Di yrnitrie Bol i nti rae,a:vr't +

in apropiereaBucureStiului;scriitorromantic, unul dinte fondatorii lite- ItI9-1872; ndscut wii romfutegti modeme;poet $i prozator-

Danlll 9lhastru
pe un riu in spume, Subo r6pl stearpal, Unde un sihastrua fugit de lume, Cu vf,rsarea seriiun sfein sosi. ,,- $tefanal Moldoveivine a-ti vorbi!" ,,- $tefanal Moldovei! Danielli spune Suntin rugf,ciune." Sa agtepte-afarl! pirinte! suntrdnit $i-nvins; Bunule ,,insusi a meamumi astizi m-a respins! Viu si-ti cer povaf4dacf,nu-i mai bine Tlrcilor Moldova d-astizi sf, se-nchine?"
I Eerp= pustiu, arid. -

nt

DanielSihastru domnuluia zis: ori eu am un vis? ,,- Mf, in$ealtr-auzul Capulce sepleacl palogulnu-l taie; Dar cu umilinp lantu-l incouvoaie! Ce e oaretraiul dacl e robit? Slrbitoare-ncarenimenin-a zimbit? ViataSirobianu pot sta-mpreuntr, paceSi furtunl. Nu e totodattr Doamne!tu ai dreptul a schimba-n morminturi Pentruneatimare,oamenigi plminturi; ca str-iumilesti! Dar nu ai p-acela Poti ca strli sfarf,mi; dar nu sf,-irobegti! Dactrmina-ti slabl scepfful [i-o apasl, Altuia mai hamic locul tdu 1llas[! l4udat, C4cimai bine estesupus Decit cu ruginedomn$i at6mat!" vorbe,$tefanstringe-ogtire Dupe-aceste plgdnii,'naltr6-o monastire. $i-nvingdnd

Te?ep gl oolii
pesteBucuregti; Temerea domnegte Poporulineactr cu4ile domnesti; C[ci doi soli venirf, de la-mpirlfie si maziliel $i aduclui lepeg gtreang Toti boierii veselii-nsotesc, $i cu pompf,maresprepalatpornesc. ii primegte tntr-asam0ndrie. TepeS pacefie! Solii-nainteazl.... ,,- Doamne, insi inceteazl" de a mai domni, Saute pregate$te astizi a muri!" vorbe tofi suntin uimire, Cu aceste $i toli rage pala2sprea lui lovire. ,,- Ce?si voi - rispunde domnul turburatCu dugmanii[f,rii moartemi-atrjurat? Ascultati,voi, calemai avefisimtire De romfurisi lacrimi in nenorocire!
mazilie(a mazili) = a dajos de pe tron. I , pall = palog.

Viatl si domniele nesocotesc: Ale meleluptevoui-o dovedesc; insa tiu la fartr,fiu la neatArnare; fiu ca si-mi fac neamulhudat si mare! Am fost foarteaspru,si-alemelem0ni de romdni! Au vlrsat at6tasAnge ce mi setAnjegte, Dar at vosffu sAnge il plateacu lacrimi cel ce vf, vorbegte; in mijlocul celorce mi-nconjurau, $i pe o coroani taralor ffldau. Nu puteamlntr-altfel faceeu unire, Ca si scapromAniide a lor robire. estesnngerat, Darf,,brafu-acesta nu l-au cumpdrat!" insl-ai tirei dusmani ostA$easca vorbeceata La aceste Strigacu poporul:,,!epegstrfrtriascf,!" scap; boierii prin feresfre Speriatri, cap. Iar pe soli ii batecu piroane-n

JovtB.a,&r^
nlscu.t in lui Dn Barbilian;1895-1961; - pseudonimul matematician derenumesi poetCAmpulung-Muscel;

Dupd melci
fra6men| ,,- Melc, melc, Cotobelc, Ghem vargat $i ferecat; Lasa noapteadin gioace, Melc natAng,9i fa-te-ncoace; Nu e bine si te-ascunzi Subt pirefii grei gi scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colti de iarba pe razoare Au zv6cnit, iar muguri noi Pun pe ramuri altoi. Melc, melc, Cotobelc, Iama leapida cojoace $i tu singur,in gaoace! Hai, iesi camegi! Din comoasele Scoatepatru firigoare Sffavezii, tremuratoare, Scoateumedesi mici Patru fire de amicil. $i aga@la festile Ciufulite de zambile Sau la fir de margarint Inziuatul tiu argint... Pestegardurile vii Dinspre vii, Ori de vrei gi mai la vale, In tarlale, - Tipf,regte briu de bale..." Dupi ce l-am descAntat, L-am pusjos [...] $i-am a$teptat... [...] Tot a$aodat6,iar, La un sfdnt prin Ftrurar Ori la sfintii Mucenici, TArla noastri de pitici Odihnea pe creasti, sus. Eu voinic prea tare nu-s; Rupt din fugi, Subt o glugi De aluni, pe buturuga, Odihnii $i eu curind... Vezi, atunci mi-a dat prin gAnd Ca tot st6ndri alegdnd Jos, in vraful de foi ude, Prin llstari gi vrejuri crude, S-ar puteas[ dau de el: Melcul prost, incetinel... In ungher ad0nc,un gdnd cir melcul bldnd Imi goptea Din mormAntde foi, pe-aproape, Cheaml omul si-l dezgroape... $i pomii la scotocit (Cu noroc, cici l-am gesit). Era, tot, o mogdldeali, Ochi de bou, dar cu albeati. intre el $i cei afar' Strljuia un zid de var. - Ce si fac cu el asa? Si-l aruncnu lmi venea... Vream s[ vld cum se dezghioacA Pui molatic, din ghioaca; Vream si-l vtrd cum iar invie Somnoros,din colivie... $i de-alungul, pe pamflnt, M-agezaicu-acestdescdnt:

1 arnici = bumbac rasucit tntr-un singur fir gi vopsit in dif'erite culori.

n4

eorge

&g,bvre

CAnhecul redutei
numai lei; -. reduttr re-i, mtr, baqbuzucil, -:: de-aicile-audpapucii! l rr mai mare pesteei --;:e mi-e? Vrun StrAmba-Lemne? ,,,-i Simai gi, pesemne, '--:ul, Ciaca-Paca-Bei. -::e cinci pe-un ban str-i vinzi, l. sunttoti o$tenipe-alesul, ): r iteji le saltafesul, ?:.ulatipe dupi grinzi. S:-ntind nene,de ctrldurl )'e le-ajung genunchii-n guri \14a1a1, cu ei te prnzi? l: te uiti tu, ci sunt goi? i-sa-i turcu-n vitejie, l'.'drle haina ca si fie S:rinten-foc,cdnd e-n rizboi. )irdAiesc din dinti, m{ vere,.rsi-i, mtr, ci-gi fac putere )intilor strmugte-nnoi. Si-ntr-ozi - s[ vezi acu)ete-Osmanporunci si-i puie Taipilor la cizme cuie, il-apoi, ce-o fi fost, ce nu, J.r sari pe bit cilare Si-alergAnd ?n fuga mare )rept la Vadin s-abitu. -,,Pf,sat vtr fac! Srrig-Osman: rcurcafi pe-aiceatreaba, 5i-mi mdncafipilaf degeaba 'r-etai ciorba, va dezbrac!
-.-.ala = (turcism) bravo! bine! -,:c Selim! = Foartebine!

Ahmet, Mahmet, cum te cheami, Tu cam tremuri, bag de seamd, Sari, curAnd,ci-fi viu de hac!" Turcii, to[i, gdndeau: ,,Poftim! Sa dezbracip-un gol ca napul Cu ce-gibatepagacapul!" -,,Cioc Selim!"2 $i-i strigard: de vorba Dar temdndu-se Ci Osmanle taie ciorba, Au mai zis: -,,Sarim, sdrim!" $i-au sarit cei lei de turci Carecum puteamai iute: Vin romAnii spre redute, $i sa stai si-i mai incurci? Capitanii-gi pierd qalvarii, Fac matanii ghinararii, Ca-i la dealsii greu sa-lurci. Noi strigamatunci din tun: -,,C fugili ca-n Eroaza furcii? Nu vi vin din urmi turcii! Stati si dali-ne tutun". Ei de statn-au statnici unul. Dar ne-au azvdrlit tutunul, C-asa-iturcul, suflet bun.., Acest c6ntecil ficui Eu, ciprarul Piviloaie, ploaie, Standde straji noaptea-n gi ,,Tu rdzi spui, $i gAndeam'. cirnagi-n tu n-ai spate! $i Las' ci prind pe-Osman, mai frate, cimaqa si-mbrac lui!" $i-am

n5

Mihai DolnA
De la Nistru p6n' la Tisa pldnsu-mi-s-a Tot RomAnul CAnu mai poatestrabate De-at6tastreinatate. Din Hotin SipAn'la Mare Vin muscaliide-acilare, De la Mare la Hotin Mereucaleane-o afin; Din Boian la Vatra-Domii Au umplut omidacomii $i strlinul ne tot pa$te De nu te mai pofi cunoagte; jos pe vale, Susla munte, ftrcut dugmanii cale, $i-au Din Sltnar pan' ?nSacele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Romdn,sf,racul, inaarAttot di ca racul, Nici ii merge,nici se-ndeamnf,, Nici li estetoamnatoamna. Nici e varf,varalui $i-i strainin lara lui. De la Tumu-nDorohoi Curg dugmanii in puhoi pe la noi; $i-s-agazi vin cum cu drum de fier, $i Toatecnntecele pier. Zbou6,pisirile toate De neagra strlinhtate; Numai umbraspinului La ugacregtinului.

wlrinescr,r

Isi dezbracf, tarasdnul, Codrul- fratecu RomdnulDe sicure setot pleactr ii seactr $i izvoarele Sarac in tarl strraci! Cine-auindragit strtinii MAnca-i-ar inima c6nii, Mdnca-i-ar casapustia $i neamulnememicia! Miria-Ta, $tefane, Tu la Pufiranu mai sta, Las arhimandritului Toati grija schitului, Lasi grija sfintilor In samapArintilor, Clopotele si le tragl Ziua-ntreag4,noaptea-nfr eag a Doar s-a-ndura Dumnezeu Ca sa-timffntuineamultau! Tu te-nalftrdin mormAnt Si te-auddin com sundnd $i Moldova adunind. De-i sunadin com o dati Ai s-aduni Moldovatoati, De-i sunade doutrori +. . lU vrn coclru-n aJutor, De-i sunaa ffeia oar4 Toti dugmanii or s[ piarl Din hotartr in hotar4indragi-i-arciorile $i spf,nzurltorile!

n6

--\

Al-xandr^ra

Mate.evici
i].i:if* i-"*.,i':. .1r: !'' ' " . . , . 1 '

Stele-n Nisffu, stele sus, Dormi: povesteanu [i-am spus, Stele-n Nistru-mpldurit, Dormi, odorule iubit. Fie-ti somnul ugurel, Dragul mamei frumugel, Te pf,zeasciingeragi, Puiul mamei dragllas; Ca si cregti un moldovan, Mandru, falnic, nf,zdravan. Si-nverzegti ca un stejar, Paza vechiului hotar. Sf,-fl luceasc4-nfrunte-o stea Doar ne-a lumina gi ea, $i cu codrul si te-nffeci, $i dumbrivile sa-i treci; $i sa-i bati clrarile Sa ne sorbi durerile, $i s[ treci la cela mal, fara sa ti-o scoti din hal. De ocarl grele, Puiul mamei, scapf,*le, Si ne cdnte zlrile Risundnd fAntAnile, Str ne ridtr zorile, Si ne-mbeteflorile... Stele-n Nistru-mptrdurit, Dormi: povesteas-a sfArgit...

- pseudonimul lui Antonie Pantaleon, 1796-1854; nLscut Ia sud de DunAre, intr-un tAre bulgdresc; sciitor, muzician 9i folcloist -

Anton

Pann

ToveeEea vorbii
Despre mincftmisi flecerii
Un mincinos stAndodata zise altui mincinos: - Prietine, vezitu turnul acel nalt 9i luminos? - Da, acestaii raspunse;Si iar il intrebi el: - Dar vezitu tocma in vdrfu-i cum um6la un goricel? - Ce mai minciuna cu coarne,- zise prietinul siu Ca eu abia zarescturnul, necum gorecelultau; tns[ il auz preabine cum umbli-n tropot, inc0t Parc-arbubui o roabi $-araveaclopot la gAt. - Te crez, acel ii rispunse, vizdndu-se infundat, Fiindca nu-gi gasi omul cu minciuni de ingelat. Dupa proverbul ce zice: A umblat cdt a umblat, Dar acum i s-a-nfundat. Daspre ninciuni iard$i CAtele zice omul toate sunt vorbe. $i minciuna estevorbi. Dar Vremeadescopera adevarul. A mdncausturoi gi gura a nu-[i puti nu se poate. Insi O minciuna bine ticluita plitegte mai mult decdtun adevir. Cu o minciuna boiereasca treci pestegranitanemteasca. CAndvede omul nevoia,vorbegte ce nu-i e voia. Dar si Cine a mintit o data nu si mai crede cdnd spune adevirul. isi manAncl credinfa,ca figanul biserica. Cine se invafa mincinos,cind spuneadevirul, se bolnavegte.
E

n8

insa Cinepoarti ploscacu minciunilenu o ducemult. igi sparge draculopincile. Tigva nu mergede multeori la apl, cf, or sesparge or crapi. Cu gogogide tufl nu se-nnegresc sprdncene. Mai bine $ezistrdmbgi vorbegte drept. Dacf,nu stii sf,vopseqti, nu te punesl mAnjegti. Mai lesnee a vorbi adevtrrul decAt minciuna. Povestea vorbii A fost o-nsotire ce trdia-niubire, in pace,in ticnl $i-nmareunire. vrodatl-n viaff,, Ei nu gtiaceart4 Ci-Sida unul altui vorbecu dulceafa. bine, in scurt,intr-atita triia ace$ti fncdt de poveste erala oricine. v0ri Dracul insf,,care-ncasnicicoada-$i ei gdrl-mdrf,, $i facesf,-nceapf,-ntre Sa sili p-acegtia cu neincetare voie Duptra sa sf,-iaduca-n stare. intinzdndel darl cursele lui toate vhzdnd ctrnu poate, $i ca s1-isupuie Ciutf, o babi, auzindcf, ele il intrecpe d0nsulla drlcii $i rele. anume, $i-a gisit pe una,Visana intdia drlcoaici dracilordin lume. pricinaii spune, Se ducela dAnsa, Ca n-a fost putinftrpe ei a supune, Zicdnd:- $tii ctresteun grai de cnndvacu sparge cu vremeopinciledracul"; ,,Ctr-$i Ia numaiprivegte opincilemele in mici peticele, Cd s4trenfuirtr $i tot nu poci inci sabagintre dAnsii O intriga micl si si-mi rid de ddnsii; Dactrdar poti facemai mult decAt mine, Aratiti puterea, te rog, fl-mi un bine. Ea clati cu capuls-tntrerAnjiturl isi arffa coltii cei pocili din gur[, Zicdnd:- Ei, copile!Vezi ci e pricina
- 279

Cf, nu $tii pe unde struda gaina. iti trebuie inca si inveti la $coali, Desi esti diavol, dar fi-e tigva goall. O bitrdn[ astfel cum mf, vezi pe mine Nici la degetu-mi al mic nu te pui pe tine. Zise el: - Sa poate,pe vorba-fi sf,vede, Dar pAn' nu vhz c-ochii, nu-mi vine a crede. - Ei bine, dar ce-mi dai? - bdtrina intreabf,Cl pe capul tatii, nu mi duc degeaba. - Bucuros, - rf,spunde- pe loc voi fi gatf, Sa-F dau o perechepapuci galbeni plati. - Nu m-ag fi dus, - zise - dar cu astetoate, Merg ca sa vezi numai ViSanace poate. Deci incepu baba adesesi meargi La aceafemeie, cigcioara s[-i spargtr. Gf,si ea mijloace s-o-mprieteneascf,, Cu una, cu alta ca si o momeasci. $i precum pescarulundita-si intinde $i cu rdmi-nsaltr pegtelede-l prinde, Aqa isi intinse planurile sale, Spre ea ca s-o ffagl cu vorbe morale, PAni c6nd vhnt cl prinse ea putere $i are mijloace ac sf, bage-n miere. Aga-ntr-o zi-ncepe femeii strzictr: - Of, fetica mamii! cum egti frumugictr, Cum iti vf,z purtarea,cum te vhz cinstita $i cum esti de blandl, cu firea ticnita, Trd.iestiincai bine gi cu bdrbatelul, Ori ca pisicula (gAr-mdr)cu cf,felul? Dar sf, nu-[i prea pese,ca toate-giau leacul, pe dracul, Eu am megteguguristr-mblAnzesc SAd-l fac si fie bldndigor ca mielul $i sAJjoci cum joacl mita soricelul. - Nu-mi ffebuie, mam6, - t0nira ii zise Soartamea un prea bun bdrbat imi trimise; Drag mi-a fost gi-mi este,iar el mf, iube$te, $i ca noi imi pare cl alt nu trliegte. De ceva de-l suplr, imi crede, mtr iarta, Caci matele-n om inci tot sa cearttr. Sunt prea mulgmita cum trtriescin via1tr,
T

2W

Numai sinf,tate Sfantul sa trimeata. - Orgicum, fetico, - ii raspunsebaba'Cand il vei supune,altfel merge treaba, Cf, usturoi dulce si barbat iar moale Nu sf, poate-nlume, el nu poarti poale. Cdt de bun si-ti pari, tot el ciocan este, C-asal-e ursita bietelor neveste: N-ai sa-d deschizi gura str-i dai vro porunci, Ca-ndataasupra-{iura isi aruncf,; Numai a lui vorbi-n seami si se tie, El ca untedelemnul dasuprasi fie; SI-ti fac eu un lucru, asculti la mine, Si frliesti cu dAnsulincd si mai bine. il imbrobode$ti, stii, chiar ca p-o muiere, ii pui ih cap testul si rabda-n tf,cere. Tdnira acesteauzind si pleaci, $-ascultalipe baba,ce-nvifa s[-i faca: - Na trstbrici, - ii zice - c[-i vrajit de mine, $i la prdnz blrbatu-ti acasl cdnd vine $i cAnddupl-masao vrea sa se culce, Tu du-te la dinsul cu firea-ti cea dulce, $i cdnd vezi c-adoarmesi ochii inchide, Atunci scoatebriciul (vai ce amagire!) $i crucig din pdru-i taie patru fire, $i mai c6fte searafirele acele Mi le vei da mie sa le pui la stele; Apoi si vezi viatiL,sa vezi fericire, Sf, vezi frai atuncea$i si vezi unire! Proastatinericl briciul in sin baga, Dorind str se factr sotului mai dragi. Baba d-altl parte la barbatu-i merge, Infftr-n prf,vtrlia-i, sudoareaigi gterge, Din ochi ii clipegte,il miscl de hainl, Se face ci are s[-i spuie o taini. El wind iar sf, afle ce o si-i vorbeasci, Se puse str-i spuie gi ea str-igopteascd, Zicdnd: - Dragul mamii, of, ce te agteapta! Ce nenorocire ti s-a pus in fapti! Sotia ta asttrzi,perechea-fiiubita, O str te ripuie cu moarte cumpliti:
- 281

Ca ea cu un t6nar are inclinare, Pe care-I iubegtemai demult, imi pare, $i el un brici ddndu-io-nvifi, du$manu., Ca sA-titaie capul, astfel ddndu-iplanul: Astazi cdnd vei merge strprAnzegtiacasf,, O sa ia sa-ti catein cap dupa-masf,, $i viindu-i bine mdnao si-gi puie Ca sa-ti taie gdtul si sa te rdrpuie, $i dac-amea vorbi necrezuti-fi pare, Prefa-te ci nu stii de nici o urrnare, $-ei vedeacu ochii gAndulcum ii este, Sh zici bogdaproste ca iti dedeiveste. Omul, cum aude,speriatpestefire, Sta la indoiali $i-n nedomirire, Se munceacu gdndul,cum a lui sotie intr-at0t tirana asuprx-i sf, fie! la o agafapti, $i cum sd-ndrizneascd Cu totu-mprotivi qi neingeleapta! urma! Nu gAndegte riul! ,,Nu gAndegte acel ibovnic al ei, nitaraul, [ii Cum pufu s-o-nveteca si mi omoare? Nu gtieca-i ocni gi spdnzuritoare? $i ea ticiloasa nu puteasa-mi spuie, Cici dragoste-n sila niciodatanu e. Sa-mi fi zis: eu, frate, mi duc de la tine, Ci nu egtipe gustu-mi,n-ai nimic cu mine, $-ii dam voie insumi si meargain pace, Cu el si triiasciLpeunde ii place; Pesemnepacatul gi atra ii trage viatra Amindoi in nevoi sa-gibage. Ce zic nici eu nu gtiu, a$ae, se vede, <Vorbade riu omul prea lesneo crede>>. Deci dar ma voi duce gi mi voi preface Ca nu gtiu nimica, sa vaz ce se face". Judecnnd aceste, se duse acasi, Ca Si alta data se pusela masi; M6nc6nd in tacereS-intristatcu totul, Se detepe-o pemf,,rf,zimdndu-gi cotul, De necazsi ciuda foc ieqeadintr-insul; Iata Si nevasta veni l6nga dAnsul,
- 282
ffi.**

Ii apleci tnsisi capul pe genunche: - Stai si viz, - zicdndu-i- ai vreun paduche? Aga el se lasi sa vaza ce-o face $i ca cAndadoarmemijind si preface. Ea atuncea briciul incet din sdn scoate pornegte urgiile toate: $-asupra-gi Ca el, cum o vede,tn picioaresare, ii ia din mAini briciul, zic0nd cu strigare: - Tirana muiere,asta-1i estedorul! Asta-fi e credinla,asta-tie amorul! Asta-ti e virrutea cea nelegiuiti! Asta-ti e morala cea afurisita! Cum din cer nu cade fulger sate arzh, Sa te mistuiascf,, tresnetsi te piarzi, Cum nu s[ despicalocul ce te tine $i sa te inghifa de vie pe tine! Fugi! Piei, nemilostivo! Nu-mi stainainte, Nu-ncape-ndreptare, nu ascultcuvinte! Du-te de traiegtecu cine i1i place, Dintr-aceasta clipi pleaci d-aici, drace! Ca mi-ai voit raul, nu-[i fac risplitire, Bogdaproste babii ci mi-a dat de Stire! Ar fi vrut sirac sf,-l ?ncredinteze, Dar cine-i da pas ei ca si se-ndrepteze? Geabaea acumafaceajuraminte Ca cuhre baba a scos-odin minte: $-a pierdut credinlaca gi Eva raiul, nu le-au mai fost traiul. $i ca pdn-aicea Care sivArgire vizAndu-o dracul, S-a speriatcu totul de baba,saracul! Atit ii fu frici de aceabatrina, incAt nici papucii nu-i dete din m6ni, Ci i le intinse c-o prajini lungi, Ca nici risuflarea-i la el sa ajunga $i ca d-o aspidasi se otriveasci, Si-l faca in lume si se pedepseasci. Iata dar minciuna ce face in lume, D-a carii pricini istorii sunt sume.
E

283

- it1

Vasil*

Al-csandri

Am pierdut in zilele ffecute un tovarf,g de copilarie care purta un nume mai mult de gatri decAtde salon,caci se numeaPorojan! El a fost unul din robii no$tri, figan lingurar de soiul lui, insi pitar de meserie. mdhnire cdnd am aflat ca Marturisesc cf, m-am simtit pttruns de o adAnca el s-a mutat cu $atrape ceealume... [...]Am pierdut in Vasile Porojan pe cel de pe urma martor al inceputului vielii mele, rivalul meu in jocul de arsici si in azvArliturade peffe deasuprabisericii Sfdntul Ilie din la$i, vecini cu casapirinteasctr. Valurile lumii si freptele socialene-au despartit de mult unul de altul; eu inaltdndu-mi pe scaramai pdna in vffirl ei, $i el rimAnAndjos farl a put6 pune piciorul nici micar pe int6ia treapti; insi acum cincizeci de ani eram amindoi egali dinaintea soarelui, fiind deopotriva pArliti de ddnsul si formam o pereche nedesparfitade cum risirea lumina zilei pdni ce apunea.Poamele din gridinA nu apucauniciodati a se coacedin cauzanoastri, cdci amlndoi stiam a ne agf,fa ca veverifelepe vdrfurile cele mai inalte ale copacilorroditori... Singuradeosebire ce exista tntre noi doi consista intr-aceea ci, pentru fardelegile noastre copilaregti,numai Porojan era pedepsit de catre jupAneasadin casi, mama pe socoteala mea!...D-abia sctrpa din Gahita! Cite bitai a mAncatel, sarmanul, gi palme, bujorali de la cu el alerga obrajii cu chica topor mdinile.jupAnesei mine gi uitflnd usturimea ma indemna sd ne jucam in puf. Eu il mdngffiam, ddndu-i cAtevaparale turcesti ca si cumperehalvita 9i simit. arcelorde nuiele cu sagefide [...]Ce talenteaveael pentruconfectionarea Sindrila! Cum gtia de bine s[ inalte zmeii de hlrtie poleita pAn6sub nori gi sa le trimeatarivage pe gfari!... Acei zmei cu cozi lungi eraufabricati de dascdlulbisericii gi purtau pe fafa lor, urmAtoarelecuvinte scrisecu slove chirilice: ,,Afurisit si fie cu tot neamul lui Si sl ardl in jeraticul iadului acel care a gisit acestzmeu cazut gi nu l-ar aducetn ograda Sfdntului Ilie". Zmeul sforaind purta acestblestem pe deasupraoragului, fiind pindit de toti baietii mahalalelor,$i c6nd i se int0mpla s[ cadi din vizduh, deveneaprada lor; blestemul nu produceanici un efect, din cauzi ca hotii nu gtiau carte; insa paguba,sirea peste zaplaz[, peste Vasile Porojan pleca indatl ca sa-Sigiseascd: cu ei, 5i cdteodati izbutea a se cearffi garduri, pAna ce da de ho1i. incepea 284

ftmrarcecu o bucitici din coada zmeului in mdni, iar mai adeseoriel veneacu pmul vilvoi Si cu ctrmaga rupta.

de dorul rlzbunirii. Atunci fata lui seposomora $i ochii lui se aprindeau peafta pregitea o rotundtr armele, adictr legati o iscusinpde sllbatec,el igi capului inaltdndu-se h. :apatulunui pac de sfarl 9i cind vedeape deasupra
zmeu striin, deodattrazvdrleapeatrain vazduh, cu atdtamliestrie, incit zbura intotdeaunape deasupra$ferii zmeului gi cldea iar ldngl el.

cu glastriumfator;gi intr-adevtrr, strigaPorojan - Al nostru-i,cona$ule!... in curdndcidea in mAinile [ryand sfaralui incilcita de ceaa zmeului,acesta mrstre. izbindl. Tovartrgul meu, nu puteapllti acea nici o comoarf, Cebucurie!... apleclri artistice; el ingl aceste dispozffi de stiinti strategiclmai poseda 9i rre din drembi cu un talentla carenu irm putut ajungeniciodati gi pe care-l mrrniram mai mult decdtam admiratmai tArziutalentullui Liszt...$tia si imite imprqbnAprin @ul gerpilor si s[-i chemeastfel la el, cdnd ne rf,tdceam aptitudiniale lui fretele inflorite din lunca de la Mircesti...insa toateaceste pitar. a deveni nesocotite, el a fost destinat fu Porojana fost datpe mflnaunui brutarca s6invefe lnr-o bunf,dimineaff,, etc.,gi eu amfost trimis la pensionul "l:lamadipaini,ciurecuri,colaci,cozonaci cf;.nri Victor Cu6nim ca si invlt tot ce se invifa pe atunci: un pic de frrnguzsassf,, gi cevaistorie,$i ceva un pic de greceascf, un pic de nemteasci, gcografie pe deasupra. Adio nepf,sare a copilariei!Adio libertate!Adio fericire! Ce-afi padt tovarigul meu sub lopatabrutarului,nu gtiu, dar cdt penffu mine,imi aduc aminteci, lipsit de Porojan,imi pareactr eram o fiinti fara um,bra. sausi fu deveniun pitar de frunte subciomagulprofesorului [...]Porojan pe guracuplui fu astfeldesemnatf, Cariera m.ticat la ranguldeciurecar al casei. puteau Domnii si se mazileasci, wnlui cu litere ne$terse de carbune!... farii d*inile puteausi sescimbe in orice in Moldova,fa{alumii puteasf,seprefacf, lui de odinioari,puteamsi devin,un simplucomisce erarn, md; eu,tovara$ul pocelnicmare,ministru,domnchiar!...Porojanaveastrramdiepitar gi numai pr pina la sfirsitul vietii sale!...

- 285

qse.bi,,.

&,wrilar

- 1910-1965;niscut in judetul Suceava; poet Si prozator-

nu$dim botzegffiE -*'b;ej.r*

$tefan cel Mare indragise plaiurile Moldovei inci din copilirie. ii placeasa se joace cu copiii rdzegilor. Toti ii spuneau $tefanip sau $tefanuca,gi era bucuria lor c6nd venea prin partile Trotugului.Mic, indesat,sprintenqi ager. nu-l putea nimeni intrece in aruncarea sigelilor cAtre ulii. Avea ochii albaStri. p;rul inelat. Purta $i zale ugoare,Si niSte pinteni frumosi. ASa il aduceaparintele sAu,Bogdan-Voievod,dinainte, pe $a. aritindu-i frumusefigi bogafii pe intinjos, dar surile patriei, de Ia Suceava-n lui $tefan ii plAceau cel mai mult imprejurimile Borzeqtilor,unde se afla un stejar uria6, rotund in coroana, gros cit sa-l cuprinda patru oameni. Acolo se aduna locului. Toti dddeau chiote ca s-auintahit. indata $tefancu copiii de prin par-tea joaca. incepea Dupi ce se minunau de dibacia lui $tefan la sigetareauliilor. prindeausa se joace ,,de-atatarii". Se despi4eauin doua cete:cei din ceatalui $tefan erau moldovenii, cei din ceataa doua erau tAtarii,in frunte cu puiul de rize$ Mitrut...

tr
Era in ziua aceeaun vizduh limpede ca lacrima. infloriseri trandafir| salbaticisi sulfina. Ertr vremeacAndcAntA toatepasarilecnmpului, cind lArdie din nisteu$oarestrunemiile de gAzeprin fdnuri. CiocArliileumpluseri vizduhu. de cintare. Glasurilecopiilor din Borzegtis-amestecau cu glasurilepasarilor,s: parcaeraziua aceea un imn inchinatfrumusetilornemuritoare ale firii. Deodata prima ceati clecopii, in frunte cu $tefanild,s-a ascuns la pAndi intr-o padurice Cealalta, in frunte cu Mitru1, s-a ascuns dupa un deal,pe unde nAvileau de obicei tatarii cei adevarali. Apoi s-a aratatMitruf, ca un han Etarescce se preface:
': :,4:s:ilF

286

ca este,iscodind cu ochii imprejurimile stejarului. La un chiot al lui, copiii s-au aruncatnivali, umplAnd valea de veselia strigitelor. A iesit gi ceatalui $tefani@ din pidure, gi sigefile de trestie vdjdiau ugurel, lntrecdndu-secu bizditul bondarilor. Bltilia a durat aproapeun ceas.Tare era $bfanita, tare erasi Mitrut, dar pini la urmi $tefanita a ie$it biruitor. Prins intre niStelanci de trestie, ca un hantatar,Mitruf a fost dus la judef, in fata puilor de moldoveni. Agezatpe un butuc, sub stejarul cel rf,muros, $tefanip a prins a-l judeca stra$nic,intrebnndul: de ce-i calca tara? de ce ucide copiii? de ce di foc satelor? Nu se pot apuca nivtrlitorii de munca pimdntului, si nu mai fie spaimi pentru fara Moldovei? intrebAndu-I, $tefanita igi limp ezea de fapt, primejdia tatarilor si necazurile oamenilor. isi srdnse pumnii. in lungul obrazului ii aluneca o lacrimf,, intdia lacrimi de ciudf,. Vf,zuse cu ochii lui sate arzdnd gi carele Moldovei in pribegie. Vf,zuse corbi zburdnd spre st6rvurile oamenilor.Zitttse $i t[tari, pe un deal, departe,gi-n urma lor cerul era inrogit de focuri. Asta era htaia amintire a voievodului despre Etari. - De ce? a intrebat inci o dati $tefanita, a$ade crunt, incit Mitruf aproape ci gi-a pierdut firea, iar ceilalti copii au stat din ris. De ce calci pamAntsffain, nan nelegiuit? Ce pedeapsf, i se cuvine pentru ca a navalit in tari straina? astacopiii gi-au plecat ochii, pe g6nduri. Ce pedeapsi li se La i:ntrebarea da de obicei nivalitorilor. AuziserAdin bAtranici-i treceauprin sabie,ca le tiiau nasurile,ori le scoteauochii. - Sa i se retezenasul...a spusunul. - Nu! e prea pufin! a rispuns $tefani@. - SAi se scoat1 ochii!... - Nu, e prea putin! - Atunci sp6nzuratsi fie de ramurile stejarului...a spusaltul, gi Mitrut nu :rai putea de bucurie ci va fi legat cu frdnghiile de subsuori gi urcat sus, sus, :um nu mai urcaseniciodata! Copiii si-au desficut cingatorile, apoi le-au legat -inade alta. Toti rddeau $i chiuiau, numai $tefaniF stitea incruntat gi ticut, ca ':n adevtrrat judecitor al navalitorilor. - Asa! a spus el, in timp ce copiii ceilalti il ftigeau pe Mitruf in sus. Mitrut rddea $i bateadin palme. L-au urcat pdni la jumitatea stejarului, Si l-au ltrsat ln leagf,nul ugurel al '.intului. Deodata,cum ridea el a$agi se legtrna,s-a uitat departe.A ingalbenit! Glasul i-a pierit in gdt! Abia a izbutit si strige: - Tatarii!... Vin titarii!... Vin tAtarii... $i se uita cu groazhcumvin tf,tarii cei adevirati, ln galopul cailor, cu iata:anele-n dinti, cu gomoioguri aprinsein vdrful sulitelor.
- 287

- Cobordli-mtr vin tatarii! a strigatel a douaoard,dar copiii au repede... luat-ola fugA,spresat,{ipdnd: - Tatarii...vin tatadi! Au prins a bateclopotele de furtuna. parii afumatila captrt,furcile, Oameniiapucausprecodru, ori ingfacau gi topoarele, coasele gata de aparare. Pretutindeni s-auzeau lipetelecopiilor gi-alefemeilor: - Tetarii!... vin tahrii!... biteau mai tareclopotele. $i

Itr
Tetarii ntrvileau infr-o ffambl lunga gi-n urma lor colburile urcau pAna-n inalflmi, amestecate cu fumurile satelor aprinse. Cum au ajuns sub stejarul din Borze$ti, hanul nf,vilitorilor l-a zlrrt intre ramuri pe Mitrul, aproapemort de spaima. - Ce-i facem copilului din stejar? a intrebat un ataman.Tragem in el cu slgefile? - Nu! a rispuns hanul. Daca tragecarevain el vreo sigeati il ucid... - De ce? s-au mirat tatarii. - Pentruci pe acestpui de moldoveanvreau si-lucid eu! Fac rf,migag ci-l nimerescdrept in inimA, cu prima sigeata... - Fie-ti mila... a ricnit Mitrut, cdnd hanul a intins arcul. Dar n.a mai apucat str spuni nimic, clci o sigeati l-a nimerit drept in inimi gi l-a omordt. Apoi trdmba a sarit pe cai, a pomit galop, ddnd foc satelor, ucigdnd gi prlpadind tot, spre Suceava-nsus.

TV in vremea galopa asta, Bogdan-Voievod spre munfi, pe$tefinip tinflndu-l

dinaintea sa. Se ltrsaselntunericul. Cirarea codrilor urca. - Niciodattr sf, nu uiti, fiul meu... ii spunea voievodul. Copilul din Borzegti trebuie rizbunat! - Niciodatf, n-am str uit, tata... a rispuns $tefanila. Pe Mitrutr am str{ razbun eu, cu mdna mea! Dactr trtrie$tehanul pAni cresc eu mare, il sp6nzurde Stejaruldin Borzegti... P6rjolul urca inainte, din fara de Jos, spre cetateade scaun a Sucevei. Ardeau pidurile, ardeau cdmpiile. Norodul legat ln funii apuca drumurile robiei. Prin sate gi cltunuri arse se vedeaucopii lnfipti in parii gardurilor. Astfel necf,jea Moldova acelor vremuri. Dar cu cdt Bogdan-Voievod imbltrAnea, se ridica $tefAni$, ca un stejar tdnlr. Nu uita nici in somn moartea lngrozitoare a lui Mitrut. Cum gi-a pus pe frunte coroanaMoldovei, intdi a vrut 288

:aca rdnduiali dinspre tatari. Nu le-a calcat pimdnturile, ci a trimis oameni r intrebe: se linigtesc sau nu? CAci prea s-a incruntat lumea de atdtasAngegi

aliri! ii sfatuiacu domolul,dupafirea moldoveneascf,, s[ se lasede prada, prada ! apuce n-aus-ajunga departe! de lucru,ca oameniiMoldovei,cacicu rfle hanul cltara aredomntdnlr si viteazsi ci va fi vai gi amarde cei ce-i : maicalcahotarele...
Hanul a primit cuvdntul lui $tefan cel Mare cu mAniestragnicf,. A scrdgnit: - MA duc str-l invif minte pe puiul acestacutezittor., $i astfel, iar s-au aprins focurile de veste,din deal in deal, de la Prut pdna adurile Sucevei.Razesii larii de Jos s-au strAns la Borze$ti, in preajma vadumare al nivf,lirilor. A cobordt 9i $tefan, cu fara, de cum i s-a adus vesteade

pana.
Int-o noapte cerul s-a ff,cut rogu cAttineau zinle. Ardeau satelegi cdmpiile.

:anii paminteni sclpati cu zile veneaulngrozili, rdnduindu-se in oastea

:evodului.

Bitalia cumplita s-a incins cdt ai sciparadin ochi. Valeas-a umplut de :hezaturile cailor, de bufniturile scuturilor. Luceau lancile. Zbdmdiat drumspreinima bittrliei, citre han,izbind ietrle.$tefancel Mareisi deschide
ireapta gi-n stinga cu buzduganul! Striga: - Izbiti, feciori, pentru rlzbunarea lui Mitrutr... Unde-s razegii din

Deodatf,, a ajunsfattr-nfatl cu han-ttrtarul! Cu o loviturade buzdugan i-a it paloguldin mini! il puteaucidedin a doualovifura,dar I-a luat in piepcalului Si l-a c6rduit departe.In vremeaasta o$tile cotropitoarefugeau Apoi, pe la asfintitul soarelui,moldovenii s-au a$temutla hodin4, pe dealului. - Acum siJ judeclm pe han-titar! a strigat$tefancel Mare. - SA-iscoatem ochii...au bubuitmii de glasuri. - Sa-lffecemprin sabie... au bubuit altele. - Nu! a rispuns $tefan cel Mare si i s-au umezit ochii, amintindu-si niprasnici din copilirie. Nu, rtrze$i, cf,ciam cu acest lup al pustiei socotealf,... Tu l-ai ucis pe Mitrut, infte ramurile Han-titar,ti-aduci aminte? i stejar... Ridicati-l,feciori, in funie... Apoi, dupi cenivtrlitorul gi-aprimit pedeapsa, trei zile si trei nopti au stat moldovene ln petrecere navalitorilor, ttrindu-le pofta de Astfel sertrzbuna $tefancel Mare asupra strlin[!

- 289

Jon

Lu.ca, G,ragia,le

M-am dus la SfAntulIon si fac o vizita doamneiMaria Popescu,o veche prieteni, ca s-o felicit pentru onomasticaunicului siu fiu, Ionel Popescu,un copilagfoarte dragul de vreo opt anigori.N-am voit sdmerg cu mdnagoalaqi i-am dus baietelului o minge foarte mare de cauciuc gi foarte elastica. Atentiunea mea a facut mare placereamicei mele gi mai alescopilului, pe care l-am gasit imbricat ca maior de rogiori in uniformi de mare [inut[. Dupi formalitatile de rigoare, am inceput si convorbim despre vreme, despre sorfii agriculturii domnul Popescu tatAl este mare agricultor - despre crizd g.a. Am observat doamnei Popescuci in anul acestanu se prea vede la plimbare, la teatru, la petreceri... Doamna mi-a rispuns c6 de la o vreme i se urigte chiar unei femei cu pefrecerile, mai alescAndare copii. - Sa-Fspundrept, cdteralonel mititel, mai mergea!acu' de c6nds-afacut bf,iat mare, ffebuie si md ocup de el; trebuie si-i fac educafie. $i nu $titi dv., birbafii, cdt timp li ia unei femei educatiaunui copil, mai ales cAnd mama nu vrea sf,-l lase ff,ra educatie! Pe cdnd doamna Popescu-miexpuse parerile ei sanitoase in privinla educatiei copiilor, aluzim dintr-o odaie de alaturi o voce rigugita de f'emeie bandnn: - Uite, conili, Ionel nu s-astdmptrrd! - Ionel! strigamadamPopescu;Ionel! vin' la mama! Apoi, c6ffe mine incet: - Nu gtii ce $trengar se face...Si deStept... Dar vocea de dincolo adaogd: - Conita! uite Ionel! vrea str-mirtrstoame magina!...AstAmpira-te,ci te arzi! Ionel! vin' la mama! - Ionel! strigtriar madamPopescu; - Sari, coniftr! varsi spirtul! s'aprinde! - Ionel! strigf, iar mama, Si se scoalarepedesa meargadupi el. Dar pe cdnd vrea str iasi pe u$e, apare micul maior de rosiori cu sabia scoasi $i-i opregtetrecerea,ludnd o poztr foarte martiali. Mama ia pe maiorul in brate Si-l sarum... - Nu ti-am spus sa nu te mai apropii de magina cdnd face cafea, cd daca te-aprinzi, moare mama?Vrei si moari mama? 290

madamPopescu? - Dar, - intrebeu - pentrucine ati poruncitcafea, - Pentrudumneata. - Da' de ce vi mai suptrrati? - Da' ce suptrrare! il scuiptr, o dattrdulcepe maioragul, sf,nu-l MadamPopescu mai strruta jos. gi pus milittrreste mergeintr-un deoache, El a sabiain teac4, saluttr si-l las4 pe foteluri gi pe jos, stau colt al salonuluiunde, pe douf,mese,pe canapea, gramiditefel de fel dejuclrii. Dintre toate,maiorulalegeo trdmbita$i o toba. Ataml toba de gflt, suie pe un superbcal vdnit rotat, punetrAmbitala gurl gi legdnindu-se cf,lare,lncepe si bati toba cu o m6nl gi str sufle-n trdmbita. totusi cf, nu cred MadamPopescu lmi spuneceva;eu n-audnimica.ii raspund nimica. samai lie mult gerul agade aspru;ean-aude mami; spargi urechile dumnealui! - IoneMonel!!Ionel!!!Du-tedincolo, ){u e frumos,cdndsuntmusafiri! Iar eu, profitnndde un momentcdndtrnmbitasi tobatac, adaog: - $i pe urmf,,d-ta estiro$iori,in cavalerie. - Maior! strigi mdndrulmilitar. - Tocmai!zic eu.La cavalerie nu e toba;si maiorulnu cdnti cu trdmbifa; cutrambita inferioare; maiorulcomandtr fruntea cdnta numaigradele 9i merge-n soldatilor cu sabia scoas4. scoate dedupagdttoba,pe Explicaliameaprindebine.Maiorul descalictr, :are o trdnteste cdt colo; asemenea Apoi incepestrcomande: Sitrdmbita. - inainte!mar$! cale. in lncepestr atacesffa$nictot ce-ntAlne$te-n $i cu sabia scoastr, jupdneasa cea rlgugitl infra cu tava aducdnddulceataSi nomentul acesta, :afele.Cumo vede,maiorulseapropie o clipi ca $i cum ar vreasi sereculeaga, trececa o clipa, $i maiorul, iind surprinsde inamic. Clipa lnsade reculegere dAnd inamicului.Inamicul da un un rf,cnetsupremde asalt,se repedeasupra ipat de desperare. cl mf, dajos cu tava! - JineJ, conifa, Madam Popescuse repedes[ taie drumul maiorului, care, ln furia rtacului,nu mai vede nimic inaintealui. Jupdneasa estesalvattr; dar madam Popescu, deoarece a avut imprudenfa s4 iastrdin neufralitate si si intervie ln :izboi, primegtein obraz,dedesubtul ochiului drept, o putemicalovitura de soada. -Yezi? vezi, dac[. faci nebunii? erasf,-miscofiochiul...fi-ar fi plicut sl ni omori?Slrute-me, sl-mi treach si Si te iert! Maiorul sarede gdtul mameisi o sf,ruti. Mamei il trece;iar eu, dupl ce un luat dulceafa, mf, pregitescsi sorbdin cafea... Popescu. fumul de tutun?intrebeu pe madam - Nu vi suparf,
29L
{

I
I

- Vai de mine! La noi se fumeazi... BArbatu-meu fumeazd... si... dumnealui... mi se pare ca-i cam place. zicAnd ,,dumnealui", mama mi-arati rdzdndpe domnul maior. $i - At zic eu, gi dumnealui? - Da, da, dumnealui! s[-l vezi ce caraghiose cu figara-n guri, si te pripadegtide ris... ca un om mare... - A! astanu e bine, domnule maior - zic eu - tutunul este o otravi... - Da' tu de ce ffagi? mi-ntrerupe maiorul lucrAnd cu lingura in cheseaua de dulceafl... - Ajunge, Ionel! destull dulceafi, mama! iar te-apuca stomacul... Maiorul asculta,dupl ce mai ia incf, vreo trei-patru lingurile; apoi iese cu cheseaua ln vestibul. - Unde te duci? intreabamama. - Vin acu! rispunde Ionel. goala; o pune pe masa, se Dup[ un moment, se-ntoarcecu cheseaua apropie de mine, imi ia de la mescioaratabacheracu figareteregale, scoateuna, o pune in guri Si mi saluti militare$te, ca orice soldat care cere unui tivil sa-i imprumute foc. Eu nu $tiu ce trebuie si fac. Mama, rdzdnd,imi face cu ochiul, gi ma-ndeamni si servesc pe domnul maior. intind figareta mea, militarul o aprinde pe a lui gi, fumlnd, ca orice militar se plimba foarte grav de colo pini colo. Eu nu-l pot admira indestul,pe cAndmama il scuipi, si nu-l deoache, gi imi zice: - Scuipi-I, si nu mi-l deochi! Maiorul gi-a fumat figareta pini la carton. Apoi se repede la mingea pe care i-am adus-oeu gi-ncepes-o trnnteasca. Mingea sarepdna la policandrul din tavanul salonului, unde tulburh grozavliniSteaciururilor de cristal. - Ionel! astamparA-te, mama! Ai si spargiceva...Vrei si mi superi! Vrei si moari mama? Dar maiorul s-a-nddrjit asupra ghiulelei, care i-a scapat din mdntr; o trdntegte cu mult necaz pe parchet. Eu aduc spre gura ceagca, dar, vorba francezului,entte la coupe el leshdvres... mingea imi zboaradin mdni ceagca, optrrindu-m4 cu cafeaua, care se varsi pe pantalonii mei de vizita, culoarea oului de ra[a. - Ai vizut ce-ai facut?...Nu fiam spussi te-astdmperi... Vezi! ai supdrat jucarie! pe domnul!... al'data n-o sa-ti mai aduci nici o Apoi, intorcdndu-secAtremine, cu mulH bunf,tate: - Nu e nimic! iese...Cafeaua nu piteaz[! iesecu nilici apa caldi!... gi Dar n-apuci s[ termine, odati o vad schimbdndu-se la fali ca de o ad6ncl groazh. Apoi d[ un fipat Si,ridicdndu-se de pe scaun: - Ionel! mama! ce ai?
m

292

Mf,-ntorcsi vlz pe maiorul,alb cavarul,cu ochii pierdutigi cu &[galasalui la el, darpdni s[ faci un pas,maiorulcadelat. strinrbd"Mamaserepede Ajutor! moare copilul! E rtrucopilului!... - Vai de mine!fip[ mama. mondirulla gdt 9i la piept. Ridic pe maiorul,ii deschei repede - Nu-i nimic! zic ev Apl rece! il snopesc bine,pe cdndmamapierduti igi smulgeparul. -Yezi, domnulemaior?il lntrebeu dupi ce-gimai vine ln fire; vezi?Nu spuseu ctrtutunulnu e lucru bun?Al'dattr s[ nu mai fumezi! ei maior afar[ din orice Am llsat pe madam Popescu linistitl cu scumpul gogonii gi paltonul pus am alarmantf,, Mi-am am iesit. 9i amplecat.CAnd si ln vestibul acasf,, am intelesde ce maioruliesiseun momentcu cheseaua str-mitoamedulceattr in $o$oni.

- 293

Jovt

Cra)^gd

$i c6te nu ne venea tn cap, $i cAte nu vdrf gi indesat,mi-aduc aminte de F' * ficeam cu :'''*j. parca acum mi se intdmpli. Mai pasi de line minte toate cele $i acum aga, daca capul, bade Ioane. -8jg1$. mai slujegte La Criciun, cAnd taia tata porcul gi-l pdrlea,gi-l oparea,gi-l tnveleaiute cu paie, de-l iniduSea,ca sii se poati pe porc rademai frumos,eu tncdlecam paielor faceam deasupra un chef de Ei mii de lei, stiind ctr mie are sa-mi deie coada porcului s-o frig gi begica s-o
*-ln,

f umplu cu graunte,s-o umflu Si s-o dupi ce s-auscat;g-apoivai de I zuraiesc urechile mamei. nAni ce nu mi-o
.; spargea de cap! $i, si nu-mi uit cuvAntul!Odati, la un Sfdntul Vasile, ne prindem noi vro cAtiva biieti din sat sf,ne ducem cu plugul; cici eram si eu mari$or acum, din picate. $i in ajunul SfAntului Vasile, toati ziua am stat de capul tatei, si-mi faci $i mie un buhai, ori de nu, bat6r un harapnic. - Doamne, ce harapnic ti-oiu da eu, zise tata de la o vreme. N-ai ce cei nandralai prin omat? Acu$ te mAncala casa mea? Vrei sa te bu$easc6 descalt! Vlzdnd eu c4 mi-am aprins paie-n cap cu asta,am gterpeiit-ode acasa numai cu be$icade porc, nu cumva sa-mi ieie tata ciubotele si sa ramdn de rugine inaintea tovartrgilor. $i nu gtiu cum s-a lntdmplat, cit nici unul dintre tovartrgi n-aveaclopot. Talancamea era acasi, dar mi puteamduce s-o ieu? in sfdrgit,facemnoi ce facem gi sclipuim de cole o coasi rupt6, de ici o cdrceiede tAnjala,mai un vatrar cu belciug, mai begicacea de porc a mea, Ei, pe dupa tocmai din capul toaci, gi pomim pe la case.$-o luam noi de la popa Oglobanu, satului din sus, cu gdnd sa umblam tot satul...C6nd colo, popa tiia lemne la

fF,N

294
FIRF-

la fereasfr4 :rnchi afartr$i, cum a vlzut ci ne a$eztrm 9i ne pregf,timde urat, a indesate na5teri $i a zice: -:eput a ne tragec0teva - De-abia s-au culcat gf,inile, 9i voi atr si inceput? Ia stai oleacf,, sdvl daueu! ---3stamadlor, in urma Noi, atunci, am pirlit-o la fugl. Iar el, zvrr! cu o scurtaturf, popa spaima aceea, am pdcliSit din Oglobanu. -,rastri,ctrcieraom hursuzSi $i, ::git noi mai jumltate de satinapoi,fara saavemcandii zicepopei: ,,Drelepe podelesi bureti; cdtepenepe cucogi,at6tiacopii burduhogi", ce nu-i primesc. :rm obicinuiesc a ziceplugarii pe la casele de popa! zicem noi, duptrce ne - Mai, al dracului veneticgi ceapcAn frig splrieti. Cdtpe ce erasi ne ologeasctr rJunamtoti la un loc, inghetatide si Sff,ntului Dumitru de duspe ntrsllie la biserica rciata ceaindrlcittr, vede-l-am vie curat Ucigl-l cruceal-a colf,cit si srb cetate, unde slujegte; si sl-Si faci cinu te-ai sf,fie preofiino$nia$a, Dumnezeu :udihacea casl lanoi in sat.Fereascf, in vecii vecilor! $i pnnl-l mai mai menim rai infruptacu nimica de la biserictr bine. pdnduna alta,amurgeste popA, pdn[-l mai boscorodim, :oi pe asta, ziseZaharialui - Ei, amu,ce-i de ff,cut?Hai sl intrAmici, in ograda Gitlan, cf, ne trecemvremeastandin mijlocul drumului. duptrobiceiu.Dar $i inftam noi la VasileAnitei $i ne a$ezimla fereastrtr coasa, ci-i e frig; celuiaci-i ingheati mdnile celanu suntr :arctrnaibavrf,jegte: vf,frarulsubsoari, sepuneade pricinl cu vf,ru-meu Ion Mogorogea, :e cdrceie; cdnu urf,, Sinuma-ticrf,painima-ntine de necaz!, zic eu lui Goian;si noi, mhtZahafie,strprufnim - Ura, tu, mii Chiriece, iin gurf,ca buhaiul,iarl istilalti si strige:hAi,hai! de nevasta lui $-odati gi incepem.$i ce strvezi?Undenu se ie hapsina \asile An4ei cu cociorvaaprinsl dupanoi, cici tocmaiatuncitrtrgea focul, str Jeiecolaciiin cuptior. grozav;dar cum se strvd aprindl! ziseea,burzuluittr - Vai, aprinde-v-ar, cui v-a invltat!... cheamf, asta? in obrazul mai dihai ca la popa Oslobanu... Anrnci noi, la fugl, baietri, ,,Darbun in rf,scruciledrumului din pocinoga mai fost $-aista, zicemnoi, oprindu-ne mijlocul satului, aproapela bisericf,.inca una-doutrde aiestea,9i ne scot la culcare".$i dupa ca pe nigtelliesi. Mai bine si mergem oamenii din satafartr tot impreuni,ne-amdespl{it unul cene arvonimnoi gi pe la anul,cu jurAmdnt pe la casa cui ne are, dealtul,rabigiti de frig si hamisitide foame,si hai fiecare cu plugul in anul acela. camai bine-i pare.$i iacaagane-afost umblarea

295

Vic*o
Orn ul de piaErh

r ftit.niv+

Fit-Frumos Si Prichindel alergauspre fara blestematului Zmeu al Zmeilor, sa dezrobeascipe Ileana CosAnzeana. CAte drumuri nu batusera ei, prin ce piduri se av0ntasera, cAteape involburate nu tiiaseri, cdte fiare neimblAnzite nu stArpiseri, cdt bine nu ficuserii in jurul lor, dezrobind sate de urgia balaurilor nesitio$i, rlspAndind pace gi voie buni peste tot unde treceau! Trecuseri gi prin codrul mort, in care o vrajitoare cumplita prefacusein stane de piatra muilime de ogteniviteji... Se luptaseracu scorpia care voia si-i impietreasca 9i pe ei. Prichindel ii turni in cap un ciug de api gi pe ea. Apoi stropisecu din izvorul mortii, prefac6nd-oin lespede-nghefatl ap6 vie pe voinicii impietrili si-i inviase...Multumifi de aceasta fapta buni, cu puteri incordate, grabeaupasul cailor s-ajungi la palatul unde Zmeul tinea cea cu neasemuita inchisi pe mireasalui FarFrumos, pe Ileana CosAnzeana, frumusefe. Floarea din cosita-i c6.nta, N oud-mpir dtii ascultA. nigtepalaturicarepareauaprinsepe intr-o zi,peinserate, vizu de departe dinAuntru, a$ase risfrdngeau vapaile amurgului in clegtarul ferestrelor. - Ce-ar fi daci ne-am rcpezi pdni acolo, sf, cerem gazduire?! zise FitFrumos... Oameni suntem gi suntem osteniti! am tot mAncatpe apucatele, am dormit in bordeie addnci, in copaci, de teama fiarelor salbatice,in scorburi, ca sf, ne ferim de ploi gi de zipezi, am dormit in capile de fAn ori pe pimdntul reavan. Ce-ar fi daca ne-am ospatasi noi o data ca oamenii, cA oameni suntem!?Ce-arfi dacane-amculca in iatacuricu perine gi cu saltele de puf? Prichindel zimbi, bucuros Si el si petreaci o noapte intr-un palat impf,ritesc. - Simergem Fit-Frumos, ci de mult nu ne-ammai ospitat gi n-am huzurit!

u
I

O luari deci citre acel palat 9i se oprira la inaltele porfi de-arama.Batura :.: mdnerulsabiei.Se ivi un o$teance sta de pazd. - Bucurogide oaspefi,oamenibuni? - Bucurogi, dactrsuntefi $i dumneavoastrl oameni de treabi! - De treabasuntem!Pe mine ma cheamaFit-Frumos, iar lui ista micu' ii :-:e Prichindel.Buni seara, oamenibuni! - Buni strvtr fie inima! - Unde ne aflam? Pazniculle spuseca au ajunsla conaculde vartral lui Dafin-imparat.Un veni sd vesteascd drumetilorca Maria-Sar-avLzut de la fereastri gi c[-i '.:-rjitor ::iiegte sprebuna gazduire,trei zile 9i trei nop(i. - Ba numai o noapte!rispunseri drumetii. Desctrlecara si stribatura grddinile palatului gi se mirara vazindu-le :;prinse de paragini. Florile igi lisau capul in pamAnt,zburAtoarele, zgribulite :: cAte o creangi, piuiau jalnic, din cdnd in cind, cAntecde intristare, nu de :rsireasci zburdalnicie.O mare parisire $i o mare mohordrepestetot, de parctr un mort. cimf,ri adaposteau ';ele - De ce-or fi mohorAtepisarile si florile astea? intreba Prichindel. - Vom intra si vom afla! rispunse voinicul voinicilor, mirat qi el. Iati-i ajungi in fata lui Dafin-Voda si a tinerei lui sofii, Kira Kiralina. ii cu bratele deschise,pe treptele de marmor. Amdndoi aveau privirile -teptau .:ltute. Glasul le tremurac6nd ii intAmpini. - Bine-ai venit la noi, Fat-Frumos!Te-am cunoscutdupi chipul tau cel ::lnic ai dupi calul tiu cel nf,zdrtrvan. Poftestela casanoastrtr 9i te ospiteazi gi ': odihnegte impreuni cu tovarf,guldumitale Prichindel, de-a carui vrednicie :.n-la noi s-a auzit! Intrartr cei doi drumefi in conac. Slujitori imparategtiii imbiara gi-i ctr -rbracarhin straienoi, daruitede Dafin-imparat:ale lor eraucam zdrenguite, :.ulgi maricini Si spini gi scaiefile tnlepasera le descimogaserA Si fesuturile! Pe umerii lati Si pestepieptarul de aur, pe care strilucea chipul soarelui,ii :sezi Dafin lui Fit-Frumos o mantie care infiliga cdmpul cu florile, iar Fati:umos la rindul lui, ii dirui lui Dafin mantia lui, pe care era impletit cu fir de cerul cu stelele $i cornul lunii. ':gint Apoi poftir4 pe musafiri si-i asezardla masa cea lungtr, din marea ::apere a oaspefilor,unde m6ncari Sib[ur[ Si se indestularaimpreuntrcu lumi.rtele gazde si cdtva sfetnici ai imparatului. Cautau s6 fie veseli tofi spre ::sfatareacalatorilor striini, dar greu pareacd le vine veselia. Dupi ce se ospitarA $i vorbira cAtegi mai cAte,dupi ce Fat-Frumosle :,rvesti din ispr[vile sale si din vitejiile lui Prichindel, ochii i citzurirpe un om -: piatri, care-i privea cu intristaredintr-o fidda.
ffi

2n

Era un flacAuvoinic, aidomala chip cu Dafin-impArat. Acesta, urmlrind privirile lui Flt-Frumosdtrducu ochii de momAia incremenita Iar si ofta addnc. pf,mdnt, Kira Kiralina igi lhsl genele-n oftdndaddnc dumneaei. ai Ff,t-Frumos seficu a nu lua in seama aceste semne de m0hnire.Cine stie cf,rei dureri ascunse, ctrror mustrari de cuget rtrspundeau oftaturile tinerei
perechi impfrategti! Dar nu era ffeaba lui s[-i intrebe gi nici nu-i intreba. Dafin-Imparatgdsi cu cale el insuSis[ implrtlgescf, oaspefilortaina omu-

lmpi

lui de piatra.Simtea nevoiade a sespovedi, de a-simai ugura inima.

- Va uitati la acel flacau incremenit? Nu e cioplit cu dalta! a fost odati viu, om insufletit gi s-a preflcut ln stanadin vina mea. E Afin, fratele meu de lapte.Mi-a fost tovartr$ul cel mai bun, m-a ajutatla toatenevoile, a sdrit sf, md scapedin toate primejdiile: fara el, nu m-a$ fi insotit niciodati cu draga mea Kira Kiralina. Iar eu, newednicul de mine, arnvrut str-ldau morfii, ?ncrezAndu-mtr unor migei! Mi-au spus acei ticalosi ci l-au vhzut infnnd, noaptea,in iatacul unde dormea imptrriteasa.M-au minlit pizmarefii c[ fratele meu, prietenul meu alintat, cu care implrfeam grijile gi bucuriile domniei, voia sf, fure Kiralinei comorile de pietre nestemate, adusedin tara lui Soare-Apune! Iar eu i-am crezut, fiindci intr-adevtrrAfin se furi$asenoapteaunde erau bogifiile. S-au jurat ci-l vizuseri, intrL-au vtrzut $i c0teva slugi credincioase. adevf,r,pe el gi nu pe altul. MAniat din cale-afar6,am poruncit s[-1 aduci in fata mea $i si-i taie capul. Iar bietul Afin mi-a cerut atAtalucru, inainte de a fi dat mo4ii. N-ag vrea str-mi tai capul inainte de a afla adevirul tot" Da! M-am strecuratin iatacul M1riei-Sale,Kira Kiralina, dar nu ca sa o jefuiesc, ci ca s-o mantui! Ascultati povestea mea gi la capf,tulei, in viata eu n-am sa mai fiu, cx agae blestemul: CeI ce va povesti Cel ce se va spovedi in piatra va incremeni! N-a$ vrea s4 duci povara mortii mele. DacA e vorba sa pltrtesccu viafa vreo gregealf,, o voi plati. Spovedindu-ml,voi incremeniin somnul de veci! I-am flcut aceasti voie. $i Afin a intrat in firida unde-l vezi acum, gi a cuvdntat indelung celor adunati la aceasg mastr: sfetnicilor mei, curtenilor, clpeteniilor de oasterudelor imparitegti de pe depirtatele plaiuri. LiniStit, fara nici un zbucium in glas, el a povestit acestea: A fost odatl un imp4rat 9i o implriteasi, luati de curdnd, care furi daruiti cu un cocon, strnf,tos $i frumos, s[ le fie bucurie la tinerefe Si sprijinul batrinetilor, il botezartrcu numele Dafin. in aceeaqi noapte,nevastagridinaruluinf,scuse5ieaunb[iat;ilbotezar[Afin'impartrteasafiindplapdndf,,peDafin l-au dat in grija gradinaresei. 298

tot e toat( ?en sara :i dr

nar( -3 ur :oat :: a

-,iar ,- ab : alt

:: c

:le --.r-

. -:

.,:, ..

-'

Partea de lapte a lui Afin, feciorul grldinarului, o sugea, toatf,, bfiatul =:aratului. Fiindca-si daruise coconului domneschrana prunciei lui, Afin se simfea, ::: el, indatorat fratelui de lapte. Cine a dat o datf,,ffebuie s[ deamereu! ii facea voile. Erau nedespldi$ tovarigi de joaci. Afin il ocroteape Dafin, facea :: 'te :e mAnzul cdnd Dafin voia str-l caliresca $i ftrceape capra cAnd Dafin voia sf, -i::i pesteel, la jocul de-a capra. Anii treceau5i copiii cregteau.Semf,nauintre e: Ce parc-ar fi fost frati adevarati. Credinciosul Afin n-avea mulfumire mai r.;re decdt s[ implineasctrvoile lui Dafin, pentru care si-ar fi dat si viata. Cnnd ajunserafllcai de optsprezeceani, imparatul pleci intr-o c[latorie, -:'m crai vecin. inainte de a pomi la drum, dadu cheile casei feciorului sf,u.il instiinta ca :,:ate intra in toate incaperile, numai in aceaodaie care se deschidecu o cheie :: eur, numai acolo si nu intre. Parci i-ar fi spus taica-siu tocmai dimpotriva, ci drept la uga aia nimeri ::iatul, o deschisegi vazu pe fereastri, hit departe,un tum inalt numai de sidef $- abanos,Si-n gridina tumului aceluiatdnjea o fata chipega5i aritoasa cum nu : :lta pe pimdnt, frumoasa lumii, Kira Kiralina. $i inima lui Dafin se aprinsesedupa domnita de departe. - Taicl! Vreau s[-mi dai de sofie pe Kira Kiralina! strigl el implratului, :e cum se inapoie M[ria-Sa din tara prieteni. - Nu ti-am spus, fatul meu, si nu intri in aceaincipere?! $tiam ctr o vei -,:deape Kira Kiralina, stiam ci te vei indragosti de ea, dar mai gtiam prin cite :imejdii trebuie si treaci cel carevrea s-o dobindeasci! tiicutule, eu trebuie si mi cunun cu Kira - Oricdte primejdii m-ar agtepta, iilralina Altminteri a$ muri de suparare! intr-adevar, baiatul chz:ulaboali grea gi se topea vhztnd cu ochii. igi iubeau feciorul ca lumina ochilor gi, decit sa-l imparatul qi imparateasa

u.dapripadindu-se se gdndiri ci mai bine ar fi sa trimitl pefitori de mAhnire, ; tatil Kirei Kiralina Si s-o ceari de sotiepenffuDafin. de maritat,ci nu i-a venit incl Dar acelimparatrispunsecXn-areodrasla i:emeafeteisi cdtesi mai cAte. de a porni el insu$ila Dafin nu se didu bitut. Ceruparinfiioringaduinta el insusi. s-o pefeasca :ium spretarafrumoasei, de Cu maregreu gi multe lacrimi se desplrtiraimptrratulgi imptrrlteasa ;dorullor. sf,nu fie singurin fataprimej- S[ mi te duci $i tu cu el, Afine, baiatule, crilor! vorbi, cu ochii inlacrimati,bietul imparat. Afin. - 56 mi duc,Miria-Ta,de ce sf,nu mi duc?rlspunse
299

Pomiri dar,nedespl{iti, Dafin gi cu Afin, s-o cautepe Kira Kiralina tocmai in taraSoarelui-Apune. rAtlcindu-sepe drum, Merserf, ei ce merserl gi intr-o zi, pe-nseraL in fata unui bordeiparaginitsi b4turl la u$alui, cerdndgtrzduire. ajunsertr careeramumaCrivltului. Le ieSiinainteo babl incovoiatf, si zbdrcita, nemincalisi nedormiticavai deei, seindura tineri si cumintei, Vazdndu-i btrtrdna strle vorbeasca. dragiimei, darmult mAtem ctro strdeapeste - Eu v-agglzdui bucuroasi, in sloi inghelat.Duceti-vlmai bine voi feciorulmeu,Crivf,t,$i o sl vtr prefactr va str indrumeeasprefaraKiralinei! mumaVantului-Turbat, la soru-mea, nu voia s[-i primeascl:ii erafricl strnu-i prindain Dar nici sorabatrAnei r4sucite, Vantul-cel-Turbat, fiul ei vArtejullui si sa-iprefactr in trupuristrAmbe, muma VAntului-de-Primtrvaricea mai micf,, la sora noastra - Duceti-vf, caleaspreimplrlfia Kirei! le zisebaba v6,ghzduiasctr ea,$i o strva arate o s4 Si ceade-adoua. cAnd - Bun sosit,dragii mei, ii int6mpinl mumaV6ntului-de-Primtrvari, ajunserila coliba ei. $tiu de ce ati venit! Dar numaicu ajutorulbf,iatuluimeu ca st bine,strnu vi simtA, vefi ptrtrunde acolo!Strvi ascund $i am si-l descos, aflu din guralui ce caletrebuies[ luati. Nu trecu mult $i o adiereimbalsimatl cu miros de micguneleqi dc artr. de-Primlv trandafirivesti sosireaVdntuluia om de pe celalalttardm!ziseel. - Mamtr,imi miroase celilalt? - Dragul meu,ce sf,cauteaici oamenide pe tdrAmul caute sa la noi oamenide sdrut-mAna! Ce mtricufi, - Ai dreptate, celllalt tdram? il intrebaa$a, intr-o do maictr-sa Dupi ce-i df,duVAntuluisi mdnAnce,
- Bliatule, tu care bafi pamdntul-nlung Si lat Si levezi pe foate, rogu-te, cum ar putea cineva si ajunga la imparafia Kirei Kiralina $i s-o ia sotie? - Ciudatl intrebare, miicuttr dragf,, dar hai s6-ti fiu pe plac, cf, nicio

[r
1

t3

tF-.

;ffi
'atF

W"

ruu

hAt,tocmaii nu mtrintrebi nimic. Kira Kiralina triiegteintr-o tarl indepirtatA,

capf,tul lumii. O viafi-ntreagii-ar trebui cuiva sa ajungl la ea, cf,lare... - Drumul nu s-ar putea scurta? - Numai calfind pe bugteanulielelor ajungi pdn-la ddnsacit te gtergi ochi. il mai iscodi maica-sa. - $i unde se afla acel bugtean? - Busteanul ielelor se afli pe gdrla de catran care curge printre muntii se bat in capete.Cel ce va incileca pe acel bu$tean,si-i va da pinteni, il va p

fllDn mEl
mr$ilfit

fl

'&: nDe
rftt

cai inaripatigi va zburagi va ajunge cit ai c faceintr-o caruti cu doisprezece din ochi la palaturileKirei...

-i6-

Temdndu-se totugi ci-l asculti om plmAntean, Vantul-de-Primlvari *rigi: - Cel ce va auzi acesteasi le va spune cuiva, sf, impietreasci pdntr la e:runchi! Afin se opri din povestire, marturisind cudii: - Vtr rog strma iertati... Simt ca m-a luat cu frig... Prin talpi imi trece un ri de gheati si mi ingheata. Se implinegte blestemul Vdntului-de-Prim4vara! ce cum am inceput si povestesc;arn simtit cuprinzAndu-mi acel fior... MtrriaT:. imparate Dafin, n-u atzit acel blestem al Vintului-de-Primivara ci atrormisegi lAng[ mine si numai eu auzeam! Ascultati ce s-a mai int6mplat gi ce-a mai spus feciorul babei cele de-a t-eia: - Dup[ ce va ajunge la impara$a Kirei, drumeful frebuie sf, se prefactr h.rr-un cerb de aur, altminteri n-ar putea pitrunde. Palatul e pdzit cu strtrgnicie s vai de cel ce s-a incumeta s[-i treaci porfile! - $i cum s-ar preface un om ca tofi oamenii infr-un cerb de aur? intreba numi-sa pe Vdnt-de-Primivarf,. Iar Vdnt-de-Primtrvari ?i rdspunse: - in fata porfilor acelui palat se afl[ doui iazuricu ape verzi gi adAnci.Pe nalul iazului din dreaptacregtefloarea de pipldie. Dach rupi una gi o strdngi hcre dinti, gi te arunci imbracat in iazul cel din stflnga,si te dai de trei ori peste cip in valul rece, ie$i de-acolo preschimbatin cerb de aur... in fata cerbului de aur,toatepodile se deschid... nu-l opregte nimeni... Cel ce aude astea$i le va spune altuia, sa se faci de piatri pAni la br6u! nai strigi V0ntul-de-Primivari. $i iarasi se opri Afin din povestit. - Va rog sa mi iertati, Mfiile voastre $i dumneavoasffA cinstiti curteni, dar trebuie sf, mi odihnesc pufin: simt un val rece care mi fumici Si urci din senunchi gi-mi impietre$tetrupul p6ni la brdu! Fratele de lapte al imparatului amuti cAtevaclipe, igi scuturi capul, igi scuturi pletele,ridica mdna dreapti, igi impreuni miinile, ca strmai simttro dati cildura singelui, apoi zdmbi cu duiogie si mdhnire si-si urml povestirea: - Dupa ce drumegulva fura pe Kiralina - mai zise Vdntul-de-Primlvartr ri o va lua de sotie si o va duce la palatul siu, va veni un negustor cu tot felul de cf,miSi de borangic, subtiri ca firul paianjenului, si le v0ndl impirf,tesei. Kira le va cumpira si le va imbrica $i va muri daci nu le udf, inainte cu lacrimi de turturici! Cel ce aude astea - incheie Vantul-de-Primlvari si incremeneasci in piatrl pAnl-n cregtetulcapului!
- 301

la faf[, $i-n aceacliptr, Afin isi pierdu graiul. Se faceatot mai searbad gi tncremeni pe veci,a$a cum eraacum!Chip si ochiiincetartr strmai clipeasci trup omenesc, ttriatcu daltaintr-o lespede! Toti se uitara la omul de piatri, careii priveacu ochii mo4ii, cu mdna spovedania. intinsi, parci si-arfi dusmai departe - E rAndulmeustrvi spunsfArsitul povestei! ziseDafin-Imptrrat, cu multi
jale in glas: Agipisem in ascunzitoareadin bordeiul batrdnei. in vreme ce Vdntul-de-Primtrvari spuneamaici-si ce trebuie str faca cel ce vrea sf, se insoteasci cu Kira Kiralina, eu dormeam,iar Afin asculta.Dar nu mi-a spusnimic atunci,ca strnu inghelepAni la genunchi,pAnl la brAu,pdnain cregtetulcapului. Sf,rmanul meu frate de lapte nu mi-a suflat o vorbtr din cdte spusese VAntul-de-Primivarl! Dar ficu intocmai ce auzise,fari ca eu si gtiu de unde gtie el ce trebuia si faci. imi spunea atdta:f6,ce te sfdtuiesceu $i nu mi intreba. Iar eu nu-l mai intrebam gi-l urmam orbegte. M-am dus la g6rla cu catranSi am lncilecat pe bugteanul ielelor, care se cai inaripali. A ajuns la cu{ile Kiralinei. in fata preftrcuin ciruti cu doisprezece porfilor, el a cules o floare de pipidie, s-a scdldatde trei ori in iazul cu apeverzi gi adnnci, s-a preficut in cerb, a rapit pe Kira Kiralina gi am zburat amAndoicu ea in carul inaripat. Am ajuns aici si ne-am cununat. N-a trecut mult gi-a venit Vdntul-de-Primivara gi-a vdndut Kiralinei cimtr$ile negustorul de care spusese de borangic, subtiri ca plasa paianjenului, camagile ditatoare de moarte. Iar bietul Afin, care lipsise ziulica-ntreaga,umblAnd sa culeagA lacrimi de rAndunici, a venit in toiul nopfii, s-a strecuratin iatacul impar[tesei, i-a stropit clmlgile cu leacul mAntuitorgi-a scapat-ode la moarte. Iatl ce cf,utase bunul meu prieten, fratele meu, in iatacul impdritesei: s-o mdntuiasci, nu si-i fure comorile! Iar eu, dAnd ascultareunor vicleni, unor ticilogi, cuprins de nevrednice banuieli, am vrut sf, dau pieirii pe cel care s-a jerttit pentru mine, pentru fericirea mea si a Kiralinei! inainte cle a muri, sirmanul a vrut str se spovedeasca, s[ nu lase amintirea unui nelegiuit. S-a marturisit tuturora, s-a dezvinovafit. $tia el bine ci daca va dezvtrlui ce auzisede Vdntul-de-Primavarl, va incremeni pe veci! $i iata-l colea,pe veci incremenit,fiindca a dat la iveala mina VAntuluide-Primivarl Si l-a inghelat blestemul! $iroaie de lacrimi curgeaudin ochii lui Dafin-imparat si ai Kiralinei. - Am pierdut un prieten credincios,pe tovara$ulmeu drag, pe cel ce m-a ajutat cum nu m-ar fi ajutat un frate adevirat, pe cel care mi-a dat fericirea, mie gi scumpeimele Kira Kiralina. Vom aveaoare destulelacrimi s[-l bocim? Ne v: rabda inima si-l stim aga,pdna la sfdrsitul zilelor noasffe?Cum am putea fi no: 302

fe
ft

br

aJ

bi
,- l o

":1:iii. cind ne rod musfrarile de cuget, cdnd avem mereu in fata ochilor pe cel :r.-Je-r'ia[i, pe cel pierdutprin uneltiri vrijmage?...Lacene folosesc nouAtoate :': _::ij10,putereagi slavanoasfri, cflnd ele suntintunecatede corbii remugcarilor? igi ascunse capul in palme, Dafin-imparat ofta addnc,imparateasa agijderea. c-:::nii toti isi lasar[ ochii la pamAntgi ramaseseriticufi vreme indelungati. Fat-Frumos n-ar fi Flt-Frumos, daca n-ar fi venit gi de rindul acestain l ;:rrul oamenilor. - Dragii mei, vorbi el. inleleg durereavoasfff,...inleleg jertfa mareafa a :n:--.riui Afin si n-am grai si-i laud inima de aur! N-ar fi pf,catca un suflet aga .re nait si de vrednic sa ramdie in vecii vecilor o stani neinsuflefita? Lucrul .&L:sla nu trebuieingaduit! Tofi mesenii seuihra lung la cinstitul oaspesi nu intelegeauce vrea si spuna. in inimile lor treceao licarire de nadejde. - Ar fi oare cu putin@,voinice, inffeba Dafin-lmparat, ar fi cu putinftr sa g.rm un leac si sa-l inviem pe fratele meu drag din somnul lui de piatra? - Da, raspunse Fit-Frumos, dupi o clipi de g6ndire. $i toli il ascultari, cu rasuflareaopritl, sorbindu-i cuvintele. - Departe, hit departede aici, se afla fAntAnavietii vesnice. Daci cineva r-'r duce p6ni acolo, infruntAnd primejdiile mari gi ar izbuti strumple un urcior ;; ..r stropi stanaastacu ap6 vie, ar preface-oiar in om insufletit, l-a[i vedeaiar i: .-a1iauzi cuv6ntAndpe fratele vostru Afin. - Ai putea si ne spui unde se aflf, aceatar[? mai intrebi Dafin. $i Fit-Frumos, ffecdnd la fereastri se uitA in zue gi le arata gi le povesti :- de-amtrnuntul pe ce drumuri s-o apuceacelacare vrea si-l mAntuiasca pe "r-:rnsi si-l dea vietii. - Am si trimit slujitori, am si trimit pe ogtenii mei cei mai viteji si-mi .rruc?. un urcior cu apa vie! strigi Dafin plin de bucurie... - Nu, imparate, ii taie vorba Fit-Frumos. Nici un slujitor, nici un o$tean, :rclt ar fi de vrednic, nu va puteaduceispravapAn-lacapat!Unii vor cidea pe :um, altrii vor fi ripugi de paznicii izvorului fermecat... Cel ce va reugi str :r'inga toate oprelistile si va umple urciorul si ti-l va aduce,acelas-a strlduit :. zadar;nu vei putea sa inviezi stanade piatrl a lui Afin prin jertfa altora. Apa vie n-areputeredecdtin mAnacelui ce s-a striduit el insugica s-ajungl :ln-la ea gi s-o ia. Trebuie ca Miria-Ta, insuti, dintr-a carui pricinf, s-a tras -:gia, si pleci, sa infrunti primejdiile, si ii umpli urciorul si s[-l inviezi pe Afin. .{itrninteri, zadarniclrar fi orice alta plecare. O jeftfa nu poate fi rlscumplrat[ pe dragamea IleanaCosAnzeana, :ecAtprintr-o altl jertfa. Iati: ca sa o cAgtig eu :-am ffimis pe nimeni sh mi-o aduci... Am plecat eu insumi! Cdtedrumuri n-am :irut, cnli vragmagin-am infruntat, cdte duhuri ale intunericului nu mi se vor ::dica in cale $i de-acum! 303

Dar eu nu goviiesc! inainte! Mereu inainte! Credintamea nu se poatesi nu biruiasci! imparate Dafin! Daci te simti in starestr-fi lagi bogatiile, viafa de huzur gi desfatarileimparatesei,pleaclla drum singur-singurel,invinge cu mintea gi cu braful tau. Daci te vei lupta cu zmeii 9i cu balaurii, cu toate puterile intunericului, daci nu vei govai o clipa, daci te vei incumeta s-ajungi pAna-npadurea impietriti, vei gasi izvorul cu apavie. Paznicicumptli staude veghe.Mtrsoartr-te cu ei, invinge-i gi umple urciorul la fdntdna vietii vesnice. inapoiaztr-teaici Si stropegtepiatra aceasta neinsufleliti Si-i vei da un suflet. iti vei fi platiL astfel, vina fata de credinciosui tiu frate, inapoindu-i viata pe care i-ai rapit-o. - Asa voi face! zise Dafin imparat, inflacarat de cuvintele minunatului stru oaspe. Fat-Frumos Si Prichindel ?9iluari rimas bun de la gazdelelor gi plecarl in zorii zilei. Ugor nu i-a fost lui Dafin sA-$ilase tinara sotie si trebile Frii! Dar simtea ca nici mAncarea nu i-ar mai tihni si nici somnui nu l-ar mai prinde, dactrar sta acolo gi n-ar pomi pe depirtatele drumuri, s-ajunga la fAntAnanemuririi gi st pe cel ce sejertfise pentru el. mAntuiasca A incalecat Dafin-implrat gi a plecat ti a infruntat primejdii multe. Dar le-a biruit pe toate, fiindca il mAna un dor, un foc, o musfrare de cuget,nevoia unei fapte vitejeqti,a unei jertfe mdntuitoare. Mulfumita sfaturilor lui FAt-Frurnos, el sciptr din multe capcane, care altuia i-ar fi venit de hac. Ajunse, in sfdrgit,se mdsuracu pizitorii izvorului fermecat, umplu urciorul, veni acasi 9i stropi cu api vie trupul inghefat al fratelui strude lapte. Pleoapelelui Afin, incepura sa bati, privirile ii roteau in toate pe4ile... bratul se ridici. Omul de piatri igi trecu mnnape frunte...se frectrla ochi... se mai uita o data imprejur, nedumerit, parci trezit dintr-un somn indelungat gi fara vise. Ridici piciorul...un pas...doi...trei. Se indrepta spre Dafin-impirat, care-l a$teptacu brafele deschise. CizurA, amnndoi,unul la pieptul celuilalt Si se imbrati$arA, lung, lung, pldngdndde bucurie! Curtenilornu le veneasi creadaochilor! Mare voie buna se revi.,rsain toata [ara, petrecerile se tinurtr lant o slptimdna incheiati, florile iSi ridicari capul, pisirile incepurtrstrciripeascl iar, $i toate pidurile 9i cr0ngurile, toate gridinile Si tufiSurile se umpleau de cAntatori inaripali, vestind lumii invierea lui Afin, impicarea sufletului lui Dafin-implrat gi slavi aducdndlui Fxt-Frumos cel viteaz gi infelept.

I
I

.-t

*1-04*

C,d;lin Grraia
O*gaPul
cu c[ Lisimatr,regeln Tracia,caresttrp6nea spune O indeplrtati legenda Dunf,rii,nu vedeacu ochi buni tara ?ndreapta nii de ani in urml pf,mffnturi setilor gi, de aceea,se isca rtrzboaiepentru a-i cuceri cetltile pe care )romihetes, regele gefilor, le ridicase pentru apirare. Lisimah avea oaste rlzboaielor de la :rdr4zneaff,9i putemici; el insusi invitase megtegugul gi poatetot de la el rf,mf,sese Macedon; $i ambitiade a-simtrri,prin -\lexandru sbie 9i foc, impirifia; dar multelncerclri alelui au dat greg. - cazuprizonierla ge1i. tn una din batalii, fiul lui Lisimah- Agatocles )romihetesdtrduporuncistrnu i sefactrnici un rtru,fiului de regeSi-ltinurl la :urtea lui, ospitAndu-lcu bucate alese$i tnconjurAndul cu multa cinste. insf,mult pe tAnirul fiu derege.Nu puteapriFurtarea regeluigefiloril neliniSti sf,faci mai ;epece i sepregtrteste si de multe ori serugade regeleDromihetes il la moarte.Dromihetes =pede ceeace are de ff,cut, gindindu-sepesernne ziuar[spllgii. cu rtrbdare :rrblrblta si-l indemnasl agtepte port bine cu tine?Oarecinevadin slu- De ce e$tiintristat?Oarenu mtr sf,-fipun strte imbrac?Cepodoabe 'ltorii mei te-ajignit? Cu ce straistrf,lucitor Ai puteastrne ie4i de multe. :e degete? Cu ce sl-ti desfit inima,Agatocles?... in timp ce-l indemnala Dromihetes, adesea Suntem tnctrpreasiraci, ii spunea ras4 cu vinuri neprefuite. gi nu-i puteartrspunde nimic. in mintea tremura, Agatocles seingtrlbenea, fel de fel de g0nduricarede caremai ciudate, inarului fiu de regesenf,gteau de cruntf,.Ar fi dorit sl i sepf,reanespus Purtarea lui Dromihetes ntunecate. fi primit mai bucuros ar chinuri astfel la :aiascl in temnig, s[ fie supus Si in taini $i cu mult4 viclenieregele cf, i-o pregtrtegte roartea pe carepresimlea gi-i poruncis6-ifie adus inainteAgatocles gegilor. Dromihetes tnn-o dimineatf,, sDuse: a sosit. - Bucuri-te, fiul lui Lisimah,ziuamult agteptat[ De-a$aveacum, te-a$ucide pe dati, spuse - Ce crud e$ti,Dromihetes! nimici oStile! Strivegte-mf, Agatocles. ngalbenindu-se ti-aS Ji-agdafoc cetf,lilor, ca oaspe. venit ca dugman, nu cdatl Sinu mtrmai chinui atdt.Eu in tarata am Ucide-ml dintr-o mAa$teapt6! Cheamt-tislujitorii sf,-micunnezilele.Moartea iaa! $i mai repede!
m

305

- Nici nu m-am gdndit la una ca asta,tinere.De ce mi judeci dupi obiceiurile voastre?... Esti liber si te intorci la tatil tiu, in tara ta!... p6na ceati de ostaqiil duseri pe fiul lui Lisimah sub pazi stragnica o $i la Dunire, $i urcAndu-lintr-o barci, il lasarasi treaci in voie apa.$i cici, vAslind pdnala mal, Agatoclesseuita mereuinapoi, temindu-seca nu cumva getrii sa-l tragtrintr-o cursi Si sa-l omoare. nu Dar purtareagefilor nu izbuti s[ invinga trufia lui Lisimah. De aceea, imbatate birui$i ogtile, inca de strinse multa vreme de la intoarcereafiului siu, intele pe care le dobindiseri in Asia Si trecu Dunf,rea. Dromihetes aflase din vreme, prin iscoade,de planurile lui Lisimah. impreuna cu cipeteniile lui de frunte bau api din fluviul sfAnt, din Duniire, si prindi puteri, $i adusejertfe ostile si se feri din calea dugmanului. ,,cerului senin", apoi igi strAnse destuleprovizii; gtia cAt e de Era in toiul verii. Lisimah nu-gi adusese bogattrtara getilor in grdne,in turme de vite, in miere de albine, in vin. Dar cum pusepiciorul pe malul stdng al Dunirii, vizu lanurile in flacari, satelein flacari, fdntdnelesecate. Cu c6t inainta,cu atAtplmintul getilor ardea,pustiindu-se. $i nu int0lni Lisimah nici turme de oi pentru hrana, nici stupi de albine, nici vin pentru sete. P0rjolul il inconjura din toate partile. Lisimah se tngAmfa li mai tare, spundnd: - ,,Nemuritorii" au fugit de teami. Igi parasesc[ara. Pamintul insl nu-l pot lua cu ei. Unde-i pirjol, vor cregteiar ierburi. Aurul rimAne in maruntaiele plmintului, turmele se vor intoarce din munti in cimpii. Numai getii fug fara gAndde intoarcere,,,nemuritorii"... $i Lisimah inainta, inainta spre inima fflrii, purtAndu-qidupa el carele de rizboi, unde i se aflau cornrrile de mitasa, blidele de aur qi covoarelepe care gi le a$temea sub picioare,la popasuri. dar trufasul De la o vreme,pe ostagiilui incepusi-i chinuie foamea,setea, rege nu tinea seamade nimic gi inainta, inainta pe pamdntul pustiit qi pArjolit. pe nea$teptate insi, armia lui fu inconjurati din toatepadle de Deodattr, oastealui Dromihetes,care parcarisf,rise din pamdnt,din lanurile fumeginde, roatf,in jurul dugmanuluica o cingitoare de Se strdnse din codrii intunecogi... fier; cici sffiluceau lancile gefilor si v0rful sage{ilorlor in lumina soarelui,ca din toatepartile. ogtilepentru bataie.StrAns focul. Lisimah nu-gi putu desfa$ura ca inff-un clegte putemic, Lisimah fu nevoit sa ridice steag de pace. La picioarelelui Dromihetespe dat[ incepurdsi creascimovile de sibii, movile de sigefi si suliti, coifuri si armuri. Carele de luptl ale iui Lisimah, cu toate bogiliile aflate in ele, se incolonarf, in urma carelor lui Dromihetes. $i cAnd Dromihetes seindrepta sprebatrAnul toattroastearegelui Lisimah fu dezarmata, gi nefericitul rege Lisimah, gi-i spuse: - Fii binevenit la noi! 306

I.
F

;
S

n ]'

Jt

Dupl aceea, ostileinfrinte,impreuni cu regelelor, cu familia lui, cu maHelis. sprecetatea rile cf,petenii, furi indreptate - Moarte lui Lisimah, strigaupe drum getii, barbafi $i femei, tineri si bAfrani, inconjurind convoiulcaptivilor.Moartelui Lisimah! Si ni-l dai noua, prin laranoasffi. Dromihetes, str-ljudecam!Sa-iplafim urmelelasate Ajuns in tgi potoli supuqiiprin vorbebune gi intrelepte. Dar Dromihetes un mareospif. cetate, regelegefilor daduporunci si sepregateasci la cu familia lui, cipeteniilede frunte- toti intunecati Lisimah,inpreuntr cortul intri in lui Si-ispuse: Dar iattrctrDromihetes chip- igi agteptau sfdrSitul. voastri. regeLisimah,la osplful ce-l daugetii, in cinstea - Te poftesc, gtergAndu-gi tdmplele - Ospit? Ce osp[t? Al mortii? intrebi Lisimah, reci sudoare. argintiide broboanele de Dar mare-ifu mirareacAndintra in salaospilului 9i c6ndvazu cupelegi scumpe, a$temute anume iar covoarele talerele lui de aurpline cu vin gi bucate, penffuel Si ai lui. Allturi de masafracilor se intindeamasagetilor.in loc de paiede gr0u,in loc de talerede aur,aveau strachinide lut covoare, agtemuseri ptrmAnt. Tracilor ulcele li se adusera in loc cupe aurite, de de lemn, de si btruvinul dintr-un getilor - bucatesimple.insusiDromihetes minciruri alese, nu inving6torilor$i le venea creadtr str-gi com debivol. Seuitauinvinsii la masa ochilor.Dromihetes il intrebape Lisimah: - Spune-mi, dou4mesede ospif, care-icearegeascf,? dintre aceste - Asta la carestaueu! - Atunci ce-aticautatla strrlcianoastra? ri.spunse c[ m-aiinvins,Dromihetes, Lisimah - Abia acumimi dauseama pentru m-ai invins totdeauna. Si Dromihetes mai adf,ugl: nouanu ne sunt - Toatepodoabele tale,careau cazutin mAinilenoastre, Sffichinile noastrede iut, ne de nici o trebuinfl. De aceea, iata ti le daruiesc. duptrcum ni-i scump libertatea, suntmult mai scumpe, dupf,cum ni-i scumpf, pamand pe care-lfacemsi rodeasci. Lisimahs-aintunecat, cf, a tacutmultl Legenda spunec6 fata batrdnului nici devinuri. $i abiatArziu,ar fi strigat: weme,neatingAndu-se nici demdncf,ruri, getii suntnemuritori! - Cu adevf,rat

'i::

r:t*48

w7

Co.listrat

Hogae

-- 1847-1917; ndscut ]a Tecuci; rapsod al frumuselilor naturii -

;t "ttl ;i

-{/tr:->l@t -iffit-

Soarele pigise demult, acum, peste -*ffi" .."#--ry cre$tetul ulsltslul. mele uv de 4Lr4PvDLr adipost, }r st6nciirllvrv Dl{ulvu urcu}uruv si inattimile i6S:, repedechipurile lor de # . di" apusiqi prelungeau viilor dimpotriva. Noaptea urnbrf, deasupra se vestea grabitl din addncuri $i luna nu pigise, inci, dincoacede hotarelerisiritului sau. in schimb, ins6, de sub marginile deplrtate ale vazduhului de pretutindeni, grimezi vinete de nouri poso. nenumarate

morAli si cu frunti indraznete si ameninseiviri fara de vestegi impdnziri ?ntr-o tatoare

cerurilor cu pam6ntul...Ai fi zis ca imense gi pe-nalteffepte de haos,pe negreurdii de fantome uria$eurcau in rAndurisffAnse, ansamblul cel mai de deasupraal tarilor cere$ti...un tunet rhzlet rasArit din rdscoli clocotitor nemarginirilerotundegi un ropot fartrinferupere 9i miazanoapte, prapistioasi a artileriei ceregti...O nedeslugitvestea,de pretutindeni,apropierea putemicf, suflare de v6nt, trecitoare $i iute, ca un glas de pierire, sffecurAndu-se umbros al deptutirilor... prinne frunzisuri se stinse,tOnguios 9ijalnic, in nesfArsitul Vijelia isi trimise inainte pe cel mai agerdintre vestitorii sii haripa1i...$i de peste firea inneagi, pdna la hotareleauzului, intr-o clipl se ridici, pe mii de note discordantesi totusi armonice,simfoniainfricosataa framnntarii$i a zbuciumuluiunide pretutindenigi, sub ocrotirea oarbi a versal!...Puterile adAnculuise freziserA nopfii, isi dezlanfuiserf,asupra pdrnAntului ingrozit furia lor prapiditoare... Uraganeleumplura jgheaburilelargi ale muntiior gi, ca nigteimensepuhoaievijegemeagi urla in ristimpuri pripastios la vale; viforui Euiera, lioase,serostogoleau acum de codrii zbuciumafi,acum de munti cu cu glas acum de frunze spulberate, furie zguduili pe temeliile lor de crernene etemi... Sclipirile ne?nneruptegi orbitoare de lumina fr0nta ale fulgerelor spintecaupe linii fantasticegi nemarginit de lungi, innrnecimilefioroaseale nopfii inalte...$i intre celepatru hotareale nesfArginrlui, intinderile oarbe tremurau cu ristimpuri scurte de intuneric ai lumina 308

tw r'!i4*

linia de i*pt.*r. clipa,de jur imprejur,

albastruie,sub lictrririle fulgerltoare $i iuti ale focului ceresc...Fierbeau vazduhurilegi cerurile clocoteausub desc4rcarile zguduitoare ale tunetelor,$i pan[ in celemai din addncale temepamantul nememic, infrico$atsecuffemurtr prin intuneric,ca nigte carectrdeau asurzitoare Lrilorsale,subropotul de frAsnete ca gi cum ai suflainft-un sfiop de Frana, lmense bombede flicfi, 9i spulberau, celor mai semefidinre mun$r sai...$i sub zvflrhrnfile de stAnci indraznete ale colealaflrl de mirgini a frImdntlrii si suburgia innegului zbuciumal ftrpturii, jgheaburilead6nculuise desftrndarl$i, din inaltul zaganrile cerului se rupsertr, pamdntului, potopul cu guierde aer sfdqiat, intunecimilor,se prlp4stuiri asupra i$i amestecl simfoniasade al apelorcere$ti... $i geamltulvijeliei pustiitoare -sreu pam0ntului... a guvoaielor iar suburgia nimicire,cu urletulrostogoliriiclocotitoare r-ijelioasla apelor,stAncile, depe temeliilelor de zguduite, din inaltime$i smulse veacuri prtrplstios alev[i]or... si subizbirealor in genunile adAnci serostogoleau cu glasuride ttrsnet gi umpleau neindurati,brazi nufasi ai codrilor se fr6ngeau gi goale cu cel mai de pe urmtr rtrsunetprelung al departirile intunecoase prApistuirii lor deveci!... str fi fost pe la cdntltori, cAndurletelevijeliei incepurf,a-gi [...] ...Poate scoborlglasul si zbuciumulcodrilor a se mai potoli; un tunet rldet incerctr,din intunecoase, dariuteigi intinse miazhzi, clocotitornemtrrginirile strmairtrscoleascf, neputincios, in tacerea noptii adinci, dtruitu-i depirtat... artileriacereasctr scocineva frase,parctr,fti laturi, bordseteptele vazduhului spre lumea cealalta... perdeaua al cerurilor,o neguroastr a norilor si innrnericulcel mai de deasupra poarti de seninlimpedesedeschise spreadtncimileumbreloralbastre $i o steacu parctr, chipul slu peste adAncuri... luminafremuratoare igi cumpini, sfioastr Numai guvoaiele vudepartare, apelor,nepotoliteinc6,igi mai nimiteauprin vai, pAna-n vdnturi insuflefeau u$oare in rastimpuri ietul lor nedeslugit surd... fiorii iuti de $i grelepe pamdnt... neclintirea frunzisului negru,si piclnri de apl maricf,deau privirile pesteimprezi, cind ml degteptai aruncai Si-mi [...] Iar a doua jurimi, fireainreagi mi seplru cartrsf,ritf, atunci,penffuintiiasi dattr, din sAnul addnc al apelorcreatiuniiat0t de fragedl, atdtaerade virginall! Soarele insuflelealumina de aur idealizath a razelorsale,piciturile mari gi grele de routr curatf,, pe vffirl negru-verde al fiectrreifrunzemici gi asculite careatdrnau de picaturi de roui i$i aceloragi brad;ierburilesubtiri si mlf,dioase, subgreutatea plecau soarelui, datator molatecfrunteainsprepamant; iar subctrldura de viafl, ptrreau igi ridicau florile galbene, rosii trezite din somn, incet cf,tre albastre si ceruripotirul lor sfrtrlucitor. Un vil striveziu,tesutdin fire limpezi de lumina gi imnul trandafirie solemnia nesfdrgitului, cer albastru, acoperea imensitatea $i ticerii netulburatese inalta de pretutindenica o rugtr de mulgumire,ctrtre tulburain rlstimZiditorul preaputemic numaigreierulpAgen a toatAfaptura... gi gaia,ca o sageatl puri, cu guierpitrunzltor, ceasul neagrtr miret derugtrciune vf,zduhurile largi cu fipet flAmand $i iute, spinteca 9i ascu1it...[...]

'#'

yAlexa,nd*n

Mitrra

Zeus se preficuse odati in taur gi o ripise pe Europa, copila unui rege fenician. Pomind inot prin apamirii, stapdnula purtat-o pe fecioardpdnaintr-un tlrm indepartat. Aceasti parte a lumii avea si poarte, mai tArziu numele ei. Iar coastaunde a poposit,cu fata, Zeus eraa unei insule. Insula Creta. Din dragostealui Zeus cu fata feninciani, cu Europa, s-au niscut doi feciori. Minos a fost intdiul. Al doilea: Radamante. Dar Zeus, plrdsind-o pe tAnara-i sofie - cum avea obiceiul - ea s-a ctrstrtorita doua oartr,cu regele din Creta: Asterios, pe nume. Nu pestemultAvreme,Asterioss-astins.$i, murind el, poporul s-aadunat si aleagi un nou rege. la Cnosos,ora$ulcel mai mare din vremurile acelea, gi precum pare, Atunci, Minos a luat cuvAntul a rostit semef: se - Tronul, pe care-l lasi pustiu azi vechiul rege, mi se cuvine mie. Nu doara fiindci mama a fost aici regina... E vremea sa dezvaluim o taini mare. Asterios nu-i tatal copiilor Europei. El nu e tatil nostru...Zeus ne-a zimislit pe mine gi pe fratele meu, ce e aici de fatd. Dar eu sunt cel mai mare, primul nascut de mama. $i Zeus, gtifi prea bine, s-a niscut tot in Creta. Creta e tara lui. Urmagii sii se cade si ia in stipdnire insula gi poporul. Poatenu vi-nvoili?... - Ba ne-nvoim, firegte,au rispuns toti cretanii,dacane dovedegti ca tatal tlu e Zeus. - Mirturie mi-e mama, a grait iarlSi Minos. - Asta nu-i de ajuns,au spusunii batrAni.Noi vrem ala dovada... - $i ce dovadavrefi? - Uite, au zis batrdnii, daca-i esti fiu lui Zeus, intr-adevar,cum spui, zeii o rugiminte-a or sf, te asculte... Cere-i tu lui Poseidon,sl vedem,indeplinegte ta?...Roaga-l s[ scoattr indati, din valurile mf,rii, un taur fermecat... - Nu cere,a spusEuropafeciorului sduMinos. S-ar puteaca Poseidonsi nu vrea si te asculte.$i-atunci cobori ocari grea gi pe capul meu... Minos. E fratelelui Zeus,qi el - Ba, totu$i am sA-ncerc, a mai dat rtrspuns o sl implineascf,,desigur,ce-l rog azi. 310

c
t'i

Minos - cu un cortegiude fete si femei- s-adusc4ffeun templuinchigi s-arugatde zeus[-i implineasclvoia gi sascoattr un taurdin earlui Poseidon rpa verde-a mf,rii. prin caretu vei facedovadl c6 sunt fiul lui Zeus,ti-l - Iar taurul acesta, jertfi voi zeu!...a flgiduit Minos zeuluimirilor. tot fie, preaputernice
_j *. .,-,.,r .,

gi vorbe,marea s-ainvolburat De cum si-asffusitrugaMinos,cu-aceste Valurilealbede spum[ s-aurepezitspre s-apomit sagearna. Apele au crescut. prm Si au aduscu eleun taur fermecat. un astfelde animal.Aveaun trup uriag.Ochii ca de Nici nu semai vf,zuse safir9i plrul mai bilan decdtpetalaalbl a unei flori de crin. cltre fiii lui Zeus.Ajuns in fata taurul s-a-ndreptat Cu pasulmaiestuos, lor, s-aplecatde genunchi. Mai alescifre Minos. au glisuit baudnii cei neincrezhtoi in vorbele lui - O, e adevtrrat!... feciori! Pe unul Minos.Europa,fii slavita,ai fost soatalui Zeusgi i-ai ntrscut dinneei ti-l facemrege.Pe Minos...Tu, ce spui? lui e rece.Sunttrei zile din ceasul cAnd l-am s-adus... Cenuga - Asterios pe ru9. Ne frebuiealt rege,a glasuitEuropa,gi feciorulmeu,Minos, e aruncat celmai potrivit... rege!...au gltrsuitbatranii. - Sa fie, dartr, tofi. - Sefie!... au strigat Astfel a ajunsregepesteinsulaCretafeciorulcel mai mareal frumoasei Europa. Dar, cum s-avf,zutrege,nu a mai vrut s-aducljertfa figaduiti. Taurul ce iegise din valurile mf,rii eramult preafrumos9i s-agdnditci estemai bine sa-lptrstreze. taurul ...$i, precumi-a fost gdndul,a slvdrgitgi fapta.A dusintr-o ptrdure in schimba dus,dreptjertftr, lui Poseidon, legatintre copaci. $i acolol-a ascuns, un animalca toate,din cirezilelui. gi a vrut sa-l ingelaciunea asta,s-amAniatgrozav Cdnda vf,zutPoseidon ucidi pe mincinosulrege,lovindu-l cu tridentul;dar Si-aadusaminteci Minos ctr e bine str-lpedepseasci e feciorul olimpicului Zeus.$i-a cugetat altfel. Nu chiaragafads. Ca Zeusstrnu afle ctri-a lovit odrasla $i sAnu serizbune. gi a aflat ca pin[ vreme, vrut strse-nsoare A mai lf,sato cAndnoul regea pe dulceaPasifae, el si-aalesca mireastr o fattra soarelui. Poseidon. Iacittr$i sorocul. De cdndil agteptam... - Aha!...a spus inn-o lunf, saudouf,s-apregltit gi nunta.La nuntf,au fost poftifi eroi $i regi 9i zei. Prinne ei gi Poseidon,alf,turi de Afrodita si Helios, parinte al
3tL

gingagei fecioare, SeleneSi multi alfii. Cine poate sf, Stie cAti or fi fost cu rotii? !... A ?nceput osptrful, a avut loc Si dantul. S-a rds. S-a petrecut zile nenumafate. Poseidon a glumit cu oaspefii, cu Minos gi chiar cu Pasifae; dar n-a uitat clipl cl el veniseacolo doar sprea-giindeplini dorita rizbunare. o Iar cdnd a fost sa plece - avind gi ajutorul frumoasei Afrodita - zeul stApdnal mlrii a sf,vArgito vraja. $i m0ndra Pasifae,sub vraja astacrunu, $i-a simtit ochii tulburi si inima pierduta 9i gAndul rivagit. Nu mai $tia si vada cele din jurul ei precum erau aievea.I se parea, de pildf,, ctr taurul cel alb, scos de zeul Poseidondin valurile mirii esteun tAnir viteaz, frumos, voinic si falnic. Iar pe soful ei, Minos, il vedea ca pe o fiara ce ar vrea si o sfdgie.Osdndamai cumplitf, datl de olimpieni unei tinere fete neintinath la suflet, tn ziua ei de nunttr. nici c[ s-a mai vhzut.
pr:: t','iitr$I.;lUf

$i nu i-a fost nici astade ajunszeului marii. A ficut, tot prin vrajd, catilnlra - biata! - un monstru farl searnan. regina strodrf,sleasca Monstru-nfiortrtor. Trupul ciudateifiinte era de om, firegte,dar cap aveade taur...cu bot, cu ptrr, cu coarne. $i ochi avea,sub frunte, rai, inecati in sAnge. Dihania aceasta- numita Minotaur - nici nu dorea si sugA, cum se hranesccopiii cdnd sunt inca micuti. Nici nu poftea strpasctrla fel ca viteluSii. Ci vroia si sf6$ie,ca lupul, numai carne.$i-n primul rdnd, de om. indurerati, Pasifae jelea infricoqati intrelegdndca a fost lovita de Poseidon, ca gi de Afrodita. Iar regele, tacut, igi ascunsefruntea in palmele gdndindu-se amAndoutr, mereu: putea ar s[ fie ascunsi fiara asta atit de sAngeroasipe care o ,,Unde nf,scuse regina Pasifae? Unde ar puteas-o duca, si nu mai vadi chipul at6t de monstruos?$i si nu mai audaragetul sdu,de foame, careumplea palatul, rf,suna pestetot gi-ncdrcaride ru$inepe regeledin Creta.O!... zei, ce-i de facut?" in marea disperare care-l cuprinse, Minos gi-a amintit ca locuia in Creta artistul atenian,ce se numeaDedal. El flptuise lucruri cu totul minunate. Legendele ne spun cf, a inventat securea,burghiul, fieristriul, clegteie$i ciocanul 9i chiar firul cu plumb. $i, tot dupf, legende, acest artist a fost primul sculptor de vazh 9i primul arhitect. inainte de ddnsul statuile ar fi fost, prec6t se poveste$te, numai butuci de lemn, cioplili pufin ici-colo... Artistul le-a dat forma de trupuri omenegti,butucilor de frasin, de fag sau de stejar.El a cioplit cu oalta picioarele, mijlocul Si bratele si gitul, gi a slpat in lemn trasaturile fe1ei,nasul, gura 9i ochii. Xoanele diforme, 3L2

_'

:" l ::

sraruile de lemn din timpurilevechi- cAnderaumliestritede mnnalui Dedalc[ rdd sauglisuiesc. pareau cf, suntin mi$care, cdndau zitrttcretaniiceledintni statui,cioplite de Precumsepovestegte, Dedal,le-au z4vordtin beciuri saule-aulegat cu sfori, ca nu cumvasl fugl. trimis de Euristeustrprindtrtaucf, suntvii. Chiar voinicul Heracle, Socoteau rul, a vlzut o xoani creatf,de Dedal.Socotindci e o fiinF ca toatecelelalte - s-a tepezitfurios 9i s-aluptatcu ea' sprehazultuturor chiar duSman luAnd-o sub in mii debucf,tele, fiindcas-asfarnmat - panas-adumirit ci-i neinsufletitA, pumnulsiu grozav. $i iata ci acum regeletrimiseseniSteslugi de credintasi-l chemepe Dedal. - SA-mif.aci,a rostit Minos artistuluiDedal,un palat mf,iestrit.Nu Stiu Cine-ointraacolosi fie bun intrat.Sa c-unme$tegug... cum... dar s[-l faci a$a, nu poati ieSioricit s-arsfttrdui... - iti nebuie curdnd? Ha!...$i mAine... - Curfurd?... $i azi,de-aiputea pe Minotaur? - S-ascunzi Ag vrea da.Nu mai pot s[-1aud.Nici nu maipot str-lvad. - PeMinotaur, prin fecior, este deci palat... imi cum $tii, la mine-n sa-lSiucid, dar s-antrscut, voia lui Poseidon... Dac6-1 tin in palat,imi sfdsiesupugii;vrea doar carnede om.Trebuies[-1inchid... - $i cu ce-l vei hrani? mea...Tu Dar astae treaba - Cu prinSiidin rf,zboigi cu cei condamnati. vei tnsuti fi datdrept tu estidators6-mifaci clldirea poruncitl.De nu vei izbuti, Ai inleles,Dedal? monstruniscut de Pasifae. hranf,acestui - Preabine, tot, st[pine... M[ duc si injghebezun plan pentrupalat la gridinii... marginea cu planulpregatit,si vii cdt mai curnnd. - Te du... $i te a$tept D edal conebruiegte labirinEul

de lucru gi in pu{inl vremea facutun palat $i a plecatDedal.S-a apucat cumnu semai vizusein lume,nicaieri.Eracladitdin piatra.Erainalt, inalt; dar de sali, Sichiar de sciri. zeci,sutede culoare, in el seintortocheau neacoperit. urcausaucoborauintr-un astfelde chip incdt te ntruceau. Toateseincrucigau, Dac[ in6ai acolo,te incurcaipeculoare 5i,vrdndsi ie$i,depilda,te afundaimai rau.$i oricdtte sileai,nu mai nimereaidrumul.Nu mai puteaiiegi. labirint- cuml-a numit Dedal-'a inchisregele larg palat,in acest in acest pe fiara Minotaur.$i, ca si-i tinl viatahidosuluistrufiu, Minos ii aducea Cretei cand in negrul labirint pe prinsii din razboaie5i pe alti condamnati. i::t 3L3

prizonieri, ii azvArleaacolo pastrri sau alte fiinte si faguri de albine, cu mierenmiresmati. insa stip6nul Cretei era rege rizboinic, gi supundnd popoare, tinuturi, pestetot ii sileape aceiacareerauinvinSi si-i pllteasc4tribut. Dar ce tribut? in singe. Fecioare si flacai pentru fiara ascunsa in labirint. ...$i, tot luptind prin lume, Minos a biruit cdndvagi pe atenieni9i, duptr obiceiul pe care gi-l facuse,i-a silit gi pe ei si-i trimita fribut, in fiecare an cdte gaptefecioare Si alti gapteflacdi. Au plltit atenienii de doui ori tributul, fara de nici un murmur. insl a reia oar6, tntre cei harlziti ca hrana pentru fiara inchisa-n labirint, a venit $i Tezeu. Iar buna Ariadna - cu sfatul lui Dedal - $i-a ajutat iubitul. El a dobordt fiara si a fugit din Creta. 9i pentru Minotaur, 9i pentru ca $i cine si pliteasca? Cine sa ispageasca Ariadna fugise cu Tezeu? Regelea aflat ca artistul Dedal a dat sfat Ariadnei Si ea l-a ajutatpe iubitu-i Tezeu.L-a chematpe Dedal gi i-a strigataga: - Tu le-ai dat ajutor?...Tu... Cdine atenian?$i-ai socotit, pesemne,ci scapineosAndit? - Eu le-am dat, da, stdp0ne, a glasuit Dedal. Ai omorAt atdtiatineri nevinovafi din linuturi calcate de tine in picioare. Atdtia osdnditi de tine pe nedrept, chiar din insula Creta, au fost m0ncati de fiari, crudule basileu. Nu mai puteam sa indur. Flptuiegti numai crime. Ucide-mtr acuma, de vrei, nu mi-nspiimAnt... - Nu, n-am si te ucid, caci mintea ta isteati, harul tau de artist imi sunt de trebuinltr. Dar am sa te inchid - a spusregele Minos - in schimb, in labirint cu fiul Au, Icar. Sa nu-ti treacaprin minte, ceva, si incerci sl fugi...

$i, la semnul lui Minos, sclavii s-aurepezit.L-au insftrcatde umeri, $i-a$a, mai mult tirng, l-au purtat prin gridinf,, pdna la labirint. Alti sclavi, in vremeaasta,i-au adusgi feciorul, ce se numeaIcar, pe care-l dobAndise dintr-o casniciecu o sclavi a lui Minos. El seuita inerozit la zidurile inalte. Tatal Si-a luat feciorul in brale gi-a grlit: - Daca regele Cretei ne-a-nchisdrumul pe ape 9i drumul pe ptrmdnt,a mai rdmasvizduhul... - Cum, tata, sAzburam?... Dar ce suntemnoi, pisari? a intrebatIcar. - Da, dragul meu copil! Azi a sosit vremeaca str-i invit pe oameni sA zboareprin vazduh. Nutream de mult in minte un gAndde acestfel. Ce-i drept, 314

:u socoteamc-am sAfiu silit atdt de cur6nd s[ fac astfel de aripi ca sf, sctrpAm, :u ele, din ghearele lui Minos... Si ne apucf,mde lucru. Ajutl-ml$i tu... $i-ndat-a luat batrdnul, ajutat de fecior, pene, oase de plsf,ri rimase-n .abirint din timpul cdt traise preahddulMinotaur, $i le-a legat cu fire din haina .ri. desprinse,9i le-a lipit cu cearf,,flcAnd patru aripi. Doua si le-a pus siegi,prinznndu-le-n curmeie ftrcute din vegminte,gi alte :oui i le-a pus lui Icar. S-a urcat suspe ziduri. Chemdndu-lpe Icar aproape,ldngAsine, l-a invatat si zboare: - Privegtecum se-nal1ivulturul prin vazduhuri! Vdsle$terar din aripi. Nu i:a prea aproapede valurile mdrii, ca apasf,nu-[i ude aripile usoare,i-a dat sfa:rri batrdnul; dar, in aceeagi vreme, nu te inf,lta prea tare si farl chibzuiali. Nu :: apropia de soare. Aripile acestea nu am avut mijloce, aici in labirint, sa le :lcatuiesc a5acum ag fi vrut gi ceara se topegte.Aripa se desprinde $i ai sa te :rabugegti. Sa te iei duptrmine. Baga de seami...$i-acuma,sf,zburtrmspredul::a libertate. - Hai str zburirn, hai, tata, a gllsuit Icar, cuprins in inimi de-o aprigl :orinp de-a spintecavizduhul si a se inalta spre cer. $i au vAslit din aripi. S-au ridicat spre bolt[ gi au pornit in lume. Creta era in urmi, abia se mai vedea. De pe tarmuri, pastorii, pescarii gi ili oameni se uitau cu mirare, cum nigte plmAnteni puteau zbuta ca zeii. Nu .: venea sa creadi. Trecuseri de Deros Si de insula Paros, cea plini de =uesme. Samos.Cand, fiul lui Dedal, ?mbatat in departfi s-arati $i fermecatoarea :: vArtejul acelui zbor inalt, bate din aripi mai tare. Se ridicl mai sus. - Icar, ii strigl tatil, nu uita ce [i-am spus qi fii prevAzf,tor! Numai cf, el n-ascult4.Simte ca se inalta ca vulturul in slavl. ii vine sa si ::nte, si chiuie, sa strige.$i zboari, seridici, mai sus,mai sus,mai sus...parcA .:ea str se smulga din trup, usor ca gindul gi slobod sa pluteasci pdna-n .:marginiri. Dar Helios, din ceruri, gelos pe pimintenii care zburau ca zeid,a :ceput sf, ardi, si dogoreasci tare. Era cf,ffe arniazi. Helios trimite valuri, va:ri de flacari. - Icar, opregte-te!fr strig[ tatf,l care, simtind ctrldura, se apropie de ape, :i sa se rtrcoreascf,. insa Icar, in zboru-i, nici nu-l mai atzea. El se inllta in[-una, lnconjurat :: flacari de aur, ca un nimb. AvAntul lui spre ceruri nu-l mai opri cu strigltu-i fedal. Se apropia sfdrgitul urzit de Helios. Ceara care lipea aripile u$oarea prins str se topeasc4,str curgf, incetinel. i:nele s-au desprins. Degeabada din brale feciorul lui Dedal, nul mai tinea :-rnica sub cerul arulfiol De la acea-naltime,c-un 1ip[t disperat,Icar s-a prlbugit in apelemlrii.

Apa l-a inghitit pe loc. L-a dusla fund. ingrijoratsi Si-astrigatfeciorul: Dedal,auzindglasul,s-a-ntors - Icar!... Peundeesti?... Undeegti?...

nimeni.Icar nu mai era.Dedal,indurerat, Dar nu i-a rxspuns n-a mai avut gi, ajungdnd pina in Sicilia,la regeleCocalos ce face.A zburatmai departe, la el, i-a cerut ad4post. Tocmaise auzisezvonul ctr dinspreCretase apropiagi pe batrinul artist si si-l inchidi iarlsi la el, in Minos, cu oaste,str-l gf,seasctr labirint. pe batrinul Dedal.Cine regepagnic, s-ainvoit si-l ascunda Cocalos, n-aveanevoiede un artistca el? intr-o clldire mictr,chiarpe malul mirii, undesalagluiau ...$i l-a adtrpostit 9i copilelelui. Au trecut doar trei zile, gi iacittr $i Minos coboaracu ogtireain fafa la palat.Cocalos la el in ospefie il poftegte si Minos il intreabl: - N-ai auzit,fu, rege,cumvade un sclavde-almeucarea zburatcu aripi peste mtrri 9i pamdnturi? fiurite de mdnalui isteattr Poates-ariticit... saua cazut - N-am auzit,vezi bine,a rispunsCocalos. in mare... Mai stii ce s-aintimplat!... - Ei, bine,nu-i nimica,a rostit iarisi Minos, de nu stii ce-i cu sclavul,eu Am sa te-nfrebceva.Nu-i mare nu m-oi supf,ra... Dar intre timp, asculta... lucru...insanu gtiucum agputeasi vArun fir lung de mltasein scoica rasuciti a unui melc de mare. Firul sr inffe tot, iar scoica si rdrndnl intreagi, nesflrdmath. Ce zici tu, s-arputea?... - S[ vdri un fu de atl intr-o cochilie,fara ca s-o sf4rnmi? Stai ci-ti aduc raspunsul... bietul, nu preadegtept, a lunecat in cursadibacea lui $i regeleCocalos, Minos. A fugit la Dedalsi l-a intrebatpe el. - E lucru foarte simplu, a glisuit Dedal,ce avear4spuns la toate.Legi firul demf,tase cu grijl de o fumica,ii dai drumuldupi aceea fumicii in scoici. intreag[. E simplu, Ea inra sa se ascund[.Tdr[Stecu ea firul. Scoicarf,mdne precumvezi... catrevicleanulMinos, ce sta$i-l - Am 9i dezlegat taina,a glasuitCocalos gi-aga... ingeleptul agtepta in salatronului. Facemaga $i i-a spusce-l invafase Dedal... - Ai dezlegat tu asta? Sein1elege... - Desigur. 316

- Nu. Nu-i adevf,rat, a rostit iari Minos,privind cu ameninlare. Numaiun srngur om puteasf,ntrscoceasci un astfelderispuns.Senumegte Dedal.Seaflf, rici, la tine. De nu mi-l dai, Cocalos,eu poruncesc oStirii sA-fi ardl inreg qasul... La astfeldecuvintegi regeleCocalos firegte. s-ainduplecat, Atit l-a rugat pe feciorullui Zeus:sf,mai rf,mdn[o seara acolo,in palat,gi strseodihneasci. Sasteacu el la masi Si si seveseleascf, duptratita caIe. inainte de masi, regelet-a poftit si se $i imbiieze. Dar bandnulDedal, careaflase totul, s-agi grlbit sprebeciuri.A oprit repede apacarecurgea ciffe salade baie, cea. mare,pentru oaspefi.$i-a incllzit in cazan,in loc de aptr, moali. C0nda intratin baieprearaul regeMinos,a inceputsi curgi in loc de apl caldi, o smoalf, clocotiti carel-a-nf,buSit Sil-a fiert ca pe un rac. Aga a scipat lumeade regeledin Creta.Dar dup6moarteasa,Zeus l-a coborit in tinutul lui Hades. Acolo l-a ficut, ca 9i pe Radamante, celtrlaltfiu al Europei,Si-un alt fecior al siu, ce se numeaEac, marejudec4tor.Cu totii hotaraudestinulcelor care,dupi ce se stingeau veneau,aduSide Hermes,la Hadesin Infern.

- 317

fu,a,rPetres,c,v.
publicistsi prozatornascut la Cotnari; - 1892-1961;

Viscolul chiuia rostogolindtrombelede zipadl mirunt6, icnea in pereg gheatra, de ln stAnci,in sloiuri, gemea$i urla de-alungul pustietitilor albe. cer de pamAnt;ghefuri de ape. Nu se cuno$tea urgie dura de ceasurigi de ceasurisi de ceasuri. $i aceasta Se mai afla undevaun cer limpede? Se mai afla undeva o casacaldi, cu o gura de soba,unde copiii intir: la pdlpdireaflacarilor? mAinile subtiri si se dogoreasca Mai erauundevaoameni,carese pldng de cildura, asudasi-si fac vdnt cl batista? urgie a viscoluluipareacd a miturat tot. Ci a ingropattc:. Spaimdntatoarea Stapdnea acum numai chiotul uraganuluialb, vdnturAndnametii dintr-un capati pesteochiuri de aptr,vijelia treceavdjAir: celalalt.Pesteinsule,pestebanchizd, de-abuqileasub un peretede sloi. Doi oameni se tdrAsera Credeauc-au gasit adipost. Dar adapostulera amagitor.Viscolul cac:e ca::r Scoteau troiene pestedAnsii.$i oamenii luptau si-gi liberezerdsuflarea. din zipada. Ii izbea tn ochi, in gura, in obrazpulbereamarunta$1Usturator-ca sticla pisati. Iar inghetul ii cuprindeaincetul cu incetul.

.i!L ili;l

- Egon,tu mai simtimAinile? - Nu le mai sirntdemult, nici picioarele... Otto.Nici mAinile,

lt

tiit:.'*

itil:], ,ltilltl itutilii

Tflllli: * ilt[ll -

lillllluil,

31 8

Ca sa-si audaglasul, eraunevoili sa strige. $i sfodareastrigltului insemna o infricogatoaresuferinfl pentru puterile lor istovite. - Lovegte, Egon! Lovegte mereu din palme. MiSc[ degetele.Numai aga nu se opre$tesdngele!... Daca s-a oprit, s-a sf6rSitcu noi!... Celilalt gemu. Un timp au Hcut amdndoi. S-a auzit iarasi numai chiotul bezmetical vdntului; vintul izbind tn stinca de gheaff,,praful sticlos de zitpadi,involburdndu-sein guier. - Egon...Asculli, Egon! Mi gnndesc c6 mi agteaptiacasi doi copii. N-am sa-imai vad niciodati. Niciodati... Livia implinegtedoi ani. Pesteo slpttrmdni, implinegtedoi ani... Are s[ uite cuvAntul tata.Asculti, Egon? Are sa uite cuvdnnI tati... in invelisul de troian, Egon incerci sa vorbeasca.Dar viscolul ii astupa gura. inchise ochii. De ce-ar mai vorbi? Ce poate sl mai spuni? Avea 9i ei o tetita care il agtepta acasi. Poate acum se incalzegte la gura sobei. poate intreaba:,,Oarece face tata?..."Poateia lectie la piano... Fetita lui e mai mare. A impiinit gapteani. Merge la gcoala.Fotografia ei se afla intre capaceleceasomicului din buzunar. Dar la ce mai folosesc acesteamintiri? Totu-i pierdut! Mai cuminte e si a$tepte moartea,fiindci alti scipare nu mai este,nu mai poate veni de nicdieri, de la nimeni. De-o saptim6na, de cAnd sloiul s-a deschispe nea$teptate sub picioarele lor, tot ce-aumat le pregtrtea moarteaaceasta. S-a deschissloiul ca la un semn al puterilor rele. A inghitit saniile, ciinii, pugtile gi cartugele,sacii de blani penru dormit, sacii de hrani... Toate s-au pribugit in adincul verde al apei. $i, in aceeagi clipd, s-a si inchis capaculla loc, iar ei au rirnas deodatasinguri, cu straielesubtriri,fArf, arme, pe banchizapustie. Mai intai s-au privit cu spaimi. Au misurat departarile,cerul, soarelesus. Pe urml au prins curaj. - E cale de patruzecigi opt de ore pdna la [arm, la coliba noasfra!a spus otto. Atdt am ficut mergdnd in voie. Daci pomim chiar acum si dacl nu ne cprim nici un ceas, inctr n-avem de ce ne pierde nidejdea. Are str rlmdntr o intamplareca oricare alta si o si avem ce povesti. Cerul e senin.Patruzecigi opt Je ore fara mancare,f4rf, somn, cred ci nu te sperie nici pe tine, Egon... Nu e :.5a? Am trait noi imprejuriri mai grele. Erau doi prieteni buni si vechi, cei doi vanatori de ursi albi. De ani de zile, nedespArfiliin vdnatorile lor, veneauimpreund in ghefurile :olare. Nu locuiau in acelagiorag.Unul intr-o parte. Altul in alta. Se intilneau h port, numai la ceasulplecarii. $i cinci luni, gaseluni triiau o viafh necunos.-uta de oamenii de departe, din Frile gi oragele lor. Treceau prin peripetii :runte, prin primejdii, prin bucurii si izbdnzi, care-i legau ca doi frati. 3L9

pe tirmul insulei cu vinat. Igi duraseri O corabiede pescariii aducea acolo o colibi. O regAseau ?nfiecarean neatinsi.ii a5tepta. Aveauculcuguri calde de blana.Provizii, icoane,candelaSi carti. in fund, o magazie pentru blanuri.Alaturi, o cugci pentrupuii de urgi albi. ii lisa la inceputulztlei polare.Se departa Corabia sprealte tinuturi. La intoarcere, se opreasa-i imbarcecu blinurile lor de urgi albi, de vulpi albe gi argintii,cu puii deurs,pecareii vindeau la gridini zoologice, menajerii 9i circuri. Arareorisoseau cu vaporul.Atunci cdndseintAmplA sapleceun vaporcu excurgi au lasatintr-o sionigti, cum a fost nu demult,atuncicnndau adus cu ddnSii a$a insulagoall pe Fram,tusulcirculuiStrutki.Dar,intotdeauna, plecarea lor indarat era cu aceacorabiede pescari, carestia sa-i cautela fiecaresfdrsitde toamni gi oceanul polarf,, viscolele c6ndincepa ameninta seacoperf, debanchizi. in anulacesta, vnnatulsearitasemai imbelSugat ca oricdnd.Magaziaera pui ticsittrdeblanuri.in cugca Mai seaflautrei deurs alb. aveau de agteptat inctr la intoarcerea corabiei. Timpul trecea douasf,ptlmini pdnA ugor.Ftrceau planuri penffu cele gaseluni, pe care aveaustr le petreacf, acasi,in Frile lor calde, peripeliide necrezut. in anul acesta alaturide copii, povestind igi aduseseri un aparatde radio. Ascultau uneori glasurile lumii lor de departe.Muzici si coruri Si Stiri despreserbariSi schimbaride guveme.C6inii erau orchestre, gragi,s6tui,voiogi. Caini siberieni, depringicu gerul, depringisi duci sania-n ghefii. Nu-i ameninta zbor pe lunecugul nimic. Anul fusese bun. Unul se gdndeasi-gi mtrreasctr inciperile casei, cu prefulblanurilorgi al puilor de ursi albi. Altul, s[-gi plimbecopiii undeva, mai spremiazini,in tari inct mai calde,acolo undepe tf,rmulmarii inflorescai rodescportocalii.ii incercanumaipulin cdte pufin dorul. gi si Egonnu-giglseaastdmptrr. I seplrea ci autnceput saseleneveasctr seingrage. - Ce-arfi satragemo raittrpAna in celilalt capatal insulei?isi intrebase pdnala plecare... tovartrgul. Mai sunt dou4slptf,mdni Preastamaici ca ni$te pensionari. - Fie pe placultau! incuviinp Egon. Aga seinlelegeau intotdeauna, din pufinecuvinte. Au inchis uSacolibei. Au pus inainteapuilor de urs alb mdncare pe-o saptf,mdn[, in cugca lor. Au incarcat in slnii provizii, pugti,cartu$e; auinhirnat cdinii gi-aupomit. A fost un drum voios.Sprinten, flrl grijl, flrl peripe(ii. La captrtulinsulei cea mare, se afla alta mai mici. Acolo au z6rit, de pe [arm. departe, cu ocheanul, doi urgi plimbdndu-se - Acegtia-s ai noStri!rostiseEgon,frecdndu-si miinile cu bucurie. 320

-PregAtfti-vi blinurile, mog Martinilor! adaugase Otto. $i agteptafinumai putin! O sa va trimitem un mic cadou de plumb in urechi. Au frecut pe-o punte de gheafa.V0natul a mers din plin. Doui gloanfe, doi urgi, doui blinuri incircate in sanie. Dar, la intoarcere, deodati, sloiul s-a despicat,a inghilit saniile gi cdinii, proviziile si munitiile, armele ti blanurile calde inci: a inghitit tot gi s-a astupat ca un capac de lada. Erau amdndoi oameni tari. incercati. Caliti de viata plini de primejdii 9i de asemenea surprize.Dupa?ntAiasEdngere de inima gi-aufacut socotealaca-i despart gi de colibtr numai patruzeci opt de ore de drum drept. Au intins-o la drum. - Bine m4car cA mi-am scapatluleaua cu chibriturile! rostiseEgon, cu un inceput de rAs. iqi aprinseluleaua. Mergeau fluierdnd. Ptrgubiseri cdini, arme, munitii, hranf,, doui blanuri de urs de toati frumusetea,siniile. insf, acestea insemnau ugoarf,paguba, fati de bogatia de blanuri adunatA in magazia lor de pe tArm. Mai ?ntristati erau de soarta cAinilor. Fuseseri tovarf,gicredincio$i, ascultltori, bravi, depringi cu viata in ziryezi gi pe ghefuri. Trecuserf,de multe ori prin primejdii grele impreuni. I-au pierdut, iar moartea lor le strecura o mflhnire in suflet. Egon se oprise din fluierat. - Mai ales duptr Sibir imi pare riu! spuse cu glasul incet. iti aduci aminte?...El m-a scipat din gheareleursului alb, acum doi ani, cAnd ma tr6ntise la pamAntMoS Martin gi incepusesa muste din umarul meu. Mai port semnul... Sibir i-a sirit in git. MoS Martin m-a lasat pe mine, si sfirgeascarifuiala cu dinsul. M-am ridicat... Am apucatpu$ca.Pac! Gata cu Mog Martin! S-a dat pestecap de-a berbeleacul... Dar prietenul lui nu-l mai asculta. Se oprise gi privea cerul, zarea, crr inceput de neliniSte. Bitea un vdnt subfire; se iscasedin miazanoapte,9i intr-acolo, in zare, se arataunori plumburii. - Semn rlu! rosti clatinhnd din cap. Egon nu mai cuvflnta nimic. $i amAndoiau grabit pasul. pasul lor a fost mai incet dec6t al viscolului. L-au grlbit; cu toate acestea, I-a ajuns furtuna zhpezidin urma. intr-un ceas,nu s-a mai cunoscutcer de oamAnt. Nu mai vedeauinaintea ochilor. Se impiedicau, cideau, seridicau orbiti 1epulbereasticloasi Siinghetati. Au prins de vesteci, ?nloc sa meargi inainte, .aticeau drumul. S-aupitulat dupl un adapost. De-atunci,urgia n-a mai contenit. Ceasuri gi ceasuri au trecut, cu acelagichiot in urechi, cu aceleagivaluri usturatoareizbite in obraz. Iar acum nu-gi mai simt m6inile, picioarele; nu se

care preface mai pot migca, ii cuprindea inghegul, moartea inspaimAntf,toare trupul in sloi. O clipi, urgia s-a potolit. Vand a stat. A mai trecut o suflare. $i deodata cerul s-a inseninat, limpede cu soareleinclinat spre apus. Amnndoi ascultau.Au ridicat capetele.Adici au incercat si le ridice. Dar mugchii nu se mai supuneau.Capeteleau cf,zut AldarALCerul se tnduraseprea tArziu de dAnSii.Istoviti de foame, sleiti de ger, nu se mai puteau clinti din culcugul lor de zdpadd. - O cheami Livia... Are sa uite cuvdntul tatal.... incepu si aiurezeOtto" Apoi rf,masecu ochii sticlogi,cascafisprecerul sticlos. Egon era culcat pe-o coasta.El nu vedeacerul. Vedeaintinderea ghefoasi a insulei, maturata de zitpadil,acolo, unde la capitul celllalt se afla coliba lor, cu inveligul cald, cu hrani, cumagaziaticsita de blanurile carenu vor mai folosi nimanui gi cu aparatul de radio, care nu mai are pentru cine culege chemarile depirtate ale lumii, din vazduh. Privea, iar lacrimile ii inghetau tn gene. O aritare se ivi. O aratarede delir. Un urs alb. Apropiindu-se. Dar in loc si se apropie ca toti ursii albi, in patru labe, ursul acestaal delirului inainta in salturi, in tumbe, salutAnd, r6sucindu-sein pagi de vals, lipind cilcdiele, defildnd... Egon, vdnatorul, inchise ochii. $tia acum ca, fara indoiala, s-a apropiat clipa morfii, de vreme ce ochii lui incep si vadi asemeneaamigitoare niluciri. inchise ochii, agteptdndmoartea care ingheafa sdngeleinimii, dupa ce le-au ingelat mintea cu aratari degeratrilor, nebunegti.Lacrimile abia apucausi se rostogoleasci din gene gi se preficeau in boabeinghefate. Copila lui... Poatecdntaacumla pian lecfiaei fara nici o grijA... Poate se uita la albumul de fotografii, la chipul din perete.intreba: ,,Mamico, oare titicul are sa-mi aduci puiul de urs pe care mi l-a fagaduit la plecare?... Spune,mamico! De ce plAngi?Iar ai o presimlire?..." Egon simli cf, se cufunda in somnul cel mare $i negru de unde nu se mai intoarce nimeni. Dar un bot cald, o rf,suflare fierbinte ii atinseri obrazul. Ursul il impingea, mirat de nemiscareaomului. it impingea, ii lingea obrazul, ndrile, ochii. Se trigea indarit aqteptAnd.Nu inlelegea de ce stau oamenii acegtiaincremenili, de ce n-au glas, de ce nu ridici mdinile, de ce nu se degteapta din somn. Fram nu inlelegea aceasta. Le cunoscusemirosul de departe.Mirosul lui care il insela altf,datd,care nu mai prindea limurit apropiereafiarelor salbatice,il vestise din depirtare ca se afla oameni albi pe aici, oameni din lumea cea de dincolo de gheguri. 322

.{.ergaseintr-un suflet. ii primea la el acasf,,cu sernnelelui de prietenie, cu :;nrbe vesele,salturi gi salutul care le place lor. $i acum ii gaseaneclintiti. Ficu trei pagi indarat. Saluta: - Haide! Pe mine nu mf, pacalifl cu una, cu dou[! intins jos, pe vdnatorul care-l intovlraSise altadati pAni la Recunoscuse, -rsula pustie, ii daduselibertatea gi ii purtase de grijl ascunz0ndu-iprovizii in .-r.mara din stAnci. isi aratabucuria intahirii in felul sf,u.Cu tumbele Si salturile .ui. Egon deschiseochii. isi adunl toate puterile gi glasui: - Otto! E Fram. Fram... M6 auzi? Fram, de la circul Strutkl. Celllalt aiura: - O cheami Livia. N-are sa mai spuni nimanui cuvAntul tatA. Are si uite .-uvdntulrara... El nu avzeanimic. Privea cu ochii goi in cerul gol. Atunci, abia atunci, cu judecata lui invitatl de la oameni, Fram intelese! $i nu stitu mult la indoiali. Matura ziryadacu labele;ingrlmidi oamenii alaturi, se cuica peste ei si-i incalzeasci. Oamenii erau atit de despringide lumea aceasta si atit de sleiti de puteri, incAt nu incercau si priceapace se int6mpl6 cu dAnSii. Un urs alb. Un urs sf,lbatic. Chiar un urs care a fost odati la circ, dar s-a salblticit. Ce puteau agteptade la dAnsul? PAnaacum, ani $i ani de zile, vdnaseraurgi albi. Venise ceasul sa cada gi ei, fara arme, fara putere, vAnatin gheareleunui urs alb. Dar de ce nu incepe sf, le sfarAmeteasta cu dintii? De ce intdrzie? Sa se sfArgeascio dattr cu chinul ecesta. Unul aiura: - O cheami Livia... implinegtedoi ani... N-are sf, mai spunf,niciodati... niciodati, cuv0ntul rafii... Celalalt repeta in neqtire: - E Fram... L-am cunoscutbine... E Fram, cu tumbele lui. Hai... Mai Ai mili, Fram, si termini o dati... repede, Fram!... Mugcd...SfArseste!... Pe urmi, glasurile lor s-au stins inibuSite. De aiutate, au trecut in somn. Un somn ciudat. Cald. Poate a$ae somnul modii. Aga se spune cf, e moartea prin inghet. Degeri mdinile, degeri picioarele, se incetineazi sAngelesleit, iar muribunzii se viseazi la caldurf,, simt dogoareain obraz, in piept, in ochi. Aga Cand au deschisochii, o blani a fost gi somnul lor. Visul 1or...nu mai sfdrgea... grea, dar fierbinte, le apf,sapiepturile. Au incercat si mi$te int6i o mdni, 9i pe urmi un picior. Mdna se supunea.Piciorul se supunea. - Egon! - Otto!
- 323

Erau giasurile lor. i$i auzeauglasurile 1or.Nu era moartea.Nu era somnul cel mare gi negru, cu visul mo{ilor de ger. dadu sefilnede viata. Se ridica singura. invelitoarea de blanh, de deasupra, ii dezghelase o plapumi vie. Fram sari in patru labe, pe urmi in doui. Saluti cu palma la tdmpla. Cei doi vinatori desteptatidin morti se inaltara in capul oaselor.Priveau unul la altul; priveau la urs. - Da-mi pipa, Otto! Toata istoria astamA face sa cred cx am visat. Numai o pipi are si mi convinga de-s viu ori mort. Egon se pipaia intr-adevar, si se convingi daci era viu ori mort. Nimic tnghetat. Mdinile se migcau, picioarele, la fel. Ce nemarginita placere s[ simti degeteletrosnind! Iar ursul de circ a$teptacu laba la tdmpli. - E Fram! Nu-fi spuneam eu ci e Fram?... Vdnatorul siri in picioare. Se clitina de foame. Se rezemi de stAncade gheati si merseimpleticindu-se pdni la ursul alb. Nu putea spune glndul intreg, a$a cum cre$teain creierul lui istovit. Rosteanumai: - Ceeace ai facut tu, Fram... Ceeace ai flcut tu, Fram... $i, cu obrazul ascunsin blana ursului, incepu sa pldnga. Otto se ridicase si el. Erau acum doi oameni, doi vdnatori de ur$i, sprijinindu-se fdri putere, la preptul unui urs. incet cu labele.El stia oamenii albi mai tari $i mai m6.nFram ii ?ndeparta dri. Pe urmi, mai inlelegea acum ci nu era timp de bocete femeiegti. Undeva, aproape,avea o pegteracu proviziile lui. Vinat capatatde la alti urgi, cu tumbe si salturi; asacum igi cdgtigael masa,alungind ceilalti ursi cdnd se ivea cu salturile mortale. ii tad intr-acolo. - Ce facem? intrebi Otto. - Vezi bine... semnele lui au si ele un rost. Eu a$ pune ramagagca ne cheamala masa...Nu m-ar mira deloc! $i nu s-a mirat deloc. Ospaful lui Fram era modest. Un singur fel. Came de foca. A$a cum o clpdtasegi el. Vanatorii s-au indestulat. Au prins putere. Au inceput si priveascl ingrijoratiSpreapuS'undesoareleseapropiade1iniazarii.incepeaamurgulpolar. Ultima saptimdni cdnd se mai incumeta o corabie str calitoreasci pe oceanul p.ustiu.Pe amlndoi ii cuprinse o frica. Daca a sosit corabia lor? Daci a plecat?

l I

-]

Nu mai era timp de pierdut. Cu doui buclti de came inghetati in spinare, s-auindreptat spre captrtul insulei. - Numai de n-am da pestevreun urs alb!... Firi arme, nimic nu s-ar mai alegede noi! Vorbise Otto. Dar Egon artrti spre Fram, care mergea lingl dAnSii, legandndu-sein patru labe, ca un cdine uriag: - Cdt timp avem tovarf,gulf,stacu noi, nu vid nici o primejdie. Sunt sigur ca are el vreun ac ai penffu cojocul fratilor sai... Nu-i a$a,Fram! Auzindu-si numele, Fram se ridice in doua labe, saluti, ca un soldat care spune: ,,La ordin!" Apoi se lf,sa mai departein patru labe Si continud drumul alaturi. Nu putea vorbi. Dar ar fi voit si arate ch penffu fratii lui are un ac de cojoc, mai crutitor Si mai fara primejdie decdt gloanfele din armele omenegti. Au mers Saizecide ore, in loc de patruzecigi opt. Au mers cu opriri $i odihne, dupi cdt se simteau inci de istoviti. Corabia nu sosise.ii agteptacoliba lor de lemn, cu pituri cilduroase, cu lf,mpile cu ulei gi cu spirt, cu magazia ticsittr de blenuri, cu aparatulde radio. ii agteptau in cu$casi cei rei pui de urs. ScAnceau flaminzi. Fram inconjuri de c6tevaori cugca.Mormtri. Privi la oameni, privi la uga.Apoi traseincet ztrvorul...Puii nu indrtrzneausa iasa afari. ii traseFram de ceaff,,unul cdte unul. ii impinse cu piciorul in spate,str-sivadi de drum. Cei doi vanatori priveau cu m0inile in buzunare,cu pipele in colgul gurii. - A9 putea sl jur ctr ursul acestaare o judecata omeneasci! rosti Egon. it vezi? Nu m[ mirtr ca gtie str deschidl un zivor. Aceastaa ?nva{at-ode la circul lui, printre oameni...Ma mira, instr, cf, are atntajudecatd:, sa-gieliberezepuii din neamul lui... ii trimite indarAtin lumea lor, in libertate...Penffu mine e o lectie... E ultima oara cind mai vin prin acestelocuri. M-am hotarnt! Nu mai pun mdna pe pugci. Nu mai trag niciodati intr-un urs... - Nici eu! intari vAnAtorulcelalalt. Numai ci n-am sa pot povesti niciodatl intAmplareacu Fram... O strne l[sdrn de vdnat. Dar iumea o sa spunaca nu ne-am lasat de palavre vinatoregti. Tu ce spui, Fram, prietene Fram? Fram mormli. Dac4 ar fi Stiut sl vorbeascd,ar fi povestit ca mai cunoagte el undeva, intr-un ffib eschimos,un copil care a pitit la fel si s-a pomenit cu faima de cel mai mare mincinos. inainte inca de a deveni vinator. Mormai. Se uitA cu inteles spre colibtr, unde se afla inauntru cutia minunata ce cAnta. - Ne roagf, si dam drumul la radio! incepu si r6di Egon. Acesta e ursul cel mai afiiator de muzicf, din citi am v6zut eu ?n viaga!... InEa in cabani gi rtrsuci resortul. Din Frile de departe, invie armonia culeastr prin vlzduhuri. Cu botul pe labe, Fram ascultacu ochii inchisi. Nu muplicea zicai lui. Ci amintirile pe care le degteptauaceasti muzici. Oragelede departe,inviind cu soarele cald de acolo, cu luminile lor multe, cu str[zile gi

gridinile lor. Copiii intinzAnd cometul cu bomboane ca si-l imparta Fram cu altii; miinile sfioaseabia indrtrznind sa-i atinga blana cu o dezmierdareugoari. Corabia sosi cu semnede mare graba. Ancorase in larg gi trimisese doua barci sa incarce blanurile vdnatorilor. Fram privea gi inlelegea. in ochii lui era o rugf,minte. Oamenii priveau gi nu intrelegeau. * inni parerau si-l lasAmaici...vorbi Egon.Parci m-aqdesparlide un prieten. - Dar e ff,cut pentru viafa de aici. Asta e soarta lui... Adu-ti aminte cd atunci cnnd l-ai adus, il trimisese circul Strutki tocmai fiindca tdnjea dupi locurile lui, de aici, de la el de acasi... Amindoi vanltorii intraseri in colibi, si verifice daci n-au mai uitat nimic. CAndau ie$it, Fram se fXcusenevizut. L-au ciutat. L-au strigat. - Plcat! Ar fi trebuit si ne luim rirnas bun de la e1...Ai vazut cum se mirau toti marinarii? Egon se urcf, pe un vdrf de stdncasd priveasci imprejur. De acolo, de sus, se vedeau gi cele doui barci oprite ldngAFrm. - PriveSte! rosti vinatorul cu uimire. Te mirai unde e Fram. El e gata imbarcat. Ne-a luat-o inainte!... intr-adevar,Fram se urcasetn barci. Stateacu spateleintors inspre insula. jurul in lui, marinarii incercau str-l alunge. Dar Fram stitea neclintit, una cu barca. - Asadar... incepu Otto.

* ASadar, sfdrsiEgon,il lulm cu noi! E dorintalui. N-o spune, daro arata destulde ltrmurit. Amindoi vdnatorii au coborAt tirmul de stinci. Lopefile au inceput str despice apa,sprecorabiadin larg. - Iubite Fram,nici nu intorci ochii?il intrebaEgon.Nici nu-ti iei ramas bun de lalara ta?Bagi de seami,de astadati e pentrutotdeauna... polare,priveatnainte,sprelumea Fram,cu spatele tntorsspredegerturile qi ceade departe, de dincolode ghefuri de ape.

li,

Mihail

Sadc.wea.Yat^ Un om nAcdjiY

Trei zile bitusera vAnturi sunatoare de la miazir;i, pamdntulse zbicise,$i-n dumbrtrvioara din rnarginea satului, la malul Siretului, tncepuseri si infloreasca galben pomii. Baiatul cel mai mititel al lui Dumitru Onictr ie$ise cu gase oi la mugurul proaspit al primiverii... Era un copilag palid qi mdruntel si tira pe pamdntul reavin niste ciubote grele ale unui frate mai mare. Ridica spre mine ochii trigti, inviluiti ca-ntr-o umbra cenugie $i-$i scoasecu anevoiedin cap palarioaravechepleogtiti ca o ciuperca.lmi didu bunl ziua c-un glas moale in care parci suna o suferin@timpurie; apoi, acoperindu-se,ridica deasupraoilor toiegelul alb, indemndndu-lespre cr6ng. - Ce mai faci tu, mai flaciule? il intrebai eu. Ai ie$it cu oile la ptrscut? - M-a ffimes Atuca sa le mai port! imi rispunse el serios, cu glasu-i subtirel gi peltic; gi se opri. Oile se oprirl si ele si intoarseri capetelespre cd'liuzul lor. - Dar tu esti vrednic, bre Niculaeg, sa porfi un cdrd de oi? - He, sunt eu vrednic; da' acuman-am ce purta, sunt supi.rat... - Cum se poate?$i de ce ma rog? - De ce? mtr tntrebi el ridicdnd spre mine fruntea pe care sta zimguit in neregulaparu-ibuhos;pentru cain primavaraastane-autot cdzutdin oi; gi-acuma am rd.rnas numai cu acestea $ase... Degi ,,flf,ciul" cu care vorbeam era numai de-o gchioapa,degi intrase in a opta primavuh a viefii lui, nhcazullui era addnc $i serios; zfimbetul meu pieri pe data. - $i v-au murit multe, bre Nicultres? - Multe... rispunse el grav,rezemdndu-se inainteamea?nba; ca ciobanii. Tituca tntr-una blastami gi suduie cdnd cade cdte o oaie; mi bate Si pe mine cAteodata; dar parci eu ce-s vinovat? Acu' azi, mi s-a intAmplat. Cdnd ieSeam din sat, a trecut unul repedecu cArup Si mi-a palit o oaie. A dat-o jos. Acuma
-

3n

abia umbla si abia sufla. Are si se duca $i asta.Era a mimuchii 9i mi-o lasase mie... Glasul lui dintr-o dattrscizuse intr-un tremur de lacrimi. - $i p. omul care1i-apalit oaia nu-l cunogti? - Nu-i din sat de la noi, nu-l cunosc. - De ce nu te-ai intors repedesi spui lui tatu-tau? - Tituca nu-i acastr;a ieSit la arat cu cei mari. - $i de ce spui ca ti-o lisase mf,muci-ta [ie? - Apoi nu gtii? Eu n-am mami. A murit gi ne-a ld.satsinguri. Acu' n-are cine mi spila, n-are cine ma ingriji... n-are cine-mi spuneo vorbA bun4...int-o zi i-a fost r6u, s-a pus in pat, gi-a murit inn-o duminicl. $i-nainte de asta,m-a mfi.ngdiat a$ape frunte Si mi-a spus ci-mi lasa mie mioara asta... Copilul cel mdrunfel imi vorbea cu seriozitate gi cu durere, ca un om mare. AS fi vrut s1-1mdngdi intr-un fel, dar nu-mi venea in minte ce-agputea spuneunui copil? $i-o dezmierdarecu mfurape fruntea lui cu par zbdrlit nu era penffu acestom. Vazdndu-micLtac, el ma privi cu luare-andnte. o mdngdiere Ffua indoiali ci nu a$teptade la mine nici vorba buntr, nici dezmierdare. - Apoi eu mi duc sa-mi port oile... imi zise el cu hotlrdre. $i, umindu-se din loc, incepu a-si tArdiar ciuboatelegrele, indemndnd cu bAful alb oile spre dumbrAvioarade la malul Siretului. incepui a merge $i eu alatureade el, pe cirarea proaspatzbicita. Cerul era limpede, si din cdnd in cAnd se vedea Siretul scdnteindla cotituri. - Uite, asta-i oaia palita... imi zise Niculae$,atingAndcu baful mioara care pagea?ncet,gchiopatAnd, in urma cdrdisorului. Apoi, dac-a pieri gi asta,are ce ma pali gi mustra ttrtuca...parca nu mi-ar ajunge mie supdrarea care-o am... Smdrc0i din nas gi-gi trecu pe deasupra buzelor mAnicalungl a anteriului. Apoi oftl addnc. - De ce oftezi, Niculaes?.. La o asemenea intrebare de prisos copilul nu-mi rispunse. - Cand era mf,muca bolnavi, zise el intr-un tirziu, eu, ctre eram cel mezin, stf,teaml6nga ddnsa,ca sl-i dau api, c6nd ii era sete...Avea arSittr mare. Eram singuri; ceilalti erau afarf,, dupl treburi. $i ea-mi spuneas4 fiu cuminte dupi ce s-a duce ea $i s-ascult pe tatuca. $i eu o intrebam aga:Unde-ai s[ te duci, mtrmup? Si ea-mi spunea:Apoi eu am si mor, Niculaeg, 9i tu sa nu spui la nimeni... Eu nu spuneam,dar tatuca StiaSi el astagi era supirat Si tot trAntea gi izbea 9i intreba: Da' cdt ai strmai bolegti,mai fumeie?... Copilul vorbea incet cu glasul lui de suferinp gi nu mf, privea; parca nu vorbea cu mine si sta la sfat cu oile lui, ca totdeauna. - Da' tu de ce mergi aga de moale? inffeba el pe mioara lui. Aga ctr te doare?Te-a tAntit gi te-a palit raul cela... He! dac-agfi eu mai batdr, ca bddita

Mihai, l-as fi apucat de piept si l-as fi scuturat: Mii, cum str-mi calci ru mie oaia?... Hai incet, c-apoi in dumbravl te-i hodini... - Nu te teme, Nicultreg,ctr nu piere... ii zisei eu. El tresf,ri gi intoarse capul spre mine. Apoi tacu, pAna ce ajunserlm la tirmul apei./Acolo gasirf,m alunii si comii in floare. Toporagivioleti r|zbirteau prin frunzele moarte, piligoii si cintezoii cdntau intre mugurii de mesteceni.Siretul venea involburat, mare 9i tulbure, 9i trecea c-un fel de suparareparci pe sub dumbrav{Baiatul lui Onisor rimase privindu-l lung, pe cind oile, imprigtiate ?njuru-i, ciuguleau cu boturile lor mi$citoare iarba miruntd. - Uite cocost6rcii...zise el deodati cu un glas, parcl ar fi vorbit tot tovarigelor lui. r Dincolo de mal, intr-un smArc,umblau cu pagi rari cocosthrci cu piiscuri portocalii. Apoi, pe deasupracrAngului trecu in zbor 5uieratorun cdrd de ra1e. Venira din susul r6ului, fafaind rar din aripile lor ascutite,9i doi pescarugialbi. in dumbrava plinl de lumin[ vizui deodati zburnnd gi fluturi rosii - si-n singuratatea care ne impresura era ceva blind si dulce, ca-ntr-un basm al copilariei. r Lisai pe Niculaid6'al lui Onisor singur in linistea farmului gi porni in josul apei, spre locuri care gi mie imi aduceauaminte de anii cei de demult. Imaginea copilului insi nu-mi disparea dinaintea ochilor gi glasul stru ffist imi suna gi-mi la gcoala, necontenit in urechi. Cu mama'lui, Irina lui Avram, copiltrrisem aduceamaminte mai ales de ochii inecati de un vil fumuriu; ochii ei ii avea si copilul. Fusese o fati vioaie gi apriga, foarte frumoasi gi cuminte. De toate darurile ei avuseseparte Dumitru Onisor, gospodar bun, dar un om hursuz gi cea de odinioaramurise; povestireacopilucam cf,rpinos. Acum Irina noastrtr lui imi aduceaminte de toate cele de dernult frumoasegi pentru totdeaunapierdute.Murise, lAsAnd sufletul ei cald si minteaei bogati copilului, care sta acum sub mestecenila malul apei, vorbind cu oitele lui. Mormdntul ei, ca al tuturor in tristele noastretinuturi, n-aveanici un semn ingrijind numai de holda de si nici o floare, si Onisor isi ara ogorul nepasator, mAine. Amintirea Irinei noastre traia numai in copilul cel palid. Duio$ia ei, inlelepciuneaei Si ceeace era in sufletul ei vis, parcafecusera in mtrruntul meu tovari5 de drum, in serile aceleasinguraticede suferint[, cdnd amdndoi sfituiau cu ochii in lacrimi, si afara bAntuiau,cu chinuite plingeri, vifomilele iemii. De la un locnde pe inaltimea malului, mi intorsei parca chemat de cineva ca intr-o ceafi $i-l vedeamnedeslugit, 9iprivi in urmi. Copilul stasubmesteceni de luminf,. Oile pigteau ?njuru-i. Pitigoii igi rosteaucu viers subtire vegnicele ca-n toate lor cuvinte de bucurie: Simt a vari! simt a vari! $i de buna-searna, zilele,Nicullies vorbea cu oile lui. $i-acumaintrebape mioara cea bolnavi: - Cum ?1imai este?Tot te mai doare?
m

329

Oaiarispundea, beh[ind u$or$i dulce. - sa nu mori, ci numaitu mi-ai rtrmas de la mama...i ziceaelirrcet. Cocostarcii clampineauin smircul de pesteapa.El ii privea cu luareaminte. Un piligoi veni deasupra capului lui acoperitcu palaria pleogtita, scArfAindu-gi necontenit cAntecul. -16 - Tu egtibucuros grUa... fira ii mufmura, ca o musfrare, si bi.iatul.$i ofta ca un om nicijit Siplin de griji ce se afla. Tdrziu,intorcdndu-mf,, iI gasiinseninat,cltcimioarai seinviorase.cu o custurl cercas4-sifacf,o trisci dintr-o ramurici de rlchiti. $i c6nd fidicd z6mbind ochii spremine, ml,izbi deodati o amintirece brusc izvoraca din neguri, izbitoarecu ochii gi zimbetul celeicare,odati, cu ani in urmx, nor $i o aseminare infloriseracao floaresi-mi fermecase cu-n zdmbetgi c-o privire un fecltor ceas spe al vietii.

vol

stri

r-

330

'Vasile

Voicr^l-s-r^
CiobAnile
- fra7menE -

l6ngdBuzdu;medicmilitar, poetSiprozator- - 581-196i;ndscut

- Domnule, sffigarl, domnule, un c0ine,

un cdinenrrbat! Numaidecit se ivi din tadA un om voinic qi musttrcios, cu o nuia in mAna. - Ce e neordnduialaasta, copii? strigael. , - Un ciine turbat! zhierarh ei iar.
- Unde? - Uite-l colo, domnule... si cc ardtau cu mdinile lntinse spre el. ,,Asta e baciul lor", isi zise

intre Samson. Seridicd 9i sesmeri,v6rind pufin coada picioare. invititorul se uiti de departela el: era had in adevdr,dar nu pf,rea primejdios. Stalinistit, fara nici un gdndriu. Totugi,n-aveace cf,utala qcoalf,. Facucitrivapagi,seplectrsi ia o piafftr,o azvtrli ln el Si-lhuidui. Samson, ca orice strein,nu mai agtepn:setraseafard, $i dascllul lnchise poarta, cu un ,,huo"...Dar c0inele nu sedepirtf, mulfumindu-se si-lmai alunge mult; il intriga noul soi de miei... $i stetelocului: ,,farculo fi al baciului, dar cu ochii la poartl. drumuleraslobod",gi sepuseln gezut, qi, Copiii seluaseridupi domnullor ciutnndpieffe,sebulucirala zf,brble si-l loveascl.invititorul li certa. Llsati-l in pace.Intrati in clasi. - Un cdinefug-, poates-artrttrcit... strsedezlipeascl de la uluci. Copiii nu se-ndurau - Uite, mi, ce capmareare... -Yezi, e cu lantul de git. - N-areochii ro$ii, domnule, si nu-i curgbale,seftrcufiroscosun tdnc. - Cutu,cufu,na...1lstrigari cdtiva.
- 33t

Cdinelemi$ci a mulpmire coadainfoiatl. ..\{ieii agtia,cAndnu zbiari, vorbescca baciul meu", gindi el. - Tata spunecd e a bine cind un cdineratacit fragela o casa. - Lasd, lasi, aici nu e casi, e gcoala.Destul...intrati in clas[. $i domnul abia ii putu umi cu nuiaua din urma, ca pe o turmA,gi-i vlri in mrla. Apucaseel sa-i miroastrde aproape. Dar ,,Totmiei sunt", hotari Samson... nu eraumiei de oi, degistraielelor aveauiz de lAna,eraumiei de om... $i astfel Samsonigi dezlegasingur nedumerirea.De acum incolo gtia cu ce are de-a face. Se pusepe brAnci,i$i rezemi botul pe labe, cu ochii tintl in ogradf,,sl vadAce se mai petrececu ei. Cum era insf, lihnit de foame gi ostenit de alergitura, a1ipi, ceeace nu se intdmpla altadata. il trezi larma cunoscuti, cu zbieretele de mielugei. Se ridica. Copiii iegeauvoiogi din clasl gi se risipiri zburind in curte, domici de joaci. Dar invitltorul se artrtirnumaidec0t cu nuiaua, ii strdnseca un baci Si-i rnndui doi c6te doi, pomindu-i spre poarta,o deschisesi le dete drumul prin strungaei. Apoi se intoarse Si intra in tdrla. ,,Cemai incoacegi incolo: aidomaca la stdnd!"$i Samsonse bucurdnu numai cu vdrful cozIi, ci in el intreg. Gasiseo fardmi de turmi, cu baci... De buni seami ci are si fie nevoie Si de cdine vrednic... Mai ales in imprejurari ca cea de acum, cAnd ii trimite singuri la pigune... Caci unde ar putea si-i sloboad[ din tarc, afarit? Copiii iar il vazura. Unul mai indraznetie$i din rdnd citre e1... - Fugi, rni, ci te mu$ca,ii strigarae1... - A$, nu mi-e fricl. Nu mu$cf,daci nu-i faci nimic... gi se ctruti in traista de la sold. Samsonii urmareaorice mi$care...Biiatul scoaseo halca de mamlligl intinsa cu brinzi si i-o zvirli. CAineleo inha@din zbor: coltii albi li lucira o clipi grozavi gi cerul gurii se zf,ri negru, ceeace ii infiori pe togi gi-i facu, de unde porniseri spre el, si se sfiasci indlrit. Dar c6inele da mullumire din intreg stuful cozii, semn ci a$tepta altl halci. Biietelul ii arunci un cocolog, pe care Samson il prinse agijderi... AtAt le-a trebuit celorlalti... Toti Si-au scormonit triistoarele de dupa gdt 9i i-au pus dinainte care o frdnturi de azimh, care un bot de brinzf,, unul o agchiede slaninA, altul nigte mere. [...] Samson isi indestulasefoamea si se desfata privindu-i cu ochii luminati de amintiri, lingdndu-$i botul, gi prinse s[-i iubeasci. Unul mai mirigor igi lua curaj, veni p6ni ldnga el, intinse mdna si-l mdngAieintdi pe cap, apoi indrizni 9i pe spinare. CAinelescheuni ugor gi-i linse mAnuta.NumaidecAtallii Abarara pe el sf,-l atingi, sa-l scarpinegi seghiontiri, se imbrdnciragalagiogigatape bitalie. Cdinele sta linigtit, n-aveaporuncade la baciul lor si se amestece 9i si puie rdnduiala.

invtrfitorul auzi larma la poartf,, iegi, se supir6, goni c0inele, ii agezi.iar in $ir, facdndule vnnt pe drumul safului, $i stetesi se uite dup[ ei cu nuiaua in mAnd,p6ntrse depirtartr.Samsonse dete dupa colgulzlplazului Si se ageza pe a5teptare, petrecindu-i cu ochii. Dar numaidecdtacolo pe drum zarya lntre ei iar incepu. - MA, siracul, nu i-am dat api gi i-o fi sete! - Lastrc6 se duce el singur la pir6u gi bea, ficu neptrsator unul. - Da' ce, mtr, fie cAnd[i-e setete duci la pdr6u? - Dacf, n-am de unde bea, mi. duc. $i harta era gatasi izbucneasctr. - Lisati, m[ cf,-i aduc eu intr-o oali cum ajung acastr, ci stau aproape. - Numai daci li-i mai gasi aici... se ingrijora o fetita. Eu l-ag lua acasi la mine. - Fugi de-acolo... vrei sf,te battrmf,-ta?Ea n-aremlmiligi destulapenffu tine... - Lasl ctr te spui eu mamii, se smiorcd{ ea. $i galagia cilatori inainte spre inima satului. Curdnd a sosit copilagul care fagaduiseapa. Dar n-a pus vasul jos, ci, mdndru, i l-a tinut chiar el la bot, agacA Samsona limpit din mdna lui. Prilej si se groziveasci povestindu-gicelorlalfi isprava. Cand, duptr prAnz, au venit la gcoali, copiii au gisit ciinele la post, in poarta. Care cum trecea,il mAngdia.El i-a numtrratcum intrau unul dupi altul in stdntr,prin strunga imprejmuirii. - Tii! am uitat si-i aduc mdncare,sejllui fruntagul clasei. - Mai! Am eu nigte nuci in buzunar, igi aduseunul aminte. $i li zvArli un pumn plin. Samson mirosi una, o lui in guri 9i o sparse in dinti. Apoi, cu indemAnare, alesemiezul, care-i pllcu. $i se lui dupi alta. Daruitorul fu fericit. -Yezi, mi, ci gtie si min6nce?E degtept! Cel cu apa, ca si nu rtrmnie mai prejos, igi inflori isprava, precum ci ii dasestrbea apa chiar din pumnii lui, pe care gi-i aduna,ca strle aratein chip de cupf,. Dup[ ce copiii s-au mistuit in clasi, Samsons-a statomicit iar duptr col[, unde s-aculcat. $tia ci au si-l scoalecu glllgia lor cAndvor ntrvali afara,in [arc. Dupi alte ceasuri de agteptare, clrdul mieilor de om s-a vestit prin larmi de zbieretesi cdinele s-a ivit s[-i primeasci. Vtrzu cum din nou baciul ii ingiruie de plecare Si le di drumul. Cdinele se mira. Nu pricepea: ii trimite la pagune acum seara?9i singuri? Acolo sus la stflni nu se obignuia agaceva: si laqi miei, chiar cdrlani mai mtrrisori de capul lor, s[-i mf,nAncelupii... $i se lua dupf, ei, cdliva zeci de pagi in urmi., apoi tot mai aproapein spatelecioporului, cu lantul tArfu, Si blgi de seamaca unul cite unul se rienegte gi intri in farcuri de tArle deosebite.Cainii satului il simtira gi hlrmalaia se dezlantui... Ca unul ce se
- 333

socoteastrein $i fara drepturi, Samsonse traseinfelepteqteinapoi, prin mijlocul drumului, gi se intoarse la $coala.Aici era oarecum daca nu la el, cel pufin tolerat, macar la poartd, unde dormi. in zori a facut cercetareamanuntiffilocului gi imprejurimilor, gasi pArAul, bau Siinta cu labelesAle spele;s-alins, s-apuricat,s-adescAlcit cu dintii de ciulinii prinSi in blana. $i s-a intors din nou ca la o datorie si se infepeneascd in strunga prin careintra mieii... A$tia, mai tArziorau venit iar, fie unul cite unul, fie inhaitati doi-trei, strigindu-se, alergdndu-sedin urma. El i-a intAmpinat de data asta sculnndu-se Si iesindu-lemult inainte, cu clatinareaintregului maturoi aI cozi. - V-am spuseu ci n-are sa plece?Uite-I, ne-a a$teptat! - Pai mi-era ca-l gonegte domnul... - Dar ce are domnul cu el? Vede Si d-lui ca e cAinebun Si ciegtepr. - Mai degteptca tine: daca 1-o primi in clasa, are sa te intreacala aritmetica... Toti rdsera. $i darurile, brdnza, oase, marniligi, plouara dinaintea lui Samson.Iar mdngAierilenu mai conteneau. - Haideti, mi, ci am lnt6rziat, se trezi unul. Dar invititorul le vdzu popasulgi se ivi la poartacu nuiaua. - Iar vi pierdefi vremeacu ciinele astade pripas? se risti el. intrafi repede in clasi. $i se pleci stria pietre s6-l alunge. - Nu il izgonili, domnule, se rugi ,,mAnitorul",ca e bun si pazeasca gcoalagi casad-voastr6. joc: alaiul mieilor omeneEti defila iar pe dinaintea [...] La prAnz, acelagi lui. Copiii din nou se oprira, il alintara, se hArjonirA cu el, care primi cu bunlvoie joaca, $i se lisa bucuros la toti, ca gi cum ar fi fost ai tunrror. invifltorul, migcat, rAmisese locului si-l spioneze.CAnd qirul pomi, Samsonse lua dupi copii qi-i petrecuo bucati... Apoi se opri: n-aveaporunca str se ia la hart[ cu c6ini streini... Stete nedumerit in drum; apoi se intoarse la locul lui. invltitorul il agtepta. Se gAndise: era singur,nici nevasti, nici copil, nici ca1el, nici purcel. Infase in sat cu mlinile goale...Dupi ce plecau gcolarii nu rimdnea un suflet lAnga el, in pustietateaasta de margine de sat unde era zvnrlita gcoala.I se facu mila gi de el Si de animal, agijderi lui pierdut, raznit deacasd., stingher.Cine $tie, o fi avut $i el un adipost, stapAn bun, de vreme ce trage la oameni Si iubeStecopiii, $i se hotari. il chema cu blAndetein curte. CAinelese apropiesfios, gudurAndu-se: il poftea baciul la judecata. - Vin aici! si-i ficu semn cu palma lAngael. Samsoni se agtemula picioare, tinguindu-se incet. Dascalul se pleci, ii trecu mAna peste blani, dete de cureaua care-i sugruma grumazul, o desfacu si lantul cazu. Cninele se ridici, se scuturd, ca de o povartr gi-i linse mdna; era mai mare gi mai putemic decAt i se paruse la
I
I i.' ffi

334

hceput. ii placu gi-l adopti. inchisepoarta,il lui cu el si-l pofti in pridvorul casei, undeimpidiri amindoi putinemerinde. - Tu ai si rf,mii aici la mine,ii vorbi el. c6t secuvenea si priceaplun c6inemintos,gi sesupuse. intelese, Samson dinliuntru, de c4tre Dup[ prdnz,copiii il aflarl tot la poarti, dar in partea baciul stain spatele lui. curte.Fartrlan1,slobod,el ii primi cu autoritate: ci in adevf,re un cdine - Copii, le spuseinvtrfitorul, m-aln tncredinlat Si avetigrija de el il opresc aici,al $colii... bun...Cinestiecum s-ofi pierdut... cu nimic. Cinestie de ce folos ne poatefi! si sanu-l necijifi niciodatf, - il ingrijim, il ingrijim! strigartr toti voio$i. Astfel, Samson, unscdineplzitor, intra ln stipdnirea spoliigi a ogrtrzii,cu tot ce seafla in ele: sufletesi lucruri; dar mai alesmieii. La ceadin6i recreafie in capete, a fost linga ei Si lntre ei. ii placu zburdullor, lovirea berbeceascf, fugf,rirea unul dupi dtul. Dar nu mai ingldui si serizneasci vreunulpe-afari, pe laturile depirtateale ocolului, sausa se agafede uluci. Alerga numaidecdt dupabezmetic la loc, in cird. si-l abAtea Copiii faceauhaz,ca invatitorul, uimit, ii urmareatot timpul purtarea. de o joacf, a lui. La plecarea cdrdului,cAinele iesit la poartl seuita rugf,torin parctrlnvoire sa-iinsoteasci. ochii baciului,cerdnd - Du-te, ii spuseinfr-o doartrinvifatorul, $i-i dete dedegarecu mAna isi lua slujba.De dataastanu mai pagi intinsi dupi qirul elevilor.$i Samson c6ndin frunte,c0ndpe ca cel cu rispundere, sfiosin coadaalaiului.Ci alerga, grijuliu, cu invatitorul din ce in ce mai minunat,findndu-se laturi, cArmuindu-i lntorcea capul,si vadadacae mulgumit cum dupaei. Din cdndin cnnd,Samson cAte unul din cArd, igi indepline$te uluit c6ndsedesfacea datoria.inca rdmdnea nu gtiace si factrgi ctrtainapoi sprebaci... facAndu-i semncuvenitcu mina, lasa-I... - Lastr-l...ii porunci dascf,Llul, Mergi cu ceilalti mai departe... El pricepu si isi urmi slujba, cdnd pe laturi, cind inainte, dupi cum Sirira cdinii satului, cereau abaterile copiilor, pe caretrebuias[ le stavileasci. de carecopiii aveaufrici gi se apirau cu pietre gi ciomege.Dar acumnu mai fu nevoie.Samson ltrsi o clipi alaiul,serepeziin cel dintdi zivod din cale,1l chelfani bine si se intoarse linistit. $arla pieri in curte, unde scheltrlai lntdia zi de slujbf, o sumedenie indelung. $i agasctrrmlnf,el in aceasta de cotarlecare sireau si se dea la mieii lui. Cdrdul se impu{ina.Cu invf,ftrtorul ln urma 1or,ajunseri la capatululitei mari. Mai rtrmaserinumai cdtivacopii, vru si-i ductr careserisipiri prin ulilelelAturalnice... Samson, ca si pe acegtia, gi el veni ascultator gi se un paznicinimos gi viteaz.Dar invititorul il chemtr, intoarseriacasf,.
- 335

[...] Dupa cAwatimp, cdnd toti cAinii fi luarl spaima,era de ajunsca el str-si aratecolfii - $i nu pe toti - ci numai pe cei de sus, rnnjind buza, ca nememicii sf, piarf,, chelalaind in fundul ogrizilor. La urm6, invtrfitorul 1l mai puse la o incercare.Se intelesecu un gospodarsa iasa cu o halci de came si si o azvdrle inaintea cninelui cAt timp insofegtecopiii. Vrea sf,-l cerce: ce face paznicul ln fata momeli. Zis si facut. Samson a mirosit-o din fuga gi nu s-a oprit... La inapoiere a gisit-o in acelaqi loc gi s-a plecat peste ea. invititorul, curios $i oarecumclintit din incredere,a stat Si el sa vada; ii pareariu de cdine, ci nu se tine tare pdna la sfdrSit. Dar, oricum, nu-gi pirisise datoria. Acum, c6nd nu mai avea sarcina copiilor, i se ingiduia si slibeasci. Samson,dupa ce mirosi carnea,ridicl piciorul de dinapoi, urini cu disprefpe ea...gi pomi dupl stlpdn... invtrfitorul il imbrafsa si-l saruta chiar acolo, in mijlocul drumului. Noroc ctr era seara tirziu si ulita goala. De atunci nu l-a mai pus la nici o supraveghere si la nici o cercare. gi Ajunsese mAndria scolii. Se facuse din nou frumos. Ploile il spalasertr latele lui invoalte il imbricau intr-o sarici albA din crestetpina-n virful cozii. Dimineala cu dimineatl, Samsonigi primea mieii acolo, la intrare. Recreatiecu recreafie fi veghea, ddnd ocol horei lor. Se stia imputernicit de baci gi se puse sa-gimugtruluiascamieii a$acum primise el predanie din batrnnii cdini, mogistramogiai stinelor. CAnd se stdrnea o inciierare, intra voinicegte intre ei gi-i despirgeacu pe cei mai neascultltori,ii puneajos capul, cu tot trupul, dupi nevoie.Ba sdrea cu labele si-i tinea astfel pAnavenea invafatorul, cale-i da dreptatelui. - Eu i-am dat porunci, spuneaacesta,s[-mi prinda Si sa-mi aducl pe toti cei neastAmparali. $i ceilalli se bucurau de pedepsireazurbagiului. Copilagii mai slabi, cdnd erau incolliti ori bitud de cei mari, il strigau sa-i scape.El alerga numaidecdt, potolea harta, a$eza pacea.Nu mai lncipea indoiala: cdinelenu era ca toti ciinii; era un cAinenazdrivan. O spuseintr-o zi unul pe care Samsonil trtrsese de sub gi un vrijmag calarepe el care-l indesade pumni. - Asta te scoate9i din gheareleZmeului... cum auziseel in basmul cu FitFrumos, cu Greul Pamflntului si Usurelul Pamantului, si toti credeaula fel... Asa ci nimeni nu se supira pe amesteculgi faptele lui, cum nu se supirau de pedepsele,,domnului". Cdinele era acum peste ei m6ntuitorul cel mare gi aparatorullor - acasaii ldudau gtozav ispravile.

- 336

drnl.c,r'ldo

du

zAnnici s

t, ., i. : i-.'; r^'tt1
' -1

Nelli, coco$atulcel mic, statea9i el cu noi ieri, de se uita la soldati. S,:rnanulse uita la ei cu mAndrie;ai fi zis ci se gAndea: ,,De ce nu pot si ma fac si eu soldat?" Ce bun e bietul baiatl invata :igor, dar e a$ade galbenla fati $i de nevoias!Abia poatesi risufle! Mama lui e miruntica si blond6, se imbraca totdeaunain haine negre. ', lecliile, ca si-l tndati ce se sfAr$esc -:le regulat tn fiecare zi de-l ia de la gcoala, Biata prin clase. femeie! ti se de ":ere de imbulzealace se face c0nd iesim toti mereu.in cele dintAi zile, baietii isi ..-e milA cAndo vezi cu ce drag il mAngAie :::eau joc de el, fiindci estecocogat;il necijeau, il bdteaucu ghiozdanelepe nimic mamei sale,ca si nu o mihnu spunea l:aie gi el, sd.rAcutul, nu se supitTa, -,31sc4, lui. camarazilor batjocura afldnd ci fiul ei este prea afari din cale,pllngea in tacere,rezemAndu-$i il necajeau Cdteodata :,-.r:rtea de banci. Sunt acum cdteva siptam6ni de cdnd Garrone se supiri :*mplit, sari in sus ca un glonf 9i strigi: joc de Nelli! O sn-i trAntesc - Vai de acelacareva mai indrizni si-qi batzi -sie palme de-i vor scipara si falcile! Freanti se ficu imediat ca nu intelege qi dete un ghiont iui Nelli. Garrone i": linu de vorbi gi-i trase o palma straqnicd. De atunci nu mai pune nimeni mAna pe Nelli 5i, ca sa fie si mai bine in banci, linga el. Ji-e mai mare dragul, :.::otit de Garrone,profesorul l-a aqezat ,..-i vezi cum s-auimprietenit.Nelli il iubestedin toati inima pe Garrone;cum fara ca si-$i ia ziua :e la qcoali il cauti din ochi $i n-ar pleca,Doamneferegte, : -:ra de la el. Garronese poarti tot a$acu Nelli. CAnd?i cadecarteasaucreionul,gtiind :. bietului baiat ii e greu sa se aplece,se pleacadAnsulsi i le dea.il ajuti sa-qi ii:ze lucrurile in ghiozdan,si se imbrace cu paltonul, in sf6rgit,ii inlesnegte ..:e. Nelli are un adevi.ratcult pentru GarroneSi cAndil lauda profesorul,se : -:uri mai mult decAtdaci l-ar lauda pe el. Mi se pare ca Nelli a spus toate eestea mamei sale, cici iati ce mi s-a int6mplat sa vid azi dimineata. i:::esorul mtr trimisese sa duc directorului programa studiilor, cam cu o '-::latatede ora inainte si se sune de iegire. Eram inca tn cancelarie,cAnd intrtr 337

o doamna scunda,blonda 9i imbracati in negru. Recunoscuipe mama lui Nelli. Ea saluti pe director gi fr zise: - Domnule director, te rog sa-mi spui dacain clasacopilului meu esteun baiat pe care il cheami Garrone? - Da, este! ii raspunsedirectorul - S-ar putea sa trimiti ca sf,-l cheme?AS dori si-i spun ceva. Directorul trimise pe portar dupa Garrone, care sosi gi se opri in pragul ugii, cuprins de mirare. Doamna Nelli, cum il vdzu, alergi la el, il lui de g6t $i-l saruta de mai multe ori, cu mare dragoste, apoi zise: - Tu egti Garrone?Tu egti aparatorul9i prietenul bietului meu baielel? Tu egti? apoi cauta repedeprin buzunare,prin pungi, 9i, negisind nimica, isi dezlega de la gdt un langigorcu o cruciulita si-l atarna de gdtul lui Ga:rone, drept sub cravati, zic0ndu-i: - Primeqte-I,te rog, dragugule, spre amintirea unei mame recunoscatoare. care-fi mullumegte din tot sufletul qi te binecuvdnteazh!

La 7imnasbic7
Timpul continuand a fi frumos, ni s-a dat voie si facem gimnastici in gradina. ' Garrone era ieri in cabinetul directorului, cAnd a venit mama lui Nelli, ca si ceari pentru biiatul ei sa-l scuteasca de gimnastici Fiecare cuvdnt o costa mult 9i vorbea dnand mana pe capul baiatului ei: - Nu poate sd faca gimnastica, zise ea directorului. Dar Nelli se arata foarte trist de a fi scutit de gimnastici, si nu mai tnfrunte Si umilinta aceasta!... - O sXvezi, mamf,, ziceael, si vezi ci o si fac Ai eu ca ceilalli! Mama se uita la el induiogatl 9i tf,cea,apoi zise cu indoiali: * Mi-e teamtrde camaraziilui. Ar fi vrut sa adauge: ,,Si nu-gi batajoc de el", dar Nelli raspunse: - Nu-mi pasi, gi apoi n-am pe Garrone? Mie-mi ajunges[ nu rAdael. Atunci il lasarasi vina cu noi la gimnastica. Profesorulne dusela barele verticale, care sunt foarte inalte. Trebuia si ne urci.rn pdnain vdrf gi sa ne finem drept pe scdnduraffansversali. Derossi si Coretti ajunserdsusca doui maimute; chiar si micul Precossi se sui repede, micar ci era impiedicat de haina care-i ajungeapdna la genunchi. Stardi risufla greu, se ro$eaca un curcan gi strdngeadin dinti ca rin cdine furbat; voia si ajunga sus cu orice pre[, chiar de ar fi pleznit. Votini insa aluneca de doui ori, micar ci aveao haina vargataalb cu albasffu,ficuta inadins pentru

i
'ri t

'ru

338

:imnastici. Ca sa urcirn mai lesnene unsesemtoti miinile cu sacdz.Bineinleles negustorulnostru, Garoffi; ne lua cinci lire pe pachefel,ca st-i '-a-l adusese :amAni gi lui ceva cAgtig. veni rdndul lui Garrone. El se urca mestecdndla paine; n-avea habar, :arca n-ar fi fost nimic; ba chiar cred ci ar mai fi dus in spinare gi pe unul din noi, agade tare e acel pui de taur. Dupa Garrone, iata si Nelli. De-abia il vazuri agafdndu-se de prijintr cu mainile lungi gi subtiri, si unii incepuseri si rAda si si-l ia in batjocurf,, dar Garrone i$i incruciga bralele gi arunci in jurul sau o privire care fagaduia iamurit aga de multe calcavuri, micar cd era gi profesorul de fatd, incdt toti tacura ca prin farmec. Nelli incepu sa se suie. ii era greu, saracugul; se facuse rogu la fati si rasufla tare:ii curgeanidugealade pe frunte. Profesorulzise: - Di-te jos! Dar el nu voia; se caznea,se incipaf6na.Ma agteptam dintr-un minut intr-aitul s[-l vid cazdndgramadi, pe jumatate mort. Saracuful! Ma g0ndeamcd dacha9 fi fost eu ca el gi de m-ar fi vazut mirma, ce greu i-ar fi venit! Acest gind ma facu si-l iubescsi mai mult, gi nu gtiu ce n-agfi dat ca s6 izbuteasci sa ajungapAnasus.Ag fi voit sa-l pot impinge sus, fd.r[ ca si ne vada cineva.in timpul acesta, Garrone,Derossisi Coretti strigau: - Sus, sus,Nelli! inca o opinteala, haide! Nelli se opinti foarte tare, scoasedin piept un geamat gi ajunse la doua palme de scindura. - Bravo! zise profesorul,dar deocamdatiajunge;da-tejos! Nelli nu asculti $i vru sa ajungi panain virf, ca toti ceilalti. Dupi cateva silinte izbuti s6-9ipropteascd coastele pe scdndurd, apoi genunchii si in sfflrsit picioarele;dupa aceea se ridici dreptin susgi seuiti la noi, gAfAind gi zAmbind. Noi bituram iarigi din palme, iar el se uita spre stradi. Ma uitai gi eu, printre copacii care tnconjuri grilajul gridinii gi vizui pe mama sa plimbAndu-se pe trotua-r, fara sa indrazneasci sA se uite in sus. Nelli cobori si toti il felicitaram. Era aprins la fafa, ochii ii srriluceau, parcan-ar mai fi fost el. La iegire, cand mama sa il intdmpina qi-l saruti ingrijorati intrebandu-l: - Cum a mers, dragugule? Tofi raspunserim deodati: - Minunat! S-a suit ca gi noi, e destul de feapAn, $titi! E sprinten,face ca si ceilalti. Sa fi vazut bucuria bietei mame! voia sa ne mulgumeascf, la toti si nu putee..Lui de *an? vreo trei-patru, mangaiepe Garrone gi pleci, ruandu-si baiatul de m6na. ii vazuram depirtAndu-se iure, vorbind gi gesticulind, multumiti cum nu-i mai vizuse nimeni. 339
::::{a$;;:::::i::i!:i:::::i:i:l::::a::::il:::::.:

Lyr

an Frank

Ba,r.tnl.

- 1856-1919; ndscut la New York;jumalist Si sciitor -

VrdjllForul din Cz
Capluolwl 15 Acum deacoVerlm cine e Qz cal oumVllb
Cei patru cilitori ajungi la marea poarta a Orasului Smaraldelor,trasera un clopofel. Usa fu deschisa de acelagipaznic ai porfilor pe care il intdlniserl mai inainte. - Ce, v-afi inapoiat? intrebi el mirat. - PAi,nu ne vezi? rispunse speriatSperieCiori. - Bine, dar gtiamca v-ati dus s-o vizitati pe vrijitoarea cearea a Apusului. - Am vizitat-o, spuseSperieCiori. - $i v-a lasatsa pleca{i?tntrebi omul, nespusde uimit. - N-a avut incoto, pentru ca s-a topit. - S-a topit!?! Dar bine, astae o veste gtozav6.. $tii cine a ripus-o? - Asta a sivArgit-oDorothea,zise Leul serios. - Extraordinar, exclamiL omul, facand o adlnca plecaciunein fata ei. Apoi ?i c[l6uzi spre incaperea ceamicf,, descuiecutia in care se aflau ochelarii Si le anini cAteo perechela ochi, a$acunr facuse9i prima dat[. Dupi aceea trecurf, gi pragul portii intrasera in Orasul Smaraldelor. $i cind norodul afla, de la paznicul porfilor, ci ei sunt cei care au ripus pe vrajitoarea cea rea a Apusului, mullimea se tinu scai dupa dAnqii,pdni la palatullui Oz. Tot osta$ulcu favorili verzi era de garda in fata uqii, dar ii llsa numaidecdt sA intre si fura din nou intAmpinati de fata cea frumoasf,, verde, care ii calauzi pe fiecare in odaia in care mai fuseserl gazduifi ca sa a$tepteacolo pdna ce Marele Oz ii va primi. Ostaquldiduse vesteade-a dreptul lui Oz, cum ctr Dorothea si ceilalti drumeti s-au inapoiat, dupi ce au ripus pe vrf,jitoarea cea rea de la apus, tar Oz nu dadusenici un riispuns. Prietenii nogtri crezuseri ctr marele vrijitor ii va chemaindata, dar nu s-aintAmplat a$acum crezusertr ei. Nu primirl de la Oz nici un cuvint, nici a doua zi, nici a fteia zi, nici a patra. gi, pdnala urmi, calatoriise suparara Agteptarea aceasta era obositoare ctrOz se purta cu ei atAtde urdt dupi ce fr facusesa indure primejdii grele gi chiar robia. Asa ci Sperie Ciori spusein cele din urmx fetei verzi si duci o nouf, solie, trimitAndu-i vorbi ca dacanu-i primegteindati, vor chemamaimu{eleinaripate in ajutor $i vor afla astfel dacavrajitorul are de gdnd si-Si tini fegAduiala.Cind l

-:6-

L;

\Tajitorul primi aceasEveste fu atdt de inspiimAntat, inc0t le trimise vorba si vura a doua zi de dimineatl la ceasulnoua gi patru minute. Se mai int0lnise o dati cu maimutele in lara de la apus gi nu mai dorea si dea ochii cu ele. Cei patru drumeti petrecurtro noapte de nesomn, fiecare g6ndindu-sela darul pe care Ozfagaduise sa i-l faci. intr-un tdrziu, Dorothea adormi gi visi ca se afla in Kansas,unde matugaEm ii spuneacdt de mullumita e ca o vede din nou acasa. A doua zi dimineati, la ceasulnoui fix, ostagulcu favorili verzi veni sa-i ia 9i patru minute mai tdrziu intrari cu totii in sala tronului. Fiecaredintre prietenii nostri se asteptausi vadi pe Mareie Oz intruchipat a$acum il vazusetnainte Sitoti fura foarte mirafi cAnd,privind in jur, nu vAzurA pe nimeni in tnctrpere. Rf,maserA altrturi de uga, sffnns aliturati unul de altul. Linistea si inciperea goala erau mai insp[imdntatoare decdt orice inchipuire ar fi luat Oz. Deodataauztrl o voce ce pALrea ca vine de undevadin mareacupolagi care rosti solemn: - Eu sunt Oz cel mare gi cumplit. De ce ma ciutafi? Privira din nou ?n fiecare ungher al od6ii gi cum nu vdzuseriipe nimeni, Dorothea intrebi: - Unde esti? - Eu sunt pretutindeni, rispunse vocea. Dar pentru ochii muritorilor sunt nevizut. Acum mi voi a$ezape tron ca sA pot sta de vorba cu voi. $i, intradevar,vocea pareaca vine de asttrdata direct din tron, a$aca se ingirara in fata uonului, in timp ce Dorothea rosti rispicat: - Am venit s[-f cerem sA-Ffii fagaduiala, Oz. - Care f[giduiala? intrebi Oz. - Mi-ai fagiduit ca daci voi ripune vrijitoarea cea rea, mi vei trimite inapoi in Kansas,rosti fata. - $i mie mi-ai fagaduit ca-mi dai minte, interveni Sperie Ciori. - Iar mie mi-ai fagaduit ca-mi dai inimi, ceru Omul de Tinichea. - Iar mie, striga Leul cel Lag, ca-mi dai curaj. - Vrijitoarea cea rea este, intr-adevar, rapusa? intreba vocea care Dorotheii i se plru ci tremuri. - Da, raspunsefata, s-a topit intr-o gAleatade apa. - Extraordinar! exclamAvocea, pe nea$teptate. Bine. Veniti miine pentru ctr am nevoie de timp ca si chibzuiesc. - Ai avut pdni acum destul timp de chibzuit, rispunse mAnios Omul de Tinichea. - Nu agteptd,rn nici o zi mai mult, declaraSperie Ciori. - Trebuia sa-d di fagiduiala fafa de noi, sffigi Dorothea. 34t

un riget Leul, socotindca ar fi bine si-l sperienitelugpe vrijitor, scoase puternic, atAt de fioros 9i inspaimdntator,incdt Toto sari speriat intr-o parte. in spaimalui didu pesteparavanulaflat intr-un col[. Acesta cdzucu o pocnituragi cei de fafa priviri cu totii intr-acolo. Mare le fu mirarea la ce le vdzurd ochii. Pentru ci tn fata lor stitea tocmai in locul in care alunecaseparavanul, un om mic gi batrin, cu capul chel si fatazbdrciti. Pareasi fie la fel de uimit ca gi vizitatorii sai. Omul de Tinichea ridici toporul gi se repezi inaintea omuletului, strignnd: - Cine esti fu? - Sunt Oz cel rnare $i cumplit, rdspunseomuleful, cu un glas tremur6tor. Dar nu mi lovi... te rog...Am sa fac tot ce-mi cerefi. Prietenii nogtri priviri cu uimire gi descurajare: - Eu am crezutcd Oz are un cap mare, rosti Dorothea. - $i eu am crezut cd Oz e o f'emeiefrumoasi, spuseSperie Ciori. - Iar eu am crezutcdOz esteun glob de foc! . Nu ati gre$it niciunul, spuse omuletul, blajin. Totul a fost numai o prefacatorie. - O prefacitorie?strigi Dorothea.Nu egti marelevrljitor? - Mai incet, dragamea, spuseOz, nu vorbi agade tare,cici s-arputeasa te aud6 cineva gi voi fi nimicit. Toti mi cred un mare vrijitor. - $i nu e$ti?intrebA ea. - Nu, cAtuSide pufin, sunt doar un om ca tofi oamemii. Egti un mincinos. - Esti mai mult decAta6ta, spuseSperieCiori, suptrrat. - intocmai, recunoscuomuleful, frecdndu-gio mini de alta, de parca ii placeacuvintul trsta,sunt un mincinos. - Dar astae groaznic, spuseOmul de Tinichea, cum am sa mai dobAndesc inimi? - Sau eu curajul? intreba Leul. - Sau eu creierii? se tnngui Sperie Ciori, gtergdndu-gi lacrimile cu m6neca. Oz,vd rog si nu mai vorbiti de lucrurile astea Dragii mei prieteni,spuse in ce incurcitura groaznichmi aflu. Dacf, gdnditi-va la mine, farl insemnatate, sunt descoperit? - Nu mai stiu si altii ci e$ti un mincrnos?intreba Dorothea. - Nimeni, in afari de voi... $i eu. Am inSelatcu atdtastaruin@$i $iretenie, tncdt am crezut cir nu voi fi niciodati descoperit.A fost o foarte mare gregeala din partea mea ca v-am ldsat sA intrati prima data in sala mare a tronului. De obicei, nu-mi v[d supugiisi astfelei cred ci sunt cineva Erozay. - Bine, dar nu inleleg, zise Dorothea nedumerita, cum s-a intdmplat ctr mi-ai aparut mie ca un cap mare? 342

- E unul dintre girleticurile mele, rtrspunse Oz. Luati-o, vA rog, pe partea :-sto$i eu am si vi limuresc totul. Le arati un drum spreo odaita,in parteadinapoi a salii. Acolo le ariti cu dege:ul, intr-un col1,capul mztre,facut din hirtie presatagi desenatcu mitre pricepere. - Atdmam asta de tavan cu o sdrm4,ii lamuri Oz. Stf,teamin dosul para'''anului gi trigeam de o sfoari ca sa fac sa se migte ochii s[ deschidagura. si - Dar cu vocea ce e? - o, sunt ventriloc, ii lamuri omuleful gi pot si rispindesc sunetul vocii nreleunde doresc,agaci tu, Dorothea, arcrezutci e din cap. Aici se afla gi celeialte lucruri cu care v-am amagit. ii arata lui Sperie Ciori rochia gi masca pe care o purtase cdnd se rrefAcusein femeia frumoasi. Omul de Tinichea vdnt ca fiara cea groaznici nu era decdt o multime de blanuri cusute laolalta $i sustinute cu nigte vergele de _ialuzele. Iar c0t privegteglobul de foc, vrijitorul il atflmasegi pe el in tavan gi acesIa nu era altceva decdtun ghem de bumbac pestecare, daca turnai ulei, lua foc si ardeacu flacdra mare. - Zdu, spuseSperie Ciori, ar trebui sa{i fie ru$ine ctr eStiagade prefacut. - Da, mi-e rugine, rlspunse omuleful nostru cu parere de rf,u, dar era singurul lucru pe care am putut sa-l fac. $edefi, va rog, aici sunt o mullime de scaune viefii mele. $i am sa vi spun toatApovestea Se agezari9i Oz incepu sa le povesteasca cele de mai la vale: - M-am nascutin Omaha... - Pai, astanu e departede Kansas! strigd Dorothea. - Da, dar e departede tinutul acesta,adtrugi el, dAnddin cap cu mAhnire. Cdnd am crescut mare, m-am ficut ventriloc, agaam fost ?nvilat de un dascal priceput. Pot sa imit orice pasire sau animal. $i el mieuni o dati ca o pisicufi, iar Toto ciuli urechile si se uiti imprejur, si vadi de unde vine sunetul.Dupi un timp, continul Oz, am obosit sf, fac meseriaasta$i m-am facut balonist. - Ce inseamni asta?intrebA Dorothea. - Un om care,in zilele de b6lci, se suieintr-un balon ca si aduneo multime de lume in jurul lui, apoi s[-i faci sa plf,teasctr inffarea la circ, limuri el. - A, rosti Dorothea, in1eleg. - Ei bine, intr-o buntr zi m-am ridicat cu balonul gi in timp ce mi inallam, frAnghiile se risuciri intre ele, inc6t n-am mai putut si cobor. Balonul se ridica sus,pAni la nori, pdnl ce dadu de un curent de aer care-l trasekilometri Si kilometri mai departe. Am caltrtorito zi gi o noapte prin aer si in diminealazilei urmitoare m-am trezit c5,balonul plutegtepesteun finut ciudat de frumos. incetul cu incetul se lasa jos, gi, in cldere, nu m-am lovit deloc. Dar, la cobordre,m-am gisit deodatain mijlocul unui popor curios care, viaindu-mtr
m

343

sosind dintre nori, s-a gdndit c6.sunt un mare vrijitor. Bineintreles ctr i-am lisat pentru si staruie in credinta asta, ci erau grozav de speriaii de ivirea mea gi fagaduiausa faca tot ce am si le cer. Ca si-mi fac o placeregi ca si-i dau de lucru acestuipopor cumsecade, am poruncit sa intocmeascd oragul 9i palatul meu, gi a f6cut-o temeinic gi de bundvoie.Apoi, pentru ca finutul era verdegi frumos, m-arn gindit sa-l numesc Oragul Smaraldelor.Ca si fac si se potriveascl numele ista mai bine, am aninat ochelari verzi pe ochii tuturor locuitorilor, a$afel ca tot ce vad aStiasi fie de culoareverde. - Dar cum, pe aici nu-s toate verzi? intreba Dorothea - Nu sunt mai verzi ca in orice alt orag.Daca porti ochelari verzi, fire$te cd le vezi pe toate veni. Oragul Smaraldelor a fost zidit cu mul1i ani in urm6. Fiindca, pe vremea c6nd m-a adus balonul aici, eram un tdnir barbat $i acum sunt un om foarte batrAn.Dar poporul meu a purtat intotdeaunaochelari verzi, aga ci cei mai multi dintre ei cred, intr-adevar, ca acesta e un orag al Smaraldelor.$i, la drept vorbind, e un finut frumos in care prisosescnestematele gi metalele prefioase gi toate lucrurile bune de care ai nevoie ca sd te simti fericit. Am fost bun cu poporul meu, gi acesta mi iubegte, dar, de cind s-a clidit acest palat, m-arn inchis inlauntrul lui, gi n-am mai vtrzut pe nici unul dintre supugii mei. Una dintre temerile mele mari erau vrajitoarele, penffu c[ in timp ce eu nu aveam nici o putere vrajitoreasca, mi-am dat seamaca vrajitoarele adevirate puteau face isprivi minunate. Erau patru vrijitoare ce stipdneau,una la Miazdnoapte, alta Ia Miazini, alta la Rislrit Si alta la Apus. Din fericire, vrijitoarele delaMiaztai si Miazanoapteeraubune gi gtiamca acestea n-o si-mi pricinuiasci nici un rAu, dar vrajitoarele de la Risirit gi Apus, erau grozav de raut4cioasesi daci n-ar fi fost incredintate ci sunt mai putemic decnt ele, de buni seami cd m-ar fi rapus. Din pricina asta am n[it multi ani cu teama de moarte; a$acf, vi pute[i inchipui ce bucuros am fost cAnd am auzit cL a ciuut casata, Dorothea,pestevrajitoareacearea de la Rasarit. Cdnd ati venit la mine eram gam sa vi fagiduiesc orice, daci ati fi fost in stare s-o rapunefi gi pe cealaltavrijitoare, diu acum, dupa ce a{i ucis-o, mi ruginez s-o spun, nu-mi pot fine figaduiala. - Socot ca egtiun om foarteriu. - O, nu, draga mea, sunt tntr-adevarun om foarte bun, dar sunt un prost vrijitor, astatrebuie s-o recunosc. - Nu pofi sa-mi dai creieri? intreba Sperie Ciori. - N-ai nevoie de ei. Ai invafat in fiecare zi cdteceva. Un pmnc are creier, dar nu gtie prea multe. Experien{a este singurul lucru prin care dob0ndesti
IE

, I

I
- j:rostinte gi cu cflt traieStimai mult pe pimint, cu atdt pofi fi incredinlat ca vei ::tata mai multa experienfi. - Asta poate str fie adevirat, spuseSperie Ciori, dar at6tatimp cit nu-mi :r creieri, voi fi nenorocit. Falsul vrijitor il privi cu luare aminte. - Bine, zise el oftfind. Dupa cum ti-am spus,nu sunt un mare vrajitor, dar :aca vii mdine dimineati la mine, am sa-f umplu capul cu creieri.Nu pot s6-[i srun insi cum si-i folosegti.Asta va fi treabata. - O, tti multumesc,iti multumesc,striga de doui ori SperieCiori. Voi gisi mijlocul sf,-i innebuinlez, nu avea nici o grija. - Dar ce se intimpltr cu curajul meu? intreba Leul, ingrijorat. - Tu ai mult curaj, sunt incredintat de asta,raspunseOz, tot ce i1i trebuie esteincredereain tine insuti. Nu existi vietate care si nu simta teama in fata primejdiilor. Adevtrratul curaj este acela care te impinge sdL faci fafi primejdiei curaj il ai, Leule, inft-o mare chiar atunci cdnd egti insplimflntat. $i acestsoi de misurl. Leul, gi voi fi - Poate ca il am, dar cu toate asteami-e frici, raspunse nenorocit pdni nu voi avea acel fel de curaj care m-ar face sa uit ca mi-e teama. - Foartebine, iti voi insufla miine acestfel de curaj, rispunse Oz. - $i ce-i cu inima mea?intreba Omul de Tinichea. cerAndo inima. - Eh, in ce mtr privegte asta,rispunse Oz, cred cd gregegti Aceastaface pe mulli oameninenorociti.Daca $-ai da seamade acestlucru, ai $ti cet de fericit esti ci nu ai inimi. - Asta e numai o pinere, rdspunseOrnul de Tinichea. in ceea ce mi privegte,eu sunt gata sa sufiu toatenenorocirile,fara cArtire,daca-midai o inimi. - Foartebine, rispunse Oz blajin. Vino mdine la mine 9i vei aveainima. M-am jucat atdfiaani de-avrijitorul, incit pot sd mai continui jocul meu. - $i acum, zise Dorothea,cum mi intorc eu in Kansas? - La acestlucru trebuie si ne mai gAndim,spuseomuleful. Da-mi doua zile sautrei de chibzuintd Sivoi incerca si glsesc un mijloc de a trece de pustiul acesta.in acest rastimp veti fi oaspefii mei. Deoarecelocui;i in palatul meu, oamenii mei vtr vor sluji $i vi vor ascultaceamai mica dorinta a voastrd;un singur lucru vd.cer, ca risplata pentru ajutorul meu... a$acum va fi el: sb plstrafi secretfaptul ctr sunt un ingelator. Fur[ de parere si nu spuni nimanui nimic despre ceea ce qtiau gi se intoarseri in odlile lor foarte veseli. Chiar gi Dorothea nadajduia ci acum ,,marele gi cumplitul garlatan", cum ii spuneain gAnd, va gasi un mijloc s-o ffimitl inapoi in Kansas, Si daca o va face, eru gatasa-i ierte orice.

,
t

Capivolul 16 tv4e?teguqulvriAjiEoresc al marelui Oz

A doua zi de dimineafi, Sperie Ciori spuseprietenilor sii: - Felicitati-mi, mi duc la Oz si-mi dea minte. Cdnd am si ma tntorc, voi fi la fel ca tofi oamenii. - Mie mi-ai plicut asacum erai, zise Dorothea' ii rispunse el, dar - E foarte frumos din parteata sa iube$ti o sperietoare, de buni seami ci ai str gdndegtimai frumos despremine cAnd ai si auzi gAndurile minunate pe care noul meu creier le va da la iveala. Apoi le spuse la revederecu o voce veseltrsi o lul spre sala tronului unde bitu la ugi. - InftA, zise Oz. Sperie Ciori intra gi gasi pe omuleful nosffu gezind Ia fereastri, adAncitin ginduri. - Am venit si-mi dai creier, spuseSperie Ciori, cam stingherit. - O, da, da... ia loc pe acestscaun,te rog. Trebuie sa mf, ie{i dacl am sa-ti scot capul, dar sunt nevoit s-o fac, pentru ci numai astfel pot pune creierii in locul unde trebuie. - Foarte bine, spuse Sperie Ciori. Fa ce socotegtici e bine. Scoate-mi capul, fiindci mi-l vei inlocui cu unul mai bun. ciptrfAna9i o goli de paie. Apoi intri intr-o odaip dosVrljitorul ii scoase cu foarte multe cuie gi ace.B[tu bine nicf,, lua o mf,surtrde ttrrdte,amestecdnd-o acestamestecAiumplu cu el parteade sus a capului; restul i-l umplu iar cu paie. Duptr ce fixa capul pe trupul lui Sperie Ciori, ii spuse: - De-acum inainte vei fi un om mare, fiindca ti-am introdus o multime de creier. Sperie Ciori era deopotrivf, satisficut si mdndru ci i se implinise dorinta Multumind cf,lduros lui Oz, se intoarse la prietenii sii. Dorothea se arzhtoar.e. foarte mirata. Capul ii era umflat in parteade sus,acolo unde uita la sperietoare, avea creier. - Cum te simti acum?intreba fata. seriosgi, cdnd am sf,incep si-mi - MA simt foarte intelept, rdspunseacesta folosescmintea, am si gtiu de toate. - Dar ce sunt acele$i cuiele care se v[d iesind afarl din capul ffiu? intreba Omul de Tinichea - Asta inseamnacf, mintea lui este ascutiti, fu de parere Leul. - Bine, acum mf, duc $i eu la Oz, sf,-mi dea inimf,, spuse Omul de Tinichea si o lua spre sala tronului, unde btrtu la uga. - IntrA, spuseOz. $i Omul de Tinichea intrA gi zise:
l.@

I I

vlt

- Am venit sa-midai inima. - Foartebine, rtrspunse omuletulnostru,dar am sa fiu nevoit sa-fl tai o for.-eB de piept,ca sf,pot a$eza inima la locul ei. Nu credci o sate doara. - O, nu! rtrspunse N-am sasimt deloc. de Omul Tinichea. Oz lua o perchede foarfeciSitaieo gaurdrmiclSi patratlin parteastAngi ,r ieptului Omului de Tinichea.Apoi scoase dinr-un scrin o inima micuttr, rc:rtA din mitase gi umpluti cu rumegu5. - Nu-i agaca e drigufl? intrebA el. - Este,intr-adevar, recunoscu tarebucuros. Omul de Tinichea, Dar esteo nrnrniplinl de bunitate? - O, da,raspunse Oz. Agezl inima fu pieptul Omului de Tinichea9i apoi pusela loc patritelul dnichea, lipindu-l frumosacolode undeil tiiase.
- O facurim gi pe-asta,zise satisficut. Acum ai o inima de care poti fi Imi pare riu ci am fost nevoit si-fi pun un petic pe piept, dar n-am avut

- Nu face nimic, exclamdfericitul Om de Tinichea. iti sunt foarte

$i n-am si uit niciodata fapta dumitale frumoasi. - Sa nu mai vorbim de asta! zise Oz. Omul de Tinichea se ?napoie la prietenii stri care il felicitara pentru

lui. De dataastafu rdndulLeului s[ o ia spresalatronului Si s[ batl la uga. - Intrf,, ziseOz. - Am venit si-mi dai curaj,anunp Leul, inndndin odaie. - Foartebine, ti-l voi da.
Omuletul nostru se duse la dulap Si, intinzdndu-sela un raft inalt, lui de olo o sticlf, verde, pf,trattr,al clrui confinut il varsi inn-un castronverde-auriu

I pusein fata Leului cel Lag care strambadin nas, de parca nu-i plicea Vrf,jitorul zise: - Bea. - Ce-i asta? intrebi Leul.
- PAi,rispunse Oz, cOndva fi in tine licoarea astase va numi curaj. Dupa gtii, curajul se afla intotdeaunainf,untrul corpului vietifii, agaci nu poate

numit curajpdni ce nu-l inghiti. De aceea, i1i spun,beacdtpoti de repede.

Leul nu se mai codi Si biu pAni ce goli tot casftonul. - Cum te simti acum?inffebA Oz.

- Ptin de curaj,rtrspunse Leul, careseintoarse fericit la prieteniisai sale despre marelestrunoroc.

- 347

pe care l-a avut la SperieCiori, Cdnd Oz ramasesingur, zdmbi de succesul la Omul de Tinicheagi la Leu, ddnduJetocmaiceeace credeau ca doresc... ,,Cum shnu fiu ingelator,igi zise el, daci tod ma silescsa fac lucruri desprecare oricine gtie ci nu se pot face?! Era foarte ugor si fericescpe Sperie Ciori, pe Omul de Tinichea gi pe Leu, penffu ci acegtiagi-au tnchipuit ca pot face orice pentru ei. Dar imi va ffebui cu mult mai multa inchipuire ca si pot ducepe Dorotheaipapoi tn Kansasgi nu gtiu, drept si spun,cum s-ar puteaface una ca asta".

.," i , t' .'r ; j : :t" ' i -.:l

Trei zile Dorothea nu mai auzi nirnic despreOz. Zilele acestea fura triste pentru fetiF, cu toate ca prietenii ei erau bucurogi Si multumifi. Sperie Ciori le povestea ca in capul lui umblau g6nduri minunate, dar nu voia sa spuni ce anume g6nduri erau, fiind incredinlat ci nimeni in afari de el nu poate sa le inleleagi. CAnd Omul de Tinichea se plimba, simtea ci i se migci si ii suna inima in piept. $i ii povesti Dorotheii cd a bigat de seamdci inima astae mai duioasadecdtcea pe care a avut-o cAndera carnegi oase.Leul spuneacir el nu se mai sperie de nimeni pe pamint gi ca ar lupta voios cu o armataintreagl de birbagi sau cu o duzina de kalidahi. Deci, toli erau satisficuti, numai Dorothea nu. $i fata dorea acum mai mult ca oricind sa se inapoiezein Kansas. in ziua a patra, spre marea ei bucurie, Oz o chema. Cand intra in sala tronului, ii spuse: - Ia loc, dragamea. Socot cd am gasit mijlocul sd te scot din tara asta. - $i... inapoi tn Kansas? intreba fata cu avdnt. - Hm! Nu sunt sigur de Kansas, rispunseOz, pentruci n-am nici ceamai slaba idee unde e Kansasul, dar primul lucru ce trebuie facut, este si trecem pestepustiu gi apoi va fi mai ugor si gasegti drumul sprecasata. - Cum pot trecepestepustiu?lntrebaDorothea. - Iati, iti voi spunece gindesc, zise omuleful. Vezi tu, cdnd am venit in tinutul ista, am venit cu un balon. $i tu ai venit prin vizduh, purtata fiind de un ciclon. De aceea cred ci mijlocul cel mai bun de a trecepesteacestpustiu e tot prin vizduh. Acum, ca sir fac un ciclon nu mi-e cu putinftr, dar m-am gindit mult la lucrul ista gi pot si construiesc un balon. - in ce fel? lntrebaDorothea - Un balon se face din matase$i esteacoperitcu clei, ca sa se pastreze in el gazele. Am destuli matase in palat, agaci putem tntocmi balonul, dar in tot tinutul astanu se gisesc gazelecu care sa umplem balonul pentru ca sa-l facem si zboare.
3lE

I t
I

- Dacf, n-o si zboare,fu de parereDorothea, atunci nu e de nici un folos. - Adevarat,rispunse Oz. Dar nu esteun alt mijloc s6-l facem sx zboare, jecdt sal umplem cu aer cald. Aerul cald nu e la fel de bun cum sunt gazele, ;ici daci se rice$te tn balon, atunci acestacade gi ne putem trezi parasiti tn :ustiu. - Cum ne putem trezi? inheba fetita. Mergi $i dumneatacu mine? - Dar bineinteles, rispunse Oz. Am obosit satot inqel lumea.Daca agiegi Jin palatulf,sta,poporul meu ar descoperi ci nu suntvrijitor gi s-arsuparaci l-am arnagit,de aceeasunt silit sd stautot timpul inchis in aceste incaperi gi astam-ar :lictisi Erozav. A$a ctr mai bine m-aginapoiain Kansascu tine, ca sa inffu tntr-un ;irc. - Am sl fiu foarte inc6ntati de tovaragiadumitale. - Multumesc, rtrspunseOz, gi acum, dacdvrei sa-mi ajuti sa cos mitasea, incepe numaidecit si lucrirn la balonul nostru. "'om Dorothea lua ac si ata. in vreme ce Oz taia fA;ii de mitase fata le cosea, nnadindu-le frumos laolalta. Mai intdi veneao fAsiede matasede culoare verde Ceschis, apoi una de culoare verde ca smaraldul,penfiu cdOznintia si faci un :alon intocmit din diferite nuante ale aceleiagiculori. Trei zile cusu laolaltl f6tiile gi, cAnd furi gata, se vdzuri in fata unui sac nare, de mf,tase verde,lung de pestedouizeci de picioare.Apoi Oz vopsi sacul pe dintruntru cu un strat subfire de clei ca sa-l faci impermeabil, dupa care anunfl c* balonul e gata. - Dar acum ne trebuie gi un cog, in care sa calatorim. A$a cf, trimisese pe osta$ulcu favorili verzi sd aduci un cog mare pe care il legl cu multe fringhii de fundul balonului. Cflnd totul fu gata, Oz trimise vorba poporului pe care il clrmuia ci va plecasi vuiteze pe un mare frate vrajitor care triria in impara$a noriior. Aceastf, veste se rispdndi ca fulgerul in orag, gi locuitorii venira sa vada cu totii minunltia. Oz poruncise ca balonul sa fie tras in fafa palatului unde mul$mea sta uluitl imprejur. Omul de Tinichea tiiase o mare gramadade lemne din care facu un foc mare gi Oz tinea capatul balonului peste foc, agafel ca aerul cald ce se ridica strintre in sacul de matase.incetul cu incetul balonul se umfl6 si se ridictr in aer pdna cdnd numai cogul mai atingeapamand. Oz inna apoi in cog gi spusecu voce tare norodului adunat: - Plec acum si fac o vizita. in timpul cAt lipsesc, Sperie Ciori va domni pestevoi. Va poruncescsi-l ascultali ca $i cum a$ fi eu in persoani. In timpul acesta balonul sta cu fringhiile, care-l mai gineau incf, pe pamant,intinse, cici aerul dinauntru fiind fierbinte, il ficea mult mai ugor in greutatedec0t aerul de afara $i acestail impingea ?n sus.

- Vino, Dorothea! striga bandnul, grabegte-te ca balonul isi ia zborul. - Nu pot sf,-l gasesc nicaieri pe Toto, rispunse Dorotheacarenu voia sa-gi lase ci{elugul acolo. Toto se furigaseprin mullime luAndu-sedupi o pisicufa. Dorothea il gasi, in sfdrSit,il lul in bra{e gi fugi spre balon. O mai desparfeaude el cdtiva paqi. Oz stitteacu brafele intinse ca sa-i ajute si intre in cog, c6nd deodatf,,crac! frdnghiile se smucirf, 9i balonul se ?naltain vazduh fira ea. - intoarce-te! strigi Dorothea. Vreau si merg gi eu cu tine. - Nu pot sf, ma mai intorc, draga mea, striga Oz din cogul siu. Rf,mas bun! - Ramasbun! striga, gi ochii tuturor erauindreptati in sus,unde vrijitorul cilitorea in balon, ridicdndu-se spre cer. Asta a fost ultima dati cdnd il mai vitnxhpe Oz, minunatul vrajitor. Poate ca a ajuns la Omaha sinitos 9i se afli acum acolo. Dar norodul lui iSi amintegte cu drag de ddnsul gi vorbesc astfel despreel: - Oz ne-a fost intotdeaunaprieten. CAt timp a fost mai marele nostru, a clldit pentru noi oragul acestafrumos al Smaraldelor gi acum, cAnd a plecat, a lisat pe aceastf, sperietoareinteleapH si ne stapAneasci. multe ztle?nch de aici inainte furi mAhnifi de lipsa minunatului vrijitor $i si nimic nu-i putea mflngdia de pierdereasuferita.

ro

350

dgar

R,ice

B,.,ro,.ghs

- :875-1950; nascutla Chicago, cowboy, cauffibr de aur, om de afacei; romancier, nuvelist s -:!rir'tor de literaturd science-fiction -

Tarz,an, din neanlul maimupelor

- fraqment [...] Cand primi numirea mentionati, John Clayton fu entuziasmatqi in$ozit n acelaSi timp. Avansareaii apftea ca o bine meritata rtrsplatapentru un serviciu sirguincios $i destoinic $i ca o trambulintr spre alte functii de mai mare importanftr sr responsabilitate; dar, pe de alta parte, numai cu trei luni in urma luase in pe onorabilaAlice Rutherford,iar gdndul de a ftansplantaaceastitenArA ;S,satorie si frumoastrfati in primejdiile 9i singurtrtateaAfricii tropicale il ingrozea. De dragul ei, Clayton era gatasi refuze numfuea,insl Alice nu voia si eudi de a$aceva. Dimpotrivi, stdrui s-o accepte$i s[ o ia cu el in cilitorie. t...1$tim numai ci int-o dimineatf,seninf,din luna mai a anului 1888,John Clayton - Lord Greystoke - si Lady Alice s-au imbarcat la Dover, pentru Africa. O luna mai tdrziu, sosira la Freetown, unde inchiriaseri un mic vas, Fuwalda, care ruma si-i transporte la destinafie. $i de pe acest vas, John Clayton - Lord Greystoke- Si sotia sa s-au ficut nevazufi gi neauzifi pentru ochii si urechile oamenilor. Fuwaldanu ficea excepfiede la reguli. Ofiterii sii, nigte brute cu fefe 1...J ruciurii, urau gi erau urdti de intregul echipaj. Capitanul, degi marinar incercat, isi trata oamenii cu cruzime. in relatiile sale cu echipajul, nu cuno$teasau, cel lufin, nu se slujea decdtde doua argumente:un par ascufit 9i un pistol - ceeace nu insemna ci aduntrturapestrill peste care stapdnea ar fi Stiut gi de altele. Aga se face ch,inci de a doua zi dela iesirea din Freetown, John Clayton si tAnarasa sotie fura martorii unei scene,pe punteanavei Fuwalda, desprecare nu gi-ar fi inchipuit ci se poatepetreceSi altfel decdtca in povegtilemarinaresti. in dimineatacelei de a doua zite, afost fiwitA prima verigdL din ceeace avea safie un lanl de imprejurlri ale unei vieti - apartinAnd cuiva carela wemea aceea nu vAzuse lumina soarelui- o viafa fllm nu a mai existata doua in istoria omenirii.[...]

Cdmlnfu edlbdtlcle
$i nici nu avurtr mult de a$teptat,chci a doua zi dimineata, c0nd Clayton iegi pe punte si-si faca obignuita plimbare inainte de micul dejun, rasuni o
- 351

impugcaturii, apoi inci una, si inca una. Priveligtea care i se infatisa ochilor ii confirma cele mai rele temeri. in fata micului grup de ofiteri se ridicase,infruntdndu-i, intregul echipaj pestrif de pe Fuwalda, ct Michael cel Negru in cap. La prima salva de gioanfe venita din patea ofilerilor, oamenii se imprigtiaseri, cdutAndadipost, apoi, din locurile ferite de dupa catarge,de dup4 cabina timonierului $i cea a comandantului,pornira sa ffaga in cei cinci ofiteri care reprezentaumult urita autoritatede pe bord. [...] Rapida 9i cumplita a fost actiunearazvratitilor de pe Fuwalda, giin tot timpul desfigurarii ei, John Clayton a stat rezematflegmatic ldnga pasareli, pufaindu-gi meditativ pipa, de parca ar fi urmarit un meci oarecarede cricket. CAndcazu si ultimul dintre ofileri, Clayton igi spuseci ar fi timpul si se reintoarci hnga soda lui, ca nu cumva vreunul din membrii echipajului s-o giseascl singura in cabina. Degi calm Si indiferent in aparenfd,Clayton era foarte neliniStit Si framintat in sinea lui, cici se temea pentru viafa sofiei sale, acum cdnd se aflau la discrefia acestorsemigrupeignorante, in mdna carora ii aruncasesoartacu atAtaneindurare. mare-i fu mirareasl-Si vadi soliape Cdnd setntoarseca si coboarescara, ffepte, foarte aproapede el. - De c6t timp egti aici, Alice? - De la inceput - rispunse ea. Ce ingrozitor, John! Oh, ce ingrozitor! La ce ne putem a$teptadin parteaunor asemenea oameni? - La gustareade dimineafi, sper- rdspunseel, z6.mbindvitejegtein incercarea de a-i mai potoli spaimele. Cel pu1in, am de gdnd sa le-o cer. Vino cu mine, Alice. Trebuie si le dirm a inlelege ci nu ne agteptamla altceva decdt la un tratamentpoliticos din partea lor. intre timp, oamenii ficusera cerc in jurul ofilerilor morfi qi raniti li, ffua pirtinire sau indurare, ii aruncaupestebord, indiferent dacd erau vii sau decedati. La fel de necrulator procedaugi cu proprii lor mo{i sau muribunzi. Deodati, cineva din echipaj didu cu ochii de cei doi Clayton, care se apropiau, gi strigAnd: ,,Uite inca doi buni str fie dati hrana la pegti!", se repezi spreei cu toporul ridicat. Dar Michael cel Negru fu Simai iute, astf'elincaL pana si fi flcut cinci pagi, individul se pribugi cu un glonf in spinare. Cu un muget puternic, Michael cel Negru affase atenfia celorlalli gi, arit6.ndspre Lord Ei Lady Greystoke,rdcni: - Agtia sunt prietenii mei $i trebuie si fie lisati in pace.Atri ingeles? Acum pe vasul cum eu sunt cipitan ista, $i spun eu, a$ao sa fie - adiugi el, intorcnndu-sespre Clayton. Voi doi vedeti-vi de treabagi nimeni n-o strvd faci nici un rau - mai zise, aruncdndo privire amenintatoarespre restul echipajului. Claytonii urmari cu atnta strignicie instructiunile lui Michael cel Negru, incdt nu se intdlnira aproape deloc cu membrii echipajului gi nu aflara nimic

i (

i r

c I r

r r s

s
n r
n

sl -)

IY

t(

zl

3s;*'

:sspreplanurile acestora. Din cdndin cind rizbiteau pinl la ei slabeecouri de :rondaneliSi certuri intre rf,zvrf,trtrSi, in doui rdnduri, ticerea fu sfigiatl de ffrarul mirgav al armelorde foc. Dar Michael cel Negru era un conductrtor timp, ii sileastrsesupuna regulilor $i,tn acela$i I'rivit pentrubandadeucigagi s:.bilite de el. in ceade-acincea ofiterilordepe vas,matelotuldepazd, zi dupl omordrea iennnala ivirea uscatului la orizont.Michaelcel Negrun-aveas[ stiedaci erao =suia sau coasta continentului,dar il incunogtiinp pe Clayton cf,, daci vor fi debar:ercearilevor dovedictr e pimint locuibil, el si Lady Greystoke :,rd impreunf, cu bunurilece le apartineau. - iar - Cdtevaluni o si stati in siguranff,acolo- ii lamuri el mai departe pe undeva, pe vreo coastf, r.re timp noi o si ctrutf,m locuiti, ca str si ajungem o sA am eu grijf, ca :e putemimprlgtia Si sf, ni se piardl luma. Dup[ aceea gAsiti eevemuldumitalesi fie informatundevtr si si trimit[ de indatl un vas .:erazboi,si vi culeaga. Ar fi preacomplicatsi vtr debarclmint-un loc civijzat" unde ni s-ar pune o sumedenie de intebari, si nici unul dinfre noi n-are *spunsuri preaconvingitoare la indemdna. impotrivalipsei de omenie,a unei debarclripe un ftrrm Claytonprotesta :ecunoscut,unde ar fi llsati in voia fiarelor silbatice 9i, probabil, a triburilor gi nai 5f,lf31ise. Dar vorbele nu-i fura de nici un folos gi nu reugi decit sa tncdtsevlzu nevoit si seinfrdneze rimeasctrmdnialui Michaelcel Negru,aga E I faci hazde necaz.[...]

de loc odihnifi, degiincercartr o Dimineafa ii afla preapufin sauaproape :espusi u$urare la ivirea zorilor. alcltuiti din carnede porc De indattrce-giincropirl o frugalagustare, sirata, cafeasi biscuiti, Clayton reincepumuncade construirea locuinlei lor, pentruc[-si dadea la nici un fel de sigurantrl cf, nu seputeaua$tepta seama si la nici un pic de odihnl noaptea, at6ta timp cit nu vor fi despirfiti de vialajunglei & patru peretri trainici. care-ilutr aproape o lunl, deginu clldi decdto Era o sarcina anevoioasi singurl clmf,rutl. isi dura cabanadin trunchiuri mici, groasede vreo cinsprezece centimetri,astupindspafiilelibere cu un soi de lut, pe careil g[si la micl adincime de la suprafalasolului. de pe plajl. Le tencui La un capf,tconstruio vafrf,din piene mici aduse tot cu lut gi, cdndcasafu gata,intinsegi la exteriorun sffatde lut, grosde weo zececentimetri.
353

in deschizitura ferestrei a$ezdni$te rdmurele, nu mai groase de doi centimetri gi jumatate, pe care le dispuseorizontal $i vertical, impletindu-le at0t de strAnsinc0t alcatuiau gratii de nadejde ce puteau rezista fo{ei unui animal putemic. in felul acesta,locuinta ayea aer 9i ventilafie find a pierde din siguranta. Acoperigul in formi de A fu construit din ri.rnurele mici, legate foarte str6ns, peste care agtemu iarba lunga a junglei si foi de palmier, fixate apoi printr-un uitim strat de lut. Pentru uqa folosi lazile de ambalaj care confinuseri lucrurile lor, fixdnd in de aceeagi scAndurile fibri, pdni cuie o placa pestealta si asezind transversal cAnd obtinu un material solid, gros, de vreo opt centimetri si atAtde rezistent, incAt pe amnndoiii pufni r0sul numai cAt il priviri. Dar, ajuns la acestpunct, Clayton se izbi de cea mai mare dificultate, tntrucdt, dupa ce construi u$a masivi, nu avu nici un mijloc de a o prinde. Totugi, dupa inci doui zile de muncb,izbuti sa fasoneze douabalamaledin lemn tare,cu ajutorul cdroramontir uga,astfel cd se deschidea si se tnchideacu ugurinli. Tencuialagi finisajul furA adaugate dupi ce se rnutarain casi - ceeace se intAmpll de indati ce fu agezat acoperigul- prin ingramadireatufuror lazllor in fata ugii, pestenoapte; $i astfel, locuinla lor deveni astfel sigura9i confortabila. a unei mese qi a rafturilor fu o treabi Construireaunui pat, a scaunelor, comparativ ugoarb,a$atncit, spre sfirgitul celei de-a doua luni, erau comod de un atacdin patreajivinelor, preinstalafi$i, de n-ar fi fost teamapermanenta cum gi singuritateadin ce in ce mai apisitoare, nu s-ar fi simtiti nici stAnjenili, nici nef-ericiti. qi mugeauin jurul micufei 1orcabane, Noaptea,fiarelemArdiau dar cei doi masurdcu zgomotelelor repetate, incAtcurdndnu se se deprinserA in asemenea mai sinchisirade ele, dormind busteanpdni in zori. in trei r6nduri vinura fugitiv siluetele masive, aseminitoare cu omul, de felul celei pe care o vizuseri tn prima noapte, dar niciodata tndeajuns de aproape ca sa-gi poati da seama daca siluetele intrezarite aparlineauunor oameni sauunor animale. [...] intr-o dupa-amiazi,tn timp ce Clayton lucra la o cabani suplimentari, deoarece mai multe incdperi,micii lor prieteni aveade gind si construiascf, - maimuticile- navalira{ipAndSibruftuind printre copaci,venind tn caraghiogi fuga din direcfia rnagurii. in timp ce fugeau, aruncau inapoia lor priviri ca $i temitoare gi, in cele din urmi, se oprira lAngaClayton, flecirind atdtate, unui pericol. cum ar fi vrut si-l vesteascide apropierea in sfArsit,vedea si el acel ceva de care se temeau atntamaimuticile omul-fiari pe care Clayton il zarise p0ni acum doar in treacit. Se apropia prin jungla, intr-o pozilie semiverticala, sprijinindu-si din cdnd tn c1nd pumnii pe 354

: .rint - o gigantici maimuli antropoidtr- $i, pe mf,suri ce inainta, scoteanigte :::iieli guturale gi un soi de sunet de l[trat. Clayton se afla Ia oarecaredistanti de cabani, pregitindu-se si doboare ,-- ,ibore cnt se poate de potrivit pentru lucririle lui de construcfie.Luni intregi :e rontinua securitate,timp in care nici un animal periculos nu se aritase la -::rina zilei, il ficuri si devini imprudent; Clayton igi lasasepuqtile gi pis,: leie in cabanf,,gi acum, cAnd vazu uriaga maimuta zdrobind sub talpi vege,:r"r, maruntaa junglei 9i venind drept spre el, dintr-o directie ce-i tiia orice cale :: scdpare, simti un fior siget6ndu-l prin gira spinirii. lui impotriva mon$tia ca, inarmat cum se afla doar cu un topor, $ansele feroce erau foarte mici - gi apoi... Alice! ,,Ah, Dumnezeule- iqi spuseel '=.riui - .e se va intdmpla cu Alice?" Mai exista o slabi nidejde si ajungi inapoi la cabani. Se intoarse gi :repu si alerge in directia locuintei, scotdnd strigate de alarmi menite s-o .:steasci pe sofia sa ca si fuga 9i str se baricadeze dupa u$a grea a cabaneiin :.r.zulc6nd gorila i-ar tiia drumul. Lady Greystoke $edeain apropierea cabanei gi, cdnd ii auzi strigltu], care ficea salturi de o incredibila spriniJica ochii; ii fu dat sf, vada maimutra, gi greoi, striduindu-se sd o ia inaintea lui :eala pentru un animal a$a mare Jiay'ton. Cu un strigit stins, Lady Alice fugi spre cabana gi, cdnd intri, arunca rdarat o privire care o umplu de groazh,cici monstrul ii taiasesotului ei calea; toporul cu ambele m6ini, gata sa-l Clayton se afla tn mare impas, strAngAnd :epeada asupra animalului furios, in clipa c0nd acesta s-ar fi hotarAt si se :rapusteasca asupra-i. - Alice, inchide usa si baricadeaz-o!striga Clayton. O sa dobor bestia cu ioporul! Dar Stiafoartebine ci-l a5teapta o moarteinfioritoare, iar Lady Alice gtiagi ea. Gorila era o ditamai matahali, canHrind probabil vreo suti cihcizeci de zbArlite, in i'ilograme. Ochii apropiafi, rii, scipirau de ura pe sub spr6ncenele rimp ce caninii ascutiti iesird la iveala, dezgoliti intr-un zdmbethidos, cnnd se prada. opri o clipi sa-gicdntdreascA Pesteumtrrul bestiei, Clayton putea vedeauga cabanei,aflati la o distanta mai micf, de douazeci de pagi, si se simti nipidit de un val de groaza 9i de spaimac6nd o zfi pe tdnara-i sotie inarmattrcu unul din pistoalele lui. Lady Alice se temuse intotdeauna de armele de foc gi pentru nimic in lume nu ar fi atins vreuna, dar acum se repezi spremaimufi cu neinfricareaunei leoaicecare-giapira puiul. - inapoi, Alice, pentu numele lui Dumnezeu, du-te tnapoi!

qi, chiar in aceeagi clipii, gorila Dar ea nici nu se gdndi sa-i dea ascultare putu sa mai scoati o vorba. se napustiasupralui Clayton,carenu Omul, adundndu-$itoate puterile, invArti toporul deasupracapuiui, dar v0njosul animal insfaca unealta cu infricogatoarele-i m6ini qi smulgdnd-o din lui Clayton, o zvArli cAtcolo. Cu un mArAitsinistruigi apuci neajustrdnsoarea victimtr, torata-i dar, in secundacdnd coltii dadura sa se tnfigi in beregatape care o ciutaseri cu tnsetare,risuni o detundturaSi gontul patrunsein spinarea gorilei, intre omoplafi. Zvdrlindu-l pe Clayton la pimAnt, bestia se intoarsespre noul vrijmag. Dinainte-i se afla fata inspaimdntatd,ciznindu-se tn zadar si mai descarce arma in trupul animalului; dar Alice nu cunogtea mecanismul armelor de foc, 9i un cartu$ gol. Aproape in aceeagiclipa, tragaciul cazuseinutil, declan$0nd la zddirnicia Clayton se opinti, ridicdndu-sein picioare si fara sa se gdndeascd unui asemenea act, se repezi si indepartezegorlla de la trupul sotiei salecare se ficuse ghem. Izbuti totugi, fard mare efort, cdci namila se rostogoli neinsufle$m fui iarba: gorila murise, glonful igi tndeplinisemisiunea. Clayton igi cercetain graba so{ia si constati ci nu avea nici o urmA de ranl, drept care deduseci bestiamurise chiar tn clipa cAndsarisela Alice. Cu gingiqie, iSi ridica sotia,tncd leginati, qi o transportiin mica lor cabani, dar trecuri doui ore pina cdnd Alice sa-si vina in simtiri. Primele cuvinte pe care la rosti il umplura de ingrijorare pe Clayton. Caci, la citva timp dupa ce-gi recapatase cuno$tinta,Alice privi uimiti de jur imprejurul interiorului cabanei,apoi, cu un suspin de mulfumire, grai: - Vai, John, ce bine-i sa te afli acasi la tine! Aveam impresiaci nu mai suntem la Londra, ci intr-un loc infiorator unde ne atacaunigte mongtri giganli. - Haide, Alice, haide- o domoli el, deztnierddndu-i fruntea- incearci sa gi mai dormi nu te neliniSti din pricina visurilor rele! in noaptea aceease niscu fiul lor, in cabana scundi din vecinitatea padurii virgine, in timp ce un leopard scurrna in fata uqii, iar de dincolo de migurtr se auzeautonalitafle grave ale rigetului de leu. Lady Greystokenu $i-a mai revenit din socul pricinuit de atacul gorilei 9i, cu toate cf, a mai trait un an de la nagterea fiului ei, nu a mai iesit niciodatdafarA din cabani gi nu gi-a mai dat vreodatf,limpede seamaci nu s-ar afla in Anglia. Uneori ii puneaintrebari lui Clayton in legaturAcu zgomoteleciudatecare sfdsiau liniStea nopfilor, in legltura cu absentaservitorilor gi a prietenilor, cu bizara grosolanie a mobilelor din inclpere, dar, cu toate ca el nu facea nici o incercaresi o amageascf,, niciodata Lady Alice nu a mai putut sesizatdlcul tuturor acestora. 356

Alminteri, gindea aproapenormal, iar bucuria $i fericirea pe care le constanta cu careo inconjuincerca datoriti micufuluiei fiu, precumsi duioSia nasoful ei, ftrcurtrca acestan sf, fie foartefericit, cel mai fericit din tdnlra ei tiata. Clayton$tiafoartebine c[ dacf,Alice Si-arfi plstratjudecata negtirbitf, ar gi i suferitcumplit din cauzanelinistilor a ingrijorarii; agadar, degise simtea nespus ei, ln unelemomente de lndureratde starea erade-adreptulbucuroscf, sotialui nu puteasf,intreleagf, realitatea. De multa weme renuntase la speranfa de a se sa]vade acolo,decit prin gtie cine ce intAmplare. lucrase la infrumusetarea interioruCu un zel neostoit, lui cabanei. Diferite bufetesi Dugumeaua era acoperiticu piei de leu si de pantertr. rafffii dec14i cf,ptugeau perefii. Vazeciudate,modelate cu propriile-i mAinidin glsea purtau lunrl ce se buchetede frumoaseflori fropicale. in regiune, Perdelele impodobeau feresffele impletite din fire de iarbl si de bambus, si realizarea ceamai greadintretoate- reugise, cu strrf,clcioasele lui unelte,sf,taie perefilor gi a tavanuluisi a-si injghebao scinduri pentru a nivela suprafafa podea netedi. Faptul cf, izbutise sf,-$ieducemAinile la indeletniciri si trude at6t de gi pentruel o sursi decontinui Simdndrf mirare.Dar iSi neobignuite, constituia iubeamunca,deoarece o ficea de dragulsotieisalesi a firavei viefi carevenise gi groztrvia sale insenineze insutitrf,spunderile nlele, desile sporise situatiei. in anul care urmtr, Clayton fu atacatin mai multe rAnduri de maimufele gigantice, prin preajma in permanenp cabanei; carepireau acumsi bhntuie dar gi cum niciodati nu semai hazardase pugti pistoale, sa iasl fara ambele nu se jivine. mai temeade uria$ele intixise aptrrarea un lacit din lemn, ferestrelor 9i potrivisela ugacabanei unicin felul lui, a$a incit, cind plecala vinatoaresaula culesde fructe,indeletpe pentrua asigura niciri c:re eranevoit si le practice in mod constant nevoile dehranl, nu semai temea dintrebestiileacelea deposibilitateacavreuna sl dea buznafu clminul lui. La inceput impugcacea mai marc parte a vdnatului chiar prin fereastra cabanei,dar dupl un timp animalelese inv4[arf, si se fereascf,de curioasa vizuinf,de undeizbucneau infrico$[toarele detun[turide pugctr. in r[gazurile de odihni, Claytonii citeaadeseori cu glastare sofiei lui din teancurile cu ei, in vederea noului clmin la care de cirti pe cile le aduseseri nadijduiserl.Printre acestea se aflau multe cidi pentrucopii - ctr4i cu poze, povegti- cf,ci se agteptasertr abecedare, ca odrasla lor sf,ajungl v6rstacititului mai inainte ca ei strfi punrt speras4 seintoarci in Anglia.

Alteori, Clayton igi f[cea tnsemnari in jumalul lui pe care se deprinsese si-l scrie in limba francezhgi unde inregistra amanunteleciudatei lor vieti. iSi fineajumalul ferecatintr-o caseti de metal. CAnd se implini un an de la nagtereafiului ei, Lady Alice se stinse din viafi, tacut, in somn. Atdt de domol i-a fost sf6rqitul,incdt lui Clayton ii trebuira ore tntregi pAnasa-gidea seamaca sotia sa era intr-adevarmoafia. Grozivia situatiei iSi facu foarte incet loc in congtiinta lui oi e indoielnic gi-a daca dat vreodatd seamape deplin de imensitateadurerii sale gi de cumplita rdspundere care-i apisa umerii acum, cAnd avea in grija faptura aceea plapanda,pe fiul care trebuia inca alirptat. Ultima insemnare din jumalul siu a fost ficuta in dimineata ce a urrnat sivArgfuiidin viata a Lady-ei Alice gi cuprindeo seriede aminunteexpuse inr-un limbaj prozaic, care le spore$tenota patetici; pentru ca respiri din ele o apatie istoviti, niscuttr dintr-un lung gir de suferinte gi deznldejdi, o apatie pe care chiar aceastA crunti lovitura abia de-o putea face si vibreze in adincurile unei dureri mai intense: F'iul meu tipA dupa milncare. O, Alice, Alice, ce sd ma facT cuvinte, sortite sa fie cele din aceste $i in timp ce John Clayton a$ternea peste urma scrise de mAnalui, capul ii cdzuostenit brafele intinse pe masa ciopliti pentru cea care zdceaacum impietritA $i rece in patul de alaturi. Vreme indelungatanici un sunetnu gtirbi tacereamormdntalaa amiezii de jungll, in afari de sc0ntecele jalnice ale micutului pui de om.

In inima padurii, pe-un platou aflat cam la o mili in spateleoceanului, bitr6nul Kerchak, gorila, spumegade furie in mijlocul neamului sau. Membrii mai tineri si mai sprinteni ai tribului se citdraserape ramurile de sus ale arborelui uriag, ca sa se fereasci de mAnia batrAnului; preferau sd-gi rigte viafa pe crengile care abia le suporta greutatea,decAtsa-l infrunte pe batrAnulKerchak intr-unul din accesele lui de nestipAnitafurie. Ceilalli masculi serisipiri in toate direcliile, dar nu mai inainte ca bruta atA1.ata sa-i fi simtit vertebreleunuia dinpleznind tre ei tntre f?lcile-i uriage,inspumatede turbare. O 6narA femeie, ghinionism, aluneci de pe o ramuri inalta, pe care nu-gi putuse tine echilibrul gi se prabugi cu zgomot chiar la picioarele lui Kerchak. ScotAndun urlet sdlbatic,gorila se repezi asupra-i,sfdsiindu-i cu coigii putemici o bucati de came de pe o coastl Si izbind-o violent in cap gi peste umeri cu o creangi de copac frAnti, pAna-i facu feastachiselita. Apoi o pdndi pe Kala care,intorcAndu-se chiar atunci cu puiul siu dinfr-o expedilie in cautarea hranei, habar n-avusese de turbarea invergunatului
I
I i-

358

tE_ )*'

".:rrhak, p6na cAnd fipetele de alarmi ale fArtatilor ei n-o facura s-o ia la :c:..itoasa ca sa-giscapepielea.Dar Kerchak o ajunsedin urmi, atAtde aproape, ::it ar fi insficat-o de incheietura m6inii daca ea n-ar fi executat un disperat ,:-: eerian, sarind de pe un copac pe alrul, performanfi periculoasf,,pe care -..:r,ele o practica foarte rar, doar cdnd nu exista alta solutie in fata primejdiei. l',:;utii saltul cu succes, dar cAndse prinsede crengilecopaculuimai deplrtat, brafelor puiului ei, care i se agafasecu ;:,ucitura bruscf, slibise sffAnsoarea gi gAt, vizu fipturd rostogolindu-se,risucindu-se si chircinde Kala mica -:-le :--is In zecemetri dedesubt.Cu un infioritor strigat de durere, Kala se arunca ::-a dreptul ldngael, fara sa-i mai pesede primejdia ce-o pAndea din partealui r:rchak; dar cAnd ridicd micuta faptura zdrobiti, virzu cit viafa ii parasise :-Dul. GemAndinfundat, Kala continu[ sa-gi strdngapuiul la piept, iar Kerchak :u incerci si o brutalizeze.Moartea puiului ficuse ca furia-i diavoleasci sa se tot a$ade brusc cum se dezlantuise. -.tAmpere, Kerchak era o uriagi cipetenie de gorile, cintarind poate o suti gaptezeci .: cinci de kilograme. Avea o frunte foarte ingusti $i tesita, ochii injectafi, mici .: a$ezati foarte aproapede radAcinanasului grosolan,turtit; urechile-i erau mari :: subfiri, dar, oricum, mai mici decdt ale celor din neamul sdu. Firea lui vijelioasa gi marea-i fo4a, ii asiguraseri domnia asupramicului de ani in urma. Acum, cAnd ib, in mijlocul caruia se niscuse cu vreo doudLzeci :: afla in plina vigoare, in toam pidurea deasi nu exista maimutracare s[ fi :utezat si-i contestedreptul la domnie, iar celelaltefiare mai mari se fereau sf,-l :.,lrtuiasci. Batrdnul Tantor, elefantul, era singurul dintre toate vietatile silbatice care :u se temeade el * gi numai de elefant se temeaKerchak. CAndTantor pufnea :e ffompa lui, gorila gi neamul ei se citArau iute in copaci,la nivelul al doilea. Tribul de anfropoide peste care domina Kerchak cu mAna de fier si colti :meninlitori dezgolili numara gasepdni la opt familii, fiecare dintre acestea :iind alcatuita dintr-un mascul adult, cu femelele gi puii lui, ?nsumdndcu totii ,aolaltavreo gaizeci-gaptezeci de maimute. Kala era femela cea mai tAnara a unui mascul numit Tublat. ceea ce Lrseamnd,,nas-spart",iar puiul pe care-l vazuse strivit era primul ei copil; de altfel, ea nu avea mai mult de nou4 sau zece ail. De$i era agade 6nara, Kala era vAnjoasagi putemictr - un exemplar splendid, cu madulare zvelte, o frunte rotundd $i inalta, care se vedea cf, era inzestrati cu mai multa inteligeng decdt semenii ei. De asemenea,avea o mare capacitate de iubire si de suferinfa matema. Totu$i, era numai o maimufi, o uriagi, feroce, invergunati fiar[, dintr-o specieindeaproapeinrudita cu gorilele, doar ceva mai inteligenti decAtacestea;

ii
,i1

t' l

[.

-:6-

inteligenta, imbinatl cu forta gorilelor, facea din speciaei, cel mai fioros dinne inspaimdntitorii strtrbuni ai omului. Cdnd membrii tribului isi didura seamaci mnnia lui Kerchak se potolise, igi parlsira incet ascunziSuriledin arbori gi pomira si-gi vadi mai departe de feluritele indeletriciri de la care fuseserdintrerupti. Tinerii sezbenguiaugi sejucau printre copacigi tufiguri. CAtivadintre adulti se intinsesertrcu fafa-n jos pe culcugul moa]e alcatuit de frunzele moarte sau pufrezitece acopereau pamAntul,in timp ce altii rtrstumaucrengi cinute 9i bulgari de pimAnt, scormonAnd dupa gAndaceiigi reptilele care formau o parte a hranei prin copacii din jur dupi fructe, alune,pisdri mici, oui. lor. Altii scotoceau Petrecuseri in felul ista o ora gi mai bine, cAnd Kerchak ii aduni gi, poruncindu-le sa-l urrneze,se indrepti spre ocean. in cea mai mare parte, acolo unde era spafiu batatorit, margaluira pe p4mint, urmAndclrarea uriagilor elefanti, care,tot ducdndu-segi intorcdndu-se, sunt singurii care taie drum in jungla prin incilceala de mAricinig, liane, plante gi copaci. Cdnd mergeau,gorilele inaintau cu o migcarerotiti, stAnagtr[f,toare gace,proptindu-secu pumnii nodurogiin parndntSis6lt6ndu-Si inainte corpurile dizgrafioase.Cind drumul insi duceaprintre arborii mai marunti, se mi$cau cu repeziciune,legandndu-se de pe o creangi:pe alta, cu agilitateaverilor mai mici, maimutele. $i tot drumul, Kala isi purta puiul mort stranstpit la piept. Curind, dupl-amiaza, ajunseri,pe coastaunei miiguri care da spre plaja gi la poalele clreia se afla cabanace constituia tinta lui Kerchak. Vazuse pe mulli din neamul lui pribugindu-se mo4i in fala zgomotului putemic scosde baful negru,mdnuit de ciudatamaimutaalbacaretriia in bdrlogul acelaminunat, $i Kerchak,in mintea-i primitivd, luasehoti.r6rea sapuni stapAnire pe unealtaditatoare de moarte$i si cerceteze interiorul misteriosuluicuib. Mai voia foarte, foarte mult sa-giinfiga dintii in beregataciudatului animal pe care invafase si-l urasci, temdndu-setotodati de el, din care pricinl venea adeseoricu tribul sau in recunoa$tere, pdndind un prilej cAnd maimuta albi ar fi fost mai putrinvigilenti.. in ultima vreme renunfaserala idea unui atac ai nici mdrcarnu se mai aritasertr;pentru ctr, ori de cdte ori procedaseri astfel in trecut, baXulnegru igi detunasecumplitul mesaj de moarte c6tre unul din membrii tribului. Azi, ins4, omul nu se vedea pe afari gi, din locul unde iscodeau, maimufele puteau observaci ugacabaneiera deschisi. incet, cu prudenfaSi fara zgomot, se strecurari prin jungla spre cabanA.Nu scoasera nici un mArdit, nici un urlet de furie - betigagul cel negru ii invlfase str se apropie mutegte,ca nu cumva si-l trezeasci.Venira din ce in ce mai aproape,pAnacAndKerchak insuSi se furiStrchiar la uSaSi privi inluntru. in spatelelui urmau doi masculi 9i apoi Kala, sfrdngdndla piept mica povardr neinsufleliti. 3@
'r'-

Vf,rurf, intruntrumaimufaalba,pe jumtrtatepr[bugittrpesteo masi, cu

culcat pe-o parte; pe pat ztcea o silueta acoperitl cu o pinzf, de catarg in

unui prunc. scdncetul Erp ce,dintr-unmic leagin rustic,seauzea gi se ghemuipe vine, gatade atac;in clipa Kerchakse sfecurl ho(egte violentl gi se glsi fa1[ in fati cu ceea John Clayton se inllfl cu o tresf,rire c.eimufele. Privelistea carei seinfltis[ ochilor trebuiesa-i fi inghefatsAngele in spatele carora de ugl seaflautrei gorile monstruoase, fo.r'ine,ctrcidincoace altele;cfrteeraun-a putut niciodati $tii, pentructr *e ingramtrdeau numeroase pe peretele celalalt al inciperii, alaturi de pistoale,iar ;nr5tilelui atirnau I'erchakse gi ntrpustiasuprl-i. ffupul neinsufletital Dup[ ce regelemaimuteloreliberi din str6nsoare igi indrept[ atentiaspremicutrul :elui ce fusese JohnClayton,Lord Greystoke, lui gi, cind Kerchakdidu s[ ingface iin leagin; dar Kala ajunseacoloinaintea ;opilul, il smulseea $i, inaintede a fi putut sa-itaie drumul,Kala o gi zbughi gi se adlpostiintr-un arbore tnalt. ; u$A gol puiul RapindprunculAlicei Clayton,Kala llsases[ cadf,in leagdnul chemarea puiului viu in ei s[lbatici stdmise inima uni:r mort; clci pldnsetul lersaluluiinstinctmatern, pe carepuiul mort nu-l mai puteaast6mpira. Acolo sus,pidta printrecrengileunui arboreuriag,legina la piept prun:ul caretipa 9i,la scurtf, vreme,instinctulcarevibra la fel deputemicin aceastl gi frumoasei :emela precumvibrasegi in pieptulgingaqei Lady Alice sd,lbatictr, gi - instinctuliubirii de mama- ptrtrunse in abiainfiripat4intrelegere a puiului ultima bariertr deom, Si-lflcu si sepotoleasctr. Apoi foamea dintreei, $terse si la sAnul Kalei, maimufauriastr. si fiul unui lord englez si al unei lady seospf,ta celeaflattr cu precaufie in ciudata intre timp, mongtriidin caban[cercetau tizuini. c[ Claytonisi daduse sufletui,Kerchakigi indreptl Dupi ce se asigurtr pdnzi cu o de catarg. Ridicl u$orun :tentiaspreobiectulintins pe pat, acoperit colt al giulgiului, dar cdnddf,ducu ochii detrupul femeii,smulse cu brutalitate gi-li inclesti mAinileuriage, piroase,in jurul gAtutdnzain careeratnftrgurata in camearece,apoi, viat6. infipse addnc degetele iui alb, lipsit de O clipl, igi Pomindstrexamineze JAndu-gi ctrfemeiaeramoarti, o lf,si in parasire. seama confinutul Lady-eiAlice 9i al lui Sir John. inc[perii nu semai atinse decadavrul pe perete;la bapt ce atAma ?i fu atrasi de pugca in primul rind, atentia asm moarte, rdvnea de luni de zile, dar acum,c0ndse curios,caretunaaducnnd afla la o palmade el, nu se-ncumeta sf,-linhate.Se apropieprudentde obiect, gatas-o ia la fugi dactrar fi inceputsi vorbeasclpe glasullui tunitor $i adinc, ultimelecuvinteunor semeni a$a vorbindcdndadresase ai lui cum il mai auzise pripeala, asupra miraculoasei Kerchak, care,din nestiintl saudin senlpustiserf, maimute albecaremdnuiabaful.

rcl

in strafundurile inlelegerii acestui animal, mijise ceva care-i spunea ca bA1lrl tunAtore primejdios in mana cuiva care $tie str-lmanevreze;totusi, trecurir momente intregi pdn[ se hotari sa-l atinga. Se plimba de colo-colo prin fafa ba$lui, cu capul mereu intors, astfel incdt nu slabi o secundi din ochi obiectul nizuintelor sale. Slujindu-sede bratele-ilungi cum se slujegteomul de cdrje gi aruncflndu-;i, la fiecare opintire, trupul masiv incoace gi incolo, marele rege al maimufelor se invdrti in sus gi-n jos, scotAndmdriieli rtrgugite,punctate din cind in c0nd de acel tiplt patrunzator,care-i cel mai cumplit zgomot al junglei. in cele din urmi se opri dinainteapugtii. inceti$or, intinse o mina uriaga pentru ca pe data si-gi retraga pdnAcdnd aproapeca atinsefeavascdnteietoare, mdna $i sa reia acel du-te-vino precipitat. S-ar fi zis ci prin toata acesti demonsfratiede nelnfricare, ca gi prin tipetele-i salbatice,colosul isi adunacurajul 9i se atdtasingur, pdni avea si atinga cutezantade a pune mdna pe armi. Se opri din nou, gi de aceasti data izbuti si-gi lipeasctrmdna $oviitoare pe o{elul rece, penclipa si qi-o retragaiar Si sl-Si reia foiala plina de neast6mpar. tru ca-n aceea$i Ceremonia fu repetati de nenumdrateori, dar de fiecare dati cu o incredere sporita,pAni cAnd,in cele din rrmi, pu$cafu smulsf,din cui si iat-o tn m6na animalului. ConstatAnd ci nu-i face nici un riu, Kerchak incepu s-o cerceteze minu{ios. O pipai de la un capat la altul, privi in addncurilenegre ale tevii, i$i ptimbA degetelepe pA4ile-i laterale,pe pat, pe lncircitor gi, tn sfArsit,pe tragaci' Tot timpul cdt au durat acesteoperafii, maimutele care intraserdin cabani sttrteauciorchine l6ngA ugi, urmdrind miscarile gefului, in vreme ce dihiniile rirmaseafari se ingrimadeau Si-SilungeaugAtul ca si vada 5i ele ce se petfece inauntru. Deodattr, degetele lui Kerchak se inclegtasefape ffigaci. Urma o detunatura asurzitoare, iar maimufele de la u$i si de dincolo de u$i se invilmisiri $i se prlvilirl una pestealta, in grabasilbatici de a fugi. Kerchak era la fel de inspaimlntat, atat de inspiimAntat, inc0t nu-i dadu prin cap si azvArlepricina acelui zgomot ingrozitor, ci se nlpusti la u$i, tinand strdnspu5cain mini. CAndtrecu prin deschizhfnd, feavapugtii se aga(dde marginea u$ii ce se inchidea diniuntru in afari gi o trasecu at0taforti, incAt u$a se trdnti zdravan in urma maimulelor care o luaserala picior. La mica deptrrtarede cabanf,,cflnd Kerchak se opri o clipa 5i descoperica pu$cain m6ni, o zvArli cit colo, cum ar fi zvArlit un fier roqu, 9i mai strdngea - detunitura insemnaseo incercareprea niciodattrnu mai incerci s-o regiseascf, puternicdpentru nervii lui de animal; dar se convinseseca teribilul bat era absolut nevittrmator, atdtatimp cAt il lasai in pace.

pe datacu pruncul ei adoptat,dar Kerchak ii striga [...] Kala nu coborAse : -,'inagi, cum in glasui lui nu risuna nici urmi de furie, se lasa sprinteni tn .. din ram in ram, gi se alaturi celorlalti in mar$ul caffe casa]" Maimufele careincercaserasa se uite la curiosul pui al Kalei fura respinse :: ea cu coltii golifi ameninlatorgi cu mirdieli joase,insotite de avertismente. Cdnd o incredinfari ci nu voiau sa-i faci copilului nici un riu, le ingidui :: se apropie,dar nu-i lisl cu nici un chip si-i atingi comoara.Pareasi-gi dea ::3rna cf, pruncul era plipind, gi delicat $i se temeaca mdinile grosolaneale -:amurilor ei si nu-i vatememicuful. Mai avu o initiativa, din care pricini drumul fuse foarte anevoios pentru \ala. Amintindu-si de moarteapuiului ei, igi sustinutot timpul noul copil cu r:3!ul, pdna la disperare.Ceilahi micufi erau purtati de mamele lor in cArca; izr piciorugelese sprijineau :ialele lor firave se agafaude grumazurileparoase, :: subsorilemamei. Dar cu Kala, lucrurile se petreceaualtminteri; ea finea trupgorul gingag al :-LiculuiLord Greystoke sffnns la piept, in timp ce mdnutele delicate, se agifau :e smocurile lungi de pfu negru care acopereauaceasti porfiune din trupul Kalei. Vizuse un pui caz0ndu-idin cdrc[ si gasindu-gio moarte cumplita; cu lucru.[...] .cest al doiiea pui n-aveas[ mai rigte asemenea

363
/

l.

Gol+fried

- 1747-1794;poet;i prozator preromantic german -

Augrast

Bthrger

Acum, domnii mei, fiindctrtot mai avemtimp sii mai bem o sticli vtr voi povestiSi o altl int6mplare, foarteciudati, petrecuticu cAteva luni inaintede ultima meaintoarcere in Europa. Sultanul,ciruia ii fusesemprezentatde ctrfre ambasadorii Imperiului gi Roman ai Imperiului Rus, cdt si de ambasadorul Franfei, m-a folosit, trimitindu-mf,la Cairointr-o misiunede mareimportanf[Side aSa naturf,incf,t va trebui strrf,m6ntr in vecii vecilor o tainf,. cu marepomptr ASadar, ampomit peuscat, mi s-aivit Sialai.Pedruminstr, prilejul s6-miinmultescnumirul slujitorilor cu vreo cfltriva dintre cei mai folositori. De-abia m[ indepdrtam cu cdteva mile deConstantinopol, ctnd vlzui un om marunt9i pirpiriu, alergdnd in goanaceamai marepestecAmpii.Omul avea, legate picior,greuttrfi de fiecare deplumbcamdecdtecincizeci de liwe fiecare. priveligtea intrebai: Uimit de aceasta, il - Prietene, incotro alergiatAtderepede? $i de ce te impovlrezi la fugi cu greuHti? asemenea - Acum o jumtrtate de ori, imi rispunseel, am plecatde la Viena,unde am fost in slujbaunui mareboier,pe carel-am pdrasit chiar astdzi. Am de gdnd pentru a-mi ctrutaun sttrpAn. si mf, duc pdnl la Constantinopol, Mi-am pus greutifi la picioare,ca si-mi mai domolesc pufin vitezade care acumnu am nevoie,cfuci moderata durantl,cum ziceaodinioarl profesorul meu. pllcu Mtrrturisesc ci-mi Asahel.Aga,il intrebaidactr acest n-ar fi dispus strintre in serviciulmeu,iar el imi rtrspunse cf,n-arenimic impotrivl. Apoi am plecatmai departe, sffebatand sumedenie de tlri gi orage. de drumul nostru,pe o pajigtefrumoasl, diduram $i iata ctr nu departe pesteun alt om, care stitea neclintit, parind ci doarme.De dormit instr nu
1 moderata durant(latina)= ceea ce e fAcutcu mlsurtr, dureazL. 3il
!G

.:.-

!,:lnea, ci iSi tinea plecati urecheala pimdnt, ascultAndcu atdta luare-aminte u parci ar fi dorit si-i auda pe locuitorii iadului celui din afund. - Ce asculti acolo, prietene? - Ascult a$a,ca si-mi treaci vremea, cum cre$teiarba. - $i, po(i s-o auzi? - O, pai e o nimica toata! - Dacd-i aga,te iau in serviciul meu, prietene. Te pomenegtici weodattr i rtrl aveaceva de ascultat. Iar omul meu se ridici si m[ urmi. $i iarigi, nu departe de locul acela, pe o movila, se afla un v6nator, cu in v[zduhul albastru. :usca la ochi, care trdLgea - Noroc, noroc, prietene vinltor! Dar in ce tragi? Nu vad nimic decdt '. izduh de$ertSi albastru. - O, nu fac decAt sf,-mi incerc pusca asta noud ficutdLla Kuchenreuter. era mai adineauri o vrabie pe Tocmaicolo, pe vArful catedraleidin Strassbourg, ;are tocmai am impugcat-o. Cine-mi cunoa$tepatima pentru isprivile tintasilor Si ale vdnatorilor va rricepe lesne de ce nu i-am mai dat drumul minunatului ochitor. $i se in(elege de la sine ci n-am crutat nimic pentu a-l lua in serviciul meu. Sffibatend mai departe multe tari si ora$e,am ajuns in cele din urmi gi ^irngl munlii Libanului. Aici, la margineaunei uriageplduri de cedri, am intAlnit un om bondoc gi grosolan care trigea de un odgon aruncatde dupl intreaga oadure. - Ce tragi, prietene?il intrebai eu. - Trebuie si iau lemne de constructie. $i cum mi-am uitat secureaacastr caut si mf, descurccum pot. $i spundndasta,trase si dobori in fata mea,ca si cum ar fi fost un brat de papuriS,intreaga pidure care se intindea cam pe o mili pitrati. Ce-am ficut e lesne de banuit. Nu l-as scapape omul asta din mdini, chiar daci ar fi fost si dau toata leafa mea de ambasador. $i cum mergeam noi tot inainte, cAnd am ajuns in sfArsit gi pe pamAntul egiptean,s-a stamit o vijelie atAtde mare incdt m-am temut sa nu fiu smuls cu Easuri, cu cai, cu alai cu tot, $i aruncatin vazduh. La stAngadrumului nostru se vedeauingiruite gaptemori de vdnt ale ciror aripi se invArteau at6t de iute in jurul fuselor lor, incAt nici vArtelnita celor mai iuti torcitoare nu le-ar fi intrecut. Nu departe de acolo, pe dreaptadrumului, sta un om dolofan, caln ca Sir John Falstaff, gi ?qiastupanara dreaptacu degetul arf,tltor. Cdnd a vhzutinsi ce greutfii int6mpinam noi si cdt de amamic toplim din pricina vijeliei, a ficut o jumtrtate de intorstrturi spre stdnga,a luat pozitia de drepti gi, inclindndu-se ca un mugchetarin fata colonelului stru, m-a salutat'scotdndu-sipalaria. in clipa

aceeanu mai simtit nici o adiere de vAnt, iar cele gaptemori incremeniri deodati. Mirat de aceastiintAmplare,ce mi se pirea cu totul nefireasca,strigai catre blestemitia aceeade om: - Ia ascula, ce insemneazl asta? Ai pe dracu' in tine, sauegtichiar dracu' tnsusi? - sa-mi fie cu ierticiune, excelenfa voastri, imi raspunse omul, am facut 5i eu un pic de v0nt pentru stapanul meu, morarui. Dar pentru ca si nu spulber cu toful cele gaptemori, am fost nevoit sa-mi asfupo nara. ,,Grozav mai e! g0ndi eu in sinea mea. Afurisitul astaimi va putea fi de folos cdndva,cdndma voi intoarceacasi si mi se vatiiarisuflarea tot povestind minunile care mi s-au intdmplat in cilatoriile de pe uscat gi de pe apdi,.CurAnd duptr aceeaam facut tArgul gi vajnicul fiuritor de vdnt gi-a parasit norile gi a pornit cu noi la drum. Ajonserim, tn sfargit, la cairo. $i, dupa ce mi-am dus sarcinile la indeplinire, am chibzuit sa ma descotorosesc de tot alaiul meu nefolositor. sa nu opresc decAtpe noile mele ajutoare care imi puteau fi de folos, gi sa intreprind cllitoria mea de reintoarcere, ca simplu particular. $i pentru ca vrem.eaera incAntatoare,iar vestitul fluviu Nil se infitisa mai minunat decdt se putea descrie, m-am lasat ispitit sa inchiriez o luntre gi sa cilatoresc pe apa p6ni la Alexandria. Lucrurile au mers struna pAna in ziua a treia a cilatoriei. Fara tndoiala, domnii mei, ci vei fi auzit de mai multe ori despreinundatiile anuale ale Nilului. Agadar,dupa cum va spusei, tn ziua a treia Nilul incepu si creasczi, sf, se umfle nestivilit, iar in ziua urmf,toare, gi pe dreapta,gi pe stAnga fluviului, pe o intindere de mai multe mile, fu inundati toati [ara. in ziua a cincea, dupa apusul soarelui, luntrea se impiedici pe neagteptate de ceva. Am crezutla inceput cf, am dat peste niscai lujeri sau tufarisuri. Dar indata ce s-a cripat de ztuh, anr vltzut ci suntem tnconjurafi din toate pa4ile de migdali cu roadi pdrguite, nespusde gustoase. Cdnd am aruncatsonda,ne-am dat seamaca plutim la o iniltime de cel pufin gaizeci de picioare deasuprapimAntului gi ci nu ne mai putem umi nici tnainte gi nici inapoi. Iar cam pe la ceasurileopt saunoui, dupl cdt am putut socoti, masurdndinaltimea soarelui, s-a stamit deodataun v6nt care ne-a culcat luntrea cu totul pe o parte.LuAnd apa,luntrea s-a cufundat gi, dupi cum vefi afla indata, nici n-am mai dat cu ochii de ea. Din fericire am scipat toti cdti erarn, adica opt barbati si doi baiepndri, agalandu-nede crengile copacilor, care insi ne puteau fine numai pe noi, nu gi incarcitura luntrii noastre. Aga am dus-o vreo trei siptimani, hranindu-ne doar cu migdale. De bauturf,, se inlelege de la sine ci nu duceam lipsa. in a douf,zeci gi doua zi a nenorocirii noasfte, apa se reffase tot atAt de repede pe cdt crescuse,iar in a douizeci gi gaseazi puturim sa punem din nou piciorul pe pamint. cel dintdi

36

-:iu pe care l-am zadt atunci a fost luntreanoastrf,.Ea se gisea cam la doua Dupd ce am uscat la -.: de stAnjenidepirtare de locul unde se scufundase. .: pe cele de care aveam toate lucrurile ffebuincioase,le-am luat din luntre -e -eiiata nevoie si am pomit si gasim calea pe care o pierduserdm.Dupa ,.:,:;telile deosebitde exactepe care le-am ficut, mi-am dat seamaca din pri.,--.: revirsarii ne abatusemcu o sutd cincizeci de mile dincolo de zidurile .-:"iinilor gi ale altor imprejurimi care se intind de-a lungul fluviului. Dupa un :--:n de gaptezile am ajuns din nou la Nil, care curgeaiarisi in albia sa, gi-am Acestane-a dat cu toatddragostea unui bei aventura noastra. tot ce ne-a :.:','estit ::buit $i ne-atrimis, cu una din propriile lui barci,mai departe. Apoi, dupa alte :a:ie zile, am intrat in Alexandria de unde ne-am imbarcat pentru La sosfue, sultanulne-a primit cu deosebiti bunlvoin1a. --::'rstantinopol.

3el

J-*erpis &,noll
lui Charles Dodgston,1832-1898; - pseudonimul scriitorenglez-

Copil cu frunteapuri, fir' de nor, $i cu minuni in ochi de vise plini! Degi-ifugarl vremea - eu cobor, Pe cdndtu sui mereu,cu paqiilini Sur0sul tiu cu dragva-nt6mpina Darul iubirii in povestea mea. Chipultiu viatanu-mi va insori, N-oi auzirAsultau argintiuC-un gind la mine n-oi mai ztrbovi, Copila,in viatata de mai tdrziu. Destulcl asttrzi nu vei pregeta Si pleci urechea la povestea mea. Poveste inceputtr subtalt cer - Candsoarele luceadogoritor$i izvordndcurat,nevinovat, in ritmul vnslelor, adormitor Ecoul lor rtrsuntr inci viu, hainii ani spun: Oricdt tirziu!" ,,Prea AsculH, dar,pdn' ce sinistrulglas, vesteadusf,, Cutremurat de-amara Si cheme mai aproape cu un pas De-unrecepat o fati trist supusi! ... Copil,mai mare,este fiecare Mahnit cdndva sf,meargtr la culcare. Afara-i ger,$i ningeorbitor, crivlfu-n urgie. $i crunt vuiegte 'Naunfu ardefocu-n dulci vdlvori Ce cald e-n cuibul tlu, copillrie!
368

is

Cu farmec basmul meu te-a-nvalui, Vrajmagul vifor n-oi mai auzi. Iar de-o ugoari boare de suspin Sfios ar tremura cumva-n poveste, Dup[ apusul cer de-azur senin, Dupl lumina care,,nu mai sste" N-a-nceto$acu-o umbri de tristete Basmul cel drag gi fdr' de bafdnefe.

Un lucru era sigur - ca pisicuta albl n-avusesenici un amestec- era ::mai 9i numai vina pisicufei negre. Pentru ci pisicu{ei aibe, de un sfert de o16 1 :ot sptrla fala pisica cea mare (si cdnd te gAndegti,fusese tot timpul foarte :-ininte); agac6, vezi, nu puteai da vina pe ea nici un pic. Uite cum igi spalaDina pisoii pe faftr: mai intAi il linea jos pe bietul pisoi, i:asAndu-l cu o labi pe-o ureche, gi apoi, cu cealalti laba, ii freca bine toati ::-a, in rtrsptrr, incepdnd de la nas. $i chiar acum,dupa cum spuneam,semuncea :e zor cu pisicufa alba, care sta culcati ff,ri a mi$ca gi incercasi toarca,d0ndu-Si rarna, desigur,cf, tot ce se i se face e spre binele ei. Dar cu pisicula neagrtrterminaseDina de mai dinainte, in dupi-Nniaza ghemuitl intr-un colt al fotoliului cel mare, i*ira,a$aci, in timp ce Alisa $ezuse ;ind vorbindu-$i,clnd motlind, pisicufazburdase dupapofta inimii, zbenguin:u-se cu ghemul de ldni pe careincepusea-l insira Alisa; gi-at0tail dadusede-a :ura de colo-colo, pdni se de$irase iar de tot; si - poftim - iacita-l acuma :rrprtrgtiatpeste covoragul din fata sobei, cu tot firul numai noduri qi laguri,iar :isoiul la mijloc, tot alergnndroati ca si-gi prinda coada. - O, rtrutate mici ce egti - riutate! striga Alisa, prinzAnd pisicufa, idicdnd-o p0na la ea si d0ndu-i repedeo gurila, ca s-o faca si inleleagi ca-i :esuferittr. Zin a$a,Dina ar fi trebuit si te invefe si te porfi mai cuviincios! Asa :r fi trebuit, Dina, stii foarte bine! adlugi cu o privire de mustrarecitre pisicarnamf,9i cu un glas c0t putu de supirat, apoi se cltara inapoi in fotoliu, luAnd e-u ea pisicuta Si ghemul degirat,gi se apuci si-l inSire din nou. Dar nu prea aveaspor,fiindci vorbeaintr-una, ba cu Miluca, ba de una singura. Mifuca gedeafoarte grava pe genunchiul Alisei, ficdndu-se cf, urmiregte fllm se inSirA ghemul gi, la rastimpuri, intinzind cdte o libuta 9i atingflndu-l u5urel,de parca ar fi vrut strarateci i-ar p[rea bine si tie si ea de folos. - Tu gtii ce e mdine, Mifuco? Ai fi ghicit, dac-ai fi stat gi tu cu mine la fereastrl, dar tocmai atunci te curf,fa Dina, aga cf, nu puteai. M-am uitat cum adunau baietii nuielu$e Si bete pentru focurile de sarb[toare pe care or si le 369

aprindamAinepe strizi - le trebuie o mullime de bete, Miluco. Dar se facuse Nu-i nimica, Mifule, las' a5afrig, 9i ningea atit de tare,c-au trebuit sainceteze. vedem cum ard focurile. c-o si mergemnoi mAinesl Aici, Alisa ii incolaci pisicufei doui-trei coliere de ldni dupi gAt, ca sa cu prilejul careiaghemul vada cum ii sade- ceeace dusela o noui zbenguiala, iar. se rostogoli pe podea gi zeci de metri se de$irard - $tii, Mifuco, am fost agade suparatA cAnd am vAzut toate rautafilepe carele-ai ficut - continui Alisa de indatace se ghemuiserA iar tihnit in fotoliu - ci era cAt p-aci sa deschid fereastrasi sa te pun afara in zapadd! Ce-ai de spusca sd te $i-agati s-ar fi cuvenit, dragufi mica gi poznaga!... aperi?...Hai Si nu mi intrerupe!continui, ridicAndun deget.O sa-d ingir imediat toate necuviinlele tale: Numdru' unu - ai scAncitde doui ori tn timp ce te spalaDina pe fala, azi dimineati. Hai, nu zice ca nu, Mifuco! Te-am atzit cu urechile mele! Ce spui? (ca qi cum pisoiul i-ar fi vorbit) 1i-a dat cu laba in ochi?...Piri de, era vina ta... de ce n-ai tinut ochii inchiSi?Daca-i Las' acu,nu te mai scuza, mai bine asculti!... tineaibine inchisi, nu seintAmpla. Numd.,ru' doi - ai tras-ode coadl pe Fulg-de-Nea si-ai impins-o de-o parte,tocmai cAndii pusesem dinaintefarfuriufacu lapte! Ce? ti-era sete?... ASa?... Si de qi numim' trei -. cAt nu m-am uitat eu, ai unde gtii cf, nu-i era gi ei sete?... descolacittot ghemul de lAnape care abia il ingirasem!IatAtrei pozne,Miluco, 9i inca n-ai fost pedepsiti pentru nici una din ele. $tii foarte bine ca-ti adun toate pedepselepentru de rniercuri intr-o saptimOni. Daci mi-ar aduna gi mie toate pedepsele? continui mai mult pentru sine decit pentru pisicutra.Ce-as pa1i la pAnala urma.Sau...ia sa sfArsitul anului!...Banuiesc c-asfi trimisi la tnchisoare vedem...Sa zicem ci pentru fiecarepedeapsa ar trebui si nu mandncin ziua aceea la prAnz; atunci, cAnd ar veni ziua aceeanenorociE, ar trebui si mi lipsesc de cincizecide prAnzuridintr-o data!".. Ah! Nici ci: mi-ar pisa! Mai bine aga,decdt si mdnAncicincizeci dintr-o dati!... Tu auzi fulgii de zhpada, Migule?...ii auzi curn se ating de geamuri?Ce plicut Sidulce susuri!... De parc-artot sAruta cineva fereasffa pe dinafari... Stau $i mi-ntreb, oarezipada iubegteramurile copacilor gi cimpiile, de le siruta aga dragastos?$i apoi le acoperi bine-bine cu o plapumioarAalba, qi poate ca le spune: ,,Dormi1i acum, dragilor, pAna vine iar vara". $i cAndse ffezescdin somn,vara, Miluco, se ?mbracltoatein verde gi, de cum sufli vAntul, seincing la joc... O, ce frumos e! strigaAlisa, aruncind ghemul de idni ca si poatabatedin palme.$i ce mi-ar placeasi fie aga!... Sunt sigur[ ca toamna,cAndse vegtejesc frunzele,padureaarati somnoroasi...Miguco,tu $tii sa joci gah?... Hai, nu mai zlmbi, drigu[[; te ?nffebfoarte serios.Fiindca adineaud, cAndjucam noi, tu stiteai si te uitai de parca ai fi priceput, gi cAnd am spus eu ,,gah!"ai inceput satorci. $i sa gtii, Mifule, ci fuseseo migcarefoartebuna 9i chiar 370

:i putut si cAgtig,de n-ar fi fost uriciosul acelade cal, care,cu tertipurile lui, - -.: printrepieselenrele.Mituco, dragi, hai si zicemci... -\ici mi-ar placea sa fiu in stare si vd spun barem pe jumitate toate c6te .,rr . ingiraAlisa cAndincepeacu aceastiexpresie favorita a ei: ,,Si zicemca..." - - in ajun avuseseo controversi lungi cu sori-sa - $i asta numai fiindca I ..: se apucase s6 spuni: ,,Hai sa zicemci suntemregi gi fegine", iar sori-sa, era foarte congtiincioasa, obiectaseci asta nu se putea fiindci ele erau n .,,rdoui; iar Alisa, p6nala.urmi, neavdnd incoffo, spusese: ,,Bine,atuncin-ai Ll" gi sa fii tu unu' din ei eu o sa fiu toti ailalti". $i odatao inspaimAntase de-a ': L :.ea pe batrdnaei dadaci, strigAndu-i tam-nesam in ureche:,,Didaci! Hai si :::r ca eu sunt o hieni flamandA, iar dumneata egtiun os!" Dar uite ca ne-am departatde cele ce-i spuneaAlisa pisiculei: - Hai si zicem ca tu egtiReginaRogie,Mituco!... Sa stii ca daci te-ai ridiHai, ':r doua labe 9i ti-ai incrucigap-alelaltedoua, ai ari$aexact ca dAnsa. , i.:rci, Miluca rneadragufa! $i Alisa lua de pe masade sahReginaRoSie9i i-o pusedinaintepisicufei,ca jel; totugi, experienfanu reugi - in primul r6nd (agaspuneaAlisa), pentru ca .:lca nu voia si-qi lncrucigeze bratele cum secade.$i, ca s-opedepseascd, o lui , -eafa$i o dusein fata oglinzii, savadi $i eace ur0t il $edea aqawsuzd - ,,gidaca - :e cuminlesti imediat - adiugi ea - si: Stii ci te pun dincolo, in Casa din Uite, Miguco,dac-aifi atenti - si n-ai mai - :.Lndi! Ce zici, [i-ar placeuna ca asta? ' :bi atAta - ti-aSspunetot ce cred despreCasadin Oglinda.Mai intni, e odaiape - --: o po{i vedeaprin sticla oglinzii - $i care a aidomacu odaia unde stim noi : ,":naica toate sunt de parteaailalta.Daci mi sui pe un scaun,pot s-o vid toatd. ,:i de bucifica dindaratulciminului. O, ce mult a$vrea sa pot vedea9i bucilica :- :ea!Aqade mult a$vreasi stiu daci au gi acolofoc iama!...N-ai cum si gtii sigur ':ita cd dacdscoatefum sobanoastri, iesefum Siin odaiade dincolo...dar poate - : i numai un $iretlic,ca sa se para ca au $i-acolofoc. Ei, Si cartile cam seamdna : . alenoasffe,doar ci literele-sanapoda; $tiu astafiindci am tinut odatao cartein :. .: oglinzii - $i atunci au pus Sicei de dincolo una.fi-ar placeasi staiin Casadin t,:linda, Mitule? Oareti-ar da lapte?Da' poateci nu e bun de baut laptelein Casa : :r Oglinda...Dar - o, Mituco dragi! - acum o si-ti vorbescdesprecoridor.Daci ;:schizi bine uga odaii noasffe,pofi sa zare$tiun picuf din coridorul Casei din rrslinda. $i-atAtcdt se poate vedea,seamFrna foarte mult cu coridorul nostru, dar -.:zi bine ca mai incolo poatesh nu mai fie delocla fel. Vai, Mituco, ce driguf ar :. lac-am puteasi trecemdincolo, in Casadin Oglinda! O! Sunt siguri ci trebuie s: fie in ea lucruri foarte,foarte frumoase!Hai, Mitule, si zicem ci sepoatesi tre;:m dincolo,intr-un fel oarecare. Hai sa zicem c6 sticla s-arfi facut toati moaleca ur val, agaci putem trecechiar prin ea"O, ia uite colo: chiar ctr seprefaceintr-un ::1 de abur! O si fie foarteusor de frecutdincolo..."
371

Vorbind astfel, se gi vizu sus,pe etajeracf,minului, cu toate ci nici nu gtia cum ajunseseacolo. $i, intr-adevdr,sticla incepeasi se mistuie, intocmai ca un abur sffilucitor, argintiu. prin sticla si sariseugurelpe podeauaCasei O clipi mai tArziu,Alisa trecuse din Oglinda. Cel dinmi lucru pe careil facu fu si se uite dacf,era foc in carnin gi-i paru foarte bine cind vi^z;.t cu vAlvtrtaie cd ardea si acolo un foc adevtrrat, luminoasi, aidoma celuia pe care-l lisase in urmi.... ,,Agac-o s4-mi fie si aici la fel de cald cum imi era gi in vecheaodaie- se gAndiAlisa - ba chiar $i mai cald, fiindci n-o sf, fie nimeni strmd certesl plec de lAngafoc. O, ce nostim are si fie cind au si ma vada prin oglinda ci sunt aicea- $i n-au si ma poati prinde!" Apoi incepu si priveasci tn juru-i 9i baga de seami ca ceeace se putea dar ctr toate celelalte vedeadin odaia veche aratafoarte obisnuit gi neinteresant, erau cum nu se poate mai deosebite.De exemplu, tablourile de pe perelii din apropiereasobei pf,reau toate vii - 9i pAne gi ceasomicul de pe cf,min (ciruia Stiti bine cl in oglinda nu i se vede decAtpartea dindArat)capahse chipul unui mo$negutqi se hlizea la ea. ,,in odaia astanu prea e a$aordine ca in cealalta"- igi zise Alisa, cAnd observf, cdteva figuri de sah chzutein zgura din soba, dar, o clipi mai tirzlt, sco16nd, de mirare, un: ,,O!... E nemaipomenit!"se lisi de-a bugileaca si le Figurile de sah se plimbau, doutr cnte doua! urmf,reasc4. - Uite-i pe RegeleRo$u cu ReginaRosie - spuseAlisa (in qoapti, ca sd nu-i sperie)- si uite-i acolo pe RegeleAlb si pe Regina Albi sezdndpe marginea lopefii de cenusi - si uite doui turnuri plimbdndu-sebraf la brat... Nu cred ctr mtr pot auzi - continutr, aplecdndsi mai mult capul - $i sunt aproapesiguri cf, n-au cum strmtr vadi. ParctraSsimti ci m-am ficut invizibila... Chiar atunci prinse a scnnci ceva, pe masa dindaratul Alisei, $i o facu sa se intoarctr,tocmai la timp pentru a vedeape unul dintre pionii albi cazAndde-a berbeleacul 9i incepAnd si izbeascl din picioare. Alisa il urmari din ochi cu mare curiozitate, ca si vadf, ce se va mai intAmpla. pe ldnga - E vocea copilului meu! strigl Regina Alba, napustindu-se Rege atdt de nivalnic, inc6t il risfurni in zgura. Albigoara, odorul meu! Pisicuta de la gura sobei. mea imperiala! Si prinse a se cataraca nebuni pe apartrtoarea - Prostutata imperiali! o-ngdnaRegele,frecAndu-si nasul,care se lovise in cf,dere. Cam avea dreptates[ fie nifelug suparatpe ReginA,fiindcl se umpluse de cenugi de sus 9i pAnajos. Alisa era foarte domici de a se face de folos, gi cum biata micuti pe masa AlbiSoara zbiera de mai sa-i vie rau, o culeseiute pe Regina $i o a$eza gatr, giligioasa copili. ei de l6nga

?
)l -t

-t
I i

b ii

? ,. I

u ir u

z n

n Y

u
372

Migr^-l

.Saavdra,

d-

&.ntantes

i:--1616; cel mai mare scriitor spaniol; prozator Si dramanrg -

Caliuziti mereude steaua lor zAmbitoare, ror

:este viroage gi coclauri, pestecdmpii sr coline, eroii nogfti ajunseri intr-o :oapte, ostenifi $i insetati, la marginea rnui crAng. Si fi fost duptr cAntatulcocogilor. i una se ascunsese adAncin nori. Era o rezntrgrea,de nu-fi zareainasul gi viteui nogtri fure siliti si descalece si si-si roarte bidivii la pas, findndu-i de frAu, .-umultf, blgare de seamf,.Din depirtare J sepirea ci audun vdjnit misteriosde ape, ca gi cAndguvoaielear fi cazut din inaltul unor st6ncicu vuiet mare. $i tot mergAnd intr-acolo,bajbaind prin intuneric Aifiind in mare primejdie str dea in cine gtie ce groaptr, deodati la urechilelor ajunse un zgomotincl Si mai ptrtrunzitor,un zgomot surd,ca o izbiturf,de ciocanuriag,care setot repetagi se adiugf, mereu cu altele,umpldndu-le sufletul de spaima. $i cum si nu se infricogeze cineva de un asemenea vuiet asurzitor, care mai ca-fi sptrrgea timpanul, pe un intuneric atdt de negru ca acela,cum sf,nu tulbure pAna in maduva oaselor la auzul lui, cAnd izbiturile acesteaneinlelese, puternice ca bubuitul trisnetelor, pareau ci vin de-a dreptul din iad? S-ar fi inspiimintat cugetelecelor mai viteji oameni. 373
I G

La toate acestea, se adauga, fir$te, $i freamatulmisteriosal frunzelor care fogneautn bataia vAntului, parAnda $opti irr cor vorbe tainice, nemaiauzitede urecheaomeneasca, ceea ce facea si mai cumplita spaima; ca gi cAnd toate duhurile necurates-ar fi strdnssa urzeascipieirealumii. Iata de ce lui Sancho,bunul $i credinciosulscutier,incepuri sa-i tremure tntregtrupul dolofan,de parcA mai intAi picioarele,apoi frica incepus6-i scuture era o gelatina cuprinsi de friguri. $i aga,dArdAinddin tot corpul, clanlanind din din1i,se ghemui l0nga stipAnul lui, ca llnga singurul sprijin. glasul stingindu-i-segi curajul La r6ndul lui, acesta, deSiisi cam sfun1ea parasindu-l,se in(epenibine tn sa si stdndcilare pe Rocinante,glasui astfel: - AflA, Sancho,ca vitejii la vremuri grele se dovedesc$i ca eu pentru primejdii am fost hixazit. $i cu cAt amenintareava fi mai ma.re,cu atAt mai indArjit si mai pornit sprelupti va fi sufletulmeu.RamAisindtos,dacati-e fiici, bine chingile calului meu gi pregdteEte-te eu plec si mi bat cu mon$ffii. Strdnge lor, nu voi fi revenit, atnnci si stii ca si mf, agtepfitrei zile. Daci, dupatrecerea am pierit in lupta. Te vei duce la Toboso, la stap6nainimii mele, frumoasa Dulcineea,si-i vei spuneca robul ei a murit ca un vrteaz. vorbe, lui Sanchoii daduralacrimile gi incepu saplnngi cu Auzind aceste sughiluri, nu $tim din carepricina, mai cu foc: sau de rnila lui, ci rim6nea singur 9i fari aparare,saude mila cavalerului, care pleca salnfrunte balaurii noptii. - StApAne, s[ nu faci una ca asta!se ruga el. Mai bine sa ne tntoarcemdin cale gi si fugim de primejdia care ne ameninfi. Fuga e ru9inoas6, dar prinde copiii $i muierea.Pentnr bine. Si ne intoarcem, st6pine! M[ agteapti acasA pe caremi le-ai fagaduit,mi-am biestemate, Miria ta i-am lasatSipentruosffoavele gi parasitocina. induri-te nu pleca.Nu mai e mult pdni la ziua. Agteapti sa se inima. lumineze9i apoi vei face ce-[i poruncegte Dar cu Don Quijote, cavalerulfara teami, nu se puteavorbi. - Niciodati, Sancho,nu se va spune despremine ca am fugit din fata primejdiei. Strdngebine chingile calului gi agteapta-mi aici, orice s-arintimpla. Vaz6nd cd nu o scoatela capittcu incapatinatul sau stipin, SanchoiSi care-itineanidragii, se aplecagi, prefaclndu-secir desficu pe intuneric cureaua strdngecureaualui Rocinante,ii legi bine picioarele din spate,in aqa fel ca Rocinantenu gi le mai migca.AEaincAt, atunci cdnd cavalerul,mai hotar6tca niciodata,didu pinteni calului ca si pomeasci la drum, Rocinantenu se mai putu umi din loc decit sarind ca berbecii doi pagi inainte gi nu mai mult, atAtde teapanii legasepicioareledinapoi bricinarul lui Sancho. Fira si tnleleagtrce se petrececu dAnsul,viteazul cavalermai incerci o Apoi vazAndca ducipalul saunu se poateurni dati si inctr o data.Dar degeaba. din loc, intelese ci nu e lucru curat aici.

E
h
['
i+{*q,**-"-

374

- E semnde sus,stapdne, si pleci, ca sdte fereasci semnriu, carete opregte .: :-:k. Cerul mi-a ascultatrugimintea. Nu mai e mult pAnala ivirea zorilor. Don Quijote mai ca turba de necaz,dar fu silit sa se supuni unui semnpe --- i-l trimitea cerul. - Voi a$tepta pdnl la ziui, agacum spui, Sancho,degi fiecare clipi de mi face sa innebunesc de ciudi. "- ,.:ziere Auzind astea,Sancho,ciruia nemaiavdndcurea,ii chzuserA nddragii in -:. se mai iinigti putin, fArAsAscapecu totul de spaimacare il scuturase. Se de una, de alta, ca str le treactrmai ugor vremea. Si tot -,-a sa taifasuiasca -.ind, nici nu simtiri cum inra alba-n sat. Printre copaci incepu s[ patrunda tiptil, tiptil lumina diminetii. Atunci se .. -::ii Sancho,fara s2tfie vlzut de stipAnul siu, 9i dezlegi picioarele calului, ,,."ndu-gi nadragii la loc, in aga fel ca Don Quijote si nu observe$i sa nu .:ieagi nimic din pacileala pe carei-o traseslugalui credincioasa. Dar cnnd Rocinante,simtindu-Sipicioareleslobozite,incepu str se migte - '.'oie,scofAnd vesel,Don Quijote inteleseci interzicerea un nechezat veniti ius tncetase rimas bun de la bldndul $i se pregiti si el de plecare,luAndu-gi :: scutier,fara sa uite a-i spune cd de va pieri in batalie, acestaavea si-gi - - irSZe toata sirnbria pe timpul cAtil slujise cu credinta,lucru pe care cavalerul :nscrisese tn diata lasati acasi, la plecareadin sat. Carevestefacu si stoarca iar lacrimi de duiosiedin ochii bunului Sancho, acum str-giurmeze - re nu se mai potoli multa vreme din plAns,hotardndu-se gi cu orice pref ar .:p0nul pAna-npAnzele albe,oricAtde mult l-ar costaaceasta :::bui sa plateasciintr-o buna zi hotarArea luata. Pornira agadar impreund,Don Quijote inainte, SanchoPanzadupi el, ca infrunte dihaniile, spre locul de unde veneaupocneteleinfundate 9i vdjAitul -., -.urzitor al apelor,care se auzeauacum din ce in ce mai putemic, mai deslugit. )ar nici unul dintre ei nu se putea dumiri ce putea fi una ca asta. Abia dupa ce ajunsera ?napropierea caselor, ce-i linuse pironili intelesera ,r ii cutremurase gase de spaim[. Erau maiuri de pivi care pocneauintruna gi -imic mai mult. - Aoleo, maria ta, cf, urdt gi-au mai batut joc de noi maiurile gi pivele -,steablestemate! strigi cel dintdi scutierul Sancho, izbucnind in rls. $i .uminatiata, care imi tot spuneaica esti niscut pentru a infrunta primejdiile 9i -mi lasai simbria cu limbi de moarte Si mi trimiteai intins la Toboso, la Julcineea, sa-i spun ca ai murit ca un viteaz. mai ca se tivilea pe jos de rds, de nu se mai puteaopri, $i zicdnd acestea, ;a un gagaufi, acum ca ii veniseinima la loc din sperietura.
375

Numailui Don Quijotenu-i preadideainima ghessf,rAdl Sinici cf,-iprea venea la indemdnisf,taci, vf,zAndu-se batjocoritde slugasagi mai ctrar fi poftit prin burta,de necazce-i ftrcea sf,-itreactr lancea cu glumelelui. Se mulfumi insi doar s[-1 ptrleasclde doutrori zdravdnpe spinarecu sulila,ca sa-imai treactr chefulntrtdngului, $i-i vorbi astfel: - Geaba rdzi caun mocofan$i ca un prostce te afli! Crezioaretu, atAtcit mf, cunogti, ctr9i de n-ar fi fost vorbade niSte bietepive de api, ci de gase zmei saude gase cipcf,uni,mi-ar fi fostmie teami si mf, iau la ffanH cu ei gi si-i dau frumos;de-. a berbeleacul? gaga, IafiA-mi Mfia ta,ginu-miluain seamf,. $tiu preabinec[ Luminlfia tanu cunoa$te pecareamfras-o frica.Darn-amsf,uit niciodatlspaima in noaptea gi asta,de-mi cf,zuseri nl&agii in vine gi nu mai gtiampe ce lume sunt. sd.-fi mai mtrsoricuvintelede acumincolo, $i si nu - Bine ar fi, Sancho, uiti niciodat4 pe careil datoreaztr respectul o slugi stlpdnuluisf,u,ii mai spuse dup4 aceeaDon Quijote $i, uitAndu-ginecazul,didu pinteni bravului s6u Rocinante,ln vremece Sancho, incilecdndpocf,itmigarul, segrlbi sf,-gi urmeze la drum cavalenrl,zicdndu-gi in sinectro camfacusede oaiecu glumelelui.

T
-11

Cr Eir
h xdr aim H-i

sr

cop bd
t^l

rdt

pe ficr

rEp

ga

inc cor cal

Pat

Fin

tim lua

nu fil
376

aniel
-

DeFoe.
t"

ffi1731; scriitor englez,unul dintre ueatorii romanuluirealist modemt *.. '.

indatace m*am degteptat s-i luminat de ziui. C,rul era senin,furtuna frecuse. Spremareamea mmere, am vlzut corabianoasfri scoasf, din b'-rncul de nisip in carese impotmoliseSi .r:usade flux pintr aproape de stinca pe ,mrefusesemazvdtlit, cu o zi inainte. F (-amgindit ctrmi-ar prindebine daca rx.reugi si iau cite cevadepe corabie.
CoborAnd din salagul meu din {i:pac, am ctrutatdin nou imprejur. Mai i h.-ii am dat cu ochii de barca noasfrA rzvdrlita gi ea la mal de ctrtrevdnturi si rduri. Am pomit de-a lungul {lrmului ;a sAajung infr-acolo, dar am dat de un :chi adAncde apa, ce se intindea cam :e o jumtrtate de milf,. Aceasta m-a :3cut si mtr intorc, dornic sa ajung mai rcpedela corabie, unde nidijduiam si gisesc lucruri necesare traiului meu.

Campe la aniaz6,mareaera foartelinigtitaSi atit de refrasi de la {f,rm, ftTcitputeamajunge- mergand pe nisip - panala un sfert de mila departe de corabie.Dezbricdndu-mi,c6ci era foarte cald, am ?notatpdntracolo. M-am caFratpe punte,arn constatat ctr perefii coribiei sunt gauriti si ca multtr apf, pafunsese in fundul ei. Primul meugdnda fost savtrdcemai rimisese neatins. Mai intai am descoperit ca nici o proviziede pe corabienu fusese udatf,. Fiind foarteflamand,hi:arn umplutbuzunarele cu pesmefi. Pentrua nu pierde dmp, mestecam ciutdnd mai departe. Nu imi mai lipseadecdtbarca,pentrua Iuacu mine tot ceeace imi eraneapdrat necesar. M-am pusindatf,pe lucru,aruncAnd peste bordtoatebucatiledelemncare nu eraupreagrelegi pe carele-amlegatmai int6i cu cite o franghie pentrua nu fi luatede valuri. Le-am legat strdns capetele la patru din ele, ficdnd o plutf,,

pe care puteamcilca. Nu erau pestecare am a$ezat curmezi$cetevascAnduri, insl destul de rezistentepentru a duce o greutatemare. M-am pus pe lucru $i cu fiertstraul dulgherului am taiat in trei un catarg,adiugdnd cll lnare cazna acesvoi putealua cu mine cir,in felul acesta, te buclti plutei. Ma imbarbatanadejdea lucruri de trebuinta. orice greutate.Am orAnduit mai in cur0nd totul a fost gata gi puteamcd.ra intAi pe plut[ toate scdndurilece le-am putut g[si. Apoi am golit trei cufere de marinar si le-am dus jos. Le-am umplut cu provizii ca: pdine, orez, tter bucAti de capri. de brdnzi de Olanda,cinci buclti de pastrama ramasede la hrarra Am mai luat ni$te griirrnfe de orez gi orz amestecate, plsArilor. Spre mareamea dezamigire, gr6untelefuseri in parte mAncateEi stril[dite ale cipitanului, cu sticle de rachiu, mai Am mai gisit cAteva catede $oareci. le-am luat asacum erau. cu vin. Pe acestea damigene eraugi vreo cinci sau $ase intre timp incepusefluxul. Marea era linistita. Am gasit destule haine, le-am luat cu mine numaidecdt.Dupa multa ciutare am gisit, in sfArsit,lada dulghemlui, pentru mine prada cea mai prefioasi. Am dus-ope pluta a$acum am gisit-o, fiira sa ma uit ce estein ea, cici Stiamce contine. Am ciutat apoi arme ti munitii. Am glsit doud puEti de vinitoare $i doua pistoale,pe care le-am luat indatl cu ni$tepraf de pugca,un sacmic cu alice sr pugci. doua slbii ruginite. $tiam ci sunt pe corabiesi doua butoaiecu praf ctre Dupa multa ciutare, le-am gisit, agaci le-am luat. Deocamdatf,eram destul de bine aprovizionat. cum si ajung mai u$or la tarm. Nu aveam Era momentul si ma g6ndesc nici pAnze,nici cdrma, nici vAsle.Cel rnai mic vAnt putea si: ristoame truda mea. Mi imbarbitau tnsl trei lucruri. Marea era foarte liniStita, fluxul mi duceaspre [drm, iar pufinul vint care sufla se indreptatot tn aceealidirectie.Am glsit apoi vreo trei rame rupte, care aparfinuserabarcii. Pe ldnga lada cu scule, am mai luat doui fierastraie, un topor gi un ciocan qi, pomind pe api cu pluta mea, aln ajunsfoarte bine. Simfeam ci sunt dus de curent ceva mai departede locul de unde piecasem,$i astami-a dat nidejdea si gisesc o gurd de r6u, unde agputeaintra cli A$a s-a gi tntdmplat. pluta la adipos| ca sa o descarc. in fata mea a aparutun mic golf, in care apelefluxului patrundeaucu putere. Pluta mi-a fost dusi intr-acolo, iar eu ciutam sa o tin cdt mai in mijlocu: curentului. M-am pomenit in gurile unui r0ule[, cu pajigti verzi pe ambele maluri. Fluxul ptrtrundeap6ni departetn susul rduletului. in sfdrsit, an zirtt o micl adAnciturl intr-unul din maluri, spre care m-an'. indreptat,izbutind sf,duc pluta pdni infr-acolo,malul fiind inr-un povAmiqclesfu de repede.Am agteptatpAni ce fluxul a ridicat apa la inilfimea cea mai mare 378

I
---.::ciu-made mal cu v0sla cum m-a$ fi tinut cu o ancora.lndata ce am avut :=.:ula apa sub plutd, am indreptat-o spre o bucati de plm6nt mai neteda,unde :-:r nqepenit-ocu ajutorul a doi pari facuti din v6slelerupte gi infipte in plm6nt. Cdnd s-au retras apele, pluta a rf,rnaspe uscat cu toata incarcitura. Nu .--:,:ndaci sunt pe o insula sau pe un continent,tnff-un loc pustiu sau locuit, :.;: trebuia si mi tem de jivinele salbaticesau nu. Nu prea departede mine, -,n Ia vreo mili, se ridica un deal. Mi-am luat o pugci, un pistol gi un corn cu praf de pugca$i, astfel inar1:i. am plecat s[ explorezimprejurimile. Ajuns pe coami, mi-am putut vedeasoarta. Spre mareamea durere,mi-am dat seamacf, mi gf,seam pe o insula. Am ::i descoperit ca insula pe caremi giseam era pustie.Nu puteaminci si gtiu ::;a sunt fiare salbatice, cdci n-am zarit nici una. Am vdzut o mullime de :,-ieri, de soiuri necunoscute, $i nu gtiam daca sunt bune de mdncat. Toate : rsarile mi-erau necunoscute. Mullumit, deocamdat6., cu cele aflate, m-am intors la pluta $i ain inceput ..r-mi descarclucrurile. Aceasti treaba mi-a luat restul zilei. Nu gtiam ce voi .ice noapteagi unde ma voi culca. Mai tArziu mi-am dat seamaca toata grija .ceasta era de prisos. M-am baricadatcu lizile si scdndurileadusede pe corabie, agezAndu-le tn gtiam urul meu, si astfel mi-am injghebat un fel de coliba. Nu inci in ce fel imi t.oi procura hrana zilnicit, nevizdnd nimic in afari de nigte animale semandnd :u iepurii gi care fugiseri din pidure 9i felurite pasari. Ma g6ndeamca voi mai putea lua multe lucruri din corabie, ca sd-mi fie le folos, de pilda frdnghii 9i pdnze. M-am hotarAt, prin urmare, sd fac o noui expedilie pdna la corabie, banuind ci va fi sigur zdrobita la prima furtuni. M-am hotardt sa ma duc fara :luti, pomind cAnd apele se vor fi refras de la tirm. Dupa ce m-am dezbrircat, repastrdnd dec6t cimaga, izmenele si niste papuci, am ajuns inot la corabie gi m-am urcat pe punte. Aici mi-am intocmit o noua pluti. Avnnd experienfacelei dintAi, nu arn incdrcat-oprea mult, luAnd cu mine numai lucruri de mare trebuinla. Astfel am gasitin magaziadulgherului vreo trei saci de cuie gi piroane, un vinci cu gurub, mai bine de o duzina de barzi gi topoare gi, lucru neprefuit, o tocila. Le-am luat impreuni cu alte lucruri de-alemaestrului tunar, intre altele, trei drugi de fier gi doua butoia$ecu gloanfe,gapteflinte, incd o puqcade vAn[toarecu ceva pulbere.un sac mare cu alice. in afari de acestelucruri, arn luat toate hainelepe care le-am gasit, o vela gabier de rezewd, un hamac,peme, paturi. 379

Am incarcat astfel o a doua pluta 9i am dus-o cu mine la mal. La intoarceren-am gisit nici o urmi de musafiri. Mi-am descircat pluta pe mal. Apoi, din pAnzade corabie si cu cAtivapari, mi-am intocmit un cort. Am carat tn el tot ce putea fi stricat de ploaie sau de sozre.in jurul cortului, mi-am ingrimadit toate lazile goale gi celelalte lucruri, alcituind un fel de zid de apirare impotriva oricarui atac. Drept pavhzit,am a$ezatla intrare lazi Si scAnmi-am pus doua pistoalela capatai. duri. intinzAndpe jos una din saltele, Era prima data cdnd dormeam liniStit o noapte intreagi, dupa atdtatruda gi necazuri. AtAta timp cit mai exista corabia, trebuia si iau din ea tot ce se mai putea lua. Astfel ci, in fiecare zi, cdnd apele erau scf,zute,mi ducearn pe bord gi aduceamcdte ceva. Am adunat toate velele, pe care am fost nevoit s[ le tai in buciti. Am dat pesteun butoi mare cu pAineuscati, trei damigenecu rom $i spirt, o lada cu zahat si un butoi cu faina de cea mai buni calitate. A doua zi am adustotul cu bine la mal si m-am apucatsa tai cablul ancorei in bucati pe care si le pot duce gi si scot toati fieraria ce putea fi luati. Din verigile ramase, pe care le-am tf,iat, am facut o pluta mai mare, pe care am tncarcat-o cu toate acestelucruri mai grele. Nu am mai fost in stare sa indrept cu aceeagi tndemdnarepluta spre mal gi s-a ristumat, iar eu am ctrzuttn api. O buna parte din lucruri s-au pierdut, mai ales fierul, care putea si-mi fie de mare folos. Cdnd insa a fost reflux, am reugit si aduc la mal cdteva cabluri si buclti de fier. Continuam si mi duc in fiecare zi pe bord, lu6nd tot ce se mai putea gasi. intre timp, carasemtot ce era in staresi care,cu bratele sa1e, un singur om. CAndma pregateamsi ml duc iarigi, am simtit cum se stdmegtevdntul. TotuSi am pornit-o gi am ajuns pe punte, scotocind prin cabinele golite Si ddnd de un dulap cu sertare.Aici am gisit nigte briciuri, o perechemare de foarfece gi vreo duzina de cutite 9i furculi1e. ln altul am dat de treizeci si cinci de lfue sterline, in monede europenegi braziliene, de citiva galbeni gi monede de argint. Am zAmbit vizdnd barrii si mi-am zis: ,,Bogifii desarte,la ce imi folosesc acum? Unul dintre acestecufite imi este mai trebuincios decdt toata grimada voasmA. Nu mai am nevoie de voi. Rlmdneti mai bine aici Si ducefi-vl la fund, cici alta soartf,nu meritafi!" Totu$i, dupa oarecarechibzuiala, am luat banii. Pundndu-i intr-o bucata de pdnzd,ma glndeam si-mi intocmesc o pluti. intre timp, cerul s-a innorat $i vAntul a tnceput si sufle cu putere. intr-un sfert de ori, furtuna bdntuia in toi dinspre firm. Tot ce aveam mai bun de ficut era si plec c6t mai grabnic. Am sirit in apa 9i am trecut inot canalul ce se gf,seaintre corabie gi nisipuri. Mi-a 380

': :-

--: -' :r

:-;:

.t s:l :'': l'l'

:.1 :: --::

1 -h

?l

",,''rjr desful de greu, cici eram impovarat. Am reugit insi sa ajung acasi, in :ul meu cort, unde m-am culcat laolalta cu toate bogafiile.

cdndam iesit din cort, corabia Vanful a urlat toati noaptea, iar dimineafa, poate,cdtecevadin epav4. valurile aruse. ca si-mi mai aducd, Nadajduiam Chibzuiam in toatefelurile ce fel de locuintasi-mi fac; daci s-o sapin int saus-o fac ca un cort. in sfirsit, m-amhotaritpentruam6ndouf,, duptr
se va vedea. Curind, mi-am dat seamactr locul unde mi aflam nu era bun pentru ceva ic, fiind mlastinos $i neavAndapa de baut in apropiere.Trebuia, a$adar, .'aut un alt loc mai sdnf,tosSi mai nimerit.

gi sf, La agezuea mai int6i ca locul s[ fie strnf,tos locuinteiam tinut seamf, animale salbatice sa vedere .ra apadebtrut;safie ferit deoamenisaude si aibl prin apropiere, mare. sanu pierdputinla Astfel, dactr seva ivi vreocorabie
Iei eliber[ri tn care mai nadijduiam inc[. Tot clutdnd, am gtrsit un loc mai potrivit pe un mic platou, a$ezatpe vArnigulunui deal inalt.

Spreplatou,dealulse lasain pereteabrupt,astfelincdt nimeni nu putea perete la mine din vffirl dealului. in acest de stAnctr segiseao scobituri
te ducea cu gdndul la vreo pegteri. Am hotardt sa-mi agezcortul pe platoul ted gi acoperit cu iarbl. Acesta, care aveavreo sutl de yarzi in lifime $i cam doui o\pe atAtain lungime, se intindea ca un covor verde in fafa mea, bordnd apoi pAnala malul marii.

inainte de a a$eza cortul am frasin fata scobituriidin dealo jumtrtate de careaveao raz6, de zeceyarzi de la stAncl$i dou[zecide yarzi diameffu,
tre cele doui capetede l6nga stAnci. Pe acest semicerc, am batut doua rdnduri de pari, inlepenindu-i bine in pa'rnint,fiind ascutritri la vffi. Cele doui rdnduri se aflau la vreo gasedegeteunul de celalalt. Am luat apoi buclfile de frAnghie,adusede pe corabie,gi le-am a$ezat una pestecealalti infe cele doua rinduri de pari. Trebuia si mai tai cdtiva pari 9i si-i bat in pamint. Nu am ff,cut nici o poarti, ci am preferat sa intru pe deasupra,cu ajutorul unei scari inguste Si imobile. Trigeam dupa mine aceastf, scari indattr ce intram furacesttarc sau fortareatl unde mi-am carat cu nespusi trudi toate proviziile, munitiile $i alimentele desprecare :rm povestit pnni acum. Am inAlff apoi un cort mare care si mi aperede ploi. Ca sama ferescSimai bine, am intocmit un cort dublu, adictrunul mai mic Si altul mai mare deasupra. Nu mtr mai culcam in pat, ci in hamacul adusde pe corabie,care era foarte comod 9i aparginuse secundului. 381

am inceput sa sapin stAncadindaratul cortului. Pimdntul 9i Dupl aceasta, pietrele pe care le scoteam le cdram prin cort, agezdndu-lepe terenul meu imprejmuit. Mi-am ficut o pivniti care mi-a fost de mare folos. Toate acestea m-au costat insi multe zile de munci istovitoare. Se intdmplase ca intr-o noapte,pe cAndfaceam planurile pentru a$ezarea cortului Si apivnitei, sf, se dezlantuieo furtuna grozava, cu fulgere $itrisnete. Un gdnd niprasnic mi-a frecut prin minte: ,,Praful de pugci!" o singura atama nu numai putinfa mea de a scdnteieputea distruge totul. Caci de aceasta md apira, dar Si de a-mi procura hrana necesard. indata ce a trecut furtuna, am lisat totul balti gi m-am apucat si fac cutiufe $i sdculetepentru praful de pugci. Voiam sa-l pistrez in cantitali mici, astfel ca, orice s-ar intdmpla, sa nu pierd totul deodata. ficind peste o sutd de Am terminat treaba in aproape doui siLptam0ni, pachefele. CAt desprebutoiagulin carepitrunseseapa,l-am lisat tn pivnila cea noui sau in bucatiria mea, cum o numeam eu. infre timp, ie$eam aproape zllnic cu pu$ca, si iscodesc viala insulei. Prima dati am descoperitnigte capre silbatice. Nu am avut noroc cu ele. Erau atit de sfioaseSi de iuti de picior, incdt nici nu am reugit si mi apropii. Nu m-am lf,satinsi, fiind sigur cf, voi ajunge si impugc cflnd si cAnd cdte una. A$a s-a $i intimplat. Le-am tnv{at mai intii obiceiurile $i am vlzut ci, de cAteori se aflau pe deal Si ma zineat tn vale, o luau speriatela fuga. Cdnd pagteautnsi in vale. nici nu se sinchiseaude mine ori de cdte ori mi gaseamdeasupra1or,pe st0nci. Prin urmare,mf, urcam pe o stdnci gi de-acolotrageamin ele, dobdndind o prada bogata. intdia dati cAnd am tras, am ucis o capra care alapta un ied. Cdnd a cazut capra iedul a rdrnasliniStit lAngaea.Dupi ce am luat-o in spinare. el m-a urmat acasa. Am luat iedul in brate si l-am trecut in curte nadajduind si-l domesticesc. gi, pestepufin timp, a ffebuit sa-l tai si sd-l maninc. N-a voit insa si manAnce in felul acestaam avut un timp carne. in fiecare zi crestamo linie pe un par, iar duminicile - una mai lungi, La fiecare intdi ale lunii faceam o crestitura mai lunga decAttoate celelalte. Astfel am tinut socotealatimpului. Trebuie sa mai spun ci am luat de pe corabie, intre altele, gi o seami de lucruri precum pene de scris, hdrtie, cemeala,apoi vreo paffu compase,instrumente de calculat, ni$te cadrane solare, ocheane,hirfi marine Si ci4i de navigafie,pe carele-am pus grlmadi intr-o boccea. Am uitat si vi spun cI pe corabie avusesem un c0ine gi doui pisici, despre care voi povesti la timp. Pisicile le-am luat cu mine, iar clinele a sarit singur in apd,a doua zi, gi a ajunsinot la tarm. Mi-a fost slujitor credincios.

\
a

382

Am inleles ci mai aveamnevoie de multe lucruri in afara de cele pe care ,.:ansesem. De pildi, imi trebuia un hArlet,un tdmicop si o lopata ca sa -:z pirmdntul. Apoi ace de cusut gi cu gimalie, precum Si ati. Cdt despre :::: pentrurufe, pot spuneci i-am simtit curdndlipsa. Din pricina ci nu aveamtoateuneltele trebuincioase,lucrul mergeatncet. A trecut aproapeun an pflna si-mi termin imprejmuirea gi locuinta. Parii :-- - rtdt de grei, cd abiaii puteamridica. si-l CAteodata taiam si ridicam un par in doui zile si abia a teia zi reuqeam - -" -:i pim6nt. Pentru aceasta mi-am intocmit o bucati grea de lemn, un mai. munca rArndnea Apoi, mi-am amintit de drugii de fier. Cu toate acestea,

si faraspor. mai CAnd am fost sigurca nu am a mi temede fiare,am adincitpegtera

: : :rte gi intorcdndu-ma din nou la dreapta,am thiat o trecerein stdncapdni ce mea. Astfel, am ;.:. :acut o iesire ce dddeaafaradin ogradi sau din fortareata : r -rnuto iegiresecundaridin cort gi pegtera. M-am apucat apoi sa-mi intocmesctot felul de obiecte de care aveam : nevoie.in primul rAnd,o masagi un scaun,firi de carenu puteamsi mi 're :---ur de pufinele bunuri ce le aveam.Nu puteamsd scriu, nici sa mindnc sau m-am apucatde lucru. - ' .ucrezcu plicere gi, de aceea, Mi-am intocmit multe lucruri, unele fara scule, altele doar cu tesla gi cu :Lda, lucruri care nu fuseseri facute poate niciodata cu at0ta truda. Cind :'..am nevoie de o scdnduri, de pilda, ffebuia sd: tai un copac,sd-l cioplesccu :.rda pAni ajungeamla grosimea ceruti Si sa-l netezescapoi cu tesla. Din l:v-ate,in felul acesta nu ficeam decdto singurascAnduridintr-un copac. de scinduri adusede Am ficut la inceput o masd$i un scaundin bucatele :r corabiecu pluta. Dar cdnd am reugit sA fac Si alte scdnduri,dupa cum am ::atat,am intocmit mai multe polile groasegi largi de-alungul perefilorpe$terii. P: polite, mi-am a$ezat sculele,cuiele gi fiarele, astfelca si le pot gasi ugor la :.:r'oie. Am batut piroanein peretii stdncii,atAmind de ele pugtile gi tot ce se :Lrtea atAma. placeresa-mi privesc avutul, frumos ordnduit, $i, mai Imi ficea nespusf, proviziile de toate felurile Si in candtati atAtde mari. -es, am inceput sa-mi scriu jurnalul (sau Cdnd am terminat cu toate acestea, :semnarile zilnice), relatAndzilnic tot ceeace faceam$i ceeace mi se intdmpla. L-am scris atita timp cAt am avut cemeali, iar cind s-a terminat am fost :.evoitsi-l tntrerup. in toiul tndeletnicirilor mele, s-a intAmplat sa scotocescprintre lucruri gi sadau de un siculef in care au fost finute, dupacum am mai spus,griunfe peniru hrana orataniilor cdnd venise corabia de la Lisabona.Tot ce rf,masese pe :undul sacuiuifusesem6ncatde soareci.

Nu mai era decntpraf gi pleavi. Avdnd nevoie de sac, l-am scuturatbine intr-un colt al ogrinli, cam pe ldnga s6nci. Aceasta s-a tntdmplat cu pufin inainte de venirea ploilor. Dupa o luni, am observat nigte fire verzi care rasireau din pamdnt. Credeam ci este vreo planti necunoscuti. Mare mi-a fost mirarea cdnd am vazut mai tdrziu vreo zece spice de orz. Nu era altceva decAt orzul cel mai obignuit,la fel ca cel european. Mai straniu mi s-a parut vazAnd,ceva mai departe,tot pe lAnga stAnci, o gi pe coasteleAfricii. cdci cregteau le cuno$team, mdnade fire de orez.Pe acestea intr-un tArziu, mi-am amintit ci scuturasemin acel loc saculegulcu graunfe si totul mi s-a luminat. Am strdnscu mare bigare de seami fiecare spic la timpul lui, cdci orzul s-a copt la sf0rsitul lui iunie. Eram hohrat si-mi semi'n mica recolti, nadajduind si ajung la o cantitate suficientd pentru a ma aproviziona cu pdine. Numai pestepatru ani am reu$it sa am o recolta destul de mare ca si pot mAnca din ea. In afari de orz, mai cipdtasem gi vreo treizeci de fire de orez; le-am strdnscu mare griji, cici era hrani bun[. La inceput, griunfele imi foloseaula gatit, dar mai t6rziu am reugit si coc pAine. in zorii zilei de 1 mai 1660, dupl o aita furtuni, privind spre mare, tocmai cind era refluxul, am zdrtt pe apa o epavi, iar pe mal un fel de butoi. butoia$ul,am gisit cd e plin cu praf de pugci. Pifrunseseinsa apa gi-i CercetAnd intlrise ca piatra. L-am rostogolit deocamdati ceva mai departe gi apoi m-am indreptatspreepava. Nu mii mai gAndeam decit la mijlocul prin care si ajung iniuntrul ca eratoati plini cu nisip gi ci nu puteamface deocamcorabiei.Am constatat data nimic. M-am hotardt si desfac din corabie, pe cdt voi putea, bucati cu bucati, in credinta ci orice as fi luat din acesteramisite imi putea fi de folos. Am taiat o grindi care sustineapartea de sus a dunetei, dar venind fluxul, arn fost nevoit sa las lucrul. Apoi am mai lucrat la epavi. Am mai ttriat o grindl, am luat trei din scdndurile de brad ale punfii, pe care le-am legat impreuna.si le-am dat drumul si piuteascit,gtiind cf, fluxul le va duce la mal. Odati, cobordnd spremare, am gisit o broascf,festoasi. Era prima pe care o vedeampe insula.Daci s-arfi intdmplat,insi, sa debarcin alt colt, agfi gisi: sute in fiecare zi. Am constatatastamai tArziu. in care am gasit vreo gaizec: Toataziua am fost ocupatcu broascatestoasA, de oui. Din cameaei mi-am gatit ospfflrl cel mai gustospe carel-am avut vreodate in viatd. De cdnd am naufragiat pe insula asta blestemati, nu mnncasemdeci carnede capragi pasarisilbatice. 384

:F1

:\

:r
l(

Je \r

\tt :t

r.* :-.Jl
=!

'{f S

:{f \ '-ir

;\

r:xl
!r4,-l t

E-2

lnn-o noapte,m-am zvdrcolitcu dureride cap si friguri; ricisem pentru violente,am ztrcuttoati ziua $i r nu mi fereamstrmergpe ploaie.Cu accese *rm mdncatnimic. Din pricina slabiciuniinu am putut nici si mf, ridic ca si
tare slabit $i mi-era foarte sete. Penffu cl nu duc dupi ap[. Ma simtream

eamapain casi, a frebuitstrzacinsetat.

Somnul m-a intarit. Accesul a trecut. M-am putut scula pentru a gisi si bauturtr,strle am la indemAni dacavoi cidea iarisi bolnav. Am umplut Jamigeanl mare cu api gi irm pus-o pe mastr.Apoi am fript pe jeratic o bucata came de capr6. Am mOncatinsl foarte putin. Pestedou4 zile mi-era foame.

fu ammai avut friguri $i, cu incetul,mi-amrevenit. Era la 29 ale lunii. Am mdncatou6 de Pe datade 30, m-am simtit bine si am iesit cu pu$ca. Seara am bautpufin rom. M-am ametit. troasci testoastr, foartegustoase. m-amreff,cutpe deplin. Numai pesteciteva sf,ptimAni acumsa-miinjgheb am prins iaragiputere.Cf,utam Dupi convalescenti, ur trai cdt mai ordnduit. zile, am fost ocupat cu plimbfile zilnice pe insula. Timp de ze,ce in mdnf,,cAtepulin in fiecarezi, $i astamai mult ca sf,mi llergeamcu pugca htremezdupl boall. Din aceastlpA@nie am dedusci nu trebuiesa ies din casi in sezonul ce erauintovarasite ploiossi nici in timpul ploilor din sezonul secetos, de furuni si uragane. r) a';.; :.ilr*l l'ti 11. M-am tezit cd se impliniseri doudzeci si rei de ani de cfrndtraiamin aceasti insulf,.Eram atAtde obisnuitcu locurile 9i cu felu-mi de via1i, incdt, dac-aS fi fost sigur ci nici un sllbatic nu vine sa ma tulbure,agfi putut trii in clipacdndagfi puscapul rcsemnat si cu dragl inimAtot restulviefii aici,pdna jos, strmor ca fapul cel baftandin pegtera. cf, timpul tredistractii,aga inne timp, izbutisem si-mi asigur$i oarecare ceamai u$or ca la inceput.il invapsempe Poll si vorbeasci,dupi cum am de ani.Nu gtiu povestit. A ffait in preajma meanu mai pufin de douazeci si $ase ca papagalii ajung cdta mai trait si dupi aceea, dar $tiuca in Braziliasespune la vArstade o suti de ani. ani si a credincios Ciinele mi-a fost tovarf,g 9i plicut timp de gaisprezece murit de bltrinete. Mi s-auinmultit pisicile $i am fost nevoit,p0nala urmf,,s6 gi nu gi urechile. Le-amgonit pe celelalte impuqc o parte,pentruc[-mi mdncau gi pidure, pace fugit in au undes-au M-au lisat in le-ammai dat sf,mdndnce. pe l6ngamine si sllblticit. N-am ptrstrat decit dou[. Mai tineamintotdeauna

";8i'

vreo doi-ffei iezi, care-mi mdncau din mina. Mai tdrziu, am avut si alti doi papagali, pe care i-am invatat si vorbeasci destul de bine. Mi strigau cu tofii Robinson Crusoe, dar nici unul agade bine ca primul, cu care tntr-adevar imi dadusemmultA osteneali. Mai aveamcdtevapasiiri marine, pe care le domesticisem. Nu gtiam cum le zice.Le prinsesempe firm gi le taiasemaripile. Parii plantali in jurul fortaretei au crescut,transformflndu-se intr-o pidure deasi. Aici, intre copaci, ffiiau si se inmulteau acestepasari gi-mi era mai mare dragul si le vid. M-aS fi simtit tare mulfumit de viata pe care o duceam,daci ag fi fost ferit de strlbatici,care mi bigaseri tn speriefi. Eram acum in decembrie, in al douazeci si treilea an al gederii mele. Recolta era gata.Am fost surprins,zarind lumina unui foc pe [i,rrm,cam la doua mile deplrtare de mine, spre capatul insulei, unde observasemodinioari urme de strlbatici. Spre marea mea durere era in parteainsulei dinspre locuinta mea. Am fost foarte mirat Si am rimas pironit locului, neindraznind sa mai ies de teami sa nu fiu surprins. Dar nici in casanu mai aveam linigte. Teamasi grija ma chinuiau. Daca acegti silbatici, colindAnd insula, ar da de lanurile de grdu coaptesauin curs de secerig, ori pestelucrarile mele, de indati ar ghici ci insula estelocuiti gi ar porni tn ciutarea mea. M-am intors in fortareafi $i am fras scara dupa mine. Apoi am pregatit totul pentru aparare.Flintele erau a$ezate in pozilie de tragere pe intariturile cele noi. Am pus gloanfein pistoale,hotardtsi mi aparpdni la capat.ASezAnd scara,am urcat, ffagand-o apoi dupa mine. Astfel, am ajuns in vdrful dealuiui. Culcat pe burtf,, iun scos ocheanul,indreptdndu-l spre locul cu pricina. Acolo am zilit nu mai pufin de noua salbatici. Aveau cu ei doui pirogi, traseacum pe mal. Apele fiind retrase,mi s-a parut ca a$teptau fluxul ca si plece. Mai t6rziu, dupa ce mi-am dat seamaca vin intotdeaunaadugi de reflux, m-:rm liniStit, $tiind ca pot iesi fari grija pe dmpul fluxului, dacd nu erau deja pe insula. Astfel, mi-am putut vedeade treburi gi strdngerecolta. intr-adevar,cum a inceput curentul de flux spre vest, i-am vizut sarind in barci gi indreptdndu-sespre larg. Cam cu un ceasinainte de piecare au tnceput si sartrSi sA dantuiasci. Vedeambine fiecare gest prin ochean. Vedeam acum ce bine am ficut cdnd mi-am domesticit turma de capre. Penffu nimic in lume nu agmai fi tras cu pu$ca,mai alesin parteaaceeaa insulei unde veneau ei de obicei, ca nu cumva sf, dau alarma; chiar daci ar fi fugit de mine o dati, ar fi revenit desigur poate cu vreo dou[-trei sute de pirogi, peste cdtevazile, $i atunci Stiamla ce si mi agtept. A frecut totugi un an Si trei luni pAni si dau iarisi de salbatici. Era prin mijlocul lunii mai, dupi cum arita calendarulmeu de lemn. Furtuna mai bintuia, iar vAntul suflase toatl ziua, intovarlgit de tunete gi fulgere. Noapteaera apisitoare. 386

Mi s-aparutca audo bubuiturl de tun, veninddin larg. Am rirnasuimit, :ri eraun sunetde caremi dezobisnuisem, si gandudnoi m-aunipidit. Am m-aln suit degrablin vffirl ;sit in sus$i am dat fuga la st6nci,am pus scara, ralului. Am zarit o nouf, fulgerare $i am a$tept3tsunetulbubuiturii, care a ::urat intr-adevtrrla jumltate de minul DupX sunet zlm Stiut ca veneadin tArAt cu barcain larg. :rectia undefusesem ci ffebuiestrfie o corabiein p1lejdie. Era, probabil, Mi-am dat seama clipi, mi-a ca strceari ajutor.In aceeagi novirtrgitl de altelesi dldea semnale :eI prin gdndci, dacf,eu nu le pot ajuta,ar puteacel pufin si mA ajuteei pe pe care le-am gasit $i, :rine. De aceeaam adunatin grababate vreascurile uscate, pi.lf,laias-a fiind foc. Lemnele ::cAndo grf,madtr mare,am aprinsun rdicat inaltA,de seputeaziila maredepf,rtare. Astfel s-a gi intimplat, cf,ci am auzit o alte bubuiturtrde tun, urmati de pAna in zori. CAnd Am tinut focul aprins veninddin aceeagi .:.te cdteva, directie. sprerisfitul insulei,fie i-a luminat de ziui, am zirit cevala maredeptrrtare nimic, nici mlcar crrocheanul. Nu puteamdeslusi :inzi, fie epava. ctrnu semi$ca Toattrziua am privit inn-acolo.Curind mi-am dat seama :imic. Mi-a dat prin gdndci frebuiesf,fie o corabieanqoratf,. Curiossi stiu ce s-atntimplat,mi-amluat pugca si am dat fuga spreacea odataluat de curent. undefusesem :arte a insulei,sprestdncile am vf,eutbine, spremareamea mdhnire,epava Vremealimpezindu-se, pe acelest6nciascunse. Cei de pe corabie, noptii uneicoribii e$uate in timpul cu in bema noptii, izbindu-se recunoscindlocurile si stincile se pomeniser4, corabia de ele. la mal. Dactrar fi zintinsula, s-arfi salvatcel pufin cu barcile,ajungdnd Dar, bubuiturilede tun, mai alesdupi ce :tm aprinsfocul, m-au ficut str sf,ajunga la tlrm. nr4gindesc,cL,zintndfocul, s-aulisat in barctr $i auincercat \larea furioasa insi i-a ftat in larg.Apoi mi-amzis capoategi-aupierdutbarca, gi cum seintAmpla in timp de furtuna.Mi-am mai zis ci poatefusesera adesea pe bord. Mi-am inchipuit aitecorf,bii,carele-auvenit in ajutor,luind echipajul altele. si Priveamneputincios la nenoroerau simplepresupuneri. Toateacestea sf,fi fost salvatide Era preapufin probabi'l cireaoamenilorsi-i compitimeam. pe mare. o corabie, cf,cinu vizusemnici urmade corabie ce dor aprigm-a cuprinsin fafa acesNu gf,sesc cuvinteca sapot spune cel pufin fi fost salvate uneoriastfel:,,O,dac-ar tei priveligti$i cum izbucneam M6carun suflet,s4am nenorocita! unul saudouasufletede pe aceasticorabie si eu un tovarfu". Soartahfiilzita celor de pe Dar nu mi-a fost dat sa ies din singurtrtate. corabie, saumie, saunoutr,a fost alta.
387

PanA?n ultimul an al gederii mele in insula nu am gtiut daci a fost salvat cineva de pe acea corabie. Am avut numai durerea si gf,sesc,cdtevazile mai tArziu, trupul neinsufletit al unui biiat, pe care valurile il aruncaseri la mal, in capitul insulei, tocmai tn dreptul corabiei naufragiate.Purta o vesti de marinar, pantaloni si o cimasa albastri. Nu am gisit nimic din care sa aflu din ce neam era. in buzunaream gisit opt franci gi o pipa. Pipa a fost de mult mai mare pref pentru mine decdt banii. Cum vremeasepotolise,m-aln incumetatsdmi duc cu piroga p0nala epava. Priveligtea era jalnica. Corabia, spaniola dupi construcfie, era inlepenita intre doua stdnci. Toatl partea dinapoi fusesesfardmatade valuri. Cdnd m-am apropiat de ea, s-a ivit un cAine cue a inceput si laffe. L-am chemat.A sarit in mare gi l-am luat in barca.Era aproapemort de foame gi sete.I-am dat o bucatf, de pdine, pe care a inghilit-o ca un lup hamesit.Apoi a baut apa cu atAtanesat tncAt a trebuit sa-l impiedic de a mai bea, ca sa nu crape. Dupi aceasta am urcat pe punte. intdia priveligte ce m-a izbit afost aceea a doi oameni inecati in inciperea de la prora. Nu mai rimf,sese nimic viu pe corabie in afari de cdine. in cabina am gisit c0teva flinte gi un corn cu aproapepatru pfunzi de praf de pugcf,. Nu aveam nevoie de flinte, agaci le-am lisat. Am luat praful de pugci, un firas si clegti pentru foc. Apoi, doul tingiri de arami, un ibric pentru preparatciocolata gi un grltar. gi cu cninele,am plecat,cici fluxul seindrepta din nou incarcat cu acestea spre insula. Am ajuns in aceeagi seari, pe la unu noaptea,frant de oboseala. Am dormit in barci, iar in zori, m-am hotardt sd duc acasi la fortireata totul. Am carat lucrurile la tirm qi am inceput sa md uit mai indeaproapela ele. Prinfre ele se afla Si o ladl in care am gasit ftei pungi mari, pline cu bani. Erau aproapeo mie o suti de bucati. intr-una se giseau, inveliti in hdrtie, gase dubloni cam un pfund toateimpreuna. de aur gi citeva bare, tot de aur. CAntAreau Nu am gisit prea multe lucruri folositoare in aceasti nava. Cnt despre bani, erau pentru mine ca gi noroiul sub picioare. I-ag fi dat bucuros pe tofi pentru treipatru perechi de pantofi qi ciorapi englezegti,de care aveam mai mare lucruri pe masuramea. nevoie, cf,ci de ani de zile nu mai purtasemasemenea Am dus banii acasa,in pegteri, dupi cum facusem $i cu cei pe care-i luasemde pe corabianoastrf,. Dac-ag fi sclpat vreodati gi m-ag fi intors in Anglia, i-ag fi lasat aici in siguranfi pdna aq fi venit si-i iau. Dupa ce mi-am aduslucrurile la lirm Si le-am pus bine, m-am inapoiat la piroga, ducdnd-oin portul ei. intorcdndu-ma acasi, am g6sit totul in ordine. Suferisemnespusde mult atuncicind, ducindu-ma la epavacorabiei,nu gisisem indeplinirea arzittoarcidorinti de a aveaun tovaragcu care sapot vorbi 388

. ;are sI-mi poatA spune unde mA aflu si ce mijloace de scipare ar fi pentru ::i amdndoi. Am chibzuit cA singurul mijloc pentru a reu$i in incercareade a parasi :-<ulaera sf, pun mdna pe un salbatic.Dacf, era cu putinfa, acestatrebuia s[ fie ,-ul din cei adu$i pe farm pentru a fi ucisi. M-am hotf,rAt sf, stau la pdndi si str las totul la voia intAmplarii. Pe deairDra, mtr credeamin stare si infrunt unul, ba chiar doi sau trei silbatici daca-mi in cale. -s.)eau Dupf, ce un an gi jumltate nutrisem acestegdnduri, am fost surprins inn-o -r.rni dimineatl, vhzdnd nu mai putin de cinci barci la ftrrm, in partea unde .xuiam eu. Oamenii debarcaserlgi nu-i puteam vedea.Numarul lor imi strica :Jate socotelile, cici vazdnd atitea pirogi, in care incapeaucdte patru sau $ase :5i, ba chiar mai multi, nu $tiam ce str cred $i ce misuri str iau ca str atac deo:atA doulzeci sau freizeci de salbatici. Am constatat,indati, ctr nu erau mai putin de treizeci de salbatici, care :prinseserf,un foc. Cum glteau carneaSi ce fel de carne era nu mi-am putut da ama, dintuina cu totii in jurul focului, ficdnd nenumdrategesturi gi figuri, dupf,obiceiurile 1or. Au scos din pirogi pe doi nenorocili, care fuseseraprobabil culcafi pe jos 5i care acum erau adu$i la moarte. Am vtrzut cum unul a clntt,lovit de un ;iomag. Doi sau fei dintre ceilalti s-au aplecatspre el, in timp ce cealaltAvicrimf agteptala o parte si-i vini rAndul. in aceasti clipi, bietul nenorocit, vazindu-se oarecum slobod, a luat-o la fugi pe nisip, cu o repeziciune neobignuit4, de-a dreptul spre mine, adici spre partea coastei unde se afla locuintra mea. Nu eram sigur ci nu va fi urmarit de toti sllbaticii pflni aici. Mi-am revenit duptr ce am deslusit c[ fugarul nu mai era urmirit decit de uei oameni. imbarbatat c[-i deplgise cu mult si cdstigamereu teren, mi-am dat seamacf, va reugi si scapedactrva putea s-o tinl tot agatnci o jumatate de or[. intre ei si fortlreata mea se afla estuarul. Cnnd a ajuns la mal, a sarit in apaflri nici o govf,ire,$i, cu cdtevamigcari de brate a gi ajuns in cealaltaparte, ludnd-o iarlsi la fugi cu o nemaipomenittriuteall. Cdnd urmaritorii au ajuns la api, am vhzut ci numai doi stiau si inoate, iar al reilea a rf,maspe mal, intorcdndu-seapoi spre locul de unde venise, ceea ce s-a dovedit pdnl la urmf,, sprebinele lui. Cei doi au trecut apa mult mai incet decit fugarul. Apoi m-am urcat repedein vdrful dealului, indrept6ndu-mi spre Frm. Am ti.iat scurt drumul la vale, ajungdnd astfel inne fugar 9i cei care-l fugireau. Am strigat tare, gi acestas-a oprit aproapetot at6t de speriatde mine ca gi de urmf,ritorii sli. I-am facut semn strvinf,.

38e'
: -

intre timp, inaintam incet spre ceilalti doi care veneau din urma. Napustindu-mi asupraprimului l-am doborAtcu o lovitura a patului pugtii. Nu vroiam sa trag ca sd fiu auzit de ceilalti, desi la distanta aceea nu se putea auzi uqor gi nu se putea vedea fumul, si chiar de l-ar fi vizut, nu ar fi gtiut ce e. Cel care venea in urmi-i s-a oprit speriat, iar eu m-am indreptat repede spre dAnsul.Apropiindu-mi, am vZl:'ficl-gi pregateaarcul gata si tragi in mine. Am fost nevoit si trag si l-am ucis cu primul glonf. Bietul fugar, care se oprise, vizdndu-qi dusmanii la pim6nt, a fost atAtde inspaimAntatde focul 9i zgomotul pugtii, incAt a ramaspironit locului, gata mai curAnd s-o ia la fugi indadt dec6t sa se apropie de mine. chemdndu-l. Ainteles indata,a facut ciliva pagi. I-am ficut din nou sernn, iar s-a oprit gi iar a pomit. Am vizut atunci ci tremura ca varga, crezAnd pesemne ca vroiam si-l ucid, ca qi pe cei doi duEmaniai sai. I-am ftrcut semne.cautind si-l imbirbitez. S-a apropiat incet, ingenunchiind la fiecare zecepagi gi, rug0ndu-seastfel de mine s[-i daruiesc viafa. I-am zAmbit si i-am ficut iar semn sa se apropie, Cdnd a ajuns ldngl mine, a ingenuncheatsi a sarutatFrnna, apoi s-a aruncatla ptrmdnt,a pus capul jos gi, luAndu-miun picior, Ei l-a pus pe cap. Prin aceasta vroia s[ spuna ci se supune 9i mi se d[ rob pe via1i. L-am ridicat si l-am irnbarbatat cum am putut. Mai aveam deocamdati multe de facut. Silbaticul lovit de mine nu era mort gi incepea sa-si vini in fire. I l-am ariltat,flcAndu-i semnci nu murise; atunci salbaticulsa]vatde mine incepu sa-mi spuntrcdtevacuvinte, neintelesepentru mine. Nu era timp de pierdut, caci salbaticul se ridicase gi fugarul incepuse sir fie iar speriat.Am indreptat a doua pugcaspre el, si atunci salbaticul meu, cdci agaii voi zice acuma,mi-a ficut semn si-i dau sabiace-mi atArnala brAu. I-am dat-o gi, indati ce a avut-o in mdini, s-a repezit la dugmanulsiu gi, dintr-o singuri lovituri, i-a retezatcapul. Mi s-aparut straniu,cici socotca vedeao sabie pentru intdia data in viati. Salbaticii nu aveaudecf,tsabii de lemn. erau atdt de grele gi ascugite, Mai tdrziu am aflat ci acestea iar lemnul atdt de solid, incAt taiau capul, piciorul ori mdna unui om, dintr-o singura lovitura. Dup[ ce a sivArgit aceasti isprava, a venit rdzdnd spre mine, in semn de izbdnda,aduc6ndu-misabiainapoi gi, cu o puzderiede gesturi,pe care nu le-am ingeles, mi-a pus-o la picior. Ceeace insl il uimea pe el cel mai mult era felul in care ucisesemeu de la departarepe celilalt salbatic. I-a luat arcul 9i sagetilegi s-a intors. Am pomit-o flcdndu-i semn sa ma urneze. Mi-era teama si nu vini si altii in urmarirea lui. 390

: : la

'; ln

ta s ::--z

: i: s

i: --r :';, :. :'

:- 'l l

:-':e *iil

:- i ':..

::r

i: :

:11 ::i'

- ll ;.:t : -]

).: ?i :\' :.r :. :'

Atunci el mi-a ar:atat cf, vrea si-i ingroape in nisip, ca si nu fie gisili de groapi :eilal1i, intr-o cliptr a sf,pat cu miinile o destuldemare,?ncarea ffas Si :eiedouf,trupuri de sllbatici, acoperindu-le apoicu nisip. L-am indemnat apoi =.a intre cu mine in fortareata saucastelulmeu. Ajuns aici, i-am dat piine gi stafide9i apade bAut;am vizut cf, eramort le sete dup4atita fuga.Apoi am ficut semnsf,seculcepe maldarulde paiede pe lrez, careeraintinsao pf,turtr, undedormeam Bieful om s-aculeu adesea. :at gi a adormitindati. voinic,binefacut,inalt,cu picioare lungi, puternice, Eraun fliclu chipeg, cred ii c6 nu aveamai mult de doutrzeci de ani.Fata erarotunda, nasul :i $i $ase nic, darnu turtit ca la negri.Gurafrumoasf,, buzelesubtiri,iar dintii mici si albi :a fildegul.Dup[ mult timp, am ajunssll invlt si vorbeascl. L-aminvftat si-gi numele il botezasem Vineri, ziua in care fusese salvat. cici dupa Apoi l-am ipuna invafatsa-mi spuni ,,stip6.ne", a rimas numelemeu de atunci.De $i acesta gi asemenea, l-am invtrtatsaspuna nofiuni. ,,da" ,,nu" gi ce rost au aceste in ziua aceea, i-am dat sabealaptedintr-o oalAde plmdnt si am biut si euin fatalui. Am muiat o bucati de pdinein laptesi i-am ftrcutsemns[ facala fel, ceea ce el a indeplinitpe dati, aritdndu-mic[ i-a placutfoartemult. cacivoiam si mtrasigurdacl silbaticii au Ne-amurcatin vf,rful dealului, plecat. Cu ajutorul ocheanuluiam zf,rit bine locul, dar nici urmtr de ei. pierduli. Parasisertr farmul,firi sa-imai cautepe cei doi tovaragi Dupa ce l-am hranit, m-am gindit s[-l si echipez. Mai int6i i-am dat o pereche de pantalonide pinzl, pe carefr luasem din lada adus4 de pe corabia recent naufragiati.I s-aupotrivit destulde bine. Mi pricepeam destulde bine I-am facut apoi o hainAdin piele de capr?r. un croitorindemAmatic. 5i ajunsesem Deocamdatd Apoi i-am dato caciull depieledeiepurefoartearf,toasi. era imbricat destulde acceptabil Si a fost foartemultumit vf,zindu-setot atdt de gi fercheg ca shpnnulslu. ca la inceputsemi$ca mai greoiin haine,darpflnl la urmi, s-a E adevarat obisnuitsi le-a purtatcu pltrcere. Vineri nu era viclean,nu aveanici o patima gi legatde mine voios,gatasi mi slujeasca sauginduri ascunse. Era totdeauna cu o dragoste de fiu. A douazi dupl ce m-amintorscu el acasl,aminceputsl chibzuiesc cum sa-ladf,postesc. Trebuiasl fac astfelca s[ ml simt in largul meu, gi el la fel. Pina la urmf, am ridicat un cort infre celedoul ziduri ale forttrretei. Pentruca amintocmitun toc de ugi, foartesimaveam acolo$i u$ade intrarein pegtera, plu, 9i o u$i din scnnduri caresedeschidea iniuntru. in timput nopfii o zavorearn tn partea 9itigeam gi toatescariledup[ mine.Astfel ci Vineri nu puteaajunge zgomot mtr interioarA a fortf,retei, fdra sf,facf, Si sa trezeascf,.
391

Primul zid avea acum un acoperiginfreg, din prajini, acoperind cortul. Acoperigul acestase sprijinea, de o parte, in peretele st6.ncii$i era acoperit cu gipci lungi, agezate in curmezi$,iar deasupraaveaun strat gros de paie de orez mai tare chiar ca trestia. La gura sau locul unde puneam scara,potrivisem un chepengcarenu se putea deschidede afari, li dacaera forfat, ar fi cizut cu mult zgomot. Toate armele le luam la mine in fiecare noapte. nu s-a pomenit om De f'apt,nu aveamnevoie de toata aceasti pazh, cfuci mai credincios, mai iubitor si mai nepreficut ca slujitorul meu, Vineri. Pot spunechiar ca si-ar fi jertfit oricdnd viafa pentru mine. Cu toate dovezile ce mi le-a dat m-am convins foarte curind ci nu mai aveamnevoie si ma ferescde el. Cu uimire mi-am dat seamaca lui Dumnezeu ii placuse, in ocflrmuirea supugilor sii, si dea numai unei parti din lume folosintrainsusirilor cu c:re putere de inzesffasetotuSipe tofi oamenii. Daruise Sicelorlalti - totuSi- aceea$i judecata, aceleagi simlaminte, aceleagi porniri citre dragoste gi prietenie, aceeagipatimi Si ura ?mpotriva rdului, acela$i sentiment al recuno$tintei, al neprefacatoriei,al credintei precum gi toati putereade a face binele gi a-l primi, pe care ni le daruise$i noua. Atunci cdnd vroia el si le dea prilejul de a se folosi de ele, oamenii ceilalti se arf,tautot at6t de bine pregiti{i, ba dimoptriv4, mai bine chiar declt noi, si-si foloseauinsugirile inniscute intr-un fel mult mai frumos chiar decdt noi, cf,ci noi avem mai multe prilejuri decAtei de a ne arf,ta omenia. M-am intristat ddndu-mi seama ci noi ne intrebuintim insuSirile irurtrscute in mod mf,runt si mai meschindecflt salbaticii, cu toate ci suntemmai luminati gi cu mai multa stiinF decAtei. Dar s[ ma intorc la noul meu tovari$. Eram foarte inc0ntat de el Si mi straduiam sa-l invaf tot ceea ce-l ficea folositor, indemdnatic si de nadejde.Mai ales doream si-l tnvlt si vorbeasci qi sf, ma inleleaga atunci cdnd ii vorbeam. S-a dovedit cel mai inzestrat elev care s-a vf,zut vreodati. Era intotdeaunavesel, sdrguinciosSi foarte fericit cdnd md putea inlelege sau cdnd reu$easa ma faca si-l intreleg,agaca-mi era nespusde plicut si-i vorbesc.

f,l

;.

s ) l

:i1

?'

3n
I

AnatoleFravac'e

prozator francez Thibault,1844-1924; - rcudonimul lui AnatoleFrangois

Gafhaa priahenului rneu

l?in1r-ele

ll i rI t I I ffi:#lJ,H",:;*?#[ll"]
nulte necazuri. Am facut de timpuriu cea j privinfi. in aceastf, iin6i experienftr Era lntr-o zi ploioasa.Primisem
n dar tot dichisul necesarunui pogtag:

;.:pci, bici, h{uri, zurgilii. Erau multi zurgilli. inhAmai;adicamI inhimai pe minede mine insumi. cf,ci eramtotodattr
posta$ul, caii gi carul. Traseul meu incepea din bucitf,rie $i ducea pina in sufragerie, de-a lungul unui culoar.

Sufrageria tinealoc - si destulde bine - unei pietedinh-un sat,iar bufetul de ftrri vreo sfodaredin popasca strschimbcaii, devenise, mahon, unde ftrceam parte-mi,hanul La CaIuIBalan. Culoarulera un drum lung, pe care dideai inchis intr-un mic spafiu mereu de alte priveligti si intdlniri neprevf,zute. intre perefii preabine intunecat, mf, bucuramde un orizont intins $i ffeceam, prin acelesurprizecaredau farmeccdlitoriilor. Eram pe atunciun cunoscuti, maremagician.Evocam,pentruplicereamea,fiintredragi gi rdnduiamnatura sa pierd darul acesta duptrbunul meu plac. Am avut mai tirziu, nenorocirea ploioasi, putut cind am fost in ziua aceea pretrios pe carel-am folosit cfrt am po$tas. acestui dar ar fi fost de ajunspentrua mi multumi; dar poti fi Folosirea mulfumit?imi veni pofta str-iuimesc,si-i uluiesc,si-i inmlrmuresc weodattr pe spectatori. $apcameade catifeagi zurglllii nu ff,ceaudoi bani dacf,nu le vecinf,,am dat admiranimeni. Cnndi-am auzitpe tata $i pe mamain camera clipe cu privirea; teribiltr.Tatamtrmisuri cdteva buznaacolo,ficdnd o galagie gi apoi lnilfl din umeri spuse: - Copilul ista nu mai stiece shfacf,.Ar hebui s[-1damla un pension. mama. - E preamic, r4spunse
3y3

- Ei, Si! spusetata, are strsteaintre cei mici. Am auzit prea bine cuvintele astea;dar ce-au mai spus dupi aceeami-a sctrpat, ln parte,Sidaci pot si le redauacumintocmaie fiindci, dupi aceea, le-am auzit repetAndu-mi-se de mai multe ori. Tata adauga: - NeavAndnici frafi, nici surori, Si stdnd singur, capatapofta sa viseze,gi mai t6rziu va avea de suferit. Singuritatea i-a aprins imaginatia $i arn observat ci are capul plin de himere. Fiind la gcoala,lmpreunacu alti copii de vArstalui, va cf,pita experienfa lumii. Va invdta de la ei ce sunt oamenii; asta nu poate lnva{a de la dumneatagi nici de la mine, care suntemingerii lui pazitori. Colegii se vor purta cu el cum te porti cu egalii, de care uneori trebuie sA{i fie mila Si str-i aperi, iar alteori sa-i convingi sau si le fii piept. Cu ei impreuni va face ucenicia vietii sociale. - Dragul meu, li spusemarna,nu fi-e teaml ctr printre copii sunt Si unii rii? - Chiar 9i cei rf,i, rispunse tata, ii vor fi de folos, daci este inteligent, fiindc4 are sa invete cum si-i deosebeasclde cei buni, 9i ista e un lucru foarte necesar.De altfel, chiar dumneataai s[ vizitezi gcolile din cartier 9i ai si alegi una frecventa6 de copii a cdror educafiecorespundeaceleiape care i-ai dat-o lui Pierre. Firea oamenilor e pretutindeni aceeaqi; dar,,hrana" 1or,cum spuneau mult dintr-un loc intr-altul. O cregterebuni, aplistrf,mogiinogtri, se deosebeste cata mai multor generafii, di na$tere unei flori de o ginga$ie deosebita, 9i pentru care s-au depus striduinte timp de un secol, poate sa se floarea aceasta, piarda in citeva zile. Contactul cu copiii lipsili de educafiear putea duce, firi nici un folos pentru ei, la degenerareaeducatiei fiului nostru. Nobletea prin exemplu gi se fixeaza prin ereditate.Ea intrece in manierelor se dobdndegte frumusefe noblefea numelui. E fireasci Si se afirma prin harul ei propriu, pe cind cealalti e dovedita cu nigte hdrloage,printre care nu te mai descurci. - Ai dreptate,dragul meu, rispunse mama. Chiar miine incep si caut un pension bun pentru copilul nostru. $i am si aleg unul din cele mai infloritoare, a$acum m-ai povifuit, fiindca grija banilor tulbura gAndurile invafitorului si-l acresc.Ce-ai spune,dragul meu, de un pension condus de o femeie? Tata nu rispunse. - Ce-ai spune?repeti mama. - E o chestiunela care ar trebui sa ma mai gdndesc. Standin fotoliul siu, in fata biroului, tata examina de cOteva minute un fel de oscior ascdtit la un capf,t si foarte ros la celalalt. il invartea lntre degete; cu toti zurgalaii mei, incetasemsd mai desigur,i se invdrtea Si ln cap, deoarece, exist pentru el. 394

3
1 ?

il

I g c

',t

c r
;

Ir

c i
i

r
i

I \

Mama,cu coatele pe speteaza fotoliului, igi urmaideea,pe careo expripulin mai inainte. Doctorulii arlti osciorulacelascirbosgi spuse: - uite aici dintele unui om care a trait pe vremeamamutului, tn timpul i glaciare,intr-o caverntrodinioartrmohoritf, 9i pustie, astizi pe jumatate operiti de vita de vie sf,lbaticisi micsunele, 9i l6ngi cares-aridicat de cO1iva casaaceea albasi frumoasf,, undeam locuit vreo doui luni in timpul verii,
anul in care ne-am cAsatorit.Au fost doua luni fericite. Ai dat acolo pesteun vechi gi toata ziua cdntai Mozaft, scumpa mea. Multrumita de, o muzici gi fermecitoare isi lua zborul prin fereastrl gi insuflefeavalea de unde din cavema nu auzeadec6trf,getul tigrilor. Mama igi rezemi capul de umtrrul tatii, care continua: - omul acestanu cuno$teadecdtfrica gi foamea.Semina cu o fiar6. Avea tesiH. Mugchii de pe arcadasprdncenelor,cand se contractau, ficeau

niste f[lci enormeiti izbeauprivirea cdndte uitai la ele; steriduri hidoase;

ii ii iegeau afari din guri. Uite-l pe asta cdt e de lung 9i ascufit. Aga au fost cei dindi oameni. Dar, pe nesimlite, prin neincetategi mirefe

i, omenirea, devenind mai pufinnenorociti,devenisi mai putin silbatica; oamenilorse schimbara prin lntrebuintare. obignuintagandirii dezvolti creierul,5i frunteasemtrri.Dintii, carenu semai sfrlduiausasfdsie carnea crescurimai pulin lungi pe nigtefalci nu tot atAtde puternice. obrazul ciptrttro frumusefe subliml 9i senlscu sur6sul pe buzelefemeii.
Aici, tata saruti obrazul mamei care zdmbea;apoi, ridic0nd incetigor dea-

capuluidinteleomului din caveme, exclamf,: lsupra - Omule din vremuri strivechi, a ctrruirimisit[ grosolani gi lnfiorltoare istain fata mea,amintirea ta mf, riscolegte pdnl in addncul gi fiintei; te respect te iubesc, o, strf,mog al meu! Primegte ln trecutulneptrtruns ln careselAgluiegti, omagiulrecuno$tintei mele,cici gtiucAtdemult iti datorez. $tiu de cite mizerii m-auferit strtrdaniile tale.Tu nu te-aigdnditla viitor, e adevtrrat: o slaba licarire deinteligenftr tremuratn creierultiu intunecat; tu nu puteaigandidec6t cum si te hrinegtisi undesi te ascuna.Erair totu$iom. Un idealconfuzrc ftegeaspre ceea ce e frumosSibun penffuoameni. Ai duso viald nenorocitA, darn-ai trait gi viafa atit de infiortrtoare in zadar, pe careai mogtenit-o ai transmis-o, ceva mai pulin rea,copiilor tai. Ei s-auciznit, la rindul lor, s-o facamai buna.cu totii s-auapucatde cite un megtegug: unul descoperi piatrade moari, celalalt inventi roata.Toti s-austrtrduitsi efortul continuual atdtorminti de-alungul vremurilora produsminuni, carefac ca asttrzi viafasi fie frumoasa. $i, de cdte ori niscoceauun megtegug saupuneaubazeleunei industrii, dideau na$tere, prin insugiacestfapt, la frumusetimorale,gi creauvirnrfi. Ei au dat femeilor vlluri SibArbatiiau cunoscutpreful frumusefii.
3y5

Zicind acestea, tatapusedintelepreistoricpe birou Sio imbritiga pe mama. Apoi a continuat,spundnd: - De altfel, noi le datoram sffamogilor absolut tot, chiar gi dragostea. care-i inspirasetatii atAtea Am vrut sl ating dintele acesta, cuvinte pe care nu Ie infelegeam. Dar, la clinchetul pe care-l stdmiri zurgalaii, tata intoarse gi spuse: capul spremine, rntrprivi cu severitate - Mai domol! Misiunea nu s-a terminat; am fi mai pufin genero$i decdt oamenii cavemelor daci, la rdndul nosffu, nu ne-am stradui si facem copiilor no$tri viafa mai siguri Si mai buna decdt a noastra.Sunt doui mijloace penffu asta:sa iubim $i sa invatAm. Cu StiintaSi iubirea se clidegte lumea. - Fara indoiala, dragul meu, spuse mama; dar cu cAt ma gindeisc mai mult, cu atdt sunt convinsi ci unei femei ar trebui sa-i fie incredintat un biietel de vdrsta lui Pierre al nostru. Am auzit vorbindu-se de o domnisoari Lefort. Mnine mi duc si vorbesc cu ea.

at P

dr nl

rt

ol

el

i0 ...

DomnigoaraLefort, care finea in cartierul Saint-Germainun pensionpentru copii mai mici, consimti si mi primeasci inffe orele zece gi douisprezece dimineata, iar dupi-amiaza, intre doul Si patru. imi flcusem dinainte o idee infioritoare despre pensionul acesta,Si cAnd bona mi tiri acolo pentru prima oartr,mi socotipierdut. Astfel ci am fost nemaipomenit de surprins cdnd am intrat Si am vizut, intr-o camerf,mare, vreo cinci sau Sase fetite Sivreo zecebaieFi care rAdeau,se strimbau qi aratau in fel si chip ci nu le pasd de nimic in afari de zburdalniciile lor. Mi gAndeamci s-au obisnuit cu rtrul. Pe de alta parte, vazui ci domnigoaraLefort era profund intristata. Ochii ei albastri erau inlicrimafi, iar buzele intredeschise. NiStebucle spilicite ii atArnau, dupa moda englezeascl,de-alungul obrajilor, asemenicrengilor de salcie pldngltoare. Privea fara sl vada si pareapierdutl ln vis. Bldndetea acesteidomnigoareindurerate gi veselia copiilor imi inspirari incredere;la gdndul ca-mi voi impirti soartacu mai multe fetite, toate temerile mele se risipiri, pulin clte putin. DomnigoaraLefort, dupi ce imi dadu tablip gi un creion, ml agezf, l6ngA un blietel de vArstamea, care aveao infitiSare distinsi Si ochi pitrunzitori. - MA cheaml Fontanet,imi spuseel, dar pe tine? Apoi mi intrebacu ce se ocupi tata.I-am spusci-i medic. - Al meu e avocat,raspunseFontanet,e mai bine. - De ce? 396

c2

D
lll

rt

dr

pi tn
tt

dt
-f \L

pl
ni

Ld

bi
tt7

m br

l-

I I
I

c6-i mai frumossafii avocat? - Nu-ti dai seirma

I
I I I f I I I I I I I I I I I I I I I I

-Nu.

- Anrnci egtiun prost. gi-mi M[ sfltui si crescviermi demf,tase bogata. Fontanet aveaimaginafie *o o frumoasf,tabltr a lui Pitagora,ficutf, de el insu$i. ii aOmiramgi pe gi pe Fontanet. fabule. Eu nu gtiamdecAt Fitagora Lefort o noti bunf,;n-am reugitsf, Lu plecare,primi de la domnigoara descopir la ce folose$te. Mamaml limuri ca astaestecevapropriuonorurilor: ce am ftrcutln primazi. la nimic. Apoi mf, infrebtr eu folosesc Lefort. I-* spusctrm-amuitat la domnigoara adevirul.De cdndmi gtiu, am in"epu sarAd[ de mine; dar eu spusesem N-amfostniciodati un adevf,rat tostinclinatsi privescviatacapeun spectacol. ffebuieun sistem dupi caresi te conduci, iar observator ctrci,penffuobservalie, igi indreapttr ochii ba ici, ba colo; spectaeun-amnici un sistem. Observatorul gi credc[ am si pf,strez toatl spectator roruliSilasl privirile furate.Suntnf,scut pe careorice li amuza$i viatanevinovafiaastaa hoinarilordin marile orase, a copiilor mici. dezinteresati carepasfteaztr, la vdrstaambifilor, curiozitatea carem-auplictisit au la caream luat pde, singurele Dintre toatespectacolele vielii, Dimpofivi, reprezentatiile fost acelea de teatru,c6ndmtruitamla scenf,. pe vizut pensionul care le-am in tncepdnd cu acelea m-audistratintotdeauna, Lefort. domnisoarei ara mea gi, confirmAndu-mi-se Continuaideci, sl mi uit la profeso de unde vine aceastf, ptrrerea tristl, il intrebaipe Fontanet ci era intr-adevf,r
tristete. F[r[ a se referi la ceva anume, Fontanet o atribuia remugcf,rilor si isi amintea ci odattr a vazut sentimentul remugcdrii oglindindu-se pe obrazul domnigoareiLefort, lnfr-o zi, demult, cfind ea ii confiscase,firi nici un drept, sfArleaza de meri$or gi comiseseaproapeindatl dupi astagi un alt atentat:penpe cap bonetacu urechi de migar. tru a intrbu$iplinsetele celui spoliat, ii ffAsese fapte trebuia si-Si fi Fontanet infelegea ci un suflet mdnjit de asemenea pierdut pentru totdeauna voioqia gi linistea; dar motivele invocate nu mi se ptrreauindestultrtoare, $i cf,utai altele. Era greu, la drept vorbind, sf, cauti ceva in clasa domnigoareiLefort, din carza gelagiei care domnea aici fari intrerupere. Elevii se avdntau in nigte bAtfii invergunate,de fati cu domnigoaraLefort, vizibill, dar absentl. Aruncau cirti de religie gi coji de piine, ctr se ff,cea lntuneric Ai o unii lntr-altii cu atAtea nesfflr$iti inlanpire de pocneteumplea clasa.Numai copiii mici, impreunindu-si mtinile gi picioarele $i scotdndlimba de un cot, se uitau in plafon, cu un zimbet imptrciuitor. ln lnvilmigeali, cu un' Uneori, domnisoaraLefort, intrand pe nea$teptate pe cdteun nevinovat; apoi reveneala ffistetea sa, aer de somnambulI, pedepsea

3n

in care se inchidea ca intr-un turn. Gdnditi-va bine, va rog, la stareade spirit a unui baietelde opt ani, ca.re, in mijlocul acesteizarvede neinteles, scriede gase pe saphmdni tAblill: Foameail bagain mormAntpe necunoscutulMalfililne. capul cu mAinile, cdt puteam imi strdngeam Asta era lectia mea. CAteodata de tare, ca si nu-mi pierd ideile; un singur gnnd imi era deslusit: in legituri cu tristeleadomnigoareiLefort. Eram preocupatmereu de amarita mea profesoara. Fontanet imi stArnisecuriozitateacu nigte povegti stranii. imi spusese ci nu se poate trece diminea{aprin fata camerei domnigoareiLefort, fara a auzi strigite jalnice, amestecate cu zomiit de lanfuri. - imi aduc aminte,adaugtr el, ci mai demult, sa tot fie vreo luni de atunci, a citit la toata clasa,pldngtnd, o povestecare pd,rea a fi in versuri. Povestirea lui Fontanet era sftAbAtuti de un fior de groaza, care ma patrunse9i pe mine. M-am convins chiar a doua zi ci spuselelui nu erau imaginare, cel pufin in privinla lecturii cu glas tare; cici, ln ceea ce privegte lanfurile care-l faceau pe Fontanet si paleascf,,n-am aflat niciodati nimic, gi astizi imi inchipui ca zomaitul acela de lanfuri ffebuie sa fi fost in realitate un hArgAitde vatraie 9i farage. A doua zi iatd ce s-a intAmplat: DomnigoaraLefort bAtu ln masi cu o rigli ca sa se faca ticere, tugi gi rosti cu voce surdf,: - Sarmanaleanne! Dupa o pauztr,adauga: - Dintre fecioarelecitunului, Jeanneera cea mai frumoasa. Fontanet imi d[du una cu cotul in cogul pieptului si pufrri ln rds. DomniqoaraLefort arunctrspreel o privire m6nioasa;apoi, cu glasul $i mai trist, parcl ar fi intonat un psalm de pocainti, continua povesteasirmanei Jeanne.E posibil Si chiar sigur ci povesteaaceea era in versuri de la un capit la altul; dar sunt silit sf, v-o spun a$acum mi-a rimas in minte. Se vor recunoa$te, sper,ici gi colo, in proza mea, midularele risipite ale poetului. Jeanneera logodittr; jurase credinti unui tAnargi viteaz muntean.Oswald era numele fericitului pastor.Totul era gata pregitit pentru nunti, insofitoarele Jeanneiii aduseravalul si cununa.Ce fericiti era Jeanne!Dar iata ca o cuprinse o molegeala.Obrajii i se acoperiri de o paloare de moarte. Oswald cobori din munti. Alergl la ea gi o intrebf,: ,,Nu egti sofia mea?" Ea rispunse cu glasul stins:,,Scumpe Jeanne! MormAntuli-a fost patul Oswald, adio! Mor!" Sarmana nuptial, iar clopotele care ar fi trebuit sa sune la cununie, sunari la ingropiciunea ei. 398

Era in povesteaaceasta un mare numir de cuvinte pe cile le auzeampentru lnt6ia oari gi al ctrror inteles nu-l Stiam;dar, in ansamblu,povestireami se paru at6t de tristi Si de frumoasl incAt, ascultind-o, mi trecu un fior neincercat pdni atunci; farmecul melancoliei mi se dezvilui prin vreo treizeci de versuri, al ciror inteles precis mi-ar fi fost cu neputinftr sf,-l redau. Fiindca nu-i nevoie sa intelegi multe, ca si simti multe - afar6,,doar, cdnd egti bltrdn. Lucruri obscurepot fi lucruri impresionantegi e foarte adevaratci sufletelor tinere le placeceeace estevag. Lacrimile izbucnirl din inima mea prea plinA 9i Fontanet nu putu, nici prin strdmbtrturile sale, nici bltindu-qi joc de mine, si-mi opreasci plinsul. Totugi, atunci nu mi lndoiam de superioritatea lui Fontanet.A trebuit si ajungf, subsecretar de stat ca si incep sf, mf, indoiesc de el. Lacrimile mele ii plf,curtr domnigoareiLefort; mi chemtr la ddnsa gi-mi spuse: - Pierre Nozi6re, ai pl6ns; poftim crucea de onoare. Afllc[ eu am ftrcut poezia asta.Am un caiet gros, pe care l-am umplut cu versuri tot atat de frumoaseca gi astea;dar n-am gf,sit inci un editor care sf, le publice. Nu-i lngrozitor, ba chiar de neconceput? - Ah! domnigoari, i-am spus, sunt foarte mulgumit. $tiu acum care-i pricina tristetii dumneavoastrtr. Jeannecarea murit ln citunul O iubili pe s6,rmana ei, $i vi gAndifi mereu la ea, nu-i aga?De aceeasunteti tristl si niciodattr nu vedeti ce facem in clasi? Vorbele mele, din nefericire, nu-i plicurtr, cici se uita m0nioasi la mine gi-mi spuse: - Jeanne e o fictiune. Iar tu egtiun prost.DA-mi inapoi cruceaSiteci la loc. M-am intors la locul meu pldngind. De astAdatA plAngeam de mila Si mirturisesc ci acestelacrimi nu mai aveau duiosia lacrimilor pe care mi le storsesesirmana Jeanne.Un lucru imi mari Si mai mult tulburarea: habar n-aveam ce este o fictiune; Fontanetnu $tia nici el mai mult. Ajuns acastr, o intrebai pe mama. - O fictiune, imi rispunse mama, esteo ntrscocire. - Ah! mami, ii spusei,ce nenorocire ctr Jeannee o simpli ntrscocire! - Care Jeanne? mf, intrebi mama. - Dintre fecioarelecitunului, Jeanneera cea mai frumoasa. $i li spuseipovesteaJeannei,a$acum mi-o aduceamaminte. Mama nu-mi rispunse; dar o auzii goptindu-i tatii la ureche: - Ce prostii il invata pe copilul ista! - Sunt, lntr-adevar,nigte prostii gogonate,spusetata. $i de ce ai vrea, mtr rog, ca o fata bAffan[ si se priceapf,la pedagogie?Am un sistem de educafiepe care 1i-l voi expune infr-o zi. Dupl acestsistem,ffebuie si deprinzi un copil de 39

varsh lui Pierre al nosffu cu obiceiurile animalelor, cu care copiii se aseamffri at6t prin instincte, cit gi prin inteligenp. Pierre este capabil s[ inteleagafidelitatea unui c6ine, devotamentulunui elefant, riutf,tile unei maimute; asemenea lucruri trebuie s6-i poveste$ti,$i nu despreJeanne,citunul gi clopotele acelea, care n-au nici un Dumnezeu. - Ai dreptate,rf,spundemama: copilul Si animalul se infeleg foarte bine, amAndoisunt foarte aproapede natura.Dar crede-ma,dragul meu, e un lucru pe care copiii il inleleg mai bine decit vicleniile maimufei: sunt faptele frumoase ale oamenilor mari. Eroismul, chiar pentru un btrieta$,este limpede ca lumina zilei; povestegte-i lui Pierre despre moartea cavalerului d'Assas, $i are si infeleagi tot a$ade bine ca gi dumneata,ca Si mine. - Vai! suspinatata, dimpoffiv4, eu cred ca eroismul se infelege in diferite chipuri, potrivit vremii, locului gi persoanelor.Dar ce importanti arc?ceea ce conteazhintr-un sacrificiu este sacrificiul insugi. Daci obiectul devotamentului tiu este o iluzie, devotamentulrf,mine totusi o realitate; $i aceasti realitate este cea mai minunat[ podoaba sub care omul iSi poate ascunde strricia morala. Draga mea, generozitatea ta naturali te-a ficut sl infelegi acesteadevtrrurimai bine decdtle-am infeles eu insumi cu ajutorul experienfeisi al reflectiei. Le voi introduce in sistemul meu. Astfel discutau doctorul gi mama. Opt zile duptr aceea,in mijlocul gal[giei, scriam pentru ultima datl pe tablitramea: Foamea il bAgAin mormknt pe necunoscutulMaLfililtre. Fontanet gi cu mine pdrisirim ln acelagitimp pensionul domnigoareiLefort.

rf.

jc

400

Aetor

{-l vrsto
,ffin,

cel mai 1802-1885; ^*"

romuttic ftancez; poetliric 5i epic' ptozator' dramaturgsi

f: i' i i .:.! [ ."|i;4g:ri

' t i l ::: r! !' r i :tt:4 i

laolaltain umbrd' ptrgeau Cosette $i necunoscutul, nu-i fu frictr. Agacum am spus,Cosettei Avea o voce gravtr5i Omul incepu sf,-i vorbeasctr. - Duci cevapreagreu pentrutine, fetito! isi ridica fruntea5i rf,spunse: Cosette - Da, domnule. omul. Am sl ti-o duc eu"' - Las[-mi-o,continuf, gAleata din min&. Omul incepusi meargf, lAsA Cosette aleturide ea. el prinre dinti' Apoi - E intr-adevf,rfoartegrea'spuse ad[ug[: Citi ani ai micuto? - Opt ani, domnule, - $i vii de departe? - De la izvorul din Pldure. - $i te duci departe? - La mai bine de un sfert de ortr de aici. deodati: Omul rimase o clipl ttrcut,apoi spuse n-ai mam6? - A$adar, gtiu, fetita. rf,sPunse - Nu Apoi adiugf,,mai inainteca omul strfi avuttimp si continue: - Nu cred.Ceilalti au.Eu nu am. urma: $i dupao Pauztr, - CredcAn-am avutniciodatf,. jos, se aplecf, $i-Sipuseamdndouimdinilepe Omul se opri, 14s[gtrleata umerii fetitei, rilittdo-r" s-o priveascl si s[-i vadi fata in intuneric. Chipul slab vag in luminastinstr Sivdnlti a cerului' sedesena Sipalid al Cosettei omul. sPuse - Cumte cheamf,? - Cosette.

isi lul de un curentelectric'O privi iar' apoi Omul fu Parci strAbAtut o clipi' apoca gileata9i porni din nou' Dupi mAinilede Pe umerii Cossetei' intreba:

- Unde locuiegti tu, fetito? e' - La Montfermeil, daci $titi unde - intr-acolo mergem? - D4, domnule' iar: Omul mai ficu o Pauztr9i incePu apa din pidure? - Cine te-a trimisja ora astastr aduci - Doamna Th6nardier' o m u lu r macuunglaspecaresesil e a s a -lf a c in e p is lt o r, d a r, c u t o a t e acestease simtea un ffemur neobignuit: asta? - $i ce face doamnaTh6nardier hanul' - i, stapdnamea' spusefetita' Jine _Hanul?irrtrebaomul.Eibine,amsf,tragacololanoapte.Condu-mtr. - Acolo mergem' spusefetita' setinea de el fara greutate'Nu mai omul umbla destul de repede.Cosette un fel de liniste si lr, ,i*p i1i ridica ochii spre el cu simlea oboseala.il provi'*p niciodati nimeni str se indrepte spre incredere nespusa.Nu o invf,tase semf,'nacu cu- toate acestea'in ea ceva care denti 9i si se roage' Simlea' indrepta spre cer' nidejdea, cu bucuria, $i care se continu[: Trecuseri cdtevaminute' Omul - Doamna Th6nardier n-are servitoare? - Nu. domnule' - Esti singurtr acolo la ea? - Da, domnule' glasul: Din nou se ff,cu ttrcere'CosetteridicA - Adica mai sunt doua fetite' - Care fetite? - Ponine 9i Zelma' numele romantioase' scumpe doamnei Fetita simPlifici in felul acesta Th6nardier.

- Cine suntPoninesi Zelma? _SuntdomniSoareledoamneiTh6nardier.Feteleeicums-arspune.

- $i asteacefac?
-

ilt1":";.?"iul.
nlr;

caaurul' strtrlucesc lucruricare - aupipugifrumoase,

fel de fel... Se joaci, se disffeazi' -Toatdzhla'! - D&, domnule' - $i tu?

N2

- Eu muncesc. - Toattrziua? Fetita ridica ochii mari, in care era o lacrimi nevdzutadin pricina noptii :i rispunsebldnd: - Da, domnule. Urmi, dupi un rastimp: - Uneori, dupa ce am isprlvit freba, si dacami lasi, mi joc Ai eu. - $i cum te joci? - Asa cum pot. Numai ca n-am jucarii multe. ponine gi Zelma nu mi lasi :3 ml joc cu pipugile lor. N-am decdt o sibiuta de plumb, uite at0t de mici. Fetita ii arati degetul cel mic. - $i care nu taie? - Ba da, domnule, taie salatl gi capetede mugte. Ajunseri ?n sat. Cosetteil cilauzi pe strain de-a lungul strazilor. Trecura prin fafa brutlriei, dar Cosettenu se mai gdndi la pdinea pe care trebuia s-o cumpere.Omul incetase de a mai pune intrebari Si se cufundase acum tntr-o Ecere posomordta.Dupl ce trecuri de bisericI, omul vAzu mrabeinjghebatein stradi Si o intreba pe Cosette: -E zi de bilci? - Nu, domnule, azi e Craciunul. CAnd se apropiara de han, Costetteii atinsemAnacu sfiala. - Domnule! - Ce e, fetito? - Uite cf, am ajuns aproapede casi.

- Ei si? - Vretisi mf,ltrsafi acum str-mi iaugaleata?

- De ce? - Pai, daci o sa ma vada doamnaca mi-a adus-oaltcinevao sa ma bati. Omul ii d[du ghleata. Dupa o clipa erau in fala cArciumii.
; :t

f;

cosette nu seputu opri saarunce o privire sprepipugaceamare,careinci mai eraexpustr jucirii, privAlia la cu apoi batula ugi. Aceasta gi se deschise doamna Th6nardier aparucu o lumdnare in mdna. - Aha, tu estinetrebnico! slava domnului,nu te-aigrabit!Ai ciscatgura, caraghioaso! - Doamnf, - spuse cosettetremur0nd - uite un domncarevreao odaie. N3

Doamna Th6nardier iSi inlocui repedemutra posaci printr-o sframbatura hangiilor, $i-l cautl din ochi, cu llcomie, binevoitoare,schimbarecaracteristicA pe noul venit. - Dumneavoastrdsunteti?spuseea. - Da, doamntr,r4spunseomul, ducAndmAnala pai[rie. CalAtorii bogafi nu sunt atdt de politicogi. Gestul ista, hainele 5i bagajul stf,inului, pe care doamnaTh6nardier le inspectasedintr-o aruncituri de ochi, ficurl sl se topeascastrXmbitura binevoitoare de pe fati gi si apari din nou in locul ei muffa posaci. Urmi cu o voce seaci: - Intra, omule! ,,Omul" inffA. Doamna Th6nardier ii mai arunci o privire, ii cercettrmai ales redingota jerpeliH de tot 5i pitAria cea gaurita, apoi ceru parerea birbatului ei, cu 6 mi$care din cap, o snimbaturi din nas gi o clipire din ochi. Barbatu-siu, care continua sd bea inainte cu carufagii,ii rtrpunseprin aceami$careimperceptibih a degetului arittrtor, care, intfiti cu increfirea buzelor, insemna tn asemenea cazuri: ,,pArlit de-a binelea". Doamna Th6nardier spuseatunci cu voce tare: - Ei, omule, imi pare foarte rtru, dar vezi cit nu mai am loc. - Puneti-mtrunde vreti - spuseomul - in pod, in grajd. Am si plf,tescca pentru o odaie. - Doi franci. - Doi franci. Fie! - S-a ftrcut. - Doi franci! spuseun caruta$doamneiTh6nardier.Dar nu costa decdtun franc. - Pentru el e doi, rispunse doamnaTh6nardierla fel. Nu gtrzduiesccalici cu mai putrn. cu bldndetebirbatu-siu. Oameni de soiul f,stanu fac - E adevirat, adtrugf, cinste casei. inne timp, dupi ce-$i lisase pachetul Si batul pe o bancf,, omul se aqezi la o masf, pe cale Cosette se grtrbise sf, puna o sticla de vin gi un pahal' Negustorul care-i ceruse giieatacu apa se duseel singur s-o ductr afafii, calului. Cosetteigi luase locul sub masa din bucatirie 9i lucrul. Omul, care abia-$imuiasebuzelein paharul cu vin pe care $i-l tumase,se uita la copil cu o atenfieciudati. Cosetteera urAtA.Dactr ar fi fost fericitl, poate ar fi fost mai frumoasi. Am schitat mai inainte chipul ei mic gi intunecat. Cosetteera slabi 9i galbejita' Ochii ei mari, cufundati inf-un aveaaproapeopt ani, dar i-ai fi dat cu greu $ase. fel de umbrtr ad6nci, erau aproapestinSi de at0ta plAns. Coltwile gurii aveau acealinie aplecatda nelinistii zilnice, pe care o au condamnatii si bolnavii firi 4M

3al Foc

?ari rbi zdr :Att

?ul Thr
^dv

goI .ii t

i3 ccl ne' se 3s

Cc

or ur

Dt

o t(

rapare. Miinile ei erau, agacum ghicise maici-sa, ,,mdncatede degerdturi". locul care o lumina in clipa aceeaii scoteamai mult la iveala oaselegi ficea sa :eri gi mai cumplittr slf,biciunea.Pentru ca tremura intotdeauna de frig, luase $iceiul si-gi strdngl genunchii unul lingl altul. VeSmAntul nu-i era decAt o :dreanfi, c:lre vara fr-ar fi ftrcut mil4, iar iama te ingrozea. N-avea pe ea decAt :Anzh gaurita, nici un petic de 16ntr.Ici-colo i se vedea pielea gi peste tot se :uteau observa vdnltaile care insemnau locurile unde o lovise doamna Thdnardier.Picioarele goale erau rogii gi slabanoage. Scobitura claviculelor iti :aceamili. Toati fipnrra acestui copil, felul slu de a fi, infaligarea, glasul, golurile dintre un cuvint $i altul, privirea, ttrcerea, cea mai mici migcarearatau si tilmiceau un singur gind: teama. pe ea; era,ca sa spunem aga,inviluita in teami; TeamapusesesttrpAnire Eama ii sfifuigea coatele de $olduri, ii ascundea calcAielesub fuste, o fdcea si ocupecit mai pulin loc cu putinp, n-o lAsasf,risufle decdtatdt cdt era neapdrat nevoie gi ajunseses[ fie ceeace am putea numi ,,firescul ei", care nu putea sa se schimbe,ci numai si creasci. in fundut ochilor ei era un coll uimit, unde se ascundeagroaza. Teama asta era at6t de mare, incdt, duptr ce sosise, aga uda cum era, Coseffenu indraznise si meargtrsi se usuce la foc, ci se puse tacutape lucru. Cf,utf,turaacestuicopil de opt ani era de obicei atAtde posomordtx$i uneori atit de fragica, incit pareain unele clipe c4 era pe cale si se preschimbeintr-o tAmpite sau intr-un demon. Am spus cf, nu gtiuseniciodattr ce inseamni si se roage gi niciodati nu pusese piciorul int-o biserici. ,,Ce, am eu vreme?" spuneadoamnaTh6nardier. Omul in redingota galbenl nu o slabeadin ochi pe Cosette. - Na, ctr uitasem! Unde e pdinea?strigl deodati doamnaTh6nardier. Ca de obicei, cdnd doamna Thdnardier ridica glasul, Cosetteiegi repede de sub masa.Uitase cu totul de p6ine. Se folosi de viclegugul copiilor care sunt totdeaunacu frica in sin. Minti. - Brutfia era inchisf,, doamni. - Trebuia si bafi la usl. - Am bAtut, doamn4.

- Ei, si? - N-a deschis. - spusedoamna Th6nardier - si - Am str$tiu eu miine dacl-i adevtrrat dacf, minti, am si-fi arf,teu tie! Pdnauna-alta, ia da-mimoneda de cinsprezece gologani. Cosette iSi viti mina tn buzunarul sortului$i seinverzi.Monedadecincigologaninu mai era acolo. sprezece

- Hei, rosti doamnaTh6nardier.N-auzi? cosette iqi intoarse buzunarul pe dos, dar n-o gisi. ce se int|mplase oare cu moneda aceea? Biata fetita nu putu sa scoaffio vorba. impietrise. - Nu cumva ai pierdut banii? urll doamnaTh6nardier.Sau ai de g6nd sa mi-i furi? Spunandacestea, intinse mdna spre un garbaci, care era agigatdevatra. Gestul acestaii didu din nou putere Coseffeistr strige: - Iertare!Doamn[! Doamnl! N-am s[ mai fac! Doamna Th6nardier lua gnrbaciul din cui. Omul cu redingota galbena se scotociseintre timp prin buzunarul vestei, fara sa-l vada cineva. De altfel, cilltorii ceilaltribeau,jucau cati ti nu se mai uitau in jurul lor. Cosettese ghemui insplimdntata in colful de l6ng[ vatri, incercdnd s[-gi fereasci 9i s[-gi ascundl m6inile 9i picioarele goale. Doamna Th6nardierridica glasul. - Iertafi-mi, doamni - spuse omul - dar acum cateva clipe am vinut chzdndceva din buzunarul sorfului fetitei. A alunecatpe jos. poate ca e asta. Se apleci, prefacAndu-se o clip6 ca se uita pejos, dupa ceva. - Intocmai. Iati! urmi el, ridicAndu-se. $i-i intinse doamnei Th6nardier o monedi de argint. - Da, astae, spuseea. Nu era aceeagi, pentru ci era o monedd de un franc,' dar doamna Th6nardier se bucura de cdgtig.puse banur ?nbuzunar gi se margini sa-i arunce fetitei o privire salbatica,spundndu-i:, -Yezi si nu ti se mai intAmple Si altldati! cosette se intoarse in ceeace doamna Th6nardiernumea ,,culcugulei.. gi ochii ei mari, alintili asupra calitorului necunoscut,capitaseri o expresie pe care nu o mai avuseseriniciodata. Nu era deocamdati dec0to mirare naiva, dar in care se amesteca gi un fel de incredereplina de uimire. - Nu vrei si mandnci?il intreba doamnaTh6nardier pe cilitor. Acesta nu rispunse. Pdreapierdut in g6nduri.

E Iz n
n Y

d tr

,r l

ti

al

T ir
9'

vl

P
aI

Odinioara, cu vreo suti de ani in urmi, Parisul era tot atat de plin de copii pis[relele se cheamavrf,bii, iar copiii _ vagabonzi,ca pidurea de pasarele. gtrengari. Acegti baiefandri,in varsti de gaptepani la unsprezece ani, traiau de obicei in cete. Parintii lor, istoviti de sarlcie gi de munci grele, nu puteau gi, uneori, nici nu voiau si le poarte de grija. Dar gfrengarii nu-qi pierdeau curajul. M

in T

cl

Erau zile cind nu mdncau; dar nu era seari si nu se furi$eze,daca aveaupofta, 1ateatru. Uneori n-aveau cu ce si se imbrace, nici ce sa-gipuna in picioare, gi nici unde sa se adiposteascamf,car.Zile intregi hointrreaupe strizi qi innoptau pe unde se nimerea. De la tatii lor aveaucAteun palton jerpelit, care li se tira de pamint. Pe cap purtau cdte o palfie veche, cine gtie a cui, care le aluneca mereupe nas. Ca strfii primit printre gtrengariiparizieni trebuia si ai merite insemnate. De pildi, unul dintre ei se bucura de o deosebitacinste pentru ca vazuseun om caz6ndde pe tumul unei biserici; un altul, fiindcl fusesede fata cAnd se risturun soldat care fusese naseinaintea lui o diligentl; al treilea, deoarececuno$tea cdt p-aci si scoatf,cu baionetaochiul unui domn de vaz6,. Prefuiau mult pumnii zdraveni. $rengarului ii placea s[-gi dea ifose: ,,uite-tenumai cdt is de voinic". Acel caruia i se intAmpla si se taie ,,pAni la os" iar sa$ii aveaumare trecere. era socotit erou. ii invidiau Erozavpe stAngaci, $trengarii se incaierau necontenit cu vardigtiil care organizau noaptea razii pentru prinderea micilor vagabonzi. Iati de ce fiecare gfrengar$tia cum arataIa fatl si cum se numesc toti vardiStii. Le stia pe de rost obiceiurile si gtrsisepentru fiecare cAteo porecla: ,,alae Trdditorul, ala e Afurisitul, astalalt e Namila si ililalt e Caraghiosul; ista-gi si se plimbe pe marinchipuie ci Pont Neuf e numai al lui Si nu lasi <<lumea> place ginea podului, dincolo de parapet, iar astuilalt ii si traga <<oamenii>> de urechi..." $trengarul parizian era uneori cuviincios, alteori, insf,, era nespus de obraznic. Avea dinti stricati pentru cf, mnnca putin $i prost, dar avea ochii frumogi 9i limpezi, pentru ci era degtept.
', !.

pe Boulevard du Temple un baiat de intdlni adesea in wemea aceeaputeai vreo unsprezece-doisprezece ani, care era adevirata intruchipare a gtrengarului. Purta pantaloni lungi, barbiteSti, Si o bluza femeiasci. Dar nici pantalonii nu-i avea de la taicf,-siu si nici blaza de la maica-sa. Nigte oameni straini il imbricasertr, de mili, in aceste zdrenfe.Totugi, biiatul avea gi tati 9i mami. Taici-stru, insf,, nu-i purta de grijl, iar maici-sa nu-l iubea; astfel, pe drept cuvnnt putea fi socotit orfan. Se simtea in largul lui numai pe strada.Era un baiat palid gi bolnivicios, dar istet, indemAnatic,zglobiu $i tare glumef.
1 vardist (gardist) = agent de polifie care ficea depaztpe strf,zile unui orag.

Nu stf,teaniciodati la un loc; hoinareape strazi cdntflnd, scormoneaprin pe ici, pe colo, cu haz gi indemdnarea$acum fac canale de scurgere,gterpelea pisicile sauvribiile, rddeacdnd i se spunea$trengargi se mdnia cdnd i se spunea haimana. N-avea nici casi, nici masi, dar lui nu-i pasa. $i cu toate ci era atnt de parisit, uneori ii treceaprin minte: ,,Ia sf,ma duc s-o vid pe mama!" Plecaatunci cobora pe chei, trecea din locurile cunoscute,cu piefe Si bulevardezgomotoase, podurile gi, in cele din urmtr, ajungeain mahalaleleoamenilor sirmani. Acolo, intr-o cocioabi nenorociti, ffaia familia aceestui bdiat zglobiu. Gisea aici numai amtrriciune, mizerie gi, ceeace era Si mai trist, nici macar un zflmbet de bun sosit. Vatra era rece $i reci erau gi inimile. Cind intra, il intrebau: ,,De unde vii?". ,,De pe strada!" rispundea el. CAndpleca,il intrebau:,,Undete duci?". ,,Pesftad#'rispundea el. Iar maici-sa ii striga din urm[: ,,$i ce-mi caufi pe-aici?". Copilul traia lipsit de dragoste9i de ingrijire, ca ierburile galbejite care ftliesc in pivnifi. Nu sufereainsa din aceasti pricini 9i nu invinuia pe nimeni. De altrninteri, nici nu gtia cum ar trebui si fie cu adevirat un tati gi o mama. Am uitat sf, vi spun ci pe Boulevard du Temple acest$trengarfuseseporeclit Gavroche.

in mijlocul primf,verii, zile friguroase, c6nd ai La Paris se ivesc adesea, putea crede ctr s-a intors iarna. intr-o asemenea seartrrece de aprilie, Gavroche,zgribulindu-se de frig in zdrenfele lui, stitea pe o stradaplini de lume, in fata unei vitrine mari de frizeie,luminata din belgug. isi infisurase gAtul intr-un gal gterpelit,cine stie de unde. PAreactrprivegtecu o curiozitateplina de admiratieun rnanechinde ceartr - un cap de femeie pieptanat cu iscusinfi gi impodobit cu flori - care se rotea in vitrina, zAmbind trecatorilor. Adevarul era instr cf, Gavroche observa ce se petrece in frizerie, pdndind momentul in care s-ar fi putut sffecura iniuntru, penffu a gterpeli din vitrini o bucattrde sf,pun,pe care s-o vinda pe urmi, pentru cdtiva gologani, unui barbier de la mahala. I se intAmpla deseori sa prdnzeasca numai datoritd acestuimijloc. Era foarte indemdnaticin asemenea ispravi pe care le numea ,,a-i barbieri pe btrrbieri!" Tot admirdnd manechinul de ceari 9i privind bucatade sdpun,el mormf,ia printre dinli: - De marti...Nu, nu a$a, nu de marti!... Ba poatede margi!... Da, da, sigur, de marti!... 'fOB

pentruultima oar[. igi dldu Se striduia sf,-giaducl amintecdndmAncase cu trei zile in urmi. sqrmaca aceasta seint6mplase pe clientul careveneala in pravfia caldasi luminati, frizerul barbierea adictr rAndsi, din weme in vreme,aruncac6teo privire piezigl dugmanului, geam gfrengarului care la cu in sttrtea miinile frig, dar obraznic, rebegit de gi, desigur, puneacevala cale. buzunare vir,u doi copii mai mici decdtel, unul de vreo gapte Dar iatacf, Gavroche in privllie. Era ani, celalaltde cinci, destulde bine imbricafi, careinffasera vorbeau amdndoideodattr. greu sf, inlelegi ce spuneau,deoarece Cel mic dintii de frig. Barbierulse pldngea intr-una,iar celui mai mareii clantaneau dupi ei: ii deduafari strigdnd intoarse furios $i, fire str-iasculte, si rdceascf, odaileoamenilor! - Intri Si lStia fari nici un rost,numaiaga, gi incepusi plou6 pldngAnd. inre fimp cerul se?nnorase Copiii plecartr, mirunt. Gavroche serepeziduptrcopii: broscoilor? - De ce pldnge1i, - rlspunsecel mai mare. - N-avemundesi dormimla noapte fleacuri? Uite pros- Pagubtr-n ciuperci!Facesl pldngipentruasemenea el addrugiL: tutii! $i ocrotitor,cu vocemflngnietoare, - Veniti cu mine,picilor! cel mai mare. rtrspunse - Venim,domnule, Contenindu-siplAnsul, copiii il urmarl cu incredere pe Gavroche. nu se putu stipAni si nu arunceo privire furioasl DeplrtAndu-se, Gavroche b1rbierului: am str - Fiaranemiloasi!mormtriel. Viperi, nu alta! Asculte,bfubierule, chemun lacatus si am str-lpun si-fi atirne o tinicheade coadi. peste un gustdehadi. SArind capf,tase o bdltoacf,, Din pricinabarbierului zdrio bAtrana cu o maturl in mnnasi o inneba: - Doamntr, ati ie$it si clllriti pe calul dumneavoastrtr? lustruitealeunui trecitor. $i pe datastropicu noroi gheteie furios. - Nittrrlule! fipa ffecatorul nasuldin $al: Gavroche i$i scoase - Domnul seplAnge de ceva? - De tine, sertrstitrecatorul. Nu semai primescpetitii. - Biroul s-ainchis,ziseGavroche. devreo fteisprezeceprin fala unei porfi, vizu o mictrcergetoare, Trecf,nd paisprezece ani, caretremurade frig. - Sirminica! N-arenimic pe ea!tine, ia-l! ziseel. $i scotAndu-si salulcel pe umerii slabiai cergetoarei. cf,lduros, il arunctr

Fetita il privi inmirmurita 9i primi darul fari sa spuna un cuvdnt. frigului. Tocmai in Gavroche insi se zgribuli acum gi mai amamic din ca.uza se pomi din nou. acesttimp ploaia, carecontenise, - Ce indrazneala,iar ploutr, strigi Gavroche.Asta nu mai imi place! Dar la urma urmelor, atnta pagubi! adiugi el, privind cum cer$etoarea se infagura ?nsal. Cel pulin ei o si-i fie cald ca-ntr-uncojoc! Porni mai departe. in urma lui copiii grabeaupasul. Trec0nd pe lAngao brutfie, Gavroche se intoarse spre ei: - Ia ascultati,pugtilor, a1iprlnzit azI? - Nu, domnule, de azi dimineata n-am mdncat nimic, rispunse cel mai marigor. - Se vede ci n-avefinici tata,nici mama! ziseGavrochecu tonul unui om mare. - Ba da, domnule, avem si tata $i mami, dar nu gtim unde sunt. Am tot mers pe stsitzi,ciutdnd ceva de mdncare,dar n-am gasit nimic. - $tiu, zise Gavroche, c6inii mdn6ncatot. $i dupl un timp adauga:Care va si zici v-a1i pierdut parintii? Nu mai stiti ce s-a ales de ei? Asta nu se face, pugtilor! E o prostie sa-i pierzi pe ai mari. Ei, dar ceva tot frebuie sa mincati... Nu-i mai intreba nimic. Sa nu ai adtrposte lucru obignuit penffu un gffengar. Gavroche se opri gi incepu sa-$i scotoceascibuzunarelepantalonilor. in cele din urma inalta capul, cu o infitisare plina de mindrie: - Linistiti-vi, picilor, acugicao sa cinam de minune. Pescui din buzunaru-i larg un binut, impinse baietasii in brutarie gi, azvdrlind banul pe tejghea,strigi: - De cinci gologanipAine! Brutarul lui o pfline Si un cutit. - O imparfi in trei - reluf, Gavrochegi explici plin de demnitate:doar vezi ci suntemtrei! Dupi ce-i privi pe copii cu luare aminte,brutarul se pregdti si le deapAine neagri, dar Gavroche striga, inciudat: - Ce-i asta? Brutarul rispunse cu politele: - PAine! E p0ine foarte bunf,, de calitateaa doua. - Ba si ne dai cea mai buni pdine alb6.Eu fac cinste! Brutarul nu-gi putu stipAni un zdmbetgi fucepusi-i cerceteze cu curiozitate. - Ia asculta,ce te uiti asala noi? il intrebi Gavrochejignit. Crezi ci suntem copilagi? Dupi ce pdinea fu imbucafiffi, Gavroche le spusebaietilor: - Ei, gi acum trfulecafi! 410

fe

5t
,- t

al

Copiii il privirl fara sl in(eleag[.Gavroche tncepusardda. - Firegte, suntmititei, nu pricep?nca! M6ncafi,fincilor! adiugi el. Socotindctr baiatul cel mare e mai dezghefat, si trebuieincurajatintr-un fel deosebit, Gavroche gi zise: ii intinsese feta ceamai groastr - Hai, deschide pliscul! Bucf,tica ceamai mica o opri pentruel. Toti ffei eraufoarteflamAnzisi, stind la ugi, mancau cu lacomie. Brutarul,care-gi primisebanii,ii priveaacum cu necaz, pentruca impiedicau intrarea in brutfie. - Si ne intoarcem pe stradf,, ziseGavroche. Porniraastfelmai departe spreBastilia. Din cind in cdnd,trecdnd pe dinaintea vreuneiprivalii luminate, baietelul cel mai mic se opreasi vadace orf, arati ceasornicul de cositorpe careil avea

t*i"r;"

"JiXTi; cemainitafleatr! zise Gavroche. Apoimurmuri gdnditor

ca pentru el: ,,Oricum, dac-agavea copii, le-agpurta mai bine de griji!,, Tocmai cdnd ispravea de mestecatpiinea, dintr-un colt al strazii Ballets, un om inalt ii strigl lui Gavroche: - Tu e$ti, Gavroche?incotro? Gavroche arf,ti spre copii. - MA duc sa-i culc. - Unde? - La mine acasi. - Da' ce, tu ai casf,? - Am! - Unde? - in elefant! rispunse Gavroche. - Cum in elefant? - Da, in elefant! $i ce vezi de mirare in asta?

4Ll )

lR,^dya,r^d KipliYag
.i i .'; '! , It li'"i,:.1lt';l

[...] Legeajunglei, careniciodatf, nu di porunci fArA temei, interzice tuturor fiarelor si-l mf,ndncepe om, afari numai de cazul cdnd ele ar ucide ca s6-$i inve{ecopiii cum sf,faci astala nevoie,Siatunciomoartrtotdeana departe de locurile de vdntrtoare ale haiticului sau ale tribului. Adevf,ratul motiv al opreligtii esteci a omori un om inseamni, multor oamenialbi pe elefanti,cu pugti,gi mai devreme saumai tArziu,sosirea in miini. $i atunci,toattrlumea a sutede oameninegri cu linci si tode aprinse junglei arede suferit.Motivul pe careil invocf,fiareleintre eleestecl omul este vinat al pamdntuluiSi c6 unui adevtrrat cel mai slab si mai lipsit de apdrare jocului vAnator Se mai spune, nu-i intrAin regulile str-latace. de asemenea, $i acest ca cei ce manfuicioamenifacjigodie si le caddinp. lucru e adevlTat, Ma:rditul se auzi din ce ?nce mai tare,apoi culmin[ intr-un aaarhpecarc gdtlejului. tigrul ?l scoase Peurmtrseauziun urlet carenu mai avea din addncul Khan. nimic de tigru si totusiveneade la Shere - A sclpat ocazia,limuriLupoaica. Ce poatefi? ff,cucAtivapagi,apoiil auzipe ShereKhan urldndsi Lupul alergi afar6,, mugindsalbatic, in timp ce setiv[lea in ierburi. e aga deprost,incit a slrit in focul de tabirl al - Dobitocullsta ?nchipuit taietorilor de lemne, spuseLupul, cu un mormiit. $i-a ars labele.Tabaqui, gacalul, e cu el. - Cineva suie coastasprenoi, spuseLupoaica,ciulind urechea. Luati un fognetseapropia. Lupul igi strinsetoate seama! in desisuldin gurapegterii gata cineva l-ar fi urmf,rit cu privireaar fi asislabelesubel, de salt.Apoi, dacl tat la ceva nemaipomenit:lupul igi frdnasesaritura in aer. Ftrcusemi$carea cui erasf,sartr inaintede a fi vlzut asupra 9i apois-arizgdnditbrusc.Rezultatul fu ca sfi la o inlltime depatrusaucinci picioare,apoi ateriztr exactin locul de undeplecase. 4t2

el uluit. Un pui de om! Ia uita-tela el! - Un om! spuse joasf,,stitea un copil gol, cu Drept in fata lui, finnndu-se de o creangtr ceamai dulcegi cea Mogdldeafa trupulcafeniucarede-abia invita strmeargf,. mai plinl de groprtecaretrecusevreodati pragul pegteriiweunui lup, mai ales la timp de noapte. Privealupul dreptin ochi si rAdea. N-am vlzut niciodati vre- Asa aratf,un pui de om? se miri Lupoaica. unulpina acum.Adu-l incoace. ransportepuii in falci, farl sl-i vateme, ba chiar Lupul eraobi$nuitstr-gi bine copilul de spate strducf,$i un ou in guri ff,rl a-l strivi, againcAt,apucdnd nici un coltr nu-i zgiie pielea,$i-l asezibinisorjos, alituri de puii sf,i. - Cdt e de mic! Cit e de golag si de indraznef!spuseLupoaicacu blindete. cluta si-$i facl loc intre puii de lup, ca strajungl mai aproape Copilagul de trupul cald al mamei. un pui de - Aha, a inceputsf,min6nce$i el cu ai noStri!Deci a$aarattr un lup caresi sepoati lluda ctr a avut om. Crezictr s-amai pomenitvreodattr intre copii lui un pui de om? lucru cindva, dar nu in - Am mai auzit cf, s-ar fi intamplatun asemenea nu areun fir deparpe el qi l-agputeaomori haiticulnostru,spuse Lupul. Acesta in ochi fdri pic defrica. dinr-o lovituri delabi. Dar uite-tela el cumneprivegte Deodattr, lumina lunii de la gaurapegteriise stinsepentrucir umerf Si Tabaqui capulmare,pAtrat,al lui ShereKhan astupase infrarea. in spatele lui miorlf,ia: - Stap6ne, stipfrne,aici a intrat! Lupul, dar ochii stristriLluceau spuse Khanne faceo mareonoare, - Shere marele Khan? demdnie.Ce dore$te Shere - Pradamea.Un pui de om a trecut pe aici. Parintii lui mi-au scipat. D[-mi-l pe ista. ShereKhan sirise in vafra de jf,ratecal tiietorilor de lemne a$acum blnuiseLupul, $i acumerafurios din pricinadwerii arsurilorde pe labe. Lupul Stiacl gurapegteriierapreaingusti pentruca un tigru sl sepoati prin ea.in pozitria in carese afla acum,umerii si labeledinainteal lui strecura a$acum s-arintAmplacu un om care ?ntrecAtoare, ShereKhan eraustrAmtorate butoi. ar incercastrse lupte lntr-un - Lupii fac parte din Poporul Liber, spuseLupul. Ei nu primescporunci dec0tde la ctrpetenia haiticului,$i nu de la oricevargatucigagde vite. Puiul de gi vom nosffu il ucidenumaidaci vom aveachef. om e al Pe taurul pe care l-am - Avefi chef, n-aveti chef, ce fel de vorbi e asta? decdini,cerdnd omordt,credeticl amvenit strstauaici sdvf, mirosculcugul s[-mi Vf, vorbesc eu, Shere Khan! daticeea ce mi secuvine? ,s&, i, 413

Urletul tigrului umplu pegterade tunete.Lupoaica se scuturade puii care in intuneric, ca doua lumini se inghesuiauin ea, tAsniinainte cu ochii scapardnd verzi, infruntAnd ochii de flacari al lui ShereKhan. - Eu sunt Raksha(Demonul) si eu iti raspund.Asculm, Lungri, puiul de om este al meu gi numai al meu. El nu va fi omoral El va trii ca si alerge in haitic $i si vAnezecu haiticul. $i, la ufina urnelor asculti, tu, vAnitor de pui golagi,tu, mAncitor de broagtegi ucigagde peEtisi Stiica intr-o buni zi el te ve vdna pe tine. $i acum fi bine si pleacade aici, saujur pe sambhur-ulpe carel-am omorAt (cici eu nu mi hrAnesccu vite prapaditede foame) ci te vei intoarce la maici-ta mai qchiop dec6terai in ziua in care te-ai nascut,tu javra din jungia cu labeleprajite! Hai, gterge-o! Tatal Lup se tntoarse catre ea din cale-afari de mirat. Aproape ci uitase pe Lupoaici in lupta dreapti de la alti cinci lupi, pe de zilele cdnd o cdgtigase cAnd dnnsaiegeacu haiticul $i fuseseporecliti pe buna dreptate,Demonul. ShereKhan l-ar fi putut infrunta pe Lup chiar acolo, dar Lupoaicei nu i se putea impotrivi, c6ci Stiaci acolo avea toate avantajeleterenului 9i gtia ci mama va lupta pdni la moarte. De aceeatigrul se reffase din gura pegterii mdrnind si numai cdnd iesi de la strdmtoarecutezi si strige in gura mare: - Fiecarecline stie si laffe la el in ogradi. Si vedem ce va spunehaiticul cdnd va aflacd vrei si cregtipui de oameni.Puiul e al meu, gi p6nala urmi tot zbdrlite! tn coltii mei va ajunge. O, voi, holi cu cozlLe Lupoaica se arunca printre puii ei, gdfAind de furie, dar lupul ii spuse grav: - ShereKhan are dreptate.Puiul trebuie arifiathaiticului. Ce zici, mama? Ai de gind sa-l di? - Sa-l [in? raspunse Lupoaica abia suflAnd.A venit la noi noaptea,gol, singur si flamind. $i totuginu i-a fost frica. Vezi cum a impins la o partepe unul ci gontorogulacelade casapl-ar fi omornt, dintre puii mei? $i cdnd te gnndegti qi pe urmi ar fi Eters-oinspre rAul Waingunga,in timp ce oamenii din sat ar fi scotocitprin toate vizuinile noastre,ca si se rdzbune.Sa-l dn? Sigur ca-l voi tine... Culci-te linigtit, brotacelule.O, Mowgli, caci iti voi spune Mowgli, broticelul, va veni o vreme cind tu il vei vina pe ShereKhan, a$acum el a vrut pe tine. si te vAneze - Dar ce va spunehaiticul nostru?intreba Lupul. Legea junglei spune limpede: cf, orice lup cdnd se insoari poate si se retragi o vreme din haiticul din care face parte; dar, lndati ce puii lor sunt destui de mari ca si se poati tine pe propriile lor picioare, ei trebuie sa-i aducain fata Sfatului haiticului care are loc de obicei o dati pe lunf,, c6.nde luna plina, cind ii vor intdlni. Dupi aceasta pentru ca ceilalti lupi si-i poata recunoa$te gi, pnna-n ziua cAnd vor ucide vor inspecfie,puii sunt slobozi si alergeunde 4t4

primul cerb, nu va fi iertare pentru acel lup vdrshic din haitic care ar ucide pe vreunul din ei. Pedeapsa pe locul unde a fost gasit cel vinoestemoartea,dat6. vat, 9i, daci vi vefi gAndi putin, vefi recunoa$te cd estepe deplin tndreptilita. puii sai incepuri s[ alergesinguri Tatal Lup mai adasti pdna in ziua cAnd si, intr-o noapte, cAnd se aduni haiticul, ii lui, impreuni cu Mowgli 9i cu Lupoaica,9i se indrepti spreStdncaSfatului, o culme de deal, acoperitacu bolovani gi stinci, unde se puteau ascundeo suti de lupi. Akela, marele gi cenugiul Lup Singuratec,care conduceahaiticul prin putere gi viclenie, se intinse cdt era de lung pe st6ncasa, iar ceva mai jos stateaupatruzeci sau mai mulli lupi, de toate mf,rimile gi culorile, de la veterani cu blani ca de viezure care puteau si rapunade unul singur cerbul pdni la lupii de trei ani care igi inchipuiau ci pot face la fel. Lupul singuratic fr conduceade un an. ln tinerele, el cizuse tntr-o curstrde lupi de doui ori, si inr-un rdnd fuseseciomigit qi lasat aproapemort, asaincdt cuno$tea bine apucaturilesi obiceiurile oamenilor.Pe stAnci nu vorbea parinlii 1or. prea mult. Puii se bugeauintre ei, in mijlocul cercului unde gedeau Din cAndin cAnd,cAteun Lrp mai batran se apropialinistit de cnteun pui, se uita la el cu multa atenfie,apoi se intorcea la locul siu, cu pagi ugori, fara zgomot. Uneori, cdte o mami igi irnpingea puiul departe,in lumina lunii, pentru a fi siguracf, nu a fost trecut cu vederea.De pe stAncasa, Akela striga: legea!Uitati-va bine la ei, o, lupi! - Voi cunoa$teti legea,voi cunoa$tefi Iar mamele grijulii repetaustrigarea: - Uitati-va bine, o, lupi! Uitali-va bine! in sfdrgit, gi in clipa aceealupoaica simfi cum i se zbarlescperii de pe gAt rdzdnd - tatal lup il impinse pe Mowgli, broticelul, spre centru, iar el se agezd 9i incepu sd se joace cu niste pietricele, care sfriluceau in lumina lunii. Akela nu ridicase deloc capul de pe labele sale gi continua cu strigitul lui monoton. - Uitati-va bine! De dupi stAncise auzi un muget inabusit. Era vocea lui ShereKhan, care striga: - Puiul este al meu! Dati-mi-l inapoi! Ce poate face Poporul liber cu un pui de om? Akela nici mf,car nu-si ciuli urechile, ci continui sf, spuna: - Uitati-va bine, o, lupilor! Poporul liber nu primegteporunci de la nimeni care nu apar{inePoporului liber. Uitati-vi bine! Urmi un intreg cor de mdrdieturi addnci qi un lup 6nar, cam de patru ani, repeti lui Akela intrebarealui ShereKhan: - Ce poate face Poporul liber cu un pui de om? Legeajunglei insi prevedeca daci se isci o g0lceavi in ceeace privegte dreptul unui pui de a fi acceptatde catre haitic, cel pufin doi membri, care nu-i Suntnici tati, nici marna,ffebuie si ia cuv0ntul penffu el.

- Cineia cuvAntul pentruel?lntrebl Akela. Cinedin membriiPoporului liber cerecuvdntul? pentruceeace gtiaeaci Nu veni nici un rlspuns,iar Lupoaicasepregtrti va fi luptaceadin urmf,a vielii ei, dacf,lucrurileaveau saajungl la inctrierare. $i atunci, singurafiinta care aveavoie s[ ia parte la Sfatul haiticului, gi cafeniu, pepuii delup invltf,torul careii deprindea Baloo,ursulcel somnoros bAtranul si cunoaschLegeajunglei, Baloo, cel careputeasi vini gi si plece cdndgi undeii plicea, $i astapentructr sehraneanumai cu nuci, cu ridacini si cu miere,sepropti pe picioarele dinapoi9i mdrii: el. Eu voi puneo vorbf,buni pen- Un pui de om...un pui de om?spuse tru el. Un pui de om nu poates[ fac&rtruniminui. Nu am darul oratoriei,dar vorba meavi spuneadevarul. Lasati-l sl intre cu ceilalti in haitic Aistralergecu ei impreunl. Eu insumi il voi invita celecuvenite. - Mai avemnevoiedeunul, spuse Akela,Balooa vorbit, $i el este in fond invititorul micilor nosfti pui. Cinemai cerecuvintul afarf,de Baloo? pantera O umbrl neagri s4ri drept in mijlocul adunlrii. Era Bagheera, panteri neagri, mai neagri decdtinsasinoaptea, dar purtind semne pe ea de pe desenate clar ca undele luminoaseale matasiicu ape. Toti o cuno$teau gi fiecaresefereadin caleaei, ctrcieratot agadevicleani ca Tabaqui, Bagheera tot atAtde indrizneala ca sf,lbaticulbivol 9i tot at6tde temutf,ca elefantulcfurd e rinit. Dar voceaei eramai dulceca miereasilbatici ce picurl din copaci9i blanaii eramai moaleca puful. - O, Akela, gi voi, Poporliber din jungla, incepupantera cu glasulunei voastrf,. pisici care toarce,eu nu am drepturiin adunarea Dar Legeajunglei pui pentru un nou, cAndnu e vorba de spuneci dacase ivegteo neinlelegere omor, viafa acestuipui poate fi rascumparaticu un anumit pret. $i legeanu pref.Am dreptate spune cinepoateSicinenu poatepliti acest saunu? - Foartebine, foarte bine, spuserf, cei tineri, care lupii sunt intotdeauna pe Bagheera. Puiul poatefi r[scumplral Agaspune flAmanzi. Sf,o ascultam legea - $tiind ctrnu am dreptul si vorbescaici, vf, cer invoire. - Atunci vorbegte, strigari douf,zeci de voci. - E ru$inos cdndva mai cregte Peldngl aceasta, vf, si omoriun pui golag. poatefi de marefolos. Baloo a vorbit pentruel. Pe l6ngavorbapusf,de Baloo pe a meagi vtr dauun taur,unul grasgi proaspAt eu voi adf,uga-o ucis carese afla la numai o jumitate de mila de aici, dactrvefi primi pe puiul de om cum vf, spune legea.Credca nu e greu. Se auziun freamit de voci carestrigau primim? Tot va muri in timpul ploilor de iam[. Se va - $i ce-arfi s1-1 prAjiin arSita golag? un brotf,cel soarelui. Ce riu ne poatectr5una S[-l lislm sA Sa-lprimim in haitic! alerge cu haiticul.Undee taurul,Bagheera? 4t6

$r

c $ e

c n

li

f n s ir f

e I
I

$i atunci se auzi glasul lui Akela, strigAnd: - Uitati-vl bine, o, lupi, uitali-vl bine.'. Mowgli era inci foarte adancit in joaca lui cu pietricele gi nu bagi de cum lupii veneau$i seuitau la el, unul cdteunul. La urmi, toatAadunalea seamtr cobori muntele gi se indreptf, spre taurul mort. Numai Akela, Bagheera,Baloo Silupii lui Mowgli rirnaserd pe loc. ShereKhan mai urla inca in noapte,fiindci era foarte suparatci Mowgli nu-i fusesepredat lui. - Eh, urla cdt vrei, spuseBagheerape sub mustiti. Dar va veni un timp cdnd copilul acestagolag te va face si urli pe alt glas, sau daci nu, atunci habar nu am eu de ce va sl zicf, un om. - A fost o ffeabi bine ficuta, spuseAkela. Oamenii gi puii lor sunt foarte infelep(i. inn-o zi ar putea si ne fie de folos. va fi un ajutor la vreme de nevoie, Bagheera, - E foarte adevirat, rf,spunse ctrci nimeni nu poate sperasi fie conducatorulhaiticului o vegnicie. Akela nu rispunse nimic. Se gdndeala sorocul ce trebuie si vini pentru fiecare conducf,torde haitic clnd putereaincepe si-i slibeasci tot mai mult, ca 1aurmi sa fie ucis de lupi, iar locul lui s[-1 ia alt conducf,tor,careintr-o buni zi va fi la rdndul siu ucis. - Luati-l cu voi, spuseel catre tatiLlLup, Si dati-i invitituri, a$acum se cuvine sl aibl cineva din neamul Poporului liber. in [...] Imagurile indiene sunt pline de stlnci, de mtrricini si de mici rape fundul ctrrora turmele se risipesc gi dispar. Bivolii, ca de obicei, trag spre mlaStini gi regiuni mocirloase,unde se bllicesc ceasuriintregi sau se prajescla soare. Mowgli mdna cireada spre marginea cdmpului, unde rdul Waingunga ie$eadin junglA. Cdnd ajunseacolo, descileca de pe spinarealui Rama Si dadu fuga spre ffestiile de bambus,unde il gasi pe Fratele Cenugiu' - Ah, spuseFratele Cenugiu,te a$teptde zile innegi si vii! Ce e cu tine de te-ai apucat sa pazegtiturmele? - Asta e porunca, rispunse Mowgli, sunt pAstorul satului pentru un timp oarecare.Ce stiri mai ai despreShereKahn? - S-aintors din nou in pargileacestea Site-a pandit foarte multa weme. Acum a plecat iari$i, fiindci vAnatule slab pe aici. Dar si Stii ca are de gind sate omoare. - Foartebine, spuseMowgli, cdti vreme va lipsi el, vino tu sauunul din cei pe coltrulacelade stAnci,a$aca si te pot vedeac6nd ies din patru frati qi ageaztr-te in rnpa de ldngl copaculdhakl, care sat.Cdnd se va intoarce,atunci si ma aStepti este in mijlocul cdmputui. Cred ctr nu e nevoie s[ iegim drept in calea lui Shere Khan.
1 anat = arbore din India de Rlslrit ale clrui flori dau un colorant galben.

- 4L7

Pe urma Mowgli igi gisi un loc la umbra unde se intinse si dormi. Paza rurmelor in India este cea mai trAndava meserie din lume. Vitele pasc, incet, pe urmi.se culci, apoi semiscadin nou din loc gi nu mugesc migcAndu-se niciodati. Le aazi numai r6gAind,iar pe bivoli arareori ii auzi: ei coboari spre mla$tini, unul dupi altul, gi se bagi tn noroi adAnc,de nu li se vad decAtboturile si ochii de culoarea porfelanului vdnat, privind leneg, apoi adorm ca nigte bugteni.in dogorealasoareluistAncilepar a dansasub argi6, iar in aercopiii aud cAteun vultur tip6nd ascutit o singuri dati, in depirtarea zorilor, Si ei Stiu ci daci s-ar int1mpla si moari eisau o vaci, vulturul s-ar lasa din inaltimi ca o sigeatl, iar un alt vultur, care zboari la mii de mile depirtare, va sosi indata dupi el si vada de ce a cobordt, apoi ar veni $i ahii si altii, si mai inainte ca ei si-Si dea ultima suflare, s-ar ingramidi un stol tntreg de vulturi flamAnzi, venili de nu se $tie unde. Copiii dorm toata ziua, se trezescgi adorm din nou; clnd s-au siturat de somn, se apucf, sa impleteasci co$uletedin iarba uscatf,,in care aduna licuste saupun insectesi se lupte intre ele; isi fac salbedin nuci albe SiroSii din jungla gi urmiresc aopArlele pe vreo stAnci,saugerpii careies sa seincilzeasci la soare care vdneazL cdte o broasci pe marginea baltoacelor.Pe urma incep si cdnte cite unul din acele cdntecenesfdr$ite,indigene, cu intonalii stranii la sfnr$it, $i zilele li se par mai lungi decit intreaga viafd a celorlalli oameni. Alteori fac castele de mdl, populAndu-le cu figurine de oameni, cai gi bivoli. in mdna barbatilor pun cAteo nuia de trestie qi spun ci acegtiasunt regi, iar cei din jurul lor armatele,sau spun ca sunt zeititi care trebuie adorate.Apoi coboari searagi copiii incep sd scoati chiote,iar bivolii se opintescsa iasadin mocirla cleioasi, cu zgomote ca nigte focuri de arma ce se tin lant; pe urmd.,cireada o ia peste cdmpia cenugieinapoi spre luminile safului ce ?ncepsa licdreascain noapte. Zi de zi Mowgli i$i conduceabivolii spre mlagtinile lor si de fiecare dati zirea spinareaFratelui Cenugiu,care s6tea de veghe pe muchia de stdnci din gi zi de zi se culca mijlocul cdmpiei (aSa ca stia ca ShereKhan nu se intorsese) in iarba care gopteacu mii de glasuri in jurul lui gi visa la zilele de altadata petrecute in jungla. Daci Shere Khan ar fi ficut un pas gregit cu laba lui gchioapi prin hadsurile junglei de pe malurile rAului Waingunga, l-ar fi auzit limpede in acele dimineti nesfirgite si linistite. ' intr-o zi nu-l mai vizu pe FrateleCenugiula locul de veghe. incepu sa rdda si indrepta cireada spre viroaga din apropiereaarborelui dhak, care acum era incircat cu flori de culoarea aurului rogu. Acolo il agteptaFratele Cenu$iu, cu pf,rul zblrLit pe tot spatele. - A stat ascunso luni de zile ca si te faci sa crezi cit nu te mai p0ndegte $i si nu te feregti. Noapteaffecuta a intrat in seminituri cu Tabaqui Si tia adulil vesti lupul, gdfdind. mecaturmele proaspete,

-iiil-

-I
Mowgli se incruntf,: - Nu mi-e frici de ShereKahn, dar Tabaqui esteo jigodie foarte vicleand, spuse el. - Nu-ti fie teami, spuseFratele Cenugiu,lingAndu-gibuzele. L-am int0lnit pe Tabaqui in zorii zilei. Acum le spunevulturilor toate perlele in(elepciunii sale,toate c0te mi le-a spusmie inainte de a-i rupe qalele.Planul lui ShereKalm estesi te a$tepteasti-searala margineasatului, pe tine singur. Acum sta ascuns in rApa seaci din margineardului Waingunga. - A mdncat azi ceva sau a plecat la vnnitoare cu stomacul gol? intreba insemnapentru el viala sau moartea. Mowgli, cici rtrspunsulpe care il a$tepta - Cand s-a luminat de ziuit, a ucis un misffet. A Si biut. Nu uita ci Shere Khan nu poate si posteascl niciodatl, nici micar atunci c6nd e vorba de razbunare. - Prostul, prostul! Ce copilarie din partealui sa mandnce9i s[ bea. Poate igi inchipuie ci-l voi adista si s[ doarml. Unde esteacum?Daci am fi cel pulin zece de-ai nogtri l-am putea ripune ?n somn. Bivolii i$tia nu se reped la atac impotriva lui daci nu-l simt, iar eu nu vorbesc limba lor. N-am putea merge pe urmele lui ca cireada s[-i simta mirosul? - Atrecut inot Waingunga,hit colo, ?njosul rdului, ca sf,i sepiardl urrna, spuseFratele Cenu$iu. pe el nu l-ar fi taiat - Sunt sigur ci Tabaqui i-a dat sfatul acesta,deoarece capul ca si faci singur a$aceva. Mowgli baga un degetin gura gi rimase cAtevaclipe pe glnduri. - Ripa mare de pe malul lui Waingunga iese in cAmpiecam la jumitate de mill de aici. Ag putea intoarce cireada prin jungll, ca de aici s-o abat spre intrarea rApei, dar el poate scapa pe la capatul celi{alt. Va frebui si blocam ieqirea.Frate Cenu$iu,n-ai putea sa despartipentru mine cireadain doui? - Singur n-ag putea, dar am adus cu mine un ajutor intelept 9i priceput. Cenugiul pleca in graba gi ajunsein fata unei gropi in care isi dadu drumul. indata dupi aceeaaparupe margineagropii un cap enorrn,cenugiu,pe care Mowgli il cunogtea foarte bine, 9i in clipa urmf,toare aerul fierbinte se cuffemwA de urletul cel mai infioritor al junglei, urletul de vAnatoareal lupului care pome$te dupa pradl la lumina zilei. - Akela! Akela! strigi Mowgli si batu din palme. Ar fi trebuit sa stiu dinaintecd:tu nu ma vei uita. Am pus la cale o lovitura mare.Akela, taie cireada vacile si viteii deoparte, im de cealaltapartebivolii si boii dejug. in doui. Opregte Cei doi lupi o luara la goani intrand si iesind din mijlocul cirezii care incepu si mugeascl; gi, ridicdnd capetelein aer, vitele se desparfirain doua. intr-o parte erau adunate bivolitele care stateauroata in jurul vileilor lor, cu ochii insdngerafi,gi tropaind din copite, gata sa atace$i si zdrobeasca lupul care

tn loc. In cealaltaparteerau bivolii, iar junar fr avut imprudenta si se opreasca canii mugeau si fram0ntaupimAntul cu copitele lor. $i, degi pireau fioro$i, erau de fapt mult mai pufin primejdioqi, deoarecenu aveau de aparatvitei. Cireada nu ar fi putut fi imparfta nici de gaseoameni atAtde bine cum o impidisera cei

doi lupi" a - Ce porunci mai ai? intreba':\kela gAfAind,caci cireada incerca sf, se impreune din nou.
Mowgli incileci pe Rama. *

"o' ,,""";l[ul;*,'J:H:xl;.#{#*#:xff#i:"J
- Panaunde? dtreba Qfiusi,ftafaind si ardtdndu-sicoltii. - PenAunde prhpastiava $ destul de inalta ca ShereKhan si nu poati sf,ri, sriga Mowgli. line cireadabUtine pdnacdnd vom cobori gi noi. Taurii o luari la goan{l minati de latratul lui Akela, in timp ce Fratele Cenugiu se opri in fata vacilor. Ele se repezirl dupa lupul care gonea acum in fruntea lor spre iesirea din rip[, in timp ce Akela faceaun mare ocol cu bivolii pe parteastdngi. - Bun[ isprava! incA o goatt[ sibivolii sunt in cea mai buni forma pentru lupta. Acum fii cu bagare'deseami, Akela. inca o lovitura qi bivolii vor fi gatade atac.Ptiu! Goana afta.emai salbaficadecdtvAnatulcaprelor negre.Te-ai gdndit vreodati ci acesteftipie pot si se migte atdt de repede?striga Mowgli. o.raiut gi eu capre negre, rf,spunseAkela, risufldnd - Pe vremea mea a* greu in mijlocul ngr-rlprde praf. Si abat cireadasprejungla? - Intoarce-le repede, dar repede, cici Rama parci-i turbat. Ah, daca ag putea s4-i spun cAti nevoie am de el astizi. Cireadade bivoli cdrmi spre dreaptade data aceasta si intra in hitisul junglei pe care-l zdrobi sub copite. Ceilalti copii, care erau cu turmele gi care unnariseri goana, se repezira spre sat cdt ii tineau picioarele, strigdnd ca bivolii au turbat gi au fugit in jungla. Planul lui Mowgli era cdt se poate de simplu. El voia si facl un mare inconjur, si ajungl la capitul celalalt al rdpei, iar aici sa intre cu toata cireada Si s[-l prinda pe ShereKhan intre bivoli gi vaci, cici $tia dinainte ca tigrul, dupi o masi bunl 9i un adipat indestulator,nu va fi in stare sa se lupte sau sf, se catere pe perefii rdpei. incepu si strige la bivoli ca si-i lini$tesci, iar Akela, care rimisese mult in urma, mai latra din cdnd tn c0nd ca sf, gribeasci aiiergarda.Cercul pe care il ficuseri ei era foarte mare, fiindci nu voiau si se apropie prea mult de rApi, ca Shere Khan si nu prinda de veste inainte de vreme. in sfdrsit, Mowgli impinse cireadaamedtaspre capitul rdpei, pe un pov0mig ?nverzit, ce cobora foarte abrupt intr-acolo. De la aceasti inaltime puteai si vezi printre vffirrile copacilor departe, jos, in pragul cdmpiei. Dar Mowgli se uita mai alesla perefii rApei 9i vdzu cu multa satisfacfie 420
,' i

ca seridicau aproapevertical, iar vita sllbatica Silianele nu puteauoferi un sprijin destul de putemic unui tigru care ar fi vrut si scapedin acel loc. - Lasi-i s[ mai rtrsufle,Akela, spuseel si ridica bratul. Pdni acum nu l-au adulmecatinctr. Lasi-i sa risufle. Trebuie sa-i spun lui Shere Khan cine vine.o "E*+' L-am prins in cursi. igi duse mAinile pdlnie in fata gurii gi incepu sa strige in directia rdpei. Ecoul purta glasul pAna departe,din stinci in stAnci, gi rasunain lungul rdpei ca pe sub bolta unui tunel. Dupi citava vreme se auzi, drept rispuns, mdriitul. somnorosal unui tigru situl, care tocmai se trezise din somn. - Cine striga? racni Shere Khan, iar din adAnculr6pei se ridica un piun splendid, care scoaseun striglt strident. - Eu, Mowgli. Tdlhar de turme, ti-a sosittimpul sa vii la StdncaSfatului. Akela, gonegte-i in jos! ln jos Rama,in jos! , " Bivolii se buluciri o clipi la intrarea rnpei, dar cAnd Akela dadu drumul din risputeri strigitului de vdnatoare,se repezkh unul dupa altul, ca niStebarci bolovanii si seridica nisipul riscolit in goana negre,iar in urma lor sepravdleau copitelor furioase. O data pornitri,nu mai era chip sa fie oprili qi, inainte de a fi ajuns la vadul rdpei, Rama simli apropierealui ShereKhan 9i mugi. - Ha-ha! spuseMowgli. Calarepe el. Acum gtii ce te a$teapta. $i puhoiul de coarne negre, boturi spumegdndegi ochi insingerali se prlvali la vale tn rApa,printre st6ncile smulseca de furia unui potop, in timp ce bivolii mai slabi fura impingi spre perefii rApei unde, tn fuga, sf6giaulianele. Bivolii gtiau ce-i agteapta in fap gi o pomiseri in goana salbaticainainte. Nici un fel de tigru nu ar fi putut sa se impotriveascdr iure$ului nivalnic al unei ctezi de bivoli. ShereKhan auzi bubuitul copitelor si, ridicAndu-se, o porni greoi ln josul rdpei, iscodindin toatepartile un loc de scapare. Peretiirdpei erau drepfi, gi api, plin cl pe cum cu aga trebui si stea loc Ai, era stomacul de atAta mAncare ar fi dorit in clipa aceeasi faca orice, numai si nu lupte. Cireada trecu prin baltoaca pe care tigrul o parisise cu citeva clipe in urma si mugi de clocoti toati valea. Mowgli auzi mugetul care veni ca un rf,spuns din capatul celilalt al ripei $i-l vizu pe Shere Khan ci se intoarce inapoi (tigrul gtia ca dacdL e sa se intimple ceva, era mai bine sa infrunte bivolii decAtvacile cu viteii lor). Rama facu un pas greqit, gaa sa se impiedice si si cadi, dar isi continui drumul cilcAnd pesteceva moale. Apoi, cu bivolii dupa el, infta in plin in cealaltacireadi, in timp ce bivolii mai slabi erau mdturati din cale de furia ciocnirii. Cele doua cirezi erau impinse spre cAmpie,unde vitele incepuri strseimpungacu coarnele, sa secalcecu copitelegi sa sforaiesperiate. Mowgli plndi clipa,.apoi se lasa sa lunece de pe spinarealui Rama,ciut6nd sa-l linigteasci cu batul. 421

- Repede, Akela! Desparte cirezile 9i risipegte-le pdna nu se incaieri. MAni-le inbinte, Akela! Hai, Rama, hai, hai, copii, luati-o incet ca s-a terminat ce aveati de ficut. Akela si Cenusiul incepura si alerge in jurul cirezi, mugcdndbivolii de picioare, $i, cu toate ca cireada ar fi vrut sa intre din nou in ripi, Mowgli reugi sal intoarci pe Rama tn loc si si-l indrepte spre mlagtini, iar celelalte vite se luartr numaidecdtdupa el. Pe ShereKhan nu mai era nevoie s6-l calce nimeni, caci era mort, iar vulospafului. turii $i incepuseri a roti, in agteptarea - A murit ca un cdine, fratilor, spuseMowgli, pipaind cutitul pe care, de cdnd traia printre oameni il purta intotdeaunaintr-o teaci atArnati tn jurul gAtului. A murit fari sa-Sifi uittat micar coltii. De aici inainte pielea lui va sta foarte bine pe StnncaSfatuiui. Trebuie sa ne apucdmde lucru repede. Un baiat crescutinffe oameni n-ar fi visat sa jupoaie singur un tigru care avea $asecoli lungime, dar Mowgli stia mai bine decit oricine cum sti pielea pe animal gi cum poate fi jupuita. Cu toate acestea, fu o treab[ grea gi Mowgli munci mai bine de un ceascu cutitul, taind, rupdnd gi bodoganind, tn timp ce lupii priveau ce facea el, cu limbile atirnand de un cot sau, la ordinul lui, se apropiau gi trageaude piele cu coltii. Deodatf,,o mAni greacEvupe umarul siu gi, privind in sus, Mowgli il vdzu pe Buldeo ldnga el, cu carabina in mdni. Copiii, care ajunseri in sat, povestiseri desprefuga bivolilor, gi Buldeo venise supf,rat, cu g0ndul s[-l ia la bataie pe Mowgli pentru ci nu pazise mai bine cireada.Cei doi lupi se ficurtr nevizufi, indatl ce bigarl de seami ci se apropia un om. - Ce inseamni nebunia asta? intreba Buldeo, suparal Nu cumva i{i inchipui c[ pofi sa jupoi singur un tigru? Unde l-au omornt bivolii? E chiar tigrul cel gchiop, pe capul caruia s-a pus o risplati de o suti de rupii. Bine, foarte bine... de astadatavom trece cu vedereaci ai lisat cirezile s-o ia la goani 9i pote ci-[i voi da Si tie o rupie drept risplata, dupi ce voi fi dus pielea la Khanhiwara. Scotoci in buzunar Si scotAndscapiratoareagi iasca, se lasa in genunchi 9i incepu si pArleasci mustitile lui ShereKahn. Multi v6natori indigeni obignuiesc sf, pdrleasci mustitile unui tigru mort, ca s[ scapede urmi.rirea strigoiului lui. - Hm, spuseMowgli mai mult pentru sine,in timp ce desfacea pielea unei labe din fat[. Va sa zica ai de gdnd sa iei pielea tigrului la Khanhiwara ca si primegti risplata, iar mie poate imi vei da o rupie. Uite ce m-am hotardt eu, pielea o retin pentru folosinta mea proprie. Ei, blndnule, dA-temai la o pafte cu focul acela - Cum indriznegti sf, vorbegti in felul acestacu geful vdnatorilor din sat? Ai avut mare noroc Si ai fost ajutat 9i de prostia bivolilor tii. Afara de asta,tryrul 422

( l

era bine hranit, altfel ar fi fost acum la douizeci de mile departarede aici. Tu nici nu esti in staresi-l jupoi ca lumea,pui de cer$etor, 9i tocmai mie, Buldeo, pArlesc nu tigrului! Mowgli, si si-mi spui sa mustafiie Stii ca nu-[i mai dau nici o annal din pregulpus pe capul tigrului, ci numai o bataie, si mi pomenegti. Lasi tigrul! - Pe taurul cu care am fost riscumpdrat, icni Mowgli, care tncerca si despice pielea de pe umarul fiarei, doar n-o si stau sa ffancanesccu un maimufoi batrdn toatd ziua. Vino incoace,Akela, omul acestaimi cauti cearti. Buldeo, caremai erainci aplecatdesupra capuluilui ShereKahn, se trezi deodati intins cdt era de lung pe iarba, cu un lup cenugiustlnd deasupralui, in timp ce Mowgli continua si jupoaie pielea fiarei, ca gi cum ar fi fost singurul locuitor al Indiei. - Mm, da, urmi el printre dinti. Ai perfecta dreptate,Buldeo. Tu nu-mi vei da nici macar o anna din preful pus pe capul tigrului. Dar intre mine $i acest tigru gchiop a fost un vechi rdzboi, un foarte vechi rinbo| $i eu am fost acela care a invins. Pentru a fi drepfi cu Buldeo, daca ar fi fost cu zeceani mai tindr, poate ar fi incercat sd se lupte cu Akela, sau cu un lup intAlnit in inima padurii; dar un lup care asculti poruncile unui copil care duce fitzboaie personalecu un tigru sdngerosnu era un animal obisnuit. Aici trebuie si fie vreo vrijitorie, un lucru necurat,gAndi Buldeo gi se tntrebd dacdtalismanul pe care il aveain jurul gAtului il va putea ocroti impotriva riului. De aceearamasefoarte linigtit, agteptAnd dintr-o clipi intr-alta sa-l vada pe Mowgli c5 se preface gi el in tigru. - Maharadja!Rege mare, spuseel, in sfirgit, cu o goapti rigugita. - Ce-i? rispunse Mowgli, fara a intoarce capul, rdzdndpe infundate. - Eu sunt un om batrdn.Nu gtiamca tu egti altcevadec6tun mic pistor de turme. imi dai voie si ma ridic gi sa plec, sau siujitorul tau are porunci sd mi sf6Siein bucati? - Du-te, du-tein pace.Altadati nu te mai amesteca in vdnatulmeu. Akela, lasa-l saplece.Buldeo o lui gchiopatAnd spresat,cnt puteade repede,uitAndu-se mereu inapoi si vada daca Mowgli nu s-a preficut intr-o fiara fioroasa.CAnd ajunsein sat,nascocio povestecu vrajitorii si farmece,care-l facu pe preot sa ramAnafoarte ingAndurat. Mowgli igi continualucrul, dar incepuse si selntunececAnd,impreuni cu jupoaie cei doi lupi, reugi sa toatapieleade pe legultigrului. - Acum trebuie sd o ascundem undeva $i si ducem bivolii acasi. Haide, Akela, ajuti-mi si strAngemcireada.
1 *nu = moneda indiand echivalentdcu a gaisprezecea parte dintr-o rupie.

423
I

Cireadao pomi in amurgul invaluit de ceafd,gi cdnd ajunseri aproapede sat Mowgli vizu lumini $i auzi gongurile 9i dangatul clopotului templului in aerul de seara. Jumitate din locuitori paru sa-l agtepte in fata porfilor satului. ,,Ma agteaptifiindca l-am omorntpe ShereKhan", g6ndi el. in clipa aceasta, o ploaie de pietre trecu guierAnd pe lAngaurechile lui, iar sitenii incepura si strige: - Vrajitorule! Pui de lup! Diavol din jungla! Piei de aici! Pleacade aici repedeori, de nu, preotul te va preface din nou in lup! Trage in el, Buldeo, hai, trage! Carabinaveche se descarci rlbufnind puternic gi un bivol tdnir mugi de durere. - Alta vrajitorie! strigara satenii. Nu vedefi ci abategloantele din drum? Buldeo, ai impugcat propriul tau bivol. - ce insemneazhasta?spuseMowgli, nedumerit, in timp ce pieffele zburau in jurul lui tot mai multe gi mai dese. - Mi se pare ca fratii tai de aici seamani mult cu cei din haitic, spuse Akela, agezdndu-se linigtit. Pdrereamea este cd dacaacestegloanfe inseamni ceva, inseamnaca te alunga qi ei. - Lupule, pui de lup, pleacade aici! striga preotul si ridici deasupra capului o ramuri sflnta de tuslil. - va si zica, iar16i?Data trecuti am fost alungat pentru ci sunt om, iar acum ma alunga fiindcl sunt lup. Hai s[ plecirn, Akela. O femeie, era Messua,iegi in goani spre ciread[ gi striga: - o, fiul meu, fiul meu! oamenii spun ci egti vrajitor, care oricdnd se poate preface in fiara, dupi dorinta. Eu nu cred acestlucru, dar, te rog, pleaca, altfel te vor omori. Buldeo zice cd egti vrajitor, dar eu gtiu ca tu ai rizbunat moartealui Nathoo al meu. - vino inapoi, Messua! striga mullimea. vino inapoi, ca artfel te vom omori gi pe tine cu pietre. Mowgli rdse,un rds scurt $i riu, cici o piatra il lovise drept ?n guri. - Fugi, Messua,inapoi in sat. Asta e una dintre povegtile zapitcitepecare le povestescei in fiecare searacdnd se aduniL sub marele copac.Eu am rizbunat intr-adevar viata fiului tau. Ramai cu bine gi fugi cdt pofi de repede,caci voi da drumul ctrezii impotriva lor, si va fi mai iute decAtploaia lor de pietre. Dar str gtii, Messua, ci eu nu sunt vrdjitor. Ramai cu bine. Iar acum, Akela, mai incerclm o data. Da drumul ctrezi.
1 tusli = busuioc; in India, busuiocul, consideratplanta sfanta,estecultivat in fiecare gospodlrie.

'"4tr

Bivolii abia agteptaustrpltrundi in sat, cici la primul urlet al lui Akela, navaliri prin poarta ca un vArtej,risipind in dreaptagi in stAnga toata mulfimea. - Numf,rati vitele, strigi Mowgli cu dispref, cici s-ar putea sa vi fi furat eu una. Numirati-le bine, pentru ci de acum inainte nu vi voi mai pazi turmele. RamAneticu bine, copii ai oamenilor, Si multumifi lui Messuaca nu vin cu lupii mei si va alung din case. Se intoarse in cilcdie 9i pleca impreuni cu Lupul Singuratic; si cind ridica privirile sus, spre stele, se simti fericit. - Ascul6, Akela, m-am siturat si dorm in colibele lor, care sunt ca nigte capcane.Si luim cu noi pielea lui ShereKhan gi s[ plecf,m. Nu, nu vom face nici un riu satului, $i asta fiindca Messua a fost buni cu mine. Cind luna se inAlp pe cer, deasupra cdmpiei, aruncind o lumina alba ca'laptele, s6tenii, ingrozifi, il vf,zurape Mowgli, cu o legiturA pe cap, urmat de aproapede cei doi lupi, mergAndin pas grabit, cu pas de lup, care inghite depirtarile cu iufeala focului. Apoi incepurf, si tragi clopotele templului si sl bata din gonguri mai tare ca oricdnd, in timp ce Messuapldngea,iar Buldeo feseaistoria aventurilor sale din jungll, povestind cum l-a vinut el pe Akela, ridicat pe picioarele dinapoi 9i vorbind ca un om... Luna era gata si apunf, cdnd Mowgli 9i cei doi lupi ajunseri la StAnca Sfatului gi se opriri in fata pegterii unde locuia Lupoaica. - Mamf,, oameniim-au alungatdin haiticul lor, strigl Mowgli, dar eu m-am de cuvAnt si ma intorc cu pielea lui ShareKahn. linut Lupoaica ie$i cam inlepenittr din pegtera,cu puii dupi ea, iar in ochii sdi se aprinseo luminitl cdnd vf,zu pielea. - I-am spuseu, brotf,celule,tn ziua cAndSi-avArAtcapul gi umerii pe gura acesteipegteri ca sa-ti ia viafa, i-am spus ci va veni ceasul cdnd va fi vAnat Si vAn[torul. Ai lucrat bine, fiule. - Frtrtioare, ai lucrat bine, se auzi o voce adAnci din tufiS. Ne-am simtit tare singuri in jungla fara tine, 9i Bagheeraveni in fugi sa se a$eze la picioarele goale ale lui Mowgli. Apoi urcaraimpreuni StdncaSfatului, iar Mowgli intinse pielea tigrului pe piatra lati, unde sta de obicei Akela. Btrtu un taru$ de bambus in cele patru colfuri, iar Akela se intinse deasupra9i incepu str strige vechea chemarede adunarela Sfat: ,,Priviti, lupilor, privili bine", a$acum chemase$i atunci cdnd Mowgli fuseseadus pentru intAia oartr acolo. De cdnd Akela fusesescosdin cinul sau de conducitor, haiticul ramlsese fir4 Sef si fiecare v0na Si lupta dupi cum i se nlztrrea. Cu toate acestea, rtrspunserf, la chemare,din obicei. Multi erau gchiopi din cauza capcanelorin care cizusertr, unii fusesertrologiti de impugciturile vAntrtorilor, iar allii erau jigari$ din cauza hranei proaste; gi cei mai mul1i lipseau. Dar cei care rimf,seser4 veniri cu totii al StAncaSfatului $i vazura pielea lui Shere Khan
m

4E

v
intinsape stincl, cu ghearele uriageatemand ca nigtecdngila capitul fiecirei labeflegcaite. Atunci Mowgli compuse un cAntec fari rime, un cdnteccare-iveneape buzedela sine,9i strigacdtputu,sarind in sus9i in jos pe blanatigrului, bAtand tactulcu ctrlc0iele, panl cenu mai putu sarf,sufle;gi,in timp ce el cAnta, Fratele Cenugiu si Akela urlau. - Priviti bine, lupilor! Nu-i agacf, m-amtinut de cuvAnt!spuse Mowgli dup6ce sfdrSi. Lupii scoasertr un latratin semn ch da,iar un lup cu blanasf0giatd urli: - Fii din nou conducatorul nostru,o, Akela. $i tu, pui de om, fii din nou conducitorulnostru,ctrcine-amsiturat strtrf,im flrl legi gi vrem strdevenim iarasiPoporliber. - Nu, toarseBagheera, cevanu sepoate.Candsuntefisitui, vi poate a$a apucadin nou nebunia.Nu degeaba va numiti Poporul liber. Ati luptat pentru libertateSi ati obfinut-o.Mdncati-oacum. - Haiticul lupilor si haitictrl oamenilor m-au alungat dintre ei, spuse Mowgli. De aici inaintevoi vdnain junglAsingur. - $i noi vom vdnacu tine spusericei patrupui. Mowgli pleca,si din aceaziincepu insotit de cei patrupui. Dar sf,vdneze n-a rf,mastotdeauna singur,fiindcA multi ani mai tdrziu deveni barbatsi se cdsitori. pentruoameni Aceasta este insf,o altapoveste, mari.[...]

- 4?6

--I
l-^ondon Ja,ck - 1876-1916; prozator realistnord-american i i,, ;iif,: , ,..,
:+ :if "' .{ i :: ' :;' l' i , '

t...1 Cu prilejul uneia din acesteplimblri, stapinul vru si invefe calul, un ,,pur sAnge",
cum si inchida gi sa deschidao bariera. flrh ca sa fie nevoit cal[retul sf, " coboare. De mai multe ori, Scott a{ adusese calul inaintea barierei, forfdndu-se sa-l faca si tndeplineasci migcarea necesara. Animalul se infricoga, dadea inapoi, se ridica in doui picioare din ce in ce mai enervat. inlepat bine cu pintenii, tncepu sir q" deacu picioarele dinapoi si, in sfdrsit, cAztr in genunchi.Colt-Alb, careobservaacestspectacol cu o neliniStecresc1nda, nu putu si se mai refini si siri in fata calului, latrAndcu furie. Era prima latrAturadin viala sa. tn picioare,o lua la goana Intervenfiafu nenorocita.Calul seridici repede pestecAmpuri;un iepure sfi pe nea$teptate printre picioarele calului, facandu-l sf,se opreascf, brusc.Cizu pesteScott,rupAndu-iun picior. Colt-Alb se gi arungAtul casela animaluiui, dar stipAnul ii opri la timp cu vocea sa. Scott,intins la pam0nt,cautl in buzunareun creion gi o hArtie,dar nu gisi. Se hotari si-l trimita pe Colt-Alb acasi, fara nici o alta explicalie. - Acasa!ziseel. Du-te acasi! ii porunci din nou, mai Dar Colt-Alb nu era dispus sa-l paraseasca. aspru. Colt-Alb, care gtia ce tnseamni ,,Acasi:!" il privi, pardnd sa se gAndeasci, se indepartf,,apoi se intoarse, scotind un geamdtplAngator.Scott ii vorbi prietenegte, dar hotf,rdt.Colt-Alb isi ciuli urechile, ascultagi paru ci se silegtes[ infeleaga. - Asculta-ma bine, batrAnetovardg! zise stipdnul. Du-te, du-te drept acasi! Le vei da de inteles ceea ce mi s-a int6mplat. Du-te, lupule, du-te!

Drept acasi!
4tl

Colt-Alb, fxa a pricepe exact toate cuvintele,igi dadu seamaca vointa supAnului era ca sa se inapoieze acasi. Se intoarse Si o lutr la goantrfara prea mare bucurie, tntorcdndu-sedin cdnd in c0nd spre a privi in urmi. - Pleaci! strigi Scott.Pleaci! Familia se afla adunati pe cerdac, ricorindu-se, cand sosi Colf-Alb, gAfAindsi plin de praf. - S-a tntors, Weedon, anuntdmama lui Scott vizind animalul. Copiii alergari spreColl-Alb, vrAndsi inceapi si sejoace cu el. Dar dAnsul se feri si c0nd fu ghemuit intr-un coll intre un fotoliu gi o bancd,incepu si mdrdiesalbatic,incercdndsi scape.Sotia lui Scott se infior4. - Mi-e frici mereu, zise ea, ca sd nu se arunceasupralor pe nea$teptate. - Un lup rlmAne lup! rosti solemnjudecitorul Scott. Ar fi mai bine sf, nu te increzi in el. Fari nici o indoiali, are cAtevapicaturi de sAngein e1... Nu-Si isprivise bine fraza si il zari pe Coll-Alb mdrdind spre el, cu o mutra aparte. - Pleaci, pleaci la culcare!porunci judecitorul. Colt-Alb se intoarse citre sofia stiplnului 9i ii apuctr rochia cu dintii, ffagand intr-atdta pinf, ce o rupse. Alice scoase un tipat de spaima. - Sper ci n-a furbat, zise mama lui Scott. I-am spus mereu fiului meu ci clima o calda ca a noastri n-o str-ipriasci animalului venit din finuturile polare. Colt-Alb tlcu, nemaimAriind deloc. Rirnase nemigcat, cu capul ridicat, uitAndu-sedrept in fata familiei ce-l fixa. Gdtlejul ii era cuprins de spasmegi intregul corp ii ffemura ca gi cum ar fi incercat sa exprime ceva ce nu putea exprima. - S-ar puteacrede,zise Beth, ci incearci si vorbeasci. $i Colt-Alb vorbi, lAtrandputemic. Era a doua 9i ultima lanatura din viata sa. Dar se fAcu inleles. - I s-a intdmplatun accidentlui Scott! zise Alice cu hotardre. $i toti se luara dupa Coll-Alb, care se gi repezise pe scari, uitAndu-se inapoi s[ vadi dacail urmeazd. Dupl aceastaintdmplare, musafirul din Sierra Vista gisi tn ciminul sau un loc si mai calduros. Chiar si rnndasul,caruia Colt-Alb ii sfdsiasebraful, era de parereci era cel mai degteptc6ine,de$inu era decAtun lup. Judecitorul Scott pirere, prin nenumaratedovezi gi descrieri luate din encisustineagi el aceeagi clopedia sa gi din diverse ci{i de Stiintenaturale. A doua iami pe care Colt-Alb urma si o fftriascain tara de Miazizi se apropia Si zilele incepuri sf, descreascA. $i iatl c1 deodatadescoperiun lucru ciudat. Dintii lui Collie nu mai eraua$ade rtri. Ea il mugcau$or acum,juc6ndu-se mai mult, fara sa-i faca nici un riu. El uita de toate mizeriile pe care i le facuse 428

inainte si cdnd ea venea si zburde in juru-i, el ii rispundea, grav, binevoitor, solemn si ridicol. intr-o zi,I-a atras?nff-o goanalungl pe pajigti gi printre copaci. Stapand, vindecat, trebuia si plece in dupi-amiaza aceeacalare. Colt-Alb o gtia. Calul in$euat, a$teptala poarta casei. Colt-Alb govii, mai intAi, dar un sentiment il stf,pdnea, mai ad6nc decdt legea zeilor, pe care o invifase, si mai poruncitor decntvointa lui proprie. $i cdnd o vhzu pe Collie mugcindu-l qi sarind inaintea lui, balantra se aplecaspre ea. Stap6nul,in ziua aceea, se plimbi singur, in timp ce, in pidure, Colt-Alb alerga cu Collie, unul lAngi altul, aga cum altidatf,, mama sa, Kiche, si b[trAnul Un-Ochi alergaserf,in tovarigie prin pidurile intunecoasegi ticute ale tirii Nordului.

429

.Srnlift Jonathan - 1667-1745; prozator satiric englez

Chl Zboriile lui Gulliver
CaVibolul V
Mulp.umit1 unei etraLaqeme e><traordin are, auturul prdntAmpinZ o invazie. I ee confer* unftlaliu i-if.lu de onoare. Din VarEea impAratului din blefuecu eooeec ambaeadori Ventru a cere ?ace.inxAmVlarea face ca aparEamentele reqinei ed ia foc; autorul ocapA de frAcAri cealaltA aripd a palatulu i.

lara Liliput face parte dinf-un continent;imparl{ia Blefuscu esteo insula doar printr-un canal lat de agezath sprenord-estulcontinentului,care e despargita inc[; si, aflAndci s-apus la cale o invazie, m-am opt sutede yarzi. Nu o vf,zusem ferit sa apar in aceaparte a coastei,ca nu cumva sa fiu descoperitde vreun vas al inamicului care nu auzise despremine, deoarece,dat fiind stareade rd.eboi, pedeporice legitura intre cele doua ?mparAfiifuseseinterzisi sub ameninfarea sei cu moartea,iar impiratul opriseiesireadin port a tuturor vaselorfari osebire. Am flcut cunoscutMajesti{ii-sale planul alcatuit de mine in scopul de a captura in port 9i gatasi ridice pAnzele inneaga flota a inamicului, ancorattr la primul vdnt prielnic, dupi cum ne-au?ncredintat iscoadele. I-am consultatpe cei mai tncercati marinari cu privire la addncimeacanalului, pe care ei il sondaseri adeseori,gi acegtia mi-au spuscf, in larg, pe timpul fluxului, apa are o adAncime de gaptezeci de glumgluffi, adica de vreo gasepicioare; in rest nu trecea de cincizeci de glumgluffr. M-am indreptat apoi spre coastade nord-est Siindata ce am ajuns in dreptul insulei Blefuscu, m-am culcat pe burta in spateleunui delugor,mi-am scosocheanulsi am privit flota din portul inamic, alcatuitadin vreo cincizeci de vasede rinbot $i un mare numir de vasede ffansport.M-am ?ntorsapoi acasi gi am cerut si mi se dea (aveamimputemicire pentru aceasta) o mare cantitatede odgon din cel mai trainic ai drugi de fier. Odgonul era cam de grosimeasforii de impachetat,iar drugii, lungi gi mari ca nigte andrele.Am impletit odgonul in trei ca si fie mai gros, gi in acelaqiscop am rdsucit si drugii de fier, indoind capetele in formf, de cdrlig. Dup[ ce am prins cincizeci de cArlige de tot atilteaodgoane, m-am inapoiatpe coastade nord-est, undemi-am scoshaina,pantofii gi ciorapii gi
ry

430

am intrat in mare cu vesta de piele pe mine, cam la vreo jumatate de ora inainte de flux. Am mers cAt am putut de repede,inotAnd cam vreo cincizeci de yarzi, pdna cAnd am dat de fund. in mai pufin de o jumatate de ori am ajuns la flota. Cdnd m-au vdzut, inamicii s-au speriatatAtde riu, incAt au sarit din corabii si in mare grabi s-au indreptat inot catre [irm, unde se adunaseri nu mai pufin de treizeci de mii de suflete. Atunci am luat odgoanelesi, fixAnd cdte un cdrlig in gaura din prova fiecarui vas, arn legat toate odgoanelela un loc. in timp ce-mi vedeamde ffeabd, inamicul trasemai multe mii de sagefi,dintre care multe imi impunseramAinile si fata; in afara de usturimea grozavdpricinuita, sagefilema stlnjeneauia lucru. Md temeammai alespenffu ochi, pe carefara dar gi poatei-aq fr pierdut daci nu mi-ar fi trecut prin minte o idee. Printre alte lucruri aveamla mine o pereche de ochelari intr-un buzunar secret, care, dupa cum am mai percheziliei ordonatede imparat. I-am scos si i-am fixat cdt mai amintit scapase gi pe bine nas, astfel inarmat mi-am vazut de treaba,cu toate s[gefile inamice, din care multe loveau sticlele ochelarilor, reugind doar s2rle zg6rie pufin. Am prins toate cArligeleintr-un nod Si am inceput si trag; dar nici o corabie nu se urni din loc, cici erau bine ancorate,a$aca parteacea mai grea urma s-o fac de lisAnd insa cArligele fixate de am dat drumul odgoanelor, acumincolo. De aceea coribii, 9i m-am apucat sa tai fara zabavdcu briceagul parAmeleancorelor;in acesttimp, vreo doui sute de sagefiimi impunserafata qi rnAinile; am in$ficat apoi capeteleinnodate ale odgoanelorcu care erau prinse c6rligele si fara nici o greutateam inceput si trag dupa mine cincizeci dirr cele mai mari vasede rdzboi ale inamicului. La inceput, cei din Blefuscu, ci,roranici prin cap nu le treceace am de gi-auinchipuit ca vreaudoar gdndsafac, au incremenit.Ydzind ci tai par0mele, unelede altele;cind insam-au in voia valurilor sausa le ciocnesc si le las vasele vitzttt trirydnd o intreagi floti dupa mine, au scos un uriet de durere gi de cu neputinta de descrissau imaginat.De lndata ce m-am aflat tn deznadejde, afara oricarui pericoi, m-am oprit putin ca sa scot sigelile care-mi inghimpau la sosire,dupacum am mai spus.Mi-am fata Sisdmi ung cu alifia ce-o capamsem cam o ora pina a inceput fluxul gi, trecind scosapoi ochelarii $i-am a$teptat prin mijlocul apei cu incircatura dupa mine, am ajuns teafir in imparitescul pe !irm, agteptAnd vada port al Liliputului. imparatul qi intreagacurte stateau sdL nemaipomenitiisprava.Ei au zarit corabiileinaintdnd cum se va sfArgiaceasta aidomaunei uriagesemilune,dar pe mine nu m-au vizut, pentruca eramin api pAni la piept. Cdnd am ajuns in mijlocul canalului, li s-a facut inima cAt un pnnala barbiesi ei tot nu mi vedeau.imparatul purice,fiindci apaimi ajunsese crezuchiar ci m-am tnecatgi ci flota inamici se apropiecu gAndurivrajmage; mai pulin adAnc, againc0t curOnd insi se linisti. Cu fiecarepas canaluldevenea peste cAtevaclipe am ajuns destul de aproape de Frm ca si pot fi auzit. 431

fudicdnd capatul odgonului de care era legati flota, am strigat din rtrsputeri: ..Traiasci nebiruitul imparat al Liliputului!". Cdnd am pigit pe Frm, imp4ratul nu mai conteni cu laudele, fic6ndu-ma pe loc nardac - cel mai inalt titlu de onoareal lor. iSi exprima dorinta s6 fac tot ce-mi sti in putere ca si aduc Majestatea-sa restul coribiilor in pornrrile sale. intr-atdt de nemtrsurati este ambitia 5i monarhilor, incdt imparatul Liliputului se gAndea si transforme intreaga imparitie Blefuscu intr-o simpla provincie $i si o puna sub conducereaunui viceimparat, sd*i nimiceasci pe surghiunitii din tabara Capetelor-Turtite Si si astsileasci poporul din Blefuscu sa spargi ouile la capitul ascutit, ramAnAnd fel singurul monarh al lumii. Eu insi m-am striduit s[-l abat de la astfel de gdnduri, folosind argumentedin domeniul politicii gi al dreptului si sustinandfa[$ ci,,nu voi fi niciodati o unealtaa inrobirii unui popor liber si curajos"; iar ahrnci cdnd chestiuneas-a dezbatutin consiliu, cei mai inlelepfi dintre ministri au fost de parereamea. Aceastadeclaratiedeschisi Si indrazneati stateaintr-atAt de-a curmezigul planurilor gi politicii imparatului, incAt acestanu m-a putut ierta niciodatA.Am a amintit acestlucru la un aflat ch, folosind cuvinte bine ticluite, Majestatea-sa consiliu, unde vreo cdtiva dintre cei mai intelepti plreau, cel pufin prin tacerea lor, si-mi imparttrgeasciideile; totusi altii, du$manii mei inff-ascuns, nu s-au putut abtine si nu faci unele aluzii riutacioase la adresa mea. De atunci, impreuni cu un grup de miniStri care-mi purtau simbetele, au Majestatea-sa, impotriva mea, fapt ce a ie$it la lumini in mai pufin de doul inceput strurzeascA luni de zile si care s-ar fi putut sfdrgiprin nimicirea mea. AtAt de pufin cinttrresc in ochii imparatilor cele mai mari servicii adusecoroanei,atunci cdnd in celtrlalt taler al balantei atAmarefuzul de a li se satisfacepatimile. La vreo trei saptamAnidupi aceastdispravi, sosi din Blefuscu o solie solemni, cu oferte umile de pace. $i, int-adevi.r, in curdnd fu incheiattro pace pentru imparatul nosffu, conditii cu care nu-l voi in conditii foarte avantajoase plictisi pe cititor. Erau gaseambasadoricu o suiti de vreo cinci sute de persoane; sosirea lor a fost impresionanta, inffu totul potrivita cu grandoarea stdpinului lor Si cu insemnirtatea misiunii ce aveau de indeplinit. Dupa incheierea tratatului, la alcltuirea caruia eu le-am adus oarecare servicii, datoriti trecerii de care ma bucuram acum la curte - sau cel pufin agapareaus4 stealucrurile - excelentelelor, afldnd de la unul si de la altul ci au in mine un prieten, mi-au ficut o vizitaoficiali. incepuserasa mi mtrguleasca llud6ndu-mi curajul Si marinimia, gi, in numele imparatului gi stipAnului 1or,ml poftiri si le vizitez [ara; apoi mi rugara si le dau cAtevadovezi de uimitoarea mea putere, desprecare auziserl atdtealucruri nemaipomenite.I-am indatorat bucuros, dar nu-l voi plictisi pe cititor cu amdnuntele. 432

Dupl ce i-am distrat cdwa timp, spre marealor multumire gi surprindere, am rugat pe excelentelelor si-mi faci cinsteade aprezentaomagiile mele cele imparatului lor, ale cd.ruivirtuti - pe drept cuvdnt - umpluseri mai respectuoase lumea de admiratie Si a carui augustapersoanaeram hotdrAtsa o vid inainte de a mtr inapoia in patria mea. A$adar,tndati ce am avut cinstea de a-l vedea pe imparatul nostru, l-am rugat si-mi inglduie sd-l vizitez pe monarhul din Blefuscu, incuviinlare pe care mi-a dat-o - dupi cdte am bagat de seami - cu foarte mare rtrceala.Totugi, n-am putut ghici motivul p0ni in clipa c6.ndmi-a goptit cineva la urechecum ci Flimnap 9i Bolgolam au descrisintrevedereamea cu ambasadoriidrept o dovada a lipsei de dragostefata de suveran- invinuire cu totul $i cu totul nedreaptl. A fost primul prilej in viata mea cind am inceput si am o idee nu tocmai favorabili desprecurfi si ministrii. Trebuie sa amintesc ci acegti ambasadori mi-au vorbit cu ajutorul unui intre ele ca oricare alte doua tilmaci, limbile celor doudrimparatiideosebindu-se limbi europene,fiecate popor falindu-se cu vechimea, frumuseteasi vigoarea a vecinului; totugi, propriei salelimbi si arltAnd cel mai fitis dispretfati de aceea pe flota loa ii obligi si-si prezinte implratul nostru, avantajatctrpusesestapdnire scrisorilede acreditaresi si-si fina discursurilein limba liliputani. Or, trebuie sa recunoagtem ci, datorita strdnselor leglturi comerciale dintre cele doui imparitii, al vegnicului du-te-vino de surghiuniti dintr-o tari in alta, precum 5i obiceiul implmdntenit in ambele tari de a trimite pe fiii nobililor si ai mo$ierilor in tara vecina penffu a se desivdrgi cutreier6ndlumea gi cunoscAndoamenii 9i obiceiurile, putini sunt dregltorii, sau negustorii, saumarinarii care si locuiasca in amindoui limbile, dupi in preajmamirii Si sa nu poati intreline o conversafie cum mi-am dat seamacAtevasiptamdni mai t6rziu, cAndam plecat sa-mi prezint omagiile imparatului din Blefuscu, ceeace, in mijlocul unor mari nenorociri care s-auabitut asupramea, datoriti rautitii du$manilormei, s-a dovedit a fi o ?ntdmplare fericittr penffu mine, dupi cum voi arita la locul cuvenit.[...]

CaViEolul lll
Autorul este chemat la curte. Re4inaA cumpAr* de la

et\VAnul sAu, fermierul, gi X prezintA re7elui. Discutd cu

marlilnvdfapi ai MaJeotApii-oale. AutorLrlui i se dA un apattamenE la curte. ge bucur4 de?nalha favoare a reqinei. Apdrd onoarea lArii sale. Certurile lui ct.t piEicul re6inei. Truda la care eram supus zi de zi pricinui in cAtevasapEmdni o schimbare serioas4in stareasanatagimele. Cu c6t stapdnuimeu cAgtigamai mult de pe urma mea, cu at6t deveneamai nesitios. imi pierdusem cu totul pofta de

un adevaratschelet.VazAndaceasta mdncaregi ajunsesem si facAndsocoteala ci nu mai am mult de trdit, fermierul se gdndi sa stoarci de la mine tot ce se mai putea stoarce.in timp ce punea la cale astfel de lucruri, sosi de la curte un sradral sau lacheu, poruncindu-i stapinului meu sd se duci indati la palat penei de onoare.De altfel, cAtevadoamnemd tru a distrape regina gi pe doamnele gi vazuseri gi povestira lucruri extraordinaredesprefrumusefea,purtareacuvigi insotitoareleei au fost mai mult incioasagi bunul meu simt. Majestatea-sa decdtincAntatede purtareamea. Am cizut in genunchi gi am implorat sa mi se acordeonoareade a siruta piciorul ei imparitesc; dar grafioasaregina, dupi ce am fost a$ezatla masi, mi-a intins degerulei mic, pe care eu l-am imbrifiEat cu am6ndoui mdinile 9i, plin de respect,i-am atinsvdrful cu buzele.Regina mi-a pus citeva intrebari generaledespretara mea gi desprecilatoriile pe care le ficusem, la care eu am ciutat si rispund c0t mai clar qi in c1t mai pufine cuvinte. M-a intrebat dacd aS fi multumit si triiesc la curte. Am facut o plecaciuneadAnca, atingdndmasacu capul, $i am raspunsumil ca sunt robul stip0nului meu, dar, dacd ar sta in puterea mea si aleg, a$ fi mdndru si-mi inchin viala Majestalii-sale.Atunci regina ?1?ntrebape smpanul meu daci si md vAndala un pref bun. El, carese temeaci nu voi trai mai mult de dore$te o lunf,, fu gata si se despartade mine gi ceru o sutd de piese de aur, care i-au fost inmAnatepe loc, fiecarepiesi valorAndcite opt sute de moidoresl. Daca tinem seamade proportia dintre toate lucrurile din tara aceeafata de cele din Europa,precum Si de pretul aurului, mai ridicat la ei, de-abiadaci toati suma echivalacu o mie de guineein Angiia. Am spus apoi reginei ci, de vreme ce eram acum cel mai supus vasal al ei, ii cer favoarea ca Glumdalclitch (mica dadaca) care mi-a purtat intotdeauna griji cu atdta sdrguinli, bunitate gi pricepere,si fie primita in serviciul ei si sa fie mai departe didaca qi profesoara mea. Majestatea-sa imi incuviinta cerereaSi obtinu cu ugurinp consimfamAntul fermierului, bucuros si-gi vada fiica la curte, in timp ce biata fata nu-qi putea pleca, ludndu-girdmasbun de la mine Si ascundebucuria. Fostul meu stapAn ca ma lasape mAini bune,la careeu nu i-am rispuns nimic, ci am facut spunAnd doar o ugoari plecaciune.Reginei nu-i scaparircealamea gi, dupi ce fermierul parisi apafiamentul,m-a intrebat care e pricina. Mi-am luat atunci inima-n dinti Si i-am spus Majestifii sale ca fostului meu stapdn nu-i datoram nimic afara doar de faptul ca nu a zdrobit creierii unei biete fiinte inofensive, descoperita intAmplltor pe cnmp - marinimie rasplatiti din belSugcu banii pe care i-a cAgtigatpurtAndu-maprin jumitate din impirlfie, precum gi de preful cu care mi vAnduseacum. Ca viata pe care o dusesem a fost indeajunsde chinuitoare ca si ucidi un animal de zece ori mai puternic ca mine, ca sanatatea mea se
t rnt-r"*-^_ -""* 434 portughezl de aur.

\\

gubrezise corvezi de a distra multimea ceasuriin $ir, $i, mult, datoriti nesfArSitei nu daci stapdnulmeu nu ar fi socotit ca zilele-mi sunt numitate, Majestatea-sa ar fi ficut un tArg atat de ieftin. Cum insa nu mi temeamcdtuSide pufin ci voi fi prost tratat sub oblf,duireaunei regine at6t de mari si de bune - podoabafirii, supuqilor ei, fenixul creafiunii - speramcd temerile nestemata lumii, tncAntarea cici simfeam cum imi recapat fostului meu stipAn se vor dovedi ne?ntemeiate, putereasub inrdurirea agustei saleprezenfe. Aceastae, in rezumat,cuvintareame4 rostiti cu multe gregeligi poticnindu-ma adesea.CAt despre ultima parte, am ticluit-o cu totul Si cu totul in stilul caracteristicacestuipopor, Glumdalclitch tnvitAndu-ma cdtevacuvinte pe de rost, in timp ce mi duceala curte. Regina s-a aritat foarte ingiduitoare fala de gregelilemele qi a ramas surpririsa tle atita duh si bun simt la un animal a$ade mic. M-a luat in m6na $i m-a in cameralui de lucru. Majestatea-sa, dus la rege; care se zavorAse un monarh gi cu o infitiSare gravi severi, neddndu-Si semala inceput cu cine are de-a face, a intrebat-o pe regini cu rf,cealf,, ,,de cdnd a indragit un splancnuckl, cici pesemne aga i-am pirut eu, cum stiteam culcat pe burta in mAna dreapti a Majest[1ii-sale. Reginains6, o fiintl poznagi gi plina de duh, mi pusebiniSorin picioare pe birou gi-mi poruncise si-i spun Majestatii-salepovesteavie{ii mele, lucru pe care l-am facut in foarte putine cuvinte, iar Glumdalclitch, care statea la ugi pentru c6 nu inlelegea si ma scapedin ochi, fiind primiti iniuntru adeveri toate cele int6mplate din clipa cdnd poposisemin casatatilui ei. Cu toate ci regele era un om foarte invafat qi studiasefilosofia Si mai ales matematica, dupi ce mf, cerceti cu luare-aminte gi md vitzu umbldnd in doui picioare, igi inchipui, inainte ca eu si fi deschis gura ca sunt o figurina de ceasomic (ceasurile au ajuns la o mare perfecfiunein fara lor), niscociti de vreun artist ingenios. CAndinsi imi auzi glasul gi vazu ca tot ce spun e firesc gi rafional,nu-gi putu ascundeuimirea. Dar nu se arita deloc mullumit de relatarile mele cu privire la felul in care venisem tn tara lui, crez0ndci este o poveste ticluiti de Glumdalclitch Si de tatil ei, care mi tnvafaseun numar de cuvinte ca si mi vdnda pe un pret mai bun. Stapinit de acestegAnduri imi mai puse cAteva ?nftebari Si primi din nou rispunsuri inteligente, rdrspunsuri ce pacituiau doar printr-un accent strain $i o cunoa$tere imperfecti a limbii, impdnati cu cAteva fraze rustice, invi{ate de mine in casa fermierului qi nepotrivite cu vorbirea aleasade la curte. Majestatea-saffimise dupa trei cirturari care potrivit obiceiului tfii urmau sa fie primili la curte in saptamdnaaceea.Acegti domni, dupi ce m-au cercetat cu multa luare-aminte, se dovedira a avea pireri deosebite. Au cizut cu totii de acord ci n-am putut fi zamislit dupa legile
1 splancnuck = animal imaginar, foarte mic, specific firii Brobdingnag.

435

4
putintra n-aveam sf,-miaplr viala nici prin iuteala ale firii, deoarece obi$nuite vizuini in pamdnt. picioarelor, in copaci nici s[pdndu-mi nici cltirAndu-mi si cu multi atentie, cir Dupi dintii pe caremi i-au examinat si-audat seama mi intreceaucu sunt un animal camivor; cum insl cele mai multe patrupede ca mine,nu-$i mult, iar goarecii de cimp si alte animaleeraumult mai sprintene puteauinchipui cum nu reu$esc si nu mor de foame,afartrdoar dactrnu mi prin hrdneamcu melci li alte insecte,ceeace ei erau gata sf, dovedeascf, ci nu estecu putin(d.Unul dintre aceste capete nenumf,rate argumente savante luminatefu depirere ci eu s-arputeasi fiu un embrionsauun avorton.Ipoteza astafu respinsi de ceilalti doi, care vedeauci am mldularele perfect de bine dezvoltateqi firi nici un cusur gi cf, am trait multi ani, dupf, cum o dovedea cu ajutorul unei lupe. Nu limpedebarbamea, ale ciror fire le-au descoperit orice voiau si admita ci ag fi un pitic, pentru ci micimea mea ?ntrecea ftrchipuire,iar piticul favorit al reginei, cel mai mic pitic cunoscutin intreaga treizeci de picioare.Dupi multe disculii, au ajunsla tarf,, era halt de aproape ceeace, cuvint cu cuv6trt, concluziaunanimi ci suntdoarun relpum scalclath, pe placul concluzie intru tonrl filosofiei moderne din inseamnl ludusnatwael, vecheaportip de scf,pare a cauzelor Europa, ai clrei invf,fati, dispretruind oculte, cu ajutorul clTora discipolii lui Aristotel cirutauin zadarsi-$i ascundi ignoranfa, au nlscocit aceasti minunati solutie a tuturor dificultalilor, spre omene$ti. negditul progresaI cuno$tintelor hotirdtoare, am rugatstiruitor s[ mi seing4duie Dupi aceasticoncluzie peMajestatea-sa regeluisi l-am asigurat strspun$i eu doui cuvinte.M-am adresat ctrvin dintr-o farl cu mai multe milioane de cetiteni de staturamea,unde anipomii 9i c'asele malele, sunttoatepropodionate $i unde,in consecinfi,agputea, si ma apar9i si mi hranesc; socoteam fel bine ca supusii Majestilii-sale, la de ti La aceasta cf, e un rlspuns completla argumentele domnilor acelora. ei s-au gtiut si ma mulfumit sl zimbeasci dispretuitor, zicind ci fermierul a didf,ceasci foarte bine. Regeleinstr, minte mult mai luminata, didu drumul din orag.$i dupa invitaflor si trimise dupl fermier,caredin fericire nu plecase ce-l descusu mai intii intre patru ochi si-l puseapoi de fat[ cu mine si cu fetita cA s-arputeaca tot ce-i povestisem spuntr strfie lui, Majestatea-sa incepustr-gi sf,fiu bine tratatqi fu de parereca adevf,rat. O ruga pe reginf,strporunceasctr bf,gase de seamtr ctr tineam Glumdalclitchstr continuea ma ingriji, deoarece confortabil la curte, un fel de mult unul la altul. Fetei i se daduun apartament guvemanti caresi o educe,o servitoare ca sf, o imbraceSi inca douapentru felurite alte heburi; dar hgrijirea mea fu lasatanumai gi numai tn seamaei. Reginaporunci tAmplanrluiei si-mi fac4 o cutie care s[-mi serveasc4 drept
1 ludosnaturae (atin[) =joc saucapriciual naturii.
fl

4%

dormitor, dupi modelul indicat de Glumdalclitch Si de mine. Omul acestaera un me$terfoarte iscusit gi, sub ?ndrumarilemele, imi construi in trei sAptimini cu fepicioare patrate,inalta de douasprezece, o cameri de lemn de gaisprezece restre, o u$i Si doua firide, aidoma unui dormitor londonez. Scdndura care alcltuia tavanul putea fi ridicata Si lasati in jos cu ajutorul a doua tAt6ni; pe acolo fu cobordt un pat pregatit de tapi{erul Majestafii-sale. Glumdalclitch il scoteain fiecare zi Ia aer 9i piturea agtemutulcu mina ei. Noaptea, dupa ce-l mea.Un alt me$terfoarte priceput, capaculdeasupra coborain camera,?nchidea vestit pentru iscusinta cu care executatot felul de nimicuri, se apuci si-mi faci doul scaune cu speteazadintr-un material asemanltor cu fildegul, precum 5i doutr mese Si un scrin in care sa-mi pun lucrurile. Camera era ciptugita cu plapumi pe toateparfile - perefi, du$umea5i tavan- pentru a preintdmpinaorice accidentpricinuit de neatentiacelor ce m-ar fi purtat gi pentru a mai indulci hurduciturile cAndaSfi fost dus cu ffasura.Am rugat si mi se faca un lacat sd-l pun la u$tr, ca sd impiedic intrarea Sobolanilor $i a $oarecilor. Dupa mai multe incerclri, fierarul fauri cel mai mic lacit ce se vizuse vreodati tn tara aceea; mirturisesc ci mie mi-a fost dat si vad chiar unul mai mare la poarta unui gentilom din Anglia. Pana h urmd am pasffat cheia la mine in buzunar, de teama ci Glumdalclitch ar putea sa o piarda. Regina porunci, de asemenea,si fie ce putea fi ghsita ca si mi se faci haine - ceva adusf,mitasea cea mai subtrire - Sicarem-au stdnjenitnespusde mult pAna mai groastrdecAtpamrile englezegti m-am obignuit cu ele. Erau croite dupi moda ttu:ii, semanind tntrucAtva cu - o imbracamintecuviincioasa $i sobra. hainele persanilor Si ale chinezTlor Regina ml indragi atdt de mult, incdt nu mai putea mAnca fara mine. chiar lAngacotul masape carem6ncaMajestatea-sa, Aveam o misuti agezatape jos. pe un scaunnu plea pe Glumdalclitch ei sting, $i un scaun cafe sa stau $edea departe,ca str mi ajute qi sa aiba grija de mine. Aveam un qir intreg de vase de cafe,in comparafiecu ale reginei, nu argint, precum Si alte lucruri trebuincioase, intr-un magazrn de jucarii din vizusem pe care le cele erau mai mari decit Londra, pentru o cf,suti de plpugi. Mica mea dadacale tinea in buzunar intr-o cutie de argint Si mi le didea la masi cdnd aveam nevoie de ele, spilAndu-le intotdeauna singura. Cu Regina nu lua masa nimeni, in afara celor doui ani $i cea mai mici de treiprincipese, cea mai mare in vArsta de gaisprezece obisnuia sa-mi puna in farfurie un dumicat sprezece ani Si o luna. Majestatea-sa de came, pe care mi-l taiam singur, gi grozav ii placea si md vadi mdncdnd firffmitele acelea,clci regina (cu tot stomaculei plapAnd)lua dintr-o imbucaturi at6t cit puteau m6nca la masi vreo zece fermieri englezi,priveligte care uneori imi face sila. Zdrobea intre dinti o aripi de cioc0rlie, cu oasecu tot, de$i era de nou4 ori mai mare decdt aripa unui curcan zdravitnde la noi, gi blga in gura un penny fiecare.Dintr-o sorbitura dumicat de pdine cAtdouajimble de doisprezece

t4:;

golea o cupa de aur in care incapea mai mult de un butoi de vin de-al nosffu. noasCutitelepe carele foloseaeraude douAori mai lungi decdtlamelecoaselor toate celelalte cam furculitele aveau prelungireacozi. Lingurile, tn tre, a$ezate $i aceleagidimensiuni. imi aduc aminte ci, odatd,Glumdalclitch m-a dus la paiat cutite Si furculite uriagedintrsa-mi aratenigte mesepe care zece-douasprezece priveliqte inspaimAntatoare picioare. mai nici ci-mi puse gramadi in O acestea erau fusesedat sa vad pdna atunci. in fiecare miercuri (care, dupi cum am amintit e ziua lor de sarbitoare), regele qi regina, impreuna cu vlastareleregale de ambele sexe, obignuiau sa ia masa in apartamenteleMajestafii-sale, al carei favorit eram acum, gi cu acest in stlnga sa, in fata unei solnite. prilej masuta Si scduna$ulmeu erau agezate Regelui ii facea placere si stea de vorba cu mine, intrebnndu-ma despre obiceiurile, religia, legile, forma de guverndrnlnt si invafitura din Europa, iar eu mi striduiam sd-l lamuresc cdt puteam mai bine. Suveranul avea o minte limpede qi o judecata atet de precisa, incdt ficea reflecfii gi observalii foarte infelepte asupraa tot ce-i spuneam.Dar trebuie si marturisesccf,, dupa ce am vorbit poate prea amf,nungitdespre scumpa mea paffie, despre comertul $i religioasegi despre parnoasffepe mare gi pe uscat,despreschismele razboaiele gi tidele din Fra, prejudecitile educafiei sale au triumfat el nu s-a putut stapAni sa mi ia tn mAna dreapta,si lovindu-mi u$or cu cealala, sf, nu ma intrebe, rdzdnd din toata inima, dacd sunt whiq sau tory. Apoi, intorcAndu-sec6tre primul ministru, care a$teptain spatele lui cu un sceptru alb in mini, lung aproapecAt catargul vasului Royal Sovereign,ii affaseatenlia cAt de vrednic de dispretuit era dorul de miLrire, dacl si nigte biete gdnganii ca mine se pot maimufiri de dragul lui. ,,$i totugi, addugi el, pun rdrnigag ci vietifile asteai$i au $i ele titlurile $i onorurile lor, clidesc $i ele cuiburi qi vizuini pe care le segrozivesc gi seimpopofoneazi,iubesc,luptd, secearti, numesccase$i ora$e, inseala 9i tradeaza". $i tot aga mai departe,in timp ce eu faceam fete-fefe de indignare, auzind cum nobila noasffA 1ara,sapana artelor $i armelor, spaima Franfei, arbitrul Europei, patria virtulilor, a evlaviei, cinstei si adevarurilor,fala 9i pizma lumii, e tratati cu atdtadispret. Dar, cum nu erarn in situatia de a ma aratajignit, dupa ce am cumpturit daci am fost jignit cu adevirat. Caci, mai bine, am inceput chiar sa mi gAndesc cu infatisarea $i cu felul dupi trecereacdtorva luni, cdnd mi mai deprinsesem de a vorbi al acestoroameni, dAndu-miseamaci fiecare lucru asupracaruia imi aruncarn privirile e proporfional, oroarea pe care o incercasem la tnceput, datorita marimii gi aspectului1or,scizuse intr-atAta,incdt, dacami-ar fi fost dat atunci sd vad o societatede doamne gi lorzi din Anglia, imbricafi in haine de sirbdtoare gi juc0ndu-$i cu totii rolurile, care mai de care mai manierat, impiunAndu-se,ploconindu-se si flecarind, tare a$mai fi fost ispitit si rdd de ei 438

-l
cum radeau de mine regele si marii dregatori.Ba, ce zic, eu insumi nu mi in fata puteam stipAni sa rdd de mine, cdnd regina mi lua in palmi si ma a$eza putea cum nn fi nimic mai ridimi vedeam alaturi de dAnsa! oglinzii, in care $i am inceputcu adevirat sama inchipui micgorat col decdto astfelde comparafie, cu mult fata de mirimea mea obignuita. Nimic nu mi inftrria gi nu mi umilea mai mult decdtpiticul reginei, care,fiind creaturaceamai scundadin tara aceea (cred ca nu avea nici chiar treizeci de picioare), devenise amt de obraznic la vedereaunei fipturi cu mult mai mici decAtel, tnc6t se umfla vegnic in pene gi reginei, in timp ce eu se grozivea cAndffeceape llngi mine spre anticamera stiteam pe vreo masf,discutdndcu lorzii sau cu doamnelede la curte, $i rareori se intdmpla si nu aruncevreo vorba usturitoare pe socotealamicimii mele; singura rizbunare era si-l numesc ,,frate", Si si-l provoc la lupti si sa-i arunc cuvinte obignuitein gura pajilor. intr-o zi, pe cAndne aflam la masa,flecusteful trstariuticios se infurie atdt de tare ia auzul unor vorbe pe care i le aruncasem, incdt se urci pe scaunul Majestitii-sale, mi inhatd de mijloc tn timp ce eu gedeamlinistit, fara a banui nimic, si mi zvnrli intr-un castron mare de argint plin cu smdntdni, apoi o rupse la fuga cdt il tineau picioarele. Am intrat in smAntAnipdnl pestecap gi, daci n-a$fi fost un bun inotf,tor, mi s-ar fi infundat Glumdalclitch se afla int0mplatorin'celalalt cu siguranff,,cici in clipa aceea capdtal camerei,iar regina se sperieatAtde riu, incAt i-a lipsit ptezentade spirit si-mi dea o m6na de ajutor. Dar mica mea dadacaalerghintr-un suflet ca sa ma M-au scape$i mi scoase dupa ce inghilisem mai mult de un quartl de smAntAna. culcatin pat; n-am patit altcevadecdtca am prapidit un rflnd de haine. Piticul a fost sfragnicbiciuit gi, ca o pedeapsiin plus, silit sa bea toati sm0ntAna din intdmplare,el nu s-a mai bucurat castronulin care mi aruncase. Dupa aceasta de nici o trecerein ochii reginei, care l-a si dat unei doamnede neam, agac6, spre marea mea mullumire, nu l-am mai vitzut de atunci. Altfel, cine gtie pAna irni mai jucaseel unui pitic atdt de rdutacios. unde ar fi putut mergerazbunarea pe care regina si rAd6, dar totodata a Si indignafo. odata o festa a ftrcut-o Atunci, cu siguranfal-ar fi izgonit de la curte, daci n-agfi fost deajunsde iniluase un os cu maduva Ei, dupi ce a scos mos ca sa intervin. Majestatea-sa pe pus farfurie, a$a cum statusemai lnainte. Piticul, mf,duva, a din nou osul pAndindclipa prielnici cAnd Glumdalclitch se indrepta spre bufet, se urca pe scaunulpe care $edea ea ca sa aiba grija de mine in timpul mesei,gi strAngdndu-mi picioarele,mi v6ri in os pAna la brAu; am stat aqa cAtva timp ca un un minut fara ca cineva sa-gideaseama caraghios. de Cred ci s-a scursaproape cele int6mplate, cici socoteamca nu e de demnitateamea si strig. $i numai prea fierbinte, nu datorita faptului ca monarhii nu prea au obiceiul si mturAnce
1 un quart= 2,14 l.

- 439

t77

mi-am fript picioarele; numai ciorapii 9i pantalonii erau inn-un hal ftua de hal. La stlruintele mele, singura pedeapsl cu care s-a ales piticul a fost o bataie zdravinf,. Adeseori regina mf, lua pestepicior, pentru ci-i pfueam fricos, Si mi intreba daci toti compatrio{ii mei seam6ni cu mine. Dar iattr desprece-i vorba. mari cdt in timpul verii, garae nipaditi de mu$te,iar insecteleasteasc6rboase, nigte ciocdrlii de Dunstable,nu-mi dadeaupace in timpul mesei, necajindu-mi pe mAncare,las6ndu-gi cu bi.ziitul lor pe la urechi. Din cdnd in cdnd se a$ezau vizibile pentru mine, dar sau ouile, intru tonrl acolo excrementelelor scdrboase nu gi pentru locuitorii acelei ftrri, a clror vedere nu era atdt de agera la perpe nas sau pe frunte Si mi cepereaobiectelor mai mici. Cnteodati mi se a$ezau inlepau pinl la sdnge,ba pe deasupramai aveau qi un miros respingitor. Mie vdscoasi care, dupi cum ne spun naturaligtii, imi era u$or si vld materia aceea inglduie acestorcreaturi strumble pe tavan $i sanu cadi. Am avut mult de furc6 impotriva acestorlighioane hidoase gi tresf,reamfarA voie ori de apf,rAndu-mtr cite ori poposeaupe fala mea. Piticul avea obiceiul sa prindl mu$te- a$acum sf, le dea drumul pe sub nasul meu, ca si fac $colarii no$tri - $i pe nea$teptate mi sperie pe mine gi stro distreze pe reginf,. Eu le ficeam de pefrecanietiindu-le mea smrnind admiin buciti cu cufltul, in timp ce zburauprin aer,indemAnarea ratie. imi amintescctr,intr-o dimineafi, Glumdalclitch agezase cutia mea pe fereastrtr,cum facea de obicei in zilele frumoase cind mtr scoteala aer (eu n-o lasam str atime cutia in cui, agacum facem noi in Anglia cu coliviile). Dupl ce la masl ca si mindnc o felie de cozonac(era am deschisgeamul $i m-am a$ezat micul meu dejun), peste douizeci de viespi, ademenitede miros, naviliri in odaie,bazaind mai tare decAttot amteacimpoaie. Cntevadinne ele s-aunipustit asupracozonacului si au plecat cu cdte o firdml; altele zburau in jurul capului Si obrazului meu, innebunindu-mtr cu zgomotul gi bAg0ndu-mi in speriefi cu acele lor. TotuSi am avut curajul sf, mf, ridic Si, scotAndpumnalul, sa le atac in aer.Am clsipit patru din ele, clci celelalte $i-auluat zborul, 9i eu am inchis fereastra.Ginglniile asteaerau mari cdt potimichile; le-am scosacele$i am v4zut cA sunt lungi de o incie 9i jumltate $i ascutite ca nigte ace de cusut. Le-am pf,strat pe toate; iar mai tirziu le-am aratat, laolaltA cu alte raritad, in diferirc Fri ale Europei. La inapoierea mea in Anglia am daruit trei dintre ele colegiului Gresham,iar pe al patrulea l-am pf,shat pentru mine.

&:-

Antoi

ne d-

Sai nt-xrrlc.ilry
Micul ?rinp
Capibolul )0(

prozatorfrancez(fost aviator)- 1900-1944;

Chiar atuncisosi$i vulpea: - Bunf, ziua- zisevulpea. - Bunf, ziaa- rispunsecuviinciosmicul prin1,carese intoarse, lnsi nu vf,zupe nimeni. - Suntaici - ziseglasul- submar... - Cine egtitu? zisemicul print. EStitarefrumoasi... - Sunto vulpe- zisevulpea. - Vino sate joci cu mine- o pofti micul printr. Suntat1tde trist... - Nu pot strmf,joc cu tine - zisevulpea.Nu suntimblinzitl. * A! Iafta-m[ - rosti micul print. instr,dupf,un rtrstimpde gAndire, adluga: - Ce inseamni,,aimbl6nzi"? - Nu egtide prin p[4ile locului - zisevulpea- ce cauflpe-aici? - Cautoameni- zisemicul print. Ceinseamnl,,aimblAnzi"? - Oamenii- zise vulpea- au pugti gi vAneazi.E foartenephcut! Mai crescai gaini.E singurulfolos de pe urmalor. Cautigaini? - Nu - zisemicul print. Cautprieteni.Ce ?nseamnf,,,a imbldnzf'? prea - E un lucrucaree datuitirii - zisevulpea. inseamna,,a-tri faceprieteni"... - A-ti face prieteni? - Desigur- zisevulpea.Tu nu egtipentrumine decdtun bf,iefag, aidoma cu o suti de mii de alti blietaSi.Iar eu nu am nevoiede tine. $i nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu suntpentrutine dec0to vulpe, aidomacu o suti de mii de vulpi. Dar dacf,tu mi imblffnzegti, vom aveanevoieunul de altul. Tir vei fi pentrumine fari seamf,n in lume.Eu voi fi pentrutine flri seaminin lume... - incep si inteleg- zisemicul print. E undevao floare...Mi separeci m-a imb16nzit... - Sepreapoate- zisevulpea.PeP[mAntintilnesti tot soiul de lucrui... - O! Dar nu e pe P[mant- zisemicul print. Vulpease arf,ti foartenellmuritA: - Pe altaplaneti? - Da- 4L

- Pe planeta aceeasunt vAnatori? - Nu. - Interesant! Dar gaini? - Nici. - Nimic nu e desivArsit - suspini vulpea. Vulpea se intoarse la gdndurile sale: - Viata mea e ve$nic aceea$i.Eu vdnez gainile, pe mine md vtneaza oamenii. Toate gainile se aseaminaintre ele, $i toti oamenii se aseamini intre ei. Aga ci mi cam plictisesc.Daci tu ma imblinzesti, viafa mi se va insemna. Voi cunoagtesunetul unor pagi deosebit de-al tuturora. Pasii altora mi fac si intru sub pimdnt. Ai fii mi vor chema din vizuini, ca o melodie. $i-apoi, privegtq!Vezi tu, acolo, lanurile de grAu?Eu nu mf,n6ncpAine.Mie grAul nu mi-e de folos. Lanurile de grAumie nu-mi aduc aminte de nimic. $i asta-itrist! Tu ai insi parul de culoarea aurului.Va fi, de aceea,minunat, cdnd tu ma vei fi imblAnzit! Griul, auriu $i el, imi va aminti de tine. $i-mi va fi nespusde dragi vdntului prin grdu... munnura.rea Vulpea ticu gi se uiti tndelung la micul prinf. - zise apoi. - Te rog... imblAnzeste-mi - Bucuros a$vrea - rispunse micul print - numai ci nu prea am timp. Am de ciutat prieteni si o multime de lucruri de cunoscut. - Nu cunoa$temdecAtceeace imblinzim - zise vulpea. Oamenii nu mai nimic. Ei cumpara lucruri de gata, de la negufitori. Cum au timp sa cunoascZr insa nu existdinegutitori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daci vrei sa ai un prieten,imbl6nzeSte-ma! - Ce trebuie s[ fac? zise micul prin1. - Trebuie sa ai foarte muita ribdare - ripunse wlpea. La inceput, te vei a$ezaceva mai departe de mine, uite-a$a,in iarbd. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvAnt.Graiul e izvor de neintelegeri.insa vei putea,pe zi ce trece,si te agezidin ce in ce mai aproapede mine... A doua zi, micul prinf veni din nou. ord,- zise vulpea.Daci - Mai frumos era daci veneai$i astizi la aceeagi tu, {e pilda, vii la ora patru dupa-aniazd, eu incf, de la ora trei voi incepe si fiu fericita. Pe misuri ce ora va trece, si mai fericita ma voi simti. La ora patru ma va cuprinde un framdnt Si o neliniste: voi descopericAt pre;uiegtefericirea! Dar daci vii la voia ?ntAmplarii,eu niciodata nu voi gti la care ceas sa-mi impodobesc sufletul. Ne trebuiescrituri. - Ce-i acelarit? zise micul prinf. - E si el ceva cu totul dat uitarii - zise vulpea.E ceeace face ca o zi sa se deosebeascide celelalte zile, o ori, de celelalteore. Au un rit, de pildi, vanatorii mei. Se duc sd sejoace,joia, cu fetele din sat.Joia, prin urtnare,e o

E
S.

\___

zi minunata! Ma plimb gi eu, atunci, pdna la vie. Daca vAnatorii s-ar duce la joc la voia intdmplarii, toate zilele ar fi la fel, iar eu n-a$ mai avea vacanfd niciodatir. Astfel, micul print imblanzi vulpea. Iar cAndora desparlfuiifu aproape: - Vai! zise vulpea...Am sa p10ng... - Din vina ta - zise micul prinf - eu nicidecum nu-ti voiam raul, ci tu ai vrut sa te-mblanzesc... - Asa e - zise vulpea. - Dar ai sa plAngi! zise micul prin1. - Asa e! zise vulpea. - Atunci nu dobAndesti nimic din asta! - zise vulpea- datoriti culorii grAului.Apoi adaugi: - Ba dobAndesc ci floareata nu are-nlume - Du-te si mai vezi o datafrandafirii.Vei descoperi seamdm. intoarce-te apoi Ia mine, spre a-ti lua rdrnasbun, iar eu i1i voi darui o taina. Micul prinf se duse si mai vada o dat[ trandafirii: intru nimic cu floarea mea, voi inci nu suntefi nimic - Voi nu semiLnati le spuseel. Pe voi nimeni nu v-a imblAnzit, precum nici voi n-ati imblanzit pe nimeni. Sunteti precum era $i vulpea mea. Nu era decAt o vulpe, aidoma cu It alteleo suti de mii. Eu, insi, mi-am facut din ea un prieten,iar ea acum nu are-n lume seamin. $i florile se ru$inari. - le mai spuseei. Nimeni n-ar - Voi sunteti frumoase, dar sunteti degarte aveade ce sdmoari pentruvoi. Floareamea,firegte,un trecitor de rnnd ar crede ci-i asemenivoui. Ea, insf,, singuri-i mai de pre; decdt voi toate laolalta, fiindci pe ea am adipostit-o eu sub fiindci pe ea am udat-o eu cu stropitoarea, clopotul de sticla.Fiindca pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul.Fiindcdpentruea am ucis eu omizile (in afara doar de citeva, pentru fluturi). Fiindca pe ea am ascultat-oeu cum se plAngea,ori cum se lauda, ori, clteodati, chiar gi cum tacea.Fiindci ea e floarea mea. $i se duseinapoi la vulpe. - RAmaicu bine - zise el... - Te du cu bine - zise vulpea. Iati care-i taina mea. E foarte simpla: limpede nu vezi decit cu inima. Ochii nu pot si patrundi-n miezul lucrurilor. - Ochii nu pot sa pitrundi-n miezul lucrurilor - spusedupa dAnsamicul prin1,ca sa tini minte. - Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atAt de pre{ioasi. - Numai timpul cheltuit cu floarea mea...- facu micul prin1,ca sa tina minte. M3

7 I t
- Oamenii au dat uitarii adevdrul acesta- zise vulpea. Tu insi nu ffebuie sa uiti. Devii rispunzitor de-a pururi pentru ceea ce ai imbldnzit. Tu esti rEspunzitor de floarea ta. - Eu sunt rf,spunzdtorde floarea mea...- spusedupf, d0nsamicul prin1,ca sa dna minte.
I.

il

L_ _

444

- pseudonimul lui Samuel Clemens; 1835-191O; prozator american, unul dintre marii moristi ai secolului @ut -

JV4a,rl< -Eura,in

Aventurila lui Torn Sawver

C apil-olul ll' Sosi 9i dimineata de duminica. intreaga fire, proaspf,ti, strllucitoare, fremlta de viattr.Inimile eraupline de cAntec, iar celor cu inima 6nArecintecul li se revirsa pe buze.Pretutindeni nu vedeaidecdtchipuri voioase,pestetot primf,vara,vf,zduhuleraplin de mireasma domnea salc0milorin floare. Dincolo de sat, dominindu-l cu inaltimeaei, se zirea migura Cardiff, acoperitide verdeap.Nu eranici preadeparte, nici preaaproape, ci tocmaila potriviti pari depf,rtarea ca s6-ti un tinut de basm,tihnit, imbietor. La captrtuldrumuluiaparuTom, ducAnd o ci{darecu var Si o bidineacu coadi. Cind dldu cu ochii degard,de doi metri gijumatate inAltime, lumeai se plru fara rost, viafa o povartr.Oftand,muie bidineauagi o ftecu pestegipcade sus,repetf,operafia,mai deteo dattr;masurf, din ochi neinsemnata f6SieveruitA, gi pe o buturugf,. apoivastalntinderede gardnevf,ruit, selastrdescurajat Tocmaiatunci iegi Jim pe poartf,,sarindinn-un picior, cu o gf,leatA goali in m6n[ si cdntind Fetitele din Buffalo. Lui Tom niciodatl nu-i plf,cusesi se ducala fantenl dupf,aptr,dar astdziera de altl pf,rere. igi anrinticlla fint6ni seadunl fel de fel de lume, baieti si fete de toateculorile: albi, mulatri gi negri, care igi agteptau rdndul flecf,rind, schimbind lntre ei tot felul de nimicuri de joactr,ciorovtrindu-se, lu6ndu-se la bitaie gi zbenguindu-se in fel si chip. igi mai aminti ci, degi,pdnl la fantenanu erau decit vreo sutl Si ceva de metri, Jim ztrbovea pAni s[ seintoarcf, cel pufin un ceas cu clldareacu ap{ SichiarSianurci ftebuiasf,seduci cinevadupl el sf,-ltragade mineci. AducAndu-gi amintede toateacestea, Tom spuse: - MAi Jim, mtr duc eu si aducapadaci dai tu nitel cu bidineaua Jim scuturf,energicdin cap gi rf,spunse: - Nu poate,dom' Tom. Stapinaspusla mine trebui aduciapl gi nu opregti gti dom' Tom roagf,eu vf,ruiegte, pierzi ti-p si joci. Spusddnsa 9i spusdinsa ci eu vedetreabi, varuit ai gnje ddnsa! ea totdeauna. - Las6,mtr Jim, nu te lua duptrea.Aga vorbegte Di-ncoa' gileata,nu staumult...un minut. Nici n-o sf,Stie. gitu' Jim.Crde zucegte - Ba mi-efrici, dom' Tom.Stipdnaspus dom' Tom.
-

45

7-

- J.::s". i... Fugi de-acoio! Nu bateniciodata pe nimeni,iti ciocane nitel ;u degeiaru', ce, bataie? asta-i Spune Situ! ASate sperieea cu vorba. Da' --3lu' ce. r'orbeiele simti? Mai rau e cdnd ?ncepe sa pldngi - Jim, auzi Jim?...iti aau o bila alba,una de marmuri! Jim incepu sa se catn moaie. - O bila alba,Jim!... Uite-aici. Asa-i cit-i grozavifl - Tii!... Jim nu vitzut a$abil'. Da, dom' Tom, Jim frici bate stipina... - $i hai s[-ti arat Si buba mea de la picior! Jim era gi el om; cum ar fi putut sa rezisteunei asemenea ispite! Puse jos, primire lui ?n bila alba 9i, uitAndde toate,se aplecaplin de curiozisileata tate pestepiciorul cu buba,in timp ce Tom desfacea pansamentul.Un minut mai tArziu, Jim fugea de-i sfArdiaucalcAiele,la vale, spre fdntAni, cu gileata zdranganind a go1.Tom varuia de mamafocului, iar mituga Poliy parasea cAmpul de bdtaie, cu un papuc in mini gi cu bucuria invingitorului in priviri. Dar zelul lui Tom nu dura mult. incepu sa-giaminteascd ce planuri fiurise pentru el zita aceea.ln cur6ndbaietii carenu fuseseri pedepsigi aveausAiasape stradaSi si faci fel de fel de nazdravanii.Ce-or sa-gimai bati joc de el ci era pedepsitsi lucreze! GAndul astail secala inimi. incepu si se scotoceasciprin buzunare,inventariindu-gicu bagarede seaml avutiile: franturi de juci.rii, bile si o mullime de alte nimicuri. Poate ca i-ar fi ajuns si: ademeneasci pe careva sd lucrezein locul lui, dar n-ajungeaunici pe departeca si-gi cumperejumitate de ora de libertatedeplina. Agadarigi bagatnapoi in buzunareaverea,mai bine rAnduita decdto scoase, $i renuntamAhnitla ideeade a incercasi-i cumperepe baieli. Deodatii,insi, in aceaclipd intunecati Si plina de deznidejde,ii veni o idee! O idee stragnica, mdireafi! Lui iar bidineauagi se apucalinistit de lucru. Nu trecu mult gi la orizont apiru Ben Rogers;tocmai baiatul de a carui guri se temeacel mai mult. Ben veneafopaind: hop-fop-hop,dovadi ci inima-i era voioasaplini de speran{e mari. Mugca dintr-un mar si la rastimpuri scoteacAteun chiot lung gi melodios, umat seun sonor,ding-dong-dong, ding-dong-dong", fiindci faceape' vaporul. CAndse apropie,redusevtteza,o lua prin mijlocul sfidzii, inclini mult la ffibord, si ficu ni$te manevremaiestuase de acostare. Era nici mai mult, nici mai putin, Marele Missouril cu cala cufundati, chipurile, la vreo frei metri in apa; el era vapor, capitan 9i clopolelul telegrafului ?nacelasitimp, astfel ca trebuia s[-gi inchipuie ci sti pe propria punte de comandi, cd di ordine gi ca tot el le executa. - Stopali, dom'le comandant!Ting-ling-ling! incetini 9i se indrepti prudent spre marginea drumului. Masina tnapoi. Ting-ling-ling! Brafele i se incordari si coboriri fepenede-a lungul corpului. Tribordul inapoi! Ting-ling-ling! Zdup-zdup-zdup! Bratul drept descriaintre timp cercuri falnice fiindci infatisa
1 MareleMissouri= unul dinhecelemai marivasecarenavigau pe atunci pe fluviul Mississippi. - 44

b d d

Zr

e cl c(

un zbat de treisprezece metri. Babordul-napoi! Ting-ling-ling! Zdup-zdupzdup! Mdna st6nga incepu sa descrie cercuri. Stop tribordul! Ting-ling-ling! Stop babord! Vino la tribord! Stop! Lasi-ncet zbatu' de-afara! Ting-ling-ling! Zdup-zdup-zdup!D[ bandula.Mai iute! Di gi par0ma!Haide ce stai! Prinde-o de ciotu' ala! Volta pestetot! da-i drumul! Stop maginile,dom'le comandant! g-g-t(incercaventilele). Ting-ling-ling! Sgt! $-$-$-t Tom varuia inainte liniStit de parcanici n-ar ftvhzut vaporul. Ben se zgAi o clipi la el, apoi zise: - Hi, hi, ai pi[it-o, a? Nici un rtrspuns.Tom cercetl ultima ddra de var cu o privire lungi 9i scrutitoare de artist, mai plimba o dati cu gingigie bidineaua peste acelasiloc si iarisi examina rezultatul cu o privire critici. intre timp, Ben se apropie de el ca la un pas. Lui Tom ii lasa gura apl dupl mar, dar parea cu totul si cu totul absorbit de treabape care o ficea. Pierzdndu-$irabdarea,Ben spuse: - Ce e, gefule?Te-a pus la treabi? - Aa, fu erai, Ben? Nici nu te vf,zusem. - $tii? Eu ma duc la scaldat... S0c!...ce-ai mai vrea gi tu, te cred!...ori te pomenegtici-fi place mai bine s[ dai cu bidineaua?...Sigur nu te dai in vAnt dupi munci, mie-mi spui! Tom il privi o clipd lung, apoi spuse: - Ce, tl zici ca asta-i muncf,? - Da' ce-i? Tom se apuci iar de varuit. Mai dete de doua trei ori cu bidineaua, apoi rispunse nepisitor: - O fi, n-o fi... eu atdtagtiu, ca-mi place. - Fugi d-aci...nu cumva vrei si te cred? Tom varuia de zor. - Cum sa nu-mi placi? Da' ce zici tu, ci in fiecare ziiti pici norocul sd varuiegti un gard ca f,sta? Iati ca lucrurile apareauintr-o lumini cu totul gi cu totul nou6. Ben inceta brusc si mai ronfaie mirul. Tom plimba grafios bidineaua in sus gi-n jos, se dadeacite un pas inapoi ca sdvadf, efectul, mai migaleape ici pe colo, igi privea din nou opera, iar Ben ii urmirea fiece migcaredin ce in ce mai ingreunat. Nu ffecu mult Si nemaiput0ndu-se stipdni, zise: - Ma, Tom, 1as6-ma gi vtrruiesc si eu nitel! Tom se opri o clipi, chibzuind ad.dnc in sinea lui, fu cdt p-aci sa incuviinfeze, dar numaidecAtse rizgAndi: - Nu, nu se poate Ben, mitu$a Polly tine mult la gardu' asta,fiindci, $tii, e la stradi... S[ fie al din dos, n-ag zice nimica, $i nici ea.Zitu, nu-g' ce are ea cu gardu' ista; zice ca trebuie varuit cu mare grija. Eu zic ca din o mie de baieti, ie din o mie... din doui mii, unu' daci s-o pricepe si vdruiascabine! 47

- Ce spui, ma!... Hai Tom, nu mai fi a$a,lasa-mi gi pe mine sf,incerc un pic. Ce, si fiu eu in locul tiu nu te-a$lasa? - Cum, Ben,crezi ci eu nu vreausate las?Vreau,mi Ben, zituch vreau... da' tugaPolly... uite, ca sa vezi, a vrut Jim sa varuiasci gardul, Si nici lui nu i-a I dat voie. Tu vezi ci nu pot? Nu pot, gi gata.Dacd te las si vtrruiegti gi se-ntdmpl5 vreun bucluc, ce mf, fac, a1? Spune gi tu? - Fugi d-acolo, ci n-o si se-ntdmple nimic. O sil facla fel de bine ca tine! Haide lasa-masi-ncerc! Hai! Hai, ci-ti dau cotorul mirului, cu toti sdmburii! - De gtiu gi eu, ce si zic... nu, ziu, Ben, nu se poate,mi-e frica. - iti dau tot mdru'! Tom se despirtr de bidinea cu govaialape chip gi cu bucurie in suflet. Iar in in soure,artistul scosla pen: timp ce fostul vapor Marele Missour ffudea gi nadugea sie gedeape un butoi din apropiere,la umbra balabanindu-gipicioarele, moHaind din mar, si urzind planuri cum si mai prinda in lat si pe al! progti. Se gasiri desnri; in clipa una-doui risareacAteun baiat.Veneasi-gi batl joc ai rimdnea si vdruiasca. Tom ii si cedi rAndul lui Billy Fisher,in schimcAndBen nu mai putu de oboseala, bul unui zmeu bine cirpit, $i, cdnd fr expirl termenul lui Billy, Johnny Miller oferi un guzgan mort plus sfoari de hA$nat; $i tot asain str, timp de cdtevaceasuri.De pe la mijlocul dupi amiezii abia unde, dimineata,Tom fuseseun biet baiat nevoia.g, isi mai putea numara avutiile. in afara de obiectele mai sus numite mai avea douisprezecebile, un ciob de sticla albasfta sffivezie, un mosor fira atfu o cheie care nu descuianimic, o bucati de creti, un dop de sticla un soldat de phunb, o pocnitoare,un pisoi chior, o clanti de alami, o zgatdit perechede mormoloci, $ase (p[cat ciine!), ca n-avea nigteprdsele de briceag,pafru coji de portocala9i de cAine o cerceveaveche, stricati. Timpul frecuseplacut, fara nici o oboseala,fuse inconjurat de prieteni, li unde mai pui ca gardul aveape el tei stranri de viruiall! Dacf, nu s-ar fi ispravit varul, i-ar fi ruinat pe tofi baietii din t6rg. Tom spunea'cd, la urna urrnei, lumea nu era chiar aga de plicticoasi. Descoperisefira s[ $tie, ci pentru a face pe om si doreasci un lucru, fie ca-i barbat ?n toati firea, fie ci-i baietas,trebuie sa-i infltisezi acellucru ca greu de obtinut. Daca ar fi un filosof mare si intelept, de pilda, ca scriitorul acesteicarfi, ar fi invltat de pe urrna tntdmplarii de mai sus ci muncf, inseamnaceeace egti nevoit si faci, iar joc - ceeace nu e$ti nevoit sa faci. Ar fi inteles mai ugor de ce aceia care face flori de hArtie, sau cel care invdrte cu piciorul o roat6 inseamni ci muncegte sau, cel care darama popice, ori cel care suie Mont Blanc-ui se cheami, ca se distreazi. Existi gentlemani bogali in Anglia care mAni pogtalioanecu paffu cai, treizeci pAnala cincizeci de kilometti pe zi, in toiul verii, fiindcl aceasti placere esteneaccesibili oamenilor de rdnd: ii cpsta o mullime de bani; dar dac[ ar primi leafa pentru ffeaba asta,s-ar chemaciiunt r,, *, pugi si munceascd $i atunci s-ar lasarepedepigubagi.
\