ATENTIA

Atentia presupune activarea selectiva, concentrarea si orientarea energiei

psihonervoase in vederea desfasurarii optime a activitatii psihice, in special a proceselor
cognitive.Se disting mai multe forme de atentie, in functie de natura reglajului implicat-
atentia involuntara, voluntara si postvoluntara. Acestea se dezvolta treptat, ca urmare a
maturizarii structural-functionale a creierului si antrenarii in activitate (mai intai in cea de
joc, apoi in cea scolara si profesionala).
Selectivitatea atentiei este posibila prin activarea mecanismelor de filtrare, care
blocheaza trecerea informatiei nerelevante, permitand accesul doar a celei semnificative.
Astfel spus, atentia este focalizata asupra stimulilor principali, ceilalti fiind ignorati.
Concentrarea optima a atentiei presupune investirea energiei psihonervoase
asupra unui stimul care reprezinta obiectul atentiei. Stimulii periferici sau chiar din afara
campului atentiei sunt vag receptinati sau ignorati.
Orientarea atentiei consta in directionarea acesteia asupra unui obiect sau
fenomen legat de sarcina care trebuie indeplinita. Este necesara pe tot parcursul invatarii
scolare in perspectiva asigurarii eficientei acesteia.

Atentia involuntara apare fara intentie, fara efort sau organizare speciala.
Avantajele sale sunt: aparitia usoara si lipsa de efort in mentinerea ei.Dezavantajele
constau in: durata relativ scurta (intre zece si cinsprezece minute)si imposibilitatea
manifestarii in secventele dificile si monotone care sunt prezente in orice activitate
umana. Factorii care determina aparitia atentiei involuntare sunt:
 Intensitatea crescuta a unor stimuli pe fondul celor medii;
 Noutatea simturilor;
 Mobilitatea unui stimul de fondul unora statici;
 Gradul de complexitate a stimulilor ( un stimul usor capteaza doua minute
atentia involuntara, iar unul complex, pe masura ce este explorat, poate starni interesul,
mentinandu-se astfel mai mult timp in centrul atentiei);
 Stimulii care au generat situatii, trairi placute, vor induce usor atentia
involuntara;
 Momentele de asteptare care pregatesc aparitia unor stimuli faciliteaza
activarea mecanismelor atentiei involuntare.

Atentia voluntara consta in orientarea selectiva si focalizarea deliberata asupra

unui obiect, sarcini sau activitati si in mentinerea acestei focalizari cat timp este necesar
pentru finalizarea sau atingerea scopului propus.Intrucat este declansata intentionat,
aceasta forma de atentie este in stransa interdependenta cu alte mecanisme psihice -
reglatorii:limbajul (structuri verbale- autocomanda de a fi atent) si vointa (organizarea
voluntara a orientarii, concentrarii si selectivitatii energiei psihonervoase); integrative:
anumite trasaturi de personalitate (responsabilitatea fata de activitatea scolara).
„ Autoreglajul voluntar se exprima in : orientarea intentionata spre obiectul atentiei,
intensificarea activitatii psihice, inhibarea voita a preocuparilor colaterale si izolarea de
excitanti perturbatori, efort de mentinere a concentrarii atentiei pe toata durata activitatii”
( Cretu, 2004, p.75).Astfel, activitatea este sustinuta in toate momentele ei, atat in cele
atragatoare, cat si in cele neplacute, in cele usoare, dar si in cele cu dificultate marita.

Atentia postvoluntara este considerata un fel de deprindere de a fi atent, cu un

consum foarte scazut de energie si pe o perioada indelungata. Deprinderea de a fi atent
are drept fundament un anumit grad de automatizare a atentiti voluntare, prin utilizarea sa
repetata.De ce atentia postvoluntara necesita mai putina energie psihonervoasa decat cea
voluntara?Pe langa faptul ca este la fel de bine organizata ca aceasta din urma,
beneficiaza in plus de prezenta automatismelor voluntare, care elimina necesitatea unui
efort sustinut, epuizant la un moment dat.Atentia postvoluntara se dezvolta pe masura ce
experienta scolara creste, antrenamentul cognitiv devenind din ce in ce mai complex. De
asemenea, aceasta se manifesta in special la disciplinele pentru care elevii au o motivatie
intrinseca.
In atentia scolara sunt prezente toate cele trei forme ale atentiei.Alternanta
acestora este absolut necesara, pentru evitarea instalarii oboselii si starii de somnolenta.

Implicatii pedagogice

Dezvoltarea calitatilor atentiei ( volum, stabilitate, concentrare, distribuitate,

mobilitate) trebuie sa realizeze tinandu-se cont de particularitatile de varsta. Este
cunoscut faptul ca in primii ani de scoala volumul atentiei este relativ redus, numarul de
elemente asupra carora se poate focaliza atentia simultan nefiind foarte mare. Elevilor le
este dificil sa se concentreze simultan asupra explicatiilor verbale, aspectelor intuitive,
raspunsurilor date de colegi, desfasurarii propriu-zise a activitatii-distributivitatea
atentiei. Stabilitatea atentiei( persistenta cat mai indelungata ) se dezvolta odata cu
varsta.Daca cei de clasa intai isi pot mentine atentia intr-o activitate maxim douazeci-
douazeci si cinci de minute, in clasa a patra-in jur de patruzeci si cinci de minute, la
sfarsitul liceului- pauza poate veni si dupa mai mult de o ora. Concentrarea atentiei
(intensitatea optima a explicatiei anumitor centrii corticali, raspunzatori de prelucrarea
informatiei implicata in sarcina respectiva) poate fi afectata in cazul suprasolicitarii (prea
multe sarcini)., dar si datorita pasivitatii (plictiseala duce in mod inevitabil la neatentie).
De aceea se recomanda:
- alternanta activitatii in plan mental cu aplicatiile practice,
manipularea de obiecte, pentru accesibilizarea intelegerii unor
notiuni complexe ( particularitatile stadiului operatiilor concrete);
- asigurarea unui tempou adecvat al lectiei, eliminandu-se „timpii
morti”, dar si graba;
- modularea tonului folosit de cadrul didactic, astfel sa se evite
monotonia;
- modificarea pozitiei cadrului didactic in clasa, astfel incat sa nu le
fie distrasa atentia de sarcinile in care sunt implicati.
 Bibliografie

 AUSUBEL, D.P; ROBINSON, F.G., Invatarea in scoala. O introducere in

psihologia psihopedagogica. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981

 CRETU, TINCA, Psihologia educatiei. Bucuresti, Credis , 2004

 SALAVASTRU, DORINA, Psihologia educatiei. Iasi, Polirom, 2004

 CHELCEA, S. Enciclopedie de psihosociologie , Bucuresti, Ed. Economica, 2003