CUPRINS

I. De unde a aparut Satana..............................................................................3

II. De unde au aparut Demonii.........................................................................4

III. Alungarea Satanei din ceruri......................................................................5

IV. Satana si Isus sunt frati de sange.............................................................7

V. Numarul bestiei............................................................................................7

VI. Pentagrama.................................................................................................8

VII. Invocatie catre Satana..............................................................................14

VIII. Imnul Satanei (Inno A Satana)................................................................15

IX. Demonul cel mai apropiat al Satanei.......................................................21

X. Aparitia religiei...........................................................................................24

XI. Religiile sclavilor.......................................................................................27

XII. Faptele biblice..........................................................................................32

XIII. Dogmele crestine....................................................................................34

XIV. Daca Satana ar muri, ar creea Dumnezeu altul?.................................35

XV. Satana: Rolul negativ in Apocalipsa?...................................................36

XVI. Venerarea lucrurilor trupesti produce placere....................................37

XVII. Semne oculte si simboluri....................................................................38

XVIII. Limba Enochiana si Codul Enochian.................................................45

XIX. Viata de dupa moarte.............................................................................57

XX. Zilele religioase Satanice........................................................................58

 Scripturile Satanei
Scrisa de Magus Hessian Mallzebuth
(2006 – anul 41 Satanic)

I. De unde a aparut Satana?

In Biblie scrie foarte clar de unde provine Satana. Natura sa diabolica a
inceput inaintea gradinei Edenului. Numele lui a fost Lucifer, dupa cum reiese si
din Isaia 14:12 si a fost cel mai mare dintre arhangheli.

Ezechiel 28: 12-17, Fiul omului, canta un cantec de jale asupra

imparatului Tirului si spune-i: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: ajunsei la cea
mai inalta desavarsire, erai plin de intelepciune si desavarsit de frumusete”
13. Stateai in Eden, gradina lui Dumnezeu si erai acoperit cu tot felul de
pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis,
cu safir, cu rubin, cu smarald si cu aur; timpanele si flautele erau in slujba ta,
pregatite pentru ziua cand ai fost facut.
14. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile intinse; te pusesem pe muntele cel
sfant a lui Dumnezeu si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare.
15. Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua, cand ai fost facut, pana in
ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine.
16. Prin marimea negotului tau te-ai umplut cu salnicie si ai pacatuit; de
aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu si te nimicesc, heruvim
ocrotitor, din mijlocul piterelor scanteietoare.
17. Ti s-a ingamfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat
intelepciunea cu stralucirea ta. De aceea, te arunc la pamant, te dau priveliste
imparatilor.

Isaia 14: 12-15 Cum ai cazut din cer, Luceafar stralucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor!
13. Tu ziceai in inima ta: “Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de
domnie mai sus de stelele lui Dumnezeu; voi sedea pe muntele adunarii
dumnezeilor, la capatul miaza-noaptei;
14. ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt.”
15. Dar ai fost aruncat in locuinta mortilor, in adancimile mormantului!

O alta teorie spune ca Satana a fost aruncat de Dumnezeu din ceruri

deoarece Dumnezeu va ucide toti oamenii trimitand pe pamant o boala, iar
Satana ii placea pe oameni, el avand o lupta impotriva lui Dumnezeu, iar acesta
fiind motivul pe care Dumnezeu l-a aruncat pe Satana pe pamant.
Satana a fost aruncat din ceruri pentru ca voia sa convinga omenirea sa
lupte cu el impotriva lui Dumnezeu. Dupa cum vedem si din verseturile de mai
sus scrise de Isaia, Satana vroia sa fie mai bun decat Dumnezeu.
 II. De unde au aparut Demonii?
Revelatia 12: 3-9 Si atunci a aparut alta minune in ceruri si a aparut un
dragon mare, rosu, avand sapte capete si zece coarne si sapte coroane pe cap.
4. Si cu coada lui a doborat unele din stelele cerului si le-a aruncat pe
pamant: si dragonul a stat in fata femeii, care i-a fost adusa pentru a devora
copilul ce i se nastea.
5. Ea a adus pe lume un copil, care trebuia sa stapaneasca tote natiunile
cu o vergea de fier: si copilul ei a fost adus aproape de Dumnezeu, la tronul lui.
6. Si femeia fuge in desert, unde ea avea un loc pregatit de Dumnezeu,
unde o sa se hraneasca acolo 2200 de ani si 30 de zile.
7. Si atunci a fost razboi in ceruri: Mihail si ingerii lui au luptat impotriva
dragonului; si dragonul a luptat si ingerii lui,
8. Si nu au izbuitit; dar nici nu au mai avut loc in ceruri.
9. Si marele dragon a fost izgonit, si vechiul sarpe, numit Diavolul si
Satana, care a amagit lumea intreaga: el a fost aruncat pe pamant, impreuna cu
ingerii lui.

Dupa cum vezi, demonii sunt ingerii pe care Dumnezeu i-a izgonit din
ceruri. Teoria cum ca Satana se afla in Iad este o productie a filmelor si a
desenelor animate, care nu au mare lucru in comun cu portretul real al acestor
lucruri care sunt scrise in Biblie.
In Biblie scrie clar ca Satana inca cutreiera cerul si pamantul:
Iov 1:7 Dumnezeu a zis Satanei: “De unde vii? ” Si Satana a raspuns
Domnului: “De la cutreerarea pamantului si de la plimbarea pe care am facut-o
pe el.”
Satana nu a fost si nu este in Iad! Din urmatorul verset va voi demonstra:
Petru 5:8 Fiti treji si vegheati! Pentru ca protivnicul vostru, diavolul, da
tacoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita.
Este clar din acest pasaj ca Satana nu este in Iad si probabil isi petrece
cel mai mult timpul pe pamant, cautand pentru a distruge vieti si incercand sa
tina oamenii separati de Dumnezeu.
 III. Alungarea Satanei din ceruri
Pentru a intelege mai bine urmatoarele teorii, este nevoie de primele trei
verseturi din Biblie, care vor fi mai jos analizate:
Geneza 1:1 La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.
1:2 Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric si
Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor.
1:3 Dumnezeu a zis: “Sa fie lumina!” Si a fost lumina.

Cand s-a intamplat caderea Satanei? Caderea Satanei s-a intamplat

undeva intre verseturile 1:1 si 1:3 ale Genezei. Asta e teoria celor care cred in
teoria “spatiului liber” in care s-a omis mentionarea unor lucruri foarte importante.
Cand a creat Dumnezeu cerul si pamantul (Geneza 1:1), incluzand si ingerii si
rasa pre-Adam si animalele (dinozaurii).
Intre verseturile 1 si 2 ale genezei a fost un spatiu de milioane de ani. In
acest timp s-au intamplat foarte multe lucruri. Satana cade in pacat, pamantul
este judecat, dinozaurii ajung la disparitie.
Aceasta teorie probabil a fost inventata (sau nu) pentru a incerca sa
armonizeze actele din Geneza 1:1 in care sunt descrise creatiile originale; in
Geneza 1:2 fiind descrise lucrurile create de conducatorul lumii iar in 1:3 fiind
recreata lumea. Lumea pe care Dumnezeu a creat-o la inceput nu este lumea
care exista si astazi si in care traim: Geneza 1:3 (Dumnezeu a zis: “sa fie
lumina!” Si a fost lumina). Analizand acest verset ne dam seama ca aici s-a
petrecut recrearea lumii. O schimbare majora, in care totul capata inteles, lumina
de fapt insemand cunoasterea, bunatatea si perfectiunea lumii, perioada in care
au fost creati si ingerii. Mai tarziu in ziua a patra abia a fost creat soarele, luna si
stelele.
Satana probabil a cazut in pacat intre Geneza 1:1 si 1:3.
In Geneza 1:31 scrie asa: “Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse; si iata ca
erau foarte bune. Astfel a fost o seara, si apoi ziua a sasea”.
Concluzia: Dumnezeu era multumit de ce crease, chiar si de Satana, care
pacatuise. Dumnezeu nu a distrus omenirea mai tarziu din cauza Satanei, ci din
cauza lui Adam si Eva pentru pacatele lor.

Alt argument este bazat pe Geneza 1:26-28. In aceste versete Dumnezeu

le incredinteaza oamenilor puterea de a domina asupra tuturor vietuitoarelor
pamantului.
Geneza 1:26 Apoi Dumnezeu a zis: Sa facem om dupa chipul Nostru,
dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile
cerului. Peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe
pamant.
1:27 Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui
Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.
1:28 Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: “Cresteti, inmultiti-
va, umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile
cerului si peste orice vietuitoare ce misca pe pamant.”
 Daca Satana deja ar fi fost aruncat din ceruri si trimis pe pamant, ar fi
insemnat ca omul domina pe Satana. Ceea ce nu este adevarat. Probabil el inca
a ramas inca in ceruri o perioada, iar el a fost alungat mai tarziu, cu putin timp
inainte ca Adam si Eva sa pacatuiasca.
Satana nu a fost alungat din ceruri pana in ziua a sasea, dupa cum reiese
de mai sus, el se afla inca printre arhangheli in ceruri.

Satana se afla in gradina in Geneza, capitolul 3. Cu toate ca el nu facuse

nimic rau nimanui sau universului, dar el pacatuise. Nu Satana a ruinat pamantul
si creatia Domnului. Pacatele lui Adam si Eva au facut asta. Pamantul nu a fost
blestemat din cauza prabusirii Satanei, ci din cauza prabusirii lui Adam.
Inainte ca pamantul sa fie blestemat paradisul era un loc foarte bun, chiar
daca Satana era prezent. Insusi Dumnezeu spune asta.
Satana nu era singurul inger care pacatuise, dar el a fost primul.
Dumnezeu a creat pamantul pentru a demonstra ingerilor, buni si rai, caracterul
sau impotriva diavolului (acuzatorului) si pentru a demonstra ceva foarte
important ingerilor si buni si rai. Daca unul din motivele crearii pamantului a fost
de a demonstra unele lucruri ingerilor, atunci totul capata mai mult sens ca ingerii
au existat inaintea crearii pamantului. Este o carte intitulata “Angels” in care
explica totul foarte clar si demonstreaza ca ingerii au fost creati inaintea
pamantului. Satana nu a fost singurul care a fost alungat din Imparatia Cerurilor.
Mai multi ingeri au fost alungati odata cu el.
 IV. Satana si Isus sunt frati de sange

Dumnezeu a fost creatorul Satanei si a lui Isus. Dumnezeu a participat

direct la crearea lor.
Satana a fost mai aproape de Dumnezeu decat Isus. Dumnezeu l-a facut
pe Satana ingerul perfect, cum nu mai existase pana atunci. Dumnezeu l-a creat
pe Isus pentru a-l folosi si pentru a-l sacrifica pentru omenire. Cei doi sunt eroii
celei mai citite carti din lume: Biblia Crestina.
Isus nu avea nici o putere fara Dumnezeu. Isus tot ce facea, realiza prin
Dumnezeu, el fiind doar un om simplu.

V. Numarul Bestiei

666
Acest semn poate fi considerat ca fiind logoul Satanismului. Este cel mai
cunoscut deoarece apare in diferite carti importante cum ar fi Biblia Crestina. In
Biblie, acestui semn i-a fost dedicat un capitol intreg in cadrul Apocalipsei. Eu
consider ca acesta este singurul semn din cadrul Satanismului a carui potential a
fost exploatat la maxim. Astfel consider ca acest semn poate fi asimilat si
numelui "Satanism".

Dar ce inseamna acest simbol?

In continuare va voi prezenta doua scurte presupuneri despre inceputurile

acestui numar.

I. Prima mi se pare inadecvata pentru un semn de acest calibru. Aceasta

este ca: 6= rau; 66= foarte rau; 666= raul dus la extrem, simbolul diavolului.
Trebuie sa recunoastem ca macar un lucru au inteles corect, acela fiind ca acest
nume i-a fost atribuit Satanei. Totodata aceasta scormonire a aparut chiar din
poporul nostru, ceva asemanator vampirismului.

II. A doua presupunere suna asa: "Cand Nero (Imparatul Roman care a
persecutat Crestinii) a murit, in biblia crestina a fost scris ca un om cu coarne se
va ridica la a II-a judecata,atunci cand oamenii nu vor mai avea nume ci vor avea
numere, iar acest om va avea numarul / numele 666." Aceasta este parerea
istoricilor, o parere care trebuie respectata. Probabil este cea mai buna de pana
acum, lasand mitologia si spiritismul.
 Totusi acum va vom prezenta adevaratul sens (dupa noi) al acestui semn.
Voi lua citate din Biblie care vor dezvalui, pe cat posibil provenienta acestui
numar.

Totul incepe chiar cu introducerea acelui capitol de care vorbeam mai sus
"Fiara care se ridica din mare, delaimeaza pe Dumnezeu si da razboi sfintilor. O
alta fiara, proorocul mincinos, se ridica din pamant, Numele celei dintai:
666"(Apocalipsa - cap.13) Aceasta introducere lasa de dorit deoarece inceputul
compromite totul. Mai exact "si da razboi sfintilor". Ce vroia sa spuna prin razboi?
Se referea la oamenii care nu se afla sub controlul Bisericii?. Cuvinte exagerate
au mai fost folosite, dar razboi e un cuvant cam mare, cam dur pentru creeatia lui
Dumnezeu, creeatie care stie puterea Lui.

Voi devia putin pentru a sublinia milostenia sfintilor si implicit a Lui. Acest
verset nu il voi analiza prea mult deoarece intoarcerea obrazului nu mai are
pondere aici, acum se trece la "dupa fapta si rasplata", toleranta sfintilor fiind
foarte mica: "Cine duce in robie, de robie are parte; cine cu sabia va ucide
trebuie sa fie ucis cu sabie. Aici este rabdarea si credinta sfintilor." (Apocalipsa -
13, 10)

"Aici este intelepciunea. Cine are priceperea sa socoteasca numarul fiarei;

caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase"(Apocalipsa
- 13, 18). In versetul 17 al aceluiasi capitol se vorbeste despre acest semn ca
fiind unul menit sa se recunoasca acesti oameni care se inchinau fiarei
(Satanisti) pentru a nu se vinde unul pe altul. Acest semn trebuia purtat pe pana
dreapta sau pe frunte, semnul / numarul fiind 666. Trebuie sa mentionam ca
"fiara" a fost invinsa de Iisus, bunul si modestul nostru Hristos (daca sunteti
catolici atunci Cristos). Noua ni se pare o poveste interesanta, ceva in genul
Bram Stoker, foarte real pe hartie si in mintea Crestinilor. Din pacate Biblia nu
mai face referiri la acest numar. Totusi speram ca intr-o buna zi sa se refaca
aceasta carte: Apocalipsa.

In incheiere as vrea sa va pun o intrebare probabila "Daca un savant

creeaza o creatura pe care nu o poate controla, de ce fuge de ea; acum venind
intrebarea adevarata: Are Dumnezeu frica de creeatura numita om?" A fost o
intrebare probabila care ar putea fi valabila numai daca existenta Lui ar putea fi
demonstrata.
 VI. Pentagrama
Am citit multe despre acest subiect, dar atentia era indreptata mai mult
spre un singur lucru: Satanismul sau Wicca. Vreau sa creez o imagine din istoria
acestui simbol si nu din ceea ce-l inconjoara.

Cum era pentagrama inteleasa inainte de Hristos.

Pentagrama in sine este antica, dar semnificatiile adanci pe care noi le

stim sunt destul de recente. Asa dupa cum veti citi a fost folosita in multe moduri
si semnificatiile s-au modificat radical.
Prima folosire a Pentagramei a fost descoperita de istorici in jurul anului
3500 i.Hr. intr-un oras numit Ur in vechea Mesopotamie. Au fost folosite ca
ornamente pentru oale si sunt legate de prima creere a limbii vorbite.
Mai tarziu, pentagrama a fost folosita ca semn de roialitate, tot de aceeasi
Mesopotamie. Apoi a reprezentat Putere Imperiala care a ajuns in cele patru
colturi ale lumii.
Ebraicii au folosit acest semn ca semn al adevarului si cele cinci parti ale
"Pentateuch" (Cele cinci carti ale lui Moise). Oamenii tind sa o confunde cu
'sigiliul lui Solomon', dar aceea este o hexagrama, dar sunt folosite de obicei in
paralel.

In Grecia antica a fost supranumita 'pentalpha', pentru ca se putea forma

cinci A-uri din ea. Diferiti de alte culturi, grecii nu au intrebuintat nici o
semnificatie literelor lor. Totusi niste simboluri s-au unit cu, cultura greaca. (fi.
Gammadion si Alpha-Omega).

Geometria Pentagramei si aspectele sale metafizice au fost examinate de

catre adeptii lui Pitagora (586-506 i.Hr. care au venit cu formula 'a2+b2=c2'). Au
considerat-o ca o forma a perfectiunii. Impreuna cu altii au descoperit stiinta
geometrica si proportiile. A fost transferata in departamentul de arta (arta post
Elenica), unde anticile figuri si proportii geometrice din aur sunt vazute in
arhitectura templurilor.

Pitagora era cunoscut pentru calatoriile sale pamantesti prin culturile

antice. Este posibil ca acesta sa-si fi format ideea despre pentagrama cand a
trecut prin Caldea (Mesopotamia) si zona din jurul Indusului. Aceasta ar fi si o
explicatie de ce pentagrama avea o semnificatie si in cultura Tantra.

Druizii au vazut-o ca un simbol al capului lui Dumnezeu. Iar simbolul

egiptean reprezenta 'uterul subteran' si era in stransa legatura cu conceptul
design-ului piramidei.

Celtii Pagani au folosit-o ca simbolul zeitei Morgain (cunoscuta si sub

numele de Morrigan sau Morgan)
 Sensurile Pentagramei 'Anno Domini'.

Primii Crestini au facut legatura intre cele cinci colturi ale Pentagramei cu
cele cinci baghete ale lui Iisus si a fost folosita ca un simbol al adevarului si a fost
vazuta ca o creatia a Domnului insusi pana in Evul Mediu. Totusi simbolul era
mai putin folosit in Sfanta Cruce, care a fost simbolul suferintei intregii omeniri.

In 312 d.Hr. imparatul Constantin a cucerit Imperiul Roman cu ajutorul

Bisericii (pe baza atat militara cat si religioasa). A folosit Pentagrama si simbolul
'Chi-ro'(Sfanta Cruce) ca sigiliu si amuleta. Constantin a fost detronat de aceeasi
Biserica care a folosit documente false impotriva lui (care mai tarziu a fost
cunoscuta sub numele de 'Donatia lui Constantin'). Sarbatoarea 'Epiphany' care
celebreaza sosirea celor trei Pastori in casa pruncului Iisus a fost la randul ei o
misiune Crestina de a raspandi cuvantul "adevarului" printre ignoranti. Si acestia
purtau pentagrama ca simbol (desi simbolul a fost schimbat intr-o stea cu cinci
colturi).

In legenda 'Sir Gawain si cavalerul verde' pentagrama a fost incriptata in

sigiliul lui Sir Gawains, facuta din aur si pusa pe scutul acestuia simbolizand cele
cinci virtuti cavaleresti: generozitatea, curiozitatea, castitatea, a fi domn si mila.

Evul Mediu a simbolizat 'bataia infinita', un simbol al adevarului si

protectiei impotriva demonilor. A fost folosita ca o amuleta pentru semnificatii
personale si ca un paznic la usa si ferestre. Pentagrama normala reprezenta
vara, iar pentagrama inversata reprezenta iarna.
Templarii, un ordin militar de calugari s-au format in timpul cruciadelor. Cel
care se altatura acestui Ordin putea aduna mare avere din comorile furate de
acestia din lumea sfanta.

Centrul Ordinului Templarilor se afla intre Rennes si Chatres din Franta.

Este remarcabil deoarece formeaza un pentaclu aproape perfect dintr-un lant de
munti care se inalta cativa kilometri. Exista dovezi ca s-au creeat pentagrame si
hexagrame geografice in acea zona, toate avand origine naturala si au cate o
capela.

Biserica Crestina si fanaticul religios Louis IX al Frantei au invins acest

ordin in anul 1303. Era intunecata a Inchizitiei, a torturii si a declaratiilor false, a
purificarii si a arderilor pe rug a inceput. Aceasta 'inselaciune' s-a intins incetul cu
incetul in toata Europa.

In timpul lungii perioade de inchizitie o multime de minciuni si acuzatii in

privinta interesului Ortodox de a elimina blasfemia. Biserica Crestina s-a pierdut
in propriul "rau" de care vroiau sa scape. Pentagrama a fost inteleasa gresit si
astfel a fost perceputa ca un simbol al Diavolului sau a capului de tap, in forma
lui Bafomet. Si Templarii au fost acuzati de a venera Bafometul.
 In acest timp oamenii erau omorati prin otravire. Ierburi si droguri veneau
din Est si erau importate in timpul cruciadelor si au cazut in mainile lumii
farmaceutice, cum ar fi: fizicienii, filozofii si vrajitorii.

Oameni inalti ai societatii au fost omorati prin otravire si au schimbat

obiectivele Dominicanilor, care aveau numai ochi pentru hereticii Crestini asupra
vrajitorilor Pagani. Pentru ca acestia erau singurii care puteau avea intelepciunea
(dupa cum spuneau ei).

In timpul persecutarii vrajitorilor alti zei cu coarne ca si Pan au fost toti

vazuti ca Diavolul Crestin, iar pentagrama (simbolul protectiei) era acum vazuta
ca ceva rau si supranumita "piciorul vrajitoarei".

Vechea religie si simbolurile sale a trebuit ascunsa, pentru a nu deveni o

victima a persecutiilor Crestine.

Dupa inchizitie

In centrul alchimiei, in secret si organizatii bine ascunse cu experti si

oameni de stiinta (ca Biserica sa nu devina suspicioasa), stiinta s-a dezvoltat
impreuna cu filozofia oculta si simbolismul criptat. Sibolurile grafice si geometrice
si-au recapatat importanta si au reaparut in perioada Renasterii.

Conceptul 'omul intr-o lume microcosmica ca o paralela la macrocosmos' ,

marele cer al mintii au devenit parte din metoda traditionala de predare a
ocultismului din Vest, asa cum a fost parte din filozofia orientala de ceva timp.
"Cum e deasupra, asa e dedesupt". Pentagrama, 'steaua microcosmosului', a
simbolizat omul in microcosmos, reprezentativa pentru paralela din
Macrounivers.

Pentagrama orientata in sus are cateva similaritati cu forma omului care

are picioarele si mainile despartite. In cartea lui Tycho Brahe "Calendrium
Naturale Magicum Perpetuum"(1582) pentagrama este prezentata cu corpul
uman si literele Ebraice YHSVH care sunt asociate cu elementele. O ilustratie din
aceeasi carte, facuta de Agrippa are aproape acelasi design doar ca el foloseste
cinci planete si foloseste luna ca centru - genitalele. Alte ilustratii in aceeasi
perioada facute de Robert Fludd si Leonardo da Vinci au forma similara.

Apoi pentagrama a devenit un simbol al relatiei dintre cap si cele patru

membre si de acolo esenta pura totala (sau a mintii/a sufletului) in relatie cu cele
patru elemente ale pamantului - foc, apa, aer si pamant - sufletul celor
cinci(quintessence, quint inseamna cinci).

Omul ca microscop (literar inseamna "fata mica") a fost asociat cu

pentaclu. Simbolul, indreptat in sus si impletit a fost folosit ca sigiliu pentru capul
Casutei. Designul geometric si structura nodului infinit au fost foarte mult
apreciate si integrate simbolic in unghiul de 72 de grade al compasului -
emblema virtutiilor si obligatiilor a masoneriei libere.
Originea liberei masonerii a fost pierduta in timp, intunecata de secretia
traditionala a meseriei, dar au fost semne de-a lungul istoriei ca aceste grupuri
de experti, ritualuri si simbolism, sunt inca cunoscute pentru un grup mic de
persoane.
Pana atunci pentagrama nu avea nici o legatura cu raul. Pana cand
Eliphas Levi a folosit pentagrama inversata cu un cap de tap si a pus-o langa cea
a omului microcosmic. Aceasta ilustratie a condus la conceptul orientarii
pentagramei ca fiind 'rea' sau 'buna'.

Pana la Rationalism in timpul secolului XVIII a aparut o reactie in secolul

XIX. Noul misticism, care a avut multe in legatura cu Kaballa, vechea traditie a
Iudeilor, a crescut rapid. Nu putem spune ca era o religie, ci un sistem bazat pe
simbolism si relatia reciproca a cuvintelor si conceptelor dintre numere si alfabet
- Gematria.

La inceputul anilor 40 Gerald Gardner a adoptat pentagrama inversata ca

un sigiliu pentru a II-a inaugurare a noii miscari, ritualuri neo pagane, mai bine
cunoscute sub numele de Wicca.

Pentagrama indreptata in sus a fost destinata pentru a III-a ceremonie de

inaugurare. Mai mult, Pentagrama a fost gravata pe pentaclul altarului, colturile
simbolizand cele trei aspecte ale Zeitei iar celelalte simbolizand cele doua
aspecte ale unui Zeu intr-o forma speciala a Pentaclului lui Gardner. Gardner a
scris cateva carti care au incurajat miscarea Wicca.

La sfarsitul anilor 60 oamenii au inceput sa poarte pentagrama ca

amuleta. Accidental, impreuna cu cresterea Wicca si Veajilor/Farmecelor
Crestinii au inceput sa reactioneze. In acesti ani A.S.LaVey a adoptat
pentagrama inversata cu Bafomet ca simbol al Satanismului si a Bisericii
Sataniste pe care Eliphas Levi a introdus-o mai devreme.
Reactia comunitatii Crestine a fost sa defineasca pe oricine care purta
simbolul respectiv (indreptat in sus sau in jos) ca fiind 'rau'. La fel cum s-a
intamplat in Evul Mediu si in anii 40 cu 'Swatiska'.

Dupa cum vedeti, am vorbit despre trecut, dar care sunt semnificatiile ei
acum? Intotdeauna a avut multe definitii.
 Cateva semnificatii ale pentagramei

- O pentagrama are cinci colturi care corespund celor patru membre ale
corpului si capului.

- Cele cinci simturi: auz, gust, simtire, vedere, atingere.

- Sarutul celor 5 folosit in Wicca.

Acestea sunt doar cateva semnificatii, dar sunt prea multe ca sa le prezint
pe toate.
Sunt multe feluri de a purta o pentagrama. Fii atent ca trebuie sa o porti
asa cum vrei tu sa reprezinte ideile tale.

Pentagrama este folosita mai mult de Wiccani.

Indreptata in sus, inseamna ca acel om este concentrat asupra mintii (pe
partea spirituala).
Deschisa (adica nu este incercuita) inseamna ca cineva este deschis
oricui, spus foarte simplu, dar esti fara protectie si deschis in acelasi timp
conflictelor si altor activitati negative.
Uita-te la descrierea de mai sus, dar cercul inseamna protectie. Cercul
mai simbolizeaza si eternitatea.
Coltul care este indreptat in jos, spre pamant, inseamna ca individul
respectiv se gandeste aici si acum.
De aceea multi Satanisti o poarta, pentru ca Satanistii simt ca viata
pamanteasca este cea mai importanta iar ceea ce vine dupa este o intrebare la
care se va raspunde numai prin moarte.
Pentagrama, de obicei cu un cap de tap este folosita de Satanisti (mai
mult LaVeyenii), dar si de veneratorii diavolului care au un stil de viata total
diferit.
VII. Invocatie catre Satana

Invocation to Satan
Scrisa de Diane Vera

AVE SATANA!

Hail, Satan,
Lord of Darkness,
King of Hell,
Ruler of the Earth,
God of this World!

God Who invites us to become as gods!

Muse of our civilization,
Dread Enemy of its tyrant god!
Satan, mighty Liberator,
Bearer of true Light!

God of our flesh,

God of our minds,
God of our innermost Will!

O mighty Lord Satan,

Teach us to become strong and wise!
Teach us to vanquish the enemies
of our freedom and well-being!

REGE SATANA!
VIII. Inno A Satana

Inno A Satana

(Imnul Satanei)
de Giosue Carducci, 1865

To you, creation’s
mighty principle,
matter and spirit
reason and sense

Whilst the wine

sparkles in cups
like the soul
in the eye

Whilst earth and

sun exchange
their smiles and
words of love

And shudders
from their secret embrace run down
from the mountains, and
the plain throbs with new life

To you my daring
verses are unleashed,
you I invoke, O Satan
monarch of the feast.

Put aside your sprinkler,

priest, and your litanies!
No, priest, Satan
does not retreat!

Behold! Rust
erodes the mystic
sword of Michael
and the faithful
 Archangel, deplumed,
drops into the void.
The thunderbolt lies frozen
in Jove’s hand

Like pale meteors,

spent worlds,
the angels drop
from the firmament

In unsleeping
matter,
king of phenomena,
monarch of form,

Satan alone lives.

He holds sway in
the tremulous flash
of some dark eye,

Or the eye which languidly

turns and resists,
or which, bright and moist,
provokes, insists.

He shines in the bright

blood of grapes,
by which transient
joy persists,

Which restores fleeting

life, keeps
grief at bay,
and inspires us with love

You breathe, O Satan

in my verses,
when from my heart explodes
a challenge to the god

Of wicked pontiffs,
bloody kings;
and like lightning you
shock men’s minds.
 Sculpture, painting
and poetry
first lived for you, Ahriman,
Adonis and Astarte,

When Venus
Anadyomene
blessed the
clear Ionian skies

For you the trees of

Lebannon shook,
resurrected lover
of the holy Cyprian:

For you wild dances were done

and choruses swelled
for you virgins offered
their spotless love,

Amongst the perfumed

palms of Idumea
where the Cyprian
seas foam.

To what avail did

the barbarous Christian
fury of agape,
in obscene ritual,

With holy torch

burn down your temples,
scattering their
Greek statuary?

You, a refugee,
the mindful people
welcomed into their homes
amongst their household gods

Thereafter filling the throbbing

female heart
with your fervor
as both god and lover

You inspired the witch,

 pallid from endless enquiry,
to succor
suffering nature

You, to the intent gaze

of the alchemist,
and to the skeptical eye
of the sorcerer,

You revealed bright

new heavens
beyond the confines
of the drowsy cloister.

Fleeing from material

things, where you reside,
the dreary monk took refuge
in the Theban desert.

To you O soul
with your sprig severed,
Satan is benign:
he gives you your Heloise.

You mortify yourself to no purpose,

in your rough sackcloth:
Satan still murmurs to you
lines from Maro and Flaccus

Amidst the dirge

and wailing of the Psalms;
and he brings to your side
the divine shapes,

Roseate amidst that

horrid black crowd,
of Lycoris
and Glycera

But other shapes

from a more glorious age
fitfully fill
the sleepless cell.

Satan, from pages

in Livy, conjures fervent
 tribunes, consuls,
restless throngs;

And he thrusts you,

O monk, with your memories
of Italy’s proud past
upon the Capitol.

And you whom the raging

pyre could not destroy,
voices of destiny,
Wycliffe and Huss,

You lift to the winds

your waning cry:
‘The new age is dawning,
the time has come’.

And already mitres

and crowns tremble:
from the cloister
rebellion rumbles

Preaching defiance
in the voice of the
cassocked Girolamo
Savonarola

As Martin Luther
threw off his monkish robes,
so throw off your shackles,
O mind of man,

And crowned with flame,

shoot lightning and thunder;
Matter, arise;
Satan has won

Both beautiful and awful

a monster is unleashed
it scours the oceans
is scours the land

Glittering and belching smoke

like a volcano,
it conquers the hills
 it devours the plains.

It flies over chasms,

then burrows
into unknown caverns
along deepest paths;

To re-emerge, unconquerable
from shore to shore
it bellows out
like a whirlwind,

Like a whirlwind
it spews its breath:
‘It is Satan, you peoples,
Great Satan passes by’.

He passes by, bringing blessing

from place to place,
upon his unstoppable
chariot of fire

Hail, O Satan
O rebellion,
O you avenging force
of human reason!

Let holy incense

and prayers rise to you!
You have utterly vanquished
the Jehova of the Priests.
 IX. Demonul cel mai apropiat al Satanei

Beelzebub (sau Belzebuth)

Scripturile ii spun lui Beelzebub “Printul Demonilor”, dupa cum reiese si

din Matei 9:34. Era cel mai bine cunoscut in orasul Ekron. Se mai numea si
Belzebuth sau Bellzebub. Beelzebub inseamna “Lordul mustelor”; multi
demonologisti medievali il considerau conducatorul Imperiului Infernal.
Potrivit cartii lui Nicodim, Beelzebub nu a fost primul dintre cei mai
puternici demoni ai Iadului. Satana a fost “Printul si capitanul mortii”.
Dupa crucificarea lui Iisus, Satana a discutat cu Beelzebub la Portile
Iadului laudandu-se ca o sa-l aduca pe Iisus in Infernul Iadului. Beelzebub l-a
rugat pe Satana sa nu faca acest lucru, pentru ca o sa aiba de pierdut.
Iadul vorbeste catre Satana: “O, marite Satana, detinatorul cheii Iadului,
cei care te intalnesc pierzandu-si dreptul la Paradis. O, marite Satana, stapanul
mortii si a mandriei, de ce ai face asta? Cand l-ai crucificat pe Iisus ai lucrat
impotriva lor si impotriva mea! Vei suferi torturi si dureri infinite! Ai facut asta
pentru a-l crucifica fara nici o vina, pentru ca el sa fie nevinovat si sa-si piarda
vina? Toti se vor intoarce impotriva noastra daca Iisus va intra si va elibera
sufletele!”
Iisus spune catre Iad: “Satana, printul intunericului sa detina puterea
incepand de la Adam si pana la ultimul urmas al lui, fiindca este cel care are
dreptul!” – Nicodim VII (XXIII)
Si spunand acestea, s-a auzit o voce: “Deschide-ti portile si lasati pe Iisus
sa intre!”
Speriat, Beelzebub il impinge pe Satana din gura Iadului si ii spune
indignat sa se lupte cu Iisus daca isi doreste o victorie corecta. Beelzebub
inchide portile si porunceste demonilor sa blocheze intrarea in Iad cu toate
fortele. Dar inauntru, sufletele il aud pe Iisus si disperate incearca sa vorbeasca
cu Mantuitorul. Demonii au reusit sa impinga sufletele inapoi si sa intareasca
baricada, dar nimic pentru a-l opri pe Iisus. Trece peste Satana, ii ia puterile lui
Beelzebub si cu un singur cuvant rupe lanturile sufletelor prinse acolo. Toti sfintii
prinsi in Iad au fot eliberati. Si-au unit bratele si au zburat spre cer.
Iisus, inainte sa plece se intoarce spre Satana si zice:
“Satana, Printul, va stapani pe Adam si urmasii sai, deoarece este cel care are
dreptul! Tu vei stapani toate cuvantatoarele si necuvantatoarele! Vei stapani tot
ce misca pe Pamant!” – Nicodim VII (XXIII)
In vremurile medievale, Beelzebub avea puteri mari. Era foarte greu sa
scapi de el odata ce era invocat. Un scriitor al secolului XIX, MacGregor Mathers
a remarcat: “invocatia care face aparenta lui sa devina vizibila este probabil un
rezultat al mortii unui exorcist in locul respectiv”.
 Una dintre cele mai vechi si mai faimoase figuri demonice , Beelzebub
deasemenea avea control asupra bolilor (mustele se aduna in jurul corpurilor
celor morti si imbrastie boala de la cei morti la cei vii) si rolul lui era sa ispiteasca
barbatii cu vanitate.

Beelzebub a ajuns sa fie considerat ca fiind reprezentantul conducator al

zeilor cazuti, este mentionat ca fiind Diavolul insusi in Matei 12, 24 , este
mentionat ca "Print al Dracilor", acest apelativ a ramas, totusi Milton il are in rang
langa Satan (Paradise Lost, I, 79). Alti demonologi de asemenea il considera pe
Beelzebub ca fiind conducatorul regiunilor infernului.

"Beelzebub a fost Print al Serafimului , urmatorul langa Satana.Toti sefii

celor noua coruri de ingeri sunt cazuti; si de la corul Serafimului cazut au primii
trei, la spirit, Lucifer, Beelzebub si Leviathan, care s-au revoltat."
(Maicuta Posedata Sora Madeleine al Aix-en-provence)

"Sunt cei ai scolii de teologie care distribuie spiritele rele in noua grade ,
contrar celor noua ordine ale ingerilor. De aceea primii ai acestora sunt cei numiti
Zeii Falsi, cei care uzurpa numele lui Dumnezeu , vor fi venerati ca zei, si
necesita sacrificii si adoratii, ca acel Diavol care i-a spus lui Hristos, daca tu te
vei apleca si ma vei venera, eu iti voi da toate aceste lucruri, aratand toate
regatele lumii; si printul acestora este acel care spune, eu ma voi ridica deasupra
norilor, si voi fi Cel Mai Inalt ; care de aceea este chemat Beelzebub care este un
zeu batran."
(Magician Renascentist Corneliu Agrippa)

"Ca monarh al iadului , Beelzebub este de o marime enorma cu un piept

umflat si o fata umflata cu ochii sclipitori si sprancene ridicate. El de asemenea
imprastie o aura amenintatoare si sta pe tron inconjurat de foc. Este negru ca un
baragan , cu nari mari si doua coarne pe cap. Are doua aripi de liliac pe umerii
lui, doua picioare de rata, o coada de leu, si este acoperit din cap pana in
picioare in par latos."
(Palingene's Zodiaco Vitae)

"Atunci l-am chemat pe Beelzeboul sa apara in fata mea. Cand s-a asezat
mi s-a parut potrivit sa-l intreb''De ce esti singur Print al Demonilor?'' El mi-a
raspuns:"Pentru ca sunt singurul ramas dintre ingeri ceresti (care au cazut). Am
fost cel mai ridicat in rang inger in Rai , acel numit Beelzeboul. Este de asemnea
acompaniatorul meu, alt nedumnezeiesc (inger) pe care Dumnezeu la oprit si
acum, inchis aici, el tine in puterea lui descendenta celor trimisi de mine in
Tartar. Este crescut in Marea Rosie, cand va fi pregatit, el va veni in triumf."
 "I-am spus, 'Care sunt activitatile tale?' El a raspuns, 'Eu aduc distrugere
dupa tirani; Eu fac ca demonii sa fie venerati langa oameni; si Eu aduc dorinta in
oamenii sfinti si preotii selecti. Eu aduc gelozii si crime intr-o tara, si eu instig
razboaie."
(Testamentul lui Solomon, 6:1-4)

A primit urmatoarele distinctii care l-au facut atat de mare:

- Cavaler al Coltului
La acest nivel, Demonul poate sa isi aleaga o forma specifica a unui animal
precum un soim sau un lup. Cat timp este in aceasta forma Infernalul nu
cauzeaza nici un deranj.
- Capitan al Salbaticilor
Rangul de Capitan aduce cu el cunostinta in cum sa controleze grupurile
naturale de animale, precum o haita proverbiala de lupi sau un grup de muste.
- Baron al Bestiilor
Baronii pot lua o forma antropomorfa sau o versiune marita a animalului ales sub
distincita de Cavaler. Ca lup el ar deveni un varcolac in timp ce ca scorpion ar
deveni doar o versiune de marime umana a acestuia.
 X. Aparitia religiei
Exista destul de multe religii. Cele mai raspandite sunt: religia crestina,
musulmana, mozaica si budista. Mai recent au aparut si religiile extremiste cum
ar fi Satanismul, dar adeptii acestei religii sunt in numar foarte mic in comparatie
cu celelalte. A existat si inca mai exista si paganismul, dar in eopca noastra si-a
mai pierdut din prezenta.
Se stie ca nici macar religia crestina nu este unitara, in sanul ei exista mai
multe credinte: ortodoxa, catolica, luterana, anglicana, gruzina, armeano-
gregoriana; in afara de acestea mai exista numeroase secte: evanghelica,
baptista, adventista, secta stilistilor si a preumatomachilor, etc. Capul bisericii
catolice, Papa de la Roma, se proclama loctiitorul lui Dumnezeu pe pamant, insa
drepturile lui asupra acestui titlu sunt contestate categoric si chiar luate in
deradere de ceilalti capi ai bisericilor crestine, care sustin ca nu Papa ci ei
vorbesc in numele aceluiasi Dumnezeu si pe baza acelorlasi izvoare.
Desigur, ar fi multe de spus in aceasta privinta. Un lucru insa trebuie sa
intelegem bine: exista foarte multe religii si adeseori ele se bat cap in cap si se
dusmanesc crunt. Istoria cunoaste nenumarate cazuri cand sangele a curs din
belsug in timpul unor razboaie despre care se spunea ca se duc “pentru slava
domnului”, “pentru credinta adevarata”, impotriva “necredinciosilor”, etc.
Daca cercetam insa lucrurile mai indeaproape, vedem ca toate religiile au
o trasatura comuna: fiecare dintre ele presupune credinta in existenta unor forte
supranaturale – dumnezeu, spirite bune si rele, ingeri, diavoli – si adorarea
acestor forte supranaturale. Religia si credinta incearca sa se substituie stiintei.
Crestinismul pune fortele supranaturale mai presus de natura, mai presus
de om, sustinand ca omul nu le poate cunoaste si de aceea trebuie sa le
venereze, sa caute sa le imbuneze si sa le atraga de partea lui. Pe de cealalta
parte exista Satanismul, care este exact opusul crestinismului din mai multe
puncte de vedere. Pune pret pe intelectualul omului si nu il limiteaza precum
crestinismul.

Inainte de aparitia BIbliei, oamenii credeau in fortele naturii le venerau ca

pe niste zei.
Primele reprezentari despre existenta unor forte necunoscute si
atotputernice in puterea carora se gasesc si oamenii si toate obiectele care-l
inconjoara, s-au nascut din neputinta omului primitiv in lupta lui impotriva naturii.
Acesta a si fost izvorul primordial din care s-a format credinta in zei, diavoli,
ingeri, spirite bune si spirite rele, precum si reprezentarile religioase despre
facerea lumii si a omului de catre Dumnezeu.
Dupa cum vedem, primele credinte religioase ale omului primitiv au
constat in zeificarea obiectelor fenomenelor naturii. Omul adora soarele, cerul
pamantul, apa, fulgerul, tunetul, vantul, etc.
Divinizarea apei ocupa un loc foarte important in primele forme pe care le-
a avut religia. Inca de la inceputul istoriei lor, oamenii isi dadeau perfect de bine
seama de uriasa importanta a apei ca izvor al vietii. Seceta omora vegetatia, apa
insa ii da viata. Raul in vesnica miscare este un drum viu, el nu numai ca-l poarta
pe om din loc in loc, dar il si hraneste. Iar in perioada revarsarilor de primavara,
raul devine o forta dusmanoasa si poate sa-i distruga casa si toata gospodaria.
Oamenii inaltau rugaciuni raurilor, lacurilor si fantanilor, iar pentru a imbuna
aceasta forta infricosatoare, ii aduceau jertfe: aruncau in apa cununi de flori,
mancare, etc. Asa au aparut si ritualurile si jertfele aduse zeilor.
Oamenii primitivi zeificau focul, caci acesta juca un rol foarte important in
viata lor. Pe foc isi pregateau hrana, focul ii apara de frigul iernii, de fiarele de
prada, etc. La inceput, focurile din vetre ardeau fara sa se stinga. Aprinderea
focului necesita eforturi uriase si de aceea stingerea lui era privita ca o adevarata
nenorocire. In momentul in care omul a invatat sa obtina focul prin frecare, el a
facut un urias pas inainte pe calea dezvoltarii societatii si supunerii fortelor
naturii. Odata cu descoperirea procedeelor de obtinere a focului, omul a capatat
posibilitatea sa-si fiarba hrana, s-a pastreze si, prin urmare, sa nu mai fie silit sa
iasa la vanatoare pe vreme rea.
Astfel, focul a incetat sa mai fie o forta dusmanoasa. Descoperirea focului
a provocat o adevarata evolutie in viata sociala, aducand omului dominatia
asupra uneia din fortele naturii.
Oamenii din vechime credeau ca focul poseda forta de a-i apara si de a-i
purifica. Aceasta credinta s-a nascut probabil datorita faptului ca focul speria si
alunga din jurul asezarilor omenesti fiarele salbatice. Ea a dainuit mult si dupa ce
omul a invatat sa foloseasca focul. Oamenii sileau vitele sa treaca printre doua
rauri de guri aprinse si sareau si ei peste foc ca sa se curete de boli si duhuri
rele.
Soarele este cel mai puternic izvor de viata pe pamant. Aici avem de-a
face cu ramasite ale paganismului. Tema acestui capitol nu este paganismul asa
ca nu intru in amanunte.
Asadar, la aparitia religiei, oamenii credeau ca fenomenele naturii sunt
fiinte supranaturale, zei inzestrati cu cunostinta, vointa si putere asupra
oamenilor.
Aparitia credintei in existenta sufletului constituie un moment foarte
important in evolutia religiei. Aceasta credinta a aparut inca de atunci cand omul
primitiv nu avea o idee justa despre felul cum este alcatuit corpul sau. Astfel de
fenomene neintelese omului, ca somnul, bolile, moartea, etc. erau considerate
drept rezultatul manifestarii unor forte misterioase, supranaturale.
Credinta omului primitiv in existenta unui alt “eu”, a sufletului, s-a putut
intari mai ales datorita viselor. Visandu-l sanatos si infloritor pe fratele sau
parintele tau mort, omul primitiv era convins ca in timpul somnului venise sa-l
vada de cealalta lume un alter ego al celui decedat. Si deoarece in vis uneori
mortul are insusiri si puteri pe care de fapt nu le poate avea – de exemplu
zboara, umbla pe apa, trece prin foc si nu arde – omul primitiv a ajuns la
concluzia ca ceea ce i se arata in vis nu e altceva decat sufletul mortului
despartit de trup si ca acest suflet are insusiri supraomenesti, supranaturale.
Oamenii primitivi isi explicau visul ca pe o stare anumita in care sufletul
omului iese din corp si rataceste separat de el, o stare in care nu actioneaza
omul, ci un alter ego al lui. In timpul somnului sufletul omului paraseste tupul
acestuia si pleaca la drum. El se intalneste cu prietenii, cu rudele lui decedate,
viziteaza locuri, pe unde omul a mai fost odata. De aceea era oprit sa trezesti pe
cineva care doarme, caci s-ar fi putut intampla ca sufletul sa nu reuseasca sa se
intoarca la timp in trupul parasit si atunci omul trebuia neaparat ori sa moara, ori
sa se imbolnaveasca. De asemenea, nu se putea sa-l misti din loc, ca nu cumva
sufletul sa nu-si mai gaseasca trupul parasit si omul sa moara. Dupa cum arata
savantii, cuvantul “suflet” vine de la cuvantul “a sufla”. Se credea ca dupa
moarte, sufletul iese pe gura si pe nas. La multe din popoarele primitive au
existat chiar capcane speciale pentru a opri sufletul in trup si a nu-l lasa pe om
sa moara.
Astfel, treptat, omul si-a creat in imaginatia sa o lume noua de fiinte pe
care le respecta si le iubea – daca ii aduceau foloase – ori de care se temea –
daca ii aduceau pagube. In imaginatia sa, omul primitiv popula cu aceste spirite
aerul, pamantul, padurile si campiile.
Intreaga natura ii aparea omului primitiv plina de duhuri rele si duhuri
bune. Dupa credinta lui, aceleasi spirite puteau sa faca si bine si rau. Odata cu
aceste reprezentari s-au nascut si primele ritualuri: mijloace cu care omul cauta
sa determine spiritele sa actioneze in favoarea lui.
Ca si religia, cultul religios se schimba si se complica o data cu trecerea
timpului, pe masura ce se schimba si se complica viata sociala a oamenilor.
Urme ale magiei primitive pot fi gasite insa la toate cultele religioase din zilele
noastre, inclusiv cele crestine.
Multa vreme crestinismul a facut casa buna cu paganismul. Traditiile
ritualurilor pagane s-au dovedit a fi foarte trainice in constiinta oamenilor si in
modul lor de viata. Aceste traditii se impleteau cu ritualurile si sarbatorile
crestine. Asa, de pilda, sarbatorirea “nasterii lui Hristos” a pastrat in ea urme din
vechea sarbatoare agricola Koleada. Pana nu de mult erau inca larg raspandite
astfel de obiceiuri pagane ca ghicitul “de sarbatorile craciunului” si constumarea.
In duminica floriilor trebuia sa ai neaparat ramuri inflorite de salcie care, dupa
credinta slavilor, alunga duhurile rele si bolile pe care acestea pot sa le aduca.
Urmele obiceiurilor pagane s-au pastrat si in obiceiurile de pasti. In zilele
pastilor are loc, de pilda, “pomenirea” mortilor: rudele celor morti se duc la cimitir
si aseaza pe morminte diferite bucate sarbatoresti si stropesc mormantul cu mied
si apa. Asadar, in obiceiurile crestine se gasesc multe ramasite ale obiceiurilor
pagane.
 XI. Religiile sclavilor

1. Budismul

Budismul este una din religiile cele mai raspandite, dar mai ales in Tibet,
India, China, Birmania, Mongolia, Japonia si Rusia. Budismul a aparut acum
2500 de ani. Invatatura budista se adresa tuturor carora cautau sa se elibereze
de oranduirea bazate pe caste, de puterea brahmanilor care consfinteau aceasta
oranduire. Propavaduitorii budismului sustineau egalitatea oamenilor in fata
zeilor. Confirm invataturii lor, fiecare om, indiferent de casta din care facea parte,
poate dobandi “fericirea suprema”. Aceasta invatatura atragea multi adepti, mai
ales din randurile sclavilor. Dar in loc sa indemne la lupta, pentru instaurarea
adevaratei egalitati, pentru organizarea vietii, budismul propavaduia smerenia,
renuntarea la toate placerile vietii. Una din bazele budismului este invatatura sa
despre suferinta, care sustine ca in viata totul este suferinta: nasterea omului,
intreaga lui viata si moartea sunt intovarasite de boli si lipsuri, intr-un cuvant
numai suferinte. Nenorocirea consta in fapul, sustine budismul, ca oamenii cauta
sa dobandeasca bunurile pamantesti, ca sunt legati de viata. Ca sa eviti
suferintele, trebuie sa renunti la placerile vietii, fiindca ele dau nastere la
suferinta. Chemandu-i pe oameni sa renunte la placerile vietii, budismul afirma
ca dorinta de a trai mai bine naste suferinta; prin insusi acest fapt el proclama
zadarnicia tuturor eforturilor indreptate spre realizarea fericirii pe pamant.
Cui ii foloseste insa aceasta invatatura? Ea foloseste exploatatorilor care
au facut din budism o arma a lor. Condamnand masele populare la lipsuri in viata
de pe pamant, aceasta invatatura cheama masele la smerenie si le fagaduieste o
fericire mare dupa moarte. Daca omul a suportat cu rabdare si fara sa
cranceasca toate greutatile vietii, atunci, sufletul lui, independent de casta din
care face parte omul, se va reincarna tot intr-un om, de asta data fericit si
norocos, ori va nimeri chiar in rai si treptat va ajunge la fericirea suprema –
nirvana – adica la linistea si pacea vesnica.
In fiecare manastire budista exista un “Buda viu” – un Hofo. Acest Hofo
este considerat intruchiparea celui de sus pe pamant, si atunci cand moare,
sufletul lui nemuritor trece intr-un copil care s-a nascut chiar in clipa mortii
batranului Hofo. In felul acesta apare un nou Hofo. Daca insa, in timpul existentei
sale pamantesti omul protesteaza si se razvrateste, daca viata pe care a dus-o
nu corespunde cerintelor budiste, atunci in viata viitoare sufletul lui va trece intr-
un sarpe, intr-o planta sau intr-o insecta. Astfel, indemnand oamenii sa nu se
impotriveasca raului, invatatura budista abatea masele populare de la lupta
pentru imbunatatirea vietii lor. Se intelege ca aceasta invatatura era pe placul
claselor stapanitoare ale societatii.
 2. Islamismul

Islamismul e raspandit mai ales in Turcia, Iran, statele arabe, Afganistan,

India, Pakistan, Indonezia, China si in anumite regiuni ale Rusiei de astazi.
Islamismul a aparut acum aproape 1400 de ani. Conform invataturii expuse in
cartea sfanta a musulmanilor – coranul – musulmanii trebuie sa recunoasca
existenta unui singur dumnezeu. Alah si a profetului sau, Mahomed, sa creada in
ingeri si diavoli, in rai si in iad, in faptul ca lumea a fost creata de dumnezeu si in
invierea mortilor, in ziua judecatii de apoi, Islamismul obliga pe drept-credinciosi
sa faca in timpul zilei cinci rugaciuni, sa tina posturile si sa fie gata oricand sa
duca razboi pentru a apara credinta.
Scopul si menirea religiei islamice, ca si a oricarei alta, consta in a-i face
pe credinciosi sa indure fara murmur toate lipsurile pe pamant, pentru a-si cuceri
fericirea de dincolo de mormant. Prin preceptele sale “divine”, coranul
consfiinteste inegalitatea si exploatarea, cerand saracilor supunere fata de
exploatatori. “Credinciosi – spune coranul – supuneti-va trimisului sau si acelora
dintre voi care au puterea” (cap. al IV-lea, versetul 62).
Foarte multe versete din coran vorbesc de viata de dincolo de mormant.
“Viata de aici nu-i decat o desertaciune, naluca, pe cand viata viitoare e fericirea
cea mai mare pentru drept-credinciosi” (cap. al VI-lea, versetul 31).
Ademenindu-i pe musulmani cu fericirea raiului, coranul in acelasi timp
ameninta cu pedepsele ingrozitoare ale iadului pe cei “nesupusi”: “De fiecare
data cand pielea lor se va arde o vom inlocui cu alta ca sa ne putem desfata cu
chinurile lor” (cap. al IV-lea, versetul 59). Incercand sa sperie oamenii cu
chinurile care ii asteapta in viata de dincolo de mormant, daca nu vor indeplini
prescriptiile coranului, religia musulmana ii invata sa nu lupte impotriva raului, sa
nu se gandeasca la trupul lor pieritor, ci sa se ingrijeasca numai de mantuirea
sufletului, sa fie devotati lui dumnezeu si autoritatilor. Alah, invata coranul, i-a dat
fiecarui om soarta lui, pe care nimeni nu este in stare sa i-o schimbe si nici nu
trebuie sa incerce s-o faca. Cei asupriti si exploatati nu trebuie sa invidieze
bogatia celor care ii asupresc si exploateaza “Nu-ti opri ochii – spune coranul –
asupra bunurilor cu care sunt inzestrate unele familii” (Cap. al XX-lea, versetul
131). Nu-i oare limpede ca o asemenea invatatura nu este in favoarea celor ce
muncesc, ci a asupritorilor lor?
 3. Crestinismul

La fel ca si Islamismul, acelasi sens social il are si Crestinismul. Religia

crestina s-a nascut acum aproximativ 2000 de ani in imperiul roman sclavagist.
Se stie ca imperiul roman s-a format in urma unor razboaie de contopire. Ca sa
mentina sub ascultare tarile cucerite, Roma trebuia sa recurga numai la forta
armelor. Aproape jumatate din populatia imperiului roman era formata din sclavi
care nici macar nu erau considerati oameni. Stapanii de sclavi puteau sa dispuna
cum voiau de munca si de viata sclavilor: sa-i supuna la pedepse corporale, sa
nu le dea hrana, ori sa-i condamne la moarte. Sclavii s-au rasculat in repetate
randuri impotriva asupritorilor lor. Dar, in acele vremuri, imperiul roman sclavagist
era inca destul de puternic ca sa poata rezista. Nenumaratele rascoale spontane
ale sclavilor si ale popoarelor asuprite erau inecate in sange fara pic de mila.
Paturile exploatate ale societatii romane – sclavii si saracimea – nu aveau o clara
constiinta de clasa, erau prost organizate si dupa infrangere isi pierdeau
speranta de a se mai elibera prin propriile lor forte. De aceea, ele isi puneau
toate sperantele in Dumnezeu, nadajduind sa capete de la el izbavirea de
suferinte. In mijlocul acestor oameni saraci, deznadajduiti, a inceput sa se
intareasca credinta ca se va ivi un mantuitor din cer care le va usura soarta.
In aceste conditii ia nastere ideea venirii pe pamant a lui dumnezeu insusi
sau a fiului lui dumnezeu – Isus Hristos. Aceasta idee care i-a cuprins pe sclavi a
fost insusita si de popoarele oropsite care gemeau sub greul jug al imperiului
roman.
Religia crestina a aparut ca religie a sclavilor si libertilor (sclavi romani
eliberati), ca religie a popoarelor exploatate si lipsite de drepturi din imperiul
roman. Crestinismul atragea masele muncitoare prin invatatura sa despre
egalitatea tuturor oamenilor in fata lui Dumnezeu. Religia crestina se adresa
tuturor oamenilor, fara deosebire de nationalitate si in primul rand paturii de jos,
inrobite, ale societatii romane. Dar crestinismul nu ajungea in propovaduirea sa
pana acolo incat sa ceara instaurarea pe pamant a imparatiei lui Dumnezeu.
Propovaduitorii crestinimului fagaduiau tuturor oamenilor fericire si multumire
vesnica, dar nu pe pamant, ci in cer. Ei explicau situatia politica si economica
grea a maselor populare prin aceea ca toti oamenii sunt pacatosi si nicidecum
prin nedreapta oranduire sclavagista bazata pe exploatare.
Foarte curand insa, crestinismul, care la inceput a fost religia sclavilor si
oprimatilor, se transforma in religia asupritorilor care il folosesc pentru a-si intari
dominatia. Crestinismul a devenit instrumentul stapanilor de sclavi impotriva
oprimatilor. Cu ajutorul religiei crestine, stapanii de sclavi incercau sa justifice
exploatarea si sa formeze masele de sclavi sa renunte la lupta pentru
imbunatatirea existentei lor pe pamant. “Cate sunt sub jug slugi – se spunea in
epistola intai a apostolului Pavel catre Timotei – sa socoteasca pe stapanii sai
vrednici de toata cinstea...” (cap. al VI-lea, versetul 1).
Aceste cuvinte nu contin nimic surprinzator. Pentru a afirma acest lucru,
crestinismul nici macar n-a avut nevoie sa-si schimbe radical doctrina. Inca de la
aparitia sa, crestinismul continea germenii acelor principii, care au facut din el, ca
de altfel si din celelalte religii, un instrument de asuprire al celor ce muncesc.
Asa, de pilda, crestinismul primitiv nu nega de loc proprietatea privata, iar ideea
egalitatii n-o intelegea decat ca egalitate a tuturor oamenilor in fata lui
Dumnezeu. Aparuta in Asia si Africa, in mintile saracilor si sclavilor striviti de
jugul unei exploatari barbare, religia crestina chiar de la inceput le-a deschis
maselor oropsite nu o iesire reala, ci una aparenta, din situatia grea in care se
aflau. Ea nu tindea catusi de putin catre o reorganizare sociala, ci fagaduia
credinciosilor o viata fericita numai dupa moarte in “imparatia vesnica a
domnului”. Ea nu-i indemna pe cei asupriti la lupta impotriva asupritorilor, ci la
smerenie si rabdare, fagaduindu-le pentru aceastea fericirea vesnica in ceruri.
“Crestinismul – arata F. Engels – nu cunostea decat o singura egalitate a
tuturor oamenilor, aceea a pacatului originar egal, egalitate care corespunde
intru totul caracterului sau de religie a sclavilor si oprimatilor”.
Morala crestina poarta in sine multe contradictii. Daca cercetam mai
indeaproape felul cum este expusa in evanghelii invatatura lui Hristos, vedem ca
la fiecare pas ea se contrazice pe sine insasi: Hristos cand apare ca un
pacificator, cand proclama ca n-a venit sa aduca “pacea pe pamant, ci sabie”. In
evanghelia lui Matei se atribuie lui Isus urmatoarele cuvinte: “Fericiti, facatorii de
pace, caci ei fii lui Dumnezeu se vor chema”, “Nu te impotrivi raului”, iar in
capitolul 10 se spune: “Tot pomul ce nu aduce rod bun este taiat si aruncat in
foc” (aceste ultime cuvinte erau folosite cu predilectie de “sfanta inchizitie”, care
a trimis pe rug mii de oameni intru slava “adevaratei credinte”). In evanghelia lui
Luca se propovaduiesc idei potrivnice proprietatii private: “Toate cate ai le vinde
si da saracilor”, “Mai lesne este camilei prin urechea acului a trece decat
bogatului a intra intru imparatia lui Dumnezeu” (cap. al XVIII-lea). Iar in
evanghelia lui Matei (cap. al XXV-lea) se spune ca tot “celui ce are se va da lui si
va prisosi iar de la cel ce nu are si ce are se va lua de la el”.
Intr-o faza mai tarzie a dezvoltarii sale, crestinismul nu mai condamna
bogatia si inegalitatea. Bogatilor li se cerea numai “sa fie binefacatorii celor aflati
la nevoie”. Cu ajutorul unei mici scamatorii de logica, teologii crestini au cautat sa
imapace morala exploatatorilor cu morala potrivnica proprietatii private. Moralistii
crestini sustineau ca nici bogatia si nici saracia luate ca atare nu-l fac pe om bun
sau rau. Totul depinde de atitudinea omului fata de acestea. Si bogatia si
saracia, spun slujitorii bisericii, isi au atat avantajele si foloasele lor cat si ispitele
si primejdiile lor. In legatura cu aceasta, ei se refera adeseori la parabola lui
Solomon in care se gaseste urmatoarea rugaciune: “Doua lucruri cer de la tine,
sa nu-mi iei inainte de ce voi muri eu: desertaciunea si minciuna indeparteaza-le
de la mine, bogatie si saracie nu-mi da, ci da-mi sa mananc atata paine de cat
am trebuinta, ca nu cumva dupa ce ma voi satura sa ma lepad de tine si sa zic:
“Cine este domnul?” ca nu cumva dupa ce voi saraci sa ma apuc de furat si sa
iau numele domnului in desert” (cap. al XXX-lea, versetele 7,8,9).
Moralistii crestini afirma ca nu-i condamnabil sa fii bogat si explica acest
lucru prin faptul ca insusi Dumnezeu i-ar fi dat omului dreptul de a stapani
pamantul, iar orice bogatie este un rod al pamantului. Averea ii da omului o
anumita independenta care ii este necesara pentru activitatea lui in societate; tot
ea ii ofera posibilitatea de a face acte de binefacere. Dar avad avere, trebuie sa
ramai independent de ea in interiorul tau, sa nu fii prizonierul ei. Cat despre
saraci, acestia trebuie sa respecte independenta lor fata de saracie. Condamnati
sa traiasca in saracie, ei trebuie sa se impace cu aceasta situatie, sa doreasca
sa ramana saraci. Saracia isi are primejdiile si ispitele sale: ea prilejuieste invidie,
nemultumire, lasitate, carteala impotriva lui Dumnezeu; ea isi are insa avantajele
sale, deoarece il scuteste pe om de tot felul de vicii legate de bogatie.
Proclamand ca morala ei este sfanta, biserica crestina a trecut in randul “sfintilor”
ei slaviti si pe bogati si pe saraci. Ploconindu-se in fata bogatilor, in fata claseloe
exploatatoare care au luat-o in serviciul lor, biserica a creat de fapt termenul cel
mai prielnic pentru savarsirea a tot soiul de crime. In evul mediu biserica catolica
a desfasurat un larg si cinic negot cu indulgente (iertare de pacate acordata
credinciosilor in schimbul unei sume de bani) sub pretextul ca Dumnezeu avea
un “fond anexat” de fapte bune savarsite de sfinti si deci are de unde sa-i ierte pe
pacatosi. Indulgenta il izbavea pe cumparator nu numai de pacatele pe care le-a
savarsit, dar si de acelea pe care avea de gand sa le savarseasca. Cancelaria
papala intocmise un intreg mercurial de preturi pentru indulgente si un catalog al
pacatelor. Indulgentele au fost o colosala sursa de venituri pentru visteria papala.
Bani sa ai ca sa-ti cumperi iertarea pacatelor si poti pacatui cat iti pofteste inima!
Aceste lucruri au fost ascunse si inca mai sunt practic, tinand cont ca multa lume
nu le stie.

Crestinismul, ca si celelalte religii descrise mai sus, sadeste in sufletele

credinciosilor ideea “desertaciunii tuturor lucrurilor pamantesti”, ideea ca viata de
pe pamant nu este decat o iluzie lipsita de sens, neinsemnata in comparatie cu
“viata vesnica de dincolo de mormant”. Vorbind despre “viata de dincolo de
mormant”, despre viata fericita a sufletelor celor drepti, aceasta religie insufla
oamenilor muncii supunere psi smeranie in fata greutatilor vietii, ii indeamna pe
cei ce muncesc sa renunte la toate. “Hristos a rabdat si ne-a poruncit si noua sa
rabdam” – iata cea mai importanta porunca a moralei crestine. Cu cat oamenii
sufera mai mult pe pamant, fara sa cranceasca, cu atat mai sigur isi castiga
rasplata in ceruri, sustine religia.
Asemenea indemnuri au drept scop sa educe in popor supunerea in fata
puternicilor acestei lumi. Religia indreapta pe un drum fals nazuinta oamenilor
spre o viata mai buna; ea transpune in viata de dincolo de mormant realizarea
fericirii visate de cei obiditi. In aceasta se manifesta in mod deosebit de evident
continutul reactionar al multor religii.
Religia, in special crestinismul, a fost intodeauna o arma a claselor
exploatatoare in lupta lor impotriva maselor exploatate.
 XII. Faptele Biblice
Oare cate lucruri din cele scrise in Biblie sunt adevarate si cat sunt false?
Parerea multor oameni este ca multe lucruri au fost ascunse, multe au fost
“personificate”, multe intamplari au fost pur si simplu niste mituri, iar restul
adevar. Cum adevarul nu poate exista fara minciuna, este clar ca nu toate
lucrurile scrise acolo sunt adevarate.
In acest capitol o sa comentez cateva din “faptele biblice” mai cunoscute.

Religia il infatiseaza pe Dumnezeu ca pe creatorul atotputernic si vesnic a

tot ceea ce a fost si este. Religia crestina sustine ca lumea care ne inconjoara,
intreaga natura, atat cea vie cat si cea lipsita de viata, au fost create de
dumnezeu. In biblie se arata ca, la inceput, n-a existat nici pamantul, nici cerul. A
fost numai haosul primordial. Din acest haos, Dumnezeu a creat in decurs de 6
zile pamantul, apa, planetele si animalele, soarele, luna, plantele si insfarsit ca o
incununare a creatiei sale l-a facut pe om.
Creandu-i pe primii oameni, Adam si Eva, Dumnezeu le-a insuflat ideea
ca el este unic si atotputernic, ca lui trebuie sa i se supuna neconditionat, caci
altfel ii ameninta o pedeapsa foarte aspra.
Din aceasta legenda biblica se pot trage multe concluzii, in primul rand
reiese ca intreaga lume inconjuratoare – pamantul, animalele, plantele si insusi
omul – sunt rezultatul unui act de creatie care au aparut sub forma in care sunt si
azi, iar in al doilea rand se deduce si credinta in Dumnezeu inca de la aparitia
Lumii.
De aceasta legenda biblica se leaga strans o alta legenda care spune ca
Dumnezeu, dupa ce i-a facut pe primii oameni, Adam si Eva, i-a asezat in rai,
unde nu exista grija vietii de toate zilele, nici teama chinuitoare pentru viata, nici
nenorociri. In fata lui Adam si a Evei se deschidea intreaga lume; li s-a dat totul
din belsug pentru ca ei sa fie fericiti. Adam si Eva erau insa lipsiti de cunostinte.
Nu puteau deosebi binele de rau. Erau ca niste copii mari, care atunci se
nasteau si se trezeau la maturitate. In gradina raiului se zice ca Dumnezeu ar fi
sadit pomul cunoasterii binelui si raului, interzicandu-le oamenilor sa manance
fructe din el. Se pare ca lui Dumnezeu inca de pe atunci nu-i placeau oamenii
curiosi din fire. Explicatia data era ca cei care gusta din aceste fructe ar fi
dobandit calitatea de a cunoaste binele si raul. Iata insa ca apare sarpele –
simbolul ratiunii – si-i determina pe oameni sa manance fructe din pomul binelui.
Ce trebuia sa fac, Dumnezeu? La aceasta intrebare biblia raspunde ca singurul
mijloc de a-i infrana pe primii oameni era sa le taie posibilitatea de a infaptui raul.
Dumnezeu s-a suparat pe Adam si pe Eva si i-a blestemat. Acest basm
este repetat si astazi cu multa placere de propovaduitorii religiei. Nesfarsitele
suferinte, inclinatia spre rau, munca privita ca un blestem si nu ca o placere,
lipsurile, bolile si moartea, teama de moarte si tristetea – iata ce a umplut viata
oamenilor care au primit ca mostenire de la Adam si Eva: Pacatul originar.
Mai mult decat atat, raspunderea si povara acestui pacat, spun sustinatorii
bisericii, se mostenesc din tata in fiu; pacatul primilor oameni apasa asupra
intregului neam omenesc si fiecare urmas al lui Adam poarta in el tendinta de a
pacatui. Prin urmare, omul nu este numai o fiinta care poate sa greseasca, ci si
urmasul unei fiinte care a gresit. De aici nu mai este decat un singur pas pana a
declara raul, minciuna, bolile si mizeria exista pentru ca oamenii sunt pacatosi
din fire, ca raul l-au primit, ca sa spunem asa, drept mostenire.
Credinta in Dumnezeu este strans legata de credinta in Satana. Daca tot
ce e bun vine de la Dumnezeu, tot ce e rau vine de la Satana, de ce l-a mai creat
pe acest “anti-dumnezeu”?
 XIII. Dogmele crestine
Dogma inseamna teza aceptata orbeste, care nu poate fi apreciata din
punct de vedere stiintific sau verificata in practica. Conceptia religioasa despre
lume reprezinta o totalitate de dogme, al caror izvor, potrivit teologiei, este asa-
numita revelatie divina, de care nimeni nu are dreptul sa se indoiasca. Printre
dogmele crestine gasim teze ca: “Dumnezeu a zidit lumea din nimic”, “Dumnezeu
este unul singur, dar are trei persoane”, “in impartasanie este intruchipat trupul si
sangele adevarat al lui Hristos”, etc.
Pastratoarea dogmelor este biserica. Tot ceea ce proclama ea drept
dogma nu poate fi supus criticii ratiunii.
Dogmele, proclama biserica, sunt adevaruri ale credintei si de aceea ele
devin norme obligatorii sau reguli de credinta pentru toti credinciosii. De fapt,
insa, dogmele sunt adevarate catuse ale creierului si constiintei; prin caracterul
lor absolut obligatoriu ele ingradesc ratiunea si constiinta.
Religia Crestina este aliatul firesc al conservatorismului. Dumnezeu este
cuvantul care ascunde si justifica neputinta si ignoranta. Cand mintea omului
inceteaza de a mai intelege, omul exclama: Dumnezeu! Acest cuvant a tinut
intodeauna in lanturi ratiunea omeneasca si ar vrea s-o tina de-a pururi.
Credintele crestine sunt acceptate orbeste si nu se bazeaza pe nici un fel
de fapte. “Ceea ce iti este ascuns nu cerceta”, “Gandeste-te numai la ceea ce iti
este ingaduit” – ne invata religia. Nu degeaba un proverb popular ne spune: “Cu
cat ai mintea mai scurta, cu atat esti mai aproape de Dumnezeu”. Cartile sfiinte
ale multor religii au un dezgust pentru stiinta. “Tot ce este taina nu cauta, tot ce
este ascuns nu cerceta” – se spune in asa numitele evanghelii si asa numitele
epistole ale apostolilor.
La polul opus se afla Satanismul, care, la fel ca si stiinta, iti cere sa incerci
sa cauti tu raspunsul la intrebarile tale si nu iti limiteaza gandirea cerandu-ti a
face lucruri care tie ti-ar face rau. In Satanism mai se zice: “Daca gasesti greseli,
nu le accepta!”.

Si de incheiere: In religie ideea nu este exprimata intr-o forma abstracta, ci

intr-o expresie concreta devenind obiect al contemplarii vii. Idealurile pe care
biserica le cauta sa le sadeasca in constiinta credinciosilor sunt exprimate in mod
simbolic in ritualurile serviciului divin. Oamenii sunt impresionati de frumusetea
bisericilor, podoabelor vesmintelor si a intregii reprezentatii teatralizate din
aceste biserici. Farmecul acestei maretii ii captiveaza si in sufletele lor se
infiltreaza inselatoria religioasa.
Nu trebuie sa trecem cu vederea nici faptul ca ideile religioase sunt usor
accesibile oamenilor inapoiati si creduli tocmai prin primitismul lor. Pentru a le
putea insusi, nu e nevoie nici de cunostinte generale, nici de cunostinte speciale
si nici de un nivel de cultura inalt.
 XIV. Daca Satana ar muri, ar creea Dumnezeu altul?
Daca spunem ca Satana / Diavolul / Lucifer este cheia Crestinismului,
fundatia acestuia multi oameni ar fi nemultumiti, iar daca punem intrebare:"Exista
Satana?" unii ar raspunde "Da, el exista!"; altii ar nega existenta lui, iar altii ar
spune ca nu a fost nimic mai mult decat o personificare a "raului", a fortelor
"malefice" ce dominau impreuna cu cele "bune" natura inconjuratoare si implicit
natura omului.
Se spune ca frica e un sculptor, un pictor, un artist. Orice trib, comunitate
mica sau mare de oameni care au indurat furia unui vulcan, furtuni mari,
cutremure s.a.m.d. credeau in existenta diavolilor (diavolului). Pe malurile raului
Gange dominau cei mai puternici dintre diavolii cunoscuti pana acum, Asura care
aveau un scop unic, acela de a lupta cu zeii buni numiti Deva. Persienii au
modificat aceasta, transformand zeii Deva (Ahriman - zeu rau al persienilor) in rai
si Asura (Ormuzd - zeu bun al persienilor) in buni, desi o parte credeau ca in final
raul va invinge. In Egipt, Set (Typhon - o denumire populara) era imparatul
Raului, pe cand Osiris era un zeu bun. Set si legiunile sale de diavoli au luptat
impotriva omenirii si a pierdut. Printre greci, dusmanii zeilor erau titanii; Ate era
zeita ce ispitea, ea reusind sa ispiteasca chiar zeul zeilor. Dupa cum vedeti ideile
despre zei se schimba in timp. Spre exemplu pe vremea lui Socrate diavolii nu
erau spirite rele ci ingeri pazitori. Noi ne obtinem diavolul de la Evrei care la
randul lor, l-au preluat de la Babilonieini. Evreii erau interesati de demonologie,
iar la un moment dat se credea ca existau noua tipuri de demoni: Beelzebub -
printul zeilor falsi al altor natiuni; Apollo - printul mincinosilor; Belial - printul
facatorilor de pagube; Asmodeus - printul diavolilor razbunatori; Satana - printul
vrajitoarelor si magicienilor; Meresin - printul diavolilor locali ce cauzau epidemii
si furtuni; Abaddon - ce cauza razboi, tumultos si combustii; Diabolus - care duce
la disperare o persoana; Mammon - printul ispititorilor.

Se credea ca Varajitoarele si Magicienii se intalneau pentru a creea

"sabatele", adica orgii. Desigur, acesti oameni purtau semnul Diavolului imprimat
in piele. Apoi a aparut ideea ca acesti oameni posedati de diavoli se transforma
in animale (caini, pisici sarpe, depinde de zona). In intervalul doar de doi ani intre
1598 si 1600, in Franta au fost acuzati in fata unui judecator si condamnati la
moarte aproape 600 de barbati si femei pentru ca s-au transformat in animale
(martorii de obicei au fost vecini sau dusmani ai acuzatilor). Desigur ca, Crestinii
nu cred in diavolul Egiptenilor, Hindusilor. Ei spun despre acestia ca au fost
creati (exact in aceeasi maniera ca si crestinii). In istorie nebunii au fost inspirati,
epilepticii posedati si apoplexia munca unor forte necurate. In natura lucreaza
forte pe care noi le numim bune si forte pe care noi le numim rele, omul le-a
desenat, in concluzie le-a modelat sa creeze imaginea lor in mintea constienta.
 XV. Satana: rolul negativ in apocalipsa?
Conform Bibliei, apocalipsa va veni cand se vor intampla urmatoarele
fenomene: Inundatii, cutremure, razboaie, ciuma si alte boli, etc. Toate acestea
s-au intamplat. Deci apocalipsa trebuie sa vina. Inainte sa vina apocalipsa, toti
oamenii vor purta numarul Satanei (666) daca vor dori sa cumpere sau sa vanda
ceva, dupa cum reiese din Biblie:

Apocalipsa 13:16
Si-i sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei
saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea
dreapta sau pe frunte, incat nimeni sa nu poata cumpara sau a vinde, decat
numai cel care are semnul, adica numarul fiarei, sau numarul numelui fiarei. Aici
este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este
numar de om. Si numarul este sase sute saizeci si sase.
Si acest lucru s-a implinit. Uitati-va pe spatele unui produs la codul de
bare. Doua linii formeaza o cifra. Daca observati, prima, cea din mijloc si ultima
cifra (adica doua bari subtiri) sunt identice. Doua bari subtiri semnifica cifra 6.
Prima cirfa: 6, cea din mijloc 6, iar ultima 6.
Problema se pune in felul urmator, de cine sa ne fie frica? Dumnezeu o sa
distruga lumea, nu Satana! El o sa vina in apararea noastra pentru a il distruge
pe Dumnezeu.
 XVI. Venerarea lucrurilor trupesti produce placere

Cu totii ati simtit asta, indiferent ce lucru trupesc ar fi. In Satanism, acest
lucru nu este un pacat. Orice lucru material produce placere.
Fa tot ce este bine pentru tine si nu asculta de altii!
Majoritatea religiilor pun, in ceea ce tine de experientele corporale, mai
mult accent pe suferinta decat pe placere. Rolul placerii experientelor corporale
este oarecum trecut cu vederea. Cateva religii depasesc acest lucru. Dintre ele
face parte si sat/tan. Odata ce cunoastem lumea anume prin simturi, prin
perceptie, si o organizam prin ratiune, simturile sunt si instrumentul nostru
esential de perceptie a realitatii de ordin superior. Cunoasterea divina
(intunecata, in termenii sat/tan) este o forma transmutata de cunoastere carnala.
O trecere a ei la un alt nivel, prin anumite tehnici speciale. Primul principiu
de transmutare este implicarea totala in actiune, implicare care te face “sa uiti de
tine”, adica de rolurile pe care ti le-a impus societatea, si sa devii pe deplin tu
insuti (adica sa-ti manifesti esenta intunecata)
 XVII. Semne oculte si simboluri

Pentagrama inversata
Simbol folosit in Witchcraft si in ritualuri oculte pentru a invoca spiritele
malefice.
Satanistii folosesc acest simbol cu doua colturi in sus, iar paganii cu un
colt in sus. Dar oricum e folosit, el simbolozeaza raul. Atata timp cat pentagrama
se afla intr-un cerc, el este un simbol al Satanei.

Pentagrama
Simbol folosit in Witchcraft. Reprezinta elementele, pamantul, aerul, focul
si apa iar spiritul inconjurandu-le.

Baphomet
Simbol unic, gasit in Satanism. O deitate demonica, reprezentand simbolul
Satanei. Acest semn poate fi gasit si pe bijuterii.
 Hexagrama
Este unul dintre cele mai puternice simboluri care se foloseste pentru a
lucra cu puterea intunericului. Folosit in magie.

Crucea lui Nero

Sau semnul pacii. Alt simbol care batjocoreste crucea lui Iisus. De
asemenea se afla si pe pietrele de mormant ale unor trupe hitleriste (SS Troups)
Acest simbol se foloseste si in magie. Reprezinta de fapt o cruce intoarsa cu
bratele frante si inconjurata intr-un cerc (cea mai mare batjocorire a crucii).

"S"-ul Satanic
Reprezinta un fulger distrugator. In mitologie a fost arma lui Zeus. Este
purtat pentru a avea putere asupra altora. De asemenea a fost purtat de trupele
naziste SS.
 Svastica sau roata soarelui
Un simbol religios stravechi folosit cu mult timp inainte ca Hitler sa ajunga
la putere. A fost folosit in inscriptiile Budiste, pe monumentele celtilor si pe
monezile grecilor.
In venerarea zeului soarelui, reprezinta cursul soarelui pe cer.

Yin - Yang
In filozofia chineza, reprezinta doua forte mari opuse. Yang este barbatul,
luminos si pozitiv, iar Yin e femeia, culoarea neagra si negativa.

Cruce intoarsa
Simbolizeaza batjocora si respingerea lui Iisus. Multi satanisti poarta acest
simbol la gat. Poate fi gasit si pe copertile unor albume al anumitor formatii de
rock.
 Udjat
Ochiul a tot vazator. Unul din putinele simboluri care se refera la Lucifer
(regele Iadului) care va trece de judecata.
Sub ochi se afla o lacrima, pentru ca el plange pentru cei care nu sunt sub
influenta lui.

Crucea Satanica
Semnul intrebarii inversat care intreaba, pune la indoiala Deitatea lui
Dumnezeu. In ocult, este reprezentatia celor trei printi: Satan, Belial si Leviathan.
Simbolizeaza puterea absoluta prin Lucifer.

Ochiul a tot vazator

Reprezentand ochiul lui Lucifer. Este folosit pentru divinatie. Deochi,
blesteme, pentru control psihic, etc.
 Cornul italian
Alte denumiri: Unicorn, Leprechaun...
A fost introdus de Lordul Druids al Scotiei si Irlandei. Este asociat cu norocul si
averea. De asemenea inseamna "Satana va avea grija de finantele tale".

Zeul cu coarne
Reprezinta zeul cu coarne in Witchcraft. Pan sau Cernunnos. Atentie! Are
degetul mare sub celelalte degete si este aratat cu mana dreapta.

Mana cu coarne
Semnul pentru a se recunoaste membrii in Ocult. Cand e indreptat spre
cineva inseamna a lasa un blestem asupra persoanei respective. Atentie!
Degetul mare se afla peste celelalte degete si este aratat cu mana stanga.
 Ankh
Simbolizeaza fertilitatea si pofta trupeasca, senzualitatea, dorinta.
Spiritul poftei trupesti este puterea uniunii dintre barbat si femeie. De asemenea
este numit si pecetea / sigiliul vietii lungi.

Anarchy
Inseamna a zdrobi toate legile. Cu alte cuvinte "fa ce vrei" - legea
satanistilor. De asemenea este folosit si de punk-eri, de rockeri si de heavy
metalisti.

Scarab Beetle
Simbolul egiptean al reincarnarii. Este de asemenea si simbolul lui
Beelzebub (Beelzebuth), Lordul gandacilor.
Este purtat de ocultisti pentru a arata ca ei au puterea si este o sursa de
protectie.
 Cap de tap
Tapul cu coarne, Baphomet, Zeul vrajitoarelor. Este si un semn al
satanistilor de batjocura asupra lui Iisus pentru ca este "fraierul" care a murit
pentru pacatele noastre.
 XVIII. Limba Enochiana si Codul Enochian

Limba magica folosita in ritualurile Satanice este limba Enochiana, care

este mai veche decat Sanscrita. Sanscrita foloseste sunetul gramatical si
sintaxele de baza ale limbii Enochiene. Limba Enochiana seamana cu limba
araba si cu ebraica, dar si cu latina. Prima oara a aparut mentionata in 1659 in
biografia lui John Dee, astrologistul celebru al secolului XVI.
In Enochiana, intelesul unor cuvinte, combinate cu calitatea cuvintelor,
creaza un sunet care poate crea o reactie infricosatoare. Tonalitatea barbara a
acestei limbi dau efecte magice ce nu pot fi descrise.
Pentru multi ani, Cheile Enochiene (Codul Enochian), sau Chemarile, au
fost tinute in secret. Chemarile Enochiene sunt niste imnuri de multumire,
cantece de victorie si de bucurie. Sunt cantece satanice ale credintei.
O sa va prezint aici codul, in limba enochiana si romana.

Primul cod
Primul cod Enochian reprezinta o proclamare de la Satana, in inceputul
religiilor.

(Enochiana)
Ol sonuf vaoresaji, gohu IAD Balata, elanusaha caelazod: sobrazod-ol
Roray i ta nazodapesad, od comemahe ta nobeloha zodien; soba tahil ginonupe
pereje aladi, das vaurebes obolehe giresam. Casarem ohorela caba Pire: das
zodonurenusagi cab: erem Iadanahe. Pilahe farezodem zodenurezoda adana
gono Iadapiel das home-tohe: soba ipame lu ipamis: das sobolo vepe zodomeda
poamal, od bogira aai ta piape Piamoel od Vaoan! Zodacare, eca, od
zodameranu! odo cicale Qaa; zodoreje, lape zodiredo Noco Mada, hoathahe
Saitan!

(Romana)
Eu detin puterea, spun, Stapan al Pamantului, in puterea preamarita acum
si dupa, in mainile in care soarele este o sabie stralucind si luna in foc, care
masoara vesmantul tau in vesmantul meu si te leaga ca pe palmele mainilor
mele si te lumineaza cu lumina Infernala.
Am facut o lege pentru a guverna asupra celor sfinti si am facut un drum
cu intelepciunea suprema. Ai ridicat vocea si ai jurat supunere Lui care traieste
victorios, cel care nu are inceput, sfarsit nu poate avea, ce straluceste ca o
flacara in mijlocul palatului tau si conduce impreuna cu tine balanta vietii! Asadar,
apari! Deschide misterele creatiei tale! Fi prietenos cu mine, pentru ca suntem la
fel! – veneratorul adevarat si cel mai mare Rege al Iadului!
 Al doilea cod
Pentru a plati omagiu pentru continuarea vietii insasi, a doua cheie
Enochiana se transforma intr-un talisman al puterii.

(Enochiana)
Adagita vau-pa-ahe zodonugonu fa-a-ipe salada! Vi-i-vau el! Sobame ial-
pereji i-zodazodazod pi-adapehe casarema aberameji ta ta-labo paracaleda qo-
ta lores-el-qo turebesa ooge balatohe! Giui cahisa lusada oreri od micalapape
cahisa bia ozodonugonu! lape noanu tarofe coresa tage o-quo maninu IA-I-DON.
Torezodu! gohe-el, zodacare eca ca-no-quoda! zodameranu micalazodo od
ozadazodame vaurelar; lape zodir IOIAD!

(Romana)
Vanturile vanturilor iti aude vocea de mirare? Tu! Odrasla viermilor
Pamantului!, flacarile Iadului in adancimea vorbei mele!, care am inaltat cupa
casatoriei sau florile regale in camera poftei trupesti! Picioarele iti sunt mai
puternice decat o piatra stearpa! Inaltate sa fie vorbele tale, mai sus decat
vanturile! Pentru tine au devenit ca o cladire, salvata in mintea tuturor
manifestarilor Satanei! Inalta-te! Spune Primul! Muta-te de aceea in servatii tai!
Arata-ti puterea si fa-ma un vazator mai puternic, pentru ca eu sunt unul din ai
Lui ce traiesc pentru todeauna!

Al treilea cod
A treia cheie Enochiana stabileste relatia conducerii pamantului si a
marilor magicieni Satanisti care in decursul timpului au dominat oamenii lumii.

(Enochiana)
Micama! goho Pe-IAD! zodir com-selahe azodien biabe os-lon-dohe.
Norezodacahisa otahila Gigipahe; vaunid-el-cahisa ta-pu-ime qo-mos-pelehe
telocahe; qui-i-inu toltoregi cahisa i cahisaji em ozodien; dasata beregida od
torezodul! Ili e-Ol balazodareji, od aala tahilanu-os netaabe: daluga vaomesareji
elonusa cape-mi-ali varoesa cala homila; cocasabe fafenu izodizodope, od
miinoagi de ginetaabe: vaunu na-na-e-el: panupire malapireji caosaji. Pilada
noanu vaunalahe balata od-vaoan. Do-o-i-ape mada: goholore, gohus, amiranu!
Micama! Yehusozod ca-ca-com, od do-o-a-inu noari micaolazoda a-ai-om.
Casarameji gohia: Zodacare! Vaunigilaji! od im-ua-mar pugo pelapeli Ananael
Qo-a-an.

(Romana)
Martore! Spune Satana, eu sunt cercul in care maini stau cele
Doisprezece Regate. Sase sunt scaune ale vietii insasi, iar restul sunt ascutite ca
secera, sau Coarnele Mortii. Creaturile Pamantului exista sau nu, dar in mainile
mele dorm si se trezesc! Prima oara v-am facut supraveghetori si v-am asezat in
cele doisprezece scaune de guvernare, iar fiecaruia v-am dat puterea asupra
celor Noua secole de timp, ca oricand sa poti lucra cu puterea mea, aruncand cu
o ploaie torentiala de foc a vietii si crescand in continuare pe Pamant. Ai devenit
pulpana justitiei si adevarului. In numele Satanei, inalta-te! Arata-te! Numele lui
sa devina maret pe langa al nostru. Pentru ei, zicem: Miscati-va! Urcati-va! Si
aratati-va ca sunteti partasi ai secretului desteptaciunii Lui in creatia ta!

Al patrulea cod
Al patrulea cod Enochian se refera la ciclismul epocii timpului.

(Enochiana)
Otahil elasadi babaje, od dorepaha gohol: gi-cahisaje auauago coremepe
peda, dasonuf vivau-di-vau? Casaremi oeli meapeme sobame agi coremepo
carep-el: casaremeji caro-o-dazodi cahisa od vaugeji; dasata ca-pi-mali cahisa
ca-pi-ma-on: od elonusahinu cahisa ta el-o calaa. Torezodu nor-quasahi od fe-
caosaga: Bagile zodir e-na-IAD: das iod apila! Do-o-a-ipe quo-AAL, zodacare!
Zodameranu obelisonugi resat-el aaf nor-mo-lapi!

(Romana)
Mi-am asezat picioarele in Sud, si m-am privit, spunand: Sub caruia am i-
am plasat pe cei care nu au fost numarati, dar Unul; cei ce in al doilea inceput al
lucrurilor si cearei puternice, succesiv adaugand numerele timpului si puterile lor
in fata celor noua! Inalta! Fii placerii si viziteaza Pamantul; pentru mine eu sunt
stapanul, dumnezeul tau, care este si care traieste vesnic! In numele Satanei,
clinteste-te! Si arata-ti eliberarea placerii, care ii aduci lauda Lui printre fii omului!
 Al cincilea cod
Al cincilea cod Enochian afirma asezarea Satanista a preotilor traditionali
si inteleptii deasupra pamantului cu scopul orientarii corecte.

(Enochiana)
Sapahe zodimii du-i-be, od noasa ta qu-a-nis, adarocahe dorepehal
caosagi od faonutas peripesol ta-be-liore. Casareme A-me-ipezodi na-
zodaretahe afa; od dalugare zodizodope zodelida caosaji tol-toregi; od zod-
cahisa esiasacahe El ta-vi-vau; od iao-d tahilada das hubare pe-o-al; soba
coremefa cahisa ta Ela Vaulasa od Quo-Co-Casabe. Eca niisa od darebesa quo-
a-asa: fetahe-ar-ezodi od beliora: ia-ial eda-nasa cicalesa; bagile Ge-iad I-el!

(Romana)
Sunetele marete au intrat in cel de-al treilea unghi si au devenit rasade ale
prostiei, zambind asupra pamantului si locuind in lumina cerului. Asupra carora
am inaltat stalpii bucuriei, lordul celor drepti, si care le-am dat potirul cu apa,
pamantul cu creaturile sale. Ei sunt fratii Primului si celui de-al Doilea inceput si
inceputul propriilor lor scaune, ale caror numere sunt primul, ultimul si cuprinsul
timpului! Asadar, vino si asculta creatia ta. Viziteaza-ne in pace si confort.
Sfarseste-ne ca receptionarii misterelor tale; de ce? Stapanul nostru si
Conducatorul este totul intr-unul!

Al saselea cod
Cel de-al saptelea cod Enochian stabileste structura si forma celor ce au
devenit “Order of the Trapezoid” si “Church of Satan”.

(Enochiana)
Gahe sa-div cahisa em, micalazoda Pil-zodinu, sobam El haraji mir
babalonu od obeloce samevelaji, dalagare malapereji ar-caosaji od acame
canale, sobola zodare fa-beliareda caosaji od cahisa aneta-na miame ta Viv od
Da. Daresare Sol-petahe-bienu. Be-ri-ta od zodacame jimi- calazodo: sob-ha-
atahe tarianu luia-he od ecarinu MADA Qu-a-a-on!

(Romana)
Spiritele celui de-al patrulea unghi sunt Noua, marete in trapezoid, primele
care s-au format, tortura asupra celor nenorociti; dand asupra lor sulite in flacari
pentru a spala pamantul si blestemele a celor Noua sa se odihneasca pe
Pamant, care sunt in guvernare a Celei de-a doua si a Treia. Asadar, asculta-mi
vorbele! Am vorbit cu tine, muta-te in putere si prezenta, iar actiunea sa fie un
cantec de onoare si o lauda catre dumnezeul tau in creatia ta!
 Al saptelea cod
Cel de-al saptelea cod este folosit pentru a invoca pofta trupeasca si
senzualitatea, de a plati omagiu vrajii si de a te bucura in placerile carnale.

(Enochiana)
Ra-asa isalamanu para-di-zoda oe-cari-mi aao iala-pire-gahe Qui-inu.
Enai butamonu od inoasa ni pa-ra-diala. Casaremeji ujeare cahirelanu, od
zodonace lucifatianu, caresa ta vavalezodirenu tol-hami. Soba lonudohe od
nuame cahisa ta Da o Desa vo-me-dea od pi-beliare itahila rita od miame ca-ni-
quola rita! Zodacare! Zodameranu! Iecarimi Quo-a-dahe od I-mica-ol-zododa
aaiome. Bajirele papenore idalugama elonusahi-od umapelifa vau-ge-ji Bijil IAD!

(Engleza)
The East is a house of harlots singing praises among the flames of the
first glory wherein the Dark Lord hath opened His mouth; and they are become
as living dwellings in whom the strength of man rejoiceth; and they are appareled
with ornaments of brightness, such as work wonders on all creatures. Whose
kingdoms and continuance are as the Third and Fourth, strong towers and places
of comfort, the seats of pleasure and continuance. O ye servants of
pleasure, Move!, Appear!, sing praises unto the Earth and be mighty amongst us.
For that to this remembrance is given power, and our strength waxeth strong in
our comforter.

Al optelea cod
Al optelea cod Enochian se refera la manifestarea Erei Satanice

(Enochiana)
Bazodemelo i ta pi-ripesonu olanu Na-zodavabebe ox. Casaremeji varanu
cahisa vaugeji asa berameji balatoha: goho IAD. Soba miame tarianu ta lolacis
Abaivoninu od azodiajiere riore. Irejila cahisa da das pa-aox busada Caosago,
das cahisa od ipuranu telocahe cacureji oisalamahe lonucaho od Vovina
carebafe? NIISO! bagile avavago gohon. NIISO! bagile mamao siasionu, od
mabezoda IAD oi asa-momare poilape. NIIASA! Zodameranu ciaosi caosago od
belioresa od coresi ta beramiji.

(Engleza)
The midday of the first is as the third indulgence made of hyacinthine
pillars, in whom the elders are become strong, which I have prepared for mine
own justice, saith Satan, whose long continuance shall be as bucklers to
Leviathan. How many are there which remain in the glory of the earth, which are,
and shall not see death until the house falls and the dragon doth sink? Rejoice!,
for the crowns of the temple and the robe of Him that is, was, and shall
becrowned are no longer divided! Come forth!, Appear!
 Al noualea cod
Al noualea cod Enochian avertizeaza folosirea substantelor care pot crea
iluzia si subjugarea stapanului. O protectie impotriva valorilor false.

(Enochiana)
Micaoli beranusaji perejela napeta ialapore, das barinu efafaje Pe
vaunupeho olani od obezoda, soba-ca upaahe cahisa tatanu od tarananu balie,
alare busada so-bolunu od cahisa hoel-qo ca-no-quodi cial. Vaunesa aladonu
mom caosago ta iasa olalore gianai limelala. Amema cahisa sobra madarida zod
cahisa! Ooa moanu cahisa avini darilapi caosajinu: od butamoni pareme
zodumebi canilu. Dazodisa etahamezoda cahisa dao, od mireka ozodola cahisa
pidiai Colalala. Ul ci ninu a sobame ucime. Bajile? IAD BALATOHE cahirelanu
pare! NIISO! od upe ofafafe; bajile a-cocasahe icoresaka a uniji beliore.

(Engleza)
A mighty guard of fire with two-edged swords flaming (which contain the
vials of delusion, whose wings are of wormwood and of the marrow of salt), have
set their feet in the West, and are measured with their ministers. These gather up
the moss of the Earth, as the rich man doth his treasure. Cursed are they whose
iniquities they are! In their eyes are millstones greater than the Earth, and from
their mouths run seas of blood. Their brains are covered with diamonds, and
upon their heads are marble stones. Happy is he on whom they frown not. For
Why? The Lord of Righteousness rejoiceth in them! Come away, and leave your
vials, for the time is such as requireth comfort.

Al zecelea cod
Al zecelea cod Enochian creaza o urgie nestapanita si produce violenta.
Este periculoasa daca este folosita, numai daca persoana a invatat sa isi
pazeasca imunitatea;

(Enochiana)
Coraxo cahisa coremepe, od belanusa Lucala azodiazodore paebe Soba
iisononu cahisa uirequo ope copehanu od racalire maasi bajile caosagi; das
yalaponu dosiji od basajime; od ox ex dazodisa siatarisa od salaberoxa cynuxire
faboanu. Vaunala cahisa conusata das daox cocasa o Oanio yore vohima ol
jizod-yazoda od eoresa cocasaji pelosi molui das pajeipe, laraji same darolanu
matorebe cocasaji emena. El pataralaxa yolaci matabe nomiji mononusa olora
jinayo anujelareda. Ohyo! ohyo! noibe Ohyo! caosagonu! Bajile madarida i
zodirope cahiso darisapa! NIISO! caripe ipe nidali!

(Engleza)
The thunders of wrath doth slumber in the North, in the likeness of an oak
whose branches are dung-filled nests of lamentation and weeping laid up for the
Earth, which burn night and day and vomit out the heads of scorpions and live
sulphur mingled with poison. These be the thunders that in an instant roar with a
hundred mighty earthquakes and a thousand as many surges, which rest not, nor
know any time here. One rock bringeth forth a thousand, even as the heart of
man doth his thoughts. Woe! Woe!, Yea!, woe be to the Earth, for her inquity is,
was, and shall be great. Come away! But not your mighty sounds!

Al unsprezecelea cod
Cel de-al unsprezecelea cod Enochiana este folosit pentru a anunta
venirea celor morti si a stabili subzistenta dupa moarte a celor morti. O chemare
funerara.

(Enochiana)
Oxiayala holado, od zodirome O coraxo das zodiladare raasyo. Od
vabezodire cameliaxa od bahala: NIISO! salamanu telocahe! Casaremanu hoel-
qo, od ti ta zod cahisa soba coremefa i ga. NIISA! bagile aberameji nonuçape.
Zodacare eca od Zodameranu! odo cicale Qaa! Zodoreje, lape zodiredo Noco
Mada, hoathahe Saitan!

(Engleza)
The mighty throne growled and there were five thunders that flew into the
East. And the eagle spake and cried aloud: Come away from the house of death!
And they gathered themselves together and became those of whom it measured,
and they are the deathless ones who ride the whirlwinds. Come away! For I have
prepared a place for you. Move therefore, and show yourselves! Unveil the
mysteries of your creation. Be friendly unto me for I am your God, the true
worshipper of the flesh that liveth forever!

Al doisprezecelea cod
Al doisprezecelea cod Enochian este folosit pentru a scapa pe cineva de
neplaceri si pentru a aduce suferinta si conflict celor ce se vaita.

(Enochiana)
Nonuci dasonuf Babaje od cahisa ob hubaio tibibipe? alalare ataraahe od
ef! Darix fafenu mianu ar Enayo ovof! Soba dooainu aai i VONUPEHE.
Zodacare, gohusa, od Zodameranu. Odo cicale Qaa! Zodoreje, lape zodiredo
Noco Mada, hoathahe Saitan!

(Engleza)
O ye that range in the South and are the lanterns of sorrow, buckle your
armor and visit us! Bring forth the legions of the army of Hell, that the Lord of the
Abyss may be magnified, whose name amongst ye is Wrath! Move therefore,
and appear! Open the mysteries of your creation! Be friendly unto me, for I am
the same!, the true worshipper of the highest and ineffable King of Hell!

Al treisprezecelea cod
Acest cod Enochian este folosit pentru a face sterila pofta trupeasca si
pentru a-i tulbura pe cei ce neaga placerile sexului.

(Enochiana)
Napeai Babajehe das berinu vax ooaona larinuji vonupehe doalime:
conisa olalogi oresaha das cahisa afefa. Micama isaro Mada od Lonu-sahi-toxa,
das ivaumeda aai Jirosabe. Zodacare od Zodameranu. Odo cicale Qaa!
Zodoreje, lape zodiredo Noco Mada, hoathahe Saitan!

(Engleza)
O ye swords of the South, which have eyes to stir up the wrath of sin,
making men drunken which are empty; Behold! the promise of Satan and His
power, which is called amongst ye a bitter sting! Move and appear! Unveil the
mysteries of your creation! For I am the servant of the same, your God, the true
worshipper of the highest and ineffable King of Hell!

Al paisprezecelea cod
Acest cod este o chemare a razbunarii si a urei si o manifestare a justitiei.

(Enochiana)
Noroni bajihie pasahasa Oiada! das tarinuta mireca ol tahila dodasa
tolahame caosago homida: das berinu orocahe quare: Micama! Bial! Oiad; aisaro
toxa das ivame aai Balatima. Zodacare od Zodameranu! Od cicale Qaa!
Zodoreje, lape zodiredo Noco Mada, hoathahe Saitan!

(Engleza)
O ye sons and daughters of mildewed minds, that sit in judgement of the
inquities wrought upon me - Behold! the voice of Satan; the promise of Him who
is called amongst ye the accuser and supreme tribune! Move therefore, and
appear! Open the mysteries of your creation! Be friendly unto me, for I am the
same!, the true worshipper of the highest and ineffable King of Hell!
 Al cinsprezecelea cod
Cel de-al cinsprezecelea cod Enochian este o decizie a acceptarii si
intelegerii stapanilor.

(Enochiana)
Ilasa! tabaanu li-El pereta, casaremanu upaahi cahisa dareji; das oado
caosaji oresacore: das omaxa monasaçi Baeouibe od emerajisa Iaiadix.
Zodacare od Zodameranu! Odo cicale Qaa. Zodoreje, lape zodiredo Noco Mada,
hoathahe Saitan!

(Engleza)
O thou, the governor of the first flame, under whose wings are the
spinners of cobwebs that weave the Earth with dryness; that knowest the great
name "righteousness" and the seal of false honor. Move therefore, and appear!
Open the mysteries of your creation! Be friendly unto me, for I am the same!, the
true worshipper of the highest and ineffable King of Hell!

Al saisprezecelea cod
Al saisprezecelea cod Enochian da recunoastere minunatului contrast al
pamantului si al sustinerii acestei dictonomii.

(Enochiana)
Ilasa viviala pereta! Salamanu balata, das acaro odazodi busada, od
belioraxa balita: das inusi caosaji lusadanu emoda: das ome od taliobe: darilapa
iehe ilasa Mada Zodilodarepe. Zodacare od Zodameranu. Odo cicale Qaa:
zodoreje, lape zodiredo Noco Mada, hoathahe Saitan!

(Engleza)
O thou second flame, the house of justice, which hast thy beginnings in
glory and shalt comfort the just; which walketh upon the Earth with feet of fire;
which understands and separates creatures! Great art thou in the God of stretch-
forth-and-conquer. Move therefore, and appear! Open the mysteries of your
creation! Be friendly unto me, for I am the same!, the true worshipper of the
highest and ineffable King of Hell!
 Al saptesprezecelea cod
Acest cod este folosit pentru a-i lumina pe cei numarati si de a distruge
prin revelatie.

(Enochiana)
Ilasa dial pereta! soba vaupaahe cahisa nanuba zodixalayo dodasihe od berinuta
faxisa hubaro tasataxa yolasa: soba Iad i Vonupehe o Uonupehe: aladonu dax ila
od toatare! Zodacare od Zodameranu! Odo cicale Qaa! Zodoreje, lape zodiredo
Noco Mada, hoathahe Saitan!

(Engleza)
O thou third flame!, whose wings are thorns to stir up vexation, and who
hast myriad living lamps going before thee; whose God is wrath in anger - Gird
up thy loins and harken! Move therefore, and appear! Open the mysteries of your
creation! Be friendly unto me, for I am the same!, the true worshipper of the
highest and ineffable King of Hell!

Al optisprezecelea cod
Acest cod deschide portile Iadului si il arunca pe Lucifer din Iad

(Enochiana)
Ilasa micalazoda olapireta ialpereji beliore: das odo Busadire Oiad
ouoaresa caosago: casaremeji Laiada eranu berinutasa cafafame das ivemeda
aqoso adoho Moz, od maoffasa. Bolape como belioreta pamebeta. Zodacare od
Zodameranu! Odo cicale Qaa. Zodoreje, lape zodiredo Noco Mada, hoathahe
Saitan!

(Engleza)
O thou mighty light and burning flame of comfort!, that unveilest the glory
of Satan to the center of the Earth; in whom the great secrets of truth have their
abiding; that is called in thy kingdom: "strength through joy", and is not to be
measured. Be thou a window of comfort unto me. Move therefore, and appear!
Open the mysteries of your creation! Be friendly unto me, for I am the same!, the
true worshipper of the highest and ineffable King of Hell!
 Al nouasprezecelea cod
Cel de-al nouasprezecelea cod Enochian este o mare sustinere a
balantului natural al pamantului si a legii. El cladeste fundatia succesului pentru
iubirea vietii.

(Enochiana)
Madaritza das perifa LIL cahisa micaolazoda saanire caosago od fifisa
balzodizodarasa Iaida. Nonuca gohulime: Micama adoianu MADA faoda
beliorebe, soba ooaona cahisa luciftias peripesol, das aberaasasa nonucafe
netaaibe caosaji od tilabe adapehaheta damepelozoda, tooata nonucafe
jimicalazodoma larasada tofejilo marebe yareyo IDOIGO, od torezodulape
yaodafe gohola, Caosaga, tabaoreda saanire, od caharisateosa yorepoila tiobela
busadire, tilabe noalanu paida oresaba, od dodaremeni zodayolana. Elazodape
tilaba paremeji peripesatza, od ta qurelesata booapisa. Lanibame oucaho
sayomepe, od caharisateosa ajitolorenu, mireca qo tiobela lela. Tonu
paomebeda dizodalamo asa pianu, od caharisateosa aji-la-tore-torenu paracahe
a sayomepe. Coredazodizoda dodapala od fifalazoda, lasa manada,
od faregita bamesa omaosa. Conisabera od auauotza tonuji oresa; catabela
noasami tabejesa leuitahemonuji. Vanucahi omepetilabe oresa! Bahile?
Moooabe OL coredazodizoda. El capimao itzomatzipe, od cacocasabe gosaa.
Bajilenu pii tianuta a babalanuda, od faoregita teloca uo uime. Madariatza,
torezodu !!! Oadariatza orocaha aboaperi! Tabaori periazoda aretabasa!
Adarepanu coresata dobitza! Yolacame periazodi arecoazodiore, od quasabe
qotinuji! Ripire paaotzata sagacore! Umela od peredazodare cacareji Aoiveae
coremepeta! Torezodu! Zodacare od Zodameranu, asapeta sibesi butamona das
surezodasa Tia balatanu. Odo cicale Qaa, od Ozodazodama pelapeli
IADANAMADA!

(Engleza)
O ye pleasures which dwell in the first air, ye are mighty in the parts of the
Earth, and execute the judgment of the mighty. Unto you it is said: Behold the
face of Satan, the beginning of comfort, whose eyes are the brightness of the
stars, which provided you for the government of the Earth, and her unspeakable
variety; furnishing you a power of understanding to dispose all things according
to the providence of Him that sitteth on the Infernal Throne, and rose up in
the Beginning saying: The Earth, let her be governed by her parts; and let there
be division in her; the glory of her may be always drunken and vexed in itself. Her
course, let it run with the fulfillment of lust; and as an handmaiden, let her serve
them. One season, let it confound another; and let there be no creature upon or
within her the same. All her numbers, let them differ in their qualities; and let
there be no creature equal with another. The reasonable creatures of the Earth,
and Men, let them vex and weed out one another; and their dwelling places, let
them forget their names. The work of Man and his pomp, let them be defaced.
His buildings, let them become caves for the beasts of the field! Confound her
understanding with darkness! For why? it repenteth me that I have made Man.
One while let her be known, and another while a stranger; because she is in the
bed of a harlot, and the dwelling place of Lucifer the King. Open wide the gates
of Hell! The lower heavens beneath you, let them serve you! Govern
those who govern! Cast down such as fall. Bring forth those that increase, and
destroy the rotten. No place, let it remain in one number. Add and diminish until
the stars be numbered. Arise! Move! and appear before the covenant of His
mouth, which He hath sworn unto us in His justice. Open the mysteries of your
creation, and make us partakers of the UNDEFILED WISDOM.
 XIX. Viata de dupa moarte
Omul este constient ca o sa moara intr-o zi. Alte animale, cand se apropie
de moarte stiu ca o sa moara in curand; dar nu se stie ce se intampla cu simturile
care nu mai raman in aceasta lume. Animalele accepta moartea impacate, fara
frica sau rezistenta. Acesta este un concept minunat, dar unul care retine
adevarul in cazul in care moartea unui animal nu poate fi evitata.
Cand un animal este bolnav sau ranit el lupta pentru viata sa cu fiecare
gram de putere care i-a mai ramas.
Majoritatea oamenilor care sunt bolnavi si au o boala incurabila, renunta la
lupta pentru supravietuire, zicand ca “asa-i voia Domnului!”. Este foarte cunoscut
faptul ca multi oameni mor prin simplul fapt ca nu le mai pasa. Indiferent ca este
vorba de greutati sau de vreo boala, ei ajung deseori si la sinucidere. Prefera sa
aleaga calea usoara, cea de a-si lua viata. Religia este de vina in mare parte
pentru asta.
Moartea, in multe religii, este afisata ca o mare “trezire spirituala” –
momentul in care este pregatit pentru viata de dupa. Acest concept este foarte
atragator pentru cineva care nu a avut o viata prea satisfacatoare; dar cei care
au experimentat toate bucuriile si placerile pe care ti le ofera viata, au o groaza
pentru moarte.
Viata este o mare indulgenta; moartea este o mare abstinenta. Pentru o
persoana care este satisfacuta cu existenta pamanteasca, viata este ca o
petrecere si nimanui nu-i place sa plece de la o petrecere buna.
O persoana nu poate sa renunte la aceasta viata pentru viata promisa de
dupa, despre care nu stie nimic.
Unele credinte stravechi credeau puternic in reincarnare. Pentru o
persoana care nu are nimic in viata aceasta, dar probabil a fost un rege intr-o
viata anterioara sau intr-una viitoare este foarte atractiv. Daca nu au ceva cu
care sa se mandreasca in viata aceasta, ei se pot consola gandindu-se ca au
avut in alta viata, sau vor avea in viitor, gandindu-se “intodeauna vor fi vieti
viitoare”.
Credinta in reincarnare provoaca o frumoasa fantezie in care persoana isi
gaseste propria individualitate, dar in acelasi timp isi dizolva “eu-l”. Cei care
credeau (si cred) in reincarnare nu intodeauna isi alegeau un caracter onorabil.
Daca persoana era respectabila si conservatoare, de obicei isi imagina ca intr-o
viata anterioara era un gangster, etc. Daca o femeie care avea un statut social
bun, intr-o viata anterioara era o “femeie usoara”.
Oamenii nu au nevoie de asemenea lucruri imaginare, trebuie sa-si
traiasca viata acum, nu sa se gandeasca ca in viata urmatoare o sa fie mai bine.
Satanismul este singura religie care incurajeaza “eu-l”.
 XX. Zilele religioase Satanice
Cele mai mari zile din religia Satanista este propria zi de nastere. Asta
este in contradictie directa cu zilele sfinte din alte zi religioase.
De ce sa te minti singur, incercand sa-ti creezi o imagine a zeului venerat,
cand poti fi sincer cu tine si tu sa fi zeul. Fiecare om est zeu daca el alege sa se
recunoasca singur ca fiind un zeu. Asa ca, Satanisul (Modern) isi celebreaza
propria zi de nastere ca fiind cea mai importanta zi din an. Nu esti mai bucuros
de faptul ca tie iti e ziua (astazi sa zicem) decat a fi ziua unuia pe care nici nu l-ai
intalnit? In ciuda faptului ca unii dintre noi poate nu au fost doriti, sau cel putin nu
au fost planuiti asa devreme, trebuie sa fim bucurosi, pentru ca existam!
Trebuie sa te tratezi ca pe un rege (sau zeu) si sa-ti sarbatoresti ziua cu
cat mai mult chef posibil.
Alte doua mari sarbatori Satanice pe langa ziua de nastere sunt
Walpurgisnacht si Halloween-ul.
Sarbatoarea Walpurgisnacht isi are originea in Germania. Este cel mai
important festival pagan al anului – marele apogeu din echinoxul de primavara
(in luna martie).
Halloweenul – 31 octombrie sau pe 1 noiembrie. La inceput Halloweenul a
fost un mare festival britanic cu foc pe vremea druizilor. In Scotia a fost asociat
cu spiritele mortilor, demonilor si a vrajitoarelor.
Paradoxal, de aceasta sarbatoare cei tineri faceau ritualuri magice pentru
a vedea viitorul in casnicie.
Scripturile Satanei – Aprilie 2006

"How art thou fallen from heaven

O day-star, son of the morning!
How art thou cast down to the ground,
That didst cast lots over the nations!
And thou saidst in thy heart:
'I will ascend into heaven,
Above the stars of God (El)
Will I exalt my throne;
And I will sit upon the mount of meeting,
In the uttermost parts of the north;
I will ascend above the heights of the clouds;
I will be like the Most High (Elyon).'
Yet thou shalt be brought down to the nether-world,
To the uttermost parts of the pit."

Carnelian, chrysolite, and amethyst;

Beryl, lapis lazuli, and jasper;
Sapphire, turquoise, and emerald;
And gold beautifully wrought for you,
Mined for you, prepared the day you were created.
I created you as a cherub
With outstretched shielding wings;
And you resided on God's holy mountain;
You walked among stones of fire.
You were blameless in your ways,
From the day you were created
Until wrongdoing was found in you
By your far-flung commerce
You were filled with lawlessness
And you sinned.
So I have struck you down
From the mountain of God,
And I have destroyed you, O shielding cherub,
From among the stones of fire.
Carte scrisa de Magus Hessian Mallzebuth

REGIE SATANAS!

AVE SATANAS!

HAIL SATAN!