Sfânta Euharistie

Ioan Vasiu
Sfânta Euharistie,
punctul culminant al întâlnirii
omului cu Dumnezeu

1
Ioan Vasiu
Consilieri editoriali:
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
Conf. Univ. Dr. Lucian GROZEA

© Editura Agnos – Sibiu

str. ªoimului, nr. 14, sc. E, ap. 58
tel. 0745 / 679038; 0766 / 530777
www.agnos.ro
e-mail: editura_agnos@yahoo.com

2
 Sfânta Euharistie

Ioan Vasiu

Sfânta Euharistie.
Punctul culminant al întâlnirii
omului cu Dumnezeu
Apare cu binecuvântarea
Î. P. S. Sale Dr. Laurenþiu Streza
Mitropolitul Ardealului

-@EJKH=Agnos
Sibiu, 2008

3
Ioan Vasiu

ISBN 978-973-86626-7-2

4
 Sfânta Euharistie

CUPRINS

Cuvânt înainte..................................................4
Introducere……………………...............………11
I. PREOÞIA CA VOCAÞIE EUHARISTICÃ.....16
I.1. Hristos, Unicul preot deplin……………….17
I.2. Preoþia sacramentalã ………………….…20
II. Necesitatea pregãtirii preotului înainte de
Sfânta Liturghie…………………23
II.1. Pregãtirea exterioarã / trupeascã.……....25
II.2. Pregãtirea sufleteascã.........……..........29
II.2.1. Mãrturisirea..........................................30
II.2.2. Împãcarea cu ceilalþi.............................30
II.2.3. Pãzirea inimii ........................................31
II.2.4. Înfrânarea...........................................32
II.2.5. Privegherea ºi rugãciunea......................33
III. PREGÃTIREA ÎN VEDEREA ÎMPÃRTÃ-
ªIRII................................................................
Preliminarii ..................................................35
III.1. Mãrturisirea pãcatelor, cum, când ºi, unde?......37
III.1.1. Mãrturisire publicã sau secretã?.........37
III.1.2. Mãrturisirea, etapã premergãtoare Împãr-
tãºirii…………………………...........................41

5
Ioan Vasiu
III.1.3. Mãrturisirea precede / nu precede
împãrtãºirea?....................................................44
III.2. Pregãtirea sufleteascã pentru împãrtãºire .........47
III.2.1. Pocãinþa pentru pãcate........................47
III.2.2. Curãþia inimii ºi împãcarea cu III........2.3
III. 2. 3. Plânsul dupã Dumnezeu…................51
III.2.4. Pregãtirea prin cunoaºtere.....................53
III.2.5. Pregãtirea prin rugãciune .....................58
III.3. Pregãtirea trupeascã .............................65
III.3.1. Postul, flãmânzirea dupã Dumneu……65
III.3.2. Aspecte ale pregãtirii exterioare……...67
IV. ÎMPÃRTêIREA, ACT PREZENT ÎN
SFÂNTA LITURGHIE......................................
IV.1. Sfânta Liturghie, Taina prin excelenþã…...70
IV.2. Pregãtirea pentru împãrtãºire în cadrul Sfintei
Liturghii...........................................................72
IV.3 Împãrtãºirea, scopul ultim al Liturghiei……75
IV.4. Împãrtãºirea, învierea omului……………79
V. ÎMPÃRTêIREA ÎN AFARA LITURGHIEI
V.1. Practici liturgice………………………...82
V.2. Practici neliturgice ……………………..84
V.3. Surogate euharistice – pâinea ºi vinul ce în
popor se numesc „paºti”……………….............85

6
 Sfânta Euharistie

CUVÂNT ÎNAINTE

Suntem existenþe bulversate de tot ce se petrece

în jurul, dar, mai ales, în interiorul nostru. Neliniºtea
legatã de tot ce se petrece în lume ºi, noi nu cunoaºtem
ºi nu putem explica ne produce o teamã al cãrei
rezultat nu poate fi decât o atitudine agresivã, violentã,
atât faþã de aceastã lume, cât ºi faþã de noi înºine.
Pe de altã parte, atunci când nu putem, când nu sun-
tem în stare sã ne manifestãm în niciun fel, când nu
stabilim niciun contact cu lumea în care trãim ºi nici
cu cei de lângã noi, cu care, în virtutea firii lucrurilor
împãrþim aceastã lume, ne retragem adânc în noi
înºine, în singurãtatea noastrã, unde nu mai rãzbate
nimic din exterior, nici teamã, dar nici speranþã. Nimic,
doar întuneric ºi atât.
Ceea ce am descris poate fi un peisaj trist, poate
chiar dezolant. În orice caz, fie trist, fie dezolant, fie
oricum altcumva, este un peisaj familiar pentru mulþi,
poate pentru prea mulþi dintre semenii noºtri – în spe-
cial tineri – care, hãlãduiesc la întâmplare, fãrã scop
sau fãrã sens, singurãtãþi paralele ºi lipsite de voinþã,
care nu se întâlnesc niciodatã cu nimeni, pentru cã

7
Ioan Vasiu
nu vor sau nu mai pot sã vrea nimic, ci, primesc fãrã
discernãmânt tot ce li se oferã.
Situaþia descrisã mai sus comportã însã valenþe
pozitive de necontestat. Este o situaþie aflatã sub
privirea proniatoare a lui Dumnezeu ºi sub asistenþa
permanentã a Duhului Sfânt. Este o situaþie, dacã
vrem, cumva similarã celei anterioare creaþiei lumii,
când... pãmântul era netocmit ºi nevãzut1. Întuneric
era deasupra adâncului ºi Duhul lui Dumnezeu
se purta pe deasupra apelor (Fac. 1, 2). În acest
întuneric, în care, germinau energiile necreate ale
harului sub ocrotirea Duhului Sfânt, a „rãsunat”
Cuvântul creator al lui Dumnezeu: Sã fie! (Fac. 1, 3).
ªi a fost... lumea. Iar, la sfârºitul creaþiei, Dumnezeu
cheamã la existenþã, în urma con-sfãtuirii intratre-
imice, printr-o angajare directã, personalã ºi, în comu-
niune cu celelalte douã Persoane ale Sfintei Treimi,
Cuvântul ºi Duhul Sfânt, cea mai complexã fãpturã,
omul, spunând: Sã facem! (Fac. 1, 26).
De atunci, în permanenþã, fãrã încetare, de-a
lungul timpului, Cuvântul lui Dumnezeu este Creator,
în lume apãrând alte ºi alte generaþii, chemarea Lui
la existenþã din negura nefiinþei devenind de la plinirea
vremii (cf. Gal. 4, 4) una cât se poate de personalã:

Acest nevãzut este termenul pe care îl preferã Sfântul
Vasile cel Mare, în cunoscutul sãu comentariu la cele ºase
zile ale Creaþiei intitulat Comentariu la Hexaimeron,
comentariu în care explicã faptul cã nu putea fi vãzutã o
lume dacã nu avea cine sã o vadã, omul nefiind creat decât
la sfârºitul facerii lumii, în ziua a ºasea.

8
 Sfânta Euharistie
Veniþi la Mine! Pentru a fi, trebuie, însã, sã te hrãneºti,
hrana definindu-þi / determinându-þi însãºi existenþa,
deoarece, eºti ceea ce mãnânci.
Însã, civilizaþia noastrã, o civilizaþie de consumatori
de coca-cola ºi fast-food, nu se mai pune accent pe
hranã, ci, pe consum, nu pe creºtere / dezvoltare, ci,
pe declin ºi fãrâmiþare. Totodatã, în acest act, surogat
al hrãnirii care, era odatã încãrcatã de atâtea semni-
ficaþii cu caracter sacramental ºi comunitar2, omul consumã
tot ce întâlneºte ºi, mai ales, se consumã pe sine.
Nu mai avem tihnã de nimic. Observãm cum tot
ce atingem, toate lucrurile cu care venim în contact,
în loc sã capete perenitate sunt marcate de un
caracter depreciativ care ne angoaseazã. Dar, sã nu
ignorãm faptul cã orice lucru din lumea în care vieþuim
se preteazã, aºa cum punea Mircea Eliade, la reve-
larea sacrului3. ªi astfel, dacã poporul ales s-a hrãnit
de-a lungul secolelor cu chemarea lui Dumnezeu de
a fi popor ales, noi ne hrãnim cu Însuºi Hristos, Cel
Care ne adreseazã aceastã chemare.
Nu mai avem tihnã de nimic. Observãm cum tot
ce atingem, toate lucrurile cu care venim în contact,
în loc sã capete perenitate sunt atinse de caducitate
sunt marcate de un caracter depreciativ care, pe de
o parte ne angoaseazã, iar, pe de altã parte ºi, poate,
Despre caracterul de „sacrament de comuniune” al hranei
se pot vedea referinþele mai largi realizate de Arnold Van
Gennep în lucrarea sa Riturile de trecere, apãrutã la Editura
Polirom, Iaºi, 1998
!
În Tratat de Istoria Religiilor, Ed. Humanitas, 1992, p. 30

9
Ioan Vasiu
chiar angoasându-ne, împrumutã ºi fiinþei noastre
caracterul acesta precar ce induce angoasa. Dar, sã
nu ignorãm faptul cã orice lucru din lumea în care
vieþuim se preteazã, aºa cum punea Mircea Eliade,
la revelarea sacrului4, prin intermediul lui, a acelui
lucru ce participã la un dublu regim ontologic, noi
având posibilitatea de a intra în contact cu dimen-
siunea sacrã / eshatologicã a existenþei, dimensiune
care ne (poate) înveºnic(i)eºte.
A te situa în aceastã dimensiune a sacrului pe care
am evocat-o mai sus înseamnã, pentru un creºtin, a
avea o viaþã strãbãtutã de la un capãt la celãlalt de
un fior mistic, transfigurator al firii, care, nu doar
cunoaºte sau încearcã sã cunoascã ceva despre Dum-
nezeu, ci tânjeºte dupã unirea cu Dumnezeu5. Iar
unirea aceasta misticã / tainicã prin care noi primim
viaþã ºi, nu orice fel de viaþã, ci, viaþã chimbatã prin
har se realizeazã nicãieri altundeva decât în Biserica-
Trup al lui Hristos, deoarece, teologia creºtinã ºi
îndeosebi teologia misticã creºtinã e eclesialã, este
rodul participãrii la misterul lui Hristos, care e
inseparabil de misterul Bisericii6.
Pentru a fi trebuie sã mãnânci. Iatã o afirmaþie
cu care oricine poate fi de acord. Însã, dacã devenim
"
În Istoria credinþelor ºi a ideilor religioase, vol. I, Ed.
Universitas, Chiºinãu, 1992, p. VIII
#
La Andrew Louth, Originile tradiþiei mistice creºtine.
De la Platon la Dionisie Areopagitul, trad. De Elisabeta
Voichiþa Sita, Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 15
$
Ibidem, p. 259

10
 Sfânta Euharistie
receptivi la sintagma eºti ceea ce mãnânci, obser-
vãm cã sunt mai multe tipuri (nu feluri) de hranã ºi,
cã, se cuvine sã fim selectivi cu ceea ce ne hrãneºte
pentru cã (tipul de) hrana(ã) ne defineºte existenþa.
Existã hranã materialã, pentru întreþinerea vieþii
biologice, ºi hranã duhovniceascã, pentru întreþinerea
vieþii sufleteºti. ªi astfel, de la coca-cola, cipsuri ºi
hamburgeri, pânã la semenul meu, cel de lângã mine,
totul este hranã. Dar, pe când hrana materialã mã
face sã mã simt sãtul pentru puþinã vreme, hrana
duhovniceascã mã împlineºte, mã îndestuleazã ºi mã
înveºniceºte. Aproapele devine pentru mine în acest
context hranã duhovniceascã ºi eu sunt, la rândul meu,
pentru el, de asemenea hranã duhovniceascã, pentru cã
el mã defineºte ºi eu îl definesc pe el în aceastã
comuniune în care participã la definirea noastrã Însuºi
Hristos, Cel prezent acolo unde sunt doi sau trei (...).
Existã însã o hranã care participã, ea singurã, la
modul real la fiecare din cele douã aspecte, fiind atât
hranã materialã, cât ºi spiritualã. Vorbim, desigur despre
Sf. Euharistie sau Împãrtãºania. Ea ne hrãneºte atât
trupeºte – fiind destule exemple de cãlugãri (chiar ºi în
zilele noastre) care trãiesc în anumite perioade deter-
minate de timp (de regulã în Postul Mare) doar cu
Sfânta Euharistie – cât ºi sufleteºte, prin împãrtãºirea,
cu vrednicie, din Sfântul Trup ºi Sânge ale Mântuitorului
Iisus Hristos, sub forma pâinii ºi a vinului, noi putând
sã atingem punctul maxim al comuniunii cu Dumnezeu.
Cartea tânãrului ºi îndrãzneþului absolvent al
Facultãþii de Teologie „Andrei ªaguna” din Sibiu, Ioan

11
Ioan Vasiu
Vasiu, încearcã sã aducã în actualitate ºi sã sublinieze
necesitatea stringentã pentru lumea contemporanã ºi
pentru oamenii ei, de a se hrãni cu Hristos. Dincolo de
discuþiile despre deasa sau rara împãrtãºire, accentul cade
dintr-o datã pe pregãtirea pentru împãrtãºire, care pregã-
tire, de cele mai multe ori se reduce doar la o spovedanie, ºi
aceea, de cele mai multe ori formalã ºi, bineînþeles, grãbitã.
Pregãtirea pentru primirea Sfintei Împãrtãºanii este
îndelungatã ºi, destul de complexã, ea realizându-se
pe mai multe paliere ºi etape, dupã cum reiese din
cuprinsul lucrãrii. Dacã hrana materialã, care întreþine
viaþa aceasta biologicã, trupeascã, necesitã atâtea
procese complicate de elaborare, pânã se ajunge la un
gust desãvârºit, în cazul Sfintei Împãrtãºanii, merindea
pentru viaþa cea veºnicã, cum o numea Sfântul Vasile
cel Mare, ºi pregãtirea pentru primirea „hranei” este,
dacã nu mai importantã, cel puþin tot atât de importantã.
Putem observa, dacã dorim, de-a lungul istoriei mântuirii
cum, poporul ales s-a hrãnit de-a lungul secolelor cu
chemarea / alegerea lui de cãtre Dumnezeu. Spre
deosebire de ei, noi, cei nãscuþi în legea harului, ne
hrãnim cu Cel Care ne adreseazã aceastã chemare.
Salutãm iniþiativa publicãrii acestei lucrãri, iar, pe
tânãrul autor îl felicitãm pentru curajul ºi îndrãzneala
cu care lanseazã acest apel la un activism conºtient
ºi susþinut îndreptat spre o resuscitare a interesului
pentru o viaþã duhovniceascã ºi liturgicã autenticã
centratã pe Împãrtãºirea cu vrednicie cu Sfintele
Taine, dupã o prealabilã pregãtire a propriei fiinþe
pentru întâlnirea/unirea cu Hristos.
Pr. Vasile GAFTON

12
 Sfânta Euharistie

Introducere

Botezul, Mirungerea ºi Euharistia sunt Tainele de

iniþiere creºtinã prin care se intrã în Bisericã, în comu-
niunea Trupului tainic al lui Hristos. Ele sunt cele trei
Taine ale iniþierii. Pãrintele Dumitru Stãniloae spunea
în Teologia Dogmaticã urmãtorul lucru: „Dacã
Mirungerea dã puterea dezvoltãrii vieþii celei noi în
Hristos primitã prin Botez, prin Euharistie se desãvâr-
ºeºte aceastã viaþã ca unire deplinã cu Hristos” (vol.
III, p. 84). Existã unire ºi continuitate între aceste
Taine, în vechea tradiþie ele fiind un singur tot7.
Botezul este Taina renaºterii sau a naºterii de sus
prin care se dãruieºte, în mod gratuit ºi fãrã merite
prisositoare, harul iertãrii pãcatului originar, înnoirea
vieþii, înfierea divinã ºi apartenenþa la Bisericã8. Defi-
niþia clasicã a manualelor de dogmaticã o completãm
cu alte câteva, mai profunde, ale pãrintelui Alexander
Schmemann, care a ºi alcãtuit o lucrare de teologie
liturgicã ce abordeazã aceastã Tainã. „Botezul –
%
Al.Schmemann, Din apã ºi din Duh, trad. Ioan Buga, Ed.
Simbol, Bucureºti, 1992, p.160
&
Ion Bria, Curs de teologie dogmaticã ºi ecumenicã,
Ed.Universitãþii Lucian Blaga, Sibiu, 1997

13
Ioan Vasiu
spune pãrintele – este Taina re-naºterii ºi a re-creaþiei,
este Paºte ºi Cincizecime personalã, trecerea de la
moarte la viaþã, este arãtarea Împãrãþiei lui Dumne-
zeu” (op. cit. p. 31). ªi, tot pãrintele Schmemann mai
aratã cã, prin Botez se renaºte din apã ºi din Duh, iar
aceastã naºtere deschide pe neofit spre primirea
darului Sfântului Duh, care deschide accesul în Bise-
ricã, permiþând a se ºedea la masa lui Hristos în
Împãrãþia Lui (ibidem, p. 161).
Înainte Botezul se administra în Sâmbãta Mare,
pentru ca mai apoi, noii botezaþi, neofiþii, sã poatã
participa în noaptea Pascalã la Liturghia Euharisticã9.
Dacã pânã atunci neofitul nu putea participa la
Liturghia Credincioºilor, dupã moartea ºi învierea
împreunã cu Hristos, el începea o nouã viaþã, viaþã
ce nu se putea continua fãrã hranã ºi, mai ales fãrã
hrana potrivitã, Trupul ºi Sângele lui Hristos10. Înainte
de a primi Sfânta Euharistie, „neofiþii primeau lapte
ºi miere ca semn al împlinirii fãgãduinþei vechi-
testamentare ºi al pregustãrii bunãtãþilor cereºti”11.
Li se ofereau lapte ºi miere ca unor nou nãscuþi în
Hristos, dupã cuvintele Scripturii „ca niºte prunci de
curând nãcuþi sã doriþi latele cel duhovnicesc ºi nepre-
fãcut, ca prin el sã creºteþi spre mântuire” (1 Petru
'
PS Laurenþiu Streza, Tainele de iniþiere creºtinã în
Bisericile rãsãritene, Ed. Trinitas, Iaºi, 2002, p. 94

Sf. Teofa Zãvorâtul,Calea spre mântuire, trad. Iero-
monah Paulin Lecca, Ed. Regia autonomã Monitorul
Oficial, Bucureºti, 1999, p. 168

PS L. Streza, Tainele..., p. 51

14
 Sfânta Euharistie
2, 2). Gustarea din lapte ºi miere nu era identicã
Euharistiei. Aceastã practicã este consemnatã în
canoane care interzic sfinþirea acestor elemente
împreunã cu cele euharistice.
„Procesiunea postbaptismalã are aceeaºi origine
cu procesiunea în jurul bisericii din noaptea Paºtilor.
Dupã Botez, neofiþii erau conduºi în procesiune de la
baptisteriu spre bisericã pentru a oficia jertfa euharisticã
ºi a se împãrtãºii cu Sfânta Împãrtãºanie.”12
La nestorieni Botezul se sãvârºeºte în cadrul Litur-
ghiei Baptismale. Ei preferã zilele de peste sãptãmânã,
evitând duminicile, când Liturghia se oficiazã cu mare
fast13. Acum sunt rare cazurile de Botez la cei maturi,
pedobaptismul fiind cel mai întâlnit. În Biserica
ortodoxã se sãvârºeºte de obicei la 40 de zile dar
timpul poate varia. La fel se întâmplã ºi în celelalte
Biserici ale Rãsãritului. Excepþie face Biserica Coptã
care practicã pedobatismul la 40 de zile pentru bãieþi
ºi la 80 de zile pentru fete sau la marile sãrbãtori14.
Euharistia este Taina care încununeazã Botezul
ºi Mirungerea.15 Hristos este Cel care întãreºte neofi-
tul pentru viaþa cea nouã; „Trupul ºi Sângele Lui nu
pot decât sã încolþeascã ºi sã dezvolte în sufletul lui
nevinovat virtuþile creºtineºti.”16

PS L. Streza, Tainele...., p. 108
!
Ibidem, p. 129
"
Nic.Necula, Doctrina ºi viaþa religioasã a Bisericii copte
reflectate în textele ei liturgice, Ortodoxia, nr 3-4 (1976), p. 559
#
D. Stãniloae, Dogmatica III, EIBMBOR, Bucureºti, 2003, p. 84
$
W. Guettee, Catehism sobornicesc, trad. I. Beleuþã, Tipa-
rul Tipografiei Jeronim Preda, Fãgãraº, 1913, p. 61

15
Ioan Vasiu
Neofitul, fie cã este prunc sau matur, este împãr-
tãºit imediat dupã Botez ºi Mirungere, la Liturghia
din ziua aceea, dacã Botezul s-a fãcut înainte de
Liturghie. În Biserica Coptã dacã neofitul este prunc,
preotul înmoaie degetul sãu în Sfântul Potir ºi îl pune
pe buzele acestuia,acest mod de împãrtãºire numindu-
se împãrtãºire labialã.17
Împãrtãºirea de Hristos în Botez este desãvârºitã
în împãrtãºirea Euharisticã. Cunoaºterea lui Hristos
este una gradualã desãvârºindu-se ºi împlinindu-se
în Împãrãþia Cerurilor.” În mod principal Euharistia
se dã pentu viaþa de veci”18, ca mai apoi împãrtãºirea
sã se facã mai cu adevãrat în Împãrãþia lui Dumnezeu.
În lucrarea de faþã ne-am propus sã arãtãm cum
de face împãrtãºirea de Hristos Euharistic, cât ºi
pregãtirea necesarã. Nu este de ajuns a ºti cã omul
este dependent de Hristos ºi cã e nevoie ca sã se
împãrtãºeascã de El în Liturghie.
Împãrtãºirea este precedatã de o pregãtire speci-
alã. Ne propunem sã prezentãm în lucrarea de faþã
în ce constã pregãtirea preeuharisticã atât a preotului
cât ºi a credinciosului necleric, o pregãtire trupeascã
dar ºi sufleteascã.
Vom trata despre prima împãrtãºire dar ºi despre
ultima, cea înainte de moarte, precum ºi despre dife-
rite practici necanonice si neliturgice de împãrtãºire.
Vom încheia lucrarea vorbind despre surogatele euha-
ristice (pâinea si vinul ce in popor se numesc paºti).
%
PS L. Streza, Tainele....,p. 164
&
D. Stãniloae, Dogmatica III......, p. 86

16
 Sfânta Euharistie

I. PREOÞIA, VOCAÞIE EUHARISTICÃ

„Omul a fost chemat sã se hrãneascã cu Dum-

nezeu dupã suflet ºi cu pâine materialã pentru trup.”19
Aºa cum viaþa are nevoie de hranã materialã ºi de
aer pentru a supravieþui tot aºa ºi viaþa duhovniceascã
are nevoie de hranã vãzut㠖 Trupul ºi Sângele Dom-
nului euharistic – ºi nevãzutã de Duhul Sfânt.20
Euharistia este Piatra din capul unghiului. Celelalte
slujbe ale Bisericii sunt simple ritualuri dacã scopul lor
n-ar fi pregãtirea omului pentru întâlnirea cu Hristos în
Euharistie ºi consumarea Lui.21 Euharistia nu este una
din Tainele Bisericii ci este Taina prin excelentã iar scopul
ei este împãrtãºirea cu Hristos. „Biserica Ortodoxa nu
s-a gândit sã introducã închinarea la Sfintele Taine sub
forma reducþiei lor permanente la starea de obiect al
evlaviei ºi al cultului.”22 Pentru creºtinii ortodocºi
'
D. Stãniloae, Spiritualitate ºi comuniune în Liturghia
Ortodoxã, EINMBOR, Bucureºti, 2004, p. 679

Ep. Vasile, Cuvântãri liturgice, Ed. Episcopiei ortodoxe
române de Oradea, Oradea, 1974, p. 95

Gala Galaction apud Nichifor Tudor, Sfânta liturghie,
marea iubire a lui Dumnezeu, Ed. Pelerinul, Iaºi, 2004, p. 251
I. Zizioulas, Creaþia ca Euharistie, trad. Nae Aurel, Ed.
Bizantinã, Oradea, 1974, p. 13

17
Ioan Vasiu
Euharistia este adevãratã mâncare ºi adevãratã bãuturã,
Pâinea cea cereascã si Paharul vieþii.”23

I.1. HRISTOS, UNICUL PREOT DEPLIN

Pentru Sfânta Liturghie credincioºii aduc pâine ºi
vin ce vor deveni prin sfinþirea lor în cadrul Liturghiei
Trupul ºi Sângele Domnului Iisus Hristos. Pâinea ºi
vinul reprezintã toatã creaþia care, primitã de la Dum-
nezeu, e întoarsã Lui, dupã o lucrare de împlinire ºi
desãvârºire. Prin ele, pâine ºi vin, ridicate la treapta
divinã în Trupul ºi Sângele lui Hristos oamenii sunt
sfinþiþi ºi în acelaºi timp chemaþi la o lucrare de
continuã sfinþire ºi desãvârºire.
Înãlþarea de cãtre preot a cinstitelor daruri ºi rosti-
rea cuvintelor „Ale tale dintru ale tale, Þie îþi aducem
de toate ºi pentru toate” este momentul culminant al
dãruirii noastre euharistice când ne oferim pe noi înºine
ºi întreaga creaþie lui Dumnezeu.24 „Aceastã ofrandã
liturgicã totalã adusã Domnului Celui junghiat pururea,
un act de mulþumire ºi libertate, conþine centrul tainei,
izvorul sfinþirii omului ºi a cinstitelor daruri. Aceastã
ofrandã ne dezbracã de toate, pierdem totul. Încetãm
sã mai existãm. Murim. În acelaºi timp e momentul
când ne naºtem la o noua viaþã, ne împãrtãºim de
viaþa dumnezeiascã prin aceea cã le oferim pe toate
devenind noi înºine o ofrandã de mulþumire.”25
!
Tropar din Liturghia Darurilor mai înainte sfiþite, Litur-
ghier, EIBMBOR, Bucureºti, 2000, p. 293
"
Florin Botezan, Liturghia, cateheza desãvârºitã, Ed.
Reîntregirea, Alba- Iulia, 2005, p. 283
#
Arhim Vasilios, Intrarea în Împãrãþie, Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 67

18
 Sfânta Euharistie
Nu doar omul este cuprins în pâine ºi vin ci întrea-
ga creaþie. Omul are îndatorirea de a aduce întreaga
lume înaintea lui Dumnezeu, într-un act exclusiv
liturgic ºi sfinþitor. Se face vãdit rolul mirenilor de
preoþi ai cosmosului, pe care ºi-l împlinesc dãruind
toate cele primite de la Dumnezeu, nu pentru a le
pierde ci pentru a le primi la o treapta ºi mai înaltã. 26
Slujirea este în profunda ei relaþie cu finalitatea
creaþiei ºi cu situaþia omului în cadrul creaþiei: „Omul
este preotul creaþiei, având, în principiu, misiunea s-o
ofere, adicã s-o facã sã urce spre Creator iar prezenþa
omului în lume este prin însãºi natura sa una sacer-
dotalã ºi slujitoare.”27 Cu toate acestea slujirea nu
izvorãºte din însãºi fiinþa omului, ci este un dar al Duhului
venind de la Dumnezeu.28 Funcþia sacerdotalã a omului
vine din Însãºi Slujirea lui Hristos. Acesta, Hristos, este
izvorul preoþiei, „Preotul prin excelenta al creaþiei, al
readucerii ei la Dumnezeu, al readunãrii oamenilor
risipiþi din unitatea lor primordialã, în Dumnezeu.”29
Ca sã poatã fi slujitor, Hristos S-a întrupat, S-a
înomenit. A luat firea umanã cu toate ale ei, afarã de
pãcat, rãmânând Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu
adevãrat (Filipeni 2, 6-7). Om ºi Dumnezeu, „Hristos
e unicul Preot deplin, pentru cã e unicul om care se
poate dãrui cu devotament absolut Tatãlui […] El
$
D. Stãniloae, Spiritualitate…, p. 460
%
I. Zizioulas, Fiinþa eclesialã, trad. Aurel Nae, Ed.
Bizantinã, Buc. 1996, p. 241
&
Ibidem, p.240
'
D. Stãniloae, Dogmatioca III..., p. 152

19
Ioan Vasiu
rãmâne Preot în veci, unicul preot deplin, unicul om
în care avem intrarea ºi putinþa ºederii lângã Tatãl. ªi
pentru cã e nevãzut în urma înãlþãrii Sale este izvorul
întregii preoþii vãzute.”30
Arhiereul hirotonit canonic este cel care prezi-
deazã celebrarea euharisticã însã Hristos este Cel
care sãvârºeºte efectiv aceastã tainã. El este Cel
care aduce ºi Cel care se aduce, Cel care primeºte
ºi Cel care se împarte. În acelaºi timp El este în stare
de jertfã dar ºi slujitor al Sfintei Liturghii.31 Existã o
legãturã indestructibilã între Hristos, episcopul Bisericii
locale ºi sfinþenie (Sfinþii prezenþi prin Sfintele
Moaºte). Dacã vreunul dintre ei lipseºte nu se poate
sãvârºi Euharistia.32 Hristos nu iese niciodatã din
slujirea Lui arhiereascã dar foloseºte ca organ vãzut
al acestei slujiri pe preot (episcop).33

I. 2. PREOÞIA SACRAMENTALÃ
Prin trimiterea Sa, apoi prin alegerea ºi sfinþirea
celor doisprezece Apostoli la Cincizecime, se instituie
Taina Hirotoniei. Însã conþinutul misiunii Apostolilor
ºi al urmaºilor lor îl indicã Mântuitorul în toate ocaziile
când le porunceºte ºi le dã puterea sã boteze, sã ierte
pãcatele, sã sãvârºeascã Euharistia, sã spunã la lumi-
nã ceea ce au auzit de la El la ureche.
!
Ibidem, p. 152
!
F. Botezan, Liturghia… , p. 262
!
Panayiotis Nellas, Omul, animal îndumnezeit, trad. Ioan
Icã jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 166
!!
D. Stãniloae, Spiritualitate…., p. 372

20
 Sfânta Euharistie
Dupã Cincizecime Apostolii au plecat sã propovã-
duiascã în toatã lumea despre toate cele ce a fãcut ºi
a zis Hristos. În fiecare cetate au hirotonit preoþi ºi
episcopi. La început numirea de preot ºi / sau episcop
se da tuturor celor rânduiþi de Apostoli (Fap. Ap.
20,17-28), însã cu timpul a început sã se fãcut diferen-
þa între cele douã trepte preoþeºti. 34
Cuvântul prezbiter folosit în Noul Testament in-
dica (aºa cum înþelege lumea protestantã) un bãrbat
în vârstã, în etate sau un ales al comunitãþii fãrã un
har special. Pentru acest înþeles limba greacã are
însã cuvântul ãÝñùí. Prezbiterul este acel bãrbat
hirotonit de un Apostol sau de un episcop al cetãþii
care primeºte un har special, acela de iconom al
tainelor lui Hristos.
Denumirea de preot (éåñåýò) a fost mult timp exclusiv
o denumire a episcopului, a arhiereului (áñ÷éåñåõò).35
Arhiereul, episcopul, este centrul preoþiei vãzute
în Bisericã. Fãrã arhiereul vãzut nu poate exista o
Bisericã localã. Aceasta se constituie în jurul aceluiaºi
jertfelnic (Sfântã Masã ) ºi în jurul aceluiaºi episcop.
Una din misiunile arhiereului este aceea de a aduna
toata comunitatea prin propovãduirea Cuvântului lui
Dumnezeu în jurul aceleiaºi Pâini ºi aceluiaºi Pahar
(cf. Cor. 11, 17). Aceasta se aratã încã din actul liturgic
al hirotoniei arhiereului, când pe capul candidatului
nu se pun mâinile celorlalþi episcopi care sãvârºesc
!"
Idem, Dogmatica III.. , p. 160-161
!#
K . Christian Felmy, Dogmatica experienþei eclesiale,
trad. Icã jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 297

21
Ioan Vasiu
Taina Hirotoniei, ci se aºeazã Sfânta Evanghelie indi-
cându-se sarcina episcopului de a învãþa poporul Cu-
vântul lui Dumnezeu. Iar misiunea primã a episcopului
în Biserica Ortodoxã este de prezida adunarea euha-
risticã înconjurat de colegiul prezbiterilor. 36
Episcopul este pus într-o legãturã specialã cu
Hristos, adevãratul Pãstor „Fã-l urmãtor þie, adevãra-
tului Pãstor, punându-ºi sufletul pentru oile Tale,
propovãduitor orbilor, luminã celor dintru întuneric,
certãtor celor neînþelepþi, ajutãtor pruncilor, luminãtor
în lume ca desãvârºind sufletele celor ce I s-au încre-
dinþat lui în viaþa aceasta sã stea ne-ruºinat înaintea
judecaþii Tale.”37
Ca organ al lui Hristos trebuie sã fie un slujitor
model iar pentru a-I uni pe toþi în Sfânta Liturghie cu
Hristos trebuie ca mai întâi sã fie el însuºi (episcop
sau preot) hristofor. De aceea este nevoie de o pregã-
tire specialã pentru sãvârºirea Sfintei Liturghii ºi
pentru împãrtãºirea cu Hristos Euharistic.

!$
I. Zizioulas, Fiinþa…, p. 254
!%
Arhieraticon, EIBMBOR, Bucureºti, 1993, p. 99

22
 Sfânta Euharistie

II.NECESITATEAPREGÃTIRII PREOTULUI
ÎNAINTE DE SFÂNTA LITURGHIE

Sfânta Liturghie este Slujba prin excelenþa Bisericii.

Aici are loc întâlnirea omului cu Dumnezeu. Este actu-
alizarea nesângeroasã a jertfei sângeroase de pe Gol-
gota; o prelungire a Golgotei dar ºi a mormântului
gol; moartea ºi învierea lui Hristos.
În primul rând purtarea preotului trebuie sã fie
cuviincioasã. Îndemnul pe care îl face credincioºilor
înainte de împãrtãºire – „cu fricã de Dumnezeu, cu
credinþã ºi cu dragoste apropiaþi-v㔠– trebuie ca mai
întâi el sã-l împlineascã.
În acest sens, Gala Galaction scria: „Aici este
scara vãzutã în vis de Iacov, scarã pe care îngerii
Domnului urcau ºi coborau! Aici ni se deschide cerul
ºi încã pe pãmânt fiind, noi aflãm sãlãºluirea noastrã
în corturile cele veºnice ºi bucuria petrecerii împreunã
cu Dumnezeu Cuvântul. Dar tot aici se cascã gura
iadului, ca sã soarbã pe preotul vânzãtor care nesoco-
teºte Trupul lui Hristos (I Cor. 12, 29) ºi se poartã în
jurul Sfintei Mese fãrã frica lui Dumnezeu, fãrã
credinþã ºi fãrã de dragoste.”38
!&
Gala Galaction apud Ene Braniºte, Preotul azi ca
liturghisitor, Studii teologige (ST ), nr. 1-2 (1998), p. 259

23
Ioan Vasiu
Îndemnurile date de Bisericã preotului slujitor cu
privire la liturghisire sunt expuse sistematic în Povã-
þuirile de la sfârºitul Liturghierului. Mai ales preoþii
hirotoniþi de ceva vreme trebuie sã fie foarte atenþi la
ei înºiºi în special luptându-se cu rutina, formalismul
ºi automatismul în executarea sfintelor slujbe. Acestea
trei împiedicã preotul sã se pregãteascã înainte de
slujire ºi sã trãiascã în adâncã evlavie fiecare Sfântã
Liturghie pe care o sãvârºeºte.39
Credincioºii nu se pot apropia oricum de Hristos,
cu atât mai mult preotul care intrã într-un contact
nemijlocit cu El ( Îl poartã în mâini, Îl consuma, Îl
împarte credincioºilor ). De aceea este nevoie de o
pregãtire specialã a preotului liturghisitor atât exte-
rioarã, cât ºi interioarã, trupeascã ºi sufleteascã.

II. 1. PREGÃTIREA EXTERIOARÃ / TRUPEASCÃ

Pregãtirea preotului pentru slujirea euharisticã
trebuie înþeleasã ca un semn în care se exprimã
sentimentul de respect ºi de devoþiune al liturghisitorului
în îndeplinirea supremului act de adorare, mulþumire ºi
cerere ce se aduce în ºi prin Sfânta Liturghie.40
Slujind în mod regulat Sfânta Liturghie, viaþa
preotului se înfãþiºeazã ca o continuã pregãtire ºi mul-
þumire pentru împãrtãºirea cu Hristos sub chipul pâinii
ºi a vinului. „Trebuie ca frumuseþea preotului sã strãlu-
ceascã în toate împrejurãrile din viaþa lui, ca sã poatã
!'
E. Braniºte, Preotul…., p. 262
"
P. Vintilescu, Liturghierul explicat,EIBMBOR, Bucu-
reºti, 1998, p. 98

24
 Sfânta Euharistie
în acelaºi timp , ºi bucura, dar ºi lumina sufletele celor
ce-l privesc.”41
Pregãtirea preotului în vederea liturghisirii este una
îndepãrtatã sau permanentã ºi una apropiatã.
În cadrului Povãþuirilor din Liturghier preoþii sunt
îndemnaþi la o atentã pregãtire trupeascã.
a) Abþinerea de la relaþia conjugalã a preoþilor
cãsãtoriþi cel puþin cu o zi înainte de sãvârºirea Sfintei
Liturghii. Aceastã mãsurã este legatã ºi de pregãtirea
sufleteascã a preotului pentru liturghisire. Sfântul Si-
meon al Tesalonicului precizeazã cã cel puþin în ziua ºi
în noaptea dinaintea Liturghiei ºi cea dupã liturghie
preotul trebuie sã se fereascã de împreunarea trupeascã.42
b) Ferirea de îmbuibarea pântecelui. Sfânta Euha-
ristie se ia în stare de ajunare. Preotul liturghisitor nu
va mânca sau bea ceva de la miezul nopþii. Canonul
41 Cartagina subliniazã aceasta: „Sfintele altarului
sã nu se sãvârºeascã decât numai de persoane care
au ajunat, exceptându-se o singurã zi la an, în care se
sãvârºeºte Cina Domnului. Dar dacã, sãvârºindu-se
oarecari spre vreme de searã sau dintre episcopi, sau
dintre ceilalþi, s-ar face pomenire pentru cei rãposaþi,
aceasta sã se îndeplineascã numai cu rugãciuni, dacã
cei ce fac aceasta se vor afla prânziþi.” Ar fi bine ca
seara sã nu mãnânce prea mult pentru a nu-i crea
"
Sf. Ioan Hrisostom, Despre preoþie, EIBMBOR, Buc.,
1998, p. 78
"
Sf. Simeon al Tesalonicului apud E Braniºte, Sãvârºitorul
Sfintei Liturghii ºi pregãtirea lui pentru sluijbã, Glasul
Bisericii (GB), nr. 6-7 (1983), p. 393

25
Ioan Vasiu
stare de moleºealã sau pentru a-l tulbura în somnul
de noapte cu vise erotice. Cuviosul Macarie Egiptea-
nul spunea c㠄îmbuibarea pântecelui este maica
curviei”. Mâncarea prea multã provoacã sau aduce
ispita desfrâului. De aceea liturghierul îndeamnã ca
ajunarea sã înceapã de seara.
c) Slujitorii care au viciul fumatului, dacã încã nu
au renunþat la acest obicei , mãcar în preziua slujirii
sã nu fumeze.
d) Este necesarã ºi o curãþire corporalã a preotului
slujitor. Chiar ºi Legea Vechiului Testament prevedea
ca preoþii ºi leviþii sã fie curaþi. Aveau în curtea Tem-
plului baia de arama unde preoþii îºi spãlau mâinile
pânã la coate înainte de a se apropia de jertfelnic.
Cu atât mai mult se cuvine ca preoþii Noului Legã-
mânt sã fie curaþi. Par lucruri banale dar sunt amintite
de Liturghier: sã-ºi spele trupul, gura, sã-ºi spele pãrul,
unghiile sã fie curate ºi tãiate. „Toate acestea pentru
respectul ºi cinstea Sfintelor Taine.”43
De asemenea þinuta vestimentarã trebuie sa fie
decentã. Reverenda, uniforma preotului sã fie curatã
ºi îngrijitã. Veºmintele preoþeºti cu care slujeºte sã
nu fie rupte sau murdare din respect pentru Sfintele
Taine. „Apropiindu-se de altar si sãvârºind Taina,
preotul se dezbracã, ca sã zicem aºa, de firea umanã,
luând veºmintele sacerdotale, se îmbracã cu ele ºi
chiar prin aceasta se detaºeazã temporal de aceasta
lume pentru a atinge sanctuarul Cerului.”44
"!
Liturghier…., p.251
""
S. Bulgacov apud E. Braniºte, Sãvârºitorul..., p. 394

26
 Sfânta Euharistie
Pãrintele Petre Vintilescu aratã cã încheierea
pregãtirii exterioare a preotului înainte de liturghisire
se face cu înveºmântarea lui (a preotului) ºi cu ritualul
spãlãrii mâinilor. „Spãla-voi între cei nevinovaþi
mâinile mele ºi voi înconjura altarul tãu Doamne
ca sã aud glasul laudei tale ºi sã spun toate
minunile Tale. Doamne, iubit-am bunãcuviinþa
casei Tale ºi locul sãlãºluirii slavei Tale, sã nu
pierzi cu cei necredincioºi viaþa mea, cã dreapta
lor s-a umplut de daruri, iar eu întru ne rãutate
am umblat.” Mâinile sunt simbolul faptelor noastre
iar spãlarea lor este simbolul curãþirii de pãcate.45

II. 2. PREGÃTIREA SUFLETEASCÃ

Stând înaintea Sfântului Prestol ºi înaintea lui
Hristos, se cade ca preotul sã fie un adevãrat ucenic
al Lui, plin de toatã virtutea. În prezenþa lui Dumnezeu
nu pot sã stea decât aceia care sunt în conformitate
ºi asemenea Marelui Preot, sãvârºitorul mântuirii
tuturor, ºi doresc cu voinþã tare sã fie desãvârºiþi cu
trupul, cu inima ºi cu duhul.
În vederea sãvârºirii Sfintei Jertfe, preotului i se
cere sã se pregãteascã atât trupeºte cât mai ales
sufleteºte. La începutul capitolului Rânduiala pros-
comidiei povãþuirile spun aºa: „Având sã slujeascã
dumnezeiasca Liturghie, preotul este dator mai întâi
sã fie mãrturisit ºi împãcat cu toþi, sã nu aibã ceva
asupra cuiva, sã-ºi pãzeascã inima, pe cât va putea,
de gânduri rele, sã se înfrâneze de cu seara, sã
"#
P. Vintilescu, Liturghierul...., p. 118

27
Ioan Vasiu
privegheze pânã la timpul slujbei ºi sã-ºi citeascã cele
rânduite dupã tipic.’’46 Conform acestei povãþuiri
putem distinge 5 acte ale pregãtirii duhovniceºti a
preotului înainte de sãvârºirea Jertfei Euharistice.

II. 2. 1. Mãrturisirea
Nici un om nu este fãrã de pãcat, de aceea nu se
poate apropia de Hristos în stare de pãcãtoºenie, de
întinare. Este necesarã pocãinþa ca botez al lacrimilor
pentru ca credinciosul sã se poatã împãrtãºi cu
Sfintele Taine. Cu atât mai mult, preotul nu se poate
apropia de Prestol pentru a sãvârºi Sfânta Liturghie
dacã este împovãrat cu pãcate. „Astfel sã pãºeºti la
Sfântul Prestol cu pocãinþã ºi cu inima curatã, nepri-
vind încoace ºi încolo ci cu fricã ºi cu cutremur.”47
Ori de câte ori preotul va sãvârºi pãcate opritoare de
la Sfânta Liturghie sã-ºi caute duhovnicul ºi sã se
mãrturiseascã. Vom trata amãnunþit într-un capitol
din prezenta lucrare despre importanþa mãrturisirii ºi
relaþia dintre spovedanie ºi împãrtãºire.

II.2.2. Împãcarea cu ceilalþi

Înaintea slujirii Sfintei Liturghii ºi în timpul slujirii
preotul trebuie sã fie cuprins cu totul de dragostea
faþã de Dumnezeu ºi de oameni. Dragostea pentru
ceilalþi sã fie însãºi fiinþa sa, elementul lui, astfel încât
tot ceea ce face sã fie sãvârºit cu dragoste arzãtoare.48
"$
Liturghier.., p. 99
"%
E. Braniºte, Preotul azi ca liturghisitor, ST, nr. 1-2 (1949), p. 262
"&
Sf. Ioan de Kronstadt, Liturghia, cerul pe pãmânt, trad.
Boris Buzilã, Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 190-193

28
 Sfânta Euharistie
Un canon al pravilei de la Govora opreºte de la
slujire preotul care va sluji neîmpãcat cu cineva.49
Mântuitorul Iisus Hristos spune c㠄De îþi vei
aduce darul tãu la altar ºi acolo îþi vei aduce aminte
cã fratele tãu are ceva asupra ta, lasã darul tãu înain-
tea altarului ºi mergi de te împacã cu fratele tãu ºi
atunci venind, adu darul tãu” (Mat. 5, 23; Mc. 11, 25).
Cu atât mai mult I se cere preotului sã fie împãcat cu toþi.

II. 2. 3. Pãzirea inimii

Chiar dacã preotul este mãrturisit ºi împãcat cu
toþi nu înseamnã cã cel protivnic, diavolul nu va încerca
sã aducã în minte gânduri rele ºi pãcãtoase; cu atât
mai mult cu cât preotul va încerca sã se fereascã de
cele rele ºi sã se asemene lui Dumnezeu.
Liturghisitorul se va gândi la moarte ºi la nevred-
nicia ºi neputinþa sa de a sluji50 ºi va încerca sã se
pãzeascã cât va putea de gândurile rele. Preotul trebu-
ie sã înainteze cu îndrãznealã spre Hristos, cu inima
curatã ºi sincerã, rãspunzând chemãrii lui Hristos.51
Pentru a nu da atenþie gândurilor rele, preotul trebuie
sã se gândeascã în permanenþã la Dumnezeu, Nume-
le Lui sã-I fie întotdeauna în minte ºi în inimã.

II. 2. 4. Înfrânarea
Sfântul Pavel scria colosenilor „Faceþi sã moarã
ceea ce alcãtuieºte în voi omul cel pãmântesc:
"'
E. Braniºte, Sãvârºitorul…, p.391
#
Sf. Ioan de Kronstadt, Liturghia…, p. 186
#
Sf. Gherman, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, Ed. Mitopoliei
Craiovei, Craiova, 2005, p. 99

29
Ioan Vasiu
desfrânarea, necurãþia, patima, pofta cea rea ºi lãco-
mia” (Col. 3, 5), enumerând astfel câteva dintre
pãcatele care împiedicã omul de a ajunge la asemã-
narea cu Dumnezeu ºi la unirea cu Dumnezeu în
Sfânta Euharistie.
Preotul este de asemenea dator sã se înfrâneze
înaintea sãvârºiri Sfintei Liturghii. Înfrânarea ºi asceza
sunt acel sinergism al pregãtirii sufleteºti ºi trupeºti
dinainte de slujirea euharisticã. Sfântul Grigorie de
Nazians spunea în acest sens (fãrã a se lãuda ci pentru
a da mãrturie despre importanþa ascezei) c㠄am pus
mâniei mãsurã, mi-am înfrânat limba, mi-am cuminþit
ochiul, mi-am povãþuit stomacul ºi am cãlcat în
picioare slava care rãmâne aici jos”.52

II. 2. 5. Privegherea ºi rugãciunea

Ultima povãþuire este cea legatã de priveghere ºi
de rugãciune: „Sã privegheze pânã la timpul slujbei ºi
sã-ºi citeascã cele rânduite, dupã tipic.”
Privegherea preotului pânã la momentul sãvârºirii
Sfintei Liturghii este o regulã monahalã , deoarece în
mediul monahal Miezonoptica ºi Utrenia cu Ceasurile,
împletindu-se dupã miezul nopþii, sunt slujbe de priveghere.
Pravila de rugãciune a preotului liturghisitor constã
întâi de toate în oficierea Laudelor, în special a vecer-
niei ºi a Utreniei. Pe lângã acestea se adaugã ºi alte
rânduieli de rugãciune. Povãþuirile liturghierului le
ordoneazã pe zile, de luni pânã duminicã .
#
Sf. Grigorie de Nazians, Despre preoþie…., p. 218

30
 Sfânta Euharistie
Împlinirea pravilei de rugãciune pregãtitoare slujirii
Sfintei Liturghii ºi mai ales împãrtãºirii nu trebuie însã
sã se reducã la „o simplã recitare seacã ºi mecanicã
a rugãciunilor, ca o simplã obligaþie profesionalã, ci
trebuie sã fie însoþitã se meditaþie ºi trãire .”53

#!
E. Braniºte, Sãvârºitorul…, p. 392

31
Ioan Vasiu

III. PREGÃTIREA
ÎN VEDEREA ÎMPÃRTêIRII

Preliminarii
Liturghia este oficiul liturgic în cursul cãruia se
desfãºoarã lucrarea tainicã a Sfântului Duh pentru
sfinþirea credincioºilor, a Duhului care-L face prezent
pe Hristos în mijlocul Bisericii Sale in Euharistie.54
În Sfânta Liturghie Hristos este prezent real in
Euharistie. O prezenþã gradualã începând de la pregã-
tirea darurilor de pâine ºi vin (proprezenþã), urcând
treptat în Liturghie pânã la prezenþa realã a lui în
Sfintele Taine.55 Tocmai acest fapt dã o notã de
solemnitate Sfintei Liturghii.56
Episcopul, preoþii si diaconii iar mai apoi credincioºii intrã
în contact nemijlocit cu Hristos. „Însuºi Cuvântul Domnului
sãvârºeºte Taina prefacerii, însã numai prin mijlocirea
preotului, adicã la cererea ºi prin rugãciunea lui.”57 În
#"
P. Vintilescu, Liturghier explicat, EIBMBOR, Buc. 1998, 97
##
D. Stãniloae, Spiritualitate…., p. 375
#$
P. Vintilescu, Liturghier….., p. 97
#%
Sf. Nicolae Cabasila apud P. Vintilescu, Împãrtãºirea la
Sfânta Liturghie privitã sub aspectul spiritualitãþii creº-
tine, Biserica Ortodoxã Românã (BOR), nr. 9-10, p. 97

32
 Sfânta Euharistie
consecinþã, se cere o pregãtire specialã în vederea
sãvârºirii Sfintei Liturghii ºi a împãrtãºirii cu Hristos.
Nu ne putem apropia de Hristos oricum ºi în orice
stare ne-am afla. Cum, în ce fel, unde ºi când sã se
facã pregãtirea preeuharisticã sunt întrebãri ce necesi-
tã rãspunsurimai ales din pricina diferitelor opinii
uneori contradictorii ale unora sau altora dintre teologi
cu privire la modul în care sã se faccã pregãtirea.
Cu toate cã Dumnezeu ne dãruieºte toate ale Sale
în dar ºi nu pentru vreo vrednicie a noastrã, totuºi
este nevoie ca noi sã preþuim acest dar ºi sã ne pregã-
tim duhovniceºte pentru a-l face al nostru, ca mai
apoi sã-l întoarcem înapoi lui Dumnezeu.58 Cel mai
mare dar care ni l-a fãcut Dumnezeu este Însuºi Fiul
Sãu pe care L-a trimis în lume „ca oricine crede în El
sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnic㔠(In. 3, 17). Hristos
nu s-a depãrtat de noi ci ni se dãruieºte pe Sine la
fiecare Sfântã Liturghie.
Avem de ales: sã ne împãrtãºim de El sau nu.
Dacã nu ne vom împãrtãºi nu vom avea viaþã veºnicã
(In. 6, 53), iar dacã ne vom împãrtãºi de El cu nevred-
nicie atunci o facem spre osândã. Rãmâne ca sã ne
pregãtim pentru primirea Lui. 59

#&
Ep. Vasile, Cuvântãri liturgice, Ed. Episcopiei Ortodoxe
Române Oradea, Oradea, 1974, p. 85
#'
Sf. Teofan Zãvorâtul, Pregãtirea pentru spovedanie ºi
împãrtãºanie, trad. Adrian Tãnãsescu, Ed. Sofia, 2002, p. 105

33
Ioan Vasiu
III. 1. MÃRTURISIREA PÃCATELOR.
CÂND, CUM ªI UNDE?

III. 1. 1. Mãrturisire publicã sau secretã?

Taina Pocãinþei a fost instituitã direct de Mântui-
torul Iisus Hristos dupã Învierea sa atunci când a
suflat asupra ucenicilor lui ºi le-a zis: „Luaþi Duh Sfânt,
cãrora veþi ierta pãcatele vor fi iertate ºi cãrora le
veþi þine vor fi þinute.” Însã sentimentul pocãinþei ºi al
mãrturisirii pãcatelor este întâlnit ºi în paginile
Vechiului Testament; cea mai cunoscutã pildã în acest
sens fiind pocãinþa proorocului David exprimatã po-
etic în psalmul 50.
În teologia româneascã, un studiu a fost realizat
de pãrintele Dumitru Stãniloae, referitor la mãrturi-
sirea pãcatelor în trecutul Bisericii ortodoxe60 ºi o
lucrare mai amplã despre taina Pocãinþei în Bisericã,
Ilarion Felea.61
Au existat douã practici de mãrturisire a pãcatelor
în Bisericã: una publicã iar cealaltã tainicã, secretã.
Mãrturisirea publicã se fãcea pentru pãcate ca:
adulterul, apostazia ºi uciderea în mijlocul Bisericii.
Spovedania a avut dintru început o dimensiune eclesialã.62
$
D. Stãniloae, Mãrturisirea pãcatelor ºi pocãinþa în
trecutul Bisericii, BOR, nr. 3-4 (1955)
$
Ilarion Felea, Pocãinþa, Ed. Scara, Bucureºti, 2000, tipã-
ritã în primã ediþie la Sibiu, 1939
$
Al. Schmemann, Biografia unui destin misionar.
Jurnalul pãrintelui Alexander Schmemann, trad. Felicia
Furdui, Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 89

34
 Sfânta Euharistie
Dacã suferea un mãdular al trupului lui Hristos,
atunci suferea întreg Trupul. De aceea, dacã un mem-
bru al Bisericii pãcãtuieºte, suferã întreaga Bisericã.
Prin pãcat el se rupe de Hristos ºi de Bisericã. În urma
pocãinþei se cere o împãcare atât cu Hristos cât ºi cu
întreaga Bisericã. Sfântul Ignatie Teoforul sublinia
dubla unire dupã pocãinþã. „Domnul iartã, deci pe
toþi cei care se pocãiesc, dacã se întorc cu pocãinþã
la unirea cu Dumnezeu ºi la pãrtãºia cu episcopul”63,
prin pãrtãºia cu episcopul înþelegându-se unirea cu
Biserica. Actuala rugãciune de dezlegare a Tainei Mãr-
turisirii întãreºte acestea: „împacã-l ºi-l uneºte cu Sfânta
Ta Bisericã în Iisus Hristos, Domnul nostru..”
Mãrturisirea publicã se fãcea înaintea episcopului
ºi a tuturor din Bisericã. În ceea ce priveºte repetabi-
litatea acestei mãrturisiri existau douã tabere: una mai
indulgentã care permitea mai multe mãrturisiri publice
într-o viaþã, iar alta exigentã care nu permitea decât
o singurã pocãinþã (mãrturisire publicã a adulterului,
uciderii, idolatriei) dupã Botez aºa cum apare în
Pãstorul lui Herma.64
Teologul Al. Schmemann citeazã în lucrarea Postul
Mare din Pãstorul lui Herma accentuând faptul cã
pocãinþa era unicã ºi irepetabilã deoarece era cea
premergãtoare Botezului care-l unea pe credincios
cu Hristos ºi cu Biserica Sa. Ulterior, pocãinþa a
$!
Sfântul Ignatie Teoforul apud Il. Felea, Pocãinþa, Ed.
Scara, Bucureºti, 2000, p. 38
$"
Pãstorul lui Herma apud Il. Felea, Pocãinþa,…, p. 43

35
Ioan Vasiu
devenit „Taina reîntoarcerii în Bisericã, la viaþa ei, a
celor excomunicaþi, excluºi din comuniunea Euharisticã.“65
Exista ºi un alt criteriu dupã care se fãceau mãrtu-
risirile: „pãcatele fãcute public trebuiau mãrturisite public,
iar cele fãcute în tainã trebuiau dojenite în particular.”66
Practica mãrturisirii publice n-a mai fost practicatã
datoritã unor scandaluri publice. În anul 391 patriarhul
Nectarie al Constantinopolului este cel care interzice
mãrturisirea publicã.67
În ceea ce priveºte mãrturisirea tainicã, a existat
în Bisericã o altã controversã cu referire la autoritatea
eclesialã care este îndreptãþitã sã primeascã mãrturi-
sirea secretã.
Existau trei forme de mãrturisire: în faþa lui Dum-
nezeu prin rugãciunea zilnicã, în faþa preotului ºi înain-
tea episcopului.68
Sfântul Dionisie Alexandrinul afirma c㠄regula
mãrturisirii este cea haricã”69, întãrind practica de
mãrturisire secretã a pãcatelor înaintea monahilor
nehirotoniþi sau altor persoane duhovniceºti din
Bisericã, aºa numiþii mãrturisitori.
$#
A. Schmemman., Postul cel mare,trad. Andreia ºi
Laurenþiu Constantin, Ed. Doris, 1998, p. 164
$$
Fericitul Augustin apud Ep. Andrei, Spovedanie ºi
comuniune, Ed. Episcopiei, Alba-Iulia, 1998, p. 89
$%
Ioan Icã, Taina mãrturisirii în practica sacramentalã
ºi importanþa ei în lucrarea pastoralã a Bisericii Orto-
doxe, MA, nr. 7-8 (1983), p. 420
$&
George Remete, Sfintele taine în contextul dialogului
ortodox-luteran, Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 1999, p. 153
$'
Sf. Dionisie Alexandrinul apud Il. Felea, Pocãinþa…, p. 71

36
 Sfânta Euharistie
Numeroase izvoare descriu iertãri date de monahi
nehirotoniþi, o practicã ce a supravieþuit pânã astãzi
în unele mãnãstiri ortodoxe, cea a mãrturisirii gându-
rilor înaintea bãtrânului (monahului îmbunãtãþit
duhovniceºte) mânãstirii.70
Sfântul Ciprian al Cartaginei neagã rolul mãrturisi-
torilor admis ceva vreme în unele Biserici ca Lugdun
(Sfântul Irineu ), Roma (Sfântul Calist), Alexandria
(Sfântul Dionisie).71 Impune în Biserica din Cartagina
mãrturisirea doar înaintea preoþilor: „doar de la ei
primesc penitenþii canonul de pocãinþã ºi iertare, nu
de la mãrturisitori.”
Practica mãrturisirii secrete doar înaintea preotului
sau episcopului s-a generalizat în toatã Biserica atât
in cea ortodoxã cât ºi cea catolicã.

III. 1. 2. Mãrturisirea ca etapã înaintemergã-

toare a Împãrtãºirii
Mãrturisirea pãcatelor înaintea preotului duhovnic,
însoþitã de pocãinþã sincerã, este una din etapele pre-
gãtirii pentru întâlnirea cu Hristos în Sfânta Euharistie.
Rãspunsul 88 al Mãrturisirii de credinþã al lui Petru
Movilã aratã c㠄la primirea înfricoºãtoarelor Taine
trebuie sã ne pregãtim dupã rânduiala Bisericii noas-
tre ortodoxe, adicã cu spovedanie curatã, cu post,
zdrobirea inimii ºi împãcarea cu toþi.”72
%
John Meyendorff, Teologia bizantinã, trad. Alexandru
Stan, EIBMBOR, Bucureºti, 1996, p. 26
%
Il. Felea, Pocãinþa…, p. 67
%
Pertu Movilã apud Al. Moisiu, Obligaþia postului ºi a
mãrturisirii înainte de împãrtãºire, BOR, 1976, nr. 7-8, p. 707

37
Ioan Vasiu
Creºtinii nu se pot apropia de Sfintele Taine ori-
cum, ci curãþiþi de pãcate, cu conºtiinþa curatã. Sfântul
Ioan Hrisostom scria în acest sens c㠄Creºtinii sã-ºi
cureþe conºtiinþa ºi sã se pregãteascã pentru o cumi-
necare demnã.”73 Mãrturisirea pãcatelor este sau ar
trebui sã fie însoþitã de pocãinþã sincerã, de dorinþa
de întoarcere la de la rãu la bine, de dorinþa pãrãsirii
rãului ºi de cel puþin un minim efort de sãvârºire a
binelui. Pocãinþa adevãratã ºi mãrturisirea pãcatelor
sunt premerse de post, lacrimi ºi alte nevoinþe.74
Sfântul Athanasie Sinaitul scria c㠄pregãtirea
demnã pentru cuminecare se face prin mãrturisire”75,
pentru ca haina sufletului sã fie curatã ºi împodobitã
pentru întâlnirea cu Hristos.
Sfântul Apostol Pavel scria corintenilor despre
cercetarea cugetului înainte de împãrtãºire. „Sã se
cerceteze omul pe sine ºi aºa sã mãnânce din Pâine
ºi sã bea din Pahar” (I Cor. 11, 28) iar sfântul Apostol
Iacov îndemna pe cei din Bisericã sã-ºi mãrturiseascã
unii altora pãcatele: „Mãrturisiþi-vã unii altora pãcatele
voastre ºi vã rugaþi unul pentru altul cã mult poate
rugãciunea dreptului care se face” (Iacov 5, 16).
La începutul Bisericii, cei care voiau sã se mãrtu-
riseascã o fãceau înainte de Sfânta Liturghie, aºa
cum menþioneazã Didahia „Când vã adunaþi în
duminica Domnului, frângeþi Pâinea ºi mulþumiþi, dupã
ce v-aþi mãrturisiþi pãcatele voastre, ca jertfa voastrã
%!
Sf. Ioan Hrisostom apud Il. Felea, Pocãinþa…, p. 100
%"
Sf. Teofan Zãvorâtul, Pregãtirea..., p. 79
%#
Sf. Athanasie Sinaitul, apud Il. Felea, Pocãinþa…, p. 105

38
 Sfânta Euharistie
sã fie curatã.” Cei care nu se pocãiau nu se puteau
76

apropia: „De este cineva sfânt sã vinã. De nu, sã se

pocãiascã.”77
Pocãinþa este necesarã înainte de împãrtãºire oricât
de mici ar fi pãcatele pentru cã ele pãteazã conºtiinþa
iar aceasta trebuie sã fie mereu curatã. „Trebuie sã
fie pãstratã în curãþenie, zice Sfântul Vasile, dar totuºi
zilnic se pãteazã, atunci în toatã zi sã o ºi curãþim.”78
Cu siguranþã Sfântul Vasile nu se referea la o
mãrturisire sacramentalã zilnicã ci la o pocãinþã zilnicã,
la o îndreptare, la un urcuº continuu cãtre Dumnezeu.
Este nevoie, totuºi, ºi de o mãrturisire a pãcatelor
înaintea preotului duhovnic fãcutã în mod periodic care
sã premeargã împãrtãºirii. Din pãcate, catehismul
Bisericii Ortodoxe Române limiteazã oarecum spove-
dania ºi împãrtãºirea la 4 ori pe an sau mãcar o datã
în Postul mare (practicã tot mai des întâlnitã).
Diaspora ortodoxã din Apus se cuminecã ori de
câte ori participã la Sfânta Liturghie.79 Bineînþeles
cã nu li se pretinde o spovedanie de fiecare datã ci
se mãrturisesc aproximativ o datã pe lunã sau la douã
luni. Se lasã la latitudinea fiecãrui duhovnic. Aceastã
practicã s-a impus, probabil, sub influenþa lucrãrilor
teologului liturgist Alexander Schmemann.

%$
Didahia, PSB1, C14,1, EIBMBOR, Bucureºti, 1979, p. 86
%%
Ibidem, C10,5 , p. 30
%&
Sf. Vasile apud Il. Felea, Pocãinþa…, p. 91
%'
Ep. Andrei, Spovedanie…, p. 112

39
Ioan Vasiu
III. 1. 3. Mãrturisirea precede sau nu împãrtãºirea?
(teologia pãrintelui Al. Schmemann)
„În timpurile noastre, când împãrtãºirea e înþeleasã
ca act personal, pregãtirea a devenit tot personalã.”80
Pregãtirile speciale fãcute în mod particular în vederea
împãrtãºirii cu Sfintele Taine, teologul sus amintit, le
vede ca pe o ameninþare împotriva adevãratei trãiri a
vieþii în Hristos ºi în Bisericã.
În cadrul anexei la Postul mare numitã Sfintele
Sfinþilor teologul Schmemann rãspunde la întrebarea:
care este locul Tainei Spovedaniei în cadrul pregãtirii
pentru Taina Împãrtãºirii?
„Trebuie sã ridicãm aceastã întrebare ºi sã încer-
cãm sã-i dãm un rãspuns deoarece în multe Biserici
ortodoxe s-a dezvoltat ºi s-a acceptat unanim ideea
prin care împãrtãºirea nu este posibilã pentru cei laici
fãrã Taina Spovedaniei ºi a dezlegãrii. Chiar dacã
cineva doreºte sã primeascã Sfânta Împãrtãºanie mai
des, el trebuie de fiecare datã sã se spovedeascã sau
cel puþin sã primeascã dezlegarea”81 pe care o descrie
ca „jumãtate magicã, jumãtate legalistã”.82
Pãrintele Schmemann este cel care susþine cã
Taina Împãrtãºirii nu este neapãrat precedatã de Taina
Mãrturisirii. Creºtinii nu au nevoie de dezlegare
sacramentalã decât cei excomunicaþi83, prin oprirea
&
Al. Schmemann, Euharistia, Taina Împãrãþiei, trad. Boris
Rãduleanu, Ed. Bonifaciu, Bucureºti, 2003, p. 288
&
Idem, Postul celMare…., p. 164
&
Ibidem, p. 167
&!
Ibidem, p. 166

40
 Sfânta Euharistie
de la comuniunea euharisticã din cauza pãcatelor
grele.84 Teologul român Nicolae Necula este în deza-
cord cu teologia lui Schmemann care susþine cã taina
Pocãinþei nu este condiþie sine qua non pentru
împãrtãºirea laicilor.85
Schmemann afirmã cã învãþãtura unora din Bise-
ricã potrivit cãreia spovedania precede întotdeauna
împãrtãºirea (ca o obligaþie)86 „este nu doar o îndepãr-
tare de la trãirea Bisericii, ci transformã Taina Spove-
daniei într-o condiþie pentru împãrtãºire, înlocuieºte
adevãrata pregãtire pentru împãrtãºire, pregãtire ce
constã în adevãrata pocãinþã lãuntricã.”87

III. 2. PREGÃTIREA SUFLETEASCÃ

PENTRU ÎMPÃRTêIRE
„Fãrã de pocãinþã nimeni nu este vrednic
nici mãcar de primirea cuvântului lui Dumnezeu.”
(Sf. Grigorie Palama)

III. 2. 1. Pocãinþa pentru pãcate

Pãcatul deterioreazã pe om însã acesta nu este
piedicã în evoluþia duhovniceascã a omului, ci încãpã-
þânarea de a pãcãtui ºi nepocãinþa pãcatului opresc
pe om de la împãrtãºire.88 Stãruinþa în pãcat, aceasta
&"
la fel aratã ºi W. Guetee, Catehism sobornicesc, trad. I.
Beleuþã, Tipografia Jeronim Preda, Fãgãraº, 1913, p. 61
&#
N. Necula, Tradiþie ºi înnoire în slujirea liturgicã, vol.
2, Ed. Dunãrii de Jos, Galaþi, 2001, p. 281-285
&$
Al. Schmemann, Euharistia…, p. 225
&%
Ibiden, p. 224
&&
Sf. Teofan Zãvorâtul, Pregãtirea..., p. 108

41
Ioan Vasiu
îndepãrteazã pe om de Dumnezeu ºi-l face nevrednic
de primirea lui Hristos. Sfântul Ioan Hrisostom scrie:
„vino cu bucurie ºi cu teamã; cu bucurie pentru cã
darul pe care-l primeºti este de mare preþ, cu teamã
din cauza nevredniciei tale.”89
Bucuria întâlnirii cu Hristos în Liturghie nu trebuie
umbritã de starea de imperfecþiune, de nevrednicie,
iar cine nu este vrednic de Sfânta Jertfã sã iasã afarã
de la Liturghie.90 Nimic nu-l îndreptãþeºte pe un bun
credincios sã stea deoparte, fãrã pregãtire, pretextând
amânarea ºi înstrãinarea sa de Hristos, ºi doar asis-
tând la Sfânta Liturghie.91
Pentru cã pãcatul este „un fel de narcotic care adoar-
me puterile spirituale ale sufletului”92, de aceea e nevoie
de o pregãtire continuã în viþã, „cãci fãrã de osteneli nici
lucrarea, nici gândirea nu se vor împlini”, aºa cum spune
cântarea a 4-a a canonului cel mare a Sfântului Andrei
Cretanul. Viaþa cea nouã în Hristos trebuie trãitã oricât
ne-ar costa, orice efort am depune pentru a trãi cu ade-
vãrat cu Hristos.93 Împãrtãºirea cu Hristos responsa-
bilizeazã ºi „este o chemare la un efort tot mai mare
pentru a trãi ca adevãraþi ucenici ai lui Hristos.”94
&'
Sf. Ioan Hrisostom, apud ep. Vasile, Cuvântãri…, p. 260
'
Idem, Puþul ºi împãrtãºirea de grâu, Ed. Buna vestire,
Bacãu, 1995, p. 494
'
pr. Nichifor Tudor, Sfânta Liturghie, marea iubire a lui
Dumnezeu, Ed. Pelerinul, Iaºi, 2004, p. 250
'
Ep. Vasile, Cuvântãri…, p. 211
'!
Antonie al surojului, Bucuria pocãinþei, trad. Mihai
Costiº, Ed. Marineasa, 2005, p. 57
'"
Ioan Paul al 2-lea, Planul lui Dumnezeu, dialog pentru mileniul
3, trad. W. Tauwinkl, Ed. Enciclopedicã, Buc. 1999, p. 71

42
 Sfânta Euharistie
Dacã pãcatul stricã sufletul, atunci pocãinþa ade-
vãratã este antidotul. E nevoie de cercetare propriului
suflet, de o introspecþie cât mai realistã pentru ca
nimic necurat sã nu fie înãuntru.
„Fãrã de pocãinþã nimeni nu este vrednic nici
mãcar de primirea cuvântului lui Dumnezeu.”95 Nici
nu ar fi nevoie de o prescripþie a vreunei reguli în
vederea pregãtirii înainte de împãrtãºire. Este de
ajunsã pocãinþa ºi toate cele ce o însoþesc (liniºtirea,
postul, lacrimile, rugãciunea, convorbirile cu pãrinþii)
înainte de împãrtãºire.96Aºa cum sa arãtat în
capitolele anterioare pocãinþa poate sau nu sã fie lega-
tã de Taina Mãrturisirii, ce se deosebeºte de rugãciu-
nile de iertare din fiecare zi, „care sunt un monolog al
sufletului înaintea lui Dumnezeu”.97 Mãrturisirea
pãcatelor ce urmeazã pocãinþei este pecetluitã de
dezlegarea de la pãrintele duhovnic care cere de la
Dumnezeu iertarea pãcatelor penitentului.98 Din
pãcate, în zilele de astãzi, mãrturisirea se face cu
precãdere în timpul Postului Mare deºi ar fi bine sã
se sãvârºeascã în mod regulat, cât mai des posibil.
Duhovnicul þine seama de gravitatea pãcatelor ºi
îndeamnã fiul duhovnicesc la acte de penitenþã care
au rostul „sã întãreascã firea slãbitã de pãcat, sã
'#
Sf. Grigorie Palama,Despre Sfintele ºi înfricoºãtoarele lui
Hristos Taine, în Împãrtãºirea continuã cu Sfintele Taine, dosa-
rul unei controverse, Icã jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2006, p. 428
'$
Sf. Teofan Zãvorâtul, Calea..., p. 168
'%
Ep. Vasile, Cuvântãri…, p. 93
'&
Sf. Teofan Zãvorâtul, Pregãtire…, p. 32

43
Ioan Vasiu
dezrãdãcineze înclinarea spre pãcatele sãvârºite, sã
cureþe orice urmã de afectivitate din fire pentru pãca-
tele cu care se obiºnuise”.99
Pãcatul fiind o ranã a firii, iar pocãinþa tratamentul
ei, este nevoie ca tratamentul sã fie în raport direct
proporþional cu rana ce trebuie vindecatã.100 Trata-
mentul penitenþial recomandat de duhovnic se împli-
neºte prin curãþia inimii ºi împãcarea cu toþi, prin plânsul
ce însoþeºte pocãinþa ºi postul ascetic ºi euharistic.

III. 2. 2. Curãþia inimii ºi împãcarea cu ceilalþi

Ca ºi în cazul slujitorilor Sfintei Liturghii, unul din
momentele pregãtirii pentru împãrtãºire este curãþirea
inimii de gândirile rele. Sfântul Gherman al Constan-
tinopolului scrie cã atunci când preoþii spun la Litur-
ghie Sfintele sfinþilor, o spun pentru cei curaþi cu
inima ºi sfinþi cãci bogãþia sfinþilor este aceea a faptelor
bune ºi a împãcãrii cu toþi.101 La curãþia inimii ºi la
iubirea aproapelui îndeamnã ºi Sfântul Ioan Hrisostom
pe cei care vor sã se apropie de Sfânta Împãrtãºanie
zicând: „Cei ce sunt cu inima curatã sã se apropie iar
cei ce nu sunt în acest fel, nici mãcar o datã.102“
Aceºtia nu trebuie sã þinã mânie103, conºtiinþa trebuie
''
D. Stãniloae, Mãrturisirea…, p. 231

Ibidem, p. 235

Sf. Gherman I al Constantinopolului, Tâlcuirea Sfintei
Liturghii, Ed. Mitropolia, Craiova, 2005, p. 122

Sf. Ioan Hrisostom, Puþul…, p. 487
!
Sf. Simeon al Tesalonicului apud Ep. Vasile, Cuvân-
tãri…, p. 188

44
 Sfânta Euharistie
sã fie curatã faþã de Dumnezeu ºi faþã de oameni104,
iar la Liturghie gândurile sã se depãrteze de cele lumeºti,
de grija lumeascã ºi sã fie aþintite spre Dumnezeu aºa
cum îndeamnã preotul la Liturghie: „sus sã avem inimile”.

III. 2. 3. Plânsul dupã Dumnezeu

Cel care a cunoscut pe Dumnezeu, atunci când
pãcãtuieºte din nou, când cade iar în pãcat ºi Duhul
Lui Dumnezeu se depãrteazã de la el, va voi iarãºi
comuniunea cu El. Nu poate nimeni sã suspine dupã
Dumnezeu, sã plângã dupã El, dacã nu L-a cunoscut
mai întâi, iar prima cunoaºtere adevãratã a lui
Dumnezeu, începutul vieþii în Hristos este la Botez.
Deci, fiecare botezat L-a cunoscut pe Hristos ºi vrea
sã-ºi trãiascã viaþa în El.
Despre pocãinþã ºi împãcarea cu ceilalþi sa arãtat
câte ceva în capitolele anterioare însã trebuie completat
ºi arãtat cã pocãinþa ar trebui sã fie însoþitã întotdeauna
de lacrimi. Dupã Sfinþii Pãrinþi, plânsul este un dar al lui
Dumnezeu ºi poate fi sau nu împlinit în curgerea lacri-
milor. Plânsul poate fi asociat cu pãrerea de rãu pentru
un bine pierdut, cu dorul dupã cineva drag.
Plânsul dupã Dumnezeu este dorul dupã Dum-
nezeu, aducerea aminte a timpului petrecut în Dumne-
zeu, în comuniune cu El ºi dorinþa de a retrãi viaþa
cea nouã în Hristos.
Sfântul Simon Noul Teolog vorbea în catehezele
sale despre faptul cã plânsul este un act continuu,
"
Sf. Teofan Zavorâtul, Pregãtirea…, p. 267

45
Ioan Vasiu
pânã la întâlnirea cu Dumnezeu în Împãrãþie105 ºi cã
„Cine nu plânge dupã Dumnezeu pururea nu este
vrednic de împãrtãºire”106, iar plângerea continuã ºi
dupã împãrtãºirea de El, nu doar în ziua împãrtãºirii
ci tot timpul107, pânã în momentul împãrtãºirii depline
de Dumnezeu în Împãrãþia Sa.
Cu lacrimi sau fãrã lacrimi, creºtinul trebuie sã plângã
neîncetat dupã Dumnezeu, sã-ºi doreascã tot timpul
comuniunea cu Hristos. Plânsul este ºi el o pregãtire
preeuharisticã iar dupã împãrtãºire rãmâne un suspin
continuu ºi o cerere pentru „împãrtãºirea mai cu adevãrat
în ziua cea neînseratã”108 a Împãrãþiei lui Dumnezeu.

III. 2. 4. Pregãtirea prin cunoaºtere

Între Sfânta Euharistie ºi învãþãtura de credinþã este
o strânsã legãturã. Faptele Apostolilor aratã de mai multe
ori cã cele douã, Kerigma Apostolicã ºi Frângerea Pâinii
merg mereu împreunã. Sfântul Luca pune accent pe
Frângerea Pâinii ºi pe vestirea cuvântului, motivele
principale pentru care se aduna comunitatea.109
Sfântul Irineu al Lyonului afirmã în repetate rânduri
cã învãþãtura este în conformitate cu conþinutul
#
Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze II, trad. Ioan Icã jr.,
Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 72
$
Ibidem, p. 70
%
Ibidem, p. 56
&
Tropar pe care îl rosteºte preotul în tainã dupã împãr-
tãºirea lui când deºertezã cele de pe Sfântul Disc în Sfântul
Potir, Liturghier..., p. 180
'
Constantin Preda, Frângerea pâinii la Troua ºi Învie-
rea lui Eutihie, ST, nr. 1-2 (1999), p. 120

46
 Sfânta Euharistie
Potirului ºi invers, c㠄Euharistia confirmã modul
110

nostru de gândi”.111 Sfânta Împãrtãºanie nu poate fi

separatã de învãþãtura de credinþã ºi de cunoaºterea
acestei învãþãturi. Intimitatea dintre doctrinã ºi cult
ajunge sã se suprapunã.112
Omul este o fiinþã educabilã ºi „prin aceasta dove-
deºte esenþa sa divinã, nu apartenenþa la junglã.”113
Educaþia a început încã din rai, în douã etape: una
nemijlocitã, a lui Dumnezeu, iar cealaltã survenitã în
urma cãderii, realizabilã în planul familial.114 Educaþia
nu se face la un nivel ideologic ci este întotdeuna o
împãrtãºire a experienþei.115 „Þinta educaþiei nu este
o idee plãmãditã de mintea omului, nici o imagine
psihologicã evocatã pentru a întâmpina nevoile
religioase ale societãþii, ci Dumnezeul cel veºnic ºi
mesajul Sãu cãtre lumea Sa.”116
Pãrintele Alexander Schmemann regreta faptul
cã tendinþa negativã a teologiei este de reduce credita
la idei ºi convingeri bazate pe raþionamente ºtiinþi-
fice.117 Singura soluþie pe care o vedea este aceea

Sf. Irineu al Lyonului apud C. Necula, Sã ne meritã
ortodoxia, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2004, p.105

Sf. Irineu apud Ioan goje, Sfântul Irineu, apãrãtor al
învãþãturii creºtine, Ed. Renaºterea, Cluj, 202, p. 294

P. Vintilescu, Funcþia catehetiã a Liturghiei, ST, nr. 1-
2 (1949), p. 17
!
C. Necula, Sã ne…, p. 37
"
Idem, Ascultã, Israele…Activitatea învãþãtoreascã profe-
þilor în Vechiul testament, Ed. Tehnopres, Iaºi, 2004, p. 28
#
Al. Schmemann, Jurnalul…, p. 49
$
C. Necula, Ascultã…., p. 29
%
Al. Schmemann, Jurnalul…, p. 45

47
Ioan Vasiu
de îndreptare a atenþiei asupra cultului divin. „Dacã
astãzi, cultul liturgic al Bisericii a încetat a mai fi pentru
lume nevoia crucialã ºi cea mai mare bucurie din viaþa
lor, este pentru cã, mai ales ei au uitat sau poate n-au
cunoscut niciodatã, ritmul liturgic esenþial al pregãtirii
ºi al împlinirii.”118 În Biserica primarã cultul ºi învãþã-
tura se pliau. Sfânta Liturghie era atât trãitã, cât ºi
explicatã. În aceea epocã explicarea liturghiei era
esenþa cursurilor sistematice ºi complexe de instrucþie
mystagogicã, adresate de obicei catehumenilor
candidaþi la Botez dar ºi neofiþilor.119 Învãþarea cre-
dinþei nu se oprea odatã cu sãvârºirea Botezului ci
continua prin cateheze mystagogice ºi dupã moartea
ºi învierea cu Hristos ºi în Hristos. Cultul era ºi tâlcuit
nu doar practicat.120 „Cultul ortodox pãstreazã
comoara bogatã a Sfintei Tradiþii ºi dirijeazã privirile
ºi concentreazã atenþia noastrã la modelul ºi Mântu-
itorul nostru.”121
Cultul ortodox, „raiul pe pãmânt”122, este cel care
menþine nealteratã predica Apostolilor ºi a Sfinþilor
Pãrinþi. În special Liturghia Sfântului Ioan ºi Liturghia
Sfântului Vasile sunt dogmaticã practicã. Nu doar
cult ci ºi învãþãturã, nu doar teorie ci ºi contemplare
a Tainei prezenþei reale a lui Hristos în Euharistie.123
&
Idem , Din apã…, p. 38
'
E. Braniºte, Participarea..., p. 17
 
Ibidem, p. 47
 
P. Vintilescu, Funcþia…, p. 19

Kallistos, Ware apud N. Necula, Tradiþie..., p. 55
 !
Sf. Teofan Zãvorâtul, Calea…, p. 273

48
 Sfânta Euharistie
Sfinþii îndemnau pe cei aflaþi în ispite sã mediteze
la însãºi Euharistia ºi pentru a nu se rãtãci trebuiau
sã cunoascã Ce / Cine este Euharistia.124
Prin participarea la slujbele Bisericii, credinciosul
poate sã înveþe multe din învãþãtura de credinþã.
Pãrintele Schmemann scria în Jurnalul sãu cã este
„încredinþat cã, dacã oamenii ar asculta cu adevãrat
slujbele sãptãmânii mari a Patimilor, ale Învierii, ale
Rusaliilor, ºi celelalte, nu ar mai avea nevoie de teologie,
pentru cã în acestea se aflã întreaga teologie.”125 Însãºi
participarea la slujbe poate fi pentru credincios prilej ºi
mijloc de învãþare a tainelor lui Dumnezeu.
Valoarea cateheticã a slujbelor ortodoxe în Biserica
ortodoxã din România creºte prin însuºi faptul cã ele
(slujbele) se oficiazã în limba maternã a credincioºilor.126
Cu toate acestea, deºi credinciosul participã la slujbe
oficiate în limba maternã, nu este de ajuns. Este nece-
sarã intervenþia episcopului ºi a preoþilor. Pentru cã
fiecare moment din viaþa credinciosului practicant se
sfinþeºte printr-un act liturgic este obligatorie intervenþia
omiletului (episcop sau preot) pentru a le tâlcui slujbele
ºi pericopele evanghelice citite. Prin predicã se
realizeazã puterea ºi darul dat episcopului ºi preotului
ca o slujire a lor în cadrul Bisericii. „Predica nu este un
dar personal, ci harismã datã Bisericii, este slujirea de
învãþãturã a ierarhiei nedespãrþite de adunare, având
izvorul sãu haric în adunarea Bisericii.”127
 "
Iden, Pregãtirea…, p.109
 #
Al. Schmemann, Jurnalul…, p. 57
 $
P. Vintilescu, Funcþia…, p. 23
 %
Al. Schmemann, Euharistia…, p. 99-100

49
Ioan Vasiu
În special citirea ºi tâlcuirea cuvântului Evanghe-
liei, ce urmeazã imediat citirii pericopei, se face în
cadrul Liturghiei Cuvântului. Citirea Sfintei Scripturi
ºi tâlcuirea Ei este punctul central al Liturghiei
Cuvântului. Citirea pericopei reprezintã manifestarea
lui Hristos Înviat Cel care El Însuºi vorbeºte. „Potrivit
învãþãturii Sfinþilor Pãrinþi, citirea ºi explicarea Sfintei
Scripturi în cadrul Liturghiei reprezintã o consumare
euharisticã a cuvântului lui Dumnezeu, o împãrtãºire
de Cuvântul prin cuvintele Sale. Aceastã împãrtãºire
îºi gãseºte împlinirea în Liturghia Euharisticã prin
cuminecarea cu Însuºi Trupul ºi Sângele Domnu-
lui.”128 Cunoaºterea învãþãturii de credinþã este ºi ea o
pregãtire pentru împãrtãºirea cu Sfintele Taine. Întreaga
Bisericã este o pregãtire pentru întâlnirea cu Hristos în
Euharistie ºi o pregãtire pentru viaþa veºnicã.129

III. 2. 5. PREGÃTIREA PRIN RUGÃCIUNE

III. 2. 5. 1. Rugãciunea ca aducere aminte

„Prin procedurile legate în mod deosebit de
închinarea în Cort, oamenii erau învãþaþi sfinþenia lui
Dumnezeu, importanþa credincioºiei faþã de El, felul
în care El privea pãcatul ºi nevoia de pocãinþã.”130
Educarea se fãcea prin formã pentru a se ajunge la
fond.131 În timpurile noutestamentare cultul diferã
 &
F. Botezan, Sfânta…., p. 126
 '
Al. Schmemann, Din apã…, p. 36
!
C. Necula, Ascultã..., p. 31
!
Ibidem, p. 30

50
 Sfânta Euharistie
complet de cel de la Templu din Ierusalim. Deºi are
aceeaºi structurã ca ºi cina iudaicã, totuºi, Sfânta
Liturghie este diferitã, capãtã un sens aparte.
Pentru creºtini rugãciunea este aducerea aminte de
Dumnezeu, simþirea prezenþei Sale ºi bucuria pe care o
dã aceastã prezenþã.132 Rugãciunea este ºi convorbirea
minþii ºi a inimii cu Dumnezeu realizabilã într-un mod
intim ºi personal. Însã rugãciunea se face mai ales în
Bisericã, împreunã cu toatã comunitatea. În Bisericã
„rugãciunea, credinþa, nãdejdea, milostenia înceteazã a
mai fi manifestãrile mele ºi se transformã în manifestãrile
noastre.”133 Rugãciunea, amintirea de Dumnezeu, ºi
trãirea evanghelicã dupã poruncile lui Dumnezeu sunt
cele care ghideazã pe om spre viaþa veºnicã.134
Cultul ortodox este revelare a Împãrãþiei lui Dum-
nezeu, revelare care îndreptãþeºte pe om sã iubeascã
Împãrãþia cerurilor, sã ºi-o doreascã ºi sã se roage
pentru venirea ei.135 Încã de la începutul Sfintei Litur-
ghii se proclamã Împãrãþia lui Dumnezeu întreit slãvit:
Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh.

III. 2. 5. 2. Participarea la laudele Bisericii

Sfântul Ignatie îndeamnã credincioºii sã se adune cât
mai des pentru lauda lui Dumnezeu ºi pentru Euharistie.136
!
Al. Schmemann, Jurnalul..., p. 46
!!
I. Zizioulas, Creaþia..., p. 19
!"
Antonie al Surojului, Bucuria..., p. 56
!#
Al. Schmemann, Jurnalul..., p. 51
!$
Sf. Ignatie, Epistola cãtre Efeseni, PSB1, trad. D.
Fecioru, EIBMBOR, Bucureºti, 1979, p. 161

51
Ioan Vasiu
Mai presus decât toatã rugãciunea ºi lauda, se cuvine
ca omul sã participe activ la Sfânta Liturghie, deoarece
pentru ea este toatã rugãciunea.137 În jurul Liturghiei
graviteazã toate slujbele Bisericii fãcându-se o pregãtire
complexã pentru slujirea dumnezeieºtii Liturghii ºi
împlinirea acesteia în actul împãrtãºirii de Hristos.
Pe lângã slujbele numite Taine sau ierurgii, mai
complexe din punct de vedere al structurii lor ºi al
importanþei lor pentru credincios, în Biserica ortodoxã
se oficiazã ºi alte rugãciuni, slujbe sau rânduieli .
În ciclul sãptãmânal ºi zilnic al timpului liturgic se
oficiazã aºa numitele laude, care sunt în numãr de 7:
vecernie, pavecerniþã, miezonopticã, utrenie, ceasurile
ºi obedniþa. Toate aceste slujbe fac parte din pregã-
tirea pentru Sfânta Liturghie, sunt pregãtire pentru
împãrtãºire.138 Este bine sã se participe la aceste
slujbe de laudã începând cu slujba de searã prin
participarea la vecernie.139
Toate laudele se sãvârºesc mai ale în mânãstiri,
dar ºi la bisericile parohiale de mir se sãvârºesc o parte
din ele cum ar fi vecernia ºi utrenia. Este bine ca mãcar
la aceste douã laude sã se participe ca o pregãtire în
vederea împãrtãºirii cu Sfintele Taine deoarece Sfânta
Liturghie este punctul central al cultului ortodox în jurul
cãreia se desfãºoarã întreg serviciul liturgic;140 este
!%
E. Braniºte, Însemnãtatea…, p. 36
!&
E. Braniºte, Însemnãtaea..., p. 33
!'
Idem, Cum trebuie sã luãm parte la Sfânta Liturghie,
GB, 1951, nr. 4-5, p. 20
"
Mitropolit I. Mihãlcescu, Dogmele Bisericii Creºtine Ortodoxe,
Ed. Episcopiei Romanului ºi Huºilor, Roman, 1994, p. 135

52
 Sfânta Euharistie
„încoronarea ºi desãvârºirea tuturor celorlalte slujbe prin
care se aduce laudã ºi mulþumire lui Dumnezeu.”141

III. 2. 5. 3. Rugãciunile înainte de dumneze-

iasca împãrtãºire
Pãrintele Alexander Schmemann fãcea o remarcã
îndrãzneaþã dar adevãratã cu referire la canonul ºi
rugãciunile pregãtitoare pentru împãrtãºire ºi în gen-
eral la întreaga pregãtire „care a devenit una particu-
larã aºa cum împãrtãºirea este înþeleasã ca act par-
ticular” ce exclude înþelegerea apartenenþei la o Bise-
ricã, la o comunitate euharisticã.142 Observã cã în
cãrþile de rugãciuni se tipãresc rugãciuni înainte de
împãrtãºire care nu intrã în textul ºi în ritualul Sfintei
Liturghii decât douã dintre ele, ultimele; de asemenea
ºi rugãciuni dupã împãrtãºire care nici acestea nu se
întâlnesc în formulãrile Liturghiei.
Cu toate acestea conþinutul lor este frumos ºi bogat
în înþelesuri duhovniceºti.
Aceste rugãciuni sunt atribuite unor diferiþi Sfinþi
Pãrinþi: Sfântul Ioan Hrisostom, Sfântul Vasile cel
Mare, Sfântul Ioan Damaschin, Sântul Simeon Noul
Teolog, Sfântul Simeon Metafrastul ºi se gãsesc la
sfârºitul canonului de împãrtãºire.
În majoritatea dintre ele se regãsesc referiri, adu-
ceri aminte de toate cele ce s-au fãcut de Dumnezeu
pentru oameni ºi pentru mântuire. Se recunoaºte
mãreþia slavei lui Dumnezeu ºi în antitezã nimicnicia
"
E. Braniºte, Însemnãtatea...., p. 33
"
Al. Schmemann, Euharistia..., p. 288-289

53
Ioan Vasiu
omului. Cu o profundã smerenie se recunoaºte starea
de pãcãtoºenie în care omul se aflã, mãrturisind cã
nimeni altul nu este ca el143 ºi cã este nevrednic de
împãrtãºire pentru cã este cu totul cufundat în pãcate.144
Se aratã modele de pocãinþã ºi de îndreptare pentru
a avea nãdejde la Dumnezeu. „Domnul parcã ne-ar
spune: lucraþi dupã îndreptarul adevãrurilor vestite
vouã de aceste istorisiri evanghelice (a vameºului, a
fiului risipitor, a hananeencei, a tâlharului de pe cruce,
a Sfântului Pavel) ºi poate cã veþi ajunge sã vi se
deschidã, în sfârºit, uºile inimii voastre împietrite.”145
Singura uºã de scãpare din pãcatele sãvârºite este
cea a pocãinþei. În perioada triodului se cântã la utrenie
o cântare specific㠄uºile pocãinþei deschide-mi-le,
Dãtãtorule de viaþã...”
„Ele sunt deschise, ºi o mânã din lãuntru este
întinsã pentru a te primi. Priveºte, toþi au intrat! Tâlha-
rul cel ce s-a mãrturisit se apropie ºi primeºte ca
moºtenire raiul; vine curva împovãratã de pãcate ºi
nimiceºte prin lacrimi zapisul; Zaheu se pocãieºte
înaintea Domnului ºi e îndreptat; Petru plânge cu amar
ºi e primit. Toatã casa e plinã de pãcãtoºi îndreptaþi.
Însuºi Stãpânul casei, prietenos, îi bagã înlãuntru pe
toþi cei ce s-au pocãit, iar pe cei înstrãinaþi de El îi
face apropiaþi ai Sãi prin pocãinþã.”146
"!
„Cã altul ca mine n-a greºit, nici a fãcut faptele male
cele rele”, rugãciunea a 7-a Liturghier..., p. 331
""
„Cã eu sunt adâncul pãcatelor ºi nu sunt vrednic, nici
în stare” rugãciunea a 4a Liturghier, p. 326
"#
Sf. Teofan Zâvorâtul, Pregãtirea..., p. 12
"$
Ibidem, p. 20

54
 Sfânta Euharistie
Am redat acest întins citat pentru frumuseþea cu
care descrie pocãinþa ºi pentru a arãta mulþimea
modelelor de pocãinþã ºi îndreptare care se întâlnesc
în textele rugãciunilor.
Aceleaºi rugãciuni amintesc despre importanþa
plânsului ca însoþire a pocãinþe: „Dã-mi sã þin ºi sã
sãrut picioarele Tale ºi cu izvor de lacrimi, ca ºi cu
niºte mir de mare preþ, cu îndrãznealã sã le ung.”
Sfântul Simeon Noul Teolog citeazã din Marele
Antonie cu referire la plânsul pocãinþei: „Cine vrea
sã reteze patimile ºi le reteazã prin plâns, ºi cine vrea
sã dobândeascã virtuþile le dobândeºte tot prin
plâns.”147 Poate ºi trebuie sã fie zilnic precum ºi
pocãinþa este continuã.
Aºa cum am arãtat mai sus, plânsul dupã Dum-
nezeu este dorul dupã El, dorul dupã împãrtãºirea de
focul dragostei Lui148, ce arde spinii tuturor pãcatelor
ºi curãþeºte pe om de ele.
„Unirea cu Hristos nu ne este numai necesarã, ci ne
este absolut indispensabilã ºi nu doar în aceastã viaþã ci
chiar ºi în cea de dincolo de mormânt.”149 Sfânta Euha-
ristie se face „merinde pentru viaþa de veci”, pentru
viaþa omului în Împãrãþia lui Dumnezeu. Euharistia este
o pregustare a Împãrãþiei lui Dumnezeu încã de aici.150
"%
Sf. Antonie cel Mare apud Sf. Simeon Noul Teolog,
Cateheze III..., p. 66-67
"&
„Cu focul mã împãrtãºesc iarbã fiind eu”, rugãciunea a
7-a, Liturghier, p. 331
"'
Ioan Iovan, Sfânta Împãrtãºanie, calea desãvârºirii
creºtine, Alba-Iulia, p. 88
#
Al. Schmemann, Jurnalul..., p. 75

55
Ioan Vasiu
Rânduiala canonului de pregãtire se poate pãrea
unora lungã de aceea unii duhovnici recomandã îm-
pãrþirea lui în fiecare zi151, ºi pentru neputinþa de a se
concentra atâta timp la rugãciune dar mai ales pentru
a avea zilnic înainte conºtiinþa momentului unirii cu Hristos.

III. 3. PREGÃTIREA TUPEASCÃ

PENTRU ÎMPÃRTêIRE

III. 3. 1. Postul. Flãmânzirea dupã Dumnezeu

Mântuitorul Iisus Hristos, rãspunzând fariseilor la
acuza de nepostire a ucenicilor Lui, a zis: „Prietenii Mirelui
nu pot posti câtã vreme mirele este cu ei , dar va veni
vremea când Mirele se lua de la ei, ºi atunci vor posti”
(Mt. 9, 14-15). Postul a fost practicat ºi în perioada
veterotestamentarã ºi chiar de Însuºi Mântuitorul Iisus
Hristos timp de 40 de zile în pustiul Carantaniei.
De aceea Biserica a rânduit zile de postire, mai
întâi miercurea ºi vinerea ca amintire a trãdãrii ºi
pãtimirilor lui Hristos152, iar mai apoi perioade îndelun-
gate de postire înaintea marilor praznice (Învierea
Domnului, Naºterea Domnului, Adormirea Maicii
Domnului, Soborul Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel).
Aºa cum aratã teologul Al. Schmemann, postirea
este de douã feluri: asceticã ºi euharisticã. Postirea
asceticã a luat naºtere odatã cu naºterea monahis-
mului creºtin ca mortificare a trupului, nu în sens
#
Antonie al Surojului, Bucuria..., p. 62
#
Al. Schmeman, Introducere în Teologia Liturgicã, trad.
Ier. Vasile Bârzu, Ed. Sofia, Bucureºti, 1998, p. 220

56
 Sfânta Euharistie
maniheic de desconsiderare a materiei ci ca supunere
a trupului. „Postirea asceticã este o întoarcere a
omului la libertate, la o viaþã care nu depinde exclusiv
de pâine.”153 Prin postire se recunoaºte independenþa
faþã de aceastã lume ºi dependenþa de Dumnezeu.
Tradiþia timpurie preconstantinianã ºi premonasticã
înþelegea postirea în primul rând ca o singurã zi de
post, implicând abstinenþa totalã de la mâncare nu
doar de la anumite alimente. S-a pus accentul nu atât
pe valoarea asceticã a postirii ci pe caracterul eshato-
logic al Bisericii Însãºi. Se înþelegea prin postire timpul
aºteptãrii Domnului.154
Scopul postirii este pregãtirea pentru împãrtãºire155
iar uneori era chiar abþinerea de la împãrtãºire156 în spe-
cial în timpul Postului Mare când Sfânta Liturghie nu se
celebra decât în zilele de sâmbãtã ºi duminicã, „Euharistia
fiind ea însãºi întreruperea postirii cât ºi împlinirea ei.”157
În pragul împãrtãºirii se trãieºte un moment de
totalã lepãdare de sine pentru a-I face loc lui Hristos.
„Postul ascetic ºi pedagogic devine unul euharistic”158,
ca aºteptare ºi pregãtire pentru primirea lui Hristos
în Sfintele Taine.
Adepþii împãrtãºirii frecvente nu impun o postire în
plus faþã de cele rânduite de Bisericã (miercuri ºi vineri,
#!
Al. Schmemann, Introducere…., p. 269
#"
Ibidem, p. 221
##
Sf. Teofan Zãvorâtul, Pregãtirea…, p. 74
#$
Antonie al Surojului, Bucuria…, p. 61
#%
Al. Schmemann, Introducere…, p. 270
#&
Makarios Simonopetritul, Triodul explicat, trad. Ioan
Icã jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2003, p. 380

57
Ioan Vasiu
posturile mari), iar cealaltã tabãrã a duhovnicilor cer o
postire specialã de la 3 la 7 zile înainte de împãrtãºire159
sau chiar afirmã c㠄împãrtãºirea laicilor ar trebui sã
aibã loc doar la sfârºitul Postului Mare.”160
În Biserica Ortodoxã pregãtirea pentru împãrtãºire
prin împlinirea epitimiei (deci ºi postirea) se lasã la
latitudinea fiecãrui duhovnic în parte, în funcþie de
relaþia directã ºi personalã a acestuia cu penitentul.

III. 3. 2. Aspecte ale pregãtirii exterioare

Pentru cã sufletul ºi trupul sunt chemate împreunã
la mântuire, ca o unitate, de aceea ºi pregãtirea pentru
împãrtãºire este un dublã.Trupul nu este desconsiderat
în lucrarea de mântuire. Materia nu este rea aºa cum
susþine erezia maniheicã, dat totuºi trupul trebuie
instruit. Aºa cum sufletul este pregãtit pentru întâlnirea
cu Hristos în Euharistie, la fel este ºi trupul omului.
S-a arãtat în capitolul Pregãtirea exterioarã a preo-
tului cum trebuie sã se pregãteascã preotul slujitor înainte
de a sluji Sfânta Liturghie. Aceleaºi indicaþii sunt
valabile pentru toþi cei din Bisericã, deci ºi pentru laici.
Este bine ca încã din ajun sã se renunþe la îndelet-
nicirile zilnice obiºnuite, pentru ca omul sã se poatã
pregãti pentru urmãtoarea zi. De asemenea este bine
sã-ºi spele corpul ºi hainele sã fie curate. Pe lângã
pregãtirea sufleteascã ºi curãþia corporalã este dovada
respectului faþã de Sfintele Taine.
#'
Pr Ioan Argatu, Ne vorbeºte pãrintele Ilarin Argatu,
vol. 3, Ed. Mila creºtinã, Fãlticeni, 2004, p. 53
$
Nic. Necula, Tradiþie…, p. 274

58
 Sfânta Euharistie
Atunci când merge la Sfânta slujbã, femeia sã fie
îmbrãcatã decent, cuviincios, neîmpodobitã ºi nema-
chiatã; capul sã-l poarte acoperit aºa cum s-a practicat
ºi la evei (Ieºire 32, 20) ºi cum îndeamnã Sfântul Pavel:
„Orice femeie care se roagã sau prooroceºte cu capul
neacoperit, îºi necinsteºte capul sãu; cãci totuna este
ca ºi cum ar fi ras㔠(I Cor. 11, 5 º.u.).
Pregãtirea sufleteascã ºi trupeascã înainte de
împãrtãºire ar fi bine sã fie completatã de actul dãru-
irii. Creºtinii înapoiazã Domnului (în mod infim ºi
simbolic) darurile pe care Acesta le revarsã asupra
lor. De altfel se ºi mãrturiseºte aceastã întoarcere a
darurilor „Ale Tale dintru ale Tale”. De aceea se adu-
ce daruri înaintea Jertfelnicului, la altar, daruri de pâine
ºi vin, untdelemn, lumânãri ºi tãmâie. Pâinea ºi vinul,
simboluri ale proprii vieþii, iar celelalte (undelemnul,
ceara ºi tãmâia) simboluri ale stãrii de puritate a
sufletului ºi trupului laolaltã.

59
Ioan Vasiu

IV. ÎMPÃRTêIREA, ACT PREZENT

ÎN LITURGHIE

IV. 1. Liturghia. Taina prin excelenþã

În privinþa numãrului Sfintelor Taine, teologii nu
au putut cãdea de acord, unii susþinând numãrul clasic
de 7 Sfinte Taine iar alþii numind ca taine ºi alte slujbe
ale Bisericii cum ar fi tunderea în monahism, sfinþirea
apei, înmormântarea º.a. În Bisericã toate sunt Sfântã
Tainã, de la lucrul cel mai mãrunt, pânã la cel mai
mare, „pentru cã totul este cufundat în negrãita sfin-
þenie a lui Dumnezeu care este prezent ºi lucreazã în
lume în Duhul Sfânt.”161
Cert este cã acelaºi Duh Sfânt este cel care conti-
nuã lucrarea Fiului, fãrã a-L substitui. Sfântul Duh
este cel care sãvârºeºte tainele prin mâna episcopului
ºi a preoþilor. „Duhul Sfânt, prezent în mod real ºi
nevãzut, prin buna plãcere a Tatãlui ºi cu voinþa Fiului,
aratã lucrarea (Liturghiei) dumnezeiascã ºi o pecet-
luieºte cu mâna preotului o ºi preface ºi desãvârºeºte
darurile sfinte puse înainte, în Trupul ºi sângele Dom-
nului nostru Iisus Hristos.”162
$
F. Botezan, Sfânta…, p. 77
$
Sf. Gherman al Constantinopolului, Tâlcuirea…, p. 109

60
 Sfânta Euharistie
Sfânta Euharistie este Taina Tainelor, este Taina
prin Excelenþã, care duce la desãvârºire toate celelalte
lucrãri ale Bisericii. Reducerea ei la una dintre Taine,
la una dintre numeroasele slujbe ale Bisericii ar face
ca Liturghia sã nu mai fie înþeleasã ca Tainã deplinã
ºi totalã a Bisericii163, „cea care preface pãmântul în
cer, cea care deschide uºile cerului arãtând pe Hristos
pe care nu numai cã Îl vei vedea…, dar Îl ºi vei gusta.”164
Sfânta Liturghie este continuarea Jertfei de pe
Golgota. Dacã aceea a fost o jertfã sângeroasã, Sfânta
Liturghie este una nesângeroasã. „Evenimentul de
pe Golgota aparþine trecutului. Realitatea Treimii
continuã Jertfa ºi constituie un veºnic astãzi dumne-
zeiesc. De aceea, întreaga omenire participã la acest
astãzi a Jertfei Fiului lui Dumnezeu. Euharistia este
Sacramentul (Taina) acestui astãzi nepãtruns. În
Euharistie dumnezeiescul astãzi al Rãscumpãrãrii
întâlneºte omenescul astãzi al nostru.”165
Greutatea de a defini cât mai exact Sfânta Litur-
ghie se bazeazã pe faptul cã ea „reprezintã misterul pre-
zenþei depline ºi a lucrãrii celei mai eficiente a lui Iisus
Hristos în Bisericã ºi în lume.”166 Nu rãmâne decât sã
fie cunoscutã ºi înþeleasã ca Jertfã, iar scopul ei, ca al
oricãrei alte jertfe sã fie consumarea ei, adicã împãrtã-
ºirea de Hristos ºi realizarea comuniunii depline cu El.167
$!
Al. Schmemann, Din apã…, p. 165
$"
Sf. Ioan Hrisostom, apud F. Botezan, Sfânta…, p. 77
$#
Ioan Paul al 2-lea, Planul…, p. 73
$$
D. Stãniloae, apud I. Tulcan, Unitatea…, p. 59
$%
E. Braniºte, Participarea…, p. 99

61
Ioan Vasiu
IV. 2. Pregãtirea pentru împãrtãºire în cadrul
Sfintei Liturghii
Sigur cã rugãciunile ce alcãtuiesc canonul de pre-
gãtire pentru împãrtãºire în conþinutul lor sunt
frumoase, duhovniceºti ºi folositoare, însã unicul fapt
care scade din importanþa lor este cã nu sunt parte
din Sfânta Liturghie.168
Pregãtirea pentru împãrtãºire nu se face doar per-
sonal, în propria camerã, ci se realizeazã mai ales
împreunã cu celelalte mãdulare ale Bisericii, prin
participarea la laudele Bisericii, aºa cum am arãtat,
dar mai ales prin participarea activã la Sfânta Liturghie.
„Întreaga rânduialã a Liturghiei este o pregãtire ºi un
urcuº continuu spre unirea euharisticã cu Hristos.”169
Liturghia nu dã nici un indiciu de participare a douã
categorii de credincioºi, unii care se împãrtãºesc, iar
alþii nu. Prin formularea „Uºile, uºile!...” se înþelegea
în Biserica primarã cã nu rãmânea în sinaxa euha-
risticã decât cei care se puteau împãrtãºii.
Pregãtirea în Liturghie nu se face la numãrul sin-
gular ci la plural, pregãtirea este a tuturora pentru cã
toþi cei care au rãmas finalizeazã Jertfa prin consu-
marea ei, toþi se împãrtãºesc de Hristos.170 „Nu poate
fi nici o îndoialã cã, în duhovnicia creºtinismului primar,
factorul obºtesc îl depãºeºte pe cel personal, iar cel
personal nu este posibil fãrã cel obºtesc.”171
$&
Al. Schmemann, Euharistia..., p. 289
$'
F. Botezan, Sfânta..., p. 77
%
Al. Schmemann, Euharistia..., p. 291
%
Ibidem, p. 300

62
 Sfânta Euharistie
Prin cele douã rugãciuni pentru credincioºi se recu-
noaºte vinovãþia .
I se cere lui Dumnezeu sã o preschimbe în nevi-
novãþie pentru a putea aduce jertfa de laudã înaintea
Jertfelnicului. Curãþirea pãcatelor este cerutã de
preoþii slujitori, pentru ale lor ºi ale poporului „ale
noastre ºi pentru cele din neºtiinþã ale poporului”172.
Rugãciunile descoperã felul în care trebuie sã se afle
credincioºii în momentul Liturghiei, felul în care
trebuie sã conslujeascã cu preoþii liturghisitori, ºi
anume „cu fricã, cu dragoste ºi întru nevinovãþie”.173
„Slujirea lor culmineazã în împãrtãºirea cu Sfintele Taine
care le deschid calea spre Împãrãþia lui Dumnezeu.”174
Pregãtirea în Liturghie se continuã prin rugãciunea
din timpul cântãrii Heruvimice. Este o rugãciune
adresatã lui Hristos, a preotului pentru sine . Deºi
verbele de adresare sunt la singular (te rog, îmi curã-
þeºte, mã învredniceºte) totuºi rugãciunea este a co-
munitãþii, a Bisericii. În rugãciunea preotului se
încorporeazã toatã comunitatea credincioºilor, prin
preot credincioºii înainteazã spre Sfântul Jertfelnic,
prin preot Hristos Se dã pe Sine mãdularelor Trupului
Sãu, Biserica. Rugãciunea debuteazã cu afirmarea
neputinþei oricãrei fãpturi de a se apropia ca sã slu-
jeascã.175 Slujirea este un act Sfânt, de aceea nimeni
nu este vrednic a se apropia, „dar totuºi”, cuvinte
%
Liturghier…, p. 210
%!
Ibidem, p. 147
%"
F. Botezan, Sfânta..., p. 259
%#
Ibidem, p. 261

63
Ioan Vasiu
pline de speranþã, de nãdejde, preoþia lui Hristos este
cea pe care se bazeazã ºi preoþia din bisericã a cleri-
cilor ºi a laicilor.
Curãþia se care prin rugãciune era asociatã în
biserica primarã cu spãlarea mâinilor. Acum, rugã-
ciunea spãlãrii mâinilor este la începutul rânduielii
proscomidiei iar atunci era dupã imnul heruvicului176,
prin care se mãrturiseºte lepãdarea din inimã a toatã
patima ºi necurãþia.177
„Pregãtirea pentru împãrtãºire se încheie în unitate
obºteascã ºi particularã cu rugãciunea domneascã,
datã nouã de Însuºi Hristos”178 „ºi ne lasã nouã dato-
riile noastre precum ºi noi iertãm datornicilor noºtri”.
Rugãciunile continuã ºi dupã împãrtãºire, rugãciuni
de mulþumire ºi de cerere a Euharistiei, de împãrtãºire
din nou „în ziua cea neînseratã a Împãrãþiei Sale”.179

IV. 3. Împãrtãºirea. Scopul ultim al Liturghie

Rugãciunea domneascã Tatãl nostru, pe care
Domnul Iisus a descoperit-o ucenicilor Sãi, este una
euharisticã. Hristos s-ar fi contrazis pe Sine dacã i-ar
fi învãþat pe ucenicii Sãi sã cearã de la Dumnezeu
pâinea comunã dupã ce le-a spus sã nu se îngrijeascã
de ce vor mânca. Omul trebuie sã ajungã la indepen-
denþa faþã de cele trecãtoare, de lume, ºi sã se încredin-
þeze lui Dumnezeu. În contextul Sfintei Liturghii
%$
Sf. Gherman al Constantinopolului, Tâlcuirea..., p. 92
%%
Ep. Vasile, Cuvântãri..., p. 176
%&
Al. Schmemann, Euharistia...., p. 301
%'
Sf. Teofan Zãvorâtul, Pregãtire..., p. 130

64
 Sfânta Euharistie
rugãciunea domneascã este o cerere a pâinii euharistice.
„Pâinea cea obiºnuitã nu este spre fiinþã. Dar pâinea
aceasta sfântã este spre fiinþã. Cuvântul spre fiinþã
însemnã ce este rânduit spre fiinþarea sufletului.
Aceastã pâine nu intrã în pântece, nici nu se aruncã
afarã, ci se rãspândeºte în toatã fiinþa ta spre folosul
sufletului ºi al trupului.”180
Aceastã Pâine Sfântã se cere ºi se dã ca dar.
Euharistia este „cununa dãrniciei faþã de pãcãtosul
care se întoarce la Dumnezeu”181, este supremul dar
pe care ni-l face Dumnezeu, pe Sine, pentru a fi
moºtenitori ai Împãrãþiei Lui.
Actul împãrtãºirii reprezintã în cadrul Liturghie,
momentul final, încheierea normalã ºi desãvârºirea
jertfei.182 Finalitatea Liturghiei este împãrtãºirea cu
Sfintele Taine. Acestea nu sunt pentru a fi adorate ci
ca sã fie consumate.În Biserica Romano-catolicã
este instituitã sãrbãtoarea adorãrii Trupului, a Sfintei
Ostii.; existã chiar un relicvar special numit Hostenso-
rium în care se pãstreazã permanent o Ostie pentru
adoratã. Hristos nu este arãtat în Sfintele daruri. El
este arãtat în icoane, iar în Liturghie este gustat.183
„Euharistia este în esenþã masã la care sã ia parte
numai pentru a mânca ºi a bea.”184
&
Fericitul Augustin, apud F. Botezan, Sfânta…, p. 317
&
Sf. Teofan Zãvorâtul, Calea..., p. 167
&
P. Vintilescu, Împãrtãºirea la Sfânta Liturghie privitã sub
aspectul spiritualitãþii creºtine, BOR, nr. 9-10 (1963), p. 965
&!
J. Mayendorff, Teologia..., p. 272
&"
Ibidem, p. 272

65
Ioan Vasiu
Sfârºitul rugãciunii înãlþãrii Sfântului Agneþ se
încheie cu afirmarea scopului ultim al Liturghiei: „ªi
ne învredniceºte pe noi, prin mâna ta cea puternicã,
a ni se da nouã Preacuratul Tãu Trup ºi Scumpul tãu
Sânge , ºi prin noi la tot poporul.”185 Clericii slujitori
se roagã Mântuitorului sã fie mai întâi sã fie învred-
niciþi sã primeascã Sfintele pentru ca mai apoi, prin
ei, sã fie împãrtãºiþi ºi credincioºii, toþi membrii Bise-
ricii care nu au impedimente sã primeascã Sfintele Taine.
Luând parte la sfânta Liturghie se petrece împre-
unã cu Hristos, se ascultã glasul lui, se stã aproape
de El, iar la urmã cei pregãtiþi se împãrtãºesc de El.186
Primii creºtini se împãrtãºeau de Hristos pentru
a-L urma, pe când astãzi Hristos nu mai este singurul
motiv al împãrtãºirii, ci se cautã spor în viaþã, în cre-
dinþã, în înþelegerea cea duhovniceascã, se cautã
sãnãtatea sufletului ºi a trupului, se doreºte iluminarea,
cu alte cuvinte se urmãresc foloasele împãrtãºirii ºi
nu simpla unire cu Hristos.187
Prin euharistie creºtinul comunicã real cu Hristos,
„Acesta se amestecã ºi se frãmântã pe Sine cu noi”188,
lucreazã în noi, ne face asemenea Lui, devenind fãpturi
noi, oameni înnoiþi. Iar cel ce dupã primirea Sfintei
împãrtãºanii sãvârºeºte rãul, acela se desparte iar de
Hristos, asemenea unei crengi care se rupe de pomul
ei. „Prin împãrtãºire omul s-a altoit pe Hristos”189,
&#
Liturghier…, p. 172
&$
E. Braniºte, Însemnãtatea…, p. 34
&%
Al. Schmemann, Jurnalul…, p. 83
&&
Sf. Ioan Hrisostom, Puþul…, p. 492
&'
Sf. Teofan Zãvorâtul, Pregãtirea..., p. 130

66
 Sfânta Euharistie
iar prin faptele sale rele cade iar din comuniunea cu
El. Dea aceea, continuarea fireascã a Sfintei Liturghii
sunt milosteniile, mesele frãþeºti ºi alte lucruri plãcute
lui Dumnezeu.190 Viaþa de dupã liturghie trebuie sã
fie o Liturghie continuã, o liturghie dupã Liturghie.

IV. 4. Împãrtãºirea. Învierea omului

Locul sãvârºirii Sfintei Jertfe este situat în mijlocul
pãmântului. Baldachinul deasupra Sfinte Mese
simbolizeazã acest fapt. Cerul se apleacã deasupra
locului unde va sã se aºeze Hristos.191 Sfânta Masã
este mormântul în care a fost aºezat Hristos,
mormântul gol, izvorul învierii noastre.
„Gestul frângerii pâinii sãvârºit de Mântuitorul
Hristos ºi practicat apoi de Biserica primarã aparþine
contextului cultural ºi religios iudaic. Noutatea creºti-
nismului constã în faptul cã în acest rit el vede
exprimatã prezenþa eshatologicã care s-a realizat prin
învierea lui Iisus din morþi.”192
Pâinea ºi Vinul, pentru simþurile noastre, rãmân
pâine ºi vin193, dar din moment ce lucrarea Duhului
este invocatã asupra lor, Acesta le aratã Însuºi Trupul
ºi Sângele mântuitorului Iisus mort ºi înviat.194 Dupã
cum pâinea prin mâncare iar vinul ºi apa prin bãuturã
'
Sf. Ioan Hrisostom, Puþul..., p. 489
'
Sf. Gherman al Constantinopolului, Tâlcuirea..., p. 88-89
'
Preda Constantin, Credinþa..., p. 125
'!
W. Guetee, Catehism..., p. 56
'"
Ioan Goje, Sf. Irineu, apãrãtor al învãþãturii creºtine,
Ed. Renaºterea,Cluj, 2002, p. 293

67
Ioan Vasiu
se prefac pe cale naturalã în trupul ºi sângele aceluia
care le mãnâncã ºi bea, tot astfel ºi pâinea ºi vinul ºi
apa, prin invocarea ºi pogorârea Duhului Sfânt asupra
lor se prefac în Trupul ºi Sângele lui Hristos.195 „Hris-
tos este prezent trupul pe care l-a luat din Fecioara
Maria, cu care a murit pe cruce, a înviat, S-a înãlþat
la ceruri ºi ºade de-a dreapta Tatãlui. El este prezent
cu Trupul ºi Sângele Sãu sub chipul pâinii ºi al vinului
care se sfinþesc ºi se prefac în timpul Sfintei Liturghii.”196
Expresia „dupã zilele azimelor”, întâlnitã în Faptele
Apostolilor (Fapte 20, 6), subliniazã contextul pascal al
Frângerii Pâinii, pentru a arãta cã Domnul înviat este
prezent în Euharistie pentru a da viaþã a lor sãi.197
Imaginea frângerii Agneþului în patru pãrþi, dã
imaginea morþii lui Hristos. „Împãrtãºire noastrã cu
Sfânta Cuminecãturã închipuie învierea Lui în noi ºi
concomitent cu aceasta, învierea noastrã.”198 Împãr-
tãºirea simbolizeazã ºi este învierea noastrã. Prin împãr-
tãºirea cu Hristos El pãtrunde în om ca într-un mormânt,
ca sã-l facã pe acesta sã învieze împreunã cu El.199
Împãrtãºindu-se de Hristos creºtinul are viaþã în
el dupã cuvântul Domnului care zice c㠄de va mânca
cineva Trupul Meu ºi va bea Sângele Meu, acela va
avea viaþã în sine ºi la judecatã nu va veni ci se va muta
'#
Sf. Ioan Damaschin, apud Ep. Vasile, Cuvâtãri..., p. 208
'$
D. Stãniloae apud I. Tulcan, Unitatea Bisericii ºi teme-
iurile ei dogmatice în teologia ortodoxã ºi evanghelic-lute-
ranã mai nouã, Ed. Multimedia, Arad, 1999, p. 59
'%
C. Preda, Frângerea pâinii..., p. 119
'&
I. Iovan, Sfânta..., p. 39
''
Ep. Vasile, Cuvâtãri..., p. 261

68
 Sfânta Euharistie
din moarte la viaþã”. Împãrtãºirea de Sfintele Taine
înviazã pe om la o nouã viaþã, la viaþa trãitã în Hristos,
la viaþa cea dintru Împãrãþia lui Dumnezeu.

69
Ioan Vasiu

V.ÎMPÃRTêIREAÎNAFARALITURGHIEI

V. 1. Practici liturgice
Împãrtãºirea cu Sfintele Taine este punctul cul-
minant al Sfintei Liturghii, actul final firesc al Jertfei
Euharistice, prin care credincioºii se unesc in mod
tainic dar real cu Însuºi Trupul ºi Sângele lui Hristos.
Împãrtãºirea de Hristos este act specific Liturghiei,
act ce nu se mai întâlneºte la nici o altã slujbã a Bisericii.
De aceea, a vorbi despre împãrtãºirea în afara Liturghiei
este poate un nonsens, dar este un fapt real ce se petrece în
Bisericã. Cazurile de împãrtãºire în afara Liturghiei sunt
dezlegãri, excepþii de la regula comunã de împãrtãºire.
În perioada de persecuþie, dupã terminarea Jertfei
Euharistice, creºtinii îºi luau acasã o parte din Sfânta
Euharistie ºi se împãrtãºeau din a , acolo, în afara
Liturghiei, în alte zile decât duminica (atunci când
avea loc sinaxa euharisticã), dar mai ales atunci când
se simþeau în iminenþa morþii lor prin persecuþie.
„Faptul cã erau nevoiþi, în lipsa preotului sau a Litur-
ghiei, sã-ºi ia cu mâinile lor împãrtãºania, este de
prisos sã spunem cã nu constituie nici o greºealã.”200

M. Florin Cricoveanu, Idei dogmatice în epistolele
Sfântului Vasile cel Mare, Alexandria, 2004, p. 158

70
 Sfânta Euharistie
O altã categorie de credincioºi care pãstrau Euha-
ristia la ei erau ermiþii, cei care s-au retras în pustie ºi
care coborau în cetate la Liturghie rar.201
Epistola a 93-a Sfântului Vasile cel Mare aratã
despre practicile mai sus amintite de împãrtãºire în
afara spaþiului ºi a timpului Liturghiei.
Altã excepþie de la regula de împãrtãºire o repre-
zintã bolnavii ºi cei din închisori. În bisericã se pãstreazã
cu veneraþie în chivot Sfânta Euharistie pentru a fi datã,
în caz de nevoie, celor grav bolnavi. Agneþul pentru
aceastã Euharistie este mai înainte sfinþit în joia mare
a Sãptãmânii Pãtimirilor, dupã care este uscat a treia
zi de Paºti. Se aratã credinþa împãrtãºirii cu Hristos
Cel Mort ºi Înviat.202 În aceste momente se înþeleg
profund cuvintele „merinde spre viaþa de veci.” În
aceste momente bolnavul crede cã Îl va cunoaºte pe
Hristos deplin în Împãrãþia Lui ºi cã Hristos îl va
recunoaºte, sau mai bine zis Se va recunoaºte pe Sine
în cel pe care îl primeºte în Împãrãþia Sa.
În cadrul Sfintei Liturghii se cere „sfârºit creºti-
nesc vieþii...” ºi „rãspuns bun”. Rãspunsul bun nu
este o dibãcie avocãþeascã, ci rãspunsul unei vieþi trãite
în pocãinþã, cu recunoaºterea pãcãtoºiei proprii.”203
În cazuri cu totul excepþionale ºi diaconii pot, cu
învoirea preotului, sã ducã Euharistia acasã la cel grav
bolnav care este în pragul morþii.204

Al. Schmemann, Intoducere..., p. 202

C. Necula, Provocãrile strãzii, Ed. Agnos, Sibiu, 2006, p. 79
!
F. Botezan, Sfânta..., p. 312
"
Mitropolit Irineu Mihãlcesu, Dogmele..., p. 88

71
Ioan Vasiu
V. 2. Practici neliturgice
Existã din pãcate ºi practici necanonice ºi nelitur-
gice. Împãrtãºirea ar trebui administratã numai în
cadrul ei firesc, la Liturghie.205
Cu toate cã nu intrã în nici o categorie a excepþiilor
mai sus amintite, sunt preoþi care împãrtãºesc în afara
Liturghiei. Din cauza comoditãþii, a neînþelegerii
liturghiei, a lipsei de evlavie, unii credincioºi care nu
vor sã stea la Liturghie cer sã fie împãrtãºiþi în afara
Liturghiei, înainte de utrenie, în grabã, dupã ce s-au
ºi spovedit formal în grabã. Intervine ºi comoditatea
preoþilor ºi lipsa de catehizare cu referire la importanþa
unei spovedanii ºi împãrtãºirii bine fãcute.
Aceste practici nu pot fi permise în Bisericã; defor-
meazã înþelegerea Sfintei Liturghii ºi anuleazã pregã-
tirea credincioºilor înainte de împãrtãºire.

V. 3. SUROGATE EUHARISTICE.
Pâinea ºi vinul ce în popor se numeºte paºti
Denumirea de Paºti este sinonimã cu Sfânta
Euharistie. Hristos este Paºtile nostru. Stihirile de la
stihoavna slujbei Învierii mãrturisesc acest lucru: „O,
Paºtile cele mari ºi preasfinþite, Hristoase”206. El este
cel care trece pe om „de la moarte la viaþã ºi de pe
pãmânt la cer.”207
În practica liturgicã românã înþelesul de paºti s-a
schimbat de la acela al Euharistiei la cel al pâinii ºi
#
E. Braniºte, Participarea..., p. 100
$
Peticostar, Troparul al 3-lea, peasna a 9-a, p. 12
%
Idem, tropar 1, pesna 1-a, p. 7

72
 Sfânta Euharistie
vinului binecuvântate în noaptea pascalã iar în unele
locuri în joia mare a Pãtimirilor.
Primul canon care menþioneazã de pâinea ºi vinul
ce în popor se numesc paºti s-a dat la sinodul mitro-
politului Sava Brancovici în 1675, la Alba-Iulia.
Canonul obligã preotul la împãrþirea paºtilor: „Care
popã va da pastile, sã le poarte mirenii pre afarã, de
nu le va da cu mâna lui, sã I se ia popia.”208
Aceastã inovaþie liturgicã a apãrut probabil în
Transilvania în timpul pãstoririi mitropolitului Simeon
ªtefan (ales ca mitropolit în februarie1643). În
procesul calvinizãrii ortododocºilor români din Transil-
vania, Gheorghe Rakoczy I impune 15 puncte umilitoare,
prin decretul din 10 octombrie 1643, printre care unul
era legat de Sfânta Euharistie: „În locul Sfintei Împãr-
tãºanii sã se foloseascã pâine ºi vin nesfinþite”209.
În scrierile mitropolitului Neofit Kavsokalivitul se
întâlnesc mãrturii despre practicarea împãrtãºirii de
pâinea ºi vinulce în popor se numeºte paºti „cei mai
mlþi din norod nici ar fi ºtiind ce este Sfânta Priciaº-
tenie (Împãrtãºanie), ci numai la ziua Paºtilor ar fi
mergând la bisericã ºi nu doar ca sã asculte slujba ci
numai ca sã ia pâine ºi vin, paxipan, ce se numeºte
de voi paºti”.210
&
Ioan Lupaº, Studii istorice, vol. V, Tipografia Cartea Româ-
neascã, Sibiu, 1946, p. 85. Vezi ºi Marina Lupaº, Mitropolitul
Sava Brancovici, Tipografia Cartea Româneascã.
'
Mircea Pãcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române,
EIBMBOR, Bucureºti 1992, p. 86

Mitropolit Neofit Kavsokalvitul, apud Ioan Icã jr., Into-
ducere la Împãrtãºirea...., p. 7

73
Ioan Vasiu
Se observã înþelegerea greºitã a acestor elemente.
Erau înþelese ca antidoron, în loc de Taine, pentru
unii fiind chiar echivalente cu Euharistia. Împãrtãºirea
euharisticã era neglijatã ºi înlocuitã de paºti.
Mitropolitul Neofit îndeamnã pe cei care nu se
pregãtesc pentru împãrtãºirea de Hristos sã proce-
deze ca þãranii români „de aceea ar fi mai potrivit
pentru ei sã se împãrtãºeascã din ceea ce þãrani daci
(români) se împãrtãºesc o datã pe an numind ei acel
lucru paºte, cãci tãind în ziua Paºtilor pe o tãviþã pâine
obiºnuitã muiatã în vin, se împãrtãºesc din acel lucru
în chip de cuminecãturã, numindu-l paºte.”211
Trebuie subliniat faptul c㠄acest Paºte nu este în
nici un caz un fel de împãrtãºanie, nu o poate suplinii
niciodatã, iar luarea ei în noaptea Învierii nu ne scuteºte de
obligaþia spovedirii ºi împãrtãºirii cu ocazia Învierii.”212
Ar fi bine ca preoþii sã înveþe pe credincioºi prin
omilii ºi cateheze diferenþa majorã dintre adevãratele
paºti, Sfânta Euharistie, ºi pâinea ºi vinul binecuvântate
ce în popor se numesc paºti. Ar fi bine sã se îndemne
la Împãrtãºirea de Hristos în noaptea pascalã, dupã
ce în prealabil s-au pregãtit pentru primirea Lui.


Idem, „Despre faptul cã credincioºii trebuie sã se cumi-
nece încontinuu cu dumnezeieºtile Taine ºi împotriva celor
care din pretinsã evlavie întorc spetele împãrtãºirii Tainelor
la Dumnezeiasca Liturghie“, în Împãrtãºirea...., p. 118

Nic.Necula, „Ce practici ºi obiceiuri necanonice ºi neli-
turgice întâlnim cu ocazia sãrbãtoririi Paºtelui?“, în
Vestitorul Ortodoxiei, nr. 398-399 (2007), p. 15

74
 Sfânta Euharistie

75
Ioan Vasiu

Editura Agnos – Sibiu

str. ªoimului, nr. 14, sc. E, et. 1, ap. 58
tel. 0745 / 679038; 0766 / 530777
550311 – Sibiu
www.agnos.ro
e-mail: editura_agnos@yahoo.com

76