøtite. Între anii 67-71, a trebuit
principiul cæ nu vpr mai fi suverani, ci numai duci øi marchizi.
de apanaje (tot atâtea câte zile are anul). A impus cel puflin
împæratul Guang-Wu, a trebuit sæ împartæ trei sute øaizeci øi cinci
nan). Aceasta a durat din anul 25 în 220. Fondatorul sæu,
de-ai doilea Hani (sau Hanii orientali: au mutat capitala în Hu
cienii din nord-est precum øi pe vræjitoarele sin flinutul Yue, în
timp ce aducea în palatul sæu idolul de aur pe care-l adora
suveranul Xiu chu, iar în herghelia sa Calul ceresc, luat de la
prinflul din Fergana. A consultat destinul cu ajutorul oaselor de
pui, dupæ metodele barbarilor din sud-est, iar dupæ obiceiul
chinezesc, întrebuinflând carapacele de broascæ flestoasæ. A fæcut
sacrificii atât pe movile aplatizate cât øi pe terasele înalte. A
cheltuit sume mari de bani în beneficiul alchimiei, spiritismului
øi al literaturii traduiflionaliste. A pus sæ fie compuse imnuri de
formæ øi de inspiraflie clasice øi a patronat poemele în care Sima
Xiang ru imita, se spune, poezia specificæ din flara lui Chu.
Împæratul Wu nu avea caracterul sever øi misterios al primului
Împærat. El încerca sæ-øi afiøeze puterea printr-un lux strælucitor
øi variat. „Privifli tot ce este împrejur; admirafli sala de jad verde.
O mulflime de femei frumoase s-au adunat aici; este o eleganflæ
îmbeløugatæ øi supremæ. Feflele lor sunt albe ca floarea de susai;
(pentru a le vedea) un milion de persoane aleargæ øi se îmbrân-
cesc. Sunt îmbræcate cu haine împodobite øi cu voaluri multico-
lore, uøoare ca ceafla. Au trene din mætase finæ øi dinbs tofpæ uøoaræ.
øin în brafle flori de Jia-ye, stânjenei, orhidee parfumate“282.
Pe cât era de magnific, împæratul Wu era øi bænuitor øi
viclean. Dizgrafliile sale erau teribile, iar favoarea periculoasæ.
Teama de otræviri øi farmece l-a fæcut sæ ordone uciderea fiului
sæu preferat. Prinflul s-a spânzurat, iar copiii sæi au fost executafli.
Împæratul øi-a ales un alt succesor. Era un copil. Mama sa era
tânæræ. Împæratul, pentru a para pericolul unei regenfle feminine,
i-a permis sæ se sinucidæ.
În timpul domniei împæratului Wu, civilizaflia chinezæ s-a
dezvoltat din plin. Împeriul era puternic. Rafliunea de stat era cea
care comanda aici. Mai ræmânea sæ se constituie øi Statul. Inte-
resul dinastic ræmânea singurul principiu de guvernare. O crizæ de
succesiune era de ajuns pentru a ruina Imperiul.
III CRIZA DINASTICÅ ÆI SFÂRÆITUL DINASTIEI HAN
Împæratul Wu a avut succesorul pe care øi l-a ales. Acesta a
domnit sub tutela a trei regenfli desemnafli de tatæl sæu. Principalul
era un frate al generalului Ho qu ping, pe nume Ho Kuang. Au
129
 131
dinastia Han. Unul ditnre ei a reuøit sæ fondeze o dinastie a celor
detronat de o coaliflie de prinfli înrudifli cu primii împærafli din
Wang Mang nu a domnit decât paisprezece ani (9-23). A fost
familia imperialæ.
în tentativa lor, învinøi de o coaliflie de prinfli cu feude date de
Imperiul nu ræmâne mai puflin dezmembrat dacæ aceøtia eøueazæ
Imperiului, în profitul propriilor lor familii øi a partizanilor lor.
sæ reuøeascæ acest lucru, au nevoie din nou de o dezmembrare a
consilierilor palatului, dar au toate facilitæflile pentru a uzurpa. Ca
se mulflumeascæ sæ domneascæ în fapt fondând o dianstie a
familia maternæ dæ regenfli care sunt atotputernici. Aceøtia pot sæ
asasinat sau prin alegerea unor moøtenitori cu sænætate øubredæ),
tutelele sunt lungi øi frecvente (acest rezultat poate fi obflinut prin
dacæ succesiunile nu ar fi însoflite de o eprioadæ de tutelæ. Când
grupærii rudelor imperiale. Ar rezulta de aici un oarecare echilibru
acestor væduve au format o grupare puternicæ care se opunea
de împærafli tindea astfel sæ se opunæ dinastiei imperiale. Rudele
sæ-øi cæsætoreascæ fii în propriile familii. O dinastie a væduvelor
de drept familial, favorabile intereselor materne, permit mamelor
fideli. Aceøtia provin din familia mamei sale. Or, vechi principii
asigure succesiunea, trebuie sæ fie grupafli în jurul sæu un grup de
este desemnat ca moøtenitor un copil de vârstæ fragedæ. Ca sæ i se
grup, devine pentru suveranul însuøi un rival. De aceea, adesea,
periculoøi. Un moøtenitor desemnat, dacæ grupeazæ în jurul sæu un
curte. Aceste rude, la fiecare succesiune, ar putea fi concurenfli
pe cea a rudelor sale øi, înainte de toate, sæ le îndepærteze de la
doreøte sæ întæreascæ puterea centralæ trebuie sæ încerce sæ slæbeascæ
mai fie decât o federaflie de seniorii înrudite. Un suveran care
sa familie øi practicæ politica privilegiilor, Imperiul tinde sæ nu
guverna, suveranul are nevoie de sprijin. Dacæ-l cautæ în propria
dinastii. Dincolo de Împærat, statul nu înseamnæ nimic. Pentru a
Imperiul nu are alt fundament decât Virtutea specificæ unei
Wang Mang s-a proclamat Împærat (9 e.n.).
Suveranul Roøu i-a adus lui Wang Mang o casetæ misterioasæ.
dinasticæ. Gao zu, totuøi, se næscuse dintr-un dragon roøu.
au domnit în virtutea Pæmântului øi au luat galbenul drept culoare
el Virtutea chiar a lui Gao zu, fondatorul dinastiei Han. Aceøtia
succesor. Unele minuni au arætat atunci cæ Wang Mang avea în
existat câteva tulburæri care au fost repede înæbuøite, dar
împæratul Zhao a murit foarte tânær (74). Ho Kouang l-a fæcut sæ
urce pe tron pe un colateral, care a fost imediat determinat sæ
renunfle la coroanæ, cu sprijinul autoritæflii împærætesei, væduva lui
Zhao, care era o nepoatæ a lui Ho Kuang øi a unuia dintre ceilalfli
doi regenfli care mai træia încæ. A fost numit succesor un presupus
nepot (presupus færæ îndoialæ) al primului moøtenitor al
împæratului Wu (al cærui sfârøit tragic îl fæcuse popular). Acesta
a fost împæratul Xuan (73-49). A fæcut greøeala sæ nu se
cæsætoreascæ cu o fiicæ a lui Ho Kuang. Împæræteasa a fost otrævitæ
de soflia regentului, a cærei fiicæ a intrat în harem. Împæratul avea
deja un moøtenitor pe care-l iubea. A exterminat întreaga familie
Ho, ce devenise prea puternicæ, øi a numit-o împæræteasæ pe o
concubinæ færæ copii. Domnia fiului sæu, împæratul Yuan (48-33),
a fost liniøtitæ. Dar soflia sa, împæræteasa Wang, i-a supraviefluit øi
nu a murit decât foarte bætrânæ. Împæratul Cheng (32-7) l-a numit
mare mareøal pe unul dintre unchii sæi materni, ai cærui frafli au
acaparat toate funcfliile. Unul dintre ei a avut drept fiu pe Wang
Mang care, la douæzeci øi opt de ani, a devenit marele favorit.
Împæræteasa a fost aleasæ tot din familia Wang. Împæratul Cheng,
neavând copii, l-a adoptat pe nepotul sæu, a cærei mamæ legalæ
aparflinea familiei Fu. Familia Wang a menajat-o la început pe
regina Fu. Aceasta, care era foarte abilæ, a dorit sæ aibe întreaga
putere cuvenitæ unei væduve imperiale. În timpul domniei lui Ai
(7-1), familia Fu a acflionat pentru eliminarea familiei Wang. Dar
când Ai a murit, cea mai veche væduvæ de rang nobil, împæræteasa
Wang (væduva lui Yuan), øi-a afirmat autoritatea supremæ.
Întreaga putere a trecut lui Wang Mang. Acesta øi-a cæsætorit
fiica cu împæratul Ping (1 î.e.n.-5 e.n.). A avut grijæ sæ flinæ seama
de mama suveranului øi de familia acestuia. Le-a dat fiefuri øi i-a
fæcut sæ stræluceascæ la curte. A mai avut grijæ sæ distribuie mai
mult de o sutæ de fiefuri membrilor familiei imperiale. În anul 5,
Împæratul fiind bolnav (otrævit, spune istoria), Wang Mang a
cerut zeilor sæ-l facæ sæ moaræ în locul suveranului sæu. Aøa
fæcuse odinioaræ Zhou-gong, ministrul-fondator al dinastiei Zhou
øi mare patron al øcolii ritualiste din Lü. Totuøi, Împæratul a
murit. Fiica lui Wang Mang (avea doisprezece ani) devenea
væduvæ de împærat defunct. Un copil de doi ani a fost numit
130
142
fragmentate ce nu pot fi legate de nici o cronologie.
Se poate imediat observa cæ aceste date constituie documente
unei istorii a societæflii chineze.
tive. Numai pornind de la aceste date, pot fi relevate elementele
condiflia de a le detaøa mai întâi de sistem, constituie date pozi-
crate øi în cadrul unor tipare tradiflionale. Tiparele øi formulele, cu
gândesc øi nu se exprimæ decât cu ajutorul unor formule consa-
construiesc sau îøi reconstruiesc în mod sistematic istoria, nu
orice cercetare pozitivæ ar fi imposibilæ: chinezii, atunci când îøi
cæ sunt în concordanflæ cu spiritul sistemului. În aceste condiflii,
acceptat datele tradiflionale decât în mæsura în care acestea pæreau
fost prelucrate øi reconstruite de o criticæ eruditæ. Aceasta nu a
explicæ decât se relateazæ faptele istorice. toate documentele au
un fapt de primæ importanflæ. Plecând de la el, mai degrabæ se
øi istoria. Or, pentru doctrina clasicæ, acest ideal este o certitudine,
ideal nobil: tocmai de aceea am dori sæ-i cunoaøtem provenienfla
îndoialæ, o inenflie recentæ. Se simte totuøi cæ este vorba aici de un
øi sæ civilizeze lumea, corespunde unui ideal care nu este, færæ
simpla respectare a itualurilor, reuøeøte sæ stæpâneascæ obiceiurile
naflionale se manifestau ca niøte Sfinfli. Ideea cæ Prinflul, prin
fost perfectæ la origini, pe vremea în care Fondatorii civilizafliei
civilizafliei chineze? Aceastæ teorie mai pretinde cæ societatea a
teoria tradiflionalæ care pretinde cæ explicæ întreaga istorie a
antichitate, de o oarecare omogenitate. dar, ce sæ înflelegem din
cel puflin o parte din flinuturile chinezeøti) sæ se fi bucurat, din
sæ prezinte o oarecare continuitate; mai este posibil ca China (sau
dateazæ din cele mai vechi timpuri; este posibil chiar ca istoria sa
tradiflia clasicæ. Se poate crede, cu adeværat, cæ civilizaflia chinezæ
fi niciodatæ de acord, nici sæ negæm, nici sæ acceptæm totul din
În ceea ce ne priveøte, nu vom fi de partea acestora. Nu vom
creøtere violentæ a apelor râului Di.
asupra afirmafliilor cronicilor (din sec. VII), privitoare la o
tanflei tradifliilor privitoare la creøterile diluviene ale apelor sau
tæm niøte frânturi de dovezi, insistând de exemplu asupra impor-
absolutæ, bazatæ pe lipsa de mærturii istorice, ar fi uøor sæ prezen-
dacæ am respinge aceste ipoteze moderate, preferând o negare
favoarea tradifliei clasice nu are decât o valoare de ipotezæ, dar
Întreaga muncæ constæ în clasificarea lor. Clasificându-le,
este posibilæ raportarea lor la medii sociale diferite. Atunci nu mai
ræmâne decât sæ se clasifice aceste medii. Aici, pentru început, se
impune o metodæ regresivæ.
Cunoaøtem, din documente directe, clasa erudiflilor øi nobi-
limea Imperiului. Erudiflii øi funcflionarii au ocupat, în China im-
perialæ, un loc analog cu cel pe care-l ocupa, în China fiefurilor,
nobilimea feudalæ. Aceasta din urmæ ne este cunoscutæ numai
prin ceea ce erudiflii au binevoit sæ ne spunæ. Dar, pentru a ne
vorbi despre ea, aceøtia au recurs la formule tradiflionale. Ei le
înflelegeau în felul lor. Totuøi nu este imposibil ca ei sæ le înfle-
leagæ cu acelaøi sens pe care-l foloseau nobilii feudali. A clasifica
diferitele valori ale acestor formule înseamnæ a le raporta la medii
etajate. Aceastæ clasificare, drept urmare, permite descrierea unei
evoluflii. Se poate proceda în acelaøi mod mergând mai departe,
de la Împærat la seniorul feudal. Dar, aici, trecerea, de la un ter-
men la altul, este mai directæ. Ca urmare a acestei evoluflii conti-
nue, existæ posibilitatea de a ajunge foarte departe øi a descoperi
ceea ce reprezenta sub forme extrem de arhaice, puterea Prinflului.
Aceastæ putere este definitæ prin niøte formule care sunt adeværate
teme mitice; uneori chiar pot fi apropiate de gestele rituale
înrudite: ansamblul lor scoate la luminæ credinflele øi chiar datele
care au fæcut posibilæ constituirea domeniilor øi apariflia autoritæflii
individuale. Or, alte teme (în principal teme poetice) permit
descrierea unui mediu rustic, în care s-au format unele dintre
credinflele cele mai importante care stau la baza puterii proprii
unui conducætor politic, precum øi cea a puterii specifice unui cap
de familie. Astfel, prin simplul mijloc, care constæ în raportarea
la unele medii corect etajate, a rubricilor øi formulelor în care
credinflele chineze s-au înscris, se ajunge la reliefarea, în ordinea
politicæ øi în ordinea familialæ, a unei evoluflii paralele care
explicæ formarea dreptului constituflional øi a dreptului particular.
Se poate observa, færæ îndoialæ, cæ, dacæ mediile descrise cu
ajutorul formulelor luate dintr-o tradiflie imemorialæ pot fi
stratificate corect, numai în acest sens, în societatea chinezæ, rolul
conducætor a trecut, pe rând, de la unul la altul dintre aceste me-
dii. Nu se poate afirma altceva atunci când se spune cæ nobilimea
Imperiului a fost urmaøa nobilimii feudale sau a venit s-o înlo-
143
 133
împæratului Ai (6-1) s-a propus fixarea, pentru fiecare clasæ
niseræ grave la sfârøitul primei dinastii Han. În timpul domniei
de pæmânturi øi la înmulflirea sclavilor. Aceste neajunsuri deve-
concesiunea întregii proprietæfli nu putea duce decât la acapararea
deflinerii în arendæ al terenurilor (sistemul xing) øi al dijmei:
sæ revinæ la vechile obiceiuri. L-a sfætuit sæ restaureze sistemul
singur mijloc de a forma oameni de stat, l-a îndemnat pe stæpân
care patrona studiul Analelor lui Lü, redactate de Confucius, ca
moraliøtii i-au învins ep tehnicieni. Învæflatul Dong Zhong shu,
dobândite în industrie sau comerfl. Dar, în timpul aceleiaøi domnii,
pareze interzicând refolosirea în bunuri imobile a averilor
slujba împæratului Wu simfliseræ pericolul øi încercaseræ sæ-l
agrare datorate dezvoltærii marilor domenii. Economiøtii din
roøii øi cea a Turbanelor galbene au fost rezultatul unei crize
øi strânøi în bandæ de vreun aventurier. Rebeliunea Sprâncenelor
publice, aceøtia sunt imediat animafli de sentimente antidinastice
sæ lupte împotriva barbarilor sau întrebuinflafli la marile lucræri
revoltafli se formeazæ. Atunci când nu sunt înregimentafli øi trimiøi
guvernanflii nu se mai ocupæ de aproviziionarea localæ, o bandæ de
sau secete. cum poliflia imperialæ devine mai puflin vigilentæ, iar
dinastiei Han, exista mereu câte un canton încercar de inundaflii
Împærat. În flara întinsæ øi variatæ cum devenise China în timpul
anotimpurilor øi al prosperitæflii flærii ræmânea valabilæ pentru
concepflie conform cæreia prinflul este responsabilul ordinei
a fæcut decât sæ prelungeascæ dinastia primilor Han. Vechea
creøtine, a determinat cæderea lui Wang Mang, a cærui domnie nu
doua dinastii Han. Cea a Strâncenelor roøii, de la începutul erei
Revolta Turbanelor galbene a prilejuit cæderea celei de-a
palat. Nu mai reprezenta nimic, iar statul s-a dizolvat.
materne, nu a devenit decât o jucærie în mâna oamenilor de la
sprijinul partizanilor grupafli în jurul familiei sale paterne sau
Dupæ ce Împæratul a dorit sæ fie stæpân în palatul sæu, refuzând
Imperiul. Mai erau øi intrigi la palat. Nu mai exista guvernare.
cu numele. Din 184, rebeliunea Turbanelor galbene bulverseazæ
din dinastia Han, împæratul Xian (190-220). Nu domneøte decât
micul împærat detronat. Atunci începe domnia ultimului împærat
Eunucii înving. Mareøalul este omorât, sora sa surghiunitæ, iar
Din anul 72 în 102, Ban Chao284, punând stæpânire pe regiunile înfloreøte din nou în China, mult mai sincreticæ decât pe vremea
Khotan, Kachgar, Yarkond øi Karachar, i-a respins pe huni în dinastiei Han, încercând totodatæ sæ se raporteze øi mai mult la
gobi, iar triburile Yue-zhe dincolo de Pamir, în timp ce Dou Xian trecut. Dupæ o nouæ perioadæ de færâmiflare (907-960), China se
îi respingea la nord de Barkoul pe hunii nordici (89). orienteazæ definitiv, în timpul dianstiei Song (960-1279), cætre un
Toate drumurile mætæsii, de la nord la sud, treceau astfel sub sincretism de spirit tradiflionalist. O datæ cu dinastia Qin øi Han
controlul chinez øi, dincolo de deøerturile Asiei centrale, s-a s-a format nafliunea chinezæ øi s-a creat idealul unei unitæfli
stabilit un contact strâns cu civilizaflia tokharianæ. Triburile imperiale; tocmai datoritæ orgoliului, ce le este inspirat de cultul
Tokhari øi Yue-zhe erau în legæturæ cu India, precum øi cu øi tradifliile lor, chinezii au gæsit, în ocazii favorabile, forfla de a
Occidentul285. Chinezii, pe de altæ parte, stæpâni pe Annam øi apare ca o nafliune sau chiar sæ joace rolul unei mari puteri. Mai
coastele sale, puteau primi pe cale maritimæ, o datæ cu influenfla mult decât istoria unui stat sau a unui popor, istoria Chinei este
indianæ, øi influenfle mai îndepærtate. Istoria afirmæ cæ Ban Chao cea a unei civilizaflii sau, mai degrabæ, cea a unei tradiflii de
a avut ideea de a intra în relaflia cu Romanii (97) øi cæ, în a doua culturæ. Principalul sæu interes, dacæ l-am putea contura cu o
parte a secolului al II-lea, niøte neguflætori s-au prezentat în oarecare precizie, ar fi, poate, de a aræta cum ideea de civilizaflie
porturile din partea de sud a Imperiului ca ambasadori ai Romei. a putut, într-o istorie atât de îndelungatæ, sæ primeze, într-o
Atât prin sud-vest cât øi prin est, idei øi cunoøtinfle noi au pætruns manieræ aproape constantæ, în fafla ideii de stat.
atunci în China. Budismul s-a instalat aici cel puflin de la
începutul secolului I. S-a extins, apoi, îæn timpul perioadei celor
Trei Regate. Civilizaflia chinezæ se complicæ în momentul în care
Imperiul se færâmifleazæ.
***
La cæderea dianstiei Han, China intræ într-o eræ de færâmiflare
politicæ. Familia Zen (265-419) nu reuøeøte decât pentru scurt
timp sæ restabileascæ o unitate nominalæ. De la începutul secolului
al IV-lea, barbarii au pætruns în interiorul hotarelor. Ei fondeazæ
în China de Nord øi de Vest regate instabile. Familia Zen nu mai
defline decât bazinul Fluviului Albastru øi cel al râului Xi Jiang.
Sfærâmiflarea atinge apogeul al sfârøitul secolului al IV-lea øi la
începutul celui de-al V-lea. Numai în secolul al VII-lea, øi aceasta
pentru a lupta împotriva triburilor Du jue (turci) Imperiul se
reconstituie, ridicat de familia Sui (589-617), cæreia i-a succedat
Tang (620-907). Politica de mare anverguræ, îndreptatæ cætre
stepæ, munte øi mar,e este imediat reluatæ. Din anul 609 flinuturile
Tarim, Tsaidam øi Tonkin intræ în Imperiu. Acesta se întinde,
pentru o vreme, pânæ la Dzoungaria øi pânæ la Indus. Îmbogæflitæ
de cunoøtinflele pe care le aduc cu ele Budismul, Meniheismul øi
Nestorianismul, rpecum øi alte curente religioase, civilizaflia
136
 135
furntea câtorva temerari, dar animafli de mândria de a fi chinezi.
procedau prin atacuri îndræznefle, færæ ajutor sua control, în
cel mai cunoscut este Ban Chao) ce au acflionat ca disperaflii. ei
a doua dinastii Han, a fost realizatæ de câfliva oameni (dintre care
Cucerirea regiunii Tarin, care a constituit marea glorie a celei de-
unor inifliative personale øi unei insubordonæri inteligente.
reuøite de politicæ øi de ræzboi au fost duse la bun sfârøit datoritæ
triburilor Xien-bi împotriva hunilor, toate aceste operafliuni
Man din Hu-nan (49), pacificarea nord-estului datoritæ folosirii
Hai-nan, dizolvarea confederafliei puternice, fondatæ de triburile
începutul erei creøtine. Supunerea regiunilor Tonkin (42 e.n.) øi
refacerea puterii chineze dupæ criza dinasticæ care s-a produs la
a-øi justifica succesele. Tot acestui corp de ofifleri se datoreazæ øi
timpul fæcând raport øi øtiu, la nevoie, sæ gæseascæ scuzele pentru
un înalt grad de spirit colonial. Ei acflioneazæ færæ sæ mai piardæ
Chinei este, în acea perioadæ, opera unui corp de ofifleri posedând
posturi. Ceea ce am putea fi tentafli sæ numim politica externæ a
inifliativæ øi de aventuræ de care erau animafli unii dintre øefii de
o contribuflie la aceste succese. Ele s-au datorat spiritului de
închine (33) øi sæ cearæ alianflæ. Guvernarea centralæ n-a avut nici
sud-vestic, singurul ræmas în contact cu China, sæ vinæ sæ i se
stabilit în împrejurimile lacului Balkach) a determinat grupul
reuøitæ (în 35) împotriva grupului cel mai îndepærtat (ce era
49, hunii s-au scindat în douæ grupuri. O acfliune îndræzneaflæ
reuøit, au putut satabili la Kutcha principalul lor port militar. În
ocupat Turfan din 64 în 60. Dar în 60, chinezii, în urma unui raid
divizarea lor, au ajuns sæ ameninfle drumul cætre Altai: aceøtia au
violenflæ neliniøtitoare øi deseori, triburile Xiong nü, cu toatæ
tibetanilor a devenit uneori (în anul 42 î.e.n., de exemplu) de o
unele crize ale guvernærii centrale. Cu siguranflæ, presiunea
Opera de colonizare a suferit mai mult decât s-ar putea crede

regate.
Galben, plus bazinul râului Huai. Imperiul era divizat în trei
dinastia Wei, care a deflinut toatæ vechea Chinæ a Fluviului
220, fæcându-l pe împæratul Xian sæ renunfle la coroanæ, a fondat
Un al treilea s-a mulflumit cu o putere de fapt, dar fiul sæu, în anul
care aparflinea familiei Han, s-a fæcut stæpânul regiunii Si chuan.

socialæ, a unui numær maxim de sclavi øi a unei întinderi maxime

de domenii. Wang Mang, care, ca bun uzurpator, nu dorea sæ
îndrepte nimic decât reluând obiceiurile antice, a interzis, în anul
9 dupæ Hristos comerflul cu terenuri øi cu sclavi. A revendicat
pentru Împærat un drept excepflional de proprietate: „Câmpurile
din întregul Imperiu vor primi de acum înainte numele de
câmpuri regale, iar sclavii de el de subordonafli particulari.“ Orice
bun, ce este posedat numai cu titlu de arendæ, nu putea fi Partea a doua
înstræinat. Ordonanfla a trebuit sæ fie abrogatæ dupæ trei ani. Wang
Mang încercase s-o completeze printr-un sistem de control al SOCIETATEA CHINEZÅ
preflurilor, în care el relua o idee a consilierilor împæratului Wu,
dar al cærei caracter static era net precizat: preflurile nu trebuiau
sæ rezulte dintr-un joc de compensaflii economice, ci din taxarea,
hotærâtæ din oficiu, de cætre funcflionari. Nu existæ nici un indiciu
ca edictele lui Wang Mang sæ fi fost cât de puflin aplicate.
În anul 3 înainte de Hristos, o mare secetæ a determinat o
vastæ miøcare popularæ care a pornit din Shan dong. Mulflimi
rætæcitoare parcurgeau flara, cæutând øi dansnd pentru a invoca
ajutorul lui Xi wang mu (Regina-mamæ a Occidentului; era o
divinitate a ciumei: ea a devenit, în Taoismul organziat ca religie,
cea mai popularæ dintre divinitæfli)283. Agitaflia s-a stins destul de
repede. Dar profefliile øi descoperirile miraculoase, necesare
acreditærii lui Wang Mang, au întreflinut o stare de agitaflie. În anul
11, Fluviul Galben a rupt digul, distrugând câmpiile din Zhe-li øi
Shan dong. În anul 14, în nord a fost o foamete aøa de mare încât,
oamenii s-au mâncat între ei, apoi alte perioade de foamete s-au
succedat din an în an. Atunci au apærut (øi la Shan dong)
Sprâncenele roøii, bande de tâlhari care au bætut oøtirile lui Wang
Mang øi care au fost bætuøi sau înregimentafli de câfliva prinfli din
neamul Han. O dinastie apunea, o alta lua naøtere. Ea a pierit în
condiflii analoge, cu excepflia faptului cæ revolta Turbanelor
galbene a avut punctul de plecare în Si chuan. Si chuan øi Shan
dong erau provincii cu tendinfle puternic particulariste. Acestea au
fost focarele primelor mari secte taoiste. Revolta Turbanelor
galbene a fost în acelaøi timp o jacherie øi o miøcare sectaræ. Ea
a fost reprimatæ de marii funcflionari. Dar, unul dintre ei, punând
stæpânire pe bazinul Fluviului Galben, a fondat aici dinastia Wu,
a cærei capitalæ a fost plasatæ în regiunea Nan jing. Un al doilea,
134

un om de ispravæ este moderat“339.
sæ ne gândim la zilele de trudæ! Sæ iunim bucuria færæ nebunie: –
torim?... – Zilele øi lunile se duc! – Totuøi, sæ ne pæstræm firea, øi
în salæ, – carele legate în øopron! – Iar noi dece sæ nu særbæ-
în care dominau ideile de moderaflie øi de mæsuræ: „Greierele este
la fel de prospere. Øi totul se transforma într-o emoflie religioasæ
pærpsindu-øi familia, se duce sæ træiascæ într-un sat stræin.
„Curcubeul este la ræsærit! – nimeni nu îndræzneøte sæ-l arate... –
Fata, ca sæ se mærite, – lasæ departe fraflii øi pærinfli...“ „Izvorul
Cuan este la stânga, – la dreapta, râul Qi... – Ca sæ se mærite, o
fatæ – lasæ departe frafli øi pærinfli...345“. Auzind vaietele tinerelor
neveste, îfli dai seama cât de grea era ruperea bruscæ a legæturilor
familiare øi înstræinarea care preceda munca grea din viafla de
toate zilele, într-un mediu necunoscut øi ostil. „Noræ la tine, timp
de trei ani, – niciodatæ plictisitæ de gospodærie, – dimineafla scu-
latæ øi târziu culcatæ, – n-am avut niciodatæ dimineafla mea...346.
Dacæ am da crezare versurilor lui She jing, am trage concluzia cæ
femeia era mereu aceea care se înstræina. Într-adevær, aceasta a
trebuit sæ fie, din vremurile feudale, obiceiul general, dar au
existat øi sofli-gineri, ataøafli familiei sofliei lor. Puterea acestui
obicei, persistând în ciuda mæsurilor administrative347, ne face sæ
credem cæ satele învecinate øi-au schimbat mai întâi bæieflii øi nu
fetele. Casa flæræneascæ era (øi, în mare, a øi ræmas) un lucru fe-
minin.Bærbatul pætrundea în ea cu greu; mobilierul era format din
zestrea femeii. La origine, satul însuøi aparflinea femeilor: divini-
tatea care-l proteja se numea „mama cætunului“. Zeii pæmântului
nu au avut decât destul de târziu o înfæfliøare masculinæ. Când
conducætorii au fost aleøi printre bærbafli, ei au purtat titlul de
„tatæ al cutærui sat“348. Numele aglomerærii respective de case era
cel al familiei. Clanurile teritoriale formau cea mai micæ grupare
a populafliei349. Astfel, în sat, întîietatea aparflinea femeilor, apoi
bærbaflilor, dar, mereu, locuitorii, dupæ sexul lor, au fost împærflifli
în douæ grupe, dintre care una, grupa soflilor anexafli, era redusæ
la un rol subordonat.
Cealaltæ grupæ era formatæ din autohtoni. Unifli prin comu-
niunea de nume, ei formau un neam. O veche tradiflie spune cæ
între habitat øi nume existæ un soi de consonanflæ350. Rezultând de
la o apartenenflæ la un teritoriu øi la un nume comun, rudenia era
de o esenflæ mai profundæ decât dacæ s-ar fi bazat numai pe legæ-
turi de sânge. Sângele se divide øi se pierde: numai doi fraflii buni
sunt singurii care au acelaøi sânge. Dar, marcafli de emblema
numelui, pe care tofli o pot poseda în întregime, identificafli în mod
egal cu câmpul ereditar din care tofli îøi trag în mod constant ace-
leaøi principii comuniale, membrii unui clan teritorial formeazæ
160
148
hæfliøurile mlaøtinilor, populaflii înapoiate sau barbare. Dacæ era
eforturilor primelor comunitæfli flæræneøti, bântuiau, în pædurile øi
împrejurul micilor insulifle cultivate ce apæruseræ în urma
inundaflii; mai trebuiau sæ prevadæ øi unele atacuri øi jafuri. De jur
de ziduri sau de garduri vii. Nu numai cæ trebuiau sæ se apere de
trebuie sæ semænæm!“295. Colibele, cæflærate sus, erau împrejmuite
tim! apoi sus, pe acoperiø sæ le aøezæm! – odatæ primævara venitæ,
reparæm locuinflele! – ziua, sæ tæiem paiele, iar seara, sæ le împle-
grânele sunt strânse! – Sæ urcæm din nou, sæ ne reîntoarcem, sæ ne
sele lor øi le pregæteau pentru iarnæ. „Haidefli, agricultori! –
toamna, odatæ venitæ øi recoltele strânse, ei urcau din nou la ca-
vara, agricultorii coborau de acolo øi-øi refæceau câmpurile.
înælflimi ce dominau culturile. Erau refugiile lor de iarnæ. Primæ-
fiæranii locuiau în cætune sau în sate. Acestea erau aøezate pe
unor comunitæfli puternic unite, destul de întinse, øi bine instalate.
tinuu, o îndârjire ordonatæ, ce era posibilæ numai prin existenfla
puternice øi rezistente, a cerut din partea chinezilor un efort con-
agricole, dar amenajarea flærii, o izbândæ duræ asupra unei naturi
s-au aflat færæ îndoialæ, din toate timpurile, în fruntea lucrærilor
flinând totul în mânæ, în toate pærflile!“294. Conducætorii feudali nu
øi câmpurile, – plecând de la apus øi mergând cætre ræsærit, –
colo la dreapta, – stabilind hotarele øi regulile, – fixând canalele
ceput de campanie. „Îi îndemna øi-i aøeza – aici la stânga sa øi
aceastæ organizare a flærii care, se pare, era refæcutæ la fiecare în-
rilor“293. Tot aøa, imnurile dinastice atribuie unor Eroi-Fondatori
terenurilor, nu mai existæ nimic care sæ tulbure munca pluga-
dinainte, când s-au stabilit, de la început, canalele øi dimensiunile
cinci soiuri de cereale... Când lucrærile câmpului sunt stabilite
potriveau pentru fiecare teren øi în ce loc trebuiau semænate cele
dealurile, coastele, câmpiile øi væile decidea ce culturi se
„repararea marginilor øi hotarelor câmpurilor, recunoøtea munflii,
anului, prezida, se spune, la organizarea lucrului. Ordona
asocieze în perechi sub comanda seniorului. Acesta, la începutul
zilierii!“292. Ritualurile pretind cæ muncitorii trebuiau sæ se
sæu mai mare! – iatæ-i øi pe cei mai mici, copiii, ajutoarele øi
colo, în vale, sau colo cætre înælflimi! Iatæ pe stæpân øi pe fratele
sæ sfærâme bolovanii! Voi, mii de perechi, mergefli defriøând –
„Aici, defriøafli! Colo, scoatefli buturugile! – plugurile voastre
aceasta pentru cæ fline de o datæ de studiu importantæ. Oricât de
adânc am pætrunde în timp, civilizaflia chinezæ apare ca o
civilizaflie complexæ. Pe de altæ parte, la începutul perioadei cu-
noscute din date, aceastæ civilizaflie îøi are centrul la ræscrucea a
douæ regiuni de margine, acolo unde liziera platourilor de loes se
învecineazæ cu cea a câmpiilor aluviale. Nu este posibil ca avântul
civilizafliei propriu-zis chineze sæ se explice prin contactul a douæ
civilizaflii principale (nu am spus primitive), din care una ar fi o
civilizaflie a teraselor øi a meiului, iar cealaltæ o civilizaflie a
orezului øi a câmpiilor joase. Prima a adus, poate, influenflele
stepei, iar cealaltæ, cele ale mærii. În sprijinul acestei ipoteze vin
tradifliile istorice. Dinastia Zhou, care pare sæ fi fost puternicæ în
partea occidentalæ a Chinei øi pe care au susflinut-o barbarii din
apus, træia, se spune, în vremurile de demult, în grote. Avea ca
stræmoøi øi ca zeu pe Prinflul Meiului. Dinastia Yin, rivalul sæu, a
luptat împotriva ei sprijinindu-se pe barbarii de pe râul Huai.
Aceøtia ocupau câmpiile mlæøtinoase de la malul mærii orientale.
Prinflii din Song, descendenfli ai dinastiei Yin, au ræmas mereu în
contact cu ei, la fel ca øi ceilalfli prinfli din ræsærit. Pe de altæ parte,
este aproape sigur cæ civilizaflia Chinei orientale prezenta, îm-
preunæ cu unele træsæturi specifice, o oarecare unitate. Obiceiurile
sexuale erau aici mai libere. Se practica prostituflia ca formæ de
ospitalitate øi ritualuri definite, ca fræflia de sânge.
Înainte de a fi intrat în unitatea chinezæ, este posibil ca partea
de ræsærit a Chinei sæ fi întreflinut relaflii care-i erau proprii. Prin
ea, poate, au fost exercitate asupra civilizafliei chineze influenfle
îndepærtate, a cæror importanflæ abia poate fi bænuitæ. Este limpede
cæ istoria societæflii în China nu va putea fi scrisæ într-o manieræ
concretæ decât dacæ se gæsesc mijloacele prin care se pot preciza
influenflele etnografice sau tehnice care au acflionat asupra ei.
 147
de muncæ în comun.
muncæ, precum øi unele deprinderi de organizare, de întrajutorare,
drenaj, pentru a le curæfla, era necesaræ o numeroasæ forflæ de
rilor de terenuri mobile, pentru a construi canale øi rigole de
Dar pentru a forma câmpurile, pentru a lupta împotriva alunecæ-
vechii chinezi s-au mærginit, la cultivarea coastelor øi teraselor.
a se hazarda în fundul væilor sau în întinsele câmpii, aparent
trebuia sæ se aøtepte organizarea unor state puternice. Înainte de
vreme drept temerare. Pentru a se aventura în aceste acfliuni,
væzut mai înainte cæ astfel de mari întreprinderi au trecut multæ
noastre pentru amenajarea întinselor câmpii mlæøtinoase. S-a
Aceleaøi procedee au fost întrebuinflate øi în primul secol al erei
ce se numea, a defriøa prin foc øi a plivi cu ajutorul apei“291.
atunci ierburile mureau øi numai orezul creøtea din nou; era ceea
opt degete înælflime, se cosea totul, apoi se værsa din nou apæ;
øi oerzul creøteau în acelaøi timp; când acestea atingeau øapte sau
mæræciniøurile, apoi sæ verse apæ øi sæ planteze orezul; ierburile
plante cu spini. „Fermierii trebuiau mai întâi sæ ardæ ierburile øi
saturat de salpentru sau creøterau acolo hæfliøuri de nepætruns din
sæ se mai ajute øi de apæ. Pe fundurile væilor, adesea, pæmântul era
Pentru a defriøa locurile joase, focul nu era suficient; trebuiau
citor. Zeul agriculturii era un zeu de foc290.
loveascæ ierburile cu un bici roøu. I se spunea Suveranul strælu-
pe oameni cum sæ foloseascæ plugul øi sæpæliga. I-a mai învæflat sæ
mânt ars, sæ vinæ sæ binecuvânteze culturile, îi învæflase odinioaræ
divin), ce era invocat, prin dansuri în sunetul tamburinelor din pæ-
flæcærile focului!“289. Zeul câmpurilor Shen nong (Agricultorul
câmpurilor este puternic: – fie ca el sæ le ia øi sæ le arunce în
ele sæ nu mai împiedice creøterea recoltelor noastre! – cæci zeul
colo viermii, insectele – øi de dincolo larvele øi omizile! – Fier ca
Nu mai existæ sorg sælbatic, nici mei sælbatec! – øi, îndepærtafli de
spicele øi iatæ boabele! – iatæ ce zdravene sunt! iatæ cum se coc! –
dæunætoare øi insectele care devorau sau sufocau recoltele. „Iatæ
marile ploi din mijlocul verii, fæceau sæ se înmulfleascæ ierburile
bogat, primele ploi, cætre echinocfliul de primævaræ, øi mai ales
era suficient sæ defriøezi odatæ pentru totdeauna. Pe acest sol
de ce au fæcut-o? – pentru ca noi sæ putem semæna meiul!“288. Nu
ciulinii! – aceste mæræciniøuri trebuiau distruse! Stræmoøii noøtri,
CARTEA ÎNTÂI: Populaœia câmpiilor
Capitolul I
Viaœa la câmpie
C hinezii, încæ din zorii istoriei lor cunoscute, apar ca
un popor de agricultori. Færæ îndoialæ cæ øi creøterea animalelor
a avut, odinioaræ, mai multæ importanflæ decât în zilele noastre, dar
vechi chinezi træiau din cultura cerealelor øi, alæturi de ei, øi
populafliile pe care ei le considerau barbare. Unele jafuri ale
triburilor Di (de exemplu cel din anul 601) se explicæ prin seceta
care le-a distrus recoltele286.
Când vizitezi astæzi flinuturile vechii Chine øi când vezi ex-
ploatærile, succedându-se în øiruri nesfârøite, pe marginea dru-
murilor øi a canalelor, eøti gata sæ crezi cæ, cu climatul loe relativ
regulat øi solul lor care pare bogat, platourile de mal sau câmpiile
aluvionare i-au îndemnat, din toate timpurile pe locuitori sæ
træiascæ din agriculturæ. Pare sæ fi fost mereu uøor sæ instalezi, la
tot pasul, câmpuri cultivate øi case. De fapt, pæmântul chinez nu
øi-a dat la ivealæ rodnicia decât, caton dupæ caton, øi cu preflul
unor lucræri eroice.
Legendele indigene vorbesc de o vreme în care, ignorând
arta de a semæna øi de a planta, oamenii træiau în brusæ, din greu.
În regiunile înalte de loes, stepa era presæratæ cu mæræciniøuri.
Vegetaflia era formatæ din plante dure øi înalte. Oamenii, înainte
de a se stabili, trebuiau „sæ se asocieze... pentru a putea smulge
øi distruge ierburile sælbatice, care acopereau pæmântul; (trebuiau)
sæ taie coniza, pelinul, spanacul porcesc, ghimpii“287. fiæranii
øtiau câtæ ostenealæ cereau primele lucræri. Le plæceau sæ cânte
meritele stræmoøilor lor care defriøaseræ flara; „În tufe dese,
146
158
sexuale øi tehnice. Mitul chinezesc, care a stræbætut cel mai uøor
Între agricultori øi flesætoare se ridica o barieræ de opreliøti
opuneau, aøa cum se opun douæ corporaflii rivale.
se baza pe o anumitæ diviziune a muncii: bærbaflii øi femeile se
porturile lor impun infinite precauflii. La flærani, separaflia sexelor
Soflii înøiøi trebuie sæ træiascæ la distanflæ unul de altul, iar ra-
interdicflii care izoleazæ, înainte de cæsætorie, pe fete de bæiefli.
conceput în modul cel mai strict. Nu implicæ numai severele
chinezæ: este vorba despre principiul separafliei sexelor. El este
Din toate timpurile, un principiu a dominat organizarea
I FAMILII ÆI COMUNITÅŒI RURALE
suficiente pentru a le explica.
trecut imemorial, iar condifliile generale ale vieflii flæræneøti sunt
înflelepciunii princiare. În realitat, aceste særbætori datau, dintr-un
Confucius admitea cæ særbætorile populare erau o næscocire a
când... (sau) sæ-l flii mereu slæbit, færæ sæ-l întinzi vreodatæ“340.
trebuie sæ flii arcul mereu întins, færæ sæ-l slæbeøti din când în
de muncæ istovitoare, sæ nu-i ofere nici o zi de bucurie“, cæci „nu
ar fi dorit ca Prinflul, „dunpæ ce impusese poporului o sutæ de zile
totuøi, a øtiut se la recunoascæ øi valoarea lor binefæcætoare. El nu
apærut filozofii, aceøtia nu au încetat sæ le condamne. Confucius,
bucuria de a træi. Acestea aveau caracterul unor orgii. Cum au
dar, la perioade determinate, særbætæri grandioase trezeau în ei
Viafla de toate zilele a flæranilor chinezi era monotonæ øi grea,
Obiceiurile œåråneæti
Capitolul II
secolele (mærturie asupra trecutului ce este færæ îndoialæ cea mai
veche) se referæ la douæ divinitæfli stelare, Tesætoarea øi Boarul.
Între ele, ca barieræ sacræ, se întinde Calea Lactee, Fluviul ceresc.
Acest Fluviu ceresc nu poate fi traversat decât odatæ pe an:
Tesætoarea øi Boarul særbætorind atunci nunta lor în timpul
nopflii341. Dacæ bærbaflilor le revenea munca periculoasæ de a
deschide pæmântul cu riscul de a irita puterile misterioase ale
solului, øi dacæ, în schimb, numai femeile øtiau sæ pæstreze
seminflelor principiul vieflii, care le fæcea sæ încolfleascæ, se pare cæ
lucrul ritual prin care pæmântul era inifliat la opera fecundatoare
sæ fi cerut în antichitate eforturile conjugate ale unui menaj342.
Colaborarea sexelor era, cu atât mai exicace cu cât, sacrilegiul în
vremuri normale, era rezervat unor momente sacre.
Potrivit unei zicale chinezeøti, principiul separafliei sexelor
stæ la baza exogamiei. Din toate timpurile, în China, tinerii nu au
putut sæ se uneascæ decât cu condiflia sæ aparflinæ unor familii
diferite343. Mai mult decât sæ punæ bazele unui menaj, cæsætoria
serveøte la apropierea dintre familii. Aceastæ apropiere se obfline
cu ajutorul unor ritualuri diplomatice. Trebuie sæ se foloseascæ de
un crainic. Securea era, se pare, emblema acestui mijlocitor
însærcinat sæ punæ de acord douæ familii: ea foloseøte la detaøarea
ramurilor de trunchi øi permite pregætirea vreascurilor unde sunt
reunite crengi de origini diferite. Tema vreascurilor reunite revine
frecvent în cântecele de cæsætorie, øi se mai cântau: „Cum este
cultivatæ cânepa? – sunt încruciøate brazdele! – Cum se ia o ne-
vastæ? – trebuiesc prevenifli pærinflii! Cum sunt tæiate crengile? –
færæ secure nu ar fi posibil! – Cum se ia o nevastæ? – færæ sæ te
cæsætoreøti nu se poate“344. Încruciøarea brazdelor øi cea a
familiilor asigurau fecunditatea menajurilor øi a culturilor. Pentru
a inaugura lucrærile câmpurilor, o colaborare sexualæ era nece-
saræ. Pentru ca aceasta sæ aibæ un efect deplin, era bine sæ se facæ
o apropiere, nu numai a sexelor opuse, dar øi a familiilor distincte.
Completând efectele separærii sexelor, practicarea exogamiei
atribuie gesturilor îndeplinite în comun de cuplurile flæræneøti o
exaltare eficace.
Regula exogamiei are o importanflæ casnicæ, dar are în egalæ
mæsuræ øi una teritorialæ. Ea interzice cæsætoria tinerilor næscufli în
acelaøi cætun. Imediat ce intræ într-un menaj, unul dintre sofli,
159
 153
numea: Tunet-fulger. Bufniflele, animale temute de Tunet, erau în
anul nou, cæci în ele îøi avea sælaøul un zeu care aducea noroc. Se
Nu erau aruncate decât cu mare grijæ, în vremea særbætorilor de
vatra, ciutura centralæ, uøa lângæ care erau adunate gunoaiele.
mai sfânt al casei. Dar totul era sfânt în acestæ umilæ locuinflæ,
erau pæstrate seminflele øi fixat patul conjugal331. Era colflul cel
Deasupra ferestrei, în colflul sud vestic, cel mai puflin luminat,
simplæ gauræ rotundæ fæcutæ dintr-un gât de ulcior spart330.
fæcute din spini sau crengi de dud împletite; geamul era uneori o
prima cætre apus, cealaltæ cætre ræsærit. Uøile øi ferestrele erau
de o fereastræ øi o uøæ strâmtæ ce dædeau cætre faflada sudicæ,
Redusæ la o singuræ încæpere, casa era întunecoasæ, abia luminatæ
ieøea printr-o gauræ centralæ, de unde ploaia cædea într-o ciuturæ.
taburet. Vatra era fæcutæ din pietre puse una lângæ alta; fumul
sta la masæ, se aøezau pe rogojini, cu spatele sprijinit de un
aøternuturile trebuia sæ fie rulate, ca în zilele noastre, øi, pentru a
din corn øi aveau cuverturi din mætase cu flori. În timpul zilei,
împodobite cu desene. Oamenii bogafli foloseau un fel de pernæ
rogojini de stuf suprapuse. Unele dintre aceste rogojini erau
Patul, cel mai perfecflionând la care s-a ajuns, era fæcut din
îndoialæ, sæ întrevedem istoria mobilierului precum øi cea a casei.
apoi la o rogojinæ329. Ritualurile ne dau posibilitatea, færæ
sfârøitul doliului, aveai dreptul la un culcuø de trestie neîmplinitæ,
început pe paie, iar un muøuroi de pæmânt flinea loc de pernæ; cætre
se reducea la pufline lucruri. În coliba de doliu, se culcau la
Solul era fæcut din pæmânt bætætorite øi stropit mereu. Mobilierul
Dupæ fiecare iarnæ, trebuiau astupate din nou gæurile cu paie.
acoperiøurile pe care dovlecii sælbateci riscau sæ le striveascæ.
iar ploaia le dezgolea. Plantele agæflætoare invadau zidurile øi
Fæcute din chirpici, acestea erau foarte fragile; cældura le cræpa,
gæureascæ cu ciocul. Øobolanii puteau sæ stræpungæ zidurile328.
cu paie. Acoperiøul era atât de uøor, încât o vræbiuflæ putea sæ-l
înælflimi, casele pæreau sæ fi avut forma unor cuburi mici acoperite
de loes. Træiau ca niøte cliff-dwellers. În satele construite pe
câte puflin, s-a ræspândit, færæ îndoialæ, la cultivatorii de pe terasele
palisadæ de stuf327. Acest fel de casæ arhaicæ, perfecflionatæ puflin
început uøa ræmânea larg deschisæ, dar era împrejmuitæ de o
cabana cu pæmânt galben, mai întâi la interior, apoi la exterior; la
un soi de øerbie. Cât despre împærflirea periodicæ a pæmânturilor
pe familii øi în porflii egale, aceasta ar fi o utopie administrativæ,
næscocitæ în vremea dinastiei Han sau datând cel mult din
perioada Regatelor Combatante. S-a væzut cæ primele mari state,
øi mai ales Împærflirii, au lucrat activ la colonizarea flærii, creând
øi pæpulând pæmânturi noi. Aceste imense lucræri de amenajare a
teritoriului erau completate de a repartiflie administrativæ a pæ-
mânturilor. Este posibil ca ideea sistemului jing sæ nu corespundæ
decât unei utopii istorice øi ca ea sæ fi luat naøtere dintr-o transpu-
nere a prezentului în trecut. Mai este, deasemenea, posibil ca
primele øi cele mai modeste lucræri de amenajare a solului, care,
fæcute cu mijloace rudimentare, trebuiau sæ fie reluate aproape în
întregime la fiecare campanie, sæ-i fi determinat odinioaræ pe
flærani sæ procedeze ei însuøi la o repartiflie periodicæ a câmpurilor
create printr-un efort comun. În timpul regimului feudal, culti-
vatorii erau, færæ îndoialæ, considerafli ca niøte simpli arendaøi øi
niøte accesorii ale fondurilor. Dacæ ei aparflineau în mod indivi-
zibil pæmântului, acestea se datorau, în aparenflæ, faptului cæ, la
început, pæmântul a aparflinut în mod indivizibil comunitæflilor pe
care ei le formau. Marea reformæ a dinastiei Qin care avea sæ
ducæ, în vremea dinastiei Han, la o teribilæ crizæ agraræ, a constat
mai ales în ruperea legæturii stânse care era între om øi pæmânt.
Aceastæ strânsæ legæturæ, pe vremea comunitæflilor flæræneøti,
se traducea într-un sentiment glorios de autohtonie. „Iatæ, plu-
gurile sunt ascuflite – sæ mergem mai întâi la muncæ pe câmpiile
din Sud!“ „Sæ semænæm boabele tuturor semænætorilor! În ele
sælæøuieøte viafla!... – Or, sæ recoltæm în masæ cu toflii! – Ce bogatæ
e recolta! – Mii, miliarde øi cvadrilioane! – Sæ facem vin, sæ
facem must! – Acestea vor fi afrandele stræbunilor pentru
ceremonii perfecte! Ce mireasmæ øi ce gust are! – Este mândria
provinciei! – Ce picant este acest parfum! – Este ræsplata bætrâ-
nilor! Nu este singura datæ când el este ca de astæ datæ! Nu este
de astæzi cæ el este aøa astæzi! La cei mai bætrâni dintre stræmoøii
noøtri era la fel!“338. Venerafliei, pe care le-o inspirau grânele
fecunde øi pæmântul hrænitor, se adæuga o nobilæ încredere în
perenitatea rasei bine stabilite pe un teren în sfârøit îmblânzit. Dar
mândria flæræneascæ se amesteca cu amintirea orelor de muncæ
grea, sentimentul scurgerii zilelor, teama anotimpurilor nu toate
156
152
uøor, erau astupate gæurile cu paie øi cu stuf, apoi se tencuia
întinse pe câteva bætrâne326. Pe mæsuræ ce doliul devenea mai
formæ arhaicæ de locuinflæ, era un fel de polatræ fæcutæ din crengi
copacilor325. Cabana de doliu, care reproduce færæ îndoialæ o
chinezii, când mai træiau în brusæ, se cuibæreau printre crengile
Colibele de pe câmpuri erau fæcute din crengi. O tradiflie spune cæ
curile platourilor de Cocos, în grote sub formæ de cuptoare324.
preistorice, mulfli chinezi træiau ca troglodiflii. Locuiau, pe flan-
Nimic mai simplu decât casele flæræneøti. În vremurile
la dumneavoastræ cu carul323!“
în rochie simplæ, – sæ mergem, domnilor! Sæ mergem! Ducefli-væ
de cæsætorie. „În fuste cu flori, în fuste simple, – în rochie cu flori,
flori. Acestea din urmæ era rezervate hainelor de særbætoare sau
indigo. fiesætoarele fabricau flesæturi de o singuræ culoare sau cu
plante din care scoteau vopsele, mai ales roiba øi arbustul de
vopseascæ flesæturile øi preferau culorile vii322. Cultivau diverse
frigului, purtau pe ei mai multe straturi de haine. Øtiau sæ
purta un fel de bonetæ sau de turban321. Pentru a lupta împotriva
tunicæ øi o fustæ, flesutæ din mætase sau din cânepæ320. Pe cap
mætase)319. Au purtat apoi o îmbræcæminte fæcutæ din douæ pærfli,
Huang-di a fost aceea care i-a învæflat arta creøterii viermilor de
nu erau îmbræcafli decât cu o hainæ scurtæ din piele. (Soflia lui
mæræcine))318. Tradiflia spunea cæ, înainte de Huang-di, chinezii
se îmbræcau (557) cu un mantou din pai øi purtau o pælærie de
de o centuræ de bambus317. ((Triburile Rong (barbarii din apus)
efigia ortului, erau fæcute dintr-o împletituræ de trestie menflinutæ
care mai erau încæ folosite în vremurile clasice la îmbræcarea
arta de a pregæti øi de a împleti urzicile øi stuful. Hainele arhaice,
de la marginile locuinflelor. fiesætoarele cunoøteau, de asemenea
ales de bætrâni. Topirea cânepii øi a imnului era fæcutæ în øanflurile
dolic. Mætasea, mai cælduroasæ øi mai scumpæ, era folositæ mai
sezonul cald, la fel øi încælflærile fæcute din fibre de cânepæ sau de
iarna316. Stofele de cânepæ, gata primævara, serveau pentru
specii de cânepæ. fiesutul pânzei, început toamna, dura toatæ
te“315. Erau cultivate mai multe specii de duzi øi chiar mai multe
de-a lungul potecuflelor, – sæ culeagæ din duzi frunzele proaspe-
cældufle, – iatæ, cântæ grangurele! – fetele cu coøurile lor – merg,
grætele fæcute din stuf sau din papuræ. „E primævaræ, zilele sunt
deja necesar sæ fie un numær cât mai mare øi sæ se organiza pentru
a învinge natura, protejarea recoltelor cerea, în egalæ mæsuræ, ca
aglomerærile de populaflii sæ fie cât mai puternice. Atunci când au
apærut domeniile øi când flæranii au acceptat stæpâni øi protectori,
ansamblul colibelor era presærat în jurul târgului seniorial, ca
ultim refugiu, încurajat de un prim zid de apærare: teritoriul øi
periferia se confundau296. Din primele zile ale vieflii sedentare øi
ale civilizafliei flæræneøti, munca agricolæ, care solicita o mare
forflæ de muncæ, s-a fæcut, ca sæ zicem aøa, la strâmtoare, în
bastioane închise. Poate cæ astfel se explicæ unele din træsæturile
ancestrale øi permanente ale agriculturii chineze.
Chinezii, cu ajutorul muncii umane, au obflinut de pe câm-
purile lor un mare randament. Au scos de pe acestea recolte
variate øi le-au cultivat ca pe niøte grædini. Mai mult decât plugul,
sæpæliga este unealta lor principalæ. Astfel de obiceiuri ar fi mai
potrivite unui popor care øi-ar fi fæcut ucenicia agricolo în niøte
oaze. Pentru chinezi, o explicaflie de acest gen ar fi tentantæ, dacæ,
a vedea în Turkestan primul lor habitat, nu ar fi o simplæ ipotezæ.
Am putea sæ facem din aceasta literæ de lege dacæ ne gândim cæ
documentele atestæ, pentru antichitate, predominarea unei
populæri prin aglomeraflii relativ puternice. Tot datoritæ condifliilor
dificile de amenajarea solului, viafla agricolæ a avut, de la început,
un soi de caracter urban. Obligafli sæ scoatæ din pæmânturi puflin
întinse, pe care ei le-au cucerit în lupta cu natura øi pe care le
apærau de næravurile barbarilor, toate produsele necesare vieflii
unei grupæri puternice, flæranii chinezi au adoptat metodele culturii
de zarzavaturi. Cultura meiului øi a orezului nu este fæcutæ aici
dupæ modelul marilor culturi. Ea nu este fæcutæ pe câmpuri
întinse, ci în straturi297.
Existæ în zilele noastre în China o oarecare tendinflæ cætre
specializarea culturilor pe regiuni apropiate. În timpurile, stræ-
vechi, fiecare canton cæuta sæ producæ de toate. Peste tot, meiul,
specific terenurilor uscate, se învecina cu orezul care necesitæ apæ
din abundenflæ. Distribuflia culturilor în jurul înælflimilor locuite nu
depindea numai de ceea ce le era specific fiecæreia dintre ele, ci
li se acorda. Ce ear mai preflios se cultiva pe lângæ locuinfle. Lângæ
grædinile de zarzavat care, odatæ sezonul lor trecut, erau desfiin-
flate pentru a face loc ariei298, se aflau livezile, bogate mai ales în
149
 155
fuseseræ în realitate, decât niøte arendaøi legafli de pæmânt, printr-
degrabæ pæmânturi detaøate de domeniul public). fiæranii nu
domeniul public) øi nobili (Si tian, domenii patrimoniale sau mai
din fiecare regiune erau împærflite între senior (Gong tian,
dinastiei Zhou). Savanflii moderni tind sæ admitæ cæ pæmânturile
a noua parte din produsul total (sistemul che, practicat în vremea
practicat în vremea dinastiei Yin) sau værsând la visteria princiaræ
împreunæ, în beneficiul seniorului, pætratul central (sistemul zhou,
pætrate mai mici (câmpuri în formæ de jing), opt familii cultivând
cultivatori. Ele ar fi avut forma unor pætrate subdivizate în nouæ
fuseseræ împærflite, prin grija statului, în mod uniform între
hristos), pretinde cæ, de-a lungul întregii antichitæfli, câmpurile
cel puflin de pe vremea lui Mencius (secolele IV-III înainte de
confuze, cu bunæ øtiinflæ de erudiflii indigeni337. O tradiflie, datând
la formele vechi de însuøire a pæmântului: acestea au fost fæcute
mai confuz decât rarele documente pe care le deflinem referitoare
mântul aparflinând, de la origini, numai seniorului. Nimic nu este
Se mai admitea faptul cæ flæranii erau simpli arendaøi, pæ-
a plugarilor“ se datora virtuflii seniorului.
creaflia înflelepciunii princiare. Se admiteau chiar cæ „fericita avere
darelor savante pe baze astronomice. Au fost prezente ca fiind
tate ritualurile, observafliile populare au servit la ilustrarea calen-
nilor øi înceta sæ mai fie mænos. Pe vremea în care au fost redac-
Pæmântul, îngheflat de frigul uscat, nu nai accepta munca oame-
petrece anotimpul mort. În ultima lunæ, anul agricol lua sfârøit.
cærbunele din lemn: trebuiau sæ se reîntoarcæ în cætune pentru a
toamnæ, atunci când cædeau frunzele galbene, se græbeau sæ facæ
ca bruma sæ se aøtearnæ pe plantele câmpurilor. În ultima lunæ de
recolte sosise. Trebuiau culese græunflele øi apoi treierate înainte
pentru plecare, greierele cânta pe lângæ case: vremea marilor
culeagæ plantele pentru vopsele. Pæsærile migratoare se adunau
fæceau apariflia: era prima lunæ de toamnæ; atunci se græbeau sæ
øi ploile abundente de la sfârøitul verii, viermii strælucitori îøi
florile de lumânæricæ. În ierburile uscate apoi putrezite de arøifle
Se ajungea în mijlocul verii când cântau greierii øi când apæreau
coceau meiul: atunci se temeau fie de secetæ, fie de marile furturi.
floare marcau prima lunæ de varæ øi prevesteau marile cælduri care
vremea pregætirii gratiilor pentru viermii de mætase. Susaii în
relaflie strânsæ cu uøile. Uneori erau fixate, deaspura lor, corpuri
de cucuvele împreunæ cu sæculefli plini cu ierburi protectoare
culese la mijlocul verii. Nu era niciodatæ trecut pragul uøii færæ o
anumitæ teamæ religioasæ. „Atunci când ieøi, fii precaut! – Când
intri, ai teamæ!“332. Trecând pragul, trebuia sæ te fereøti sæ pui
piciorul aici øi sæ laøi ochii-n pæmânt. Înainte de a intra, trebuia
sæ-fli scofli încælflærile333. Respectul nu era mai mic faflæ de vatræ
sau de fântânæ: „Apa de izvor este din beløug! vine vremea
uscatæ, acesta seacæ! – Ca sæ mai pofli lua apæ, trebuie cumpætare –
øi, pentru a te folosi de ea, bun simfl!“334.
Apa reprezenta marea grijæ a flæranilor chinezi Capitalul
exploatærilor era foarte redus. Dispuneau de unelte pufline,
toporaøe, seceri, sæpæligi øi pluguri uøoare fæcute dintr-un bræzdar
din lemn tæiat øi tijæ trasæ de o creangæ curbatæ. Era lispæ de
animale mari øi aproape toatæ munca se fæcea cu braflele oameni-
lor, chiar øi transporturile pentru care, cu toate cæ øtiau sæ folo-
seascæ carele, se serveau mai ales de panere øi coøuri de spate335.
Erau crescute câteva animale, pui øi porci, øi deasemenea câini de
pazæ care, la nevoie, erau mâncafli. Vânætoarea cu laflul øi
pescuitul cu undifla sau cu nævodul aducea un supliment de
resurse. Dar viafla, în aceste aøezæri izolate, depindea mai ales se
regularitatea ploilor succesive care asigurau succesul recoltelor
de grâne øi legume. fiæranii nu construiau grânare, nu calculau
recolta de la un an la latul. Foametea îi pândea la tot pasul. Nu
putea scæpa de ea decât prin muncæ øi prin cunoøtinfle agricole.
Admirabilæ era varietatea culturilor lor, admirabil înøelegeau ei
anotimpurile. Lucrærile erau reglate cu ajutorul proverbelor în
care înflelepciunea popularæ înregistrase remarci exacte asupra
obiceiurilor legate de naturæ336. Anul agricol începea în prima
luna de primævaræ, atunci când animalele care hibernaseræ înce-
peau sæ se miøte øi când peøtii se læsau væzufli, urcând pânæ la
suprafafla gheflii subfliatæ de vântul de ræsærit: era pregætit atunci
plugul, iar agricultorii se asociau în perechi. În luna a doua,
rândunicile, revenite la cuiburile lor, anunflau echinocfliul, piersicii
înfloreau, grangurul cânta, atunci se øtia cæ se apropie primele
ploi: imediat începea aratul øi semænatul. Curcubeul îøi fæcea din
nou apariflia, iar tunetul începea sæ bubuie. Mii de animale apæ-
reau împreunæ ieøind din pæmânt, pupæza cobora în duzii: era
154
150
grâu øi orez!“304. Se poate remarca faptul cæ în lista de cuvinte,
adresatæ zeului recoltelor (Hou Zi: Prinflul Mei), se zice: „Dæ-ne
îndoialæ o importanflæ mai micæ, cu toate cæ, într-o rugæciune
el folosit la prepararea unui soi de vin. Grâul øi orezul aveau, færæ
Mai erau cultivate diverse varietæfli de orez, orezul vâscos fiind øi
folosit în primul rând pentru prepararea unui rachiu fermentat.
cultivau mai multe specii de mei; una dintre ele, meiul vâscos, era
gura cerealæ cunoscutæ de barbarii din nordul Chinei303. Chinezii
interesant de notat302, meiul, dupæ spusele lui Mencius, era sin-
El le procura principala hranæ. Trecea drept prima cerealæ. Fapt
Se ospætau cu o fierturæ fæcutæ din mei. Meiul era un zeu bun.
mare gælægie-øi petrec cu nevestele lor!“.
øi femei aduceau mâncarea în coøuri. „Iatæ-i cum mænâncæ în
iarba rea!“301. Singurul moment de liniøte era cel al mesei. Copii
miøcæ! – toate sæpæligile ræscolesc pæmântul – pentru a smulge
fiæranii lucrau în rânduri strânse: „Pælæriile din bambus se
mænânci !“300.
Sapæ-fli fântâna, dacæ vrei sæ bei apæ! – Munceøte, dacæ vrei sæ
apare: Scularea! – Când se duce: mergem sæ ne odihnim! –
recoltele. Din zori øi pânæ-n searæ, ei munceau din greu: „Soarele
acolo cabane în care se culcau, supraveghindu-øi færæ încetare
petreacæ zilele bune de muncæ pe câmpurile de cereale. Existau
deloc satul øi livezile lor cu duzi, dar agricultorii trebuiau sæ
adoptat un fel de nomadism limitate. fiesætoarele nu pæræseau
sfârøit diversele culturi, trebuia practicatæ diviziunea muncii øi
gæflifli-væ! – Beløug! Beløug! Case pline!“299. Pentru a duce la bun
pline! – pe câmpurile de jos, care pline! Toate recoltele, înbo-
fiecare etaj dædeau tot ce era necesar. „Pe câmpurile de sus, coøuri
Supraviefluirea grupului nu era asiguratæ decât dacæ culturile de pe
Pentru a fi complete, exploatærile se etajau în înælflime.
canale, straturile de pæmânt rezervate orezului.
dobândite prin drenare øi irigaflii, împrejmuite cu ridicæturi øi
apoi câmpurilor de cereale, øi, jos de tot, în fundurile de væi,
rile masculine, mai întâi câmpurile destinate legumelor uscate,
bogæflie øi serveau de momealæ. Deasupra se suprapuneau cultu-
stofæ pe care ele le fleseau, din in sau din mætase, erau principala
cânepei. Acolo era domeniul femeilor, flesætoarele. Bucæflile de
duzi, apoi primele câmpuri, rezervate plantelor textile, în special
orezul øi grâul abia sunt deosebite. Chinezii par sæ nu fi fæcut
niciodatæ mare caz de orz. Se pare cæ fæina de grâu a avut ca
principalæ întrebuinflare prodecerea drojdiei ce era necesaræ la
fermentaflia orezului sau a meiului305. Acesta era puse sæ
fermenteze fie singure, fie amestecate. Vinul cel mai apreciat era
fæcut dintr-o parte de mei negru øi douæ pærfli orez. Prepararea se
fæcea în vase de argilæ, în care boabele amestecate cu apæ erau
încælzite la foc potrivit306. Unele plante aromatice, mai ales un
soi de piper, erau folosite la parfumarea rachiului, care era apoi
strecurat cu ajutorul unor tufe de pir307. Preparat iarna, rachiul era
bæut abia cætre primævaræ. Mai øtiau, de asemenea, sæ fabrice un
oflet de cereale ce era folosit la conserve. Græunflele rezervate
hranei erau sfærâmate în piulifle, spælate øi coapte în aburi308.
Poate cæ din boabe zdrobite se preparau øi unele feluri de præjituri.
Ca legume proaspete, erau mâncate diferite specii de castravefli øi
de dovlecei. Condimente variate, usturoi, ceapæ, planta de muøtar,
serveau la condimentare; unele ierburi øi plante, nalbe, moflul-
curcanului, parfumau supele309. Principalul sos era fæcut din
fasole maceratæ øi fermentatæ: era fasolea verde de tipul soia, ale
cærei tije lungi „fluturau în vânt ca flamurile“310. Færæ îndoialæ cæ
øi brânza din fasole era o mâncare foarte veche. Legumele uscate,
în orice caz, boabele de diferite dimensiuni, jucau un rol însemnat
în alimentaflie. Erau pæstrate în saci uøor de transportat311.
Foloseau ca alimente de rezervæ, întrebuinflate în deplasæri. Poate
cæ rolul lor a fost de primæ importanflæ pe vremea când populafliile
chineze træiau defriøând un colfl din flaræ, apoi un altul øi nu se
stabiliseræ definitiv. În felul acesta, încæ se mai deplasau, cætre
anul 568, barbarii din nord øi din vest312.
Vechimea relativæ a vieflii sedentare pare atestatæ de existenfla
livezilor, în care era cultivatæ o mare varietate de arbori: piersici,
caiøi, cireøi, peri, gutui, castani, pruni øi alfli copaci meridionali.
Prunele, jujubele øi castanele erau folosite la diverse preparate
culinare. Mai erau mâncate øi fructele unei specii de viflæ
sælbatecæ313 øi cele ale numeroaselor plante de apæ sau de munte.
Cel mai folositor dintre tofli copacii era dudul. Era tæiat cu grijæ.
„Se taie cu toporul crengile care sunt prea aplecate sau care cresc
prea sus; de la duzii tineri nu se culeg decât frunzele“314.
Frunzele erau date viermilor de mætase, care erau crescufli pe
151
 173
verii, ai principiului yang, ceilalfli întruchipau luna, frigul, iarna,
invitafli. Dacæ unii treceau drept reprezentanfli ai soarelui, cældurii,
trebuia sæ aibæ loc o partidæ între gazde, aici o partidæ între
faflæ în faflæ a participanflilor øi din alternanfla gesturilor. Colo
masculine. Eficacitatea ceremoniilor pære cæ derivæ din opoziflia
de la ele. Totuøi, o dispoziflie antiteticæ prezida la toate orgiile
l realizeze, dar aceasta, numai prin întreceri. Femeile erau excluse
nant al anotimpurilor. Numai prin propiile lor forfle ajungeau sæ-
naturæ femininæ (yin). Bærbaflii lucrau sæ stabileascæ ritmul alter-
în acestea, filozofi tuturor timpurilor au øtiut sæ recunoascæ o
tragreutate masivæ, forflelor de dispersie care asaltau atunci lumea:
Adunafli în casa comunæ, ei considerau cæ se opun, ca o con-
din timpul iernii.
în munca lor, depæøeau cu bærbæflie tristeflea zilelor neproductive
în care agricultorii, invitându-se unii pe alflii sæ capete încredere
Erau, totuøi, în primul rând, niøte cheltuieli fructoase, aceste orgi,
øi când au existat grânare, stocuri, o economie mai judicioasæ.
cate atunci când au învæflat sæ fie prevazætori de la un an la altul
de nebunie care le însoflea. S-ar fi cuvenit poate sæ fie aspru jude-
care duceau la ruinæ au persistat, la fel de scandaloase ca øi starea
au avut niciodatæ nici un efect. Timp de secole, aceste concursuri
întrecerile de pælævrægealæ386. Strigætele învæflaflilor de la oraø nu
al lucrærilor viitoare385. Întrecerile de risipæ se amestecau cu
obfline de la destin o ræsplatæ mai bunæ, un randament mai mare
paria mai mult, dând un gaj cât mai mare, se considera cæ va
îndræznefl, sæ cheltuiascæ toate bunurile. Pariau tofli pe viitor: cine
la fel de frumoase. Se întreceau cu cine era în stare, øi cât mai
mâncând, se græbeau sæ-øi consume recoltele: cele viitoare vor fi
obligæ pe Naturæ sæ continue sæ le dea concursul. Bând øi
fructos al anotimpurilor cu acfliunile oamenilor øi credeau cæ o
muncilor lor cu calendarul rustic: doreau sæ reînoiascæ acest acord
zilele anului scurs. Se felicitau pentru acordul constant al
îmbuneze pentru anotimpul care se apropia. Cântau lucrærile øi
duømani ai øoarecilor de pædure øi ai mistreflilor sperând sæ-i
se dezgheflau în pisici øi în leoparzi. Le mulflumeau acestor
ræmæøiflele de animale. Erau dansate dansuri animale384. Plugarii
provocau stæri de extaz. Beflia le completa. Exorciøtii purtau
„nebuni“. Dansuri, executate în sunetul tamburinelor de argilæ,
râurile, era celebratæ eliberarea lor, erau atrase asupra flærii ploile
fecunde, erau atrase asupra sa principiile fecundærii390.
Chinezii nu înceteazæ nicioadtæ sæ cearæ, împreunæ, øi prin
aceleaøi ritualuri, naøterile øi îmbogæflirea familiilor øi ploaia care
face græunflele sæ încolfleascæ. Ploile øi reîncarnærile au fost la
început obflinute cu ajutorul întrecerilor sexuale. Dar au sfârøit
prin a-øi imagina cæ apa poseda o naturæ femininæ øi cæ, invers,
femeile erau singurele care deflineau virtutea care permitea
obflinerea ploii391. Au crezut, chiar, cæ fecioarele puteau sæ devinæ
mame prin simplul contact cu râurile sacre392. A fost, într-adevær,
un timp în care moøtenirile erau dobândite în unicul beneficiu al
sofliilor øi în care numai reîncarnærile erau cele ale stræmoøilor
materni. Este epoca în care casele øi satele aparflineau femeilor.
Ele comandau aici, putând titlul de mame. Paznice ale seminflelor,
ele le pæstrau în colflul întunecat unde îøi întindeau aøternutul
peste noapte. Bærbaflii, aceøti stræini, nu se apropiau de patul
conjugal decât într-un mod aproape fugitiv. În casæ, prin efectul
contagios al emofliilor de comuniune, unirile pe sol erau, ca øi în
Locurile-sfinte, uniri cu solul. Acest sol era pæmântul femeilor.
Acestea concepeau, în locuinfla natalæ, la contactul cu seminflele
în care viafla pærea închisæ. Între mamele de familie, seminflele
înmagazinate øi solul familial se stabileøte o comunitate de
atribute. Pe lângæ græunfle øi pat, o masæ confuzæ de suflete
ancestrale pærea cæ sælæsluieøte în solul matern, aøteptând vremea
reîncarnærilor, în timp ce, acordând fecunditatea femeilor øi
primind-o de la ele, Pæmântul pærea o Mamæ393. Astfel, a existat
o epocæ în care pæmântul locuit øi domesticit nu a avut decæt
atribute feminine. Organizarea era atunci foarte aproape de cea
matriarhalæ. Apoi, când agricultorii, creînd institufliile bazate pe
moøtenirea, au devenit stæpânii culturilor, geniile solului au
apærut dotate cu træsæturi masculine. Din toate timpurile, din
contræ, Locurile-sfinte au ræmas obiectul unei veneraflii globale
care nu au suferit de loc distincflii de atribute.
În toate elementele peisajului ritual al særbætorilor era
încorporat ceva sacru. Statele feudale venerau întinsele pæduri,
marile mlaøtini, munflii øi fluviile. Ele nu le concepeau ca pe niøte
simple divinitæfli naturale. Vedeau în ele factorii care aduc aduc
ploaie øi seceta, dar øi abundenfla øi mizeria, sænætatea øi boala. Le
176
164
cular. Dar, pe acest domeniu, dezrædæcinafli de cæsætorie, træiesc
unei comunitæfli rurale. Fiecare dintre ele avea domeniul sæu parti-
Rivali øi solidari, douæ grupuri de cupluri træiesc pe pæmântul
delegafli reprezentând partea rivalæ.
timp ce formeazæ un lot de ostateci, reprezintæ øi un grup de
sale rude. Grupul de sofli anexafli unei familii în indiviziune, în
frecvent în luptæ cu soflul sæu pentru a apæra interesele propiilor
asociatæ care, repede transformatæ în duømancæ, intræ în mod
Soflia introdusæ în familia soflului, în timpurile feudale, este o
care semnificæ sofl, semnificæ deasemenea rival øi chiar duøman.
egale, un spirit de solidaritate, øi un spirit de rivalitate. UN cuvânt
mentare. Ea este bazatæ pe sentimente mixte în care intræ, în pærfli
cuplu, se sprijinæ nu pe calitæfli comune, ci pe calitæfli comple-
specificæ acelora care sunt chemafli sæ formeze, nu un grup, ci un
mare færæ a se ajunge la identitatea substanflialæ. Aceastæ alæturare
provin din frafli øi surori. Între ei alæturarea este pe cât se poate de
între veri care nu poartæ acelaøi nume. Ei nu sunt deloc rude, dar
impregnate relafliile de familie. Cæsætoria se face între veri, dar
în contrast cu sentimentele simple øi monotone cu care sunt
Sentimentele pe care se bazaeazæ alianfla matrimonialæ sunt
acelaøi contract de prietenie.
tatea conjugalæ øi întoværæøirea militaræ. Amândouæ derivæ din
mânt ca øi soflii. Vocabularul nu face nici o deosebire între fideli-
fapt, soldaflii în campanie jurau, dându-øi mâna, cu acelaøi juræ-
Se poate ghici, în acest juræmânt, un soi de voinflæ eroicæ: de
mele: – cu tine vreau sæ îmbætrânesc!“361.
moarte, viaflæ, necaz – cu tine mæ unesc! Îfli iau mâinile într-ale
în contractul conjugal existæ un germene de perenitate: „Pentru
politicæ pæreau cæ se implicæ una pe cealaltæ. Se admitea faptul cæ
totdeauna unite. Instabilitatea matrimonialæ øi instabilitatea
De asemenea, cuplurile conjugale trebuiau sæ ræmânæ pentru
comunitæfli rurale.
indisolubile între cuplurile de familii care constituiau vechile
origini, un principiu de pace. A servit la menflinerea unei uniuni
ræmas una dintre emblemele unei înflelegeri politice. A fost, de la
erau aproape mereu dublate de un schimb de femei. Cæsætoria a
matice øi cele referitoarela alianflele matrimoniale360. Tratatele
feudale, acelaøi cuvânt servea la desemnarea ritualurilor diplo-
un grup în diviziune øi deosebit de omogen. Numai vârsta øi
diferenfla de generaflii aduce un element de distincflie. Sunt respec-
tafli vârstnicii øi primul næscut dintre frafli. Membrul cel mai
învârstæ din cea mai bætrânæ generaflie poartæ titlul de decan. El se
bucuræ de un soi se întâietate, dar nu defline decât cu titlul de
delegat al grupului o oarecare putere pe care o exercitæ: când
moare, unul mai tânær æi ia locul, færæ sæ fie vorba de o succesiune
propiuzisæ351. Între rudele din aceiaøi generaflie, identitatea este
completæ. Ei formeazæ împreunæ o personalitate colectivæ.
Niciunul, luat separat, nu are existenflæ juridicæ. Nomenclatura de
rudenie nu fline cont nici de indivizi, nici de apropierea lor
naturalæ. Ea este clasificatorie: nu are nevoie de nume decât
pentru a desemna categoriile de rudenie352. Cuvântul mamæ
însuøi, se aplicæ unui grup întins de persoane; dacæ este luat într-
o accepflie individualæ, el serveøte la desemnarea, nu a femeii din
care te-ai næscut, ci a femeii cea mai respectabilæ din generaflia
mamelor. Tot aøa, tatæl nu se distinge de unchii paterni;cuvântul
este folosit chiar pentru un cerc care se întinde mult dincolo de
fraflii tatælui. Fii sunt confundafli, în masa nedistinctæ, cu nepoflii.
Tofli verii, oricât de îndepærtafli ar fi, se trateazæ de frafli. O totalæ
indiviziune se aflæ la baza acestei organizæri. Ea nu rescunoaøte
nici legæturi personale, nici ierarhia. Raporturile de rudenie au un
caracter global.
Grupul familial este cu atât mai închis cu cât este mai
omogen. Nu cunoaøte nici un mijloc de a integra un element
stræin. Prin esenflæ, rudenia nici nu se dæ, nici nu se pierde, nici nu
se dobândeøte. Ea este fæcutæ din sentimente zilnice øi liniøtite. Ea
este în situaflia de a interzice elanurile, deplasærile, anexærile.
Niciodatæ Stræmoøii (atunci când a existat un cult ancestral) nu au
acceptat sæ mænânce o altæ mâncare decât cea fæcutæ în casæ353.
Niciodatæ o persoanæ care adoptæ (atunci când a fost practicatæ
adopflia) nu a putut sæ adopte pe cineva care, dinainte, sæ nu fi
purtat numele sæu de familie354. Niciodatæ o persoanæ care
primeøte (atunci când statul a permis negoflul cu pæmânturi) nu a
putut crede cæ a deposedat complet pe vechiul propietar355.
Niciodatæ morala nu a admis sæ se poatæ rupe cu adeværat
legæturile dintre rude øi legæturile cu pæmântul lor. Rudenia era
alcætuitæ din legæturi indestructibile, imemoriale øi strict definite.
161
 163
* connubium – în latinæ, în original = cæsætorie (n.trad.).
ostatecii. Prezenfla lor atestæ solidaritæfli seculare. În vremurile
gajuri mereu reânoite ale unui pact încheiat de mult. Ei sunt
linie paternæ) care-i primeøte, ginerii øi nurorile sunt ca niøte
rivalitate, de încredere. Pentru familia (uterinæ sau prin rudenie pe
de altruism. Ea mai aduce un spirit de concurenflæ productivæ, de
bit, dar, în fiecare grup teritorial, cæsætoria introduce unele motive
poate atenua. Sentimentele casnice au ceva exclusiv øi de neøtir-
Datoritæ lor, închiderea caracteristicæ a grupurilor locale se
Acestea sunt de un grad superior.
denie, connubium* este semnul unui al doilea tip de relaflii.
carea fæcutæ la aceiaøi vatræ reprezintæ mærcile unor relaflii de ru-
În timp ce datoria de a purta doliu øi dreptul de a mânca mân-
nizarea întregului.
portându-le la perioada in care o diviziune hipartitæ dicta orga-
ea sæ se menflinæ. Aceste obiceiuri trebuie deci sæ fie explicate ra-
destul de puternice pentru ca principalele obiceiuri ce flineau de
monialæ. Complicatæ ulterior, aceastæ organizare a læsat urme
formatæ dintr-un cuplu de familii, pe care le unea tradiflia matri-
stæ mærturie asupra deosebitei soliditæfli a organizærii comunitare
a pæstrat øi pe vremea când sistemul de înrudire varia. Acest fapt
linie unicæ. Este extrem de remarcabil faptul cæ aceastæ uzanflæ s-
nici o piedicæ neintervenind pentru cæ numele se transmitea tot în
atunci când prioritatea va trece de partea descendenflei masculine,
între veri provenifli din frafli øi surori va ræmâne posibilæ øi obiønitæ
semnificæ întreaga familie øi numele de familie359. Dar, cæsætoria
pe fiul surorii sale (precum øi pe soflul fiicei sale) øi termenul care
termenul prin care un bærbat (unchiu matern = socru) desemneazæ
pronunflie ca øi în scriere, diferenfla este semnificativæ între
care erau schimbafli øi în care prima descendenfla femininæ: în
nomenclatura sæ dateze dintr-o epocæ în care bæieflii erau aceia
regulat o jumætate din copii lor, bæiefli sau fete. Este posibil ca
cuplu unit din punct de vedere tradiflional øi schimbând în mod
bine numele, se transmite numai la o linie de rudenie, formând un
guvernate de regula pe care înrudirea, sau, ca sæ spunem mai
organizare conform cæreia douæ grupuri familiale exogame øi
completeazæ principiul de exogamie de clan; el presupune o
În continuarea clanurilor teritoriale exista un puternic principiu de
închidere.
Aceastæ naturæ exclusivæ a rudeniei era în perfectæ con-
cordanflæ cu viafla retrasæ pe care o familie o ducea în fiecare zi pe
vremea defriøærilor ancestrale. Dar sentimeltele casnice nu
constituiau singura forflæ a societæflii rurale. fiæranii chinezi erau
prinøi într-un al doilea sistem de legæturi implicând cele mai
largi, cele mai complexe øi bogate sentimente. Acestea sunt
solidare cu regulile antice de cæsætorie, care, împreunæ cu exo-
gamia de clan, impun o oarecare endogamie. Cæsætoria, impo-
sibilæ între rude, era la fel de neacceptatæ øi între persoane care ar
fi fost complet stræin una de cealaltæ. Timp de multe secole,
unirea conjugalæ trecea drept a fi fericitæ numai dacæ ea era
contractatæ între membrii unor familii care întreflineau, de cât
mai mult timp posibil, relaflii susflinute de intermariaj356. Obiceiul
cerea ca fiii sæ ia de soflii fete din familia mamei lor. Pentru a trece
peste acest obicei, trebuia sæ fie invocate pretexte puternice.
„Mama lui Shu xiang dorea sæ-l cæsætoreascæ cu o fatæ din propia
sa familie. Shu xiang i-a spus: „Mamele mele (sic: sistem
clasificatoriu) sunt numeroase, iar fraflii mei sunt în numær mic.
Mæ feresc de fetele unchilor mei materni357 (adicæ: mi-e teamæ cæ
nu-mi vor asigura descendenfla)“. Pe vremea când vorbea Shu
xiang (513 î.H.) singura înrudire recunoscutæ (la nobili) era
înrudirea pe linie masculinæ. Erau interzise cæsætoriile între rude
pe linie paternæ. Numai aceste cæsætorii ilegale treceau drept
infructuase. A asimila la acestea øi o (unire cu o fatæ a unui unchi
matern însemna a prezenta un pretext abuziv øi motivat de
pasiunea (Shu xiang s-a cæsætorit dupæ placul sæu øi a fost
nefericit). O astfel de veriøoaræ nu a fost niciodatæ o rudæ. Fie cæ
descendenfla era reglatæ de principiul de rudenie pe linie paternæ
sau de principiul uterin, copiii de frate øi de soræ (veri încruciøafli)
aparflin în mod obligatoriu la douæ grupuri familiale distincte.
Cæsætoria lor, departe de a fi interzisæ sau ræu privitæ, va ræmâne
o uzanflæ obiønuitæ.
La început aceasta a fost obligatorie. Nomenclatura o dove-
deøte. Cuvântul care semnificæ unchiul matern înseamnæ øi socru,
iar cel care semnificæ mætuøæ paternæ înseamnæ, în egalæ mæsuræ,
øi soacræ358. Acest sistem presupune cæ principiul de endogamie
162
174
eliberafli de constrângerile obiceiurilor, luau contact cu natura.
øi utilizærile profane. Într-un peisaj întins øi liber, bæiefli øi fete,
comunitæfli. Acesta se întrunea în locuri retrase de locurile casnice
Iniflieri øi logodne erau toate fæcute sub controlul întregii
putea sæ provoace reînoirea.
forflelor reunite ale celor douæ sexe. Numai o særbætoare a tinereflii
luate nevestele388“. Viafla nu putea sæ se trezeascæ decât datoritæ
Critica adaugæ: „(atunci) este majoratul bæieflilor; (atunci) sunt
torile de primævaræ în care „se bucuræ în masæ fetele øi bæieflii“.
logodna. Ritualurile savante mai vorbesc øi acum despre særbæ-
celebrate, în unele adunæri câmpeneøti, iniflierile în acelaøi timp cu
Timp de multe secole, pentru a inaugura noul anotimp, au fost
singuri, în numele satelor lor, doliul anului care se sfârøeøte.
Bætrânii au dobândit destul de devreme puterea de a purta
IV LOCURILE SFINTE
Printr-o særbætoare a bætrâneflii se constituie anotimpul-mort.
veøminte de doliu øi cu befle în mâini, ei conduc anul cætre sfârøit.
Bætrânii dau „lucrurilor îmbætrânite“ semnalul de repaus. În
imite natura øi bærbaflii la retragerea care pregæteøte înnoirea.
unde se inaugureazæ liturghia hibernalæ. Ei sunt însærcinafli sæ
Lor li se rezervæ primul rol în serbarea sæteascæ a celor din Ba Zha
ritualæ atestæ importanfla pe care au dobândit-o în aceasta bætrânii.
cheltuieli favorabil constituirii unei ierarhi masculine. Evoluflia
Særbætorile de iarnæ constau într-un lung concurs de
toate aparenflele). Cei în vârstæ prezidau387.
dupæ vârstæ (mot a mot: dupæ dinfli, adicæ, dupæ promoflii. Dupæ
diferit onorate. Rangurile, în banchete øi chefuri, erauacordate
reprezentanflii sexelor concurente, ci pe cei ai claselor de vârste
laltæ din bærbaflimaturi. Aceste întreceri puneau faflæ în faflæ, nu
dansatori se înfruntau, una era compusæ din bæiefli tineri iar cea-
totuøi bærbafli. Dar (se øtie dintr-un caz precis), când bandele de
concepute ca aparflinând uneia sau altuia dintre sexe. Actorii erau,
purile sæ poatæ aduce tuturor prosperitatea. Anotimpurile erau
alternând ca øi anotimpurile, pentru ca, în felul acesta, anotim-
principiul yin. Înainte de a se înflelege, ei trebuiau sæ se confrunte,
Aceasta, când gæzduia primele lor întâlniri, strælucea de noua
prospeflime, deborda de viaflæ creatoare. În pâraiele eliberate de
topirea ghieflii, apele curgeau; din fântânile care se trezeau la
viaflæ, flâøneau izvoarele altædatæ astupate de frigul iernii; pæ-
mântul dezgheflat se deschidea pentru a læsa sæ iasæ iarba; animale
îl populau, ieøind toate din vizuinele lor. Vremea închiderii luase
sfârøit øi venise cea a unei cooperæri universale. Pæmântul øi Cerul
puteau „comunica“, iar curcubeul semnala unirea lor. Grupurile
ermetice puteau sæ se alieze, corporafliile sexuale se putea
întâlniri. Într-un peisaj venerabil øi nou în care, din timpuri
imemorabile, stræmoøii lor se inifliaseræ împreunæ la viafla socialæ
øi la viafla sexualæ, tinerii se uneau, iar sentimentele solidaritæflilor
profunde apærea, strælucind de tinereflea regæsitæ, în mijlocul unei
naturi întinerite, fecundate. Adunærile din câmpuri trezeau emoflii
bruøte øi proiecte contagioase în cel mai înalt grad. Printr-un
efect de transfer, aceste comuniuni în contact cu solul, erau
comuniuni cu solul iar acesta devenea sacru. Îmbogæflit cu o
augustæ maiestate, locul tradiflional al særbætorilor apærea tuturor
ca un Loc-sfânt al flærii389.
Prin toate practicile særbætorilor tinerii încercau sæ ia contact,
într-o manieræ pe cât se poate de intimæ, cu Locul-sfânt al rasei lor.
Ei îi acordau o putere de fecundare pe care ei sperau s-o capteze
din cele mai mici colfluri ale peisajului. Aceste sentimete se aflæ la
originea credinflelor care s-au bucurat de o îndelungatæ tradiflie.
Unul dintre jocurile cele mai importante ale særbætorilor de
primævaræ era trecerea râurilor care se fæcea pe jumætate goi, øi
chiar înaintea acelor adunæri de pe câmpuri. Fremætând la con-
tactul cu apele reci, femeile se simfleau atunci ca pætrunse de
niøte suflete plutitoare. Izvoarele sacre, mult timp îngheflate, se
trezeau din nou ca øi cum venirea primæverii a eliberat apele
dintr-o închisoare subteranæ unde fuseseræ închise de anotimpul-
mort. Din aceste imagini emoflionante a ieøit ideea cæ sufletele
defuncflilor, aøteptând o viaflæ nouæ în vremea reînoirilor, scæpau,
de-a lungul apelor de primævaræ, dintr-o vizuinæ adâncæ unde
moartea le închise . Astfel, a fost imaginat un tærâm al morflilor,
vecin cu pæmântul oamenilor øi comunicând cu acesta în unele
momente sacre. Acest flinut subteran, ce a fost numite Izvoarele
Galbene, nu putea fi decât refugiul hibernal al Apelor. Trecând
175
 165
femei se înlocuiesc reciproc la lucru, dar øi unuii øi alflii îøi
taminare. Un ritm sezonier dicteazæ aceastæ organizare. Bærbafli øi
perioade øi locuri în care ei sæ poatæ fi la adæpost de orice con-
au ca principal scop sæ consacre muncii bærbaflilor øi femeilor
Interdicfliile modelate dupæ condifliile de climat øi de habitat,
II ÎNTRECERILE DE SEZON
fecundæ colaborarea sexelor concurente.
øi sentimentele care o fac atât de grea øi care fac sæ paræ atât de
reøte în cursul vieflii de zi cu zi. Intacte øi proaspete se pæstreazæ
organizærii flæræneøti, îøi pæstreazæ vigoarea sa iniflialæ øi se întæ-
care, tradus în regulile de exogamie øi endogamie, a stat la baza
familiale øi a corporafliilor sexuale. Principiul opozifliei sexelor
øi genul de viaflæ. Ele perpetueazæ vechea rivalitatea cuplurilor
amândouæ, la fel de omogene, Ele se opun prin sex, nume, natura
Astfel, pe fiecare teritoriu, se înfruntæ douæ grupuri care sunt,
cæci ele formeazæ aceleaøi grupe de surori, acelaøi grup de soflii.
tælui363. Matuøile materne øi sofliile unchilor paterni se confundæ,
øi pentru desemnarea tuturor femeilor luate de soflii de fraflii ta-
mai pentru mama øi toate surorile sale. El se mai întrebuinfleazæ
reprezentanflii unei generaflii. Cuvântul mamæ nu se foloseøte nu-
Menajurile se formau în urma unei uniuni colective legând pe tofli
fete era total, nu numai din punct de vedere simbolic, ci øi real.
amândouæ, în totalitate! Din vechime, schimbul de bæiefli øi de
cæ grupurile unite prin alianfla matrimonialæ se angajeazæ,
în care au urcat însoflitorii øi însoflitoarele indicæ, ca simbol, faptul
onoare!362“. O sutæ este emblema întregului. Cele o sutæ de care
Aceastæ fatæ care se mæritæ, – copleøifli-o cu o sute de care de
„Coflofana øi-a fæcut un cuib, – iar cuibul este plin cu porumbei! –
grupurilor. Soflul trebuie sæ aibæ însoflitori, soflia însoflitoare.
contract colectiv øi nu înceteazæ niciodatæ sæ se ræsfrângæ asupra
cæsætoria nu uneøte numai doi sofli. Ea este, prin esenflæ, un
tiflie se regæseøte pe teritoriul fiecærui grup domestic. Într-adevær,
când organizarea de ansamblu nu se mai sprijinæ pe simpla bipar-
aici se înfruntæ douæ grupæri silidare øi rivale. Chiar øi atunci
în egalæ mæsuræ øi reprezentanflii celeilalte jumætæfli a cuplului. Øi
puternice, pe care gestul øi vocea øtiau imediat sæ le redea. Jocurile
erau organizate dupæ un ritm ce era dictat de comuniunea de
sentimente. Culesul, concursurile, urmærile serveau de pretext
pentru întreceri de dansuri øi cântece. Se mai întâmplæ aøa øi în
zilele noastre la populafliile înapoiate din sudul Chinei. Cele mai
mari særbætori ale lor sunt cele în care bæieflii øi fetele din satele
învecinate „Se alimeazæ faflæ în faflæ øi taie feriga cântând cântece
improvizate“369. De aceste întreceri depind prosperitatea anului øi
fericirea poporului370. Tot aøa, în særbætorile antice ale chinei,
tinerii adunafli pentru întreceri credeau cæ se supun unei legi a
naturii øi cæ astfel colaborezæ cu ea. Dansurile lor, cântecele lor
corespundeau cu chemærile pæsærilor în cæutare de partener, cu
zborurile insectelor care se urmæreau târâind. Læcusta de câmpie se
târâie, iar cea de deal sare! – Atât timp cât nu mi-am væzut
stæpânul, – inima mea neliniøtitæ, oh! ce îmi bate! – Dar imediat ce-l
voi vedea, – îndatæ cu el mæ voi numi, – inima mea, atunci, va
cunoaøte liniøtea!371“ Læcustele care se cheamæ din câmpii øi de pe
coaste au ræmas pentru chinezi emblema unirilor fecunde øi a
cæsætoriilor exogame. Ele aminteau tinerilor ordinul imperios de a
se uni ce se impunea fiecæruia dintre ei. Dar, delegafli ai sexului øi
clanului lor, apæsafli de sentimentul groazei, pæturnøi de orgoliul
familial øi de egoismul sexual, ei se simfleau la început rivali. Lupta
de curtoazie care trebuia sæ-i apropie începea pe un ton de ceartæ
øi de sfidare.
Mândre de coafurile lor, cu rochii cu flori, pætærii roøii, øi albe
ca norii, fetele începeau turnirul.Se arætau mai întâi disprefluitoare
øi, cu un ton ironic, îi invitau pe combatanfli, apoi, fæceau o minæ
cæ se eschiveazæ. „Iatæ, cad prunele! – panerele, umpleflile! –
Cerefli-ne, tineri bærbafli! – este vremea! vorbifli-ne despre
aceasta! – Cætre Miazæzi se aflæ niøte copaci înalfli, sub ei nu ne
putem odihni... – Lângæ râul Han sunt cele care umblæ: – pe ace-
lea nu le putefli cere...“ „Dacæ ai pentru mine gânduri de dra-
goste, – îmi ridic fusta øi trec râul Wei! – Dar dacæ nu te gândeøti
la mine, – ce, nu mai sunt øi alfli bæiefli, – o, cel mai nebun dintre
tinerii nebuni, nu-i aøa?“. „Zhi cu al sæu Wei – tocmai s-au
reværsat! – Bæieflii cu fetele – vin dupæ orhidee! – Fetele îi invitæ:
„Acolo, dacæ am merge!“ – iar bæieflii ræspund: „Am øi venit!“ „Ia
sæ vedem, deci, acolo dacæ am merge? – Cæci, odatæ râul Wei
trecut, se întinde o frumoasæ pajiøte!“ – Atunci bæieflii øi fetele –
168
172
Exorciøtii picau un rol deosebit: li se dæduse tocmai numele de
nebunii“ (înflelegefli cæ se simfleau animafli de un spirit divin).
Confucius, participanflii (dupæ spusele unui martor) erau tofli „ca
matic. O extremæ excitare domnea atunci. Chiar øi pe vremea lui
Særbætorile anotimpurilor de iarnæ aveau un caracter dra-
odihnæ383.
ritualæ, se va putea deschide din nou pæmântul întinerit de
vor putea fi alungate duhurile secetei øi, dupæ o primæ aræturæ
opun domniei cældurii „ øi care provoacæ grindina øi fulgerul;
alungat; spærgând ghiafla, vor putea fi „ridicate barierele care se
Atunci, oferind praz, miel, un bou negru, spiritul frigului poate fi
primævara øi desacralizærile operate, o reluare generalæ de contact.
lor, ei se înarmeazæ cu forflele care le vor permite, odatæ venitæ
reconstruiascæ caracterul lor specific. Refæcându-se aproape de ai
categorii, oameni øi lucruri se stræduie, în aceastæ izolare, sæ-øi
øi care pot sta alæturate, existæ o tendinflæ de apropiere. Aøezatæ pe
oricærei viefli de relaflie. În schimb, între fiinflele din aceaøi esenflæ
loc o bætaie de gong univeraslæ, o dispersie generalæ, o rupturæ a
fi atinsæ de celelalte. Orice contract stræin este interzis. Atunci are
barieræ între munca umanæ øi pæmânt, fiecare specie nu mai poate
distanflæ, sau, mai degrabæ, imediat ce iarna pune ca un fel de
nu se înøealæ“382. Dreptul de propietate nu poate fi exersat la
un animal domestic este abandonat, acela care pune mâna pe ele
„Dacæ un flæran nu øi-a cules øi încuiat recolta, dacæ un cal, un bou,
sæ se închidæ øi ei pentru a contribui la claustrarea universalæ.
malele care hiberneazæ se închid în vizuinele lor, oamenii trebuie
Animalele care hiberneazæ ar putea muri!381“. Atunci când ani-
Emanafliile Pæmântului ar putea scæpa øi s-ar putea împræøtia!...
casele, nici alte adæposturi! Totul sæ fie, împrejmuit øi închis!
Nu mai descoperifli ce este acoperit! Nu mai deschidefli nici
asupra podurilor, a barierelor! Închidefli drumurile, potecile!...
Cerul øi Pæmântul nu mai comunicæ. Iarna a venit... Vegheafli
pæmântul de asemenea... Curcubeul se ascunde øi nu mai apare...
apæposteascæ într-un refugiu hibernal. „Apa începe sæ înghefle,
øi a unei retrageri. Grupate pe specii, toate fiinflele reveneau sæ se
rebelæ. Ei îøi explicau aceastæ reluare în maniera unei reântoarceri
sæ-øi refacæ în fiecare an câmpurile ce au fost luate de o naturæ
invocaflie este uøor înfleleasæ pentru niøte biefli agricultori obligafli
împreunæ încep jocurile – apoi ele primesc în gaj o floare372.
Odatæ provocarea fiind lansatæ de fete, partida a început. Rolul
principal revenrea atunci bæieflilor. Trebuiau sæ facæ curte fetelor.
În zilele noastre, la populafliile Miao-zou øi Thos373, curtea este
însoflitæ de o partidæ de mingie øi de cântece. Atât timp cât fata
trimite înapoi minegea, totul ræmâne de fæcut: curtezanul începe sæ
cânte. În vechile obiceiuri chineze în care bætaia cu flori era unul
din aspectele principale ale întrecerii amoroase, totul lua sfârøit
când fata accepta o floare parfumatæ sau un parfum de seminfle
aromate. „În ochii mei tu eøti nalba!“ – „Dæ-mi aceste aromate!374“.
În felul acesta inimile se uneau øi încheiatæ logodna. De-a
lungul cupletelor însoflite de tropæituri care, dupæ ritmul dansului,
erau inventate dupæ regulile unei improvizaflii tradiflionale, bæiatul
înøira o întreagæ serie de analogii venerabile. Vers cu vers, el evoca
trecerea ritualæ a serbærii. Aceasta era, în ansamblul sæu, ca o ordine
solemnæ a naturii. Imaginile consacrate car-l descriau în detaliu,
aminteau de corespondenflele obligatorii ale ritmului sezonier øi de
unele norme omeneøti. Pe vremea ritualurilor clasice, logodnicii
chinezi trimiteau, promisei lor, o gâscæ sælbatecæ dis-de-dimineaflæ.
Acest obicei nu este decât o metaforæ concretizatæ. Odinioaræ se
cânta: „Se aude chemarea gâøtelor sælbatece, – dis-de dimineaflæ, la
ivirea zorilor! Bærbatul pleacæ în cæutarea femeii – pe când ghiafla
încæ nu s-a topit!375“. Gâøtele sælbatece aratæ fetelor cæ ghiafla se va
topi la prima adiere a primæverii si cæ nu trebuie sæ întârzie logodna.
Dictoanele calendaristice din care se compune litania amoroasæ
conflin în ele un soi de putere ce constrânge. Prin efectul acestei
lungi incantaflii, inimile se uøurezazæ de timiditatea care le dominæ.
Rezistenfla creatæ de pudoare sexualæ øi onoare familialæ scade câte
puflin. Tinerii cedeazæ pânæ la urmæ datoriei de a se uni øi, apropiate
de turnirul poetic, corporafliile opuse øi grupurile închise pot simfli,
într-un moment sacru, cæ-øi recreazæ unitatea profundæ.
III SÅRBÅTORILE RECOLTELOR ÆI
ANOTIMPUL MORT
Întrecerile de cântece de dragoste aveau loc în plinæ campa-
nie agricolæ. Ele reprezentau ritualul principal al særbætorilor
federale în care se restabilea concordia flæræneascæ. În aceste
169
 171
Copaci! Plante! întorcefli-væ la mlaøtinile voastre!380“. Aceastæ
præpæstiile voastre! Animale ale verii, nu væ mai miøcafli! –
„Pæmânturi! revenifli la locurile voastre! Ape! întorcefli-væ la
prin inaugurarea unui anotimp de pauzæ universalæ. Cântau:
odihnæ, acordau timp de odihnæ „tuturor lucrurilor“. Începeau
chinezi îl considerau atunci ca sacralizat. Luând øi ei o pauzæ de
frigurile uscate ale iernii nu mai acceptæ lucrul omenesc. fiæranii
În întinsele câmpii ale Chinei clasice, pæmântul îngheflat de
sfârøit! øi zece mii de ani379!“.
comunæ sæ mergem! øi, cupele din corn ridicate. – „Viaflæ færæ
vinul miroase frumos! – Cântafli: „Tæiafli mielul, oile!“ – La casa
ræcoare! – A zecea: o arie curatæ øi tare! – øi douæ ulcioare în care
vreme! – Tæiafli mielul, oferifli prazul! – Luna a noua: chiciuræ øi
pune-o în gheflærie, la umbræ! – Luna a patra: sculafli-væ de-
øi a doua lunæ: sparge ghiafla, boc! boc! – Apoi, vine luna a treia:
cel douæ mari momente ale unei liturghii hivernale. „Iatæ, a venit
legate. În raport cu perioadele de înghefl øi dezghefl, ele au marcat
coeziunea øi valoarea lor iniflialæ. La început au fost særbætori
øi schematizate, legate de unele date astronomice ele øi-au pierdut
Amândouæ au avut tendinfla de a se apropia de solstifliu. Særæcite
anotimpul mort, perioadæ de margine între doi ani agricoli.
Marele No øi Ba Zha. Una inaugureazæ, cealaltæ încheie
celebrau unele særbætori, din care derivau douæ ceremonii clasice:
Reunifli în timpul unor lungi zile de inactivitate, agricultorii
privilegiilor masculine.
încredere în forfla lor. Aceastæ încredere a ajuns pânæ la afirmarea
iarnæ. În aceastæ casæ comunæ bærbaflii au început sæ capete
atestæ importanfla acestei case a bærbaflilor care era refugiul lor de
Diverse ritualuri care au supraviefluit øi câteva træsæturi mitologice
Vechea organizare sæteascæ îøi recæpæta atunci toate drepturile.
luni care prcedau uøurarea øi a celor trei luni care o urmau378.
timpurile clasice, îøi recæpætau întreaga lor faflæ în timpul celor trei
sofliile lor sunt însærcinate. Vechile interdicflii sexuale, chiar øi în
acum amintirea. Ele prescriu soflilor sæ se retragæ acolo în timp ce
bærbaflii posedau o casæ comunæ. Ritualurile îi mai pæstreazæ øi
feminin chiar øi atunci când femeile au devenit øi nurori, dar
anotimpul mort. Casele, în sat, au continuat sæ fie un lucru
Agricultorii, odatæ recolta stânsæ, se adunau pentru a petrece
adunæri câmpeneøti, toate grupærile, sexuale sau teritoriale, uitând
spiritul lor individualist, îøi afirmau solidaritatea datoritæ unor
comuniuni egalitare. Petreceri øi chefuri în comun completau
efectele comuniunilor sexuale. Særbætorile aveau un aspect de
bâlci. Schimburi de daruri însofleau negoflul de persoane.
Întrecerile de cântece erau însoflite de întreceri de cadouri. „Celui
care-mi oferæ gutui brelocurile mele, – îl voi ræsplæti! – Dar asta
nu înseamnæ cæ-l voi plæti: – ci pe vecie îl voi iubi!376“. Versurile
sunt schimbate precum cadourile, dar doina de dragoste are ritmul
unei jelanii tropæite: ea are menirea sæ domoleascæ spiritul
agresiv. Dimpotrivæ schimbul de daruri materiale este fæcut într-
un ritm vioi: se dæ mai mult decât s-a primit, pentru cæ se
dovedeøte a obliga pe celælalt sæ se dea mai mult. Preflul
cadourilor creøte, iar surexcitarea celor care oferæ creøte în acelaøi
timp. Ea poate sæ se transforme într-o emoflie unificatoare dacæ
totul, la afârøit, devine indivizibil sau este consumat într-o orgie
comunæ: „De ce spui cæ nu ai haine? – Cu tine, eu mi le pun pe
ale mele în comun“377, aceasta este formula (conjugalæ sau
militaræ) a unei comuniuni absolute. Øi, într-adevær, særbætorile
sezoniere vizau obflinerea unei uniuni de acest gen. Dar, fæcute,
într-un spirit de uzuræ, concursurile de daruri pot servi mai
degrabæ la succesul spiritului particularist decât la menflinerea
unui echilibru tradiflional.
Anul agricol se terminæ cu særbætorile sæteøti, în care
agricultorii celebreazæ între bærbafli fericita bogæflie a flæriilor. ÎN
aceste bucurii, întrecerile de cadouri au o importanflæ extremæ.
Aceste særbætori sæteøti sunt særbætori ale recoltei. Ele coincid cu
revenirea bærbaflilor în cætune. Serbærile masculine, importanfla lor
dateazæ færæ îndoialæ din epoca în care soflii au incheiat sæ mai fie
exclusivi gineri øi în care cæsætoria se realiza cel mai adesea prin
anexarea femeilor. fiesætoarele øi-au pierdut atunci întâietatea în
fafla agricultorilor. Aceastæ revoluflie coincide în aparenflæ cu o
plus -valoare pe care, în economia de ansamblu, a cæpætat-o
cultura cerealelor. Este posibil ca aceste fapte sæ fie legate de
progresele lucrætorilor de defriøare, care au antrenat, odatæ cu o
populare mai, densæ, formarea aglomerærilor mai puternice øi a
unei mai mari complexitæfli a grupærilor teritoriale. În acest mediu
nou, mai propice concurenflei, au luat naøtere institufliile bazate pe
înrudire.
170
166
øi fetele din cætunele învecinate. Iarna avea sæ închidæ fiecare
mari reuniuni se flineau chiar pe câmp, în care se adunau bæieflii
vara, odatæ terminate lucrærile câmpului sau cele ale flesutului,
nilor! – cântafli, ne alæturæm îndatæ øi noi!366“. Toamna, primæ-
vine vântul sæ sufle peste voi! – Haidefli, domnilor! haidefli, dom-
te, danseazæ! danseazæ!“. „Frunze veøtejite, frunze veøtejite! –
restul zilelor, ei se cæutau: „Nu mai toarce cânepa! – la piaflæ, du-
Atunci, departe de a fugi unii de alflii, aøa cum fæceau în
dorinflele.
sætoare. Tofli, pe rând, aveau atracfliile lor øi puteau sæ-øi realizeze
agricultori, apoi aceøtia, la rândul lor, cu ce sæ se facæ iubifli de fle-
stofe nou flesute. fiesætoarele aveau mai întâi cu ce sæ-i atragæ pe
femeile, primævara, aveau din abundenflæ, bogæflii øi mai preflioase,
agricultorii erau bogafli în grâne, culese pentru a trece iarna, dar
devreme, a trebuit sæ vinæ sæ locuiascæ la soflul sæu365. Toamna,
Toamna era vremea reîntoarcerii în gospodærie: femeia, destul de
vremea logodnei: odinioaræ fetele au avut inifliativa în logodnæ.
cuprins de dorinfla irezistibilæ de a o perfecfliona364. Primævara era
resimflind, la rândul, sæu, natura sa incompletæ, a fost deodatæ
iar bæieflii, toamna, atracflia fetelor, ca øi cum fiecare dintre ei,
gostei, au explicat cæ fetele, primævara, resimt atracflia bæieflilor,
Când filozofii chinezi au dorit sæ elaboreze o teorie a dra-
a coopera între ei.
interdicfliile zilnice, ei resimt atunci nevoia de a ajuta natura øi de
brusc, ei îøi schimbæ obiceiurile. uitând, în confuzia momentului,
care dupæ chipul cerului lor, se impun flæranii chinezi. La fel de
sinistru formeazæ un fel de cadru dramatic schimbærilor faflæ de
pe rând, în câmpii, trezirea pateticæ la viaflæ sau sfârøitul sæu
bruscæ, øi dispariflia la fel de bruscæ a insectelor semnalând rând
revenirea sau plecarea în masæ a pæsærilor cælætoare, îmulflirea
sæ mai træiascæ. Înfloriri bruøte øi o rapidæ cædere a frunzelor,
ca douæ momentr de vrajæ: natura, de-odatæ, începe sau înceteazæ
primævara øi toamna, cu ploile lor uøoare øi cerul lor variabil, sunt
pætrunzætoare øi uscate ale iernii øi cældura umedæ estivalæ,
al anotimpurilor are ceva impresionant. Pe scurt, între figurile
nente bine marcate. Climatul este continental, iar ritmul alternat
sfârøitul anului agricol. În cîmpiile Chinei antice existæ douæ mo-
schimbæ împreunæ modul de viaflæ. Øi-l schimbæ la începutul øi la
familie în satul sæu izolat, sau, la fel, vara avea sæ-i oblige pe
bærbafli øi pe femei sæ træiascæ departe unii de alflii. De toamnæ sau
de primævaræ, adunærile începeau sæ strecoare în toate sufletele
sentimentul solidaritæflii necesare. Grupuri exclusive sau cor-
poraflii rivale îøi strânge alianflele organizând særbætori colective
ale cæsætoriei.
Aceste særbætori constau în înflelegeri, chefuri, øi jocuri. Dupæ
atâtea zile de viaflæ retrasæ, petrecute în muncæ intensæ øi inte-
resatæ, în gânduri meschine, un sentiment de emulaflie generoasæ
punea stæpânire pe mulflimile reunite. Pentru a încuraja puterea de
joc care se declanøeazæ deodatæ în acestea, totul pærea bun, totul
putea sæ serveascæ la organizarea unor concursuri vesele, a unor
lupte de curtoazie367.
Pe cerul echinocfliului, treceau øirurile nesfârøite de pæsæri
migratoare; se luptau atunci pentru a le descoperi cuiburile; ouæle
serveau pentru organizarea unor turniruri; în irizafliile gæuacelor
erau descoperite øi admirate cele cinci culori ale curcubeului,
semnul ceresc al ploilor fecunde; fata care, în timpul særbætorilor
de primævaræ, câøtiga un ou de rândunicæ øi îl mânca, simflind cæ
este pætrunsæ de mari speranfle, îøi cæuta bucuria (aceasta a fost,
se spune, originea cântecelor din Nord). Paøii cælcau pe un
pæmânt fertilizat, înfrumuseflat de o verdeaflæ abundentæ, unde ca
o promisiune a fructelor ce aveau sæ aparæ, florile îøi desfæceau
corola: bæiefli øi fete, dansând, se înfruntau în bætæi cu flori. Se
întreceau, culegând tufe de patlaginæ; ridicându-øi fustele øi
îndoindu-le la centuræ, fericifli sæ adune în poalele lor planta cu o
mie de seminfle, ei cântau. Cântau în timp ce culegeau, de-a
lungul coastelor, pelinul cu parfumul puternic, ferigile cu spori
fecunzi; sau, pe malul râurilor, lintea care era disputatæ, în egalæ
mæsuræ, øi de animalele de apæ, adunate în cupluri, masculi øi
femele, sau, alteori, plantele lungi plutitoare care se învecineazæ
cu frunzele rotunde ca niøte discuri sau ascuflite ca niøte sægefli.
Mâncate în bucuria victoriei, seminflele nu pæreau mai puflin
minunate decât ouæle. „Regele din Chu, trcând râul Jiang, –
gæseøte o sæmânflæ de sægeflica. – Este mare cât pumnul – øi roøie
ca soarele! – O taie, apoi o mænâncæ: – este dulce ca mierea!“368.
În elanul unei emulaflii colective, mulflimea cântæreflilor se
înflæcæra la cele mai mici lucruri gæsite. Erau cuprinøi de emoflii
167

impus anotimpurilor precum øi vieflii omeneøti.
cæsætoriile colective vin sæ facæ din el regulatorul divin al ritmului
øi prestigiul øi autoritatea cu ajutorul unei splendide ierogamii,
joacæ rolul sacru al unui conducætor. În fiecare an, restaurându-
Locul-sfânt pare gardianul solidaritæflilor cele mai necesare. El
grupæri ermetice, unde exista abia un început de ierarhie,
nu era ocupat decât de insulifle, unde bærbaflii øi femeile formau
asupra puterilor nedefinite. Într-o epocæ în care pæmântul chinez
lega pe tofli cu Natura, Locul-sfânt reprezintæ putere tutelaræ
se reînnoia pactul care-i lega pe oameni, grup cu grup, øi care îi
Martor consacrat al særbætorilor federale în care, la intervale,
sfânt, cæci un liant comunitar unea întregul394.
Locul-sfânt reprezenta toate acestea, toate acestea erau Locul-
lucruri øi oameni ai særbætorii erau sacri în egalæ mæsuræ.
Locului-sfânt. Flori øi animale, stânci øi plante, pæmânturi øi ape,
timpul întrecerilor. Erau ca o parcelæ din puterea indivizibilæ a
særbætorilor, pentru cæ au fost culese, oferite, sau cucerite în
a ei. Virtuflile lor le venea din faptul cæ au apærut în momentul
sæ nu fie o minune, dar nici una nu are o virtute care sæ fie numai
inimile, legau juræmintele. Nu exista nici una a cærei descoperire
florile procurau sarcini, îndepærtau influxurile dæunætoare, uneau
mai pufline speranfle culegând seminfle, decât trecând un râu. Toate
neînsemnate. Aceeaøi Virtute se aflæ în fiecare lucru. Nu aveai
cætre cei mai frunoøi copaci, precum øi plantele cele mai
stânci; el se îndreaptæ, în egalæ mæsuræ, cætre flori øi animale,
adunærilor sezoniere se îndrepta, færæ deosebire, cætre ape øi cætre
lor cu Natura. Sentimentul de veneraflie care lua naøtere în cursul
comunitæflile flæræneøti, recreînd pactul social, pecetluiseræ alianfla
øi ai ordinei umane pentru cæ, în særbætorile lor câmpeneøti,
Munflii øi Fluviile au fost venerate ca gardieni ai ordinei naturale
conduceau pe tineri la malurile râurilor, la poalele înælflimilor.
datorau urmæririlor øi culesului care, în timpul întrecerilor, îi
datorau unei maiestæfli care sæ înflæcæreze imaginaflia. Ele o
puterea seniorialæ. Aceastæ sfinflenie, munflii øi fluviile nu o
considerau ca posesorii unei puterii de ansamblu comparabilæ cu
expresia Ho-zong. Or, aceasta din urmæ, este întrebuinflatæ în
acelaøi timp øi pentru a desemna Huang-He (He: Fluviul prin
excelenflæ) øi pe zeul fluviului Huang-ho. Mai este folositæ øi
pentru a desemna grupul familial însærcinat cu cultul Flulviului
Galben precum øi reøedinfla acestui grup. Ea este consideratæ ca
un Oraø, ca un Centru ancestral. Ea se confundæ cu Locul-sfânt în
care puterea divinæ a Fluviului se manifestæ399.
Oraøul seniorial este moøtenitorul Locului-sfânt. Conducæ-
torul este întruchiparea unei puteri sacre care, mai întâi imper-
sonalæ, meritæ veneraflia unei comunitæfli. Realizatæ apoi sub
aspectul unui stræmoø, ea a primit cultul unui grup ierarhizat.
Sacralitatea locurilor de særbætoare flæræneøti a trecut pe de-a
întregul øi asupra Conducætorilor øi a Oraøului sæu. Ea s-a încor-
porat în persoana seniorialæ, în templul ancestral, în Altarul
Solului, în zidurile øi porflile oraøului. Un peisaj care se aflæ în
lucrarea Mei-di este semnificativ în acest sens 400. Mei-di dæ,
într-o predicæ elocventæ, dovezi decisive asupra puterii
ræzbunætoare propii divinitæflilor. El îi aratæ pe zei pedepsindu-i pe
vinovafli pe un altar al Solului, într-un templu ancestral într-o
mlaøtinæ, øi în sfârøit într-un loc, numit Zu, færæ îndoialæ mai
puflin cunoscut sau mai puflin definit. Atunci se auzi: „Øi Zu,
pentru flara lui Yen, este ca øi Altarul Solului iar recoltele pentru
Qi, este ca Sang-lin (Pædurea de duzi) pentru Song, ca (mlaøtina
lui) Yun-mong pentru Chu: acolo bæiefli øi fete se adunæ øi vin sæ
asiste la særbætori!“ Apropierea este netæ între culturile urubane
øi særbætorile flæræneøti. Este deosebit de instructiv în cazul lui
Sang-lin. Sang-lin figureazæ, în predica lui Mei-di, ca templu
ancestral al prinflilor din Song. El mai figureazæ, în altæ parte, ca
zeu al Solului, øi este øi numele unei porfli din Song401. Mai este
øi numele unui demiurg øi cel al unui Loc-sfânt al cærui geniu
guverneazæ ploaia, seceta, boala402: jertfindu-se în acest
Loc-sfânt, fondatorul celor din dinastia Yin, stræmoøii prinflilor
din Song, a meritat sæ ia puterea403. Numai prinflii din Song
posedæ cultul lui Sang-lin. Esenflialul acestui cult este un dans,
dansul lui Sang-lin404. Or, Mei-ti o afirmæ, Sang-lin este locul
serbærilor din flara lui Song, în care bæieflii øi fetele se adunæ.
Apare, deci, o continuitate între serbærile comunitæflilor flæræneøti
øi cultele seniorilor feudali.
180
192
complet ar fi fost cel al unui menaj – cum era cel al fondatorilor
Yu nu este decât jumætatea unui devotament. Devotamentul
reprezenta decât jumætatea unui dans sexual. Devotamentul lui
øi dansa trægându-øi un picior: era hemiplegic. Pasul lui Yu nu
decât pe jumætate uscafli. Astfel se vede de ce Yu cel Mare flopæia
în întregime. Zeul, totuøi, nu i-a luat decæt pe jumætate. Nu au fost
a da întregul. Yu cel Mare øi Tang Victoriosul s-au oferit, deci,
în întregime cuplul øi natura sa dublæ, cæci a da o parte, însemna
gajurile date de cele douæ jumætæfli ale cuplului, divinitatea poseda
pærul øi unghiile. Soflul øi soflia le aruncau împreunæ. Posedând
loc sæ se arunce în furnal, puteau pur øi simplu sæ-øi arunce acolo
divinitæfli. Tot aøa, pentru a obfline fuziunea metalelor, fierarii, în
Øi-au tæiat atunci pærul øi unghiile øi le-au dat drept gaj unei
pentru a pune capæt unei secete, celælalt pentru a opri o inundaflie.
inaugurat domnia sacrificându-se în profitul poporului lor, unul
dinastii regale, Tang Victoriosul øi Yu cel Mare. Amândoi øi-au
povestea le prezintæ ca fiind fiinflele uscate ale doi Fondatori de
vine din faptul cæ ele sunt slabe øi uscate de tot. Or, tocmai aøa,
Vræjitoarele au o virtute care le face puternice. Puterea lor
arzând-o433.
nevoie, dacæ seceta era prea puternicæ, ei sacrificau vræjitoarea
expunæ pe vræjitoare. Le puneau sæ danseze pânæ la epuizare. La
timp soarelui øi ræcoarei dimineflii432. Ei preferau totuøi sæ le
ei sæ se ducæ sæ træiascæ în plin câmp, expunându-se în acelaøi
în ei (øi în naturæ) un echilibru perfect de vibraflii, era suficient ca
forflele antagonice care împræøtie seceta øi ploaia. Pentru a realiza
riøte viafla. Nu meritau puterea decât dacæ øtiau sæ se identifice cu
menaj de agricultori431. Odinioaræ seniorii feudali trebuiau sæ-øi
(Plugarul) øi Nü-ba; mai putea fi apoi sacrificat, ca efigie, un
potrivit, a douæ genii ale secetei, mascul øi femelæ, Geng
nanflæ a anotimpurilor, se limitau la aruncarea în apæ, la momentul
În timpul dinastiei Han, pentru a obfline o adeværatæ alter-
a întâmplat, în egalæ mæsuræ, øi pentru Locurile-sfinte.
privilegiu masculin. ceea ce s-a întâmplat pentru furnalul divin s-
Zeii îøi iau un aspect masculin pe mæsuræ ce se stabileøte un
topire era mereu considerat ca bisexuat.
unire pæstra întreaga valoare a unei hierogamii. Metalul ieøit din
de comuniune sexualæ, se alia cu patronul sæu. Acest ritual de
femelele erau cele care, prin cântecele lor, îi chemau pe masculi.
Ele erau cele care aveau inifliativa. Poate chiar, la un moment
determinat, dansul fazanilor a fost un dans feminin; femeile din
toate vremurile au împrumutat de la fazani parura lor; unele le
purta chiar øi numele. Pânæ la sfârøit, masculii au fost aceia care
au jucat primul rol. Dansurile lor, în loc sæ furnizeze prosperitatea
speciei, au avut atunci drept scop reglarea manifestærilor tune-
tului. Acesta, care se ascunde în timpul iernii, trebuie sæ se facæ
auzit imediat ce soseøte primævara. Dar, mai întâi, trebuie ca
fazanii „sæ cânte cântecul lor øi sæ reproducæ cu aripile lor bætaia
tobelor“. Astfel, ei creeazæ tunetul. Deasemenea, ei sunt øi em-
blema acestuia. Tunetul este un fazan. Numai cæ, pe vremea
feudalæ, în el este væzut, nu un cuplu de fazani dansatori, ci un
fazan mascul. Astfel, la Chen-cang, în regiunea Qin, era adorat un
fazan mascul, care venra noaptea øi se aøeza lângæ o piatræ sacræ.
Se auzea atunci bubuitul tunetului. Piatra care îl atrægea era o
fæzæniflæ metamorfozatæ. Fusese mai întâi o tânæræ fatæ apærutæ în
acelaøi timp cu un tânær bæiat. Amândoi s-au schimbat în fazani.
În timp ce masculul a devenit zeu, femela a fost pietrificatæ i se
spune cæ numai acela va deveni rege, care va øti sæ punæ mâna pe
mascul428.
Un mit analog ne va aræta øi mai bine cum autoritatea
masculinæ a sfârøit prin a se impune. Pe vremea când lumea avea
nevoie de un Erou pentru a o amenaja, un fazan dansator a apærut
la Yu shan. Yu shan este un munte venerabil unde se mergea pen-
tru a cæuta pene de pæun, de care se serveau dansatorii. Tot pe
acest munte sfânt, printr-o metamorfozæ care urma unui sacrifi-
ciu, Gun s-a schimbat în urs. Gun este tatæl lui YU cel Mare. Ime-
diat ce fazanul dansator s-a arætat pe Yu shan, Yu, fiul lui Gun, a
fost creat pentru fericirea Universului. El a fondat regalitatea
chinezæ. A instaurat pacea pe Pæmânt øi în Ape. Acesta era opera
unui demiurg. Nu putea fi realizatæ decât dansând. Yu cel Mare,
într-adevær, ca øi fazanul de pe muntele Yu shan, era un dansator.
El a inventat chiar un pas celebru. A dansat deci pentru a domoli
puhoaiele deluviene. A dansat cælcând pietrele în picioare. Se øtie
cæ existæ în China o regiune în care bæieflii øi fetele cælcau pietrele
în picioare în cursul særbætorilor când treceau prin vadurile
umflate ale râurilor de primævaræ. Cu tropæitul lor, ei produceau
189
 191
cæsætorie cu zeul furnalului. Dându-i soflia sa, fierarul printr-un soi
masculine îi era oferitæ ca soflie. Sacrificiul sæu era conceput ca o
era de acelaøi sex cu fierarul. Femeia aruncatæ acestei divinitæfli
suficientæ, a fost suficient sæ se admitæ cæ divinitatea furnalului
produce aliajul. Pentru ca aceastæ proceduræ economicæ sæ paræ
Maestrul turnætor s-a limitat la a-øi da soflia furnalului divin care
Numai cæ nu întotdeauna s-a sacrificat întregul cuplu.
Conducætori, nu este mai puflin puternic decæt nunflile colective.
curgæ. Sacrificiul unui menaj, atunci când este un menaj de
nu aveau decât sæ se arunce în furnal. Metalul începea imediat sæ
sacrau acestei opere numai maistrul fierar øi cu soflia sa. Amândoi
Dar fuziunea øi aliajul mai puteau fi obfliunte dacæ se con-
flæræneøti – participau în întregime la opera sacræ.
un total suprem. Corporafliile sexuale – tot aøa era øi în serbærile
mai puflin de trei sute de fete øi trei sute de bæiefli. Trei sute este
treaga sa forflæ vitalæ. Pentru a acfliona foalele, nu trebuia sæ fie
fliunii consta în colaborarea sexelor, în care, fiecare dæduse în-
gonice a cæror unire creazæ o operæ perfectæ. Principiul perfec-
Turnætorul øtia de unde sæ ia øi cum sæ combine elementele anta-
metalul era masculin. El era fwminin, acolo unde se sæpa o gauræ.
el apæ, tofli împreunæ. Acolo unde se producea o umflæturæ,
îndeplineascæ. Fonta obflinutæ, ei botezau metalul, aruncând peste
Ei îøi dædeau sufletul (adicæ sufletul) pentru ca fuziunea sæ se
Foalele erau acflionate de bæiefli øi fete virgine, în numær egal.
cæsætorie.
nea metalelor nu putea fi obflinutæ decât pe baza ritualurilor de
ele un principiu de concordie universalæ. Astfel, aliajul øi fuziu-
asupra oamenilor ca øi asupra celorlalte fiinfle. Ele conflineau în
lor, se obflineau obiecte prestigioase a cæror putere se întindea øi
toate lucrurile, fiind unele masculine, altele feminine. Prin unirea
operæ sfântæ. Aceasta se realiza cu ajutorul unor aliaje, metale, ca
De exemplu, fabricarea unor obiecte de metal reprezenta o
o hierogamie430.
arme, fabricarea unui palladium a pærut, la rândul sæu, cæ necesitæ
riilor, dar øi asupra talismanelor dinastice, tambure, trepiede øi
nu numai asupra unui Loc-sfânt, principiul exteriorizat al pute-
creatoare decât unindu-se. Atunci când sprijinæ dominaflia lor,
în lumea umanæ øi naturalæ, se opun øi alterneazæ, dar nu devin
un soi de rostogolire discontinuæ, atrægând astfel ploaia pe care
tunetul o însofleøte øi o semnaleazæ. Øi mai øtia, pe vremea feu-
dalæ, cæ, pentru a obfline ploile bine reglate, era de ajuns sæ se
danseze dansul lui Shang-yang. Acest dans mai era interpretat øi
de cuplurile de tineri. Ei trebuiau sæ-øi miøte umerii (aøa cum
fazani îøi agitau aripile provocând zgomotul tunetului). Mai
trebuiau sæ stea într-un picior, cæci Shang-yang este o pasære
divinæ care nu are decæt un picior (tot aøa cum avea numai un
picior øi fazanul dansator care a apærut pe muntele Yu shan). Yu
cel Mare, când dansa, særea øi el într-un picior, flinându-øi celælalt
picior sæ atârne în spate. Dansa, deci, flopæind, atunci când a
acflionat la punerea ordinei în Apele dezlænfluite. Nu se spune cæ,
aøa cum fæceau dansatorii, acesta purta atunci pene luate de pe
muntele Yu shan, acel munte sacru bântuit de Ursul, care era
tatæl sæu. Ni se spune însæ cæ Yu fæcea pe ursul. Urøii se ascun-
deau iarna, aøa cum fæcea øi tunetul. Tunetul putea sæ-i aibæ drept
emblemæ, la fel de bine ca øi fazanii. Pentru a deschide calea lui
Huan-yuan, conducætorul Statului a dansat dansul ursului. A avut
grijæ sæ-l danseze singur. Numai pentru faptul cæ l-a væzut
îndeplinindu-øi opera sa divinæ, stræpungând muntele, cælcând
pietrele în picioare, soflia sa a fost transformatæ în stâncæ. Pietri-
ficatæ, ea a trebuit, totuøi, sæ se deschidæ, cæci Yu i-a cerut fiului
cu care era însærcinatæ. Se mai povesteøte cæ Yu øi-a despicat soflia
cu o singuræ lovituræ de sabie429.
Dansul sexual al særbætorilor flæræneøti s-a transformat într-un
dans masculin. Bærbatul care danseazæ se identificæ cu Locul-
sfânt, de unde ia însemnele emblematic øi care produce animalul
emblemæ. El posedæ, cu titlul de Centru ancestral, locul sacru care
este bântuit, sub formæ de animal, de sufletul unui stræmoø øi
unde poate fi obflinutæ naøterea unui fiu. Dar, pentru ca Conducæ-
torul dansând, sæ se identifice cu emblema sa, pentru ca sæ se
realizeze o uniune intimæ între el øi Locul-sfânt, trebuie ca dansul
sæ fie completat de un sacrificiu. Victima este soflia dansatorului.
Conducætorul se aliazæ puterii sacre devenind dublura acestuia,
sacrificându-øi soflia.
În clipa în care se doreøte constituirea unei puteri sfinte, este
necesaræ o hierogamie. Aceasta este dotatæ cu o eficacitate totalæ
cu condiflia de a reuni în ea forflele antagoniste (yin øi yang) care,
190
178
nici aceiaøi hranæ. Ei sunt atât de diferifli, încât urmeazæ sisteme
hotæræascæ, zic ei396. Øi unii øi alflii nu au nici aceleaøi preocupæri,
afacerile publice: „Mâncætorii de carne sunt cei care trebuie sæ
popor“395. Sætenii, în schimb, refuzæ sæ se lase amestecafli în
træiesc „dupæ ritualuri“ care „nu coboaræ pânæ la oamenii din
neciopliflii, ceilalfli sunt nobilii. Aceøtia din urmæ, se mândresc cæ
Oræøenii øi sætenii se opun în modul cel mai net: unii sunt
ivealæ, jusctapusæ, Chinei satelor, o Chinæ a oaraøelor.
aparflinând unor familii distincte. În tot cazul, scot mereu la
cel puflin, din cei care nu se cæsætoreau între ei, când oameni
trebuiau sæ se gæseascæ, când oameni purtând acelaøi nume sau,
douæ grupuri exogame øi solidare. Chiar în sate, precum astæzi,
o naturæ relativ complexæ: în compoziflia lor intrau mai mult de
cæ, încæ din zorii timpurilor istorice, grupærile teritoriale erau de
le-a læsat în practicile juridice øi religioase. Se poate presupune
ajutorul momentului de înrudire øi din urmele pe care dualismul
alipirea a douæ grupuri teritoriale nu poate fi doveditæ decât cu
În fapt, existenfla comunitæflilor rurale formate pur øi simplu prin
întârzie acest progres: nu aveau nici un mijloc de a-i trasa curba.
locale (inundaflii, incursiuni nomade) au putut, ici øi colo, sæ mai
defriøærile, drenajul, a progresat amenajarea solului. Cataclismele
densitatea grupærilor a crescut pe mæsuræ ce cu despæduririle,
grupafli în agliomeraflii destul de puternice. Se poate crede cæ
ne permit sæ ni le imaginæm, locuitorii din China anticæ au træit
ncæ din cele mai vechi timpuri, pe care documentele
Î
Locuri sfinte æi oraæe
Capitolul I
districtelor feudale
CARTEA A DOUA: Întemeierea
opuse de orientare: nobilii prefæræ stânga, iar flæranii dreapta397.
Satul are, cel mult, nu decan. Nobilii sunt vasalii unui senior care
este Stæpânul oraøului. Ei duc, alæturi de acesta, o viaflæ ce este în
întregime ocupatæ cu ceremoniile de curte. Reunifli în jurul
Stæpânului, ei cântæ dispreflul lor faflæ de „poporul câmpurilor,
poporul neciopliflilor – træind numai ca sæ mænânce øi sæ bea... –
Dar ei, tofli nobilii, ei, tofli vasalii, – se grupeazæ øi formeazæ
Virtutea conducætorului“!398.
fiæranii trec drept mici arendaøi. Oræøenii sunt, oare, niøte
cuceritori? Nu existæ senior færæ oraø øi, despre orice oraø se
spune cæ a fost fondat de un senior. Acesta este deoarece
descendentul unei familii victorioase care ar fi introdus, dintr-o
datæ, în China, regimul feudal øi organizarea urubanæ? Nu existæ
nici o rafliune de ordin istoric care sæ permitæ acceptarea acestei
ipoteze sau sæ fie respinsæ. Istoria nu aduce nici o mærturie în
favoarea unei invazii: dar, de ce China ar fi suferit mai pufline
invazii în antichitatea necunoscutæ, decât în timpurile istorice?
Invers, opoziflia dintre nobili øi flærani este un fapt: dar cu ce drept
sæ afirmæm cæ invadatorii preupuøi erau organizafli din punct de
vedere feudal? Opoziflia poate rezulta dintr-o evoluflie diferitæ a
obiceiurilor, în douæ medii distincte, dar de aceeaøi origine. Este
posibil ca niøte invadatori sæ fi pætruns în China, dar putem
explica apariflia districtelor feudale fæcând abstracflie de orice
ipotezæ de ordin pur istoric. Puterea conducætorilor pare sæ se
bazeze pe credinflele care au început sæ se contureze în mediile
flæræneøti.
Conducætorul posedæ o putere identicæ cu cea pe care co-
munitæflile flæræneøti o atrubuie Locurilor lor sfinte. El îøi exercitæ
aceastæ putere într-un oaraø, considerat ca un Centru ancestral.
În Locurile-Sfinte aveau loc marile særbætori care erau în
acelaøi timp øi târguri; aici se comunica cu solul natal; aici erau
invitafli stræbunii sæ vinæ sæ se reîncarneze. Oraøul nobil este sfânt:
el confline o piaflæ, un altar al Solului, un templu al Stræmoøilor.
Oraøul fondatorului unei dinastii senioriale poartæ titlul de Zong.
Acest cuvânt este întrebuinflat øi pentru a desemna grupurile de
persoane ce sunt unite de cultul aceluiaøi stræmoø. O expresie
precum Zhou-zong, nu poate fi înfleleasæ decât ca: Centrul
ancestral al neamului Zhou. Dar acelaøi cuvânt se regæseøte øi în
179

feudale.
comunitæfli flæræneøti se prezintæ ca Centrul acestral al unei dinasti
filiaflie, Când sunt astfel imaginate lucrurile, Locul-sfânt al unei
interdependenflæ care poate apærea sub aspectul unui raport de
Între Locul-sfænt øi Conducætor existæ o legæturæ de
sacre care au dat naøtere la (prinflii din) Fu (øi din) Shen“406.
domneascæ, „Munflii sfinfli au fost aceia care øi-au coborât puterile
dobândi fiecare lângæ un râu geniul specific, care i-a abilitat sæ
venerabili. Invers, în timp ce Shen nong øi Huang-di au putut
precum Yu cel Mare, curg Fluviile auguste øi sunt ridicafli Munflii
reprezintæ dublura celuilalt. Prin efectul Virtuflii unui Fondator,
atât de nedistincte, încât Eroul feudal øi Locul sæu sfânt fiecare
duratæ, aceeaøi întindere, aceeaøi calitate, aceeaøi naturæ. Sunt
Puterea Conducætorului, puterea Locului-sfânt, au aceeaøi
prevestire a ruinei“405.
sale. Când Muntele se næruie sau când Râul seacæ, este o
epuizat. „O seniorie trebuie sæ aibæ sprijinul Munflilor øi Fluviilor
sunt neputincioase, dacæ Virtutea propie Familiei senioriale s-a
dacæ Muntele sau Râul se aratæ neputincioøi, iar Munflii øi Fluviile
principiul exteriorizat al puterii sale. Acesta nu are eficacitate
colegial, cu locurile sfinte din regiunea sa. El vede în ele
decât asupra fidelilor sæi. Puterea pe care el o are, o defline, în mod
de puternic ca øi ei. El nu domneøte mai puflin asupra naturii,
naturalæ, precum øi ordinea umanæ. Conducætorul este, øi el, la fel
consacrate adunærilor flæræneøti. Ei sunt cei care regleazæ ordinea
sau Fluviu se regæseøte, în întregime, eficacitatea locurilor
lor, seniorii acordæ un cult unui munte sau unui râu. În acel Munte
fost atins, adeseori, de procedeul de diferenfliere. În afara oraøului
la altarele unde sunt cinstifli zeii diferenfliafli. Locul-sfânt însuøi a
transferatæ (câteodatæ, tocmai am væzut-o, cu numele sæu cu tot)
adresat unor forfle sfinte nedefinite. Virtutea Locului-sfânt a fost
Cultele urbane rezultæ din dezmembrarea unui cult rural,
spunea, de asemenea, în acest caz, cæ øi râurile se întreceau
împreunæ, øi acestea erau, færæ îndoialæ, întreceri sexuale, cæci
divinitæflile celor douæ râuri care se împreuneazæ trec drept
divinitæflile de sexe diferite415. Douæ râuri care se împreuneazæ
sunt, în rest, un simbol al exogamiei. Confluenflele erau, într-
adevær, locurile consacrate întrecerilor amoroase. În vremea
creøterii apelor, bæieflii øi fetele, trecând apa, credeau cæ ajutæ
reâncarnærile øi cheamæ ploaia care aduce fertilitatea416. Or,
trecerea apei, de cætre grupuri care se confruntæ øi danseazæ, era
practicatæ, se credea, pentru a imita întrecerea a doi dragoni,
mascul øi femelæ. Erau incitafli astfel sæ se uneascæ øi sæ facæ sæ
cadæ astfel apele fecunde417. Se observæ cæ înainte de a fi
emblemæ princiaræ, dragonul a fost motivul dansurilor populare.
Dragonii au reprezentat mai întâi, o proiecflie în lumea miticæ a
ritualurilor øi a jocurilor din timpul særbætorilor sezoniere. Dar
îndatæ ce vedem în ei patronii unui neam de Conducætori, care
numai ea øtie sæ se hræneascæ din ei øi sæ-i facæ sæ prospere, aceøti
dragoni, simple emanaflii ale Locului-sfânt, iau figura Stræmo-
øilor. Întreaga virtute a Locului-sfânt, întreaga virtute a særbæto-
rilor se aflæ în ei. Ea se gæseøte deasemenea, difuzæ, în neamul
eroic. Ea nu se încarneazæ, cu adeværat, decât în cuplul Marilor
Stræmoøi, care asiguræ reîncarnærile. Øi care, numele ei, sunt,
împreunæ, dragoni øi oameni.
Geniul mixt al speciei se mai poate, încæ, individualiza.
Pentru særbætorile de primævaræ din regiunea Tsheng, bæiefli øi fete
se adunæ într-un loc unde cresc orhidee parfumate. Ei culeg øi,
agitându-le pe ape, ei invitau, strigând, sufletele ancestrale sæ
vinæ sæ se reâncarneze. Ei credeau astfel, cæ cheamæ la ei un
suflet - emanaflie(hun) care nu se distinge de numele personal.
Întrecerea o datæ terminatæ, fata primea în gaj o floare de la
bæiatul cu care ea avea sæ se uneascæ. Orhideea de la Locul-sfânt
servea, deci, la procurarea unor maøteri tuturor oamenilor din
Zhang. Ea a sfârøit prin a deveni o emplemæ princiaræ. „Ducele
Wen din Zhang avea o soflie de rangul doi, al cærui nume era Yen
Ji. Ea a visat cæ un trimis al Cerului îi dædea o orhidee (lan),
spunându-i: „Eu sunt Bo-you: sunt stræmoøul tæu. Fæ din aceasta
pe fiul tæu. Pentru cæ orhideea are un parfum princiar (sau, la fel
de bine, pentru cæ orhideea are parfumul flærii), va fi recunoscut
184
188
Ele erau preludiul împerecherii. Astfel cæ în serbærile câmpeneøti,
primævara fiecærui an. Aceste dansuri vizau înmulflirea speciei.
fazanului. Ca øi flæranii øi flæræncile, fazaniflele øi fazanii, dansau în
care nu figurau decât bærbaflii. Exista, odinioaræ, un dans al
Întrecerile sexuale au sfârøit prin a fi înlocuite cu dansuri, în
nunflile omeneøti.
øtiut sæ se obflinæ alianfla cu Locul-sfânt prin alte procedee decât
Bærbaflii au trecut pe primul pklan numai atunci când s-a
Stræmoaøæ, decât un rol subordonat.
nu le prezida singur. Mai mult nu avea pe lângæ soflia sa, Marea
nioaræ numflile colective din vremea særbætorilor sezoniere. Dar
puterea de la un Erou Fondator. Acesta din urmæ prezida odi-
periodic unindu-se printr-o contopire sfântæ cu soflia sa. El defline
Locului-sfânt, este autorul unei concordii fecunde. El a recreat-o
Suprem. Apropierea acestor date aratæ cæ Prinflul, dupæ exemplul
pentru Gao xin un templu care-i era dedicat cu titlul de Mijlocitor
Cerului. Totuøi, la fe ca øi pentru Mamele de familie, s-a construit
admis, mai târziu, cæ Cerul era adeværatul tatæ al acestor Fii ai
întrecere, înghiflând un ou, øi amândouæ în mijlocul câmpului. S-a
picioarele pe urma pasului unui gigant, cealaltæ, dupæ o baie øi o
descendenflæ regalæ. Este adeværat cæ una îi concepuse punând
nioaræ, douæ dintre sofliile sale aduseseræ pe lume un Fondator de
domnitoare. Gao xin merita încrederea ce îi era acordatæ. Odi-
ni se spune. Se limitau numai la a cere acolo copii pentru casa
echinocfliului de primævaræ. Acesta nu era o særbætoare popularæ,
sæ celebreze særbætoarea lui Gao xin la câmp, mai precis, în ziua
unul dintre primii suverani chinezi. Bærbaflii øi femeile se duceau
Acealøi titlu mai este atribuit øi unui erou, Gao xin, care este
primæverii (echinocfliul). El prezida øi unele lustraflii nupfliale.
care înflelepciunea princiaræ le tolera, se spune, în luna a doua a
de un funcflionar însærcinat sæ prezideze „unirile de pe câmp“ pe
Marele Mediator426. În timpurile feudale, acelaøi titlu era purtat
erou, într-adevær, era prevæzut cu un titlu semnificativ, cel de:
særbætorile sexuale în care-øi aveau sursa pacea øi ordinea. Acest
sfânt. La umbra sa, Marele Stræmoø al neamului Yen prezida
un judecætor. El era, în aparenflæ, capacul cel mai sacru din Locul-
Acesta din urmæ, timp de multe secole, a fost venerat - la fel ca
erau date în oraø pe un altar al Solului, øi la poalele unui copac.
drept prinfl (din Zheng) øi va fi iubit. „ Dupæ aceasta ducele Wen
veni s-o vadæ. I-a dat o orhidee øi s-a culcat cu ea. Scuzându-se,
ea a spus: „Servitoarea voastræ este færæ talent (= færæ prestigiu);
dacæ prin favoarea voastræ voi avea un fiu, nimeni nu mæ va
crede: pot îndræzni sæ iau ca dovadæ aceastæ orhidee?“ Ducele
spuse: „Da“. Ea l-a næscut pe (cel care a fost) ducele Mu, al cærui
nume personal a fost Lan (orhidee).. Când ducele Mu s-a
îmbolnævit, a spus: „Când orhideea va muri, øi eu, la rândul meu,
voi muri, eu care træiesc prin ea (sau, la fel de bine, care m-am
næscut din ea)“. Când orhideea a fost tæiatæ, ducele a murit (686
în e.n.). Aceastæ povestire implicæ faptul cæ numele personal,
sufletul exterior sau gajul vieflii, martorul paternitæflii, prestaflia
nupflialæ, principiul maternitæflii, titlul puterii, patronul ancestral øi
emblema sunt ecvivalente nedistincte418. Numai specia
emblematicæ nu este asociatæ decât unui individ øi corespunde, nu
numelui de familie, ci numelui personal. Geniul Locului-sfânt,
încorporat într-o plantæ caracteristicæ, este proprietatea Stræmo-
øului, care se reîncarneazæ øi nu animæ decât pe cel care meritæ sæ
fie Conducætor. Numai atunci când Locul-sfânt, unde planta este
culeasæ, este reprezentat ca un Stræmoø care dæ planta, emblema,
încetând sæ mai fie un lucru al grupului, apare ca o emblemæ
princiaræ. Conducætorul, atunci, posedæ, numai el, geniul Locului-
sfânt øi-l consideræ ca pe un Centru astral.
Un fapt trebuie reflinut: Stræmoøul substituit Locului-sfânt
este un stræmoø matern. În mediile flæræneøti, femeile au fost
primele care au dobândit, cu titlul de mame, o autoritate. În clipa
în care a fost elaboratæ ideea de Terra-Mamæ, nofliunea de înrudire
a pærut cæ primeazæ celei de înrudire, alianflæ din care se detaøa.
Conceputæ ca o legæturæ ce uneøte pe un copil de familia maternæ,
înrudirea a pærut cæ se sprijinæ pe filiaflia uterinæ, øi cæ implicæ o
parte de raporturi individuale. Atinci, færæ îndoialæ, legætura de
apartenenflæ globalæ unind în mod nedistinct o întreagæ comunitate
de locul sfânt al serbærilor sale, a fost imaginatæ sub aspectul
unui raport de filiaflie legând pe Conducætor, care absoarbe
întreaga autoritate, de un stræmoø matern investit cu întreaga
putere a Locului-sfânt.
 187
întreceri de versuri opunând bæiefli øi fete. Sentimentele sale nu
Yen, este celebrat ca justifliar. Dezbaterile la care el prezida erau
întrecerilor amoroase425. Un Fondator, Stræmoøul prinflilor din
plângerile procedurale ale celor care pledeazæ øi litania
de primævaræ424. Pe de altæ parte, acelaøi cuvânt desemneazæ
cu ajutorul întrecerilor dansante, erau astfel celebrate særbætorile
trebuiau sæ fie judecate (la Lu cel puflin) pe malurile râului unde,
în oraø, pe Altarul Solului. Totuøi, procesele cele mai grave
aspectul unor întreceri. Turnirurile judiciare aveau, de obicei, loc
judiciare la care el prezideazæ, sunt niøte lupte de impecaflii øi au
puterea de judecætor øi de mediator în conflicte. dezbaterile
Tot aøa, în oraøul sæu, numai Prinflul este cel care exercitæ
înseamnæ cæ aparflinea unui menaj.
mærturisi cæ el a concentrat în el autoritatea, odinioaræ indivizæ,
tatæl unui popor. El pretinde a fi „øi tatæl øi mama“. Lucrul de a
întrevadæ acest lucru. Conducætorul nu spune niciodatæ cæ el este
puterea a fost deflinutæ de un cuplu princiar. O formulæ lasæ sæ se
maritale. Luna împrumutæ lumina sa de la Soare. Mai întâi, totuøi,
Regina este stabilit cæ nu posedæ decât o reflectare a autoritæflii
femeii o oarecare putere, dar care nu-i aparfline deloc în fapt.
singurul stæpân. Øi, într-adevær, gândirea juridicæ mai acordæ încæ
celebrând, la perioade fixe, hierogamii fecunde. El pare sæ fie
autoritatea celei a Locului-sfânt. El se achitæ de îndatorirea sa
lunile echinocfliale de toamnæ øi primævaræ. Prinflul ø-a substituit
mediu, nunflile colective din serbærile feudale ce erau celebrate în
gândirea feudalæ, mai puflinæ putere decât nu au avut, într-un alt
al echinoxului. Unirea conducætorului cu soflia sa nu are, pentru
trebuie sæ se uneascæ423. Or, luna plinæ este un echivalent ritual
este perfect rotundæ øi se aflæ în fafla Soarelui, regele øi regina
universalæ. Ea trebuie sæ fie reglatæ cu minufliozitate. Când Luna
ræmâne færæ soflie. Viafla sexualæ afecteazæ, într-adevær, ordinea
lor422. Un Conducætor (al unui Stat sau al unei familii) nu poate
opozifliei sexelor este dublat de principiul care cere colaborarea
dacæ ele sunt celebrate de un cuplu de sofli. Principiul necesar al
este nimic færæ doamna sa. Sacrificiile nu sunt valabile decât
indispensabilæ. Un rege nu este nimic færæ regina sa, un senior nu
cea a principiului feminin (Yin)“421. Buna lor înflelegere este
Cerului conduce acfliunea principiului masculin (Yang), soflia pe
Capitolul III
Zei æi conducåtori masculini
P uterea individualæ øi ierarhia dateazæ, în ceea ce
priveøte începuturile lor, din epoca în care a domnit, pentru o
vreme, dreptul matriarhal. Tema Marilor Stræmoøi, a Mame-
lor-Regine, ocupæ un loc în mitologia chinezæ. Orice familie
seniorialæ îøi are originea într-un Erou, dar veneraflia cea mai
mare se îndreaptæ cætre Mama Eroului. În cetatea feudalæ, nimic
nu este mai sacru decât templul Stræmoøului familiei. Cele mai
frumoase dintre imnurile dinastice sunt cântate în onoarea sa419.
În acelaøi timp, organizarea feudalæ se bazeazæ pe recu-
noaøterea privilegiului masculin. Se pare cæ numai prinflii, øi
aceasta din tatæ în fiu, comandæ anotimpurile; numai ei sunt
judecætorii øi menflin printre oameni înflelegerea. Dar diferite
teme, juridice sau mitice, ne permit sæ remarcæm faptul cæ atribu-
tele cele mai arhaice ale autoritæflii princiare, înainte de a aparfline
unui conducætor masculin, au fost defliunte de un cuplu princiar
în care soflia nu a avut, la început, rolul cel mai nesemnificativ.
Din oraøul sæu øi prin simple proclamaflii lunare, Conducæ-
torul, stæpânul calendarului, determinæ aceastæ colaborare a
oamenilor cu natura, ce era realizatæ odinioaræ de nunflile
echinocfliale de Locurile-sfinte. Aceasta este teoria ritualæ. Dar
Ritualurile afirmæ, pe de altæ parte, ca cea mai mare problemæ a
Statului este cæsætoria Prinflului420. Ordinea lumii øi a societæflii
depinde de acest lucru. universul este dereglat imediat ce între
rege øi reginæ unirea nu mai este perfectæ. Dacæ unul sau celælalt
îøi depæøeøte drepturile, Luna sau Soarele intræ în eclipsæ. „Fiul
186
182
consonoanflæ. Aceste fapte ne permit sæ presupunem cæ organi-
urmæ øi numele de familie trebuie sæ existe, se spune, un soi de
scoasæ din hrana luatæ de pe teritoriul familial. Între acesta din
unei esenfle comune. Aceasta, întrefliuntæ de comensalitate, era
baza exclusiv pe legætura emblematicæ de nume øi pe posesia
în Locul-sfânt. Or înrudirea, care implica obligaflia exogamicæ, se
manifestærile, semnele, emblemele unei puteri creatoare realizatæ
cult. Imaginile apærute în peisajul serbærilor erau luate drept
puternice øi confuze, era sufletul oricærei credinfle øi al oricærui
În mediile flæræneøti, un emblematism, hrænit de emoflii
obflinute într-un loc-sfânt, în cursul unei særbætori sezoniere.
sunt legate amândouæ de un mit analog: cel al unei naøteri
neamului lor409. Astfel numeøte emblematic øi emblema realæ
descendenflilor sæi o reînnoire sau un declin al Virtuflii propii
crescufli în mod miraculos, au fost aceia care au anunflat
a primit, ca nume de familie, numele de Zou (ou), niøte duzi
loc numit Câmpia Duzilor408. Dacæ Eroul care s-a næscut din ea
primævaræ407. Unii spun cæ ea a zæmislit, dupæ ce a cântat într-un
l-a dobândit într-o întrecere, chiar în ziua echinocfliului de
care a conceput pentru cæ a înghiflit un ou (zou) de rândunicæ. Ea
posesorii lui Sang-lin (Pædurea Duzilor) au ieøit dintr-o femeie
Singurii calificafli în cultul sæu øi stæpâni ai dansului sæu,
miracol.
Naøterea acestuia din urmæ este datoratæ, în mod normal, unui
rice familie seniorialæ este legatæ de un Fondator.
O
Puteri difuze æi autoritate individualå
Capitolul II
zarea flæræneascæera fondatæ pe un principiu analog cu principiul
totemic. Toteme sau, ca sæ spunem mai bine, embleme erau alese,
dupæ toate aparenflele, printre animalele øi vegetalele care apæreau
în Locul-sfânt în timpul særbætorilor. Unele motive ale vechilor
cântece nu pot fi înflelese decât dacæ vedem în acestea temele unei
incantaflii destinatæ sæ facæ sæ se multiplice o specie asociatæ.
„Læcuste înaripate - ce numeroase suntefli! - Fie ca urmaøi voøtri –
sæ aibæ mari virtufli!“410. Întecerile, dansurile, cântecele încercau
sæ obflinæ, odatæ cu prosperitatea fiecærui grup, pe cea a speciei
emblematice. Plantele øi animalele, ale cæror seminfle øi ouæ erau
consumate, cu scopul asimilærii esenflei lor øi al comuniunii,
înrudindu-se cu ele, trebuie sæ fie, deseori, plante øi animale
obiønuite. Dintr-o sæmânflæ de platan, a luat naøtere Yu cel Mare,
primul rege al Chinei.
Istoria nu se preocupæ decât de marile familii. Nu cunoøtem
decât emblemele princiare. În general, nu sunt animale obiønuite,
ci animale mitice. Natura lor compozitæ trædeazæ o acfliune a
imaginafliei care fline de arta blazonului øi al cærui punct de plecare
a fost dansul. Printre aceste animale heraldice figureazæ Licornul,
ce era încantat cu ajutorul unor versuri asemænætoare cu cele ale
„Læcustelor“411. Cel mai renumit dintre animalele emblematice
este Dragonul. Dragonul, înainte de a fi un simbol al puterii
suverane, a fost emblema primei dinastii regale, cea a familiei Xia
(sau mai degrabæ unul dintre emblemele, pe care tradiflia le
atribuiedinastiei Xia)412. Unul dintre stræmoøii dinastiei Xia s-a
transformat în dragon într-un loc sfânt. Acestæ metamorfozeazæ
s-a petrecut atunci când a fost tæiat în bucæfli. Ea este deci,
urmarea unui sacrificiu. Dragoni au apærut øi când a avut loc o
reînnoire sau un declin al virtuflii generice care autoriza pe cei din
dinastia Xia sæ domneascæ. O ramuræ a familiei lor avea privi-
legiul de a creøte dragoni øi cunoøtea arta de a-i face sæ prospere.
Un rege Xia, pentru a face sæ prospere domnia sa, s-a hrænit cu
dragoni. În sfârøit, doi dragoni-stræmoøi au procurat o naøtere
descendenflilor dinastiei Xia. Fapt remarcabil: înainte de a
dispare, nelæsând din ei decât o spumæ care fecundeazæ, ei au
luptat unul împotriva celuilalt413. Întrecerile între dragoni,
mascul øi femelæ, anunflau ploile øi aveau, drept teatru de desfæ-
øurare, mlaøtinile pe care le formeazæ douæ râuri reværsate414. Se
183
 205
(rang), apoi îl alunga în afara oraøului sæu (rang). Imediat ce n-a
acest caz, cum sæ-l oblige pe acesta din urmæ sæ-i cedeze puterea
mæræciniøuri sau cæsætoria cu fetele Suveranului454. El øtia, în
unele încercæri, aøa cum era, de exemplu, cea a expunerii în
înlocuitæ de Virtutea Cerului – cel puflin dacæ el ieøea victorios din
Pæmântului ajunsese la Ministru, la o oarecare vârstæ, sæ fie
la date fixe, Yin øi Yang, se succed la lucru, tot aøa Virtutea
geniului sæu. Ei rivalizau în egalæ mæsuræ. Tot aøa cum, în Naturæ,
plan, comandând, fiecare, în locurile øi timpurile potrivite
Pæmântului453. Ei colaborau – trecând, poate, pe rând în primul
Ministrul. Suveranul poseda Virtutea Cerului, Ministrul Virtutea
dintre care unul, Suveranul, avea întâietate în fafla celuilalt,
pra epocii în care autoritatea aparflinea unui cuplu de conducætori
cu anotimpurile. Legendele tradifliei chineze ne informeazæ asu-
opuse øi ai geniilor adevrse, Conducætorii alternau la putere odatæ
supune cæ a existat o vreme în care, ca reprezentanflii ai grupurilor
etalon a ordinei care, pentru moment, se opune452. Se poate pre-
alternanflæ ale Naturii øi când corpul lor poate servi de mæsuræ –
puterea numai atunci când esenfla lor ræspunde nevoilor de
mari sau înælflând cætre cer capul lor rotund, candidaflii obflin
puternici în spate, flinându-se bine pe pæmânt pe picioarele lor
dreptaci sau stângaci, graøi sau înalfli, largi în pântece sau
Yin sau de Yang, animafli de spiritul Pæmântului sau al Cerului,
vægæuni451. Posedafli de geniul Apei sau al Focului, pætrunøi de
de Suveran, nu a reuøit decât sæ piaræ înecat în fundul unei
îndrepte cætre apus. Gong-gong, care i-a disputat lui Yao rangul
pilonul Cerului, astfel încât toate astrele au fost nevoite sæ se
deasemenea, cu o lovituræ de corn, muntele Bu-zhou, care era
Dudul scorburos, acel stâlp unde urcau Sorii; el a mai stræpuns
ridice Apele øi sæ le ducæ la atacul împotriva lui Kong-sang,
Sorilor. El a trebuit sæ lupte împotriva lui Gong-gong, care øtia sæ
øi fæcute sæ alterneze. Yao Suveranul øtia sæ regleze mersul
puræ. În realitate, duelurile de elocvenflæ încæierau geniile opuse
nu se gândeau decât cum sæ-øi etaleze virtutea civicæ cea mai
Auzindu-i pe istoricii care le face sæ vorbeascæ, concurenflii
(rang)450.
încerca devandsarea lor prin minarea intenfliei de a o ceda
Shu jing lasæ sæ se întrevadæ vag aspectul tratativelor în care se
mai fiului sæu, Yu cel Mare, i-a revenit dreptul de a fi Ministrul
øi succesorul lui Shun. Legendele chineze – øi aceasta este o
informaflie importantæ – pæstreazæ deci amintirea unui timp în
care puterea se transmitea de la bunic la nepot, særind, în linia de
moøtenire masculinæ, o generaflie.
Acest sistem este caracteristic pentru un drept de tranziflie øi
marcheazæ momentul în care principiul filiafliei prin femei s-a
plecat în fafla principiului invers. Într-o societate în care înrudirea
este de tip clasificatoriu øi în care cæsætoriile, unind un cuplu din
familii exogame, se fac în mod necesar între veri provenifli din
frafli øi surori (veri încruciøafli) – astfel, era organizarea chinezæ –
bunicul patern øi nepotul sæu purta acelaøi nume, chiar øi pe
vremea când acesta se transmitea pe linie uterinæ. Într-adevær,
bunicul patern465 este, în acelaøi timp, øi un stræ-unchi matern:
nepotul îl moøteneøte atât timp cât este øi stræ-nepot uterin. Dar
dacæ bunicul øi nepotul pe linie paternæ aparflin deja aceluiaøi
grup, tatæl øi fiul aparflin unor grupuri apuse. Mai exact, tradifliile
chineze ne scot la ivealæ o opoziflie væditæ între tafli øi fii. Un tatæ
øi un fiu sunt prevæzufli cu genii antitetice, øi atunci când unul este
un Sfânt demn de a domni peste Imperiu, celælalt este un Monstru
care meritæ sæ fie surghiunit. Dar când fiul este surghiunit øi în
aøteptarea ca nepotul (în care trebuie sæ reaparæ toate virtuflile
bunicului) sæ primeascæ moøtenirea, cine va primi mandatul? În
sistemul uterin, transmiterea se face de la unchiul matern la
nepotul uterin. Or (cæsætoria fæcându-se æntre veri provenifli din
frafli øi surori) tatæl femeii nu poate fi decât fratele mamei øi orice
bærbat are drept ginere pe fiul surorii sale. ((Într-adevær466,
acelaøi cuvânt desemneazæ unchiul matern øi socrul (Jiu); invers,
un bærbat îl unmeøte cu acelaøi cuvânt (sheng) pe nepotul sæu
uterin øi pe ginerele sæu). Orice bærbat deci, conform dreptului
uterin, are drept continuator pe fiul surorii sale, dar când
moøtenirea se transmite de la unchiul matern la nepotul uterin,
totul se petrece ca øi cum moøtenirea ar fi transmisæ de la socru
la ginere. Astfel, atâta timp cât filiaflia este stabilitæ în linie
femininæ, fiul care este dintr-un grup opus tatælui, ne putând fi
continuatorul sæu, atunci ginerelui îi revine acest rol, pentru cæ
este un nepot, fiul surorii sale.
208
196
astfel încât o cincime a zilelor unui an (360:5=72) pe care figurau
ræsærit øi este un zeu al vânturilor)). Era deci un sector al lumii
cele Opt Regiuni. ((Vânturile sunt Opt. Tch’e-yeou este zeul unui
Chinei. El avea opt degete la mânæ øi opt la picior øi înspæimânta
optzeci øi unul de frafli reprezentau cele Nouæ Provincii mitice ale
72(8x9) sau 81(9x9) frafli. El era prinflul celor Nouæ Li øi cei
drapel: este numele unei confrerii. Che you nu era unul: el era
you, de altfel, nu este numai numele unui dans øi numele unui
øi câte trei, purtau pe cap coarne de bou øi luptau cu cornul. Che
cunoscut dansul lui Che you. Dansatorii, care se opreau câte doi
dansurilor religioase øi al paselor magice. Este, într-adevær,
reprezentând o luptæ de confrerii care rivalizeazæ cu ajutorul
Acest mit nu este în aparenflæ decât afabulaflia unei drame
teroriza cele Opt Regiuni440.
you. De atunci, Huang-di a domnit în pace, cæci aceastæ efigie
luat drapelul rivalului sæu. Pe acest drapel se afla efigia lui Che
capul tæiat al învinsului era înfipt într-un drapel)). Huang-ti a
Dragonul Ying i-a tæiat capul lui Che you. ((În vremurile feudale,
vremurile clasice, o probæ judiciaræ; cel învins meritæ moartea)).
învingætor din întrecere. ((Întrecerea cu cornul este, chiar øi în
corn, Huang-di a fæcut sæ ræsune urletul dragonului, ieøind
capul sæu cu coarne, el se arunca înainte. Dar, suflând într-un
în formæ de lance. Nimeni nu îndræznea sæ-i reziste când, cu
Soarelui øi al amiezii sale). Che you avea la tâmple pærul împletit
Huang-di pentru a se ridica la locul suveran (care este cel al
Dudul scorburos, de unde Soarele ræsare øi tot de la el a plecat
cele Nouæ Mlaøtini øi l-a atacat pe Kong-sang. Kong-sang este
Ploaia øi Ceafla. Plecând de la râul Berbecului, el a urcat pânæ la
gonul Ying). Dragonul Ying a reunit Apele. Che you a chemat
Ploii. Pentru Huang-di luptau Seceta øi Dragonul ploios (Dra-
acolifli. Che you îi solicitase pe Contele Vântului øi pe Stæpânul
Amândoi s-au înfruntat într-o întrecere în care fiecare avea doi
flinut-o decât dupæ ce l-a învins pe Che you, marele rebel.
Iatæ, de exemplu, cum a cucerit Huang-di puterea. Nu a ob-
rânduire ierarhicæ øi bazatæ pe prestigiu.
øi din aceste întreceri a apærut o nouæ organizare a societæflii,
prestigiu – la întreflinerea unei ordini unice. Din aceste rivalitæfli
atâtsa timp cât divinitatea furnalului nu a fost conceputæ ca
masculinæ. Tang s-a jertfit Pædurii de Duzi (Sang-lin) în care
bæieflii øi fetele se adunau pentru întreceri. Yu cel Mare s-a jertfit
lui Yang-yu. Yang-yu este Locul-sfânt unde Contele Fluviului îøi
are capitala (Huo-zong), Contele Fluviului este cæsætorit øi, chiar
øi numele pe care-l poartæ (Bing-yi) a fost, la început, cel al sofliei
sale. Dacæ Yu s-a sacrificat singur, aceasta se datoreazæ, poate,
faptului cæ sacrificiul sæu dateazæ de pe vremea când zeifla prima
în fafla zeului. Zeul a învins. A sfârøit prin a-i lua zeiflei pânæ øi
numele. Atunci sacrificiile fæcute Fluviului, mereu inspirate de
ideea de hierogamie, au avut drept victime femei434.
Fluviul, pe vremea feudalæ, era onorat cu deosebire în douæ
locuri, la Lin-jin øi la Ye. La ye, în regiunea Wei, el primea un cult
popular la care prezidau vræjitoarele øi invocatori. În fiecare an o
fatæ frumoasæ era aleasæ. Hrænitæ øi aranjatæ ca o logodnicæ, era
pusæ pe un pat nupflial. Acesta pus pe apæ, era purtat pânæ la un
vârtej unde era înghiflit de valuri. Aleasa mergea astfel „sæ se mærite
cu Contele Fluviului“435. Cultul lui Lin-jin a fost de asemenea, færæ
îndoialæ, un cult popular. Dar, în 417 înainte de Hristos, seniorii din
Qin (Shen-xi) au cucerit regiunea. Au anexat øi Locul-sfânt. Una
dintre cele mai mari ambiflii ale lor era de a smulge vecinilor
lor din Shan xi protecflia zeului Fluviului. Trebuiau sæ
idobândeascæ alianfla acestuia. Au câøtigat-o, mai puflin pentru
regiunea lor cât, mai ales pentru neamul lor. În fiecare an. ei au dat
în cæsætorie Contelui Fluviului pe o prinflesæ din sângele lor436.
Dansurile sexuale øi nunflile colective au împodobit Locurile-
sfinte cu o putere augustæ. Aceastæ putere a fost în continuare
captatæ de o familie de Conducætori. Sacrificiul menajului,
semi-sacrificiu al Fondatorului, sacrificiul sofliei, sacrificiul
fecioarelor servesc la încheierea unei alianfle øi consistæ într-o
uniune. Locul-sfânt, chiar øi atunci când devine un Centru
ancestral øi când divinitatea sa capætæ træsæturi masculine, îøi
pæstreazæ, datoritæ hierogamiilor, puterea complexæ. Tot aøa,
atunci când se stabileøte privilegiul masculin, Conducætorul
ræmâne prevæzut cu o dublæ însærcinare. Puterea sa se întinde
asupra forflelor antagonist care constituie universul, Yin øi Yang,
Cerul øi Pæmântul, Apa øi Focul, Ploaia øi Seceta...Dar aceastæ
autoritatea mixtæ nu a putut sæ se concentreze în el decât cu preflul
celor mai teribile sacrificii.
193
 207
unei generaflii excluse de la putere. Trebuia sæ fie sacrificat. Nu-
(ca øi Dan zhu) fiul mai mare al unui Suveran464. El aparflinea
domnie. Gun, într-adevær, care a fost tatæl unui Suveran, era øi el
calitæfli nici puterea pentru a fi Ministru, nici pentru a succede la
exocistul cu pielea de urs. Înfrângerea sa ne aratæ cæ el nu avea
unui discurs, nici dansul nebunesc în mijlocul câmpului, precum
Cerului. Nu i-a servit la nimic proclamarea titlurilor sale în timpul
apoi sæ-øi ia rangul de Suveran obfline, în continuare, Virtutea
posedæ Virtutea Pæmântului care-i dæ abilitatea de a fi Ministru,
sæ-l determine pe Suveranul sæu sæ-i cedeze puterea. Pretindea cæ
regla Apele. O ambiflie nemæsuratæ l-a dus la pierzanie. El a dorit
Vægæunii Penei, prinse mai întâi de la Shun însærcinarea de a
Gun care, ciopârflit øi metamorfozat în urs, a devenit geniul
lui Dan zhu) era sacrificat la periferie.
sa în afara oraøului, sau fiul sæu mai mare (aceasta a fost soarta
învins îøi plætea învingerea prin moartea sa, sau prin expulzarea
pætratul, îi încadrau pe secunzii lor463. Conducætorul dansului
(trei în fafla altor trei) opunând doi conducætori care, formând
nia venirii la putere cuprindea, în aparenflæ, o întrecere dansantæ
Cerului øi ale Pæmântului. Ministrul se spune: Trei Duci. Ceremo-
anotimpurile. Suveranul øi Ministrul îøi împærfleau Virtuflile
sæ fi fost diferite pe vremea în care, pentru a guverna lumea øi
conducætor nou se fæcea cu ajutorul unor ritualuri care nu trebuie
geniu devine462. Instalarea noului an øi înscæunarea unui
sinucidæ, cel mai adesea aruncându-se într-o præpastie al cærui
de îndatoririle ce-i revin unui conducætor, pleacæ, imediat, sæ se
Personajul asupra cæruia el pare atunci cæ doreøte sæ se descarce
în momentul luærii puterii sæ nu se fi fæcut cæ doreøte sæ-o cedeze.
dar a ceda pentru a avea. Nu existæ nici un suveran chinez care,
Rang înseamnæ a exila; dar acelaøi cuvânt mai înseamnæ a ceda,
anului vechi øi la instalarea anului nou poartæ numele de rang.
al unui conducætor461. Ritualurile care servesc la expulzarea
patru porfli: victima era un dansator, dar un dansator ca substitut
cædea sæ se sacrifice un om øi sæ se arunce membrele sale la cele
prestigiul unui øef înpræøtiind o ordine îmbætrânitæ a Timpului, se
Confucius, Chinezii mai credeau încæ în aceea cæ pentru a stabili
patru porfli cardinale ale oraøului pætrat460. Pe vremea lui
de urs. Ceremonia era terminatæ îndepærtând victimele la cele
mai existat în Yao decât o Virtute ce îmbætrânise, Shun, Ministrul
øi ginerele sæu, græbindu-se sæ-l îndepærteze de la putere455, a
celebrat ascensiunea sa la rangul de Suveran oferind un sacrificiu
Cerului. Dan zhu, fiul mai mare a lui Yao, s-a aflat, se spune – øi
asta færæ îndoialæ pentru a servi drept victimæ, cæci se øtie din altæ
parte cæ Dan zhu a fost surghiunit sau asasinat – la acest sacrificiu
inaugural care s-a fæcut la periferia capitalei456.
Shun, dupæ o altæ tradiflie, øi-a inaugurat puterea deschizând
toate cele patru porfli cardinale ale oraøului sæu pætrat. Cu aceastæ
ocazie, el a surghiunit la cei patru poli ai lumii patru personaje
infestate cu o virtute perimatæ øi ræufæcætoare. Aceøti patru
monøtrii se împart (cæci organizarea tributæ a societæflii este încæ
dominatæ de dualism) în douæ bande de trei (odinioaræ se dansa
în grupuri de câte trei). Unul dintre monøtrii expulzafli, într-ade-
vær, are ca nume Trei-Miao (San-miao). Trei-Miao, care era o
fiinflæ înaripatæ, a fost izgonit în Extremul- Occident, pe Muntele
Penei unde pæsærile se duc, în fiecare an, sæ-øi reînnoiascæ penele.
Pe acest munte care are trei vârfuri, træiesc trei pæsæri sau, la fel,
o bufniflæ cu un singur cap, dar cu trei corpuri. Trei-Miao este, de
altfel, identic cu cazanul Glouton, care este un trepied457. Faflæ de
Trei-Miao, unic øi triplu, ceilalfli monøtri formeazæ un trio de
complici. Principalul personaj al bandei este Gun, tatæl lui Yu cel
Mare. El a fost expulzat, în Extremul-Occident, pe un munte al
Penei unde apæreau fazani dansatori. Acolo, se spune, el s-a
transformat în broascæ flestoasæ cu trei labe. Alflii pretind cæ el a
fost transformat în urs: fiul sæu, mai târziu, a øtiut sæ danseze
dansul ursului. Tradiflia cea mai constantæ pretinde cæ Gun a fost
tæiat în bucæfli, din ordinul lui Shun, ceea ce nu l-a împiedicat
deloc sæ devinæ sub formæ animalæ, geniul Muntelui sau al
Præpastiei Penei458. Astfel Shun nu a putut domni decât dupæ ce
l-a executat pe Gun øi a îmblânzit pe Trei-Miao, acea fiinflæ
înaripatæ care, se pare, era vinovatæ de a fi instaurat dezordinea în
calendar. Dar atunci când Shun, cu scutul øi lancea în mânæ, a
dansat dansul penei, el a putut, sæ reînnoiascæ Timpul459. În
curflile feudale, pentru a inaugura un an nou, trebuia sæ-l faci sæ
danseze, nu pe prinfl, ci pe un exorcist. Acest figurant, purtând o
mascæ la ochii sæi cvadruplii øi înconjurafli de patru acolifli numifli
„nebunii“, dansa, cu scutul øi lacea în mânæ, acoperit cu o blanæ
206
194
a ajuns la putere dupæ ce øi-a „antrenat Virtutea“într-o întrecere
cu niøte tauri øi care mugeau ca niøte vânturi438. Huang-di, la fel,
întrecere dansantæ, divinitæflile sau conducætorii (tot una) înrudifli
plenitudine Virtutea neamului sæu. Mai întâi el a învins, într-o
fulgerului. Yu comanda tunetul. Datoritæ tunetului el a adus la
primul Suveran, este de asemenea fierar. Huang-di este zeul
Yu cel Mare, primul rege al Chinei, este un fierar. Huang-di,
încærca din nou cu prestigiu437.
Atunci ele pleacæ, singure, øi se alæturæ altui stæpân, pentru a se
aceastæ Virtute devine prea slabæ, trepiedurile îøi pierd greutatea.
Virtutea unui neam se clatinæ, epuizatæ. Tot aøa, atunci când
Fluviu sacru. Acestea din urmæ se næmic sau seacæ atunci când
tot aøa cun ea putea fi încorporatæ într-un Munte sau într-un
turnate de Yu cel Mare, întreaga virtute dinasticæ ear încorporatæ,
sfinte øi tragice, sæ fabrice uneltele divine. În trepiedurile magice
manieræ. Ei sunt olari sau fierari. Ei øtiu, cu ajutorul unro uniuni
ajutorul focului. Ei au devenit Stæpâni Focului øi-ntr-o altæ
faptul cæ ei au amenajat solul øi au învins mæræciniøurile cu
defriøærile lor. Dar Eroii Fondatori nu øi-au tras gloria numai din
virtuflile lor virile. Prestigiul lor creøtea pe mæsuræ ce se întindeau
întreceri, cheltuieli, orgii, începuseræ sæ capete încredere în
În vremea iernatului, în casa comunæ, agricultorii, prin
regiuni de confrerii.
tuit – în timpul unor ceremonii din anotimpul de iarnæ – în unele
e pare cæ primele autoritæfli masculine s-au consti-
S
Rivalitåœi æi confrerii
Capitolul IV
în care el l-a învins pe Shen nong. Shen nong ne este, câteodatæ,
arætat prezidând særbætorile forjei (øi se povesteøte cæ fiica sa a
pierit arsæ – sau înecatæ). Dar el este, mai întâi, zeul vânturilor
incendiatoare, zeul focului ce defriøeazæ. El este zeul agricul-
torilor. Huang-di a luptat împotriva lui Shen nong: a luptat de
asemeanea øi înpotriva lui Che-you. Istoricii încurcæ adesea
povestea acestor întreceri. La drept vorbind Che-you øi Shen
nong abia se disting. Amândoi poartæ acelaøi nume de familie.
Amândoi sunt bærbafli cu cap de taur. Numai cæ Che-you nu este
zeul ogoarelor. El este Stæpânul Ræzboiului, inventatorul armelor.
Oasele sale sunt niøte solidificæri metalice. Are cap de aramæ øi
fruntea de fier: tot aøa era fæcut din aramæ øi se termina cu fier
unul dintre instrumentele de care se serveau vechii topitori. Che
you care a inventat topirea metalelor, mænâncæ minereu. El este
forja, forja divinizatæ – øi cu toate acestea asemænarea este
perfectæ între el øi zeul ogoarelor. Apropierea dintre aceste fapte
sugereazæ o ipotezæ. Din masa de agricultori se recrutau con-
freriile de meseriaøi, deflinætorii øtiinflei magice øi stæpâni ai
secretului primelor puteri439.
Existenfla confreriilor rivale presupune un mediu a cærei
organizare nu mai este bazatæ pe simpla bipartiflie. Or, dupæ
concepfliile chineze cele mai vechi, ce sunt cunoscute, Universul
(Universul nu se distinge de societate) este format din sectoare ale
cæror Virtufli se opun øi alterneazæ. Aceste virtufli sunt realizate
sub aspectul Vânturilor. Cele Opt Vânturi corespund, nu numai
unor departamente ale lumii omeneøti øi naturale, dar øi unor
puteri magice. Toate lucrurile sunt repartizate în domeniul celor
Opt Vânturi, dar acestea prezideazæ împreunæ muzica øi dansul.
Dansul øi muzica au ca funcflie amenajarea lumii øi îmblânzirea
naturii în profitul oamenilor. În majoritatea dramelor mitice în
care este comemoratæ legenda unei întemeieri de putere, pot fi
væzute figurând, sub træsæturile Stræmoøilor dinastiei sau a unor
Animale heraldice, fiinfle care conduc un sector al lumii øi care,
în numeroase cazuri, apar sub aspectul Vântului. Suntem deci,
îndreptæflifli sæ presupunem cæ organizærii bipartite a societæflii i s-a
substituit, sau mai degrabæ i s-a suprapus, o diviziune în grupuri
orientate, fiecare fiind însærcinat cu un departament din Univers
øi lucrând toate împreunæ – dansând, întrecându-se, rivalizând în
195
 197
din anotimpul – mort. În timpul lungilor nopfli de iarnæ, este,
punctul de plecare în întrecerile care ocupau reuniunile masculine
dintre confrerii, luptând blazon contra blazon, pare sæ fi avut
Concentrarea puterii care a fost o consecinflæ a rivalitæflilor
concentrat în persoana suveranului, Fiul Cerului.
Stæpânilor Focului de cele mai minunate dintre artele magice s-a
øi ai Fulgerului, pot stæpâni natura. Întreg prestigiul ce a fost dat
ajutorul acestor embleme øi talismane, ergii, stæpâni ai Soarelui
talismanelor øi a emblemelor moøtenite de la fæurarii mitici. Cu
Fulgerului443. – Autoritatea suveranæ are drept bazæ pasiunea
picioare, el era mai degrabæ pasærea Soarelui decât pasærea
øi bufnifla, corbul roøu este un animal al Focului, dar, corb cu trei
familia lor. O ramuræ a familiei Zhou se numeøte: corbii roøii. Ca
Zhou înaintea unui triumf sau când un sfânt avea sæ se nascæ în
Zhou. Pasærea roøie este un corb. Le-a apærut celor din neamul
blazonul stindardului prinflilor din a treia dinastie – cea a familiei
galbenæ figura pe drapelele regale442. – Tot aøa, Pasærea roøie era
animal sacru era o bufniflæ, ce se numea Pasærea galbenæ. Pasærea
galben) a kluat naøtere dintr-un fulger de pe muntele al cærui
(din care descind toate familiile regale), cæci Huang-di (Suveranul
a lui Huang-di, marele fondator, zeul Tunetului øi Primul Suveran
forjei øi pasærea fulger. Este, în egalæ mæsuræ, dublura simbolicæ
care se fabricæ sæbiile øi oglinzile magice. Mai este øi geniul
regalæ. Bufnifla este pasærea solstifliilor, a zilelor privilegiate în
bufniflæ. Bufnifla a fost emblema dinastiei Yin, a doua dinastie
Toboøarul øi care s-a næscut din Muntele Clopotului øi dintr-o
Dragonul-fæclie. – Acest Dragon-fæclie, care se mai cheamæ øi
teribile de tunet. De altfel, o personificare a forjei se numeøte
folosite în întreceri, ele fac sæ urce la cer dragoni printre bubuituri
dispar în râuri læsând acolo ca niøte fulgere sau, atunci când sunt
pæzite de dragoni. Tot aøa, sæbiile regale sunt sæbii-dragoni: ele
dintre blazoanele dinastiei Xia. Or, trepiedurile dinastice sunt
devenit embleme regale. Dragonul a fost, færæ îndoialæ, unul
erau stæpânele artelor focului. Emblemele lor, într-adevær, au
ierarhizatæ a societæflii, rolul dominant aparfline confreriilor care
În rivalitæflile de confrerii care au ajuns la o organizare
confreriilor441.
cei 72 de frafli. 72 este, în rest, numærul caracteristic al
anului formau o perioadæ religioasæ, øi, chiar øi pe vremurile
clasice, anul se încheia printr-un dans al celor Douæsprezece
Animale, care pæreau cæ reprezintæ cele douæsprezece luni. Chiar
dacæ beflia de iarnæ ar fi durat øapte sau douæsprezece zile, este
vizibil cæ ea ocupa o perioadæ de margine plasatæ între doi ani
succesivi.Anul religios al Chinezilor cuprinde trei sute øaizeci de
zile øi douæsprezece luni lunare. Dacæ durata luni a fost mai întâi,
dupæ câte se pare, stabilitæ la douæzeci øi nouæ de zile, mai
ræmâneau la sfârøitul anului o perioadæ de douæsprezece zile ce
puteau fi consacrate celor Douæsprezece Animale. Dacæ lunile
lunare, în mod alternativ mari øi mici, durau unele treizeci øi
altele douæzeci øi nouæ de zile, mai ræmâneau, pentru a încheia
anul, øase zile ce puteau fi dedicate celor øase animale domestice.
Ce-a de-a øaptea zi, ziua omului, deschidea anul. Trebuia sæ fie
ziua unui sacrificiu suprem. Tocmai de aceea, petrecerile cani-
balice ale lui Shou xin au ræmas faimoase. În rest, sângele cu care
era umplut burduful ce reprezenta Cerul era, cu siguranflæ, cel al
personajului care, jucând øah înainte de tir, împotriva Regelui,
deflinuse rolul Cerului.
Beflia de øapte zile sau de douæsprezece nopfli (care are
echivalente în folclorul european precum în obiceiurile vedice)
fline de unele vechi obiceiuri ale flæranilor chinezi. Øi ei, în timpul
lungilor nopfli de iarnæ beau færæ-ncetare. Øi ei îøi încercau atunci
norocul în jocul de øah. Ei mai jucau acel joc al gâtului, acel joc
în care se foloseau sægefli curbe sau zise øerpuitoare, ca acelea pe
care Regele le trægea în Soare sau în Bufniflæ. trebuiau sæ facæ sæ
intre sægeflile pe deschizætura unui ulcior. Mai precis, Chinezii îøi
reprezentau Cerul sub aspectul unui ulcior despicat, fulgerele
ieøind prin acea fantæ. Ca øi ulcioarele, burdufurile din piele de
bou, care au forma unei bufnifle øi care reprezentau Cerul când
erau umplute cu sânge, mai serveau øi pentru pæstrarea vinului.
fiæranii pæstrau astfel vinul în ulcioare, iar nobilii în clopote de
bronz. Øi unii øi alflii îøi însofleau befliile bætând toba în ulcioare øi
clopote. Produceau atunci zgomotul tunetului, atât de bine, ni se
povesteøte, încât fazanii începeau sæ cânte în mijlocul nopflii.
Astfel era trezitæ energia Tunetului, a Focului, a principiului
masculin (Yang). Tunetul, iarna, nu are forfla de a se face auzit;
Soarele abia dacæ se zæreøte. Chinezii credeau cæ Yang, principiul
masculin, în timpul anotimpului rece, era dus cu vorba øi închis
200
204
Conducætor sæ se retragæ øi sæ cedeze puterea (jang)449. Cartea
Analele au pæstrat amintirea unora dintre minunile care invitau un
Înflelept al cærui geniu se adapta mai bine la noile vremuri.
trebuit sæ se dea la o parte din fafla prestigiuluiîn creøtere al unui
la sfârøitul vieflii. A venit pentru amândoi o vreme în care au
transmis autoritatea lor fiilor. Nici mæcar nu øi-au pæstrat-o pânæ
renumele lor, nici Shun, nici Yao, predecesorul sæu, nu au
dupæ trei ani, un oraø“448. Oricare ar fi fost înflelepciunea øi
în locul unde stætea el se forma un sat, un târg dupæ doi ani, iar
lor. Shun era agricultor, pescar, olar øi, „dupæ scurgearea unui an,
ai Chinei sunt niøte reunitori ai poporului, puternici prin øtiinfla
Eroii mitici pe care istoria ni-i prezintæ ca pe primii suverani
care constituie lumea oamenilor øi a lucrurilor.
domni, numai ei øi aøa întreaga viaflæ, asupra ansamblului forflelor
descendenfle de prinfli care-øi transmit din tatæ în fiu, dreptul de a
conducætorii masculini ajunge cu greu sæ devinæ propietatea unei
favorabilæ concentrærii puterilor. Astfel, autoritatea dobânditæ de
tiflie, chiar când societatea tinde sæ considere organizarea tributæ
atunci când ordinea socialæ nu se mai bazeazæ pe simpla bipar-
forfla: iar, o datæ cu el, dualismul îøi menfline drepturile – chiar øi
nanflei, care prezideazæ întrecerile sezoniere, nu-øi pierde imediat
între ele, a luat naøtere o ierarhie instabilæ. Dar principiul alter-
opuneau sexele concurente, s-au creat autoritæfli masculine, iar
secrete tehnice øi prestigii noi au precedat întrecerile sæteøti care
tunci când rivalitæflile între confreriile bogate în
A
Dinastiile agnatice
Capitolul V
de forflele adverse ale principiului Yin. Nu este, oare, epoca în
care, reduøi la inactivitate, agricultorii se retrag în casa comunæ,
în mijlocul satului care aparfline femeilor? În timpul acestei
retrageri ei îøi concentreazæ energiile øi pot, în sfârøit, sæ ajute la
refacerea forflelor masculine ale naturii. Særbætorile lor de iarnæ se
terminæ, deci, printr-o orgie în care bærbafli øi femei, formând
bande opuse, se înfruntau øi luptau smulgându-øi hainele. Aceastæ
întrecere avea loc noaptea, cu fæcliile stinse. Tot aøa, în timpul
særbætorii regale, bærbaflii øi femeile se urmæreau unii pe alfli,
dezbræcafli. Cântând un cântec în care era vorba despre moartea
soarelui, dansau atunci în cerc ((Sfârøitul unei eclipse ale forflelor
solare este simbolizatæ (lucru øtiut, de altfel,) de dansul unui bæiat
dezbræcat care se învârtea în jurul lui)). La sfârøitul ceremoniei,
fæcliile erau din nou aprinse. Întrecerea dansatæ, opunând bærbafli
øi femei (în særbætoarea regalæ, orgia sexualæ pærea cæ este însoflitæ
de omorârea ritualæ a reginei, care este apoi mâncatæ în comun)
procurase o victorie øi o reântinerire a principiilor masculine ale
Focului. Imediat, imediat ce apæreau zorii, erau ridicate în aer
fæcliile. Era atunci arætat un bæiat foarte tânær, al cærui corp era
roøu-sângeriu øi care era perzentat gol. Acest copil reprezenta
Soarele nou-næscut. Era numit zeul Cerului. În legendele Regilor
decæzufli, intrarea copilului roøu simbolizeazæ sosirea unui
Conducætor nou, înlocuindu-l la putere pe Conducætorul care nu
a øtiut sæ-øi refacæ virtutea în declin. Într-adevær, petrecerile øi
befliile din timpul iernii serveau la reînnoirea forflelor vitale ale
bætrânilor. Særbætorile din casa comunæ continuau mai ales într-
o orgie de bæuturæ. Era atunci gustat vinul nou, fabricat iarna øi
conflinut în burdufuri, ulcioare sau clopote. Aceastæ orgie se
termina prin urale øi uræri de viaflæ færæ sfârøit: zece mii de ani! Ea
însoflea jocul ulcioarelor øi ear completatæ prin întreceri în
læudæroøenie. Adunaseræ alimente în mormane mai mari decât o
colinæ! Nici un râu nu ar fi putut aduce atâta bæuturæ! Shou xin,
când celebreazæ særbætoarea hibernalæ, înalflæ un munte de hranæ.
El sapæ un eleøteu pe care-l umple cu vin. Pe un asemenea loc de
bæuturæ, ni se spune, se puteau întoarce mai multe coræbii. Pe
græmada de alimente se putea organiza o cursæ de care. În timpul
acestor serbæri câmpeneøti, tofli participanflii sunt obligafli sæ bea
pe sæturate lipæind vinul, tævælindu-se în el ca bivolii. Regele
care, prin diferite probe judiciare, trebui sæ-øi manifeste capa-
201

feudale447.
cu ierarhizarea, organizarea tribut care caracterizeazæ oraøele
cæruia, din vechea organizare dualistæ øi segmentaræ, a ieøit, odatæ
dansante se aflæ la originea progresului instituflional datoritæ
masculine øi care, în timpul iernii, le opunea în întrecerile
format bande de opt) Spiritul de rivalitate care animæ confreriile
tradiflia chinezæ, este numærul vechi al dansatorilor (care, apoi, au
bande de arcaøi care luptæ împreunæ, trei contra trei. trei, dupæ
important dintre ritualurile feudale, tirul este inaugurat de douæ
legiuni. În ceremonia de tir cu arcul, care este poate cel mai
formatæ din apropiaflii sæi. Numai armata regalæ confline øase
mod normal trei legiuni, legiunea centralæ fiind cea a prinflului øi
la dreapta øi la stânga, de casele vasalilor. Armata cuprinde în
de bætælie. Este format din rezidenfla seniorialæ ce este înconjuratæ,
la baza organizærii urbane, cæci oraøul nu se distinge de un câmp
contra trei. Numærul trei se aflæ la baza organizærii militare ca øi
este øi el un zeu al armelor. Amândoi, când se întrec, se întrec trei
divinitate a ræzboiului. Huang-di, fericitul sæu rival, un alt fierar,
inventat armele, este øeful unei confrerii dansante øi este o
al oraøelor øi un comandant de ræzboi. Che-you, fæurarul care a
confrerii a ieøit puterea Conducætorului. Acesta este un fondator
Din særbætorile din casa bærbaflilor øi din întrecerile dintre
capitala care pretinde a fi centrul lumii.
cætorul poate proceda la apoteoza sa. Acesta mai marcheazæ øi
Shou xin sau coloana sa scluptatæ marcheazæ locul în care Condu-
triumfætoare. Destinat încercærii ascensiunii, înaltul turn al lui
el se poate ridica pânæ la al Nouælea Cer, Într-o ascensiune
subteranæ, ce se aflæ la adâncimea celor Nouæ Izvoare. Dipæ care,
øi el sæ se supunæ la o retragere. El este întemniflat într-o cameræ
anului precum un Soare ce ræsare victorios, Conducætorul trebuie
retrage la cele Nouæ Izvoare. Înainte de a apare în dimineafla
Principiul Yang, pe care Yin îl întemeiazæ in timpul iernii, se
nu se ridicæ pe cer decât dupæ ce ai ieøit din Marele Abis.
celei lungi. Aceastæ beflie se face într-un palat subteran. Soarele
Marele Aabis te arunci când te duci beat-mort la o beflie a nopflii
subterane, Izvoarele Galbene, locuinfla morflilor, Marele Abis. În
partea de jos la al Nouælea izvor. Cele Nouæ Izvoare sunt Izvoare
presupunând, cæ ajunge la vârful sæu în al Nouælea Cer, iar în
citatea, trebuie sæ øi-o dovedeascæ, în mod deosebit, umplându-
se ca un burduf. Numai atunci, îmbræcând o platoøæ din piele de
bou, el poate trage în Burduful din piele de bou. Ca un minunat
botez care echivaleazæ cu o renaøtere, el poate sæ facæ sæ cadæ
asupra lui o ploaie din sângele Cerului. Când acesta reuøeøte tirul
inaugural, vasalii îi proclamæ gloria. „A învins Cerul! Nimeni nu-
l întrece în mæestrie!“ Øi uralele øi urærile: „Zece mii de ani! Zece
mii de ani!„ izbucnesc tofli în jurul sæu, uralele ræspândindu-se în
zæri, imediat ce Regele a terminat de bæut.
Særbætoarea regalæ din lunga noapte apare ca o dezvoltare a
særbætorilor din casa comunæ. Ea este bogatæ în ritualuri dra-
matice, dacæ nu chiar oribile, cæci ea marcheazæ punctul culmi-
nant al unei liturghii hibernale în care, cu ajutorul întrecerilor,
încercærilor, sacrificiilor øi sacrementelor, sunt clasate meritele øi
sunt stabilite ierarhiile. Unele dintre aceste întreceri øi petreceri
sunt curioase. Existæ o încercare a balansoarului, care servea la
cântærirea talentelor øi o întrecere a stâlpului abundenflei, ale cærui
victime erau consumate în focul rugului. Shou xin, suveran
nefast, care-i obliga pe supuøii sæi sæ bea dupæ obiceiul boilor
(precum Nabucodonosor), a murit pe un rug (ca øi Sardanapal).
Ca bun fæurar, el øtia sæ prelucreze fierul în mâinile sale puternice
øi (puternic ca Samson) el putea sæ susflinæ lintoul unei uøi øi sæ-i
înlocuiascæ coloana. El a topit øi a scluptat coloane înalte pentru
proba balansoarului sau cea a ascensiunii. A construit de ase-
menea un turn care (dupæ modelul celui din Babel) vroia sæ
ajungæ pânæ la cer. În virful unui astfel de turn trebuia sæ fie
atârnat burduful plin cu sânge care reprezenta Cerul øi în care (la
fel ca Nemrod) Shou xin a tras. S-a væzut deja cæ Burduful ceresc
este o tobæ. Or, în vecinætatea Chinei se afla un popor care, în
fiecare an, sacrifica un om numindu-l „Seniorul ceresc“. Cu
ocazia acestor særbætori, era obiceiul de a atârna o tobæ în virful
unui stâlp de lemn înfipt în pæmânt (Jian-mu). La rândul lor, Chi-
nezii cunoøteau un copac divin care se numea Jian-mu (lemnul-
înælflat). Acest copac se înælfla chiar în centrul lumii øi marcheazæ
mijlocul zilei, moment în care tot ceea ce este perfect drept nu
face nici o umbræ. Copacul Jian-mu este un gnomon. Este øi un
stâlp al abundenflei. Prin el se înalflæ la cer Suveranul, adicæ
Soarele. Chiar dacæ este drept ca o coloanæ, la poalele sale øi la
vârful sæu se aflæ nouæ rædæcini øi nouæ ramuri: acesta înseamnæ,
202
198
Cerului, bogat în cupru, Burduful celest are numele: Haos
roøie, precum minereul în fuziune, øi aflatæ sus de tot pe Muntele
toatæ øi cu ochii ficøi, ea figureazæ o forjæ cu foalele sale. Øi ea tot
o tobæ care este o bufniflæ: producând vânt îndatæ ce respiræ, roøie
pe care fulgerul øi sægeflile nu-l stræpung. Øi mai existæ, în sfârøit,
o bufniflæ (numele sæu este acel al tobei de noapte) care este un sac
în acelaøi timp pasære, sac din piele øi tobæ. Existæ de asemenea
Di-hong, identificat cu un Burduf ceresc. Burduful Di-hong este
Huang-di era Fulgerul. Era deasemenea, sub denumirea de
timpul unei furtuni de apoteozæ.
cereøti s-a încorporat în el. A putut, deci, sæ se ridice la cer în
sa. Cu ajutorul unor sacremente, întreaga virtute a focurilor
care se hrænea cu bufnifle, øtia sæ se identifice perfect cu emblema
sægefli øerpuitoare. Acestea, ca øi fulgerele, poartæ foc. Huang-di,
Împotriva lor, un adeværat suveran trebuie sæ poatæ trage utilizând
galben) era capabil sæ punæ mâna pe bufnifle (Pæsærile galbene).
Astfel stæteau lucrurile cu Huang-di. Huang-di (Suveranul
sæ merite blazonul øi sæ ræmânæ stæpânul dublurii sale mitice.
Burduf. Dar, degenerat, el nu avea în el virtutea care sæ-i permitæ
care avea drepr blazon bufnifla øi în care se purta acest nume:
care permitea sæ-fli încerci norocul. Wu yi aparflinea familiei Yin,
bufnifle. A tras dupæ ce obflinuse, la jocu de øah, lovitura bufniflei
numea Cer. Fæcut din piele de bou, burduful avea forma unei
Cer sau mai degrabæ într-un burduf plin cu sânge pe care el îl
Aøa a fost cazul lui Wu yi, rege færæ Virtute. Wu yi a tras cætre
cerute, a încercat sæ trezeascæ øi sæ capteze energiile Focului.
de fulgere. Trægætorul piere træsnit, cæci, færæ a poseda calitæflile
magicianul incapabil, sægeflile trase cætre cer cad înapoi sub formæ
împotriva lui. În urma unei acfliuni reflexe care-l pedepseøte pe
un Conducætor nedemn vede cum încercarea se întoarce
ceremonie inauguralæ, în care pofli sæ-fli demonstrezi virtutea. Dar
emblema soarelui, a meritat sæ domneascæ445. Tirul cu arc este o
astfel sæ îmblânzeascæ dublura sa cereascæ. Odatæ ce a cucerit
„apærea ca Soarele“, a trebuit sæ tragæ cu sægefli în soare. A reuøit
Pentru a deveni Fiu al Cerului, Yao, acest Suveran care
deascæ cæ este demn de a comanda Cerului444.
Conducætorul este pus la o mare încercare. El trebuie sæ dove-
într-adevær, celebratæ o særbætoare regalæ. Cu ocazia sa,
(Hun-dun). Haosul moare când Fulgerele, de øapte ori, îl
stræpung. Dar aceastæ moarte nu este decât o a doua naøtere. Este
o inifliere. Într-adevær, orice on are øapte deschizæturi pr faflæ. Dar
numai omul cinstit (a se înflelege: un om de neam bun) are øapte
deschizæturi la inimæ. Hun-dun, Burduful – Haos, când era
personificat, era reprezentat ca un încurcæ-lume stupid. Nu avea
nici o deschizæturæ: nu avea „nici figuræ, nici ochi“, adicæ îi lipsea
fafla, respectabilitatea. Într-o dramæ miticæ în care-l vedem
figurând, el este, pânæ la sfârøit, renovat printr-un supliciu. Cu
titlul de Burduf celest, el participæ la un dans, iar, în altæ parte,
este arætat oferind o petrecere. Mai precis el o oferæ Fulgerelor øi
acestea, la rândul lor, îl stræpung de øapte ori, dar nu cu ræutate
pentru a-l omorâ, ci înfleleg prin aceasta sæ-l ræsplæteascæ pentru
primirea lui bunæ.
Tema tirului împotriva Cerului øi mitul Burdufului, pe care
Fulgerele îl orneazæ pæstreazæ, dupæ câte se pare, amintirea
ritualurilor de inifliere øi a încercærilor prin care, mânuind
periculos focul, se dobâbdea, stæpânirea uneia dintre confreriile
de fierari. Aceleaøi încercæri erau impuse unui Rege, Fidel
Cerului. Acesta trebuie sæ øtie sæ amenajeze øi sæ modeleze lumea
în acelaøi fel ca un demiurg. El trebuie mai ales, la timpul potrivit,
sæ restaureze, în întreaga lor glorie, Focurile cereøti øi, cu aceeaøi
miøcare, sæ punæ øi stæpânire pe virtuflile lor446.
Or, cel puflin atunci când el figureazæ în legenda lui Shou xin,
cel mai funest dintre regii în declin, tirul împotriva Cerului,
reprezentat printr-un burduf, apare legat de o særbætoare de iarmæ
ce este numitæ beflia nopflii nesfârøite. Fulgerele stræpung øapte
deschideri în Burduful-Haos. Shou xin (celebru pentru cæ a dorit
sæ verifice, înjunghiindu-l pe Bi-gan, unchiul sæu, dacæ inima
unui înflelept are øapte deschideri) a tras într-un burduf plin cu
sânge. El se pregætise pentru acest tir omorând oameni øi animale
domestice „din cele øase specii“. Primele øase zile ale anului erau
consacrate celor øase animale domestice. Cea de-a øaptea, era
consacratæ omului. Se spune cæ Shou xin øi-ar fi continuat beflia
timp de øapte zile øi øapte nopfli. Un autor povesteøte cæ Shou xin
ar fi fæcut sæ dureze o sutæ douæzeci de zile beflia sa din noaptea
cea lungæ, dar acest lucru, se spune, este o exagerare. Sæ admitem
pur øi simplu cæ s-a înzecit isprava. Ultimile douæsprezece zile ale
199
 221
posibile. S-a sfærøit cu vremea în care echilibrul era idealul dar în
flærile øi familiile de origini diferite. Trecerile, schimburile devin
grupului supus. De acum înainte, øanflurile pot fi astupate între
cu asimilarea cærnii rivalului sæu decæzut, toate virtuflile propii
comunicæ cu învinøii ca cei care dominæ. El îøi înfeudeazæ, odatæ
mænâncæ împreunæ la un banchet între egali, dat învingætorul
Cei doi comandanfli care se înfruntæ nu comunicæ deloc în timp ce
echilibrul, întrecerea triumfalæ se terminæ printr-o încorporare.
care duc la apariflia unor solidaritæfli profunde øi restabilesc
dominaflie. În loc sæ se termine printr-o petrecere øi prin cæsætorii
rivalitate se ascute în acestea øi se transformæ într-o dorinflæ de
mai fie un simplu asediu al rivalitæflilor de curtoazie. Spiritul de
Când întrecerea tinde cætre un astfel de scop, ea înceteazæ sæ
calificærile substanfliale necesare unei noi puteri.
mijloc prin care se poate øterge o frontieræ constæ în a dobândi
odatæ cu o anexare, øi o creøtere realæ a prestigiului? Singurul
dacæ, împingând victoria pânæ la triumf, se cautæ sæ se obflinæ,
banchetul canibalic pe care el l-a celebrat. Acesta nu este necesar
ambiflios înebunit de orgoliu. Nu se ezitæ sæ se povesteascæ despre
ræu. Ducele Xiang din Song este, din contræ, prezent ca un
mâncat: Yu este într-adevær un Erou pe care nu-l putem vorbi de
calificat de barbar, iar istoria se abfline sæ povesteascæ cæ Yu l-a
dans triumfal, un dans de venire la putere. Dar învinsul este
întrecerea lui Yu cel Mare, care sfârøeøte în apoteozæ, este un
tunete. Vântul împotriva tunetului øi dragonii contra taurilor,
învinse de dragoni care urcæ la Cer într-o furtunæ cu ploaie øi
încununeze o întrecere dramaticæ. Genii mugind ca vânturile sunt
sacrificiu este în raport cu un concurs de dansuri. El pare sæ
a sacrificat pe unul dintre servitorii chemafli la reuniune. Acest
convocat o adunare în fiinuturile din Sud492. Øi el, la rândul sæu,
ajungæ la plenitudine prestigiul dinastiei Xia“, Yu cel Mare a
Odinioaræ, când a dorit sæ fondeze o dinastie øi „sæ facæ sæ
(printre zei øi oameni) va dori sæ-l mænânce491?“
„Dacæ este sacrificat un om (a se înflelege: un chinez), cine
un barbar, ci un senior, dar nu aliat. Øi nu aøteaptæ îmfrângerea:
satisface prestigiul, el oferæ un sacrificiu a cærei victimæ nu este
sub autoritatea sa pe barbarii orientali. Numai cæ, pentru a-øi
o adunare, în regiunile de graniflæ din Est, sub pretextul de a reuni
sæ øi s-o ræspândeascæ de sus în jos pe scara fiinflelor, fæcând în aøa
fel încât zeii, oamenii øi toate lucrurile sæ ajungæ la dezvoltarea
lor supremæ“495. Numai fæcând obiectul unor daruri, bunurile îøi
capætæ justa valoare. Circulaflia lucrurilor creazæ valorile øi le
defineøte în acelaøi timp ce ea defineøte øi creazæ ierarhia socialæ.
Virtutea (de) lucrurilor rezultæ din consacrarea pe care le-o dæ
conducætorul cedându-le (rang) Cerului, puterea supremæ.
Norocul rezultæ din sacrificiul, abundenfla (rang) din afronda prin
fertfire (rang)496. În felul acesta, orice dar atrage dupæ sine un
altul de valoare mai ridicatæ (hou-bao). Sacrificiului unui fidel sau
al unui vasal va fi ræsplætit cu binefacerea unui zeu sau dærnicia
conducætorului. Cadourile servesc mai întâi la marcarea respec-
tului øi la îmbogæflirea prestigiului donatorului, apoi sæ facæ sæ se
reverse asupra donatorului respectul øi prestigiul. O emulaflie,
constituitæ în egalæ mæsuræ din dezinteres øi din ambiflie, repre-
zintæ principiul comun al omagiului øi al tributului, al recom-
pensei feudale øi al nobleflei.
Aceastæ emulaflie øi avidæ totodatæ,are forfla dea rupe vechile
bariere. Pofli intra în familia unui Conducætor dacæ i te-ai devotat
pânæ la sacrificiul suprem. Zhao Jien-zi conspiræ (496 î.I.C.);
este prea puternic pentru a fi pedepsit; i se cere numai sæ-øi sacri-
fice cel mai devotat fidel, acesta se oferæ singur morflii; dupæ
sinuciderea lui, el primeøte ofrande în templul familiei Zhao497.
Legæturile de fidelitate vasalicæ (legæturi personale) biruie
legæturile de familie. Ele înving øi legæturile teritoriale. Doi frafli,
vasali personali ai lui Chong-er, viitorul duce Wen din Jin, îl
însoflesc în fuga sa în stræinætate; tatæl lor este un vasal al prinflului
ce domneøte în Jin; el primeøte de la acesta ordinul de a-i face pe
fiii sæi sæ se întoarcæ; dar, refuzæ: „Când un fiu este capabil sæ
deflinæ o funcflie, tatæl sæu îl învaflæ ce este fidelitatea; atunci, el îi
scrie pe o tæbliflæ numele personal ((care este identic cu sufletul
sæu øi se expune pentru el)) øi prezintæ drept gaj o ofrandæ.
((Ritualul omagiului se înrudeøte cu ritmul devotamentului. Dând
o ofrandæ, te dai pe tine însufli în întregime: de acum înainte nu
mai pofli sæ fi în serviciul unui alt stæpân)). A aræta (un suflet)
dublu ((ceea ce ar face fiii mei revenind lângæ domnia voastræ))
este o crimæ498!“. Principiul conform cæruia aparfli în întregime
unui grup unic îøi pæstreazæ valabilitatea, dar gruparea care-l
224
212
doliului øi se terminæ în mod fatal pentru ministru. Dar moartea
Zhou, regentul Imperiului. Astfel regenfla dureazæ în timpul
Wu, fondatorul dinastiei Zhou, se plaseazæ exilarea ducelui de
Yi Yin. Numai în al treile an, care a urmat dupæ moartea regelui
heterodoxæ) spune cæ Tai-Jia, revenind din exil, l-ar fi omorât pe
trei ani, timpul normal de doliu. O tradiflie (respinsæ ca fiind
i succeadæ lui Tang. Yi Yin a ocupat regenfla Imperiului timp de
surghiuni pe Tai-Jia care, conform dreptului agnatic, trebuia sæ-
de-a doua dinastie, Yi Yin, ministrul sæu, a început prin a
fost omorât de Ji, fiul lui Yu. Când a murit Tang, fondatorul celei
(abandonatæ ca fiind heterodoxæ) spune cæ Yi, ministrul, ar fi
Ji a luat puterea, iar Yi a trebuit sæ pæræseascæ Capitala. O tradiflie
ani a luat sfârøit, Yi, ministrul, i-a cedat puterea lui Ji, fiul lui Yu.
lui Yi, ministrul sæu. Când Yu cel Mare a murit øi doliul de trei
doliului. Yu, fondatorul primei dinastii regale, îi cedase puterea
ministrul este cel eliminat, acest lucru se petrece øi pe durata
eliminat. Atunci când, în urma unei inversæri a mecanismului,
puterea fiului, care nu pune mâna pe aceasta ci, din potrivæ, este
teoreticæ este de trei ani. În cel de-al treilea an, ministrul cedeazæ
perioadæ de retragere, care reprezintæ doliul øi a cærei duratæ
pentru moarte. Aceastæ moarte deschide pentru supraviefluitori o
sutæ de ani).Suveranul îøi foloseøte retragerea pentru a se pregæti
bætrâneflea începe la øaptezeci de ani iar un înflelept moare la o
retragere, a cærei durate teoreticæ este de treizeci de ani (cæci
posesia ei. Abdicarea øefului deschide pentru el o perioadæ de
retrageri, el cedeazæ puterea (rang) ministrului, care intræ în
când îmbætrâneøte, se retrage øi, chiar de la începutul acestei
practica cedærii se descompune în douæ gesturi rituale. Suveranul,
Când ea îøi pæstreazæ valoarea iniflialæ øi deplina forflæ,
næscufli.
nuitatea unei descendenfle pe linie paternæ constituitæ din primii
este decât un artificiu de proceduræ destinat sæ asigure conti-
principiul alternanflei, cedarea, fæcutæ în momentul morflii, nu mai
nanfle reale de puteri, apoi a permis regenfla, prin care supraviefluia
valoarea unui ritual øi a servit, la început, la realizarea unei alter-
dispoziflii testamentare în extremis. Dupæ ce a avut, odinioaræ,
depline datoritæ artificiului cedærii (rang) care ia aspectul unei
dreaptæ. Fiul mai mare succede imediat øi aproape cu drepturi
Într-un sistem bazat pe descendenfla masculinæ (dar în care
cæsætoriile continuæ sæ se facæ între veri provenifli din frafli øi
surori) ginerele este în egalæ mæsuræ un nepot uterin, dar el
aparfline unui alt grup decât socrul sæu (al cærui continuator era,
în celælalt sistem, de excludere a fiului). Atâta timp cât fiul, ca
urmare a unei supraviefluiri a sentimentelor moøtenite de la
regimul uterin, continuæsæ aparæ înzestrat cu un geniu contrar
celui al tatælui sæu, atâta timp cât nu sunt deciøi încæ sæ vadæ în el
un continuator posibil øi atâta timp cât pretind sæ fie eliminat,
cumnatul sæu, ginerele (calificat odinioaræ pe deplin sæ primeascæ
moøtenirea), va fi acela care va fi depozitarul acestei moøteniri,
cæci, nepot uterin a aceluia a cærei succesiune se deschide, gi-
nerele este øi unchiul matern al celui (ca nepot moøtenitor patern)
care trebuie, în sfârøit, s-o moøteneascæ467. Astfel deci, atunci
când fiul este surghiunit, ginerele este cel care trebuie sæ-i suc-
ceadæ. Øi, într-adevær, numai în succesiunea Chineazæ din
vremurile antice, ce ne este povestitæ în amænunt, se vede cæ Dan
zhu, fiul mai mare, a fost surghiunit øi cæ Shun care i-a succedat,
era ginerele lui Yao.
Shun, pentru cæ era ginerele lui Yao, era în drept nu numai
sæ-i succeadæ, dar øi sæ fie, mai întâi, ministrul sæu. Într-adevær,
dacæ, în regimul uterin, socrul øi ginerele (unchi matern øi fiul
surorii) aparflin aceluiaøi grup, ei aparflin unor grupuri diferite
opuse imediat ce numele se transmite în linie masculimæ. Or,
Suveranul øi Ministrul (Virtutea Cerului, Virtutea Pæmântului)
trebuie sæ aibæ genii opuse. Ei formeazæ un cuplu de genii rivale
øi solidare, aøa cum sunt solidare øi rivale familiile împerecheate
printr-o tradiflie de alianflæ matrimonialæ. Astfel, dualismul
organizærii politice øi dualismul organizærii familiale sunt strâns
înrudite. Dar, øi într-una øi în cealaltæ organizare, acest dualism
este pe cale de dispariflie: suveranul absoarbe, puflin câte puflin,
puterile specifice ministrului, în timp ce fiul, mai întâi sacrificat
unei rude uterine, reuøeøte sæ-i ia locul.
Tradifliile chineze aratæ cæ, într-adevær, concentrarea puterii
între mâinile conducætorului reiese dintr-un progres paralel cu
dezvæluirea dreptului de moøtenire pe linie masculinæ. În epoca
lui Yao øi Shun (cei doi suverani de care vorbeøte Shu jing),
Ministrul îi succede øi-l expulzeazæ pe fiu. Totul se petrece – pen-
209
 211
juridicæ utilizatæ pentru a suprima principiul succesiunii în linie
mai mic. Aceastæ recunoaøtere a nimoratului apare ca o ficfliune
fraflii mai mici au fost resorbite (în aparenflæ) în profitul fratelui
defunctului470. Nu mai existæ regenflæ. Drepturile fiecæruia dintre
imediat dupæ moartea prinflului, sæ-l investeascæ cu putere pe fiul
accepte. Dar, dacæ el trebuie sæ accepte, el trebuie deasemenea,
Cei mai în vârstæ refuzæ. Cel mai tânær se vede constrâns sæ
mici. Urmând ordinea naøterii lor, el le cedeazæ (rang) puterea.
prin a chema la el, pe patul sæu de moarte, pe propii sæi frafli mai
care doreøte sæ treacæ direct puterea fiului sæu mai mare, începe
næscut. Un prinfl (în anul 489, la sfârøitul perioadei Chun Qiu)
al tatælui, fiul succede imediat tatælui sæu prin dreptul de prim
când, færæ sæ se interpunæ nici unchiul matern, nici fratele mai mic
suprimærii domniei intermediare (regenfla). El este realizat atunci
Mai ræmâne un ultim pas de fæcut care este acela al
face posibilæ transmiterea autoritæflii469.
(rang) prin care puterea este datæ în pæstrarea unei terfle persoane
rivali, fac necesaræ o domnie intermediaræ. Ritualul de cedare
respectarea vechilor sentimente care, fæcând din tatæ øi fiu doi
obligaflii de alternanflæ între douæ puteri care se dubleazæ, permit
ingrat de Herald dinastic. Practica regenflei, ræmæøiflæ a unei
unchiul patern mai mic succedându-i unchiului matern în rolul
vechi ale fraflilor mai mici ai tatælui sæu. Astfel, îl vedem pe
matern, tot aøa øi fiul mai mare a trebuit sæ înlæture drepturile
fiul a avut de luptat împotriva vechilor prerogative ale unchiului
a fost în sfârøit recunoscut privilegiul celui mai mare. La fel cum
termenului), a început sæ ia forma patriarhalæ numai atunci când
indivizibilæ. Ea a fost supusæ unei autoritæfli (în sensul puternic al
fost adoptat principiul agnatic, familia chinezæ a ræmas o familie
cel mai în vârstæ din generaflia cea mai bætrânæ. Chiar øi când a
acordate bætrânilor. Fiecare grup avea ca decan pe reprezentantul a distruge, un spirit de întrecere inspiræ întreaga viaflæ socialæ.
de altæ parte, în familie, ca øi în cetate, primele onoruri fuseseræ cæutând sæ-l domini. O pasiune de a cheltui, de a supralicita, de
putea crede cæ un fiu era imediat capabil sæ-i succeadæ tatælui. Pe øi distante, ci a unei înfeodæri. Nu te pofli uni cu altcineva decât
descendenflii paterni din douæ generaflii succesive pentru a se mai comuniale vizeazæ obflinerea, nu numai a unei solidaritæfli simple
urme ræmâneau din opoziflia care a existat mai întâi între o dorinflæ de a învinge prezideazæ comuniunile. Procedurile
patern, ducele de Zhou, fratele mai mic al lui Wu. Prea multe la origine mai închise. Un spirit ræzboinic a pætruns în întrecere;
Wu. Regenfla (istoria o afirmæ) a fost încredinflatæ unui unchi trund, din contræ, cu o violenflæ cu atât mai impetuasæ cu cât erau
sæu nu au fost tutorele regelui Cheng fiul øi succesorul regelui care închiderea reprezenta regula. Grupuri øi familii se întrepæ-

tru cæ ministrul este un ginere – ca øi cum douæ grupuri agnatice

(aliate la fiecare generaflie prin cæsætori) trebuiau sæ ocupe
alternativ puterea. Dar în istoria fondatorilor de dinastie regalæ,
vedem cum fiul succede øi ministrul este sacrificat. O aceaøi
descendenflæ masculimæ se perpetueazæ la putere, formând o
dinastie. Aceastæ descendenflæ are autoritatea supremæ. Ea nu
posedæ întreaga autoritate. Regele nu poate domni decât cu
concursul unui ministru. Acesta, mai întâi, nu este luat din grupul
agnatic care furnizeazæ descendenfla regalæ. El este luat dintr-un
grup advers. Grupul familial care-i dæ suveranului soflia, îi dæ øi
ministrul. Tang Victoriosul, fondatorul celei de-a doua dinastii
regale, a obflinut-o de la familia Sin pe prinflesa care i-a devenit
soflie, øi, venit cu escorta acesteia, pe Yi Yin care trebuia sæ-i fie
ministru. Succesiunea s-a fæcut în linie masculinæ, dar descen-
denflii agnatici ai lui Tang Victoriosul au avut drept miniøtri pe fiii
lui Yi Yin, ministrul øi cumnatul lui Tang. Se admite cæ funcflia
de Trei-Duci (ministru) conferea însærcinarea de a educa pe
moøtenitorul prezumtiv. Cui i-ar fi convenit mai mult acest rol
(flinând cont de regulile organizærii antice) decât unui unchi
matern? Yi Yin a exercitat deci tutela succesorului lui Tang. Din
familia mamei este ales tutorele aceluia care, conform dreptului
agnatic, trebuie sæ beneficieze de succesiune. Dintre cele douæ
grupuri care se dublau øi alternau odinioaræ la putere, unul dintre
ele nu mai ocupæ decât o poziflie subordonatæ, øi, cu toate acestea,
ceva mai persistæ încæ din principiul alternanflei, Ministrul (care
se pregætea odinioaræ, dublându-l pe suveran, atunci când îi venea
rândul, sæ preia øi autoritatea suveranæ) nu-i mai succede. Totuøi,
el ræmâne însærcinat cu regenfla. Când acesta se încheie, el
cedeazæ, ca odinioaræ, puterea reprezentantului din descendenfla
agnaticæ. Numai fiul ia puterea ce i se cedeazæ (jang) øi ministrul
este de (aceasta a fost soarta lui Yi Yin) care este expulzat (jang),
sacrificat. Øef al înrudirii materne, ministrul a cæzut la rangul de
herald (crainic) al dinastiei agnatice468.
Când a murit regele Wu, fondatorul dinastiei Zhou (cea de-a
treia dinastie regalæ), a existat (ca øi la moartea lui Tang) o re-
genflæ, iar regentul, øi de data aceasta, a trebuit sæ suporte un sur-
ghiun. Dar, cu toate cæ regele Wu a avut drept principal ministru
(ministrul de Ræzboi) pe unchiul sæu uterin, nici acesta, nici fiul
210
Capitolul VII
Principiile înfeudårii
P e vremea armoniei flæræneøti øi a comuniunilor
egalitare, solidaritatea familiilor asociate în comunitæfli rurale se
obflinea cu ajutorul prestafliilor care erau în acelaøi timp alternative
øi totale. Prestafliile ræmân totale, în principiu, atât timp cât regula
alternanflei dominæ organizarea socialæ. Atunci când Shun se
cæsætoreøte cu fiicele lui Yao øi devine ministru cu o viitoare
succesiune, Yao, o datæ cu fiicele sale, îi oferæ boii øi ode, instru-
mentele de muzicæ, scutul øi lancea care vor servi în ræzboi øi în
timpul dansului, hambarul cu ajutorul cæruia el va putea sæ facæ
daruri, pe tofli vasalii øi fiii sæi493. Shun, care primeøte întreaga
moøtenire a lui Yao, îi va da, la rândul sæu, propiul sæu ministru
întreaga sa moøtenire. Dacæ el restituie tot, el nu dæ mai mult
decæt a primit la rândul sæu. Cu totul alta este ordinea feudalæ.
În fiecare clipæ, fiecare bun trebuie sæ fie oferit Conducæto-
rului. Nimic nu poate fi posedat decât dupæ ca a fost mai întâi
cedat (rang) „Când un om din popor are un bun, el îl duce øefului
familiei“. „Când un demnitar are un bun, el îl oferæ seniorului
sæu“. „Când un senior are un bun, el îi cedeazæ (rang) virtutea (de)
Cerului“494.
Un lucru nu este utilizabil decât dupæ ce dæruirea lui l-a
desacralizat, dar acest dar devine profitabil numai dacæ a fost
fæcut unui superior. El echivaleazæ atunci cu o consacrare. Pe
mæsuræ ce un lucru ajunge la un conducætor mai puternic, el se
îmbogæfleøtecu o valoare mai înaltæ. În principiu, conducætorul nu
trebuie sæ acapareze totul. El trebuie sæ øtie „sæ transmitæ averea
223
 217
întrec øi nu færæ o oarecare brutalitate, dar nu se are niciodatæ în
socri øi de gineri“, se duc lupte, cu siguranflæ, sau mai degrabæ se
el sæ mæ atace481!“ Împotriva unei familii sau unei seniorii „de
creadæ acest lucru: „Purtæm acelaøi nume! N-ar fi convenabil ca
avertizat despre intenflii;le sinistre ale unei rude, nu-i vine sæ
nume este un lucru conform cu tradiflia“480. Tot aøa un altul,
înspæimântæ la prima mustrare. „A distruge o seniorie cu acelaøi
vorba. Cum ambiflia îl împinge la o astfel de nebunie, la fel se
ar fi imoralæ întocmai ca øi cæsætoria. De ræzboi, nici nu poate fi
parte, totul este comun. Schimburile sunt imposibile. Ræzbunarea
bine ca øi schimbul de ostateci sau de soflii. Între rude, pe de altæ
vendetele slujesc sentimentului general de solidaritate la fel de
regulate de violenfle øi sfidæri care încheie comuniunile solemne,
mai degrabæ se ascut, poate, decæt sæ se stingæ. Concursuri
unirea prin cæsætorie corespunde unui armistifliu în care rivalitæflile
de ræzboi. Fiind preludiul unor vendete sau încununarea lor,
træind într-o stare de echilibru agitat, care diferæ radical de starea
purtau nume diferite, se uneau prin cæsætorie øi prin ræzbunare,
cu cuvânt: Jiu-sheng = socrii øi gineri) sau frafli (xiong-di). Dacæ
Acesta pærea un lucru imposibil. Tofli chinezii erau aliafli (cuvânt
Între chinezi, într-adevær, ræzboiul a fost odinioaræ interzis.
træiesc barbarii care reprezintæ vânatul Conducætorului.
cuveri în terasele uscate, teren de vânætoare øi de ræzboi. Acolo,
øi oamenii i se supun, datoritæ acestor embleme. Dar nu le poate
monøtrilor învinøi. Cucereøte embleme øi apoi le împarte. Natura
le geniul. El le dæ oamenilor sæi, ca sæ le poarte, numele øi blana
carnea, le poartæ blana, acoperindu-se cu natura lor, asimilându-
stindard, cozile animalelor479. Captureazæ animalele, le mænâncæ
dansând, bætând din tobe, fluturând deasupra capului, ca pe un
Conducætorul este un vânætor, dar care vâneazæ cântând øi
virtute princiaræ øi stæpâneøte Seceta478.
un drapel în vânt: îl prinde øi-l mænâncæ, cæci Wei-tuo are în el o
tuo îmbræcat în violet, aøa cum se cade unui prinfl øi øerpuitor ca
stæpâneøte fulgerul477. Se duce în mlaøtina unde se târæøte Wei-
tunetului: din pielea øi oasele lui el îøi confecflioneazæ o tobæ care
sæ-l gæseascæ pe Kui, bou øi dragonul, care reproduce zgomotul
care bate toba, pe burta sa øi izbucneøte în râs sau, în mæræciniøuri,
tobele sale. El se duce în Mlaøtina sa, sæ prindæ Crocodilul divin
Când oøtirea sa este acoperitæ de glorie, comandantul dan-
seazæ dansul triumfului. „El fline fluierul cu mâna stângæ. Cu
dreapta, securea. El merge în fruntea celor care cântæ victoria.
Face ofrandæ prada“ Prada este formatæ din urechile stângi ce au
fost tæiate duømanilor cæzufli, øi cele ce sunt tæiate captivilor târâfli
la paradæ. A tæia urechea este un gest liminar, care deschide lupta.
Deschide în egalæ mæsuræ øi serbarea ræzboinicæ care o
comemoreazæ. Prima picæturæ de sânge ce este læsætæ sæ curgæ din
urechi, cu ajutorul cuflitelor cu clopoflei, cheamæ la banchet pe zeii
care au fost astfel atenflionafli489. Dansul triumfal se terminæ
printr-un banchet de canibali, în care se reuneau oamenii øi zeii
învingætori. Barbarii nu sunt decât un vânat. Consumându-i, se
pot asimila virtufli stræine øi poate fi operatæ o cucerire.
Tocmai printr-un banchet canibalic poate fi obflinutæ o în-
feudare øi poate fi suprimatæ o frontieræ. Este suficient ca dreptul
de ræzboi sæ pætrundæ în raporturile dintre familii øi cetæfli ca sæ
aparæ ordinea feudalæ øi agnaticæ. Cei care odinioaræ erau tratafli
drept rivali sunt tratafli atunci drept duømani. În loc sæ plece la
ræzbunare, se pleacæ la cucerire. În timp ce ar exista numai dreptul
de a obfline o restituire de prestigiu, se cautæ un triumf total.
În Qin øi Jin490, flæri vecine, domesc familiile rivale. Ele fac
schimburi de grâne øi copii. Dar ducele Mu din Qin cautæ hege-
monia. El pune mâna într-o luptæ (644 î.I.C.) pe ducele Hui,
prinflul din Jin. Îl trateazæ drept captiv øi-l poartæ în triumf. Îl
întemnifleazæ în turnul Ling, reøedinfla prizonierilor destinafli
sacrificiului. Ordonæ purificafliile preparatorii. Dar soflia ducelui
Mu este sora lui Hui. Atunci ea se urcæ imediat într-un alt turn,
cel al femenilor condamnate. Se închide acolo, iar copiii sæi o
urmeazæ. Un mesager, îmbræcat în doliu, se duce sæ transmitæ
soflului ameninflarea unei sinucideri colective. Învingætorul se
vede atunci constrâns sæ renunfle la triumful pe care pretindea cæ-
l særbætoreøte, nu asupra unui barbar, ci asupra unui aliat. Revine
la vechile obiceiuri. Se mærgineøte sæ refacæ, într-un banchet
egalitar, vechea alianflæ a celor douæ flæri rivale. Învinsul nu mai
este nici sacrificat, nici mâncat ca un barbar. El este invitat sæ mæ-
nânce cu învingætorul øapte boi, øapte oi øi øapte porci. Vechea or-
dine este respectatæ. Dar, aproximativ la aceea zi datæ (640 î.I.C.),
ducele Xiang din Song cautæ øi el sæ obflinæ hegemonia. Convoacæ
220
216
Sufletul animalelor captive fluturæ în stindardele sale, ræsunæ în
vânatul, cel care cucereøte un nume, un vânætor de embleme.
cea mai înspæimântætoare476. Conducætorul este cel care procuræ
Îndatæ ce-l pronunflæ, el o zæreøte alergând la el, cuceritæ, pe fiara,
Cunoaøte numele Monøtrilor: acest nume este sufletul însuøi.
pæræseascæ regiunile barbare øi sæ-øi aducæ tributul capitalei.
mesticindu-i pe cei Trei Miao, acele fiinfle înaripate, i-a fæcut sæ
sfinte feroce ale mlaøtinilor øi munflilor, sau dansul care, do-
seze în paøii care-i fac inofensivi pe cei din triburile Che-mei,
înainte de a pune mâna pe putere. Øtie, ca øi Yu cel Mare, sæ dan-
expunerii în brusæ, fie la naøterea sa „ca Hou-zi, fie, ca Shun,
vabile, dincolo de câmpiile cultivate. El a trecut prinîncercarea
triburile barbare care locuiesc în jurul Cetæflii, în zonele neculti-
naja teritoriul. El poate sæ-øi supunæ fiarele sælbatece, demonii øi
sunt defriøate mæræciniøurile øi sunt forjate armele, el poate ame-
øi aduce civilizaflie barbarilor. Stæpân al focului, cu ajutorul cæruia
Conducætorul este un ræzboinic, care îmblânzeøte animalele
fost singurul care a permis creøterea substanflialæ a prestigiului.
cæruia i s-au pus bazele în regiunile de margine ale Imperiului a
posibilæ decât în afara familiei øi a cetæflii. Dreptul de ræzboi,
obflinerea victoriei øi ducerea ei pânæ la capæt nu a fost, la început,
Înfeudarea agnaticæ are ceva din anexarea triumfalæ. Dar
øi înzestrafli cu virtufli eterogene.
apropia pe tatæ øi pe fiu, odinioaræ membri a douæ neamuri diferite
N
umai ritualurile tribale au avut puterea de a-i
Creæterea prestigiului
Capitolul VI
ministrului sau sfârøitul regenflei sunt, în mod normal, marcate de
niøte furtuni minunate care au toate caracterul unei apoteoze, øi
se întâmplæ cæ aceste furtuni izbugnesc în clipa în care regentul
øi noul rege se întâlnesc la periferie. S-a væzut cæ Dan-zhu, fiul
sacrificat al lui Yao, reprezenta Cerul într-un sacrificiu celebrat
la periferie, de Shun, ministrul succesor. Atunci când fiii reuøesc
sæ-i învingæ pe miniøtri, aceøtia, la rândul lor, au fost, færæ
îndoialæ, la terminarea doliului, sacrificafli la periferie471.
Sacrificiul care încheia perioada de doliu (care, teoretic,
dureazæ trei ani – dar primele trei luni sunt perioada cea mai grea
a retragerii) nu trebuia sæ difere sensibil de sacrificiul prin care se
încheia retragerea hivernalæ (care dureazæ trei luni). Ele sur-
veneau la ridicarea interdicfliilor impuse de moartea suveranului
sau anotimpul-mort. Anotimpul-mort este momentul întrecerilor
prin care grupuri opuse rivalizeazæ în prestigiu. În perioada de
doliu, la fel, are loc o lungæ întrecere care-l opune pe ministru
fiului, amândoi luptând pentru virtute øi cæutând sæ iasæ victorioøi
din aceastæ încercare. Aøa au luptat Shun øi Dan-zhu, Yi Yin øi
Tai-jia, iar „seniorii închinafli în unanimitate“ aceluia care,
ministru sau fiu, a øtiut mai bine sæ câøtige geniul defunctului.
Din toate timpurile, în China, doliul a fost considerat ca o
încercare care conferæ dreptul la succesiune. Aceastæ încercare,
chiar øi pe vremea în care domnea dreptul agnatic, fiul nu era
singurul care o suporta. În perioada feudalæ, fiecare familie
deflinea un intendent, un fel de ministru familial, un alter ego al
capului familiei. El era legat de acesta, în mod intim, printr-o
legæturæ la fel de puternicæ ca øi aceea care o uneøte pe soflie de
seniorul sæu. Obligafliile intendentului, pe perioada doliului, nu
erau cu nimic mai uøoare decât cele ale fiului. La sfârøitul
doliului, îi mai reveneau øi altele, mai grele. Este væzut, deseori,
intendentul înflelegându-se cu væduva pentru a gæsi mortului
tovaræøi de mormânt. De fapt, amândoi cautæ sæ se lepede de
propiile lor datorii pe spinarea unor victime substituite. Cel mai
intim dintre vasali trebuie, într-adevær, ca øi soflia, sæ-l urmeze pe
stæpân în mormânt. Ducele Mu din Qin avea trei fideli (Ministrul
se spune Trei-Duci) care i se devotaseræ personal. Aceøtia au fost
sacrificafli la moartea ducelui. Sacrificiul a avut loc atunci când
defunctul øi-a luat în posesie ultimul sæu læcaø472.
213

împærflitæ între prinfl øi ministru, între tatæ øi fiu.
triumfale, dubla virtute a Cerului øi a Pæmântului odinioaræ
nimeni nu poate sæ nege cæ el posedæ în el, datoritæ unei anexæri
nizare. Atunci când, în fafla rivalului sæu, conducætorul a bæut,
cercarea canibalicæ cæ pe un soi de ritual preliminar de intro-
vestirea despre fondarea celor douæ dinastii. Ele nu aratæ în-
Este semnificativ faptul cæ aceste anecdote se regæsesc în po-
Hristos, s-a apucat liniøtit sæ bea supa fæcutæ din tatæl sæu475.
dovadæ de mai puflin eroism atunci când, în anul 203 înainte de
fiertura fiului sæu. Fondatorul dinastiei Han, Gao zu, nu a dat
Sfidat de un rival, regele Wen, fondatorul dinastiei Zhou, a bæut
care, având un alt curaj, au pus bazele unor dinastii glorioase.
cadavrul tatælui lor. Ea ne mai aratæ deasemenea doi înflelepfli
uzurpatori, pierind pentru cæ nu au putut bea fiertura fæcutæ din
Conducætor. Istoria chinezæ ni-i aratæ pe fiii Arcaøului, neam de
unor anexæri øi depæøiri. Aceasta este propiuzis Virtutea unui
sa, dæ dovadæ de o Virtute ambiflioasæ care nu se dæ înapoi din fafla
orgoliu. Eroul, capabil sæ mænâncecarnea cuiva, care nu este ruda
canibalismul este, din contræ, un act de credinflæ øi un act de
permise primului sæu geniu. Când nu este endocanibalism,
El se sacralizeazæ færæ a cæuta sæ depæøeascæ ordinea sacralizærilor
liale. Acela care o îndeplineøte, se picteazæ la o puræ comuniune.
gritatea substanflialæ este o datorie foarte simplæa pietæflii fami-
Endocanibalismul care permite unei familii sæ-øi pæstreze inte-
a se limita la a confirma în bine virtuflile neamului sæu.474.
A se hræni cu carnea mamei (când filiaflia este uterinæ) înseamnæ
Îngroparea definitivæ marcheazæ sfârøitul celor mai dure
ritualuri de doliu. Sacrificiul care o însofleøte asiguræ apoteoza
mortului care, în sfârøit trensformat în Stræmoø, urcæ triumfal la
Cer, escortat de o curte de fideli. Aceastæ înmormântare definitivæ
este precedatæ de o înmormântare provizorie a cærei duratæ
teoreticæ este de trei luni. Îngroparea provizorie se face în casæ.
Mortul se descæmeazæ în mijlocul apropiafliilor sæi. Aceøtia, atâta
timp cât dureazæ perioada în care se împrâøtie duhoarea mortuaræ,
trebuie sæ participe la orice fline de starea mortului. Trebuie sæ-l
curefle de mizerii, cæci mizeria este a lor. Pentru multe popoare
care practicæ sistemul dublei înmormântæri, a mânca carnea
descompusæ a mortului este prima datorie. Chinezii antici øtiau sæ
impunæ datoria de a consuma cadavrul aceluia care, dorind sæ-i
succeadæ, pretindea sæ dobândeascæ virtuflile defunctului. Când a
murit Yi, Marele Arcaø, prinflul din Qiong, „i-au fiert carnea øi
i-au dat-o sæ mænânce fiilor sæi. Fiii nu au putut sæ accepte sæ-l
mænânce (pe tatæl lor). Au fost omorâfli la porflile oraøului
Qiong“473.
Dacæ Tai-jia a ajuns sæ dobândeascæ virtuflile lui Tang, tatæl
sæu, aceasta se datoreazæ faptului cæ, mai puflin timid decæt fiii
Arcaøului, el a luat asupra lui îndatorirea de a uøura de infecfliile
mortuare oasele defunctului. Într-adevær, el nu a ajuns sæ cæøtige
virtuflile paterne numai dupæ ce Yi Yin, ministrul, l-a exilat pe
durata doliului, la Dong acolo unde tocmai era înmormântat
Tang. Yi Yin, cedându-i lui Tai-jia datoria de a purifica impu-
ritæflile funerare, l-a pus în acelaøi timp sæ succeadæ, iar Tai-jia, la
rândul sæu, atunci când Tang a fost trecut în rândul stræmoøilor,
cedând lui Yi Yin, pe care l-a omoræt, onoare de a-l însofli fidel
pe stæpânul sæu, l-a fæcut sæ obflinæ gloria de a fi Heraldul unei
dinastii care se întemeia. Odinioaræ, ca adeværat nepot uterin,
ministrul ar fi reclama, færæ îndoialæ, îndatorirea de a purifica
oasele defunctului øi, pentru a încheia doliul, ar fi ascrificat fiul
la periferie.
Continuitatea descendenflilor regale a fost asiguratæ, dreptul
agnatic a fost stabilit imediat ce fiul, în mod eroic, a avut inima
sæ se uneascæ cu tatæl sæu. Huang-di, næscut pe un munte al
bufniflei, øtia sæ-øi înterflinæ geniul emblematic mâncând bufnifle.
Aceasta era, se pare, obiceiul bufniflelor de a-øi mânca mamele.
214
218
pædurilor, sarea, minereurile, pietrele preflioase, bogæflii exotice,
øi mlaøtinile din Regiunile de graniflæ: produsele mlaøtinilor, ale
aøa, în sfârøit, primul domeniu public a fost constituit din pædurile
dar acest tribut era tributul barbarilor øi nu tributul vasalilor. Tot
øi care au fost, la început, primele mijloace de a achita tributul;
transmiteau puterea armelor de ræzboi sau de dans (este tot una)
ræzboi. Ea conflinea „penele, pærul, dinflii, unghiile“485, care îøi
dinastice. Tot aøa, visteria publicæ a fost mai întâi o visterie de
regiunile de graniflæ emblemele cu care erau ornate trepiedurile
era extras din vægæunile din munfli, la fel cum erau cucerite în
Codurile au fost gravate pe vasele cu trei picioare al cæror metal
cedura devendetæ, apare ca un drept militar, un drept de ræzboi.
Dreptul penal, dacæ depæøeøte simpla justiflie familialæ sau pro-
vânætoare, adicæ în regiunile de graniflæ unde træiesc barbarii.
Fapt semnificativ, primele coduri par sæ fi fost promulgate la
øi familiile.
ezitæ în a rupe echilibrul venerabil care fac intangibile moøtenirile
pot face nici cel mai mic pas cætre progres atât timp cât se mai
asimilezi. Nici dreptul penal, nici dreptul comercial, nici statul nu
care ar continua sæ adere un spirit familial pe care nu ai øtiut sæ-l
milie? Nu pofli læsa færæ stæpâni, nici sæ confiøti niøte câmpuri la
trebuie sæ pofli sæ distrugi în întregime, øi cum sæ distrugi o fa-
autoritæfli cu adeværat suverane. Pentru a putea sæ pedepseøti,
în sens strict, un drept penal înainte ca statul sæ fie în mâinile unei
î.H.) øi a meritat sæ fie blamat484. N-a existat, nu a putut sæ existe,
ca un criminal; dar o astfel de pedeapsæ este un act tiranic (219
divine care trebuie pedepsitæ, muntele este ras øi vopsit în roøu,
întregime, împreunæ cu domeniul sæu. Ca membru al unei familii
de pæmânturile sale. Dacæ este o familie criminalæ, ea este în
prietate483. Nu poate sæ-l instræineze. Øi nici nu poate fi despærflitæ
parte din domeniul sæu: dar nu poate ceda dreptul de pro-
formeazæ un tot unitar. La nevoie, o familie poate ipoteca (xia) o
imediat patrimoniul lor familial482. O familie øi pæmânturile sale
„Este posibil sæ fie întrerupte sacrificiile?“ Atunci reconstituie
formeazæ o familie rivalæ ce îøi are locul sæu în stat. I se spune:
triburile zhao ca pe niøte vasali rebeli, dar aceøtia, în realitate,
î.i.c.) pretinde a fi exterminat întreaga familie Zhao. El consideræ
vedere o victorie definitivæ sau o anexare. Seniorul din Jin (583
acestea sunt primele bogæflii ale statului, acestea sunt singurele
materii care intræ într-o mare circulaflie486. Nici seminflele, nici
stofele nu au fost la început obiecte de comerfl sau de tribut. Ele
serveau numai la prestaflii antitetice. Fæceau obiectul unor
întreceri. Erau împrumutate cu condiflia sæ fie restituite. Ele nu
puteau fi nici vândute, nici circula liber. Produsele agricole,
acestea flineau de câmpurile familiale øi nu puteau fi cedate.
Grupul familial sau sexual care, fæcând sæ creascæ seminflele sau
flesând stofele, cu munca sa, îngloba în ele ceva din sufletul sæu,
le consuma sau le purta dupæ ce le va fi desacralizat printr-un
grup aliat. Acestui grup, puteai sæ-i dai aceste produse, dar ca øi
pe tine, te dai sau mai degrabæ te împrumufli atunci când vrei sæ
participi la o comuniune øi sæ te apropii de celælalt, færæ a te læsa
totuøi anexat în întregime. Din contræ, lucrurile øi fiinflele Regiu-
nilor de graniflæ sunt obiectul præzii, trofeului, obiectul unor
anexæri triumfale. Nimic nu te împiedicæ sæ le distrugi. Numai
acela care are dreptul de a distruge, posedæ în întregime. Numai
acela poate sæ-øi recunoascæ dreptul de a înstræina.
Barbarii sunt, prin natura lor, capabili de unicæ crimæ care
este o crimæ adeværatæ. Ei træiesc în afara ordinei civilizafliei, care
face sæ stræluceascæ virtutea prinflului. Astfel, de când existæ
conducætori øi de când aceøtia pedepsesc crima de rebeliune, cel
vinovat este pedepsit prin exilarea în regiunile periferice necul-
tivate. Expunându-l pe surghiunit, mort sau viu, în flinutul
Monøtrilor, sufletul lui este evacuat din lumea oamenilor. A-l
expulza pe om în flinuturile barbare înseamnæ a-l omorâ, cæci
barbarii sunt mai degrabæ niøte animale decæt niøte oameni487.
Douæ fiinfle omeneøti, doi chinezi, dacæ sunt rude, au o identitate
de geniu; dacæ sunt aliate, geniile lor sunt complementare. Cu
barbarii nu este posibilæ nici o înrudire, nici nu poate fi reglatæ
nici o rivalitate. Diferenfla dintre oameni øi ei este de hranæ, de
îmbræcæminte. Nu se schimbæ cu ei nici grâne, nici stofe. Nu se
pot face cu ei alianfle prin cæsætorie sau pentru vendetæ. Nu se
comunicæ cu ei precum cu comesenii. Sunt læsafli „sæ træiascæ cu
vulpile øi cu lupii“ sau sunt vânafli: li se declaræ ræzboi488. Bar-
barii furnizeazæ captivi, iar regiunile lor trofee. trofeele øi captivi
sporesc prestigiul care dæ glorie. Un triumf o consacræ.
219
 237
Este foarte posibil ca modalitæflile de construire sæ nu fi fost peste
flul nu moare la Chu, el va muri cu siguranflæ în acest palat“532.
dare, pe care numai o moarte nefastæ o putea ispæøi: „Dacæ prin-
acest gest a fost væzut un fel de renegare a patriei, o adeværatæ træ-
pentru a-øi construi un palat în maniera palatelor din Chu. În
din Lu când øi-a abandonat vechea reøedinflæ a pærinflilor sæi
somptuozitæfli. În 541 î. II, toatæ lumea l-a condamnat pe ducele
Combatante. Câfliva mari potentafli s-au luat atunci la întrecere în
minunæflii pot fi imaginate cel mult din perioada Regatelor
cu sæli împodobite cu fildeø øi porfli ornamentate cu jad. Astfel de
fapte istorice, a fost atribuit acestui rege decæzut un palat feeric,
nonsensuri, legendele din ciclul Shou xin au fost transformate în
decorate cu picturi531. Atunci când, îmbogæflite cu o mulflime de
dupæ anul 606, existau palate princiare ale cæror ziduri erau
nu le mai pot stræpunge ca pe cele ale unei colibe. Se spune cæ,
suple, øi mai ales zidurile compacte, pe care øobolanii øi pæsærile
adânci sau luminoase øi înveselite de soare, acoperiøurile cu linii
nivelatæ, ce este înconjuratæ de coloane foarte înalte, sæli vaste øi
øi fliu consiliul!“530. Øi poetul cântæ curtea audienflelor, perfect
sud, la apus! – Acolo locuiesc eu, acolo stau, acolo fac banchete
moaøelor, – palatul meu are cinci mii de picioare, – ferestre la
o locuinflæ imensæ øi fastuoasæ. „Succesor al stræmoøilor øi stræ-
Reøedinfla seniorialæ ne este prezentatæ (de textele lirice) ca
târguøor.
cu reøedinfla Conducætorului øi când acesta nu era decât un
înglobatæ între ziduri – într-o vreme în care cetatea se confunda
Pædurea de Duzi) nu este mai puflin sfânt decât movila împæduritæ
portii oraøului – lemnul sacru al porflilor (ca cel de la Song,
Poate, chiar, cæ acest stâlp sfânt, ce va fi fost la început cel al
central al acestei porfli. Acolo se fæcea consacrarea trofeelor.
urmæ529. Se prea poate ca ea sæ nu fi diferit, la început, de stâlpul
templul ancestral, a fost mai întâi cuprinsæ în poarta acestuia din
Solului care, dupæ aceea, trebuia sæ serveascæ de paravan pentru
færæ îndoialæ, odinioaræ decât un singur altar. Poate cæ tæblifla
Stræmoøi. Altarul Stræmoøilor øi Altarul Solului nu au reprezentat,
cæ era sacrificatæ zeului Solului, trebuia sæ fie consumatæ de
comandantul învins øi destinat sacrificiului. Or victima, cu toate
purtat, în ritmul dansurilor triunfale, ca un suprem trofeu,
propiu zis al oraøului (guo), celælalt încercuieøte periferia, adicæ
toate culturile, întreaga regiune (guo)543. Dar culturile pætrund
pânæ în oraø, trebuind sæ le ajungæ în caz de asediu. Târgurilor
cæflærate la înælflime, strâmte øi cu un aspect chinuit, le succed
cetæfli spaflioase , aerisite, al cæror plan rectiliniu era trasat cu pre-
cizie544. Dar, la fel cum la poalele unui târg se alipea câte o
suburbie de negustori, tot aøa, la întretæierile de drumuri care ies
din porflile oraøului pætrat de la câmpie, se ridicæ cartiere per-
fierice rezervate negustorilor øi meøteøugarilor545. Oraøul, agricol
øi militar, este în egalæ mæsuræ øi un centru de schimburi. La baza
construirii acestor cetæfli noi stæ un sinecism cu totul particular.
Dupæ ce a defriøat brusa, când doreøte sæ punæ bazele unui oraø,
seniorul se asociazæ cu un negustor. Amândoi, pentru ei øi pentru
urmaøii lor, juræ (meng) încheiind un tratat de alianflæ (sin).
Negustorii nu se vor revolta niciodatæ împotriva autoritæflii
senioriale, iar comandantul nu le va cumpæra nimic cu forfla.
„Dacæ ei au un profit din vânzare unor obiectr preflioase“, seniorul
„nu va avea cunoøtinflæ de acest lucru“546. De atunci, în fafla
puterii princiare, se ridicæ puterea øefului negustorilor. Meøte-
øugarii øi neguflætorii îøi execrcitæ meseria prin drept ereditar.
Magistratul care se aflæ în fruntea lor îøi pæstreazæ funcflia din tatæ
în fiu, dar primeøte investitura de la prinfl547. El are dreptul øi
datoria de a participa la delegafliile diplomatice, pe care seniorul
le trimite la curflile vecine. Dar, în timp de ræzboi, negustorii øi
meøteøugarii nu sunt obligafli precum agricultorii, sæ-øi ia armele
sub conducerea seniorului, øi s-a putut vedea (de exemplu la Wei,
în 502) cæ, pentru a fi determinafli sæ se asocieze la întreprinderilor
lor militare, nobilii øi cu comandanflii lor au terebuit sæ negocieze
cu aceøtia548. Oamenii din corporafliile primite la periferie nu
sunt legafli, ca flæranii ræmaøi în cætune, printr-o solidaritate totalæ,
de ræzboinicii ce locuiesc în oraø.
Adæpostifli în spatele meterezelor sacre ale cetæflii, seniorul øi
fidelii sæi træiesc în mod nobil. În oraøul ideal (conform cu planul
ritualurilor), reøedinfla seniorialæ se ridicæ drept în centru. Pætratæ
ca øi oraøul øi împrejmuitæ cu ziduri, ea reprezintæ, singuræ, un
oraø. Zidurile sale trebuie sæ fie foarte înalte, poarta sa frumoasæ
øi somptuasæ. Îøi etaleazæ, pe terenul plat, mai în lateral, construc-
fliile færæ etaj, cæflærate pe terase înalte. Planul sæu a fost fæcut cu
240
228
pensa conferæ noblefle vasalului. Ordinea nouæ s-a creat, bazatæ în
omagiu øi tribut. Tributul conferæ conducætorului putere. Recom-
sub formæ de recompensæ øi de fief ceea ce el a primit cu titlu de
Seniorul redistribuie emblemele, femeile øi grânele. El dæ,
care a atras numeroase daruri.
unui personaj puternic, decât dupæ ce a fæcut parte dintr-un tezaur
valoare, nu are greutate (tchong) decât dupæ ce a fost consacrat
reprezintæ în întregime averea sa øi a fiefului sæu. Nimic nu are
tezaur, un tezaur de embleme, grâne, vasali øi vasale. Acest tezaur
un Conducætor, cæci, din victorie în victorie, el a constituit un
ajunge sæ rupæ vechile bariere domestice øi teritoriale, acela este
sacrificii crude, întreceri ræzboinice, comuniuni de înfeudare,
Acela care, prin provocæri, bravade, pariuri, cheltuieli,
publicæ, ci øi bogæflia unei case senioriale507.
devenise, ca øi bogæflia grânelor øi femeilor, nu numai o bogæflie
familiei lor. Bogæflia dansurilor øi cântecelor lor domestice
reuøiseræ sæ facæ ca întreg poporul sæ comunice spre gloria
ale istoricilor semnificau, færæ îndoialæ, cæ cei din neamul T’ien
cântecele øi dansurile sale dærnicia familie Tian“. Aceste formule
dupæ venirea la putere a familiei Tian“. „Poporul celebra în
cum sunt ginerii; deveneau vasali. „Oamenii de la flaræ suspinau
o legæturæ de dependenflæ. Ei un deveneau în nici un caz aliafli; aøa
uneau cu el prin intermediul lor, contractând, în ceea ce-l priveøte,
acestora. Unindu-se cu femei care erau vasalele lor, aceøtia se
øaptezeci de fii. A mai tras un beneficiu øi mai mare de pe urma
pætrundæ în harem. Practicând astfel ospitalitatea, a dobândit
o sutæ de femei înalte. El permitea oaspeflilor øi clienflilor sæi sæ
ca principiu de înfeudare. Tian chang avea un harem alcætuit din
comuniuni alimentare. Utiliza, de asemenea, comuniunea sexualæ
clienflilor sæi øi al oaspeflilor. Se lega de aceøtia prin daruri øi
tezaur. Familia Tian fæcea daruri indigenilor. Creøtea numærul
grânele. Hambarul familiei Tian era, dimpotrivæ, un adeværat
aveau decât un hambar nefolositor în care læsau sæ putrezeascæ
bætrânæ are mei – ea îl duce lui Tian Cheng-ze“. Prinflii din Qi nu
inegale; dæ 5 øi nu cere decæt 4. Astfel poporul cântæ: „Când o
485) sistemul dublei mæsuri; dæ øi primeøte folosind mæsuri
transforme întreaga flaræ în plebeii sæi. Practicæ (între anii 538 øi
scoaterea vaselor de sub autoritatea casei domnitoare. Vrea sæ
posedæ pe individ nu mai este de tipul familial sau teritorial: este
o grupare feudalæ. Omul devotat aparfline cu totul seniorului sæu.
Acesta îl cæsætoreøte dupæ cum consideræ el. Poate chiar sæ nu flinæ
cont de regula exogamicæ. Gui øi Qing-zhe poartæ acelaøi nume;
dar, la amândoi, legæturile de familie par insuficiente; Gui devine,
deci, vasalul lui Qing-zhe (544 î.I.H.); Qing-zhe îi dæ fiica în
cæsætorie (acest dar este ca o contra-prestaflie a omagiului); cineva
îi spune atunci lui Gui: „De ce nu refuzafli sæ luafli în cæsætorie o
rudæ?“ El ræspunde: „Când cânfli versuri, pofli sæ separi cupletele?
Ceea ce primesc acum, îl cerusem (declarându-mæ vasal)499“.
Regimul feudal antreneazæ o circulaflie a lucrurilor øi a oamenilor
din care rezultæ noi clasæri, mereu în schimbare. Indivizii nu mai
sunt niciodatæ legafli de familiile lor sau de regiunile lor. În
schimb, nici o grupare, familie sau regiune, nu mai este ermeticæ.
Øanflurile care înconjoaræ un domeniu pot fi de acum înainte
deplasate. Ducele Huan din Qi vine în ajutorul lui Yen (663 î.H.).
Seniorul din Yen a-øi aræta recunoøtinfla, se græbeøte sæ-l înso-
fleascæ øi chiar îl însofleøte prea departe. Pætrunde pe teritoriul Qi.
Acesta înseamnæ cæ-l trateazæ pe ducele Huan drept suveran, ca
pe un Fiu al Cerului. Huan, tocmai uneltea la uzurparea presti-
giului regal. Dar numai plecâdu-te îfli „græbeøti ridicarea“ numai
cedându-fli bunurile îfli sporeøti averea. Huan, pentru a marca mai
bine omagiul primit, trebuia trebuia sæ-l decline; dar, pentru a
putea sæ se glorifice, trebuia sæ-l plæteascæ. „El a separat printr-
un øanfl øi a desprins teritoriul pe care ajunsese prinflul din Yen øi
i l-a oferit. Aceastæ moderare, aceastæ generozitate aparentæ era
calculele unui ambiflios; nimeni nu s-a înøelat asupra acestui
lucru: seniorii, aflând isprava, au plecat tofli în urmærirea lui
Qi500. Oferirea unui pæmânt compensând un omagiu este unul
dintre principiile înfeudærii. Qi are aerul cæ îi oferæ lui Yen o
bucatæ din domeniul sæu; de fapt, el îl înfeudeazæ pe Yen. Øi
invers, un omagiu opate compensa un dar de pæmânt. Qin exa-
gereazæ hegemonia, Song este aliatul sæu; ei se unesc øi suprimæ
împreunæ o micæ seniorie (562 î.H.). Jin cedeazæ pæmântul lui
Song, dar nu færæ un gând ascuns. El îl stabileøte, pe propiul sæu
domeniu, pe un reprezentant al familiei învinse, singura calificatæ
pentru a celebra cultele regionale. El cedeazæ deci deflinerea, dar
pæstreazæ drepturile excepflionale. Song nu va poseda teritoriul
225
 239
sunt înconjurate de o dublæ incintæ de ziduri. Unul este zidul
nevoie, întreaga populaflie de agricultori, aceste cetæfli-refugiu
a servi de reøedinflæ ræzboinicilor øi pentru a adæposti, în caz de
barbare. Agricole øi militare, tabere permanente, construite pentru
mare, sæ fie populate cu locuitori, care sæ poatæ stævili nævælirile
populafliei pentru ca oraøele fortifificate, construite în numær
amenajærii solului nu era încæ însoflit de o creøtere suficientæ a
luptei cu natura sau cu barbarii. În secolul al VII-lea, progresul
sæ se fi ridicat în regiunile de graniflæ, ce au fost câøtigate în urma
ansamblu, ele par sæ dateze din epoca primelor mari defriøæri. Par
habitatul uman øi unde apa ajunge la suprafafla solului542. În
de câmpie. Sunt construite pe terenuri abia amenajate pentru
exod sau o cucerire. Spre deosebire de târguri, ele apar ca oraøe
acest tip se prezintæ ca niøte aøezæri noi. Ele sunt ridicate dupæ un
stræbætut de cæi drepte care ajung la porflile cardinale. Oraøele de
câmpurile fiind cultivate în loturi pætrate). Oraøul pætrat este
tabere militare (care, de-altfel, se confundæ cu cea a culturilor –
tributæ, ca øi cea a armatei. Oraøul tinde sæ imite aranjarea unei
legiunea centralæ este ce a prinflului. Organizarea cetæflii este
conducætorii legiunilor din stânga øi din dreapta. Se øtie cæ
districtul din dreapta541. Aceøtia din urmæ sunt, în egalæ mæsuræ,
ritatea conducætorului districtului din stânga sau a celui din
care au, la rândul lor, câte un conducætor, plasafli øi ei sub auto-
înainte, începe sæ se deosebeascæ de târg. Este împærflit în cartiere
însærcinafli, în schimb, cu obligaflii ereditare540. Oraøul, de acum
la sacrificiile cetæflii; capii familiilor furnizeazæ victimele øi sunt
înfeudeazæ. Seniorii øi descendenflii sæi au obligaflia sæ prezideze
câtorva familii (xing) øi seniorul cæruia ele declaræ cæ se
(meng) prin care juræ, sacrificând un bou roøu, conducætorii
nume, a luat naøtere ca urmare a unui sinerism, a unui tratat
înrudifli539. Totuøi, oraøul, odatæ cu el meritæ cu adeværat acest
bloc, decât sæ se supunæ unui senior cu care nu se simfleau
pot fi væzufli locuitorii din Yang-fan, preferând sæ se expatrieze în
unui oraø s-au considerat membrii aceleaøi familii. În 634, mai
comunismului familial, a putut sæ dureze atât timp cât locuitori
Aceastæ promiscuitate, care se explicæ ca o supraviefluire a
ea, sau sæ se comploteze pentru a-i fura frumosul sæu pær538.
putea sæ zæreascæ pe soflia unui rival, sæ punæ la cale o intrigæ cu
tot aceleaøi. Se pare totuøi cæ în toate regiunile, reøedinflele
princiare erau, de cele mai multe ori, reøedinfle umile, repede
construite, repede demolate. În anul 502, de exemplu, un înalt
personaj a construit pentru fiul sæu, alæturi de propiul sæu palat,
o casæ din pæmânt bætætorit533. Pentru ca o înmormântare sæ aibæ
loc, trebuie sæ fie demolate locuinfle întregi534. O veche regulæ
ritualæ (explicatæ de constituflia familiei) impunea ca fiii sæ nu aibæ
aceeaøi locuinflæ ca tatæl lor: taflii øi fiii locuiau (prin alternarea
generafliilor) la dreapta øi la stânga unei construcflii care trecea
drept casa fondatorului lor. Aceeaøi dispoziflie era valabilæ øi
pentru capetele Templului ancestral consacrate stræmoøilor cei
mai recenfli. Toate aceste locuinfle efemere, încercuite de ziduri
joase øi separate de strædufle strâmte, se înghesuiau în jurul unui
fel de donjon. În timpul unor revolte øi vendete (de exemplu la Jin
în 549), ne sunt prezentafli alocatorii særind peste zidurile joase.
Imediat ce se cæflæraseræ pe poarta palatului, puteau sæ facæ sæ cadæ
o ploaie de sægefli în camera primflului; dar un turn fortificat
serveøte de redutæ apærætorilor. La Qi (538), sub un prinfl renumit
pentru fastul sæu, principalul ministru îøi are reøedinfla într-un
cartier jos, unde se aflæ piafla. El locuieøte „într-o casæ scundæ,
strâmtæ, expusæ prafului“. Prinflul este singurul care posedæ „te-
renuri bine luminate, ridicate øi uscate“. Construitæ pe o înælflime
øi flancatæ de turnuri, reøedinfla seniorialæ apare ca un sat fortificat
dominând periferiile joase ale unei piefli535.
Târgul unui conducætor, luând amploare, a sfârøit prin a
deveni un oraø. Zidurile oraøului încercuiesc, odatæ cu casteleul
seniorului, reøedinflele marilor familii vasale. Acestea din urmæ
posedæ øi ele donjonul lor înconjurat de ziduri cu parapete536.
Oraøele, chiar øi în statele mari, nu au fost la început decât o în-
græmædire de construcflii înghesuite unele în altele. De asemenea,
prima idee de urubanism incipient a fost aceea de a lupta
împotriva pericolelor de incendiu. La Song, care tocmai fusese în
parte ars (în 563), propietarii marilor locuinfle au fost obligafli
sæ-øi tencuiascæ zidurile øi s-a hotærât dærâmarea tuturor locuin-
flelor mici537. Aceasta însemna a obfline puflin aer, cæci magaziile
senioriale sau particulare, întrepozite de arhive, arsenale, grajduri,
temple, haremuri se înghesuiau în dezordine. Din înælflimea tur-
nului sæu, de unde se putea vedea în curflile caselor vecine, fiecare
238
226
Înaintea unei lupte, se oferæ o cupæ duømanului. Pentru ca el sæ
încep prin acest gest de provocare care este oferirea unei cupe.
tigve, chefurile feudale, principii de comuniune de (înfeudare,
era un stæpân) beau împreunæ din cele douæ jumætæfli ale aceleiaøi
fidelitate. Dar, în timp ce doi sofli (chiar pe vremea în care soflul
feræ, bæute în comun, o realitate substanflialæ contractelor de
„hambar“ înseamnæ øi „ tezaur“. Bæuturile extrase din grâne con-
de recompensæ; sunt adunate în hambare øi chiar cuvântul
fondat ordinea feudalæ, grânele se schimbæ cu titlul de tribut sau
grupuri învecinate, echilibrul deteriorat de o secetæ). Dar când s-a
din teritoriu (cu excepflia cazului în care trebuie restabilit, între
de cei care le recolteazæ øi nu pentru a fi stocate sau pentru a ieøi
pæmântului, grânele sunt produse pentru a fi consumate imediat
feudalæ se stabileøte cu ajutorul unor bravade. Daruri sacre ale
Instabilæ øi rezultæ din pariurile asupra destinului, ierarhia
înfeudeze501.
în întregime, învins în pariu, ar fi însemnat sæ-l oblige øi sæ-l
totul. Jin nu putea trece peste acest sacrificiu. Dacæ l-a acceptat
El nu a ezitat sæ punæ în jocesenfla însæøi a puterii sale. A sacrificat
de daruri øi de omagii, Song l-a învins pærând cæ-i cedeazæ (rang).
sæ solicite slujbele religioase ale prinflului din Song. În întrecerea
de la el necazul. Færæ care, pentru a-l conjura, Jin ar fi fost obligat
cade bolnav. Un vasal ingenios reuøeøte, din fericire, sæ înlîture
øeful dansatorilor apare. Prinflul din Jin fuge imediat. Totuøi el
întrecere. Purtând drapelul în care fluturæ geniul lui Sang-liu,
familii regale, i se propune o comuniune la fel de temut ca o
oferæ prea mult øi cæ dezvæluindu-i emblema însufleflitæ a unei
acceptæ decât pe jumætate omagiul dansului. El simte cæ Song îi
lui Sang-liu, înseamnæ a-l trata drept suzeran. Prinflul din Jin nu
familiei Yin, pe care a învins-o. A dansa, în onoarea lui Jin dansul
împreunæ cu ei, cei din dinastia Zhou pot sæ danseze dansul
descendenflii familiei Yin nu au putut fi deposedafli. Numai
dinastiei Yin. Acest dans este un soi de blazon regal de care
el dansul lui Sang-liu, dansul lui Tang Victoriosul, fondatorul
banchet pe prinflul din Jin. Îi propune ordonæ sæ se danseze pentru
trebuie sæ-l plæteascæ. Prinflul din Song îl invitæ, deci, la un
necesare exercitærii noilor sale drepturi. Totuøi darul îl obligæ øi
concedat decât ducându-se sæ-i solicite lui Jin slujbele religioase
prindæ puteri! I se va fline piept totuøi502. Dupæ victorie, se oferæ
o cupæ învinsului. Aceasta înseamnæ a-l trata ca pe un vinovat,
cæci învingerea a dat la ivealæ în el un criminal pe care trebuie sæ-l
constrângi sæ se purifice de o virtute maleficæ. Dar mai înseamnæ
øi a-l reabilita øtergând trecutul øi a evita o ræzbunare prin
propunerea unei uniri. Mai înseamnæ, în sfârøit, a marca propiul
sæu triumf503. La turnirurile de tir cu arcul, învinøii, flinându-øi
arcurile destinse, primesc de la învingætori o cupæ din corn. Ei
beau øi-øi ispæøesc înfrângerea. Învingætorii îøi ispæøesc apoi
victoria; beau øi ei la rândul lor, dar din cupa care serveøte la
investituri: Ierarhia odatæ creatæ, solidaritatea este confirmatæ:
tofli comunicæ bând în cerc. A distribui cupele, a distribui
onorurile, se exprimæ cu aceiaøi expresie504. Tot aøa, a primi
grâne echivaleazæ cu primirea un fief. Cel care acceptæ sæ se
hræneascæ din grânele din care alflii îøi iau substanfla vieflii, se
leagæ de însoflitorii sæi printr-o legæturæ de solidaritate totalæ. Ar
trebui sæ refuze, dacæ ar afla în ele un geniu dæunætor a cærei
murdærie l-ar jena. „Nu mai vreau sæ mænânce ceea ce mænâncæ
ei!“ strigæ Jie Zei-chui: tovaræøii sæi de vasalitate i se pæreau prea
avizi øi nesinceri505. Astfel, comuniunile alimentare ajung sæ
lege indivizi din familii øi cu virtufli diferite. Dar, în darul de
hranæ, se simte, ca øi în darul în bæuturæ, voinfla de a impune o
intrecere øi de a încerca o anexare. Un invadator se prezintæ:
primul gest care este fæcut, este de a-i oferi bucate. Nu se doreøte
deloc sæ fie astfel liniøtit. Din contræ, se doreøte prin aceasta a-l
„trata ca pe o victimæ, pe care o îngraøi“. Armata din Chu (536
î.I.C.) pætrunde în teritoriul lui Wu. Prinflul din Wu îl trimite pe
propiul sæu frate sæ ducæ darul în bucate. Acestei bravade i se
ræspunde cu o altæ bravadæ. Chu se simte imediat obligat sæ
sacrifice mesagerul: sângele sæu va servi la ungerea unei tobe de
de ræzboi506. Darul în hranæ sau în bæuturæ are valoarea unei
provocæri care angajeazæ sorta øi legæ destinele. El vrea sæ fie
preludiul unei anexæri.
Spectatorul care, fæcând paradæ de moderaflie rang, este
destul de îndræznefl pentru a ceda totuøi, acela care dæ mai mult,
acela care pare cæ angajeazæ totul în întrecere, numai acela este
capabil de anexæri care permit fondarea unei puteri. La Qi, familia
Tian se pregæteøte sæ uzurpe autoritatea princiaræ. Ea unelteøte la
227
 233
gelor cât øi a cutiilor sonore515.„În antichitate... atunci când se
(paulownias) care sunt folosifli, atât pentru confecflionarea coøciu-
cæror fructe sau bace vor fi oferite stræmoøilor øi acei copaci
(miao). În acelaøi timp se planteazæ copacii (aluni, castani) ale
cea mai sfântæ a oraøului. Este construit apoi templul stræmoøilor
fixatæ. Se începe prin ridicarea meterezelor: acestea sunt partea
ca acestea sæ fie terminate. Ordinea în care trebuie procedat este
atunci pot fi începute construcfliile. La solstifliul de iarnæ, trebuie
adevær, ca anotimpul lucrærilor flæræneøti sæ fie încheiat. Numai
(cætre searæ?), adicæ în a zecea lunæ a anului. Se cuvine, într-
acela în care constelaflia Ding (Pegas?) este la punctul culminant
construcflie. Pentru aceasta, el aøteaptæ momentul propice: este
Când amplasarea este aleasæ, fondatorul dæ ordinul de
bune514.
sfârøit, broasca flestoasæ øi aflæ de la ea dacæ calculele sunt
plasærii (ceea ce va fi numit, mai târziu, fong-shui).Consultæ, în
toare. Lui îi revine rolul de a recunoaøte valoarea religioasæ a am-
constitutive ale lumii. Observæ, în sfârøit, direcflia apelor curgæ- o viaflæ dominatæ în întregime de cultul onoarei øi al etichetei.
ul øi yin-ale flinutului, pentru a øti cum se repartizeazæ principiile au fost mai întâi gentilomi (Jun-zen) træind, la curtea unui senior,
Experimenteazæ versanflii însorifli øi întunecafli, principiile Yang- conducætoare ale nafliunii. Este morala acelor oameni cinstifli care
fixa orientarea, el observæ umbrele (cu ajutorul gnomonului). care avea sæ se impunæ mai târziu ansamblului de clase
magnificæ, procedeazæ mai întâi la inspectarea regiunii. Pentru a curte sau în armatæ, øi din disciplina lor familialæ derivæ morala
toate bijuteriile sale, jaduri, pietre preflioase, øi purtând o spadæ denumiflii oameni de nimic sau flærænoi. Din modul lor de viaflæ, la
ceea ce a reprezentat fondarea unui oraø. Fondatorul, acoperit de cætorii lor se aflau în fruntea unui grup subordonat de flærani,
C
âteva versuri din Shi jing ne dau o idee asupra a ereditar câteva familii vasale care duceau o viaflæ nobilæ. Condu-
mari, când cu niøte târgulefle. Acolo se adunau în jurul unui senior
în oræøelele care începuseræ se semene, când cu niøte sate mai
o investiflie a lor. Aceasta s-a format în curflile senioriale stabilite
în încercærile lor de a reconstitui istoria, nu este pe de-aîntregul
idealul, din care aceøtia s-au inspirat øi care i-a ghidat pe cronicari
li, un sistem juridic fix, næscut dintr-o cartæ constituflionalæ. Dar,
în epoca feudalæ care, pe vremea dinastiei Han, au redactat Zhou
obiceiurile feudale nu trebuie væzut, aøa cum au fæcut specialiøtii
Oraæul în gardæ, o oarecare ordine protocolaræ se menflinea513. În
Capitolul I senioriile care, ca øi familiile vasale, cæutau mereu sæ se pæstreze
ambasador, judecætor, analist ræmâneau în aceeaøi familie. Între
stabilitæ, drepturile ereditare erau recunoscute. Funcfliile de
strict feudal, au ocupat un loc important. Ierarhia era aici relativ

de brazi øi de cedri! – Aøa deci! sæ-i tæiem, sæ-i transportæm, – sæ întregime pe prestigiu. Grupærile uname nu mai sunt ermetice.
cioplim øi sæ tæiem cu fieræstræul! – Cæpriorii de brad sunt lungi, – Oameni øi lucruri circulæ øi, circulând, ocupæ un loc în ierarhie.
coloanele înalte numeroase! „ Arhitectul Hi Si a construit la Lu Ei înceteazæ sæ mai posede virtufli specifice care sæ-i izoleze.
(între 658 øi 626) un templu care a ræmas celebru, cæci forfla co- Dobândesc, în schimb, o valoare care-i claseazæ. În drapel era
loanelor øi deschiderea cæpriorilor au permis sæ se dea deschideri odinioaræ încorporat geniul unui grup; stindardul feudal nu face
foarte largi sælilor, vaste øi lungi. Pentru acoperiøuri erau cæutate decât sæ semnaleze un grad de demnitate: ceea ce era o emblemæ
linii elegante „ca o pasære cu penele moi“. Bordurile acoperi- familialæ a devenit un însemn onorific. În loc sæ mai fie færâmiflatæ
øurilor erau curbate „ca øi aripile fazanului în timpul zborului“524. în grupulefle geloase pe independenfla lor, societatea se compune
Lemnæria era pictatæ somtos. Întreg acest lux, totuøi nu data de din clase etajate. Ea tinde mai mult cætre concentrarea puterilor
mult timp. Conservatorii s-au scandalizat, atunci când (669i I.C.) decæt cætre echilibrul de foøti, sau, cel puflin, cætre ierarhia
la templul din Lu, s-a dorit sæ se sclupteze cæpriorii øi sæ fie prestigiilor.
pictate în oraø coloanele Templului ancestral. Aceasta, dupæ
vechile reguli, nu trebuie sæ aibæ decât un acoperiø de paie525. El
ar fi trebuit sæ fie construit destul de uøor pentru a putea fi
demolat færæ greutate, imediat ce defunctul ar fi încetat sæ aibæ
dreptul la sacrificii obiønuite. Dar seniorii, atunci când au devenit
conducætorii marilor state, au dorit sæ posede stræmoøi eterni. Nu
au mai demolat templele stræmoøilor lor perimafli. Trebuia ca
numai Cerul însuøi, prin fulger øi foc, sæ-øi asume aceastæ sar-
cinæ526.Odinioaræ o construcflie modestæ din pæmânt era consi-
deratæ suficientæ pentru a adæposti (împreunæ cu tofli stræmoøii
care, sub formæ de øerpi, de exemplu, veneau cu toflii sæ ia parte
la dolurile familiale527 micul numær de tæblifle necesar pentru a in-
terveni în favoarea ultimilor morfli – singurii calificafli sæ pri-
meascæ ofrandele personale. Ca øi pentru zeii Solului, într-adevær,
aceste tæblifle de lemn erau considerate centrul ceremoniilor
culturale. Pentru a le aduna pe toate, nu era nevoie decât de o
lædiflæ de piatræ, ce putea fi încuiatæ øi purtatæ într-un sac, atunci
când erau nevoifli sæ se expatrieze528. Comandantul ducea cu sine
la ræzboi, împreunæ cu tableta Solului, øi tæbliflele Stræmoøilor.În
fafla acestora din urmæ, el conferea recompensele. Dar sancfliunile
pozitive øi negative se distribuiau în cadrul aceleeaøi ceremonii,
cea a triunfului. Zeii agrari øi ancestrali au sfârøit prin a-øi împærfli
atributele, odinioaræ individuale. N-au pierdut niciodatæ orice
legæturæ. În oraøele construite dupæ planurile rituale, trebuia sæ
existe, între Altarul Solului øi Templul ancestral, dar foarte
aproape de acesta din urmæ øi servindu-i de paravan, Altarul unui
zeu al Solului Deosebit de redutabil øi respectat. Cætre el era
236
 235
consta în scheletul de lemn. „Sæ urcæm pe muntele Jing – codru
le propti øi a le acoperi. Zidurile erau din chirpici. Tot luxul
împrejmuitæ de ziduri, de unde mergeau sæ ia copaci destinafli a
când au construit un edificiu splendid, acesta se afla pe o înælflime
fusese aleasæ pentru a reprezenta inima cetæflii. Chiar øi atunci
nici acesta nu se distingea, la început de movila împæduritæ ce
atât Templul Stræmoøilor a sfârøit prin a cæpæta strælucire. Totuøi,
Altarul Solului a ræmas mai rudimentar øi cu un aspect barbar, cu
atârnate de un stâlp pentru a fi oferite zeilor din flara natalæ. Cu cât
primitive la consacrarea trofelelor, oameni sau animale. Erau
Tæbliflæ, capac, piatræ, stelæ sau stâlp, par sæ fi servit în epocile
Se spune cæ, în unele flæri, nu era fæcutæ din lemn, ci din piatræ.
pleacæ la ræzboi: în fafla ei el îi sacrificæ pe învinøi øi pe vinovafli.
altarului. Conducætorul o duce cu sine în bagajul sæu atunci când
lucirea fiefului, constituie partea centralæ øi cea mai divinæ a
dintr-un copac a cærei esenflæ trebuie sæ fie conformæ cu stræ-
cel puflin, de o tæbliflæ de lemn. Aceastæ tæbliflæ, scoasæ (teoretic)
acestuia. Altarul Soarelui sunt semnalate de un copac sfânt sau,
oraøului, ba mai mult, tocumai datoritæ ei a fost aleasæ amplasarea
Mei-di), movila sacræ preexistæ, acoperitæ cu copaci, la fondarea
Altarul Solului. De fapt am væzut acest lucru dintr-un citat din
fiefului sæu; el trebuie sæ se serveascæ de aceasta pentru a ridica
ficiarul primeøte pæmânt având culoarea conformæ cu strælucirea
fiefeste deflinut prin investituræ; aceasta se face per glebam; bene-
cu un pæmânt de o singuræ culoare; se admite într-adevær cæ orice
øi oraøul este la fel), trebuie sæ fie acoperitæ, aøa o cer ritualurile,
movilæ, care este pætratæ (cæci pæmântul este pætrat øi, în principiu,
modeste, dintr-o simplæ ridicæturæ de pæmânt bætætorit. Aceastæ
ancestral. Altalul Solului523 este format, ca øi metrezele cele mai
Zeii cetæflii au primit alte læcaøuri: Altarul Solului, Templul
divinitatea oraøului522.
stindardul comandantului lor. În porfli øi ziduri este încorporatæ
sidera cuceritæ odatæ ce, pe zidurile sale, asediatorii îøi înfigeau
borate imediat la intrarea în corturi. În schimb, o cetate se con-
îndoialæ, drapelele cucerite care, dupæ o bætælie la øes, erau ar-
erau atârnate trofeele, armele luate unui conducætor rival øi færæ
bravadæ erau expuse pe ziduri cadavrele capturate, iar la porfli
trædætorului care dorise sæ vadæ pe duøman intrând în oraø. Tot din
trasa planul capitalei, se acorda atenflie alegerii movilei principale
a regatului ce constituia templul ancestral, øi alegerii copacilor cu
cel mai frumos frunziø pentru a crea cu ei pædurea sacræ“516.
Dupæ ce erau terminate zidurile, altarele, plantafliile, care aveau
sæ dea oraøului aerul sænætos, se construia palatul, apoi se ridicau
casele.
Mæreflia unui senior øi cea a oraøului sæu se vede dupæ
zidurile cetæflii. Acestea sunt fæcute din pæmânt bætut atunci când
oraøul nu confline Templul ancestral al descendenflei princiare
(zong-miao); atunci el nu meritæ titlul de zong: este denumit yi,
târguøor. Un adeværat oraø posedæ metereze zidite din în acest
caz, este numit du, capitala517. Zidurile erau construite prin zile
de corvoadæ prestate de agricultori. Aceøtia lucrau în sunetul
tobelor, aøezafli în rânduri, sub ordinele unui nobil: acesta din
urmæ fline în mânæ un ciomag pentru a-i încuraja øi mai ales pentru
a pedepsi cuvintele de ræu augur. Muncitorii lucrau cântând:
nemulflumifli pentru, cu un vers ræutæcios, sæ mai arunce øi câte o
înjuræturæ la adresa meterezelor518. Lucrætorii de la terasamente
aduceau pæmânt în coøuri prinse la spate. Ei îl îndesau între
scândurile care, susflinute de flæruøi øi aøezate pe cant, în linie,
formau o cutie lungæ. Bætætoreau cu grijæ primul strat înainte de
a ridica al doilea rând de zidærie519. Dacæ nu se lucra conøtiincios,
ploile, sæpând gæuri în ziduri, ar fi læsat oraøul pradæ oricæror sur-
prize520. Cel mai greu lucru era construcflia porflilor. Împrejmuite
cu øanfluri, prevæzute cu turnuri øi cu garduri mobile de fier, ele
formau adeværatæ piaflæ a oøtirilor un soi de fortificaflie în unghi,
care constituia marea fortæreaflæ la apærare. Împotriva lor se
concentra efortul atacatorilor. Erau încredinflate unui paznic care
nu avea niciodatæ voie sæ le deschidæ înainte ca cocoøii, cu
cântatul lor, sæ vesteascæ zorile. Postul de gardæ era dat unui
vasal încercat øi consacrat funcfliei sale printr-un soi de marcæ: i
se tæiau picioarele. În nici un caz nu trebuia sæ-øi pæræseascæ
postul de pazæ. În rest, în afara unui duøman hotærât, porflile erau
protejate prin simpla lor sacralitate. Ele îøi datorau consacrarea
capetelor de învinøi ce erau îngropate acolo. Acela care, cu capul
tæiat, aducea un surplus de sacralitate unei porfli meritæ sæ devinæ
gardianul sæu: el percepea, în profitul sæu, drepturile la trecere a
podului521. Pe turnurile porflilor era expus, din bravadæ, capul
234
230
(houen), sufletul – suflu al stæpânului sæu defunct: acest suflet,
princiare, era însærcinat sæ cheme øi sæ fixeze sufletul superior
La curflile senioriale, Marele Pædurar, comandantul vânætorilor
sacrificat de fiul lui Yu pentru a pune capæt doliului tatælui sæu510.
Tigrul, Ursul øi Ursul dungat. Se øtie cæ Yi Pædurarul a fost
i fæcea sæ lucreze sub ordinele sale pe cei patru acolifli: Bradul,
genealogic), øi pe Yi, Îmblânzitorul fiarelor, marele pædurar, care-
pæstrat, ca titlu regal, de cei din dinastia Zhou care-øi legau de el
tovaræøi pe Qi, Stæpânul recoltelor (Hou-zi: acest titlu a fost
purilor øi pædurarul. În timpurile mitice, Yu cel Mare a avut drept
în gândire. Conducætorul avea doi subalterni, inspectorul câm-
øi un bou roøu (Focul). Dualismul domnea atât în societate cât øi
væzute oferind, ca fiind cele mai importante, un bou negru (Ape)
direcflii cardinale. Cele din Nord (Iarna) øi din Sud (Vara) erau
spiritele care aninau cele patru anotimpuri guvernând cele patru
de defriøare øi purificatorul recoltelor. Mai erau særbætorite
rurale. Era særbætorit Shen-nong, Agricultorul divin, zeul focului
Viafla religioasæ, viafla publicæ se reducea la câteva særbætori mai
latate în cartea (Shi jing) principala funcflie a unui conducætor509.
câmpului508. Tocmai aceasta era (se pare, cel puflin dupæ cele re-
seniorul (în513) mergea în persoanæ sæ prezideze la munca
minuscule, de exemplu cea a lui Yu, din regiunea Shan dong,
foarte modeste, pæstrând un aspect absolut rural.În unele seniorii
diferitele seniorii au cunoscut diverse dezvoltæri. Unele au ræmas
n cursul perioadei feudale, a cærei duratæ a fost lungæ,
Î
senioralå
CARTEA A TREIA: Oraæul, reæedinœå
când mu era fixat prin cult, putea merge, în pædure, sæ se
reîncarneze într-un animal sælbatic. Vânætor al Animalelor øi al
Barbarilor, Pædurarul poseda teribile privilegii: însærcinat sæ
execute, în caz de crimæ, pe rudele prinflului, el trebuia, în caz de
nenorociri, sæ ia asupra lui necazurile øi greøelile511.În vederea
acestui predecesor îndepærtat al miniøtrilor Justifliei øi al
Ræzboiului, Intendentul câmpurilor exercita o autoritate oarecum
mai liniøtitæ, cu toate cæ ea angaja, poate, grav responsabilitatea
sa. Pare cæ a jucat, la începutul doliului, un rol simetric cu acela
pe care-l avea, la încheierea acestuia, Intendentul pædurilor.
Însærcinat sæ aplice stindardul comandantului defunct pe o efigie
grosolanæ ce acoperea cele douæ oale de orez, avea, færæ îndoialæ,
sarcina sæ prezideze ritualurile care permit cadavrului sæ se
descompunæ, iar sufletului inferior (po) sæ efectueze o întoarcere
printre forflele sfinte din care solul îøi trage fertilitatea512. Asupra
acestor umili subalterni, conducætorul rural se descærca de cele
mai grele îndatoriri de expiere, care sunt impuse unui senior.
La sfârøitul perioadei feudale apar marile seniorii. Con-
ducætorii lor, pe care istoria îi înfiereazæ pentru excesele lor, sunt
prezentafli ca niøte tirani. La curtea lor, sub influenfla legiøtilor,
ideea de stat se elaboreazæ vag, în timp ce un sistem administrativ
începe sæ se contureze. Potentaflii, domnind peste un teritoriu
întins, cautæ sæ-øi punæ bazele puterii lor pe noi prestigii. Chiar øi
atunci când par cæ sunt preocupafli numai sæ se înconjoare de o
glorie apoteoticæ, se simte, chiar øi în orgoliul lor, ideea cæ
puterea supremæ este fæcutæ din ispæøiri øi devotamente. Miniøtrii
puternici, care sunt favoriflii lor, pæstreazæ un aer de victime
ispæøitoare, care-i apropie de umilii intendenfli de odinioaræ.
Dar, dacæ dæm crezare ritualurilor øi cronicilor, între vremea
senioriilor rurale øi epoca tiranilor (Regatele Combatante), a
existat o lungæ perioadæ în timpul cæreia China a cunsocut o
ordine stabilæ øi reglementatæ. Este foarte posibil ca, din totdeaun,
ordinea feudalæ sæ fi fost deosebit de fluctuantæ. Existæ, cu
siguranflæ, o mare parte de utopie istoricæ în povestirile referitoare
la reglementæri care pretind cæ descriu obiceiuri practicate cu
adeværat în senioriile feudale. Totuøi, alæturi de micile seniorii
care pæstreazæ un caracter stict rural, øi de state puternice, pe care
tiranii încearcæ sæ le edifice, se pare cæ unele seniorii, de un tip
231
 241
stæpânul cetæflii øi al zidurilor sale. Odinioaræ, când Fondatorul a
sunt unifli prin legætura dependenflei lor faflæ de seniorul comun,
înglobate între zidurile senioriale. Tot aøa, diverøii lor posesori
dinfle sunt niøte oraøe în sine complete. Numai cæ ele sunt toate
case despærflitoare, ci o reøedinflæ seniorialæ. Øi toate aceste reøe-
este, nu o construcflie prinsæ într-un castel sau o casæ alipitæ de alte
de vasal. În marea cetate, fiecare dintre locuinflele particulare
opreascæ la partea de jos a treptelor, cu fafla cætre nord, în posturæ
cetæflii, el trebuie, când se prezintæ în curtea acestuia, sæ se
un conducætor. Dar, primit de cætre øeful de familie sau stæpânul
puflin sacræ decât poarta oraøului. La el acasæ, el este un stæpân øi
al Solului. Poarta care duce la curtea sa de onoare nu este mai
grupurile familiare are la el acasæ un altar al Stræmoøilor øi un zeu
miazæzi, la fel ca un prinfl. Øi conducætorul celui mai mic dintre
puflin în spatele treptelor, primeøte în locuinfla sa cu fafla spre
dinspre ræsærit este rezervatæ ministrului casei, care, plasându-se
ridicatæ, în care se accede din curte prin douæ scæri de colfl. Scara
deschisæ în întregime cætre sud øi formezæ un soi de verandæ
grindæ centralæ se sprijinæ pe douæ coloane, sala de recepflie este
constructiilor laterale, protejatæ de un acoperiø mare, a cærei
construcflii laterale. Încercuitæ de zidul din fund øi cele ale
locuit. La dreapta øi la stânga înainteazæ, pânæ în curte, douæ
sunt închise în întregime cu ziduri: acestea sunt camerele de
mici. Prin acestea se pætrunde cætre camere lungi øi strâmte care
comceput dupæ acelaøi plan. În spate este un zid strpæuns de uøi
sale împrejmuite, o salæ de recepflie. Acest edificiu este mereu
familii, odatæ ce se cæsætoreøte, trebuie sæ aibe, în fundul curflii
conducætor al unui mic grup familial, cæci fiecare fiu al unei
unele ziduri se mai ridicæ pentru a împrejmui locuinfla fiecærui
cætre sud. Øi, în toate aceste oræøele zidite, care umplu cetatea,
în care øeful familiei primeøte omagiul rudelor, întors cu fafla
reprezintæ fiecare un oraø, un oraø grupat în jurul sælii celei mari,
reøedinfla princiaræ, locuinflele marilor familii sunt, la rândul lor,
cærui omagiu îl primeøte prinflul, cu fafla cætre miazæ zi. Ca øi
poarta din Sud. Prin acest bulevard soseøte cortegiul vasalilor al
altarul Solului øi Templul ancestral, se îndreaptæ direct cætre
audienflelor se deschide cætre un bulevard care, trecând printre
linia. Fiecare edificiu are locul sæu desemnat. Drept în mijloc, sala
Aceste titluri au avut, la început, precum toate titlurile feudale, o
semnificaflie militaræ: toate implicau ideea de comandæ. Fiecare
dintre acestea au ajuns sæ corespundæ unui grad determinat, apoi
unui grad de ierarhie feudalæ. Cuvântul ofifler (she), desemnând
ultimul ordin de noblefle, a cæpætat sensul general de nobil.
Cuvântul duce (ca øi cuvântul prinfl) este o denumire valabilæ
pentru orice senior, cel puflin în interiorul senioriei sale. Fiecare
este, pe domeniul sæu, stæpânul. Istoricii feudaliøti, totuøi, atribuie
regelui dreptul de a promova sau de a retrograda pe seniori, dupæ
meritele lor552. Aceste merite se recunosc dupæ buna întreflinere
a Altarelor Solului øi ale Stræmoøilor, dupæ modul de aplicare al
edictelor regale privitoare la obiceiuri, muzicæ, la mæsuri øi la
îmbræcæminte. Numirile øi promoværile (de cætre rege øi prinfli)
trebuiau sæ fie fæcute în Consiliu øi în urma unei deliberæri
angajând adeziunea vasalilor. Pedepsele (cel puflin cele mai
grave: moartea sau exilul) trebuiau sæ fie proclamate în piafla
publicæ øi sæ comporte adeziunea întregului popor553.Teoria
constituflionalæ implicæ ideea cæ nimeni nu defline autoritatea decât
printr-o investituræ acordatæ de un suzeran øi consimflæmântul
vasalilor øi supuøilor. Regele – suzeran însuøi defline puterea în
acelaøi timp de la Cer øi de la popor. El are misiunea de a menfline
un grad de civilizaflie a cærei valoare este apreciatæ cu ajutorul
manifestærilor Naturii øi al sentimentelor oamenilor. El exercitæ
de sus însærcinarea sa, acordând diverøilor feudatori o autoritate
de un ordin inferior, dar de aceeaøi naturæ. Seniorii, pe care
genealogia lor îi leagæ de dinastia domnitoare sau de o dinastie
mai veche, nu sunt calificafli sæ comande în fieful lor decât în
virtutea investiturii primite, odinioaræ, de la un stræmoø øi
confirmatæ la fiecare succesiune.
De fapt, dacæ documentele istorice par sæ arate cæ, în timpul
perioadei Chun-Qin, seniorii, accedând la putere, cereau cu
regularitate investituræ regalæ, aceasta avea cel mult interesul sæ
le fixeze locul într-o ierarhie mult mai instabilæ øi în mod curios
mai puflin ordonatæ decât o pretind tradifliile ortodoxe. Contrar
aserfliunilor feudaliøtilor, care inspirau o concepflie administrativæ
øi o idee înaltæ øi nouæ asupra puterii centrale, este sigur cæ
autoritatea seniorialæ se bazeazæ pe altceva decât pe investitura
suzeranului. Cuvântul (ming) care semnificæ investituræ øi mandat
244
256
împarte terenurile plate aflate între diguri, face repartiflia pæøu-
sau særate, a zonelor de graniflæ inundate, a deversærilor de ape. El
mlaøtinilor øi lacurilor, a munflilor øi colinelor, a terenurilor joase
socoteala terenurilor ce pot fi lucrate, a pædurilor de la munte, a
înumere platoøele øi armele. În acest scop, el fline într-un registru
(„aøa se cuvine“)588 este însærcinat sæ regleze contribufliile, sæ
unui om, care øi-a dedicat viafla ræzboiului. Ministrul Ræzboiului
act atât de curajos trebuie, în mod normal, sæ fie læsat pe seama
luare brutalæ sub stæpânire øi în posesie. Responsabilitatea unui
la sine putere, la înnumærarea populafliei, ce echivaleazæ cu o
care este prea înclinat cætre lupte se gândeøte sæ procedeze, cu de
sinistræ. Ea este cea care angazeazæ destinul flærii. Numai un prinfl
militaræ. tocmai cu acest titlu ea pare o lucrare de temut øi aproape
gurile øi tributurile pæmântului øi ale oamenilor, este o obligaflie
semnificativæ. Recensæmântul, care determinæ în amænunt ran-
Performanfla ordinii militare se manifestæ printr-o regulæ
I NOBILII ÎN ARMATÅ
Ordinea militaræ stæ la baza ordinei civile.
cæpætat un caracter rafinat. Ea s-a format în viafla de campanie.
serviciul militar. Morala nobilæ, prin efectul vieflii de curte, a
luptæ . Cele douæ mari obligaflii ale unui vasal sunt sfatul øi
eniorul prezideazæ curtea vasalilor øi-i trimite la
S
Viaœa publicå
Capitolul III
soarta morflilor plebei. Intræ øi el acum, în sfârøit, în mulflimea
forflelor impersonale øi care, toate amestecate, reprezintæ averea
indivizibilæ a fiefului øi a familiei princiare. Ca øi puterile
anonime ale solului, el nu mai este hrænit decât cu carne crudæ. S-
a reîntors în masa lucrurilor sfinte care formeazæ sufletul global
al flærii, dar pe care seniorul øi-l reprezintæ sub aspectul unui Prim
Stræmoø øi cu træsæturile mitice ale unui Erou Fondator. El
atribuie acestuia toate meritele unui inventator øi ale unui de-
miurg. Fie cæ a amenajat pæmântul, a învins apele, a supus focul,
a alungat monøtrii, a defriøat mæræciniøurile, a inventat cerealele,
a domesticit caii, Marele Stræbun a dat dovadæ de o virtute (de)
pe care neamul sæu a moøtenit-o øi cæruia i-a datorat emblemele,
fieful, numele, destinul – istoria oficialæ prezentând, pe de altæ
parte, pe acest stræmoø ca pe un vasal meritoriu, care a primit de
la un suveran o investituræ.
Moøtenitor al unui stræbun eroic a cærei glorie, cântatæ în
imnurile sacre ale familiei, stræluceøte pânæ la el, stæpân al
Altarelor Solului (un numær de fondatori sunt calificafli drept zei
ai Solului sau zei ai Recoltelor), posesor al unui templu, în care
ceremonii sezoniere fac sæ renascæ personalitatea virginæ a stræ-
moøilor imediafli, seniorul este acoperit cu o sfinflenie care im-
pune, fidelilor sæi precum øi lui însuøi, o etichetæ redutabilæ.
Forfla augustæ care-l animæ pe conducætor este o forflæ misticæ
a cærei întindere este extremæ øi care este extrem de molipsitoare.
Ea acflioneazæ de obicei prin simpla strælucire. Dar pentru aceasta
trebuie ca ea sæ ræmânæ concentratæ øi puræ. În ocazii excep-
flionale, ea trebuie sæ fie folositæ în deplina sa vigoare øi, din
aceastæ cauzæ, se cuvine, ca în zilele obiønuite, sæ nu sufere nici
o pierdere. Seniorul træieøte în mijlocul curflii sale, izolat øi pasiv.
Vasalii „formeazæ o barieræ „. Ei îi apæræ pe stæpânul lor împo-
triva oricærei apropieri contaminante. Ei acflioneazæ în numele
conducætorului, fæcând sæ creascæ un prestigiu care se conservæ
intact. Curtea lucreazæ la pæstrarea seniorului într-un soi de
carantinæ splendidæ, de unde iradiazæ o glorie.
Seniorul este, în sensul strict, omul cæruia nimeni nu-i vor-
beøte, mici chiar la persoana a treia. Nu se vorbeøte decât „servi-
torilor sæi“, astfel încât expresia „(cei care sunt)“ la poalele trep-
telor (tronului, øi numai cærora eu îndræznesc sæ mæ adresez)“ a
sfârøit, în China imperialæ, sæ însemne „Maiestatea Voastræ“578.
253
unei ierarhii øi un Øef de stat.
animare decât o putere de conducere. Seniorul este cæpetenia
de esenflæ religioasæ øi magicæ. Ea este mai degrabæ o putere de
vasalilor. Puterea princiaræ se bazeazæ pe posedarea unei virtufli
eficacitate a prestigiului sæu. Activitatea realæ este apenajul
conducæ o administraflie. El nu acflioneazæ decât prin simpla
cu condiflia sæ ræmânæ pasiv, sæ nu comande în detaliu, sæ nu
Întemniflat la curte, legat de etichetæ, seniorul nu domneøte decât
ræmâne în el decât dacæ viafla de curte øi eticheta o conservæ.
Virtutea prestigioasæ øi trecætoare a conducætorului nu
aceastæ alegere: a ascultat de un sfætuitor.
dar (fapt semnificativ) nu prinflul, cu de la sine putere, a fæcut
„micul orfan“ mai degrabæ decæt formula „om cu puflinæ virtute“;
avut fericita idee sæ foloseascæ pentru a se numi pe sine expresia
vremea inundafliilor prinflul sæu, ræspunzând unor condoleanfle, a
sau nu era587. Song a meritat sæ devinæ prosper pentru cæ pe
personale permise unui senior care, în ocurenflæ, era convenadilæ
conducætor a ales, pentru a se desemna, formula prenumelor
statelor a fost schimbatæ pentru cæ, la o anumitæ datæ, un anumit
cu ajutorul formulelor consacrate, istoria ne aratæ cæ soarta
iar dacæ prinflul, atunci când vorbeøte, nu se poate exprima decât
acest „da“ princiar reprezintæ un decret care angajeazæ destinul,
Conducætorul se limiteazæ, în Consiliu, sæ spunæ „da“, dar
trebuie sæ ræmânæ imobil, inactiv øi aproape mut586.
stæpânul, al cærui prestigiu îl condamnæ la o gravitate inertæ,
sæ zboare, „mergând cu coatele întinse ca aripile unei pæsæri“,
de grandoarea serviciului princiar, se înghesuie, se græbesc, par
jumætate de picior585. În timp, ce în prezenfla sa, fidelii, animafli
picior, lungimea paøilor seniorului nu trebuie sæ depæøeascæ
nobil face paøi de douæ picioare øi un mare ofifler paøi lungi de un
cumspecflia este prima sa datorie. În cazurile în care un simplu nobilæ fusese inuguratæ .
reguli; nu poate merge decât cu un pas exact mæsurat. Cir- „stæteau cu deferenflæ øi cu gravitate“549. Viafla la curte, viafla
trebuie; nu trebuie sæ mænânce decât mâncæruri preparate dupæ vasalilor, Øef de clan!“, în timp ce ei tofli, cu fafla cætre stæpân,
drept; nu se poate aøeza decât corect pe o cuverturæ, aøezatæ cum a turnat vin în tigve, – i-a pus sæ mænânce øi sæ bea: – Seniorul
e zis584. Trebuie sæ asculte numai muzicæ potrivitæ; trebuie sæ stea mare banchet. „A ordonat sæ fie prins un porc pentru sacrificiu, –
nici sæ glumeascæ: ceea ce el a fæcut este bine fæcut, ceea ce a zis rogojini øi taburele. Le-a oferit, pentru o comuniune iniflialæ, un
consecinfle incalculabile. Un conducætor nu poate nici sæ se joace, øi „pe care i-a adunat pentru a obfline gloria“. A pregætit pentru ei
la un senior, cel mai neânsemnat cuvânt sau acfliune are vocat pe tofli øefii de familie care se legaseræ de el prin juræmânt
mai mici cuvinte. El træieøte sub ameninflarea istoriei.Venind de stânga, reøedinfle øi a ridicat pentru el-însuøi marea salæ, a con-
acolo analiøti care monteazæ cele mai mici gesturi ale sale, cele terminat de construit meterezele, când a distribuit, la dreapta øi la
Nu se vorbeøte seniorului, se vorbeøte în prezenfla sa øi, când i se
dau în mod indirect sfaturi, trebuie sæ i se dea „într-o manieræ
deturnatæ579. Suflul unei voci josnice nu trebuie sæ ajungæ sæ
murdæreascæ puritatea princiaræ; sfinflenia unui conducætor nu Capitolul II
trebuie sæ suporte injuria unui reproø sau a unui sfat direct, oricât
Seniorul
de adeværate ar fi ele: cæci acestea vin de jos. „A privi uitându-te
pe deasupra capului, înseamnæ a fi arogant; a privi sub centuræ,
înseamnæ a manifesta mâhnire; a privi într-o parte, înseamnæ a da
dovadæ de sentimente necurate“. Ochii vasalului nu trebuie sæ se
aflinteascæ asupra prinflului „mai sus decât partea de jos a bærbiei“,
dar trebuie sæ fie îndreptatæ chiar asupra lui580. Fiecare trebuie sæ
se lase pætruns direct de virtutea care lumineazæ ochii conducæ-
torului. Nimeni n-ar îndræzni sæ-i suporte strælucirea. Nimeni nu
ar îndræzni sæ-øi amestece privirea cu privirea sacræ. O totalæ D upæ teoriile, pe care istoricii feudaliøti le-au ela-
discreflie este impusæ servitorilor unui prinfl. Un ofifler, stând lângæ borat mai târziu, seniorul este acela care, primind investitura de
stæpânul sæu, trebuie „sæ stea cu corpul înclinat, extremitæflile la rege, stæpânul unic al întregii flæri chineze, este însærcinat sæ
centuri atârnând cætre pæmânt, cu picioarele pærând cæ calcæ poala guverneze un fief. Acesta îl guverneazæ în numele Fiului Cerului,
hainei. Bærbia trebuie sæ fie întinsæ ca burlanele unui acoperiø; pe baza reglementærilor pe care acesta le instituie. În fiecare
mâinile trebuie flinute împreunate, pe cât se poate de jos“. Scribul însemnele demnitæfli sale, decât dupæ ce a primit investitura
care ar îndræzni, în perezenfla prinflului, „sæ scuture praful de pe
regelui550. Suzeranul tuturor seniorilor din China, regele poartæ
cærflile sale“ sau pur øi simplu „sæ le aøeze în ordine, ghicitorul
pe veømintele sale douæsprezece însemne emblematice. Primele
care „ar fline claie peste græmadæ bastonaøele de coada-øorice-
trei (soarele, luna, constelaflia) îi sunt strict rezervate. Dreptul de
lului“sau care „ar culca pe-o parte carapacea de broascæ flestoasæ“,
ar merita sæ fie pedepsifli581. Acolo unde prinflul trebuie sæ a le purta pe celelalte (sau mai degrabæ un anumit numær dintre
træiascæ, totul terbuie sæ fie în ordine øi curæflenie. Vasalii sæi cei ele) este acordat diferiflilor seniori investifli.Numærul emblemelor
mai intimi (marii ofifleri) nu uitæ niciodatæ, sæ se spele pe mâini atribuit fiecæruia dintre ei variazæ dupæ calitatea investiturii.
de cinci ori pe zi. Înainte sæ se prezinte la stæpân, „ei se purificæ Aceasta determinæ rangul ocupat în ierarhia feudalæ. Seniorii
printr-o abstinenflæ severæ; nu intræ în apartamentele femeilor; se formeazæ cinei clase (duci, marchizi, confli, viconfli, baroni),
spalæ pe cap pe corp“582. Cel care oferæ seniorului bucate gata întinderea fiefurilor lor variind (teoretic) proporflional cu titlul lor.
preparate, are grijæ sæ se înarmeze cu „plante cu mirosuri acre, cu Domeniul propiu al Fiului Cerului mæsoaræ o mie de li, atât în
o creangæ de piersic, øi cu o mæturæ de stuf“583: influenflele rele lungime, cât øi în læflime. O sutæ de li reprezintæ mæsura unui
pe care, în nemernicia sa, nu poate sæ nu le aducæ cu el, vor putea domeniu al unui duce sau al unui marchiz, cincizeci de li cea a
fi, astfel, îndepærtate de hrana destinatæ sæ intre în substanfla sfântæ unui fief de viconte sau de baron551. Un domeniu mai puflin mare
a conducætorului. poate fi considerat un fief, dar unul care nu este deflinut direct de
Pus la adæpost, de cætre o curte în care domneøte o eticheta rege ( cel puflin în calitate de rege). Titularul sæu este vasalul
meticuloasæ, de toate contaminærile care ar putea veni sæ-i stæpânului unui domeniu particular. Seniorii øi regele distribuie
maculeze sfinflenia, prinflul se supuse el însuøi unei etichete øi mai nu numai fiefurile – domenii ereditare, ci øi dregætorii. Sau
minuflioase. Întreaga sa curte îl înconjoaræ øi fiecare dintre fidelii fiefuri – salarii. Titularii fiefurilor – salarii, repartizafli în cinci
sæi trebuie, la cea mai micæ lipsæ, sæ-l cheme la ordine. Existæ clase, poartæ titlul de mari – ofifleri (tai-bo) sau de ofifleri (she).
254 243
 245
specificæ vechilor filozofi taoiøti, el noteazæ o oarecare putere de
cele mai bogate øi cele mai vechi din limba chinezæ. În limba
Prin cale se traduce cuvântul Dao. Acest cuvânt este unul dintre
un decret (ming) al Cerului: acesta „a deschis mai întâi calea“.
Suzeranul, atunci când acordæ investitura (ming), confirmæ
numai o demnitate sau un rang.
însemnele conferite prin investitura suzeranului desemneazæ
semnificative al unui anume caracter specific – în timp ce
teriilor. El corespunde, pe scurt, unui lot de embleme øi de puteri
delor, dansurilor, privilegiilor culturale, talismanelor øi biju-
de un Loc-sfânt. El corespunde posedærii genealogiilor, legen-
este într-adevær legat de un pæmânt determinat, de o capitalæ sau
flara în care aceastæ virtute îøi are rædæcinile. Destinul unei dinastii
cât familia mai are o rezervæ de virtute, ea nu poate fi smulsæ din
nu are puterea sæ scurteze durata unui destin familial. Atât timp
terminat, nu a putut sæ reuøeascæ cu nici un chip557. Nici o forflæ
dinastia Shun înainte ca lotul sæu de generaflii princiare sæ se fi
generaflii, sacrificii senioriale: un duøman care a vrut sæ stingæ
a transmis descendenflilor sæi puterea de a face, timp de o sutæ de
aceastæ Virtute. Shun, suveran perfect øi care a træit o sutæ de ani,
cantitate determinatæ de putere, a cærei valoare este fixatæ chiar de
fondatorilor acesteia. El se confundæ cu un soi de lot, cu o
sæu øi cel al familiei sale depind cu strictefle de Virtutea
decât pe baza unui mandat al stræmoøilor sæi. Într-adevær, destinul
o consultare a voinflei lor. Un senior nu are dreptul sæ acflioneze
stræmoøi øi orice act particular de putere trebuie sæ fie precedat de
o consultare a stræbunilor. Autoritatea, ca øi numele, vine de la
asculatre a vocii (vocea, este sufletul øi este numele) dar øi dupæ
erau deflinute de stræmoøi; numele personale se dædeau dupæ o
regale, fieful din Yu556. Numele de familie, în raport cu teritoriul,
citeøte litera Yu, va trebui sæ posede, chiar øi împotriva vionflei
numele Yu, poartæ pe mânæ la naøterea sa semnele în care se
poate sæ nu reuøeascæ. Mai mult, un copil care, predestinat la
„Rândaø de cai“, iar un altul, care va fi numit „Va reuøi“, nu
næscut prinfl, va deveni bæiat de grajd dacæ i s-a dat numele de
exprimæ fiinfla øi creazæ destinul555, în aøa mæsuræ încât un om,
nu diferæ de cuvântul (ming) care semnificæ nume554. Numele
este identic cu cuvântul (ming) care are drept sens destin øi acesta
stræmoøilor priniciari, sporindu-le prestigiul øi pe cel al seniorului.
Ræzboinicii au fugit; oastea s-a împræøtiat: comandantul îøi
maltrteazæ corpul, inima i se întristeazæ øi îøi face sânge ræu
mâncænd fiere. Când s-a hrænit cu fiere, curajul renaøte în tofli
soldaflii sæi, iar domeniul seniorial sfârøeøte prin a se dezvolta562.
Duømanul învins se umileøte; se pot teme de o ræsturnare a
norocului. Succesul ar fi trecætor dacæ învingætorul, la rândul sæu,
nu ar øti sæ se umileascæ. Câøtigând bætælia, oøtirea a fæcut ceva
mai puflin decât ceea ce face seniorul atunci când „se necæjeøte,
suspinæ“ øi asiguræ victoria flærii sale mærturisindu-øi propia sa
lipsæ de demnitate563. Dacæ, în timpul unei secete, îøi mærturiseøte
greøelile, dacæ el îøi acuzæ lipsa de virtute, dacæ el cheamæ asupra
sa pedeapsa cereascæ, o datæ încercarea trecutæ, odatæ ce Cerul
este obligat la pocæinflæ prin pocæinfla princiaræ, seniorul va avea
dreptul sæ se intituleze unicul autor al ordinii naturale. Atunci
când, îmbræcându-se în doliu, lipsindu-se de muzicæ, abflinân-
du-se sæ mænânce, væicærindu-se trei zile, el ispæøeøte prævælirea
unei coline, crima pe care a comis-o un supus omorându-øi
pærinflii, pierderea unui teritoriu, dezastrul produs de un incendiu,
atunci când revendecæ numai pentru el pota produsæ de o crimæ
sau de un necaz øi când, în sfârøit, el o øterge cu ajutorul priva-
fliunilor øi al ceremoniilor de purificare, penitenfla sa, care purificæ
în acelaøi timp întreaga flaræ cu supuøii sæi, el îi conferæ o puritate
reânoitæ, strælucitoare øi augustæ564. Sfinflenia sa se afirmæ atunci
când purificæ relele øi ridicæ interdicfliile. El se osteneøte în
profitul tuturor, dar sacrificiul, pe care-l face el zilnic, întrefline în
el forfla sfântæ pe care a primit-o de la stræmoøii sæi. Autoritatea
sa ca øi a lor are la bazæ, øi drept principiu, ispæøirea øi devota-
mentul. Ea pretinde chiar cæ-øi aflæ originea istoricæ într-o ispæøire
ilustratæ: fondarea unei puteri princiare este însoflitæ de un
sacrificiu eroic øi total, cel al Marelui Stræmoø care, dezvoltân-
du-se trup øi suflet, a legat familia sa de un Loc-sfânt.
Dar seniorul nu este legat de flara sa numai printr-o viaflæ de
sacrificii. El reuøeøte sæ øi-o infeudeze datoritæ unui sistem de
sacralizæri pozitive. Face sæ se îndrepte cætre el toate forflele
binefæcætoare. Le asimileazæ øi-øi creazæ, astfel, un suflet princiar.
Capitala sa este un centru, pe care ar dori sæ-l facæ centrul lumii –
idealul ar fi ca la prânzul unei zile din mijlocul verii guononul sæ
248
252
sfârøit. Cultul care i s-a celebrat l-a fæcut sæ scape mulfli ani de
distinctæ. Cariera sa s-a terminat, rolul sæu de stræmoø a luat
un spirit tutelar prevæzut cu o individualitate puternicæ øi
cærei nume îl poartæ, înceteazæ sæ mai fie hrænit ca un senior, ca
stræmoøului cel mai vechi. Stræmæøul, pe care ea îl reprezintæ øi al
aøezatæ într-o ladæ de piatræ ce este pæstratæ într-o salæ consacratæ
stræmoøilor mai îndepærtafli, a cærei amintire s-a øters deja, este
aibæ dreptul la un sanctuar care sæ fie al ei. La fel ca øi tæbliflele
prin ritualuri potrivite, a fost legat acest suflet, înceteazæ sæ mai
împræøtie øi se stinge. La capætul câtorva generaflii, tæbilfla de care
unui conducætor, vine o vreme în care aceastæ personalitate se
altarului Solului. Dar, oricât de bogat în personalitate ar fi sufletul
vânatul dobândit în flinuturile de graniflæ øi închinat de vânætori
din crescætoriile domeniului øi preparatæ in bucætæria princiaræ, cu
de pe câmpul sacru al recoltelor senioriale, cu carnea provenitæ
stræmoøesc supraviefluieøte øi persistæ, hrænind cu gândurile culese
este bun. Dar posteøte atunci când recolta lipseøte. Sufletul
se formeze bruma cea albæ577. El mænâncæ atunci când vânatul
primævara, când roua umezeøte pæmântul, toamna când începe sæ
face sæ participe la viafla naturii, la viafla flærii. Este særbætorit
Altarele Solului øi al Recoltelor. Unele ceremonii sezoniere îl vor
I se va omagia un cult într-un templu plasat nu departe de
sufletul unui stræmoø.
acelaøi timp o personalitate durabilæ øi sfântæ. El reprezintæ
posedæ vigoarea binefæcætoare a unui spirit tutelar, pæstrând în
doliului, posedæ, dupæ moarte, o putere augustæ øi înaltæ. El
sufletul sæu, care mai este înobilat øi purificat de cætre ispæøirile
oraøul sæu,în palatul sæu, în camera sa, dupæ toate ritualurile,
normele senioriale, dacæ moare, dupæ o viaflæ lungæ, în flara sa, în
acest caz, o øi merita.Dar dacæ seniorul øi-a petrecut zilele dupæ
lipsitæ de mæsuræ øi dacæ a avut o moarte prematuræ, pe care, în
porcul mistrefl576. Se va aræta feroce dacæ seniorul era o fiinflæ
pe corpul acelor animale care constituie vânatul nobil: ursul sau
forflele nedistincte ale solului hrænitor, el poate sæ punæ stæpânire
din cadavrul plin de forflæ. În loc sæ se desfacæ, amestecat cu
moare, departe de a se împræøtia ca un suflet obiønuit, îøi ia zborul
erau seniori ghiftuifli cu cærnuri øi cu vinuri. Sufletul sæu, când
pe care stræmoøii i-au transmis-o, deja bogatæ, pentru cæ øi ei
nu facæ aici nici un pic de umbræ – dar care trebuie sæ reprezinte,
cel puflin, un centru anotimpurilor. „Acolo, Cerul øi Pæmântul se
unesc; acolo, cele patru anotimpuri se întâlnesc; acolo, vânturile
øi ploaia se adunæ; acolo, Yin øi Yang sunt în armonie565.
Seniorul træieøte în centrul flinutului, într-un loc de convergenflæ øi
de uniune. Atunci când primeøte øi stæ cu fafla cætre sud, principiul
luminos (Yang) îl împodobeøte cu toatæ strælucirea sa. El mai
poate capta energia Yang dacæ are un turn înalt øi urcæ acolo.
Ræmânând într-o cameræ mare øi adâncæ, va asimila energia Yin.
Dar nu este nevoie în nici un caz de un palat splendid: numai
expunându-øi corpul, la soare (yang) øi la rouæ (yin), seniorul îøi
poate hræni propia substanflæ cu forflele constitutive ale univer-
sului. Odatæ ce s-a hrænit cu acesta, flara sa, prin intermediul sæu,
se alimenteazæ øi ea. Binefacerea sa se ræspândeøte asupra tuturor
lucrurilor. Dupæ cum roua se depune pe plantele de pe câmp, tot
aøa ea umezeøte totul. Dar, tot prin ea, totul se încælzeøte, cæci ea
acflioneazæ øi ea o strælucire blândæ, prin care excesul de rouæ se
disipeazæ566. Prinflul, la începutul primæverii, spærgând øi
adunând ghiafla, are grijæ sæ ridice „barierele puse de înghefl“
domniei principiilor care încælzesc pæmântul. El pæstreazæ ghiafla
într-o ghieflærie adâncæ øi care este deschisæ cu mari precauflii. El
împiedicæ, astfel, frigul sæ scape de acolo în timpul verii. Îl
împiedicæ, prin provocarea grindinii care este devastatoare, øi sæ
se loveascæ cu forflele adverse pe care este vremea sæ le domine.
Dar, în acelaøi timp, el conservæ principiul frigului, a cærei dom-
nie va trebui, într-o zi, sæ revinæ. El mai poate, consumând øi îm-
pærflind ghiafla, sæ tempereze, pentru el øi ai sæi, excesele cældurii.
Obfline deci pentru flara sa, pentru oamenii sæi øi mai întâi pentru
el însuøi, un dozaj echilibrat al forflelor care întreflin viafla lumii.
De acum înainte, nu mai poate exista „nici cælduræ nepotrivitæ
iarna, nici frig distrugætor vara, nici vânt glacial primævara, nici
ploaie dezastroasæ toamna.... øi nimeni nu mai moare de o moarte
prematuræ“567. Seniorul trebuie, în primul rând, sæ vegheze
asupra sænætæflii sale. Sænætatea sa este deopotrivæ øi a flærii sale.
Nimic nu este mai important decât modelul în care se hræneøte.
„Numai prinflul trebuie sæ aibæ hrana preflioasæ!“568. Un prinfl se
hræneøte cu esenfle. Meniurile lui sunt compuse, astfel încât, sæ
încorporeze în el, luându-le din hranæ la timpul potrivit, un
249
 251
cât senioria sa este mai mare øi mai bogatæ. El a sporit substanfla,
asimilat mari cantitæfli de esenfle. A asimilat cu atât mai multe, cu
„susflin forflele bætrânilor cu gene lungi“. În timpul viefli sale, el a
Mænâncæ „fripturæ bogatæ“, bea vin amestecat cu piper care
îmbuibându-se cu hranæ deosebitæ øi cu bæuturi care-fli dau viaflæ.
nu-l uzeazæ. Îl îmbogæfleøte. Seniorul se pregæteøte de moarte
suflet, în sensul adeværat al cuvântului. Acest suflet, bætrâneflea
cu sufletul unui senior. La drept vorbind numai seniorii au un
mult sæ fie întrebuinflatæ la unele capricii rele. Altfel se întâmplæ
se împræøtie la scurt timp, un suflet a cærei forflæ slabæ poate cel
când le-a mai ræmas ceva suflet, elibereazæ, odatæ cu acesta care
atunci când mor la capætul vieflii. Moartea, atunci când survine
bærbat øi o femeie din popor îøi pierd orice existenflæ individualæ
øi sæ subziste în stadiu de „fiinflæ spiritualæ“ (shen ming)575. Un
bândi „o robustefle esenflialæ“ care-i permite sæ înfrângæ moartea
prin folosirea unui mare numær de esenfle din fiinfle“, poate do-
solului øi ale germinafliei, sufletul seniorului, „devenit viguros
materie, contopindu-se, odatæ ce øi-a dat sufletul, cu puterile
øi græunfle, nu are forfla sæ treacæ peste moarte øi sæ se întoarcæ în
carne“. În timp ce sufletul flæranilor, hrænit cu zgârcenie cu fructe
øi parcuri de creøtere a animalelor. El este un „mâncætor de
din flinuturile îndepærtate de graniflæ, unde posedæ rezerve de vânat
puflin bogate, din terenurile de vânætoare, din locurile de pescuit,
o abundentæ provizie de virtute. Îøi mai trage øi alte virtufli, nu mai
sufletului seniorului. El îøi trage din câmpuri øi din produsele lor
Întreg domeniul, pe de altæ parte, contribuie la îmbogæflirea
Seniorul, prin lucrærile sale sacre, îmbogæfleøte domeniul.
seniorului este suficient pentru a face sæ rodeascæ câmpurile574.
De aceea, un zeu urban al Recoltelor øi care este în mâna
øtiut sæ participe la ritmul anotimpurilor øi al producfliei agricole.
va da fructe abundente dacæ seniorul, din mijolcul cetæflii sale, a
recoltelor. Timpul îøi va îndeplini lucrarea din umbræ, pæmântul
echilibrat, el cautæ sæ obflinæ pentru flara sa o succesiune fericitæ a
locuitorilor, atunci când, cu toatæ forfla unui suflet mare, complet,
torilor, seniorul asiguræ perenitatea patriei øi supraviefluirea
Recoltelor573. Comandant al ræzboinicilor øi stæpân al agricul-
cu cel al patriei. Altarul Solului este dublat de un Altar al
ansamblu de calitæfli specifice care, fiecare în parte, este potrivitæ
unui anotimp øi care, fiecare, sunt semnificative pentru un flinut.
El dobândeøte, astfel, un suflet de Conducætor: o virtute eficace
în (tot timpul øi în toate direcfliile. El face sæ sporeascæ turmele
domeniului, sæ se înmulfleascæ fructele pæmântului, atunci când
are grijæ sæ mænânce primævara oaie (animalul din Est) øi grâu,
vara fasole verde øi pui (Sud), toamna câine (Vest) øi græunfle
oleagenoase, iarna mei øi porc (Nord)569. Dar dacæ este un
conducætor imperfect, dacæ uitæ mæsura (ce), dacæ disprefluieøte
armonia (ho), dacæ nu øtie sæ combine în el „acrul, acidul, særatul,
dulcele“, dacæ, mai ales, compromite, apropiindu-se prea mult de
femei (care sunt yin), vigoarea masculinæ (yang) care este în el,
va deveni victima lui Gu – care este preflul plætit al oricærui exces,
efectul nociv al sacralizærilor abuzive, nefericirea øi boala (mai
puternice asupra unui suflet mai mare), vræjitoria în deplinætatea
forflei sale570. Iar dacæ este un senior criminal øi nedemn, el nu va
mai fi nici capabil sæ suporte sacralizærile care dau vigoare øi
virtute, dar care, pentru el, se vor întoarce împotriva sa ca o
otravæ mortalæ. Prinflul Jing din Jin care a dorit, depæøindu-øi
puterea, sæ suprime total una din familiile din senioria sa, a auzit
un ghicitor spunându-i cæ nu ar mai putea mânca grâu nou. Când
vremea acestuia a venit øi când a trebuit sæ mænânce, „burta sa,
imediat, s-a umflat; s-a dus la locul de uøurare, a cæzut øi a murit“.
Din contræ, un prinfl înflelept „îøi liniøteøte inima“ consumând
fiertura, în care se amestecæ „apa, focul, ofletul, carnea tocatæ,
sarea, prunele, peøtele crud“. „Bucætarul le pune (pe toate acestea)
în armonie, determinând proporfliile dupæ gust“, adæugând ceea ce
lipseøte unor alimente, temperând ceea ce altele au prea mult.
Datoritæ acestor precauflii, seniorul evitæ durerile, care l-ar face
incapabil, „sæ vegheze la pæzirea Altarelor Solului øi al
Recoltelor“571.
Altarul Solului, simplu careu de pæmânt înglobat în reøedinfla
princiaræ, confline în el întreaga virtute (dao) a pæmântului
seniorial572. El este identic cu patria. Patria nu mai existæ atunci
când acest altar este transformat într-o mocirlæ. -Pentru apærarea
sa, tofli vasalii trebuie sæ øtie sæ moaræ, iar prinflul primul. Dar
vasalii nu au obligaflia sæ se omoare pentru prinfl decât în cazul în
care acesta, træind ca un adeværat senior, øi-a identificat sufletul
250
246
oricærui succes. Ea reprezintæ øansa fiefului. Soarta lucrurilor,
perimatæ560. Acea virtute dao-de a conducætorului este principiul
Virtutea familiei senioriale este decæzutæ sau nouæ, puternicæ sau
pæmânturile se surupæ, izvoarele seacæ, stelele cad – dupæ cum
pe solul epuizat, bærbaflii refuzæ sæ se întoarcæ la familiile lor,
se înmulflesc, pætlagina dæ mii de græunfle sau recoltele lipsesc de
Meiul are tot ce-i trebuie pentru a prospera, vasalii, vasalele cresc,
Începe el sæ decadæ, extenuat? oamenii flærii sale mor prematur.
drepte, viguroase, atunci când spiritul princiar este în plinæ forflæ.
supuøii; cum este prinflul, aøa øi flara. Stuful, crizantemele cresc
Formula trebuie luatæ ad literam: cum este stæpânul, aøa sunt øi
oarecare putere de a fi, care dæ mæsuræ propriei sale puteri.
El le stabileøte destinul oamenilor øi pe cel al lucrurilor. Le dæ o
mai degrabæ, el face sæ fie aici aøa cum sunt, oamenii øi natura.
domneascæ. El comandæ aici asupra naturii øi a oamenilor sau,
flærii asupra cæreia caracterul sæu specific îl destineazæ sæ
mæ exprim aøa, animatorul unic øi în mod universal puternic al
un destin (ming) specific unui senior. Seniorul este, dacæ pot sæ
investeøte (ming) cu un caracter determinant (de) prevæzându-l cu
cætorului, cæruia Cerul îi deschide calea (dao) øi pe care-l
atunci când ea rezidæ într-un individ, este caracteristicæ condu-
conceputæ ca o forflæ de animaflie de esenflæ universalæ, chiar øi
poate fi redatæ decât prin cuvântul Virtute. Virtutea, acea dao-de
de putere, de eficacitate, de forflæ, de avere. Expresia dao-de nu
sau combinate, dao øi de exprimæ ideile alæturate de autoritate øi
pe cineva sæ comande acolo ca stæpân559. Folosite independent
într-o anumitæ regiune: tocmai acest caracter este cel ce abiliteazæ
specific care se dobândeøte (în acelaøi timp cu un nume) træind
se particularizeazæ . Cuvântul de noteazæ, de exemplu, caracterul
timp ce de evocæ aceeaøi eficacitate atunci când ea se consumæ øi
însemnând eficacitatea puræ, concentratæ øi nedeterminatæ, în
Ele noteazæ cele douæ aspecte ale unei puteri eficace, dao
De øi dao corespund unor nofliuni gemene, dar care totuøi se opun.
forflæ. Se întrebuinfla cel mai adesea în combinaflie cu cuvântul de.
cu el însuøi558. În limba comunæ, cuvântul dao nu avea mai puflinæ
dualitate distinctæ, nu înceteazæ niciodatæ sæ fie întreg øi identic
tuturor lucrurilor (deseori numit: Dao), fie cæ animæ o indivi-
realizare, care, fie cæ ræmâne confundatæ cu principiul eficace al
obiceiurile oamenilor depind de ea, numai de ea. Teoreticienii
ortodocøi (care sunt moraliøti øi nu se gândesc decât la oameni)
cred cæ explicæ prin imitare aceastæ acfliune dominatoare a
prinflului: prinflul este un model pentru întreaga flaræ, el acflioneazæ
învæflându-i pe ceilalfli. De fapt, eficacitatea spiritului princiar
este de naturæ religioasæ øi magicæ. Acest spirit comandæ øi
regleazæ toate lucrurile printr-o acfliune imediatæ, o acfliune de la
spirit la spirit. Acflioneazæ prin contagiune. „Gândirea prinflului se
întinde færæ limitæ: – se gândeøte la cai øi aceøtia sunt puter-
nici!... – Gândirea prinflului nu oboseøte niciodatæ: – se gândeøte
la cai øi aceøtia îøi iau avântul!...Gândirea prinflului este foarte
corectæ: – se gândeøte la cai øi aceøtia merg drept!561“. Seniorul
îøi trage puterea dintr-o forflæ misticæ care este în el, concentratæ,
dar care, difuzæ, animæ întreaga sa flaræ.
Spiritul flærii se aflæ, în întregime, în senior. Acesta din urmæ,
într-adevær, îøi hræneøte autoritatea øi o fondeazæ mistic partici-
pând la viafla domeniului sæu în modul cel mai strâns. În fieful sæu
el este cel care beneficiazæ de totul øi ispæøeøte totul. Îøi foloseøte
întreaga viaflæ înrudindu-se cu grupul peste care pretinde cæ
domneøte øi care este un grup uman øi natural. Se devoteazæ flærii
ispæøind cu orice ocazie. El ispæøeøte ticæloøiile, succesele, doliu-
rile, dezastrele, victoriile, favorurile, rigorile timpului, recolta
bunæ sau anul prost, cele mai mici necazuri, cele mai mici bucurii
ale locuitorilor øi ale oamenilor. El neutralizeazæ partea
periculoasæ a oricærui eveniment; tot el elibereazæ partea fericitæ.
Se încarcæ cu supærærile fiecæruia øi încorporeazæ în el norocul
dorit de tofli. Se expune la toate riscurile. Asimileazæ o øansæ
totalæ. În fiecare primævaræ, el este cel care trage prima brazdæ de
pæmânt; la fiecare recoltæ, el gustæ primul din fructele acestea.
Degustarea seniorialæ, arætura princiaræ desacralizeazæ, în profitul
tuturor, pæmântul redevenit virgin, trufandaua încæ interzisæ, iar
întregul succes al lucrærilor revine seniorului, întreaga substanflæ
a lucrurilor se aflæ în trufandalele pe care le consumæ seniorul. La
moartea fiecærui vasal øi când, pentru tofli, „cadavrul nu este încæ
decât un obiect de onoare“, prinflul, primul, îl îmbræfliøeazæ pe
defunct, strângându-l la piept, dar, la sfârøitul doliului, ce este
inaugurat prin aceastæ mærturie de devotament, dacæ familia
mortului a dobândit un stræmoø, acesta se duce sæ se alæture curflii
247
 269
cadavru (gest de comuniune), strigæ atunci: „Senior, afli termi-
cæ nu si-a terminat opera?“ Urmaøul lui, trecându-øi mâinile peste
sæ priveascæ cu ochii sæi bulbucafli. Cineva spuse: „Poate pentru
succesor, apoi a murit. Mort, el a continuat, cu gura larg deschisæ,
S-a îmbolnævit imediat. Ochii i-au ieøit din orbite. A cerut un
decât pe jumætate învingætor øi, totuøi, a trecut din nou Fluviul.
„Nu-mi voi permite sæ trec din nou Fluviul!“ Xien-zou nu a fost
aruncat pietre preflioase în Fluviu øi a pronunflat acest juræmânt:
de credinflæ. Zhong-hang Xien-zou, general al lui Jin (554), a
de ræzboi, în timpul campaniei, îøi reânoieøte uneori juræmântul
întoarce decæt dupæ ce „ s-au luptat pânæ la capæt“. comandantul
Exorciøtii, îmbræcându-øi costumele consacrate, juræ cæ nu se vor
însærcinafli cu expulzarea, în contul seniorului, a forflelor nocive.
sa. Aceasta seamænæ cu acea înveømântare a exorciøtilor,
sufletul operei de ucidere ce este inauguratæ prin înveømântarea
fidelitate absolutæ, nemaiputând „avea o inimæ dublæ“, el devine
nu mai trebuie sæ priveascæ înapoi“. Prins printr-o legæturæ de
întregime, unei puteri sfinte. De acum înainte, „sortit morflii“, „el
aøa cum se procedeazæ atunci când se doreøte încredinflarea, în
Generalul trebuie sæ-øi taie unghiile de la picioare øi de la mâini,
înmormântærii, morflii trebuie sæ iasæ din templul stræmoøesc625.
fæcutæ în partea dinspre Nord: tot printro spærturæ, în momentul
hainæ funeraræ øi nu va putea ieøi din cetate decât prinrt-o spærturæ
care sæ-l îndepærteze de lumea celor vii. El se îmbracæ astfel cu o
toba øi drapelul, el trebuie sæ procedeze atunci la o înveømântare
de armatæ, flinând securea în mânæ, vede cæ i se încredinfleazæ
consultare a broøtii flestoase øi o abstinenflæ severæ, conducætorul
imperium-ul, devine dublura seniorului. Atunci când, dupæ o
de comandæ se dedicæ în mod pozitiv morflii, dacæ, acceptând
bururile. Dar, generalul cæruia i s-au încredinflat toba øi drapelul
plecarea armatei, o pætare cu sânge a însufleflit drapelele øi tam-
Totuøi vasalii, în principiu, sunt sortifli morflii imediat ce, la
cu seniorul.
sale de la stindardul princiar. Se teme sæ nu se identifice complet
imperium total. Un general prudent scoate, cel puflin, franjurile
sunt totuøi aceia care doresc sæ accepte periculoasa onoare a unui
obicei, el încredinfleazæ drapelul øi trece comanda altcuiva. Rari
prinflul îøi expune, în acelaøi timp, øi persoana øi stindardul. De
Aceastæ mærturisire de neputinflæ oribilæ nu-l încurajeazæ pe acesta
din urmæ: îl sperie. Oastea lui Chu dæ înapoi cu treizeci de stadii.
O pace onorabilæ este încheiatæ632. Dupæ øaptesprezece zile de
asediu (596), locuitorii din Zheng aflæ de pe carapacea de broasca
flestoasæ cæ singura lor scæpare este sæ-øi abandoneze oraøul, dupæ
ce se vor fi lamentat în Templul ancestral. Oastea duømanæ se
retrage învinsæ prin acest ritual funebru. Asediaflii, recæpætându-
øi speranfla, îøi repun oraøul în stare de apærare: duømanul,
încurajat, îl încercuieøte din nou. În curând intræ în piaflæ. Totul
pare pierdut. „Prinflul din Zheng, cu bustul dezgolit (ritual de
doliu) øi trægând de funie un berbec (în ceremonia de triumf,
atunci când nu era sacrificat învinsul, îi era substituit un berbec),
merse în întâmpinarea (învingætorului). Apoi spuse: „Cerul nu
mai este de partea mea! Nu am fost capabil sæ væ servesc (ca
vasal), senior! V-am provocat senior, mult necaz øi mânie!
Aceastæ mânie se întinde asupra bietei mele flæri! Este din vina
mea! Aø îndræzni, oare, sæ nu accept hotærârea voastræ (ming)?
Dacæ dorifli sæ ne trimitefli, pe noi, captivii, pe malurile râului
(Yang-ze) Jiang øi ale mærii (surghiun în districtele de margine
necultivate), ne vom supune acestei hotærâri! Dacæ dorifli sæ ne
împærflifli drept pardæ feudatarilor, dacæ dorifli sæ fim (bærbafli øi
femei) reduøi la condiflia de servitori (øerbic penalæ), ne vom
supune acestei hoatærâri! Dar dacæ vefli binevoi sæ væ amintifli de
vechile legæturi de prietenie, dacæ dorifli o parte din fericirea pe
care o pot acorda stræmoøii noøtri regali øi princiari (aceastæ
fericire (fu) va fi dobânditæ prin consumarea cærnii din sacrificiu
pe care o vom putea mereu trimite drept cadou (zhe fu) dacæ
scarificiile fæcute Stræmoøiloe nu sunt întrerupte de distrugerea
senioriei), dacæ nu distrugefli (prefæcându-le în mocirlæ). Altarele
noastre ale Solului øi ale Recoltelor, dacæ mæ transformafli
(transmiflându-mi Virtutea voastræ) astfel încât (sæ fiu capabil) sæ
væ servesc în calitate de vasal, la fel ca øi acei barbari (cu care afli
øtiut sæ facefli) nouæ districte (ale flærii voastre), va fi (din partea
voastræ) o binefacere! Nu îndræznesc sæ sper acest lucru! (Dar)
îndræznesc totuøi sæ-mi deschid inima în fafla voastræ! Senior,
dumneavoastræ vefli decide!“ Prinflul din Chu, convins de aceastæ
confesiune irezistibilæ („Un senior care øtie sæ se umileascæ este
cu siguranflæ capabil sæ obflinæ de la poporul sæu o fidelitate
272
260
punerea la încercare a Destinului. Primele schimburi de replici
înfrângere trebuie sæ adevereascæ nedreptæflile. bætælia serveøte la
duøman, în care ei væd deja un vinovat, duømanul a cærei
mai curajoøi îøi disputæ prima glorie. Se duc sæ-l înfrunte pe
prin juræmânt sau, se aflæ, în sfârøit, sortifli unui destin teribil, cei
Atunci când tofli ræzboinicii, mustrafli de comandant, legafli
îndræznesc sæ le flin!“
nu este ceea ce væ cer eu! Pietrele de jad de la centura mea, nu
dezamægi pe voi, ai noøtri stræmoøi! O viaflæ lungæ (ming: destin)
îndeplinim marea noastræ încercare! Aceasta pentru a nu væ
fie rupte! (Ca) feflele noastre sæ scape de ræni! (Fie), însfârøit, sæ
(Fie ca ) nervii noøtri sæ nu fie mæcinafli! (Ca) oasele noastre sæ nu
„Gata de luptæ, fliu lancea în mânæ! Îndræznesc sæ væ avertizez!
are drept unic scop sæ, pedepseascæ pe anarhiøti øi pe vinovafli.
viafla. Comandantul începe prin a-øi justifica expediflia. Aceasta
ofere bunurile sale cele mai de prefl øi sæ-øi punæ în joc trupul øi
impus aceluia care, cerând o protecflie, trebuie, în schimb, sæ-øi
bætælie. El oferæ stræmoøilor pietre preflioase: acesta este gajul
tragic prin care conducætorul pregæteøte definitiv armata pentru
Aceastæ rugæciune (dao) însofleøte un gest øi un juræmânt
izbânda bætæliei“.
dreapta,øi apoi iar coboaræ tofli. – Se duc sæ se roage pentru
lupta?) – Nu se øtie... Urcæ din nou în care, la stânga øi la
coboaræ. – Se duc sæ asculte discursul (comandantului). – Or
care, arcaøii în stânga, læncierii în dreapta, tofli îøi iau armele øi
Se dærâmæ vetrele... Se formeazæ rândurile. – Dupæ ce au urcat în
în gura mare.... Se ridicæ un nor de praf ... – Se astupæ puflurile...
dæ jos cortul. – Prinflul din Jin se duce sæ dea ordine. – Se strigæ
broasca flestoasæ în fafla tæbliflelor prinflilor defuncfli din Jin. – Se
tului). – Delibereazæ. – Se ridicæ un cort. – Se duc sæ consulte
pe ofifleri. – Se adunæ în mijlocul taberei (în jurul comandan-
oamenii aleargæ în dreapta øi în stânga. Ce fac oare? – îi convoacæ
urcafli într-un turn, de prinflul din Chu øi cu unul dintre ofiflerii sæi),
victorie602. „În armata din Jin (ce este privitæ din tabæra lor,
Parade religioase øi militare în care este preamæritæ speranfla în
pe care cealaltæ o observæ, reuniunile ræzboinice se succed:
asupra spiritului de decizie al adversarului601. În fiecare tabæræ,
Vocea mai mult sau mai puflin fermæ a trimisului informeazæ
nilor øi a pæmânturilor cultivabile. Determinæ atunci contribufliile
ce trebuie date. Fixeazæ numærul de care øi de cai precum øi pe cel
al ræzboinicilor urcafli în care, a pedeøtrilor care-i escorteazæ, a
platoøelor øi scuturilor.
Operaflia de parcelare a pæmântului øi recensæmântul se
confundæ. Datoria militaræ se referæ atât la pæmânturi cât øi la
oamenii. Ea revine oamenilor în funcflie de pæmânturile lor øi
flinându-se cont de natura øi valoarea acestora. Agricultorii nu
furnizeazæ armatei decât soldafli pedeøtri. Vasalii, deflinætori ai
unui domeniu, conflinând terenuri de vânætoare øi pæøuni, trebuie
sæ echipeze un numær fix de care de ræzboi. Acest numær dæ
mæsura fiefului øi funcfliei lor.
A face numærætoarea populafliei înseamnæ a împinge flara la
ræzboi. Acest act de bravadæ, care pretinde cæ forfleazæ destinul,
trebuie sæ fie contrabalansat printr-un gest de moderaflie.
Recensæmântul este însoflit de mæsuri liberale øi ispæøitoare. Cea
mai caracteristicæ dintre acestea este o amnistie. „Dupæ ce s-a
fæcut marele recensæmânt, au fost eliberafli datornicii, s-au acordat
facilitæfli væduvelor øi indigenilor, au fost amnistiafli vinovaflii:
armata a fost întregitæ“589. Oastea se compune, pe de-o parte, din
oameni pe care o pedeapsæ i-a obligat sæ se dedice unor acfliuni ce
presupun sacrificiul suprem øi, pe de altæ parte, din vasali care
sunt ræzboinici înnæscufli øi pe care o totalæ fidelitate îi leagæ de
conducætor. Odatæ oastea adunatæ, se deschid arsenalele øi se
distribuie armele. Acestea, teoretic, aparflin seniorului care le
pæstreazæ, închise cu grijæ, nu numai din simplæ precauflie: armele
emanæ o virtute periculoasæ590. Nu pot fi atinse færæ a fi pregætifli,
printr-o perioadæ de abstinenflæ, pentru acest contact redutabil591.
Postul are loc în Templul ancestral øi provoacæ o astfel de emoflie,
încât tofli cred cæ intræ în contact cu stræmoøii. Presimflirile, avute
în timpul pæzirii armelor, par sæ angajeze soarta campaniei. Acela
care simte atunci cæ-i tresaltæ inima øtie cæ este destinat morflii. O
ungere cu sânge le conferæ armelor o nouæ putere. Conducætorul
face un sacrificiu. Oastea echipatæ se adunæ în jurul movilei
Templului Solului. Ea se închinæ atunci la zeii drumurilor øi se
aøterne la drum.
Pedestraøii sunt slab înarmafli.Ei servesc de lucrætori la tera-
samente øi de valefli. Ei se duc, „færæ speranfla de a mai reveni“,
257
 259
torii. Ele schimbæ mesaje pentru a fixa ora întâlnirii.
Fiecare aøteaptæ ziua favorabilæ pe care o desemneazæ prezicæ-
în poziflie de luptæ færæ ca nici una, nici cealaltæ sæ înceapæ bætælia.
sau numai sæ facæ paradæ de forfla sa. Câteodatæ, oøtirile se aøeazæ
saci, sæ se vadæ, în sfârøit, dacæ aceasta fline sæ obflinæ o victorie
dacæ øi-a adus mari provizii de grâne øi de legume uscate puse în
øi da seama dacæ este pregætit pentru o luptæ duræ, sæ ghiceascæ
urmætoarea bætælie. Se încearcæ forflarea ræbdærii duømanului, cæ-
În fiecare tabæræ, începe un soi de retragere care pregæteøte
În fafla taberei se ridicæ cetatea duømanæ, tabæra adversæ.
deplasat în întregime, însoflitæ de toate forflele sacre ale flærii natale.
face un popas, totul se petrece ca øi cum cetatea seniorialæ s-ar fi
cardinalæ care se potriveøte flærii sale natale600. Când o armatæ
oøtiri poposesc împreunæ, fiecare are grijæ sæ se aøeze în partea
ea construieøte o tabæræ întæritæ, o fortæreaflæ599. Dacæ mai multe
sæ lase un monument al gloriei sale øi sæ ia în posesie regiunea,
cu simple garduri din mæræcini, dar atunci când o armatæ doreøte
din stânga øi din dreapta598. Taberele temporare sunt împrejmuite
formatæ din apropiaflii prinflului: aceasta este încadratæ de legiunile
tæbliflele Stræmoøilor øi spiritele Solului. În centru se aflæ legiunea
vetre, care au porflile sale cardinale øi care închide, în incinta sa,
Tabæra este o cetate pætratæ, în care se sapæ pufluri, în care se înalflæ
Oastea face popas, aøa precum merge, orientatæ cætre Sud.
conducætor care merge sæ se jertfescæ.
unul în fruntea unui cortegiu funebru øi unul pentru a preceda un
serveøte de aøternut pentru victime) – aøa cum trebuie sæ existe
calea oøtirii, trebuie sæ existe un semnal de dificultate (pirul
drum597. Ordinele sunt date cu ajutorul drapelelor. Deschizând
cei care merg în partea stângæ culeg ierburi de-a lungul întregului
dreapta carelor, pedestraøii sunt însærcinafli sæ vegheze la oiøtii;
Tigrului alb; pe aripa stângæ (Est) cel al Dragonului azuriu596. În
(broasca flestoasæ øi øarpele: Nord), pe aripa dreaptæ (Vest) cel al
dardul Pæsærii roøii (Sud); în spate cel al Ræzboinicului întunecat
cætre Sud, aøa cum face un Conducætor. În frunte este purtat stin-
îndreptatâ mereu, într-o ordine imuabilæ øi dominatoare, cu fafla
trebuiau sæ ræsune împreunæ. Oastea îøi continuæ drumul,
frontal cele patru animale, ale cæror ornamente øi zurgælæi
mergând øi popopsind, speriafli de moarte, la marginea pædurilor.
Îøi petrec tot timpul îngrijind caii pe care-i hrænesc, ca øi pe ei, de
altfel, cu susai. Se opresc, înebunifli, bucurându-se cæ nu sunt
încæ morfli, copleøifli sub povara bagajelor, împinøi, gemând cu o
voce stinsæ, reduøi la tæcere odatæ rândurile formate592. Nobilii
pleacæ urcafli în carele lor de luptæ, liniøtifli, cântând din læute.
Carele lor, scurte øi strâmte, sunt formate dintr-o ladæ deschisæ la
spate, cocoflatæ pe douæ rofli593. În partea din faflæ, se aflæ o oiøte
curbatæ, de care sunt legafli doi cai; de o parte øi de alta, niøte
curele laterale flin la distanflæ pe cei doi cai laterali. Cei patru cai
ai carului sunt echipafli cu zæbale de care sunt fixafli doi clopoflei.
De aceste zæbale se leagæ hæflurile; zæbalele interioare, ale celor
doi cai laterali, sunt fixate, în partea din spate, cu douæ inele
plasate în dreapta øi în stânga scândurii care formeazæ partea din
faflæ a carului; celelalte øase hæfluri sunt flinute în mânæ de
conducætorul carului. Acesta stæ în mijlocul carului594. Alæturi de
el, menflinând echilibrul, stau, la stânga (locul de onoare) un arcaø
øi, la dreapta, un lænicer. Caii sunt prevæzufli cu platoøe, deseori
îmbræcafli cu piei de animale sælbatice. Cei trei oameni ai
echipajului poartæ o hainæ din piele fæcutæ dintr-una sau mai
multe piei de bou (sau rinocer?). Aceste platoøe sunt întærite cu
lac. În partea din faflæ a carului, protejându-l pe fiecare ræzboinic,
existæ aøezate trei scuturi din lemn uøor. Arcaøul dispune de douæ
arcuri pæstrate în tolbæ, dezlegate øi prinse (pentru ca sæ nu se
deformeze) de o armæturæ de bambus. Lænicerul are la îndemânæ
mai multe arme cu mânere lungi, terminate cu cârlige sau cu
tridente de metal. Acestea servesc la a-i stræpunge sau mai ales la
a-i agæfla øi a-i da jos pe ræzboinicii din carele duømane, care sunt
apoi omorâfli la pæmânt sau sunt fæcufli prizonieri. Pe drum ostaøii
se odihnesc aøezându-se pe o cuverturæ dublæ sau o piele de tigru
aøezatæ în lada carului. Deasupra lor fluturæ stindardele. Platoøele
ræzboinicilor sunt acoperite cu ønururi sau cu mætase595. Lacul de
pe ele stræluceøte. Arcaøii au degetare de fildeø. Extremitatea
arcurilor este, de asemenea, din fildeø. Arcurile, tolbele, brasar-
dele, genunchierele, sunt pictate în culori vii. Scuturile sunt øi ele
decorate cu picturi. Pe pieptarele cailor atârnæ ornamente ølefuite.
Carele înainteazæ maiestos, conduse de vizitii îndemânatici în a
fline strânse laolaltæ hæflurile, stræduindu-se sæ facæ sæ avanseze
258
270
norocul, cæci s-au gândit cæ în felul acesta îl vor condamna la o
sæ-i cedeze întâietatea lui Zou-wei, fericit sæ-øi ridice în slævi
Nu l-a mai pæræsit!“ Øi tofli conducætorii celorlalte flæri s-au græbit
un diplomat stræin: „Zou-wei l-a împrumutat pentru un moment.
rivale hegemonia lui Chu, tot acest fast nu este inutil. Dar, spune
pæzit, ca un senior, de doi læncieri. Pentru a impune tuturor flærilor
cât va dura însærcinarea sa, sæ poarte haine de prinfl øi sæ se facæ
conducætor în contul lui Chu. Stæpânul lui îi permite, pe tot timpul
odatæ cu imperium. Zou-wei (540) comandæ în calitate de
Cel mai greu era sæ depui securea øi sæ nu-fli pierzi viafla
învingætor, în aceastæ zi, de glorie, merge tot cu securea în mânæ.
lacurile!“629. În primele rânduri de dansatori triumfali, generalul
noastre!) din izvoarele lor! – Ale noastre izvoarele, ale noastre
noastre colinele! ai noøtri munflii! – Nu vor mai bea (cæci sunt ale
mai ocupæ poziflie (sunt ale noastre!) pe colinele lor! – Sunt ale
alaiului triumfal. „Urcæm (sunt ai noøtri!) pe munflii lor! – ei nu
întorcându-se în oraø în sunetul cântecelor pline de mândrie ale
roøu?“628. Dupæ o mare victorie, dimpotrivæ, conducætorul
dacæ?“ – „Mai existæ, este adeværat, piele: – dar unde sæ gæsim lac
iar rinocerii sunt din abundenflæ! – Mi-an aruncat platoøul: øi ce
barbæ! – Platoøul zvârlit, iatæ-te înapoi!“ – „Boii mai au piele! –
platoøul øi vino înapoi! – O, frumoasæ barbæ! O, frumoasæ
umor: „Bulbucheazæ-fli ochii! – Unflæ-fli burta! – Aruncæ-fli
triumf ostil, øi duømanul intrând în oraø satirizat în cântec cu
øtia sæ fugæ, uøurat de curelæria sa. I se putea cel mult reproøa un
nu faci imprudenfla sæ-fli termini opera dintr-o datæ. Bunul general
vedea trecând în serviciul celuilalt. Ræmâi necesar atâta timp cât
îi va ierta repede øi le va plæti ræscumpærarea, prea fericit de a nu-i
øtiu cæ stæpânul lor, dacæ ei se lasæ puflin bætufli sau chiar sæ piardæ,
„Învingætor: ministru de ræzboi! – Învins: supæ în cazan!“ Ei mai
se va simfli sætul627. Tofli vasalii fideli øtiu sæ citeze adagiul:
se aøtepte la ameninflæri teribile: chiar øi mâncându-i, stæpânul nu
înfrângerile atenuate. Cun prinfl ambiflios, ei pot, în acest caz, sæ
Gentilomii, de obicei, preferæ victoriile pe jumætate sau
a fost: „Era un om!“626.
în sfârøit, sæ-i închidæ øi gura. Cuvântarea funebræ a lui Xien-zou
viule!“ Cadavrul a consimflit atunci sæ-øi închidæ ochii øi au putut,
nat-o! dar, dacæ nu continui eu opera voastræ, fii martor, o Flu-
cædere teribilæ. Zou-wei, într-adevær, i-a pæstrat pe cei doi læncieri
ai sæi. L-a suprimat pe prinflul din Chu, i-a asasinat fiii øi øi-a
însuøit puterea: numai cæ, dupæ ce øi-a særbætorit cu exces trium-
furile, a murit în dizgraflie630.
O alternativæ se impune comandantului de razboi care cautæ
prea multæ fericire pentru oøtile sale: trebuie ca el sæ uzurpe,
altfel, va pieri. Dizgraflia urmeazæ triumfului, dacæ rebeliunea nu
o previne. Un general loial øi înflelept evitæ responsabilitæflile
victoriei øi le împarte pe cele ale înfrângerii: „În loc sæ iei asupra
ta singur greøala, mai bine o împarfli cu cei øase conducætori de
legiuni: nu ar fi mai bine?“631. Aceasta este formula moralei øi
spiritului militar. Acestea s-au format (øi nu au variat de loc) în
cursul acelor întreceri færæ sfârøit, care au reprezentat vremurile
feudale. Ofiflerii øi conducætorii detestæ ræzboiul brutal øi victoriile
lipsite de curtoazie pentru care ei trebuie sæ-øi angajeze destinul
în pariuri prea decisive. Preferæ frumoasele alternanfle de parade
ræzboinice øi de armistiflii armate, care permit prestigiilor sæ se
formeze talentelor sæ se comercializeze.
Bætælia feudalæ (atâta timp cât jocul este jucat cu noblefle)
este o probæ judiciaræ susceptibilæ de apel. Sfinflit prin succes,
învingætorul fline, pentru un moment în mâinile sale, destinul
învinsului. Acesta din urmæ, vinovat dovedit, cere atunci îndu-
rare, dar cu o umilinflæ provocatoare. Ruga sa, dacæ este perfect
umilæ, confesiunea sa, dacæ este completæ, mærturisirea neputinflei
sale, dacæ este puternicæ, sunt de ajuns, spælându-l de ruøinea
greøelii, pentru a restabili echilibrul destinelor cæci, dându-se pe
de-a întregul pe mâinile stæpânului de moment, el îi propune,
pentru viitor, o candidaturæ prea puternicæ, la titlul de campion,
un pariu al cærui partener are tot interesul sæ diminueze miza.
Învingætorul are grijæ sæ nu cearæ decât o compensaflie moderatæ.
Cu de la sine putere el se græbeøte sæ-l refacæ pe învins, sæ-l
reabiliteze pe vinovat.
Song este asediat (593) de cætre Chu. Nu are ce ajutor sæ
aøtepte . Duømanul îøi aøeazæ trupele în aøteptarea cæderii locului.
Tot ce se mai poate spera este o predare acceptatæ sau, cel mult,
un tratat declarat (ruøine odioasæ) chiar sub zidurile cetæflii.
Rævæøind trecutul, distrugând viitorul asediaflii ard oasele morflilor
lor øi-øi mænâncæ copiii. Ei fac cunoscut acest lucru asediatorului.
271
 265
ei s-au aøezat din nou în car øi au început sæ cânte din læute dorind
scos arcurile din tolbe øi au dat drumul la sægefli. Pericolul trecut,
færæ a-i aøtepta. Au ieøit øi ei la rândul lor, au særit în car, øi-au
a-l lua drept captiv. (Dar Shi-juan) ieøise (deja) dintre fortificaflii,
câte un om, l-au aruncat la pæmânt apoi l-au luat în brafle pentru
fortificafliile duømane, ei au coborât din car, au înfæøcat fiecare
caschetele din învelitoare øi sæ øi le punæ pe cap. Intrafli în
neechipafli, cântau liniøtifli din læutæ) s-au græbit sæ-øi tragæ
færæ a-i avertiza, a græbit mersul cailor. Amândoi (ceilalfli, care,
înfeudantæ... Când s-au aflat în prezenfla duømanului, Shi-juan,
i-au dat sæ mænânce decât dupæ ce au mâncat ei comuniune
l-au læsat sæ se aøeze afaræ refuz de comunicare prin habitat. Nu
„În timp ce Zhang-ge øi Fu-li se aflau în cortul lor, pe Che-kiuan
se aflæ nici chiparoøi, nici brazi“. Echipajul se pune în miøcare.
sale. El va demonstra falsitatea proverbului: „Pe un deal mic, nu
inferior, este foarte hotærât sæ-øi apere onoarea øi pe cea a flærii
avertizat de pericolul ce-l paøte de a se læsa pæcælit øi tratat drept
ræzboinici sunt egale; prestigiul flærii lor însæ nu este. Shi-juan,
kiuan, mare ofifler în oastea lui Tsheng. Rangurile celor trei
Carapacea de broascæ flestoasæ consultatæ îl desemneazæ pe Che-
o micæ seniorie asociatæ lui Jin într-un ræzboi împotriva lui Chu.
care sæ cunoascæ bine regiunea øi drumul: ei îl solicitæ din Zhang,
cinafli sæ meargæ sæ-l provoace pe duøman; le trebuie un vizitiu
onoare. Zhang-ge øi Fu-li, ofifleri superiori ai lui Jin, sunt însær-
niune, dar care mascheazæ un sentiment minuflios în chestiune de
ritate, care dæ forfla armatelor, este formatæ din elemente de comu-
este suficient sæ fie omorât vizitiul acestuia618. Aceastæ solida-
încât, pentru a descalifica pentru totdeauna un conducætor de car,
Solidaritatea echipajelor stæ la baza onoarei în aøa mæsuræ
duøman: s-a legat pe moarte de tovaræøii sæi de echipaj617.
Aceluia nu-i este fricæ sæ atragæ asupra lui ræzbunærile unui suflet
pe care-l scoate victima, i-a tæiat cu ræcealæ urechea stângæ.
cætre omul loial care, færæ a se læsa înspæimântat de marele strigæt
niciodatæ læncier. El va fi înlocuit, în partea dreaptæ a carului, de
omoare un prizonier legat, îøi lasæ sæ cadæ lancea, nu va fi
captiv, o funie în jurul gâtului616. Acela care, neîndræznind sæ
meritæ aceastæ funcflie dacæ lasæ, din joacæ, sæ i se treacæ, ca unui
în întrecerile paønice ale luptei615. Un ministru de ræzboi nu mai
putul luptei (588)623, „Qi-ke a fost rænit de o sægeatæ; sângele i s-a
scurs pânæ pe încælflæri: dar nu a încetat sæ-øi facæ toba sæ ræsune.
(Dar pânæ la urmæ) spuse: „Mi-e ræu!“ (Conducætorii sub arme
trebuie sæ respecte eticheta. Fidelii lor sunt însærcinafli sæ-i cheme
la datorie). Zhang-hou îi spune: „De la începutul bætæliei m-au
stræpuns douæ sægefli, una la mânæ, cealaltæ la cot. Le-am smuls
pentru a putea conduce carul. Roata din stânga s-a înroøit de
sângele meu. Am îndræznot sæ spun cæ-mi este ræu? Senior, avefli
ræbdare!“ Huan spuse lui Qi-ke: „De la începutul bætæliei, îndatæ
ce pericolul s-a arætat, am coborât din car øi am îmboldit caii.
Senior, n-a pæsat (mæcar) de mine? Øi totuøi, Senior, væ este ræu!“
Zhang-hou reluæ: Ochii, urechile oøtirii sunt aflintite la drapelul
nostru, la toba noastræ. Tofli ascultæ de acestea pentru a înainte sau
pentru a da înapoi. Carul nostru pe care-l vedefli, atâta timp cât va
exista un om sæ-l conducæ, va putea sæ-øi îndeplineascæ misiunea!
Pentru cæ væ este ræu, v-ar læsa inima sæ ducefli la dezastru marea
operæ a stæpânului nostru? Acela care îmbracæ platoøa øi-øi va
armele trebuie sæ meargæ cu hotærâre pânæ la moarte. Suferifli, dar
nu de moarte. Senior, stæpânifli-væ suferinfla!“ Tchang-heou,
atunci, trecând hæflurile în mâna stângæ, luæ cu dreapta bæflul øi
bætu toba“. Dar Tchang-heou nu era calificat pentru a acfliona în
calitate de comandant: caii au luat-o la goanæ, iar bætælia a fost
pierdutæ. Un conducætor este demn de rangul sæu, atunci când
poate, dupæ bætælie, sæ strige: „Am fost ræsturnat peste tolba
arcului meu! Mi-am vomitat sângele! Øi totuøi sunetul tobei mele
nu a încetat! Astæzi am fost un conducætor!“ Øi pentru cæ,
într-adevær, a fost un conducætor, læncierul sæu a putut, færæ nici
o greutate, sæ-i înlæture pe duømani, în timp ce vizitiul sæu, cu
hæflurile atât de uzate încât la cel mai mic efort de tracfliune ele ar
fi trebuit sæ se rupæ, a putut sæ conducæ, prin învælmæøealæ, carul
încærcat cum se cuvine.
Vocea, suflul, sufletul, ardoarea comandantului se transmit
însoflitorilor sæi de car øi întregii oøtiri, dar mai întâi animæ toba
øi stindardul sæu. Drapelul, reprezintæ patria în întregime. Senioria
este pirdutæ dacæ drapelul este distrus. Drapelul, este prinflul
însuøi. Acela care se atinge de purtætorul de însemne este vinovat
de les majestate øi este væzut seniorul în persoanæ peste tot unde
fanionul sæu este purtat624. Dar numai în ocazii excepflionale
268
264
lupta. Un vasal îøi pierde rangul dacæ se lasæ învins de un tovaræøi
manifestæ în încercarea bætæliei ca øi în încercærile care pregætesc
în faflæ, spiritul de solidaritate care animæ un corp de vasali se
lor, a flærii lor. Deseori agresiv øi mereu marcat de ambiflia de a fi
nobleflea, dovedind tuturor, în plus, nobleflea prinflului lor, a cauzei
moment în care ræzboinicii îøi dovedesc, fiecare în parte,
egalæ mæsuræ øi la fel, pe cei din acelaøi grup. Bætælia este marele
calificare prin descalificarea celorlalfli, nu numai adversari, ci în
omoruri sunt acelea care sunt evaluate. În acestea se încearcæ
decât o ciocnire armatæ, un turnir de valori morale, o întâlnire de
insulte, sacrificii, injurii, binecuvântæri, vræjitorii. Mult mai puflin
Lupta este un amestec confuz de sfidæri, generozitæfli, omagii,
de acel copac“614.
locul indicat. Prinøi amândoi, (duømanul) îi (omorâse) øi îi legase
sæu car) pentru a-l salva. A doua zi cadavrele fiilor sæi marcau
prezentat lui Zhao Zhan coarda (pentru a-l ajuta sæ urce în propiul
acest loc!“ (Au fost obligafli sæ coboare øi) tatæl lor (imediat) i-a
arætându-le un copac, le spuse: „Cadavre atârnate, vefli ræmâne în
de furie, le-a ordonat sæ coboare (din carul tatælui lor) øi,
fugar pe nume): „Bætrânul Zhao este acolo în spate!“ Zhao, plin
umileascæ). Aceøtia totuøi întorcându-se au spus (strigându-l pe
întorcând capul, pe Zhao Zhan fugind pe jos, ar fi însemnat sæ-l
sæu cu cei doi fii ai sæi. El le-a spus sæ nu se uite în spate (al privi,
ræzboinic din aceeaøi armatæ) a trecut (pe lângæ el) urcat în carul
Abandonându-øi carul, el a plecat pe jos prin pædure. Fong (un alt
ceilalfli cai ai sæi. S-a întâlnit cu duømanul øi nu a putut sæ scape.
unchiului sæu pentru a-i ajuta sæ fugæ. El însuøi s-a descurcat cu
i-a dat pe cei mai buni doi cai ai sæi fratelui sæu mai mare øi
în egalæ mæsuræ øi tovaræøii – sprijinându-i totodatæ: „Zhao Zhan
Marele joc, în bætælie, este de a sfida duømanul. Sunt sfidafli
fugi!“
suntem, precum cei din marea voastræ flaræ, iscusifli în (arta) de a
jignitoare øi iertarea dezonorantæ pe care o primise): „Noi nu
Conductorul, întorcând capul, spuse (pentru a ræsplæti sfaturile
(Stindardul ridicat), carul a putut (în sfârøit) sæ iasæ din groapæ.
conductorului sæ ridice stindardul øi sæ-l lase în jos pe jug.
dar numai puflin. Un ræzboinic al lui Chu spuse (atunci)
erau agæflate armele). (Odatæ bara ridicatæ), carul (a putut) avansa,
sunt prevestirii eficace. Este vorba, pentru început, de a învinge.
De la începutul bætæliei, destinele sunt legate. Le mai øtie, încæ de
la început, care este miza bætæliei øi dacæ ea va fi o întrecere de
curtoazie destinatæ a clasa superioritæflile, sau o luptæ pe viaflæ øi
pe moarte ducând la un triumf absolut, la o înfrângere færæ apel.
Dacæ se vede în adversar, nu un rival ci un adeværat duøman,
dacæ se vrea declararea lui în afara legii chineze øi pedepsirea sa
ca un barbar, dacæ prin aceasta se înflelege suprimarea unei
dinastii perimate øi nocive, o seniorie decadentæ sau sælbatecæ, se
trimit, pentru a angaja lupta, viteji hæræzifli morflii603 – acesta este
rolul rezervat amnistiilor, conduse, teoretic, de cætre ministrul
de ræzboi. La contactul cu adversarul, aceøtia vor trebui sæ-øi taie
beregata scoflând un strigæt teribil. Un suflet furios se va degaja
din aceastæ sinucidere colectivæ. El se va ataøa, ca o soartæ
nefastæ, de duøman. Duelul va fi teribil, færæ a fi neapærat nevoie
de un duel mortal, dacæ pentru a-l provoca pe adversar, este trimis
cætre el un car al cærui læncier „pætrunde în fortificaflii, omoaræ un
om, îi taie urechea stângæ øi se întoarce înapoi cu aceasta“604. La
începutul unui sacrificiu, pentru a atrage atenflia zeilor øi pentru
a le închina victima, se scoate din ureche, cu un cuflit cu clopoflii,
prima picæturæ de sânge. De la prima lovituræ, duømanul este
desemnat drept victimæ ispæøitoare a bætæliei. Totuøi, el nu este
destinat iremediabil unui sacrificiu total. Zeii admit øi substituiri
de victime. Învingætorul poate consimfli la ræscumpærarea în-
vinsului. Mai existæ, pentru a angaja lupta, øi procedee mai uma-
ne. Ele scot la ivealæ nu numai o dorinflæ de cucerire sau, cel
puflin, de înfeudare, ci o simplæ preocupare de creøtere a presti-
giului øi de glorie. Fie cæ adversarii s-au apropiat stabilindu-øi
tabæra unul în fafla celuilalt sau cæ unul dintre ei a venit øi øi-a
stabilit tabæra în fafla zidurilor cetæflii rivale, cele douæ armate
prezente se aflæ fiecare în oraøul sæu, într-un oraø ale cæror
fortificaflii sunt sacre ca øi cele ale oraøului natal. Pentru a-i aplica
adversarului prima lovituræ, cea mai decisivæ, cea mai sensibilæ,
este de ajuns ca un car sæ se næpusteascæ cu toatæ viteza, cu
stindardul coborât, „sæ atingæ uøor fortificafliile duømane“. Sau se
vor da foc copacilor din boscheflii sacri, care împrejmuiesc oraøul
rival605. Mai puflin grav, dar de-o îndræznealæ la fel de eficace,
va fi gestul ræzboinicului care, expunându-se cu sânge rece, va
261
 267
Huan este lænicerul sæu, iar Zhang-hou este birjarul sæu. La înce-
dea toatæ osteneala . Qi-ke comandæ legiunea centralæ a lui Jin;
transmitæ tuturor confraflilor forfla sufletului sæu. Trebuie sæ-øi
bætælia. Victoria este obflinutæ numai prin virtutea sa.El trebuie sæ
luptei øi ale urmærilor acesteia. Conducætorul singur conduce
conducætorul este acela care-øi asumæ singur responsabilitæflile
În timp ce vasalii se înfruntæ într-o învælmæøealæ confuzæ,
triumfal?“
de cel al prinflului lor! De ce sæ mai ridicæm un monument
murit legându-øi destinul (ming: viaflæ, destin, ordine, investituræ)
existæ decât vasali care øi-au dus pânæ la capæt fidelitatea! Ei au
(=nu am calitatea de a purta un ræzboi pe viaflæ øi pe moarte)! Nu
sæi, ræi prin contagiune). Dar, în prezent! vinovafli nu mai existæ
corpurile (vinovaflilor: cele ale conducætorului ræu øi ale fidelilor
triumfalæ (fong) pentru a expune pe ea (pentru totdeauna)
pe cei slabi, aceøti regi puteau s-o facæ) atunci se ridica o movilæ
øi când ei luau (pe cei care, asemænætori cu) balene, (sæ-i mænânce
luptau cu oameni care nu aveau respect (pentru ordinea cereascæ),
îndoialæ) pe vremurile de demult, când regi strælucitori în Virtute
au expus la soare oasele ræzboinicilor! Este crud!... (Færæ
movilæ monumentalæ622: „Au fost din cauza faptului cæ douæ flæri
succeselor tale, øi ridicându-øi, pe corpurile duømanilor uciøi, o
propune sæ-øi etaleze gloria ridicându-øi tabæra pe locurile
Øi iatæ cum trebuie sæ vorbeascæ un învingætor cæruia i se
într-o trecætoare periculoasæ, este laø621.
inuman! A nu aøtepta momentul stabilit, a-l prinde pe duøman
fost de ajuns ca cineva sæ spunæ: „A nu aduna morflii øi ræniflii este
ræmâne în repaus, iar adversarul poate sæ stea liniøtit în tabæræ. A
lângæ Fluviu! Cu siguranflæ, îi vom învinge!“ Totuøi armata lui Jin
„Oastea lui Qin strigându-ne! O va lua la fugæ! Sæ-i strângem
priveøte fix øi cæ vocea sa nu este siguræ: Qin este bætut din-ainte.
confruntæm!“ Dar cei din tabæra lui Jin observæ cæ trimisul nu
ræzboinicii nu lipsesc. Mâine dimineaflæ, væ invit sæ ne
sæ-l avertizeze pe Jin sæ se pregæteascæ: „În cele douæ oøtiri,
oøtiri se privesc, dar nu luptæ. Noaptea, un mesager al lui Qin vine
modestie. Qin øi Jin sunt unul în fafla celuilalt (614). Cele douæ
ducerea lui pânæ la capæt) decât atunci când se dæ dovadæ de
doreøte numai succesul (øi, mai ales, atunci când se doreøte
înainte de toate sæ afiøeze o liniøte perfectæ. (Dupæ care) i-au zis
lui Shi-juan: „Seniorul (l-au interpelat prin titlul ce i se datora,
familia sa fiind de origine princiaræ, cæci Shi-juan, prin conduita
sa, a øters distanfla pe care ei voiseræ s-o marcheze între ei øi el),
facem parte din acelaøi echipaj: suntem frafli.
De ce, de douæ ori, afli acflionat færæ a ne consulta? „Shi-juan
ræspunse (prestigiul sæu fiind refæcut, el nu mai are decât sæ se
prefacæ modest): „Mai întâi, nu m-am gândit decât sæ pætrund în
tabæra duømanæ øi apoi m-am temut (Nu am pretenflia sæ væ egalez
în curaj: aceastæ formulæ dezarmeazæ mânia). Ceilalfli doi au în-
ceput sæ râdæ, spunând: „Senioria voastræ este foarte prom-
ptæ!“619. Se vede deci cæ, în încercærile care impun chestiunea
onoarei, loaialitatea capætæ, de bunæ voie, un aer de înøelæciune.
Fraternitatea de arme are ceva echivoc, cæci ceea ce rezultæ
din bætælie, este (la fel øi din victoria sau înfrângerea flærii) o
exaltare sau o coborâre a prestigiilor personale. Invers, nu se
simte mai degrabæ uræ decât sentimente amicale faflæ de duømanul
ocazional cu care se luptæ mai ales pentru a se clasa în propia
tabæræ.
În afaræ de cazurile extraordinare în care ræzboiul este un
ræzboi pe viaflæ øi pe moarte, bætælia nu are deloc drept scop
distrugerea adversarului. Ea trebuie sæ fie o luptæ de curtoazie.
Ducele Xiang din Song aøteaptæ, pentru o bætælie stabilitæ, oastea
lui Chu care trece un râu620. I se spune: „ Ei sunt numeroøi; noi
suntem puflini: înainte ca ei sæ fi sfærøit trecerea râului, sæ-i
atacæm!“ Ducele nu urmeazæ acest sfat. Odatæ trecerea terminatæ,
dar Chu ne luând încæ hotærârea de luptæ, i se spune: „Trebuie sæ-i
atacæm!“ Acesta ræspunde: „Sæ aøteptæm ca ei sæ fie aøezafli în
formafliune de luptæ!“ În sfârøit, atacæ, a fost bætut øi rænit. Atunci
spuse: „Un conducætor demn de acest nume (Jun-zi, prinfl,
gemtilom, om cinstit) nu (cautæ sæ)-øi înfrângæ duømanul când se
aflæ la nevoie. El nu bate tobele atunci când rândurile nu sunt
formate“. Cu toate cæ i s-a ræspuns ducelui Xiang cæ numai
succesul este meritoriu, istoria i-a iertat greøelile numeroase øi
grave pentru cæ în aceastæ circumstanflæ el nu s-a gândit decât la
a-øi salva onoarea.
Nu existæ victorie decæt atumci când onoarea conducætorului
iese mæritæ din bætælie.Ea se mæreøte msi puflin atunci când se
266
262
roase mult mai bine decât prin îndârjire sau prin øtiinfla militaræ.
bæuturæ610. Prestigiul se câøtigæ cu ajutorul unor gesturi gene-
Cadouri în arme sunt schimbate ca øi cadouri în hranæ øi
lænicer ce øtie sæ vorbeascæ: aceøtia sunt niøte gentilomi!“609.
strigæ: „Iatæ, în stânga, un arcaø de valoare øi, în dreapta, un
pentru oamenii din suita voastræ“. Duømanul, oprind atacul,
venit. Totuøi îmi permit de a-l prezenta pe acesta de mâncare
vânætorii, vremea de a oferi drept cadou animale sælbatice nu a
duce sæ-l ofere ræzboinicilor lui Jin: „Pentru cæ nu este anotimpul
Læncierul sæu coboaræ imediat din car, ia cerbul omorât øi se
vede carul oprit de un cerb. Ultima sa sægeatæ el o trage în cerb.
pærare de omagii. Un arcaø al lui Chu, într-o posturæ neplæcutæ, îøi
ræzboinicii duømani are bunul gust de a plæti imediat o ræscum-
punctul de a acroøa un altul, îl va læsa sæ scape, dacæ unul dintre
Trebuie sæ se lupte cu politefle. Un echipaj care este pe
pedeapsæ“. Nu îndræznesc sæ se batæ decât între egali.
sæ atace un senior, cæci „acela care l-ar atinge ar merita o
imediat ce zæresc un mare conducætor duøman608. Nu îndræznesc
înclinându-se de trei ori. Coboaræ din carele lor, îøi scot cæøtile
Adversarii se salutæ, nu în genunchi (cæci sunt înarmafli), ci
rememoreazæ schimburile de politefluri din vreme de pace607.
ræcori. Acest vin este degustat cu toatæ ceremonia în timp ce se
sa“, o ulcicæ de vin pe care aceasta este rugat sæ-l bea pentru a se
trimit adversarului, în locul unei mese „pentru oamenii din suita
recunosc respectivele fanioane, schimbæ între ei politefluri trufaøe.
flara rivalæ.Ei au fost primifli acolo drepr oaspefli. Odatæ ce-øi
niøte necunoscufli. Aproape tofli au fost însærcinafli cu misiuni în
Vasalii celor douæ armate nu sunt, unii pentru alflii, decât
de care se izbesc, fanion de fanion øi onoare de onoare.
nici o greutateîn disputa destinelor, în timp ce, nobilele echipaje
Suflete færæ minte de flærænoi, oamenii, care merg pe jos, nu au
luptæ în câmp deschis, nu este decât o confruntare de forfle morale.
mai puflin brutalæ, se afirmæ din tot sufletul, bætælia, asediu sau
Începutæ prin acte de sfidare sau, cu o decizie mai mult sau
bætæliei.
totul s-a sfârøit: adversarul se resemneazæ sæ suporte sorflii
Imediat ce s-a simflit sfidat, odatæ ce øi-a væzut zidurile disprefluite,
numæra, cu cravaøa sa, scândurile care formeazæ poarta606.
Astfel de ræzboinici care, în timpul exercifliilor pregætitoare, au
øtiut sæ stræpungæ cu sægeflile lor øapte platoøe deodatæ øi care s-au
læudat cu acest lucru, se aøteaptæ sæ-l audæ pe conducætorul lor
zincându-le: „Aducefli o mare dezonoare flærii! Mâine dimineaflæ,
lansând sægefli, vefli pieri victime ale artei voastre!“ Chiar øi atunci
când victoria a dovedit justeflea cauzei øi când nu mai avem de a
face decât cu fugari, adicæ cu vinovafli, un nobil ræzboinic nu se
poate hotærâ sæ omoare mai mult de trei oameni. Ba mai mult,
când aruncæ sægeflile, el trage cu ochii închiøi: acestea îl vor atinge
pe duøman dacæ soarta o vrea.
În plinæ luptæ, prudenfla trebuie sæ cedeze mereu în fafla
curtoaziei. Douæ care pornesc unul cætre altul. Unul se întoarce.
Conducætorul duøman strigæ imediat numele conducætorului
carului care pare cæ evitæ lupta. Sfidat, acesta se reântoarce
imediat la luptæ, încercând sæ tragæ. El se vede obligat sæ invoce
virtutea prestigioasæ a stræmoøilor – cæci celælalt, gata deja,
lanseazæ sægeata – pentru ca acesta sæ întoarcæ de la el necazul.
Dar când celælalt doreøte sæ tragæ a doua oaræ, acesta strigæ: „Dacæ
nu mæ læsafli sæ schimb (sægeflile mele cu ale voastre) va fi ræu!“
Chemat la rândul sæu la legile onoarei, adversarul, retrægând
sægeata deja pregætitæ aøteaptæ, imobil, lovitura mortalæ611.
A-l ierta pe duøman, este un gest mare. A se expune cu curaj,
este frumos. Suprema ispravæ este a se sacrifica în favoarea
conducætorului. Dacæ carul acestuia din urmæ se împotmoleøte
sau este prins la strâmtoare, vasalul fidel va cæuta imediat sæ se
substituie stæpânului. Îi va lua locul în carul ce poartæ fanionul de
comandæ612. Un nobil ræzboinic, chiar pentru a scæpa de urmærire,
nu consimte sæ-øi coboare stindardul613. Atâta timp cât stindardul
fluturæ, trebuie sæ mergi la pas sau înaintezi pânæ la fortificafliile
duømane. Nu se fuge, ruøine supremæ, cu drapelul desfæøurat,
cæci, dacæ se merge la luptæ, acesta este pentru a face onoare
blazonului sæu. A risca sæ fii de râsul unui duøman, care te poate
striga pe nume, sau a risca sæ fii iertat cu disprefl de acesta, iatæ
care sunt cele mai rele necazuri. Pentru a scæpa de ele îfli trebuie
atât øiretenie,, cât øi curaj. Într-o bætælie dintre Jin øi Chu (596),
un car al lui Jin, împotmolit, nu mai poate merge. Situaflia este
disperatæ. Duømanul se amuzæ dând sfaturi. „Un ræzboinic al lui
Chu spune conducætorului sæ ridice bara transversalæ (de care
263
 285
ræsplætitæ!“ (Este un cântec de dragoste, dar prin el înflelegefli:
vedea, – imediat cu el mæ voi uni, – atunci inima mea va fi
sufletul meu neliniøtit, oh’ – freamætæ, – Dar imediat ce-l voi
iar cea de deal sare! – Atâta timp cât nu mi-am væzut seniorul, –
care øi-a plætit tributul. El a cântat: „Læcusta de câmpie strigæ –
versuri. Ze-zhan, principalul personaj al lui Zheng, a fost primul
care, el personal înflelegea s-o dea acestor omagii redate în
ræspundea printr-un scurt comentariu, indicând interpretarea pe
circumstanflelor reuniunii. La fiecare cântec, Zhao Mong
Shi jing, o intenflie secretæ øi intonaflia cântæreflului adaptându-le
inventând versuri, ci alegând, pentru a le cânta, câteva versuri din
mentele“. Tofli, într-adevær, øi-au arætat deschis sufletul, dar nu
omagiu) øi, de asemenea, pentru a le pune în evidenflæ senti-
o primea (de la prinflul din Zheng: cæci cântecele constituie un
Mong i-a rugat sæ cânte „pentru a perfecfliona favoarea pe care el
de Zheng era înconjurat de principalii sæi nobili de la curte. Zhao
din flinutul Jin, cæruia Zheng dorea sæ-i intre în graflii672. Ducele
Zheng l-a primit la dineu pe Zhao Mong, un personaj important
sunt în egalæ mæsuræ, întreceri cântate. În anul 545, seniorul din
orice întrecere, turnirurile oratorice apar acolo foarte eficace: ele
desfæøoaræ în ceremonii øi vorbe frumoase dar, mai mult decât
cæpæta mai multæ valoare decât serviciul. Viafla de la curte se
prin a deveni prima în rangul artelor nobile, iar sfatul prin a
conducerea carului. Totuøi, øtiinfla limbajului frumos a sfârøit
arte liberale, ca datæ de apariflie, au fost tirul cu arcul øi
valoarea atunci când îøi ofereau prinflului serviciul: astfel, primele
joacæ rolul esenflial. ræzboinici la început, nobilii îøi dovedeau
combatantului, aceasta din urmæ (tehnic vorbind) poate pærea cæ
intonaflie. Totuøi, dacæ invectiva øi rugæciunea animæ gesticulaflia
mondene, mai mult decât o øcoalæ de flinutæ, sunt o øcoalæ de
militaræ sau viafla de curte, dansuri ræzboinice sau balete
omul de onoare, acflioneazæ mai puflin decât muzica. Viafla
este modelat de cântece. Ceremonialul, pentru a-l perfecfliona pe
aøa,aceasta pentru cæ, mai mult decât prin flinuta corpului, sufletul
gesturile. Dar vocea reprezintæ sufletul însuøi øi, dacæ este
puterea ritualurilor ne fiind completæ decât dacæ vocea însoflea
cum odinioaræ se dobândea în dansurile sacre. Se cânta dansând,
Virtutea sufletului se afirmæ în mimica curtizanæ, tot aøa
øi-au onorat prinflul øi pe musafirul sæu, dar, în timp ce ei rivalizau
în inteligenflæ cu reprezentantul unei seniorii învecinate rivalizau
øi între ei, perfizi sau loaiali, avizi sau circumspecfli, iar odatæ
încheiatæ aceastæ întrecere cântatæ, în versuri cu subânflelesuri
diplomatice, fiecare dintre ei, exprimându-øi sentimentele sufle-
teøti, îøi fixase soarta øi pe cea a neamului sæu. Fidelitatea se
dovedeøte, nobleflea de dobândeøte în întrecerile oratorice. Un
capitol din cartea Shu jing (unul dintre cele mai supærætor de
modernizate, dar fragmente de cânt sunt anexate acestuia) nu ni-l
aratæ oare pe Yu cel Mare (viitorul suveran) învingându-l pe Gao
yao (viitorul ministru), dupæ ce se întrecuse ce el în elocvenflæ
într-una dintre marile tratative, la care a prezidat Shun?673.
Cuvântul leagæ destinul. Numai acela care øtie sæ vorbeascæ
este nobil øi-øi poate servi prinflul, atât în consiliul seniorial cât øi
în cursele rivale sau întrevederile seniorilor. „Nu fii niciodatæ
uøor la vorbæ! – nu spune: „Ba, ce dacæ!“ – Nimeni, afaræ de tine,
nu-fli poate stæpâni limba: – nici un cuvânt nu trebuie sæ-fli
scape! – Orice cuvânt atrage dupæ sine riposta – øi orice faptæ,
ræsplata!“674. A spune, înseamnæ a face øi chiar ai øi fæcut, cæci
acela care vorbeøte „færæ ca sæ i se poatæ replica“675 este cu
siguranflæ menit, dar, în schimb, eøti vinovat dacæ nu ai, nici
talentul sæ vorbeøti bine, nici un avocat care sæ øtie sæ vorbeascæ
în locul tæu. Prinflul din Wei (631) este acuzat de fraticid,
învinovæflire destul de uimitoare date fiind obiceiurile feudale: dar
seniorii din Jin (care sunt cu ochii pe Wei) îøi dau aere de
hegemoni øi pretind cæ fac sæ domneascæ dreptatea în numele
suzeranului. Jin pune mâna pe inculpat øi-l judecæ. Nu-l face sæ
se înfæfliøeze în fafla nimænui: loialitatea sau lipsa de loialitate a
vasalilor sunt suficiente pentru a dovedi puritatea sau mârøævia
stæpânului lor. Un fidel încadrat de un avocat (fu) øi un avocat
însærcinat cu proceduræ (tai she) ia locul stæpânului sæu ca acuzat
(zuo). Acest trio nereuøind sæ facæ sæ triumfe cauza prinflului din
Wei, prinflul este imediat întemniflat ca fiind vinovat, dar, mai întâi
(drept onorarii!) sunt condamnafli la moarte apærætori sæi: doi sunt
executafli pe loc, avocatul beneficiind de o repunere în cauzæ,
cæci el trebuia, în apel, sæ pledeze în fafla suzeranului676. Este
adeværat cæ vasalii plætesc pentru actele seniorului øi cæ stæpânul
plæteøte pentru vorbele fidelilor sæi. Grupul feudal formeazæ un
288
276
tânær, era admis în bætælie, devenea dintr-odatæ major. Invers,
forflæ, avea dreptul sæ poarte armele. Acela care, chiar øi foarte
trebuia sæ fi avut deja onoare. Numai un bærbat, major, în plinæ
Odinioaræ ræzboiul înnobila, dar, pentru a fi ræzboinic,
a onoarei øi mæsurii.
romanesc. O moralæ a puterii tinde sæ se suprapunæ vechii morale
fantasticul înlocuieøte epicul. Tonului eroic i se substituie tonul
ca o consacrare a unui merit religios. În povestirile militare,
succesul conteazæ. El apare ca rezultat al unei arte magice øi nu
prestigiul. Bætælia nu mai este un turnir care înnobileazæ. Numai
care sæ-i reabiliteze: îi executæ. Numeroase mæceluri îi hrænesc
nului. Qin nu-i pune pe prizonieri sæ plæteascæ ræscumpærarea
ræzboi, ambuscadele643. Ræzboiul vizeazæ distrugerea duøma-
turnurile rulante. Atunci sunt imaginate mulflimea de tactici de
arta asediilor, în care se øtie sæ se întrebuinfleze apa, catapultele,
glorie invenfliilor care-i sunt atribuite). Atunci se perfecflioneazæ
maøinile de ræzboi (înfleleptul Mei-di datoreazæ o bunæ parte din
ingineri militari sau profesori de tacticæ. Acum sunt inventate
naøtere642. Dar, de acum înainte începe domnia unor tehnicieni,
prestate. Din aceastæ ierarhie, o nouæ nobilime avea sæ ia
distribuie fiefuri, a stabilit o ierarhie militaræ bazatæ pe serviciile
modificat sistemul împærflirii terenurilor øi, încetând sæ mai
creat o armatæ de pedeøtraøi øi de cælærefli echipatæ uøor, a
realizate împreunæ, Qin (care urma sæ punæ bazele Imperiului) a
flilor641. Fapt semnificativ, tocmai printr-un grup de reforme
unei rezistenfle îndârjite a vasaliloe sæi, precum øi a apropia-
a creat un corp de arcaøi cælare. El a trebuit sæ lupte împotriva
(307), adoptând, pentru a-i învinge, tacticile ræzboinicilor stepei,
sistemul feudal însuøi. Aøa s-a întânplat øi când seniorul din Zhao
erau lovite vechea ordine a bætæliilor feudale, nobilimea øi
decât dezonoarea de a se læsa descælecat640. Cu acest gentilom,
pedestraøi. A existat atunci un viteaz care a preferat sæ moaræ
carelor de luptæ øi a organizat, pentru o tacticæ nouæ, companii de
Rong din munfli, care se luptau pedestru, a abandonat sistemul
Atunci când Jin (540) a vrut sæ cucereascæ flara triburilor
culturi, de rase, de tehnici.
în care se confruntæ, în mod sângeros, rivalitæfli de provincii, de
Între Regatele Combatante, campaniile sunt adeværate ræzboaie,
totalæ“), øi-a retras armata cu treizeci de stadii øi a acordat o pace
onorabilæ633.Victorioasæ, armata din Zheng intræ în Chen (547).
Ministrul de ræzboi aduce imediat generalilor învingætori vesela
scaræ a Stræmoøilor. Seniorul din Chen îøi pune o caschetæ de
doliu øi ia în mânæ tæblifla zeului sæu al Pæmântului. Oamenii din
Chen, toate rangurile amestecate, dar împærflite în douæ grupuri,
bærbaflii øi femeile de-o parte, aøteaptæ, legafli dinainte ca niøte
captivi. Generalii duømani se prezintæ. Unul dintre ei a avut grijæ
sæ aibe asupra sa o legæturæ, nu pentru a-i lega pe captivi, ci
pentru a ræspunde la umilinflæ cu o altæ umilinflæ. El salutæ în
genunchi øi prezintæ prinflului învins o cupæ: aceasta, pentru a-i
spune cæ victoria sa nu va avea altæ consecinflæ decât cea a
arcaøilor, în întrecerile rituale de tir cu arcul – aceste întreceri
servesc la clasarea meritelor, dar sunt preludiul unor særbætori
publice de comuniune.
Un alt general avanseazæ la rândul sæu: el se limiteazæ sæ
numere captivii, reducând luarea în posesie la un gest simbolic,
iar triumful la o simplæ afirmare de prestigiu. Imediat, oamenii
din Chen îøi reiau atribufliile øi rangurile, zeul Pæmântului,
purificat prin grijainvocatorului, redevine centrul patriei
restauratæ øi reabilitatæ, în timp ce oastea din Zheng se întoarce –
acoperitæ de acea glorie pe care o dæ moderaflia, glorie puræ ce nu
este otrævitæ de teama unei ræzbunæri a norocului. Generalii sæi nu
øi-au epuizat, dintr-o datæ, porflia de fericire. Demnitatea øi,
renumele lor vor dura mult timp, ni se spune634.
Trimnful pune capæt victoriei. El o autentificæ. Învingætorul
marcheazæ o lovitura. El adaugæ la activul sæu, pe lângæ faptul de
a fi acordat iertarea, toate præzile prin care învinøii øi-au plætit
înfrângerea øi ispæøirea. Aceste capturi, constatând în captivi luafli
în timpul bætæliei, ostatici sau teritorii angajate ca o garanflie a
tratatului,, femei oferite pentru reînoirea alianflei, bijuterii oferite
drept cadou pentru a reface prietenia, au o valoare ca trofee øi un
prefl ca præzi. Învingætorii, în momentul reîntoarcerii triumfale, øi
le împart ca prorata a meritului dobândit la fiecare dintre ei în
turnirurile ræzboinice.
Aceastæ împærflire devine prilejul unui turnir în care riva-
litæflile se disputæ la fel de dur ca pe câmpul de bætaie. Atunci când
un prinfl, pentru a-øi preamæri oøtirile, creazæ un Ordin al Vitejilor
273
 287
Shu jing), cæci el a læudat moderaflia în bucurie“. Vasalii, cântând,
zhan, a spus: „Perfect“) nu va dispare decât înaintea (celei a lui
(Zhao Mong dupæ cântecul lui Yin-duan, ca øi dupæ cel al lui Ze-
rangul cel mai înalt øi a øtiut sæ se plece. Familia lui Yiu-duan
a cântat ca un ministru înflelept) va dispærea ultima. El era în
(înfloritoare) timp de mai multe generaflii. Cea a lui Ze-zhan (care
(cântærefli – care øi-au arætat un suflet loaial) vor ræmâne
sæ-l vorbeascæ de ræu pe prinflul sæu... Familiile celorlalfli øase
exprimæ sentimentele sufletului. – Sentimentul sæu (l-a împins)
„Bo-you va fi executat întru-un mod dezarmant. Cântecele
fuseseræ clasate, destinele puteau fi prezise:
Întrecerea se terminase: asistenflii au completat stihurile. Meritele
tulburenfli, nici aroganfli! Darurile Cerului øi-ar putea lua zborul?“.
potrivit pentru a încheia seara. Zhao Mong replicæ: „Nici
vor primi darurile Cerului!“ Acesta era un cântec de masæ,
penele lor, ce strælucire au! – Aceøti gentilomi sunt amabili – ei
suan Duan cântæ: „Presurelele din dud zboaræ de colo colo! –
orice împrejurare) moderat øi circumspect!)“. Øi, în sfârøit, Gong-
pæstra domeniul: pentru mine, este ceea ce sper (astfel, voi fi (în
„Perfect, cu adeværat! Este vorba aici despre un om care-øi va
færæ nebunie! – Un om brav este circumspect!“ Iar Zhao Mong:
mæsura – øi sæ ne gândim la starea noastræ! – Sæ iubim bucuria
sæ nu særbætorim? – zilele øi lunile zboaræ. – Totuøi sæ pæstræm
„Greierile este în salæ – iar anul este pe sfârøite! – Noi deci, de ce
asigurafli de prietenia voastræ personalæ)“. Yin-dun cântæ atunci:
Jun-ze este întrebuinflatæ, ci) ultima strofæ (în care înfleleg cæ mæ
accept pentru mine (nu, cu siguranflæ, versurile în care expresia
omagiile færæ pericol). Ræspunde lui Ze-chu: „Îmi permit sæ
atitudinea prudentæ, dar nu a mers pânæ acolo încât sæ nu accepte
Zhao Mong (care øi-a arætat deschis loaialitatea, nu øi-a abandonat
adeværat gentilom (Jun-zi: senior) a cærei amintire o voi pæstra).
prin întreprinderea voastræ, dar væ pot spune cæ suntefli un
(=Nu am calitatea de a væ aræta bucuria unei alianfle menflinute
stimez din adâncul inimii mele, – pe el, când îl voi putea uita?“
este prea departe pentru a se gândi la aceasta! – El, pe care-l
margini! – Acela, deci, pe care-l iubesc, în adâncul inimii mele –
frumusefle! – Îndatæ ce-mi væd seniorul – bucuria mea nu cunoaøte
ton mai jos): „Duzii din vale, ce forflæ! – frunziøul lor, ce
Zheng nu cere decât sæ se uneascæ cu Jin, ascultând de prima
chemare a acestei flæri bogat, pe care o stæpânifli, seniorul meu,
dumneavoastræ al cærui prestigiu îmi tulburæ inima). Iar Zhao
Mong ræspunde: „Cu adeværat perfect! Dar este vorba despre un
conducætor (demn de a administra) un stat, cât despre mine cu
adeværat, nu am nimic care sæ poatæ (sæ mæ facæ) sæ fiu egal ce el“
(=accept elogiul vostru pentru flara mea; în ceea ce mæ priveøte,
îl declin). Bo-you (este un nobil puternic, bine înrudit, tulburent)
cântæ: „Prepeliflele merg în cupluri – iar coflofanele perechi. –
Dintr-un om lipsit de bunætate (leang) – îmi voi face frate? –
Coflofanele îøi iau zborul în perechi – iar prepeliflele în cupluri...
Dintr-un om lipsit de bunætate – sæ-mi fac un senior?“ (Este tot
un cântec de dragoste. Bo-you sugereazæ (færæ supterfugii
aparente, interpretare diplomaticæ) cæ se cuvine sæ se împerecheze
cu adeværat; înflelegefli) dacæ o vrefli (este tot ce pot spune oficial)
„Sper ca o alianflæ între Jin øi Zheng (aøa cum este el guvernat
acum) va fi bunæ!“ Dar (sens deturnat ascuns) înflelegefli (dacæ
acceptafli ideea de a væ lega în secret de mine): „Zheng este
guvernat de oameni færæ virtute cærora nu le recunosc puterea“).
Iar Zhao Mong ræspunde (el nu are nici o încredere în succesul
intrigilor lui Bo-you): „Tot ceea ce fline de problemele sexuale nu
trebuie niciodatæ (se înflelege) sæ treacæ pragul (apartamentelor
private), cu atât mai mult cu cât este în plin câmp! Iatæ lucrurile
pe care nimeni nu le poate asculta! (= nu ascult, nedorind sæ fiu
bænuit cæ înfleleg, chiar øi pe jumætate, apropourile voastræ)“.
Apoi a fost rândul lui Zi-xi: „Glorioasele lucræri din Xie, – ducele
de Shao le conduce! – Pe teribilii conducætori ai armatei, – ducele
de Shao îi inspiræ!“. (Cântec militar preamærind conducætorul
unei expediflii: Zhao Mong va avea imprudenfla sæ ia toatæ lauda
pentru el?). El replicæ: În relitate, despre un prinfl este vorba, (la
un prinfl trebuie raportate toflte meritele preamærite de cântec; tot
aøa øi gloria succeselor actuale ale flinutului Jin (unde eu nu sunt
decât ministru) trebuie sæ fie atribuite unmai prinflului din Jin), cât
despre mine, ce-am putut eu face?“ (= N-o sæ putefli sæ mæ
pæcælifli, spunând cæ-mi lipseøte loaialitatea). Apoi a fost rândul
lui Ze-chu sæ cânte (care a devenit principalul consilier al lui
Zheng; Ze-chu este în termeni buni cu Ju-zhan; el se retrage øi
reia o temæ exprimatæ de acesta, dar, dacæ pot s-o spun aøa, pe un
286
274
Aceøtia, când sunt bogafli; sunt tentafli sæ devinæ rebeli. Prinflul
pæmânturile cucerite vor merge sæ mærescæ fiefurile vasalilor sæi.
anexiuni teritoriale, nu face decât sæ-øi græbeascæ cæderea, cæci
virtute destul de grosolanæ a dori sæ-øi obflinæ succesele prin
stræmoøilor sæi, dar le repartizeazæ între vasali. Dacæ este de o
puræ øi absolut goalæ, færæ avantaje materiale. El consacræ trofeele
obligat sæ nu pæstreze, din beneficiile victoriei, decât o glorie
deghizate reprezentate de acele cereri de pedeapsæ, seniorul este
acestor blesteme coercive, ca øi prin cel al acestor ameninflæri
înseamnæ, færæ îndoialæ, cæ meritæ o pedeapsæ637. Prin efectul
sugereze stæpânului cæ, dacæ nu a primit nici o favoare, aceasta
bucure, efectiv, de recompensa obflinutæ, se va mærgini doar sæ
viitoare636. Un vasal care doreøte sæ fie recompensat øi vrea sæ se
devotamentul sæu trecut, cât øi pentru a îndepærta blestemele
unde a murit, i-a fost consacrat, atât pentru a-l despægubi pentru
obligat sæ-i acorde lui Jie-zoun Chui un fief postum: muntele,
care riscæ sæ se agafle ca o patæ de destinul sæu, ducele Wen a fost
îmbræfliøând un copac. Pentru a ispæøi aceastæ moarte funestæ,
împædurit, de unde nici focul nu-l poate face sæ iasæ. Moare ars,
nu a mai fost niciodatæ væzut!“ Dupæ care, a fugit pe un munte
Numai patru øerpi øi-au gæsit adæpost! – celælalt, singur øi supærat,
vasali devotafli) pentru a-l susfline – Dragonul a urcat în nori! –
dragon (seniorul) vrea sæ urce la Cer! – Are cinci øerpi (cinci
nu face nici o reclamaflie, dar foloseøte forfla cântecelor: „Un
zou Chui, pe care ducele Wen din Jin a uitat sæ-l recompenseze,
gându-se, sæ ataøeze stæpânului învingætor un suflet creditor Jie-
câte pot exista: el poate sæ blesteme. Mai poate chiar, sinuci-
sæu, decæt o armæ øi decât o scæpare, dar cea mai puternicæ din
onoare øi de profit nu-l satisface, nu are, împotriva seniorului
îi angajeazæ teribil responsabilitatea. Vasalul, pe care partea sa de
trebuie, imediat, sæ împartæ gloria, iar distribuirea pe care-o face
câøtigat ræzboiul; Seniorul este cel care culege trofeele; dar el
blana lor!635“. Virtutea seniorului este cea care a fæcut øi a
fost animale sælbatece, le-aø fi mâncat carnea! Øi m-aø fi culcat pe
nedrept, de acest brevet de onoare, strigæ: „Dacæ aceøtia doi ar fi
cocoøii mei)!“, un vasal oarecare, care se consideræ privat, pe
„Aceøtia sunt eroii mei (literal: masculii mei, sau mai exact,
øi când, arærându-i cu degetul pe doi dintre ræzboinicii sæi, spune:
feudal are acelaøi interes, dacæ nu chiar mai mare, decât generalii
sæi sæ-i ierte pe învinøi. Un triumf dus pânæ la capæt l-ar ruina.
Pentru senior, principiul sau unicul beneficiual unei
companii se aflæ în faptul cæ el îi poate pune la încercare pe
vasalii sæi. Triumful îi dæ ocazia de a-i pedepsi pe aceia al cærui
„suflet este dublu“638. El îi iartæ, cu mai puflinæ uøurinflæ decât pe
învinøi, pe conducætorii øi ræzboinicii a cæror fidelitate este
echivocæ. Îi pedepseøte pe cei care øi-au pierdut fanionul, pe
prizonierii eliberafli de duøman (pe care el îi poate reabilita sau i
pune sub jurisdicflia øefilor lor de familie), pe laøii care nu au øtiut
sæ-øi dea viafla în acelaøi timp cu tovaræøii lor de echipaj øi, mai
ales, pe oamenii de rang înalt înclinafli cætre indisciplinæ – cel
puflin, dacæ au primit ræni care apr sæ-i scoatæ în afara serviciului
øi sæ-i lase færæ apærare. Ræzboiul „îi face sæ disparæ pe oamenii
turbulenfli“. Vai de cel care ar dori sæ-l suprime! El are, într-a-
devær, datoritæ execufliilor triumfale, o valoare purificatoare639.
Marii protestanfli care au creat în China unitæfli provinciale øi
un fel de mici nafliuni, au fæcut din ræzboi o industrie. De acum
înainte, ne apropiem de sfârøitul perioadei feudale. Prinflul
pæstreazæ numai pentru el beneficiile materiale ale ræzboiului.
Anexeazæ teritoriile cucerite propiului sæu domeniu. Anexeazæ în
egalæ mæsuræ øi populaflii. De acum înainte, armata nu mai are
nimic din acea grupare feudalæ care se duce, cu mare pompæ øi
pætrunsæ de spirit religios, sæ angajeze un turnir. Seniorii din
perioada Regatelor Combatante îøi conduc oamenii cætre
Districtele de graniflæ barbare, pe care încearcæ sæ øi le supunæ. Ei
poartæ, împotriva triburilor træind în afara legii chineze, ræzboaie
de cucerire pentru care vechile reguli ale bætæliei nu mai au nici
o valoare. Întreprind ræzboaie coloniale, ræzboaie de civilizare:
poartæ adeværatul ræzboi, inexpiabil øi dur. Îi încorporeazæ pe
învinøi în armatele lor, le adoptæ tehnicile. Masa ræzboinicilor lor
nu mai este alcætuitæ din cavaleri, ci din aventurieri, din bravi, din
coloniøti. Armata lor, în care se luptæ, nu pentru gloria de a face
prizonieri øi singurul beneficiu al ræscumpærærii, ci pentru a ucide
øi a jefui, trece drept armatæ naflionalæ atunci când se îndreaptæ
împotriva armatei unui alt potentat, creator øi el al unei unitæfli
provinicale.În China propiu-zisæ, luptele dintre prinfli par a fi
conflicte de civilizare, Occident contra Orient, Sus contra Nord.
275
 277
existenfla lor civilæ. Totuøi, sub influenfla vieflii de curte, aceste
Principiile moralei militare îi inspiræ pe nobili, chiar øi în
II NOBILII DE LA CURTE
singur øi acflioneazæ ca un condamnat, care a pierdut deja totul.
donatæ, nestæpânitæ. Acela care iese din regulæ, s-a condamnat
în aceste cazuri extreme, unei dorinfle de putere imediate, dezor-
onoarei, valorile protocolare, echilibrul miøcærilor lente, fac loc,
fluire furioasæ îi succede moderafliei. Færæ nici o tranziflie, simflul
treacæ peste destinul sæu. Dar, imediat ce este depæøit, o dezlæn-
orice clipæ este provocatæ soarta, având grija, totuøi, sæ nu se
pariului øi un spirit de mæsuræ, amândouæ de o calitate aparte. În
onoarei, în care intræ, într-un amestec caracteristic, un gust al
stræini de legea chinezæ, chinezul se inspiræ dintr-un sentiment al
nobleflea feudalæ. Numai atunci când se aflæ în fafla barbarilor
acolo un strat profund, care nu dispare atunci când dispare
vremea turnirurilor, s-au înrædæcinat în sufletul chinez: au format
a nobililor soldafli de odinioaræ647. Totuøi, vechile principii, de pe
repudiazæ arta cu valoare religioasæ, dar cu randament ponderat
întâlnirilor feudale: el este o treabæ utilæ, o operæ de plebeu; el
vizeazæ cucerirea, anexarea, refuzæ sæ admitæ vechile legi ale
din nou, pe cei a cæror ranæ nu este mortalæ?646“. Ræzboiul, care
noøtri, chiar dacæ sunt øi bætrâni... De ce sæ ne abflinem sæ-i rænim
nimeni: Tofli care au sau mai pæstreazæ ceva forflæ sunt duømanii
Din contræ, ræzboaiele ambiflioase de civilizare nu iartæ pe
rezervatæ nobililor øi celor puri.
familie stræinæ645. Lupta avea valoarea unei încercæri de puritate,
cætorii unei armate învinse, oamenii trecufli, prin adopflie, într-o
sæ fie îndepærtafli marii ofifleri ai unei seniorii distruse, condu-
pregætitoare de tir cu arcul erau organizate, din care aveau grijæ
putea participa sau profita din turnirurile militare. Încercæri
duømanului644. Tot ceea ce nu putea fi angajat în vendetta, nu
feminine trofeele sale virile, care sunt urechile tæiate ale
sæ ducæ în captivitate un bætrân, sæ-øi expunæ unei contagiuni
øi al consecinflelor. Nimeni nu ar fi îndræznit sæ omoare un ciumat,
cei care, bolnavi fiind erau impuri, erau excluøi din jocul armelor
copiii, bætrânii, femeile, tofli cei care erau pætafli de un doliu, tofli
Peste o tunicæ cu garnituræ de blanæ de faun øi ale cærei mâneci
sunt împodobite cu blanæ albicioasæ de câine sælbatec, se poartæ
o tunicæ de un verde gælbui. Peste o tunicæ îmblænitæ cu miel
negru, cu mâneci împodobite cu leopard, se poartæ o tunicæ
neagræ øi, în sfârøit, peste o tunicæ din vulpe galbenæ, o tunicæ
galbenæ“. Din contræ, „peste o tunicæ împodobitæ (vulgar) cu
piele de câine sau de miel, este interzis sæ se poarte o a doua
tunicæ... (cæci) aceasta din urmæ este fæcutæ pentru a scoate în
evidenflæ frumuseflea costumului“. În vizitele de condoleanfle, mai
trebuie adæugatæ o a trei tunicæ, pentru a nu fi prea elegant. Dar,
în prezenfla seniorului, se apare mereu cu cea de-a doua tunicæ,
cea mai frumoasæ – în afaræ de cazul în care se fline o carapace de
broascæ flestoasæ: sfinflenia acesteia (ca øi caracterul sacru al
oamenilor în doliu) impune îmbræcæmintea a trei haine654.
„Tunica unui ofifler trebuie sæ fie confecflionatæ dintr-una din
cele cinci culori fundamentale, iar partea de jos (un fel de pânzæ
cu care-øi înfæøoaræ coapsele) dintr-una din culorile intermediare
corespondente“. Pe durata doliului, se poartæ bonete diferite, una
de abstinenflæ, alta de necaz, una când se trateazæ afacerile, alta
când se stæ în repaus. Existæ o bonetæ specialæ, care serveøte la
conferirea majoratului, cæci boneta este partea cea mai nobilæ a
îmbræcæminflii: nu se scoate niciodatæ boneta în fafla unui
conducætor, nu se moare færæ o bonetæ corespunzætoare bine
aranjatæ, iar capitolul privitor la bonetæ deschide cea mai sacræ
dintre cærflile rituale, Yi li655. Nu se pætrundea la curte decât
îmbræcat cu o combinaflie de haine de culori øi proporflii corecte.
În plus, trebuia sæ se flinæ în mânæ o tæbliflæ care, pentru un ofifler,
era din bambus ornatæ cu fildeø, iar pentru un ofifler înalt din
bambus împodobitæ cu mustæfli de peøte. Trebuie, în sfârøit, ca
centura sæ fie ornamentatæ cu pietre preflioase atârnate. „Cele din
partea dreaptæ, trebuie sæ redea notele patru øi trei ale gamei;
cele din partea stângæ, trebuie sæ redea prima øi a cincea notæ“. „În
prezenfla seniorului (nici mæcar moøtenitorul desemnat) nu lasæ sæ
atârne liber øi sæ ræsune pietrele preflioase de la centura sa“.
Numai clinchetul brelocului princiar trebuie sæ se audæ. Dar, când
nobilul se aflæ în carul sæu, el aude o armonie de clinchete când
merge – cu o vitezæ øi cu gesturi mereu mæsurate – „el nu aude
sunetul pietrelor atârnate de centura sa: atunci, nici eroarea, nici
280
284
gentilom.
noscând valoarea ritualurilor, el poate dovedi cæ s-a næscut
Este limpede cæ posedæ virtuflile ce sunt cerute unui fiu. Cu-
a carapacei, înseamnæ cæ el este pætruns de sensul convenienflelor.
vreun semn suplimentar)671; dacæ a trecut de capcana mondenæ
moøtenirea (færæ ca divinitatea sæ mai fie nevoitæ sæ mai dea
sæ ræmânæ murdar øi færæ podoabe; acestuia îi va reveni
bine cæ acestea sunt gesturi interzise de flinuta de doliu; el are grijæ
spæla øi se vor împodobi imediat dar cel de-al øaselea øtie foarte
preflioase øi atunci va exista un semn!“. Cinci dintre frafli se vor
ei sæ se spele tofli pe corp øi pe cap, sæ-øi atârne la centuri pietre
flestoase, se întâmplæ ca ea aæ ræspundæ cu øiretenie: „Trebuie ca
tatælui, care tocmai a murit, se consultæ carapacea broaøtei
pentru a recunoaøte printre fii, pe cel care meritæ sæ-i succeadæ
încercæri, alura unui concurs de ghicitori mimate. Atunci când,
turnirurile de gesturi rituale pot prezenta, cu valoarea unor
Asalturile de politefle permit definirea øi clasarea destinelor: la fel
a avansa, de a da înapoi, de a sânclina sau de a se redresa“670.
maniera de a merge la dreapta sau la stânga, de a se întoarce, de
øi pæstreze sau sæ-øi piardæ fieful. Viitorul este judecat dupæ
materialæ) a (ceea ce face) ca nobilul sæ træiascæ sau sæ moaræ, sæ-
(li) reprezintæ substanfla corporalæ (di: corpul, fundamentul, baza
aceøtia vor muri sau îøi vor pierde rangul, cæci „gesturile rituale
prea drept, iar celælalt prea înclinat, se poate spune imediat cæ
øi tæblifla, o iau unul prea de sus, altul prea de jos, dacæ unul stæ
elegante, care sunrt ceremoniile. Dacæ doi seniori, prezentându-
calitatea sufletului øi a destinului lor în aceste întreceri de gesturi
tumultos, învaflæ sæ aibæ un suflet ordonat. Ei îøi dovedesc
stau în calea inundafliilor“669. Vasalii, în loc sæ aibæ un spirit
impulsurilor. „Ritualurile previn dezordinea, aøa cum digurile
Reglate minuflios de protocol, gesturile servesc la inhibarea
perpetuæ a ræzbunærilor, este o øcoalæ de disciplinæ moralæ.
sine. Viafla de la curte, cu obligafliile etichetei øi ameninflarea
flinutæ, din simflul flinutei ies la ivealæ controlul, stæpânirea de
sunt exprimate øi, ca urmare, sentimentelor înøeøi)“668. Din
fixeazæ gradele øi limitele (pentru modul în care sentimentele
care o impune ceremonialul este cu totul alta... Ceremonialul
evoluflia, aceasta este atitudinea (virtufli: dao) barbarilor. Calea pe
doliul nu i se poate strecura în suflet“656. Nobilul trebuie sæ fie
brav øi curat. În luptæ, el trebuie sæ se dovedeascæ bun (shen ren
sau liang ren); la curte, trebuie sæ-øi dea osteneala sæ fie frumos
(mei ren), cæci frumuseflea (mei) øi puritatea (jie = curat, de soi
bun) se confundæ, øi de altfel, bravura nu se distinge de o flinutæ
frumoasæ657.
Acela este nobil, care se comportæ cu noblefle. Atunci când
poartæ o îmbræcæminte „fæcutæ din douæsprezece benzi, aøa cum
anul are douæsprezece luni“ – ale cærei „mâneci rotunde, imitând
cercul“, invitæ la „miøcæri graflioase“ – al cærei guler, croit în
echer“ øi „cusætura dorsalæ, dreaptæ ca o cordea“, reamintesc
„spiritul de dreptate øi corectitudinea“, – øi al cærui „tiv din partea
de jos, orizontal ca øi acul unei balanfle în echilibru, pune
sentimentele în repaus øi inima în pace“658, este posibil sæ-øi
pæstreze flinuta nobilæ (yi), care face ca „un om sæ fie cu adeværat
om“. Bine îmbræcat, nu riscæ sæ fie comparat cu un øobolan, care
nu are decât blana sa, cu un animal cu miøcærile dezordonate øi
înebunite659. Omul are un suflet, pe care îmbræcæmintea îl
modeleazæ în mod corect, solid care poate dura. Nu se aude în
acest caz zicându-se: „Un om care nu este în flinuta sa! – este
posibil ca el sæ nu fie deja mort?“ Dimpotrivæ, despre un gentilom
desævârøit, care poartæ pietre la ureche øi a cærui bonetæ, împo-
dobitæ cu perle, stræluceøte precum constelafliile“, se va spune cæ
este „pentru totdeauna de neuitat“. Nu este posibil ca manierele
sale sæ nu fie „grave, maiestoase, împozante, distinse“660. Atunci
când haina este aøa cum trebuie sæ fie, flinuta corpului poate fi
corectæ (zheng), blând øi calm aerul feflei, conforme cu regulile,
formulele øi ordinele661. Numai atunci poate fi considerat cineva
vasal de cætre prinflul sæu, ca un fiu de cætre tatæl sæu øi de cætre
tofli, ca un om desævârøit. Ceremonia de majorat este realizatæ prin
îmbræcarea unei haine care-l face sacru pe gentilom øi-l consacræ
îndatoririlor elegante. Imediat ce este îmbræcat øi i se pune bonetæ
ca un nobil, el poate lua parte la acele întreceri de flinutæ co-
respunzætoare, corporalæ øi verbalæ, care constituie viafla la curte.
Marea încercare de noblefle (cæci nobilii sunt mai întâi niøte
ræzboinici) este întrecerea de tir cu arcul, ea nu mai pæstreazæ
nimic din brutalitatea unei întreceri de îndemânare sau de bravuræ
(în sensul vulgar al cuvintelor): este o ceremonie muzicalæ,
281
 283
da frâu liber sentimentelor, a le læsa (færæ a le mai) urmæri
sentimentele, celelalte cum sæ facem efortul pentru a le trezi. A
„Regulile ceremonialului (li) ne aratæ, unele cum sæ ne moderæm
care, la întâlnirea cu sælbaticii, øtie sæ-øi compunæ flinuta.
al fiinflei civilizate (wen: distins), al omului cu adeværat om (ren)
sægeata înfiptæ în centrul flintei) este sufletul oficial al nobilului,
(loaialitate) se scrie cu semnul inimæ øi o imagine reprezentând
exterioaræ nobilæ. Acest veømânt de loaialitate (zhong; zhong
este ascunsæ pânæ la a pærea anulatæ. Fiecare îøi compune o flinutæ
loaialitate, acumulare veche de violenflæ øi de trædare scade; ea
diminuarea spiritului de ræzbunare. Cu ajutorul unor gesturi de
brafl)667. Întrecerile reglate cu ajutorul tirului cu arcu serveøte la
legându-se pentru totdeauna printr-un schimb de sânge (luat de la
træiascæ de acum înainte aøa cum træiesc) un tatæ øi un fiu“ øi
vor face pe teren genoflexiuni faflæ în faflæ, invitându-se (sæ
(de compasiune unul pentru celælalt) øi depunându-øi arcurile,
delictuasæ cu ajutorul unei baghete. La care, „amândoi, plângând
sæ ascundæ o sægeatæ suplimentaræ. Celælalt va para lovitura
Se poate întâmpla ca unul dintre ei, prea dornic de victorie,
acelaøi numær de sægefli).
mijloc de drum – færæ sæ facæ ræu nimænui (cel puflin dacæ ei au
împreunæ. Øi sægeflile lor, amândoi ochind bine, se vor ciocni la
vor trage unul într-altul, ca la comanda unei muzici, amândoi
zi666. Dacæ doi arcaøi rivali decid sæ se întâlneascæ pe câmp, ei
fiind pætrunøi de ele, acestea vor putea reglementa viafla de zi cu
unei baghete. Astfel, regulile onoarei vor fi øi mai ferme øi, tofli
ocupæ de chemarea la ordine a celor care greøesc, cu ajutorul
fiecærei perechi de arcaøi øi face sæ fie respectatæ ordinea; el se
existæ øi un conducætor al tirului. El verificæ numærul de sægefli ale
o dau muzicienii. Este un analist care marcheazæ punctele øi mai
strige: „atins!“ cu o voce armonioasæ øi corectæ, pe nota pe care
acolo pentru a primi loviturile; este pur øi simplu însærcinat sæ
grijæ. În spatele fiecærei fliunte se aflæ un om, dar nu este postat
mondene. Orice urmæ de brutalitate sælbaticæ este retuøatæ cu
infinit de genoflexiuni. Este o încercare de flinutæ øi de disciplinæ
modul cel mai rafinat, susceptibilitæflile. El comportæ un numær
arcul, care are loc la curte între oameni de onoare, menajeazæ, în
scæzute, dar) rezervatæ bætrânilor ce trebuie respectafli. Duelul cu
aranjatæ ca un balet, în care nobilul trebuie sæ se arate abil în
saluturile frumoase øi brav în hainele sale. Toate miøcærile trebuie
fæcute în cadenflæ, iar sægeata care nu a plecat pe nota potrivitæ, nu
poate sæ atingæ niciodatæ flinta (sau cel puflin, nu se conteazæ)662.
„Arcaøii, avansând, dând înapoi, învârtindu-se, întorcându-se,
trebuie sæ atingæ inima (zhong) regulilor rituale. Înæuntru, o
corectæ (zheng) atitudine a sufletului, pe dinafaræ, o dreaptæ (tche)
atitudine a corpului, iatæ de ceea ce este nevoie pentru a fline
arcul øi sægeflile cu fermitate øi cu grijæ. Arcuri øi sægefli, flinute cu
fermitate øi cu grijæ, iatæ ceea ce permite sæ se spunæ cæ ai atins
centrul (zhong) flintei. Øi astfel se face cunoscutæ virtutea (de)“,
nu numai virtutea vasalului care trage, dar øi virtutea seniorului
sæu, – care, numai ea, poate sæ conducæ sægeflile la flintæ: astfel,
suzeranul diminua, se spune, fiefurile acelora dintre seniori, ai
cæror vasali, nobili descalificafli, etalând flinuta incertæ a stæpânului
lor, nu øtiau øi nu erau în mæsuræ, sæ tragæ drept în centrul
flintelor663. Dar, despre un prinfl, care toatæ ziua trage cu arcul
færæ „ca vreo sægeatæ sæ devieze“ („oh! ce demn de renume este
acesta! – ochii sæi frumoøi au o strælucire puræ! – øi ce corectæ este
flinuta sa (yi)!“) se va spune imediat cæ poate domni; este frumos,
este pur: „poate sæ înlæture calamnitæflile!“. (Se øtie cæ
conducætorii antici expulzau murdæriile cu lovituri de sægefli). La
curtea seniorului virtuos, vasalii trag, care poate mai bine øi tofli
cu curtoazia cea mai rafinatæ: „Clopotele, tobele sunt gata!... –
Marea flintæ este pregætitæ! – Arcurile întinse øi sægeflile fixate, –
arcaøii se aranjeazæ în cupluri!“ – „Îfli ofer posibilitatea (xien:
termen care semnificæ cadourile dispuse ca ofrandæ øi provocærile
aruncate unui rival) sæ-fli dovedeøti arta!“ – „Mæ duc deci sæ ti-o
dovedesc – iar tu vei bea la rugæmintea mea (Qi, rugæciune
adresatæ unei puteri sfinte, cu umilinflæ, dar pentru a o constrânge
sæ îndeplineascæ orantul)!“664. Rafinamentul este aøa de mare,
încât cupa (impusæ învinsului ca o penitenflæ øi o reconciliere) nu-
i este prezentatæ decât ca un omagiu. Gentilomul, „atunci când se
stræduie sæ atingæ flintæ“, trebuie sæ se prefacæ cæ nu cautæ victoria
decât din umilinflæ, cu scopul de a „declina cupa“ øi a ceda
onoarea (onoare øi cupæ se spune cu acelaøi cuvânt)665. Se trece
cu generozitate celuilalt consolarea (yang) onorabilæ, care este
aceastæ cupæ salutaræ cu o bæuturæ (fæcutæ sæ refacæ forflele
282
278
dedica, pe de-a întregul, unei puteri sfinte649. O femeie care
în ocazii extreme, pentru a primi o pedeapsæsau pentru a se
sæ øi-l dea, læsându-se væzut dezbræcat. Nu se va dezbræca decât
suflet, deja puternic, sælæsluieøte în corpul unui nobil. Ar însemna
apropie niciodatæ de un conducætor øi nu au deloc suflet. Un
îmbræcat pe jumætate ca un om de rând. Acei oameni nu se
Bineînfleles, el nu poate ræmâne dezbræcat ca un sælbatec sau
prima datorie a vasalului. El se îmbracæ pentru prinfl.
îfli permite sæ avansezi“, cæci: haina-l face pe nobil. Toaleta este
de la curte, „o toaletæ perfect de frumoasæ deschide calea (dao) øi
În anturajul seniorului se cuvine sæ fii frumos. La reuniunile
vær, el este frumos!“648.
despre civil, învins în întrecerea amoroasæ, ea spune: „Într-ade-
bat!“ Cum este øi firesc, fata îl alege pe militar. Totuøi, vorbind
toate direcfliile; sare în carul sæu øi pleacæ: „Este un adeværat bær-
soseøte; este îmbræcat cu costumul de bætælie; trage cu sægefli în
prezinte, cu pompæ, cadourile la curte. La rândul sæu, celælalt
îmbræcat în straie strælucitoare, vine, plin de politefle, sæ-øi
Cei doi pretendenfli acceptæ acest regulament. Unul, dupæ ce s-a
încheie în cursul unei întreceri de cântece øi dansuri de dragoste).
cunoascæ pe viitorul sofl; dar, în obiceiurile flæræneøti, logodna se
sæ-øi spunæ pærerea; ea nu are voie, nici sæ-l vadæ, nici sæ-l
lase pe tânæra fatæ sæ aleagæ. (Logodnica, de drept, nu are dreptul
din Zheng, Zou-Chu. Zou-Chu este un înflelept: El îl sfætuieøte s-o
trebuie sæ decidæ între doi rivali puternici, îl consultæ pe ministrul
servesc la legarea unor contracte). Fratele, speriat de faptul cæ
bilateral; totuøi cadourile, expresie a unei voinfle unilaterale,
primul simbol al logodnei. (Contractul de cæsætorie este, în drept,
pe familia fetei sæ accepte cu forfla gâsca sælbatecæ, care constitue
familii care se vor alia). Un alt nobil, de stirpe princiaræ, a fæcut-o
menajatæ în ele, cu o curtoazie savantæ, demnitatea celor douæ
logodnicæ. (Ritualurile de logodnæ sunt ritualuri diplomatice: este
foarte frumoasæ. Un nobil, de origine princiaræ, a cerut-o de
cele militare. Un personaj din Zheng (540) avea o soræ care era
lasæ sæ se întrevadæ înrudirea øi opoziflia dintre virtuflile civile øi
din ce în ce mai mult, tindea sæ domine gustul pentru protocol)
(dacæ pot sæ spun aøa) partea de romantism dintr-o viaflæ în care,
principii capætæ un nou aspect. O anecdotæ dræguflæ (ea aratæ øi
(numai dacæ nu este vræjitoare) primeøte în corpul sæu farmece
dæunætoare sau care slæbesc puterile (niu de = o virtute femininæ)
nu se va aræta niciodatæ goalæ650. În fafla seniorului sæu, cæruia el
nu doreøte nici sæ-i slæbeascæ, nici sæ-i contamineze sufletul
suveran, vasalul va trebui, de obicei, sæ se îmbrace la fel de
ermetic ca øi o femeie. „Chiar øi pentru a face ceva greu, îøi va
pæstra braflele acoperite; chiar øi pe cældurile cele mai mari, îøi va
fline pe el partea de jos a hainelor“. Tunica sa trebuie sæ fie „destul
de scurtæ pentru a nu se târâ prin praf“, dar „destul de lungæ
pentru a nu se vedea piele dezgolitæ651.
Dar nu este suficient sæ fii îmbræcat pentru a merge la curte:
pentru a fi primit, trebuie sæ øtii sæ te îmbraci. Zeng-zi øi Zi-Gong,
discipolii lui Confucius, se prezintæ într-o casæ, în care un prinfl
se aflæ în vizitæ. Uøierul le spune: „Prinflul este aici; dumnea-
voastræ nu putefli intra!“ Cele douæ personaje, într-adevær, cobo-
rând din træsuræ, nu au avut timp sæ-øi aranjeze hainele. S-au dus
repede, sæ se aranjeze într-un colfl din grajd. Uøierul, imediat,
dându-se la o parte din fafla lor, le spuse: „Suntefli anunflafli!“ øi,
imediat ce au intrat, personajele cel mai distinse au venit în
întâmpinarea lor. Prinflul însuøi (toaleta lor îi fæcea onoare) le-a
fæcut onoarea, pentru a le aræta stima sa, sæ coboare o treaptæ a
scærii652.
Eleganfla este obligatorie: ea constæ în a purta îmbræcæmintea
care corespunde rangului pe care-l ocupi, care se potriveøte cu
anotimpul øi circumstanflele, care este în raport cu demnitatea
celor, pe care-i vizitezi. Costumul, în plus, trebuie sæ formeze un
ansamblu armonios, în care toate detaliile sunt într-o secretæ
corespondenflæ. „Un ofifler care are dreptul la o singuræ emblemæ
poartæ genunchiere roøii øi o agrafæ neagræ“. „Centura nu are
decât douæ degete læflime dar pare de patru, cæci înconjoaræ de
douæ ori corpul“. „Ea este din mætase fiartæ, tivitæ simplu la
margine øi nu are borduri decât la extremitæfli“. „Este înodatæ cu
ajutorul unei paftale prin care se trece o panglicæ de mætase“653.
„Gærzile prinflului poartæ, când sunt în dreapta sa, o tunicæ orna-
mentatæ cu blanæ de tigru, øi, când sunt în stânga, o tunicæ împo-
dobitæ cu blanæ de lup“. „Peste o (primæ) tunicæ cu garnituræ de
vulpe albastræ øi ale cærei mâneci sunt împodobite cu leopard, se
poartæ o (a doua) tunicæ care trebuie sæ fie din mætase negricioasæ.
279
 289
tradifliilor rituale. De asemenea, un înflelept, un gigant, apostolul
religioase. Lu nu are decât o modestæ curte, dar este patria
stæpânului. Este partizanul politicilor pozitive øi nu al formulelor
scæri øi de a merge cu coatele întinse, zburând în serviciul
ritualurile; nu cunoaøte arta de a urca cu demnitate treptele unei
bufonerii tragice, este un pitic. Acest næpârstoc disprefluieøte
favoritul sæu, care este foarte priceput sæ inventeze tot felul de
sa este plinæ de cântærefle, de dansatoare, de bufoni. Yen zi,
meritæ. Ducele din Qi nu cunoaøte mæsura. Iubeøte fastul: curtea
ceilalfli doi l-au imitat). Fiecare prinfl îl are pe asistentul pe care-l
s-a væzut frustat de onoarea turnirului. Din spirit de onoare,
au fost læsafli sæ ia piersica. Cel mai curajos s-a sinucis, odatæ ce
beascæ pe cei a cæror isprævi aveau mai puflinæ strælucire, øi apoi,
premiu. Bineânfleles, a avut grijæ sæ-i invite, mai întâi, sæ vor-
celui mai viteaz dintre ei. Nu erau decât douæ fructe de dat ca
turbulenfli, øi acesta, pur øi simplu, propunând sæ-i dea o piersicæ
lovituræ, pe prinflul din Qi de trei bravi care ar fi putut deveni
øiretenia øi stratagemele sale. (A reuøit sæ-l scape dintr-o singuræ
degrabæ viclean decât abil: Yen zi este, într-adevær, celebru prin
personaj renumit, Yen zi, care este abil în discursuri, dar mai
din Lu se face asistat de Confucius. Prinflul din Qi aduce cu el un
fie secondat de un herald de o loialitate de nezdruncinat. Prinflul
ei sæ-øi pæstreze pe deplin sângele rece: trebuie ca prinflul lor sæ
trebui, pe loc, sæ improvizeze o contra clauzæ.Este important ca
aparfline. Dacæ acesta nu-i satisface pe oamenii din Lu, ei vor
øi învingætorul) trebuie sæ jure primul; redactarea juræmântului îi
trepte: acolo va fi încheiat tratatul. Qi (care este cel mai puternic
în câmpie: se ridicæ o movilæ de pæmânt, pe care se urcæ pe trei
statul Lu la un soi de vasalitate. Taberele prinflilor sunt stabilite
cu scopul de a-øi jura o nouæ prietenie, dar Qi doreøte sæ-l reducæ
l-a privat de câteva domenii; cei doi prinfli (499)677 se întâlnesc
desemnat sæ fie purtætorul însemnelor senioriei. Qi a învins Lu øi
cel în care se reflectæ cel mai bine virtutea conducætorului este
joace, cu toate primejdiile sale, rolul de herald sau, mai de grabæ,
ai seniorului øi îl reprezintæ. Fiecare dintre ei este chemat sæ
lipsesc de orice autoritate verbalæ. Fidelii sunt purtætorii de cuvânt
virtuflile sale le dæ un spirit elocvent, faptele sale nelegiuite îi
tot solidar. Actele conducætorului pæteazæ onoarea vasalilor,
borduræ coloratæ (flinuta de doliu). Poartæ încælflæri din piele
netæbæcitæ, rezemætoarea cæruflei sale este acoperitæ cu o piele de
câine alb, caii atelajului sæi nu au coama tæiatæ. El însuøi nu-øi taie
unghiile, barba øi pærul. Atunci când se aøeazæ la masæ, se abfline
sæ mai facæ libafliuni (este exclus de la comuniunea zeilor). Se
abfline sæ mai spunæ cæ nu este vinovat (se abfline, în egalæ mæsuræ,
sæ spunæ cæ este vinovat: numai un conducætor are suficient suflet
øi autoritate pentru a putea sæ se mærturiseascæ în mod formal
vinovat). Sofliile sale (sau cel puflin soflia principalæ) nu mai sunt
admise lângæ el (viafla sa sexualæ øi relafliile sale casnice sunt
întrerupte). El îøi reia hainele obiønuite numai dupæ ce au trecut
trei luni“680. Vasalul expatriat poartæ doliu dupæ patria sa
pierdutæ, dar este øi propiul sæu doliu. El rupe legæturile
stræmoøeøti øi se desparte de personalitatea sa de pânæ atunci.
Atunci când, dupæ trei luni, îøi depune însemnele doliului el a
sfârøit sæ mai fie omul unui anumit senior øi al unei anumite flærii.
Pentru a înceta sæ mai fie opozant, el trebuie sæ moaræ pentru
patria sa. În toatæ perioada în care poartæ îmbræcæmintea de doliu
øi se supune abstinenflei, seniorul sæu se aflæ sub ameninflarea
unui gest de sinucidere. Aceastæ ameninflare are o putere cumplitæ
øi este suficientæ, chiar îndreptatæ asupra unui stræin, pentru a
înfrâna orice voinflæ. Un vasal al lui Chu a reuøit sæ obflinæ, pentru
stæpânul învins, ajutorul armatelor lui Qin jelindu-se timp de
øapte zile, sprijinit de un zid al palatului princiar, færæ ca sunetul
glasului sæ-i fi încetat o clipæ, nici când înghiflea o linguriflæ de
apæ681, Atunci când vasalul opozant se surghiuneøte øi posteøte,
el încearcæ sæ-l determine pe seniorul sæu sæ respingæ proiectele
cærora el însuøi refuzæ sæ se asocieze. În cazuri urgente, el poate
sæ întrebuinfleze o proceduræ mai brutalæ.
Prinflul din Jin, dus de nas de soflia sa, fiica prinflului din Qin,
îi elibereazæ pe generalii din Qin, pe care-i învinsese øi-i fæcuse
prizonieri. Un vasal soseøte îl aduce la ordin pe prinfl, apoi „scuipæ
pe pæmânt, færæ sæ se întoarcæ“682. În felul acesta el aruncæ cel
mai veridic dintre blesteme asupra deciziei prinflului, de acum
înainte, o alternativæ teribilæ se impune seniorului: acesta trebuie,
fie sæ renunfle la decizia blestematæ (ceea ce fæcu prinflul din Qin)
fie sæ-l omoare pe vasalul sæu, asumându-øi astfel toate respon-
sabilitæâile unei execuflii pe care acesta a provocat-o în mod
292
304
curios, pentru cæ este un tip de tranziflie. Ea se aflæ, într-adevær,
sociologic. Aceastæ familie este de un tip destul de rar øi foarte
zarea familiei nobile, în China feudalæ, este de un mare interes
influenflei sale asupra dezvoltærii moravurilor chineze, organi-
În afara interesului istoric, pe care ea îl prezintæ, datoritæ
I FAMILIA NOBILÅ
Eticheta este ce care domneøte aici øi nu intimitatea.
reuniunilor de curte, viafla familialæ respinge orice familiaritate.
turile de familie, asupra ideii de afecfliune. Reglatæ dupæ modelul
autoritatea paternæ, ideea de respect primeazæ absolut, în rapor-
asupra ei. Ordinea familialæ, pærând cæ se sprijinæ în întregime pe
chinezilor, atât de importantæ încât trebuie sæ insistæm mai mult
de rudenie. De unde o træsæturæ caracteristicæ a vieflii private a
tuturor rela1iilor familiale, a pærut sæ stea chiar la baza legæturii
tatæ, aspect particular al loialitæfli faflæ de un senior extins asupra
comandat singur organizarea familialæ, respectul fiului pentru
Atunci când, sub influenfla ritualurilor, principiul agnatic a
pætrunde în viafla familiaræ.
familiale; este exact invers, dreptul de cetate federal este cel care
teoriilor chineze. Morala civicæ nu este o proiecflie a moralei
Se cuvine deci, sæ inversæm postulatul istoric care stæ la baza
seniorul sæu.
a væzut o rudæ în tatæl sæu decât dupæ ce l-a recunoscut drept
naturalæ , la mai mult, o legæturæ de naturæ extra-familialæ. Fiul nu
care i-a unit, este o legætura de infendare, legæturæ juridicæ øi nu
o lungæ evoluflie fiul øi tatæl s-au considerat rude. Prima legæturæ,
ritualuri, prin care se obflineainiflial afilierea agnaticæ. Numai dupæ
mentelor naturale, regulile pietæfli filiale derivæ din strævechi
faptul cæ, departe de a izvorî dintr-o simplæ codificare a senti-
În schimb, odatæ ce se fline cont de datele istorice, se remarcæ
moøilor.
sæ-øi imagineze cæ aceste obiceiuri nu ar fi fost cele ale stræ-
pentru a gæsi în ele codul bunelor moravuri; nimeni nu îndræzni
atunci, ele au cæpætat un soi de valoare canonicæ. Sunt citite
definitivæ nu dateazæ, totuøi, decât din epoca dinastiei Han, dar,
comuniune, nu se fac vinovafli de crimæîmpotriva patriei sau a
familiei, ci numai de lesmajestate øi aceasta, numai în cazul în
care nu izbændesc în acfliunea lor, cæci succesul ar face ca în ei sæ
stræluceascæ o maiestate superioaræ celei a victimei lor, care ar fi
de data aceasta adeværatul vinovat. Tot aøa, în timp ce efortul unui
grup omogen poate sæ tinda numai sæ întreflinæ øi sæ întæreascæ o
uniune comunialæ, efortul grupului feudal de exercitæ, mai vizibil,
pentru a menfline ordinea ierarhicæ, pe care grupul a stabilit-o: de
aceea, ceremoniile, care au menirea sæ restaureze periodic comu-
niunea fidelilor, sunt, astfel organizate, încât ele sæ marcheze, prin
dozæri protocolare, partea de prestigiu care trebuie sæ revinæ
fiecæruia dintre ei. Întregul simbolism social are drept obiectiv
întærirea sensului disciplinei. Disciplina reprezintæ idealul, pentru
cæ rezistenfla la subordonare este faptul. Nimeni nu consideræ cæ
poate træi în afara unui grup de supuøi, dar, odatæ fæcând parte din
acesta, fiecare posedæ în el o parte din acea virtute contagioasæ,
care contribuie la sfinflenia unui conducætor recunoscut. Condu-
cætorul nu are altæ însærcinare decæt sæ concentreze în el prestigiu.
Pentru ca el sæ ræmânæ august, trebuie ca el sæ fie un prinfl trândav.
Atunci cænd o acfliune se impune, numai un vasal poate s-o
îndeplinescæ øi nu poate acfliona, decât cu ajutorul unei delegaflii
din partea virtuflii princiare. Or, fie cæ poate compromite printr-
un eøec sfinflenia seniorului, sau fie cæ, reuøind prea bine, el se
sacrificæ peste mæsuræ, el atenteazæ mereu la demnitatea senio-
rului sæu. Herald sau general, vasalul (cæci nimic nu distinge
devotamentul absolut de ambiflia ræzvrætitæ) se condamnæ la
ispæøire, atunci când se hotæræøte sæ acflioneze. Pentru a se aræta,
în mod strælucitor, un servitor loial, este important sæ fie, poate nu
chiar un ministru trândav, ci; foarte strict, un ministru care nu
acflioneazæ decæt în formæ, øi de formæ. Sinceritatea (cheng), care
este prima datorie a vasalului, se defineøte printr-o conduitæ de o
conformitate absolutæ cu legile etichetei. Dacæ vrei sæ fi fidel,
trebuie sæ faci în aøa fel încât, sæ se vadæ, limpede, cæ nu acflio-
nezi, nu gândeøti øi nu simfli decât dupæ regulile protocolare.
Totul, în viafla publicæ, nu este decât paradæ øi paradæ bine reglatæ.
Øi este astfel pânæ în momentul în care tehnicienii au triumfat
asupra vechii nobilimi în favoarea prinflilor. Dar, atunci când
consiliul privat sau, mai ræu, curtea legiøtilor înlocuieøte curtea
301
 291
inferioaræ, o bonetæ færæ ornamente, de culoare albæ øi lipsitæ de
cætre flara sa øi scoate vaiete. Se îmbracæ cu o tunicæ, o hainæ
frontiera, el niveleazæ un teren øi ridicæ o movilæ. Îøi întoarce fafla
ritualurile patrimoniale. Îøi pierde zeii. „Odatæ ce a trecut
stræmoøii sæi: nu poate lua cu sine vasele de care se servea pentru
a fost respins, pæræseøte flara, el rupe legætura cu patria sa øi cu
sæ se excomunice pe el însuøi. Atunci când vasalul, al cærui sfat
opozantul trebuie sæ evite sæ arunce anatema asupra celorlalfli øi
hotærât un destin nefast679. În afara unor cazuri extreme,
decæt „a ræmâne pentru a urâ“ øi pentru a arunca asupra actului
ceea ce imputæ altora drept greøealæ. A accepta nu ar insemna
øi pæræseascæ funcflia, sæ se expatrieze: el trebuie sæ ispæøeascæ
angajând destinul protestatarului. Acesta trebuie sæ se retragæ, sæ-
un soi de opoziflie suspensivæ; ea dezleagæ provizoriu soarta, dar
consiliului, Un protest, repetat de trei ori, atrage asupra deciziei
Sfatul, adoptat de trei consilieri, constituie unanimitatea
sæ ispæøeascæ efectul nociv al deciziilor pe care el le repudiazæ.
declin. Vasalul, care pledeazæ împotriva celorlalfli, se condamnæ
datorie, o datorie funestæ, în consiliul unei seniorii care este în
neconceput într-o seniorie prevæzutæ cu un destin fun. Ea este o
senior. Mustrarea (jian) – sfatul contrar – este un act de
înseamnæ a te blama singurriscând sæ-i blamezi pe egalii tæi øi pe
te izola de grupul feudal, a te pune singur la stâlpul infamiei, øi a dreptæflii.
decizie care, în principiu, nu poate fi decât unanimæ, înseamnæ a tulburarea, în care te poate arunca o cæutare anarhicæ a adeværului
nu au avut grijæ sæ-øi decline responsabilitatea. Dar a respinge o zându-se sæ-øi consacre viafla cultului etichetei, au reuøit sæ evite
adoptat, tofli consilierii sunt condamnafli sæ-l execute, numai dacæ lor. Au codificat, cu strictefle, practica acestor virtufli øi, deci-
în numele tuturor, a aderat spunând „da“. Atunci când un sfat este øi din onoare, principiile fundamentale ale conduitei. Øi a gândirii
le-a dat sau pe care ceilalfli le-au preconizat, dar la care seniorul, de ierarhii satbilite, de adeværate tradiflii. Au fæcut, din sinceritate
responsabilitatea (Jiu = efectul nociv sau fast)“ sfaturilor pe care o adeziune formalæ la un întreg ansamblu de convenflii consacrate,
unison; din contræ, trebuie ca fiecare „sæ øtie sæ-øi asume depline øi adeværate; au avut înflelepciunea s-o defineascæ, print-
curflii cu vorbe“678 nu foloseøte la nimic dacæ sufletele nu sunt la mismului. Øi-au propus, ca datorie esenflialæ, practicarea loialitæflii
denigra – ah! acesta este cel mai ræu lucru!“ „A împuia capul ale formulelor prestabilite. Au înfleles valoarea moralæ a confor-
nu sunt animafli de aceeaøi virtute. „A pærea de acord øi a se recunoscut meritele formalismului, ale gesturilor bine reglate,
sfaturi. O seniorie este pierdutæ dacæ tofli vasalii øi tofli consilierii feudalæ i-a fæcut pe chinezi sæ dobândeascæ virtufli preflioase. Au
ciunea lor o au de la prinfl; ei i-o restituie acestuia sub formæ de øtie totul. În timpul lungilor secole în care ea a dominat, disciplina
de consiliu, vasalii se dedicæ cu totul prinflului. Toatæ înflelep- acesta din urmæ era apt pentru orice serviciu: celælalt se va fæli cæ
stabileøte în aceste reuniuni de la curte. În timpul acestor întruniri depæøite. Este adeværat cæ omul cinstit îl va înlocui pe gentilom;
Mai mult decât în ræzboi, solidaritatea grupului feudal se vasalilor, turnirurile øi replicile, zilei nobilimii feudale sunt

sinceritæflii, Confucius însuøi, este cel care îl asistæ pe prinflul din

Lu. Cei doi prinfli urcæ pe movila tratatului øi se aøeazæ faflæ în faflæ,
izolafli øi færæ arme: puteri nude. Vasalii stau într-o parte, iar la
baza treptelor asistenfla. Odinioaræ, într-o întâlnire asemænætoare,
øi pe vremea când Qi mai dorea sæ-i impunæ lui Lu un tratat
dezastros, s-a gæsit în tabæra lui Lu un voinic care, urcând toate
treptele movilei, s-a dus sæ-l ameninfle cu pumnul pe ducele din
Qi, smulgându-i un juræmânt neaøteptat. Qi avea, pe-atunci, un
prinfl øi un ministru înflelepfli: aceøtia au executat cu o loaialitate
plinæ de scrupule juræmântul impus prin forflæ: a fost o reuøitæ
pentru Qi. Dar timpurile s-au schimbat, victoria este tot de partea
lui Qi; cu toate acestea loaialitatea øi consilierul loial sunt de
partea lui Lu. Deci, Qi este acela care, cæutând sæ confirme prin
violenflæ o victorie pe care înflelepciunea n-a meritat-o, va încerca
sæ-l intimideze pe prinflul Lu, izolat pe movilæ. Un ofifler propune
sæ fie chemafli dansatorii: „Da“, spuse prinflul Qi. Imediat,
avanseazæ o masæ de fanioane, sulifle øi halebarde, într-o
hærmælaie de tobe øi de strigæte. Dar nimic nu a înmuiat sufletul
loial al lui Confucius. „Cu un mers rapid, el a urcat (primele)
trepte (le) movilei, dar nu cea din urmæ, øi øi-a ridicat în aer
mânecile“. Eticheta nu permite unui vasal fidel gesturi mai
violente. Dar, când vasalul are simflul flinutei, posedæ øi arta
cuvântului. Urcat pe a doua treaptæ, Confucius vorbi. Yen zi nu
a avut nimic de replicat. Datoritæ talentelor heraldului sæu, Lu l-a
învins pe Qi; o contraclauzæ a fost inversatæ în tratat care permitea
redarea domeniilor confiscate; øi (orice întrecere între prestigii
princiare implicând o pedepsire a învinøilor – care sunt
nevinovafli) Confucius, pentru a da victoriei legalitate, comandæ
o execuflie. Tradiflia hagiograficæ pretinde cæ el a pus sæ fie
sfârtecafli bufoni øi pitici: nu era acesta modul cel mai bun de a
(nimici apærarea unui prinfl nobil øi duøman al ritualurilor, al cærui
ministru nu putea fi decât un pitic øi un bufon? Sufletul princiar
vorbeøte prin vocea heraldului øi el este acela care, în aceste
turniruri oratorice, reprezentate de întrevederile conducætorilor,
dobândeøte, pentru seniorie, glorie sau ruøine. Consilierul orator,
în vremea în care bætælia nu urmeazæ decât unor victorii cucerite
doar pe jumætate, este, mai mult decât generalul, un mare
cuceritor de prestigiu øi adeværatul secund al seniorului.
290
Capitolul IV
Viaœa privatå
P ietatea filialæ, din antichitatea îndepartatæ, dacæ este
sæ-i credem pe chinezi, a stat la baza moralei familiale øi chiar a
moralei civice. Respectul datorat autoritæfli paterne este considerat
ca cea mai mare dintre datorii, ca o datorie primordialæ, din care
decurg toate obligafliile sociale. Dacæ prinflul meritæ sæ fie ascultat,
aceasta se datoreazæ faptului cæ poporul recunoaøte în el un tatæ.
Autoritatea unei guvernæri, oricare ar fi ea, pare sæ fie de esenflæ
patriarhalæ, cæci datoriile faflæ de stat nu sunt imaginate decât ca
o extindere a datoriilor familiale. Supusul loial provine din fiul
pios. Odatæ ce tatæl l-a învæflat pe fiu ce este respectul (xiao), l-a
învæflat øi loialitatea (zhong). Tatæl este deci primul dintre
magistrafli øi chiar, dupæ teoria clasicæ, magistratura pe care el o
exercitæ, n-o defline printr-o delegare; aceasta îi aparfline în
virtutea unui drept fondat în naturæ.
Aceste concepflii corespund unor sentimente atât de con-
solidate astæzi, încât chinezii se pot considera îndreptæflifli sæ le
socoteascæ înæscute. Dar, aceste sentimente au o istorie. Ele au
fost inoculate nafliunii datoritæ unui efort de propagandæ a unei
øcoli de ritualiøti øi maeøtri de ceremoni. Aceøtia au deprins
principiile de moralæ naflionalæ, stræduindu-se sæ analizeze
uzanflele în vigoare în nobilimea federalæ. Din aceastæ muncæ de
analizæ au ieøit douæ ritualuri: yi li øi Li ji, care servesc la
ilustrarea numeroaselor culegeri de anecdote. Aceste culegeri se
prezintæ ca niste povestiri istorice, în timp ce ritualurile sunt
plasate sub patronajul îndepærtat al lui Confucius. Redectarea lor
303
 293
tânærului prinfl cautæ sæ-l facæ sæ scape de aceastæ încercare.
împotriva tatælui sæu prestigiul pe care i-l dæ victoria. Prietenii
învingætor fiind, se expune bænuielii de a dori sæ întrebuinfleze
înseamnæ cæ este vinovat. Va fi vinovat, el este deja dacæ,
bun mijloc de a-l distruge. Dacæ el comite crima de a fi învins,
grupare propune numirea tânærului prinfl ca general, este cel mai
nutreøte pentru fiul mai mare al acestuia o uræ profundæ. Aceastæ
sa. O altæ grupare este formatæ în jurul favoritei ducelui Xian care
mare. Acesta este moøtenitorul desemnat. El are la curte gruparea
pentru a øti dacæ va încredinfla comanda oøtilor fiului sæu mai
sæ aibe aspectul unui rebus. Ducele Xian din Jin (659) delibereazæ
acest sfat sæ capete forma unei întreceri de proverbe, iar decizia
mai ales sunt susceptibile de interpretæri variate. Idealul este ca
a consacrat, pe de altæ parte, ele nu au decât o valoare neutræ øi
atrage respectul prin caracterul lor tradiflional; dar dacæ tradiflia le-
se exprime decât cu ajutorul unor formule proverbiale. Acesta
încearcæ, nu sæ vorbeascæ færæ sæ spunæ nimic, ci, cel puflin, sæ nu
destinul øi dezvæluie sufletul aøa cum este el, fiecare consilier
irevocabil. Tocmai pentru faptul cæ orice cuvânt angajeazæ
responsabilitæflilor, cæci toatæ lumea ezitæ sæ se angajeze în mod
timpul consiliului ca øi în timpul bætæliei, se încearcæ diminuarea
sunt desemnate deja victimele ispæøirilor care se pot impune. În
insensibilæ, într-un singur sens. Unele cæinfle devin posibile øi
cuvintele pronunflate nu mai angajeazæ soarta într-o manieræ
aceea de a acorda o responsabilitate fiecârui sfat: de acum înainte,
sæ fie unanim, practic, principala uti-litate a reuniunii de curte este
suflet, cel al conducætorului, øi dacæ, în principiu, sufletul trebuie
øi picioarele mele“, dar dacæ, teoretic, senioria nu are decât un
øi sæ spunæ: „Generalii øi miniøtrii nici nu reprezintæ decât braflele
este de datoria seniorului sæ-øi revendice întreaga responsabilitate
ræu sfetnici. Se transferæ asupra lor calamnitatea684. Færæ îndoialæ
nereuøite, sæ se øteargæ actul nefast, suprimându-i pe consilierii
prudenfla de a schifla un gest de reflinere, se va putea, în cazul unei
„Aceia au vrut-o683!“ Dacæ seniorul le urmeazæ sfatul, dar are
strige, arætându-i printr-un gest pe consilierii celeilalte pærfli:
hotærâre nepotrivitæ: pentru aceasta, este de ajuns ca adversarul sæ
poate sæ-l scape pe seniorul sæu de soarta rea, pe care o atrage o
deliberat. Dar, færæ a atrage asupra sa pedeapsa, un vasal fidel
de sare în formæ de tigru689. Felurile de mâncare trebuiau servite
øi consumate într-o ordine fixæ. Mâncærurile din carne, de
exemplu, erau arænjate în cinci rânduri: se termina cu vânatul care
preceda peøtele. Ustensilele de masæ erau aøezate în conformitate
cu unele reguli stricte. Peøtele fiert era prezentat cu coada întoarsæ
cætre mesean, dar în aøa fel încât spatele, vara, sæ fie pe partea
dreaptæ øi, iarna, burta. La masa princiaræ, ciocul amforelor era
îndreptat cætre invitatul principal. Toate sosurile sau bæuturile,
compuse din mai multe substanfle, erau luate cu mâna dreaptæ øi
se punea în partea stângæ. Era interzis sæ se mænânce meiul, altfel
decât cu o linguræ, sæ se bea supele færæ a se mesteca ierburile, sæ
se bea saramura ca øi cum ar fi fost prea puflin concentratæ în sare,
sæ le arunce (cu baghetele) orez în aer pentru a fi ræcit sau pentru
a fi rostogolit în bulete pentru a fi mai rapid înghiflit. Nu se apucau
bucæflile ca pe o pradæ øi nu se aruncau oasele la câini690. Atunci
când se mânca pepene, era tæiat în douæ øi era acoperit cu un
prosop, dacæ era pentru un prinfl; era deasemenea tæiat în douæ, dar
se fæcea economie de prosop, dacæ el era pentru un înalt ofifler.
Pentru un simplu nobil, se limitau la tæierea pærflii inferioare. Cât
despre oamenii din popor, ei tæiau pepenele cu dinflii691. Trebuia,
de asemenea, sæ se evite a avea mâinile murdare, a face zgomot
sau grimase cu gura. Se rupea carnea fiartæ cu dinflii, iar cu
degetele carnea uscatæ. Nu erau puse la loc în mâncare, bucæflile
de peøte ce erau scoase din guræ692. Nu se clætea niciodatæ gura,
înainte ca stæpânul casei sæ se fi atins de toate felurile de mâncare;
trebuia sæ începi sæ mænânci înaintea lui øi sæ nu termini, atâta
timp cât el nu a terminat de mâncat; la masa unui comandant
(trebuia sæ ai grijæ), trebuia sæ evifli a pærea gurmand øi toatæ
lumea era atentæ sæ se aøeze pe aøternutul sæu stând puflin mai în
spate693. Dar, imediat ce gazda øi-a øters cu degetele colflurile
buzelor, tofli terminau masa bând øi, dupæ ce s-e ofereau sæ strângæ
masa, mulflumeau spunând: „Suntem sætui!“ Totuøi, nu se cu-
venea sæ se retragæ „dansând øi flopæitul“. Cei care suportau ræu
bæutura, erau ameninflafli cu „berbecul færæ coarne“; un supra-
veghetor øi un cenzor îi chemau la ordine. „Invitaflii noøtri, când
sunt befli, – unul urlæ, iar altul vocifereazæ! – Ræsturnând vasele
øi oalele noastre – ei danseazæ, cu corpul împleticit!694“. Dacæ
nici un invitat „nu-øi poate permite sæ nu se declare sætul“, tofli,
296
300
grupului: atenteazæ, pur øi simplu, la ordinea sa. Ei nu rup o
(aceste practici erau la ordinea zilei) nu se pune în afara legii
øi depæøeascæ fratele, vasalul, care doreøte sæ-øi detroneze seniorul
manieræ inegalæ caci grupul este ierarhizat. Fratele, care cautæ sæ-
acelaøi spirit, tofli participând la spiritul comunitæflii, dar în
este o unitate comunialæ. Membrii grupului sunt stæpânifli de
de grup feudal. a fel ca øi gruparea familiaræ, gruparea feudalæ
de familie, la fel cum familia (vom vedea mai departe) este un soi
care poartæ doliu dupæ propiul sæu tatæ. Grupul feudal este un soi
Vasalul poartæ doliu dupæ seniorul sæu cu aceeaøi strictefle cu
de cea de rudenie, aceea care existæ, în aceeaøi epocæ, tatæ øi fiu.
o aderare absolutæ la voinfla seniorului. Aceastæ legætura nu diferæ
constituie curtea sa. În felul acesta, legætura de vasalitate implicæ
suflet sælæøuieøte øi în senior øi în corpul gentilomilor care
Fiecare nobil este un conducætor cu virtute difuzæ. Acelaøi
færæ valoare.
munceascæ, – o muncæ de bædærani ce nu conferæ decæt drepturi
turilor pe care flæranii necioplifli cum spun, nu au decæt sæ le
eminent (dar subordonatul dreptului prinflului) asupra pæmân-
pæmântul dupæ seniorul lor: în urma sa, ei dobândesc un drept
noblefle øi în virtute eficace, în ordinea demnitæfli lor, lucrezæ
brazde, în numær mai mare pe mæsuræ ce sunt mai puflin bogafli în
în ei este dispersatæ, dar mai numeroøi la lucru øi sæpând fiecare
animafli de forfla sacræ care este concentratæ în stæpânul lor, øi care
va primi primele fructe ale pæmântului ca ofrandæ701. Totuøi, tofli
pæmântul va fi fecundat iar sfântul autor al desacralizærii solului
este acela care trage, singur, câteva brazde: imediat, întreg
de pæmânt. Atunci când conducætorul începe primele aræturi, el
face sæ rodeascæ un domeniu øi care-i dæ dreptul sî fie un deflinætor
permite sæ comande unui grup de oameni, întreaga virtute care
familiile lor, sfinflenia unui conducætor, întreg prestigiul care-i
græsimea arsæ a victimelor. Iar, pe durata vieflii, vor avea, în
conducætorii defuncfli îøi flin încæ curtea øi unde urcæ fumul din
pæmântului: el va sælæølui în înalturi, în regiunile cereøti, în care
un suflet care, dupæ moarte, nu se va pierde în stræfundurile
alimentat sufletul seniorilor defucfli. Ca øi conducætorul lor, ei au
conducætor, dar pe estrada conducætorului, hrana cu care este
oamenii de sus, aceia cæræra li se permite sæ mænânce, dupæ
pe de altæ parte, trebuie sæ se prefacæ mæcar cæ mai gustæ din
mâncæruri. Carnea, la mesele ce sunt oferite de marii conducætori,
este tæiatæ øi nu færâniflatæ în bucæflele mærunte. Nu este acceptat
decât cu precauæie, cu un amestec de respect øi reflinere, de
distanflæ øi de umilinflæ, darul de hramæ care înobileazæ, dar øi
aserveøte øi infeudeazæ. La vasalul din naøtere, respectul dominæ
øi el nu poate sæ nu mænânce cu poftæ mâncarea pe care i-o oferæ
stæpânul; dar el trebuie s-o mænânce pæstrând un ritual perfect:
„Dacæ prinflul îfli dæ sæ mænânci resturile sale, mænâncæ-le în
propia sa farfurie (cel puflin dacæ pofli s-o speli, dupæ ce ai mâncat
tu)“, cæci legætura care va ieøi din aceastæ comuniune va fi mai
strânsæ dacæ ai împærflit cu el øi mâncarea øi vesela. „Dacæ prinflul
îfli oferæ un fruct cu sâmbure, pæstreazæ sâmburele în sân“: este o
marcæ de favoare. Dacæ prinflul îfli oferæ alimente, mænâncæ, dar
pæstreazæ øi pentru rudele tale: îi vei reconforta, le vei îmbogæfli
viafla øi vei raporta la o generaflie mai veche titlurile tale de
noblefle695.
Seniorul îl hræneøte pe vasal. Acesta din urmæ posedæ atâta
noblefle, pe câtæ hranæ primeøte øi este fidel, exact în mæsura în
care este alimentat. Un trædætor pune la cale o rebeline. El plæteøte
pe bucætarii palatului øi pe valefli. În loc sæ pregæteascæ, în fiecare
zi, pentru înalflii ofifleri, puii la care aceøtia au dreptul, bucætarii
nu mai coc decât rafle, iar valeflii, mærind ultragiul, furæ raflele øi
nu pæstreazæ decât sosul. Acesta este de ajuns pentru ca vendeta
sæ se declanøeze øi sæ izbugneascæ furii sælbatece: „Aø vrea sæ-mi
fac culcuø din pielea lor“696. Prinflul a primit de la un senior,
prieten, un cadou minunat: o broascæ mare flestoasæ de mare. Un
vasal, care se duce la curte, îøi simte degetul arætætor (cel cu care
mænâncæ) miøcându-se. „Când ni se întâmplæ acest lucru, spune
el, înseamnæ mereu cæ au mâncat o mâncare minunatæ“. Dar
prinflul, avertizat de acest fapt øi vexat cæ vasalul se crede din-
nainte sigur cæ va avea partea sa din festin, se abfline sæ-l mai
invite la masæ. Vasalul, nemulflumit, îøi înmoaie degetul în oalæ,
îl suge øi iese. Prinflul se gândeøte imediat sæ-øi omoare fidelul, iar
fidelul sæ-l omoare pe prinfl. Între ei comuniunea a fost ruptæ697.
Atunci când Confucius a væzut cæ seniorul sæu prefera, sfaturile
sale, cântecele pernicioase ale muzicantelor trimise de un duøman
întæit din regiunea Lu, a refuzat, la început, sæ se supere; a vrut sæ
297
 295
pentru a servi un militar cæruia i se oferea, pe deasupra, o bucatæ
crapi tæiafli: aceste mâncæruri erau în mod deosebit potrivite
broaøtele flestoase fæcute la grætar, muguri de bambus øi stuf,
este sediul curajului). La mesele cele mai distinse figurau øi
piersici pentru a o face verzuie øi strælucitoare ca fierea (fierea
tate, se beau apæ ofleflitæ øi suc de prune. Se curæfla pielifla de la
cu øtir øi cu icre de peøte conservate în sare. Ca bæuturi fermen-
mare øi amestecatæ cu supa de iepure øi de câine, peøtele umplut
de orez amestecatæ cu supa de praz, supa de orez glutinat, mæcinat
delicate, aveau carnea de melci, tæiatæ øi conservatæ în oflet, supa
crudæ, dar, în acest caz, tæiatæ în felii foarte subflirii. Ca mâncæruri
mistrefl øi de cerb era servitæ, fie tæiatæ felii bætute øi uscate, fie
tæiatæ felii, o garniseau cu ghimbir. Carnea de elan, de cerb, de
care îi coceau în vapori. Atunci când consumau carnea de vacæ
fazani (atunci când îi frigeau), precum øi la plæticæ øi la biban, pe
adæugau ierburi aromate, dar niciodatæ nu puneau øtir, la pui øi la
prepeliflæ sau de pui øi la carnea de potârnichie, adæugau øtir; mai
amestecau cu ceapæ, primævara øi toamna, cu muøtar. La supa de
cerb, pipotæ de dropie, ficat de pui. Bucæflile de carne, le
de lapte, intestine de peøte, târtiflæ de gâscæ domesticæ, stomac de
alimente688: mæruntaie de lup, rinichi de câine, creier de purcel
mâncau alæturi de prinflul lor. Îøi interziceau un numær de
pentru cæ mâncau curat mâncæruri bine preparate øi pentru cæ
curafli la suflet øi la trup pentru cæ hrana lor era puræ øi bogatæ,
precepte de moralæ. Nobilii din perioada feudalæ erau frumoøi øi
iar (dupæ lente transpuneri) treansformarea, în sfârøit, în simple
lente, pot conduce la dorinfla conserværii færæ sfârøit a cadavrului
datoritæ cærora se evitæ mortului onoarea unei descompuneri
adeværat cæ aceleaøi idei, care determinæ inventarea ritualurilor
unui om mare) nu face obiectul coruperii“687 – atât este de
lucru sæ fie exact øi sæ se poatæ spune: „Dupæ moartea sa (trupul
în viaflæ øi puternicæ)“ øi færæ nici o îndoialæ, ei ar fi dorit ca acest
nobilæ) nici moartea nu aduce vreo corupere, (familia ræmânând
se stricæ deloc!“, cei mari preferau sæ înfleleagæ: „(Într-o familie
cinstit: (Læsafli exemple înflelepte care), chiar øi dupæ moarte, nu
oamenii cu sentimente distinse vedeau în acest slogan un sfat
un mort nu læsafli sæ putrezeascæ carnea!“ dar astæzi, în timp ce
Aceastæ formulæ, odinioaræ, a avut într-adevær sensul de: „De la
Ducele din Jin ia decizia: dæ fiului sæu mai mare comanda
trupelor, dar atunci când îi conferæ øi hainele (însemnele) de
general, s-a væzut cæ tânærul prinfl va avea de purtat un veømânt
cu o singuræ piesæ øi o jumætate de cerc de metal. Cinci excelenfli
consilieri se stræduie atunci sæ pætrundæ sensul acestui rebus, pe
care-l formeazæ aceastæ îmbræcæminte. Dupæ interpretarea unora,
rezultæ cæ prinflul trebuie sæ meargæ cu hotærâre drept înainte, dar
dupæ alflii aceasta înseamnæ cæ el trebuie sæ evite bætælia.
Subtilitatea discursurilor, care s-au flinut atunci, ne dæ o idee
despre talentele oratorii, pe care trebuie sæ le aibe un consilier685.
Este destul de curios de constatat cæ, intriga angajeazæ sub
acoperiøul acestor deliberæri pompoase în Consiliul de stat, era
purtatæ în secret de un bufon, care era un fel de consilier intim.
Nebunii, cântæreflii, bufonii686 au jucat la curflile feudale un rol
care a crescut pe mæsuræ ce seniorii, transformafli în potentafli, se
acopereau de o maiestate mai pretenflioasæ: ei nu tolerau decât
sfaturile secrete øi deghizate. Arta apogeului, a cærei tradiflie era
deflinutæ de bufon, le permitea sæ dea intervenfliilor lor o turnuræ
cu adeværat indirectæ. Øi, în rest, ei nu vorbeau în numele unui
grup feudal, iar remarcile lor, nu aveau acea greutate teribilæ pe
care o are cuvântul unui vasal cæruia i se impunea o sinceritate
brutalæ. La curte ca øi la ræzboi, specialiøtii au tins sæ-i înlocuiascæ
pe nobili. Oameni curajoøi, dar instruifli în tehnica cæutærilor øi
pregætifli sæ inventeze poveøti, i-au înlocuit în favorurile coman-
danflilor pe vasalii pe care numai nobleflea îi fæcea abili în arta de
a vorbi øi al cæror suflet sincer se cunoøtea dupæ felul cum
întrebuinflau numai versurile-proverbele øi formulele rituale, în
care era consemnatæ înflelepciunea stræbunilor.
Nu øtii sæ te îmbraci bine, sæ te comporfli øi sæ vorbeøti bine,
nu eøti înflelept, nu eøti nobil decât dacæ deflii, ræspândit în tine,
ceva din sufletul seniorului. Gentilomul este acela care mænâncæ
mult øi care øtie sæ mænânce, El este acela care mænâncæ resturile
de la masa conducætorului øi cu care trebuie sæ se hræneascæ,
numai un senior are suficient suflet pentru a putea sæ se prefacæ
cæ disprefluieøte mæncarea øi sæ se mulflumeascæ cu virtutea
ofrandelor. Aceia care se læudau cæ aparflin unei familii în care, de
multe generaflii, s-au bucurat de un fief øi au mâncat dintr-un
venit nobil, le plæcea sæ repete acest slogan vechi: Si er bo xiu.
294
298
øi totul este fast! – Sætui de vin, sætui de mâncare, – mari, mici,
confirma fericirea! – Bucatele, iatæ-le: – nimic nu este neplæcut
særbætori! – Muzicienii intræ øi cântæ! – Aceasta, pentru a
Împreunæ cu unchii mei, cu verii mei, – tofli, împreunæ, vom
færæ întârziere! –
servitori, øi dumneavoastræ, prinflesæ, – strângefli masa, repede øi
al clopotelor! – Plecafli, reprezentant al Spiritelor! – Øi voi,
sæturate!“ – Reprezentantul stræmoøilor – iese în sunetul tobelor,
aøez; – invocatul îøi spune oracolul: – „Spiritele au bæut pe
clopote, tambure, sunafli sfârøitul! – Coborâfli, voi cei pioøi, eu mæ
miliardele øi cu sutele de mii!“ – Ritualuri øi gesturi terminate, –
corect. – Primeøte, deci, pentru totdeauna, darurile lor – cu
toate regulile! – Ai fost grav, ai fost activ, – ai fost grijuliu, ai fost
mâncat! – Îfli prezic toate cel bune – Dupæ dorinflele tale, dupæ
pios: – „Gustoasæ era ofranda pioasæ! – Spiritele au bæut øi
Invocatorul îøi recitæ oracolul sæu – ca ræsplatæ a descendentului
M-am oferit în întregime: – din ritual, nimic nu am omis! –
ræsplæti pentru marea fericire: zece mii de ani, ca recompensæ! –
discursuri, toate corecte! – Sfântul ce reprezintæ Spiritele – mæ va
mânæ! – Ritualuri øi gesturi, toate sunt perfecte! – Ritualuri øi
Iatæ gazde øi invitafli, – cupe, ce sunt oferite øi merg din mânæ-n
prinflesæ cu flinuta gravæ, – ordonafli sæ fie aduse vase numeroase! –
sæ se facæ friptura, punefli-o pe grætar! – Iar dumneavoastræ
jifli-væ de foc cu respect, – înælflafli suporturi cât mai mari: – punefli
dupæ ei pot lua partea la særbætorire prinflul øi vasalii sæi: „Îngri-
familie, stræmoøii vin sæ mænânce øi sæ-øi ia partea din recolte;
somptuoase la care, figuranfli printr-un reprezentant ales din
virtute face sæ prospere câmpurile: el poate oferi sacrificii
Imnuri frumoase preamæresc gloria seniorului, a cærei fericitæ
pæmântului øi, mai ales, sacrificii închinate stræmoøilor princiari.
participarea la sacrificiile senioriale, sacrificii închinate
confirmæ cu adeværat, odatæ cu nobleflea, un loc în ierarhie, este
tura de vasalitate este luarea mesei zilnic cu seniorul, dar ceea ce
nându-se sæ „rætæceascæ de ici-colo“698. Ceea ce constituie legæ-
hræni fidelitatea; atunci pleacæ, ca un excomunicat, condam-
ræmâne“. Ocazia venind, Concifus nu a primit nimic pentru a-øi
trimite înalflilor ofifleri carne din animalul sacrificat, voi putea
aøtepte vremea unui mare sacrificiu, spunând: „Dacæ prinflul
tofli spun prosternafli: „Spiritele au bæut øi mâncat, – oferind
seniorului o viaflæ lungæ! – Pe deplin, în ziua potrivitæ, – v-afli
fæcut, în toate, datoria! – Fii, fii ,nepofli, – generafliile urmætoare,
væ vor urma!“699. Vasalii contribuie la sacrificiile seniorului.
Ofrandele, pe care ei le aduc prinflului, acesta le oferæ stræmoøilor:
aceastæ consacrare supremæ îmbogæfleøte cu o sacralitate augustæ
mâncærurile øi bæuturile sacrificiului. Întrecând în ceremonie,
dupæ senior, cu stræmoøii princiari, vasalii dobândesc, dupæ rangul
lor, sfinflenia øi nobleflea. „Dupæ ofrandæ, erau mâncate resturile...
(Mai întâi) reprezentantul stræmoøilor mænâncæ din resturile
(sacrificiului). Atunci când (este sætul øi) se scoalæ, seniorul øi
miniøtrii sæi, patru persoane (în total) mænâncæ øi ei: vasalii
mænâncæ resturile din masa seniorului. Atunci când, (sætui), marii
ofifleri se ridicæ, ofiflerii (simpli nobili) în numær de opt mænâncæ
(la rândul lor) resturile; cei mai puflini nobili mænâncæ ce a ræmas
de la masa celor mai nobili decât ei (gui). Când ofiflerii se ridicæ
(sætui) ei iau mâncærurile pentru a le pune pe treapta cea mai de
jos a sælii: tofli servitorii se apropie de mâncarea ræmasæ: oamenii
simpli (xia (de jos): cei care trebuie sæ ræmânæ la baza scærilor)
mænâncæ resturile superiorilor (shang (de sus): aceia care sunt
admiøi in sala de recepflii). Principiul, care regleazæ consumarea
resturilor, constæ în a face, de fiecare datæ, în aøa fel încât sæ
creascæ numærul persoanelor admise la împærflirea lor; astfel, sunt
marcate gradele de noblefle: în aceasta se aflæ simbolul împærflirii
mærinimiei princiare“. „Cei mai nobili (aceia care mænâncæ nu cel
mai mult, ci ce este mai bun) primesc (carnea care este prinsæ de)
oasele cele mai nobile (omoplaflii, se spunea pe vremea dinastiei
Zhou); cei mai puflin nobili (cei care pot mânca mult, dar mai
puflin bine) primesc (carnea ce este prinsæ de) oasele cele mai
puflin nobile700. Vasalii plætesc tributul, în funcflie de demnitatea
fiefurilor lor; seniorul le redistribuie ofrandele, care fac sæ
sporeascæ consacrarea Spiritelor; el îi umple pe tofli de substanfla
sfântæ, dar o distribuie, fiecæruia dintre ei, în proporfliile øi în
ordinea stabilitæ de protocol. Fiecare obfline dupæ rangul sæu,
odatæ cu bucata de carne mai mult sau mai puflin importantæ, o
cantitate strict definitæ de forflæ sacræ øi de noblefle. Dar, variabilæ
în calitate øi cantitate, aceastæ forflæ sacræ ræmâne pentru tofli
identicæ în esenfla sa. Ei formeazæ tofli un corp de nobili: ei sunt
299
 305
pe raporturi de apropiere naturalæ, comunitæflile religioase, a cæror
celebreazæ cultul. Astfel, în timp ce rudenia nu se bazeazæ deloc
legæturi definite de un stræmoøi comun, cel cæruia gruparea îi
întinse. Ele nu cuprind niciodatæ decât rude care sunt legate prin
turale (zong). Aceste zong-uri sunt mai multe sau mai puflin
rudele se aflæ impærflite într-un oarecare numær de grupuri cul-
datorii definite, ei formeazæ o familie (xing). Pe de altæ parte,
Tofli cei care poartæ acelaøi nume sunt rude øi atestafli unor
organizare familiaræ703.
înrudirii. Comunitatea de cult (tong zong) este principiul de
Comunitatea de nume (tong xing) este elementul esenflial al
Organizarea familialå
monarhicæ.
ridicæ totuøi nici o autoritate dispunând de o putere cu adeværat
formeazæ un corpus articulat, o unitate complexæ, din care nu se
denfli paterni, distribuifli în clientele ierarhizate, familia nobilæ
conducætori sunt înfeudafli unii altora. Grupare întinsæ de descen-
în grupuri distincte øi ale cæror funcflii sunt diferite, dar ai cæror
deodatæ, de o singuræ persoanæ. Ansamblul rudelor este împærflit
Autoritatea, în sfârøit, nu este exercitatæ, în toate domeniile
sau mai mici.
ale tatælui. Datoriile copiilor diferæ, dupæ cum ei sunt mai mari
ritæfli. Drepturile unchiului mai mare intræ în concurenflæ cu cele
este recunoscutæ, dar ea este limitatæ øi subordonatæ altor auto-
patriarhalæ în sensul strict al acestui termen. Autoritatea paternæ
o autoritate. Astfel familia, care nu este indivizæ, nu este nici
puterea paternæ. Numai fiul cel mare poate fi investit imediat cu
suficient ca tatæl sæ moaræ pentru ca tofli fiii sæi sæ dobândeascæ
colaterali øi nu numai un tatæ numai cu descendenflii sæi. Nu este
Dar, cel mai mic dintre aceste cercuri cuprinde mereu øi
nueazæ. Unele obligaflii nu depæøesc un cerc determinat de rude.
Dincolo de un oarecare numær de grade de rudenie, ea se ate-
ansamblul descendenflilor paterni. Nu este completæ.
Mai largæ decât familia patriarhalæ, ea nu cuprinde, totuøi,
patriarhalæ702.
la mijloc între familia agnaticæ lærgitæ øi familia propriu-zisæ
organizare ierarhicæ: ele recunosc privilegiul primului næscut.
Un fiu, care nu este principalul moøtenitor al tatælui sæu, nu poate,
de la sine putere, sæ-i aducæ ofrande: el ia pur øi simplu parte la
ofrandele fæcute de fratele sæu mai mare710. O comunitate supe-
rioaræ, condusæ de unchiul cel mare, grupeazæ pe descendenflii
aceluiaøi bunic: comunitæflile fraterne sunt înglobate în acestea,
fiecare având rangul sæu determinat de cel al øefului sæu.
Deasupra se aflæ grupul format de tofli descendenflii aceluiaøi
stræbunic, mai sus, cel care celebreazæ cultul unui stræ-stræbunic
comun. Aceste patru feluri de asociaflii culturale se pot reuni cu
asociaflii analoge pentru a celebra cultul unui stræmoø mai
îndepærtat, cel mai îndepærtat stræmoø cunoscut din toate grupurile
care mai poartæ acelaøi cognomen øi nu s-au separat pentru a
forma o familie particularæ (shu xing). Øeful acestei mari asociafli
(da zong) este øeful celei mai înalte asociafli mergând în linie
dreaptæ. Aceastæ organizare familialæ, care este în contrast cu o
concepflie asupra înrudirii bazatæ pe indiviziune, se aflæ în raport
strâns cu cultul stræmæøilor. Acesta este un privilegiu al nobililor
care sunt singurii ce au dreptul de a poseda un templ al stræ-
moøilor. Or, regulamentul acestui templu strævechi pæstreazæ
marca unei organizæri în comun peste care se pare cæ s-a suprapus
organizarea clientelara ierarhizatæ. Am arætat mai sus nume-
roasele motive care justificæ ideea cæ principiul uterin, primând,
la început, asupra principiului agnatic, a cæpætat, consistenflæ
odatæ, ce, în organizarea indivizæ, o mofliune juridicæ asupra
filiafliei a cæpætat øi ea oarecare importanflæ. O întreagæ suitæ de
ritualuri chineze ar merita sæ fie citate aici. „Animalele îøi cunosc
mama øi nu tatæl. fiæranii spun: tatæ øi mamæ, de ce sæ-i distin-
gem? Dar nobilii de la oraøe øtiu sæ-øi onoreze tatæl defunct“711.
Dacæ femeile, mamae ale satului, în care soflii nu erau decât niøte
campioni, au fost la început mamele copiilor satului, se explicæ de
ce termenul exprimând afecfliunea copiilor pentru mamele lor
(jin) a servit pentru a desemna pe pærinfli øi a ræmas caracteristic
pentru sentimentele implicate de legæturile de rudenie, dar cæ în
schimb, el nu a mai putut fi folosit pentru a desemna pe
sentimentele pe care le inspitæ tatæl. Tatæl nu poate fi jin, apropiat;
el este zun, øi acest din urmæ termen „exprimând exact ceea ce
reprezintæ în China raporturile de la tatæ la fiu“ evocæ ideea de
308
320
ce zæresc o gæuricæ. Cer permisiunea sæ spele, cu cenuøæ dizolvatæ
Fiii cer permisiunea sæ recondiflioneze hainele pærinflilor imediat
în a face diverse servicii: prin acestea se aratæ adeværatul respect.
mici cât øi în cele mari øi chiar obligaflia fiului constæ mai degrabæ
o gæsesc ei agreabilæ748. Supunerea se impune, atât în lucrurile
sofliilor lor care este pe placul tatælui, mai mult decât cea pe care
dacæ este vorba despre propriul lo menaj, sæ favorizeze pe cea a
indignare nici resentiment, øi se supun, færæ sæ ezite, de exemplu,
iascæ avertismentele. Lovifli pânæ la sânge, ei nu resimt nici
scopul de a le intra în graflii, cæci vor putea, atunci, sæ-øi reînno-
decizia lor, copiii nu au decât sæ-øi dubleze blândeflea, aceasta cu
modest, orice s-ar întâmpla. Dacæ pærinflii se încæpæflâneazæ în
trebuie sæ pæstreze un ton plin de blândefle, figura amabilæ øi aerul
sinceritatea øi nu trebuie sæ ezite sæ adreseze mustræri; numai cæ,
dea cu pærerea. Fiul, ca øi vasalul, trebuie sæ-øi dea sfatul cu toatæ
Nu se pot sustrage executærii acestora, dar sunt îndreptæflifli sæ-øi
øi seara, sæ-i aducæ omagiul. Dupæ care, sunt aøteptate ordinele.
vocea umilæ øi blândæ, ce se cuvine unui fidel, ei merg dimineafla
obiect, nici sæ stea înclinafli sau pe un singur picior. Astfel, cu
douæ picioare, færæ a îndræzni, niciodatæ, sæ se sprijine de vreun
prezenfla sa, cu privirea drept în faflæ, cu corpul bine sprijinit pe cel
drept øef, fiii øi nurorile trebuie sæ ræmânæ mereu în picioare în
ar fi un adeværat atentat. Pentru a dovedi tatælui cæ este tratat
paterne. A læsa sæ se zæreascæ partea de dedesupt a imbræcæmintei
suflatul nasului. Orice expectoraflie ar risca murdærirea sfinfleniei
se evitæ, deci, râgâitul, strænutul, tusea, cæscatul, scuipatul sau
ca o ofrandæ de respect. În fafla pærinflilor, gravitatea se impune:
tofilor. Frumoasa lor flinutæ este, în sine, un omagiu. Ea va valora
un sæculefl cu parfum. Tofli îøi aranjeazæ cu grijæ baretele pan-
piatræ de ascuflit, un poanson øi altele. Femeile nu uitæ sæ-øi atârne
zilnice: cârpe pentru a øterge obiectele øi mâinile, un cuflit, o
impodobesc centurile cu diverse obiecte care servesc la nevoile
bonetele cu panglici ce atârnæ. Îøi ajusteazæ apoi hainele øi-øi
cu grijæ pærul care ræmâne liber la tâmple øi fixându-øi bine pe cap
piaptænæ pærul, îl ruleazæ pe o bentiflæ de stofæ, bærbaflii periindu-øi
cocoøilor, fiii øi nurorile îøi spalæ mâinile, îøi clætesc gura, îøi
se impodobesc pentru a face onoare pærinflilor. La cântatul
deriva regulile de flinutæ øi de curæflenie: fiii øi nurorile se spalæ øi
ia copilul, ar amâna acest lucru, luându-øi angajamentul sæ
accepte. Odatæ ceremonia terminatæ, copilul este dus înapoi în
apartamentul femeilor øi nici o intimitate nu se stabileøte între el
øi tatæl sæu. Acestuia din urmæ, totuøi, trebuie sæ-i prezinte copilul
odatæ la zece zile, cu scopul de a reânoi gestul strângerii de mânæ,
atât de greu este sæ se creeze între ei înrudirea artificialæ, care
trebui, în sfârøit, sæ-i lege. Tatæl se limiteazæ numai la a atinge
capul acestora dintre fiii sæi care nu sunt decât fii secundari;
numai cu fiul sæu mai mare, singurul sæu fiu în sensul strict al
cuvântului, el se leagæ atingându-i mâna dreaptæ740. Pânæ la
împlinirea a øapte ani, bæieflii nu ies din apartamentul femeilor. Ei
træiesc viafla femeilor, cu toate cæ sunt deja învæflafli manierele
masculine øi sæ spunæ „da“pe un ton hotærât741. La zece ani, ei
trebuie sæ pæræseascæ casa natalæ øi sæ ræmânæ, zi øi noapte, lângæ
un maestru, care-i învaflæ arta ritualurilor de politefle øi cuvinte de
sinceritate. Teoretic, ei trebuie sæ ræmânæ la øcoalæ pânæ la vârsta
de douæzeci de ani, sæ exerseze dansul, sæ tragæ cu arcul, sæ
conducæ carul. Tradiflia spune cæ, încæ din vremurile feudale,
tinerii nobili erau reunifli, pe lângæ prinfl, într-un soi de øcoalæ de
paji. Cronicile par, din contræ, sæ arate cæ adolescenfla este
petrecutæ alæturi de rudele materne. Nu existæ nici o îndoialæ cæ
obiceiul adopfliei (cursive), nu a constituit regula generalæ. Un
autor, explicând cæ tatæl nu poate sæ participe la educarea fiului
sæu, dæ asupra acestui lucru un motiv curios øi færæ îndoialæ
profund742. Tatæl øi fiul nu-øi pot agæfla hainele de acelaøi suport,
la fel cum nu pot s-o facæ, datoritæ interdicfliilor sexuale, douæ
persoane de sexe diferite. Tatæl øi fiul nu pot, deasemenea, sæ stea
de corbæ despre probleme sexuale. Educaflia nu se poate face
decât departe de tatæ, intr-un mediu unde nu este deplasat sæ
evoci astfel de probleme. Dacæ ne gândim cæ obiceiul de a
cæsætori fiii în familia mamei lor este unul dintre obiceiurile
fundamentale ale vieflii familiale, vom înflelege, cu uøurinflæ, de ce
sarcina de a educa pe tineri aparfline unchilor materni. Nepoflii lor
mergeau sæ locuiascæ la ei în, calitate de oaspefli sau, dacæ vrefli,
de ostatici øi erau supuøi aici unei probe prenumfliale, înainte de
a putea sæ ducæ cu ei pe veriøoarele lor, devenite, la rândul lor,
oaspefli øi ostateci, în casa paternæ. O altæ træsæturæ caracteristicæ
a moravurilor chinezeøti (ea poate trece drept o supraviefluire a
317
 319
salutul matinal øi în salutul de searæ. Din obligaflia omagiului
la curtea seniorialæ, omagiul, reînnoit în fiecare zi, constæ în
fidelii: acestea sunt omagiul, sfatul øi serviciul. În familie, ca øi
fii øi nurori747. Datoriile lor sunt acelea pe care le au la curte
un cuplu ministerial, aceastæ curte de vasale øi vasali, formatæ din
vasal al tatælui sæu, øi soflia sa, primæ vasalæ a mamei, conduc, ca
familie, sfârøeøte prin a la doîndi virtutea. fiul mai mare, primu
pietatea familialæ; aceasta, care permite apropierea de øefii de
trebuie sæ ai o soflie; mai trebuie sæ ai una pentru a practica
cedeze sarcina de øef de cult746. Pentru a face oficiul de øef,
ani, sau, dupæ ce a trecut de aceastæ vârstæ, sæ se retreagæ øi sæ
trebuie sæ se recæsætoreascæ, dacæ are mai puflin de øaptezeci de
de soflii øi de sofli; tot aøa, devenit væduv de toate sofliile sale, el
el are în sarcinæ un templu ancestral, în care sunt reunite tæbliflele
cuplurilor infeudate. Un øef de familie trebuie sæ aibe o soflie, cæci
investit cu o autoritate seniorialæ impunând serviciul conjugat al
de judecætor: cea a stæpânului øi cea a stæpânei casei, cuplu
al unei curfli de vasale. Tot aøa, în familie existæ o dublæ funcflie
Prestigiul lor este întreflinut prin omagiile unei curfli de vasali øi
conduce un stat, este nevoie de un senior øi de o doamnæ.
numai un fiu cæsætorit se poate comporta ca un fiu pios. Pentru a
de ani, în timp ce majoratul este dobândit la douæzeci de ani,
militare, cæsætoria nu trebuie sæ se facæ decât la vârsta de treizeci
cu toate cæ, la nobili, ca urmare, færæ indoialæ, a obligafliilor
numeroasele îndatoriri de pietate care îl vor afilia tatælui sæu. Dar
Odatæ devenit major, bæiatul este în mæsuræ sæ îndeplineascæ
– fæcând tatælui sæu promisiunea de a-i aduce o noræ.
ce-l crescuse, îl oferea acum, venea sæ se alæture grupului patern
se petrece ca øi cum fiul, ce ieøea din grupul matern care, dupæ
øi din care trebuia sæ provinæ logodnica. Totul, în timpul iniflierii,
trebuia sæ-øi aleagæ soflia, din familia din care era venitæ mama sa
oaspetel aparflinea familiei din care grupul agnotic al celui inifliat
paternæ. Suntem îndreptæflifli sæ presupunem cæ, în principiu,
calificat drept oaspete øi care nu trebuie sæ facæ parte din familia
Toate gesturile rituale sunt îndeplinite la inifliativa unui personaj
ului) ocupæ locul de onoare, el nu joacæ, aici, nici un rol activ.
dacæ, în timpul ceremoniei majoratului, tatæl (sau øeful zong-
le face sæ fie dobândite de institutiile propriuzis familiale. Totuøi,
familiei indivize) atestæ rivalitatea sexualæ pe care o implicæ,
între alte rivalitæfli, raportul între tatæ øi fiu: se întâmplæ adesea ca
tatæl sæ încerce sæ ræpeascæ logodnica fiului øi, în cazul în care
reuøeøte, fiul se trezeøte, în general, deposedat de succesiunea
paternæ743. Educaflia într-o øcoalæ de paji nu este, færæ îndoialæ,
decât o dezvoltare a principiului adopfliei: seniorul îøi însuøeøte
ostaticii (øi poate, se mai poate presupune, øi diversele servicii
sexuale) pe care, la origine, orice familie asociatæ cu o altæ
grupare familialæ, printr-o tradiflie de cæsætorie între ele, avea
dreptul sæ-i cearæ de la aceastæ grupare aliatæ. În rest, de la
obiceiul adopfliei trebuie sæ plecæm pentru a explica ritualurile
majoratului744. Aceste ritualuri, cunoscute sub denumirea de
luarea bonetei virile, marcheazæ încheierea adolescenflei. Tânærul
primeøte acoperæmântul pentru cap øi hainele distinctive ale
bærbaflilor øi este inifliat în viafla publicæ. Aceastæ ceremonie
completeazæ efectele ritualurilor din luna a treia de dupæ naøtere:
tânærul primeøte numele unui bærbat matur, un nume de major
(zen) care este un nume public, în timp ce ming, numele personal
dat la trei luni, serveøte de apelaflie privatæ øi secretæ. Fiul declarat
major este indreptæflit sæ aducæ tatælui sæu omagiile ce sunt
datorate unui senior. El se prezintæ atunci rudelor sale paterne. O
pæræseøte pe mama sa într-un mod semnificativ. Întrevederea
dintre ei se face de o parte øi de alta a unei uøi întredeschise:
tânærul major iese din dependenfla maternæ øi este exclus din
apartamentele femeilor. Dar, fapt remarcabil, ritualul majoratului,
care virilizeazæ øi-l face sæ intr definitiv în grupul agnatic, nu este
decât un ritual desprins dintr-o ceremonie mai complexæ. Pentru
fete, ritualul simetric, luare a agrafei de pær, a ræmas legat de
logodnæ745. Or, în obiceiurile flæræneøti, iniflierile øi logodna erau
fæcute, pentru ambele sexe, în acelaøi timp, în timpul acelor
serbæri de primævaræ în care befliile ocupau un loc important.
Acordarea unei cupe cu bæuturæ este unul dintre ritualurile cele
mai importante ale ceremoniei majoratului practicat de nobili;
dar, tot la ei, fiul nu poate îndeplini ritualurile de cæsætorie decât
dupæ ce a primit de la tatæl sæu o cupæ de bæuturæ. Iniflierea
flæranilor avea loc în Locul-sfânt, în cursul unei særbætori colec-
tive. Cea a nobililor se fæcea în casa paternæ; în aceasta rezidæ do-
vada noilor demnitæfli øi a independenflei, pe care ordinea feudalæ
318
306
ræzbunætorul principal al unei rude ucise707. Atunci când o alianflæ
lupte øi la aceleaøi alianfle. Toate rudele trebuie sæ-l secondeze pe
Aceastæ identitate, în schimb, obilgæ la participarea la aceleaøi
opun, cei care nu sunt unifli prin identitate de nume øi de naturæ.
sunt mijloacele prin care se mæsoaræ øi se aliazæ, se aproprie øi se
nici ræzbunare. Întrecerile de ræzbunare, ca øi întercerile sexuale,
de obligaflii caracteristice: între rude nu pot exista, nici cæsætorie,
Comunitatea de nume (tong xing) implicæ un oarecare numær
dinnainte, a purtat numele celui care l-a adoptat706.
condiflii normale, nu poate fi adoptat ca succesor decât acela care,
domenii diferite. Un fapt simetric atestæ primatul înrudirii:în
se bazeazæ organizarea familialæ în nobilime aparfline la douæ
Aceastæ regulæ ne aratæ cæ principiile de înrudire øi cele pe care
acestuia, dar nu poate, totuøi, sæ-i dobîndeascæ øi numele705.
prelungitæ poate ajunge sæ facæ din el continuatorul cultural al
legæturi de dependenflæ care-i impun pietatea unui fiu. O coabitare
øi urmeazæ mama la un al doile sofl, contracteazæ faflæ de acesta
puflin atenuate, chiar dacæ ea îøi pæstreazæ numele. orfanul care-
de pietate filialæ se aflæ, datoritæ cæsætoriei, dacæ nu suprimate, cel
sæ mai depindæ, în întregime, de øeful familiei sale øi datoriile sale
poate sæ-l posede. El este inalienabil. Femeia cæsætoritæ înceteazæ
nume704. Numele îl posedæ pe individ mai mult decât individul
devin rudele grupærilor familiale chineze care poartæ acest
familie chinez este dat unei grupæri barbare, tofli barbarii din grup
piardæ puterea, pe care o, are de crea o înrudire. Cândun nume de
pærtare, nici o complicaflie de alianfle nu pot face ca numele sæ-øi
depinde, cu nimic, de legæturile de sânge: nici un fel de înde-
care nu este cunoscut nici un stræmoøi comun. Numele nu
înrudite dacæ poartæ acelaøi nume øi aceasta chiar øi în cazul în
identitatea de nume (xing). Douæ grupuri familiale nobile sunt
evoluflie din familia indivizæ), înrudirea se mai defineøte øi prin
acestea este un prim motiv pentru care consideræ cæ ea derivæ prin
virtute (de) øi caracterizeazæ o specie (lei). În familia nobilæ (øi
încærcat de relitate, simbol bogat în sentimente, el implicæ o
familie indivizæ, numele reprezintæ semnul înrudirii; semn
Ne aducem aminte cæ în familia flæræneascæ, care este o
consideraflie legæturile individuale.
reuniune formeazæ marea familie, sunt constituite luând în
matrimonialæ este încheiatæ, toate grupurile având acelaøi nume
participæ la aceasta: mireasa este urmatæ la soflul sæu de niøte
însoflitoare trimise de douæ grupuri diferite. Trei grupuri participæ,
deci, la prestaflia nupflialæ. Trei este un numær total øi tripla
prestaflie atestæ cæ întregul neam înrudit a luat parte la aceasta.
Fapt semnificativ, prestaflia însoflitoarelor trebuie sæ fie spontanæ:
ea reprezintæ atât un drept, cât øi o datorie708. Legæturile de
rudenie implicæ egalitatea øi indiviziunea.
Astfel stau lucrurile cu legæturile care rezultæ din apartenenfla
la o comunitate culturalæ (tong zong). Acestea pot fi gradate øi
implicæ o ierarhie. Membrii unei familii particulare (shu xing)
poartæ un nume (cognomen: she) care le aparfline de fapt: teoretic,
rudele care nu descind din acelaøi stræ-stæbunic se pot distinge
între ei adotpând un nume secundar (she). Aceste nume nu sunt,
în nici un fel, nume de familie. Numele de familie (xing) sunt un
obstacol în încheierea unei cæsætorii, chiar øi atunci când nu existæ
nici o apartenenflæla o comunitate de ascendenflæ. Purtætorii
aceluiaøi cognomen (she) se pot uni prin cæsætorie, dacæ fac parte
din familii (xing) diferite, dar, în cazul acesta, nu pot participa la
agape familiale, la care iau parte oamenii dintr-o unicæ familie
(xing) øi în care rangurile sunt fixate dupæ vârstæ (literal, dupæ
dinfli)709. Aceste comuniuni egalitare sunt semnificative pentru
înrudire, care este de naturæ indivizæ øi bazatæ pe ideea de
consubstanflialitate. oamenii din acelaøi cognomen sunt „legafli
prin hranæ“, dar într-o cu totul altæ manieræ. Aparflinând aceleiaøi
organizæri culturale, ei se reunesc pentru a lua parte la banchetele
de cult ale stræmoøilor; aceste banchete, care au o funcflie
comunialæ, în seamænæ deloc cu agapele egalitare. Fiecare îøi
aduce aici cota-partea, dar, în loc sæ o alæture masei, el o duce
øefului cultului. Fiecare-øi primeøte porflia de hranæ, dar pærflile,
fixate ca øi contribufliile, de cætre regulile protocolare, sunt fæcute
de cætr øef øi, distribuite de el, ele sunt primite ca un dar: existæ
în aceastæ comuniune, dar o comuniune ierarhizatæ.
O familie particularæ (shu xing) este divizatæ în asociaflii
culturale inegale în rang. Jos de tot se aflæ asociafliile formate de
un grup de frafli, care, reunifli, cu descendenflii lor, în jurul fratelui
mai mare, celebreazæ un cult tatælui defunc. Aceste comunitæfli
fraterne, care formeazæ cea mai micæ unitate familialæ, au deja o
307
 313
frecvent pe mæsuræ ce naøterea se apropie de termen. În ultimele
sæ meargæ s-o vadæ, el trimite sæ se cearæ veøti despre ea, mai
apropiere. Tatæl ia parte la chinurile mamei øi, dacæ îi este interzis
capitalæ din luna treia este precedatæ de numeroase ritualuri de
copilul poate fi prezentat tatælui sæu722. Aceastæ ceremonie
træiesc separat pânæ în momentul (la trei luni dupæ naøtere) în care
(cheng), cu trei luni înainte de naøtere, soflul øi soflia se despart: ei
sofli, îi îndepærteazæ. Imediat ce embrionul s-a format definitiv
distanflæ între copil øi tatæ încât sarcina, departe de a-i apropia pe
de a fi considerat drept fiu de cætre sofl. La origine, existæ atâta
În schimb, faptul de a fi copilul sofliei nu implicæ niciodatæ dreptul
acesta s-a næscut dupæ ce el øi-a deschis haremul supuøilor sæi721.
sale, chiar øi atunci când nu l-a zæmislit el sau când, de exemplu,
legæturæ. Un bærbat poate sæ-l trateze ca pe un fiu pe copilul sofliei
Faptul paternitæflii nu este, în el însuøi, generator de vreo
care se relizeazæ vasalitatea.
ritualurile, care creazæ afilierea agnaticæ, nu se disting de cele prin
paterne- toate ritualurile prin care fiul se apropie de tatæ, toate
senior, øi- nimic nu aratæ mao bine originile feudale ale puterii
comandæ lui yin. Fiul stæ lângæ tatæ aøa cum stæ vasalul pe lângæ
(yen); cæ el este„Cerul“; cæ el comandæ fiului aøa cum yang
senior, cæ este zun, respectabil; cæ trebuie sæ fie aspru, distant
autoritatea tatælui, chinezii spun despre el, aøa cum spun øi despre
øi tatælui sæ-øi atribuie o putere seniorialæ. Pentru a defini
absenflæ de înrudire este cea care-i permite fiului sæ se infeodeze
se vor opune mereu în templul ancestral. Dar tocmai aceastæ
imposibil: tæbliflele lor nu vor fi niciodatæ reuiute; din contræ, ele
dotafli cu virtufli diferite720. Intimitatea între ei este un lucru
cu cât datoritæ supraviefluirii dreptului uterin, fiul øi tatæl sunt
asocia tatælui sæu. A stabili aceastæ afiliere este cu atât mai greu,
frafli–) se desfæøoaræ în întregime într-un lung efort pentru a se
cæci, la drept vorbind, tatæl nu are decât un fiu – care are niøte
preotul, fiind mai întâi, fidelul sæu. Viafla fiului (fiului mai mare,
calitatea de senior. Se pregæteøte, dacæ pot s-o spun aøa, sæ fie
mod nobil. Îl trateazæ ca pe un øef. Îi aduce omagii, care-i conferæ
sæ parcurgæ o carieræ ancestralæ. El face ca acesta sæ træiascæ în
vieflii tatælui sæu, în a spori în acesta sacralitatea, care-l va califica
calitate, o putere asupra fraflilor ma mici, fiul munceøte, în timpul
tatæl øi mama lor, cæ flin de aceasta prin burtæ øi de celælalt prin
pær736, øi se estimeazæ cæ, din punct de vedere psihologic, pærul
fline de natura suflului (qi). Sufletul superior (hun), care este un
suflet suflu, nu apare decât dupæ sufletul inferior. El se manifestæ
mai întâi prin strigætul noului næscut, care îøi dovedeøte vitalitatea
trezind viafla prin gemete sonore: astfel, i s-a putut, la început, da
un nume dupæ a treia zi de viaflæ . Dar copilul nu este cu adeværat
în stare de a poseda un suflet superior decât atunci când este
capabil sæ râdæ. Tatæl este cel care-l învaflæ sæ râdæ øi imediat el îi
dæ acest nume personal (ming) despre care ritualurile chinezeøti
aratæ cæ este identic cu sufletul superior, cu destinul øi chiar cu
viafla. În luna a treia737, copilul, flinut pânæ atunci în izolare, eøti
în sfârøit, prezentat tatælui care-l salutæ printr-un surâs. Aceastæ
ceremonie solemnæ coincide cu prima aranjare a pærului copilului
øi cu revenirea manei, purificatæ, de trei luni de abstinenflæ, de
mizeriile sângeroase ale naøterii738. Tatæl øi mama se preparæ
pentru aceasta prin ablufliuni øi trebuie sæ se îmbrace cu haine noi.
Ei au loc, faflæ în faflæ, mama flinând copilul în brafle. Nu-øi
vorbesc. O guvernantæ serveøte de intermediar øi spune:„Mama
copilului, o oarecare, îøi permite astæzi sæ-l prezinte tatælui sæu“.
Soflul, zicând:„Avefli grijæ de el“, apucæ mâna dreaptæ a fiului sæu
øi, râzând aøa cum fac copiii, îi dæ un nume. Soflia ia atunci
cuvântul, pentru a se supune ordinelor soflului. De acum înainte,
ea poate sæ reia cu el relafliile conjugale. Dar, înainte de aceasta,
ea primeøte de la el o mâncare identicæ cu cea de la cæsætorie, ca
øi cum ar fi fost despærflifli printr-un divorfl. În felul acesta este
efectuatæ oferirea copilului. Mai notæm cæ tatæl øi fiul s-au legat
printr-o strângere de mânæ: aceasta, ritual caracteristic al contrac-
tului de campanie militaræ sau al contractului matrimonial (în
care ea mai poate fi completatæ de un ritual de alianflæ prin sânge
acesta fiind luat de la brafl), este folositæ pentru a-i apropia pe
stræini. Înrudirea între tatæ øi fiu nu este o înrudire în accepfliunea
primaræ a acestui cuvânt: ea aparfline, mai degrabæ, tipului de
înrudire artificialæ739.
Legat de tatæ în acelaøi mod cum este legat un prieten de
altul, fiul trebuie sæ-øi petrecæ toatæ copilæria în afara influenflei
paterne. În timpul ceremoniei din luna a treia, simplæ ceremonie
de apropiere, totul se petrece ca øi cum tatæl, invitat de mamæ sæ
316
312
Destinat sæ prezideze cultul patern øi sæ deflinæ, în acest aceastæ
fiul, øi mai exact fiul cel mare, vede în el un viitor stræmoø.
comandæ, pe care-l defline din paternitatea sa, ci din faptul cæ
Autoritatea tatælui de familie derivæ, nu dintr-un drept de
Autoritatea paternå
revenit tatælui familiei.
definitiv consolidatæ. Aceastæ idee este principiul puterii care a
implicæ o legætura de dependenflæ faflæ de øeful cultului, pare
feudalæ, ideea cæ înrudirea rezultând din comunitatea culturalæ
tuturor claselor inalte din societate. Dar, încæ din perioada
nobilimii feudale, dacæ nu asupra întregii nafliuni, cel puflin asupra
principiile dreptului familial care sæ se impunæ, dupæ dispariflia
regulilor proprii organizærii culturale, sæ fi øtiut sæ-øi tragæ din ea
suficient totuøi pentru ca gândirea juridicæ, acflionând asupra
mediu favorabil. Ele nu s-au relizat atunci decât pr jumætate, dar
de fapt. Institufliile patriarhale au gæsit, în orânduirea feudalæ, un
apare, mai degrabæ, ca un ideal al dreptului, decât ca o realitate
principiu uterin. Organizarea familialæ, descrisæ de ritualuri,
indiviziune øi chiar vitalitatea regulilor inspirate de vechiul
fapte implicând vitalitatea drepturilor aparflinând comunitæflilor în
mai mare prestigiu. La fiecare pas se gæsesc în cronici menflionate
vârsnic, alegerea se îndreaptæ asupra aceluia a cærui mamæ are cel
nitorul sæ nu fie cel care este calificat sæ poarte titlul de mai
dintre aceøtia719. Se mai întâmplæ chiar ca, printre fii, moøte-
de toatæ seria de frafli mai tineri ai tatælui, sau de cel mai mic
reprezentant al ramurii mai în vârstæ, decât dupæ ce a fost deflinutæ
Se întâmplæ, de exemplu, ca moøtenirea sæ nu revinæ fiului,
vasalilor: aceøitia îøi bazeazæ preferinfla pe reguli concurente718.
moøtenitorului este determinatæ de intervenflia rudelor sau a
învinge mereu principiul succesiunii fraterne. Deseori alegerea
senioriale. Principiul majoratului este adesea contestat. El nu
Regulile de succesiune sunt nehotærâte, chiar øi în familiile
feudale este un drept de tranziflie, încæ nefixat øi destul de mobil.
Ca øi dreptul feudal public, dreptul familial din vremurile
aleagæ din grupul cultural cel mai apropiat.
discreflia sa, îi este dictatæ de reguli imperative717. El trebuie sæ-l
respect, care impune distanflæ, respectul care porneøte de la
inferior la superior (zun)712. Dar, fapt semnificativ, cu toate cæ
bunicul meritæ mai mult decât tatæl, sæ fie onorat ca un superior,
se spune despre el cæ este jin, cæ este un apropiat, o rudæ, într-
adevær, unele familiaritæfli sunt permise bunicului care, din partea
unui tatæ, ar fi considerate nepotrivite. Aceastæ situaflie
priveligiatæ se explicæ prin faptul cæ, înainte de a fi socotit în linie
agnaticæ „descendenflæ paternæ“, bunicul, am væzut mai sus, la
început, cu titlu de unchi matern al mamei, a ocupat un loc printre
rudele materne. La fel stau lucrurile øi cu stræ-stræbunicul, pe
când stræbunicul „ca øi tatæl“ nu a putut trece drept o rudæ decât
atunci când, la rândul sæu, principiul agnatic a primat asupra
principiului uterin. Or, tocmai, ideea cæ membrii a douæ generaflii
agnatice consecutive sunt distanflate, în timp ce reprezentanflii
generatiilor alternate sunt apropiafli, explicæ, øi numai ca explicæ,
regulamentul templului ancestral rezervat numai rudelor din linia
paternæ øi sofliilor lor. Acest regulament „numit ordinul zhao-
mu“ impune ca tæbliflele tatælui øi ale fiului, ale stræbunicului øi ale
strænepotului sæ fie aøezate pe douæ rânduri opuse, în timp ce
tæbliflele nepotului øi bunicului figureazæ pe acelaøi rind. Tot aøa,
când cei în viaflæ se renuesc pentru a celebra cultul, ei trebuie sæ
se aøeze în douæ rânduri care stau faflæ în faflæ, membrilor celor
douæ generaflii consecutive atând cu fafla, în timp ce membrii
generafliilor alternative amestecându-se într-un singur grup 713.
În sfârøit, atunci când un copil este desemnat sæ prezideze o
ceremonie religioasæ øi când, fiind prea mic, trebuie sæ fie purtat
în brafle, nimeni nu poate indeplini aceastæ sarcinæ, dacæ aparfline
generafliei tatælui copilului. Acesta din urmæ trebuie sæ fie purtat
de un reprezentant al generafliei bunicului sæu, øi plecând de la
aceastæ regulæ, deturnatæ de la sensul sæu iniflial de ritual øi luatæ
într-un sens strict moral, se justificæ familiaritæflile permise între
bunici øi nepoti, interzise între tatæ øi fiu714.
Din organizarea în asociaflii culturale a izvorât o reprezentare
nouæ a ideii de înrudire. Aceasta, atunci când familia era indivizæ,
se confunda cu ideea de consubstanflialitate. Dar, la nobili,
autorizafli sæ celebreze un cult ancestral, mesele fæcute în templul
Stræmoøilor sunt mai frecvente øi au nu prestigiu mai mare decât
agapele la care se reunesc tofli purtætorii aceluiaøi nume. Înrudirea
309
 311
de adopflie. Alegerea succesorului, departe de a fi læsatæ la
sæ adopte un succesor, dar, obligat sæ adopte, el nu are libertatea
comunitæfli: dacæ øeful unui zong nu are copii, el poate øi trebuie
øefului cultului este limitatæ de drepturile superioare ale
niøte veri, nu se poate încærca cu tutela unui stræin716. Autoritatea
færæ indiviziune, grupului de veri: nimeni, atât timp cât are în grijæ
fi insuficiente715. Tot aøa, datoria øi dreptul de tutelæ aparfline,
trebuie sæ vegheze la nevoile fraflilor mai mici ale cæror vevoi ar
surplusul trebuie sæ fie dat fratelui mai mare. Acesta, în schimb
astfel încât, dacæ la un frate mai mic existæ o supraabundenflæ,
resursele (cai) sunt, în principiu, comune (tong). Regula este
forflæ. Astfel, în comunitatea fraternæ (grupul tong cai) toate
faflæ de acest øef, principiul indiviziunii îøi pæstreazæ întreaga
øef, cu toate cæ înrudirea pare sæ rezulte din supunerea comunæ
organizæri în indiviziune. Cu toate cæ asociafliile culturale au un
paternitæflii. Ele nu mai aratæ puterea de rezistenflæ a vechii
moøilor øi nu o autoritate naturalæ, rezultând din faptul
familia nobiliaræ, are drept principiu instituflia cultului Stræ-
cel mai mare. Aceste reguli aratæ cæ ierarhia, care caracterizeazæ
într-adevær, între nepoflii sæi øi niciunul dintre fiii sæi, chiar øi pe
unui eventual succesor. Un fiu mai mic nu poate face distincflia,
cu onorurile care se acordæ, atunci când el însuøi este øef de cult,
murind înaintea sa fiul mai mare, nu are deloc dreptul sæ-l plângæ
fraternæ îi va celebra cultul. Dar, un fiu mai mic, care-øi vede
pentru cæ moartea va face din el un stræmoø, cæruia o comunitate
tofli fii sæi sæ poarte pentru el doliu de cel mai înalt grad, este
Dacæ orice tatæ, chiar næscut dintr-un fiu mai mic, are dreptul ca
nu poate poseda o astfel de autoritate, cel puflin în timpul vieflii lui.
împærflit cu altcineva øi pe calea primului næscut. Un fiu mai mic
noblefle, se moøteneøte, la fel ca øi autoritatea seniorialæ, færæ a fi
sacrificialæ care, împuternicitæ de senior atunci când el conferæ
prezida o asociaflie culturalæ constituie un fel de autoritate
strâns pentru ca ideea de putere patrenæ sæ aparæ. Dreptul de a
putere familialæ øi de filiaflie nu au ajuns sæ se combine destul de
Totuøi atâta timp cât a durat ordinea feudalæ, nofliunile de
identitæflilor substanfliale.
familialæ øi filiaflie o iau înaintea sentimentului mai obscur al
nuanflate øi susceptibile de analize, ideile reunite de putere
pe care o creazæ participarea la mesele de sacrificiu pare mai
puternicæ între cei care iau impreunæ parte la aceste banchete
mai frecvent, Øi, intr-adevær, la nobili, aøa cum existæ (în afaræ de
marele zong) patru asociaflii culturale, existæ patru clase de doliu,
care servesc la mæsurarea înrudirii colaterale. Înrudirea este cu
atât, mai slabæ (øi respectarea doliului cu atât mai puflin apæ-
sætoare) cu cât colateralii, fæcând parte dintr-o asociaflie culturalæ
mai vastæ, se regæsesc mai puflin frecvent la comuniunile din
templul ancestral. Legæturile de rudenie, cu toate cæ mai sunt
încæ rezultatul apartenenflei la un grup, par sæ derive din proxi-
mitate, pentru cæ ele varizæ în funcflie de aceasta. Dar, comuniu-
nile sacrificiale din templul ancestral se disting, printr-un alt
caracter, de banchetele egalitare ale familiei în indiviziune. Øeful
fiecærei asociaflii culturale joacæ, în calitate de celebrant, un rol de
prim plan. Prin intermediul lor, membrii asociafliei comunicæ cu
stræmoøii øi comunicæ între ei. Sacrificiul, care precede comu-
niunea, pare sæ serveascæ la concentrarea în seful cultului a unei
virtufli pe care el se stræduieøte, apoi, s-o facæ sæ circule printre
fideli. Aceastæ virtute nu se distinge de esenfla familialæ, dar, tu
øef, centru al cultului în care ea se înalflæ, pare sæ capete un
caracter angust øi ceva sublim. Atunci când, de la øef, trece în
fideli, ea poartæ în sine mai mult decât un simplu principiu de
consubstuflialibate; fericirea (fu), pe care el o distribuie odatæ cu
carnea din sacrificiu, este datæ beneficiarilor ca o paret de presti-
giu, o dozæ de autoritate øi de putere. Nimeni nu-øi imagineazæ cæ
virtutea, cu care el se simte imbogæflit, poate sæ-øi aibæ obârøia
numai în el însuøi øi sæ izvorascæ în el, ca în fiecare dintre ai sæi:
el vede în ea o trezire a unui înalt izvor de autoritate, pe care
numai oficiantul cultului îl poate face sæ flâøneascæ. Acesta din
urmæ, care pare autorul principiului de înrudire ce-i leagæ între ei
pe membrii asociafliei familiale. Legæturile de familie, dacæ
continuæ sæ presupunæ între rude o esenflæ iminentæ, implicæ, într-
o manieræ mai sensibilæ, ideea unui principiu de prestigiu, a cærui
trascendentæ o presupune øi cæruia i se atribuie o acfliune crea-
toare. Se recunoaøte, deci, în øeful cultului, un fel de poziflie, care
obligæ la purtarea pentru el a unui doliu de o calitate superioaræ
(doliu de primæ clasæ). Ascendenfli øi primi-næscufli, scoøi din
restul înrudirii, apar ca niøte creatori de înrudire. Reprezentæri mai
310
314
nu s-au deprins niciodatæ complet de dependenfla maternæ)
Pæmântul- mamæ viafla poate sæ se afirme în el. Pentru fete (care
suflul copilului sunt færæ forflæ“729 øi numai în contact cu
hranæ, primele sale trei zile, pus pe pæmânt, cæci „spiritul vital øi
în cazul unei naøteri normale, copilul trebuia sæ petrecæ, færæ
acesta a fost soarta lui Hou-zi, stræmoiøul regilor Zhou. Chiar øi
animalelor. Atunci, mama îl lua de pe câmp øi-i dædea un nume:
impunea uneori simpatia oamenilor, dupæ ce o cucerise pe a
departe! Sæ fie auzit bine! – Strigætele lui sæ umple drumul!“)728,
abandonat pe pæmânt, strigând cât îl flinea gura („Sæ fie auzit de
unei ordalii decât unei condamnæri la moarte. Noul næscut,
vechime, expunerea copilului. Acesta corespundea, mai degrabæ,
le învingæ voinfla. Færæ îndoialæ cæ numai de mamæ depindea, în
næscufli marcafli cu vreun semn funest; uneori tatælui îi era greu sæ
în ei727. Mamele erau primele care cereau expunerea noilor
care cercetarea, ce li se fæcuse în primel zile, o scosese la ivealæ
animal sælbatic, atât de evidenflæ era înclinaflia lor animalæ, pe
erau expuøi în câmp: li se întâmplæ sæ fie luafli øi alæptafli de un
bufniflelor care, dupæ cum se øtie, sunt canibale726. Copiii nefaøti
destinat sæ-øi omoare tatæl, cæci el fline de natura patricidæ a
mod ciudat; odatæ ce talia sa a atins înælflimea unei uøi, el este
perioada în care zilele sunt cele mai mari trebuie sæ creascæ în
øi în care principiul yang atinge apogeul. Un fiu næscut în
ræu, pe data de 5 a lunii a cincea, zi care este consacratæ bufniflei
prima sau a cincea lunæ a anului, luni ale solstifliului, sau, øi mai
puternic nu pune sæ fie omorât un copil næscut, din nefericire, în
wen cere deci ca acest copil sæ fie omorât725. Numai un spirit
cærui voce seamænæ cu cea a unui lup. Fratele mai mare al lui Zi-
familia stæ øi pândeøte. Zi-wen din Zheng (604 i.j.e.) are un fiu a
vocii este un lucru important. Odatæ cu vasalii tatælui, toatæ
copilul îl scoate odatæ cu primele strigæte724. Aceastæ inspecflie a
muzicæ determinæ, cu ajutorul unui fel de diapazon, tonul pe care
primele gesturi ale noului næscut øi, în mod deosebit, øeful de
le comandæ, la numeroase interdicflii723. Aceøti vasali observæ
supusæ, în ceea ce priveøte hrana, flinutæ øi ariile muzicale pe care
muzicæ, øeful bucætarilor, însærcinafli s-o supravegheze pe mamæ
reprezentat la uøa celei care naøte, de vasalii sæi, maestrul de
zile el se supune unui post. Nu poate asista la uøurarea ei, dar este
expunerea pe pæmânt pare sæ fie o incercare suficientæ. Bæieflii,
prin ritual de apropiere, primæ abilitare succesoralæ, mai trebuie
expuøi øi pe patul patern730. Cu aceastæ ocazie, ei sunt ridicafli de
la pæmânt de un vasal al tatælui øi la ordinul acestuia731. Aceastæ
proceduræ trebuie sæ fie alæturatæ regulilor de etichetæ care se
impun atunci când, fæcându-i un cadou, o faci la recomandarea
unei persoane stræine. Cadoul nu este niciodatæ dat din mânæ în
mânæ direct; el este mai întâi pus pe pæmânt, apoi ridicat. Este de
remarcat cæ atunci când, printr-un ritual analog, soflia îi propune
soflului sæ-i dea copilul, tatæl nu are dreptul sæ ia direct cadoul.
Trebuie sæ se foloseascæ de un intermediar: între tatæ øi noul
næscut, ca øi între sofl øi cea care a næscut, contactele comuniale
sunt greu de reluat sau de stabilit. Odatæ fiul ridicat de la pæmânt,
vasalul însærcinat cu acest lucru trage sægefli în toate direcfliile.
Aceasta semnificæ împræøtierea în depærtare a tuturor mizeriilor
naøterii cæci acest ritual pare sæ fie în raport direct cu baia
purificatoare ce i se face copilului732. Mai înseamnæ øi stabilirea
unei conexiuni între noul næscut øi pæmântul patern, care-i va
procura græunflele hrænitoare: odatæ sægeflile trase, copilul poate,
în sfârøit, sæ primeascæ hrana733. Acest tir nu este practicat decât
pentru bæiefli: sægeflile sunt emblema virilitæflii. Se va nota aspectul
ræzboinic al acestei ceremonii. Aceastæ træsæturæ este cu atât mai
remarcabilæ cu cât cea de-a treia zi de la naøterea, în care trebuie
sæ fie trase sægeflile, pare sæ fi fost, în vechime, ziua datærii
numelui, raportatæ mai târziu la luna a treia. Or, tatæl nu ia în mod
efectiv fiul, care-i este oferit, decât în momentul în care el îi dæ
un nume. Se øtie, pe de altæ parte, cæ un bærbat poate dobândi un
nume pentru copilulsæu dacæ ucide un duøman, al cærui cap tæiat
este îngropat sub uøæ735. Numele victimei trecea atunci la noul
næscut: conferindu-i acestuia, odatæ cu numele unui învins, un
suflet care, cucerit pentru el, îi aparfline, tatæl îl lega de el în
calitate de fiu øi, de atunci, drepturile paterne asupra copilului
astfel ræscumpærate, primau asupra drepturilor materne. Dupæ
teoria chinezæ, copiii, atunci când mama îi aduce pe lume, nu au
încæ decât un suflet inferior, sufletul po, sufletul sângelui: astfel
este atunci gol, færæ pær øi roøu (cuvântul roøu caracterizeazæ în
acelaøi timp pe noii næscufli øi pe fiinflele færæ pær). Se mai spune,
când se doreøte precizarea modului în care copiii sunt legafli de
315
 333
substanflæ, care este un dar în alimente. Dar cea mai bunæ
aduce tatælu, mai ales dacæ este vorba de acea recompensæ de
neâncetat sporitæ. Toate recompensele pe care le obfline, fiul le
suficientæ apærarea sau refacerea onoarei paterne. Ea trebuie
doarme pe un aøternut de doliu, cu vapul pe un scut782. Nu este
locurile de pace, piaflæ sau palat princiar, øi, în fiecare noapte,
de aceasta fiul nu-øi depune niciodatæ armele, nici chiar în
Doliul sæu nu ia sfârøit decæt odatæ cu moartea ucigaøului. Înainte
tatælui sæu. La fel, în cazul unei vendetta, el este ræzbunætorul sæu.
presus de orice, fiul este, în sensul feudal al cuvântului, omul
observæ de-a lungul întregii istorii chineze: ea dovedeøte cæ mai
tribunalelor penale; aceastæ dublæ træsæturæ de moroavuri se
înlocuieøte pe tatæ în armatæ, aøa cum îl înlocuieøte øi în fafla
drept penal, care a fost dreptul din vreme de ræzboi. Fiul îl
agnaticæ sunt responsabile de apariflia acestei prime forme de
mai spus cæ, în familie ca øi în cetate, ordinea feudalæ øi ordinea
indicæ faptul cæ aceasta a avut la origine un caracter militar: s-a
exemple, singurele atestate din vechime de jurisprudenfla paternæ,
tir cu arcul, se arætau nesupuøi øi neglijenfli781. Aceste douæ
pedeapsæ, care este luatæ împotriva acelora care, în întrecerile de
templul stræmoøilor780. izgonirea în afara familiei este o
seniorului øi pe cea a tatælui sæu: acesta ar putea sæ-l omoare în
atunci cînd scapæ din captivitate, trebuie sæ obflinæ, dupæ iertarea
ar scædea, dacæ fiul ar nesocoti ritualurile bcavurii. Prizonierul,
întâi, pentru tatæl sæu øi în onoarea tatælui sæu. Onoarea din urmæ
urmeze pe seniorul sæu. Am væzut cæ atunci soldatul se luptæ, mai
cazul în care tatæl îl ia cu sine la ræzboi sau îi comandæ sæ-l
pios nu se expune pericolului, dar o face cu prudenflæ, numai în
prejudicia pe tatæl sæu de o parte a bunurilor øi a fericirii sale. Fiul
el trebuie sæ evite pedepsele care, dæunând corpului sæu, ar
moralei civice: orice om este dator sæ aibæ o bunæ conduitæ, cæci
sæu. În aceastæ datorie fundamentalæ, teoreticienii vor cæuta baza
comandantul sæu, fiul vegheazæ la sæ se îngrijeascæ pentru tatæl
corp, asupra cæruia numai tatæl este stæpân. Ca øi un soldat pentru
numai sæ presupunæ cæ ar putea pune în pericol integritatea unui
gheaflæ prea subflire, sæ se apropie de o præpstie, care l-ar face
nu trebuie sæ facæ nimic, sæ se caflære pe un zid, sæ meargæ pe o
viafla sa779. Prima regulæ a pietæflii filiale constæ în aceea cæ fiul
særbætori feminine. Este foarte probabil ca ea sæ inaugureze o
perioadæ de izolare deosebit de severæ, cæci se admite cæ ea
trebuie sæ coincidæ cu logodna. Or, logodnica nobilæ trebuie sæ
træiascæ complet izolatæ: nici un bærbat, în afara unor motive
foarte grave, nu o poate vedea788. Pentru a semnala starea ei de
logodnicæ, este pusæ sæ poarte la gât un fel de ønur. Unele teme,
unele referitoare la concepflii miraculoase, ne fac sæ credem cæ
fata devenitæ nubilæ trebuia, în timpul perioadei sale de claustrare
prenupflialæ, sæ fie flinutæ între cer øi pæmânt, închisæ, de exemplu,
într-un turn înalt øi perfect protejatæ de razele soarelui789. Fetele
din înalta nobilime træiau închise, timp de trei luni, în templul
ancestral sau mai degrabæ, se pare, cel puflin pentru familiile prin-
ciare, în templul Marei Stræmoaøe, loc de retragere profundæ790.
Fetele, în singurætate, sunt calificate de „fete pure“ øi este de la
sine înfleles cæ atunci ele se exerseazæ pentru castitate. Aceste
expresii øi altele analoage se regæsesc numai în cântecele de
întâlnire791. Pe de altæ parte, legendele Marilor Stræmoaøe
amintesc de temele de inifliere tæræneøti de primævaræ, în timp ce
templul lor este câteodatæ zis cel al Marelui Mijlocitor care,
suntem asigurafli, prezida la aceste særbætori. Aceste indicii ne fac
sæ credem cæ izolarea prenupflialæ a fecioarelor nobile nu exclude
deloc, la început, ritualurile de pre-unire obiønuite la flærani. Am
væzut cæ tinerii erau frecvent trimiøi la familia mamei lor, unde
trebuiau sæ-øi gæseascæ o soflie øi unde erau primifli ca niøte
oaspefli. Or, existæ obiceiul sæ se ofere unui oaspete o fatæ din
familie: se speræ, astfel, cæ „stând pe lângæ el în calitate de
servantæ, ea sæ-i cucereascæ øi inima“792. Aceastæ modalitate de
cæsætorie cu oaspetele sau cu ostatecul are mereu un caracter
instabil øi se prezintæ ca o cæsætorie de probæ793. A existat o
vreme în care, atunci când ele stæteau izolate sub supravegherea
unei guvernante experimentate øi a mamei familiei, tinerele fete
se exersau în a cuceri inima acestor logodnici predestinafli øi
preferafli de mama lor, care erau tinerii lor veri. Dar, datoritæ
eforturilor ritualiøtilor, exilarea prenupflialæ a cæpætat o semni-
ficaflie mai riguroasæ, iar tabu-ul logodnicilor a fost înfleles într-o
cu totul altæ manieræ. „Un bæiat øi o fatæ, atâta timp cât nu a
existat un demers al unui intermediar, nu pot sæ-øi cunoascæ
numele unul altuia. Atât timp cât cadourile prenupfliale nu au fost
336
324
îngropat în paie), cu capul sprijinit de un muøuroi de pæmânt,
sæ se culce, la început, pe paie (se pare cæ în vechime mortul era
cadavrul va fi îngropat adânc în sol. În aceastæ cabanæ, fiul trebuie
astupate cu pæmânt, decât dupæ înmormântarea definitivæ, când
crengi, nu trebuie sæ fie tencuitæ: cræpæturile nu trebuie sæ fie
degrabæ în coøciug decât îngropat la adâncime, coliba, fæcutæ din
casei familiale763. Mortul fiind, în primele zile de doliu, pus mai
un soi de polatræ, care trebuie sæ stea sprijinitæ de un zid al incintei
ridicatæ într-un loc închis øi retras. Pentru fiul principal, se ridicæ
dar în afara casei; fiecare fiu ræmâne într-o colibæ izolatæ ce este
în timpul acestei perioade dintre domnii, se reunesc „in corpore“,
defunctul ræmâne stæpânul casei în care stæ cadavrul sæu. Rudele,
activæ de doliu „ce este denumitæ perioada plânsetelor continue“,
mortul nu poate fi alæturat stræmoøilor, atât cât dureazæ perioada
el însuøi calitatea de øef de cult øi øef de familie. Atât timp cât
ancestralæ care-l va face sæ primeascæ cultul, dobândeøte øi pentru
totale fiul pios, fæcându-l pe tatæ sæ câøtige aceastæ demnitate
sæ participe la starea mortului. Chiar datoritæ acestei participæri
impune ca un purgatoriu. Dar, în multe alte feluri, ele mai trebuie
mod activ, defunctul sæ iasæ victorios din încercarea, care i se
pândæ pentru a veni sæ devoreze cadavrul. Astfel, rudele ajutæ, îm
sperie øi alungæ monøtrii ræufæcætori, care stau, sub pæmânt, la
atunci când ei fac sæ se audæ acest soi de bubuit întrerupt, ei
producæ un zgomot asemænætor bubuiturii tunetului subteran:
provizorie în casæ762. Tropæind øi urlând în cor, rudele øtiu sæ
identic cu numærul de luni cât trebuie sæ dureze îngroparea
acestuia din urmæ a fost mai nobilæ. Numærul salturilor este
defunctului øi trbuie sæ fie cu atât mai numeroase cu cât natura
dacæ ele purificæ mâhnirea familialæ, mai sunt necesare øi
durerii øi la exprimarea ierarhiei rudelor, salturile øi strigætele,
ton tânguitor761. Dar, în acelaøi timp ce servesc la clarificarea
se îndepærteze øi sæ disparæ, nu sunt autorizate sæ adopte decât un
rudele mai îndepærtate, care, dupæ trei modulaflii, lasæ sunetul sæ
noii næscufli, færæ ca sunetul vocii sale sæ se opreascæ, în timp ce
pæræseascæ pæmântul, dar lovindu-se în piept, – fiul scâncind ca
femeile, færæ a se descoperi øi færæ ca vârful picioarelor sæ
bærbaflii descoperindu-øi braflul drept øi særind cu adeværat, –
un ritm semnificativ, în raport cu aproprierea de defunct, -numai
în apæ, petele de pe bonetæ, de pe centuræ, tunicæ sau de pe haina
de dedesupt. Odatæ la cinci zile, ei pun sæ se încælzeascæ apæ øi-i
invitæ pe pærinfli sæ facæ o baie; odatæ la trei zile, ei pregætesc apa
pentru ca pærinflii sæ se spele pe faflæ øi dacæ, în intervalul acestor
ablufliuni regulate, se întâmplæ ca fafla pærinflilor sæ fie murdaræ, ei
se duc repede sæ ia, pentru aceastæ toaletæ suplimentaræ, apæ care
a servit la spælatul orezului. Ei spalæ picioarele pærinflilor øi le
øterg în mare grabæ, pentru ca nimeni sæ nu vadæ nimic, mucii sau
scuipatul seniorilor casei749. Dar, un øef de cult trebuie sæ fie
curat, un viitor stræmoø trebuie sæ fie bine hrænit. Prima datorie a
pietæflii filiale este aceea de a veghea la asigurarea hranei care
îmbogæfleøte esenfla pærinflilor. UN fiu bun, a spus Zeng zen,
„vegheazæ ca nimic sæ nu lipseascæ din dormitorul pærinflilor (mai
ales când este bætrân øi friguros, nu poate dormi singur) øi sæ le
procure hrana øi bæutura cu o afecfliune sinceræ“750. Ei le preparæ
mâncærurile care, condimentate cu grijæ, sunt potrivite cu
diferitele anotimpuri øi diversele vârste ale vieflii. Cu cât pærinflii
sunt mai în vârstæ, cu atât mai rafinate trebuie sæ fie alimentele
care li se oferæ: la øaptezeci de ani, ei au constant nevoie de
alimente delicate øi, la optzeci de ani, de dulciuri. Orice fiu
trebuie sæ se priceapæ sæ pregæteascæ cele (opt alimente alese) øi
mai ales (friptura minunatæ) øi vinul aromatizat, care susflin forfla
bætrânilor øi le dau mucilagiu751. O bucætærie bunæ nu este
suficientæ: mai trebuie ca mâncærurile sæ fie servite øi supra-
vegheatæ ordinea în care sunt servite. Nu existæ mese de familie,
ci, în fiecare casæ, mese de curte, pretexte ale unor comuniuni
ierarhizate. Fiul mai mare øi soflia sa (nora mai mare) asistæ,
dimineafla øi seara, la mesele pærinflilor, dar numai pentru a-i
încuraja pe aceøtia sæ mænânce bine. resturile, în schimb, sunt
pentru ei (aøa cum sunt pentru vasali resturile de la masa
seniorului), cu excepflia, totuøi, a mâncærurilor dulci, uøoare øi
suculente, pe care ei trebuie sæ le pæstreze pentru copiii lor752.
Aceøtia din urmæ au, la rândul lor, nevoie de mâncæruri delicate:
de altfel, dupæ cum s-a væzut, existæ o apropriere deosebitæ între
bunici øi nepofli. Vasalii mai îndepærtafli, fiii øi nurorile secundare
consumæ, la sfârøit, resturile de la fratele mai mare øi de la øoflia
acestuia. Astfel se stabileøte, în viafla de toate zilele, ierarhia de
substanflæ care stau la baza ordinii familiale.
321
 323
tristeflea“760. Ei sar øi strigæ într-un numær determinat de ori øi pe
miøcare“, tofli încep sæ strige „pentru a calma durerea øi a micøora
semnalul dat de øeful de cor. Tofli „îøi pun atunci membrele în
când soseøte ora ritualæ pentru exprimarea durerii familiale, øi la
Rudele urlæ øi tropæie în ordine øi din ordin, de fiecare datæ
care regretæ un obiect pierdut“759.
dezordonate, sau, printr-un simplu efect al durerii, „ca un copil
urlând øi tropæind, dar nu ca sælbaticii, cu strigæte øi gesturi
murdærie cu care au venit în contact. Ei se elibereazæ de aceasta
pe mort sæ facæ un pas de temut, se elibereazæ, ele însele, de o
pentru a le pune alæturi de oasele stræmoøilor, rudele, ajutându-l
ræmân infectate øi cât nu se poate merge la cimitirul familial
o substanflæ care trebuie sæ-i revinæ758. Atât timp cât osemintele
ieøifli din cadavrul sæu îngrijit, trecând uøa, læsând pe solul familial
venifli sæ aducæ tributul de condoleanfle, ar putea vedea viermii,
descompunerea cærnii, dar ar fi cea mai mare crimæ dacæ oaspeflii,
aroganflæ, a întârzia prea mult timp sau a pretinde a împiedica
o substanflæ hrænitæ mai din abundenflæ. Ar însemna a pæcætui prin
dacæ defunctul posedæ, împreunæ cu un rang mai înalt în ierarhie,
timp de mai multe luni, trei pentru nobilii obiønuifli, mai mult timp
protocolului. Corpul, îngropat numai puflin, trebuie pæstrat acasæ
trebuie obflinut ca ea sæ se producæ în conformitate cu regulile
descompunerea sæ nu se facæ nici prea lent, nici prea repede:
stivuite, o putrefacflie prea rapidæ. Cæci marea problemæ este ca
datoritæ virtuflilor sale proprii, va împiedica, la fel ca øi hainele
ermetic, ca sæ facæ din el un vampir øi, pe de altæ parte, jadul,
Nici un suflet nu va mai putea pætrunde în acest corp, opturat
se pare, au fost astupate toate orificiile corpului cu bucæfli de jad.
spælat, este pus din nou pe patul mortuar øi este îmbræcat, dupæ ce,
sæ jure cæ se va supune voinflei sale supreme. În sfârøit cadavrul,
ochii: el nu consimte câteodatæ la aceasta, decât dupæ ce l-a fæcut
îi revine sarcina de a obfline ca defunctul sæ consimtæ sæ închidæ
ajutorul unei legæturidin corn757. Tot øefului responsabil cu doliul
cu jad gura mortului, ce a fost flinutæ deschisæ pânæ atunci cu
aruncæ pe corp, fiul împodobeøte cu orez amestecat cu scoici sau
vine sæ se agafle în aceste haine familiare, dacæ, atunci când le
defunctului stigând numele sæu personal. Dacæ acest suflet nu
este fæcutæ prin agitarea, de pe înaltul acoperiøului, a hainelor
Obligafliile filiale sunt deosebit de grele atunci când tatæl se
aflæ pe patul de moarete. Pentru aceastæ încercare el trebuie sæ se
pregætescæ de la øaptezeci de ani. Øaptezeci de ani este vârsta
retragerii øi (atât de puternice sunt legæturile dintre organizarea
civilæ øi organizarea feudalæ), nobilul, odatæ ce pæræseøte curtea
senioralæ, trebuie sæ abandoneze øi conducerea grupului sæu
familial. Eliberat de eforturile care uzeazæ, de respectarea dificilæ
a doliului, percum øi de obligafliile sale maritale, bând øi mâncând
mai puflin, tatæl urmeazæ imediat, cu ajutorul fiului sæu, regimul
care-i permite sæ devinæ un stræmoø venerat. Este important,
pentru gloria sa, cât øi pentru cea a familiei sale, ca el sæ moaræ
cât mai târziu cu putinflæ, la o sutæ de ani dacæ o meritæ753. Pentru
a pætrunde pe drumul ancestral, treizeci de ani de stagiu sunt
optimi. Totuøi, stræduindu-se sæ participe, în toate felurile, la
viafla paternæ754, vesel odatæ ce tatæl se simte bine, trist când îi
este ræu, hrænindu-se atunci când tatæl are poftæ de mâncare, dar
postind atunci când el este bolnav øi luând cu el leacuri, fiul se
oboseøte ca nimic, în cazul de moarte, sæ nu-i lipseascæ øi mai ales
sæ nu-i lipseascæ un sicriu frumos; cæci, „dacæ este mai bine sæ
intri imediat în descompunere dupæ moarte, decât sæ risipeøti
banii“ comandând un sicriu de lux pentru sine, nici un coøciug,
dacæ este vorba despre tatæ, un va pærea destul de somptos755. În
mod deosebit, datoria fiului este sæ vegheze cu atenflie ca tatæl sæ
poatæ sæ moaræ frumos. Ar fi nefast, într-adevær, ca el sæ moaræ
inopinant øi nu în casa sa: nu trebuie sæ fie surprins de moarte
decât în conformitate cu ritualurile øi în camera rezervatæ
stæpânului casei. Ar fi nepotrivit ca aøtenutul, pe care el îøi petrece
ultimele sale momente, sæ nu fie unul care sæ corespundæ exact
rangului sæu de noblefle756. Ar fi o nenorocire sæ fie luat prin
surprindere øi sæ nu fie timp sæ fie ridicat muribundul din pat øi
pus pe pæmânt, unde trebuie sæ-øi dea sufletul, tot aøa cum, nou
næscut, el a trebuit sæ scoatæ primele flipete tot pe pæmânt. Trebuie
sæ existe vatæ gata pregætitæ, care va servi, la culegerea sufletului
ce iese. Trebuie, mai ales, ca toate rudele sæ fie chemate øi sæ fie
gata pentru strigætele care salutæ plecarea sufletului. Øef al corului
familial, fiul cel mare îøi asumæ responsabilitatea ritualurilor prin
care, asigurându-se cæ moartea este efectivæ, face ca ea sæ devinæ
definitivæ. El procedeazæ la chemarea sufletului-suflu (hun) care
322
334
venirea lor pe lume, se atârnæ la uøæ, în locul unui arc cu sægefli,
purtat noaptea øi nu la ceremoniile publice. Pentru a fi semnalatæ
Primul veømânt cu care sunt îmbræcate, este unul pentru
sceptru de jad, li se dæ (o fusaiolæ).
fraflii lor, pe pæmânt783. În loc de a l-i se da drept jucærie un
principiu de influenflæ. Fetiflele sunt, la naøtere, puse, la fel ca øi
unui bæiat este væzut un principiu de onoare, o fatæ apare ca un
lucreze pentru prestigiul familiei lor, cæci, în timp ce în naøterea
evite unele vendete crude, øi alte calitæfli, care le vor permite sæ
inoculeazæ, odatæ cu modestia, care-i va face pe pærinflii lor sæ
calitate de nurori într-o familie stræinæ. Încæ din copilærie, li se
Fetele nobile sunt crescute pentru a merge sæ træiascæ în
Viaœa de familie
mai mult, atributele specifice puterii paterne.
pæstreazæ unele dintre caracterele sale vechi, capætæ, din ce în ce
soflului. Pe de altæ parte, mama posedæ o putere care, dacæ mai
total opusæ. Cæsætoria pærea sæ plaseze femeia sub influenfla
grupului sofliilor. În nobilimea feudalæ s-a dezvoltat o moralæ
numele lor copiilor. Soflii nu erau decât niøte tovaræøi anexafli
au fost foarte aproape de a fi matriarhale. Femeile transmiteau
La un moment nedeterminat al istoriei chinezeøti, moravurile
II VIAŒA DE FAMILIE ÆI ROLUL FEMEILOR
domina, în ansamblul ei, viafla privatæ.
s-aîntins, la început, øi la relafliile dintre frafli, a sfârøit prin a
onoare. Or, dupæ cum vom vedea, acest tip de relatii, care
cæ raporturile dintre tatæ øi fiu sunt niøte raporturi de la onoare la
afecfliunii, ci al etichetei øi al onoarei. Ar fi øi mai exactsæ spunem
între tatæ øi fiu. Raporturile lor nu fac parte din domeniul
interzice orice fel de familiaritate, orice fel de intimitate tandræ
sunt o remarcabilæ contrapartidæ a regulii obligatorii, care
constant, în China, în privinfla înobilærilor. Toate aceste reguli
direct la tatæl sæu: acesta este principiul respectat, în mod
recompensæ este aceea care, trecând peste fiul meritoriu, merge
un fel de cârpæ sau de prosop. Fetele nu sunt fæcute pentru viafla
publicæ øi ræzboi, ci pentru muncile øi serviciile din apartamentele
femeilor. Ele vor fi soflii øi flesætoare. O fatæ cu un aspect nefast,
de exemplu dacæ este roøie øi pæroasæ, trebuie sæ fie abandonatæ
în plin câmp784. Când fetei i se prezice de bine, este ridicatæ de
pe pæmânt, unde se presupune cæ a învæflat ce este umilinfla øi, ca
sæ fie deasemenea feritæ de orice înclinaflie cætre orgoliu, nu este
pusæ pe patul patern. De altfel, tatæl nu ordonæ sæ se facæ nici o
ceremonie. Dacæ are totuøi loc vreuna, dupæ cum se pare, numai
femeile participæ la aceasta, iar ritualurile nu gæsesc de cuvinflæ sæ
vorbeascæ despre ea. Nu ni se spune nici dacæ tatæl cere sæ-i fie
prezentatæ fetifla: între ea øi el se pare cæ nu se face nici un ritual
de apropiere. Numele, deosebit de secret, este, færæ îndoialæ, dat
de mamæ. O fatæ nu trebuie sæ fie încorporatæ în grupul agnatic.
Atât timp cât va træi, ea va depinde numai de mamæ. Imediat ce
øtie sæ vorbeascæ, este orientatæ cætre un destin de supunere, fiind
învæflatæ sæ spunæ „da“ pe un ton umil, care se cuvine femeilor785.
Dupæ vârsta de øapte ani, este separatæ de fraflii sæi. Øapte ani,
vârsta la care cresc dinflii noi, este momentul unui soi de primæ
formare: a existat odinioaræ o fatæ care, încæ de la øapte ani, a fost
capabilæ de concepflie. De acum înainte, încep sæ funcflioneze
interdicfliile sexuale: fetifla nu se poate aøeza pe aceeaøi cuverturæ
cu fraflii ei, nici nu poate sæ mænânce cu ei. Aceste interdicflii,
dupæ vârsta de zece ani, impun o izolare completæ, care coincide
cu învæflarea lucrului, a limbajului, a flinutei øi a virtufliilor
specifice femeilor. Aceastæ educaflie se face sub conducerea unei
guvernante. Autorii se feresc sæ vorbeascæ despre aceasta cu
precizie. Se øtie numai cæ fetifla învaflæ sæ asculte cu un aer blând,
sæ melifleze cânepa, sæ depene coconii, sæ toarcæ firul de mætase,
sæ fleasæ stofe, sæ împleteascæ snururile, sæ confecflioneze hainele.
Mai este inifliatæ în arta de a pregæti øi a aøeza mesele de
ceremonii, oferite stræmæøilor786. Vârsta nubilitæfli este fixatæ la
cinsprezece ani, cu toate cæ, dupæ teorie, viafla femininæ este
reglatæ de numærul øapte øi cæ fetele trebuie sæ ajungæ la pubertate
de la paisprezece ani. Spre deosebire de bæiefli, fata, odatæ nubilæ,
este declaratæ majoræ øi i se impune un nume nou în timpul unei
ceremonii în care ea trebuie sæ-øi modifice coafura, cæci i se dæ
atunci un ac de pær787. Nu ni se dau informaflii asupra acestei
335
 325
pæræsiseræ casa, s-a pæstrat aici un fel de tæbliflæ provizorie. Un
tæbliflæ, centru al cultului769. Cât timp ræmæøiflele mortuare nu
urmat de sufletul superior care, de acum înainte, va fi fixat într-o
unde sæ se poatæ duce!“, el reia drumul cætre locuinfla familialæ,
pæmânt: acesta este Destinul! Dar acel hun øi suflul, nu existæ loc
defunctului. Strigând: „Carnea øi oasele se reînoiesc acum în
ceea ce a constituit cea mai înaltæ parte din personalitatea
definitiv, în mormânt, ultimele ræmæøifle perisabile, dar scoflând
la sânga cætre dreapta. El încercuieøte øi pecetluieøte astfel
umærul øi scoflând strigæte, dæ de trei ori ocol gropii, megând de
pæmânteøti sunt redate pæmântului, fiul pios, dezgolindu-øi
cultului nou, cu care el va fi însærcinat. Odatæ ce ræmæøiflele
ritual, pe care el îl îndeplineøte atunci, este punctul de plecare al
merge sæ alæture osemintele mortului la cel ale stræmoøilor. Un
neântrerupte, fiul principal, øeful doliului, conduce cortegiul, care
La sfârøitul îngropærii provizorii øi a timpului plânsetelor
sæ-i succeadæ768.
fiu, care nu a vegheat la doliul tatælui sæu, nu se simte împuternicit
iasæ din situaflia sa critica, iar pe rude din izolarea lor. Astfel, un
religioase care, purificând infestarea funebræ, îl fac pe mort sæ
întâi, în calitate de øef de doliu, sæ suporfli grelele practici
trebuie sæ merifli sæ fi øef de cult. Pentru aceasta, trebuie mai
færæ ajutorul altcuiva767. Pentru a deveni øeful unui grup familial,
mæsuræ, încât sæ nu mai poatæ, la fel ca un cadavru, sæ se miøte
(care de acum pot sæ-l ajute), i se impune sæ slæbeascæ în aøa
Dar, dacæ el trebuie sæ primeascæ o bogatæ moøtenire de vasali
slæbeascæ, pæstrându-øi numai forfla de a îndeplini ceremoniile.
el hrænit în calitate de stræmoø. Fiul pios trebuie sæ posteascæ øi sæ
bucætærie în casa mortului, atât timp, cât acest mort nu poate fi øi
hrana øi ca aceasta sæ fie oferitæ drepr cadou766. Nu poate exista
Mai trebuie ca intervenflia familiilor stræine sæ-l constrângæ sæ ia
mænâncæ decât cu regret, în primele zile numai un pumn de orez.
gura în timpul celor trei ani ai doliului patern“765. Fiul nu
considerabilæ „pentru a deveni rege nu ai voie sæ deschizi de loc
puflin dreptul de a vorbi, cu cât succesiunea de dobândit este mai
exclude pe fiul pios. El træieøte în carantinæ, având cu atât mai
moartea îl exclude pe defunct din comunitatea celor vii, doliul îl
„suferind astfel cæ tatæl sæu este în pæmânt“764. La fel cum
øi distracfliile. Îøi concemtreazæ toate gândurile asupra fiinflei
anguste, cu care va intra în comuniune. Ajunge, în sfârøit, sæ
intre în comuniune cu sufletul divizat al stræmoøului; imediat
sufletul sæu purificat se ilumineazæ øi întreaga sa fiinflæ se acoperæ
cu o sfinflenie care va întæri sacramentul sacrificial. Soflia sa, care,
ca øi el, s-a pregætit de sacrificiu, vine sæ-l asiste: ea este împuter-
nicitæ sæ celebreze cultul unei stræmoaøe care, ca øi ea, a fost
anexatæ familiei în calitate de noræ. La chemarea acestui cuplu
pur, sosesc sufletele ancestrale, trezite de zgomotul fæcut de
zurgælæii cuflitului de sacrificiu, atrase de mirosul primul sânge
værsat, ce este luat victimei de lângæ ureche. Pentru a se asigura
de prezenfla lor, li se oferæ posibilitatea unei reîncarnæri de
moment. Pe durata întregii ceremonii, într-adevær, Stræmoøul este
chemat sæ ia în posesie, cu sufletul sæu, o persoanæ însærcinatæ sæ-
l reprezinte. Acest obicei arhaic a fost criticat de multæ vreme de
ritualiøti. Când sacrificiile se adresau în acelaøi timp mai multor
stræmoøi, fiecare din el fiind reperezentat, se întâmpla, într-ade-
vær, ca ceremonia sæ capete un aer neplæcut de picnic775. Dar
aceastæ datinæ trebuie sæ inspire, pentru un motiv øi mai puternic,
ostilitatea oamenilor, care doreau sæ vadæ în autoritate paternæ o
instituflie de drept naturalæ. În virtutea regulilor ordinului zhao
mu, care comanda organizarea culturalæ, trebuie ca reprezentantul
sæ aparflinæ ramurii de înrudire din care fæcea parte stræmoøul. În
mod normal, el trebuia sæ fie ales din generaflia nepoflilor acestuia
din urmæ øi, de obicei, acesta era npotul. Aceastæ regulæ, care
explicæ perfect istoria familiei chineze, læmureøte sensul cultului
stræmoøilor. Unul dintre scopurile principale ale ceremoniilor era
tocmai a se obfline reâncarnarea stræmoøului în persoana nepo-
tului. Regulile doliuluiau pæstrat, de altfel, urma acestui mod de
transmitere a sacrului: un bunic poartæ, pentru nepotul care ar fi
fost succesorul sæu un doliu deosebit de greu. dar într-o familie,
care putea sæ paræ bazatæ pe filiaflia agnaticæ, øi într-o clasæ ca
aceia a nobililor, în care cultul tatælui defunct pærea esenflial,
obiceiul implica o consecinflæ, care nu putea sæ nu paræ revoltæ-
toare. Atunci când øeful de cult fæcea un sacrificiu tatælui sæu,
unul dintre fii sæi era cel care reprezenta Stræmoøul776. Tatæl, în
fafla fiului sæu, apærea într-o posturæ umilitoare. Nu-i putea vorbi,
ca øi zeilor, decât prin intermediul unui invocator. Fiul, odatæ
328
332
nu este, de fapt, stæpân pe nimic øi, mai ales, nu este stæpân pe
ar însemna sæ promitæ altcuiva devotament pânæ la moarte. Or, el
lege, de la sine putere, cu oricine. Nu poate avea prieteni. Acesta
Legat printr-un omagiu de devotament, nu mai are dreptul sæ le
cheltuiascæ întreaga energie pentru a alimenta onoarea patermæ.
vasalul, fiul nu este stæpân pe corpul sæu. El trebuie sæ-øi
acordæ noblefle, dar cu condiflia sæ dispunæ de viaflæ. La fel ca øi
celui mai mare, de o autoritate de tip militar. Ca øi seniorul, îl
mici, tatæl dispune asupra copiilor sæi øi în primul rând aspura
deze øi sæ înfeudeze odatæ cu el întregul grup al fraflilor sæi mai
paternæ øi a deveni øeful cultului ancestral, acceptæ sæ se înfeu-
Senior al fiului al mare care, pentru a moøteni nobleflea
dominæ, nu færæ oarecare dificultate.
au revoluflionat organizarea indivizæ. Încæ din epoca feudalæ, ele
presiunea ordinei feudale. Celelalte, izvorând din aceiaøi ordine,
dintr-o dezvoltare obiønuitæ a dreptului de indiviziune sub
primeazæ în fafla drepturilor tatælui asupra fiilor. Primele reies
poveste, cæ drepturile fiului mai mare asupra celor mai mici
a fiului øi a vasalului. Vom mai nota faptul, sensibil în aceastæ
de contestare, care este adresarea de reproøuri, datorie esenflialæ
mereu inclusæ, cu toate cæ sub formæ latentæ, în aceastæ proceduræ
sinucidere, caracteristicæ raporturilor dintre vasali øi senior øi
tatæl a trebuit sæ se supunæ . Se poate remarca ameninflarea de
ræu îndeplinitæ, mama a sprijinit reclamaflia fiului cel mare, iar
tânær, mæ voi omorâ“. Cu toate cæ era evident cæ misiunea va fi
Voastræ nu mæ trimite pe mine øi-l trimite pe fratele meu mai
meu mai tânær decât mine a comis o crimæ, dacæ Excelenfla
mai mare, este numit conducætorul familiei. Acum când fratele
cel mare protesteazæ: „Atunci când, într-o familie, existæ un fiu
copilului sæu cel mai abil, care nu este însæ øi cel mai mare. Fiul
frumos, se gândeøte sæ încredinfleze aceastæ misiune delicatæ
salveze øi sigur cæ va reuøi trimiflându-i judecætorului un cadou
acuzat de o crimæ, este ameninflat cu moartea; tatæl, dorind sæ-l
acest lucru778. Unul dintre fiii mai mici ai onorabilului Tehou,
exageratæ, øi care totuøi ræmâne oscilantæ. O anecdotæ ne va aræta
seniorialecare, fæcutæ din încælcæri ale acesteia, este, în principiu,
seniorul tatælui, fiul cel mare este supus unei autoritæfli
bunicului, dar, pe de altæ parte, succesor al bunicului, care a fost
sacrificiul terminat, mânca, în numele stræmoøului, primul. Tatæl,
nu gusta, decât dupæ el, din carnea sacrificiului la acea primæ
degustare: el pærea cæ nu primeøte, decât prin intermediul sæu,
fericirea familialæ (fu) încorporatæ în ofrande. Aceastæ intervenflie
în oredinea ierarhicæ se fæcea chiar în clipa în care øeful cultului,
distribuitor al hranei sacre, punea bazele autoritæflii sale familiale.
Într-adevær, cu excepflia acestei comuniuni privilegiate a nepo-
tului, care pærea aberantæ øi care este semnificativæ, toate
comuniunile rudelor se fæceau respectând ierarhia familiaræ. Ele
aveau un caracter de comuniuni infeudante, ca cele care, în cultul
feudal, îl legau pe vasal de senior.
Autoritatea, care aparfline øefului de cult, îi vine de la senior.
Acesta, odatæ cu un anumit grad de noblefle, i-a conferit dreptul
de a sacrifica în numele unui anumit numær de stræmoøi. Seniorul,
care dæ stræmoøii, poate, în egalæ mæsuræ, sæ ridice dreptul de a
poseda un templu ancestral. Cine nu mai are stræmoøi, nu mai are
øef de familie. Împuternicire a autoritæflii senioriale, puterea
familialæ este de esenflæ seniorialæ. Ea se exercitæ asupra fraflilor
øi a verilor. Pentru situaliøtii însuøi, pioøenia faflæ de fratele mai
mare (di) nu este o obligaflie mai puflin esenflialæ, decât pioøenia
faflæ de toatæ (xiao), dar, dupæ ei, pioøenia fraternæ nu este decât
o consecinflæ a datoriilor impuse de pioøenia filialæ. Ar însemna
sæ se inverseazæ ordinea faptelor. Încæ de pe vremea organizærii
în imoliviziune, fratele mai mare exercitæ o oarecare putere, cæci,
în calitate de decan, el reprezintæ pe tofli fraflii sæi. Acflionând
asupra organizærii familiale, ordinea feudalæ a transformat aceastæ
putere simplæ de reprezentare, într-o autoritate de ordin seniorial.
Aceasta nu se extinde uøor asupra membrilor generafliei infe-
rioare. Limitatæ în ceea ce-i priveøte pe fraflii øi verii de cætre
regulamentele organizærii în indiviziune, autoritatea familialæ
este øi mai limitatæ, în ceea ce-i priveøte pe fii, de cætre regulile
dreptului uterin øi ale unei organizæri strævechi, în care ideea de
generaflie avea mai multæ importanflæ decât cea de filiaflie. Îndelun-
gate ritualuri de apropiere, abilitându-l sæ devinæ succesorul sæu
cultural, fac din fiu vasalul tatælui. Dar, o legæturæ continuæ sæ
primeze asupra legæturii stabilite în mod artificial, între tatæl øi
fiu, adicæ, legætura unind pe nepot de bunic. Tatæl, în fiul sæu,
trebuie sæ respecte pe reprezentantul propriului sæu tatæ. Forfla
329
 327
neazæ orice impuls øi orice doerinflæ, alungæ reflecfliile personale
orice miøcare dezordonatæ a picioarelor øi a mâinilor. Îøi înfrâ-
El îøi pæræseøte nevestele øi se abfline sæ asculte muzicæ. Evitæ
zile, unei retrageri care, în ultimele trei zile, devine øi mai severæ.
graflie774. Înainte de sacrificiu, fiul pios se supune, timp de zece
cuvintelor potrivite, mai este necesar sæ se intre într-o stare de
zætor“773. Nu este suficient a se antrena în alegerea ofrande øi a
pure“ øi nu: „rædæcinæ abundentæ“, „ofrandæ fleapænæ“, „clarvæ-
praz, un peøte øi un iepure, ar pronunfla „praz“, „peøte“ sau „ie-
nuferii, ouæle de furnici sau greierii. S-ar descalifica dacæ, oferind
purile, sæ ofere, la momentul cuvenit, Stræmæøului, cresonul,
pe care o impune cultul, dacæ nu ar øti, in conformitate cu anotim-
tehnica øi limbajul ritualurilor. Ar fi lipsit de sinceritatea totalæ,
atât în anturajul sæu dar øi ca un adeværat om de stat, sæ cunoascæ
ræmânâ curat, în flinuta sa øi sincer in afirmafliile sale. Mai trebuie,
væzut, ajutat de serviciile propriilor sæi fii, sæ se stræduiascæ sæ
nobil øi sæ cunoascæ ritualurile. Mai este obligat, dupæ cum am
se impune datoria de a fi pur, care îl obligæ sæ træiascæ în mod
din care el îøi trage un principiu de superioritate. Înainte de toate,
care oficiazæ. Îndatorirea sa de oficiant îi impune unele obligaflii
numai øeful cultului prezideazæ la aceastæ comuniune. El este cel
Întreaga familie intræ atunci în comuniune cu stræmoøii, dar
i-ar fi fost. Aceastæ autoritate se confirmæ cu ocazia sacrificiilor.
care i-au fost subordonafli øi a acelora care, prin intermediul lor,
ca øef al cultului sæu, o autoritate care se întinde øi asupra acelor
în întreaga sa viaflæ, în calitate de fiu principal, primeøte de la el,
Atunci când a purtat doliul øefului familiei, dupæ ce l-a servit,
sacrificiul.
de una, dar tot fratele mai mare este cel care prezideazæ
pætinflii øi de a sacrifica pentru ei, de exemplu, douæ victime în loc
mare, din aceastæ înælflare el îøi trage dreptul de a-øi hræni mai bine
ajunge sæ dobândeascæ un rang mai înalt decât fratele sæu mai
ajunge sæ complice protocolul sacrificiilor. Dacæ un fiu mai mic
promoværile de cadefli (fii mai mici) în ordinea nobiliaræ mai pot
carierei sale ancestrale tot un simplu subordonat772. Numai
ocupæ un loc subordonat în grupul familial, ræmâne øi în timpul
alæturate de cea a fiului principal. Acela, care în timpul vieflii,
defuncfli: în templu, într-adevær, tæbliflele fiilor secunzi ræmân
simplu bæfl de lemn, aceastæ tæbliflæ este ca o osaturæ a unei efigii
grosolane, care acoperæ oalele de orez øi care stæ deasupra
stindardului defunctului. Imediat dupæ terminarea perioadei de
impuritate majoræ, o tæbliflæ de lemn foarte simplæ va servi de
suport sufletului spiritualizat al defunctului: ea este suficientæ
pentru a-l reprezenta, cæci numele sæu este scris pe ea. Axeastæ
tæbliflæ nu devine imediat centrul cultului. Înainte de a dobândi
personalitatea ancestralæ, mortul are un stagiu de îndelpinit:el îl
indeplineøte sub protecflia, nu a tatælui, ci a bunicului sæu.
Stagiarul, nou venit în grupul ancestral, nu primeøte, la început,
hrana sacrificialæ decât prin intermediul unui membru, mai vechi
al acestei secflii (secflia zhao sau secflia mu) din grupul agnatic în
care el are dreptul sæ intre770. El trebuie sæ aøtepte sfârøitul
doliului (începutul celui de-al treile an) pentru a primi un cult
personal øi pentru a poseda în Templul ancestral un loc care sæ fie
numai al lui. Instalarea noii tæblifle într-o salæ specialæ are ca efect
mutarea într-o ladæ de piatræ, amestecatæ cu cel ale stræmoøilor
îndepærtafli, a tæbliflei stræ-stræbunicului sau celei a bunicului, cæci
fiecare familie nu are dreptul decât la un numær determinat de
stræmoøi scoøi în evidenflæ, pentru cult, din masa ancestralæ.
Tæbliflele ce pot fi pæstrate , færæ a fi værsate în masa celorlalte, dau
dimensiunea, prin numærul lor, rangului nobiliar al familiei.
Mortul nu pæstreazæ personalitate decât pe perioada în care tæblifla
primeøte sacrificii individuale: odatæ ce aceastæ tæbliflæ este pusæ
în lada de piatræ, numele mortului poate fi reluat de rude771. Se
vede astfel cæ nobleflea nu rezultæ din posesiunea unei lungi
descendenfle de stræmoøi, ci, din contræ, succesiunea ancestralæ
este în funcflie de rangul de noblefle. Se mai poate observa motivul
pentru care Stræmoøii se intereseazæ de soarta descendenflilor lor:
sacrificiile îi hrænesc o perioadæ mai lungæ de ani atunci când
moøtenitorii imediafli træiesc mai mult timp. Cultul ancestral este
un schimb de bunuri efectuate între acele douæ ramuri ale rudelor
pe care le formeazæ, pe de o parte, cei în viaflæ øi, pe de altæ parte,
stræmoøii al cæror suflet supraviefluieøte. Acest schimb se face de
la grup la grup, dar prin intermediul øefilor grupurilor. În timp ce
øeful familiei oferæ, în numele fraflilor sau verilor sæi, hrana sa-
crificialæ, aceasta este primitæ de cætre tatæl sæu stræmoøul defunct,
care fac, sæ profite de aceasta, øi pe unchii sau stræ-unchii
326
330
fiului sæu Ji.
procurase din succesiunea paternæ, a luat logodnica destinatæ
provenise mama sa. Ducele Sian, pæræsindu-øi soflia, pe care øi-o
cæruia au mers sæ-i caute o soflie în familia Jiang, din care
mai întâi destinatæ drept soflie). A avut cu aceasta un fiu, numit Ji,
sofliile tatælui sæu (nu se øtie dacæ aceastæ mamæ vitregæ i-a fost
din Wei718-700, de exemplu, s-a cæsætorit cu Yi Jiang, una dintre
cæsætoreascæ cu mama vitregæ devenitæ væduvæ. Ducele Xinan
cæsætorie, substituindu-se fiului mai mare sacrificat, sæ se
nepofli. Invers, se întâmplæ ca, tatæl mort, unul dintre fiii din prima
mamæ vitregæ, iar fi trebuit sæ-i dea soflului ei de fapt, nu copii, ci
copilul næscut din soflia care, predestinatæ fiului cæruia ea îi devine
este sacrificat de tatæ øi acesta din urmæ îøi ia drept moøtenitor
se întâmplæ ca tatæl sæ i-l fure. În acest caz, de obicei, acest fiu
vârsta de a încheia alianfla øi când un lot de soflii i-a fost acordat,
gæseascæ soflie øi ajutor. Adesea chiar, atunci când fiul este la
posibile) cu generaflia familiei materne, în care fiul trebuie sæ
tatæl se leagæ dinainte (øi prin cea mai bunæ dintre uniunile
care se va naøte din cæsætoria astfel încheiatæ. În felul acesta,
generaflia urmætoare, care trebuie sæ fie destinatæ fiului principal,
lormai mare, adicæ, în mod precis, aceea dintre fetele din
una dintre nepoatele lor, iar aceasta trebuie sæ fie fata fratelui
sæ se cæsætoreascæ cu nu grup de surori. El ia, odatæ cu ele, øi pe
ierarhic este deja cel mai ferm stabilit- un bærbat nu se limiteazæ
în mod special în clasele cele mai înalte- cele în care principiul
precedente) pare sæ corespundæ generafliei lor. Or, în nobilime øi
virtutea echivalenflelor stabilite de întreaga serie de cæsætorii
dintr-o singuræ generaflie a familiei aliate din aceea care (în
Dar tatæl øi fiul nu au dreptul, în mod normal, sæ-øi ia soflii decât
familie le va da sofliile, aøa cum le-a dat øi pe cele ale tatælui lor.
fiii se sprijinæ, în fafla tatælui lor, pe familia mamei lor. Aceasæ
vedea- øi în aceasta constæ, în parte, principiul puterii materne- cæ
semnificative, cu deosebire în obiceiurile matrimoniale. Vom
puteri rivale. Din aceastæ rivalitate fundamentalæ, subsistæ urme
opoziflia lor primare. Tatæ øi fiu formeazæ, mai întâi, un colegiu de
celor douæ generaflii agnatice consecutive, traduc independenfla øi
mijloacelor rituale, folosite pentru a-i apropia pe reprezentanflii
Apoi, pentru a transmite moøtenirea fiului, pe care l-a næscut
cea care ar fi trebuit sæ-i fie noræ, el l-a omorât pe Ji, fiul pe care
l-a avut de la Yi Jiang, fosta sa mamæ vitregæ øi prima soflie.
Fosta logodnicæ a lui Ji, devenitæ mama sa vitregæ, sub numele de
Xuan Jiang, îl împinsese la omorârea acestui fiu mai mare. Dar la
moartea ducelui Xuan, dacæ fiul mai mare al mamei vitrege a luat,
la început, puterea, în detrimentul fraflilor succesori ai fiului din
prima cæsætorie, el nu a putut evita moartea, decât exilându-se øi,
dupæ unele competiflii sângeroase, în care familia maternæ (Jiang)
a jucat rolul principal, Xuan Jiang, sub presiunea reprezentanflilor
chiar ai acestei familii, a trebuit sæ se uneascæ cu unul dintre
fraflii mai mici ai fostului sæu logodnic. Acest frate al lui Ji, numit
Zhao-bo, nu a avut timp sæ ia puterea, dar moøtenirea a revenit
unui copil, pe care (substituindu-se fratelui sæu mai mare, în-
læturat øi sacrificat) i l-a fæcut lui Xuan Jiang, mama sa vitregæ777.
Aceste complicaflii succesorale (în care, alæturi de tema incestului
cu mama vitregæ sau cu nora, intervenea øi tema leviratului øi a
minoratului, alæturatæ celei a sacrificærii fratelui mai mare), stau
mærturie asupra dificultæflii de a se stabili, din cauza uzanflei
frecvente, filiaflia agnaticæ. Importanfla rolului femeilor øi a
rudelor lor ræmân dominantæ. Din cauza femeilor, taflii øi fiii se
opun unii altora, dar tot cu ajutorul femeilor ei ajung sæ se
uneascæ: pentru a se apropia, aceøtia reperzentanfli ai acestor douæ
generaflii antagoniste cautæ, dacæ se poate spune aøa, sæ le
contopeascæ pe acestea într-un soi de generaflie intermediaræ- co-
pilul næscut dintr-o femeie, care, în calitate de soflie, trece de la o
generaflie la alta, flinând de drepturile opuse ale acestor generaflii
rivale. Originea puterii paterne se aflæ în aceste raporturi
deosebite dintre tatæ øi fiu, raporturi næscute dintr-un tip de
apropiere care trebuia sæ paræ monstruos: interzisæ, la început, de
heterogenitatea naturii specifice reprezentanflilor celor douæ
generaflii agnatice consecutive, aceastæ apropiere a putut, mai
târziu, apæratæ de sentimentul care trecea drept bazæ a înrudirii,
adicæ: respectul fiului faflæ de tatæ. S-a væzut cæ acest respect,
departe de a fi caracteristic pentru relafliile specific familiale, îøi
are originea într-o ordine a relafliilor care sunt extra-familiale øi
se apropie de relafliile de vendetta, aøa cum se apropie raporturile
de tej feudal. Pe de o parte, înfeudat tatælui, aøa cum acesta este
331
 349
dem în interdicfliile care vizeazæ izolarea cumnaflilor øi cumnatelor
se cæsætoreascæ cu cumnata sa mai mare841. Trebuie, deci, sæ ve-
a fratelui mai mare decedat, cautæ mai întâi s-o seducæ øi apoi sæ
alteori fratele mai mic, care doreøte sæ-øi substitue puterea celei
mai mare cedeazæ celui mai mic o femeie care i-a fost oferitæ lui,
totuøi, supraviefluirea semnificativæ a leviratului: uneori fratele
vorba despre fratele mai mic øi cumnata mai mare; se constatæ,
doliului unii pentru ceilalfli, sunt mult mai aspre atunci când este
contact, chiar øi numai oral, øi mai ales interzicând purtarea
care, în nobilime, separæ pe cumnafli øi cumnate, interzicând orice
poseda øi drepturi secundare asupra tuturor sofliilor. Interdicfliile
turile principale care-i erau recunoscute asupra uneia dintre soflii,
cæsætorie lærgitæ øi indivizat, în care fiecare sofl, pe lângæ drep-
lot de frafli cu un lot de surori, astfel încât sæ formeze un soi de
cæsætorie de grup ce uneøte, printr-un contract de alianflæ unic, un
cæsætoria poligamicæ practicatæ de nobilime derivæ dintr-o
totuøi, a fost, la origine, de naturæ independentæ. Într-adevær,
ticipærii la puterea fiului principal, soflul sæu. Aceastæ autoritate,
soflia principalæ pare s-o deflinæ numai ca o consecinflæ a par-
Tot aøa, puterea pe care grupul de cumnate i-o recunoaøte,
maritale.
vârstæ, ci dintr-o calificare primitæ prin investitura autoritæflii
de acum înainte, nu din drepturile specifice ale celui mai în
arbitrariului soflului; numai cæ jurisdicflia femininæ pare sæ rezulte,
altfel, regula a fost gânditæ mai ales pentru ei) împotriva
soflie se aflæ în acest fel protejatæ (øi odatæ cu ea copiii sæi- de
o sæ deflinæ rolul principal în ceremonia cæsætoriei inifliale. Prima
definitiv dobândit de aceea dintre soflii pe care soflul a autorizat-
a trebuit sæ fie admis un alt principiu: titlul de primæ soflie este
flului. Pentru a menfline o oarecare stabilitate în viafla gineceurilor,
tradiflie de cæsætorii. El nu poate obfline schimbarea deciziei so-
de cætre familia cu care familia soflului este legatæ printr-o veche
vechiul principiu: prima soflie este cea care este trimisæ ca atare
ceremonii, consultat în astfel de cazuri, a ræspuns fæcând apel la
prima soflie titularæ, în profitul unei favorite840. Un maestru de
printr-un simplu decret de autoritate maritalæ, sæ-øi degradeze
reproøeazæ fratelui sæu839. Mai sunt væzufli alflii care se gândesc,
pe prima soflie consideratæ responsabilæ de o trædare ce i se
mic, (dar atunci) nu ar fi trebuit s-o numim mamæ pe soflia fratelui
mai mare?“843. Aceastæ formulæ demonstrazæ importanfla juridicæ
a apelafliilor ming semnificative a legæturilor familiale. În timpul
vieflii, cumnata mai mare, care nu are un nume din punct de
vedere juridic (pentru cæ nu se doreøte încæ, numind-o mamæ, sæ
i se atribuie autoritatea unei mame de familie, autoritatea cares-
ar extinde øi asupra fraflilor soflului, øi pentru cæ nu se poate da un
nume, care ar implica între ea øi ei o relaflie ca de la sofl la sofl),
este numitæ simplu cu ajutorul unui titlu de onoare (sao = seou:
bætrâna, termen care nu antreneazæ erodarea nici unei legæturi
juridice). Fapt invers øi cu atât mai semnificativ: soflia principalæ
continuæ sæ le numeascæ mezine (cumnatele mezine) pe sofliile
fraflilor mai tineri ai soflului844. Cu toate cæ acestea provin, adesea
(øi de drept ele pot proveni), dintr-o altæ familie decât soflia
fratelui mai mare , ele au în mod necesar, faflæ de aceasta din
urmæ, rangul de surori mai mici øi poziflia de surori substituite (la
fel ca øi soflia dintr-o a doua cæsætorie, faflæ de pærinflii unei soflii
defuncte, chiar øi când este venitæ dintr-o altæ familie, aceasta
defline poziflia de fiicæ substituitæ)845. Prin aceasta, principiul
judicaturii feminine este menflinut, dar numai in interiorul
gineceului- cu acea consecinflæ, totuøi, cæ, în fiecare menaj
secundar, femeia este supusæ faflæ de douæ autoritæfli concurente:
cea a soflului, øeful propriului sæu menaj, dar supus faflæ de fratele
mai mare; cea a sofliei principale, care este totdeanua consideratæ
ca investitæ cu drepturi specifice celor mai în vârstæ, cu toate se
tinde a vedea în ea un fel de coajutoare (cu viitoare succesiune)
a soacrei, la fel cum se vede în fiul mai mare, un coajutor al
tatælui de familie.
Tatæl de familie nu are decât un fiu, fiul principal care are
frafli. Tot aøa, mama de familie nu are decât o noræ, prima soflie a
fiului principal, – care are (cumnate) mai mici. Singuræ, soflia
principalæ (dar înconjuratæ de suita sa) este primitæ de cætre socri
øi prezentatæ Stræmoøilor, odatæ terminate diferitele stagii ale
încercærii matrimoniale. Soflul nu figureazæ în ceremonia în care
soflia, dupæ ce a servit mâncarea socrilor este cea care oferæ ce a
ræmas de la masa acestora; dar øi însoflitorii îøi gæsesc locul aici.
Soflia mænâncæ prima parte a resturilor din mâncarea soacrei; ea
refuzæ sæ le consume pe cele din mâncarea socrului: îi este
352
340
Totuøi, prin supunere (zong), trebuie sæ se înfleleagæ mai ales
dupæ imaginea autoritæflii paterne, sæ capete un caracter seniorial.
faflæ de sofl. Færæ îndoialæ, autoritatea soflului (numit: senior) tinde,
Femeia trece de la supunerea (zong) faflæ de acest øef la supunerea
pe de-a întregul substituit drepturilor øefului din familia natalæ.
tradiflie adeværatæ øi transfer complet de autoritate. Soflul nu este
bunæ809. Atunci când logodnica este datæ soflului, nu existæ
mamæ, orice femeie se stræduieøte sæ ræmâna pentru ai sæi o ficæ
puternice, cæci, de-a lungul întregii sale funcflii de soflie øi de
ce se vor naøte de la el; tofli vor fi supuøi unei influenfle unice øi
Ea a dobândit, cu aceeaøi ocazie, anumite drepturi asupra copiilor
cumpærat, pe viaflæ, fidelitatea sa faflæ de alianfla odatæ încheiatæ.
circumscrierea viitorului matrimonial al soflului: familia sofliei a
insuficient de durabil. Monogamia poligamicæ are drept funcflie
trimitæ, sunt pur øi simplu substituite celor din primul lot
doua cæsætorie: femeile, pe care familia aliatæ se græbeøte sæ i le
înlocuiascæ øi, în acest caz, la drept vorbind, nu este vorba de o a
sofliile sale prin unele morfli repetate, ginerele are dreptul sæ le
gamicæ), este mereu condamnatæ de opinia publicæ. Privat de
instabilitatea feudalæ permite seniorilor sæ violeze regula mona-
cæsætorie din partea sa, posibilæ în drept øi frecventæ în fapt (dar
nobilul de rând, care nu primeøte totuøi decât douæ soflii: o a doua
alte cæsætorii. Poligamia implicæ monogamia, chiar øi pentru
primeøte nouæ soflii deodatæ, nu are nici un drept sæ contracteze øi
ginerele se aflæ definitiv ataøat de familia sofliei. Un senior, care
intermediul unei cæsætorii unice, cu un lot abundent de soflii,
generozitate, acesta se datoreazæ faptului cæ, înzestrat, prin
Într-adevær, dacæ acesta nu ezistæ sæ-øi dæruiascæ fetele cu
lega, dinainte, pe sofl de generaflia urmætoare a familiei aliate.
dintre nepoatele lor. Se øtie cæ nepoata este datæ cu scopul de a
obiceiului prin care se dæ drept tovaræøæ celor douæ surori, pe una
reprezintæ o sumæ. Aceastæ regulæ serveøte la justificarea
prestafliei, nu trebuie sæ vinæ mai mult de douæ surori, cæci trei
Din fiecare dintre grupurile familiale, care contribuie la întregirea
generaflie, disponibilitæflile matrimoniale ale unui grup familial.
trebuie sæ fie atât de mare încât sæ epuizeze, într-o singuræ
mæreflia“, care „dæ mæsura prestigiului“. Acest numær, totuøi, nu
„Pentru o femeie, marele numær al însoflitoarelor constituie
oferite, ei nu pot avea nici un fel de relaflie sau apropiere“794.
Regula, conform ritualurilor, este ca bæiatul sæ nu vadæ figura
logodnicei, decât dupæ alaiul nupflial. Aceastæ regulæ de pudoare
poate da ocazia unor aventuri încântætoare. Un prinfl al lui Chu,
învins505 øi fugind cu toate femeile sale, s-a dus sæ poposeascæ
în mijlocul unei mlaøtini øi, în timpul acestui drum greu, Zhong
Jien, un vasal fidel, a vrut s-o ducæ în spate pe fiica seniorului sæu.
Prinflul a reuøit sæ iasæ din mlaøtinæ øi, reântors în capitala sa, a
gæsit un sofl pentru fiica sa. Dar aceasta, cu toatæ umilinfla care se
cuvenea i-a declarat: „Te porfli ca o fatæ atunci când îi flii pe
bærbafli la distanflæ. . . Zhong Jien m-a dus în spate!“Totul este sæ
stii sæ vorbeøti: tatæl a mæritat-o cu bærbatul din mlaøtinæ795.
Cæsætoria unei fete nobile este o afacere aproape diplomaticæ.
Ea serveøte la menflinerea unei vechi alianfle sau la procurarea
unei noi, cæci, în instabilitatea lumii feudale, se întâmplæ, din ce
în ce mai frecvent, ca familiile, renunflând „la vechile relaflii“, sæ
caute „norocul (li)“ alæturându-se unui alt sistem de alianfle796.
Pentru a intra în afacere, este necesaræ recurgerea la bunele oficii
ale unui intermediar. Mediatorul, odinioaræ însærcinat sæ
prezideze ceremoniile prenupfliale, devin un soi de ambasador.
Acest mediator binevoitor va deveni, apoi, un adeværat mijlocitor
însærcinat cu gæsirea soflilor øi arænjarea de cæsætorii. În vremurile
feudale, intervenflia sa apare necesaræ pentru cæ regula stræveche
(øi respectæ încæ, cel puflin teoretic dacæ nu øi faptic)797 potrivit
cæreia cæsætoria nu este de bun augur decât între familii unite, în
mod tradiflional, printr-o înflelegere de cæsætorii între ele, apare sub
un alt aspect, adicæ ideea cæ aceastæ cæsætorie nu este un contract
liber: o fatæ cerutæ nu poate fi refuzatæ, færæ ca ai sæi sæ nu se
expunæ unei vendete798. Acest necaz poate fi evitat de cætre cele
douæ familii atunci când, înainte de cererea ritualæ, ele se pun de
acord printr-un mijlocitor. Ritualurile oficiale nu sunt puse în joc
decât dupæ încheierea acordului. Mediatorul cedeazæ atunci locul
unui ambasador calificat, pe care øeful familiei pretendentului îl
trimite la familia fetei799. Aceasta procedeazæ la ritualurile de
logodnæ, la care nici logodnicul, nici tatæl sæu nu trebuie sæ aparæ.
La fiecare dintre ritualuri, el schimbæ, cu øeful familiei fetei, un
anumit numær de formulare sacramentale. La primul ritual, de
exemplu, atunci când el prezintæ cererea, el primeøte urmætorul
337
 339
face cinste soflului, dar este crescut øi pentru a face cinste sofliei.
determinat de protocol. În anumite cazuri, el este ridicat pentru a
mæsura nobleflei pretendentului, numærul însoflitorilor este
ne-a arætat acest lucru: doamnele de companie îi uimeau. Dând
sæ-øi aleagæ consilierii dintre însoflitorii sofliei808, un imn nupflial
adeværatæ curte. Se întâmpla, dupæ cum am væzut, ca seniorii
compusæ din însoflitori øi mai ales însoflitoare care o urmau ca o
dar esenflialul acestei zestre îl constituia, færæ îndoialæ, escorta
Nu avem informaflii asupra zestrei pe care o aducea mireasa,
la ea!-vine în satul lui Gui!
priveøte!-splendoarea lor umple palatul!“807. Prinflul din Han vine
formeazæ escorta, înainteazæ ca niøte nurori!-Prinflul din Han le
asurzitoare! S-a væzut ceva mai strælucitor? Surorile mai mici
mare zgomot! Cele opt talængi ale fiecæruia fac o gælægie
din Fen fiica seniorului din Gui! O sutæ de care trec, uruind cu
imnurilor de cæsætorie: „Prinflul din Han îøi ia soflia-fiica regelui
contribuflie profitabilæ. Acest lucru se simte fie øi numai din tonul
alaiului nupflial este o contribuflie la gloria ginerelui, dar o
soflii, acesta este onoratæ sæ plætescæ cu generozitate. Frumuseflea
dreptul pe care-l are de a cere de la o altæ familie trimiterea unei
când, cu ajutorul ritualurilor de logodnæ, o familie prezintæ
Fetele mai reprezintæ øi un principiu de prestigiu. Atunci
fatæ este, înainte de toate, o valoare de schimb.
familia nobilæ, valoreazæ ca depozitari ai onoarei familiale, iar o
schimbul trimiterii surorilor lor în calitate de soflii. Bæieflii, în
adopflie nu erau recuperafli decât contra unei recompense øi în
exact, poate, pentru cæ odinioaræ fii, la ieøirea din perioada de
pentru cæ se preferæ a fi oferite ca ostatici, ele øi nu fii; sau, mai
Dacæ, în mod normal, sunt crescute pentru a deveni soflii, este
afara familiei, pentru cæ familiile rivale au drepturi asupra lor.
înflelegem valoarea regulei exogamice. Fetele trebuie cæsætorite în
faptul, dacæ pare excepflional în familiile potentaflilor, ne face sæ
cæsætoritæ. Existæ în aceasta un curios principiu de endogamie, dar
conferitæ de posesia acestui soi de ostatec, care este femeia
Hegemon, a dorit sæ le priveze pe familiile rivale de garanflia
Qi este în special taxat de infamie pentru cæ, în orgoliul sæu de
erau continuate øi dupæ aceasta, ele nu o împiedicau896. Huan din
Numai cæ dacæ aceste relaflii (începute sau nu înainte de cæsætorie)
ræspuns impus: „Fiica lui Cutare este proastæ. NU a fost posibil
sæ fie crescutæ bine. Monseniore, îmi dafli un ordin? (Eu) Un
Oarecare, nu am îndræzneala sæ væ refuz“800. Aceste cuvinte de
modestie, admise, au ca scop declinarea, în avans, a oricærei
responsabilitæfli, dacæ unirea iese ræu. Ele mai stau mærturie øi
asupra vechiului caracter obligatoriu, pe care o avea furnizarea
unei soflii. O a doua misiune diplomaticæ este necesaræ pentru a
întreba numele personal al sofliei, care trebuie cunoscut pentru a
se putea ghici norocul801, o a treia, pentru a veni sæ se afle
ræspunsul ghicitului, o a patra, pentru a aduce cadourile rituale, o
piele dublæ de cerb øi bucæfli de mætase (logodna capætæ atunci un
caracter definitiv) øi o a cincea misiune, pentru a fixa ziua alaiului
nupflial. Atâta ostenealæ protocolaræ nu este prea multæ, cæci
trebuie menajatæ onoarea pærflilor contractante øi disimulat acest
caracter de contract impus, specific contractului matrimonial. El
ræmâne deosebit de sensibil în cazul cæsætoriilor senioriale, în
care furnizarea de soflii are adeseori valoarea unei împæcæri, care
pune capæt provizoriu unei vendete. Ducele Ping din Jin, dupæ ce
a luptat împotriva flærii lui Qi, s-a cæsætorit cu una din fetele
acestuia,
Shao Jiang øi era cât pe ce sæ izbucneascæ din nou vendeta,
la cæsætorie, pentru cæ Shao Jiang nu a fost însoflitæ în Jin cu
aceleaøi onoruri cu care fusese cerutæ. La puflin timp dupæ
cæsætorie, ea a murit802. Qi (nimeni nu s-a îndoit cæ prinflul sæu nu
øi-ar îndeplini aceastæ datorie) era obligat sæ reînoiascæ oferta
deficientæ. S-a oferit el însuøi. „Mai am încæ fete næscute din
tatæl meu øi din soflia sa principalæ... Ele nu au nimic neobiønuifli...
Dacæ binevoifli sæ alegefli dintre ele, pentru a væ completa
gineceul, speranfla mea va renaøte“803. În aceste ocazii, se gæseøte
o formulæ mai completæ, folositæ ca ræspuns la o cerere în
cæsætorie; „Soflia mea mi-a dat atâtea fete; sofliile mele secundare
altele. . . îmi mai ræmân atâtea øi de la mætuøile mele paterne øi de
la surorile mele“804. Aceste formule capætæ întreaga lor semni-
ficaflie când sunt alæturate reproøurile severe pe care le-a meritat
Huan din Qi, care a refuzat constant sæ-øi cæsætoreascæ surorile øi
mætuøile895. Istoria insinueazæ cæ acest Hegemon avea cu ele
relaflii incestuoase. De altfel, incestul între frate øi soræ, era o
crimæ imputatæ frecvent prinflilor din Qi (dar nu numai lor).
338
350
sofliei însoflitorilor.
ei; resturile de la masa soflului revin însoflitoarelor øi cele ale
comunicæ de la egal la egal, aøa cum fac soflii principali, dar dupæ
tofli consorflii comunicæ. Totuøi, însoflitorii øi însoflitoarele
de la nunflile poligamice nu mai poate fi o masæ de egali, în care
(regulæ øi mai remarcabilæ) le dæ unuia dintre însoflitori. Banchetul
comuniune, trebuie sæ-øi dea hainele unei însoflitoare; soflia
serviciu soflului. Acesta, când se dezbracæ, dupæ masa ritualæ de
ablufliuni purificatoare; una dintre însoflitoare, face acealøi
logodnicului întinde logodnicei ibricul necesar pentru primele
încruciøatæ“ care este semnificativæ. Un membru din suita
conjugat al suitei. Aceastæ le „deschide calea“ printr-o „acfliune
nu se pot apropia unul de celælalt decât cu ajutorul unui efort
douæ grupuri de consorfli øi nu numai a doi sofli, aceøtia din urmæ
simpli figuranfli. Cum cæsætoria a servit, la origine, la unirea a
mai mici, fraflii mai mici ai soflului sunt îndepærtafli øi înlocuifli cu
sæ aibæ însoflitoare; dar, dacæ acestea ræmân, în principiu, surori
inifliale842. Soflul trebuie sæ aibæ însoflitori aøa cum øi soflia trebuie
nobile nu se explicæ decât prin supraviefluirea acestei situaflii
protagonist feminin în mariajul colectiv. Ceremonia cæsætoriei
judecatæ, pe care-l are, ca soræ mai mare øi care-i conferæ rolul de
menajurilor fraflilor soflului sæu, rezultæ mai întâi din dreptul de
Puterea de control, pe care o are soflia principalæ asupra tuturor
aflau extinse øi asupra cumnaflilor, soflii surorilor mai mici.
prime ale celei mai în vârstæ, prin efectul cæsætoriei colective, se
dintre soflii asupra surorilor sale mai mici. În plus, aceste drepturi
drepturile strævechi care aparflineau, în fapt, cele mai în vârstæ
asupra cumnatelor sale, soflii ale fraflilor mai mici, derivæ din
ipotezæ, care se impune, reiese cæ drepturile sofliei principale
drepturi posibile (drepturi de levirat, curând abolite). Din aceastæ
care le aveau asupra acesteia din urmæ, decât sub forma de
dar fraflii mai mici nu-øi mai pæstreazæ drepturile secundare, pe
sale secunde; sora mai mare, prima soflie, ræmâne cu acest titlu,
a avut, la început, decât drepturi secundare, devin acum sofliile
anexat întregul grup de surori. Surorile mai mici, asupra cærora nu
Ca reprezentant al întregului grup de frafli, fratele mai mare øi-a
o consecinflæ inversatæ a drepturilor care, la origine, îi apropiau.
Acest ansamblu de ritualuri nu are sens decât dacæ înso-
flitoarele øi însoflitorii trebuie sæ fie legafli printr-o legæturæ
analoagæ legæturii conjugale, pe care ei se stræduiesc s-o creeze
între protagoniøtii fiecærui grup. Trebuie, deci, sæ presupunem,
însoflitoarele fiind surori mai mici, cæ øi insoflitorii au fost, la
origine, frafli mai mici. Descoperim atunci originea puterilor de
care se bucura soflia principalæ: ele nu difereau deloc, în principiu,
de puterile specifice primei soflii. Legatæ de fratele mai mare,
cæruia îi conferea drepturi asupra propriilor sale surori mai mici,
drepturi confirmate printr-o comuniune înfeudantæ, ea dobândea,
la rândul ei, drepturi asupra fraflilor mai mici ai soflului; legafli de
ea prin unirea cu surorile sale; ei recunoøteau aceastæ infeudare
acceptând, la rândul lor, sæ participe la comuniune în calitate de
supuøi. Dar, atunci când autoritatea primilor næscufli, modelându-
se dupæ autoritatea paternæ, a cæpætat un caracter seniorial, atunci
când, în beneficiul fiului mai mare, poligamia suroralæ a fost
instituitæ øi când, din respect pentru el, leviratul (odatæ
consolidate drepturile ramurii mai mari) a fost interzis, cumnata
mai mare, în loc sæ fie apropiatæ de fraflii mai mici, cumnaflii sæi,
printr-o legæturæ comunialæ, a fost separatæ de aceøtia prin
interdicflii. Ea nu a mai avut alte drepturi decât cele care-i
reveneau dintr-o împuternicire de putere, specificæ soflului sæu. Øi
aici, autoritatea maritalæ a uzurpat jurisdicflia femininæ. Fraflii mai
mici nu au fost legafli de femeia care deflinea, în generaflia lor,
rangul de soflie principalæ, printr-o comuniune infeudantæ,
implicând drepturi conjugale secundare, ci prin faptul cæ,
comunicând acum în calitate de supuøi, în cadrul ceremoniilor de
pietate familialæ, ei tindeau sæ fie plasafli, faflæ de fratele lor mai
mare øi de aici, faflæ de soflia acestuia, într-o situaflie analogæ cu cea
a fiilor. Un proverb chinez (invocat tocmai pentru a justifica
imposibilitatea oricærui doliu între cumnate øi cumnafli) redæ
noutatea acestei situaflii, care pare încæ paradoxalæ. Între
descendenflii masculini øi soflii, doliul nu este posibil, dacæ ei nu
se pot numi cu numele de sofl sau soflie, decât în cazul în care,
aparflinând unor generaflii diferite, ei se pot numi tatæ, mamæ,
noræ sau fiu (= nepot). Dacæ ar fi existat doliu între descendenflii
masculini øi sofliile din aceeaøi generaflie, totul s-ar fi petrecut „ca
øi cum am fi numit noræ (pe soflia unui fiu) pe soflia unui frate mai
351
 345
alteia dintre sofliile sale, principala datorie a primei soflii constând
sofliei, dar, în ziua stabilitæ, soflul trebuie sæ se dedice uneia sau
raporturilor sexuale este în funcflie de nobleflea soflului øi de cea a
øi, mai ales, sæ-øi lege cu grijæ panglicele pantofilor. Frecvenfla
pærul într-un anume fel, sæ-øi lege la centuræ un sæculefl parfumat
clætescæ gura, sæ îmbrace haine proaspæt spælate, sæ-øi aranjeze
merge sæ-øi întâlneascæ stæpânul, sæ se purifice prin post, sæ-øi
secundaræ a unui înalt ofifler831, de exemplu, trebuie, înainte de a
nobiliar al soflului øi al propriului sæu rang în gineceu. Soflia
obligatorii, în astfel de cazuri, pentru o anumitæ soflie, dupæ rangul
detaliu830. Ei mai dau informaflii minuflioase asupra toaletei
sale, dupæ un protocol determinat, pe care ritualiøtii îl indicæ în
Datoria conjugalæ se impune soflului faflæ de fiecare dintre sofliile
raporturile lor sexuale nu sunt libere, ci sever reglementate).
relafliilor lor creøte atunci când ei trebuie sæ se împreuneze (cæci
toate, cel mai mare scandal ar fi sæ facæ împreunæ baie829. Fastul
dreptul sæ foloseascæ acelaøi prosop sau acelaøi pieptene. Dintre
hainele de acelaøi suport, sau sæ le închidæ în acelaøi cufær. Nu au
personale. Cæsætoria nu le permite deloc soflilor sæ-øi atârne
Tot aøa nu trebuie sæ existe nici un contact între lucrurile lor
o cupæ cu bæuturæ, acesta bea, cum se cuvine, dar din altæ cupæ.
unde a fost atins de celælalt828. Atunci când soflia oferæ bærbatului
evitând orice contact chiar øi indirect, sæ nu-l apuce de partea
când unul ia obiectul pe care celælalt l-a depus în fafla lui, are grijæ,
lor827. Numai cæ nu-øi dau nimic din mânæ în mânæ, ci atunci
mutual, soflul øi soflia îøi interzic totuøi sæ se numeascæ pe numele
mai maleabile, dar eticheta îøi menfline drepturile. Prin respect
Sentimentele de onoare sexualæ sau familialæ poate cæ devin
viaflæ nu capætæ un caracter mai intim odatæ femeia îmblânzitæ.
surâs: erau în cel de-al treilea an al lor de viaflæ conjugalæ. Aceastæ
de îndemânare , sæ obflinæ, în sfârøit, un prim cuvânt øi un prim
flânare mutæ826. Soflul, care nu evolua bine, a reuøit, dând dovadæ
ea era frumoasæ øi cæ soflul nu prea era), a ræmas øi ea cu încæpæ-
cu el doi copii825. Alta, mæritatæ cum se cuvine (dar se spune cæ
cætre soflul sæu) nu a consimflit sæ-i vorbeascæ decât dupæ ce a avut
acestei lungi întreceri inifliale. O femeie (furatæ, ce e drept, de
câøtige soflia. Câteva anecdote ne lasæ sæ întrevedem dificultæflile
sunt deloc prea mulfli trei ani pentru a ajuge sæ seducæ sau sæ-øi
din interes dar fidel sentimentului sæu, el resuøeøte s-o facæ sæ
revinæ la el, construind pentru ea o locuinflæ nouæ, pe sora mai
micæ din gineceul cu prima soflie:„Atunci a fost ca øi cum avea
douæ soflii“ iar tatæl noii soflii, care-l împinsese la divorfl pentru a-
øi cæsætorii fiica, a luat-o imediat înapoi pe aceasta în rest,
bigamul a sfârøit ræu836. Instituflia poligamicæ îøi schimbæ aspectul
atunci când, sub influenfla dreptului agnatic, care cautæ sæ lege
generafliile succesive, ea înceteazæ sæ mai fie strict suroralæ.
Solidaritatea din lotul de soflii este mai puflin strânsæ atunci când
acest lot cuprinde øi o nepoatæ. Între nepoate fiica unui frate mai
mare, øi sora mai micæ (dacæ nu între nepoatæ øi sora mai mare)
se pune o problemæ de întâietate, pe care ritualiøtii ezitæ s-o
regleze. Discufliile lor scot la ivealæ concurenfla dintre principiul
indiviziunii (care dominæ în familiile de plebei øi favorizeazæ
succesiune fratermæ) øi principiul ierarhic (care biruie în familiile
nobile, favorizând, odatæ cu primogenitura, ordinea patriarhalæ de
succesiune)837. De fapt, chiar øi când este deghizatæ prin
încorporarea neopatei în lotul primelor soflii, avem de a face cu o
dublæ cæsætorie. Tot aøa, cu toate cæ teoretic este vorba de o
cæsætorie unicæ în cazul seniorilor feudali, care iau în cæsætorie
deodatæ trei loturi de femei, având acelaøi nume, este adeværat,
dar venite din grupuri familiale distincte, omogenitatea ginerelui
este de fapt ruptæ, cæci fiecare dintre cele trei grupuri doreøte sæ-
øi impunæ inflenfla. Rivalitæflile se complicæ odatæ ce, contrar
regulei, loturi de soflii cu nume diferite se strecoaræ în alaiul
nupflial, sau, øi mai ræu, atunci când soflul, mærindu-øi haremul
pentru a-øi multiplica alianflele, contracteazæ mai multe cæsætorii
succesive. Aceste încælcæri ale uzanflelor de înmulflesc, din cauza
suprapunerii crescânde a sistemelor de alianfle, în clase înalte ale
societæflii feudale în care, în mod special, tinde sæ predomine o
ordine ierarhicæ constituitæ în profitul bærbaflilor. Clasamentul
sofliilor în interiorul gineceului tinde sæ depindæ de bunul plac al
soflului, sedus de cele mai abile- øi atunci izbugnesc certurile de
gelozie care se exprimæ prin incantaflii ameninflætoare ale caror
exemple le gæsim menflionate în Shi Jing838- sau câøtigat de cele
mai puternice- øi atunci totul poate sfârøi prin vendete aprige, în
care nu sunt cruflate sofliile care, în harem, reprezintæ o alianflæ
respinsæ. În aceste cazuri, soflii ordonæ sofliilor lor sæ se ræzbune
348
344
dupæ trei ani de viaflæ comunæ824. Pentru un sofl, într-adevær, nu
ræmas puternicæ ideea cæ repudierea nu este un lucru grav, decât
se termina, færæ îndoialæ, înainte de cel de al treile an, cæci a
træiesc într-un soi de carantinæ, mai delicatæ la începutul sæu, nu
vieflii conjugale øi în timpul cæreia soflii, ca øi cum nu ar fi puri,
un an de zile823. Perioada de încercare, care marcheazæ începutul
concediu pentru cæsætorie, nu putea sæ se prezinte la curte timp de
înainte de luna a treia822. Tot aøa, soflul nobil, cæruia i s-a acordat
facæ mâncare decât în ziua a treia) nu trebuia sæ munceascæ
În vechime, noua soflie (în obiceiurile moderne ea un începea sæ
de încercare se justificæ prin dificultæflile de asimilare conjugalæ.
împreunæ cu soflul, casa natalæ. Øi într-un caz øi în altul, acest timp
odinioaræ, trebuia sæ treacæ înainte ca mireasa sæ poatæ pærasi,
soflului. Ele corespund poate unei perioade de încercare care
indispensabilæ pentru a face-o pe soflie sæ fie agreatæ de familia
øi cele trei zile sunt, în organizarea agnaticæ, o perioadæ de stagiu
caracteristicele unei ceremonii de luat ræmas bun821. Cele trei luni
luni ginerele trebuie sæ facæ socrilor o vizitæ, care are toate
clasice, escorta logodnicei revine la pærinflii sæi, dar tot dupæ trei
doliu datorat sofliilor. Numai dupæ trei luni, conform ritualurilor
înainte, ea nu are dreptul ca rudele soflului sæ poarte pentru ea
(fu) ce serveøte la desemnarea femeii cæsætorite. Dacæ moare
acest stagiu de trei luni, femeia are dreptul de a purta titlul de noræ
cæsætoria) nu avea loc decât în luna a treia, De altfel, numai dupæ
ofifleri, care aøreptau, se spune, luna a treia pentru a consuma
treia, prezentarea în fafla stræmoøilorsoflului (cel puflin la înalflii
sæi, care o tratau de acum înainte drept noræ (fu) dupæ ziua a
în casa miresei. Dacæ soflia unui simplu nobil se prezenta socrilor
vântului sugereazæ ideea ca, în antichitate, cæsætoria se consumæ
desemneazæ øi pe rudele sofliei. Aceste diferite valori ale cu-
hun (crepuscul) mai înseamnæ øi a lua de soflie. Acelaøi cuvânt le
principiul masculin este învins de principiul feminin). Cuvântul
triumfæ asupra lui Yin), ceremonia nupflialæ la læsarea serii (când
crepusculare, primele ritualuri dimineafla (atunci când Yang
de logodnæ øi de cæsætorie nu se face în plinæ luminæ, ci în orele
ceremoniei nupfliale, trebuie sæ fie acoperitæ de væl. Nici un ritual
unire impune într-adevær, multe precauflii. Femeia, în timpul
gradul de noblefle este mai înalt) aøteptau trei luni820. Aceastæ
ideea cæ femeia, supusæ unui soi de minoritate, nu are un loc în
societate, decât în calitate de fiicæ sau soflie. Væduvæ, ea este
plasatæ sub supunerea (zong) faflæ de fiu, ceea ce nu înseamnæ
deloc cæ acesta are asupra ei cea mai micæ putere de comandæ. El
este pur øi simplu, dupæ tatæ øi sofl, un fel de tutore responsabil.
Transferul tutelei, cætre sofl nu suprimæ în nici un fel drepturile
tatælui, nici mæcar responsabilitatea sa. Vedem, de exemplu,
justiflia paternæ exercitându-se, cu scopul de a îndepærta responsa-
bilitatea, asupra unei fete cæsætorite; ritualiøtii, este adeværat,
declaræ cæ este vorba în acest caz de o încælcare a drepturilor øi
datoriilor maritale810. Pe de altæ parte, transferului tutelei nu este
cu nimic definitiv: fata reintræ sub tutela alor sæi, uneori în cazul
unei væduve, øi mereu în caz de repudiere. O dispoziflie juridicæ
semnificativæ apæræ repudierea oricærei femei, care n-ar mai avea
pærinfli în stare sæ o ia sub tutelæ811. Trimiterea înapoi a unei soflii
se face cu toate formele alaiului nupflial. Un cortegiu o însofleøte
pe femeia repudiatæ. Formule de modestie ritualæ sunt schimbate
între mesagerul soflului øi øeful familiei natale. Prin el se doreøte
sæ se evite ca ruperea cæsætoriei sæ nu declanøeze o vendetæ812. La
fel, formulele consacrate, pe care trebuie sæ le folosescæ tatæl øi
mama sofliei, atunci când logodnicul vine s-o ia, nu implicæ nici
abandon, nici transfer de autoritate: sunt sfaturi obligatorii date
pentru ca, în noua sa calitate de soflie øi de noræ, sæ evite sæ facæ
ceva care ar angaja responsabilitatea øi onoarea familiei sale
natale. Datæ pentru a compesa sau a preveni vendeta, soflia
aparfline celor douæ familii contractante la fel ca un gaj asupra
cæruia cel douæ pærfli au drepturi autitetice. Situaflia pe care o
ocupæ soflia este cea a unei Sabine, dar este limpede cæ interesele
tatælui sæu îi sunt mai apropiate decât cele ale soflului. Se væd fiice
care-øi avertizeazæ tatæl asupra unei capcane întinsæ de sofl813. În
aceste situaflii, ele îøi consultæ mama:„Între tatæ øi sofl, care este cel
mai apropiat øi care trebuie sæ-mi fie cel mai drag?“-„Oricine
poate sæ-fli fie sofl, dar nu ai niciodatæ decât un tatæ!“ ræspunde
mama care nu ezitæ asupra datoriei care trebuie aleasæ; dar soflia
simflise deja cæ-i vorbeøte inima ei de fiicæ, cæci, mærturiseøte, cæ
dacæ a ajuns sæ obflinæ informaflia care, salvându-l pe tatæ, l-ar
costa viafla pe sofl, ea øi-a dat toatæ osteneala sæ-l seducæ pe acesta
øi sæ-l „amuze“814. În serviciul soflului, soflia trebuie sæ se
341
 343
ofifleri (gravitatea unirii sexuale este cu atât mai mare cu cât
consumæ decât dupæ trei zile, se pare: învæflaflii afirmæ cæ înalflii
Mai ard fæclii, timp de trei zile, øi în casa sofliei. Cæsætoria nu se
însoflitori øi însoflitoarele ræmân sæ vegheze. Sunt aprins fæclii.
fiecare va avea aøternutul sæu819. Alæturi de camera nupflialæ,
sæ se dezbrace, fiecare în camera sa, øi, reunifli pentru noapte,
Bând øi mâncând, ei s-au salutat ceremonios. Pot apoi sæ meargæ
din douæ cupe fæcute, fiecare, dintr-o jumætate din acelaøi tigvæ.
mâncæruri, beau, fiecare de trei ori, - o ultimæ datæ (ritual suprem)
porflia sa de øapte peøti, øi când a gustat fiecare de trei ori din
porc, care îi este destinatæ. Ei au, fiecare, farfuria sa de mei,
øi din bucata de coaste, luate dintr-o parte øi alta a spatelui unui
spirite øi fiecare gustæ din perechea de plæmâni care îi este servitæ
mâncæruri færæ a le lua din acelaøi vas. Ei fac separat libafliile cætre
separate. Aøezat fiecare pe aøternutul sæu, ei mænâncæ aceleaøi
înainte cele douæ jumætæfli ale aceluiaøi corp- dar niøte jumætæfli
altul øi nu faflæ în faflæ øi unde totul este aranjat ca ei sæ fie de acum
guratæ de o masæ de comuniune, în care soflii mænâncæ unul lângæ
sexualæ, viafla de cuplu este lipsitæ de intimitate. Ea este inau-
înflæcærafli de sentimentele de onoare familialæ øi de onoare
suprima. Urmatæ de întreceri disimulate între parteneri, ce sunt
sexuale pe care juræmântul cæsætoriei le atenueazæ færæ sæ le poatæ
famiilor lor, mai este îndepærtatæ de acesta øi datoritæ interdicfliilor
suflet stræin, dar, separatæ de sofl de cætre interesele divergente ale
Soflia care este introdusæ în cæminul sæu pæstreazæ aici un
cei trei øefi de prefl, pe care Jin îi capturase818.
izbugnind între Qin øi Jin, ea a øtiut sæ-i înapoieze tatælui sæu pe
ei, atunci când, devenitæ væduvæ øi unele certuri sângeroase
în calitate de însoflitoare. S-a væzut, mai târziu, care era autoritatea
ca soflie principalæ , cu toate cæ nu figurase în lotul de femei decât
prea departe, ar fi putut declanøa vendeta, a fost imediat, tratatæ
unui captiv“. Victoriosæ în acest prim duel conjugal care, împins
cadæ (de pe umær) haina (de ceremonie), luæ în fafla ei atitudinea
acelaøi rang!De ce sæ fiu umilitæ!Imediat Chong-er, fæcând sæ-i
cu mâna sa udæ. Dar ea, „izbucni cu mânie“: „Qin øi Jin sunt de
Chong-er a avut grijæ, fæcându-i semn sæ se retragæ, s-o stropeascæ
de ocazie pentru a marca lovitura øi a-l întrece pe oaspetele sæu
Chong-er sæ-øi facæ purificarea de la începutul mesei. Profitând
gândeascæ cum sæ-øi serveascæ pærinflii. Astfel, dupæ acest
armistifliu, pe care-l reprezintæ cæsætoria, femeia øi bærbatul ei
træiesc într-o stare de pace armatæ, fiecare, în acfliunile sale,
cæutând sæ câøtige pentru ai sæi, în detrimentul celuilalt, prestigiul.
Este un joc delicat: trebuie totdeauna ca triumful sæ nu fie prea
mare. Qi Ji øi soflul sæu fac o plimbare cu barca øi, dupæ un vechi
obicei, se amuzæ încercând sæ încline barca. Soflia este foarte
îndræzneaflæ în jocul sæu; soflul se preface cæ-i este foarte fricæ.
Apoi, o trimite la ai sæi pe acestæ femeie prea aventuroasæ.
Aceøtia din urmæ se supæræ, o cæsætoresc cu altcineva pe fiica lor,
iar vendeta izbughneøte între foøtii aliafli815.
Încæ de la alaiul nupflial (începutul conteazæ), totul este reglat
pentru ca nici unul sæ nu poatæ s-o ia prea decisiv înaintea
partenerului. Logodnicul trebuie sæ vinæ personal s-o caute pe
logodnica sa. I s-a pregætit (obicei ræmas probabil din vremurile
în care pretendentul trebuia, la început, sæ intre în serviciul
socrului), un adæpost provizoriu aproape de casa logodnicei.
Primit în calitate de oaspete, el depune la picioarele socrului o
gâscæ sælbaticæ øi îi aduce omagiu salutându-l stând de doua ori
în genunchi, cu fruntea la pæmânt. Acest salut nu-i este întors, iar
socrul nu-l conduce la plecare, dar, færæ sæ spunæ nimic, logodnica
îl urmeazæ, condusæ de o guvernantæ816. Calificat din acel
moment drept ginere, soflul aratæ faflæ de soflie aceeøi umilinflæ ca
øi faflæ de socru. El aduce carul nupflial, apoi o invitæ, întinzându-i
o coardæ, pe soflie sæ urce în car. Dar, guvernanta, imediat (cæci
soflia nu are voie sæ vorbeascæ) declinæ acest omagiu. Ginerele
pune carul în miøcare. Dupæ trei ture de roatæ îl opreøte øi, înlocuit
de un vasal, se urcæ într-un alt car. Dacæ la început el a fæcut
oficiul de vizitiu, acum, luând-o înainte, aratæ drumul. El o
primeøte, aøa cum se primeøte un oaspete, pe soflie în pragul casei
sale øi se înclinæ pentru a o face sæ intre. Înainte de a lua împreunæ
masa de unire, amândoi se purificæ, ajutafli de însoflitorii lor,
spælându-se pe mâini817. Atunci când Chong-er din Jin a primit
cadou de la oaspetele sæu, ducele din Qin, un lot de cinci femei
(în loc de trei), cadou prea mare øi care-l angaja prea mult , el a
constatat, pe deasupra, cæ una dintre femei servise, temporar, ca
soflie pe una dintre rudele sale care a fost ostatec în Qin. Ea a fost
aceea care, flinând ibricul în calitate de însoflitoare, l-a ajutat pe
342
346
idealul obiceiurilor elaborate în mediile nobile este realizat. Din
soflului. Aceastæ formulæ este exactæ, la rigoare, în mæsura în care
prin simplul fapt al cæsætoriei, un statut corespunzætor celui al
spunând simplu cæ soflia (prima soflie) capætæ în familia soflului,
autoritatea de øef de familie. Un proverb chinez exprimæ faptele
care trebuie sæ-i revinæ imediat ce soflul sæu îøi va fi asumat øi el
de pieatate, se pregæteøte sæ exercite rolul de mamæ de familie,
pe toate cumnatele sale. Nora principalæ, îndeplinind îndatoririle
fraflii sæi, trebuie sæ se facæ secondat de soflia sa: acesta le conduce
prezidezæ ceremoniile de pietate familialæ øi-i conduce pe tofli
rangul de soflie principalæ. Am væzut cæ fiul principal, atunci când
este fiul principal are, în generaflia din care acesta face parte,
haremul soflului locul de primæ soflie. O primæ soflie, al cærei sofl
în ritualurile nupfliale rolul de protagonist feminin, ea ocupæ în
Atunci când o fiicæ, pusæ în fruntea unui grup de soflii, defline
Mama de familie
noræ, apoi de mamæ de familie.
grupul familial, în care cæsætoria a fæcut-o sæ ocupe rangul de
stræmoøi. Numai øi numai atunci soflia va fi definitiv integratæ în
tæbliflele lor în aceaøi salæ, ei vor forma, strâns unifli, un cuplu de
Atunci când trupurile lor vor fi reunite în acelaøi mormânt øi
încep sæ se pregæteascæ împreunæ pentru moarte.
diferenflierile sexuale, soflii intræ într-o perioadæ de retragere øi
în viafla conjugalæ decât în momentul în care, øtergându-se
rile în acelaøi loc færæ nici o separare. Intimitatea nu se stabileøte
de ani, nu mai sunt obligafli sæ se izoleze. Ei îøi pot strânge lucru-
terdicfliile sexuale. Un sofl de øaptezeci de ani, o soflie, de cincizeci
el dupæ vârsta de øaptezeci de ani833. Atunci înceteazæ øi in-
sale care au atins aceastæ vârstæ, orice obligaflie încetând pentru
eliberat de obligafliile sale conjugale faflæ de acelea dintre sofliile
bærbafli la øaptezeci de ani, la femei la cincizeci de ani, soflul este
Dar, fiziologia chinezæ arætând cæ dorinfla sexualæ înceteazæ la
cum este o greøealæ sæ fie læsatæ færæ sofl una dintre fetele familiei.
societate cât øi pentru naturæ), sæ fie neglijatæ una dintre soflii, aøa
haremului832. Este o greøealæ, plinæ de consecinfle (pentru
în asigurarea respectærii ordinii protocolare care dicteazæ viafla
vremurile în care soflia, consideratæ ca dependentæ de sofl, recu-
noaøte în el un senior, autoritatea stæpânei casei pare o împuter-
nicire de autoritate din partea øefului familie. Aceastæ autoritate
capætæ atunci un caracter seniorial. Ca urmare, toate raporturile
din interiorul haremului sunt modificate. În principiu, ele erau
dominate de faptul cæ funcflia de judecætor a primei soflii asupra
însoflitoarelor øi cea a sofliei principale asupra cumnatelor sale se
exercitæ ân virtutea unui drept propriu øi nu prin împuternicire.
Funcflia de judecætor care aparfline primei soflii derivæ din
drepturile pe care ea le avea înainte de cæsætorie asupra însofli-
toarelor sale. Ea este o fiicæ mai mare. Însoflitoarele, care sunt
surori mai mici (sau nepoate) au trebuit, încæ din copilærie, sæ-i
respecte autoritatea. Aceastæ autoritate, stabilitæ de mult timp,
stæ la baza disciplinei din gineceu, care are, de atunci, valoarea
unui ordin statutar. Tocmai în aceastæ valoare ritualiøtii øi-au
gæsit argumentul atunci când justificæ, drept o instituflie înfleleaptæ,
poligamia între surori: între surori obiønuite încæ din copilærie sæ
se supunæ sau sæ comande, ce nu ar putea sæ aibæ resentimente
faflæ de ea. „Conflictele sexuale øi gelozia“834 par evitate prin
simplul fapt cæ surorile (care au primit aceeaøi educaflie øi
reprezintæ interesele aceleiaøi familii) formeazæ un tot solidar øi
sunt, din punct de vedere juridic, o personalitate colectivæ. Este
suficientæ o singuræ cæsætorie pentru a le mærita pe toate îm-
preunæ. Væduvia nu este efectivæ decât dupæ dispariflia întregului
grup. Færæ sæ existe succesiunea (nu existæ succesiune posibilæ în
interiorul aceleiaøi generaflii), fiica mai micæ este substituitæ celei
mari, în calitate de înlocuitoare, øi totul se petrece ca øi cum nu
ar fi existat nici un mort, atât timp cât supraviefluieøte un
reprezentant al grupului. Astfel, un sofl care-øi pierde prima soflie
se trezeøte respins, dacæ cere sæ încheie o nouæ cæsætorie; øi
aceasta, pentru cæ existând încæ o soræ mai micæ, ar fi un caz de
bigamie835. Invers, repudierea se ræsfrânge automat asupra
întregului grup de soflii. O anecdotæ, care ilustreazæ principiul, ne
face în acelaøi timp sæ simflim solidaritatea existând între regula
monogamiei øi instituflia poliginicæ. Ea ne mai aratæ øi cât de
puflin contau sentimentele în viafla familialæ. Un personaj din Wei
485, pentru a încheia o alianflæ profitabilæ, îøi repudiazæ soflia, cu
toate cæ sora ei mai micæ øi urmætoarea îi erau pe plac. Recæsætorit
347
 365
atribut specific al Fiului Cerului. Acesta din urmæ, fie cæ
pærut sæ fie sursa unui prestigiu de ordin superior, a trecut drept
efect de accentuare, datorat acfliunii de reconstituire istoricæ) a
defline o calificare religioasæ deosebitæ. Aceasta care (printr-un
Din funcflia sa de comandant de ræzboi se pare cæ suzeranul
delegaflie de la imperium-ul suzeranului879.
Hegemon: asta înseamnæ cæ, pentru a prezida, trebuie sæ ai o
simplul senior, se presupune cæ-l înlocuieøte în caliatate de
(meng) care domolesc vendetele; cel care prezideazæ efectiv,
procesele feudale878. Cel puflin teoretic, el prezideazæ tratatele
prezideazæ într-adevær la pacea chinezæ. El pare cæ judecæ în apel
armele lor, ascunse în blænuri, sæ ræmânæ invizibile877. Suzeranul
caschetele øi sæ coboare din care; mai trebuie ca armurile øi toate
zidurilor capitalei. Nu este de ajuns ca ræzboinicii sæi sæ-øi scoatæ
pleacæ sæ lupte cu un rival, nu poate sæ ia parte la apærarea
De asemenea, oraøul sæu este un loc al pæcii. Un senior care
de ræzboi al Confederafliei, regele este scutit de vendetele feudale.
conferit de investituræ care acorda imperium militar876. – Ca øef
desemnarea Tiranilor este identic cu titlul care era, se spune,
Sæ mai notæm cæ termenul care, dupæ Hegemoni, a servit la
i se atribuie gloria de a fi spulberat un atac violent al triburilor Di.
împotriva barbarilor este Huan din Qi, primul dintre Hegemoni:
comandanfli, investifli de imperium pentru a conduce ræzboiul
învingætori, suzeranul triumfa875. Cel mai vestit dintre aceøti
acflionat întotdeauna în numele regelui. Atunci când erau
expediflii ale Confederafliei. Tradiflia ritualæ pretinde cæ ei au
epoca Chun Qiu, numai seniorii sunt aceia care conduc aceste
expediflii contra barbarilor de la frontierele îndepærtate874. În
ai Cerului, regii Zhou, Shu øi Xiuan, ca pe comandanflii marilor
un rol istoric. Or,tradiflia liricæ sau epicæ îi prezintæ pe aceøti Fii
barbaræ. Înaintea cronicilor datate, trei regi Zhou au jucat, poate,
confruntarea dintre Confederaflia chinezæ øi o confederaflie
sale. Numai Fiul Cerului conduce ræzboiul sau prezideazæ
vânætor de barbari, dar el nu opereazæ decât la graniflele senioriei
împotriva barbarilor. La drept vorbind, orice senior este un
expedifliile care sunt adeværate ræzboaie, fiind îndreptate
ræzboi al Confederafliei chineze. El comandæ (în principiu)
specificæ suzeranului. Fiul Cerului apare ca un Comandant de
imperiale. În felul acesta, ei au îndepærtat o bunæ parte din
valoarea datelor cronologiei antice889. În shimb, ne furnizeazæ
mærturia importanflei extreme, dar a unei importanfle tardive, pe
care a dobândit-o în funcflia de Fiul Cerului, ideea cæ el este
singurul care guverneazæ întreaga Chinæ øi Timpul pentru tofli.
Nici un document nu ne permite sæ tragem concluzia cæ suzeranul
træia, sub acoperiøul de paie al templului Ming tang supus, singur
printre seniori, unor norme religioase deosebite. Aparent, al
trebuia, ca oricare alt conducætor, sæ se supunæ, la perioade
stabilite, unei viefli de expunere în brusæ sau izolat într-un loc
întunecat. El ajungea astfel sæ-øi asocieze, intim, persoana, vieflii
naturii. Dar expierile, pe care øi le impunea øi din care îøi trægea
o virtute însufleflitoare, nu difereau cu nimic de cele care erau
impuse seniorului din cea mai umilæ garnizoanæ: este semnificativ
faptul cæ sacrificiile lui Yu øi ale lui Tang, fondatorii primelor
douæ dinastii regale ale tradifliei chineze, sunt de naturæ identicæ
cu jertfele simplilor seniori din perioada istoricæ890. Totuøi,
suzeranul este unicul care are dreptul la numele de Om Unic:
aceasta pentru cæ numai el se înrudeøte cu Cerul, luându-øi sarcina
ispæøirii celei mai dure øi celei mai glorioase, cea care impune o
victorie cuceritæ de forflele reunite ale Confederafliei. El conduce
dansul triumfætor al sacrificiului cætre Cer øi comunicæ primul cu
o divinitate veneratæ de tofli seniorii federafli. Înrudit intim cu ea,
el poate sæ se numeascæ fiul acesteia, în sensul propriu al
termenului. Tradiflia istoricæ plaseazæ, la originea unei dinastii de
Fiu al Cerului, pe un Erou næscut din lucrarea Cerului891. Cu
toate cæ, printre stræmoøii caselor seniorale, unul singur este în
mod expres calificat drept Mediator, se pare cæ tofli conducætorii
feudali aveau misiunea de a prezida særbætorile de primævaræ ale
fecunditæflii. Totufli, dupæ autorii de ritualuri, numai sofliile
familiei suzerane aveau dreptul de a særbætori primævara pe
Mediatorul suprem, acel unic sofl al Marilor Stræmoaøe care, prin
voia Cerului, au dat naøtere diverøilor fondatori ai dinastiilor
regale892. Tema miticæ sau ritualæ a unirii charmelor –regine cu
o divinitate cereascæ a inspirat frumoase imnuri dinstice: acestea
øi-au adus, færæ îndoialæ, contribuflia le crearea unei aure de
noblefle deosebitæ casei suzerane. Aceastæ temæ aminteøte, într-un
mod deosebit, puterea mamelor øi a dualismului care se aflæ la
368
356
decât mama naturalæ, ea a sfârøit prin a fi omorâtæ, iar grupul
sæu, sæ fie preferat copilului din grupul rival. Mai puflin prudentæ
posibilul pentru ca acest copil, dintr-o altæ mamæ, dar din grupul
bine plasatæ la Curte: aceasta, la rândul sæu, nu a ezitat sæ facæ tot
naturalæ nu a ezitat sæ-øi încredinfleze copilul însoflitoarei mai
în timp ce cea mai micæ a reuøit sæ-i placæ prinflului. Mama
luptæ aprigæ. Cea mai în vârstæ dintre femeile Zen a avut un fiu,
Între sofliile cu numele Ji øi cele cu numele Zen s-a declanøat o
de soflii venite din Song øi reprezentând interesele familiei Zen.
copil a avut rangul de fiu principal. Dar prinflul mai avea un grup
care a avut un fiu: fiind dat de grupul sofliei principale, acest
copii de la soflia sa principalæ. I s-a trimis o nepoatæ a acesteia, cu
Qi553 cæsætorit la Lu (cu o femeie purtând numele Ji) nu a avut
copilul unei însoflitoare mai bine plasate la Curte. Un prinfl din
unei mame dupæ opinia noastræ, ea poate sæ-øi încredinfleze
ardoarea sa maternæ, de datoria pe care natura pare sæ o impunæ
principala sa reprezentantæ pe lîngæ sofl. Dezinteresându-se, în
ea acflioneazæ în interesul familiei natale, care a fæcut din ea
munceøte pentru prestigiul grupului de soflii pe care ea îl conduce,
expune pentru copilul sæu, nu o face din dragoste pentru el: ea
într-un sentiment de frustrare personalæ. Mama care luptæ øi se
sentimentul matern, este de ordin colectiv øi nu-øi are originea
maternæ s-a adæugat geloziei conjugale, dar aceastæ gelozie, ca øi
ceul a fost deschis unor femei venite din familii diferite, gelozia
nemuritoare852. Atunci când, printr-o derivaflie de uzanflæ, gine-
felul acesta soflia regelui Wen a dobândit o sutæ de fii øi o glorie
stræmoøilor acestora din urmæ, sæ fie mama a numeroøi copii: în
apropierile dintre sofl øi sofliile sale secundare, ea obfline, datoritæ
prestigiul atunci când, reglând ordinea gineceului øi favorizând
Când instituflia este respectatæ, prima soflie îøi vede crescând
fiu, celelalte se bucuræ øi astfel pot fi „înmulflifli descendenflii“851.
femininæ: atunci când una dintre femeile unui lot poligamic are un
drept scop împiedicarea geloziei materne odatæ cu gelozia
cative. Pentru a justifica poligamia suroralæ, se afirmæ cæ ea are
Obiceiurile, privitoare la acest lucru, pæstreazæ urme semnifi-
dintr-un drept direct aparflinînd, în speflæ, jurisdicfliei feminine.
o importanflæ secundaræ pe vremea când puterea maternæ rezulta
interzis sæ comunice cu el care, de fapt, cautæ adesea sæ-øi exercite
drepturi maritale (sau premaritale) asupra sofliei destinatæ fiului
sæu. Totuøi, o dispoziflie ce nu ia nici o atitudine, ræmânând în
acest caz regula ca øi în ritualurile specifice nupfliale, face ca
resturile de la masa socrului sæ fie mâncate de însoflitoare, surorile
mai mici ale sofliei. Øi tot aøa, dacæ fiul, absent, nu este chemat sæ
mænânce resturile de la masa mamei sale, partea pe care o lasæ
soflia aparfline însoflitorilor fiului, simpli figuranfli, dar figuranfli
substituifli fraflilor mai mici. Or, dupæ cum s-a væzut, dacæ tatæl
doreøte adesea sæ ia logodnica rezervatæ fiului sæu, alteori fiul îøi
însuøeøte væduva læsatæ de tatæl sæu (ce ne este prezentat, în acest
caz, ca contractând o a doua cæsætorie). Dacæ comuniunea
însoflitoarelor cu socrul, indice al vechilor drepturi matrimoniale,
se referæ la cel de-al doilea dintre cele douæ cicluri de raporturi
conjugale, ce sunt cæutate de fiecare individ, pentru a se lega de
douæ generaflii succesive, trebuie sæ credem cæ acea comuniune a
însoflitorilor cu mama soflului este o mærturie a primului ciclu al
acestor raporturi, cele ale fiului cu mama vitregæ, pentru care, se
øtie, cæ fiul mai mic poate fi chemat sæ-l înlocuiascæ pe cel mare.
Oricare ar fi valoarea acestor ræmæøifle rituale, odatæ ce ceremo-
niile, inspirate de principiul de indiviziune, au fost stabilite pentru
a pune în valoare ordinea patriarhalæ, fiul nu a mai putut fi
prezent, nici nora sæ comunice cu socrul altfel decât prin inter-
mediari sau figuranfli. Este chiar uimitor cum aranjarea ritualurilor
nu a fost inversatæ total astfel încât, sæ-i facæ sæ comunice, aøa
cum este obiceiul în Templul ancestral, pe fiu, cât øi pe însoflitorii
sæi, cu tatæl, øi pe însoflitoare, ca øi pe soflie, cu soacra. De fapt, în
spiritul nou al ceremoniei, ceea ce este important, este crearea
unei legæturi de dependenflæ între soacræ øi cea nou venitæ care,
supunîndu-i-se prin comuniune, sæ fie calificatæ pentru a purta
titlul de noræ principalæ. Ritualurile de comuniune terminate, în
timp ce socrii pæræseau sala de ceremonii, coborând treptele de la
apus, care sunt cele ale oaspeflilor, nora cobora, dimpotrivæ, pe
scærile de la ræsærit, rezervate, de obicei, stæpânului casei; ritua-
lurile spun cæ, prin aceste obiceiuri, îi era acordat apartamentul
(she) pe care avea sæ-l locuiascæ846.
Astfel primitæ de cætre pærinfli øi imediat ce ea le-a prezentat
Stræmoøilor un prim sacrificiu, sacrificiu înaintea cæruia nu
353
 355
numim noi legæturile natale. Aceste legæturi nu mai aveau decât
suficientæ pentru a explica o astfel de indiferenflæ faflæ de ceea ce
sa mamæ850. Atotputernicia maritalæ sau paternæ nu este
nu trebuie sæ facæ nici o diferenflæ între mama sa vitregæ øi prima
mamæ, pe aceastæ mamæ impusæ; tot aøa, fiul din prima cæsætorie
are ea însæøi copil)849. Fiul atribuit trebuie s-o trateze ca pe propia
copii øi-au pierdut mama naturalæ øi când mama, prin decret, nu
(ming) la diferitele soflii secundare (cel puflin atunci când aceøti
væzut tatæl de familie repartizându-øi copiii printr-un decret
rezultæ decât dintr-o hotærâre revocabilæ a tatælui. Astfel, este
øi omul devotat, atât de bine încât înrudirea cu mama nu mai
dintre tatæ øi fiu, conceputæ dupæ modelul-legæturilor dintre senior
multæ forflæ: toate legæturile de rudenie par sæ depindæ de legætura
fie øi mama fiului meu“848. Faptele nu pot fi exprimate cu mai
Încetând (prin repudiere) sæ mai fie soflia mea, ea a încetat sæ mai
care era soflia mea era, în egalæ mæsuræ, øi mama fiului meu.
Confucius, mare filozof øi el, aceastæ formulæ semnificativæ: „Cea
øi mama repudiatæ li se pare fireascæ. I se atribuie nepotului lui
mers al succesiunilor. În schimb, ruptura legæturilor dintre copil
excese al autoritæflii maritale sau paterne, dæunætoare bunului
grupul fiilor secundari. Ritualiøtii cautæ sæ se opunæ acestor
omorât, sau cæ, degradat øi el fæcea parte, de atunci înainte, din
de pietate: este adeværat cæ fiul unei mame degradate era de obicei
urmæ va deveni mama øi, faflæ de ea, fiul va trebui sæ dea dovadæ
degradeze øi sæ-øi desemneze o altæ soflie principalæ. aceasta din
la ordinul socrilor. Este suficient, de asemenea, ca el sæ te
acestui copil: este suficient ca soflul sæ te repudieze – de exemplu
naøtere unui fiu øi eøti primæ soflie, pofli sæ încetezi sæ mai fi mama
mama copilului tæu dacæ nu eøti prima soflie), atunci când dai
unui copil), dar mai mult (færæ a mai socoti faptul cæ nu eøti
suficient sæ fii primæ soflie øi ca o soflie secundaræ sæ dea naøtere
este necesar a aduce pe lume un copil pentru a avea un fiu (este
mod radical distinctæ de orice legæturæ de sânge. Nu numai cæ nu
capete un caracter de legæturæ individualæ, maternitatea devine în
asupra unui fiu succesor. Astfel, în clipa în care ea a început sæ
secundar asupra unei colectivitæfli de copii øi, în plan principal,
comandæ deflinut de socri øi sofl. Ea s-a exercitat, atunci, în plan
directæ (nu spun naturalæ), a pærut apoi sæ derive dintr-un drept de
puteau exista, se spune, nici adeværate relaflii conjugale, nici
posibilitatea de „a creøte copii“847, femeia dobândea aptitudinea
de a fi mamæ, adicæ de a avea un fiu, care sæ practice faflæ de ea
ritualuri de pietate, cæci, în ordinea patriarhalæ, mama îøi defline
puterea din calitatea sa de noræ pioasæ, aøa cum tatæl o defline pe
a sa din calitatea de fiu pios. Astfel, la fel în grupul familial o
singuræ soflie este calificatæ drept noræ principalæ, tot aøa nu poate
exista în acest grup decât o mamæ (a se înflelege mama unui fiu
principal), adicæ femeia abilitatæ sæ le dea socrilor sæi un nepot
succesor – tofli ceilalfli copii (nepofli secundari) formând, chiar øi
în ochii femeilor, pe care noi le-am numi mamele lor, un grup
indistinct de nepofli. Invers, printre tofli copiii ieøifli din acelaøi
bunic, fiul cel mai mare al nurorii principale este stæpânul care
posedæ, într-adevær, o mamæ. Fii cei mari ai nurorilor secundare
vor deveni øefii cultului acestora din urmæ; dar cum, în timpul
vieflii lor, ele nu au putut prezida ritualurile de pietate, viitorii lor
øefi de cult nu puteau sæ le trateze atunci drept mame de familie
sau, mai degrabæ, ei nu puteau s-o facæ decât în particular (si).
Acest semi-privilegiu, consecinflæ a organizærii culturale, este
calea cætre o recunoaøtere a legæturilor individuale de rudenie
între mame øi fii: astfel, el este strict limitat primilor næscufli,
care sunt favorizafli de principiul de succesiune unicæ. Fii mai
mici, în schimb, dacæ li se impun mai multe datorii faflæ de prima
soflie a tatælui lor decât faflæ de oricare altæ femeie din generaflia
mamelor, ei nu mai au nici o mamæ care sæ fie a lor. Fiu al sofliei
principale sau al primei soflii, fiul mai mic trece în spale fiului cel
mare øi nu poate fi fiu, decât cu titlul secundar. Fiu al unei soflii
secundare, el nu poate vedea în aceasta nimic mai mult decât o
mætuøæ øi nu este, pentru prima soflie, decât un fiu secundar, cu
toate cæ el trebuie s-o trateze drept mamæ, cel puflin în particular.
Acest ultim caz clarificæ semnificaflia raporturilor inifliale
dintre mamæ øi fiu precum øi evoluflia lor, sub influenfla obi-
ceiurilor feudale. Drepturile materne sunt drepturi care, posedate
cu titlul de indiviziune, de un grup de surori formând un lot de co-
soflii, au fost mai întâi exercitate de cea mai mare dintre aceste
surori, cu titlu de mamæ-decan, înainte de a-i fi atribuit, la propiu,
în calitate de soflie sau mai degrabæ noræ principalæ. Puterea
maternæ, bazatæ, la origine, pe drepturi de naturæ colectivæ dar
354
366
întâi, în timpul purificærilor prealabile, în turnul Ling, turnul
acesta dorit sæ sacrifice Cerului un învins pe care l-a gæzduit mai
atribuiau titlul de hegemon unuia dintre stræmoøii lor, ducele Mu:
pe care ei fæceau sacrificii unor ipoteze regionale ale Cerului)
øi-au constituit, puflin câte puflin, o colecflie de Înalte-Locuri sacre,
Muntele cardinal din Est885. Pe de altæ parte, seniorii din Qi (care
propriul beneficiu, un sacrificiu pe Tai shan (Shan dong),
obflinut victorii pentru Fiul Cerului, a dorit sæ celebreze, pentru
primul dintre Hegemoni, Huan din Qi (Shan dong), dupæ ce a
øi fæcând sacrificii la Înaltele-Locuri. Ele povestesc, în schimb, cæ
Cronicile datate nu aratæ nici un rege Zhou circulând în Imperiu
regele „îøi cultivæ øi îøi ræspândeøte în acelaøi timp Virtutea“884.
vânætori sezoniere, datoritæ cærora, „circulând prin Imperiu“
Tradiflia afirmæ cæ poemul se referæ la paradele celor patru mari
principate! – Augustul Cer, iatæ cæ mæ trateazæ drept fiu!“.
titlul de Fiu al Cerului. „La momentul potrivit, mæ duc în
munflii cardinali) - explicæ øi ( øi într-o manieræ caracteristicæ)
lui protecflia divinitæflilor Marilor Fluvii øi Marilor Munfli (Yo,
suzeranului – îl aratæ în rolul sæu de pacificator, atrægând asupra
poemele care ne informeazæ cel mai bine asupra prestigiului
din cele patru puncte cardinale883. Or, tocmai, unul dintre
suveranii mitici fæcând sacrificii, în anotimpul potrivit, pe munflii
referitoare la primele forme ale cultului Cerului ne aratæ pe
fæcute le hotarele barbare882. Pe de altæ parte, legendele
care amintirea ni le-a mai pæstrat, sunt legate de parade militare
Tot aøa, cazurile cele mai semnificative de sacrificii umane, pe
vânætoare, care nu se disting de atacurile împotriva barbarilor881.
legi penale au fost promulgate în cursul acelor expediflii de
hrænesc cu carne umanæ880. S-a væzut cæ, dupæ tradiflie, primele
antropomorficæ sacrificiilor care, în calitate de zeu justifliar, îl
træsæturi umane. Se poate presupune cæ el datorezæ aceastæ naturæ
naflionalæ. El este, de asemenea, singurul zeu cæruia i se atribuie
inter-feudale: este singura divinitate care este comunæ øi
este zeul juræmintelor. El este zeul tratatelor, zeul reuniunilor
mult decât orice altæ divinitate (agraræ sau ancestralæ), cæci Cerul
sunt asociafli triumfului, dar Cerul este, øi el asociat, øi chiar mai
unui sacrificiu de o splendoare excepflionalæ. Stræmoøii øi Solul
celebreazæ triumful, fie cæ prezideazæ pæcile feudale, este stæpânul
Influenflelor benefice886. În capitala regalæ (øi numai acolo,
conform cu ritulurile), trebuia sæ existe un turn Ling, despre care
nu se vorbeøte niciodatæ, færæ a fi pus în raport cu un templu
numit Ming tang. Dacæ turnul Ling este pomenit cu ocazia
triumfurilor øi ofrandelor de captivi, el este øi locul în care s-au
observat manifestæri ale voinflei cereøti. Paralel, templul Ming
tang (în care tradiflia spune cæ dinastia Zhou a særbætorit printr-un
sacrificiu triumfal, înfrângerea familiei Yin) este în acelaøi timp
locul reuniunilor interfeudale, pe care le prezideazæ Fiul Cerului
øi locul unde se cuvine sæ fie promulgate rânduielile lunare (yue
ling) care sunt valabile pentru întreg regatul887. Aceste rânduieli
au drept scop a face ca ocupafliile oamenilor sæ fie în concordanflæ
cu legile naturii, care sunt guvernate de Cer. Cerul este cel care
ordoneazæ anotimpurile, templul Ming tang fiind o Casæ a
Calendarului. Regele acflioneazæ ca Fiu al Cerului, atunci când
promulgheazæ rânduielile lunare. Pentru aceata, el trebuie sæ
circule în Casa Calendarului care este pætratæ (ca øi Pamântul) øi
orientatæ, dar care trebuie sæ fie acoperitæ cu un acoperiø circular
din paie ( ca øi Cerul). Circulaflia Fiului cerului în ming tang este
asimilatæ de tradiflie circulafliei siveranilor mitici prin Imperiu.
Amândouæ trebuie sæ fie astfel fæcute încât regele sæ promulge,
plasat la ræsærit, vremea øi rânduielile de primævaræ, la sud timpul
øi rânduielile de varæ, etc. Astfel este stabilitæ (în virtutea
credinflei chinezeøti care postuleazæ o exactæ aderenflæ a Spafliilor
øi Timpurilor) ordinea împerecheatæ a Zærilor øi a Anotimpu-
rilor888. Fiul Cerului îøi întinde asupra întregului Imperiu Virtutea
sa regulatoare, pentru cæ în casa Calendarului el guverneazæ, în
numele Cerului, cursul Timpului – dupæ ce, cu ocazia paradelor
sezoniere de vânætoare, a prezidat la sacrificiile pe care ansamblul
seniorilor confederafli le-a oferit divinitæflii garante a bunei ordine
øi a pæcii naflionale.
Stæpân unic al Calendarului, øi cu acest titlu, însufleflitor al
întregului Pæmânt chinez, aøa apare, în tradiflia dinastiei Han,
Fiul Cerului. Suntem departe de a fi siguri cæ acesta a fost rolul
sæu din cea mai îndepærtatæ antichitate. În epoca Chun Qiu, în tot
cazul, diferite seniorii nu întrebuinflau un sistem unic de calendar.
Dacæ în cronici nu sunt indicate datele dupæ un calendar regal,
aceasta se datoreazæ unei intervenflii pioase a istoricilor erei
367

ranul!“872.
împodobite, strigaræ: „Oh! aceasta nu este Cerul, nici Suve-
de un sentiment de veneraflie religioasæ în fafla acestei femei bogat
toate cæ ar fi putut fi acuzatæ de moravuri uøoare) tofli, dominafli
sa rochie de ceremonie, ea înainta cu mæreflia unui fluviu øi (cu
de fildeøi, iar la urechi îi atârnau pietre preflioase. În somptuoasa
împrumutat. Fruntea sa pærea largæ øi albæ sub pieptenii frumoøi
vremea tiranilor. Ajutafli de savantul efort al cærturarilor care,
sub domnia lor øi în beneficiul lor, au reconstituit antichitæflile
Chinei, au ajuns sæ facæ sæ fie acceptatæ ideea nouæ de Maiestate
imperialæ prezentând-o ca un atribut vechi al Fiilor Cerului,
înflelepfli autori ai civilizafliei naflionale.
I SUZERANUL, FIUL CERULUI
Cei mai buni savanfli chinezi recunosc în Zhou-li (Ritualul
dinastiei Zhou) - øi în câteva producflii de acelafli tip - opera
administratorilor utopiøti ce lucrau în serviciul familiei Han872.
Læsând erudiflilor, siguri de Critica lor, grija de a restitui, chiar øi
în detaliu, constituflia dinastiei Zhou (chiar cea a familiei Yin), voi
încerca numai sæ desprind ideea pe care, în vremea dinastiei Han,
øi-o puteau face despre un Fiu al Cerului. Dacæ, din fericire, regii
Zhou (într-o epocæ nedeterminatæ) au fost suverani aøa cum îi
reprezentau cei din dinastia Han, este totuøi foarte devreme sæ
vorbim despre aceasta aici. Aceøti regi, într-adevær, pe vremea
când începea istoria chinezæ (perioada Chun Qiu) nu au jucat
nici un rol politic. Sunt considerafli uneori drept mari stæpâni ai
unui fel de religie naflionalæ. A le atribui, cu uøurinflæ, aceastæ
funcflie principalæ, ar însemna tocmai a se læsa înøelafli de falsifi-
catorii pioøi, care au reconstruit istoria dinasticæ a antichitæflii. O
analizæ criticæ poate, cel mult, sæ desprindæ câteva antecedente ale
nofliunii tradiflionale de Fiu al Cerului, aøa cum s-a fixat ea în
vremea dinastiei Han.
În nici un moment, cronicile datate nu ne aratæ un rege Zhou
exercitând o autoritate religioasæ, care sæ-i fie proprie. Regele, ca
orice senior, posedæ Stræmoøi øi zei ai Solului. Ca øi ei, el ono-
reazæ, în calitate de fondator al familiei sale, un erou, care s-a
ilustrat în amenajarea Pæmântului. Stræmoøul familiei Zhou
poartæ titlul de Hou-zi (Prinflul Mei), Seniorul recoltelor.
Descendenflii sæi, investifli cu acelaøi titlu, continuæ opera sa. în
fiecare an, ei desacralizeazæ pæmântul printr-o primæ aræturæ; în
fiecare an, prezideazæ særbætoarea recoltelor. Øefii celor mai mici
seniorii au aceleaøi datorii. – Cronicile, în schimb, lasæ sæ se
întrevadæ anumite træsæturi ale autoritæflii morale, care pare
364
360
avea nevoie de perucæ, o bogatæ coafuræ ornatæ cu pær
puflinæ admiraflie øi respect atunci când venea, purtând, ea care nu
statura impozantæ871. O altæ doamnæ, Xuan Jiang, nu merita mai
prin prezenfla lor pe fericitul senior al acestei frumoase femei cu
poetul strigæ oamenilor sæ se retragæ imediat øi sæ nu-l plictiseascæ
sprâncenele sale asemænætoare antenelor viermilor de mætase,
seminflelor de bostan, fruntea sa largæ ca cea a greierilor,
ca fardul, gâtul sæu subflire ca un vierme, dinflii sæi asemænætori
cu degetele sale delicate ca niøte tinere vlæstare, cu piele sa albæ
emoflie pe care o trezeøte frumuseflea. Când Zhuang Jiang apare
nu s-au schimbat de loc nici metaforele poeflilor, nici genul de
fizice ale vechilor chinezi, ne aratæ, cel puflin, cæ, din antichitate,
teme care, dacæ nu oferæ nici o informaflie asupra træsæturilor
înalta nobilime, este cel al lui Zhuang Jiang. El este fæcut din
Portretul cel mai prestigios, ce ne-a fost læsat despre o doamnæ din
ritualæ øi din flinutæ frumoasæ. În aceasta constæ autoritatea sa.
înzestrat cu o feudæ870. Virtutea femeii este fæcutæ din modestie
care se cuvine, atunci când o prinflesæ vorbeøte unui senior
prinflesei Nan-ze, el s-a desemnat cu ajutorul prenumelui personal
a admis, niciodatæ, cæ ar fi greøit. Este adeværat cæ, adresându-se
cæ s-a dus sæ facæ o vizitæ unei femei de moravuri uøoare. El nu
sæi. De asemenea, numai câfliva ræuvoitori l-au acuzat pe filozof
putut auzi de douæ ori sunetul de jad al bræflærilor øi al cerceilor
perdele, ræspunsese, dupæ ritual, salutând de douæ ori, cæci s-a
cætre nord, aøa cum se cuvine sæ facæ un supus. Nan-ze, dupæ
draperiilor“. Odatæ ce a intrat pe uøæ, el s-a prosternat, cu fafla
nemulflumit. Nan-ze, într-adevær, l-a primit „ascunsæ, în spatele
Confucius. Înfleleptul nu a ezitat øi nu a avut de ce sæ fie
acest frate sæ vinæ la curtea sa)869, a dorit sæ primeascæ vizita lui
culca cu fratele sæu (soflul, „pentru a-i face pe plac“, a cerut ca
Prunflesa Nan-ze, pe care flæranii o numeau scroafæ pentru cæ se
paøii868. Atâta timp cât pæstra eticheta, orice i se putea ierta.
aøtepta, ca sæ iasæ, ordinul guvernantei care trebuia sæ-i îndrepte
grijæ sæ poarte o luminæ867. Chiar bætrânæ, dacæ casa lua foc, ea
era rezervatæ partea dreaptæ) sæ n-o poatæ atinge. Noaptea, avea
partea stângæ a drumului, astfel încât nici un bærbat (acestora le
acoperitæ cu un voal øi însoflitæ de o guvernantæ. Ea mergea pe
O soflie preocupatæ de prestigiul sæu era atentæ sæ nu iasæ decât
rival, în furia victoriei sale, i-a expus corpul în piafla publicæ,
contrar regulilor pudoarei øi ale dreptului853.
Copilul a fost omorât, dar mama a ieøit din încurcæturæ. Se
vede cæ, în fondul sæu, maternitatea ræmâne de esenflæ colectivæ,
dar cæ un fiu nu reprezintæ, pentru mamele sale, sau chiar pentru
mama sa, nimic mai mult decât un principiu de prestigiu.
Aceste moravuri reprezintæ unul din faptele care au contri-
buit cel mai mult la menflinerea jurisdicfliei feminine. Principiu de
influenflæ, copilul, fatæ sau bæiat, este destina la contractarea unei
alianfle pentru familia tatælui sæu. Or, se pare cæ mamele (øi
pærinflii materni) au jucat din toate timpurile un rol decisiv în
educarea øi cæsætoria copiilor. Din toate timpurile, mamele au
fæcut eforturi pentru ca fii lor sæ-øi ia soflii din propia lor familie.
Ele au reuøit, færæ îndoialæ, sæ pæstreze acest obicei strævechi,
favorabil puterii feminine, pentru cæ, chiar øi în vremurile în care
taflii reuøiseræ sæ-øi înfeudeze fii, fetele, crescute în gineceu,
ræmâneau sub dependenfla mamelor lor. Or, în mod normal, un
bæiat nu dobândeøte un lot de soflii decât contra unei compensaflii,
atunci când el are surori de dat fraflilor viitoarei sal soflii. Stæpâne
pe cæsætoria fiicelor lor, mamele erau stæpâne øi pe cæsætoria fiilor
lor øi pe alegerea nurorilor. Ele cæutau sæ introducæ pe lângæ fiii
lor pe ficele propiilor lor frafli care le numeau deja mætuøi (gu =
soacre)854. Acest obicei, apærat cu toatæ forfla, stæ mærturie asupra
totalei puteri, a soacrei asupra nurorii. Se vede, pe de altæ parte,
cæ, nurorile øi soacrele, formând un fel de dinastie femininæ,
ataøatæ aceloraøi interese stræine, masa de soflii constituia, în
fiecare familie, un grup compact, bine înarmat pentru a apæra
drepturile tradiflionale ale jurisdicfliei feminine. Faflæ de grupul
sotiilor, descendenflii masculini, divizafli de rivalitatea opunând
douæ generaflii succesive, aveau, pentru a-øi pune în valoare
øansele un mijloc unic: sæ rupæ omogenitatea grupului feminin. În
acest scop, ei îøi dædeau toatæ silinfla, violând regula cæsætoriei
unice, sæ introducæ în gineceu loturi succesive de soflii, venite din
familii diferite. Succesele acestei tactici masculine nu au putut
deveni decisive. Împotriva tatælui, fiul poate adesea sæ se sprijine
pe mamæ øi pe rudele materne; împotriva mamei, atunci când
tatæl lipseøte, fiul nu poate gæsi decât un sprijin care l-ar ruina,
cæci el nu are prestigiu, decât dacæ prestigiul matern ræmâne
357
 359
preflul plætit pentru a izola femeile øi tot ceea ce era legat de ele.
comune866. Aceste jocuri libertine (de altfel, sfârøite prost) aratæ
împreunæ departe de frumoasa lor, una din hainele prietenei lor
încât, fiecæruia dintre ei, îi plæcea sæ poarte, atunci când se aflau
Chen599 øi cei doi miniøtri ai sæi- atât de legafli prin afecfliune
ajungeau sæ frecventeze aceeaøi metresæ: astfel, acest prinfl din
se mai legau prietenii între bærbafli, de exemplu atunci când
fleseau, de obicei, intrigile øi conjurafliile865. Tot aici, câte odatæ,
deghizafli cum se cuvine. De altfel, la adæpostul gineceurilor se
haine bærbæteøti, cæci se mai întâmplæ sæ mai fie primifli unii
aici; bærbaflii nu pot pætrunde niciodatæ864, cel puflin îmbræcafli în
øef al eunucilor, este însærcinat cu paza ei. Femeile nu pot ieøi de
Mai trebuie ca uøa acesteia sæ fie „cu grijæ închisæ“. Portarul, un
Locuinfla femeilor trebuie sæ fie plasatæ cât mai departe de stradæ.
recluziune apare ca principiul însuøi al dreptului feminin.
sporeøte decât petrecându-øi viafla izolatæ în gineceu. Aceastæ moraliøti, nici acfliunea guvernærii.
prestigiu øi toatæ puterea sa, o femeie nu le dobândeøte øi nu le moravuri faflæ de care nu sunt stræine, nici propaganda anumitor
cæreia nici o putere din familie nu i se poate opune. Dar, întregul care, de acum înainte, se precipitæ, se însofleøte de o reformæ de
ea este, odatæ ce moartea a eliberat-o de soflul sæu, o mamæ-reginæ, parte, o reclasare a societæflii, care pare schiflatæ de mult timp, dar
cu multæ stiinflæ, viafla sexualæ. Supusæ pe vremea când era noræ, se combinæ elemente de origine øi de destine diferite. Pe de altæ
dobândeascæ asupra soflului øi a fiilor atunci când le organizeazæ, decât ideea nouæ, pe care øi-o fæceau atunci despre Suveran: în ea
prestigiul rudelor sale øi de autoritatea pe care ea øtie s-o acestei miøcæri. Nimic nu se bucuræ, poate, de mai mult interes,
la ceremoniile din Templul ancestral863. Puterea sa depinde de sæ mæ limitez la indicarea punctelor de plecare principale ale
egala soflului, plasatæ pe acelaøi rang în recepfliile de la curte sau societæflii-foarte importantæ, dar insuficient cunoscutæ. Ar trebui
în muncile de femeie; dar ea este „doamna“ gineceului. Este
pe soflul sæu de „senior“; ea trebuie sæ fie supusæ øi îndemânaticæ
F
ondærii Imperiului îi corespunde o transformare a

pe favoritul sæu „sæ facæ daruri“862. Mama de familie îl trateazæ

a distribuit toate bogæfliile sale, dar færæ succes: væduva l-a ajutat
plæcut øi care „se purta urât“. Ducele Zhao avea o ceatæ, cæreia i-
beneficiul sæu pe celælalt nepot al ei, ducele Zhao, mai puflin
cu abilitate în tot cazul, cæci væduva a decis sæ-l omoare în
remarcându-l, a dorit sæ øi-l facæ amant. Se spune cæ el a refuzat,
asemenea, cele mai bune sentimente familiale. Bunica sa,
Zhao din Song610, era bine fæcut øi avea un ten frumos. Avea, de
Vai de fiul cæruia ele îi opun un favorit! Bao, fratele ducelui
toare861, atât de mare este solidaritatea grupurilor feminine).
favoritele (recrutate adesea prin strædaniile propiilor sale însofli- începutul erei imperiale
fiului, dupæ ce îl condusese øi pe cel al soflului. Ele procuræ CARTEA A PATRA: Societatea la

intact855. Primând, în timpul vieflii soflului, prin autoritatea

maritalæ, autoritatea maternæ se regæseøte în toatæ plenitudinea,
nelimitatæ, necondiflionatæ, atunci când soflia are øansa de a supra-
vieflui øi capætæ rangul de væduvæ moøtenitoare. Independenfla
familiei agnatice øi dreptul patriarhal nu s-ar fi putut, pe deplin,
stabili decât dacæ obiceiul sacrificiului primelor soflii ar fi
triumfat, la rândul sæu. Dar, dimpotrivæ, væduvele sunt cele care
se stræduie sæ deturneze asupra altcuiva responsabilitæflile doliului,
øi de obicei sofliile secundare sunt cele care servesc drept victime
substituite856. În mai multe rânduri ale istoriei lor, chinezii vor
încerca sæ evite aceastæ crizæ pe care o provoacæ trecerea puterii
familiale în mâinile unei væduve moøtenitoare; de exemplu,
gândindu-se sæ sacrifice în avans mama, imediat ce fiul
dobândeøte rangul de moøtenitor857. Dar, în epoca feudalæ, soflii
se limitau la a folosi øiretlicuri cu sofliile lor, puteri rivale, pentru
a le stoarce juræmântul cæ-i vor urma în mormânt. Se întâmpla
chiar ca, nemulflumitæ de a fi supraviefluit øi de a se fi aflat în
fruntea familiei, væduva moøtenitoare sæ afiøeze pretenflia de a
avea un mormânt independent øi sæ se facæ urmatæ aici de iubitul
sæu favorit858. Desfrâul øi excesele væduvelor nobile reprezintæ
una dintre marile teme ale cronicilor chinezeøti. Dacæ o punem
alæturi de o altæ temæ, egalæ în importanflæ, cea a abuzurilor øi
jafurilor favoritelor, vom vedea ceea ce, chiar øi în orânduirea
feudalæ atât de favorabilæ bærbaflilor, a ræmas fundamentul stabil
al jurisdicfliei feminine859. Îmbogæflitæ prin cadourile fæcute de sofl
sofliilor pe care, ca stæpânæ a gineceului, le lasæ sæ se apropie de
el, prima soflie, dacæ rezistæ øi øtie sæ-øi conducæ însoflitoarele,
sfârøeøte prin a dobândi o putere financiaræ care contrabalanseazæ
puterea de comandæ a soflului. Puterea acestuia se sprijinæ pe
posesia unui lot de pæmânt øi a statuilor pæstrate în templul
ancestral. Oricât de prost informafli am fi asupra aspectului
economic al organizærii familiale, se pare cæ femeile deflineau, sub
forma unor paruri, pietre de jad, perle, bijuterii, o avere la fel de
importantæ, dar mai mobilæ øi mai bine adaptatæ unei întrebuinflæri
fructoase în cursul luptelor de influenflæ. Atunci când în Qi, casa
princiaræ s-a væzut ameninflatæ de o familie vasalæ, a cærei avere
era în creøtere, numai intervenflia unei væduve nobile a putut
restabili ordinea averilor860. Væduvele nobile conduceau gineceul
358
Capitolul I
Îmåratul
P rimul Împærat, Qin Shi Huang di, aparflinea unei
mari case seniorale, cea a familiei Qin. În schimb, Gao zi, care a
restabilit, în beneficiul familiei Han, unitatea imperialæ amenin-
flatæ, chiar de la moartea întemeietorului ei, era un om ce provenea
chiar din popor. – În senioria Qin, odatæ cu reglementærile
atribuite (359) lui Wei-yang, legistul ducelui Xiao, apæruse o
concepflie nouæ asupra Prinflului øi a drepturilor sale. Qin Shi
Huang di, ca øi ducele Xiao øi câfliva potentafli din aceeaøi
perioadæ, a fost calificat drept tiran. I se reproøeazæ faptul de a fi
guvernat cu ajutorul pedepselor, adicæ abuzând de procesele de
lesmajestate. Într-adevær, la baza noii ordini, pe care el dorea s-o
stabileascæ, se afla ideea Maiestæflii proprie persoanei imperiale. –
Cei din familia Han au apærut ca restauratori ai vechii ordini. Ei
pretindeau cæ pun capæt epocii tiraniei. Dinastie nouæ, care
regæseøte vechile izvoare ale dreptului, a dorit sæ se vadæ în ea
continuatoarea celor trei dinastii regale øi succesoarea adevæ-
raflilor Zhou. Øi-a bazat puterea pe Prestigiul specific Fiilor
Cerului. Dar, chiar dacæ s-au prefæcut cæ pæstreazæ øefului Statului
aparenflele unui simplu suveran, au purtat, totuøi, titlul imperial,
pe care l-a creat Shi Huang-di. Ca øi acesta, au alimentat, cu
ajutorul unor practici mai mult sau mai puflin noi, Maiestatea
Împæratului. Totuøi, preocupafli sæ aparæ ca niøte novatori, s-au
stræduit sæ încorporeze în nofliunea de Fiu al Cerului elementele
constitutive ale ideii de Maiestate. Înflelegeau sæ profite de o
dublæ moøtenire øi nu disprefluiau deloc autoritatea imaginatæ în
363
 369
la care Împæræteasa (poate în secret, în harem) ar fi trebuit sæ
cæ Împæratul a prezidat, în persoanæ øi în mod public, un sacrificiu
a inovat nimic fæcând sacrificii Terrei, inovaflia a constat în faptul
væduvelor nobile897. Este mai înflelept sæ admitem cæ, dacæ el nu
prea mult prestigiu împæræteselor øi prea multæ autoritate
duallismul religios, le-ar fi reprezentat pentru Stat acordându-se
cel mai bine pericolele pe care dualismul politic, sprijinit pe
Suveranei Terra, este unul dintre monarhii chinezi care au simflit
cu bucatæ. Împæratul Wu, prezentat ca fiind creatorul cultului
învæflaflii chinezi øi, dupæ ei, occidentali) cæ ei l-au inventat bucatæ
principiul unui dualism religios. Este greu de crezut (aøa cum vor
timpul dinastiei Han. Ele dovedesc cel puflin cæ aceøtia au acceptat
Augustului Cer896. Aceste texte aparflin unor opere modificate în
rugæciune sau de juræminte, Suverana Terra se opunea deja
reprezentarea antropomorficæ a Cerului. În aceste texte vechi de
solului chinez sæ fie veche, tot aøa cum este, cu siguranflæ, veche
Este posibil ca aceastæ concepflie antropomorficæ a divinitæflii
erei noastre, Pæmântul era reprezentat de o statuie femininæ895.
nedeterminatæ, dar cu siguranflæ anterioaræ secolului al VII-lea al
pentru Cer era fæcut în periferia sudicæ. Încæ dintr-o epocæ
care fusese construit mai înainte la Fen-yin (Shan xi): sacrificiul
ridicat, în periferia nordicæ a capitalei, un altar al Pæmântului
Cerului-Suveran894. Împæratul Cheng (31 î.H.) a pus sæ fie
intenflia cæ acest sacrificiu a fost pandantul Sacrificiului fæcut
Terra, denumitæ „mamæ opulentæ“, marcând în mod expres
el a fæcut (îmbræcat în haine galbene) un sacrificiu Suveranei
timpul cæruia Împæratul Wu s-a hotærât sæ inaugureze o nouæ eræ,
mod miraculos de cætre mama sa893. În cursul acelui an 113, în
au acreditat ideea cæ fondatorul lor, Gao zi, fusese conceput în
raflii Han s-au prezentat chinezilor ca Fii ai Cerului desævârøifli. Ei
era pusæ în seama energiilor specifice Pæmântului-Mamæ. Împæ-
încæ o parte din respectul, pe care ea îl merita, pe vremea în care
emblema Soarelui øi care este Fiul Cerului, regina mai pæstreazæ
capabilæ sæ conserve viafla în seminfle. Faflæ de rege, care posedæ
fecunditæfli terestre. Chiar Zhou li admite cæ regina este singura
simplæ oglindæ, dar care este, prin excelenflæ, rezervorul oricærei
drept emblemæ Luna, în care savanflii nu vor sæ vadæ decât o
baza puterii conducætorului, tatæ øi mamæ a poporului. Regina are
o rugæciune menitæ sæ-i asigure imortalitatea sau cel puflin sæ
trezeascæ în persoana sa Maiestatea specificæ unui Împærat; dar,
pe de altæ parte, simbolul ceremoniilor fong øi shan este destul de
limpede pentru a aræta cæ, însuøindu-øi beneficiul acestor ritualuri
conjugate, împæratul cautæ, în egalæ mæsuræ, sæ completeze, prin
anexarea virtuflilor ce sunt dobândite prin oficierea în onoarea
Pæmântului, prestigiul specific al unui Fiu al Cerului. Tot aøa
împæræteasa Wu Zuo-tian din familia Tang a înfleles foarte bine
tradiflia religioasæ atunci când a folosit-o, inversând rolurile, spre
marele scandal al învæflaflilor, øi a ajuns sæ prezideze singuræ dubla
ceremonie (695), flinând locul Împæratului. Ea a reuøit mai întâi
(666) sæ se facæ însærcinatæ numai cu sacrificiul shan pe care l-a
fæcut, punându-se în fruntea întregului harem, în timp ce soflul sæu
s-a limitat la îndeplinirea ritualului fong905.
S-a væzut mai sus cæ întreaga istorie a celebrærii sacrificiului
fong de cætre împæratul Wu din dinastia Han este legatæ de cea
pregætirii unui calendar care sæ-i fie pe plac noii dinastii. Numai
în 113 (anul sacrificiului Terrei Suverane) a pus efectiv stæpânire,
în numele familiei Han, pe Imperiu, în calitate de Fiul al Cerului.
In acel an, întra-adevær, el a acordat un fief unuia dintre descen-
denflii familiei Zhou, pentru ca, în interiorul acestui teritoriu, sæ
poatæ fi continuate tradifliile religioase ale dinastiei în declin de
acum înainte (dacæ el nu a fæcut acest lucru în favoarea dinastiilor
perimate mai de mult, aceasta se datoreazæ faptului cæ nu
ræmâneau nimic din ele)906. Tot în acel an, „Fiul Cerului a fæcut,
pentru prima oaræ, o inspecflie“ a Imperiului începând cu partea
de Est øi muntele Dai shan: un recensæmânt al Locurilor – sfinte
de pare cæ a fost fæcut odatæ cu acestæ inspecflie, amândouæ
echivalând cu o adeværatæ luare în posesie. La sfârøitul aceluiaøi
an, solstifliul de iarnæ cæzând în dimineafla primei zile, s-au gândit
sæ instituie era nouæ øi sæ facæ ca numerotarea anilor sæ fie reluatæ
de la început907. Dar sacrificiul fong a trebuit sæ fie întârziat
pânæ în anul 110, ca urmare a ræzboiului purtat împotriva flinu-
turilor Nan-yue (Sud – Est). El a avut loc dupæ o nouæ inspecflie
øi odatæ ceremonia terminatæ, Împæratul se duse sæ flinæ un sfat în
Ming tang (Casa Calendarului) sau mai degrabæ pe amplasa-
mentul prezumtiv al unui vechi Ming tang. Dar o Casæ a
Calendarului a fost construitæ øi inauguratæ în 106 cu ocazia celei
de-a doua ceremonii fong, celebratæ de împæratul Wu.908. În ziua
372
384
este singurul responsabil. Maiesttea Împæratului este limitatæ din
El este responsabil de fericirea supuøilor sæi, øi, în principiu, el
altfel administraflia sa nu este nici echitabilæ, nici binefæcætoare.
poporului øi deasupra prinflilor øi regilor“, trebuie sæ fie virtuos,
Împæratul, ocupând „un post de încredere deasupra mulflimii
moralæ.
într-o concepflie care se prezintæ în afara unei teorii de puræ
domnescaæ ordinea moralæ: iatæ câte elemente mistice mai ræmân
ræmânea pasiv, atâta timp cât Suveranul era în mæsuræ sæ facæ sæ
ordinea Universului nu putea fi nicicum tulburatæ, iar Cerul
soi de „reproø“ exprimat de divinitatea supremæ. Dar, în fapt,
demnitatea religioasæ a Cerului, cæ o calamitate în naturæ era un
Se admitea, cel mult, pentru a salva, în retorica constituflionalæ,
subordonat. Maiestatea imperialæ ræmâne în fapt puterea primæ.
de Împærat øi de Cer, acesta din urmæ nu are decât un rol
este strâns solidaræ950. În acest soi de corp guvernamental, format
irezistibil) o bunæ conduitæ universalæ, cu care buna ordine fizicæ
determinæ (mereu printr-un efect imediat datorat unui ascendent
Depozitar al tuturor energiilor morale (øi nu mistice), Împæratul
absentæ, ci transpusæ: ea trece din planul mistic în planul moral.
aceastæ concepflie, ideea Maiestæflii proprii Suveranului nu este
menflinând ordinea lumii, a doua menflinând ordinea societæflii. În
øi amândouæ într-o manieræ binevoitoare, asupra poporului, prima
acfliunea Cerului øi cea a Împæratului se exercitau în mod paralel,
i-a scos din încurcæturæ. Ea admitea, ca principiu fundamental, cæ
O teorie sincreticæ (care a fost cu deosebire opera literaflilor),
care o presupune cea mai redusæ dintre tehnicile administrative.
cu voinfla atotputernicæ a unui despot, o justificare a imixtiunii, pe
deci, obligatæ sæ caute, în afara unei idei asupra statului identificat
poate acomoda cu o teorie a bunului plac. Dinastia Han a fost,
Autocratului, care exclude orice posibilitate de capriciu, nu se
presupune respectarea practicilor cutumiere, nici maiestatea
arbitrariul despotului. Or, nici prestigiul Fiului Cerului, care
simplæ cæutare a cazurilor de maiestate, ei øi-au sprijinit legea pe
cauzele acestui eøec. Confruntând practica administrativæ cu o
doctrinei guvernamentale confirmæ eøecul teoriei legiøtilor øi artæ
ca ei sæ-l hræneascæ øi sæ-l guverneze“949. Aceastæ inversare a
cæ Cerul îi stabileøte pe Prinfli „în favoarea Poporului“ øi „pentru
(Cæpcæuna Morflii, Patroana Nemuririi) pe toate Zânele nepri-
hænite (yu nu), øi ciocænind, ori de câte ori are chef, chiar la uøa
Suveranului Din Înalturi. Ar fi indiscret din partea noastræ sæ ne
întrebæm dacæ împæraflii au gustat, ca øi asceflii, din beflia
dezbaterilor magice altfel decât ascultându-le cæutate de cætre
poeflii însærcinafli cu cântatele oficiale sau decât væzându-le
reprezentate în acele apoteoze din Opere, în care figura un întreg
alai de jonglori øi balerine. Este important sæ notæm cæ, alimentatæ
de vise mistice øi glorificatæ de artæ, puterea atribuitæ Împæratului
autocrat este identicæ cu puterea de interpretare, pe care ascetul
cautæ s-o obflinæ. Shi Huang-di dorea sæ fie asemænætor Oamenilor
Adeværafli care „intræ în apæ færæ a se uda, în foc færæ a se arde øi
care pot urca deasupra norilor øi a ceflurilor“943; acesta este într-
adevær programul iniflial, acestea sunt primele încercæri ale
puterii, pe care le propune asceza taoistæ, moøtenitoarea unui
antic øamanism. Marele scop este de „a deveni etern ca øi Cerul
øi Pæmântul“944. El este atins odatæ ce Ascetul se bucuræ atunci
de o putere totalæ, necondiflionatæ, care nu are alt principiu decât
propria sa voinflæ øi care i-ar permite, de exemplu, dacæ ar dori-o,
sæ inverseze, dupæ voinfla sa, ordinea anotimpurilor945. Dar,
suveranul, ca øi ascetul, nu este stæpânul Universului decât pentru
cæ ræmâne stæpân pe el însuøi. Nu poate avea capricii, dacæ
doreøte sæ ræmânæ o putere puræ.
Domneøte deci færæ intervenflie arbitraræ; guverneazæ færæ
imixtiune administrativæ, læsându-i pe ceilalfli sæ acflioneze – ceea
nu înseamnæ cæ nu comandæ. Comandæ, din contræ, totul øi în cel
mai mic detaliu, dar færæ s-øi uza puterea prin cel mai mic act
particular. Atâta timp cât voinfla sa este în perfect acord cu
ordinea universalæ, acfliunile tuturor fiinflelor, prin efectul imediat
al unui ascendent irezistibil, se potrivesc de la sine, ca øi jocurile
unui vis, cu cele mai mici miøcæri ale dorinflei sale profunde. El
nu se face ascultat prin intermediul subaltermilor sau prin efectul
regulamentelor. Este de ajuns ca el sæ fie un Om mare, un Om
adeværat: puterea care se aflæ în el, concentratæ, în stare puræ,
determinæ, ca printr-un curent subtil de inducflie, o convergenflæ
unanimæ a dorinflelor øi a acfliunilor. Voinfla imperialæ se întinde
asupra întregului Imperiu, iar Imperiul øi lumea nu existæ decât
pentru a povesti gloria autocratului.
381
 371
victorie904. Celebrând marele sæu sacrificiu, împæratul Wu adresæ
stivuite în piramidæ øi a unei pietre înalte ridicatæ în semn de
Dimpotrivæ, cuvântul fong dæ dubla idee a unui dâmb de pietre
jocurile inaugurale ale anului precum un pæmânt afânat903.
înrudeøte cu rang, a sacrifica, a ceda, dar) care evocæ unul dintre
calificatæ drept rang cuvânt a cærei scriere ca øi pronunflie se
forma unui posterior uman. Movila în formæ de tîrtiflæ (shui) este
Fen-yin, în onoarea Suveranei Terra, cæ amplasamentul ales avea
eleøteu înconjurând un dâmb. Øtim, pentru cereminiile fæcute la
Pæmântului. Acesta este fæcut pe o movilæ joasæ, în mijlocul unui
condiflie prealabilæ a sacrificiului fong, este un sacrificiu fæcut
dar, uneori la fel de bine, poate fi sacrificat902. Sacrificiul shan,
din grupul sofliei øi este adesea desemnat tutorele fiului succesor,
începe prin a o ceda unui herald dinastic – ce este luat, se pare,
care un suveran, înainte de a-øi asuma pentru el însuøi, puterea,
fost deja explicatæ: acest ultim termen desemneazæ actul prin
cuvântului yang (= a expulza øi a ceda) a cærei valoare anticæ a
shan. Cuvântul shan este, dupæ tradiflia chinezæ, echivalentul
în persoanæ (dar însoflit de un secund) este precedat de sacrificiul
fæcut Cerului (fong) fæcut în vârful unui pisc de cætre Împæratul
moniei. Este vorba despre o cereminie dublæ, în care sacrificiul
familiei, dualismul se mai regæseøte øi în aspectul religios al cere-
luminæ persistenfla dualismului în organizarea statului øi a
Dacæ dedesubturile politice ale sacrificiului fong scot la
ispæøit victoria.
triumful familiei Han asupra barbarilor, în timp ce celælalt øi-a
pofida familiei Ho, dintre care, unul dintre membri, asigurase
întreaga autoritate a unei væduve moøtenitoare: ea a exercitat-o în
dupæ moartea acestui succesor al împæratului Wu (74), de
nepoata lui Hu Guang, cæsætoritæ cu împæratul Zhao, dispunea
noul sæu moøtenitor, a fost Hu Guang, fratele lui Ho qiu-pin. Or,
dintre regenflii desemnafli de împæratul Wu pentru a-l proteja pe
care a cæzut mai târziu împæræteasa Wei øi fiul sæu) principalul
fapte sunt cu atât mai semnificative cu cât (cu toatæ dizgraflia în
istoricilor aratæ limpede cæ el a fost victima acestora901. Aceste
sæu) a murit în mod misterios în urma sacrificiilor: expresiile
îl urca în carul sæu øi pe care îl iubea la fel cum îl iubise øi pe tatæl
tocmai propriul fiu al lui Hu qiu-ping. Acesta (pe care suveranul
împæratul Wu în ascensiunea muntelui Tai shan, în 110, sæ fie
oficieze. Tactica împæræteselor ambiflioase, aøa cum a fost
împæræteasa Wu Zuo-tian, din dinastia Tang (684 – 704), a fost
de a cere mai întâi sæ i se acorde prestigiul de a prezida sacrificiile
fæcute Pæmântului, înainte de a-øi însuøi øi pe dreptul de a face
sacrificii Cerului898. Interpretarea cea mai probabilæ a sacrifi-
ciului fæcut Pæmântului, inaugurat de împæratul Wu, este cæ a
fost fæcut în intenflia de a-l face pe Fiul Cerului sæ beneficieze
singur de prestigiul religios, care a aparflinut, færæ îndoialæ,
reginelor, în calitate de oficiante ale unui cult feminin al
Pæmântului, cæruia ritualurile i-au mascat importanfla.
Acestæ interpretare este în perfectæ concordanflæ cu aceea
care se cuvine s-o acordæm sacrificiilor fong øi shan, inaugurate
de acelaøi împærat Wu. Istoria acestor sacrificii pare sæ fie mult
mai complicatæ decât se afirmæ în mod obiønuit. Pentru ei încæ,
este imposibil de crezut într-o inovaflie completæ. Datele tradi-
flionale utilizate de dinastia Han, pentru a conferi acestei cere-
monii valoarea unui act religios suprem, lasæ sæ se întrevadæ cæ
ele se referæ la ritualuri antice ce sunt în raport cu serbærile
triumfului. În antecedentele mitice ale sacriciului fong, este
vorba, pe ansamblu, de marcarea unei luæri în posesie øi de o ispæ-
øire a consecinflelor unei victorii. Or, sacrificiul fong al împæra-
tului Wu a fost fæcut pe Tai shan, Muntele cardinal de la Est, chiar
în momentul în care acest suveran dorea sæ asigure imperiul
familiei Han în toate provinciile orientale ale Chinei. Primul
Împærat, care a fost, în egalæ mæsuræ øi primul cuceritor al Chinei
orientale, fæcuse ascensiunea muntelui Tai shan (219) dar istoricii
dinastiei Han flin sæ ne spunæ (iar povestirile lor marcheazæ câteva
piedici) cæ Shi Huang-di nu a ajuns sæ facæ sacrificiul899. Un
sacrificiu ratat se întoarce asupra înfumuratului oficiant: moartea
prematuræ (210) a primului Împærat a avut loc în cursul unei noi
inspecflii în teritoriile orientale. Împæratul Wu a reuøit, dupæ multe
ezitæri, sæ facæ sacrificiul fong pe muntele Tai shan (110), dar, cu
puflin timp înainte (în 119), generalul sæu preferat, Ho k’in-p’ing,
dupæ ce a capturat optzeci de comandanfli barbari, pentru a intra
în mod triumfal în posesia regiunii lor, celebrase pe munflii Lang-
kin-siu øi Hou-yen, sacrificiile fong øi shan900. Ho Qiu-p’ing era
nepotul împærætesei Wei, al cærei frate era comandantul forflelor
chineze øi care era mama moøtenitorul desemnat de împæratul
Wu. S-a întâmplat ca singurul personaj admis sæ-l, însofleascæ pe
370
382
au elaborat o teorie asupra Prinflului, conceput, nu ca pæstrætorul
ficând bunul plac al cuceritorului prin calitatea sa de civilizator,
cæpætau figura unor legislatori. Juriøtii pe care ei îi foloseau, justi-
privat, tiranii, împunând dupæ bunul lor plac reglementæri,
care erau în afara obiceiurilor feudale øi formau un domeniu
izbânda asupra barbarilor øi a naturii, asupraa pæmânturilor lor
judecætoreascæ. Pe de altæ parte, în regiunile noi dobândite prin
vremea ræzboaielor cât øi de pace, era inclusæ øi oarecare putere
oarecare idee de stat. În atribufliile Suzeranului, conducætor atât pe
dar denaturând doctrina misticæ, au încercat sæ instaureze o
Pe vremea Tiranilor, legiøtii, utilizând nofliunea de Maiestate,
o administraflie de stat. Nu existæ stat.
egalul sæu. Peste Imperiu existæ Autocratul. Nu existæ loc pentru
orice conducætor preafericit al unei secte mistice poate deveni
poate defline o autoritate susceptibilæ sæ se opunæ autoritæflii sale,
fafla Maiestæflii sale. Dar, dacæ de aici înainte nici un vasal nu
de supuøii sæi, nici de domeniul sæu. Totul este praf øi pulbere în
personalæ øi de ordin total. Nimic nu-l mai leagæ pe Împærat, nici
în schimb, netransmisibilæ, cæci ea este în acelaøi timp øi strict
nu mai constituie subiectul nici celei mai mici diminuæri, devine,
Universului. Autoritatea cu care Suveranul se aflæ investit, dacæ
mult decât o proiecflie în lumea idealæ a stæpânului real al
ranului Ceresc, în aøa mæsuræ încât, acesta nu este nimic mai
misticii, el se aflæ identificat sau mai degrabæ substituit Suve-
face cu adeværat figuræ de Suveran, cæci, prin puterea magiei øi a
mobilæ), dar nu o administraflie, nici un stat. Invers, autocratul
De acum înainte, poate exista o ierarhie (mai mult sau mai puflin
puterii sale, cæci orice imperium, chiar øi delegat, ræmâne întreg.
condiflia periculoasæ chiar de a-øi delega principiul însuøi al
unei ierarhi, el are posibilitatea de a-øi ræspândi autoritatea, dar cu
muniune cu fidelii sæi, sæ-l împartæ cu ei. Suzeran aflat în fruntea
sæ-øi reînoiascæ acest Prestigiu, trebuie în egalæ mæsuræ, în co-
delegat uman al Cerului, dar, în toate ceremoniile, în care trebuie
element de slæbiciune. Cultul tradiflional ne aratæ în el pe un
prestigiu care, atunci când îøi exercitæ puterea, comportæ un
În calitate de Fiu al Cerului, Împæratul este investit cu un
III DOCTINA CONSTITUŒIONALÅ
drepturilor cutumiere a cæror respectare menfline pacea, ci ca
liberul autor al Legilor, care creazæ din orice lucru civilizaflia946.
În lumea în care træiau legiøtii øi în care domnea, împreunæ cu
spiritul militar, gustul pentru nou, autoritatea princiaræ a pærut sæ
se exprime, înainte de toate, prin promulgarea unui cod penal,
ideea de lege opunându-se strict ideii de obicei øi aliniindu-se
credinflei cæ civilizaflia se impune prin forflæ. Codul a fost consi-
derat ca baza unei organizæri administrative al cærei prim obiect
era redresarea obiceiurilor cu ajutorul pedepselor. Legiøtii, atunci
când, pentru a fixa îndatoririle, împærfleau pedepsele, considerau
cæ reprezintæ un atentat la aceastæ funcflie civilizatæ care, în
concepflia lor, constituia Maiestatea Prinflului.
Acesta a fost spiritul în care primul Împærat a administrat
Imperiul. El a fost considerat tiran pentru cæ dorea „sæ oprime
poporul“ cu ajutorul magiei øi pentru cæ aplica principiile
legiøtilor, primii servitori ai drepturilor statului. În majoritatea
inscripfliilor sale, Shi Huang-di se laudæ cæ a reformat moravurile
cu ajutorul Legilor: „... exercitându-øi cu vigilenflæ autoritatea, –
el a fæcut øi impus legi clare; – supuøii sæi, sub el, se perfec-
flioneazæ øi devin mai buni (219)“. „El a corectat øi ameliorat
moravurile stræine... – a înlæturat greøeala; a fixat ceea ce trebuia
fæcut (219)“. „Înfleleptul din Qin, luând guvernarea în mâinile sale
- a fost primul care a stabilit pedepsele øi numele; – ... Fiecare
lucru are un nume care i se potriveøte... – Marea sa guvernare a
purificat moravurile... – Tofli se conformeazæ mæsurilor øi
principiilor sale... Oamenii se simt bine dupæ o regulæ uniformæ;
– ei se felicitæ cæ pæstreazæ pacea universalæ. – Posteritatea va
primi cu respect legile sale! (211)“947.
Dinastia Han, dupæ cæderea dinastiei Qin, s-a folosit, la
rândul ei de juriøti, dar a avut grijæ sæ repudieze teoriile acestora.
„Atunci când cei din familia Han au fost învingætori, au suprimat
guvernarea crudæ a familiei Qin. Au restrâns legile øi rînduielile.
Øi-au reværsat asupra tuturor binefacerile øi compasiunea948.
Unul dintre primele decrete ale împæratului Wen (179) admite
utilitatea legilor, dar le atribuie un dublu obiect : acestea au, færæ
îndoialæ, drept scop „reprimarea celor ræi“, dar trebuie în acelaøi
timp sæ-i „încurajeze pe cei buni“. La puflin timp dupæ aceea
(178), încetând sæ mai menflioneze sancfliunile, Împæratul declaræ
383
 373
prestigiu. El nu domneøte decât cu condiflia sæ nu guverneze. În
împuternicindu-øi autoritatea øi distribuindu-øi o parte din
Conducætorul, de acum înainte, nu mai poate acfliona decât
pentru vasal, o viaflæ reglementatæ de etichetæ øi tradiflie.
chiar în virtutea naturii sale, antreneazæ, pentru suzeran ca øi
autonome øi specific suverane. Aceastæ putere, pe de altæ parte,
corespunde unei puteri deflinute prin delegaflie øi nu unei autoritæfli
prestigiu, care se alimenteazæ din ispæøiri fæcute pentru altcineva,
pentru un teritoriu limitat, de oricare senior. Este limpede cæ un
tot øi a ispæøi pentru tofli, aceasta era deja funcflia îndeplinitæ,
Cerului, Fiul Cerului capætæ rangul de „Om Unic“. A beneficia de
ispæøirea triumfalæ care face sæ fie consacratæ victoria cu ajutorul
„Sub Cer“, adicæ în lumea chinezæ, beneficiind singur de
Chinei, conceputæ ca o unitate de civilizaflie.
principiu un triumf care condi1ioneazæ øi care realizeazæ unitatea
împotriva barbarilor din Est. Prestigiul Fiului Cerului are drept
aceasta a fost celebratæ øi în Est, dupæ un ræzboi victorios
obflinutæ prin consacrarea victoriei dinastiei. Este semnificativ cæ
autoritatea Fiului Cerului derivæ dintr-o calificare religioasæ
economic al Imperiului Han911. Toate acestea reflectæ faptul
trebuia, potrivit concepfliei autorului sæu, sæ asigure achilibrul
regularizare a preflurilor preconizat de Sang Hong-yang; el
primului sacrificiu fong, a fost pus în vigoare sistemul de
aceastæ retopire dinasticæ a mæsurilor. În tot cazul, în 110, anul
reprezentat marea întreprindere a domniei, sæ fie în legæturæ cu
posibil ca întreaga acfliune de reformæ monetaræ, care a
Yin øi Yang s-au separat øi s-au unit în mod regulat“910. Este
fost (de atunci) corecte; nota yu a fost din nou puræ; principiile
altor tuburi sonore care sæ determine gama. „Diviziunile anului au
o refacere totalæ a sistemului de mæsuri øi, cu deosebire, turnarea
ca embleme ale dinastiei. Aceastæ reformæ a calendarului implica
De atunci înainte, au fost onorate culoarea galbenæ øi cifra cinci,
lunæ (solstifliul de varæ) a anului 104, a fost schimbat calendarul.
noiembrie 105) data de origine“909. În fapt, numai în a cincea
„cei care au calculat calendarul au fæcut din acestæ datæ (25
formula: „Perioada este terminatæ! ea reîncepe!“. În felul acesta
Împæratul fæcu un sacrificiu în Ming tang øi fu pronunflatæ
a celei de-a unsprezecea luni øi în care cædea øi solstifliul de iarnæ,
Jia ze (prima zi a ciclului sexagenar) care coincidea cu prima zi
vor compensa nenorocirile øi vor purifica succesele. Splendoarea
ascensiunii lor øi cea a cæderii lor concureazæ pentru a da o nouæ
strælucire gloriei unui potentat øi la acoperirea din nou a persoanei
sale cu maiestate.
Dacæ pare adeværat cæ ultima perioadæ a timpurilor feudale
a fost marcatæ de competiflii îndârjite sau, luptând cu bogæflii
sporite øi cu noi magii, câfliva prinfli au dobândit un rang de
potentafli øi numele de tirani, faptele ne mai aratæ cæ la începutul
epocii feudale prestigiul necesar unui conducætor se câøtiga în
întreceri în care se puneau în joc cunoøtinfle øi valori, care nu erau
numai de naturæ tradiflionalæ, cu toate cæ erau toate de ordin
mistic. Principiile de maiestate, cæutate de tirani øi, dupæ ei, de
împærafli, nu sunt, orice s-ar putea spune despre tradiflia chinezæ,
noutæfli imaginate într-o eræ de decadenflæ sau de anarhie. În fapt,
pentru a crea, cât øi pentru a distruge ordinea feudalæ, sunt nece-
sare eforturi de acelaøi ordin. Sursele maiestæflii sunt apropiate de
sursele prestigiului. Ele nu au fost descoperite mai târziu. Pentru
critica tradiflionalæ, prestigiul Fiului Cerului îøi are izvorul în
respectarea etichetei confucianiste, identicæ cu înflelepciunea
vremurilor fericite, în care s-au pus bazele civilizafliei; gloria
cæutatæ de potentafli derivæ, din contræ, din ambifliile iluzorii
næscute din speculaflii decadente ale Daoiøtilor. Aceste afirmaflii
nu sunt lipsite de adevær, dar cu condiflia de a elimina din ele tot
ceea ce constituie o judecatæ de valoare øi tot ceea ce prefigureazæ
o ordine istoricæ. Practicile øi teoriile, din care suveranii au scos
elementele constitutive ale maistæflii imperiale, nu sunt superstiflii
recente øi numai dupæ constituirea unei øcoli tradiflionaliste ele au
putut trece drept un duøman al literaflilor, dar este imposibil sæ
aplicæm aceeaøi judecatæ øi împæratului Wu, care a fost în totul un
eclectic øi care a patronat sincretismul religios. Gao zi, în tot
cazul, erou naflional øi erou popular, nu a cæutat, în nici un fel, sæ
fie un Fiu al Cerului conform cu definiflia ortodoxæ. Dacæ acest
fericit aventurier a ajuns sæ facæ figuræ de împærat, se datoreazæ
faptului cæ el a øtiut sæ se foloseascæ de un curent mistic, care era
un curent de masæ øi un curent profund. Un indiciu sugestiv este
furnizat de faptul cæ el era marcat cu øaptezeci øi douæ de puncte
negre la øoldul stâng: øaptezeci øi doi este numærul caracteristic
al confreriilor912. Fapt øi mai remarcabil, istoria îl face pe Gao zi
376
380
Fluviu care este Calea Lactee, vizitând, împreunæ cu Xi Wang mu
rândul sfinflilor cu care zburdæ, chiar la izvoarele vieflii, în acel
seniorul Tunetului, pe zeul Fluviului, pe tofli asceflii trecufli în
you), chemând lângæ el pe contele Vântului, pe stæpânul Ploii, pe
în lumea realæ a Spiritelor : acolo, el face plimbæri lungi (yuan
circule, nu pe drumurile oamenilor øi pe cæile Locurilor-sfinte, ci
astfel cæ îi este permis, utilizând toate resursele levitafliei, sæ
antrenarea ei în practicile de viaflæ lungæ, se transformæ în eter,
orice moment,este o apoteozæ942. Substanfla sa, rafinatæ prin
fiinfle. El devine Omul mare, acel da ren, cel a a cærei viaflæ, în
realizeazæ în el la maximum tot ceea ce îi este pesibil permis unei
magi, Împæratul capætæ figuræ de spirit, adicæ faptul cæ el
fruntea vasalilor sæi la cultul tradiflional. Datoritæ refletelor acestor
decât cele pe care un conducætor le poate dobândi prezidând în
persoanei imperiale unele splendide favoruri øi mult mai intime
de necazuri, un creator de nemurire øtie sæ facæ sæ abatæ asupra
de a deveni emisarul asupra cæruia sunt deturnate toate riscurile
de datele rituale, ci de bunul plac al Stæpânului. Numai cæ înainte
dintre vasali numai prin aceea cæ scadenflele averii sale depind, nu
Soarta magului favorit diferæ de soarta celui mai apropiat
al celor Cinci Avantaje941.
Protecflii, øi pe Luan da, ginerele sæu, promovat la început mareøal
Shao Wang, pe care odinioaræ îl numise mareøalul savantei
profesorii sæi de nemurire, trimiflându-i succesiv la moarte pe
ce, datoritæ artei lor, a înaintat pe calea Geniilor, i-a sacrificat pe
tije940. Dar, cum orice fericire trebuie plætitæ, Împæratul, imediat
în mod spontan øi în toatæ perfecfliunea sa, cæci avea exact nouæ
aceastæ ciupercæ, întruchipare atotputerniciei nemuritoare, apæru
cu nouæ etaje care comunica cu Cerul, o luminæ divinæ a apærut –
chiar în sala în care el practica purificærile – în timp ce în turnul
mii de magicieni))939 chiar în incinta palatului împæratului Wu øi
însuøi, pânæ atunci, o cæutase, în zadar, prin intermediul a zece
zhe) din care se putea obfline Dragonul minunat938, øi pe care al
nu reuøise niciodatæ sæ obflinæ acea ciupercæ ramificatæ (planta
profundæ937!“ Øi, într-adevær, în 109 ((atunci când primul Împærat
strælucirea!... Steaua Longevitæflii... ne lumineazæ cu strælucirea ei
Supremæ), puteau proclama: „Steaua Virtuflii îøi împræøtie departe
invocatorii sæi, când fæceau sacrificii pentru Tai yi (Unitatea
sæ mærturiseascæ cæ øi-a datorat cea mai mare parte a succesului
consilierului sæu intim Zhang Liang913 (cel care avea sæ fie apoi
considerat ca unul dintre primii patroni ai sectelor daoiste)914.
Dupæ ce a condus politica lui Gao zi øi pe cea a împærætesei Lu,
sprijinindu-se, la momentul oportun, pe autoritatea bætrânilor
divini915, Zhang Liang a øtiut sæ scape dizgafliei datorate
favoriflilor prea fericifli. S-a retras la timp, folosindu-se de acestæ
retragere pentru a se antrena în arta vieflii lungi. Sima Qian afirmæ
cæ el a aparflinea øcolii ascetice a Nemuritorului Gao zi, „sæ
combine planurile fundului unui cort øi sæ câøtige victoria la o mie
de li distanflæ“917. Acesta est, într-adevær, principiul øi semnul
maistæflii øi al atotputerniciei. Împæratul ajunge sæ fie un suveran
autocrat, atunci când (în maniera unui ascet) el træieøte într-o
retragere glorioasæ – exaltând puterea vieflii care este în el, ce-l
face sæ dobândeascæ nemurirea care este proprie geniilor øi marca
unei puteri nelimitate – øi exercitând aceastæ putere, færæ s-o
delege vreodatæ, prin simplul efect de influenflare care inspiræ, în
ansamblul lor, actele tuturor oamenilor øi ale întregului univers.
Shi Huang-di adoptase mai întâi, pentru a se desemna pe
sine însuøi, un termen (zhen) specificant, spun glosele, cæ el
acfliona færæ sæ fie væzut øi færæ sæ i se audæ sunetul vocii918. Mai
târziu, dupæ sfaturile maestrului Lu, un magician, pe care l-a
folosit pentru a chema la el Geniile, s-a decis sæ træiascæ într-un
loc necunoscut de supuøii sæi, pentru ca nimic impur sæ nu-l poatæ
murdæri919. El circula într-un palat care, reprezentare mai
adecvatæ a lumii decât acel Ming tang însuøi, conflinea, færæ
îndoialæ, tot atâtea camere câte zile are anul. Cei care divulgau
locul sæu de retragere erau pedepsifli cu moartea; pedepsifli cu
moartea øi cei care erau bænuifli cæ au divulgat vorbele sale. Pe o
razæ de douæ sute de li în jurul palatului sæu, toate drumurile erau
mærginite cu ziduri øi acoperite. Suveranul, încetând sæ mai punæ
afacerile în discuflie, luæ singur hotærâri în palatul sæu zidit. De
atunci, fæcând tot ceea ce este necesar pentru a intra în
comunicare directæ cu acei «Oameni adeværafli» care sunt Geniile,
el s-a desemnat pe sine însuøi, nu prin termenul zhen, ci prin
expresia „Om adeværat“920. Tot aøa, Er shi Huang-di, fiul sæu,
pentru a evita sæ i se flinæ „discursuri rele“ øi pentru a „nu-øi aræta
imperfecfliunile“, s-a hotærât sæ ræmânæ izolat în apartamentele
377
 379
fæclii îndreptate cætre cer figurau o ploaie de stele935. Tot aøa
cupluri de adolescenfli care trebuiau sæ-i seducæ pe zei, în timp ce
punând sæ danseze în vârful unei terase „comunicând cu Cerul“
depærtæri“, sæ atingæ Insulele Preafericite øi Munflii Sfinfli934,
virgini; la fel împæratul Wu, care s-a stæduit øi el, „privind în
Orientalæ, ca tribut adus Nemuritorilor, cupluri de fete øi bæiefli
zeii din Cer933. Shi Huang-di trimisese cu sutele, în Marea
Cæii celeste“, cæci Împæratul spera ca eunucul sæ-l introducæ la
ierburi purificatoare. Aceastæ cældare purta titlul de „Stæpân al
l-a primit, în postura unui stæpân, în picioare pe un aøternut de
o cældare de jad, pe care magul, îmbræcat la rândul sæu cu pene,
da, care era eunuc; i-a trimis, printr-un mesager acoperit cu pene,
mare, ce avea o zestre de zece mii de livre de aur, cu magul Luan
constitui culegerea de „Legi scrise“932. El øi-a cæsætorit fiica mai
înspæimântætor øi ale cæror vorbe erau înregistrate pentru a
Prinflesei Spiritelor îi atrægea pe zei a cæror sosire provoca un vânt
calitate de oaspete, în palatul Longevitæflii. Acolo, vræjitoarea
dupæ toate principiile purificærii pentru a se putea prezenta, în
Pæmântul øi Cerul931. S-a abflinut sæ bea øi sæ mænânce, a træit
în mijlocul tuturor puterilor divine, reprezentate în picturæ precum
care sæ îndepærteze duhurile rele øi terase pe care se putea locui
poatæ construi care, în care sæ fie încorporafle emanaflii victorioase,
cianul Shao Wang, pe care-l trata nu ca supus ci ca musafir, sæ
puterea adeværatæ. Împæratul øi-a cheltuit averile pentru ca magi-
Nici o renunflare nu i se pare prea grea celui care doreøte
mine mai uøor decât a-mi pæræsi încælflærile!“930.
asemænætor lui Huang-di, a-mi pæræsi sofliile øi copiii ar fi pentru
care se cuvenea unui autocrat : „Ha! dacæ pot deveni cu adeværat
ratul era gata pentru apoteozæ, øi chiar o concepea cu ascetismul
fidelii sæi (øaptezeci de persoane), a fost ridicat la ceruri, Împæ-
Dragon cu barba atârnândæ pe care, împreunæ cu femeile øi cu
de coada øoricelului ale trepiedului preflios“, a chemat la el un
øi Huang-di, Suveranul galben care, dupæ ce „a gæsit tijele magice
timp ce deasupra, în cer, un nor galben forma un baldachin929. Ca
trepied magic ieøise pentru el din stræfundurile pæmântului, în
invizibile; deja, fæcând cunoscutæ gloria împæratului Wu, un
Cerului, dispærute, nu au putut fi scoase din râu, unde deveniseræ
la Cer928. Nu mai conta faptul cæ trepiedele sacre ale Fiului
sale private. Nu a ieøit niciodatæ de acolo921. Tatæl sæu nu ezita
sæ meargæ sæ-i facæ inspecflii, dar incognito, atunci când parcurgea
noaptea capitala922, sau într-o træsuræ închisæ, atunci când circula
prin Imperiu – astfel cæ el a putut muri færæ ca nimeni, în cortegiul
sæu, sæ-øi fi putut da seama923.
Protejat prin retragerea sa ermeticæ de contagiunile care
întineazæ, precum øi de orice ocazie care l-ar face sæ-øi piardæ
energia, suveranul autocrat este, dacæ pot spune astfel, ca o ma-
terializare a Universului ce cuprinde, în marele sân al Univer-
sului, o serie de Universuri incluse: acestea merg concentrându-
se, pe mæsuræ ce ele înconjoaræ mai de aproape dominatorul
universal. Palatul sæu este un microcosmos, în care arta
arhitecflilor, reprezentând la scaræ redusæ, magnific realizatæ, calea
Lactee øi podul triumfal care o traverseazæ, a pus la îndemâna
stæpânului lumii energia cereascæ, cu care el trebuie sæ fie
impregnat924. Carul imperial, haina imperialæ sunt, øi ele, fæcute
din esenfla lumii. Lada pætratæ a carului reprezintæ Pæmântul
însuøi, baldachinul sæu circular echivaleazæ Cerului, cele mai
puternice constelaflii sunt prezente în emblemele drapelelor, øi
datoritæ alegerii însemnelor (soare, lunæ, constelaflie, fulger, etc)
care figureazæ pe haine, Omul Unic se aflæ în contact direct cu
forflele binefæcætoare cele mai eficace.
Împæratul Wu nu s-a supus la izolare cu voinfla încordatæ a
suveranilor Qin, ci a cheltuit din abundenflæ pentru a face din
palatul sæu o concentraflie splendidæ a Universului925. Toate
animalele din aer, apæ øi de pe pæmânt se înghesuiau în heleøteele
øi parcurile sale; nici o esenflæ nu lipsea din grædina sa botanicæ;
erau væzute valurile lacurilor sale spærgându-se de pæmânturile
îndepærtate unde erau recunoscute Insulele misterioase ale
Nemuritorilor; cæflæraflæ pe coloane înalte, spiriduflii de bronz
culegeau pentru el roua cea mai curatæ, acolo unde praful lumii
nu putea ajunge. El însuøi putea, de-a lungul unui drum dublu în
spiralæ, sæ urce în vârful unui turn de unde, privirea pierzându-se
în imensitatea chiar de dincolo de Cer, domina întregul Univers.
Prestigiul armelor sale îi permisese sæ obflinæ Calul ceresc cu
spuma stacojie926; sub atracflia sa, venise sæ i se alæture un stol de
øase gâøte, toate roøii927. Totul fæcea posibilæ sosirea apropiatæ a
Dragonului, care ar duce cu el, dincolo de Kun Lun, pe Împærat
378
374
lor sunt ræzboinici, insensibili la gloria pe care fli-o procuræ grija
format seniorii puternice, animate de un spirit nou. Conducætorii
Cætre sfârøitul perioadei feudale (Regatele combatante) s-au
II SUVERANUL AUTOCRAT
Împærat îøi hrænise Maiestatea.
principiile de forflæ cu care, la sfârøitul epocii tiranilor, primul
Huang di, s-a stræduit sæ adauge prestigiului Fiului Cerului toate
dinastiei, împæratul Wu, redevenind în parte la tradiflia lui Qin Shi
punctul de a pierde puterea. În acel moment, marele om al
barbarii au redevenit ameninflætori. Succesorul sæu a fost pe
Dar, în timpul domniei sale, feudalitatea s-a reconstituit, iar
datorat modestiei sale rituale gloria cu care literaflii l-au acoperit.
fost cazul împæratului Wen dintre primii Han (180 – 157), care a
øelilor îøi are originea în el însuøi“, este redus la inacfliune. Aøa a
simplu Fiu al Cerului øi care declaræ cæ „principiul tuturor gre-
în el o administraflie de stat. Împæratul, care se pretinde a fi un
familiale øi numai prin stratagemæ øi øiretenie se poate introduce
„vasali obstacole“. Imperiul este moøtenirea unei clientele
øi sæ-øi considere proprii pærinfli ca pe niøte protectori, ca pe niøte
Împæratul Han, ca un simplu suzeran, trebuie sæ distribuie fiefuri
Dar, împotriva lor, dinastia trebuie sæ se sprijine pe o clientelæ.
mandanfli militari cærora Împæratul trebuie sæ le acorde imperium.
Dinastia nu se menfline decât sacrificând periodic pe marii co-
dinastiei, capætæ atunci toate puterile unui primar al palatului.
moøtenitoare, iar mareøalul, tutore al suveranului minor øi al
Împæratului soflul sæu, dar, acesta o datæ mort, ea devine væduva
fratele Împærætesei. Aceasta din urmæ serveøte de ostatec
crescândæ a mareøalilor. Mareøalul este cel mai adesea (tatæl sau)
pe a lor. Istoria dinstiei Han prezintæ, într-adevær, puterea mereu
puterea generalilor lor comandanfli sæ nu ajungæ sæ le-o ræstoarne
hegemonilor lor. Împæraflii trebuiau cel puflin sæ se fereascæ ca
pretinde cæ regii Zhou øi-au væzut autoritatea eclipsatæ de cea a
sæ i se limiteze folosinfla numai la Garnizoanele barbare. Tradiflia
generalului sæu un întreg imperium, cæruia nu este totdeauna uøor
punct de vedere militar, cæci, în acest caz, el trebuie sæ-i atribuie
mod deosebit, este foarte periculos pentru el sæ acflionezedin
faflæ de etichetæ øi cumpætare, dar avizi de cuceriri, de putere
efectivæ, de bogæflii reale. Ei îøi scot averile din mine øi din saline,
din mlaøtini øi din codri, din Teritoriile de graniflæ pe care le
ræpesc barbarilor øi din terenurile necultivate, pe care øtiu sæ le
amenajeze. Îi încurajeazæ pe negustori, fac sæ circule bogæfliile.
Au hambare pline øi tezaure aøiøderea. Strâng provizii destinate
oøtirilor, metale øi bijuterii, care servesc la legarea de noi relaflii.
Este epoca fasturilor care se înfruntæ, a ambifliilor nemæsurate øi
a anexærilor. Am væzut deja cæ în acea vreme a apærut nofliunea
unei puteri de ordin superior, care aparfline Prinflului în calitate de
øef al statului. Dar, spre deosebire de legiøti, pe care-i dispre-
fluiesc, literaflii care scriu istoria consideræ toate realizærile statului
ca pe tot atâtea uzurpæri. Marii potentafli, dezonorafli pentru
orgoliul lor nebunesc, sunt zugrævifli sub træsæturile pe care
tradiflia începe sæ le atribuie vechilor regi decæzufli. În capitalele
somptuoase ale Regatelor, vasalii regiunii se pierd în mulflimea de
aventurieri venifli de departe, vræjitori, medici, astrologi, filozofi,
spadasini, dialecticieni, istorici, juriøti, aducând fiecare o refletæ a
puterii øi devenind favorifli de o zi. Viafla de curte seamænæ cu un
scandal neîntrerupt, în care corporaflii øi clientele se înfruntæ cu
sælbæticie. Seniorul capætæ aerul unui tiran. Mai mult ca oricând,
el este un creator de ierarhie, dar a unei ierarhii în miøcare, în aøa
mæsuræ încât, nimic nu pare aici dobândit în mod ereditar øi
autoritatea øefului însuøi pare legatæ mai degrabæ de persoana sa,
decât de familia sa. Prestigiile pe care el le cautæ nu mai par sæ
iasæ din respectarea interdicfliilor obiønuite sau din dobândirea
regulatæ a sacrementelor tradiflionale. Acestor prinfli magnifici,
farmecele magice par sæ li se potriveascæ mai bine decât binefa-
cerile religiei. Ei disprefluiesc cunoaøterea meschinæ transmisæ
de stræmoøi øi pæstratæ de acei maeøtrii de ceremonii care sunt
vasalii ereditari. Acordæ încredere unor necunoscufli, plini de
învæflæturi noi, care le promit reuøite færæ limite. Îøi încredinfleazæ,
pe rând, averea unuia dintre aceøti artizani cu cunoøtinfle magice.
Fac din el, secundul lor, oferindu-i jumætate din avere, apoi
aruncând asupra lui calamitatea unui eøec sau pericolul care se
ascunde în spatele unui prea mare succes. Atâta timp cât favoriflii
sunt fericifli øi cât nu depæøesc mæsura, continuæ sæ fie admiøi sæ
lucreze pentru gloria stæpânului. Surghiunirea sau moartea lor
375
 397
mobiliare au fost acceptate de ei în calitate de contribuflii, care dau
cæpætatæ de ban. Rând pe rând, diferitele forme de bogæflii
impozite“1004, s-au væzut constrânøi sæ recunoascæ importanfla
urce în car øi sæ poarte haine de mætase“, „covârøindu-i cu taxe øi
negustorilor „jignindu-i øi umilindu-i“, „interzicându-li-se sæ se
speculaflie1003. Dupæ ce au cæutat sæ le înfrângæ rezistenfla
Au reuøit numai sæ încurajeze stocarea mærfurilor øi spiritul de
încercat sæ desconsidere valorile mobiliare øi tezaurizarea lor.
apoi au interzis, bætutul liber al monedelor: se pare cæ tofli au
frecvent, ei le-au variat tipul; au lansat un nou etalon; au permis,
Împæraflii dinastiei Han au adoptat un sistem de monezi uøoare;
a emis o monedæ greoaie, pentru ca ea sæ fie greu de folosit1002.
mobiliare. Qin Shi Huang di, færæ îndoialæ, pentru a o împiedica
începutæ, tot aøa cum nimic nu a putut opri dezvoltarea averii
intermediul altei persoane1001. Dar nimic nu a putut opri miøcarea
plaseze averea în bunuri funciare fie direct, fie chair prin
crizei øi motivele sale profunde. A fost interzis negustorilor sæ-øi
119 aratæ faptul cæ unii consilieri imperiali simfliseræ gravitatea
concurenflæ industriilor øi comerflului prvate. O mæsuræ luatæ în
profitul statului, instituflii de monopoluri destinate sæ facæ
jefuitorilor: urmæri judiciare, confiscæri de câmpuri øi de sclavi în
expediente au fost puse în aplicare pentru a lupta împotriva
øi se impuneau prin violenflæ în târguri øi cætune“ 1000. Diverse
de „dominatori“, „de oameni îndræznefli care se adunau în bande
îi aserveau pe cei særaci“. Era frecvent vorba „de asocieri ilegale“,
imperiale, „împotriva oamenilor bogafli care, practicând jafurile,
vremea domniei împæratului Wu, se auzeau plângeri, în consiliile
în epoca celor Trei Regate, la o renaøtere a feudalitæflii. Încæ de pe
agrare care avea sæ ræpunæ cele douæ dinastii Han øi sæ conducæ,
Imperiul, tolerând sclavajul, mergea în întâmpinarea crizei
element de avere mobiliaræ.
Aceasta însemna, recunoaøterea valorii înnobilatoare a unui nou
persoane care au consimflit sæ-øi cedeze sclavii Statului 999.
sclavajul privat. În anul 128, s-a oferit câte o demnitate acelor
reînoitæ 998. Imperiul a recurs atunci la particulari øi a consacrat
folositæ la transporturile pe Fluviu trebuia sæ fie færæ încetare
coloni sau valefli de armatæ. Dar, mulflimea de sclavi ce era
nefericifli, dupæ ce au fost amnistiafli, au fost întrebuinflafli drept
În sfârøit – øi acest ultim fapt aratæ limpede sensul reformei
moravurilor încercatæ de primul Împærat, – el i-a încorporat în
marile bande, folosite pentru cucerirea regiunii Guang-Dong
(214), laolaltæ cu vagabonzii øi prævæliaøii, pe tofli soflii-gineri1009.
Nu a reuøit sæ distrugæ obiceiul øi au existat mereu, în mediile
flæræneøti, fii care au pæræsit casa pærinteascæ pentru a merge sæ-øi
cæøtige existenfla muncind în profitul pærinflilor femeilor lor. Dar
Qin Shi Huang di, dupæ cum o dovedeøte decizia sa brutalæ,
înflelegea ca, în toate clasele societæflii, autoritatea tatælui sæ devinæ
singura bazæ a ordinii familiale.
Provenit dintr-o descendenflæ nobilæ, era normal ca primul
Împærat sæ încerce sæ impunæ întregului sæu popor regulile
patriarhale ale moravurilor specifice nobilimii. Dinastia Han,
descendentæ din popor s-a arætat mai puflin decisæ. În rest, nu-i
plæcea, nici sæ scoatæ legi, nici sæ aplice pedepse. Reprezentanflii
acestei dinastii au intervenit puflin în fixarea dreptului familial,
afaræ, poate, în diminuarea rigorilor solidaritæflii pasive, care-i
unea pe membrii aceleiaøi familii. Printr-un decret renumit (dar
care a ræmas o manifestare færæ efect), 1010 împæratul Wen (179)
a abolit regula „înrudirii debitoare“. Astfel, a interzis sæ fie
incriminafli prin simplul fapt cæ sunt rude, tatæl, mama, soflia,
copiii øi fraflii de sânge cu vinovatul. Responsabilitatea colectivæ
a rudelor din trei generaflii consecutive (san zu) a fost menflinutæ
cu grijæ de cætre legiøtii dinastiei Qin: ea era opusul acelei
„solidaritæfli de inimæ“ care dædea forfla comunitæflii fraterne. În
edictul împæratului Wen trebuie, færæ îndoialæ, sæ vedem indiciul
cæ familia începe sæ se restrângæ øi sæ tindæ sæ se sprijine mai mult
pe raporturile dintre tatæ øi fiu decæt pe proximitatea colateralæ.
Aceastæ evoluflie este poate una din consecinflele condifliilor de
viaflæ specifice mediilor urbane. Comunitatea fraternæ avea
odinioaræ drept fundament munca în comun a terenului agricol
patern. Yi li admite deja, pentru frafli, nu proprietatea personalæ
a bunurilor mobiliare, dar cel puflin un oarecare drept de a se
folosi de ele în mod privat 1011. Nu este posibil sæ se determine
de când dateazæ obiceiul de a împærfli bunurile între frafli, odatæ ce
se terminæ doliul tatælui øi se sfârøeøte o comunitate provizorie,
dar este probabil ca aceastæ uzanflæ sæ fi fost adoptatæ pe vremea
când valorile mobiliare au devenit mai importante decât bunurile
400
388
care nu ar fi putut funcfliona în umilele târguri, în care marii
Tiranii øi Împæraflii træiau în mijlocul unei curfli numeroase,
I CURTEA ÆI NOBILIMEA
tate. Astfel, s-a creat un mediu favorabil unei reforme a moravurilor.
ultimii reprezentanfli ai vechii nobilimi sæ-øi piardæ întreaga autori-
gæflie, oameni noi, a cæror influenflæ la curte øi în oraøe i-au fæcut pe
aparæ, odatæ cu surse noi de îmbogæflire øi un gust nou pentru bo-
cu mijloace sporite, de Împærafli. Punerea în valoare a flærii a fæcut sæ
colonizare øi de amenajare a solului, începute de Tirani, continuate,
de ræzboaiele Regatelor Combatante; apoi (øi mai ales) lucrærile de
crizæ a avut drept origine: mai întâi, ruina vechii nobilimi, decimatæ
sale øi punctul sæu de plecare pot fi chiar bænuite. se pare cæ acestæ
mai mult sau mai puflin abile, care au încercat s-o opreascæ. Efectele
acutizeze. Se pot degaja marile linii ale miøcærii, odatæ cu mæsurile
Wu, øi se pare cæ din timpul acestei domnii criza a început sæ se
ploarea acestora din urmæ izbucneøte încæ din vremea împæratului
ræmas: ele nu ne semnaleazæ nici cauzele, nici rezultatele. Dar am-
de societatea chinezæ. Asupra acestei crize, puflin e mærturii ne-au
accentului lor sunt cele care scot la ivealæ gravitatea crizei traversate
declamafliilor împotrive luxului. Chiar acestea din urmæ øi asprimea
Tiraniilor trece drept o epocæ de lux: a fost cel puflin marea epocæ a
bogafli øi særaci devine marele principiu de clasamnet. Epoca
bine øi oameni de nimic, pierde orice importanflæ. Opoziflia dintre
transformare profundæ. Disticflia între nobili øi nenobili, oameni de
Î
n jurul erei creøtine, socioetatea chinezæ a suferit o
Transformårile societåœii
Capitolul II
clipa în care se evitæ considerarea ei sub aspectul unei maiestæfli
de esenflæ misticæ øi ca urmare necondiflionatæ, øi imediat ce este
identificatæ cu un focar de iradiere moralæ. Ea nu justificæ, bine
înfleles, nici o dominare despoticæ, nici chiar o utilizare a puterii
în scopuri personale. Împæratul Wu ræmânea dominat de ambiflia
misticæ atunci când s-a folosit de sacrificiul fong pentru a formula
o rugæciune de putere-deplinæ. Aceastæ rugæciune era secretæ,
adicæ esenflialmente personalæ (si). Se consideræ cæ Împæratul a
cerut puterea deplinæ Nemuritorilor øi cæ, dacæ secundul sæu a
murit la puflin timp dupæ sacrificiu, este pentru cæ suveranul øtiuse
sæ facæ sæ treacæ asupra lui calamitæflile care ameninflau propria s
apersoanæ. Dar cei din familia Tang (725) nu au mai dorit ca
rugæciunea sacrificiului fong sæ mai aibæ ceva secret; ceremonia
a fost îndeplinitæ „în întregime cu scopul de a implora fericirea
pentru mulflimea poporului“951. Øi împæratul Wen (167 î.H.)
decretase deja principiul: „Dupæ ceea ce øtiu eu despre Calea
Cereascæ (Tian dao) calamitæflile îøi au izvorul în acfliunile rele, iar
fericirea vine ca urmare a virtuflii. Greøelile tuturor ofiflerilor
trebuie sæ-øi aibe originea în mine însumi. Or, ofiflerii însærcinafli
cu rugæciuni secrete transferæ calamitæflile asupra inferiorilor:
aceasta înseamnæ a face cunoscut faptul cæ eu nu am nici o
virtute“ 952. Astfel, el a suprimat funcflia de invocator secret.
Vom nota totuøi cæ el a folosit în 178 o formulæ mai suplæ: „Când
rînduirea Imperiului este tulburatæ, (aceasta fline) numai de mine,
Omul Unic øi poate de cele douæ sau trei persoane care flin în
mânæ administraflia øi reprezintæ picioarele øi braflele mele“ 953. În
practica vremurilor feudale, datoritæ faptului cæ miniøtrii
reprezintæ picioarele øi braflele prinflului øi pentru cæ, asemeni
unui grup de frafli, ei formeazæ un singur corp cu stæpânul lor, ei
pot sæ-i fie substituifli pentru a înlætura necazurile. Împæratul Wen
rezerva deci posibilitatea unui transfer ispæøitor, dar înflelegea
totuøi sæ limiteze aplicarea penalizærilor numai la marii øefi ai
Administrafliei imperiale. Totuøi, chiar pentru înalflii funcflionari,
principiul admis a fost astfel elaborat încât condamnærile penale,
dupæ ce au constuit pentru Împærat ocazia mærturisirii lipsei sale
de virtute, trebuiau sæ fie øterse printr-o iertare, în care ieøea la
luminæ, în totalæ maiestatea ei, binefacerea imperialæ 954. Un
sistem de promoværi øi de amnistii periodice a înlocuit deci
385

eminamente moral.
îndeplinirea unei opere de civilizare, înfleleasæ într-un sens
vechi ideal de culturæ øi ce conferæ statului, ca primæ funcflie,
adicæ imediat ce îøi asumæ rolul administrafliei în difuzarea unui
întregului popor cu ajutorul unei propagande moralizatoare –
figuræ de Suveran imediat ce-øi stabileøte drept scop înnobilarea
fidelii lor imediafli arta de a træi în mod nobil. Fiul Cerului capætæ
privilegiul nobililor. Un senior sau un suzeran îi învaflæ numai oe
demnitatea de oameni educafli jun zi), care era altædatæ numai
unic obiect promovarea tuturor supuøilor Împæratului la
numai de la efectele unei discipline înnobilitoare. Îøi propune ca
cea mai micæ aluzie de constrângere. Pare cæ se aøteaptætotul
ascunde sub aparenfla unui colegiu în care se învaflæ. Se fereøte de
narii sæi îndeamnæ, în loc sæ comande. Administraflia întreagæ se
frecvente amnistii. În loc sæ reglementeze, el educæ, iar funcflio-
sæ aboleascæ prescripfliile legale, sau suprimæ efectele legilor prin
se abfline sæ facæ legi. El se stræduie, prin decrete de bunævoinflæ,
princiaræ ca o putere coercitivæ. Împæratul, pe cât îi este posibil,
acorde statului un rol de comandæ, sau sæ se conceapæ puterea
cu aceeaøi eficacitate, refleta misticæ. Nu mai este nevoie sæ se
profesor predicator 960. Predica imperialæ înlocuieøte, prevæzutæ
imperialæ pe favoriflii sfaturilor secrete, el capætæ rolul unui
ca øi consilierii sæi de stat, care cautæ sæ-i înlæture de la curtea
fiinflele, færæ a comunicaaa nimic din refleta sa miraculoasæ. La fel
Împæratul nu mai este un stæpân care transformæ lucrurile øi
misticæ), opera de edificare se transformæ în operæ pur educatoare.
tradifliilor feudale (chiar øi atunci când ei utilizeazæ tradiflia
Øi aceasta pentru cæ, sub influenfla literaflilor, moøtenitori ai
unui ascet, trebuia, pentru a fi cât mai eficace, sæ ræmânæ tæcutæ.
în timp ce penitenfla imperialæ, dacæ continua sæ semene cu cea a
strigæte ispæøitoare, el le scoate în Consiliu øi le publicæ în decret,
Mæ chinui, sufær pentru mulflimea poporului!“ 959. Dar, aceste
culc decât noaptea târziu! Îmi consacru toate forflele Imperiului!
împæratul Wen (162) strigând : „Mæ scol odatæ cu zorile! Nu mæ
edificare dupæ modelul unui ascet. Îl putem auzi, de exmplu, pe
întâmplæ, câteodatæ, ca suveranul sæ procedeze la o operæ de
pæstreazæ, în esenfla sa, valoarea unei puteri de edificare, øi se
sistemul represiv, adoptat de dinastia Qin. Amnistiile erau însoflite
de concesiunea fæcute øefilor de familie printr-o avansare pe scara
ierarhicæ, mamele de familie primind, la rândul lor, un cadou
substanflial în vin øi carne de vacæ 955. În teoria, care devine
constituflionalæ, a guvernærii prin binefacere, Împæratul îøi exercitæ
puterea prezentând-o ca fiind un izvor universal de reconfort øi de
înnobilare.
Organizarea administrativæ se spijinæ pe acelaøi principiu. În
decretul din 178, dupæ ce a înlæturat necazurile unei eclipse de
soare, umilindu-se øi mærturisindu-øi lipsa de virtute, împæratul
Wen le-a ordonat tuturor „sæ se gândeascæ la greøelile pe care le-
a putut comite, la imperfecfliunea cunoaøterii sale, a vederilor
sale, a gândurilor sale“ øi „sæ i le declare deschis“ 956. În criticæ,
el abrogæ o lege ce pedepseøte „cuvintele nechibzuite“. A autoriza
critica liberæ, înseamnæ a evita ca „oamenii din popor sæ pronunfle
ocæri la adresa Împæratului øi sæ se uneascæ între ei prin con-
juraflii“. În afara acestui rezultat esenflial, dar negativ, suveranul
cautæ, „permitând fiecæruia sæ-øi dezvæluie sentimentele cele mai
ascunse“, sæ-i facæ sæ vinæ la el, din cele mai îndepærtate colfluri
ale Imperiului, „pe oamenii cei mai virtuoøi“, adicæ pe funcflio-
narii care practicæ morala sinceritæflii. „Recomandafli-mi pe
(oamenii) înflelepfli øi buni, drepfli øi corecfli, capabili sæ vorbeascæ
cu integritate øi sæ meargæ pânæ la capæt cu criticile“ 957. La fel ca
øi vasalul, funcflionarul este mai degrabæ un consilier decât un
agent de execuflie. Principale funcflie a Împæratului, øi sub el, a
tuturor funcflionarilor sæi, este de a trezi în tofli vocaflia de
consilieri integri. (Am væzut cæ legiøtii øi agenfli fiscali øi-au fæcut
meseria primind onorabila denumire de indicatori integri) 958.
Corpul de funcflionari este conceput ca reprezentând conøtiinfla
Imperiului. El valoreazæ, din punct de vedere moral, ceea ce
valoreazæ Omul Unic, cantitatea de sinceritate ce poate fi regæsitæ
în flaræ dând greutate sinceritæflii imperiale. Eficienfla, pe care
suveranul o defline din Maiestatea sa, prezentatæ sub forma unei
energii moralizatoare, pætrunde în popor dupæ ce a ameliorat un
corp de administratori, pe care îl scruteazæ printr-un simplu efect
de atracflie.
De aici înainte, funcflia administrativæ øi funcflia suveranæ
însæøi par a se reduce la o operæ de învæflare. Virtutea imperialæ
386
398
separærii sexelor, instituit, la originea vremurilor, de suveranii Fu
Împærat se laudæ de a fi restabilit, în forfla sa anticæ, principiul
vorba, în mod deosebit, despre obiceiurile sexuale. Primul
moravurile“, „a fi corectat øi ameliorat obiceiurile stræine“. Este
Huang-di, în inscripfliile sale, îøi atribuie gloria de a fi „purificat
oficiale. Dar aceasta s-a exercitat în mod foarte diferit. Qin Shi
Ræspândirea acestui ideal s-a datorat, în bunæ parte, presiunii
sale.
direa unui ideal de viaflæ care înflelege sæ se inspire din tradifliile
dale, pe care a înlocuit-o. Ruina acesteia din urmæ a dus la ræspân-
se stræduiesc sæ imite regulile de comportare ale nobilimii feu-
din acest mediu nou este o moralæ arhaizatæ. Nobilimea imperialæ
nimic nu-i leagæ de tradifliile feudale: totuøi, ceea ce pare sæ iasæ
soldafli de ocazie, conducætorii fericifli ai unor industrii, pe care
bogate într-o activitate cu totul nouæ; sunt populate cu oameni,
Împærafli; s-au ridicat oraøe, centre de administraflie øi de comerfl,
efectul lungilor ræzboaie øi al transmutærilor ordonate de marii
diversele populaflii ale Chinei s-au trezit amestecate øi ræscolite de
Vechea nobilime, decimatæ, øi-a pierdut orice prestigiu:
II REFORMA MORAVURILOR
conduitæ care se potriveau claselor oficiale.
funcflionari, prin intermediul cærora ei puteau învæfla regulile de
nobilimi imperiale au fost oameni de la oraø, træind alæturi de
se adunæ øi în care onorurile se distribuie. Tofli membrii noii
pæmânturi au ræmas ataøafli de mediile oræøeneøti, în care averea
unei persoane, sæ achiziflioneze mari domenii. Marii proprietari de
reflinut în oraøe chiar øi pe aceia care reuøiseræ, prin intermediul
primul plan al societæflii, pe bogaflii locuitori ai oraøelor. I-au
îmbogæflit. Au autentificat, astfel, regruparea, care punea în
ræscumpere degradarea civicæ care-l atingea pe orice om nou
fiecare, putea sæ le dobândeascæ, odatæ ce avea cu ce sæ-øi
scop, ei au procedat la emiterea de titluri de noblefle, pe care,
tezaurului, o parte din averile pe cale sæ se formeze: în acest
în cariera oficilæ. Au parvenit astfel sæ resoarbæ, în profitul
(ca øi vechiul tribut agricol de cereale øi mætase) dreptul de a intra
xi øi Nu Gua. Stelele lor proclamæ cæ „el a separat în mod evident
interirul de exterior“, øi cæ, de acum înainte, „bærbatul øi femeia
se conformeazæ ritualurilor“. „Bærbaflii se îndeletnicesc, cu
bucurie, de cultivarea câmpurilor. – Femeile se ocupæ, cu grijæ, de
lucrærile lor. – Orice lucru are locul sæu“, cæci Împæratul „a stabilit
bariere între exterior øi interior. – El a interzis øi a suprimat
dezmæflul. – Bærbaflii øi femeile se supun regulii øi sunt
integri1005“. Primul Împærat dorea sæ i se atribuie o glorie identicæ
cu acea a fondatorului dinstiei Zhou. Regele Wen – printr-un
efect imediat al virtuflii sale (care i-a servit, mai întâi, sæ-øi
disciplineze propria soflie) – obflinuse ca, chiar øi în flinuturile din
Sud, sæ fie practicatæ o perfectæ castitate 1006. Înflelepflii chinezi
consideræ cæ øtiu cæ Che Huang-di se mândrea, de asemenea, cæ
a restabilit bunele obiceiuri în regiunea medievalæ Yue, pe care
a alipit-o la China: fusese uitatæ aici morala regelui Wen, din
vremurile lui Gou jian, cæci acest potentat, se pare, adoptase o
politicæ a natalitæflii puflin conformæ cu sfintele tradiflii 1007. Dar
ceea ce ni se spune dovedeøte , simplu, cæ poporul din Yue îøi
pæstra obiceiurile caracteristice unei organizæri de familie
indivize: femeile în vârstæ se cæsætoreau cu tineri, iar bætrânii îøi
luau ca soflii fete tinere. Astfel de uzanfle, s-a væzut, mai subzistau
chiar øi în clasele nobile ale societæflii feudale. Gou jian
interzicându-le, cu scopul de a obfline, cu niøte cupluri mai
potrivite, menajuri mai prolifice, nu a întreprins nimic împotriva
separærii rituale a sexelor: el a ajutat miøcarea, care a fæcut ca
familia patriarhalæ sæ iasæ din familia indivizæ. Qin Shi Huang di
a cflionat în acelaøi sens. El acordæ, întra-adevær, regulii de
separare a sexelor o valoare favorabilæ dezvoltærii autoritæflii
conjugale: „Dacæ o femeie fuge pentru a se duce sæ se cæsæto-
reascæ (cu un alt sofl) – copii nu mai au mamæ!“ A condamnat,
deci, cu severitate, adulterul. „Dacæ un bærbat se duc esæ se duce
într-o casæ, care nu este a sa, ca sæ se comporte acolo ca un
desfrânat, – acela care-l omoaræ nu este vinovat!“ El interzice
cæsætoria væduvelor (cel puflin a væduvelor cu copii) ca fiind o
infidelitate faflæ de datoria de supunere conjugalæ. „Dacæ o femeie
are copii øi se recæsætoreøte, – ea nu se mai supune mortului øi nu
mai este castæ 1008!“.
399
 393
câteva urme ale importanflei lor crescânde. O veche tradiflie afirmæ
periferiile de la marginea oraøului senioral. Se pot, totuøi, desluøi
În vremurile feudale, artizanii øi negustorii træiau în
sau meseriaøi, aspiræ sæ ocupe un loc în nobilimea imperialæ.
rile de la Curte. Oamenii îmbogæflifli, care le populeazæ, negustori
Imperiu. Toate oraøele administrative se stræduie sæ urmeze gustu-
Bogæflia øi luxul se întind de-a lungul øi de-a latul întregului
jumætate flæræneøti, izolate, unele de altele, de bariere de vamæ.
extremitatea imperiului. Nu mai este vremea târgurilor feudale pe
este abundenfla tezaurelor de artæ acumulate într-un oraø de la
nu este mai puflin demn de remarcat, øi, lucru øi mai semnificativ,
grad øi lucrau sub conducerea funcflionarilor în atelierele statului
dinastiei Han. Faptul cæ artizanii erau specializafli în cel mai înalt
perfecfliunea pe care arta manufacturieræ a atins-o în vremea
de animale øi pæsæri din lut ars emailat atestæ, în egalæ mæsuræ,
aramæ auritæ, care serveau de picioare de masæ, diverse statuete
lucrætura sa în filigran ne aratæ mæiestria bijuteriilor. Urøi din
încastratæ cu turcoaze øi reprezintæ doi dragoni care se înlænfluie;
a fost cea a unei catarame de centuræ: este din aur masiv,
ornamentate de pudræ albæ øi roøie. Cea mai frumoasæ descoperire
mætase øi sub ea, ace de pær, un pieptene într-un sipet, øi cuflite
dintre aceste morminte, conflinea o oglindæ cu cordonul sæu de
finisat øi a încheiat lucrarea. O cutie mare, descoperitæ într-unul
forma, un altul a adæugat lacul roøu øi, dupæ ei, doi artiøti au
care au participat la acestea: unul a pregætit lacul, altul a dat
idee asupra grijii acordate execufliei; ele îi numesc pe meseriaøii
trasate cu lac strælucitor, animale sau pæsæri. Inscripfliile ne dau o
fin. La anumite piese, deasupra unei foifle subfliri de aur, apar,
sau din aramæ auritæ øi de obicei pictate cu pensula sau gravate
acoperite cu lac, sunt deseori ornamentate cu garnituri din argint
în lac, uneori executate din lemn læcuit, alteori din flesæturi
cu deosebire, mærturie asupra unei tehnici remarcabile. Obiectele
lor este de un extrem rafinament. Piesele de lac øi bijuteriile stau,
sunt datate din anii care se învecineazæ cu era creøtinæ. Execuflia
exhumarea unui abundent material funerar 982. Mai multe obiecte
vremea cuceririi flinutului de cætre împæratul Wu, au permis
Coreii, pe amplasamentul unui oraø prefectoral, datând din
japoneze ne permit sæ o apreciem. Aceste sæpæturi în nordul
care trase de boi 992, în timpul împæratului Wu, puteau fi væzufli
cai „chiar øi pe stræduflele locuite de oameni de rând“ øi era
considerat ca dezonorant sæ se încalece o iapæ 993. Creøterea
cailor a cæpætat o extindere asemænætoare, cæci trebuia sæ se
furnizeze carne armatei. Sima Qian noteazæ cu indignare cæ,
furnizând oi statului, se putea obfline titlul de lang. Astfel, averea
unui mare crescætor de oi, numit Bu she, era semnificativæ.
Imediat ce i-a oferit împæratului Wu jumætate din averea sa, el a
primit, odatæ cu titlul de lang, însærcinarea de a face sæ prospere
stânele imperiale. Dupæ care, a devenit prefect, apoi yu-she da fu:
era una dintre cele mai înalte demnitæfli ale statului 994. Se vede,
astfel, cæ creøterea animalelor în mari proporflii, precum øi
industria øi comerflul în stil mare, conduceau la onoruri.
Pentru creøterea animaleleor, sunt necesare mari domenii,
precum øi o mânæ de lucru numeroasæ, pentru fabrici øi transpor-
turi. Or, mæsurile destinate, iniflial, creøterii randamentului
pæmânturilor øi mobilitæflii cerealelor au avut drept consecinflæ
neaøteptatæ favorizarea dezvoltærii conjugate a latifundiilor øi a
sclavagiei. Pe vreme când flæranii erau simpli arendaøi, nu-øi
puteau vinde, nici pæmântul nici persoana. Imediat ce dinastia Qin
a rupt legætura care-i flinea pe cultivatori de pæmânt, s-a întâmplat
ca, pentru a putea duce la capæt opera marilor lucræri øi pe cea a
colonizærilor îndepærtate, sæ se recurgæ, în mod frecvent, la
corvezi, care-i îndepæratu pe flærani de pæmântul lor natal 995.
Dezrædæcinafli sau lovifli de særæcie – au existat (de exemplu în
113) perioade mari de foamete, în care au fost væzufli oameni
devorându-se între ei – bieflii oameni erau adesea obligafli sæ-øi
vândæ avutul, sæ se vândæ pe ei înøiøi øi, mai ales, sæ-øi vândæ
copiii. S-au væzut deci „câmpurile bogaflilor aliniindu-se cu sutele
øi cu miile, iar flæranii nemaiavând nici mæcar un teren suficient
pentru a planta un ac“ 996. Statul însuøi, pentru a face rost de
însoflitori øi valefli pentru armatæ, avea nevoie de sclavi. El a gæsit
modalitatea de a-i avea din abundenflæ, în calitate de sclavi
pedepsifli penal, utilizând legile asupra monezilor, a cæror aplicare
a fost încredinflatæ unor legiflti nemiloøi. Sima Qian afirmæ cæ
„aproape toatæ lumea din Imperiu începuse sæ batæ monedæ“.
Le-a fost uøor inchizitorilor imperiali sæ condamne mai mult de
un milion de persoane pe acest unic motiv (în 115) 997. Aceøti
396
392
precedent a meøteøugurilor de artæ, pe care recente sæpæturi
societate chinezæ. Acest gust corespunde unei dezvoltæri færæ
pentru lux se ræspândise în vremea dinastiei Han în întreaga
moraliøtii nu exagereazæ cu nimic atunci când aratæ cæ gustul
privilegiile imperiale; nu mai exista nici o mæsuræ“ 981. Poeflii øi
lor, a vilegiaturilor, a echipajelor, a hainelor lor, uzurpând
øi cei care erau sub ei, se întreceau în fastul øi risipa locuinflelor
aveau privilegii, ducii de la palat, înalflii demnitari, marii ofifleri
de pæmânt 980. „Aceia dintre membrii familiei imperiale care
de ei, toatæ istoria lumii este reprezentatæ, de la separarea Cerului
mærilor sunt zugrævifli cu culoarea care le este specificæ øi, alæturi
chircifli pe toate grinzile mai subfliri. Pe perefli, zeii munflilor øi
puternic adâncite, cascæ ochi imenøi, asemeni unor vulturi,
draperia uøii; barbarii cu capete mari, ale cæror orbite sunt
pe grinda de la lucarnæ; Dragonul susfline cu încolæcirile sale,
surmontate de dragoni ølefuifli; Pasærea Roøie îøi descidea aripile
lotuøi øi maci roøii. Grinzile erau ornate cu nori, acroterele erau
în centru, o proeminenflæ rotundæ, læsau sæ atârne flori sculptate,
palate splendide, ale cæror tavane, ornate cu spaflii pætrate având,
era rezervat numai suveranului. Mici prinfli împropietærifli aveau
Acest trai pe picior mare, în serbæri øi cheltuieli nemæsurate, nu
de pescuit erau, în egalæ mæsuræ, prilejul unor gale triumfale.
trebuia sæ triumfe Maiestatea Împæratului. Vânætorile øi partidele
tibetani, precum øi în direcflia acelor Xien-bi, peste tot unde
la nesfârøit, aruncând sægefli în toate direcfliile Spafliului, cætre
scrânciob, echlibrafli stæteau atârnafli de picioare sau se învârteau
cu miøcæri lascive øi în înaltul unui catarg, cæflærafli pe un
femei cu mânecile largi, îmbræcate în mætæsuri øi fardate, dansau
din pæmânt, trasând niøte desene, se jucau su øerpii, în timp ce
Jonglorii înghifleau sæbii, scuipau foc, fæceau sæ flâøneascæ apa
ridicau greutæfli.
defilau, alternând cu scamatorii, care se cæflærau cu præjina sau
mæreaflæ a Cerului Cortegii de Nemuritori sau de Animale stranii
strælucirea fulgerului fæceau sæ fie simflitæ foarte aproape puterea
zborul, în timp ce vârtejurile furtunii, bubuitul tunetului,
Øtiau sæ facæ aici sæ se vadæ zæpada cum cade øi norii cum îøi iau
dat marile spectacole, din care a luat naøtere teatrele chinez979.
palatul Jia-yi, adæposteøte o întreagæ maøinærie de operæ; aici s-au
seniori øi suzeranii de odinioaræ îøi plasau capitalele. Oraøele
feudale nu erau mari fli slab populate: ele pæreau exagerat de mari
când turul meterezelor atingea 3.000 de picioare (un kilometru øi
jumætate) 961. Regii Zhou care, în 256, domneau peste o populaflie
de 30.000 de supuøi, au trebuit s-o plaseze în 36 de oraøe 962, ceea
ce nu împiedicæ scrierea Zhou li sæ le atribuie o administraflie
compusæ din øase servicii ministeriale – din care unul singur
(primul: care nu cuprindea decât pe oamenii palatului, dar nici pe
aceøtia pe tofli) numæræ mai mult de 3.000 de oficii. Toate aceste
servicii nu ar fi putut fi exercitate cu uøurinflæ decât într-o capitalæ
grandioasæ, aøa cum a fost aceea a lui Qin Shi Huang di. Într-
adevær, Primul Împærat a putut sæ stræmute, în oraøul sæu din
Xian-yang, un numær de 120.000 familii, tofli oamenii puternici øi
bogafli ai Imperiului 963. În felul acesta, el a putut sæ-l umple cu
locuitori. Pe de altæ parte, ori de câte ori distrugea câte o seniorie,
el lua planurile palatului acesteia øi ordona sæ fie reconstruit în
capitalæ, pentru a putea gæzdui în el femeile øi bijuteriile luate de
la cel învins. Se vede astfel cum Oraøul imperial reprezintæ øi într-
un alt mod decât în sens mistic, o concentraflie a Imperiului. El
cuprinde pe ostaticii luafli din întrega Chinæ øi principiile sale. Cei
din dinastia Han au adoptat fiecare dintre provinciile sale. Cei din
dinastia Han au adoptat uzanflele familiei Qin, oricum atenuate de
o mæsuræ a împæratului Wen (179): acesta îi autoriza pe unii
dintre seniorii privilegiafli sau pe urmaøii lor ereditari sæ meargæ
sæ træiascæ în regiunea lor. Se temeau ca noua capitalæ cæ nu piaræ
din cauza supraaglomerærii „astæzi seniorii locuiesc, în
majoritatea lor, la Chang-an: pæmânturile lor sunt departe; ofiflerii
øi soldaflii lor nu-i pot aproviziona decât cu preflul a multe
cheltuieli øi eforturi“ 964. Capitala se îmbogæflea cu resturile
întregului Imperiu, în timp ce nobilimea teritorialæ, supavegheatæ
øi subjugatæ, se transformæ în nobilime de curte.
Nobilii reflinufli la curte nu obflineau aici decât însærcinæri
onorifice. Toate posturile active erau încredinflate oamenilor noi.
În timpul domniei împæratului Wu, acesta a fost un principiu
urmat cu strictefle. Gong suan Hong, care a devenit mare consilier,
a debutat ca temnicier øi a fost chiar øi porcar; Zhu Fu-yen øi-a
început viafla ca vagabond, iar Ni Kuan ca rândaø; au fæcut,
amândoi, parte din anturajul imediat al Împæratului. Tot aøa, Jin
Mi-di, care avea sæ fie numit regent al Imperiului, fusese un
389
 391
în arta cântului, cealaltæ expertæ în dansuri. O vasæ construcflie,
împæratului Wu, împæræteasa Wei øi acea fu-ren Li, prima iscusitæ
abile devin împærætese sau favorite, aøa cum a fost, în timpul
cuprinde o întreagæ populaflie de cântærefle øi dansatoare: cele mai
sæi comandæ trupe de jongleri øi de muzicieni. Haremul sæu
poate da în acest vast conservator, care este palatul sæu. Eunucii
mulflime somptuoasæ este invitatæ la serbærile pe care Împæratul le
amestecæ cu ambasadorii trimiøi de barbarii supuøi 978. Aceastæ
iluøtri din legende. Græbifli ca niøte nori, negustorii îmbogæflifli se
mai înalte case, tofli bærbaflii cu ducii, marchizii, sau cu cavalerii
Toate femeile din capitalæ pot fi comparate cu prinflesele din cele
care se formeazæ simflul mæsurii. Aici domnesc fastul øi ostentaflia.
curtea imperialæ nu mai este teatrul acelor turniruri de politefle, în
loc, modestia øi umilinfla“ 977. Spre deosebire de curflile feudale,
moment... s-au pus pe primul loc bogæflia øi posesia, øi pe ultimul
avere care, dupæ el, explicæ apariflia regimului tiranic. „Din acel
Huan din Qi, primul Hegemon, aceastæ nouæ putere bazatæ pe
în astfel de funcflii 976“. Sima Qian dateazæ de pe vremea ducelui
criteriul de selecflie, iar negustorii au fost în felul acesta numeroøi
elemente stræine. Meritul (din naøtere) nu a mai reprezentat
au fost numifli funcflionari. Cariera oficialæ a cæpætat astfel noi
care odinioaræ fuseseræ cei mai bogafli fabricanfli de sare øi fierari
discutau probleme financiare, despicau firul în patru 975“. „Cei
la vârsta de treisprezece ani. Aceøti trei oameni, atunci când
Cum el putea face repede socoteli cu capul, a devenit she-zhong
Împæratului. Sang Hong-yang era fiul unui prævæliaø din Lo-yang.
însærcinat cu economia naflionalæ, da-ong) i-a recomandat
de livre de aur; de aceea, Zheng Dang she (care era ministrul
din Nan-yang. Amândoi ajunseseræ la o avere de mai multe mii
fierbætor (de sare) din regiunea Qi. Kong Jin era un mare topitor
au devenit înalfli funcflionari. „Dong-gua Xien-yang era un mare
tezaurul public a fost organizat; imediat dupæ aceea, trei persoane
iar finanflele devin principala preocupare a guvernærii. În 120,
Într-adevær, Imperiul, o datæ constituit, are mari nevoi bugetare,
vreme au apærut oamenii capabili sæ reuøeascæ din profituri“ 974.
cæ bogæflia devine semnul dinstinctiv al meritului. „Din acea
funcflionari“ 973. În timpul domniei împæratului Wu, este limpede
în trecut, descendenflii oamenilor din piefle nu puteau deveni
captiv care servise, la început, ca rândaø la cai 965. Lucru øi mai
grav: „Vitejia ræzboinicæ“ a fost suficientæ pentru „a permite
accesul la funcflii“ øi „a cæpætat un loc exgerat“ 966. Puteai deveni
marchiz, dacæ erai un bun soldat: aøa a fost cazul lui Ho Qin-ping.
Cât despre unchiul sæu, Wei Ceng, care s-a ridicat la rangul de
general øef, era un bastard care, în timpul tinereflii, fusese tratat de
sclav de cætre fraflii sæi vitregi øi pus sæ pæzeascæ oile 967. Puteai
deci sæ ajungi la cele mai înalte grade dupæ ce vei fi plecat de la
nimic øi vei fi practicat orice meserie. Succesele „oamenilor ale
cæror mijloace de existenflæ erau incerte øi ale cæror meserii nu
erau decât provizorii“ îi scandalizau pe admiratorii vremurilor
vechi, partzani ai ierarhiilor stabile, în care totul era ereditar: atât
demnitæflile cât øi meseriile mærunte 968. în acele timpuri fericite,
„cei care îndeplineau vreo oarecare funcflie, o pæstrau pânæ ce fiii
øi nepoflii lor deveneau adulfli; cei care exercitau o funcflie publicæ
îøi trægeau de la aceasta numele de familie øi porecla; tofli oamenii
erau mulflumifli de soarta lor“ pe care øi-o stabiliseræ dinainte 969.
Dimpotrivæ, în regimul adoptat de Imperiu, „principiile de
promovare la demnitæfli s-au pervertit“ 970. „Poporul (oamenii de
origine modestæ) a putut fi recompensat pentru imposibilitatea de
a ajunge sæ ocupe funcflii publice“ prin aceea cæ el a putut sæ
cumpere „titluri în ierarhia nobiliaræ“, creatæ de dinastia Qin øi
pæstrate de Han. „Cum cæile de a parveni la unele demnitæfli erau
diverse øi cum existau diferite moduri de a ajunge la acestea,
locurile de funcflionari øi-au pierdut din valoarea lor de altæ
datæ“971. Aøa sunau lamentafliile conservatorului dezamægit care
era Sima Qian. El se læuda cæ se trægea dintr-o familie stræveche,
posedând în mod ereditar titlul de si-ma (general); îi succedase
tatælui sæu în funcflia de Mare Analist care era una dintre primele
demnitæfli ale unei curfli feudale; dar, în timpul împæratului Wu,
acest tatæ era considerat „ca un fel de hopa-Miticæ“. Suveranul „se
amuza cu el“ øi se întreflinea cu el, ca øi cu „un cântærefl sau
comediant“ 972.
Nobilii decæzufli øi oamenii noi se loveau unii de alflii la
Curte. Totul depindea aici, nu de origine, ci de merit: øi era distins
pentru meritul sæu, acela care îl dovedea fæcând avere, indiferent
de meseria pe care o practica. Deja „împæræteasa Lu începuse sæ
mai slæbeascæ reglementærile referitoare la negustori... dar, ca øi
390
394
liaøilor, a fost prima care a profitat dupæ acestea. „Întregul flinut
onorabilæ. „Ultima dintre profesii“, cea a artizanilor øi prævæ-
care este, dupæ cum se declaræ neîncetat, singura profesiune
Toate aceste mæsuri par sæ fi fost luate în folosul agriculturii,
lor: în felul acesta, putea fi crescutæ puterea grânarelor imperiale.
idee feudalæ conform cæreia nu trebuie sæ iasæ în afara frontiere-
libertate comerflului de cereale, considerau cæ vor sfârøi cu vechea
ai pæmântului, se spera creøterea randamentului sæu øi, acordând
mând vechiul sistem de posesie. Fæcându-i pe flærani proprietari
se explicæ, færæ îndoialæ, mæsurile legislative ale lui Qin supri-
fost, mai întâi, se pare sæ mobilizeze producflia de cereale. Astfel
armatelor operând la diverse frontiere. Obiectivul lor principal a
grânar central, ateliere øi arsenale, capabile sæ ræspundæ nevoilor
aprovizioneze Curtea øi Garda. Au mai putut sæ constituie un
centrul unei mari întretæieri de drumuri. Au putut atunci sæ-øi
canale. Qin Shi Huang di øi împæratul Wu øi-au aøezat capitala în
scop; marea operæ a reprezentat-o construirea de drumuri øi
sistem unic de scriere, de greutæfli øi de mæsuri a avut acelaøi
viaflæ socialæ, care pânæ atunci ræmæseseræ izolate; adoptarea unui
rilor ræmase necultivate a servit la apropierea dintre centrele de
øi lucrærile, din care a apærut unificarea flærii. Amenajarea terenu-
lizarea armatei sale. Acesta este principiul care a inspirat mæsurile
øi grâne. Prima necesitate a Imperiului este de a facilita mobi-
cavaleri au nevoie de o aprovizionare cu cai, arme, furaje, carne
uøoaræ, capabilæ sæ opereze mari raiduri în stepele întinse. Aceøti
numær mic de care. Forfla armatei imperiale stæ în cavaleria sa
înrolærile feudale, în acre, în câteva zile, era væzut plecând un
dispunæ de o armatæ mobilæ øi bine aprovizionat. Se sfârøise cu
împotriva barbarilor. Pentru a putea fi dusæ cu bine, trebuia sæ se
Rafliunea de a fi a Imperiului a fost marea luptæ purtatæ
sæ fi favorizat un brusc avânt al industriei øi al comerflului.
poate mai mult, politioca militaræ, urmæritæ de marii Împærafli, par
unificarea imperialæ. Mæsurile øi lucrærile, care au însoflit-o øi,
clase meøteøugæreøti nu au contat prea mult în Stat, înainte de
revoltându-se împotriva prinflului 984. Totuøi, se pare cæ aceste
artizanii nu se lasæ mereu asuprifli. În 471, în Wei, sunt væzufli
a devenit ministrul sæu 983. Exploatafli cu duritate de nobili,
cæ un târgovefl a cucerit încrederea hegemonului Huan din Qi øi
dintre mæri a fost unificat; s-au deschis trecætori øi s-au construit
poduri; s-au ridicat interdicfliile care izolau munflii øi eleøteele. De
aceea, bogaflii neguflætori au parcurs întregul Imperiu: n-a mai
existat nici un obiect de schimb, care sæ nu meargæ peste tot985“.
Împæraflii au ajuns sæ favorizeze industria transporturilor øi pe tofli
furnizorii armatei. De voie, de nevoie, au trebuit sæ cadæ la
învoialæ cu marile averi create în marile întreprinderi, færæ de
care, proiectele lor militare nu ar fi putut reuøi. Atunci când, în
timpul domniei împæratului Wu, triburile Xiong-nu au atacat
frontiera din spre nord, stocurile locale au fost insuficiente pentru
aprovizionarea coloniilor militare, ce trebuiau întærite. Au fost
nevoifli atunci „sæ facæ apel la oamenii din popor: s-au acordat
ranguri în ierarhie acelora care puteau face transporturi øi sæ ducæ
cereale le frontieræ. Le-a fost, astfel, posibil sæ ajungæ pânæ la
gradul de da shou zhang“ 986. A mai fost nevoie de antreprenori
de transporturi; atunci s-au trimis imense mulflimi în pæmânturile
colonizate. Unii dintre ei, spune Sima Qian, erau capabili sæ
formeze „convoaie de mai multe sute de care“ 988. Istoricul
noteazæ faptul semnificativ, cæ aceøti antreprenori erau, în acelafli
timp, niøte bogafli negustori. În acelaøi pasaj, el vorbeøte despre
averile imense fæcute de producætorii de sare øi de meøterii fierari.
Antreprizele de transport øi de furnituri militare au antrenat
formarea de capitaluri, care au fost folisite în comerfl øi industrie,
dar care au ajutat, în egalæ mæsuræ, la constituirea unor mari
domenii de pæmânturi. Salinele øi fieræriile sunt principalele
industrii: s-a væzut cæ producætorii de sare øi cu fierarii au ajuns
la cele mai înalte demnitæfli de stat. Turnætorii, cu deosebire
turnætorii de fier, lucrau pentru armatæ. Tot rafliuni de ordin militar
au fæcut sæ prospere creøterea animalelor mari, al oilor, øi al
cailor. Raidurile de cavalerie uøoaræ, în care se întâmpla sæ fie
pierdufli, într-o singuræ camapnie, mai mult de 100.000 de cai,
cereau o cantitate de cai pe care hergheliile imperiale nu o puteau
furniza singure 989. Aceste herghelii de stat erau, într-adevær,
foarte importante. În anul 119, caii adunafli din împrejurimile
capitalei „erau în numær de mai multe miliarde“ 990. Dar ei nu
proveneau, tofli, numai din crescætoriile imperiale, astfel cæ s-a
avut grijæ sæ se încurajeze creøterea privatæ a cailor 991. În timp
ce la începutul dinastiei Han înalflii funcflionari se læsau purtafli în
395
 401
duloase ale rarelor documente antice, în schimb perfect scriitor de
suspect, cæruia i se datoreazæ, în aparenflæ, multe schimbæri frau-
gen, a fost Liu Xiang (sfârøitul secolului I), bibliotecar destul de
apetiturile, la propaganda prin tract øi imagine. Maestrul, în acest
Exemplul nefiind suficient, s-a recurs,pentru a disciplina
profituri“1013.
moravurilor; încetul cu încetul tofli s-au înghesuit la onoruri øi
ræutate cæ „nimic din toate acestea nu au contribuit la ameliorarea
decât un fel de mâncare la mesele sale“. Sima Qian noteazæ cu
Imperiului“. „El a purtat (deci) haine de pânzæ øi nu a mâncat
Gong-suan Hong a fost însærcinat sæ dea „bunul exemplu
învæflæturæ, dar prin intermediul altei persoane. Marele consilier
gare1012. Deja împæratul Wu (122) se gândise sæ dea aceeaøi
afectatæ, care se cuvine oamenilor eliberafli de pasiuni vul-
de vicii, sæ træiascæ în puritate øi sæ pæstreze o flinutæ calmæ øi
culoare. Numai în felul acesta pot sæ se debaraseze de dorinfle øi
ulcioare sau de tigve, sæ poarte îmbræcæminte de o singuræ
disprefluiascæ tot ceea ce este rar øi preflios, sæ se serveascæ de
azvârlit perlele în vâltoarea apelor. I-a sfætuit pe supuøii sæi sæ
exemplul Suveranilor mitici, el a îngropat aurul în munfli øi a
øi de economie øi sæ se pæstreze cea mai severæ simplitate. Dupæ
faflæ de lucrærile agricole. A ordonat sæ se dea dovadæ de mæsuræ
sale. Se temea de spiritul de risipæ øi de dispreflul pe care îl aratæ
suveran øtia sæ purifice øi sæ transforme poporul prin binefacerile
fondatorul ramurii orientale a dinastiei Han. Acest înflelept
pasaj pe care Ban gu l-a scris în onoarea împæratului Guang-Wu,
anticæ. Unul dintre documentele cele mai semnificative este un
progresului luxului, ea a propovæduit întoarcerea la simplitatea
cu doctrina constituflionalæ, un rol de propagandæ moralæ. În fafla
Rolul dinastiei Han, în reforma moravurilor, a fost, conform
regulile de echitate foarte morale.
fie absolute sau, mai degrabæ, ele nu sunt limitate decât de
de pe vremea dinastiei Han, drepturile soflului øi ale tatælui par sæ
mai grave ræmæøifle ale vechii indiviziuni au fost øterse. Or, încæ
maritalæ nu au putut face progrese efective decât atunci când cele
pare legitimæ presupunerea cæ autoritatea paternæ øi puterea
dreptului urban øi al obiceiurilor negustoreøti. Pe de altæ parte
funciare. Independenfla colateralilor pare sæ fie un produs vechi al
cærflile øi instrumentele. Se aøterneau la lucru cu supunere, (cæci)
bæflul din lemn de catalpa øi nuiele din lemne cu spini erau acolo,
foarte aproape, ca sæ-i îndemne la respect“ 1021. „Învæflæmântul
varia, în funcflie de anotimp“: „primævara øi vara învæflau sæ
mânuiascæ lancea øi scutul (adicæ sæ danseze în paøi militari);
toamna øi iarna, sæ flinæ pana de fazan øi flautul (adicæ sæ danseze
dansuri civile) 1022. Primævara cântau: toamna, erau ciupite
instrumentele cu coarde. Tot toamna, sub conducerea maeøtrilor
de ceremonii, erau învæflate ritualurile (li), în Øcoala orbilor, iar
iarna o petreceau învâflînd istoria, în Øcoala superioaræ. Øi acest
lucru dura nouæ ani. Elevii, în fiecare an, treceau un examen.
Încæ de la primul, erau obligafli sæ facæ dovada „cæ øtiau sæ împartæ
frazele autorilor dupæ sens øi sæ discearnæ înclinafliile, bune sau
rele, ale inimii lor“. La examenul de sfârøit, ei arætau cæ
„înflelegeau rafliunile lucrurilor øi cæ øtiau sæ le claseze pe
categorii“. „Formaflia lor era atunci terminatæ“. Cunoøteau întra-
adevær cele Øase Øtiinfle ((adicæ: 1. cele cinci feluri de ritualuri; 2.
cele øase feluri de muzicæ; 3. cele cinci maniere de a arunca
sægeflile; 4. cele cinci procedee de a conduce carele; 5. cele øase
tipuri de scrieri; 6. cele nouæ metode de calcul)), cele Øase
Etichete ((adica 1. flinuta celui care sacrificæ (circumspecflie); 2.
flinuta gazdei (atenflie respectuoasæ); 3. flinuta curtezanului
(solicitudine); 4. flinuta de doliu (gravitate); 5. flinuta militarului
(cea de „drepfli“); 6. flinuta în car (vigilenflæ))), cele Trei practici
(Pietate filialæ, Prietenie, Deferenflæ faflæ de stæpân). De fapt nu
øtim nimic sigur asupra øcolilor feudale øi aproape nimic asupra
celor din vremea dinastiei Han, numai faptul cæ în primele se
învæfla purtarea bunæ, aøa cum se cuvine în øcolile de paji, cu
ajutorul exercifliilor practice, øi cæ, în celelalte, se fæceau, mai ales,
exerciflii de retoricæ, pe teme de bunæ flinutæ øi de etichetæ. Faptul
esenflial este cæ învæflæmîntul era pur livresc: „Învæflætorii, care
predau astæzi, se mulflumesc sæ citeascæ cântând din cærflile, pe
care le au în faflæ“1023. „La treisprezece ani øtiam sæ fles, – la
paisprezece ani puteam sæ croiesc, – la cincisprezece ani cântam
din læutæ, – la øaisprezece ani citeam Versuri øi Istorii, – la
øaptesprezece ani am devenit soflia ta“ 1024. Acest început de
idilæ aratæ cæ chiar øi pentru educaflia fetelor, o culturæ literaræ se
impunea. Ea se impunea cu atât mai mult oricærui bærbat care
404
416
128 Che King, C., 407 sqq.
127 SMT, IV, 93 sqq.; GRANET, op. cit., 408.
126 Tso tchouan, C., III, 558; GRANET, op. cit., 176.
125 SMT, IV, 9.
124 SMT, IV, 15.
123 Tso tchouan, C., III, 641.
135.
122 Lie tseu, Pr. WIEGER, Les pères du système taoïste,
121 GRANET, op. cit., 563.
dans la Chou King, 51.
légendes..., 560; MASPERO, Les légendes mythologiques
120 Tso tchouan, C., t. III, 30. GRANET, Danses et
119 Lie tseu, Pr. WIEGER, Les pères du système taoïste, 30.
118 Mencius, L., 126.
117 Ibid., 363.
din Tche-li.
116 Che King, C., 361, 336, 406, 407, descrierea unei pæduri
115 SMT, III, 524.
114 SMT, I, 108, 109, 113 øi 144; III, 521.
113 SMT, I, 126, nota 2.
invadatorii occidentali.
dupæ datele furnizate de Yu Kong, drumul urmat de
112 RICHTHOFEN a crezut cæ poate descrie (China, I, 317),
102.
111 Vezi importanta notæ a lui CHAVANNES in SMT, I,
se acorde o prea mare precizie.
sunt date numai ca puncte de reper. Ar fi imprudent sæ li
(110 Datele reluate din Tch’ouen ts’ieou sau Sseu-ma Ts’ien,
109 Prefafla la ABADIE, Les Raches du Haut-Tonkin.
1924.
108 PRZYLUSKI, Le sine-tibétain (in Langues du monde),
ancien China, 16 sqq.
107 KARLGREN, Analytic Dictionary. Idem, Philology and
chinezilor, bazându-se øi pe studiul caracterelor scrierii.
der Chinesen) a reluat teza originii meridionale a
philosophiques en Chine, 17. FORKE (Der Ursprung
106 Idem, Histoire des croyances religieuks et des opinions
105 Pr. WIEGER, Textes historiques, 18.
55 SMT, II, 131 sqq., 171 sqq., 181.
56 Sau, mai degrabæ, 360: tot atâtea câte zile; vezi mai jos.
p. 418 SMT, II, 175. Comp. III, 341 øi 355.
57 SMT, II, 126, 152, 177, 180, 190.
58 SMT, II, 193 sqq.; DE GROOT, The religious systems of
China, t. II, p. 400.
59 SMT, 197 øi 206, 217, 224; GRANET, Danses et
légendes..., 142, nota 3.
60 SMT, II, 224 (extras din Kia Yi), 114; GRANET, op.
cit., 373.
61 SMT, II, 219 øi 230.
62 SMT, II, 285 sqq.
63 SMT, II, 323.
64 SMT, II, 325.
65 SMT, II, 325, 331 sqq.; GRANET, op. cit., 357.
66 SMT, II, 380, 384, 400, 407, 416, 410 øi Introd., CLXIV.
67 SMT, II, 487, 473, 474, 482, 486, 487.
68 Între împæraflii Wen øi Wou se plaseazæ împæratul King
(156-141) a cærei domnie, continuare modestæ a celei
precedente, nu a meritat sæ fie povestitæ decât sub formæ
strictæ a unor Annale.
69 SMT, III, 461. Asupra sacrificiului Fong vezi mai de-
parte, p. 410. Împæratul Wen a schimbat, în anul 163,
pentru prima datæ, calculul anilor øi a fæcut din acest an
primul an (cf. SMT, II, 481). Asupra pregætirii reformei
calendarului, vezi SMT, Introd., XCXIII.
70 SMT, III, 481, 485, 490, 491, 504, 515.
71 SMT, III, 492. Asupra Iseu-ma Tan, cf. SMT, Introd.,
VII sqq.
72 Ne mærginim sæ indicæm aici faptul cæ, sub domnia
împæratului Tch eng (32-7 î.H.), ultimul suveran al
primei dinastii Han care a dispus de o putere efectivæ,
istoria semnaleazæ, în anii 15 øi 12, o ploaie de stele, iar
în anul 10, cæderea muntelui Ming. „Tofli au spus: acesta
este sfârøitul dinastiei Han“.
73 Pr. WIEGER, Textes historiques, 455.
74 SMT, III, 26 øi 27; SMT, Introd., CXI. Comp., PELLIOT,
Le Chou King en caractères anciens et le Chang chou che
413
 403
din Shi Jing, apoi, „într-un huruit de tobe, îøi scoteau din cutii
profesori puflin creson. Elevii începeau prin a cânta câteva versuri
masæ datæ bætrânilor; era ocazia sæ se ofere sufletelor foøtilor
consacrate, se inaugura anul øcolar printr-un concert øi printr-o
printr-o ungere însângeratæ, instrumentele muzicale fuseseræ
programei øcolare din cele mai vechi timpuri 1020. Dupæ ce,
în ritualurile ajunse la modæ în timpul dinastiei Han, indiciul
aceasta era practica vechilor suverani øi se regæseøte într-adevær,
dezvoltat-o, pe larg, în fafla împæratului Wu. Nu ezita sæ afirme cæ
moravuri. Aceasta era opinia pe care Dong Zhong-shu a
øi ceremonialul (li), cæci educaflia este cea care produce excelente
suveranul trebuie sæ-l învefle pe popor omenia (ren, echitatea (yi)
Într-adevær, fæcând øcoli în capitalele regiunilor øi în târguri,
preflioase øi puerile îl amintesc pe învæflætorul de la øcoalæ.
sæ-i recompenseze pe cei virtuoøi 1019. Toate aceste anecdote
îngroape - ceea ce îl face sæ gæseascæ o oalæ de aur, cæci Cerul, øtie
mamæ øi pe copilaøul sæu, dar, odatæ înflærcat, se pregæteøte sæ-l
fiul eroic care, prea særac pentru a hræni în acelaøi timp bætrîna sa
la fiul ingenios, care mestecæ hrana pentru tatæl sæu færæ dinfli, la
moralæ cautæ efectul dramatic. Ea trece de la comic la oribil, de
lungi, sau sæ se amuze cu niøte puiøori1018. Aceastæ ilustraflie
paræ mai tineri, ræmînea sæ se joace în fafla lor cu mânecile sale
gemete cum fac copiii mici“. Sau pentru a-i face pe pærinflii sæi sæ
ajungând în camera lor, apoi ræmânea zæcând pe pæmînt, scoflând
copiii), când le ducea pærinflilor ceva de bæut, se fæcea cæ se clatinæ
era foarte puternicæ. Mereu îmbræcat cu haine împestriflate (ca
de øaptezeci de ani, pærinflii sæi încæ mai træiau. Pietatea sa filialæ
„Lao Lai-zi era un bærbat din regiunea Chu. Când ajunse la vârsta
pleacæ, tuturor celor patru fii le va fi frig“. Tatæl ræmase tæcut1017.
noastræ era aici, numai hainele mele erau subfliri, dar, dacæ ea
ce cæuta aici.“ Atunci Zou-qian spuse: „Atâta timp cât mama
binele fiilor mei. Acum fli-ai bætut joc de mine. Pleacæ, nu mai ai
Îi spuse atunci sofliei: „Dacæ m-am cæsætorit cu tine a fost pentru
soflii, îi luæ de mânæ øi constatæ cæ hainele lor erau foarte groase.
subfliri. Tatæl se întoarse acasæ, îi chemæ pe fiii celei de-a doua
mânæ. Tatæl sæu îl apucæ de mânæ øi observæ cæ hainele sale erau
Zou-qian conducea carul tatælui sæu, i-au scæpat hæflurile din
Tatæl lor s-a recæsætorit øi a mai avut alfli doi fii. Intr-o zi în care,
opere moralizatoare. Acestea sunt culegeri de anecdote celebre.
Aceste povestioare au avut mare succes, copiate la nesfârøit, ca øi
imaginile cærora le serveau de legende. Un mare numær dintre ele
se regæsesc gravate pe pereflii camerelor funerare (datând din a
doua dinastie Han) care au fost studiate de Chavannes. Majo-
ritatea sunt împrumutate din antichitate, øi tocmai de aici li se
trage autoritatea. O femeie foarte frumoasæ øi foarte virtuoasæ, din
regiunea Liang, ræmæsese væduvæ cu un fiu de vârstæ fragedæ; mai
mulfli bærbafli din familii nobile i-au propus sæ se cæsætoreascæ, dar
ea a refuzat. Or, regele din Liang, în persoanæ, s-a îndrægostit de
ea. I-a trimis un mesager, care sæ-i ofere darurile de logodnæ.
Dupæ ce a declarat cæ o femeie trebuie sæ-i ræmânæ fidelæ primului
sofl, ea a luat cu o mânæ o oglindæ, iar cu cealaltæ un cuflit. Apoi
øi-a tæiat nasul, adæugând cæ, dacæ nu se omoaræ, este din cauza
unui orfan, de care trebuie sæ aibæ grijæ. Acum când øi-a produs
ea însæøi o mutilare asemænætoare aceleia cu care erau pedepsite
unele crime, regele va renunfla færæ îndoialæ la ea. Emoflionat de
atâta fidelitate conjugalæ, regele i-a atribuit titlul de „ cea care
acflioneazæ cu noblefle“ 1014. – „Un bærbat din regiunea Lu, pe
nume Cou Hu, øi-a pæræsit soflia, la cinci zile dupæ ce s-au
cæsætorit øi s-a dus într-un regat stræin, unde a ræmas timp de
cinci ani. Când s-a întors acasæ, înainte de a ajunge la locuinfla sa,
øi-a væzut soflia culegând frunze de dud; nu s-au recunoscut unul
pe celælalt. Cou Hu, sedus de graflia tinerei femei, i-a fæcut
propuneri dezonorante, pe care ea le-a respins cu indignare.
Continuându-øi drumul, a ajuns acasæ, unde a cerut sæ-i fie adusæ
soflia. Când ea a apærut, a fost uimit s-o recunoascæ pe acea
persoanæ, cu care vorbise la marginea drumului. Cât despre ea, i-
a adresat reproøuri pline de vehemenflæ soflului sæu, dupæ care a
ieøit øi s-a dus sæ se arunce în râu“ 1015. „ La Chang-an... træia un
bærbat care avea un duøman de moarte. Cum soflia sa era plinæ de
pietate filialæ, duømanul profitæ de acest lucru pentru a o ameninfla
cæ-i va ucide tatæl, dacæ nu va face în aøa fel încât sæ-i poatæ
omorî soflul. Prinsæ la mijloc între datoria de soflie øi cea de fiicæ,...
ea i-a arætat locul unde avea sæ se culce soflul sæu în urmætoarea
noapte, dar în locul lui se duse ea sæ se culce acolo singuræ, iar
duømanul i-a tæiat capul“ 1016. Iatæ acum câteva exemple de fii
pioøi: „Min Zou-qian øi fratele sæu mai mic øi-au pierdut mama.
402
414
Tcheou“ (op. cit., 39, nota 1).
mai numeroase øi mai variate decât cele ale dinastiei
scrie, de exemplu: „Sacrificiile dinastiei Yin erau mult
Yin destul de precisæ pentru a se considera îndreptæflit sæ
de la Ho-nan, scoate din acestea o cunoaøtere a dinastiei
bazeazæ pe concluziile erudiflilor chinezi asupra oaselor
Tchen-yu (Journal asiatique, 1911). MASPERO, care se
la haute antiquité chinoise, d’après un livre de Lo
CHAVANNES, La divination par l’écaille de tortue dans 90
GRANET, op. cit., 45 sqq. 89
cit., 28 sqq., 31 sqq., 406 sqq.
SMT, Introd., CXVI øi CCXIV. Comp. GRANET, op. 88
SMT, Introd., CXLVI. 87
multæ vreme“.
mai corectæ): „Istoria Chinei antice nu dateazæ de prea
citate, MASPERO foloseøte formula (dupæ pærerea mea
T’oung poo, (1922, p. 441. La începutul cærflii sale deja
Amis de l’Orient“ juin 1922, p. 69). Comp. PELLIOT, in
MASPERO (in „Bulletin de l’Association française des 86
antique, 433.
GRANET, op. cit., 113 sqq.; MASPERO, La China 85
SMT, I, 215. 84
datelor astronomice.
unul dintre sistemele cronologice chineze cu ajutorul
Vezi in IPOS, II, eseul lui RUSSEL pentru a confirma 83
SMT, V, 457 sqq. 82
GRANET, Danses et légendes..., 289 øi 600. 81
SMT, V, app. I. 80
SMT, Introd., CLVI. 79
sqq.
SMT, III, 469, 497, 499, 500 øi Introd., CLXXXVIII 78
discuflia p. 135 sqq.
SMT, Introd., CXVI. Comp. PELLIOT, op. cit., 131, øi 77
SMT, V, 448, notele 2 øi 3. 76
SMT, Introd., CXV sqq. 75
1919).
Wen (Mémoires concernant l’Asie orientale, Paris,
91 ANDERSON, An early Chinese culture; Idem,
Preliminary report on archaeological researche in Kansu;
BLACK, A note on physical characters of the prehistorie
Kansu race.
92 Aceastæ indicaflie prudentæ a lui DENIKER (Les races et
les peuples de la terre) este reluatæ øi dezvoltatæ de
PITTARD (Les races et l’histoire, p. 487). China ,,nu
este populatæ de o rasæ chinezæ, în sensul zoologic al
cuvântului“.
93 CHAVANNES a acceptat numai pe jumætate aceastæ
teorie. SMT, I, 230, nota 1, øi II, 61, nota 2.
94 TERRIEN DE LACOUPERIE, Western origin of
chinese civilization.
95 Vezi, asupra acestui lucru, o notæ decisivæ a lui
CHAVANNES, SMT, I, 93, nota 3.
96 SMT, III, 26. RICHTHOFEN (China, t. I, chap. VIII
a reluat aceastæ teorie a originii occidentale sprijinindu-
o pe analiza lucrærii Yu Kong.
97 Nota lui CHAVANNES la pasajul citat.
98 SMT, III, 25.
99 ANDERSON, An early Chinese culture; Idem,
Preliminary report on archaeological research in Kansu.
(100 Yue tsiue chou, 11.
101 LAUFER, Jade, a study in chinese archeology and
religion, 54.
102 KARLGREN, Recenzia publicafliilor lui Andersson în
Litteris, 1924.
103 ANDERSSON, An early Chinese culture a grupat (pp.
30 sqq.) un oarecare numær de remarci formând o opinie
contraræ acestei teorii, al cærei principal susflinætor este
arheologul japonez Torii.
104 Pr. WIEGER, Caractères (Ruoliments, V, 12); LALOY,
La musique chinoise; LAUFER, op. cit. Vezi øi unele
remarci pertinente în TCHANG FONG, Recherches sur
les os du Ho-nan et quelques caractères de l’écruture
ancienne, 69, øi MESTRE, Quelques résultat d’une
comparaison entre les caractères chinois modernes et les
siao-tchouan, 63 sqq.
415

demnitate imobilæ, ea ræmâne bogatæ în forfle tinere.
tradiflionale, susflinætorii ortodoxiei au dorit s-o pareze cu o
cu toate cæ, definind cu o rigoare crescândæ idealurile sale
chinezæ ajunge, cu certitudine, la maturitate; în acelaøi timp însæ,
Cu era imperialæ, care încheie istoria Chinei antice, civilizaflia
tradiflii aristocratice, a neglijat sæ înregistreze miøcærile de mase.
terminând aceastæ carte, sæ semnalæm cæ istoria, prin efectul unei
subestimeze acfliunea claselor oficiale. Se cuvine, totuøi,
redus la practicarea etichetei ortodoxe. Nu trebuie totuøi sæ se
elaborat idealuri care sæ acflioneze øi ca activitatea lor sæ se fi
moralæ a mediilor urbane. Ar fi extraordinar ca ele sæ nu fi
rolul oraøelor în economia generalæ, despre evoluflia juridicæ øi
sau aproape nimic, despre viafla realæ a claselor meseriaøe, despre
nu a fost neglijabilæ: totuøi, pentru perioada veche, nu øtim nimic,
poate presupune cæ influenfla sa asupra ansamblului vieflii chineze
spiritul de asociere øi de gustul pentru concordatele ehitabile. Se
moralæ proprie oamenilor de comerfl, caracterizatæ, se pare, de
(afaræ de clasele oficiale); în aceste medii, totuøi, s-a creat o
informaflie asupra evolufliei moravurilor în mediile noi oræøeneøti
feudale ale vieflii sociale. Istoria, în sfârøit, nu dæ aproape nici o
faptele, iar noi nu øtim nimic despre permanenfla elementelor
de învæflætura ortodoxæ. Numai cæ istoria a refuzat sæ înregistreze
antica moralæ feudalæ decât de idealul arhaizant pus la mare prefl
34 SMT, I, 269 la 278; GRANET, Danses et légendes...,
538; GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 332 sqq.,
Kouo yu, 1.
35 GRANET, Danses et légendes..., 63 sqq.
36 MASPERO (La Chine antique, 98 sqq. pare sæ admitæ
cæ ierarhia titlurilor avea un sens precis în vremea
dinastiei Tcheou øi cæ se poate gæsi acest sens (p. 99, nota
2); GRANET, Danses et légendes..., 75, nota 1.
37 SMT, IV, 55 øi I, 285.
38 SMT, IV, 40, 303; GRANET, op. cit., 76 sqq.
39 SMT, IV, 283 sqq., 304, 305.
40 SMT, IV, 305, 53, 56, 351; Tso tchouan, C., I, 370;
GRANET, op. cit., 94, nota 1, 104, 489, 146, 221.
41 Tso tchouan, C., II, 272.
42 SMT, V, 347, 379.
43 SMT, V, 83, 93, 71, 73.
44 GRANET, op. cit., 79, nota 1, 81 sqq.; SMT, V, 430,
432; Yue tsin chou, 12.
45 SMT, II, 62, 64-68, 82 sqq.
46 Li ki, C., I, 597; GRANET, Danses et légendes..., 221
sqq.; Wou Yke tch’ouen to’ieou 4; GRANET, Fêtes et
chansons anciennes..., 138; CHAVANNES, Mission
archéologique dans la Chine septentrionale, 154 sqq.;
GRANET, Danses..., 540 sqq.; SMT, IV, 247; Lu che
tch’ouen ts’ieou, 23, § 4.
47 Cf. Li sao, trad. Hervey de Saint-Denys øi Legge, in
IRAS, 1895.
48 SMT, Introd., LXXXIV; Tch’ou ts’eu, 4.
49 SMT, II, 225 øi 231, pamflete de Kia Yi (198-105).
Chavanne compara, pentru profunzimea lor, scrierile lui
Kia Yi cu cele ale lui Montesquieu. Aceastæ judecatæ
pare prea favorabilæ.
50 SMT, II, 442.
51 SMT, II, 94 øi I, 316.
52 SMT, II, 122.
53 SMT, II, 70, 122, 128 sqq.
54 SMT, II, 140, 154, 100, 116; BREITSCHNEIDER,
Botanicon Sinicum, 89.
412
408
disciplinæ de moravuri mai puflin îndepærtate, færæ îndoialæ, de
vremea dinastiei Han, s-au menflinut obiceiuri de viaflæ øi o
poate presupune cæ, în marile domenii rurale, care s-au creat în
vechiul spirit feudal pare sæ-øi fi regæsit, deodatæ, întraga forflæ: se
altæ parte, în timpul perioadei tulburi ale celor Trei Regate,
unele idealuri mistice, datând din cele mai vechi timpuri. Pe de
aratæ cæ, în mediile flæræneøti, se pæstrau, cu o perfectæ prospeflime,
o crizæ izolatæ: nu avem asupra ei decât pufline detalii, dar acestea
cu ocazia unui episod din viafla de la curte) nu a fost, cu siguranflæ,
personaje. Marea cizæ misticæ din anul 3 (notatæ, din întâmplare,
dinastice nu se intereseazæ decât de viafla de la curte øi de înaltele
el nu apare de loc, aceasta se datoreazæ faptului cæ Analele
Rolul sæu, în masele populare, nu este mai puflin important. Dacæ
Am semnalat, deja, rolul misticismului în mediile de la curte.
vor fi suficiente pentru marcarea limitelor idealului formalist.
Dar, putem, încæ de pe acum, sæ indicæm câteva fapte, care
øi de plasticitate profundæ.
conserva vieflii spiritului un soi de independenflæ pusæ la adæpost
atitudini conformiste are, în parte, drept rafliune, speranfla de a
cæ, din contræ, acceptarea, de cætre oamenii educafli, a unei
redusæ la zero. Numai istoria gândirii ne poate face sæ consideræm
etichete convenflionale, spontaneitatea øi-a væzut contribuflia
progresive øi cæ, în viafla moralæ, sub greutatea crescândæ a unei
evoluflia moravurilor s-a fæcut în China pe calea secætuirii
de predicæ drept nota justæ, este greu sæ scapi de sentimentul cæ
elogiul funebru øi cæ ar fi un exces de candoare sæ abordæm un ton
iluøtrii? Ne stræduim, în zadar, sæ vedem cæ acestea derivæ din
lectura operelor de propagandæ øi a biografiilor de oameni
oare, în aceastæ chestiune, sæ ne facem o pærere numai dupæ
singuræ disciplinæ capabilæ sæ formeze omul educat? Trebuie
clasele oficiale, deliberat consacrate cultului conformismului, ca
chinezilor? Este oare sigur cæ efectele sale au fost aceleaøi pentru
cæ el a contribuit la særæcirea øi secætuirea vieflii morale a
viaflæ a nafliunii? Este adeværat, dupæ cum am fi tentafli s-o credem,
arhaizante, cu ajutorul cæruia se pretinde cæ s-a guvernat întraga
Dar, care este influenfla realæ a acestui sistem de convenflii
concuræ la a evidenflia domnia formalismului.
civilizaflia chinezæ pare sæ fi ajuns la un nivel de maturitate, totul
doreøte sæ intre în cariera onorurilor. Nimic nu este mai
semnificativ, asupra acestui lucru, decât unele inscripflii, unde
este gravat elogiul unor personje oficiale din a doua dinastie Han.
Se poate citi, de exemplu, pe stela ridicatæ în onoarea lui Wu
Rong (mort în 167 d.H.): „Onorabilul defunct a avut drept nume
personal Rong øi drept apelaflie Han-ha. S-a îndeletnicit cu studiul
Cærflii de Versuri revæzutæ de Su, împærflitæ în paragrafe øi fraze,
de maestrul Wei. Înainte chiar de a purta tichia de bærbat, el o
preda øi o explica altora Xiao jing (Cartea Pietæflii filiale), Lun Yu
(Învæflæmintele lui Confucius), Cartea dinastiei Han, Memoriile
istorice (ale lui Sima Qian), Cartea lui Zuo (Zuo zhuan), Guo Yu
(Discursurile Regatelor), le-a studiat pe larg øi le-a desluøit
subtilitæflile. Nu a existat nimic în aceste scrieri, pe care sæ nu-l fi
înfleles øi împærtæøit. A frecventat mult timp Øcoala superioaræ.
Într-un mod de nepætruns øi cu gravitate era crescut. Existæ puflini
bærbafli care ar putea fi comparafli cu el. În timpul pe care i l-au
mai læsat studiile, el a îndeplinit funcflii publice. A fost, pe rând,
.... Când a ajuns la vârsta de treizeci øi øase de ani, guvernatorul
Cai ... l-a remarcat øi l-a recomandat pentru pietatea sa filialæ øi
integritatea sa... A fost promovat la gradul de comandant adjunct
al gærzilor din interiorul palatului imperial... Privind cætre ceea ce
era sublim øi cæutând sæ pætrundæ tot ceea ce era rezistent – a avut
cu adeværat înclinaflii civile! a avut cu adeværat înclinaflii militare!
... - Stindardele sale aruncau stræluciri roøietice cætre Cer! Era ca
un bubuit de tunet, ca apariflia unui fulger! Strælucirea, pe care o
ræspândea în jur, era înfricoøætoare! Impozant era rægnetul sæu de
tigru!“1025.
„Încæ din epoca împæratului Wu, scria Chavannes, a început
sæ se manifeste tendinfla spiritului chinez de a cæuta în cærflile
clasice prinicipiul oricærei înflelepciuni“1026. Trebuie sæ adæugæm:
„øi a tuturor virtuflilor sociale“, inclusiv a bravurii, cum a arætat-
o øi elogiul lui Wu Rong. Este foarte posibil ca acestæ importanflæ
exclusivæ, acordatæ unei culturi strict literare, sæ fie mult mai
veche. Existæ chiar motive sæ credem cæ unele spirite îndræznefle
au considerat-o ca fiind periculoasæ. Se øtie cæ Qin Shi Huang di
a avut mare grijæ sæ conserve tratatele tehnice (medicinæ,
farmacie, agriculturæ, arboriculturæ), dar a interzis, în mod spe-
cial, Versurile øi Istoria. El considera, færæ îndoialæ, cæ serviciile
405
 407
nalist. Astfel, în momentul în care, cætre începutul erei imperiale,
face faflæ la toate, numai prin virtuflile unui conformism tradiflio-
principiului guvernærii prin istorie, pare sæ se pretindæ cæ se poate
sfârøit, în viafla politicæ unde se ajunge la recomandarea
fiercærui sex, fiecærei condiflii sociale, fiecærei situaflii de fapt. În
protocolare, ce fixeazæ gesturile ce sunt potrivite fiecærei vârste,
numai, spre organizarea între oameni a unui sistem de raporturi
civicæ, orientatæ cætre un ideal de politefle rafinatæ, pare sæ tindæ,
pare, prin a fi guvernate de un gust exclusiv pentru fast: morala
spiritul de întrecere sau de pasiunea pentru prestigiu, sfârøesc, se
Pe de altæ parte, raporturile din societate, animate, la început, de
se confrunte, pânæ la urmæ, cu un ceremonial al vieflii de familie.
de familie; dominatæ de ideea de respect, morala familialæ pare sæ
øi dintre tafli øi fii; ea pare sæ fi devenit regula pentru toate relafliile
familalie, ea a caracterizat mai întâi raporturile dintre sofli øi soflii
Absenfla intimitæflii este træsætura dominantæ a organizærii
færæ îndoialæ imediat corectatæ.
Prezentarea sa izolatæ riscæ sæ creeze o impresie care s-ar cuveni,
disciplina de viaflæ, specificæ chinezilor, poate avea caracteristic.
socialæ ocupæ cel mai mare loc, a trebuit sæ insist asupra a ceea ce
completa pe acesta. Totuøi, în volumul prezent, în care istoria
concluzie nu-øi va gæsi locul decât la sfârøitul volumului care-l va
înainte de a fi prezentat o schiflæ de istorie a ideilor? Aceastæ
definesc spiritul moravurilor chineze. Dar aø putea-o oare face
P
entru a sfârøi acestæ carte, ar trebui sæ încerc sæ
Concluzii
tehnicienilor strict specializfli erau necesare pentru Statul în
formare, dar cæ, atæt la sfat cât øi la luptæ, hegemonii, hrænifli cu
complicafliile literare øi cu precedente istorice, erau de un slab
ajutor. Pamfletarii de la începutul dinastiei Han l-au acuzat pe
Primul Împærat cæ „a ars Învæflæmintele celor O sutæ de øcoli
pentru a fline în ignoranflæ Capetele Negre (= poporul)“1027.
Dinastia Han, într-adevær, nu a încetat sæ considere dreptul de
criticæ ca unicul principiu al acordului care trebuie sæ domneascæ
între prinfl øi supuøii sæi, sub supravegherea Cerului. Încæ din
vremea domniei împæratului Wu, marele Consilier Gong-suan
Hong „ „a guvernat miniøtrii øi poporul în numele interpretærii
Analelor lui Confucius (Chun Qiu)“ 1028. Dotat cu o minuflioasæ
cunoaøtere a vechilor fapte ale Istoriei øi a semnelor
corespondente emise de naturæ, clasate în categorii simetrice1029,
el se simflea în posesia unei øtiinfle totale, fizicæ øi politicæ în
acelaøi timp, care-i permitea sæ prevadæ øi sæ guverneze. Acelaøi
Gong-suan Hong care, dând exemplu, înflelegea sæ-i învefle, pe
mulflimea de bogætaøi aroganfli, simpliatatea moravurilor, care
este marca omului cinstit. Prinflii øi supuøii au trebuit sæ-øi
ordoneze viafla astfel încât s-o confrunte cu cea a stræmoøilor. Pe
cei bogafli, de a cæror ræzvrætire se temeau, împæraflii Han i-au pus
sæ-øi facæ ucenicia în modestie øi în aparenflele rituale. Aceastæ
etichetæ îøi demonstrase aptitudinile. Servise la disciplinarea
pasiunilor feudalilor, pe care ea îi transformase în gentilomi.
Atunci când, exact invers decât dinastia Qin, împæraflii dinastiei
Han øi-au determinat poporul sæ meargæ pe urmele anticilor øi sæ
træiascæ în respectul meditativ al trecutului, nu se gândeau sæ-øi
„flinæ poporul în ignoranflæ“. Doreau numai sæ-l liniøteascæ.
Condamnând învæflæmintele tehnice, din care nu poate apærea
decât gustul pentru bogæflie øi pentru forflæ, oamenilor noi care,
populau cetæflile îmbogæflite, împæraflii Han le-au propus, ca o
condiflie a înnobilærii, o viaflæ pe de-antregul ocupatæ cu studiarea
clasicilor.
410
10 GRANET, op. cit., 353, 271.
9 SMT, I, 7.
CHAVANNES, op. cit., 128 øi 129.
8 SMT, Introd., CXLIII sqq.; GRANET, op. cit., 45;
7 SMT, I, 9 øi 12.
6 GRANET, op. cit., 315.
5 SMT, I, 42. Comparafli GRANET, op. cit., 377.
le Chou King, 47 sqq.
diferitæ, MASPERO, Les légendes mythologiques dans
sqq. øi 530, nota 5. A se compara, pentru o interpretare
4 GRANET, Danses et légendes de la Chine ancienne, 465
septentrionale, 126 sqq.
3 CHAVANNES, Mission archéologique dans la Chine
2 SMT, Introd., XLIX.
CXLIV.
1 SSEU-MA TS’IEN, Memorii istorice (SMT), Introd.,
lui CHAVANNES (cf. pp. 473 øi 476).
pærflile traduse, de indicarea volumului øi a paginii în traducerea
matæ, pentru pærflile netraduse, de indicarea capitolului, iar pentru
SSEU-MA TS’IEN sunt fæcute cu ajutorul abrevierii SMT, ur-
urmat de literele L sau C. Trimiterile la Memoriile istorice ale lui
COUVREUR sunt indicate prin numele uzual al textului clasic,
capitolului. Trimiterile la traducerile clasicilor ale lui LEGGE øi
referinfle ce dæ titlul uzual al lucrærii, urmatæ de indicarea
Trimiterile la lucrærile chinezeøti sunt fæcute cu ajutorul unei
Note
11 SMT, I, 72; GRANET, op. cit., 483; Che pen, I; Lu che
tch’oven ts’ieon, 17, § 2.
12 SMT, I, 56, 79; GRANET, op. cit., 249 sqq.
13 SMT, I, 33.
14 SMT, I, 40.
15 SMT, I, 43.
16 SMT, I, 58 sqq., øi ibid., 37 øi 40.
17 SMT, 26.
18 SMT, 38.
19 SMT, I, 40, 53 sqq.; GRANET, op. cit., 27 sqq.
20 SMT, 40, 69.
21 GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 17 sqq.
22 SMT, I, 101, 120, 154.
23 SMT, I, 99, 163; GRANET, Danses et légendes..., 580.
24 SMT, I, 164, 168; GRANET, op. cit., 556.
25 SMT, I, 169; GRANET, op. cit., 394.
26 SMT, I, 180; 185, 186; GRANET, op. cit., 416 sqq.
27 SMT, I, 191 sqq.; GRANET, op. cit., 537 sqq., 422 sqq.
28. Loueng heng, FORKE, Selected Essays of Wang
Ch’ung, t. II, 172.
29 SMT, I, 199 sqq.; GRANET, op. cit., 394 ssq.
30 GRANET, Danses et légendes de la Chine ancienne, 406
sqq., 394 sqq.; Idem, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 17
sqq.; Idem, La religion des Chinois, 95 sqq.; SMT, I,
219, 222, 245 øi IV, 94 sqq.
31 SMT, 231, 243, 250, øi GRANET, Danses et légendes...,
406 sqq.
32 Mon t’ien tseu tchouan. Cf. SMT, V, 481; Tso tchouan,
C., III, 208; GRANET, Danses et légendes..., 587;
MASPERO, La Chine antique, 581; SMT, I, 251; Lie
Tseu, 3; Pr. WIEGER, Les pères du système taoïste, 105;
GRANET, op. cit., 562.
33 Aceste cuvinte sunt considerate a fi numele unui perso-
naj care ar fi exercitat singur regenfla: Kong din Ho.
Kong înseamnæ: în comun, iar ho: armonie. Expresia
Kong-ho a fost aleasæ de chinezii moderni pentru a
desemna democraflia.
411
 417 432
SMT, IV, 210. 166 Li ki, C., I, 96. 579
SMT, V, 81. 165 Tso tchouan, C., II, 206. 578
SMT, II, 63. 164 Li ki, C., II, 270. 577
Tso tchouan, C., I, 593. 163 Tso tchouan, C., I, 143, øi III, 138. 576
SMT, II, 41. 162 légendes..., 18.
Tso tchouan, C., I, 319. 161 Tso tchouan, C., III, 142; GRANET, Danses et 575
SMT, IV, 266. 160 GRANET, La religion des Chinois..., 68 sqq. 574
Ibid., 238, 253, 343 sqq. 159 Li ki, C., I, 587. 573
Ibid. 197. 158 Ibid., III, 38 øi 325. 572
Ibid., III, 28. 157 Ibid., III, 325. 571
Tso tchouan, C., I, 592, 593, 606, 654, 660. 156 Tso tchouan, C., II, 85. 570
SMT, IV, 261. 155 Li ki, C., I, 332 sqq.; I, 641; Tso tchouan, C., III, 37. 569
SMT, IV, 115. 154 SMT, IV, 225. 568
Tso tchouan, C., I, 253. 153 Tso tchouan, C., III, 71. 567
SMT, II, 283. 152 Che king, C., 196. 566
Tso Tchouan, C., I, 606. 151 Spafliului pur.
SMT, IV, 259 øi 283; SMT, V, 12. 150 constante“, adicæ aceea care se aflæ chiar în centrul
Ibid., II, 291. 149 aceea în jurul cæreia mæsurile de distanflæ „ræmân
Ibid., I, 481. 148 t. I, 201, øi SMT, I, 243 øi 247. O bunæ capitalæ este
Ibid., 293 øi III, 504. 147 Tcheou li, BIOT, Le Tcheou li ou les rites des Tcheou, 565
Ibid., II, 3. 146 Tso tchouan, C., II, 50. 564
Ibid., I, 490. 145 SMT, IV, 304. 563
Ibid., III, 163. 144 SMT, IV, 424. 562
Ibid., 575 øi III, 619. 143 Che king, C., 44. 561
Ibid., 330. 142 Ibid., 79. 560
Ibid., 312. 141 Idem, Fêtes et chansons anciennes..., 197. 559
Ibid., 187 øi 189. 140 GRANET, La religion des Chinois..., 143 sqq. 558
Ibid., I, 13. 139 SMT, IV, 179. 557
Ibid., I, 50 øi III, 28. 138 SMT, IV, 250, øi Tso tchouan, C., I, 317. 556
Ibid., 326, 357, 484, 498, 515. 137 GRANET, Danses et légendes..., 159, nota 2. 555
Ibid., 312. 136 diferitæ la MASPERO, Le mot ming.
Ibid. 286 øi 290. 135 Asupra valorii cuvântului ming, vezi o interpretare 554
Ibid., 283. 134 Ibid., I, 274. 553
Ibid., 277. 133 Ibid., I, 276. 552
Ibid., 215 øi 218. 132 Ibid., I, 264 sqq. 551
Tso tchouan, C., I., 42. 131 Li ki, C., I, 328. 550
SMT, I, 293. 130 Che king, C., 362. 549
SMT, I, 285. 129 Ibid., III, 543. 548
234 SMT, II, 183. Eu sunt a2 fiul lui A1; eu sunt soflul lui B2, fiica lui B1,
235 SMT, II, 272. iar B1 este soflia lui a1; a1 care este tatæl lui (B2), soflia
236 SMT, II, 387. mea, este de asemenea øi fratele mamei mele (A1).
237 SMT, II, 397. Eu sunt a2, soflul lui B2, mama lui B3, iar B3 este soflia lui
238 SMT, II, 381, 468. a3; a3 (fiul surorii mele A2), care este nepotul meu uterin,
239 SMT, II, 509. este de asemeni øi soflul (B3) fiicei mele.
240 Asupra domniei împæratului Wou, consultafli capitolul 467 Sunt trei generaflii într-un cuplu de familii. Acelaøi
II al Introducerii scrise de CHAVANNES la traducerea simbolism ca øi în schemele precedente. Membrii
sa a scrierii SMT. grupului aA sunt repetafli pentru a figura dubla cæsætorie
241 SMT, Introd., LXXXIX. care îl uneøte cu fiecare generaflie de grupul bB.
242 SMT, Introd., XC.
243 SMT, Introd., XCII a1A1 b1B1 a1A1
244 Asupra acestei crize sociale, vezi p. 437. a2A2 b2B2 a2A2
245 SMT, III, 561. a3A3 b3B3 a3A3
246 SMT, III, 591. NUMELE SE TRANSMITE PRIN BÆRBAfiI)
247 SMT, III, 542.
248 SMT, III, 562. Eu sunt b3. Tatæl meu este b2 (din acelaøi grup ca øi
249 SMT, III, 546. mine) iar bunicul meu agnatic este b1 (ca øi în sistemul
250 SMT, III, 584. uterin); b1 (bunicul meu agnatic, fratele lui B1, care este
251 În anul 98 a fost instituit un monopol asupra fabricærii øi soflia lui a1 øi mama lui a2) este unchiul matern al lui a2;
vânzærii bæuturilor fermentate. b1 are ca fiicæ B2 care este soflia lui a2. El îl are deci drept
252 SMT, III, 574, 581, 563. ginere pe nepotul sæu uterin.
253 SMT, III, 579, 597. a2 (nepot uterin øi ginerele lui b1, bunicul meu agnatic)
254 SMT, III, 596-600. este fratele lui A2, soflia lui b2, care este tatæl meu (al meu
255 SMT, III, 600. b3); a2 este de asemenea tatæl lui A3 care este soflia mea.
256 SMT, III, 595. Eu sunt nepotul uterin øi ginerele aceluia (a2) care este
257 SMT, III, 575, 583, 594. În anul 111, a fost publicat un nepotul uterin øi ginerele bunicului meu.
decret chemându-l la ordinea Nafliunii pe Pou Che care,
„dupæ ce a dat tot ce-i prisosea“, a dorit, „cuprins de 468 GRANET, Danses et légendes..., 417 sqq.
entuziasm“, „sæ se instruiascæ în conducerea coræbiilor“ 469 Ibid., 404 sqq.
øi sæ ia parte la campania împotriva lui Nan Yue. Pou 470 Tso chouan, C., III, 478, GRANET, op. cit., 614.
Che nu a plecat. A fost fæcut marchiz øi a primit în dar 471 GRANET, op. cit., 291, 424 sqq., 413 sqq., 580 sqq.
øaizeci de livre de aur øi un frumos domeniu (pæmântul 472 SMT, II, 45; Tso tchouan, C., I, 470; GRANET, op. cit.,
øi aurul înnobileazæ). 219.
258 SMT, III, 583. 473 Tso tchouan, C., II, 205; GRANET, op. cit., 164.
259 SMT, III, 584. 474 GRANET, op. cit., 162 sqq., 536 sqq.
260 SMT, III, 529, 558. 475 SMT, I, 202, nota 2 øi II, 307.
261 SMT, III, 582. 476 GRANET, op. cit., 257 sqq.
420 429
 419 430
SMT, II, 179. 233 SMT, I, 154 øi I, 85. 510
SMT, III, 539. 232 Che king, C., 285. 509
SMT, II, 146. 231 Tso tchouan, C., III, 289. 508
SMT, II,168. 230 GRANET, op. cit., 583 sqq. 507
SMT, II, 166. 229 Ibid., III, 113 øi 671. 506
SMT, II, 135. 228 Tso tchouan, C., I, 356. 505
SMT, II, 174. 227 Yi li, C., 124 sqq; GRANET, op. cit., 91, nota 1. 504
SMT, II, 139. 226 Ibid., II, 431. 503
SMT, II, 302, 307, 360. 225 Tso tchouan, C., II, 139. 502
SMT, II, 101 øi 302. 224 et légendes..., 457.
SMT, III, 522. 223 Tso tchouan, C., II, 254; ibid., I, 257; GRANET, Danses 501
SMT, II, 165 sqq. 222 SMT, IV, 51. 500
SMT, Introd. LXV. 221 Ibid., II, 507. 499
BEFEO, 1923, p. 269 sqq. 220 Ibid., I, 339. 498
SMT, II, 116. 219 Tso tchouan, C., III, 583. 497
SMT, II, 112. 218 GRANET, Danses et légendes..., 336, nota 3. 496
SMT, II, 106. 217 189.
SMT, II, 84. 216 SMT, I, 269; GRANET, Fêtes et chansons anciennes..., 495
SMT, II, 227. 215 Li ki, C., II, 313; GRANET, op. cit., 88, nota 1. 494
SMT, II, 529. 214 SMT, I, 53 øi 73. 493
SMT, II, 132 øi 531. 213 SMT, V, 312; Chou yi ki; GRANET, op. cit., 348. 492
SMT, II, 87. 212 Ibid., I, 319-321; GRANET, op. cit., 146. 491
SMT, II, 78, nota 2. 211 Tso tchouan, C., I, 300. 490
SMT, II, 84. 210 GRANET, op. cit., 136 sqq. 489
SMT, II, 65. 209 Ibid., II, 292 sqq. 488
SMT, II, 20. 208 Tso tchouan, C., I, 413. 487
SMT, II, 131. 207 SMT, IV, 40 øi 49. 486
Omului sfânt“. SMT, IV, 288. 485
pærea cæ se aflæ în posesia prestigiului care aparfline SMT, II, 154. 484
satisfæcut pasiunile øi øi-a dat frâu liber dorinflelor... Tso tchouan, C., I, 66. 483
lui Lu Pou-wei. „Lu Tcheng era ræu øi crud... El øi-a SMT, IV, 323. 482
Houang-ti „Lu Tcheng“, afirmând astfel cæ acesta era fiul SMT, IV, 268. 481
SMT, II, 242. Pan Kou îl numeøte pe Ts’in Che 206 SMT, IV, 307. 480
SMT, II, 117-122. 205 légendes..., 269 sqq.
septentrionale, p. 155. Lu che tch’ouen ts’ieou, 20 pr. 6; GRANET, Danses et 479
Ed. CHAVANNES, Mission achéologique dans la Chine 204 taoïste, 363; Kouan tseu, 14; Chan hai king, 2 øi 3.
SMT, II, 228. 203 Tchouang tseu, Pr. WIEGER, Les Pères du système 478
SMT, II, 72. 202 Lu che tch’ouen ts’ieou, 9 pr. 6; Chan hai king, 5 øi 14. 477

167 GRANET, Danses et légendes..., 172 sqq. 511 Tcheou li, BIOT, Le Tcheou li ou les Rites des Tcheou,
168 SMT, V, 258, 260. I, 85.
169 Tso tchouan, C., I, 209. 512 Yi li, C., 443 øi GRANET, Danses et légendes..., 159.
170 Ibid. 231 øi 284. 513 Tso tchouan, C., III, 478.
171 Ibid., III, 323 øi 667. 514 Che king, C., 57, 346, 361.
172 Che king, C., 188. 515 Ibid., 57 øi 397; Tso tchouan, C., I, 200 øi II, 330.
173 BEFEO, III, 222, nota 4; SMT, II, 61, V, 71. 516 Mei-li, øi CHAVANNES, Le T’ai chen, 472.
174 SMT, V, 64, 154, 58. 517 Tso tchouan, C., II, 494 øi I, 198.
175 SMT, IV, 406. 518 Ibid., II, 330.
176 SMT, III, 218. 519 Che king, C., 221.
177 Tso tchouan, C., II, 411, 571. 520 Tso tchouan, C., II, 472.
178 SMT, IV, 40. 521 Ibid., I, 502, 503, øi II, 471.
179 SMT, IV, 49. 522 Ibid., I, 51, 533 øi III, 611.
180 Lucrarea Kouan tseu, care foloseøte câteva date antice, 523 CHAVANNES, op. cit., Ap. øi 437 sqq.
este o operæ în care se simte spiritul administratorilor de 524 Che king, C., 438, 222.
pe vremea dinastiei Han. 525 Tso tchouan, C., I, 185, 70.
181 Documentul principal este în Tso tchouan, C., III, 323. 526 Ibid., III, 615 øi I, 293.
182 Tso tchouan, C., II, 56. 527 Ibid., I, 533.
183 Ibid., I, 317. 528 Ibid., III, 287 øi 719.
184 Ibid., III, 456. 529 GRANET, Danses et légendes..., 126 sqq.
185 SMT, III, 523. 530 Che king, C., 221.
186 Ibidem. 531 Tso tchouan, C., I, 568.
187 Ibid., III, 511. 532 Ibid., II, 565.
188 Tso tchouan, C., III, 116 øi 457. 533 Ibid., III, 547.
189 Ibid., III, 119 øi 122. 534 Ibid., III, 291.
190 Ibid., II, 561. 535 Ibid., II, 293; III, 59, 60 øi 736.
191 Ibid., I, 573. 536 Ibid., II, 496 øi III, 713.
192 SMT, IV, 321. 537 Ibid., III, 613 øi II, 233.
193 SMT, V, 133 øi 24. 538 Ibid., I, 486, øi III, 737.
194 SMT, IV, 5. 539 Ibid., I, 371.
195 SMT, II, 226: „Au fondat confederaflia de la Nord la Sud 540 Ibid., II, 265.
cu scopul de a stopa extinderea de la Vest cætre Est.“ 541 Che king, C., 327, 362 øi Tso tchouan, C., II, 233.
196 SMT, II, 19-21. 542 Che king, C., 327 øi Tso tchouan, C., II, 55.
197 SMT, II, 25. 543 Tso tchouan, C., II, 549.
198 SMT, II, 35. 544 Che king, C., 328.
199 SMT, II, 56. 545 Tso tchouan, C., I, 197.
200 SMT, II, 51. 546 Ibid., III, 267.
201 SMT, II, 58. 547 Ibid., II, 239.
418 431
 421 428
Tso tchouan, C., III, 667. 296 NUMELE SE TRANSMITE PRIN FEMEI)
Ibid., 164. 295 A3 a3 B3 b3
Che king, C., 327. 294 A2 a2 B2 b2
Li ki, C., I, 336. 293 A1 a1 B1 b1
Che king, C., 439. 292
Tso tchouan, C., II, 293; SMT, IV, 589. 291 simbolism ca în schema precedentæ.
légendes..., 271; Che King, C., 283. 466 Sunt trei generaflii într-un cuplu de familii. Acelaøi
SMT, I, 13; Y king, L., 383; GRANET, Danses et 290 unchiul meu matern.
Ibid., 285. 289 linie uterinæ; b1 este bunicul meu agnatic øi totodatæ stræ-
Che King, C., 276. 288 nepotul în linie agnaticæ al lui b1, dar øi nepotul sæu în
Ibid., III, 267. 287 unchiul meu matern, al meu (b3). Eu sunt în acelaøi timp
Tso tchouan, C., I, 592. 286 uterin b2 (fiul lui B1); b2, fratele lui B2, mama mea, este
anciens itinéraires chinois dans l’Orient romain. Bunicul meu agnatic (b1), fratele lui B1, are drept nepot
Asupra acestor itinerare, vezi P. PELLIOT, Notes sur les 285 nume de familie ca øi mine.
dynastie Han. tatæl tatælui meu; b1, bunicul meu agnatic, poartæ acelaøi
Ed. CHAVANNES, Trois généraux chinois de la 284 Tatæl meu (a2) are ca mamæ pe A1, soflia lui b1, care este
HAN CHOU, 98, 86, 84, 27 øi 11. 283 nume de familie decât mine.
SMT, III, 613. 282 este B2, soflia lui a2; a2, care este tatæl meu, poartæ un alt
SMT, III, 617. 281 Eu sunt b3. Mama mea, care mi-a transmis numele sæu,
SMT, III, 536. 280
SMT, III, 532. 279 (NUMELE SE TRANSMITE PRIN FEMEI)
SMT, III, 527. 278
SMT, III, 528. 277 a3 A3 b3 B3
SMT, III, 531. 276 A2 a2 B2 b2
SMT, III, 591. 275 a1 A1 b1 B1
SMT, III, 559, 592, 595, nota 4. 274
SMT, III, 596, 529, 549, 551. 273 reuneøte un sofl cu o soflie.
SMT, III, 548, 589, 592. 272 cu minuscule. Indicele marcheazæ generaflia. Sægeata
BEFEO, 1923, p. 169. 271 – Cu majuscule sunt notate femeile. Bærbaflii sunt notafli
SMT, III, 549. 270 (cæsætorie între veri încruciøafli).
SMT, III, 562, 553, 560, 590. 269 care, la fiecare generaflie, se unesc printr-o cæsætorie
SMT, III, 591. 268 465 Sunt trei generaflii într-un cuplu de familii exogannes
SMT, III, 580. 267 464 Mei-ti, 3; GRANET, Danses et légendes..., 273.
SMT, III, 587. 266 sæu Tchie yeou.
SMT, III, 599. 265 Vezi, mai sus, întrecerea dintre Houang-ti øi ministrul 463
SMT, III, 588. 264 Idem, ibid., 294. 462
SMT, III, 575. 263 Idem, ibid., 213 sqq. 461
SMT, III, 585. 262 Idem, ibid., 299 sqq. 460
350 GRANET, Danses et légendes..., 155, nota 1 in fine. Cf. 377 Che king, C., 142; Tso tchouan, C., III, 518; GRANET,
Louen heng, FORKE, op. cit., II, 410. Danses et légendes..., 131.
351 GRANET, La Polygyinie sororale et le Sororat dans la 378 GRANET, op. cit., 290; Li ki, C., I, 671.
Chine féodale, 10, 43 øi 65. 379 Che king, C., 165. Asupra aspectului feudal al sacrifi-
352 Eul ya, cap. IV; GRANET, op. cit., 45. ciului cu gheafla øi cu frigul, vezi Tso tchouan, C., III, 71
353 GRANET, Danses et légendes..., 157. øi GRANET, Danses et légendes..., 530, nota 1.
354 Yi li, STEELE, I li, or the Book of Etiquette and 380 Li ki, C., I, 596 øi GRANET, Fêtes et chansons..., 185.
Ceremonial, I, 19. 381 Li ki, C., I, 386 sqq.
355 Acest lucru este valabil øi pentru timpurile moderne. 382 Idem, ibid., I, 401 øi GRANET, op. cit., 187.
Vezi Pr. HOUA-NG (VS, 11), Notions techniques sur la 383 Tso tchouan, C., III, 71.
propriété en Chine, pp. 9 øi 10. 384 GRANET, Danses et légendes..., 323 sqq.
356 Kouo yu, cap. II; GRANET, Fêtes et chansons 385 Idem, Fêtes et chansons..., 180 sqq.
anciennes, 209 sqq. În sens contrar, MASPERO, La 386 Idem, Danses et légendes..., 321.
Chine antique, 125, nota 2. 387 Idem, Fêtes et chansons..., 183 sqq.; Li ki, C., II, 655 sqq.
357 Tso tchouan, C., III, 437; Ibid., 752; GRANET, Danses 388 Petit calandrier des Hia, luna a 2-a.
et légendes..., 13. 389 GRANET, op. cit., 191 sqq.
358 Eul ya, cap. IV. 390 Idem, La vie et la mort, croyances et doctrines de
l’antiquité chinoises, øi Idem, La religion des Chinois,
359 Eul ya, cap. IV.
23.
360 Li ki, C., I, 676; GRANET, Coutumes matrimoniales...,
391 Tch’ouen ts’icou fan Iou, 17.
36.
392 GRANET, Fêtes et chansons..., 156.
361 GRANET, Fêtes et chansons anciennes, 207. 393 Idem, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 55, øi idem, La
362 Idem, ibid., 37. religion des Chinois, 26; Comparafli, în sens contrar,
363 Eul ya, cap. IV. MASSON-OURSEL, øi KIA KIENTCHOU, Yin-Wen-
364 GRANET, op. cit., 138 sqq. tseu, 161; GRUBE, Religion und Cultur der Chinesen,
365 Idem, Coutumes matrimoniales..., 543 sqq. 35; CHAVANNES, Le T’ai chan, 524.
366 Idem, Fêtes et chansons..., 43, 122. 394 GRANET, Fêtes et chansons..., 173 øi 192 sqq.
367 Idem, ibid., 203 sqq. 395 Li ki, C., I, 53.
368 Kia yu, 14, øi Chouo yuan, 18; GRANET, Danses et 396 Tso tchouan, C., I, 148; GRANET, Danses et légendes...,
légendes..., 552, nota 2. 8.
369 GRANET, Fêtes et chansons..., 283 øi Ap. III. 397 Po hou t’ong, 12; GRANET, La Polygynie sororale...,
370 Idem, ibid., 292. 41.
371 Idem, ibid., 117. 398 Che king, C., 184.
372 Idem, ibid., 49, 98, 104, 105. 399 GRANET, Danses et légendes..., 469, nota 2.
373 Idem, ibid., 286. 400 Mei-ti, VIII; GRANET, op. cit., 447.
374 Idem, ibid., 122. 401 Chou tchouan, in CHAVANNES, Le T’ai chan, 475;
375 Idem, ibid., 102 øi Ap. I. Tso tchouan, C., III, 335; GRANET, op. cit., 444 øi 452,
376 Idem, ibid., 61 øi Idem, Danses et légendes..., 94, nota 1. nota 2.
424 425
 427 422
459 Idem. ibid., 243, 269. Che king, C., 168. 328
458 Idem, ibid., 245 sqq., 265 sqq. de la Chine, 261.
457 Idem, ibid., 242 sqq. Che king, C., 20; GRANET, Fêtes et chansons anciennes 327
456 GRANET, op. cit., 413, 427. funéraire de la Chine classique, 99.
455 SMT, II, 70, nota 1; GRANET, op. cit., 293. GRANET, Le langage de la douleur d’après le rituel 326
454 Idem, ibid., 273 sqq. Li ki, C., II, 258. 325
453 GRANET, op. cit., 272. Che king, C., 326. 324
452 Tchouen ts’ieou fan lou, 7. Che king, C., 96; GRANET, op. cit., 67. 323
451 Houai-nan tseu, I; GRANET, Danses et légendes..., 359. Idem., ibidem, 57, 70. 322
450 Chou king, in SMT, I, 150 sqq. GRANET, Fêtes et chansons anciennes de la Chine, 57. 321
449 Annales sur bambou, 2. FORKE, Der Ursprung der Chinesen, 132. 320
448 SMT, I, 74. mætæsii. SMT, I, 35.
447 Idem, ibidem, 617. Apare în acelaøi timp ca o divinitate a fulgerului øi a 319
2 øi 3. Tso tchouan, C., II, 291. 318
446 GRANET, op. cit., 536 sqq., 523 sqq., 543, 544, notele Yi li, C., 450. 317
377. antiquea, 541 sqq.
445 Houai-nan tseu, 13; GRANET, Danses et légendes..., GRANET, Coutumes matrimoniales de la Chine 316
antecedentele ideii de Maiestate.
GRANET, Fêtes et chansons anciennes de la Chine, 49. 315
în pregætire (Le Roi boit), în care-mi propun sæ analizez
Ibid., 162. 314
intenflionez sæ le studiez în amænunt într-o lucrare aflatæ
Che king, C., 163. 313
444 În întreg pasajul care urmeazæ, utilizez fapte pe care
443 Ibid., 387, 548, nota 2, 603. Tso tchouan, C., II, 207. 312
442 Ibid., 532, 536, 548, nota 2. Ibid., 360. 311
441 GRANET, op. cit., 357. Che king, C., 351. 310
440 Chan hai king, 17; GRANET, Danses et légendes..., 353. Li ki, C., 644. 309
439 GRANET, op. cit., 351, 354, 492, 504. Ibid., 352. 308
légendes..., 343 sqq. Che king, C., 163. 307
dans la Chine septentrionale, t. I, 79; GRANET, Dans et Li ki, C., I, 400. 306
438 Po wou tche, 2; CHAVANNES, Mission archéologique BREITSCHNEIDER, Botanicon Sinicum, 157. 305
437 Mei-ti, 11. Che king, C., 426. 304
436 SMT, III, 452 øi XV; GRANET, op. cit., 477. Mencius, L., 318. 303
435 SMT, CXXVI; GRANET, op. cit., 474. Ibid., 439. 302
434 GRANET, Danses et légendes..., 469 sqq. Che king, C., 441. 301
433 Tso tchouan, C., I, 327; Li ki, C., I, 261. Yao.
432 SMT, IV, 361. Kou che, I. Cântec atribuit supuøilor suveranului mitic 300
431 Tong king fou; Chan hai king, 17. SMT, Introd., CXXVI. 299
GRANET, Danses et légendes..., 498 sqq. Che king, C., 164. 298
430 Asupra ierogamiei muncitorilor turnætori, vezi Ibid., II, 441. 297
402 Houai-nan tseu, 7; Tso tchouan, L., 665; GRANET, op. 329 GRANET, Le language de la douleur,100; Li ki, C., II,
cit., 442, nota 1 øi Idem, Fêtes et chansons..., 193. 556, 573.
403 GRANET, Danses et légendes..., 450 sqq. 330 Tchouang tseu, Pr. WIEGER, Histoire des croyances
404 Idem, ibid., 457 sqq.; Tso tchouan, L., 446. religieuses et des opinions philosophiques en Chine, 459.
405 SMT, I, 278; GRANET, Fêtes et chansons..., 195. O colibæ rotundæ din chirpici, înconjuratæ de un gard de
406 Che king, C., 396; GRANET, op. cit., 198. mæræcini, pe acoperiøul cæreia creøte iarba, a cærei uøæ
407 SMT, I, 173; Annales sur bambou, 5; GRANET, op. cit., este fæcutæ dintr-o rogojinæ agæflatæ de o cracæ de dud, iar
166. ferestrele cu douæ gâturi de ulcioare acoperite cu pânzæ,
408 GRANET, Danses et légendes..., 449. este casa unui înflelept solitar.
409 SMT, I, 450; GRANET, op. cit., 360; Louen heng, 331 GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 12 sqq.; Li ki,
FORKE, Lun-Hong, Selected Essays of the philosopher C., I, 452 øi 13; Ibid., II, 338.
Wang Ch’ung, t. II, 22 øi 340. 332 Che king, L., (Proleg.), 17.
410 GRANET, Fêtes et chansons..., 35. 333 Li ki, C., I, 16.
411 Che king, C., 115; GRANET, Danses et légendes..., 115, 334 Che king, L., (Proleg.), 17.
nota 1. 335 Che king, C., 351.
412 Asupra dinastiei Hia øi Dragonul, vezi GRANET, op. 336 Asupra acestor dictoane, vezi GRANET, Fêtes et
cit., 554 sqq. chansons anciennes..., 53 sqq. øi Li Ki, C., I, 330 sqq.
413 Louen heng, FORKE, op. cit., t. II, 163. 337 Demiéville a dat un excelent rezumat al faptelor
414 Tso tchouan, L., 675. utilizabile in BEFEO, 1923, p. 494 sqq., recenzând un
415 GRANET, Danses et légendes..., 480, nota 3. studiu al lui Hou Che.
416 Idem, Fêtes et chansons..., 105. 338 Che king, C., 441.
417 Louen yu, L., XI, 15; Louen heng, FORKE, op. cit., t. II, 339 GRANET, op. cit., 188; Che king, C., 120.
333. 340 Li ki, C., II, 190-191.
418 Tso tchouan, L., 294; SMT, IV; 463; GRANET, Fêtes et 341 GRANET, op. cit., 257; Idem, La religion des Chinois,
chansons..., 200 sqq. 31.
419 Tso tchouan, C., II, 436; Che king, C., 347 øi 462. 342 Idem, Coutumes matrimoniales de la Chine antiques,
420 Li ki, C., II, 367 sqq.; Ibid., 651. 543; Idem, Danses et légendes..., 330, nota 1.
421 Ibid., II, 650. 343 Vezi, în sens contrar, MASPERO, La Chine antique, 117
422 Ibid., II, 320 sqq. sqq.
423 GRANET, La polygymie sororale..., 39. 344 GRANET, Fêtes et chansons anciennes de la Chine, 126.
424 Tso tchouan, C., III, 390; GRANET, Fêtes et chansons..., 345 Idem, ibid., 44 øi 97.
159. 346 Idem, ibid., 127.
425 GRANET, op. cit., 263. 347 Idem, Danses et légendes..., 17, nota 2.
426 Che king, C., 20. 348 Louen heng, FORKE, Lun-Heng, Selected Essays of the
427 Li ki, C., I, 341; GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le philosopher Wang Ch’ung (MSOS, 1911), t. I, 69.
sol, 24 sqq. 349 Aceasta se mai întâmplæ frecvent øi în zilele noastre, iar
428 GRANET, Danses et légendes..., 569 sqq. cæsætoriile flæræneøti unesc în general doi sofli din sate
429 Ibid., 563 sqq. diferite.
426 423
 433
616 Tso tchouan, C., II, 214.
nota 2.
Kouo yu, 15; GRANET, Danses et légendes..., 356, 615
Ibid., I, 633. 614
Ibid., III, 749. 613
Ibid., II, 13. 612 nr. 45.10.10.32, BCR – sector 1, Bucureøti
Ibid., III, 340. 611 Timbrul literar se varsæ în contul Uniunii Scriitorilor din România
Ibid., II, 136. 610 Apærut 2000, Bucureøti
Ibid., I, 626. 609
Ibid., II, 135 øi 136. 608 Tehnoredactare computerizatæ: LUMINIfiA CATANÆ
Redactor:DAN PETRESCU
Ibid., III, 392. 607
Editor: VALENTIN NICOLAU
Ibid., II, 339. 606
Ibid., I, 625. 605
Tso tchouan, C., I, 626. 604
SMT, I, 233 øi IV, 25. 603
Ibid., II, 132. 602
Ibid., I, 509. 601
Ibid., II, 479. 600
Ibid., III, 214. 599
Ibid., II, 132 øi 468. 598
Tso tchouan, C., I, 614. 597
Li ki, C., I, 55. 596
Tso tchouan, C., II, 189. 595
Asupra carului, vezi Che king, C., 124. 594
Tso tchouan, C., II, 189. 593
Che king, C., 35, 167, 185. 592
Ibid., I, 133. 591
Ibid., II, 412. 590
Ibid., II, 29-30 øi 241. 589
Ibid., II, 439. 588
Tso tchouan, C., I, 153. 587
Ibid., I, 720. 586
Li ki, C., I, 719. 585
SMT, IV, 251. 584
Ibid., I, 715. 583
Ibid., I, 685. 582
Ibid., I, 704 øi 706. 581
Ibid., I, 104. 580
689 Che king, C., 203 øi 404; Tso tchouan, C., I, 419. 982 În cartea sa: Deux grandes découvertes archéologiques
690 Li ki, C., I, 639; I, 36 sqq.; II, 21 sqq. en Corée, UMEHARA insistæ pe bunæ dreptate, asupra
691 Ibid., I, 40. perfecfliunii tehnice a obiectelor exhumate.
692 Ibid., I, 35 sqq.; II, 20 sqq. 983 Houai-nan tseu, 10.
693 Ibid., I, 686 sqq. 984 Tso tchouan, C., III, 755.
694 Che king, C., 297 øi 197. 985 SMT, Introd. CI.
695 Li ki, C., I, 38; SMT, IV, 314. 986 SMT, III, 543.
696 Tso tchouan, C., II, 508. 987 SMT, II, 529.
697 Ibid., I, 582. 988 SMT, III, 562.
698 SMT, V, 329. 989 SMT, III, 569.
699 Che king, C., 276. 990 SMT, III, 561.
700 Li ki, C., II, 329. 991 SMT, III, 594.
701 Ibid., I, 335. 992 SMT, III, 539; Ibid., 541; „Un cal a valorat o sutæ de
702 Întrebuinflez aceste douæ expresii în sensul strict ce le-a livre de aur“.
fost dat de Durkheim. 993 SMT, III, 545.
703 Întreaga analizæ care urmeazæ este fæcutæ dupæ capitolul 994 SMT, III, 575 øi 594 sqq.
din Yi li asupra regulilor doliului dupæ gradul de rudenie. 995 SMT, III, 561, 562.
704 Desemnarea unui nume la un grup de barbari are drept 996 BEFEO, 1924, 497.
scop reglarea cæsætoriilor între acesta øi grupurile 997 SMT, III, 580.
familiale chineze. 998 SMT, III, 588.
705 Yi li, C., 395 øi 401. 999 SMT, III, 582.
706 Ibid., 398. 1000 SMT, III, 503, 562, 581, 563, 547.
707 Li ki, C., I, 148. 1001 SMT, III, 575.
708 GRANET, Fêtes et chansons anciennes..., 9, 14, 68 sqq. 1002 SMT, III, 559.
709 Li ki, C., I, 779. 1003 SMT, III, 571.
710 Ibid., I, 784. 1004 SMT, III, 541.
711 Yi li, C., 399. 1005 SMT, II, 142, 146, 167, 180, 188.
712 GRANET, op. cit., 10 øi 46. 1006 GRANET, Fêtes et chansons..., 84, 98.
713 Li ki, C., I, 777; I, 287; II, 336 øi 446; GRANET, op. cit., 1007 SMT, II, 188, nota 1. Vezi mai sus p. 44.
61; Idem, Danses et légendes..., 14, nota 1. 1008 SMT, II, 188-189.
714 Li ki, C., I, 47; GRANET, Danses et légendes..., 274. 1009 SMT, II, 168; GRANET, Danses et légendes..., 17, nota
715 Yi li, C., 396. 2.
716 Ibidem. 1010 SMT, II, 454; Comp. Ibid., 474.
717 Ibidem, 388. 1011 Yi li, C., 396.
718 SMT, IV, 112, 349, 78. 1012 PAN KOU, Fou des deux capitales, partea a 2-a.
719 SMT, IV, 233 øi 380. 1013 SMT, III; 557-559.
720 GRANET, Danses et légendes..., 273. 1014 CHAVANNES, Confucius (Revue de Paris, 1903), 135.
721 SMT, V, 235 øi Sin louen, 46. 1015 Ibid., 136.
436 445
 434
Ibid., I, 254. 652
Li ki, C., I, 28 øi II, 586. 651
SMT, I, 282. 650
Li ki, C., I, 246. 649
Ibid., III, 21. 648
Ibid., I, 335. 647
Tso tchouan, C., II, 30 øi I, 336. 646
Ibid., II, 674. 645
Li ki, C., I, 462 øi 219. 644
Tso tchouan, C., III, 355. 643
SMT, II, 64 sqq. øi cap. LXVIII. 642
SMT, IV, 69-84. 641
Ibid., III, 29. 640
Ibid., I, 388, 406; II, 38, 492; III, 441. 639
Tso tchouan, C., I, 407. 638
SMT, IV, 296-297. 637
et légendes..., 81, nota 4.
SMT, IV, 29; Tso tchouan, C., I, 357; GRANET, Danses 636
Ibid., II, 373. 635
Ibid., II, 431. 634
Ibid., I, 61. 633
Ibid., I, 653. 632
Tso tchouan, C., I, 619. 631
Tso tchouan, C., III, 7 øi SMT, IV, 357. 630
Che king, C., 335. 629
Ibid., I, 566. 628
Ibid., II, 432. 627
Tso tchouan, C., II, 334, 346. 626
Houai-non tseu, 15; Li ki, C., I, 157. 625
GRANET, Danses et légendes..., 385 sqq.
Ibid., I, 219; III, 173; I, 57; Asupra drapelului, vezi 624
Ibid., II, 10. 623
Ibid., I, 635. 622
Ibid., I, 509. 621
Ibid., II, 334. 620
Ibid., II, 414. 619
Ibid., II, 194. 618
Ibid., II, 449. 617
1016 Ibid., 139. 653 Ibid., I, 700-702.
1017 Ibid., 141, 182. 654 Ibid., I, 693 sqq.
1018 Ibid., 142, 183. 655 Ibid., I, 690 sqq.; I, 28.
1019 Ibid., 65. 656 Tso tchouan, C., III, 715.
1020 Vezi, în special, Li ki, C., I, 468 sqq. 657 Li ki, C., I, 707 sqq.
1021 Li ki, C., II, 31, 32. 658 Ibid., II, 588 sqq.
1022 Ibid., I, 468 øi Tcheou li, BIOT, Le Tcheou li ou les 659 Che king, C., 59.
Rites des Tcheou, t. I, 297 øi 292. 660 Ibid., 63.
1023 Li ki, C., II, 34. 661 Li ki, C., II, 636.
1024 Începutul unui vechi poem anonim din secolul al III-lea 662 Ibid., II, 699.
e.n., ESCARRA øi GERMAIN, La conception de la loi 663 Ibid., II, 672 sqq.
et les théories des légistes à la veille des T’sin, øi 664 Che king, C., 112 øi 296.
TCHANG FONG, Le Paon, Paris, 1924. 665 Li ki, C., II, 680 øi Che king, C., 297.
1025 CHAVANNES, Confucius, 106-109. 666 Yi li, C., 238 øi 125.
1026 SMT, Introd., CVI. 667 Lie Tseu, Pr. WIEGER, Les Pères du système taoïste,
1027 SMT, II, 229, citarea din Kia yi. 147.
1028 SMT, III, 557. 668 Li ki, C., I, 215.
1029 Tch’ouen ts’ieou fan lou øi Ts’ien Han chou, 27. 669 Ibid., II, 359.
670 Tso tchouan, C., III, 589.
671 Li ki, C., I, 225.
672 Tso tchouan, C., II, 489.
673 SMT, I, 150 sqq.
674 Che king, C., 381.
675 Tso tchouan, C., II, 438.
676 Ibid., I, 409.
677 Asupra acestei întrevederi, vezi GRANET, Danses et
légendes..., 171 sqq.
678 Che king, C., 244.
679 Li ki, C., I, 96 øi II, 10.
680 Ibid., I, 78.
681 Tso tchouan, C., III, 519.
682 Ibid., I, 432.
683 Ibid., II, 253.
684 SMT, IV, 379.
685 Tso tchouan, C., I, 222 sqq.
686 Ibid., III, 755.
687 Tso tchouan, C.
688 Li ki, C., I, 640 sqq.
435
 437 444
9 sqq.; GRANET, Danses et légendes..., 287 sqq. SMT, III, 548. 981
Ibid., II, 175; GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 753 CHAVANNES, Mission archéologique, 32. 980
Li ki, C., I, 627. 752 TCHANG HENG, Tong king fou. 979
Ibid., I, 641 sqq., 649, 655. 751 PAN KOU, Fou des deux capitales, prima parte. 978
Ibid., I, 653. 750 SMT, III, 602. 977
Ibid., I, 626-629. 749 SMT, III, 571. 976
Ibid., I, 632, 633, 96. 748 SMT, III, 567. 975
Li ki, C., I, 620 sqq. øi 627. 747 SMT, III, 550. 974
mort, croyances et doctrines de l’antiquité chinoise, 10. SMT, III, 541. 973
Ibid., I, 651 øi 478; SMT, V, 287; GRANET, La vie et la 746 SMT, Introd., X. 972
Li ki, C., I, 676. 745 SMT, III, 557. 971
Yi li, cap. I; Li ki, C., II, 636. 744 SMT, III, 555. 970
409. SMT, III, 546. 969
GRANET, Danses et légendes..., 13; Tso tchouan, III, 743 SMT, III, 570. 968
Po hou t’ong, 10. 742 SMT, Introd., XCI. 967
Ibid., I, 673. 741 SMT, III, 550. 966
Li ki, C., I, 672. 740 SMT, Introd., XCI. 965
tchouan, C., III, 319. SMT, II, 461. 964
Idem, Fêtes et chansons anciennes..., 207, øi Tso 739 SMT, II, 137. 963
GRANET, op. cit., 10. 738 SMT, II, 55. 962
Li ki, C., I, 665 sqq. 737 Tso tchouan, C., I, 5; Mencius, L, 85. 961
Che king, C., 250. 736 XCIII).
Tso tchouan, C., I, 502. 735 celor Cinci Cærfli canonice“ în anul 136 (SMT, Intr.
GRANET, op. cit., 39, nota 1. 734 Instituirea corpului „erudiflilor cu o vastæ cunoaøtere a 960
Li ki, C., II, 678. 733 SMT, II, 482. 959
GRANET, op. cit., 9. 732 SMT, III, 558. 958
Li ki, C., I, 663. 731 SMT, II, 465. 957
Che king, C., 223; GRANET, op. cit., 3. 730 SMT, II, 462. 956
GRANET, op. cit., 8. 729 scoase din hambarele imperiale (Ibid., 485).
sol, 27 sqq. impozitelor (Ibid., 477 øi cu distribuirea de cereale
Che king, C., 350; GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le 728 SMT, II, 458. Amnistiile sunt completate cu reducerea 955
Tso tchouan, C., I, 586. 727 SMT, II, 471. 954
parag. 4. SMT, II, 462. 953
GRANET, op. cit., 532. Lu che tch’ouen ts’ieou, 25, 726 SMT, II, 473, 478. 952
Tso tchouan, C., I, 548. 725 CHAVANNES, Le T’ai chan, 19, 224. 951
Ibid., 10; GRANET, op. cit., 155, nota 2. 724 Tcheou (MASPERO, La Chine antique, 437).
Sin chou, 10. 723 spun cæ aceste idei dateazæ de pe vremea dinastiei
Li ki, C., I, 662, 671. 722 king: „Hong fan“ (SMT, IV, 218 sqq.). Unii sinologi
824 Che king, C., 69. 857 Dinastia Wei a întrebuinflat sistematic aceastæ metodæ.
825 Tso tchouan, C., I, 62. Împæratul Wou pare sæ se fi gândit la ea. Cf. mai sus
826 Ibid., III, 443. p. 144.
827 Li ki, C., I, 72. 858 Tchan kouo ts’e, 4.
828 Ibid., I, 29 øi II, 339. 859 Tso tchouan, C., I, 79, 120, 220, 295, 536. Lu che
829 Ibid., I, 660. tch’ouen ts’ieou, 9, parag. 2. Mei-ti, 4; Siun tseu, 19.
830 GRANET, La Polygymie sororale..., 39 sqq. 860 Tso tchouan, C., III, 175.
831 Li ki, C., I, 661. 861 Ibid., II, 457.
862 Ibid., I, 536 sqq.
832 GRANET, op. cit., 35, 111 sqq.
863 Li ki, C., I, 609.
833 Idem, La vie et la mort..., 7, 10; Li ki, C., I, 610.
864 Ibid., I, 259.
834 Idem, La Polygynie sororale..., 13. 865 Tso tchouan, C., II, 80.
835 Tso tchouan, C., I, 485. 866 Ibid., I, 599.
836 Ibid., III, 674 øi 385. 867 Li ki, C., I, 630 sqq.
837 GRANET, op. cit., 10. 868 Tso tchouan, C., II, 547.
838 Che king, C., 39, 218, 219, 230. 869 Ibid., III, 586.
839 Tso tchouan, C., III, 761. 870 SMT, V, 334 sqq.
840 Ibid., III, 752. 871 Che king, C., 65.
841 Ibid., I, 196 øi III, 554; GRANET, Danses et légendes..., 872 Ibid., 53.
I, nota 2. 873 Vezi in BEFEO, 1924, p. 496 formula lui Hou Che: „Di-
842 GRANET, La Polygynie sororale..., 34 sqq., 80 sqq. nastia Han este o epocæ în care au fost create cærfli
843 Yi li, STEELE, I li, or the Book of Etiquette and apocrife, în care se încerca reforma institufliilor invocând
Ceremonial, t. I, 29 øi Li ki, C., I, 780. Antichitatea“.
844 Eul ya, 4. 874 Che king, L, 281, 284, 555. Mout’ien tseu tchouan,
845 GRANET, op. cit., 65. SMT, I, 251, 277.
846 Li ki, C., I, 610. 875 GRANET, Danses et légendes..., 109 sqq.; Tcheou li,
847 Tso tchouan, C., I, 45. BIOT, Le Tcheou li ou les Rites des Tcheou, t. II, 182.
876 SMT, IV, 56 sqq.
848 Li ki, C., I, 112.
877 Tso tchouan, C., I, 427.
849 Yi li, C., 392.
878 Ibid., I, 409.
850 Ibid., 391. 879 SMT, IV, 303, 305.
851 GRANET, op. cit., 15. 880 GRANET, op. cit., 111 sqq.
852 Che king, Prefafla øi CHAVANNES, La sculpture sur 881 Vezi pp. 245 sqq.
pierre au temps des deux dynasties Han, 183. 882 GRANET, op. cit., 149, 345 sqq.
853 Tso tchouan, C., II, 348 øi SMT, IV, 68. 883 Ibid., 338.
854 Eul ya, 4; Tso tchouan, C., III, 437. 884 Che king, C., 424.
855 Tso tchouan, C., I, 106. 885 SMT, IV, 56; GRANET, op. cit., 101 sqq.
856 Li ki, C., I, 209 øi 226. 886 SMT, II, 33; GRANET, op. cit., 147.
440 441
 439 442
Li ki, C., I, 510. 823 SMT, II, 178-180. 920
Che king, C., 42 øi 113. 822 SMT, II, 164. 919
Yi li, C., 55 sqq. 821 SMT, II, 127, 206. 918
GRANET, Coutumes matrimoniales..., Ap. 820 SMT, II, 383. 917
un scæunel comun. Cf. Li ki, C., II, 334. SMT, II, 55. 916
mânca ofrandele ce le sunt închinate, sæ se serveascæ de SMT, 55 øi Ts’ien Han chou, 40. 915
Numai dupæ moarte, soflul øi soflia vor putea, pentru a 819 (1902), 917 øi 1658.
Tso tchouan, C., I, 348. 818 taoïstes (1884) øi Pr. WIEGER, Textes historiques
Ibid., 33. 817 IMBAULT-HUART, La légende des premiers papes 914
Yi li, C., 32. 816 SMT, II, 383, 378. 913
SMT, IV, 52. 815 SMT, II, 325. 912
Ibid., I, 117. 814 SMT, III, 596. 911
Tso tchouan, C., II, 251. 813 SMT, III, 331. 910
Li ki, C., II, 197 sqq. 812 SMT, III, 515. 909
Ta Tai li ki, 80. 811 SMT, III, 502, 510. 908
SMT, IV, 114. 810 SMT, III, 486-491. 907
GRANET, Fêtes et chansons..., 14, 87, 22; SMT, I, 265. 809 SMT, III, 477. 906
SMT, I, 178 øi II, 26. 808 CHAVANNES, Le T’ai chan, 184, 200, 207. 905
Che king, C., 405. 807 Ts’ien Han chou, 55. 904
Tso tchouan, C., III, 587; SMT, IV, 109. 806 SMT, III, 475, 476 (nota 3). 903
Houai-nan tseu, 10; Chouo yuan, 8. 805 Vezi pp. 233 sqq. 902
Ibid., II, 281. 804 SMT, III, 504. Ts’ien Han chou, 55. 901
Ibid., III, 54. 803 SMT, Introd., CXVIII. Ts’ien Han chou 55. 900
Ibid., III, 46 øi 52. 802 SMT, III, 431 øi II, 219. 899
Tso tchouan, C., I, 179. 801 CHAVANNES, op. cit., 184, 185. 898
Ibid., 49. 800 Vezi p. 146. 897
Yi li, 2. 799 Ibid., 521. 896
Tso tchouan, C., II, 21. 798 CHAVANNES, Le T’aichan, 524. 895
Tso tchouan, C., III, 752 øi SMT, IV, 398 øi 466. 797 SMT, III, 474, 475, 614. 894
Kouo yu, 2. 796 SMT, II, 325. 893
Tso tchouan, C., III, 512 øi 525. 795 sqq.
Li ki, C., I, 30. 794 Li ki, C., I, 341; GRANET, Fêtes et chansons..., 164 892
SMT, IV, 284 øi 285. 793 Vezi p. 26. 891
SMT, IV, 282. 792 Vezi pp. 215 øi 281. 890
GRANET, Fêtes et chansons..., 71, 111. 791 SMT, V, 472 sqq. 889
Che king, C., 452. 790 Chinois, 52 sqq.
øi Wei chou, 100. Idem, op. cit., 116, nota 2 øi Idem, La religion des 888
Lu che tch’ouen ts’ieou, 6 parq. 3. Heou han chou, 115 789 GRANET, op. cit., 116 sqq. 887

754 Li ki, C., I, 40, 495, 314. 921 SMT, II, 207.
755 Ibid., I, 165. 922 SMT, II, 163.
756 Ibid., I, 125. 923 SMT, II, 192.
757 Ibid., II, 202 øi I, 175; GRANET, Le dépôt de l’enfant..., 924 SMT, II, 175, 243.
13. 925 PAN KOU, Fou des deux capitales, prima parte.
758 Li ki, C., II, 141. 926 SMT, III, 620.
759 Ibid., II, 558, 573, 581, 238 øi 241. 927 SMT, III, 628.
760 Ibid., II, 553. 928 SMT, II, 621.
761 Ibid., II, 206 øi 570. 929 SMT, III, 483, 482.
762 SMT, IV, 60. 930 SMT, III, 489.
763 Li ki, C., I, 216 øi GRANET, Le langage de la douleur..., 931 SMT, III, 470.
109. 932 SMT, III, 472 sqq.
764 Li ki, C., II, 556. 933 SMT, III, 478 sqq.
765 Ibid., I, 120 øi II, 705. 934 SMT, III, 504.
766 Ibid., II, 126, 170, 552. 935 San fou houang t’ou, 5, øi SMT, III, 458.
767 Ibid., I, 135 øi II, 763. 936 SMT, III, 505.
768 Ibid., I, 196 sqq. 937 SMT, III, 505-506.
938 SMT, II, 180.
769 Ibid., I, 246.
939 SMT, III, 506.
770 Ibid., I, 206, 758 sqq., 767 sqq.
940 SMT, III, 508; BRET-SCHNEIDER, Botanicon
771 Ibid., I, 57 øi 745.
Sinicum, 418.
772 Ibid., I, 100, 784, 287, 451 øi 760. 941 SMT, III, 471, în Introd., XCV.
773 Ibid., I, 101 øi II, 321. 942 Ta jeu, poem de Sseu-ma Siang-jou, in SMT, 117.
774 Ibid., I, 324. 943 SMT, II, 177.
775 Ibid., I, 557. 944 Ibidem.
776 Ibid., II, 335. 945 GRANET, La religion des Chinois, 143 sqq. Mæ
777 SMT, IV, 195 øi 199; Tso tchouan, C., I, 120 øi 220. mærginesc numai sæ indic aici rezultatele unei anchete
778 SMT, IV, 442. asupra ideii de Maiestate, ale cærei justificæri sper sæ le
779 Li ki, C., I, 14. pot oferi într-o lucrare care va apærea: Le Roi boit.
780 Tso tchouan, C., II, 24. 946 Principalul dintre aceøti teoreticieni este Han Fei-tseu
781 Li ki, C., I, 300, 302, 691. (mort în 233 î.e.n.).
782 Ibid., I, 147. 947 SMT, II, 185-188.
783 Che king, C., 356. 948 SMT, II, 445.
784 Tso tchouan, C., II, 457. 949 SMT, II, 461.
785 Li ki, C., I, 673. 950 Aceastæ teorie a servit de fir conducætor autorilor
786 Ibid., I, 675 sqq. dinastiei Han care øi-au luat sarcina de a reconstrui
787 Yi li, C., 45. istoria anticæ. (A se raporta la Cartea I din prima parte).
788 Li ki, C., I, 30. Ea inspiræ în mod deosebit un capitol celebru din Chou
438 443