- 1821-1890; nlscutIa Bacdu;paet,culegdtor de folclor, fritemeietorul dramaturgiei nagionale, aeatorul pasteluluiSi publicist-

larna
Din vlzduh, cumplitaiami cemenorii de zdpadh, Lungi troienecilltoare .adunate-n cer grf,mad[; Fulgii zbor, plutescin aerca un roi de fluturi albi, Raspflndind fiori de gheatr4 pe ai Frii umeri dalbi. Ziua ninge,noaptea ninge,dimineata ningeiari! Cu o zale argintieseimbraci mAndra tartr; Soarele rotundSipalid seprevede printrenori Ca un vis de tinerefepentru anii trecitori. Tot e alb pe cimp, pe dealuri,impregiur,in depf,rtare, Ca fantasme albeplopii tnsiratiseperdln zaxe, pustie,firi urme,fara drum, $i pe-ntinderea Sevtrd satele perdute subclibucii albi de fum.
- 169.

Dar ninsoareainceteazd, norii fug, doritul soare Stralucegte oceanulde ninsoare. si dezmiarda Iat-o sanieu$oari caretrecepestevd.i... in vazduhvoios rAsuni clinchetede zursalai.

Miezul iernei
in paduri trasnescstejarii! E un ger arnar,cumplit! Stelele par inghetate,cerul pare ofelit, Iar zhpadacristalinApe cdmpii strf,lucitoare Pare-un lan de diamanturi ce scdrt6iesub picioare. Fumuri albe se ridica in vazduhul sc6nteios Ca inaltelecoloaneunui templu maiestuos, $i pe ele se a$azi bolta cerului senini Unde luna igi aprinde farul tainic de lumina. O! tablou miref, fantastic!... Mii de steleargintii in nemargininrl templu ard ca vecinice faclii. Muntii sunt a lui altare,codrii organe sonoare Unde crivaful pAtrunde, sco@nd note-ngrozitoare. Totul e in neclintire, fara viafA, firl glas; Nici un zbor in atmosfertr,pe zlpadd nici un pas; Dar ce vad?...in raza lunei o fantasmi se aratl... E un lup ce se alungi dupi prada-i spiimdntati!
- L70
r*

Lraciar^B-laga, CdrAbueul d e arame

Din belgugul de verdeatA Carabusulde arama Vine din tumitoria Verii, sA-l luf,m in seami. Zgomotosca o reptilA Printre vreascuri se avAntA, Sl arateca-i din lumea Celor ce nu prea cuvint6. Prinse veste de viata Ce se-ncinge,rug, in umbra, Unde ne-am intins, tu basmul, Eu ardorile si tundra. CirlbuS te ia cu iure$, Te incearcl pe la glezne. il alungi, el vine iarasi. Pe-alta parte e mai lesne.

rAndunica Ca suveica pinzele de vara. Jese Ah ce calde! Va saploui pe searX. Ecvatorial marede lAcuste Susur gdze fdrtrnumir. de $i de arami Cartrbusul pe S-aoprit caldu-fi umA.r. g1nduri? Miscfl Stasa-nchege Sedestinde? SedescalF? gti ci de pe umar Parc-ar zborul mai tnalta. Numai $i o ia catrestlpAnul Iulie,cuptorul-astru, Sane ducafericirea Spreuitarein albastru.

- t7L

;Ana

Blandiaha

- pseudonimul Otiliei Coman; nlscut| in 1942, la Timisoara; poetd, redactor $i on politic -

Cine ?oabe ?tri

Cine poateqti De unde vine vara $i incotro se duce CdntAnd ei verde si aurie? Caravana

Unii zic c-ar veni Din parnflnt, tragepovara, Ca-gi Din bostAnlrie, in pepeniverzi, Ctrsenagte in miezullor Stralucitor Caun palat Luminat De rubine, Cu pereti De porfir $i nestemate purpurie. $i cu pardoseala Tot ce sepoate, Dar mie Mi-a spuso fetita cuminte Ca-siaduceaminte Cum varavine din copilA.rit $i cum, in miros de lapte,de fln gi de fum, Alunectrde-aici, Trasdde fluturi, de buburuze si de furnici, bunici. inspre

L72

Georete a..,

Gabqc
Taga Hassan
Dar iati{! E vodi, ghiaurulMihai! Alearg4nivala nebuni. impragtie singurpe c6tri ii aduntr, cimpul, tAindde pe cai Cutreierf, gi vai, El vine sprepagi: e groazf, Ca vine furtuna. -,$tai, pagd, o vorba d*aproape si-fi qpun, Ca nu te-amgisit nicf,irea"gi capulsi firea! pierduse Dar paga-gi Cu friul pe coamtr el fuge nebun, de fiarlgi-n gurtrde tun Ca-ngheartr Mai dulce-ipieirea. Silbateculvodi e-n zaleSifier, $i zalele-izuruiecrunte, Giganticl poart-ocoroanA pe frunte $i vorba-ie tunet,risufletul - ger, Iar barda-idin stinga ajungela cer, $i vodA-iun munte. pa91! - ,,Stai, Si piaraaziunul din noi!" mai tarezore$te; Dar paga coapse Cu scf,rile-n fugaru-gi lovegte g6tul pumnii-am6.ndoi; bate cu i-l $i cu barbav6,1voi, Cu ochii de sflnge, goimegte. El zboarf, Turbanul ii cadeSi-l lasl ctrzut; igi rupecu mdnavestmintul vAntul, Ci-n largile-ihainese-mpiedictr $i lui i separectr-nloc e tinut; pieirii bafut, Aleargl de groaza Man6nc[pAmfuitul.

Pevod[-l ztrregte cilare trecdnd Prin giruri,cu fulgeru-nm6ntr. ptrgdn4, in laturi s-azvdrle o$tirea ctrrare facand, Clci vodi o-mparte, cu vuietcurgind, $i-n urma-ise-ndeasi, romAna. Ostirea Cu tropoteroibii de spaimi pe mal Rup frinele-n zbuciumsi salta; Turcimea-nvrajbita serupedeolalta mocirli, un val dupf,val, $i cade-n Iar fulgerul Sinan,izbit de pe cal, prin balta. Se-nchinl Hassan de subpoalapldurii acum Lui Mihnea-itrimite-oporunca: in spatele-ogtirii muntene s-arunca Urldndienicerii,prin flinte gi fum, Dar paga rd.mAne alaturide drum, Departe de luncf,. gi-alege vreo doi, Mihai ii zf,regte gi pleaca Se-ntoarce spregloati, Ca volburatoamneise-nvArte el roattr $i intra-nurdiel ca lupu-ntreoi, gi-obate-napoi $io frdngedegraba $i-o vdnturatoata. Hassan, de mirare,e negru-pim6nt; Nu stie de-i vis, ori aieve-i, El vedecum zboarl fllclii Sucevei, El vedec&Bogdane sufletde vint puterileturcilor sunt $i-n fatrA-i Tariile plevei.
1 urdie = (aici) oaste.

- LT3

$i-i ddrdiie dintii si-i galben-pierit! Dar Allah din ceruri e mare! $i-Allah ii scurteazl grozava-icirare Caci paga-ide taberi aproapesosit! Spahii din corturi se-ndeasa grabit, Sl-i deie scipare.

acela Hassan a jurat $i-n ceasul Sazacade spaima o lunf,, Vizut-au9i beii ca fugae buna dreptare i-au dat, $i bietuluipagA Cacivodaghiaurul in toti a bAgar O groazh nebunt.

I :j v-!-t:-l ;s{} ' A-nceput de ieri sa cada C0te-unfulg, acum a srar, Norii s-aumai rizbunat Spre apus,dar staugramada Pestesat. t' Nu e soare,dar e bine, $i pe rdu e numai fuirr. Vantu-i liniStit acum, Dar navalnic vuiet vine De pe drum. ' Sunt copii. Cu multe sanii De pe coastavin llpAnd, $i se-mping si sar rdzind; Prin zipadA fac matanii Vrdnd-nevrAnd. . Gura fac ca roata morii; $i de-avalma se pomesc, Cum prin gard se gilcevesc Vrabii gure$e,cdnd norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum,din sfada, Stau pe-ncaierate pugi; Cei mai mici, de foame-adugi, Se scAncesc gi pling grAmada Pe la uqi.

i I iif,;j
Colo-n coll acum rasare Un copil, al nu gtiu cui; Largi de-un cot sunt pagii lui, Iar el mic, c6ci pe carare Parci nu-i.

(}Ia:j1si miturAndpamAnrul
-$i-o rara$re-abia. abia:

r-

Cinci ca el incap in ea, Si mai bata,soro, vAntul Dac-o vrea! El e sol precum se vede, Ma-sa l-a trimis in sat, Vezi, de-aceea-i incruntat, $i s-avAntA, 9i se crede Ca-i barbat. Cade-nbrdnci si se ridica Dind pe ceafapulintel Toataldna unui miel: O cAciulamai voinica DecAtel. $i tot vine, tot inoata, Dar deodatacu ochi vii, Stape loc - strmi te tii! Colo, zgomotoasa gloata De copii!

El degraba-n jur chitegte Vreun ocol, cf,ci e pierdut, Dar copiii l-au vAzut! ToatAceatanavale$te Pe-ntrecut.
- .t74

Ca pe-obufnit-o-nconjoartr $i-o petreccu chiu cu vai, scai. $i setin de d6nsa Plina-i strimtauhcioartr De alai. Nu e chip sA-ifaci cu buna pazeasca Sa-gi drumullor! Rdd Sisarinf-un picior, Se-nvdrtesc ai lipi-ntr-una Mai cu zbr. Babasi-auitat invf,ful: Bate,-njuri,da din mdini: -,,Dracilor,sunteti pAgini? Maicamea,strstaicu baful Ca la cdni!" se-nvffrtegte $i cu bagul Ca si-Si facl-n jur ocol; Dar abiae locirl gol, $i mulfimeanf,vllegte Iarlgi stol. Astfel tabara seduce LAlaindin chip avan: Baba;nmijloc ctpitan, Scuipfu rAnsi facecruce De satan. Ba sertrscolesc si cdnii gi prin De cu4i, sarla ei. Pe la garduriies femei. Seurnesc mirafi batranii Din bordei. - ,,Ce-ipe drum atita gurh?" -,,Nu-i nimic.Copii gtrengari." -,,8i, auzi!Vedea-i-ag mari, Parctr trece-adunf,turi De Htari!"
- t75

-,,Uite-i, mf,, cdciula,frate, Mare c6t o zi de postAoleir ce urs mi-a fost! gapte Au subd6nsa sate Adtrpost!" Unii-l iau gribit la vale, Altii-n glumi parte-ifin * Uite-i, fir[ pic de vin . S-aujurat si-mbete-n cale Pe creStin! Jine-o babi-ncetpe strada In cojoculrupt al ei $i incinscu sfori de tei. Stape loc acumsi vadl $i eace-i. S-oferegte rlu ban6na Pentrumicul Barba-Cot. - ,,Ati innebunitde tot Puiul mamei,d[-mi tu mAna Sate scot!'o CicAvrei si stingi cu paie Focul cind e-n clai cu fdn, estiromdn! $i-apoi zici cA, Biatabab-a-ntrat in laie La st4pdn.

eAlexand

rq Donici

- 1806-1866; ndscutin Basarabia;poet, fabulist Si traducitor -

Racul, broasca ?i gtiuca

Racul,broasca Si o Stiuci intr-o zi s-auapucat, De pe mal in iaz s[ ducl Un sacde grAuinctrrcat. $i la el toli se-nhf,martr Trag,intind, dar iau de seama CAsaculstaneclintit, Cf,ciseftageaneunit. Racultnapoiseda, Broasca tot in sussilta.

$tiuca foarte se izbea, $i nimic nu ispravea. Nu gtiu cine-i vinovat; +_ Insa,pe cat am ailat, Saculiniaz nu l-au tras, Ci tot pe loc a rimas. Aga-i gi la omenire, Cand in obgtenu-i unire; Nici o treabanu se face Cu izbAndagi cu pace.

176

l--

Petre.Drnlfq
- iE56-1953; nascutlinga sa[aj; pro{esor, autorde nanuale rucriri pecragogice: si ascru.s ver: -n. snoavegi povepti de facluri lolcloricA *

Mog.t*nir*a
Nici azi, nici ieri, hei! de-atuncea, apa-acurs pe olt cam muita! (Sanatate, de la Domnul, celor carernd asculta!) Undevap-aci, sub cerul scumpeinoastreRomgnii, Intr-un sat traia - se zice -* un mo$neag ce_avea trei fii. cei mai vdrstnici,de! ca lumeal cand nrai buni si canclmai rii, Cf,ndmai dezghetati traminte, cAncl mai progti, sarmande ei, Cel mic insa...alta fire! Suflet [run,dar mult poznaq".. Ca sa facael vreun lucru,cum se faptuiegte... a$!".. Toatele faceasuciteEi pe dos,de te-ncruceai... Un nirt0ng,un gura-casc[iii parea- cAnr]il vecleai. Ii iegeau la capit insl toate-aga de nrinunat. Ca, clet'apta-isavArgiti,locului stateaimirat" O placere-avea: de lacomi,de neghiobi,sa-gi rAza-n lege! ca el, Ia gard prostiacine mai gtias-o lege?... $i, I ..] - Nazdrivan! ziceauo seama. Allii: * Bd e un ticnit! Iar la urmi, to1i,,,Pacal6." oameniil-au poreclit. intr-o zi, bAtrAnu-gi cheama fiii l0ngepat: - Mi-e rAul Mi-a sositpesemne ceasr.rl!... RiinrAneti cu l)unmezeu! Aq fi vrut, la despartire, sa vii las ceva strAnsura; Ca eu gtiu, vai, siiracimea in viatir clte-nduri. Dal in lume...nu-i pe vrute."" faci atfitcAtti-e puterea... DupA ani de straduin{l, doar o vacami-e averea. StapAnifl-o pe Joiana, voi, baieli,cAndn-oi mai fi; Intre voi, ca frafi de-untata,impA(i1i-ocurn veti Sti!... Zise, gi vroia-nainte sa-qi urneze cuvOntarea".. NemiloasanoaJ-te insa i-a currnatpe veci suflarea.

ry

177

biietanii... ce sa factr? [...] DupA ce l-au dus la groaptr, intre ddnSiicum sl-mparti, trei feciori, o biati vacd?... Cel mai mare - una, dou6: sttrruiactr numai lui, Lui i se cuvine vaca gi ctr n-o da nimanui; Fiindch el doar a-ngrijit-o, de pe cAndera vigea! - Ba sAfie cu iertare!mijlociu-i rf,spundea, Drept la vacl, eu am singur,scumpefrate!...ma-ntelegi?... Cl de treburile caseieu vlzut-arn ani intregi!... $i pe bietul tata, cine - cdt zitcu bolnav in pat, Pdnacind inchise ochii - nu tot eu l-am ciutat? D-alde-acestea multe inctr,cei doi frati iSi tot spuneau; Iar Pacah?...sta deoparte, i-ascultacum se sfadeau - Ho! grai-n sfdrsit al mare, cf, s-aduntrlumea-n drum! Ia sf, ne-mpicf,m mai bine. - De! si ne'mpf,ctrm!Dar cum? - Lesne!...Pin' sf, vie vaca de pe cAmp,de la mAncare, Hai cdte-un ocol in curte strne facem fiecare. $i-ntr-al cui ocol va pune ddnsamai intdi piciorul, Din noi trei, acela singur, ii va fi stapdnitorul! - Haidem! zise mijlociul. Zhu, cuminte socoteala! Unde i-o placeaJoianei!... Dar tu, ce zici, mai Pacala? - Ce s4 zic? rtrspunse-acesta. Fie cum a1ichibzuit!
n

178

gAndmulgumit) ,,Bunde tot! (cel mai in vdrstf,igi zicea-n Eu o str-miagez ocolul... lingApoarttr chiar,colea... Las' cf, $tiueu pe Joiana cum s-otragin partea mea!..." Mijlociul tot cam astfelsegindea si el sf,facf,. grabnicln ptrdure pleac6, $i-amfudoi,c-un ,,Doamne-ajuti" Taie,carf,in spinare: fagi mai tineri fi stejari; gi pari... Din stejari,din fagi, cu barda,lati isi fauresc in curteamfuidoi cite-un ocol, $i-nspresear-aveau Chiarcum intri, lfingl poart4. He, dar cum?Ocolul gol? pun Fuga!... Ce sf,cate-n el Joiana?... in ocoale $i nutrefiotavAunul, altul: f0n de cel mai bun. vacii!... s[-i plac4 - Iac-aga!... Iar Picala, al lor frate?... Subun plop in vremeaastas-odihnea rintit pe spate. Numai cdndvtrru cf d0nSii isprlvit-au muncagrea, MerseSiel de-siaduse, din hoceag, ce-i trebuia: Ramuritinere-nfrunzite, de rf,chia, de stejar; pe-apucate, din ele-acolo, un frunzar. $i-njgheba Doar at6ta... alt-nimicainauntrun'a mai pus... departe, dup-oculmedin apus,.. [...] Soarele-asfintea vine cimp Joiana, iat-o, de la sprecas-alene... $i A intrat pe poafiA-n curte...Ei, acu-iacu', mtri nene! Peste cine-oda norocul?... Fratii, mu[i, privescla ea... ,,ln ocolul meu infra-va..."ceImaimaresegdndea. Tot a$agi mijlociul... AS! spre-ocoalele cu fAn pu1in. Ea seuita-abiain freactrt, mirosindu-le Apoi, haide... la frunzarullui Plcall dreptseduce, Intr4 veseli gi-ncepe frunzetinege s6-mbuce. vedeti? Plcall incepufizind si zic6, - Ha-ha-ha!... prea Dup[ mult cine-aleargi, sealegecu nimictr. Frafli-i tremurau ce puteaus4fac4?... de ciudi; fursl... singurel stlpin pe vaca. $i-a rimas din ziua-aceea

re

179

Mihai

wlrinescr,t

C\lin (file de poveefre)

[...] De treci codri de arami, de departevezi albind $-auzi mdndra glasuire a padurii de argint. [...] Langa lacul care-nffemur somnorosgi lin se bate Vezi o masf,mare-ntinsdcu faclii prea luminate, Clci din patru pa4i a lumii imparali gi-mparltese Au venit ca sl serbezenunta gingageimirese; Feti frumogi cu par de aur, zmei cu solzii de o1ele, Cititorii cei de zodii si gdgalniculPepele. Iati craiul, socru mare, rezematin jill cu spata, El pe capu-i poarti mitra $i-i cu barbapieptematl; Tapfui, drept, cu schiptru-n mAna,gede-nperine de puf $i cu crengi il aparpagii de muscuteSi zaduf... Acum iattrctr din codru si CAlin,mirele iese, Care fine-n a lui mina mdna gingageimirese. ii fosneauscatpe frunze poala lung-a albei rochii, Fafa-i rogie ca mirul, de noros i-s umezi ochii; La pimint mai c[ ajunge al ei pztrde aur moale, Care-i cadepestebrate,pesteumerelegoale. Astfel vine mladioasi, ffupul ei frumos il poarta, Flori albastreare-n paru-i $i o steain frunte poartA. Socrul roaga-ncapul meseisi pofteasci si se puntr Nunul mare, mnndrul soare,gi pe nuntr mnndra lunl. toti la masd,cum li-s anii, cum li-i rangul, $i s-ageaz[ Lin vioareie rtrsuni, iara cobza tine hangul. Dar ce zgomot se aude?BAz0it ca de albine? Toti se uitA cu mirare gi nu gtiu de unde vine, Pina vld paienjenigul, intre tufe ca un pod, Pestecare trece-nzgomot o multime de norod. Trec fumici ducAndin gurx de flini marii saci, Ca si coacapentru nunta gi placinte,9i colaci; $i albinele aduc miere, aduc colb marunt de aur, Ca cercei din el strfacf, craiul, care-i megterfaur. Iati vine nunta-ntreagl * voinicel e-un greierel,
T

180

L,-

ii sar purecii lnainte cu potcoavede ofei; in vegmdntde catifele,un bondarrotund in pflntec pe nas ca popii glasuiegte-ncet Somnoros un cAntec; O cojig de aluna trag lacuste,podu-l scutur, Cu mustealarf,sucita$ede-n ea un mire flutur; Fluturi multi de multe neamuri,vin in urma lui un lan1, Toti cu inime u$oare, toli gAgalnici Ei berbanti. Vin tanprii liutarii, gAndaceii, caribugii, Iar mireasaviorica i-agtepta-ndaraml ugii. sare-ungreier,crainic sprinten, $i pe masa-mparAteasci Ridicat in doui labe, s-a-nchinat batdnddin pinteni; El tugegte, iqi incheie haina plina de sireturi; - ,,SI iertati, boieri, ca nunta sd pornim Si noi alaturi".

- 181

Oe*awian

poetpatiot, prozator, ndscut Ia Rdginari, in judeful Sibiu; - 1881-19i8; dramatwg si om i1iitic -

Goqa,

Toamna
Val de bruma argintie Mi-a impodobitgridina, Firelor de lfmniF Li seuscaradicina Peste cregtet de dumbravtr Norii suri iSi poarti plumbul, Cu podoaba zdrentuita Tremur4pe cdmpporumbul. $i cum de la miazinoapte Vine vAntulfaramila, De pe v2rful gurii noastre Smulge-nzbor cdte-o Sindrila. De vifomitapagdna Se-ndoiesc nucii, baffanii, Pldnge-un pui de ciocdrlie fdntdnii. Suspe cumpana il ascultsi simt subgene Cum o lacrima-miinvie: povestea, Ni se-aseamf,ni Pui golagde ciocdrlie.

t82
L-.
_:::. r.'--*

Al-xeMa*eevici

poet ;i taducabr n[scutin Basarabia; - 1888-1917;

Limba noaotr4
Limba noasffi-i o comoarf, in adincuri infundatf,, Un giragde piatrtrrarf, Pe mo$ierevf,rsatf,. Limba noasfta-ifoc ce arde intr-un neamce, fara veste, S-atrezit din somnde moarte, Ca viteazuldin poveste. Limba noasra-inumaicdntec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere,ce spintec Nouri negri, zdri albastre. Limba noasffa-igraiul pAinii, vara; Cdndde vdnt semigctr in rostireaei, batrinii Cu sudorisfintit-autara. Limba noastrtr-i frunzi verde, vegnici, codrii Zbuciumuldin Nistrul lin, ce-nvaluri piere Ai luceferilorsfegnici. vechiizvoade, Limba noasffa-s Povestiridin altevremuri; $i, citindu-le-n$irate, Te-nfiori adAnc $i remuri. Limba noastrtr e aleasi S[ ridice slava-n ceruri, Sf,ne spuie-n hram Si acastr Vesnicele adevlruri. limbi sfnnta, Limba noastrf,-i vechilor Limba cazani, plAng$i care-o cnn:rt Care-o Pe la vatralor, tiranii. inviati-vl dar graiul, Ruginit de multavreme, $tergelislinul, mucegaiul Al uitlrii-n caregeme. piatralucitoare Sndngeti seaprinde, Ce din soare $i-ti aveain revarsare Un potopnou de cuvinte. Nu veti plinge-atunciamamic, Ci vi-i limba preaslraci, vedea c6te de damic ' $i-tri Graiul ff,rii noastre dragi. Rf,sf,ri-va o comoara infundata, in adnncuri Un giragde piatri rara Pe mo$ierevtrrsati.

- 183

Nichita
? unicul

Stanese,,z.

(deopre cele Vatru raae)

Rasagalbeni, se gtie, Are pielea argintie $i parul exffem de lung $i lucreazi la un strung! Rasaalbl, cum se gtie, Are pielea viginie $i parul extrem de lung $i lucreazl la un strung! Rasaneagri, cum se gtie, Are pielea alburie $i parul extrem de lung $i lucreazala un sffung! Asta este,dragi nepofi, Toti sunt oameni, Oamenitoti!

George
Sus,prin cringul adormit, A trecutin tainamare, De cu noapte, risipind mtrrglritare $iruri de Din panere de argint, Stol balai De ingeragi Cu alai De toporagi. Primlvartr,cui le dai? Primtrvarf,, cui le laSi?

-Eoptrcerlar,r

Rapaodii de primdvarh
ClPelAngagarduri s-a zvAntatplmAntul pe zid. $i ies gAndacii-Domnului Feresffeamo{ite se deschid Sa intre-n casasoarelegi vdntul. De prin balcoane $i coridoare Albe tulpane FAlfAie-nsoare. Ies gospodinele Iuti ca aibinele, Parul le fluturi, Toate dau zor. Unele miturtr, Altele scutur6 Colbul din pitura $i din covor.

tr
Se-naltaabur moale din gridini, Pe jos, pomesc fumicile la drum. Acoperiguri vegtede-nlumini intind spre cer ogeacuri fara fum.
- 184
L

Cn zatzdrmic, in mijlocul gridinii, $i-a rasfiratcrengu[eleca spinii De frica si nu-i cada la picioare Din cregtet,vilul subtirel de floare. Ca s-a trezit agade dimineafa Cu ramuri albe - gi se poate spune Ca-i pentru-ntdiaoari in viata minune. Cand i se-ntdmpl6-asemenea Un nor sihasffu $i-adunl-n poal4 .{rgintul tot. Cerul e-albastru Ca o petala De miozot.

Soarecrud in liliac, Zbor subtire de gAndac, Glasurimici De rAndunici, \lorele si urzici... PrimAvari, din ce rai \evisat de pimnnteni, \li cu mdndrul tau alai Peste crAnguri9i poieni? pe pfmint Pogordta In matasurilungi de vdnt,

Lagi in urmi, pe c6mpii, Galbeni vii De pipadii, Balti albasftegi-nsorite De omlt topit abia $i pe dealuri mucezite Araturi de catifea.@ $i pornegti departe-nsus Dupa iama ce s-a dus, Dupi trena-i de ninsori Agtemuti pe colini... Drumuri-naltede cocori. Calauziicei striini, i1i indreaptdan cu an Pasul tainic qi te mint Spre linutul diafan Al cAmpiilor de-argint. Iar acolo te opregti $i doar pasul tiu ugor, in omat strilucitor, Lasa urme viorii De conduri imparategti Pestealbelestihii... Primivari, unde eSti?

- 185

Jon

Agav{oic.er:Yat^

TntAtut drum
Fluturtr rar cdte un fulg de nea prin vlzduhul sur. Se oprescpe-o clipd nehottrrAfi, apoi coboar4 iar si iar se opresc.Parctr le pare

L
tr']

rau dupf, iniltimea din care vin, se simt straini in lume $i se tem de ce vor afla, jos pe

plmAnt. Uneori li prinde o undf, de vdnt gi-i miturf, de nu se mai vid Si treceo vreme p0nf, ce indrf,znesc str coboare altii. ii mtrturtr Sidin curte,de pe plmintul inghetat

] pe care s-au a$ezat,ugor, ca nigte scame de pene. Nu e frig. A fost inainte cu cdteva zile, p6na a inghelat tina. Acum e bine. Se tot incearcd si ningi gi nu poate. Se pare cl iarna si-a uitat din anul trecut si-gi scuture cojocul. ca o broasci LeleaAnuta e necajiti tare.Copilul cel mic, sugaciul,oracf,ie in leagan. I-a dat str sugi, dar n-a vrut. Isi increte$tesi-si strnmba obrljorii gi striga tare, parctr speriat. il riAica iar din leagtrnsi-i da sinul plin $i alb, dar broscoiul se fere$te,se invinefegtela obraz, Si zbiari din risputeri. Aga o fierbe de azi-dimineati. - Ce te doare,puiule, ce te doare?Of, Doamne!De ce or mai aveadureri 6i copiii? il pune iar in leagln $i Ionita, fradorul cel male, se gi repede str-l legene in locul mamei sale,cuprinsf, de trebi, cAt nu mai stie unde-i este capul. - Haia, haia! Haia, haia! mormdiecadentat copilul. - Mai incet, mai ?ncet,IoniF, cl-l rf,stomi. uneori, sf, ajungi cu fundul deasupra. Leagtrnul se balanseazi., Ioniti mormlie si mai tare gi cAt poate el de gros, str acopere pldnsul sugaciului, sd-gipoatf, vedeamamf,-sade lucru. -Haia, haia! Haia, haia! Rar, arunci ochii pe fereastrtr.Parcl ninge mai bine. Vand tiuie uneori in strasinalungi, Si fluieri scurt prin horn, gi atunci flactrradin vatrd se tupileaztr 186
Lr-

pe-oclipA,setope$te pettrciuni,ca$i cAndar vreasl sestingtr. repede, cobordnd Dar in clipa urmitoareinvie iar. Leaginacu putere,cu striduinp mare.Poateadoarme cel mic. El vedegi simtecf,mami-sae ingrijorati, dar de la o vremeii vine greugi lui strmai auda plinsul frltiorului: parch i-a intrat prin urechipdnain mijlocul capului. - Grijegte, m[ ci-l dai pestecap!Leagantr mai incet. Cum sf, legenemai incet?De la o vremese uita cu dugmf,nie la cel ce zbiafi,mereu. Maml-sa iasl Sivine Siiar iasl. Are treaba ln tinda,in clmartr,prin curte dupl lemne.A ff,cut foc in camera dinaintesi aici fierbe gi mincareape vatrtr. gi eaprin geam:ningerar gi acum.Rar,dar vdntul seintefegte. Rarprivegte intr-un tdrziu,sugaciula aclormit. - incet, Ionip, de tot incet! qi s-arducela fereasfrtr Ionitrlar lisa bucuros leaganul si vadi cumninge. Dar daci sedegteaptl pldnge Asa camerf,, iar? e bine in in liniStea de marece 9i jocul s-a pus. Privegtecu inctntare flacirilor pe vafff,, deasupra lemnelor innegrite. Par cind slbiufe ascufite, cdndstrbiilate,cdndfuioaredespletite. $i rar vdntulfluieraprin hom 9i parc[ scuip[ in foc. LeleaAnufaincepeodattrsi cautecu infrigurareprin solniga agatatlintr-un cui.Nu aflacecautl,o ia din cui,o intoarce cu capulin jos gi o scutura pemasf,. Nu se scuturl decit cdtevafire de sare.Trecein tind1, cautf,in oale,intra in camara, pretutindeni riscolegte Siiar vine. E nelinigtitl, ingrdoratl. - MAi Ionitra, n-ai vizut tu pe undevasarea? - in solniF, mama. - Nu mai este in solnitl. S-aisprivit. - Poatein tinda,in oalade fier, ceacrf,pati. - Nu mai estenici acolo. Copilul segdndegte: undea mai vtrzutel sare? Dar nu-giaduceamintesl i vazutintr-alt loc. - N-amcu ce sdra nici mtrmlliga, nici mdncarea. Ce si fac?AS da o fugi dar ma tem cl seva degtepta copilul. lina la prf,vtrlie, La gindul strrim0ni cu cel din leagdn, Ioniti se acri de tot. Ce s4 factr iaca sevatrezi url6nd?Alta eracu mamtr-sa puteasaplingAcdt de tare, acasf,: :u setemeade vreo primejdie. - Si mtr duc sf,cer imprumutde la vecina,mam[! - Du-tegi vino repede. Dar vecinanu avea, chiar acumo pusese in fasolegi mamlligi, pe carea
:111t-O.

$i nu aveanici cealaltavecinl. - Va veni htAl Hu de la pidure gi nu pot face mnncarea. $i necljiti, lelea Anula incepu sa caute iar. Nu afla nimic.
-

tvl

- $tii ce mama?Nita doarmeacum gi neleganat, mA duc eu la pravalie sa cumpar sare. - Tu? - $tii ca am rnai fost qi cu duurneata. - Cu mine ai fost, dar singur nu. Sitrgurnu Etii nici unde e prirvalia. - Ba gtiu. Cunosccasa.Are table verzi la feregti. - Are, da' p0n-acolo,prin cite hudite trebie sx treci? Te vei rat&cigi nu vei mai veni nici acasa. IoniF zdmbi. - Cum sa nu gtiu?Las' pe nrine. Da-mi banutii gi o traista$i indati-s cu sareaacasa. Ce si faci mamd-sa?Nu se indura sir-l lase pe cel din leagan. Era gi trebuie sAvada qi de nrAncare. bolnavior,de buna seama, Ningea urai des,cu fulgi mari, l0noEi.Vlntul isi arunci ochii pe fereastra. se mai potolise. - I-ati pieptarul $i imbraca-ticlicinull cel bun. I-ati si ciciula. Copilul se repezi si se imtrrace. lada si adunadin ladila ei, cu rnaresila, douizeci de Mama-sadeschise bani de arama.Cautao ffaistdmica si i le dadu lui Ionita. - Sa-Fiei si bdta,sa nu-ti iesein drum vreuncine. - Mi-o iau, zisecurajoscopilul, aruncAndu-pi traistadupAcap.imbracat, parea cu ciciula in cap, mai mare de cinci ani trecuti cAli avea. gi i-o in collul nafrimutii lui cu rdndunele Banii de aramaii lega nlama-sa pusein buzunarulclicinului. - Aici sunt douazecide hani, ionila. Tu sa-i dai niiframutalui jup0nul gi-i va numira el. Sa-i spui numai atita: ur-a lrimis mama sa-i dai sarede banii legafi aici. - Pai, eu nu pot spune:sa-mi dai sltrede douiizecide bani? Ionita se simti jignit. - Da', mama si stiu Einumara9i pdnadincolode douazeci. - $tii cu greseli. - Acum nu mai gre$esc. Duurneata nu m-ai auzit de mult cum num?r. jupAnului, - Bine, bine! Tu sa dai naframa sa dezlege banii li sir-inumere el. N-ar fi rusine si-i numeri tu si sa gregeqti? LeleaAnuta ie$i cu el din tinda,sa-l ducapdnaIa portila. Dar cum iesi in curte - alta ingrijorare:ningeatot mai tare. - Mai Ionita, eu zic sa nLrte mai duci tu nicxieri. - Ba ma duc! - Dar nu vezi cum ninge'l - Las' sd ninga,doaris cu caciula!
1 clicin = haina groasa, cojoc. - 188

br--

'=''_

-l BdtA avea zdravind, cu miciucf,, o bdta de com, calita la foc de tatal sau. Sa pofteasctr si se ia vreun cine de el! Pomi pe ulip la vale, sprevatra satului, unde era privilia, iar mami-sa se gabi in casf,la cel din leagin. Nu mai era a$ade ingrijoratl. Daci se va incurca pe hudile, ii va arita vreun om unde e prlvdlia. Apoi de! Copilul era mdrigor acum. Frig nu era. Vdntul incetaseaproape. Cu b6ta in mAna, cu triistuca dupi grumaz, Ionita mergea virtos prin ziryadamoale care abia albise ulita. in urma lui rirndneau urme negre, cdci ziryadai se lua pe tllpile opincufelor. Ulita era pustie. Jipenie de om nici prin curti. Nici un ltrtrat de cAne.Era o linigte gi o pace, cdt lui Ionica ii pf,rea ci aude f6sAitul fulgilor de nea, care cddeautot mai desi Si se roteau uneori ca un potop de fluturi. Se silea str-si aminteasci prin cAte hudite trebuia sa ffeaca p6na la pravalie. Prin vreo patru, ba chiar prin vreo cinci, caci in vatra satului ulitele erau scurte gi se incrucisau mereu. Mai avea,ulita lor era tare lunga. inaintea unei portife vizu un cdine mare, ciobanesc,unul alb, mitos si isi sranse bine bdta in mdna. Dar cdinele nu-i avu grija, pareaci nici nu-l vizuse. ca paceaSi liniStea din $edealiniStit in coadf, $i se uita $i el cum ninge. P4ryea vazduh intrase 9i in el. Dupi ce trecuse de el, Ionita mai inturnase o datii capul peste umtrr: cAinele era nemi$catla locul lui. Dar cum incepu sAningi de tare! $i vazduhulparcase coboratot mai jos. Se opri o clipl si scutureciciula: mai gros de un degetera stratul de zlpad6 ce pe fundul ei. se a$ezase Se vlzu deodatl o incruci$arede ulite. Pe care si apuce? Vezi ctr ulitele si caselealbite de zapadanu mai semdnaucu cele pe care parci pe un tirim nou. Ie vizuse el cAnda fost cu mami-sa la pravalie:ajunsese Torugi,nu sttrtumult la gdnduri 9i pomi pe una. Nu merse douf,zeci de pagi gi nimeri intr-alta, care cArmeala stdnga.La capatul ei intra intr-o ulip mai larg4, apoi in alta strdmttrde tot. Asta se infunda intr-o poarta. Nu! pe-aici nu fusese :u mamtr-sa. ce cidea acumca o perdea, Seintoarsegi tot orbeciind prin zapada se trezi iar in ulita pe care venise. incepu sf, asude.Nu-i era cald, dar incepu a seteme ci nu va afla prtrvtrlia. Porni inapoi Si inna intr-alta ulip, pe care nu fusesetnctr. Daci ar fi fost, i s-ar i cunoscutpagii, ctrci acum lf,saurme adinci in z6padi. Nu era tipenie de om, nu zbura nici o pasire, nu cucuriga nici un coco$, nu latra nici un ciine. Numai zhpadactrdeain perdeletot mai dese$i lumina se mlcaora,desi ?nc[ nici amiazl nu era. Ionitl se opri si isi incordi din nou gdndurile. Deodatl ii veni in minte ci ie-a stdnga pr[vtrliei, nu prea departe,era biserica.Yezi bine! Cum nu s-a gdnJit pAnaacum?

-.i;;-

Va ciuta savadi tumul, dar cum nu gtiaundese afla,nu stiain ce parte sa-lcaute.Asa ca seinvirti incetin jurul lui Siprivi in toatepa4ile. Dar nu se vedeamai departede-o arunctrturide bat. Sus,perdeaua de ziryada eraparci Simai deasd. gi mai tare.Va mai afla prlvllia? Incepusi asude pe altaulita Siajunse Pornicu hottrrtre infr-o nouf,infunditurl. El erasingupe drum,albtot in potopuldeninsoare caresporea ra vietate caresemigca mereu. guri prin prin grajduri,ff,ceau mestecituride fdn Oameniierauprin case, gi paiepentruvite. Toattrlumeaera mulfumitaca ninge,cf, au scf,pat de gerul in toti. tainicace coborao datl cu ninsoarea intrase sec.Pacea pe atenfia vreo aceleagi ulite, atrase trecu de trei ori unui batrdncare Cum priveaprin fereastra caresetot invirte pe-aici? unei case. Cinesi fie copilul asta vizu iar, iesi in drum. Candil - Ce-icu tine,mtrPrAsleo? Ce caulipe-aici? copilul,careera gatade ci Ionila, suspina - Ci nu mi cheamiPrdslea, mult sapldnga. - Fie si Ionita! Cecauti? - M-a trimesmamadupi sare$i nu aflu privalia. - Ai mai fost la pravAlie? nu erazhpadlgiacumnu mai cunosc daratunci ulitele. - Am fostcu mtuna, vino dupl mine. - Dacl-i aga, Ionifa zdmbigi pomi dupa batrdn.Nu-i mai pf,sape ce ulitre Bucuros, prdvtrliei trece.indatAsetrezi inaintea - Ei, acumastii? batranului in pravalie. Copilulisi uita sa-imai mulgumeascl si intrarepede diferite alem[rfurilor, in aerul in odiita ticsittrde rafturi si de miresmele acelaciudatpe careIoniti nu-l mai uitasede cdnda fost ?ntdia oarl la prlvllie cu mamA-sa, copilul sesimti parci mai in putere. barbalungl Si albl de pe o de dupl tarabl ii zise,ridicdndu-si JupAnul cartegroaslin carecitise: nu aici. - Ma copile,iesi si te scutura afartrde zhpada, pe fundul rotundal Ionifa iesi si seminunf,ce stratgrosde neasepusese pe clicinului. incai erau habucite cu zipadi pnni ciciulei 9i mdnecile Opincile gleznele. ce-i inftrgurau la curelele - Sl faci bine sa-midai sarede doulzeci de bani, vorbi Ionifa inftdnd si jupAnuluinifrimufa pe careo scoase din buzunar. intinzdndu-i - Ce vrei cu batistaasta? - Acolo-s banii legali intr-un col1.Jupnnullu4 nAfrimutacu r0ndunici, dezleg6" colful, lua banii de araml si-i numf,rl. jupAnul - Nu-s,numaioptsprezece, zise cuun ztmbetviclean in colfulgurii. - Ba-sdouizeci!
190

- De unde $tii tu? - Pai, mama i-a legat acolo. - $i i-a numf,rat ea? - Mi-a spusctr alegat douazecide bani si nu-i pierd pdnala prtrvllie. - Asadar nu i-ai numirat tu? - Nu! - Vin Si-i numiri aici pe tarabl, gi vei vedeaca sunt numai optsprezece. - Doutrzecifrebuie sdfie, aqami-a spusmamagi ea gtienumira gi nu minte. Zimbetul se inteti pe obrajii jupdnului cdt se mai vedeauin barba. - Vino gi numartr-i, sd nu zici cit te-am in;elat. Ionip nu se apropie de taraba. - Vine vreme ci tu nu gtii numara pdn[ la douhzeci! - Ba gtiu 9i dupi doutrzeci. -Dacl" $tii, vino Si-i numdrtr! Copilul se apropie de tarabi gi incepu a numira banii, tot lu6nd cdte unul din grimad[ gi pundndu-i deopartepe scdndura. -Yezi ca-s douf,zeci?zise el triumftrtor. Doar mama nu minte! - Mie mi-au iegit numai optsprezece,zdmbijupdnul. Hai si-i mai numtrr o data. lui lonita. $i-i mai numtrrtrsub supravegherea - Stai, cd ai zis cinsprezecede doua ori. Jupdnul r6se. - Se poate si ai tu dreptate,cf, omul batran mai iute gregegte. jupdne! Doar nici eu nu mint, ca gi mama. - Pai, am dreptate, - $i zici c[ gtii numira 9i dupi douazeci? - $tiu pdn[ la o suti. Mama nu ma crede, da' eu Stiu.M-a invtrtat Mitrut. Un copil vecin cu noi careumbla la gcoala. - Eu nu te cred! Egti preamic si $tii numarapdnala o suta.Hai sa auzim. Ionig isi uita si de sare gi de ninsoare gi ?ncepua numara. Era vorba de .rnbitia lui. - Bravo, mtri copile! $tii bine"Nu ma mir c[ agade mic te-a rimis mami-ta :upa sarepe o vreme ca asta! JupAnulii lua trlistuca, ii mdsuri sareagi i-o puse pe tarabi. PAn[ lul loniffi traista dupf, cap, jupnnul cluta prin cdtevarafturi Si-i dldu : r'iuiericerogie de zahar. Dar era chiar fluierice, bf,ff6nu1oprobA:fluiera ascufit. Mai vazuseIonip astfel de fluierici pe la copii, dar el nu avusese niciodata. O jup6nului. peste privi in mdna, cu o intinse tarabl o admirare, apoi deziluzionat --:a - Nu mai am alti bani, zise el suparat. - Nu trebuie nici un ban. Ji-o dau pentru cd ai gtiut numtrrapana la suta. Copilul st[tu pe gAnduri.

Tr-

- Ia-o, ma Ionita, daca fi-o da jupdnul, ce mai stai pe gdnduri, vorbi la spatelelui un om care intraseintre timp in pravilie. Copilul seintoarsegi-l vazu pe lonu Linii, un om de pe ulila lor, careavea in mina o sticli unsuroasa. Ionita tntinsecu neincredere mAnagi lua fluiericea. - Asta-i un copil degtept, zisejupAnul;cdtu-i de mic gi mi-a numaratpana la o suti. - Pai, seaminacu marna-sa, care-idegteapta foc, raspunse omul, in vreme ce jupnnul ii umplu sticla cu gaz. Ionita mulpmi jupdnului gi iesi din pravaliecu Ionu Linii. Ningea gi acum?Potop! In cAteva clipe se albira amdndoi. - N-am mai pomenit aganinsoare!se mira rurnAnul. Ce noroc ci venise qi el la privilie! Acum chiar ca nu ar mai fi gtiut pe unde se iesetn ulita 1or. Numai ei doi ?naintau pe drum, prin amamicaninsoare:curgeau,nu alta, fulgii ldnogi,mari Si grei, cdt aproapese innoptase. - Da' cum de-ai venit tu la pravdlie,mai Ionita? - Pai, tata-i la pidure qi copilul cel mic plOngetare, se vede ca-i bolnav, zice mama. $i ea n-a putut veni. - Da' vid ca ai bita buni! - Pai, cum! Daci mi-ar fi sarit un cAinein drum? - Sa n-ai grija, cA acum cAirfi zacin culcuqurilelor gi miroasazapada. - O miroasa?se mira copilul. - Pai, cum! Sa vadi ce f'elde iarna se va pune! Una slabasauuna geroasa. Cainii cunoscdupa mirosui celei dintai zapezi... Olio! Dar cum se schimbasegi casa,gi gura, 9i curtea, gi gardul lor, gi acoperigul portilii, de cind a plecatel la pravdlie! Gata sa nu le mai cunoasclr. Mama-sail agtepta tare ingrijorati. - De ce ai stat atdt de mult, mai copile?MA temeamca te-ai ratacit $i nu mai afli pravalia,pe ninsoarea asta. ln loc de rf,spuns, Ionita igi scoase traistuca cu siue de dupacap, o pusepe masa,apoi dusela gur&,intors cafte perete,fluiericeacearogiede zahargi o proba. Un tiuit ascutitrasuni in camerii. - Ce-a fost asta?il intrebamaica-sa. El ii aratafluiericea. - Mi-a dat-ojupdnul, fdri bani, pentru ca i-am numaratpAnala o suta. - Ai numirat tu? - Pai, cine altul, ci eram singur cu jupAnulin praviilie. $i Ionita avea o singurtrpirere de rdu: ca nu putea gi cel din leagan s4 sufle cu fluiericea pe care io tot puneain gurar.

Jov.r Cralr.gA TovesEea unui om leneg

Ci.ca era odata intr-un sat un om EtozaY de leneg; de leneg ce era, nici imbucitura din gura nu gi-o mesteca.$i satul. vazAndci acestom nu se di la munci nici in ruptul capului, hotari s[-l spAnzure,pentru a nu mai da

pilda de lenevire$i altora.$i aga, se alegvreo doi oamenidin sat si se duc la casalene$ului, il umfla pe sus,il pun intr-un car cu boi, ca pe un butuc nesimtitor, si hai cu ddnsulla locul de spAnzuratoare!
Aga era pe vremeaaceea. Pe drum se int6lnescei cu o trasuri ln care era o cucoani. Cucoana,vindnd in carul cel cu boi un om care sirnina a fi bolnav, intrebi cu mila pe cei doi tarani, zicdnd: - Oameni buni! Se vede ci omul cel din car e bolnav, si.rmanul,si-l duceti la vreo doftoroaie undeva, sa se caute. - Ba nu, cucoantr, rispunse unul dintre tarani; str ierte cinstiti fata dumneavoasfri, dar aista e un lenegcare nu credem si fi mai avAndparechein ca s[ curitim satul de-un trdndav. lume, $i-l ducem la spAnzuratoare, - Alei, oameni buni! zise cucoana, infior6ndu-se. Picat, sirmanul, sf, moari ca un cAine,faradelege!Mai bine duceti-l la mo$ie la mine; iacirtitcurtea pe costiga ceea! Eu am acolo un hambar plin cu posmagil, ia a$a, pentru imprejurari grele, Doamne feregte! A mdnca la posmagi si-a trai gi el pe ldnga casamea, ca doar $tiu ci nu m-a mai perde Dumnezeupenff-o bucltictr de pdne. Da, suntem datori a ne ajuta unii pe alfii. - I-auzi, mii lene$ule,ce spunecucoana:cf, te-a pune la cotet, lnt-un hanrbar posmagi, cu zise unul dinne siteni. Iaca pestece noroc ai dat, bata-telntunericul si te batl" urdciuneaoamenilor! Sai degrabadin car si mulfimeste-i cucoanei,cd te-a scapatde la moarte si-ai dat peste belgug, luindu-te sub aripa dumisale. Noi
1^ r posmag- pdine uscattr (taiatafelii).

tv}

gdndeamsa-F dam soponl 9i frdnghie.Iar cucoana,cu bundtatea dumisale,iti di adipost gi posmagi;si tot fiiiegti, si nu mai mori! Sa-gipuie cinevaobrazulpentru unul ca tine Sisi te hraneasctr ca pe-unrdntor, mareminune-i Siasta!Dar tot de noroc si septrdnga cineva...Bine-amai zis cine a zis cf,,,Boii ari 9i caii minAnci-" Hai, dA rAspuns cucoanei,ori aS4ori aSaci n-arevreme de stat la vorba cu noi. - Dar muiefi-s posmagii? zise atunci lene$ul,cu jumatate de gura, fara sa se cdrneascaz din loc. - Ce-a zis? inreabi cucoanape sateni. - Ce sa zicf,, milostivi cucoani, raspundeunul. Ia, intreabi ca muieti-s posmagii? - Vai de mine $i de mine, zisecucoanacu mirare, inci astan-am auzit! Da' el nu poate sa Si-i moaie? - Auzi, mf,i lenegule:te prinzi sa moi posmagii singur, ori ba? - Ba, rispunse lenegul. Trageti mai bine tot inainte! Ce mai atdta gt'rjapentru asti pustie de gur[! Atunci unul dinne sateni zise cucoanei: - Bunitatea dumneavoastrf,, milostiva cucoani, dar degeabamai voili a strica orzul pe gd$te.Vedeti bine c[ nu-l ducem noi la spdnzuratoare numai aga, de flori de cuc, si-i luf,m niravul. Cum chitili3? Un sat intreg n-ar fi pus oare minl de la mdna ca strpoattr face dintr-insul ceva?Dar ai pe cine ajura?Doar lenea-i impariteasi mare, ce-ti bati capul! Cucoana atunci, cu toati bunivoinfa ce avea, se lehameteqte49i de binefacere gi de tot, zicdnd: - Oameni buni, facefi dar cum v-a lumina Dumnezeu! Iar sitenii duc pe lenegla locul cuvenit si-i fac felul. $i iaca a$aau scapatgi lenegulacelade siteni, gi sateniiaceiade ddnsul. Mai pofteasctr de-acumSi alti lenegiin satul acela,daci le da mAnasi-i cureaua. tine aga. $-am incilecat pe-o ga gi v-am spuspovestea

?ovesEe
A fost odattr,cdnd a fost, cd.,daci n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. Noi nu suntem de pe cind pove$tile, ci suntem mai dincoace cu vreo douh-trei ztle, de pe cdnd se potcoveapurecelecu nouazecigi noua de oca de fer la un picior si tot i se pirea ci-i ugor.
I sopon= s6pun. j a secdrni= a semi$ca,a seumi. ] a chiti = a crede,a gdndi. + = a selisa pagubag, a selehAmeti a renunta. - L94

Cictreraodati un om insurat, tAia la un loc cu soacri-sa. Nevasta si omulacela lui, careavea copil detita, eracamproasti;dargi soacri-sa nu tocmaihaffil. intr-una din zile, omul nostruiese de-acasldupl frebi, ca fiecareom. Nevasta lui, dupi ce-Siscaldacopilul, il hfAg Si-i deteFtA, il puse ln albie lingl sob[, cici eraiam[; apoiil leglnl $i-l dezmerdl, pdni ce-l adormi.Dupi g-apoiincepua seboci cdt ii lua gura: ce-l adormi,stitu eapufin pe gAnduri, meu,copilagul meu!" ,,- Aulio! copilagul Mamaei, caretorcea dupahorn,cuprinsa despaima, zvdrli fusul din m6n[ gi, furca briu cdt colo sirind fira intrebtr cu din sine, o spaima: si - Ce ai, dtagamamei,ce-fi este? - Mami, mama!Copilul meu aresa moari! - Candgi cum? -Iat6"cum. Vezi drobul2 cel de sarepe hom?

qit - il vaa.
- De s-a sui m6ta,are si-l frdnteasca drept in capul copilului 9i s[ mi-l omoare! - Vai de mine si de mine, c[ bine zici, fatamea;sevedeci i s-ausffusit mititelului zilele! $i, cu ochii pironiti la drobulde sarede pe horn gi cu mdinilelnclegtate, ca nigtesmintite,de clodeparcale legase cineva,incepurtr a-l boci amdndoul, coteacasa. Pe cAndse sluteau3 ele, cum vf, spun,numai iaca gi tatll copilului pe intri ugf,,flamdndsi nacljit ca vai de el. - Ce este? Ce v-a gisit, nebunelor? Atunci ele, viindu-Siputin tn sine, incepuraa-gi gtergelacrf,mileSi a-i povesticu marejale despre htnmplarea neintdmplatl. zisecu mirare: Omul, dupi ce le asculffi, - Bre! mulfi progtiam vf,zuteu in viatamea,dar ca voi n-ammai vdzut. voi, m-oi mai intoarce MaaA... ducln toati lumea!$i de-oigasimai progtidecdt acastr, iar de nu, ba. Asa zic6nd,ofli greu, iegi din casi, fara si-qi ieie ziua bunf,, gi pleci suptrrat si amarit ca vai de om! el bezmetic, farasi $tieundeseduce,dupao bucatf, devreme, $i mergdnd oprindu-se intr-un loc, i seintdmplA iar strvadf,cevace nu mai vdzuse; un om cu gura spresoare, apoi rapede-llngff,ca degert fineapulin un oboroc4 Si inta cu dnnsulintr-unbordeiu;pe urml iar ie$ea, il puneaiar cu gurala soare, $i tot a5a ff,cea... Drumefulzise:
] natru = (aici) om iste{, degtept. f drob = bucatl, bulglre mai mare (de sare). r a se sluti = (aici) a se strdmba. 4 oboroc = vas mare, larg la guri, ficut de obicei din scoartl de tei.

- 195 __

I I

- Buna ziua, om bun! - Mulpmesc dumitale, prietene! - Da' ce faci aici? - Ia, mi trudesc de vreo doui-trei zile si car pocitul ist de soare ln bordeiu, ca si am lumina, si nici ci-lpot... - Bre, ce truda! zise drumeful. N-ai vreun topor la indem0na? - Ba am. - Ia-l de coadi, spargeici, 9i soareleva infra singur inliuntru. indata ff,cu a$a,si lumina soarelui intra in bordei. - Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeupe la noi, eram si lmbitrinesc cardnd soarelecu oborocul. ,,inca un tont", zise drumeful in sine gi plecf,. $i mergAndel tot inainte, pestecdtva timp ajunseintr-un sat gi, din indmplare, se opri la casaunui om. Omul de gazdil,fiind rotar, igi lucraseun car gi-l injghebase, in casi, in toati intregimea lui; q-acum, voind sa-l scoati afarl, trageade prolapr cu toati puterea,dar carul nu ie$ea.$ti1i pentru ce? Aga: ugile erau mai strdmte decAtcarul. Rotarul voia acum sa taie ugorii2, spre a scoate carul. Noroc insa ci drumeful l-a invilat sa-l desfacain toate parfile lui, sa le scoatf,afara g-apoi iarasi si-l injghebe la loc. - Foarte mullamesc, om bun, zrse gazda: bine m-ai invtrtat! Ia uite-te dumneata!Era sd dirdm bunatatede casx din pricina carului... un nltiriu, merse tot inainte, De aici, drumetul nosffu, mai numiLrAnd 'pdnf, ce ajunseiara la o casi. Acolo, ce sa vadd?Un om, c-un fapoiu3h manA, voia s-aruncenigte nuci din tinda in pod. ,,Din ce in ce dau peste dobitoci", zise drumeful in sine. - Da' ce te framAntia$a,om bun? * Ia, vreau sd zvArlnigtenuci in pod, Sitapoiul ista,bata-lscdrbasi-l bati, nu-i nici de-o treaba... te trudegti,nene!Poti si-l blastamicdt l-ai blastama, - Ca degeaba hab4r n-are Fpoiul de scdrba.Ai un oboroc? - Da' cum si n-am?! - Pune nucile intr-lnsul, ia-lpe umar gi suie-le frumugel in pod; tipoiul e pentru paie gi f6n, iar nu pentru nuci. Omul asculta,si treaba se ficu indati. Drumetul nu zabovi nici aici mult, ci pleci, mai numf,rdnd Si alt neghiob. Apoi, de aici merse mai departe,pdna ce ajunseca si mai vada aiurea gi altanubdtie. Un om legaseo vaci cu funia de gdt gi, suindu-sepe-o $ura4, unde _I prolap = prljini groas6 din lemn, bifurcati la un capit, de care se prinde jugul. j ugor = fiecare dintre. ] lapoi = furca (mare) cu coada lunga 9i cu dintii drepti de fier. + Sure= gramadl mare de paie.

-i;hl--

aveaaruncat oleacf, de fAn,frigea din rlsputeri de funie, si urcevacape guri. Vaca rageacumplit, $i el nu mai puteade ostenit... cruce;dar ce wei s6faci? - Mai omule!zisedrumeful, facandu-gi - Ce si fac, ma-ntrebi? Da' nu vezi? - Ba vad,numainu pricep. - Ia, hiramul ista e hirnisit de foame$i nu vreanici in ruptul capuluisi vie dupi mine sus,pe iastagurf,, fdn... si mandnce - Staiputrn,cregtine, vaca!Ia fflnul si-l dajos la vaci! ci spdnzuri - Da' nu s-airosi?... - Nu fi scumpla tlr0te si ieftin la fainl. Atunci omul asculti, gi vacascapf, cu viafi. - Bine m-ai lnvltat, om bun! Penff-unlucru de nimica,erac0t pe ce str-mi gAtui vaca! gi de aceastl mareprostie,zisein sine: Aga,drumefulnostru,mir6ndu-se jos depe hom; dar si cari ,Mdta tot s-arfi putut intdmplasadeiedrobulde sare soarele in casi cu oborocul,si aruncinucile in pod cu fipoiul gi si tragi vaca pe guri, la fin, n-ammai gandit!" l6ngA ai sAi,pecari-i socotimai acasigi petrecu Apoi drumefulselntoarse pe-o$ea, cu duh decAt pe cei ce vieusein calatoria sa.$-amlncalecat $-amspus povestea roati, spus-o toata. aga. incilecatpe-o lncllecatpe-o $-am $-am $-am cap$una, $i v-am spus,oamenibuni, o mareminciuntr!

tn

Jon

Lr.+ca

&,rc;.qia,le
tor gi dramaturg de renume -

in satulHaimanale, - 1852-1912; ndscut l6ngaffiie5ti: proza-

D-l Goe...
Ca sa nu mai ramiie repetentSi anul acesta,mam'mare, mamilica Si tanti Mita au promis tAnirului Goe s[-l duci-n Bucuregti de 10 mai. Putin ne importi dacf, acestetrei dame se hotdresca pardsi locul lor spre a veni in capitala numai de hatdrul fiului gi nepofelului lor. Destul ci, foarte dimineafi, dumnealor, frumos gitite, impreuni cu tanarul Goe, agteptaucu multa neribdare, pe peronul din urbea X, trenul acceleratcare trebuia si le duca la Bucure$ti. Adevirul e ca daci se hotzregtecineva sd asiste la o sarbatoare nationali agade importanta, ffebuie s-o ia de dimineata. Trenul in care se vor sui ajunge in Gara de Nord la opt fara zece a.m. D. Goe estefoarte impacientat $i, cu un ton de comandi, zice incurcat: - Mam'male! De ce nu mai vine?...Eu vreau si vie! - Vine, vine acum,puigorul marnii! rispunde cucoana. palaria. $i sarutl pe nepofel;apoi ii potriveqte Tanarul Goe, poarti un frumos costum de marinar, pilarie de paie, cu inscripfia pe pamblicL Ie Formidable, qi sub pamblica biletul de calatorie infipt de tanti Mita, cA ,,a$atin barbatii biletul". -Yezi ce bine-i sadelui - zicemam'mare- cu costumul de marinel? - Mamito, nu ti-am spus ci nu se zice marinel? - Da' cum? - Marinal... - Ei, ziceti voi cum stiti; eu zic cum am apucat.Aga se zicea pe vremea mea, cdnd a ie$it intAi moda astala copii - marinel. - Yezi, cf, sunteti proaste amindoui? intrerupe tAnarul Goe. Nu se zice nici marinal, nici marinel... tntrebatanti Mita cu un zAmbetsimpatic. - Da' cum, procopsitule? - Mariner... - Apoi de! n-a invitat toata lumea cafie ca d-ta! zice mam'mare, gi iar sf,rutf,pe nepofel si iar ii poffivegte palfia de mariner. trenul - $i nu sm mult. Dar nu e vreme de discutii filologice: sose$te Trenul este plin... Dar cu multa bunivoinli din partea unor tineri politicogi, cari merg p6na la o stalie apropiati, se fac locuri pentru dame. Trenul a

'18-

----------

plecat... Mam'maretSi facecruce,apoi aprindeo figarl... Goenu vrea sl intre in cupeu;vrea sf,Sadiin coridorulvagonuluicu bdrbatii. - Nu!... nu e voie strscoticapulpe fereasfra, mititelule! ziceunul dintre tineri lui d. Goe,gi-l fage pufin inapoi. - Ce treabaai tu, urdtule?zicemititelul smucindu-se. miinile de $i dupace se strdmbl la urdtul,se spdnzuriiar cu amdndoua vergeaua de alami $i scoate iar capul.Dar n-apuctr strrtrspunzh cevaur6tul, gi mititelul igi retrage ingrozit capulgol in[untru gi-ncepe si zbiere. Tantii! - Mamitoo!Mam'maree! - Ce e? Ce e?satcocoanele. zbiari Si mai tare Goe, bltand din picioare.Mi-a zburat - Si opreascf,! pAlAria! !! Sf,opreascAAl! Tot intr-un timp, iacltf, conductorul intra sf,vazl cine s-asuit de la stafia din urm[. - Biletele,domnilor! Cocoanele arati bileteledumnealor, explicindu-i d-lui conductor, de cenu poate pamblica gi,daci Goe str faca lucru: fiindcl acelagi biletul era in palf,riei, si pllf,ria, firegtectra zburatcu pamblicf, a zburat bilet... $i cu bilet cu tot. Dar avea zicetanti Mita. - Parol! Chiar eu l-am cumparat! ins[ nu inlelege,pretindebilet; dacl nu, la stafiaapropiat4, Conductorul trebuiesd-l deajos pe d. Goe.A$a scrieregulamentul: dactr un pasager nu are bilet si nu declari ctrn-arebilet, i seia amendhdeT lei Si50 de bani, gi-l dl jos din tren la orice stafie. - Dar noi n-am declaratlri?strigi mamifa. - Ce e vinovatbaiatuldacai-a zburatpdlaria? zicemam'mare. Eu i-am spusstrnu scoattr - De ce a scoscapulpe fereastri? capulpe fereastri! zicecu pica urdtul. - Nu-i treabadumitale!Ce te amesteci d-ta?zicetanti Mita urdtului... * Uite ce e, cucoand,-ziceconductorul - trebuiesAphdti un bilet... - Si mai plltim? N-am plltitlrl o dattr? un leu si 25 de bani. - $i pe deasupra - $i pe deasupra?... -Yezi, dacanu te astimperi!zicemamita,Si-lzguduiepe Goe de mina. Nu Stiice simtitore? zicemam'mare. - Ce faci, soro?Egti nebuna? demina cealalti,il smucegte dela mamifalui, tocmaicdnd $i, apucAndu-l rrenul,clanFnind din roate,trecela un macaz.Din smucinualu' mam'mare intr-unsens, combinatA cu clatanitura vagonuluiin alt sens, rezultAcI Goe iSi pierdeun momentcentrulde gravitategi se reazimh in nasde clantauSii de la cupeu. Goeincepesi urle...in sfdrsit,n-auce sf,faci. Trebuiesf,sehotf,rasctr a plati biletul, pe care are si-l taie conductoruldin carnetullui. Picat instr de
-

t9

palrrie!...Ce-o sf, facf,d. Goe la Bucuregri cu capulgol? $i toateprivlliile inchise!...S-ar intreba oricine, care nu $tie ceta grija are mam,maresi c6ta prevedere. Cum erastrplecebiiatul numaicu palariade paie?Dacase-ntimpll sI ploui, ori rtrcoare? scoate din saculetul ei un berettot din uni$i mam'mare forma canonierii Ie Formidable. - Te mai doarenasul,puigorule? intrebamam'mare. - Nu...raspunde Goe. - Si moard mam'mare? - Samoara! - Ad', si-l pupemam'mare, c6 trece! frumosberetul: $i-l pupain vdrful nasului;apoi,agezdndu-i gade - Parca-i mai binecu beretul!... zicemam'mare scuipdndu-l sanu-l deoache, apoiil siruti dulce. - cu ce nu-i gade lui bine?adaogitanti Mita, si-l scuipi si dumneaei si-l sAruA. - Lasal incolo! ca preae nu gtiucum!...Auzi d-ta!pillrie noua9i biletul! zice mamila,preff,cdndu-se foartesuparam. - Safie el sdndtos, sf,poarte mai buna!zicemam,mare. Dar mamilicaadaogi: - Da' pe mamitrica n-o pupi? - Pe tine nu vreau!ziceGoecu humor. - Asa? zicemamita. Lasi!...gi-gi acopera gisefacecapl6nge. ochiicumdinile gtiu Las' ca eu ci te prefaci!ziceGoe. - li-ai gisit pe cinesi-ngeli!zicemam'mare. MamitaincepesLrdzh;scoate din siculef cevagi zice: - Cinema pupa...uite!... ciucalata! Mamitapupl pe Goe,Goe pe mamila,gi luandbucatade ciucalatf,, iese iar in coridor. - Puigorule, nu mai scoate capulpe fereastra!... E lucru mare,cit e de degtept! zicemam'mare. - E cevade speriat, parol! adaogitanti Mita. Pe cind Goeigi minca afaraciucalata, cucoanele sedauin vorbtrde una, de alta...Trenulalearga acumdinspreCrivinac6treperig. Mam'mareseridici batrane$te $i seducein coridor:
- Goe! PuiSorule!Goe! Goe! Goe nicaieri. - Vai de mine! fipa cocoana,nu-i baiatut! Undee bliatul?... s-apripidir bliatul! $i toate cucoanelesar... - A cazut din tren baiatul! tato, mor!

-fit-

Dar deodat6, cu tot zgomotultrenului,se audbubuiruri?nusacompartimentuluiundenu intra decdto persoana. - Goe!Maictr!Acolo e$ti? - Da! - Aide! zicemam'mare, Ne-aisperiat. ie$iodata! - Nu pot! zbiafi Goedinauntru. - De ce!... te doare la ininra?
- Nu! nu pot... pe dinafari. - E incuiatl zice mam'mare, vrnnd si deschidA - Nu pot deschide! zbiafi, Goe disperat. - Vai de mine! ii vine rtru baiatului inauntru! in sfirgit, iacifih conductorul cu biletul: primegteparalele gi libereazf,pe captiv, pe care toate trei cocoaneleil slrut?i dulce, ca gi cum l-ar revedeadupi o indelungatAabsenta.$i mam'mare se hotar[gte si steain coridor, pe un geamantan sfrAin, str ptrzeasci pe Goe, si nu se mai intdmple ceva puigorului. Puisorul vede o linie de metal in coltul coridorului, care are la capitul de sus o masina cu mdner. Se suie-n picioare pe geamantan,pune m0na pe mAnerul masinii gi incepe s[-1 trag[. - $ezi binigor, puiule! sa nu strici ceva! zice mam'mare. Trenul igi urmeaz4drumul de la Perigcaffe Buftea cu mare vitezb. Dar pe la mijlocul kilometrului24, deodatl se audeun guier,apoi semnalul de alarmi, trei fluiere scurte, $i trenul se opregtepe loc, producAndo zguduiturf, puternica ,,Cee? ce e?..." Tofi pasageriisarinspaimintati la ferestre,la ugi, pe sciri... - Goe! Puisorule!Goe! strigatanti Mita gi serepedeafaradin compartiment. Goe estein coridor... De ce s-a oprit trenul? Cineva, nu se stie din ce vagon, a ffas semnalul de alarma. Din ce vagon?...Asta e ugor de constatat;mani'.'elasemnaluluinu se poate trage decAt rupdndu-seafa innodata gi cu nodul plumbuit. Personalultrenului umbla fbrfota examin0ndroatele tamponatecu toati presiunea,a$ade tamponateca-i trebuie vreo zeceminute mecanicului sa-siincarce iar pompa de aer comprimat 9i sa poata urni ffenul din loc. in toata vremea asta,conductorii si'seful trenului semnalelorde alarmi. alergartrdin vagon in vagon gi cerceteazi aparatele plumbului Si ristumati poate ghici vagon a(a ce era rupta in Cine nanivela? Ciudat! Tocmai in vagonul de unde zburasemai adineauri paliria marinerului! Cine? Cine a ffas manivela?Mam'mare doarme in fundul cupeului cu puigorul in brate. Nu se poate lti cine a tras manivela. Trenul se porne$tein sfir$it, gi ajunge in Bucure$ti cu o intdrziere de citeva nrinute.Toatalumea coboarf,.Mam'mare agezl frumos beretul lui Goe, il scuipa il intreabadaci-l mai doarenasul gi-l sarutadulce. re puigor si nu-l deoache, Apoi cocoanelese suie cu puigorul tn trasura$i pornescin orag. - La bulivar, birjar! La bulivar!...
-

20r

Bar$r^ Aufica

Stefavl.e.s,c.t' DZla';,.av..e*,

O viz, ca prin vis. O v\z limpede,a$acum era.Nalti, usctrfivl, cu plrul alb Si cret, cu ochii ctrprui,cu gura strinstr gi cu buzade suscrestatf, tn dintr depieptene, de la nasln jos. poarta,ii strream Cum deschidea inainte. Ea blga binisorm6nain sdngi-mi zicea: - Ghici... - Alune! - Nu. - Stafide! - Nu. - Niut! - Nu. - TufiAdulce! - Nu. PAni nu ghiceam, nu scotea mAna din sfui.$itotdeauna s0nulei eraplin. ii sarutam mflna. pe frunte. Ea-mi da pArul ln susSiml sAruta Ne duceamla umbra dudului din fundul grldinii. Ea igi infigeafurcacu caieruldein in briu 9iincepea strfiagl $i si rtrsuceascf, un fir lung 9i subtire.Eu mi culcampe spate si llsam alenecapulin poalaei. Fusul lmi sf0rdiape la urechi.M[ uitam la cer,prinfre frunzeledudului. De susmi sepf,reaci se scuturtro ploaie albastrl. - Ei, ce mai vrei? imi ziceabunica. Surisul ei m[ gidila ln cregtetulcapului. - Si spui... basmul. $i niciodati nu isprf,vea Glasul ei dulce mf, legdna;genelemi se prindeaugi adormeam; un6ori tresiream$i o intrebamcdteceva;eaincepea strspuie,gi eu visaminainte. A fost un odatl impf,rat mare, mare... -

a
- CAt de mare? - Mare de tot. $i-gi iubeaimparateasa ca pe ochii din cap.Dar copii n-aveau. copii... !i Lipareariu cf, nu aveau - Bunico, e riu si nu ai coPii? - FireStecd e riu. Casaomului fara copii e castrpustie. - Bunico, dar eu n-am copii 5i nu-mi pareriu. plrul cartontat in doui Si ma siruta in Ea lasa fusul, rddea,imi desfacea r13stetul capului. Eu miluam Cdteo frunzdse desprindeadin ramuri si cidea legandndu-se. :u ochii dupa ea $i ziceam: - Spune,bunico, spune. - $i aga,ii plrea grozav de rtru cf, nu aveaucopii. $i... nu mai putea de :arere de riu ca nu are copii... Intr-o zi veni la el un moSbtrtrin, batrAn,c6-$i ce era. $i era mic, mic de tot... :arabarbape jos de batran $i de coco$at - CAt era de mic? - Poatesi fi fost, a$a,cam ca tine. - Va si zici, nu era tnic, mic de tot... - Era mic, da' nu a$amic de tot. $i cum veni ii zise: ,,Miria ta, ai doi meri n gridinf,, unul linga alrul, ca nu gtii cate sunt ramurile unuia gi care sunt ale alruia; Si cflnd infloresc, nu Stii care sunt florile unuia gi care sunt ale altuia; $ aStidoi meri infrunzesc, infloresc, se scuturtr$i mere nu fag. Maria ta, sa $di ca cind or lega rod isti doi meri, impirf,teasao si rimdie grea gi o strnascf, "runci rln cocon cu totul $i cu toful de aur." Piticul se duse 9i impiratul alergtr in gradina $i ciuti, ciuti pestetot locul, pAnddetepestetri doi meri. Merii se scudar rod nu legasertr. :uraseri de flori, ci sub ei parci ninsese, - De ce nu legaurod, bunico? - $tiu eu?... Dumnezeu 5tie... bine in poala bunicii... o adiere incetinicl imi cald... aga de Era aga de r;c-ore3 fruntea... norii albi, alunecdnd pe cerul albastru, mi ame[eau... :chideam ochii. Ea spunea,spuneainainte, smulgnndrepede$i u$urel firul lung din caierul -: in. - $i se gAndi lmparatul ce si faci, ce sa dreagl ca merii s[ faci mere. Unii :- sfatuiauca si-i ude mereu; Si i-a udat mereu; altii ziceau str le dea mai mult ..rare;9i imparatul atitiat toti pomii de jur imprejur. $i merii lnfloreau ln fitece i:ptamana, gi se scuturau, gi rod nu legau. intr-o zi veni la imparat o babi :.rrdna, bAtrani Si zbdrcita, ca mine de zbArciti, $i mica, mictr, ca tine de micf,. - Ca mo$u' de mici? - Da, ca mogu'... - Atunci nu era mici de tot... E

- ASa mica de tot nu era. $i zise imparatului: ,,Mf,ria-ta,pdni n-oi mulge un ulcior de lapte delaZdnaFlorilor, ce doarme dincolo de Valea Plnngerii, intr-o cAmpiede mu$etelsi n-oi uda merii cu laptele ei, merii nu leagi rod. Dar sl te plzegti, Maria-ta, ci indatf, ce te-or simti, florile incep sa se mi$te, si se ca doarme mai u$or ca batl si multe se apleaci pe obrajii ei si ea se degteapta; o pastrre;Sivai de cel ce l-o vedea,ctr-l preface,dupi cum o apuca-otoanele,in buruianf, pucioasi or in floare mirositoare, dar d-acolo nu se mai migca..." - Dar ce, ai adormit, flacaul mamei? Trestrream. - A, nu... stiu unde ai rirnas,.. la-a-a...ZAnaFlorilor... Auzisem prin vis. Pleoapele-mi cadeau incdrcate de lene, de somn, de multumire. $i ma simteam usor ca un fulg plutind pe o apa care curge incet, lncetinel, incetigor... $i bunica spunea,spuneainainte, si fusul sfdr-sfdrpe la urechi, ca un bonca dar, acele cintece din buruienile in care adormisemde atdteaori. - $i imparatul a incalecatpe calul cel mai bun... - Cel mai bun... ingAnameu de fricf, ca si nu mi fure somnul. - ... $-aluat o desagi cu merindegi a plecaaat... - ... g-aplecaaat... - $i s-a dus, s-a dus, s-a dus... - ... s-adus, s-a dus... - PenAa dat de o pddure mare gi intunecoasA... -... tntunecoasf,... - ... de nu se vedeaprin ea. $i acolo gi-a legat calul d-un stejarbitrAn, 9-a pus dtrsagele cdpltAi si a inchis ochii ca sa se odihneasci. $i... pasamitepadurea cdnta gi vorbea, ci era fermecati. $i... cum ii aducea$oaptede departe,de pe unde ea eraca un fum, imparatul adormi, $i dormi, si dormi... bunica ispravisg caierul. Cfind m-am de$teptat, Dar basmul? Cu capul in poala bunichii niciodati n-am putut ascultaun basm intreg. Avea o poal[ fermecattr,gi un glas $i un fus cari mi furau pe nesimtite si adormeam fericit sub privirile si zimbetul ei.

- ?M

Cdlin

6.rqia, lworul fermecaL

' '

Cici demult, pe cdnd f6ceaplopul pere gi rachita micaunele,trlia undeva la poalele muntilor, la o riscruce de drumuri, un potcovar vestit, care potcovea caii lui Flt-Frumos. Trebuie si Stiti c6 nu cu una cu doui se potcovesc caii nici unu' nlzdrivani; de aceea,cntriucenici veneau la el si invete megtegugul, nu rf,minea mai mult de o zi. Nu gtiu cum se ficu, dar odati se nimeri str vinf, la ucenicie un baiat tndrlznet gi priceput, care lnvita megtegugulintr-un ceas gi dupi aceea el singur, lntr-o zi, potcovi o herghelie de cai! [...] Megterul se bucura de ucenic, il indragi ca pe copilul siu. O singura slabiciune avea bliatul: povegtile. Dactr vreun ctrlitor incepea o poveste, apoi ucenicul se a$ezape o buturugi, igi proptea t6mplele in palme, se uita in ochii drumefului fdra si clipeasci, fara sa scoata o vorbi, fara sa-i pese ca ffece vremea. $i potcoavelese topeau in foc, focul se stingea,se lisa noapteasi calul nepotcovit rAmdnea inr-o seari, aproape cle asfintitul soarelui, pe cdnd megterul se afla la un iarmaroc lndepartat,dupi porcoavede aur 9i argint, sosi o tipturi ciudati, de pe alta in grai omenesc. lume parcf,,gi care,spremirareabiiatuiui, incepusi vorbeasca pe meqterul? aici. Unde-i n-am mai dat - Ehei, de mult - Nu-i acasi. Dar ce ai cu el? cu caii, Pe bf,iat, cdt pe ce si-l pufrreasci rAsul.Nu aveanici o asemtrnare picioare cu pricepu ci slutenia aceeaburduhanoasi, era istet, darcum ucenicul lungi gi subtiri ca ata, nu putea fi dec6t puricele ndzdrivan despre care li pomeniseintr-una din zile megterul slu. - Nu cumva egti puricele nizdrivan? - Da, eu sunt. - Purice n-am potcovit inca, dar cred cf, nu-i chiar agade greu... - Dar nici ugor. Fiecare potcoava ffebuie si aibi noutrzeci$i nouf, ocale de fier. Numai agaml simt u$or gi pot zbura in slava cerului ca sl aduc povegti. Cdnd auzi ucenicul despre ce-i vorba, facu ochii mari gi un gdnd nistrugnic li veni ln minte. - Fii fara grijl, te potcovescindata. AFF focul, umflA foalele, care prinseri sa se vaite Si si sufle in clrbuni. Pe dattr vatra se lumina de jiratic, iar fierul se inro$i. Apuca apoi ciocanul gi

E
EF*.ff_--

lncepu sf, battr zdravan, de se umplu toata potcoviria cu scdntei de aur, spre mirarea puricelui ntrzdrivan. Nu ffecu multa vreme gi prinse a-i potrivi puricelui potcoavele. Dupl fiecare potcoava de nouizeci si noua de ocale, puricele spuneaca se simte din ce in ce mai ugor, gi ci abia a$teapta si poata zbura. Dar baiatul, dupi ce fi batu cea din urma porcoavi, nu-l lntrebl cum se simte, ci dintr-o strriturail incileci cu nidejde. t...] il purti puricele peste ape intinse gi lntunecate, peste muntri prlpastiogi, peste cetati Si imparatii, zburAndln jos, zburdnd in sus, zburdnd ca vdntul, zburind ca gAndul, dinf-o parte in alta a lumii, chipurile si-l sperie pe beiat, ca s4-i treaci pofta de povegti. Ucenicul nu se da batut. - Ori mf, duci s[-mi arlti de unde iei povegtile, ori rf,mdn ctlare pe tine pinl fi s-or toci potcoavelede nori gi vlzduh. [...] S-o fi albit saunu de spumepuricele nizdrivan de at6tazbor prin trtrri, de atAtea slrituri de pe un vdrf de munte pe altul povesteanu spune.Dar, dupl vreme tndelungata, simtind ci puterile li slibesc din ce in ce mai mult Si cf, potcoavelei se tocesc de vlzduhuri, ii spusecu mdhnire bliatului: - Scumpa-i plata potcoavelor mele, dar n-am incotro. Te voi duce acolo unde voie$ti,caci m-ai biruit... $i, incovoindu-gi picioarele subtiri ca ata, siri din vdrful unui munte int-o vale adAnctr, strijuiti de jur imprejur de piscuri semete,acoperitede brazi. Flori de toate culorile erau presirate pe pajigteaverde a vfi, iar miresmele lor scaldauca lntr-un abur copacii drepti ca lumdnirile. Totul in acea vale ptrrea nemigcaf gi floare, $i iarba, 9i ram. StAncilede la poalele munfilor, albe ca omatul 9i btrtute cu piefte scumpe, ptrreau cf, asculta gi ele impreuni cu florile gi copacii un cdntec fermecat, care nu semina cu nici un cintec auzit vreodati. Venea cAntecul din inaltul muntilor, din adAncul pamdntului, din mireasma florilor, din lumina soarelui? Nimeni n-ar fi putut spune. Mai degrabf, era cintecul de bucurie din inima ucenicului, pentru cf, ajunsesetn lumea povegtilor. Poate cd de aceeatoate ln jur strreau cuprinse de vraja cdntarii: Simuntii inalti, si st6ncilealbe, de la poalele lor, si copacii, $i iarba, 9i florile, gi pamentul de sub talpile lui. CAnteculera nespus de frumos 9i parc4nu se mai sfArgea. ValeaPoveStilor. Cdnteculfermecat il lnsofea [...] Uceniculpomi sf,cunoascf, pestetot locul, cdnd vesel ca pdrAul,cdnd duios ca fognetul frunzelor, cAndliniStit ca riddainile 1or.$i tot umbldnd baiatul prin acelelocuri tainice gi necunoscute, se pomeni in fata unui izvor. Dar ce izvor! Avea gipotull cu totul gi cu totul de aur. Pe ucenic il cuprinse o setenemaipomeniti, dar cdnd se apleci sa bea, alta ciud4enie: din gipot nu curgeanici o pictrturade apa-Auzi din el un glas. Se apropiemai mult.
I gipot- api carecurgecu purere.
n

2M

Seteaii pieri indata. Prin qipotul de aur curgeaupovegti 9i legende.Rezematde uvor, prinse si-l asculte.'Glasul fermecatspunealegendeleflorilor, ale pasarilor, rovegtilemunfilor, poveqtilevoinicilor. Glasuleraneobosit.Cum sf6r$ea o poveste, lncepeaalta, gi apoi alta, care de care mai minunat6 gi nemaiauzita. Pe ucenic il jur, cuprinseo vrajir Siuita de sine,uita de tot. Nu vedeanimic in nici cdnd soarele rasareagi apunea,nici c6nd luna cobora in pir6iaul din vale, nici c6nd frunzele ropacilor se scuturau.N-auzeanici guierulcriva{ului pe crestelemuntilor, nu simlea bataia ploilor in obraji,nu-i era nici fcrame, nici sete.Asculta povegtilegi legendele :are se impleteaucu c6ntareaaceeamdriastrd din inima lui. $i cum se sfdrgea o poveste, incepeaalta, Eiel n-aveade unde sa gtieca in jurul izvorului cu gipotulde aur rasareauin fiecare primivari alte flori, ci alti nori se alungaupe sus,ca arborii pe care-ivdzusela inceputdrepfi ca lumAndrile erauaplecali,batranigi scorburogi, si ca alti copaci tineri se ridiqaserf,demult, &"p[ ca lum6nirile, spre piscurile semefe ale muntilor. Glasul fermecatnu ostenea. Cum isprivea o legendi, tncepea alta li pe nici una n-o spuneade doua ori. Izvorul cu gipotul de aur curgeaparca drept in inima ucenicului gi povegtile auzitese a$ezau una pestealta sub fruntea lui, ca intr-o carte.Uceniculnu segAndea decdtlaun singurlucru: si audacAtmaimulte poveEti, cit mai multe, ca apoi si le ducain lume. Glasulpirea fari sf0rsit.De cAte ori a incercat si se ridice, de atnteaori izvorul incepeaalti poveste gi o vrajl nelamuritail finea acolo legatcu frrnii nevazute. intr-o zi se ridicir in picioare 9i voi si plece, dar picioarele fi ramf,sesera nemigcate.Glasul fermecat tocmai incepuse,,Povestea izvorului cu gipotul de aur". Se tezernadin nou s-o asculte.$i din povesteafla el ce trebuie safacapenffu a scapade vraja acelorlocuri, ca si poati ducemai departepoveqtilein lume. Nu :r-rai prinse sa sape,si vada stdfupe gAnduriSi,cu un cosorce*l aveain cingatoare, gipotuiui de aur in trupul pam1ntului.Nimeni nu ne poate spunecdt o adAncimea :1 sipat. Deodati insa glasul fermecatse opri. Se opri qi cdnteculgi ucenicul se :ufunda.inff-un somn adAnc.Cand se trezi, se vazu la margineaunui rdu, intr-un .oc cunoscut,pe unde copiiarise.Fruntea ii era grea Si fierbinte. Se aplecasa ia :D&Si $i-o racoreasci.Pe dat6insi se feri gi scoase un strigatde uimire. iSi vizuse .-iripul in api. Parul ii era alb ca omatul, obrajii zbtrcitt, spinareaincovoiati, :umai ochii ii erau tineri gi Limpezia$acum si-i Stiael. Trecuserf,, se vede, mulfi potcovar. ni fara s[-gi dea searna. isi aduseaminte de megterul Porni si-l caute. in aceardscrucenu mai era nici urmi de potcovirie. intrebape oamenii pe care-i intAlni: - Nu gtii unde s-a mutat potcovarul? - Carepotcovar,mo$ule? - Acela care potcovea caii lui Fit-Frumos... Caii ndzdrivani... - De aqaminune nu se pomenegte prin partile noastre.Dar sa-l intrebam ce cel mai birtrdn om din sat.
-

zul

Omul cel mai bahan din sat a dat din umeri, spundnd cf, multe a vizut $i potcovar aatzittn cei o suti de ani pe care-i duce-n spinare,dar de un asemenea nici pomeneala. S-a mdhnit ucenicul potcovarului ca nu-gi poate afla megterul, dar fiind infelept nu i-a fost greu sf, priceapa ci vremea mAturase de mult cenu$a ff,urarului. in cele din urml pomi prin pra si spuni povegtile pe care le auzise in valea aceea minunati.

I I
I

- 2$

Petre

Jspi,.esc'.^ garea tn bucate

A fost odatf,ca niciodata... A fost odata un imparat. Acest imparat avea ffei fete. Rf,minind viduv, toati dragostealui el si-o arunca asuprafetelor. Ele mf,rindu-se gi vtrzdndsArguinlace puneaparintele lor ca strle creasci de orice riutati Si bdntuieli, se sileau $i ele pre ele, s[ le invete si sa le pazeasca in toati puterea lor ca sl-l factr sa-$i uite mnhnirea ce-l coprinsese penffu moarteamumei lor. intr-una din zile, ce-i vine lmplratului, ci numai intrebl pe fata cea mai mare: - Fata mea, cum mi iubesti tu Pe mine? - Cum si te iubesc; tata?Iaca, eu te iubesc ca mierea, r[spunse ea, dupi ce se gdndi ce lucru poate fi mai dulce pe lume. Atita o taie capul pe d6nsa,atAtavorbi. - Sa-mi trtrie$ti,fata mea; sa-mi facA Dumnezeu parte de tine. $i lntrebAnd9i pe fata ceamijlocie: - Dar tu, cum mi iubesti pe mine, fata mea? - Ca zaharul, tata. Atita o taie 9i pe ddnsacapul si atdtarispunse. - SA-d dea Dumnezeu bine, fata mea. Sa ma bucur de tine. Pasf,mitefetele acesteaerau lingugitoare Si Stiau si-gi arate iubirea citre oarintele lor mai mult decnt o aveau. imparatul se bucurf, cit un lucru mare cAnd auzi de la fetele lui cele mai mari cdt il iubesc. El socoti ci altfel de iubire nu poate strfie decdtcea dulce ca mierea si ca zaharul. $i uitAndu-sesi la fata ceamai mici, ce sta mai deopartegi cu sfialtr, o intrebi gi pe dansa: - Cum mi iubeStitu, fata mea? - Ca sarea in bucate, tattr! rispunse $i ea cu fata senina, zdmbind cu dragostefiasca 9i lisindu-si ochii in jos, de rugine ctr vorbi gi ea. Ea se ru$ina, biet, vazdnd ctr tatl-stru o bagase9i pe ea in seami, ca o mai mici ce era. CAndauzird surorile ei rf,spunsulce dete ea tatalui 1or,pufnirl de rns si-si Iar tattrl lor se incrunti 9i, plin de supdrare,zise: intoarseri fetele de citre dAnsa.

- Ia f[-te mai incoa,nesocotito,si ne infelegemla cuvinte! N-auzigi tu pe surorile tale cele mai mari cu ce fel de dragostemf, iubesc ele? Cum de nu te-ai luat dupa dAnsele ca si-mi spui cdta dragostedulce ai Si tu catre tatal tiu? Pentru asta oare mA ffudesc eu ca si vi cresc Ai si vi dau invifatura cum altele sa nu fie in lume ca voi? Sa te duci de la mine cu sareata cu tot! Cand auzi fata cea mai mici a imparatului urgia tatalui sau, ce cidea pe capul ei, intra in fundul pamdntului de m6hnire caci se suparasetati-siu gi, incumat6ndu-se, zise: - Sa ma ierfi, tatf,, ca eu n-am vrut si te supar.Eu am socotit cn mintea mea ci dragosteace am catre tine este, daci nu mai presus decAt a surorilor mele, dar nici mai prejos decdt mierea si zahlruI. - Auzi, auzr,o intrerupsetatl-sau; Si mai ai obraz si te atingi de surorile tale cele mai mari? S[ te duci de la mine, fati neruginati,ce egti, si nu-[i mai auz de nume! ii inchise gura gi o llsi plAngdnd. Surorile vrura si o mnngdie, dar cu niqte cuvinte atingatoare, care fi ficeau mai mult riu decdt bine. Fata cea mai mici a impiratului, dacd vhzu cir nici surorile nu o crufi, igi pusenldejdea in Dumnezeugi se hotari si plece unde mila Domnului o va duce. isi lua deci din casa parinteascf,un rdnd de haine proasre 9i vechi gi pribegi din sat in sat, pf,na la curtea unui alt imparat. Ajungdnd acolo, stitu la poartd. Chelareasa o vizu Si dacl veni la dAnsao intreba ce vrea: ea rispunse ci este o fattr siraca Si fari de parinli, gi ar vrea si se bage la stipAn, dac[ ar gasi vreun loc.

Tocmai atunci iesise ajutoareachelareseisi ar fi voit sa bage pe alta. Se uiti la ddnsachelireasa, cu ochi pltrunzatori, gi i se paru a fi buna si o ia pe d6.nsa in slujba. Fata de imparat mai fu intrebati ci ce simbrie cere gi ea rispunse ci nu cere nici o simbrie, firi dec6t si slujeasci o bucattrde vreme Si dac[ slujba ei va fi vrednictr de vreo simbrie, sf,-i dea at6t cdt va face. Chelireasa sebucurl vtrzdnd-oca rlspunde agade cuminte si o lui si-i fie ajutoare.ii spusece are sa factr si li dete pe mdnl un vraf de chei din mai multe ce avea. Fata era cuminte gi degteapti. Ea incepu sf, deretice prin cimara gi pnn tiulapurile de la care avea cheile gi s[ puie fiecare lucrugor la rOnduialalui. $i fiindca fi prindea mdna la frimdntat, la fiertul dulcelilor si la alte bun6titi de mAncarece se afli prin cimarile lmparatilor, in grija ei furi lasate ninurile cu{ii. $i cum oile n-ar fi Stiut sf, faci toate astea?MA rog, fati de mparat nu era? $i nu se ivi o cArteald din partea niminui, cici ea toate tainurile le imparteacu cumptrni si cu dreptate,de nu-i gf,seanimeni nici o pirtinire. Unde sf, stea ea la vorba desartl cu oamenii gi cu femeile cu4ii, sau cu sueinii carii veneau?Unde str iasi din gura ei vreo vorba fari cumpat, ori si vorbi, cf, se rugina gi glsea ea cuvinte destul a-rculte de la cineva vreo asemenea ie cuviincioase cu care si inchizl gi gura cea mai farfara. Ea nu sta la taifas cu slugile ori cu slujnicile cu{ii, ci, cind igi gaseacite :rifica vreme de repaos,citea pe carte. Toti cu totul aveau sfiala de dAnsaSi nu-i gisea nimeni vreo fapta care si le dea dreptul a-i atilma vreun ponos de coadtr. Vestea despre vrednicia gi smerenia ajutoarei de chelareasi ajunse :umaidecit $i la urechile impf,ritesei. Ea dori s-o vazd. Iaril daci sq infafl$a ,nnparitesei, fata de imptrrat $tiu si se arate$i strvorbeasci din inimA curati, firi :refacatorie si far4 multa hdrlzneall. Imparateasaprinse a o lndrigi. Ea banui c[ ajutoarea de chelareasanu :oate si fie de neam prost. pe chelaresei, lui pe fat6, ajutoarea t...] Si a$acum vi spusei,lmpirtrteasa iinga dinsa. Unde se ducea impiriteasa, mergea si ea; c6nd se punea impariteasa la iucru, lucra gi ea. Apoi, lucrul ce iegeadin mAnaei era margaritar, nu altceva. Din toate, din toate, cuvintele cele intelepte ce iegeau din gura ei plicuri impardteseimai mult decdt orice. Ce s[ intindem vorbi multA? Ajunsese sa fie ca pe copiiul ei. redesplrtritl de implrtrteasa.O iubea impf,r4teasa

zLL

Se mira gi imptrratulde atdtaalipire a lmpf,ritesei ctrtre aceasta fatl. gi Acestimparataveaun fecior singurla plrinfi. Tati-siu mum[-sa seuitau la dtnsul ca la soare.Nu mai puteaude dragullui. implratul la un rtrzboi,lutr si pe fiul slu cu ddnsul,ca sAse $i mergdnd deprinzlcu aler6zboaielor. Acolo, nu gtiucum seff,cu,nu gtiucum sedrese, ci numaice il adusera acasa ri.nit. Nu mai gtiace str-ifac6ca str-l S[ fi vlzut acumpe ml-sajlliri 9i pldnsete. vindecemai cur6nd.Noptile le ftrceazile priveghindu-lla boall. Iari dactro pusepe fataei din ajunse oboseala de nu mai puteastain picioare,lmpf,rf,teasa gi castr, ca pe un om de credinp, si ingrijeasctr de dinsul, apoi,cdnduna,cind alta,eraunelipsitede ldngapatul ranitului. Cuvintelecele blAnde9i inlelepteale fetei, mingAierileei cele dulci Si neprefacute,smereniaei degteptara ln inima bolnavului o simtire ce nu o pAna avusese atunci;iar mai mult decit toate,cum gtiaea si umble de binisor cind ii primenea ranele,facupe fiul de impf,ratstro iubeascica pe o sortr, cici pareci-i alinadurerilec6ndpuneaeamAna pe rinile lui. inn-un dupf,-prdnz, dupf,ceseficusemaibine,cind stadevorbacu m[-sa, el ii zise: - $tii ce, mamtr, mie mi-ar fi voia si mtrinsor. - Bine, maicutf,, bine. Mai bine de tanar,decAtsaintri in valurile lumii. Si-ti cautemaicao fatl bunl de imptrrat, $i de neam,9i de ffeabf,. - Ea e gf,sia,mami. - $i cine este? O $tiueu? - Sa nu te superimami, daci ti-oi spune. Mie mi-a rtrmasinima la fata mamf,, cape sufletulmeu.Din cite fetedeimpArafi dumitaledin casa. O iubesc, plicut ca ddnsa. am vizut, nici una nu mi-a Ea mi-a robit inima. Side domni oarecum,cdrmi ea; dar nu fu cu putinfd si Se lmpotrivi impf,rf,teasa pornireafiului ei de la aceasttr lntoarctr insuritoare. gi Dactrvi.eu vtrzuci altfelnu sepoate,gi ci fatace-gialese fiul ei sf,o ia gi mai presusde toateeste cu buni judecattr, de nevasti estecuminte,blAndf,, gi pe smeritf,, cinstitaSivrednicf,, selnvoi Siddnsa. Rf,mase acumstrinduplece impiratul, tatil baiatului,ca strprimeasclsi ddnsulalegerea fiului lor. Pentru aceasta nu fu maregreutate;cf,ci at6tmuma,cdt Si fiul cf,eurf,cu pe rugtrciune lf,udarl fati cum gtiurtr ei mai bine. si pe fiul 1or. Logodiri deci imptrratul si lmptrrf,teasa fiului deimpdratserugf, ' Candincepuri a facepoftirilelanuntl, logodnica gi pe ptirnnntul pofteasci impiratul cutare, pe tatil ei cu cerul,cu ca la nunti si cuivaci estefata aceluiimpirat. adici; seferi insf,d-a spune Socrii primirAsa-ifacavoia gi poftiri la nuntf,9i pe acellmptrrat.
-

2r2

l-

in ziua cununiilor venirA toti musafirii la nunti. Se lncepuri veseliile si linura toath zita, ca la imparati, de! ce s[ zici? Searase intinse o masi de-aleaimparategtile,cu fel de fel de mdncdruri, de baumri, de plicinte $i de alte bunatiti, de si-ti lingi 9i degetelecAnd le vei mAnca. Mireasa poruncise bucatarilor ce bucate strgiteascf,. Ea insi cu mdna ei gati deoparte toate acele feluri pentru un musafir. Apoi dete porunca unei slugi credincioase ca s[ bage bine de seam4 ca aducflndia masa bucatele gltite de ddnsa, str le puie dinaintea imptrratului poftit dupa rugiciunea ei. Dartr si ingrijeasci strnu le puie dinainteaaltcuiva, ca e primejdie de moarte. Sluga cea credincioasaficu intocmai precum i se poruncise. Dupi ce se a$ezari toti poftitii la masi, incepuraa mnnca gi a se veseli cdt fu se poate spune. imparatul cel poftit, adectrtatal miresei, mAncagi nu prea. inca de cdnd venise, el se tot uita la mireasf,gi pare ca-i ziceainima ceva, Ceranu-i venea sd cr.eazd, ochilor. Pasamiteel igi semuiacopila, 9i neputAndu-sida seami de cum ajunsese ea si se mirite dupa un fecior de imparat, nu cutezi sir zi.citnimtrnui nimic. Yezi ch trudele gi necazurile ce suferisebiata fatf, o schimbaserf,de cum o Stiatata-sau. de pofta cu care mAncaumesenii, ar fi voit si dAnsulsa $i, indemnAndu-se nanAnce gi si se veseleasci; dara dupf, ce gusta o dati sau de doui ori din oucate,se opri. Sluga care ii aduceabucatelele ridica intregi, neatinse. Se mira acestimpirat cum de toti mesenii mlndnci cu pofta nigte bucate ;are penffu ddnsul n-aveaunici un gust. Se incumesesi intreba pe vecinul din dreapta.Acesta ii rispunse ci astfel ie bucate bune n-a mAncat de nu tine minte. Gusti gi lmprlratul din talerul '. ecinului, gi vazu cd bucatelesunt bune. Asemeneaficu si la vecinul din stAnga. ii lasa gura apf, dupa bucatelecele bune ce gustasede la vecini; foamea ii Ja zor si imbuce si el; dari cine putea strminince bucatelecare i le aducealui? Rabd[ ce rabdi; de rusine lua el cdteodati Si din bucatelece i se aduceau, !'a sa nu se facf, de r0s intre meseni, dar lncolo nimic. in cele din urmf,, nu se nai putu opri, ci, ridicdndu-se i:n sus, zise cu glas mare: - Bine, impdrate,m-ai chematla nunta fiului tiu ca s[-ti bati joc de mine? - Vai de mine, m1ria-ta! cum se poate str-ti treaca prin gAnd una ca :"-easta? Dupa cum vede toata adunarea,te cinstesc Ai pe dumneataca pe tofi ,'eilalti imparafi, fara deosebire. - Ba si mi ierfi, imptrrate, bucatele tufuror mesenilor sunt bune de mincat. numai ale mele nu. 2t3

Se facu foc de supirare imparatul socru gi porunci ca numaidecAtsa vie bucitarii si-Si dea seami de ceeace au ficut, 9i vinovafii sa se dea morfii. $ti1i ce era? Iaca mireasa g4tise toate bucatele pentru tati-siu fara sare, ci numai cu miere gi cu zahar. Chiar samita de dinaintea lui era plina cu zahar pisat, gi degeabalua bietul imptuat cu cutitul din sarnita ce credeael ci este cu sare $i punea in bucate, ele, in loc si se facdrmai bune de m0ncare, se faceau 6i mai dulci de pe cdt erau, gi mai citrinite. Atunci se ridici mireasain sus si zise imparatului socru: - Eu am gitit bucatele pentru imparatul ce s-a supi,rat, Si iati pentru ce am fd:cut-o: Acest imparat estehta-meu. Noi eram trei surori in casapirinteasca. Tata ne-a inffebat intr-o zi cum il iubim noi. Surorile mele cele mai mari, una ii rispunse ctr il iubegteca mierea, alta ca zahtuul Eu il zisei ca il iubesc ca sarea Tata in bucate.Aga am socotit eu cii nu se poate mai multa iubire decAtaceasta. nu m-a piei lisat pe gonit cas6,. Dumnezeu si mine m-a din s-a suparat $i, prin $i muncf,, cinste Si himicie am ajuns unde mi vedefi. Acum am vrut sd dovedesc tatei ci farAmiere SitarAzaharpoateomul si ffaiasci, dar fdra sarenu, d-aiai-am gatit bucatele fara sare. Judecati dumneavoastri cu minte imparateasci cine a avut dreptate. Tofi mesenii intr-o giasuire gasira cu cale ci pe nedrept a fost fata gonita din casaparinteascl. Atunci tatil fetei marturisi ci n-a Stiutsa prefuiascaduhul fetei saie si si-a cerut ieftaciune. mAnagi a cerut si dansaiertaciunedacafapta ei l-a Fata, $i ea,i-a sArutat suparat. de se dusevesteain lume. $i se puserape o veseliegi pe o petrecere veselea, dar socrul gtiu ca se veselea gi se Tatal fetei se veselea,nu se mdndreaca a dobAndit o a$anurori, si de viti buni, si inteleapti, qi harnica. Eram Si eu la nunti impreuni cu chelegulila care se tupileaza printre d-voastrf,, cinstiti boieri. Multe ciolane, doamne, mai cizurd de la aceamasx, gi, care cum cidea, tot ln capul chelului le da. $i incalecaip-o $ea,gi v-o spuseid-voastrf,a$a. $i incllecai p-o lingurtr scurti, sd triiasci cine asculta. $i mai tncilecai p-un fus, sa triiasca gi cel ce-a spus.

ru

2t4 E

A!-xandnv.

Mift^ra
Ydcald *i Tfinolalrt

Ptrcali Si T0ndal[ au mers mpreunf,prin lume o bunl bucatd de rmp. $i, iaclttr, inff-o noapte, dupace srabatusertr un drum plin de hfirtoape, pe cAnd erau sfirgifi de obosealtr, au ejuns intr-un sat. in sat, oamenii se .-ulcasertr. Nici o luminiF nu mai =clipea pe la feresfie. - Am ajuns prea tArziu! s-a oprit loculuiPlcali. - Ca sf, mai supf,rim pe cinevala ceasulacestaar lnsemnasi ne facem un mare p6cat, Si-a dat cu ptrrerea Tandale. - Mai bine stii ce mf, gdndesc? Sa dormimin bisericl. - Asa e. Bine zici. Tot nu e nimeniacolo,acum, in miezulnoplii. - Ne odihnimpe cinste,pe una dinte rogojiniledin biserica. - $i, dis-de-dimineatl, pomim mai departe. - Dar unde-ofi biserica? - Uite-o pe culmeadealului,chiarlinga cimitir... - Si nu-i trezimpe morti! - Sanu-i trezimpe oameni, c-or fi truditi de munci. ca nigteumbre,pe deal.Ajung in cimitir strabatpe ' $i urci ei, am6ndoi, o potectr, printre morminte,dar cdnd sf, pigeasca in bisericl, risuni o voce groas6: - sa irnpatim sacul cu galbeni in zece! vocea venea, neindoios, dinluntru. - Dec, tu ce zici, Pf,calf,, ce-ofi? $u$ote$te, mirat, TandalA. - Zic cf, sepefieceaici un lucru tareciudat. - Sf,ne dim mai aproape gi s-ascultam temeinic. S-apropieei ugor si, tn lumina ferittr sub oboroc a unei pnn crlpf,turaugii, zirescmai mulli barbati.Unul din ei rostea: - De ce si-mplrtim galbenii-nzece,cind noi toti suntem noua?

voceagroasi,insf,cum careavea iar acela noui, e drept,glf,suia Suntem bandeii secuvinnu una,ci doutr legeala noi 6lharii, capitanului esteindeobgte perfi din prada! P[cal[. Au strvflrgit un jaf Si-Si lmpart - I-o bandi de tllhari! mai gopteqte cu ceadin tArg... nu sbpreapotrivegte galbenii. de-acasi Numai ci socoteala $i il invata,indatl, pe Tdndall ce trebuiesf,factr.$i fiindcAin dnda,sub doutr9i se invelescin ele. mastr, se aflaunigtegiulgiuri, igi iau de-acolo glasul infundat, incepe strrosteascA: cu Pe urml, T'Andala, -'De ce iesirlti, mii, voi, mo4ii, din morminte? fel de infundat,cf, noi, cit - Pai, cum sf,nu iesim?ii rispunsePtrcala,la am trtrit, am fost lipsili de bunitltile lumii. $i-acu am auzit, ne-a spusun nistetAlharistipdnipe-unsacde galbenijefuifi de ctrs-argasiin biserica spiridug, la oameni... galben? - $i voi ce doriti? C0te-un galben.$i pe cei nouf,hoti am pofti - Da, dorim fiecaredin noi c0te-un cu tardni devii, ca si se-nvete minte si si-i avemalaturiin morminte,acoperili pe nimeni. nu mai jefuiasca cdnda inceputsAglisuiascl Tindala, impietriseri. Talharii din biserica, pe holi ar pofti si-i aductr Dar cind l-au auzit 9i pe Picalf, ci ei, cei raposatri, de vii, au inceputsi fipe: aliturea,in morminte,gi si-i ingroape nipustitpe - S-aisprivit cu noi! Peundesafugim?$i caremai decile s-au picior in spate, le dacdte-un ca si-i ajutesl Tandala, la iesire, ugadin dosulcareia pe povimig mai lesne... sepravileascf, C0ndau rimas numai ei singuri,Picall si Tdndalaau intrat in bisericf,, rizdnd, de se{ineaucu miinile de pdntece. Nistrusnicirtrposati si plini de voie bunf,erau!

l;aLiel *i cei zece feciori

Vai de feciorul care-giizgonegtetaHl din pragul caseisale,ci fapta lui nu poate fi iertata. Un tati avusesezecefeciori. $i-asa cum se ftttampla cdteodatf,,s-a apucat bitrdnul sa-si dea toati avereacelor zececopii. A impAdiro ?npfii drepte. - O sa min6nc la unul, m-oi odihni la altul... Ci sunt copiii mei! gindea bitrAnul. Putini vreme dupi asta,pleca la fiul siu cel mare. - Voi sta la el la masi! isi zicea tatal. 2L6

Dar buna prevedere il face sa-si ia cu el bucate ce mai avea prin casa: pita 9i vin. ;uFna brdnz6,, Baiatul cel mai mare st[tea la masi cu sotia gi copii. CAnd vede prin fectr vine tati"l, incepe si ascundi sub pat sffAchinileSi oalele cu m6ncare. --esra - Ce str-i mai dlm si lui? zice $i soata.N-avem destul copiii noqtri, ca sf,-i :rinim? lnni bitrdnul in castr. - Ei, ce mai faceti? fr intreba. Ad stat la masa? - Am stat! rispunde iute feciorulcel mai mare. - Plcat - mai glasuiegtebatrdnul - vi adusesemaicea in traista nigte :*rmieni de leac. Cautain grabl nora in traista si afla inf,untru bt6nza, pita 5i vinul. - $i-acuma plec - a spusbaftanul - mdncati voi singuri ce-am adus.'. Vizuse, pf,strmite,cum se ingramldeau pisicile si cninii pe sub pat, ca si r-in6nce mincarea ce fuseseascunsf,acolo. Plecf,.Se dusela feciorul cel de-al doilea si-i ceru un loc sa se odihneascd. Feciorul prinde si se pldngl ci are oaspefi $i n-are loc in castr.$i-l duce :e batrAnin grajd, ii di o pitura numai zdrente Si ii ariti o grimadi de fdn, lcindu-i si se culce acolo. Bltrinul rupe patura in doui, gi jumitate o da inapoi feciorului. - De ce o rupi in doui? se mira feciorul. - Penffu cf, jumatate vreau s-o dai feciorilor tii, s-o pistreze $i sa ti-o dea :: cAndvei fi larindul tau girbov si le vei cere adipost! a glisuit cu amiriciune :logneagul. Feciorul insf, n-a inteles inlelepciunea batrineasci. L-a lasat singur pe -.i41 struin grajd 9i a plecat sa se desfetecu oaspefiipe care-i aveain casi. in celelalte zile a pomit iar batrlnul la drum. A mers la fiecare dintre ::ciorii sAi. $i fiind acuma sf,rac,nici unul nu-l biga in seama. Care n-avea :,ucate!... Caren-avealoc!... Care,cx areoaspefi!... $i tot aga... feciori, dar zecefeciori zece ,,Ei, iaciti - $i-a zis bitrdnul un tata a finut :u pot s[ sprijine un tati. Dar lasi, vor inlelege ei odatirpurtareace se cuvenea :-o aibf,!" Nu s-a mai dus pe urml la nici unul dintre feciori' V[zfuid feciorii ci nu mai vine tatil, au gindit c-a murit, 9i au trimis o sl vadl Si s[ iscodeasctr. -rlug6 Blftinul a vizut ci vine sluga. A umplut un urcior cu pietricele li a inceput s[-1 zdrangi,ne,str sunepietricelele si a rostit ca pentru sine: - Dragii mei gilbinagi, ce bine ca v-am pasffat... Voi n-o si fiti decit ai acelui fecior ce m-o iubi si m-o griji mai bine! 2L7

pe feciori cf, tatf,lmai areun urcior cu indatasf,vesteasci Slugaa alergat galbenigi cf, a hotirdt si deaurciorul aceluiadintre feciori careil va iubi si-l va ingriji mai bine. Strfi vlzut cum alergaufeciorii $i nurorile cu pruncii dupf,ele: - Ttrtucf,... Vin-la mine! - Ba la mine... - Noi te iubim mai mult! - Ba noi... ii apucase dragostea de tata. si stea, la caresl mindnce. caresf,-lingrijeascl,la caxe S-auluat la sfadf,, - Bun! a rostit ban6nul.Vf,d eu cf, mi iubiti cu tofii. Voi stape rind la cu adevlrat.Urciorul ll voi fiecareo strpttrm6ni. $i voi vedeaeu cinemtriube$te loc Atiutnumaidemine.$i numaidupi moartevetriaflaundee. ingropa?ntr-un vroia fiecare l-au ingrijit pdnala moarte; L-au luat feciorii, l-au mAngdiat, bafrdnul a lisat o scrisoare la notar. sl-i aratecit il iubeste. Cdnda inchisochii, unde ascuns urciorul. ea spunea a $i-n urciorul. Feciorii au alergat9i au dezgropat pietricele. in urcior nu eraudecdt le povestea in ravagul acesta de-a-fir-a-ptrr ce $i Iar al[turi de el, un rdvag. cum ftrcuse. pe careo flptuiserf,. Abia atunci au intelesfeciorii gregeala ce le fusetatf,... Abia atunciau intelesmihnireadin inima aceluia

2t8

Joan

Slqwici ?Vaima zmeilor

Iari el? Ce nu face omul de dragul copiilor sai?! - Lasi, ca di Dumnezeu!rf,spunse el. Cl :. nu ai tii sunt, ci ai lui, ca fapturi ome- y' -3 sunt, -:=-ica si daci-ti di dregitorial de ::::jtre, te gi ajuti s-o porfi. - Ti-o fi dand, daci miSti Si tu! -:-:runse ea, gi de aici inainte nu mai era :a.-n casalor. El una, ea alta,el da, ea ::'lchea[i, pdni ce el, nemaiputAndsi --:'ie guranevestei,gi-aluat lumea-ncap -' :lecat sf, strdngi cumva, de undeva,
}

.: : pentru lui de copii. spuzaz

A tot umblat el a$adin om in om firi de nici o *-.:e. dar degeabavorbea desprecopiii lui. ..Mare lucru! - ziceaunul. Parcacopii nu mai au $i altii?!" ..De ce ti i-ai ficut, dacdnu e$ti volnic3 sA-itii?" zicea aJnl. ..in lumea asta n-o si fac eu nici o treabi", zise dar, gi trecu pe celalalt
--:11.

Aici a intrat inn-un codru des gi tot s-a dus - asaducdndu-se- pdni ce a - ,.: ie o casi cu multe marafeturi4. Aici era cuibul zmeilor. )i-a gisit acasi decit pe Mama Zmeilon - Buna ziua, mamd, ii zise el. Ea dete ursuzi din cap. - Dar tu cine eSti Si ce caufi p-aici? il intreba zgripfuroaica. - Eu? rispunse el ca un om cu socoteali. Eu sunt tata lor gi caut vreo
i-- lA.

-Tata lor?! iSi zise Mama Zmeilor.

; :::-:atorie = (aici) cu sensul de rol. : ::ra = multimea. : ::.ic = in stare,capabil. 3 -.-:ttr = (aici) podoabe,

- 2L9

$tia, biata de ea, ci e-n lume Mama Pidurii, e Mama Ielelor, sunt fel de fel de mame, dar tata nu mai pomenise, si se simti riu smeritil cdnd se vazu, a$adeodatf,,ln fata tatf,lui lor - cine or fi ei, aceia. Mai de voie buni, mai de frici, il lua dar pe om slugi pe un an, anul, cu'm se $tie, de trei zile, iar simbria - ziua 9i galeatade gaibeni, dac-o fi si-si poata implini anul. Om sl fii, instr, ca sl implinesti un an in slujba zmeilor. - Uite - ii zise zmeoaica cea barAna celui mai de dai-Doamne dintre feciorii ei - str v[ strAngefitoate puterile, ci ne-a venit tata lor, $i mare urgie o n-o scoatemla captrtcu unul ca el. sa ne-ajungl dac6, - Las' pe mine, mamf, - rispunse zmeul - ci-i viu eu de hac. Nu degeaba m-ai ftrcut zmeu! Ziua intAi, zmeoaical-a trimis sa aduca apl intr-un burduf de bivol, dar bivol, colea, cum sunt cei din lumea zmeilor. El, biet, abia putea sa ducf, burduful gol in spinare: de unde ar fi fost in staresf,-l duca plin?! ,,De! i$i zise. Vad eu ci nici in lumea astanu pofi s-o duci cu adevarul.Ia s-o mai pomim gi pe minciuni." Sosit la puful care era departe-nvale, el i$i scoatecostorul2 de la briu si incepu strrdcdie cu el imprejurul pufului, gi-a rdcdit mereu gi-a-ndeletepdna ce gi a trimis pe cel mai cu fori s-a ficut zgripguoaicei lehamite de atdtaagteptare foi3 dintre feciorii ei sf, vada ce face sluga de nu mai vine cu apa. - Dar tu, mf,i, ce faci aici? inftebh zmeul. - Uite, rispunse omul rdc0ind inainte. Ce si mai pierd vrelnea sco{dnd ap[ din put, ca s-o bag in burduf 9i apoi iar s-o scot dupa ce voi fi sosit cu ea acas6? Am sa iau puful a$acum e in spinare Si-l duc in deal. - Ba sf,nu te puntr picatele si faci aga- raspunsezmeul speriat- ca pu[ul f,stae flcut de bunicul bunicului, si-aici e rostul lui sa fie. - Ferit-a SfAntul! grai omul. Am si-l iau si sa-l duc si sa-l urc in podul casei. Cand ai nevoie de api, ii tragi o gaura in fund, 9i curge de te saturi. - Vai de mine! strigi zmeul, dar ne-neacape to[i! - Nu, starui omul, a$ase face la noi! Cu flecu$tetede acestecum e burduful vostru noi nu ne-ncurctrm. Ba ci da, ba cf, nu, in cele din urma s-au invoit ca zmeul si mai dea o gf,leatf,de galbeni pe deasuprasi sa aiba voia de a scipa pugul ducAndel burduful plin ln spinare.
.. I = (arci)speriata. smeritA : z costor= cutit mic. 3 cel mai cu forfoi = cel mai rau.

- 22fi

- Auzi, mami - ii zise apoi zgripfuroaicei seara,dupa ce omul adormise - era si ne ia puful Si si-l aduca-npodul casei! Pe zgripfuroaictro trecuri fiorii. Ziua a doua l-au trimis ln pidure ca si aducf,lemne, aga,copaci intregi, s::rulgi din ridlcinf Si duSi in spinare cu crici cu tot - cum se face-n lumea :neilor. Iegit in pf,dure, omul incepu s4 se scarpine-ncregtetulcapului. Neam de neamul lui nu mai scosese copaci din radacina. El incepu s-adunecurpanl de prin padure 9i s[ lege cu el copacii unul de
. -,1

- Dar tu ce ai de gind sa faci? intreba zmeul, care dupa cele petrecuteln ;,a trecutf,numai la bine nu se rnai agtepta! - Str vezi - ii rbspunseomul - m-am gdndit sd nu-mi mai pierd timpul nlgdnd copacii unul cdte unul, ci nu sunt buruieni ori d-alde cAnepa;ii leg ;::i de altii si iau pidurea lntreaga $i-o duc acasf,. Zmeul se sperie acum gi mai riu, $i iar unul una, altul alta, pAna ce se :'' oira ca si mai dea zmeul o galeatade galbeni, iar in schimb sa poati duce el : ::acii in spinaregi pidurea si ramdie la locul ei, cum o lisasera tatul qi bunicul Searao trecurl pe zgripfuroaici si mai reci fiori. A sosit, in sfdr$it, $i ziua a ffeia, care e totdeaunacea mai grea, gi-acum : nul nostru inci prin crepetul zorilor a-nceputsa se scarpinein cregtetulcapu. si sAmai si suspinedin cAnd in cdnd. - Acum - grai cel mai tantoSdintre zmei - si ne misurim puterile in buz- SAne misurdrn, rf,spunseomul cu o indrizneala de-ai fi crezut ci viafa .:r toatAgi-a petrecut-o aruncind buzdugane. Erau afara pe prispf doudsprezece buzdugane,care de care mai mare qi -;l greu. El le lul pe rAnd, de la cel mai mic, pe care numai gdf6ind putea si-l :iice, pdnala cel mai mare. - Jucf,relede copii! zise el. Mai mare n-ave[i? - Nu! rtrspunsezmeul pus rau de tot pe g0nduri. Asta a rirnas de la un sramo$ al meu, gi numai putini dintre noi pot si aruncecu el. - Ei, dacf,n-avefi altul, haid' gi cu [sta! grii omul. Ia-l si sa iegim la c6mp. Dupl ce ie$ira la cdmp, zmeul aruncf, buzduganul de se duse pdna-n al cer gi agteptari pestejumf,tate de ceaspdna ce cizu Si inm in pamdnt de-un -ilea s-etde om.
= mllditi lungl 9i subtirea vilei de vie saua alteiplanteagifitoare. ' .urpan(curpen)

221

- Care va sa zictr, atAta e treabape care esti in stares-o faci? ii zise omul. Adi buzduganul!adiogi apoi scuipdndin palme gi suflec0ndu-se. E1n-arunciins[buzduganul,banicinu-lridictrmtrcardelapamdnt,ci rirynase cu picioarele infepenite-npf,mnnt gi cu ochii tinttr la cer. - Ce stai? il intreba zmeul. Aruncl! - Stai bre, si-mi treaci luna din cale, ii rf,spunseomul. Vrei s-o pifesc cu buzduganul stramoguluitiu cum am pitit cu barda bunicului, pe care am aruncat-o in luni g-acoloa gi rimas?...Uiti-te bine c-o vezi! Zmeul se uita in luna gi, viznnd h adevarceva ce semanaa barda, incepu si tremure ca frunza de plop. - Nu cumva si-mi prapadegtibuzduganul, cA,atAta mogteniremai avem qi noi din vremile cele bune, grai ddnsul. - Si n-ai teami - il molcomi omul - ca bag de seamf,. De ce adecazic eu ca nu-l arunc pdni ce nu-mi treceluna din cale?!De! s-ar putea,ce-i drept, si cada-n luna cAnd se intoarce. De astanu rispund - $tii ce! Haid' si ne-ntelegem, se milogi zmeul.Nu mai amnca siti mai dau o galeatade galbeni. - Ei! de mila mi-ti, care e femeie de treabtr,o si te iert! ii zise omul, 9i nu mai starui. Dupa multa cioroborealal s-au inteles dar zmeii infte ddngii ca peste noapte, cdnd doarme omul, si meargi unul dintre ddnsii si sa-l toace cu buzduganulin cap ca nici ,,h6c!" sf,nu mai zicd. Omul insa, trecut acum prin multe, a tras cu urechea,gi cuminte, cum se ff,cuse, a luat troac* de la porci gi-a pus-o in locul lui in pat, iari el s-a pitit frumugel sub pat gi-a-nceputsf, sforaie din greu. Cnnd zmeii au auzit sfori.itura, s-a dus cel mai cu nidejde dintre dAnsiisi-a dat o dati cu buzduganul, iar omul a gemut, a mai dat zmeul o datd, si omul a suspinatdin greu. Iar cAnd zmeul a dat de a treia oari, omul a ticut chitic, ca mo4ii. viitoare,cnndl-au vdzut lntreg $i sinf,tos. Mare le-a fost dat spaimadimineata - Dar tu? ii zisertrei. Cum ai dormit asti-noapte? - Bine, rispunse el. Aga-ntr-ovreme mi-e parc-amvisat ci m-a pigcatun purece-n frunte! - Auzi, mami! strigari zmeii. L-a lovit cu buzduganul stramogului,gi el zice ciri e ca $i cAnd ar fi visat numai c6,l-apigcat un purece. Sa nu dai gaptegalefi ca sa scapi?!Ba s[ dai si mai mult.
1 cioroboreala = sfatuire. ,, o troaca = albre, copale, covata.

222

El a-nceput insi si faci nazui, mai ci se simte bine aici, mai ci-i este --*ir:resa se-ntoarci acasi cu numai gaptegile(i, $i-o si rddi si copiii de el, mai :: ',:ea si mai slujeasciun an Si lnci ca si se facf,trei. - Platiti-l pe neslujite! strigi zmeoaicacea batrdni, ca s4 se cotoroseasci :e :,. - De - zise el- o sf, va fac dar pe plac, insi mie nu prea-mi $adebine sa -:-:.u cu sacii in spinare.O si plec, daci mi-i aduceti voi. I-au mai ficut-o zmeii gi asta. cAnd au ajuns acasi. Toateca toate insi, dar treabas-a-ngro$at fari de tati, numai Copiii aceia,a$acum i-a lisat Dumnezeu,vtrzdndu-se jos, pe altul se : - :iata lor mami, igi ficeau de cap: unul se tira dedeapestecap, *:r 'rrul se cobora-n puf ca sf, caute cuiburi de vrabie, se urca-n copaci ori pe i.il casei,ca si adune miere de prin trestii. Diavolii de ei se hdrjoneauprin uriuri cu cdinii vecinilor, trlgeau pisicile de coadi, ca sa le miorltrie, furau :,'''e de prin cuibarele gainilor, sfd$iau clmasi gi cearceafuri, ca str-gi faci :: Ci de zmeu, cAtesi cdtenu mai faceau,lncdt b6gasera spaima-nsat,- s6le :: t'ie1ilor de oameni sf,-siia lumea-n cap, $i nu alta! Iara Dumnezeu gedea-nscaunulLui si ridea de-i tremura barba, ca-i plac .;. ' ui riuttrfile nevinovate. - Ei, ce zici acum,Petre?ii ziseportarului sdLu. itri place?Vezi ln ce-ncurciturf, r---a bagatcu stiruintele tale? - O sa te descurci, Doamne, - rispunse Sfdntul Petre - ca egti mare $i r::lept. Nu Stia sfintul ci vine tata copiilor cu ce vine, cf,ci numai Dumnezeu :- :;_qur le Stietoate. Cdnd a simtit spuzade copii ci se apropie tatalor, au dat iureg prin sat, au r:':et toate cutitele gi toate furculitele $i, ludndu-$i fiecare c0te un cutit $i cate : ::rculi1i, li-au iesit in cale 9i, frec6nd cutitul de furculitl,.au tnceput si' strige: - As mAncacarnede zmeu! ag mdncacame de zmeu!... Zmei, cdnd au vizut a$aceva, au aruncatsacii $i-autulit-o la fugf,, de nici : - :garii nu i-ai fi putut prinde. De aceeanu mai sunt azi zmei prin lume, ba li s-a pierdut $i urma, lnc0t : -:rai prin povegti mai dlm de ei.

223

- 1936-1997; ndscutin judeSul Dolj; poet si dramaturg reprezentatival zilelor noastre-

Ma,rin

Sorese.'l

u nte la cel llodoronc-Tronc io4

M-am ficut luntre gi punte gi v-am adusde la mare la munte. Ma gdndisent sAva las la Bucure$tigi sl va aducmuntii acolo,intr-o traisti de povegti.Dar c6nd in tren. Au zis ci ei nu se mi$ca s6-i fac frumos ghem, muntii n-au vrut sa-ncapa gi numai fiindca sunteti voi nigte lenegifara pereche. lor straveche din a$ezarea Acum, uitali-va, bd sunt f[cuti din piar[. Nu StiucAndau crescutace$ti$trengari, cf, omenireacind a venit, i-a gasit mari. Se opriseraca nigte elefanti in zare cu tot cerul in spinare.Bine ci nu le vine-n cap sapleceacummai departe,ca n-am avea unde sa ne dlm la o parte. Munfu nogfri sunt bogafi ca soarele.Au aw 9i argint in toate buzunarele. Creasta ata, cwe parca se cladna, cred ci e de p1atin6,unde te indrepti dai de nuiele si de busteni grosi. Sub pietre sunt carbuni, cu czre deseneaza locomotivele, aburi pufogi. Au fir, var, sare,dar ce n-au?Chiar $i lupi care fac ,,hauhau". Ca si nu mai vorbescde apeminerale si alte izvoare: cu ele muntii se spalagi Uite, ne fac semnsa intram pe picioare. Da da nu mai sunt altii care si le semene. suntmai inalti decAt ceilalfi. Cdnd ln ei ca-n cetatea lui cremene.Cdtivamunti CarpaU pun igi comprese cu nori. Caci ahrnci, se uita in jos, uneori, le vine sf, ameteasca $i norilor: va si stiti: mung sunt cei care dirijeazl ploile, spundndu-le ,,Ce ingramadti ci mi uzi!". toti aici ca oile?Mi, api chioari, nu m-auzi?Plouamai la cAmpie, Nizdravanilor, stati! M-am luat cu vorba $i am uitat si va spun sa respira[i. Pentru ctr lumea - si nu va mire - vine la munte mai mult si respire. Cicir aerul de aici contine nu gtiu ce vitamine si dac[ tragi in piept zi de zi, te faci cu o mAna? sanitos pe $aptezile inainte. Vedefi stAncaaia batr0nacare seamd,na gi (taticul ne ia noui farmacia astenia Este mdna fermecattrcu caremuntele ajut[ gtie ce e aia, cum stiti si voi de-a puia gaia). Aga. Acum am ajuns intr-o poiani; puteti cilca pe iarba ca pe un covor sau o blani. Dar nu-mi plecafi singuri prin padure, aoleu, ctr rnuntii au pripastii mai mari decAtcele pe care vi le spun eu. In ele se ascundjivinele si isi infig brazi ridicinile. Brazi sunt cei mai buni alpinigti, copii. Se suie p6na in v6rful muntelui fara frdnghii. Pentru voi, muntii au ni$te ascunzi$urimulte ca frunza $i iarba, pdna a fi fost ftrcuti pentru baba-oarba,te ascunzi colo, dupi un copac, si cAnd strigi: imediat un urs ori vreo veverili. Pentru ca toate ,,Sunt gata Chimiti!" te gase$te gi vorbit multe pasari cu pene stauin munfi ca tn cartea animalele de care v-am cu desene. Nu pot, cf,ci le-a$arf,tacu degetulde la coada9i pdnala cioc sau la bot. Ele se joaca de-a pituligul dupa stdnca si cind se prind se mdndnca. Iar acum au fugit de-aici, tiindc[ stiu ci noi suntem voinici, $i urcam citre v6rfu1 muntelui, pe poteci, tindndu-ne, de ciuperci.
re

224

i-

mil

aarlavtrat CAysr"ioara

- 1878-1914;nAscut gi nuveleinspiratedin viala sociala saudin ceaa la IaSi;autor de schitre gLzelor,a plantelor gi a animalelor-

TI
A u

Pe mugchiul gros, cald ca o blanl a pamantului, ciprioara sti jos, ldnga . :ul ei. Acesta$i-aintors capul cu botul mic, catifelat $i umed, pe spatelemamei *. ;i, cu ochii inchi$i, se lastrdezmierdat.Caprioarail linge, qi limba ei subtire ,::e u$or blana moale, mitasoasaa iedului. Mama il privegte,gi-n sufletul ei de *-:amici incolfe$teun simiimdnt staruitorde mili penffu fiinta fragedacireia i-a '--- r'iati., pe care a hrinit-o cu laptele ei, dar de care trebuie sa se desparti chiar '=.. clrci vremeafutarcatuluivenise de multinca. $i cum se uiti aqa,cu ochii :::urera[i, din pieptul ciprioarei scipa ca un muget inibugit de durere; iedul ::rhide ochii. Ciprioara se imbirbiteazi, sare in picioare gi pomegte spre '-":curile de st6ncf,din zare,prinne cari vrea sa-l laseratacit. Acolo, sus, e pizit ;- je dugmlnia lupului, Si de iscusintavdn[torului, cici pe muchiile prtrpastiilor numai ele,caprele,puteaua seincumeta.Acolo l-ar fi gtiut ca lAng[ dAnsa. -elora ) pAnala ele erau de strf,banrtlocuri pline de primejdii. Caprioaraigi azvArle :.:ioarele in fugA fulgerf,toare,in salturi indriznefe, si incerce purerile iedului. S- -edul i se tine voinicegtede urma; doar la siriturile ame{itoarese opregtec0te . ---ipA, ca gi cdnd ar mirosi genuna,apoi se avdntaca o sigeata gi, behlind vesel, ::;rda de bucurie pe picioarele subtiri ca ni$te lugere. Dar ftebuiesc str scoboare,si sfrtrbati o ptrdure,ca sd urce din nou spre .-.curi. Caprioara contene$te fuga; pige$te incet, prevazatoare. Trece din :,- rani in poiana, intra apoi supt bolti de frunze, pe urma prin hrube addnci de :rCea[i, pintr ce patrunde in inima intunecati, ca un iad, al padurii. $i-au mers mult a$a,pdni ce au dat in sfArsit de luminis. Iedul, bucuros, : .. inainte, sirind. Dar in aceeagi clipl c[prioara se opregte,ca de-o presimfire, ::ulmecdnd. in fata ei sub o cetini, ochii lupului striluceau lacomi. Un salt, 9i .:ul ar fi fost sf6Siat.Atunci ctrprioaradtr un zbieret addnc, sfisietor, cum nu :..,.r scoaseinctr, 9i, dintr-un salt, cade in mijlocul luminigului. Lupul, vazdnd ::oda mai mare,uita iedul gi se repedela ea... Prabugiti in sdnge,la pimdnt, supt coltii fiarei, ciprioara ram6necu capul --.:orsspre iedul ei. $i numai cdnd acesta,inspaimdntat, se tope$tein adAncul :adurii, caprioara simte durerea,iar ochii i se turburi de apa motii.

225
)

Fdnrag

Neo''gq

l A r z iu . cA nd zApezile sunt albastrre

Baiatul se numea BAnici, iar cafelul, pentru c[ fuseseprins de doui ori cu botul intr-o

cradta,primiseporecla:Tocf,nel. Era in februarie,ninseseo zi $i o geamul - acumziryezile acopereau noapte pini la douapalmede marginea de susa gedeau ei in odaie *,,cercevelolorsi tr Banica in pat, iar Tocanelldngi ugi, vdrdtintr-un ciorapdeldna,ciruia baiatul ii de$iraselaba, ftansformdndu-lastfel pe carecatelulil priveacu inr-un costum,
mdndrie ori de c6te ori iegea afari ?n aer. Soba frigea - ardeauin ea lemne de brad cu miros de cetinl - $i undeva, infr-o sparfuri a peretelui, cAnta un greier, parcl bxtindu-si joc de vnntul care gonea'pe sub sfrtrgini,risucind zhpadasi aruncdnd-opestecoama salcdmilor. - Tocinel, zise Binicl, fnand ochii inchigi, molegit de calduri, spune-i ticf,losului trla si tacf,! - Eh, dac-agsti unde e, ficu Tocf,nel. O pasdrefrecu pe la geam, atingAndu-lcu vdrful aripii. - Parc-a batut cineva, spuseTocinel. - O vrabie. A trimis-o coco$ul de lemn de pe stilpul portii. L-au ingropat zirpezile, inghea1l. - $i e prietenul nostru, spuse Tocanel. Asti toamna, cAnd se culegeau viile, te-ai suit in spinarealui si te-a dus sa culegi nuci din podgorie. Binicl, te-am mintit. M-am suit in spinarealui - Nu e chiar a$a,rtrspunse gi m-am dus in luncf,, unde s-a intalnit cu toti cocogii de lemn din sat. Era luni pline gi ei toti $edeauroati in jurul salcdmului unde-am stat noi azi ca si prindem iepuri. Erau acolo gi douazeci de puigori gi ei voiau str-i invefe si zboare. Astia micii sunt foarte progti, dau o dati din aripi gi cad la pamAnt.Coco$ulnoste-am aduspdna aici si dacavrei te ridic pAnala nori, unde tru mi-a zis: ,,B6.nicf,, ploui mere. Ce vezi acum sf, nu spui la nici un om, te juri?" ,,Mf, jur." ,,Bine", zis el, $i atunci a venit la mine un coco$ batran, ala din poarta lui nea Lache
- 2Xi =

14

xlt'-o o

ul
ia

e,
d 9I u

r.
It I

Petcu,care aJepene rogii $i coadaalbastri, a venit, a desficut aripile gi mi-a zis: -Banictr,ia puisorii no$tri in sdn,urcf,-tein salcAmsi di-le drumul". M-am suit d scoteamunul clte unul din s6n,il tineam in palma o clipi 9i pe urma il arun:arn u$or in aer. Jos, intre nigte tufe de catini, cocogii bltrani puserdun polog :rugriunfe - gi puii se cizneau si ajunga acolo gi nu mai picau ca bolovanii. Era luna si ei toti erau vii, cf, pe luni, cAnd lumea doarme,prind viatrl $i se duc de ' o poarti la alta strmai schimbe o vorbtr. - Dar la nori ai ajuns?se interesi Tocf,nel. - Nu s-a putut. Tot cerul era albastru$i nu se vedeanici o urma de nor. O :i ma duc cu el sau cu albinele din livadtr, care au un co$ mare pentru cules r.dere$i cdteodati iau si ele cdteun biiat gi-l poartl din floare in floare gi la nor, u:rdebeauapa. - N-o si te duci, pentru c[ gi pe ele le-a astupat zhpada,spuseTocanel. \ici eu, da' nici tu! - Asculta, se-nfurie Bdnici, o sa-ti dau vreo doua pestebot. - N-ai decdt.Dar si stii ca nu mai vorbesc cu tine, am sf, vorbesc numai :u citeii. - $i eu am si te frag dezgardL,inzhpadd,si-ai s[ degeri. - PAnauna alta, degeri cocogul.$i nici albinelen-o duc mai bine. Ai vreo :lee cum sa le scipf,m? - Da, zise Btrnictr,inffA sub pat si da-mi roatele de la ciru1. Tocinel se sftecuri sub pat gi rostogoli roatele in mijlocul odaii. - Greierul e aici, se auzi vocea lui, ce fac, il pleznesc? - Lasi-l, rf,spunsebaiatul, ne rlfuim noi cu el mai tdtziu. - Micar sa-i cdrpesco lf,buti, ceru Tocinel. - Lasi-l, domnule, cAnditi spun, gi iesi afari! Tocinel se supuse. - Apucl roatele, zise Binici. Eu ridic soba 9i tu si fixezi rolile dedesubt. .\5a, ficu el opintindu-se, ai grija sa nu-ti cada vreun bob de jat ?ttblana. Banicl tinu soba in brate si Tocanel ii puse rotile. Cdnd sfArsirl, biiatul era rogu de atdtachin, iar Tocf,nel se trase lAngAperetegi casci gura ca prostul. Banicl lutr vltraiul si ficu semn sa i se deschidauga. inainte de a scoate >obase oprise un moment gi zise: - Hei, ticilosul lla care cdnti mereu si-mi strici somnul, dacf, vrei sd n-o pite$ti, vino cu noi. Ddndu-si seama cf, n-o sa-i fie moale dactr se ascunde, greierul veni lopaind si intri in buzunarul baiatului. - Gata, spuseel, gi impinse soba cu viffaiul in tinda $i de acolo tn curte. Zapezlle,inalte cdt malul, intarite de ger $i de vAnt, incepuri sa sfdrdie $i si se inmoaie.
-

2n

se zbitea, hohotind,viscolul, impingea Banica,fara sa-i peseca deasupra soba spre livada, $i-n urma lui ramdneao cirare addnci, pe care vensa Tocinel, flururdnd din coada.Ajunse la stupi - aveau zece- 9i-i incllzi pe to[i, iar l6nga cel a5ezatin coada gardului de marlcini se opri gi-i spuselui Tocanel: - Aici tin ele co$ul cu care o sf, zbor in nori. Daci mi asculli mereu te iau gi pe tine. Trebuie si nu te mai legi de vribii, iar chnd il vezi pe motan ctr se apropie sa le ia in gheare,sfi in circa lui 9i bagi-l cu botul in Frena. De la livadi trecurtr pe la staulul oilor 9i se indreptari spre poafta. Din trupul cocogului de lemn iegeain lumini numai creasta.Baianrl ingenunche gi rascoli jarul din vaffi. Valul de cildurtr care se revdrsa ficu si cada ghea{ade aripile, le plesni putemic pe pe stilpi. Liberat din srAnsoare,cocogul desfdLcu Din lungul ulitei ii rispunse, cu glasul gros, bifrdnesc, trup Si c1nta coco$e$te. cocogul lui Lache Petcu. Iar in acelagitimp se pomi si fdrdie gi greierul ascuns in buzunar. - Cocogule, pot s6-[i spun o vorba? intrebA Banici, dar coco$ul nu rispunse Si el intelesesecf, acestase ferea de Tocanel $i se intoarse in odaie, ducdnd gi soba cu el. ii desfacurotile $i, obosit, se culci. Tnrziu, cdnd se ffezi, Toc4nel motaia inci dupa ugtr,sub mituri, iar greierul cdnta sub pat. Privi pe fereastragi vazu ca se luminase.Ningea - o ninsoaredeasi, betandin albastru- si sub perdeaua de fulgi ziri cdrareataiata de el, catre poarta, $i cocogul de lemn care se rotea intr-un picior. ,,Ehei, zise el, ce-o sf, mai zburf,mnoi doi c0nd o iegi luna plina." Se ridici in coate gi se rlsti la cifel: ffebuie si iesim cu sania. - Tocinel! Treze$te-te, - Acum? - Chiar acum. $i si nu-i spui mamei c-am scos sobain ger. Dacd te prind ci trancanegti,ai de-a face cu mine. Asta am spus-o gi pentru ticilosul 6la de sub pat.

- 224

Mihail

5.adove.o.nr^
rAvart lanop N#z"C

- 1880-1961; mare scriitorclasical literaturii nlscutla Pascani; -mdne

Ianog era un migirug cenugiu,cu o cruce neagrApe spinare.Era o fiinp -ire cumsecade,rf,bdtrtoaregi supusf,.Numai c6teodati il apuca cdte un gdnd ':;iaratnic. Atunci, daci era la cf,rucioaralui, se oprea,punea capu-n piept gi nu '"oia si meargi mai departecu nici un pret. Aga a ftrcut intr-un rind, pe cflnd se intorcea de la ogor c-o cirucioari de :.rtoafe. Dintr-o dati s-a plictisit de drum $i s-a oprit la rohatca satului. Ion, :::rdagul, s-a mdniat gi a inceput a mormtri - Iar ti-au venit hachitele,Iano$ afurisit? Mlganrl dadu din cap de sus in jos: - Da, mi-au venit. $i ce treaba ai tu? cu ciuda buzelein ldna barbii gi-l arsecu biciul. Ianos zvdrli Ion isi sfrdnse ::odati cu amAndouf,copitele dindarf,l Ion iar il plesni si Ianos iar zv6rli cu :Lrapoia in sus, ficind semn de ameninlarecu copitele. - Mfi, al dracului migar! striga Ion, scf,rpindndu-se in cap. Apoi ii dadu :col, privindu-l din toate pf,rfile, ca pe o aritare din alti lume. - Hm, mii Iano$,mf,i, incepu rindagul cu glas dulce.Mai, Ianog,mai, fii :: treaba,bre. Hai strducem mai degrabf,la curte carucioaracu cartoafe,ci ne =*-iteapti cucoana,gi pe urmi se supArA. Iano$ igi scuturi capul la dreaptaqi la stdnga; - Nu weau! Atunci, pe Ion il cuprinse iar minia: - Ei, dacf,-ivorba pe-a$a, tu! Cu mine ti-ai gasit sa te pqi? mai jupdne, stai. $i incepu si-lplesneasctr cu iugcape Ianog.L-a batut, l-a batut, pdna ce-a tstenit. Pe urml a prins s4-1blastf,me in toate felurile. Dar daci a v1zut $-avAzut nu-i chip loc, s-a fras la o parte, s-a a$ezatla marginea s1-1 umeascf, din --a :anfului, gi s-a pus str-girlsuceasci o figara,icnind cu ciuda: - Hm! afurisit dobitoc! Nu ti-au vazut ochii aga lighioaie, domnule, de ;ind triiesti... Dar pe cdnd se odihnea $i-$i rlsucea {igara, deodati Ianogporni repedecu ;arucioara cu cartofe dup[ ddnsul.Pomi singur, a$ape negdndite,vesel, si ochii regri ii luceau in soare. 229
t

Iar rAndagulincepu si ricneasci: - Aho! Prr! Ahooo!... igi vars6, sarind de la locul lui, tunrnul. Foila i se duse pe v6nt. Prinse a alerga dupa cirucioari. Dar Ianog depAnarepededin copite si din cnnd in cdnd numai intorcea capul gi nagea cu coada ochiului. - Ho! Ho! strigl rAndaSulcu obidtr. Mdnca-te-ar lupii sl te mandnce, blistf,matule! Poftim! Tu-ti faci rds de mine, mai ticalosule! Cdnd l-a ajuns, a inceput a invArti biciul deasupracapului. Dar, dintr-o dati, s-a gdndit: - Dacl-l bat, iar se opregte,iar nu vrea sa meargl qi iar am nilcaz cu el, batl-l Dumnezeu! Mai bine il las dracului! I-a dat pace. $i mlgtrrugul a dus liniStit cirucioara pdna acasi. Acolo, Ion iSi dldu piliria pe ceaff,,scuipl in palme, umfla pe r6nd sacii in spatesi-i duse in gurf,.Dupi aceea il deshamape Ianog, ii dldu doua bice 9i se uita cu urtr la dAnsul: - Hai, pagol! Din pricina ta n-am fost in stare si beau o tigare de tutun! Las ci te potrivesc gi eu din mincare 9i adipat! He-he! du-te 9i roade gardul... Mars! Din fugA il arseiar cu gfichiul. Apoi intra in bucltirie ca sa imbuce ceva. MdncAnd acolo, glasul lui i se aazeagros cum povestegte intdmplarea.Dupa ce ie$i, cu tigara in guri, se g6ndi si treaci pe la crdgmadin coltul ulitii, ca si traga de dugcl un pahar de vin. Cdnd porni, Ianogii ieSiinainte de sub streagina grajdului, privindu-l rugator. ii era foame, ii era sete. $i se uita la rAndascu ochii lui mari: - Tare mi-i foame, tare mi-i sete! RAndasulincepe a rdde: - Aha! [i-i foame? fi-i sete?Rabdl, mii bliete, ca si tu mult naduf mi-ai facut! itri gasesceu ac de cojoc, n-ai grijA! Iegi pe poarti. Iar Ianos se duse la locul lui, in umbra gtregineigardului. Se agezaacolo cu capul plecat gi incepu si ascultepe gAnduri cum ronfiiau caii fan, in grajd. Sta si asculta 9i nimeni nu venea din casi ca sa-l vada cAt e de amf,rAt; circi era dupi-amiaz1,,cdnd stApaniise hodinesc cu capetelepe perini moi. Dar, intr-un tdrziu, din casanaltA cu stdlpii invegmAntalicu vi6 silbatica, iesi MitiF, baiatul'cel mai mititel al boierilor, numai cinci ani, bondoc, voinic, cu pir bllai Si ochii albaStri.Era descult gi cu capul gol. Se apleca pesreparmaldcul cerdacului $i se uita prin ogradagoali. D[du cu ochii de Ianog. - Aha! Iaca Ianog! zise el incet, bucuros. Se dadu jos pe scaragi veni pdna la mtrgar.Ianog indati igi ciuli urechile lungi 9i le intoarsecu p0lniile sprefeciorul st6pAnilor. Miti6 ii era drag lui Ianos. - 2n

d i

Baiefelul il intreba, privindu-l cu luare-aminte: - Ce mai faci tu, Ianos?Parca egti suparat. Ianos didu pe rAnd din urechi, dupf, aceeaficu semn de indemnare cu :::ul gi pomi. Ocoli grajdul gi se opri la portila ce da spre livadi. Copilul se 1ua :'::3r el. $i-acum amindoi stiteau $i se uitau printre ostreteleportitei, spre iarba --iorita a grldinii. - Tare mi-i foame! zise deodati, incet, Iano$. Miti@ il privi cu mirare: - Cum se poate,IanoS? Tu n-ai mdncat astiu;l?... - Nu, stapdne, n-am mdncat.Ion rdndasulare ciudi pe mine. M-a luat dis:e-Jimineafa, m-a dus in [ami, nu mi-a dat Si mie micar o mdntr de griun[e... l:i-lor le da o multime. Mie numai ho! si tio! imi zice. M-a bltut pe drum, gi-a :..-ut rds de mine... Da-ncalteagi eu mi-am flcut gustul. C6t m-a btrtut, am stat. ll'rd a vrut si-gi faci o figara, am apucat-ola fuga cu cartoafele... MidF incepu a rdde gi rdspunse: - L-am atzit cit se tAnguiamamei...Da' eu gtiu ca n-are dreptite... - Mi prigonegte,stipdne, zise incet Ianog,uitindu-se tinta la copil... P6ni -r'rrm nu 1i-am spus, ca dumneataai multe ne,cazvi gi n-aveai grija mea... Dar r,-'tmavad ca U-i mila de mine...Azi ai aflatcf, m-a batutSim-a suduitIon rdndaSul. - Ia, un om ticilos, un rAnda$betiv, rosti cu dispre( copilul. Are o barbl :lrca-i l6ni de oaie!... mlgarugul facu semncu ochii, spre AmAndoi ticurtr un timp. Dupi aceea, -','ada: - StapAne, tare mi-i pofta de oleaci de iarba verde...Nu vid cu ochii de : rrrne... - Hai s6 mergem in gradina... zise Mitita. Deschise baiatul portila si intrari. Ianos deodati incepu a pa$te cu inflorita. $i incepurl si vorbeasci iar. ..,-omie.Copilul se tolani pe pajigtea Mitita zise: - Ian asculta, Iano$, spune-mi tu, de ce e$ti totdeaunamdhnit si stai in ':mbra de la grajd?Eu acuimi aduc amintec[ tu staiin umbra gfreginei...i Stresinei - Apoi sf,-fi spun,raspunse ma prigonegte" Ianog,ridicdnd capul.Totdeauna - Cine te prigonegte? - Duqmanul meu, Ion rdndagul.in fiecare zi pifesc cu el ce-am pifiit azi. M[ pune la post... Eu cu ddnsulbat rf,zboi. $-apoi, ce folosesc? Migirugul tacu. O vreme rontii cu mul1f,mire.Dupi ce-gi alina foamea, .e intoarse spre Mititi, care sta pe spate,cu ochii la cerul albasffu. - StapAne! necazurilemele, zise el oftind. De mult voiam eu str-tipovestesc Carn-am ?ndraznit. Acu nu mai pot ribda gi m-am hotardts[ mi jeluiesc.in fiecare zi, Ion rindaSul mi chinuiegte;mi suduie,mi bate,incarcf,prea tare caruciorul,

nu-mi da fan gi graunfe, nu m-adapi. Ma dne a$a,ca si nu mor numai. uita-te la mine! Vai de capul meu! Am slabit de-amajunsnumai pielea si ciolanele.Asa de amlrdt sunt, de-mi vine sa-mi iau cAmpii.Am si m[ duc la pidure, are si deie peste mine un lup qi are si ma man6nce.Atunci am si scap de suferinti. De ribdat nu mai pot rtrbda.Am vnrt sa spun si boierului, dar boierul nu inlelegece spun eu... MitiF se uita cu mill la Ianog. $i cum se uita, ?gi aduse aminte ca intradevarmlgarugul e o fiinF chinuita. intr-adevar, de mulffi vreme, Ion rindagul se arita cu riutate cdnd vorbea de Ianog. Zile dupa zile rabda de foame 9i de sete. Cdnd ii ploaie, tot afari sa. MitiF igi aduceaaminte cum intr-un amurg, pe o bumili rece, l-a vi.z;utpe m[glrus stand cu capul plecat ?n umezeal L. L-a mai vazut intr-o noapte, cugetind trist la lumina lunii, cu umbra alaturi, pe pimdnt, ca un tovarig mort. Nimeni nu se gdndeala ddnsul gi lui i-a fost mili. - $tii ce? zise Mitita catre Iano$.Eu zic asa.Cdnd a fi ogradagoala, dupiamiaza,cand gi Ion e la crdgma,eu am sa vin si te aduc aici la iarba... - Dumnezeu si-fi deie sanatate,stf,pdne, zise magirugul, privind cu dragostepe copil. Acu' am mancatdestul.Mzt duc si beau gi api de la jgheabul fdntdnii, gi pe urma, hai in ograda... Iesira din livada. MidF puse clempugul la portita. Ianoq se agezd la locul lui dinaintea grajdului, Midfa se sui in cerdac; se uita la tovarigul lui, dintre tufele de vie salbaticl. Ianogigi intorcea cu mullimire ochii, privindu-i, Midta si il inlelegea foarte bine. - Acesta e un magarug nizdrivan, se gdndea baietelul; intocmai ca-n povegti...Daci vreau,tntr-o zi incalic pe el 9i ma duce cine gtieunde...La vreo primejdie, Ianog are si gtie sa-mi deie vreun sfat... $i toatl lumea are sa se mire de vitejiile pe care :rm sa le fac... Pe cand se gdndeael aga,pe poarta intrf, Ion, cu nasul cam rumin. se indreptl spre grajd, Ianog nu facu nici o migcare. - Ah! ziserAndagul. Te-aimuiat,jupine lanos!Ia sa{i dau nigte apA...si-fi

faccinste...

ii aduseapi intr-o cildare, de la fdntdna din livadi. lanog se facu cd nu vede cildarea. - Poate vrei g-oleacade fan? inneba Ion. De foame nu te las eu sa mori, cici mAni mergemiar la tama cu cdrucioara... Hai sa-[i aduc g-oleaca de fAn... Ii aduseun braf de fdn; il puse dinainte, Ianog nu se clinti. Ion incepu si se mire: - cum?! Nu vrei si maninci?!! $i asta-iinci una... Bre! bre! bre! Asa lighioaie indaratnica inci n-am vazut. $i Ianog igi tremura o ureche, facdnd serrne prietenului din cerdac; iar Mitip rddea ascunsin verdeafi gi nu mai putea de bucurie.

- 232

1
I: le te
[I

Nkrodul gi luna
(Vov eoEe VoVularA rom An e aec A)
tntr-o noapte tare senini gi cu luntr plini, un narod ffecea pe marginea chipul lunii in fundul lacului :- - .ac. Cum era apa linigtiti gi limpede, zf,re$te , ;.ie incepe s[ strige cnt il tineau btrierile pllmdnului: ,,Sariti, mai! Sari$ c[ - -:ecatluna!". Dar pAni si vin4 cineva,se hotari el s-o scoatf,!Baga baful in ;' ','rind si-l infiga-n luni, dar ddnd mereu in noroi, apa se tulburl. Acum, u:: nu se mai vedea, $i el crezu c[ a infipt baful in ea. Atunci trage cat poate :c :3r 5i...hop! cadepe spate.Noroc cf, era malul apei. $i cum veni el cu fata r :'*s. rezematde mal, ztrri luna pe cer. Prostul strigl atunci cu ing6mfare ctrtre ",::nii careveneaudin sat sa vadf, ce s-aintdmplat: -Iaca, mf,if,, unde am aruncatluna: tocmai in cer!

t-

11

L eqenda in ului
(leqendd populard romAn eaac d)
Departede tara noastrf,,acolo de unde pomeStecrivatul, se gisegte o tari : - :run[i inalti, cu prapastii addnci gi vai umbroase. Acolo crestelemunfilor sunt acoperitetot anul cu zipada gi cu gheafi. intr-o vale singuratici din tara aceea,locuia in vremea de demult un I i-.ror cu nevasttr9i copii. Plstorul acestaisi duceain toate zilele la pagunat :-:ra sa gi-o pazeade fiarele silbatice. Dar, intr-o frumoasd zi de vafir, se ffezi in pastor dorinta si se cafere sus in lumina :: :ot, p6nain vdrful muntilor, p6nl la cAmpiilede gheaface strArluceau .:,reiui. Vroia sf, priveasci de acolo lumea cea larga Si sl-Si desfatezesufletul ,. :chii. Se ctr{f,rl, a$adar,pe perefii pleguvi ai stAncilor si se tAri peste pietrele gi la zipada cea vegnic6. i i:recoase, mai sus,tot mai sus,pAni ajunsese insA, in zidul de gheali, pf,storul zari o poarti lucrattr cu toata maiestria. )e la poarta asta pomea un drum lung Si intunecos, care se sfdrseala o salf, :.:rea[i 9i putemic luminati. Pastorul pf,gi cu tot curajul pe drumul cel intunecos gi merse in sala cea :rninoasf,.Dar il cuprinse mirarea, c0nd s-a gisit intr-insa. Perefii silii erau numai de cristal 9i de pietre prefioase.in mijlocul salii s:eteao femeie, inftrgurattrintr-o mantie de argint, incinsi cu o cingitoare de .ur, iar pe cap purta o coroani de diamante. 233

Femeia aceasta era regina zlnelor. Fecioarefoarte fiumoase, avAndparul impodobit cu flori la fel, shteau in jurul ei si o serveau. Coplegit de marefia gi frumusefeaa tot ce vizuse, pastorul cizu ?n Regina zdnelorii z6mbi cu toati blnndeteasi genunchi inaintea reginei z6.nelor. ii vorbi cu o voce care iti cigtiga inima: - iti da., voie si alegi din toate comorile ce vezi aiceacare [i se par mai de pre{. Poti si iei doar aur, sau argint, sau pietre prefioase. Pistorul ii rispunse cu glas rugator: - Da-mi, o, frumoasaregina,florile ce tii in mdna,altcevanu doresc. - Ji-ai ales lucrul cel mai de pre[, ii rispunse ea. insi, deodati rdsund bubuitul infricostrtor al tunefului. Regina zAnelor, fecioarele ce-o slujeau, silile luminoase,toate pieiri tntr-o clipi. Trezindu-se ca dintr-un somn addnc, pistorul nu vizu inaintea sa decit intinderi de gheati. Pierise si drumul care ducea ia locuinla reginei zdnelor.in mdnf,, insf,, avea buchetul cu flori albastresi boabelecele marunte. Pastorul se cobori din cregtetulmuntelui ca si se duca la turma sa. Dar turma ia-o de unde nu-i; pierise si ea firi nici o urmi. Dupa ce alerga $i o cauta pestetot locul, in zadar,se duse in sfArlit la coliba sa. Aici se ingrozi, c6nd nevasti-sa ii spusecf, el a lipsit de acasi un an de lupii gi ursii ii sfA$iaseriturma. zile si ca in vremea aceasta insi, ptrstorul,fiind un om curajos,igi veni repedein fire si-i zise nevestei sale: - Daca-i aga,voi sapa pimdntul si voi pune intr-insul semintele de flori ce mi-a dat regina. $i facu precum zise. Nu dupa mult timp, pe intreaga intindere a ogorului crescuri mii de plante, pufiand pe ele flori albastre.Acum gi nevastapastorului prinsesedragostede florile cele frumoase. Deseori, in timpul noptii, regina zAnelorcobora de pe munte, pe o razd de luni Si binecuvdnta seminiturile. La urmi, florile se trecurd Si facura seminte. intr-una din zile, regina zAnelorveni in coliba pistorului si-i spusesi lui gi nevesteilui ci aceasta planti care dAflori albastreesteinul, de pe urna ciruia oamenii vor avea foloase foarte mari. Le arlrtitcum se luueazd, invatandu-i cum sa-l toarca fi si-l teasi. in scurta vreme, pistorul gi nevasti-sa se imbr6cari in haine facute din darul bunei gi frumoaseregine a zAnelor. Aceastase spuneca esteobdrlia inului: cici regina zdnelor vegheazi gi asttrzica darul ei sa fie prefuit 9i cinstit. fara str fie vilzuth, caseleunde se toarce inul Si unde se gasesc Cerceteaza fete care torc $i tes fara voie buni, le rupe firul sau le incurci legitura. le da si ea o mdna de'ajutor. fete s6.rguincioase, Dar unde gasegte

#Hracul pi hoPii
(pove*t* populnr E romdnenaa*)
La un s6rac,un biet batran gi nevoiag,vin int-o noaptehotii. Ce-si ziseri :i" tresemne: ,,Hai la cela, cf, frebuie sl aibi ceva!" Cum vin, inra-n casf,,in cruceanopfii, 9i incep a bdjb6i pe intuneric. Mogul, cum face, ii simte gi striga: - Cine-i acolo? Iar hotii: - Noi! sa nu sufli o vorba ci s-a sfArsit. Da' mogu iar: - Da' ce cf,utati in lada? - Bani! - Hm! Battr-vi norocul si vi bati - zice unchiegul riztnd - d-apoi, mai aemenibuni, eu caut ziua gi nu gtrsesc,9i voi chifltl c-aveti si glsili noaptea! i{ei, bati-vi norocul sa va bata!

Soiarul gi YAcalA
(Vove*Ea Vopular d rom$n&na c A)
sbtea la Odata, PAcalA ;and seuitipe dflrm, vede o in sus.in mre de copac,si-l ridici i paduri gi se gAndeace sf, mai faca. $i spre el. Repedese scoali, ia un tunchi eraboierul, cucoanagi vizitiul, care vizitiului sf, opreasci ftf,swa $i zice:

!
*

Pacala, m6na caii.Boierul,vaz6nd.fie - Bunf,ziua! j Picali rd'spunde:i - MulFmim! - Dar ce faci aici ia, am pus gi
ca apoi il duc acasf,.Da - Eu am atzit de qasesc. sa ma Plcall ii zice boierului]

lemnul ista sAse hodineasci olecufi,

undeva duceti?
care pf,calegteoamenii, gi ma duc sf,-l

acum nu pot - Nu te mai duce,cucoane,tnaldEBgrl voiti s[ v[ ptrcdlesc, Daci mf, c4 am uitat paci.litorulacastr. savi pacdlesc, am strva pictrlesc. ducpdnaici in sat,acasf,, s[-mi aduc $i ca gi vizitiul. Dumneavoastrf, savin mai degrabi,dati-vl jos din-g}srra"$ltucoana, cucoane, tineti lemnulistgbine$ihu seclatinenici inn-o parte,cf, euvin indata. { -^" '** " -'"-rl" -J;:':;:::::;;** /' 235

Se d[ jos qi cocoanasi vizitiul, si boierul finea cdt putea trunchiul sa nu se clatine. Ptcah s-a suit in trasurtrgi pe ici fi-e drumul. Se face noapte,plcala nu mai vine. Stau a$atoata noapteagi a doua zipdn6.dupi-amiazi. Numai ce trece un om pe acolo. - Buni ziual zice omul. - Bun4 ziua! ii rispunde boierul. - Dar ce stati dumneavoashl acolea? Atunci boierul ii spune omului cl fine copacul ?n sus ,,pdni ce-a veni Pacala de acasi cu ptrcf,litorul si ne ptrcdleascf,. Mi-a spus ctr vine degrabtrcu trisura gi nu mai vine". Atunci omul spuneboierului: - D-apoi, cucoane,nu-i destull plcaleali asta,ca s-a dus cu ftasura $i cu cai cu tot?

(le4endi

Le r4e n d a p rivi qh eLo ear" ei

?o?t tl;:r, ronrA fir,a5,-..i',

Fiind odati impiratul ptrsirilorfoartebinedispussi voind sagtiecaredintre supugiigi supusele lui cdnti mai frumos,mai placut,9i mai fermecator, a dat poruncf,?nintreagasaimplrafie ca si se adunela curteaimpiriteascacei mai vestili cAntiretica sa-icdntela masi. Cum au auzitpasirilede aceasti porunca imparlteasctr, indatA s-auadunat cu toatela un loc, au finut sesiel gi au alesapoidin mijlocul lor pe trei, impreuntr carele-aurimis la curteaimpartrteasc4. Acestetrei au fost gangurul, mierla si privighetoarea. ele cum s-au ales, nu stimramult pegdnduri $i ce-arfi si inceapi, ci sepomirtrdegrabtr sprecurfileimptuategti, cacitimpul mergeriiseapropiase. ca unul ce are?mbricimintea ceamai aleastr si mai frumoasi, / Gangurulz, fiind acoperit cu peneaurii, carestrilucesc foartefrumosla lumina soarelui, fu Itrsat si meargtr inaintepBa nu numai atAta cirllf,sartr, ci inca gi el singursepuse in frunteacelorlaltedoul si nici pe unanu le lisi de fel si meargi inaint; lui. Mierla merseduptrddnsul,zicdndch ea,ca una ce are rost3auriu ca gi penele ganguruluisi imbricaminteneagri 9i sfalucitoareca matasea, trebuiesa mearga dupl d6nsul. Privighetoarea insi, fiind maimici la tlpnua 9i avdnd irnbrlciminteaceamai simpla, rf,mase in urmtr9i mergea cu capulplecatsi umilita sprecurtea imparamlui. Cum ajunseacumagangurulla curteaimpf,rtrteasci intrl in6untru, 9i imparatul, vdzand ctr e a$a de frumos impodobit gi are o statura foarte
'sesle = slat, (grangur) =.pastrrecintf,toare migratoare. i Sangur - rosl = (iucr) cloc, plrsc.
7

Ttr

inu cala

enl

cu

cu

tlt

,.r:getoare, il primi cu cea mai mare cinste, il puse in fruntea mesei gi-l pofti ,::i Sacdnte. Gangurul plin de fala incepu a cdnta. lmparatul, ascultdndu-l cu luare aminte, fu foarte mulfumit de cintecul ,:- si-l lauda. Inra apoi mierla. lmparatul cum o vtrzu gi aceasta, indatl ii intinse Si ei un scaun,poftind-o ,.= lAngamasf,gi sf, cAnte. -da Mierla incepu a c6nta;cdnti cu mult mai placut Simai frumos decdtgangurul. ln urma sosi privighetoarea si intrdnd in curte, se pleci plina de umilinp :::i la pam6nt, dinainteaimparatului. impdratul, vf,z6nd-oca-i agade priz[ritil, umilita gi nebagati-n seami, se :--: ce cautala curtea lui, $i de aceeao intreba cam rastit ce-i trebuie, fara insA " : pofti si sadi ca pe ceilal{i doi oaspetice intrase mai-nainte. privighetoareade l6ngd uga unde - Apoi de, inAlpte imparate!...rdspunse -=iase de cum a intrat inf,unfu, si nu vl fie cu supirare gi cu banat, sunt aleasi gi ::reasa de cate neamurilemele la inaltimeavoasfi ca gi eu sf,va c6ntun cdntec! - Canta-mi dari, zise implratul zdmbind, si te vad 9i pe tine ce pofi! Privighetoarea,necutezand mf,car a-giindrepta privirile spreimpf,ratul, igi gi ::ese mai intii rosful, apoi incepu a cinta, dar colea... cum gtie ea sf, cAnte, cum c6nta celelalte... :. -:. imparatul, cdnd o auzi cdntind, rirmase uimit de frumusefea cdnteculuisau. I--:l glas agade duios, dulce, plicut $i fermecator,n-a mai fost auzit de cnnd s-a prin cdntatulei, a bagatsub covati pe ceilalli doi ::zit pe lume... Privighetoarea, :intareti de mai-nainte. $i dupi ce a sfArgitea acuma de cAntat,imparaful n-o :-ia sa steie mai mult la ugi, ci o puse pe dAnsain locul gangurului in fruntea :iesei, ddndu-i totodati gi prima, adic[ darul cel mai mare, mai frumos gi mai iar dupa ce s-a sfArgitacuma :retios, care era menit pentru cel mai bun cAntaref, :rasa,dupi ce tofi oaspefiicAti au fost la aceamasi pofti1i s-ausculatde la dAnsa, :a a fost aceeacare s-a pomit mai intAi in fruntea celorlalti doi cdntareti,mf,car :a imbrictrmintea ei e cu mult mai simpli decAta gangurului si a mierlei. Mierla, :are cdntase ceva mai frumos decAtgangurul, s-a dus in urma privighetoarei. cu toati frumusefea Gangurul, insi, cu toattr stamba lui cea domneascf,, knbricimdntului sf,u, rtrmaseindArAt Si iesind umilit qi ruginat de la palat, se duseacum cel de pe urmi. $i de atunci apoi, de cdnd au fost acestetrei plstrri la impiratul lor ca si-i cAntela masi, a rirnas privighetoarea cea mai renumiti 9i mtriastrf,cantAreap dintre toate neamurile pisfilor. Fiecare pasare cdnHtoare trebuie si-gi plece capul gi sf, se inchine in fata ei.
I prizarita= mic6.

237

H ans

CJ"lristian

And

elgeYl',

RAFugca cea urAvA

Era vreme frumoasi. Era varx, holdele erau galbene,ovizul verde, f6nul cladit in clpite gi cocostArculse plimba pe cAmp cu picioarele lui lungi gi era fiindci limba astao invifase de la maici-sa. roSii Si clampinea pe egiptenegte, De jur imprejurul ogoarelor 9i al pigunilor erau piduri mari Si in mijlocul padurilor helegteeaddnci.Ce frumos era pretutindeni! Pe locurile acestea era un conac vechi, lnconjwat de santuri ad6nci; de la ziduri pdna la api giseai tot bilarii, agade inalte incit unui copil, st6nd in picioare printre ele, nu i s-ar fi vi,ztfi capul. $i erau a$ade dese9i de incdlcite, cf, te puteai ritaci prin ele ca-n gedea padure.In balariile acestea o rati in cuibar gi clocea;pAni si iasapuii, rafa se plictisea grozav;nimeni nu prea veneasi vada ce mai face; celelalterafe mai bine se plimbau pe api, decit sa vie pdna aici sus, si se agezesub un brusture $i sa stea de vorbi cu dAnsa. in sfdrsit, a cripat un ou gi dupl aceeaaltulSiinci unul, pdnace au cripat toate. Chiu-chiu! s-auzeadin toate pA{ile; gilbenugurile prinsesera viata Si rafugtelescoteaucapul din gaoace. - Mac-mac! a spusrata Si atunci toate au inceput si micf,iasca $i ele cum puteaumai bine gi se uitau ln toatepa{ile, printre buruienile verzi, $i mama lor le lasa sa se uite cAt voiau, fiindca verdelee tare frumos.
- 238

I
ln'

- Ce mare-i lumea! ziceau puii. Cred si eu, fiindca acuma aveau mai mult loc decnt avuseseri lnainte, ;if'.1 snrcau in ou. - Credeti voi ci asta-i toati lumea? a spus mama. Lumea se lntinde si mai q;ne, dincolo de grtrdina,pAnala ogoarelepreotului, dar pinA acolo n-am fost u: 3u. Suntef toate?a lntrebat ea $i s-aridicat din cuibar. Ba nu, uite ci nu-s toate, r.r i$e un ou Si-i cel mai mare.Dar oarec6t are sl mai tie? Am inceput strmf, cam
s !,

$i s-a a$ezatiar in cuibar. - Ei, cum merge? a tnfrebat-o o rafa batranAcare venise in vizita. - Mai am un ou - a rlspuns rata. Nu $tiu ce-i cu el, ci nu mai crapf,; dar &Lr-te la celelalte, ce zici, nu-s cele mai fnrmoase rafugte care s-au pomenit ,':r-rCata?Una nu-i care str nu semenecu tattr-sf,u. - Ia strvld Si eu oul acela care nu vrea sf, crape- a spus batrdna.Trebuie ru ie un ou de curcf,; am pAtit-o gi eu odattraga,gi am avut numai necazuri cu r iindci puilor de curcf, le este fricl de api. Nu puteam si-l fac str se bage tr +a cu nici un chip, mf,ciiam cit mA finea gf,tlejul, dar tot degeaba.Ia sf, '.i,: oul. Da, e de curci. Mai bine lasa-l si lnvati-ti copilagii si inoate. - Am strmai gedoleactr- ansraln Am agteptat c4 mai pot sa staupufin. atAta - Cum vrei - a spus rala ceabatranagi a plecat. in sfirgit oul cel mare a :=Der. ,,Chiu, chiu" - a spus puiul gi a ieSit din gaoace;era mare Si urdt. Rata rtrtoi! zise ea. Am sa v4d eu; am ': uitat lung la el. ,,Da' mare-i! Cogcogeamite ."r- bag ilr api, chiar daci o ftebui sa-l imping cu de-a sila." in A doua zi era vreme frumoasi. Toate buruienile cele veryi striLluceau gi ;r.re. Ra[a s-a dus cu toatf, familia la apl. Zicea mac-mac una cdte una se blgau in ap[; apa le venea pflnl peste cap, dar ele repede iegeau -nr-stele .F"Liupra $i inotau de minune; picioarele se puneau singure in migcare,$i toate :-u acuma furaptr, chiar si puiul cel urdt si cenugiu. - Nu, nu-i de curctr- spuserata; uite ce bine da din picioare gi ce drept se lne. e copilul meu. $i, la urma urmei, dactrte uiti mai bine la el, e chiar dr6gu{. ![.lc-mac! Haideti dupa mine s[ vedefi gi voi lumea gi si va duc in curtea E:lor, numai sa va tineti de mine strnu vf, calce careva; Si feriti-vi de mdte! $i aga au ajuns ln curtea ratelor. Acolo era o zarvd cumplita, fiindca in :r.:rteerau doul familii de rate care acuma se luaseri la cearttrpenffu un cap de i*-mmbie;dar s-au potolit repede,fiindcl a venit o mdta $i a insftrcatea capul. - Iaca, vedeti, a$amerg lucrurile pe lume! a spusrata si igi ascufi ciocul, :i-adci gi ea ar fi vrut sa lngfacecapul de scrumbie.lineti-vi bine pe picioare - mai spuse ea. Vedeti pe rata aceeabafranl? Macaiti cum se cuvine, duceli-va din toate cdte sunt ; ea gi plecafi-vtr gdtul in fata ei; eae ceamai simandicoasf, lci. E de neam spaniol, de aceeae a$ade grasi; 9i la picior are o panglici rogie. Asta-i ceva nemaipomenit de frumos $i-i cea mai mare cinste pe care o :oate cipita o ra[i. Asta inseamni ci nu trebuie s[ se piarda $i ffebuie si fie

cunoscut[ de toatl lumea, dobitoacegi oameni. MAcAiti! Nu vA tineti picioarele picioarele, a$acum factata bine crescutaiSi rtrSchireazl.tarc intruntru.O rafuSca gi mama: uite aga!Acuma pleca{i-va gnil 9i spunefi mac. RAfu$teleau ficut cum le-a invitat mama. Celelalterate s-au uitat lung la gi ele spuseri cu glas tare: - Ei, poftim! Nu eram destule aici, au mai trebuit str vie gi astea!$i uite una ce urAti-i! Nu, nu se poate, e prea din cale-afartr! $i o ratl s-a repezit 9i a ciupit-o pe ra$$ca de ceaff,. - Las-o in pace! a spusmama. Ce ti-a ftrcut? - Nu ne-a ftrcut nimic, da-i aga de mare $i de neobignuitl, ci trebuie numaidecdts-o luim la bataie. - Frumogi copii - a zis rata cu panglicf, la picior. Toti sunt frumo$i, numai unul n-a ie$it cum trebuie. Ar trebui ftrcut din nou. - Asta nu se mai poate,cucoantrmare - a spusrata-mama. E drept ca nu-i frumoastrrtrfu$ca,dar e placuttrla fire Si lnoattrtot a$ade bine ca qi celelalte,ba chiar mai bine. Eu cred ci are strcreasctr frumos gi cu vremea are sl se faci mai mici; a stat prea mult in ou gi de astan-a cf,pltat infitiSarea care ffebuie. $i rata a mdngAiat-ougurel pe rlfugctr gi i-a netezit penele. ci n-areprea mare insemnltate daca-i urdt. - De altfel - spuseea- e rtrtoi, a5a cred vede Eu ci are strse facd zdravhn,se de pe acuma. - Celelalte sunt dragufe- zise b4nina. Acuma, fiti ca la voi acasi, si daca gasifi un cap de pegte,putefi si mi-l aduceti. $i aSaau ramas aici ca la ele acastr. Pe biata ritu$ci insi, aceeacare iegisedin ou cea din urmd gi era a$ade urdta, toate ratele celelalte o ciupeau, o inghionteau gi o luau pestepicior; gi nu numai ratele, ci gi gainile. ,,E prea mare" - ziceau toate oritiniile din curte, iar curcanul, care venise pe lume cu pinteni, Si de aceeacredeacf, e impirat, se umfla ca o corabie cu toate pdnzele sus, se rcpezea la rlfugctr, tu$ea de cAtevaori minios Si i se inrogeatot capul. Slraca rtrfu$ci nu mai gtia unde si se duc4 gi ce si facf,! Era m6hniti din pricini cI era aga de uriti gi toate plsirile din curte rAdeaude ea. Astfel a ftecut cea dint6.izi, 9i dupa aceeaa fost din ce in ce mai rf,u. Pe rituSci tofi o alungau gi chiar gi surorile ei o ocirau gi spuneau:,De te-ar prinde o dati mdta, urdti ce e$ti!" Ratele o ciupeau gi gAinile o bAteauSi o fata care se lngrijea de plslri a dat ln ea cu piciorul. Rf,tuScan-a mai putut ribda Si a sirit peste gard. Pislrile de prin stufiSuri au zburat care lncotro, speriate. ,,Fug de mine pentru ctr sunt agade urdttr" - s-a gindit rf,fugcagi a plecat mai departe.$i aga,a ajuns la balta cea mare pe unde-s rafele strlbatice.Aici a stat toaa noaptea, osteniti Si amardtl. Dimineala, ratelesalbatices-auinalpt din stuf Si s-aupregltit sf, zboare;cdnd au v4eut pe tovariga lor ceanoui, s-auuitat lung la ea.

2fr

:le ta Ia te

- Ce fel de pasare esti tu? au inffebat ele gi rifugca se intorcea in toate :=ile $i salutacAt putea mai frumos. - Grozav esti de urdta! au spusratele strlbatice.Dar, in sflrgit, noua pufin -: :asa de asta,numai strnu te marif cu carevadin neamul nostru. Biata ritusci nu se gdndeasi se mirite; doar at0ta voia, si stea gi ea in r:: 5i si bea pufintici apl de balta. A stat ea acolo doua zile. Dupi aceeaau venit doua gAgtesf,lbatice,sau -li bine zis doi gAnsacisalbatici;nu era mult de cdnd ie$iseri din ou gi de aceea :-u agade indrf,zneti. - Asculta f6rtate - au spus ei; esti a$ade urAt, inc6t esti chiar pe placul :.rstru. Vrei si vii cu noi Si sa fii pasarec6litoare? Aici, alaturi, in alta mlagtini, .,::'lt cAtevagdgtesalbaticedragufe, toate domnigoare$i toate pot sa spuna ga;'-ga. Aga ci poti si-ti gisegti norocul, chiar agade ur0t cum egti! Deodatl s-a auzit poc! poc! si cei doi glnsaci au cazutmo4i in stuf gi apa Sprejur s-a facut rogie. Poc! Poc! s-a auzit iar Si cdrduri intregi de gdgte Jbatice s-au ridicat din stuf gi iar s-au auzit pocnete. Era vAnitoare mare. \-anitorii stateaude jur imprejurul p[puriqului, iar unii erau chiar pe ramurile ;opacilor care se intindeau deasuprastufului. Fumul albastru ai prafului de :ugci plutea ca un nor pestecopacii intunecati 9i se impragtia pe ape. Cdinii au -.enit pdna la balta. Trosc, trosc, se auzeadin toate Pi{ile cum trosnegtepapura. rafuScl nu mai putea de spaima.iSi intorceacapul, ca si 9i-1ascunddsub Saraca ipA, gi chiar in clipa aceea,un cAinemare gi fioros a risarit lAngi ea. Limba ii spdnzuradin gura qi ochii fi luceau groaznic;Si-aintins botul spre rifuqci, gi-a nnjit dinlii, dar a plecat de-acolo firl s-o ingface. - Mulzumescu-fi,Doamne! a oftat raru$ca;sunt a$a de urAta,incat nici ;iinii nu vor si mA mu$te. Rlfusca a stat pitita in timp ce grindina de alice cAdeapestepipurig. Abia tirziu s-a ficut liniSte.Biata rafuScftot nu indriznea si se miSte.A citeva ceasuripnna si se umeasci. A ieSitdin balta qi a plecatcdt rnai agteptat a putut de repede,luAnd-o pestecAmp.Numai ca mergeacam gfeu, din pricina ;a se stemise furtuna ti vAntul vdjAia. incAtnici el singur Spreseari a ajunsla un bordei,careera agade darapanat, deocamdatirimAneatot in picioare. nu gtiain carepartesi seristoame $i de aceea jos l6nga Asa de tare bateavnntul, incdt ralugcaa rebuit sa se ghemuiasctr Deodati rtrfu$ca avazut bordeiSis[ sesprijinede el ca si nu cadi. Vijelia selntetea. ci uga de la bordei ieSisedintr-o 6tena Si atirna sfrAmba,a$aci prin deschizatura a intrat in bordei. puteaisapAtrunziinAuntru.Ca sa scapede vdnt, rafugca in coliba stiteau o babi, iar lAngi ea un motan 9i o gaini. Motanul Stiasi se alinte, sf, toarcf, gi lmpraqtia chiar Si scAnteic6nd il frecai pe spate. Gdina avea picioarelemici Siscurtegi ficea oua $i babao iubeaca pe copilul ei. Dimineata,toti au dat cu ochii de rituSci gi motanula inceputsi toarci, iar gainasi cotcodiceasci. 241

- Ce esti?a lntrebatbabaSis-auitat prin casi, dar cum nu prea vedeabine, i s-aparut ci ratu$caera o rati mare gi grasl cares-aritacit. - Chiar imi pare bine! a spusea.Acum o si am oui de ra[a. Numai de n-ar fi ratoi! Trebuie s-o punem la incercare. $i r4uqca a fost pusi la incercare timp de trei saptamdni, dar oua n-a casei, 9i giina stf,pdna,$i mereu ziceau: ,,Noi $i facut. $i motanul era stapd.nul lumea", fiindci igi inchipuiau ci jumitate din lume erau ei $i, bineinteles, jumatateacea mai faini. RifuSca spuneaca in privinta astamai puteau fi Si alte p6reri, dar gainanici nu voia sd steade vorbi. - Poti sa faci oui? intrebi ea. - Nu. - Atunci tine-ti gura. $i motanul spunea: - Poti si te alinfi, sa torci Si si scoti scdntei? - Nu. - Atunci n-ai voie sa ai o parerecdnd vorbesc altii mai inlelepti decdttine. Ratusca $edeaintr-un colt fara chef. Deodati gi-a adus aminte de aerul curat de afari si de lumina soarelui.$i a cuprins-o dorul de apa. Avea o pofta grozavdsi inoate; nu s-a putut opri gi i-a spusgainii. - Ce te-a apucat?a zis ginna.N-ai nici o treabi gi de astaiti trec prin cap la fleacuri. tot felul de prostii. Fi oui sautoarceSiai savezi ci nu te mai gAndegti - Dar e a$ade frumos sa plutegtipe api! a spusratu$ca.E asade pllcut si te bagi cu capul in apa si sa te dai la fund! - Ce mai plicere $i asta! a spusgiina. Ai innebunit! Ia lntreabape motan, care-i cel mai infelept din toti motanii, daca lui ii place str lnoate sau sa se scufunde in api! Despre mine nici nu mai vorbesc. intreab-o gi pe stapdna noastracea bitrdni, care-i mai inleleapti decdt tofi pe lume! Crezi tu ca ea are pofti si inoate $i sa se bagecu capul in api? - Voi nu mtr infelegefi - rispunse rifu$ca. - Nu te in{elegem?Atunci cine te-o fi inlelegAnd?Doar n-ai fi vrdnd sA fii tu mai degteapti decdt motanul si decdt baba. Ca si nu mai pomenescAi de mine! Nu-ti impuia capul cu prostii, copili, $i mulfumegtebunului Dumnezeu de norocul pe care ti l-a dat. Nu esti mulfumiti ca stai in casf,la caldurl si ci ai de la cine sa lnveti lucruri folositoare?Dar tu esti numai o moftangioaica gi cu tine nu e chip de stat de vorba. Eu ifi vreau binele, ifi spun lucruri care poate nu-fi plac, dar sa Stii cf, numai prietenii adevarafivorbesc aga!Eu zic si invefi si faci oui sau si torci qi sa scoti scAntei. - Ba eu cred ci am sf, plec iar in lumea Iaryh - a spusritu$ca. - Atunci pleaci! i-a raspunsglina. $i rifugca a plecat. A inotat, s-a scufundatin apa, dar nici o vietate nu se uita la ea, a$aera de urAta! - ?/+2

.. A venit toamna, frunzele padurii s-au ingilbenit si s-au uscat; vAnful le :-:.gea gi le imprastia. Era frig. Norii atAmaugrei 9i albi de zipadd. Pe gard ;'::a un corb $i facea crr-crr de frig^.Te prindea frigul numai cAnd il auzea| : "::r rafu$ci n-o duceadeloc bine. Intr-o seari, c6nd tocmai asfinleafrumos ..,:ele, a venit un cArd de pisari mari Si minunate.Ritusca nu rnai vizuse gi aveaunigtegAturilungi --: -:,Catipisari agade frumoase. Erau albeca zitpada :-.adioase.Erau lebede.Glasul lor aveaun sunetcu totul deosebit.Au stat : -:;. apoi $i-au lntins aripile largi 9i m6.retegi au plecat mai departe in tarile . *:3 cu lacuri albastre.S-au lnaltat sus de tot gi pe ratu$caceaurita a cuprins-o :.:hnigte ciudati; nu mai putea sta locului, se tot inv0rtea in api ca titirezul, , :ot lungea gitul in sus citre lebede gi scoteaniste tipete agade ascutitesi de -::bignuite, lncdt se speriasi ea. Nu putea si uite pisarile aceleafrumoasegi ':::cite si cAndnu le-a mai zarit s-adat cu capul la fund in api si c6nd s-aridicat ,: .r fafa apei, parci iSi ieSisedin fire. Nu stia cum le cheami pe pisiri, nu $tia -,:"-\troau plecat, dar ii erau dragi cum nu-i mai fusesenimeni drag vreodati. ".: le pizmuia. Cum s-ar fi putut ea gdndi sf, doreascd o asemenea frumusefe? micar ratele ar fi multumita daci Biata rafuSci urAta ar fi fost foarte :::mit-o printre ele gi n-ar fi alungat-o. Iama era tot mai grea. RatuScaffebuia si inoate toati vremea lncoace $i ea se -::01o,ca si nu laseapastringhefecu totul; noapteainsi copcain carestdtea Ragugca trebuiasi deamereu :-ea tot mai lngust6;erager 9i gheafape lac trosnea. :::: picioareca si nu lnghete apa, dar, de la o vreme, a ostenit,nu s-a mai pufut ::;ca 9i a prins-o gheafa. Dimineata a trecut pe acolo un faran gi a vizut-o. Jaranul a dat cu piciorul Ia nevasta-sa. a luat rifu$ca $i a dus-o acasa : gheafasi a sfarAmat-o, joace gi-a cu dAnsa,dar ea a venit in fire. Copiii au vrut sA se RituSca ::32t ca vor s-o bati Oide frici a sarit drept in oala cu lapte 5i iaptelea F$nit -- toatepa4ile. Femeia a dat un strig[t gi a pocnit din palme gi atunci rafu$cas-a .:eriat Si mai tare gi a sarit in putineiul cu unt, pe urma intr-o caldare cu lapte i. de acolo azbtnat iar. $i aveao infitisare! Femeia s-a luat cu vitraiul dupi ea, copiii alergaugi ei s-o prindi, rdztnd :r lipnnd. Noroc ci s-a deschisu$a si rifugca a putut sa se furigeze afard gi s-a )ezat vlaguiti in zhpadacare tocmai cizuse. Ar fi prea trist si povestim ce-a indurat 9i prin cdtea mai trecut ratu$cain ea satea ln papuriqulbaldi. CAntau :xna aceea. Cand s-a ficut iar cald gi soare, : ioc6rliile, venise iar primavara. $i deodatarifugca a vaztrt cA poate sa-si intindi larg aripile gi cA are in :ripi o putere mai mare decit pnna atunci. $i-a luat deodati zborul si nici n-a sriut c6nd a ajuns intr-o gradina mare, in care erau meri infloriti si tufe de liliac r.rirositor; cregteauchiar pe marginealacului. Ce frumos era aici! Dintre trestii iesira ffei lebede plutind domol pe luciul apei. Rifusca $tia ce pasari sunt 9i Ceodati o cuprinse o mAhnireciudati.

,,Am si ma duc la pisirile aceleafrumoasegi ele au sa ma battrgi au si mtr omoare fiindca sunt a$ade ur0tA gi indraznescsi mi apropii de d6nsele. Dar nu-mi pasa! Mai bine sa mi omoare ele, decAtsi mf, ciupeasca rafele, si m[ battr gtrinile, si-mi dea cu piciorul fata careingrijegte oratf,niile Si dec6t s6 sufir de frig si de foame toaa iarna". cdndau va'zut-o, au $i s-a ridicat si si-a luat zborul catre lebede. Lebedele lnceput str dea din aripi $i s-au indreptat spre ea. - OmorAfi-mi! a spus biata pasareSi Si-a plecat capul pe luciul apei, agteptind moartea. vadi in apa?Chiar pe ea insagioglinditi, dar acumnu nDar cAndcolo, ce si mai era o pasaregreoaie,cenu$ie$i urAta,era $i ea lebada.. Nu-i nimic daca te nagti printre ra[e, numai sa iesi dintr-un ou de lebidi! necazuri; se putea bucura acurna Plslrii nu-i pirea riu ci indurase atdtea mai mult de fericirea ei. si cu pliscurile. Lebedeleceie mari au venit la ea $i au dezmierdat-o in gradina au venit cdtiva copii. Au aruncat pe api pnine gi griunfe. Deodati, cel mai mic a strigat: - Uite ci a mai venit una! $i ceilalli au chiuit de bucurie 9i au strigat gi ei: - Da, a mai venit una! Au bltut din palme gi sarind intr-un picior s-au dus repedestrspuie tatii Si mamei. Apoi au venit iar $i au aruncatpe apd pdine gi cozonac si toti spuneau: - Asta care a venit acuma e ceamai frumoasi! $i lebedeleceie bltrAne se plecau in fata ei. Lebida cea tAnf,ras-a ru$inat gi Si-a ascunscapul in aripi; nu gtia ce str factr; era foarte fericite, dar nu se m6ndrea deloc; fiindc[ o inima bunl nu-i deloc mffndra. Se gindea cum fuseseea de prigonita si de batjocoriti gi acuma tofi spuneau ci e cea mai frumoasl dintre toate pasirile. Chiar gi liliacul se caldut si dornol. $i lebada aplecaspre ea cu crengile in apa $i soarelestrtrlucea si-a intins aripile, si-a inlltat gdtul 9i a spus din toat[ inima: - Pe vremeacdnd eram o rifugcl ur6ta nici ln vis nu m-'agfi gdndit la atdta fericirelQ 1

- 24

.j

&,rlo
---5
ff'

Cc.llodi

i
--\

::*.'--'r' -----t Tinocchio

CapiuolulDC(\/I

^ in efArglt ?inocclric frrcet eitzA \ i 'tud mal ffe o pApug4 gi dev'ine V;?sin:..,
Pe cind inota repedeca sa ajungala flrm, Pinocchio bigi & seamtrcf, tatil s6u pe care-l purta in cArcl

f,. care stitea cu picioarele in ap6, rEmuradeparci ar fi avut friguri. Tremurade frig ori de spaima? Ciaeputeasti?...Poate$i deuna si de rirr Dar Pinocchio,crezAnd ca poate :ncil sau ffemura numai de fricl, ii rcuseca sal mai linigteascf,:
- Curaj, titicule! Peste cdteva rdnute ajungem pe plmdnt gi vom fi rai!'atg binecuvdn'Dar unde esteplaja aceea 'i? intrebl bitrdnelul, devenind tot mai curios si :ntind privirea asemenicroitorului cdnd pune at[ in ac. Uite, privesc tn toate gi nu vld decdtcer simarc/ -irtile- Eu disting insa gi 6rmul,'spuse pApugica.Sf, gtii ci eu sunt ca motanii: ;id mai bine noapteadecAtziuyf . Bietul Pinocchio se prefiiea ci estebine dispus, dar... dar...incepea si-gi respirafiadeveneamai greoaiesi mai obosita; ;ifrda curajul, puterile ii scf,deau, in sfhrgit,nu mai putea si Frmul era inci departe. inota cit il mai tinurtr puterile, apoi se intoarsecu capul catre Geppetto si i spuse cu vocea sacadata: - Ttrticule.,.ajuttr-mi...mor! $i tatAl Sifiul erau gata si se inece, cdnd auztrhun glas de chitara deza;ordati, care irifreba: - Cine spuneci moare? - Eu Si sirmanul meu tattr! - Vocea astami-e cunoscuttr.Tir egti, Pinocchio?
E

?45

- Da, dar tu cine esti? - Eu sunt Tonul, colegul tiu de prizonierat in stomacul Rechinului. - $i cum de ai scapat? - Ti-am urmat exemplul. Tu mi-ai aratatdrumul gi, dupa tine, am fugit si eu. - Tonule dragi, ai picat tocmai la timp! Te rog, pe tine care-fi iubeqti atAta copilagii, ajuti-ne ori suntempierdufi. - Bucuros si din toati inima. Prindefi-vl amOndoide coada mea gi la drum: in cdtevaminute o si ajungempe tarm. Geppetto si Pinocchio, dupa cum vi putefi inchipui, primira numaidecAt ci este mai u$or si invitatia; dar, in loc si se prinda de coada Tonului, crez'ura acestuia. se ageze, de-a dreptul,in spinarea - Suntem prea grei? il tntrebi Pinocchio. - Grei? Nicidecum:imi pareci duc in spinaredoui simple coji de scoici, \ rtrspunseTonul, care era atat de mare gi atlt de putemic, incnt parea ci esteun , vitel de doi ani. Ajungi la mal, Pinocchio strri,primul, jos, ca si-gi ajute tatal si coboare; ii spuse: apoi se intoarsecdtreTon gi, cu o voce emofionata, * Prietene dragi, mi-ai salvat tatil Si n-am cuvinte si-[i mulgumesc,din addncul sufletului. $i acum, ingiduie-mi, te rog, si te sarut,in semn de vegnica recuno$tinti. Tonul igi scoasebotul afari din api si Pinocchio ingenunche si-l siruti, cu multi cildura. La acestgest de sponta.na Si vie afectiune,bietul Ton care nu era obignuit cu ele, se simfi at6t de emotionatincdt, rusinnndu-sesi fie vdnttplAngAnd ca un capul sub apl qi dispiru. copil, igi ascunse PAni una alta, se cripase de ziui. careabiasemai puteatine pe picioare, Atunci Pinocchiolul pe Geppetto, la brat ;i-i spuse: - Sprijina-te de bratul meu, scumpul meu titic, 9i si mergem incetincetigor,ca fumicile; iar cind vom obosi, si ne a$ezirnpe margineadrumului. - $i unde mergem?intreba Geppetto. - SA cautam o casasau o cabani, unde oamenii si ne dea o bucitici de drept pat. pAine $i o mAnade paie, care sAne serveasca Nu ficusera nici o suti de pagi, cAnd vf,zuri doua chipuri urite care cer$eau in mijlocul drumului. Erau Motanul 9i Vulpea, dat nu mai aduceau cu cei de odinioari. orb, orbisede-abinelea,iar Vulpea, inchipuiliva ca Motanul, tot prefacdndu-se imbaffaniu, mdncati de molii gi nipdrliti, nu mai avea nici coadi. Caci lucrurile sateau a$a:aceastihotoaici amirdti, cirzutitin cea mai neagri mizerie, fusese constrdnsi, tntr-o buna zi, si-si vdndi, unui negustor ambulant de
?fi

pe carea cumpirat-oca sf,-gifaci ei coadf,, panf,gi preafrumoasa m,lumfiSuri, umca aparltoarede mu$te. ai mili de doi bieti - Oh, Pinocchio,strigaVulpeacu vocep16ng[toare, hinat-i! - Bolnavi! repetl Motanul. M-ati in$elato dati, acum - Rimas bun, preficutilor! rispunsepApu$ica. D :re mai prindeli. pentruci acumam ajunsniStebieti nenorociti! Pinocchio, - Crede-ne, - intr-adevtrr, repetl Motanul. - Dacd ati sf,rf,cit,vf, meritati soarta.Amintiti-vi de proverbul:,,Banii llrn'qinu fac pui". Rirnas bun, preftrcutilor! - Fie-ti mill de noi! - De noi! ? - Ramasbun, preftrcutilorf)&nintiti-va de proverbulcarespune:,,Lucrul folosegte". 'fuitrndit in mod necinstitnu - Nu ne plrisi! -...isi! repettr Motanul. - Rimas bun, preftrcutilor!Amintiti-va urmitorul proverb: ,,Cine saptr Ir'ospaaltuia, cadesingur in ea". DupI acest schimb de cuvinte, Pinocchio gi Geppetto igi continuara itrx5citi,drumul; iar dupa ce mai flcuri o sutl de paqi, zlrirh, in fundul unei cu tigle Si rfriri 9i in mijlocul cdmpului,o frumoaslcabani de paie,acoperittr rilmizi. - Cabana astatrebuie sa fie locuitAde cineva,spusePinocchio.Sa ne ruropiem$i sabatemla poatti. inn-adevlr, se apropiara si blturtr la poartl. gliscior dinluntru. ftrtrebl un Cine este? plrinte Si un biet copil, ?nfometati - Suntemun sf,rman Si fara adipost! =ryunsepapugica. glasciorobisnuit. acelagi spuse - invartiti cheiagi poartaseva deschide! Intrari inluntru, priviri in cheiaSipoartasedeschise. tntoarse Pinocchio nare pffie gi nu vf,zurtrpe nimeni. mirat. tnnebaPinocchio - Dar stlpfuiulcabanei undeeste? - Iata-mi-s aici! pe o birna. vorbitor stAnd TatalSifiul privirl in tavan$i vizuri Greierele salutindu-lpoliticos. Pinocchio, spuse - Oh, scumpulmeu Greierag! Dar iti mai amintelti nu-i asa? meuGreieraS", - Acum imi spui,,scumpul de ciocan? loviturA tas o ta, mi-ai si aruncicdndm-ai gonit din casa Gonegte-ml Greiera$ule. - Ai dreptate, si tu pe mine...Lovegte-mlsi tu ;e mine cu ciocanul,dar ai mili de bietul meutattr'

- Eu o si am mila Si de tatl gi de fiu; dar am vrut sa-g reamintescpurtarea taceaurfita, ca sf,-fi arat ca, in lumea asta,trebuie sa fim amabili cu toatf,lumea, dacf, wem sa fim risplatili cu aceeaqi bunavointa, cand suntem la ananghie. - Ai dreptate,Greieragule,ai multa dreptategi eu voi tine minte lecfia pe care mi-ai dat-o. Dar vrei sa-mi spui cum de ti-ai cumpirat cabanaasta? - Cabana asta mi-a dlruit-o ieri o prea grafioasf, Capra, care avea ldna colorattrintr-un albastru foarte frumos. '-4"1$iCapra unde este?tntreba Pinocchio, cuprins de o mare curiozitate. - Nu gtiu. - $i cnnd se intoarce? - Nu se mai tntoaree niciodati. Ea a plecat ieri indurerati 9i behaind de parci ar fi spus: ,,Bietul Pinocchio, n-o sa-l mai vid, de acum.Rechinul trebuie si-l fi mAncatde-a binelea". - Chiar agaa vorbit?...Deci ea era...ea era...scumpameaZdnh! incepu s[ strige Pinocchio, sughilAndgi plAngnndin hohote. Dup[ ce a terminat de pldns, gi-a gtersochii, a pregitit un pifuf bun din paie 9i l-a culcat pe Geppetto, batrdnul siu pirinte. Apoi, intreba pe Greierele vorbitor: - Spune-mi,Greieragule: unde agputeasi gasesc un pahar cu lapte pentru sarmanulmeu tatA? - La o mici departarede aici, sti gridinarul Giangio, care are vaci de lapte.Du-te ia el gi vei gasi ce cauti. Pinocchio alergi acasala gridinar, iar acestail intrebi: - Cat lapte vrei? - Un pahar plin. - Un pahar cu lapte costirun ban. Dar s[ mi-l dai inainte. - Nu am nici o centimi! rispunse Pinocchio ruginat gi mihnit. - Riu, pipugico, rispunse gridinarul. Daci tu n-ai nici o centimi, nici eu n-am nici o picafura de lapte. - Ma rog, spusePinocchiosi ficu semnca pleaca. - Agteaptl putin, spuseGiangio. Noi o sa ne intelegemp6ni in cele din urml. Vrei si inveti sa inv0rtegti roata fintAnii? Ce este aceasti roata? - Este un mecanism de lemn, care serve$te la scos apa din cisternf,ca si stropim legumele. - O sa incerc. - Deci, o si scofi o suti de galeli cu api gi eu o sA-gdau, in schimb,un pahar cu lapte. - Bine.

: :

rea eaPe

le ie

Giangio il duse pe Pinocchio in gridini Si ii ardti cum trebuia s6 .n 'ineasci roata. Papugicaincepu imediat sa lucreze; dar, inainte de a fi scos o q.u-ide galed de apa, era lac de transpirafie,din cap p6na-n picioare. - PanA acuma truda de a-nvdrti La roath, spuse grf,dinarul, ii fusese nc-dinpta mlgarului meu; dar acum, bietul de el, estepe moarte. - Mi-l aritati si mie? intreba Pinocchio. - Bucuros. CAnd intra in grajd, Pinocchio vazu un migarug frumos, intins pe paie, "sc-,it de foame gi de prea multl munci. Dupi ce il privi foarte atent, spusein snei sa, adinc fulburat: - $i, totusi, pe mf,garugulf,stal-am mai vhzutl,Mi-e o figwa cunoscutf,. $i, plecdndu-sespre el, il tntrebl in limba mf,gireasca: - Cine esti? La aceasti inffebare, mlgirugul deschiseochii aproapestingi gi rispunse, rfl."laind,in acelasidialect: - SuntLu... ci... gno...lo. $i apoi inchise ochii si-si dadu duhul. - Oh, bietul Lucignolo! spusePinocchio, cu vocea stinsa; 9i, ludnd o ciia de paie, igi gterseo lacrimi care-i spdnzurape fafi. - Te emotionezi amh pentru un migar, care nu te costi nimic? spuse gndinarul. Atunci ce s4 fac eu, care l-am cumpirat cu bani pegin? - O sd-ti spun motivul... Era un prieten de-al meu! - Prieten de-ai tau? - Un coleg de scoali. - Cum? (ipA Giangio, izbucnind intr-un hohot de rAs. Cum?! Ai avut -.gari colegi de clastr!... imi inchipui ce studii frumoaseai mai facut! Papugicase rugina la auzul acestorcuvinte; lua paharul cu lapte apfoape :.;*d 5i se intoarse la cabanf,. $i, din acea zi, timp de peste cinci luni de zile, se scula, in fiecare :nineati, inainte de crlpatul zorilor, ca si invArteascaroata fdntnnii Si sl :nneasci, in schimb, un pahar cu lapte, care ajuta mult sanitafii tatalui sau.Dar ::1 s-a multumit numai cu atAta;cu timpul a invitat si lucreze coguri gi panere :e uestie; iar banii, pe care ii cdgtiga,ii repartiza, cu multa griji, pentru toate :ielruielile zilnice. intre altele, el singur, construi un ci.rucior elegant, ca str-l :-rmbe Si s[-1 scoati la aer pe tatal siu. in orele 6rzii de seari, el se trudea sd scrie gi sa citeasci. Cumpdrasedin ;enrl invecinat, pentru cdtiva bani, o carte mare din care incerca sa citeasci gi :3reia ii lipseau inceputul Si sfArsitul. Pentru scris el se servea de o agchie :scu$tain loc de penip si, fiindci nu aveanici calimari, nici cemeali, o inmuia -u-o sticlup plinA cu zeami de mure $i de cire$e. - 249

Este drept ci, prin dorinta lui de a invita, de amunci gi de a rezista,Pinocchio reugisenu numai sa-$imentinatatiJ, mereu bolnav, ?ntr-orelativa bunastare,dar si weo patuzeci de monedepenffu un costumnou. $i economiseasci intr-o dimineafi, ii spusetatalui siu: - Ma duc la t6rgul din apropiere sa-mi cumpdr o hiinuff,, o boneti gi o perechede pantofi. Cdnd m-oi intoarce acasi, voi fi agade elegantincdt o si mtr confundafi cu un boier. IeSit din casi, Pinocchio incepu si alerge foarte vesel gi mullumit. Dar, deodati, se simti chemat pe nume gi, intorcdndu-se,vf,zu un Melc frumos, care tocmai iegeaafara din mlraciniS. - Nu mi recunogti?intreba Melcul. - Parcf,da, parci nu... - Nu-ti amintegti de Melcul acelacare facea pe cameristaZdnei cu parul negru-albistrui? Nu-ti amintegtici m-am cobordt si-fi luminez drumul si cf, tu ai rirnas cu un picior infipt in uga casei? - imi amintescde toate,striga Pinocchio. Spune-mirepede,Melcugor frumos, unde ai lasat-o pe buna meazina? Ce face?M-a iertat? isi mai amintegte de mine? Sti departede aici? Ag putea si md duc s-o gisesc? La toate acestetntrebad, rostite tr graba si fara pavze,Melcul rf,spunse cu obignuita sa incetineali: - Dragtr Pinocchio, sarmanaZdnL zaceint-un pat de spital. - La spital? - Din pacate.Obosita de multele nenorociri prin care a trecut, ea estegrav bolnavi $i nu are nici cu ce si-gi cumperepnine. - intr-adevar?...Vai, ce veste tristl mi-ai dat! Biata Z nal SarmanaZenal Biatazdnd!... Daci a$ avea un milion, ag alerga s[ i-l ofer. Dar eu n-am decdt patruzecide monede...!Iati-le aici: ma duceams[-mi cumpar un costum nou, cu ele. Ia-le, Melcule, 9i du-b sAle duci bunei meleZdne. - $i costumultau cel nou? - Mai am timp sd mi ocup de el. Ag vinde gi hainele asteasf,ricicioase, de pe mine, ca s-o pot ajuta. Du-te, repede,dragul meu Melc, 9i aranjeaza toate lucrurile gi, peste doui zile, intoarce-te,te rog, pentru ci vreau si-fi mai dau Si alfi bani. Pdni acum am lucrat ca sa-mi hranesctatil; de azi inainte, voi munci cinci ore mai mult ca si-mi ajut gi buna mea mami. Rirnas bun, Melcule, gi te a$teptpeste doui zile. Melcul, contrar obiceiului stru,incepu sa alerge ca o gopdrll in luna lui Cuptor. CAndPinocchio se intoarse acasi, tatil sau il infeba: - Unde estecostumul tau cel nou?
m

250

] - N-utn gasit nici unul care si-mi vina bine. Nu face nimic! O sa-l cumpar *r;r jata. in seara aceea, Pinocchio, in loc si lucreze pdnl ta zece)a trudit pdni gi, miezul &,r noptii; in loc sf,facf, opt coguri de trestie, a terminat paisprezece. Apoi s-a culcat gi a adormit. $i, in somn, i-a aparut Zdna, frumoastr gi mdauoare, ca.re,dupi ce l-a si.rutat,i-a spus: - Bravo, Pinocchio! Penffu inima ta cea buni, eu te iert pentru toate pe care le-ai facut p6na acum. Copiii care-gi ajuti cu dragoste rnmr=gariile prcur in greutltile 9i bolile lor merita sa fie liudati si iubiti, chiar atunci cAnd D. Ernt exemple de ascultareSi de bunl purtare. Fa-te baiat cuminte gi vei fi

fus:rDar visul se terminf, Si Pinocchio se degtepta uimit de cele auzite. Acum, inchipui{i-vi, cAt de mult se minuni micutul nostru, cAndigi dadu rwlrrrr ca nu mai era o pf,puSictr de lemn, ci deveniseun baiat ca toti ceilalti de qftK3 lui. isi arunctrprivirea in jur gi, in locul perefilor de paie ai cabanei,vizu ru ::EnAruti frumoasf,, mobilati Si dichisiti cu mult gust. CAnd cobori din pat, &rs. un costum nou, o basci noui gi o pereche de cizmulile de piele, care-i ulmeauca tumate. Dupa ce se imbrtrcf, cu noul costum, igi vAri m0inile in buzucar si gasi un portmoneu de fildeg, pe care erau scrise urmtrtoarelecuvinte: 7"in3cu parul negru-albf,strui inapoiazf,scumpului siu Pinocchio cele patruzeci ui ronede Si-i mulfumegtepentru bunitatea sa". Deschiseapoi portofelul gi, in lmrrai celor patruzecide monedede aramf,,acolo sftaluceau patruzecide monede r.Giur. noi-noute. Dupi aceea,se privi in oglinda $i i se piru ci este altul: tn locul papugii c ,strlll oglinda arata imaginea unui baiat vioi gi inteligent, cu pirul castaniu, *-hii albagtri, Si cu infitigare vesela si fericiti ca o sarbatoare estivali. 'cur ln miilocul acestor minunifii, care se succedau cu iufeala fulgerului, f,mrwchionu mai gtianici el daci eraffeaz de-abineleasauvisa cu ochii deschiqi. - Dar tatf,l meu unde este?strigi deodati; Si intrdnd in camera alaturam, S grsi pe b[trdnul Geppettosi.natos, vioi Sibine dispus,ca odinioari; el iSi reluase me5ugul siu de cioplitor in lemn gi tocmai desena o preafrumoasarama fooodobita cu frunze, cu flori gi cu nenumtrrate capetede animale. - Titicule, spune-mi Si mie: cum de s-au produs toate acesteschimbari mrevazute? il intreba Pinocchio, sirindu-i de gdt gi acoperindu-l cu sarutiri. - Schimbarea aceastaneprevizutl din casa noastra ti se datoreazbtie, ft;ie, spuseGeppetto. - De ce tocmai mie? - Pentru ca atunci cind copiii rai devin buni, ei capi$ho noua infiligare, .=:r Si pentru rudele 1or. - $i papugicade lemn unde va fi ascunsi? I

-1 251J

Geppetto - Iat-o;rf,spunse Siii arita o papug[marede lemn,sprijinitAde cu picioarelepuse un scaun,cu capulintors intr-o Pde, cu brateleat6m6nd, unul pestealtul Si indoite de la genunchi,incdt te minunai vizdnd-o cum stf,, dreapti. Pinocchioseintoarses-o priveascl;gi, dupf,ce o admirf,putintel,spuse tn sineasa,cu o marebucurie: cdnderamo pipuqa de lemn si c0t de mulfumit artrtam - Cdt de caraghios $ sunt acuma,cAndam devenitun blietel adevf,rat.:,i"\

V'
,!

lphonse

Do.'.^de*

;t*&1897; scriitorrealist francez-

E><Eraordinarele avenVuri ale lui Tarfiann din TTraocon

CaVlf.olul Xl CataeErofa
Pe-o noapte neagrf,,fara luna, fara stele,fari cer chiar, pe-o noapte dintrp;pa-n care u$or e si-[i bagi m0inile-n ochi, insirafi ca mirgelele pe afi,

in, Bompard,suedezulSi caltruzele pornira cu steagulAlpigorilor din

Tmscon cu tot la cucerireavdrfului Mont Blanc. Lumin6nd cu lantemele care fuau pe albeafaghefurilor nigte pete ca de sdnge,ci{f,uzele tiiau cu sdrguintl Ete in pereteleunei crevasecireia nu-i puteai zfi fundul, stAndcu toli lipifi dr-rel pereteca tragi intr-o feaptr. - Ce-ar fi str terminf,rn acum cu viafa? se intrebf, deodatf, cu glas tarq n'tezul gi, oprindu-se din urcat, se-aplecl atit de mult deasupraprapastiei ci ryodui toati frdnghia, proptit cu talpile in capul lui Tartarin care venea-nurma lui. - Ce faci, tinere, pentru numele lui Dumnezeu? - MA gindesc sf, termin cu viafa. - Bine, cu viafa dumitale fa ce poftegti, dar ce-ai cu noi, pdcatelenoastre? 6 ssmliztr Tartarin, alb de groazh. - Ei si? Viata, a cui ar fi ea, doud parale nu face. - Bine, dar gdndeSte-te la dragoste,la v0rsta dumitale... - Mare lucru gi dragostea... Eu nu simt nevoia de a$aceva . gtie e1?" ,,Ce , - Nu-i chiar mareacu sarea,cum se povestegte, dar nu-i deloc de leptrdat, crc{g-rni, Otto dragl. Dar Otto habar n-avea.Nu Si nu, ci se-azvdrle-npripastie. in timpul ista celauzele-njurau de m:rma focului. - Otto, daca tii agade mult s-o termini cu viafa, mai ai un pic de ribdare $r azvarle-tede sus, de pe.$4ont Blanc. E cu totul altceva decdt inr-o crevasf, csrecare.Crede-mf,,e cu totul altceva. - PoatecI ai dreptate.Da, mai bine de pe Mont Blanc, ci.z;ulapaceadepu"l lui Schopenhauer 9i al lui Hartmann.

Ce i-ar fi scarmhnatTartarin pe baielii igtia nemfi, pe amAndoi,dactrasta stiau ei sa faci din mintea unor tineri zibauci ca Otto al lor. in sfdrgit, ajunserf,pe-un fel de platou - de gheata$i acela,bineinteles unde ff,curf, un popas. - Uite-l cum trage din lulea, zise o citlhuzir. - Cine? tntreba nedumerit Tartarin, uitdndu-sein jur. - Mont Blancul, domnule, ii rispunse cdliuza, aritdndu-i in zare muntele din care, intr-adevar,pirea ca iese fum. - $i ce inseamnf,asta? - inseamnaci vine o furnrnA grozavl gi c-ar fi bine si ne intoarcem. - Da, sa ne-ntoarcem,se agita Bompard din zbor de-o propunere atit de lui Tartarin: ,,Eu nu mai merg, m-am sinitoasa, dupi ce tot urcugul ii spusese siturat", iar Tartarin trebuise sa-l imbarbateze gi si-l intrebe ca pe-un copil: ,,Hai, Gonzag, dragl",hai, ci asacum ai urcat atdtiamunti, l-oi mai urca gi pe asta.Gdnde$te-te la gloria Clubului". - Eu nu sunt membru al Clubului, protestase Bompard. - Nu-i nimic, ai sa fii, il imbunaseTaftarin. - Foarte bine, ce rost au ambitiile copilaregti, fu de acord si P.C.A.l-ul ciruia fr scizuse mult din entuziasmul alpinist, mai ales de cdnd il avea coleg de frAnghie pe suedezulatit de plin de surprize. - Nici nu mi gAndesc, siri suedezulcare se vede c6,aveaspirit de contradicfie foarte dezvoltat,intocmai ca magarul: ?l tragi de urechi, o ia inapoi, il tragi de coada, o ia inainte. - Nici nu mi gdndesc, am plltit saurc pe Mont Blanc,pe Mont Blanc mi urc. - Bine, dar nu-i prudent, ii atraseatenfia o cd,lhuzit. - Lagilor, sunteti ni$te la$i, asta sunteti, mf, duc singur, riposta Otto, nesfrimutat in eroismul lui. - Da? Atunci sus gi pe Mont Blanc, se infuriara cilauzele, pe care nimeni provocare. si nimic nu le mai putea opri dupi o asemenea gi Bompard se despartiri de ei, ludnd-o inapoi spre cabana Tartarin Catdrilor unde, potrivit cu spuseleghizilor, puteau ajunge tn trei ore de mers, ocolind crevasa. bine si se desparta n-apucara Cei doi tarasconezi de calauze$i de elevul lui Schopenhauer9i al lui Hartmann, ci incepu furtuna de zitpadd,acoperind toate urmele. ZApAcifi 9i pierili de frici, se adapostiri intr-un serac, adici intre niste gheguriingrf,madite ca un iglu.
1 p.C.e. = Pre$edintele Clubului Alpigorilor.

::rn minte li se perindari moagteledin vitrina cabanierului de la Cat6ri. ':-:erl aminte Si de turistul americangasit mumificat, cu un creion gi cu un pdnain clipa morfii, :s,:. tn mdnl in cdre-sinotaseimpresiile $i senzatiile lutremurat ca-n fa[a Judecatii de Apoi, Tartarin simti nevoia sa-Si ,:--e sufletul: ,,Gonzag dragi, am mintit mult in viafa mea... Trebui' si-fi :: n-am impugcatnici un leu, dar nici unul..." - Ei, qi ce-i cu asta?rispunse calm Bompard. Eu mint de c6nd sunt pe \l-am nf,scuto dati cu minciuna. Vorbescdespreoameni pe care nu i-am iciodata ca desprevechi oi bune cuno$tinte,cdt desprefarile, muntii, ": unde zic eu c-am fost, nu mi-a cilcat piciorul niciodati pe acolo.Aga e . -a Tarascon,din cauzasoarelui. Ju congtiin{aimpacata cf, erau victime 9i complici ai soarelui, mulfumiti ;e.gui Alpigorilor rimisese la calauzecare desigur aveau sa-l fAlfdie'pe r: Blanc, oarecum linistifi ci furtuna se potolise, o luari spre cabana. )ar, vai, la un moment dat se aflari in fata unei cresteimense de gheafa. - Tartadn, uite, urcf, in loc si coboare! - Vad, zise Tartarin, speriat gi dezamagit.Trebui' si urc sa vad ce-i in :. .-ealalm.Tu rimdi aici. )eodata, frhnghia care-i lega ,,pe viata si pe moarte" se intinse ingrozitor. .lcul lui, zguduit,Bompard zise:,,Aoleu!" in timp ce din prapastie se auzi: tragi tovardguldin pripastie, dar ---:l'' Bompard se stridui din rasputerisa-Si putredf,, ci se rupse ca la comanda. *ra facutain Avignon se vede cl era Spre seari, la cabanaCatdri, aparuceva ce s-ar fi putut chema stafia lui -l3rd, o biata fiintimurdard, degeratf,,cu pirul miciucf,, din cauza cdreia 'crerul, ci'lauzele $i suedezul,intor$i de pe Mont Blanc, din gura ciruia :e suspineinteleserl doar: ,,Tartarins-a pierdut". O expedilie organizathil ciuti zile in $fupe Tartarin. Ziuele vorbeau de acest tragic accident, ddnd fotografia fringhiei care pe o creasti de gheatd,retezathpe cAt se piLrea,la gasita suspendata - capetede un instrument taios. :ene Dupi opt zile de agteptari,delegalii se intoarseri la Tarasconimpreuna cu ::nul Bompard, a carui minte parea definiw zdruncinata.Daci cineva .:ea vorba de tragicul accident, el cereaindurare:,,Nu-mi vorbiti despreasta, :rs, nu-mi vorbiti niciodati despreasta!" Mont Blancul isi mai trecusepe listi o victimi, qi ce victima!

*Joseph
gi vrejti de faeole .i..rcL..

Jo'-o,b

A fost odataca niciodati o v sd,r'mani,care avea doar un baiat, pe care-l chema Jack, gi o vaci pe care chema Albi-ca-laptele. I9i duceau vi ajutafi de laptele pe careil dadeavaca in fiecare dimineatf,,gi pe care il duceaulr piatl Si il vindeau. Dar, infr-o dimineata Alba-ca-laptele n-a mai dat lapte gi nu gtiau ce si faci. - Ce str facem? ce str facem? se clina biftAna, frdngAndu-simdinile. - Nu fi suparata,mami. O s[ plec de acasi $i o sa gisesc eu ceva de lucru, zise Jack. - Ai incercat si altldata si nimeni nu te-a angajat,ii rd,spunse mama. - Trebuie s-o vindem pe Albtr-calaptele 9i sa incepem un negot sau sa gisim altceva. Ne-om descurca noi cumva. - Bine, mamtr, zise Jack, azi e zi de tirg, o si mi duc s-o vdnd pe Albaca-laptele9i apoi mai vedem noi ce-om face. ASadarbaiatul luf, vaca de funie gi pleci. Nu merse prea departe, cdnd intilni un batrdn cam ciudat care-i zise: - Buni dimineata, Jack. - Buna dimineata, dumitale, ii rispunse Jack, mirAndu-seca batranul ii pe nume. spusese - Mulfumesc, Jack, dar unde te duci? il intrebi bitrdnul. - MA duc la tArg sa v0nd vaca asta. . - Tu pari un baiat prea seriosca sa vinzi vaci, rosti batranul. M-ag mira si stii cdte boabe de fasole fac cinci. - Doua in fiecare mAntrgi una in gura ta, zise Jack intepat. - Ai dreptate,zise omul, uite asteasunt boabele de care-1ivorbeam.

h
f

a u
I t

I
I
!

I
ni$teboabetareciudate. din buzunar -{poi scoase - Pentrucl egtia$ade ascufltla minte,n-a$fi impotrivl sf,fac un schimb asta. iirrjr irf. sA-midai vacapentrufasolea - Ai vrea,nu-i a$a? rosti Jack. ii zisebf,trAnul. asta, O planteziin - Oh, tu nu $tii de ce e in starefasolea pdni la cer. cre$te rmrr.Lnoptnsi pdnadimineafa - Nu ztru? Nu mai spune. vino inapoi $i ia-ti vaca. - Ba da,o$oe, si dacl n-o fi aga, decareeralegati vacabAtrinului,in timp - Fie,ziseJacksi dldu frAnghia ;rE:'&.:a fasolea in buzunar. Jack se intoarse acasf,gi cum nu. mersese Prea departe,nici nu se Irrxrncasebine cind setrezi inapoi in fata usii. - Te-ai$i intors, Jack?se mirl maicl-sa.Vld c[ n-o mai ai pe Albtr-cacAtai luat pe ea? Hai, zi repede, tnseamnicf, ai vdndut-o. urcre.e. zise Jack. mamf,, niciodatf,, - N-ai si ghicegti cincisprezece? Nu, nu pot - Nu mai spune, bliete! Cinci banide aur,zece, t rccJazeci! E wijitl S-o - Ti-arn spusctr n-ai si ghicegti.Ce zici de fasoleaasta? vezi. ur=zi la noapte$i-ai sf, - Ce?!ftrcumamalui Jack.Ai fost asade nebun,de timpit, de idiot ca s-o cu cel mai bun laptedin parohiesi dati la cel mai bun En ; Albl-ca-laptele, astaprlplditi?! Ia-o de aici, ia-o de aici, ia-o de aici! Ori, zu- pntrufasolea n:;, !ins, uite ce fac cu ea: o anrncpe fereasfri.$i acumdu-tela culcare.in Km asta n-ai sf,capelinici o imbuctrturi Era trist si mflhnit, Jackse dusela culcarein odaita lui de la mansardtr. r:ir pentrucf, o necijisepe maicf,-sa, pentru rf,misese nemdncat. cdt Si ca in celedin urmf,,adormi.Cdndseffezi, odaiai sepiru camciudatf,. Soarelestrf,luceaintr-o parte, iar in rest cameraera umbrita" Jack se gi se apropiede fereastri. $i ce credetic[ a vIzut? Din fasoleape care m,rrr-acA peste r:r,I:'ri-sa noapte un wej urias, pe fereastra in gradinl crescuse o aruncase :m siniltase pdntrla cer. Deci,omul grf,iseadevtrrul. Vrejul de fasoletrecusede margineaferestrei.Tot ce-i rlmf,seselui Jack fereastra m ;acutera sf, deschida Si sl faci un saltpe vrejul de fasole,carese unei scf,ri. Jack urci, $i urci p6n[ ajunsela cer. Cfuid ajunse 3:;ca asemenea li,Lo, didu de un drum larg, tot atAtde dreptca o sigeati. Merseinainte,fane uliu de un palat,in fata cf,ruiastltea o femeieneobignuitde inalta. - Buni dimineafa, maicf,,ziseJackpoliticos.Esti asade bunl se-midai =r a demincare?
nl

'8t

$ti1i doar ca in seara din urmi nu mAncasenimic $i era grozav de ?nfometat. - Vrei sa mandnci ceva?zise femeia cea inalta. O sf, te prefaci chiar tu in mdncare,daci nu pleci imediat. Blrbatul meu e un cipciun si nimic nu-i place mai mult dec6t carne de baiat la grltar pe pdine prljita. Jack zise: - Mai bine mort fript, decAtmort de foame! Femeia ctrpcf,unuluinu era nici pe jumltate atilt de rea ca sotul ei. il duse pe Jack in bucltarie gi-l ospattrcum se cuvine, ddndu-i o bucatl de pAine cu tnci in momentul in care se auziri brlnzd, $i o canl cu lapte. Jack nu le terminase boclnituri in usi gi casaincepu sa se clatine, ca gi c6nd ar fi venit cineva. - Doamne, iafta-mA! E blrbatul meu, zise sofia cf,pciunului. Ce sa mi fac eu cu tine? Vino repede si intri aici. il impinse pe Jack in cuptor tocmai c6nd intra ctrpcaunul. Fifi siguri ci acest monstm era uriag. La cingatoare avea trei vitei cu picioarele legate. ii dezlegasi ii arunctrpe masf,, zicdnd: - Iai, nevastf,,9i frige-mi doi dinne ei. Dar a ce mfuoaseaici? Ha-ha-ha, Miros singe de englez. Fie viu, fie mort Vreau sa-imanAncoaselefripte La grdtar, pe piline! - E o prostie, dragi, ii rispunse femeia. !i se pare. Sau poate mirogi resturile baietelului pe care l-ai mAncatieri Ia alrriazd.Du-te gi te spali, curati-te gi panl te intorci, masa e gata. Cf,pciunul plecf,, iar Jack era gatastr sari afara din cuptor 9i s6 fugl, dar femeia il opri: - Stai pinl adoarme.intotdeaunase culci dupi masi. Cipclunul mAnci, apoi se duse la un scrin mare din care scoasedoui pungi de aur, se a$ezi gi incepu si numerepdni cAndcapul i se lasaintr-o parte, gi se pomi pe un sforait care facea casastrse zguduie din temelii. Jackiesi atunci din sobi pe vArful picioarelorgi candffecu pe ldngi cipcf,un, lui una dinne cele doua pungi sub brat. CAnd ajunsela vrejul de fasole aruncd pungagi aceasta nimeri, desigur,in gr[dina mamei sale.Apoi incepu si coboarepe vrej, pdni ajunse,in cele din urmi acasl.ii aratamamei saleaurul gi-i zise: Yezicire intr-adevir vrljiti? cu fasolea? - Ei bine, mamf,,n-am avut dreptate Traira un dmp cu aurul din pungi, dar in cele din urmi acestase termini si Jack s-a gAndit si-si mai incerce o datl norocul la capatul vrejului de fasole. $i astfel urci, pAni ajunse din nou la acel drum care duceala palatul pe care-l

ri---:-\ cu pudna vreme in urm[. Acolo, desigur, dldu de sofia uriagului care ,m*,er in fata portii. - Buntr ziua, manc4 zise Jack, tanfo$ca un coco$.Esti asade buni si-mi &. :eva de mdncare? - Pleacade aici, biiete, zise femeia, pentru ca soful meu trebuie sf, vinl gi {mi,"i. :e md,ndnce. Dar imi pari cunoscut.Nu cumva ai mai fost p-aici? $tii, chiar fu l'"n in care ai plecat, sofului meu i-a displrut o pungl cu aur. - E ciudat, maici, zise Jack, o sa-ti spun ceva despreasta,dar sunt atAtde lffijqrind ci nu pot vorbi pAntrnu imbuc ceva. - Fie, inffa, ii zise femeia. Era prea curioasi ca s4-l lase sf, plece fari str-i dea de mAncare. El mesteci cAt de incet putu Sideodattrse auziri hurductrituri care anuntau capcaunului. Femeia il ascunsepe Jack in cuptor. mns;r Seintdmpll cum seint6mplasesi inainte. Clpclunul intrtr, facu ha, ha, ha, ::meia ii adusetrei vitei la grifiar.Dupi ce-$i terminf, masaii zise nevestei: n - Adu-mi gaina care face oui de aur. Femeiao aduse,iar clpctrunul ii zise glinii: - Fl un ou, iar aceastaficu un ou, cu totul Si cu totul de aur, dupi care, ..-r*r,-3unul incepu si sforf,ie at6t de tarc ci toatl casa se cutremuri. Jack iegi atunci din cuptor ?n vdrful degetelor gi prinse glina de aur, EsarAnd inainte de a putea rosti: Jack Robinson. Dar in timpul astagaina cot:caci si-l nezi pe capctrun.$i, tocmai pe cdnd se strecuraafartrdin casi, Jack I :;rzi pe acesta urldnd: - Nevasti, nevasti, ce-ai ficut cu gaina mea de aur? Nevasta,mirati, ii zise: - Da' de ce mi-ntrebi? Asta fu tot ce auzi Jack, pentru ci alergi repede la vrejul de fasole gi ;bori tot atat de repedeca dintr-o casi care luase foc. CAndajunseacasi, ii arltf, mamei salegiina fermecata,zicAndu-iacesteia: - Fi un ou, iar eafhcea cdte un ou ori de cdte ori i se ordona a$aceva. Dar Jack tot nu era mulfumit Si n-a trecut prea mult timp pdna si n:rneascf,str-simai incerce o dat[ norocul la capitul vrejului de fasole. Agadar, r=-o dimineattrfrumoasd, se sculf, devremegi urcf, din nou vrejul pdna ajunse c virf. Dar, de data asta,ii trecu prin cap un plan mai bun ca strpf,ffundi in casa tn spateleunui nrfig pdnl o ::saunului nevazut. Cdnd se apropie de ea, agtepta rlzu pe nevastacipcaunului ci iese dupl o gLleathde apf,. Atunci se strecurf, qtil in casa gi se ascunseintr-un cazan.$i cum sttrteael aga acolo numai ce zudedeodatabocdniturile cf,pciunului, care inna o dattrcu femeia sa. - Ha-ha-ha,miros sAnge il simt nevasti! de englez,strigactrpctrunul. - Nu mai spune,dragi, spuseea. Daci e cumva pungagulcare fi-a furat u:ruI si gaina care ff,cea oua de aur, sunt sigurtrcf, a intrat in cuptor. _ 259

Dar, din fericire, Jack nu intrase acolo. AmAndoi alergarl la cuptor, da cum nu-l gisirf,, so(ia cipcaunului rdse: E cu siguranlamirosul baiatului pe cart - Ha-ha-ha!Te amigegti degeaba. l-ai prins azi-noaptegi pe care l-am pregltit la micul dejun. Ce uituca sunt $i cit de nepriceput egti sf, nu cuno$ti nici acum, dupi at6fia ani, diferenta dintr: carneavie Si carneamoartd. la mastrsi termini de m0ncat,murmurdnd din cAndt Cf,pctrunulse ageztr cdnd: - AS fi putut jura ca... Se ridicl de la masi gi incepu strcaute in cirnari, in bufet, peste tot prt casi. Din fericire, nu se gindila cazan. Cipcdunul isi chema nevastagi ii spusesi aduci harpa de aur. Femeia c adusegi o puse pe mas6in fata lui. Atunci el zise: - Cantl! Iar harpa de aur incepu s[ cAnteminunat de frumos. $i continu; s[ ctnte p6ntr ce cipciunul adormi gi incepu sf, sforaie de parctrtuna. Atunci Jack,ridicdnd incetisor capaculcazanului,iegi, apoi, mergAndca ur: goarece, harpade aur gi fugi cu ea spreu$4.. ajunsela mastr.C6nd seridica, inhA@ Dar harpa incepu sf, strige tare: - StApane!Stapdne!trezindu-l pe cipciun, care prinse astfel de veste ca Jack ii luase $i harpa. Jack alerga c0t putu de repede, iar cipciunul dupi el, gi l-ar fi prins in curind dactrJack n-ar fi ficut un salt intr-o parte, $tiind unde vroia sa ajungaCAnd dedu de vrejul de fasole, cf,pciunul nu era mai departe de zecemetri de el. I1 vf,zu pe Jack cum cobora repedeca str-$isalvezeviafa. Dar parcf, n-avea destuli incredere intr-un astfel de vrej Si rirnase o clipa agteptdnd. Jack facu o nouf, sf,riturf,,dar, tocmai in clipa aceea,harpa incepu sa strige: - Stapdne!Stapine! gi cipcaunul sari pe vrejul de fasole care incepu sd se clatine sub greutatealui. Ajungdnd aproapede casi, Jack o strigi pe m:rma sa si-i aduci o secure.Maictr-saveni intr-un suflet cu secureain mAna,dar, cdnci ajunselingA vrejul de fasole, se opri incremenitl si infricoSatd,pentru ci zi'rise picioarele uriasului printre nori. Atunci, Jack sari, lui secureasi lovi vrejul de fasole. Capciunul simd ca wejul se clatini, dar nu se uita strvadf, ce se int0mpli. Jack mai didu o lovitura de securetulpinei care se rupsein doui gi se pribugi. Cipcaunul cizu la pf,mdnt impreuntr cu vrejul de fasole si-si rupse spinarea. Aritend la lume harpa fermecataSi vinzdnd ouf,le de aur, Jack Si mama lui deveniri foarte bogali. Mai tdrziu, Jack se cistrtori cu o prinfesa frumoasagi bogattr,si traira amindoi multi ani fericiti.

iilillllfllr

ryrc
.rflEl

.@m

mr u

rou
JEM !I@! llMt

wml

mil l G'

ftu

r0m |um

mu
!E

llMl

,lllL

- 2ffi

,.dya,*d Kipli^g
Tovesbea rinocerului
Cindva, demult, pe o insull din Marea Ro$ie, Parsiul,in a cirui pilarie nzele soareluise
cu o sftf,lucire mai mult decf;torientalA. i Parsiul acesta in vecinf,tatea Mirii

;i singurasa avutie erau pf,liri4 un

s, o ma5intrde gf,tit, dinft-aceleade care nLqrie s[ te atingi niciodati, draga mea. linu-o zi ca toate celelalte,lui fiini, gi apf,, gi

- si zaher,si altelesi-si phmadi o prijiturl lati de un cot 9i groasi de un (asta-i cevamai superioarf, un alimentdecalitate i'umdtate. Era infr-adevtrr voie sf, el avea prijitura cuptorul masinii ln mea!). Puse rJcat, draga ia ea- si o lisl acolopnni ce serumenitoat{, respindindun miros cum sl se infrupte din Dar tocmai cdnd se preg&tea *s poatemai ademenitor. u:.ui: cobori pe plajl, din mijlocul nelocuit al insulei,un rinocer cu un com - rq. cu doi ochi ca de purcel$i, de felul siu, un bidlran. ln aceletimpuri, I purta o piele care-i venea ca tumati. N-avea nici cea mai mici Afita Rinocerulnostruaidomacelui din Arca lui Noe, :nrura saucuti$oara. A$a fusese :a eramult mai mare.Cu toati pielealui netedl, erabf,df,ran. $i o dat6:,flau!" Parsiulllsl :e gi aga va fi intotdeauna. Cdndrlcni Rinocerul :nra balti $i secltlrtr in vffirl unui palmier,luindu-Si doarpillria, in care
-e soarelui se oglindeau intotdeauna cu o sfiilucire mai mult decdt orientali. Rinocerul rtrsturni cu nasul ma$ina de gtrtit, 9i pr4jitura se rostogoli pe

l. isi infipsecomul in miezulei pufos 9i apoio minci. pustiusi denelocuit spreaddncul Duptrce o isprf,vi,pleci danddin coadf,, Socotra gi capurile :sulei, care se invecina cu insulele Mazanderan, lui celui Mare. Parsiul se cobori din palmier, puse magina pe picioare si recita r itoareleversuripe care,tu nemaiauzindu-le p0naacum,ti le voi spune eu: .,Celce steffieTJste ce-El-de Phsiilf get0lte Amamicgregegte!"
I .::--iu = ba$tinas din insuleleMarii Rolii. -

26t

$i aveaumai mult tdlc acestevorbe decdt ifi pofi tu inchipui. Pentru cf, cinci slptlm6ni mai tArziu se abatudeasupraMarii RoSii un val de ctrlduri atdt de mare, incdt toate viefuitoarele igi lepidari vegmintele, una cnte una. Parsiul igi scoasepf,lf,ria, lndreptdndu-sespre malul mirii, cu g6ndul si se scalde.in acele vremuri Rinocerul igi incheia pielea - care semtrnacu o haind de ploaie - cu frei nasturi sub bf,rbie. Nu pomeni nimic de prljitura Parsiului, pentru ci o mdncasepe toati. B[daran era,",bidf,ran fusese,si va fi lntotdeauna. Cu'pas legdnatse'indrepti spre apa si, lasindu-gi pielea pe mal, intra in valuri sforlind de pltrcere. Nu..trecu mult timp ca Parsiul se si ivi pe flrm. Cum dadu cu ochii de piele, zllr'bi pdnf, ce colfqrile gurii ii inconjurari capul de doua ori. Ddnfui de trei ori in jurul pielii, frecdndu-simdinile. Apoi se duseacasf, si-si umplu palaria cu firimituri de prajituri, penffu cd,,vezi bine, mdnca numai $i numai prAjituri si nu-si mtrturaniciodati locuinta. intorcdndu-sepe firm, lui pielea $i o scuturf,,o frecf, gi o impani toatf, cu firimituri uscate,rdncede9i zgrunfuroase,gi cu stafide arse. DupA ce isprf,vi, se cdtlri h vnrful palmierului gi agtepta sf,iasaRinocerul din apl gi sa se imbrace. ' Curdnd se ivi gi Rinocerul. Se incheiela toti cei trei nasturi,dar lncepu si-l mdnAncepielea ca atunci cdnd te culci lntr-un a$ternutplin de firimituri. Dadu sf, se scarpine,dar fu $i mai rf,u; se fianti in nisip, se tivili gi se rostogoli, si iar se rostogoli, dar tn zadar.De cdte ori se rostogolea, firimiturile de prljitura il gddilau, il inlepau, il ardeau. Se ridica, se repezi la palmier gi se freci, qi se scf,rpinf,,si iar se frecl de trunchiul lui. Se frectr at6t de mult si atdt de tare, incdt isi ficu pe umeri o batamra'cnt toate zTlele,iar alta sub btrrbie, in locul unde fuseseri nasturii, pe care-i rupsese demult. isi mai facu 9i cdteva bataturi la picioare. Se infurie cdnd le vdzu, dar nu-i folosi la nimic. Mdncarimea nu mai contenea,pentru ca firimiturile rf,mf,seserisub piele. Se duse acasi nespusde supdratgi, firegte, plin de zgdrAieturi,care de care mai tnfioritoare. $i din ziua aceeaSipina azi,totirinocerii au pielea AbAcita Si addncbrindat6.,$i sunt foarte arllgogi din pricina firimiturilor de prljiturtr care ii tot infeapi. Cu piliria in care razele soarelui se oglindeau cu o strf,lucire mai mult decit orientaltr,Parsiul cobori din palmier, igi impachetamaginade gitit gi porni spre Orotavo, Amigdala, platourile din Anantarivo 9i mlagtinile din Sonaput.

- 252

Oscar

WildTrlnpul ferlcl|-

Sus,pe o columnd inaltA, satea privind pestecetate, : ,:la Prinfului Fericit. Stralucea p6na-n Printul din cregtet -, :: in poleiall de aur curat, ochii lui erau dou6'safire -::inoase, iar la minerul spadeiun mare rubin igi juca ::t.e sAngerii. uimiti la vederealui. Si toati lumea ramAnea igi dldu odatA cu pf,rereaunul din - E frumos ca un coco$el-de-vAnt, -::.silierii oragului, doritor si se duci vesteadesprepricepereasa artistica.Nu el, de teamtrsa nu-l creadaoamenii cu capul in :,. Sila fel de folositor, adaugtr - ::r. asacum nici nu era din fire. - De ce nu pofi sa fii si tu ca Prinful Fericit? intreba o mamf, grijulie pe - ''eielul ei care plAngeadupi luna din cer. Prinfului Fericit nu-i trece niciodati :':r minte si plAngapentru fitece. - Bine ci mai e gi-un fericit pe lumea asta! mormf,i un biet dezamagit,cu ::ii pironifi pe minunata statuie. - Parci-ar fi un inger, spuneauCopiii Orfelinatului, iesind din Catedrali - lalnicele lor anterie stacojii gi curatelelor Sorfuri albe. - Dar de unde stiti? se amesteci Dascalul de matematici. Vazut-ati ::unul cu ochii? - Dn, cum sf, nu, in vis, rdspunseri ei, iar Dascf,lul de matematici se :.:runtd gi-i sagettr cu privirea, cici el nu ingaduiacopiilor si viseze. intr-o noapte, a zburat peste acea cetate un flecu$tet de Rdndunel. --ietenele lui pomiserf,, cu gaseslptimdni inainte, cltre Jara Egiprului dar el ::masese in urmi, indrigostit fiind de o Trestie,frumoasi ca nici una pe lume. -r intAlnise la inceput de primtrvari, pe cdnd zbura in josul rAului dupi o ::geamite gAz[ gllbuie si at0t de tare il vrijise mijlocelul sublire al Trestiei, :cAt se oprise locului, ca si-i vorbeasci.. caci ii plicea sf,meargf,drept la - Ma laSisi te iubesc?o intrebf,deschis, .^rta, iar Trestia li facu o pleclciune addnctr. Se pomise afunci Rindunelul sf, zboarede jur imprejur, mdngdind apa cu ripile si stdrnind mirunte unduiri argintii. Era felul saude a-i facecurte;Siasaa finut-o toati vara,cdt a fost vara de lungi.
- ?53

t'

RAndunele. ciripeaucelelalte caraghioasi, - Ce alegere cu nemiluita! - N-arepic de avere, iar rubedenii, de Trestii.Pe urmi, c6nds-aivit toamna, $i, de buni seami,r6ul gemea tot stolul si-aluat zborul,pestemiri Sipestetiri. prietenelor, R0ndunelulse simti insingurat, iar Sdnziana Dupl plecarea dorului sf,ulncepusl-l oboseasca. farmeculvorbirii, i$i zise,apoi mi-e teamactr e gi u$uratictr, ,,ii lipsegte faceochi dulci cu vAntul." tiindcaprea-gi de la orice adierea vdntului,Trestiase mladiain neasemuit negresit, $i gralioasereverenfe. dar mie-mi place grozav ,,ti inleleg firea casnici,mai gnndiR6ndunelul, si cllf,toresc$i firesc ar fi str-iplacasi sotieimele." amindoi?o intrebi in celedin urmf,,dar Trestiaisi - Vrei s-o luam razna capul. scuturf, Era tarelegattr de cf,minulei. joc Eu plec sprePiramide. - Ti-ai batut de mine! izbucni Rdndunelul. Ramaicu bine! $i isi lua zborul. a ajunsln cetate. A zburataga, o zi intreagd, $i la vremede seara ' ,,Undestrtrag oare?seintreaba el. Sperca ora$ula facutcevapregitiri." pe pe columna inalta. cazuri de statuia Ochii fi E un loc minunat,in plin aerproaspit! - Am glsit! strigi el bucuros. PrinfuluiFericit. $i selisl de sus,chiarla picioarele pe cdndpriveain jur gi sepregitea - Ce mai iatacde aur! iqi ziseincetigor, vire capulsubaripi, un sfropmaredeapaa picatpeel. dar,cdndstr-gi deculcare; pozni! mirat. Pecernu-i nici o urmii de nor, stelele Ia te uiti ce sftigl sfrilucesc ploua! Clima din nordul Europeie grozavde de-ti iau ochii si cu toateastea deploaie,dar astadoardin egoism! afurisitl! Trestioara nu semai strtura A mai picat apoiun strop. o statuie,dacdnu te apiri mf,carde ploaie?se intrebi ,,La ce folosegte plictisit. Ia s[-mi cauteu un hom ca lumea!" $i sehotlri si zboareaiurea. pici al treilea strop... Dar cind si-si deschidiaripile, vai, ce-i fu dat savada?! privi atunciin sus$i vtrzu... Rdndunelul Ochii Prinfului Fericit lnotau in lacrimi 9i lacrimile lunecau atdt de sesimti induiosat. frumos,lnc0tRdndunelul - Cine estitu? il lntrebael. - Sunt PrinzulFericit. M-ai udatleoarcf,. - Atunci de ce pldngi?adlugl nedumerit.

'.

- 2Q

- PewemeacAnderamln viatl si aveam o iniml de om, rtrspunse statuia, niam ce-slacrimile,caci trtriamin PalatulSansSouci,unde durerii nu-i e in grldini cu prieteniimei, s::uit strintre. CAteraziuadelungf,mf, veseleam :ind coboraseara eramln frunteadantuluiin SalaceaMare.Jur lmprejurul
:rii se ridica un zid foarte tnalt, dar niciodata nu mi-a ffecut prin minte s[ sb ce e dincolo de el; in preajmi, totul mi se pirea at6t de frumos! Curtenii

cu adevf,rat, dactrpllcerea poate fi :iumeauPrintul Fericit si fericit erzrm, ci nu mai am via1f,, m-auridicat :cre. Agaamtrf,it si asaammurit. Iar acum,
:'. sus, atdt de sus, incdt pot vedea toatl hidogenia,toatf, amtrriciunea cetfiii

-:. 5i cu toateci inima meae acumde plumb nu pot decdtsapldng.,,Cum ,;i- nu e cu totul gi cu totul de aur?"g0ndiRnndunelul ln sinealui, clci era :a cuviinciospentrua-simirturisi gAndul.
- Departe, tare departe,urmtr statuia cu glas coborit gi cdntf,tor,departe, ::-o ulicioarf,, se aflf, o clsuti sirman6. Prin fereasfra-i deschisf,vld o femeie b.C la mastr.Are fata supt[ 9i ofilita, iar mdinile-i aspre si rosii sunt totuna de

perochia Acumbrodeazl floarea-patimei ile acului,cacie custrtoreasa.

das ce-o va purta la viitorul bal al cudii cea mai drlgelaqa dinre insolitoarele

ryinei.inr-un ungheral odfi, baieteluleizacebolnavpe un pat.Are friguri 9i

th-egte dupf,portocale.Maici-sa nu poatesf,-i dea decit api goali 9i el plinge...

nu vrei s[-i ducirubinuldepeminerul R6ndunel, RAndunel, micutR6ndunel, gi nu mf, pot migca. picioarele in soclulacesta mele? Eu am infepenite T,.aJei - Pe mine ma agteaptlin Egipt, rf,spunse Prietenele RAndunelul. mele Nilului, 9i staude vorbf, cu florile uriagede roara in sus gi-n jos, deasupra Regelese k:us, in crnAnd or sf, se ducala culcareln criptaRegelui-ce1-Mare. r*ia chiarel acolo,in raclalui zugrtrvitl.E invelit in feqegalbene si imbllsimat jad jurul girag verde,iar miinile-i gttului un ;- mirodenii.Are in striveziu de nnt ca douf,frunzevegtede. Rdndunel, stf,ruiPrinful,nu wei si r4mAicu - R6.ndunel, RAndunel, micug -:ne o noaptesi si fii solul meu?Pe copil il chinuiesetea $i pe maici-sajalea. Rdndunelul. Varatrecuta, -Yezi ctrmie nu preaimi placbtrietii,rtrspunse :ind locuiampe lAngarAu,eraudoi bldlrani de btrieti,copiii morarului,care r;irleau mereucu pieffe in mine. Firestecl nu m-au nimerit niciodat4:noi, :indunelele,suntemgrczavdemegtere in alezborului,apoieu mtrtag si dintr-un :eam vestitin sprintenealtr; oricum,insf,,erao lipsl de cuviinff,... incdtRAndunelul seintristl. Dar Prinful Fericit pareaatit de indurerat, cu tine o noapteSio s[-ti - E foartefrig aici, ii spuse, dar am sf,mai rtrmAn :rnplinesc solia. Prinful. micutuleRdndunel, ra6punse - Mulfumesc, Prinfului,Rdndunelul zburi cu dupi ce a scosrubinul de pe spada $i aga, :1 in cioc,pesteacoperisurile ora$ului.
- 265

A trecut pe lAngl tumul Catedraleicu lngerii cioplifi in marmurA alba. .l trecut pe l6nga palat gi a auzit zvon de dans.O tncAntitoarefattr iegisein balco: cu iubitul ei. - CAt de minunate sunt stelele cerului, ii gopteael, gi cdt de minunari. puterea dragostei! cea mare, ii raspuns - NadAjduiescsf,-mi fie gata rochia pentru serbarea ea. Am poruncit si mi-o brodeze toattr cu floarea-patimei, dar cusitoreseic astea-satnt de trdndave! A trecut apoi R6ndunelul pesteapelerAului 9i a vizut felinare atdrnind pe cea si'rmani 9i a privr: catargelecoribiilor. in cele din urmtr a ajuns la ctrsu1a inaunffu: blietaSul se zvdrcolea pe pat, scuturat de friguri, iar pe mumi-sa c dobordsesomnul, de istovittr ce era. S-a repezit R6ndunelul 9i a pus bobul mare de rubin pe masf,, ldnga degetarul femeii. A zburat apoi ugor jur imprejun:patului, fluturnndu-gi aripile pestefruntea copilului. - Ce rtrcoare simt, se vede ca-mi merge mai bine, gopti copilul 9i sc cufundtr intr-o piroteall dulce. Pe urmtr RAnduneluligi lua zborul indAral laPrinful Fericit, gi-i povesti to: ce facuse. - Foarteciudat, seminuntrel, acumlmi estecald, desivremea-iatit de rece. - Fiindci ai facut o fapttr bun4, ii rispunse Printul. Iar el, mititelul, ramasepe gdnduri gi adormi. Clci de cdte ori incerca sa il $i cuprindea somnul. se gdndeasctr, RAndunelulzburtr devale la rdu, ca str faci o baie. CAnd se cripl de ziu6,, - Iatl un fenomen uimitor! se minunf, Profesorul de omitologie, pe cAnd freceapodul. O r6ndunici, iama! in ziarul local, $i se apleci si scrie un articol lung, privitor la aceasta, Toati lumea vorbi despre articol, cici era impanat cu atdtia termeni Stiintifici. incdt nimeni n-a priceput o iota. - La noapte plec ln Egipt! se hottrri Rindunelul gi, la gdndul acestainima-i cre$teade bucurie. Dadu o raitA pe la toate monumentelecetitii gi rimase mult[ vreme sus. in virftrl clopotrifei. Ori pe unde ffecea,vrtrbiile se pomeau a ciripi: - Grozav de distins. strtrinul de colo! Iar el se bucura nespusin sinealui. luna, se intoarsela Printul Fericit. Cum vtrzu rasar'rnd - Ai cevavegti de timis ln Egipt? Sunt gatade plecare!li strigi el. - Rdndunei, Rdndunel, micuf RAndunel,il rugi Printul, n-ai vrea sa mal ram6i incf, o noapte cu mine? - Dar sunt a$teptatin Egipt, li rtrspunseRdndunelul. Mdine, prietenele mele or si-Si ia zborulctrffea douaCatedrali.Acolo hipopotamuligi faceculcus

rlu : raf
.@T

@
Ei

ry
s5,t

u
J[

TDT E
@

EI. t 'l
![l

W .*
!

I
.: :.ipuri$uri 9i pe un tron mf,ret de granit stl insugi Memnon-zeul. Vegheazi ":; noapteapuzderia de stele gi, cdnd luceafarul diminetii se ivegte, el trage mut. La aniazd leii galbeni coboari :,: ir un chiot de bucurie gi pe urmi rtrmAne tr-.3 I3 mal, str se adape.Au ochii la fel ca beriliul verde, iar urletul lor e mai :*-::or decdturletul Cataractei. - RAndunel, Rdndunel, micut RAndunel, starui Prinful, departe, tare :d:rrte, peste cetate, zf,resc un tAnar sfudent, inff-o mansardi. Sta aplecat ,il-rra unei mese lntesate cu hdrtii gi lAngl el vegtejegteintr-un pahar un :,-:helel de mic$unele.Parul ii e inelat gi castaniu,buzele rogii ca miezul *:,:rilor, iar ochii, mari si visitori. incearca sa sfdr$eascao piesi pentru l:ectorul Teatrului,dar prea ddrdniede frig ca sa mai scrie.in sobanu e nici ;-. :f,ciunegi foamea il doboarl. - O sl rAmdn cu tine inci o noapte, li rispunse Rdndunelul; avea intro:ii'ar. inima buni. Vrei s[-i duc alta boaba de rubin? - Vai mie! Nu mai am nici un rubin, ii raspunsePrinful. Doar ochii, atAt :--:u mai rlmas. Sunt fAcuti din neprefuitesafire, adusetocmai din India, acum : :rie de ani. Smulge-mi unul si du-l t6nirului. il va vinde giuvaergiului, apoi : ;umpira de mdncare$i lemne de foc, $i-si va sfArgipiesa. - Drlgugul meu Print, suspini Rdndunelul, nu pot face una ca asta. $i se pomi pe pl6ns. - R0ndunel,Rdndunel,micut Rdndunel,staruiPrintul, fi agacum ifi cer eu. RAndunelulsmulseatunci ochiul Prin$lui 9i zburi departe,citre mansarda .:-lentului. ii fu destul de u$or sa pitrundi intruntru, cici in acoperigera o ,;:rurApe unde se gi strecurf,. Tanarul iSi tinea capul ingropat in mdini $i nu auzi ':-:iinri aripilor, dar c6nd ridica ochii, vazu deodati safirul str6lucitor prinre ::;5unelele vegtede. - incep si fiu prefuit, se inviori el. Trebuie si fie de la vreun admirator piesa! :: seam6. Acum pot sf,-mi sfdr$esc $i chipu-i strtrluceade bucurie. A doua zi, RAndunelulzbura p6n[ jos, in port. Se agezi pe catargul unei - : ribii mari, cu ochii duptrmaftozii caretrtrgeauafari cu funiile nigtenamile delini. - Eeii-rup! strigau ei cu fiecare lada iesitl la iveali. - Ma duc in Egipt, striga si Rdndunelul. Dar nimeni nu-l lutr ln seamf,,$i, o dattr cu risiritul lunii, igi lui zborul -:Jarat, la Prinful Fericit. - Am venit sA-mi iau rtrmasbun, ii spuseel. - RAndunel, Rdndunel, micutrRdndunel, il rugl prinful, nu vrei si mai :':nii cu mine inci o noapte? - E iami, rf,spunse el, ca mninentrvilesc aici fulgii reci de zhpadd.lnegpt in mdl Si -:.uele dogoregtedeasuprapalmierilor verzi, iar crocodilii lAncezesc

.t

si

cuibul in templul lui Baalbec, privescalene meleisi dureaztr imprejur.Tovari5ele gdnguresc unul altuiaporumbeilor Printule drag,te albi si roz care-$i subveghea gi la primavartr parasesc, o s4-tiaducdoutr n-amincotro,darn-o strte uit niciodattr frtrmoase in locul celorpecarele-ai dlruit. Rubinulva fi mai ro$udecit nestemate ca 9i largulmfilor. un trandafirro$u,iar safirul,tot atatde albasftu - Josin piatA,incepuPrintul,se afla o fetitl carevinde chibrite.Dar i-au chibritelein noroi $i s-austricattoate.Acum sffi $i plange,fiindctrtaictrscapat cevabani. N-areghete,n-areciorapi gi nici pe sauo batedactrnu duceacasf, celalalt n-o s-omai battr. ochi,da-i-lei gi tatf,-stru cap$or n-arenimic. Smulge-mi ii rf,spunse Rindunelul,dar - De statam sf,mai staucu tine inctro noapte, orb de tot! ochiulnu pot si ti-l smulg,clci ai rf,mdne * Rflndunel, il rugaPrintul,ftr aga cum micufulmeuRdndunel, RAndunel, ili cer eu. cu el in celtrlalt ochi al Printuluigi, avdntAndu-se Atunci Rfuidunel smulse jos, trecustrgeattr in palmi. pe lflngafetitl si-i strecurinestemata - Ceciob fiumos desticld,sebuctul easi didu fuga,dz6nd,acasA. indirlt, la Print. Iar R6ndunel seintoarse - EStiorb acum,ii spuse, $i o sl rimdn cu tine mereu-mereu... - Nu, micul meu Rdndunel,gopti sirmanul Print, tu trebuie si pleci in Egipt. departe, ii rf,spunse el, gi adormila picioarele Prinfului. - O sl rimAncu tinemereu, a statpe umirul Printuluisi A douazi, cdta fost ziuade lungf,,RAndunel straine. I-a povestit vrutegi nevrute, din tot cevizuseel pemeleaguri i-a povestit giruri prind pe pestisori malurile Nilului care in lungi de aur ibisii stau despre si careft4iegte in inimapustiului in ciocurilelor; despre Sfinxul,baftanca vremea, pe l0ngl ctrmilele pe toate;despre neguff,torii carepf,gesc lor Si-Si luneci Sile Stie Regelemunfilor din luntr, caree m[ttrniile de chihlimbarprintre degete, despre gi se inchinala o mf,rgea marede clegtar; namilade despre negruca abanosul inft-un palmier$i aredouizecide preoli slujitori, ca sA-l $arpeverdecaredoarme Piticii care,stind pe gogeamite frunzelate, hrineascf, cu turte $i miere,9i despre cu fluturii. plutescpesteun elegteu neincetat intins $i sertrzboiesc - Scumpul meu Rdndunel,grai Prinful, mi-ai ingirat minunitii dupl gi spune-mi mea,Rdndunelule, ce vezi. minunitii... Zbond,acumpestecetatea pestecetateaceamare gi a vazut cum se - A zburat atunci RAndunelul pe la podi. A lor frumoase, tn weme ce siracii cer$eau bogatuin casele desftrtau zburatprin fundaturitntunecoase $i a vizut fetelede var ale copiilor infometati unui pod, doi baiepsi se sffdngeau ln cercetindaiuriteulitele negre.Sub arcada brate,incerc6nd sa-Si tinl de cald. - Tarene mai e foame,spuneau ei.
- ?8

- Ia cirati-vtr de aici! i-a luat pazniculla goantr;$i au pornit amdndoi " :-i prin ploaie.Pe urmi R0ndunel a zburathdArAt9i a istorisitPrintrului tot
-:i ":ZUS e,

- Eu suntacoperit Printul.Tu ftebuiesl-l iei de pe mine, cu aur,li spuse ''r--i cu foip, Si str-lduci siracilor mei; nu-i fiintrI omeneascf, sf,nu creadf, cl :r:::i o poateface fericittr. piguli atuncifoip cu foitl din aurulcel curat;foi16cu foip, $i RAndunel :::i cind Printul a rlmas golagde tot gi plmintiu. Foita cu foitrtr, din aurul ::it. le duseRdndunelsiracilor, $i obrajii copiilor prinserf,a se lmbujora; *i:iiu copiii $i seveseleau pe strada. - Acum avempAine, chiuiauei. ingheful.Srazile pireau muiatein Apoi a venit zlpada gi dupi zdpadh, prtrurii lungi gi de sclipitoare; caselor ,:_:nt,atdteraude luminoase la stresinile !=nau ca nigtepumnalede clegtar. Oameniiumblauinflsurati in bldnuri, in .-me ce bf,ieta$ii pe gheati. cu ciciutte stacojii,sedf,deau de o gchioaptr, Sarmanul flecu$tet de Rindunel! ii erafrig, tot mai frig, darpe Prinl nu l-ar : :arasit nicicdnd,cici mult ii era drag inimii sale.Ciuguleafiriminri la uga btrt6nd :'i:iiriei, cdndnu-l vedea brutarul,gi lncerca sf,seincilzeasctr din aripioare. in celedin urmtr,el si-adattotusiseama ca va muri curind. Abia de mai "iu puterestrzboareinci o dati sus,pe umirul Printului. - RAmaicu bine, Printule drag, ii spuseel in goaptA. MA laSi sa-ti sirut :-=:fa? - Ce bucuros sunt cl, in sfdrgit,pleci in Egiilt, Rdndunelulmeu, ii preamult aici; tu strmtrsaruti,pentructrte iubesc. ::-ipunse Printul.Ai lntArziat - Dar nu in Egipt plec eu acum,marturisiRAndunelul. Eu plec in Casa \{ortii. Moarteae sori buntrcu somnul,nu-i aga? mort la picioarele L-a sarutat apoi pe PrinfuluiFericit gi s-aprabugit lui. gi in clipa aceea o trosnituri seauziinltruntrulstatuii,ca cum cevas-arfi dreptin doul. Era gi un :.rpt.$i, intr-adevir,inima ceade plumb se despicase cumplitin noaptea aceea. _:er Primarul, insotit de Consilierii Oragului, A doua zi, dis-de-dimineaftr, :ecea in plimbareprin partealocului. Ajuns l0ngAcolumnf,,igi ridicl privirea n sus,sprestatuie. - Vai demine9i demine! izbucniel deodati-in cehal a ajunsPrintulFericit! - Chiar aga,in ce hal! incuviinlartrinsotitorii care erau totdeauna de :arereaPrimarului. cu to1ii,ca str-lpriveascf,. $i se apropiarf, - Rubinul i-a chzutde pe spada, i-au pierit gi ochii, iar pe el, nici pic de nu alta! aur! spuse Primarul.Aproapeun cer$etor, nu alta!rostiri si Consilieriioragului. - Aproapeun cer$etor,
- ?69
h:-:..

- $i aici, in fafa, o pasire moarti la picioarelelui, urmi Primarul. TrebuiesA dam numaidecAt cetafii o ingtiinfarecum ci pas[rile sunt oprite s4 mai moaraaici. Iar contropistuliSi insemni grabnic infeleaptapropunere. A5adar, au cobordt de pe columni statuiaPrintruluiFericit. - O data ce nu e frumos, nu mai e nici de folos, rosti Profesorul de istoria artelor, la Universitate. Au topit apoi statuia intr-un cuptor, iar Primarul a convocat pe data Adunarea Breslelor, pentru a hotari ce frebuia facut cu metalul. - Se cuvine, firegte, si avem alta statuie,ldrnuri el. $i statuia aceeava fi statuiamea! - Statuia mea, rtrsuni ecoul celorlaltriConsilieri. S-au luat apoi cu totii la ceafih;s-au certat a$a,mulffi vreme, gi s-or fi mai certAndSi astizi. - Ce lucru ciudat, se minuna megterul supraveghetoral muncitorilor din topitorie. Inima asta fr6ntf,, din plumb, nu vrea deloc sa se topeasca!Aga cA, afara cu ea! pe un maldar de gunoi, acolounde zdceagiR0ndunelul mort. $i au aruncat-o - Adu-mi cele doualucruri mai depre{ din ora5,porunci Dumnezeuunui inger. $i ingerul ii aduseinima de plumb qi pasareamoarti. - Bine ai ales, zise Dumnezeu. in gridina Raiului, pasi.rea aceastava c0nta de-apururi, iar ln cetateamea de aur Printul Fericit mtr va prosllvi vegnic.

-t

270