9

dM
Pentru M r = ct , condiţia de stabilitate devine < 0 deci caracteristica motorului
dω
trebuie să fie căzătoare.

Observaţie: Dacă J = J (α ) şi ω = ω(α ) rezultă dM j ≠ 0 , sau dacă perturbaţiile au

variaţii rapide în timp, este necesar un studiu de stabilitate dinamică.

2. Aparatajul electric

Pentru a realiza diferite funcţiuni ca: pornirea, oprirea, frânarea, inversarea

sensului, reglarea turaţiei, motorul electric este cuprins într-o instalaţie electrică în care
aceste funcţiuni sunt realizate cu ajutorul aparatajului electric. Reprezentarea instalaţiei
electrice se face prin schema electrică şi presupune utilizarea unor simboluri
convenţionale de reprezentare.
Este necesar, deci să se cunoască tipurile de aparate electrice de uz general, rolul
lor în instalaţii, caracteristicile funcţionale şi simbolizarea lor.
Clasificarea aparatajului electric se poate face după diferite criterii, dintre care:
a) după rolul funcţional:
− aparataj de conectare, comutare, comandă (de comutaţie);
− aparataj de protecţie;
− aparataj electric de semnalizare;
− aparataj electric pentru modificarea parametrilor electrici ai circuitelor.
b) după modul de comandă:
− cu comandă manuală;
− cu comandă automată (electromagnetică)
c) după destinaţie:
− pentru comenzi generale;
− pentru automatizări;
− de acţionare (de forţă);
− de comandă.
d) după natura dispozitivelor utilizate:
− mecanice;
− electromagnetice;
− electronice.
Alte criterii de clasificare mai pot fi: după construcţie, după modul de asigurare, etc.

2.1. Aparataj electric de comutaţie

Are rolul de a închide şi a deschide circuitele electrice, utilizând în acest scop

contactele; după modul de acţionare a contactelor, aceste aparate pot fi cu acţionare
manuală sau electromagnetică.
Aparatele cu acţionare manuală sunt comandate şi acţionate direct de operator, iar
cele cu acţiune electromagnetică sunt comandate manual sau automat şi acţionate
electromagnetic.
Separatoarele sunt aparate primare de conectare - deconectare a instalaţiilor
electrice (sau reţelelor locale) la reţeaua principală din care se face alimentarea. Pot fi cu
comandă manuală sau electromagnetică, mono, bi sau tripolare, fără sau cu camere de
stingere a arcului electric (în aer, gaz, ulei). Sunt aparate de forţă (I şi U mari).
Întreruptoarele sunt aparate de conectare - deconectare la reţea, amplasate la
intrarea în instalaţia electrică.
 10

Pot fi cu comandă - manuală - cu pârghie

- pachet
- electromagnetică
După numărul de contacte (circuite controlate) pot fi: 1
 monopolare (1),
 bipolare (2),
 tripolare (3).
Caracteristici: I nominal (25–1000 A)
U nominal (380–500 V) 2
Butoanele de comandă (4) sunt aparate cu
comandă manuală folosite pentru comenzi primare
efectuate direct de către operator. Pot fi cu revenire
(poziţie normală) sau fără revenire (cu reţinere), cu
unul sau mai multe contacte normal deschise (ND)
sau normal închise (NI); par: 3
1. contacte fixe; 4
2. contacte mobile;
3. jug mobil izolator;
4. arc de compresiune.
Foarte răspândite sunt butoanele cu o singură pereche de contacte:
 de pornire (ND)
 de oprire (NI)
ND Comutatoarele (C) sunt aparate electrice
C
folosite pentru comutarea circuitelor (separă sau
interconectează circuitele); au două sau mai
multe poziţii şi unul sau mai multe etaje (secţiuni). Se folosesc în
schemele de comandă pentru selectarea diferitelor regimuri de
lucru, cicluri ş.a.
Controlerele sunt comutatoare complexe cu mai multe
contacte care închid sau deschid simultan sau succesiv un număr
mare de circuite, după o diagramă de lucru.
Contactoarele (ruptoarele) sunt aparate electrice cu comandă
electromagnetică.
După destinaţie pot fi:
− de acţionare (utilizate în circuitele de forţă);
− de comandă.
Prezintă două grupe de contacte:
 principale (amplasate în circuitele de forţă);
 auxiliare (pentru diferite comenzi ca: automenţinere,
blocare, semnalizare, etc.) Contactele
principale (CP) sunt pentru contactoare,
normal deschise (ND), iar pentru
ruptoare acestea sunt normal închise
(NI). Cele auxiliare pot fi: normal deschise (ND) sau normal
închise (NI).
1. armătură fixă; 7. contacte fixe;
2. bobină de comandă; 8. CP- contacte principale;
3. arc de compresiune; 9. CA- contacte auxiliare.
4. armătură mobilă;
5. jug mobil izolator;
6. contacte mobile;
 11

Bobina de Releele de comandă sunt aparate cu comandă electromagnetică

acţionare funcţionând pe acelaşi principiu ca şi contactoarele. Se folosesc ca
aparate intermediare între cele cu comandă primară şi cele de execuţie
(de forţă), precum şi în schemele de automatizare.
Simbolurile utilizate sunt la fel cu cele pentru contactoare.
Releele de temporizare se folosesc pentru realizarea întârzierii
comenzilor.
Contacte
După modul de funcţionare, ele pot fi:
 cu temporizare la anclanşare (la alimentarea bobinei de
comandă). Contactele acestor relee pot fi normal deschise (ND) cu
temporizare la închidere sau normal închise (NI), cu temporizare la
deschidere,
 cu temporizare la revenire (la eliberare - întreruperea alimentării
bobinei de comandă). Contactele lor sunt normal deschise (ND) cu temporizare la
deschidere sau normal închise (NI), cu temporizare la închidere.
Limitatoarele de cursă (vezi simbolurile alăturate) închid sau
deschid unul sau mai multe contacte atunci când organul mobil controlat
a realizat deplasarea cu o anumită cursă, respectiv, a atins o anumită
poziţie.

2.2.Aparataj electric de protecţie

Se foloseşte pentru protejarea instalaţiei electrice şi a reţelei de alimentare în cazul

apariţiei unor scurtcircuite în instalaţia electrică sau pentru protecţia consumatorilor
(motoarelor) la suprasarcină.
Scurtcircuitele se caracterizează prin suprasarcini de curent de valori foarte mari
I s = (×10 ... ×100 ) I n , ( I n - curentul nominal), cu creştere rapidă în timp.
Suprasarcina se caracterizează prin creşterea lentă a curentului puţin peste valoarea
nominală, dar care acţionând un timp mai îndelungat determină supraîncălzirea şi arderea
motorului.
Cele mai răspândite aparate de protecţie sunt siguranţele fuzibile şi releele termice.
Siguranţele fuzibile sunt aparate de protecţie distructive pentru protecţia la
suprasarcini de tip scurtcircuit. Se montează la intrarea pe diferitele circuite ale instalaţiei
şi se dimensionează în funcţie de curentul absorbit.
Releele termice sunt aparate de protecţie la suprasarcină. Ele se compun dintr-un
rezistor parcurs de curentul absorbit de consumator, care încălzeşte o lamelă din bimetal,
care deformându-se deplasează un jug mobil ce deschide contactele de alimentare a
circuitului (contacte normal închise). Pot fi cu recuplare automată după răcire, sau nu (cu
blocare).

Siguranţă fuzibilă Releu termic Contact N.I. RT Contact N.I. şi N.D. RT

 12

Ca elemente de protecţie mai pot fi folosite şi releele electromagnetice, care pot fi:
 de curent (având ca parametru principal intensitatea curentului I)
 de tensiune(având ca parametru principal tensiunea U)
Asemenea aparate se folosesc în mod curent şi în schemele de automatizare.

2.3.Aparataj de semnalizare

Au rolul
de a
semnaliza
realizarea
unei comenzi, sau a unei situaţii de funcţionare anormală a instalaţiei.
După principiul de funcţionare, ele pot fi:
− cu semnalizare optică, cu lămpi de semnalizare (L) sau LED-uri (D) şi se foloseşte
pentru semnalizarea locală, pe pupitrele de comandă.
− acustică, cu sonerii sau buzere (S) şi cu hupe (H); această semnalizare are
avantajul că avertizează la distanţă. Se folosesc mai ales în caz de avarii.
− mixtă, respectiv, optică şi acustică, în care caz avantajele se îmbină.

2.4. Elemente pentru modificarea rezistoare fixe

parametrilor electrici ai circuitelor

Rezistoarele - se folosesc pentru rezistoare semireglabile

limitarea curentului într-un circuit, în
divizoarele fixe sau reglabile de
tensiune, în construcţia unor dispo-
zitive, aparate şi circuite speciale.
Principale parametri care îi ca- rezistoare reglabile
racterizează sunt rezistenţa electrică
(numită în mod curent şi „ohmică”) şi
puterea capabil a fi disipată fără ca
acesta să se distrugă. autovariabile cu tensiunea
Constructiv ele pot fi:
 fixe (de rezistenţă constantă),
 reglabile: - cu reglare continuă (po-
tenţiometre) sau semireglabile,
 autovariabile: cu temperatura (ter- autovariabile cu temperatura
mistori) sau cu tensiunea (varistori).
Bobinele - se folosesc ca ele-
mente de reactanţă în circuitele de bobină fixă fără miez
curent alternativ şi pot fi:
 bobină fixă fără miez (în aer), bobină cu miez de ferocart
 bobină cu miez de fier (pentru bobină cu miez de ferită
joasă frecvenţă),
 bobină cu miez de ferită, ferocart
(pentru înaltă frecvenţă), bobina semireglabilă
 bobina semireglabilă
 13

Transformatoarele – se folosesc în vederea modificării tensiunii în circuitele de

curent alternativ.
Ele pot fi:
 cu cuplaj prin aer (folosite în circuitele de foarte înaltă frecvenţă),
 cu miez din tole de Fe-Si (folosite în circuitele de joasă frecvenţă)
 cu miez din ferită (folosite în circuitele de înaltă frecvenţă)
Autotransformatoarele ( transformatoare cu o singură înfăşurare). Sunt mai simple şi mai
ieftine decât transformatoarele, dar prezintă dezavantajul că nu asigură separarea galva-
nică a circuitului secundar faţă de circuitul primar.
Amplificatoarele magnetice – sunt aparate de comandă ce funcţionează pe principiul
saturaţiei magnetice. Se folosesc în circuitele de curent alternativ pentru modificarea
reactanţei acestora.
Ip - înfăşurare principală (de forţă)
Ic - înfăşurare de comandă
Tr. de joasă Tr. de foarte Tr. de înaltă Autotransformato Amplificator
frecvenţă înaltă frecvenţă frecvenţă r magnetic

Dispozitive semiconductoare (diode,

tranzistoare, tiristoare, triacuri)
Se folosesc în circuitele elec-
tronice ca dispozitive cu comutaţie
statică.

3. Principii de alcătuire a schemelor electrice

Într-un sistem de acţionare electrică (SAE) procesul tehnologic impune anumite

condiţii de funcţionare ale motorului electric privind: pornirea, oprirea (frânarea),
inversarea sensului, reglarea turaţiei, etc.
Pentru realizarea acestor cerinţe trebuie transmise comenzi corespunzătoare
motorului electric, comenzi care se realizează prin stabilirea unor legături specifice între
motorul electric şi aparatajul utilizat în acest scop.
Totalitatea motoarelor electrice, precum şi a altor elemente de execuţie, a
aparatajului electric şi a legăturilor dintre acestea şi reţeaua electrică de alimentare -
constituie instalaţia electrică.
Prin schema electrică înţelegem reprezentarea grafică a unei instalaţii electrice,
utilizând în acest scop simbolurile convenţionale ale aparatelor electrice şi a legăturilor
dintre ele.
Se cunosc două tipuri de scheme electrice:
- scheme funcţionale;
- scheme de montaj.
Cea mai utilizată schemă funcţională este schema funcţională de principiu
desfăşurată sau pe scurt schema electrică de principiu. Ea redă principiile care au stat la
baza alcătuirii ei în concordanţă cu cerinţele procesului tehnologic, urmărind succesiunea
funcţională a comenzilor.
Într-o schemă de principiu distingem:
 14

- circuitul de forţă - ce cuprinde statoarele

şi rotoarele motoarelor electrice, contactele
principale ale contactoarelor şi elementele de
protecţie aferente;
- circuitul de comandă - ce cuprinde
bobinele şi contactele auxiliare ale
contactoarelor, bobinele şi contactele releelor
intermediare, butoanele de comandă şi
limitatoarele de cursă;
Schemele de montare - se alcătuiesc pe
baza schemei de principiu şi a desenului de
amplasare şi servesc la amplasarea aparatelor
şi la stabilirea legăturilor dintre ele.
Schemele electrice de principiu se
alcătuiesc pe baza următoarelor principii
fundamentale:
a) simplitatea comenzii – presupune
utilizarea unui număr minim de aparate,
elemente de execuţie şi legături între acestea, în scopul reducerii costurilor şi al creşterii
fiabilităţii instalaţiei electrice;
b) siguranţa comenzii – presupune conceperea schemei electrice de principiu astfel
încât să nu existe posibilitatea transmiterii unor comenzi greşite. În acest scop se prevăd
blocaje electrice şi mecanice.
Exemplu: schema de comandă pentru
evitarea transmiterii simultane a comenzilor
de funcţionare a motorului în cele două
sensuri, prezentată în imaginea alăturată.
În cadrul exemplului dat asigurarea
(interblocarea comenzilor) este dublă: prin
contactele normal închise C12 şi C22 şi prin
butoanele de comandă duble b1p (pornire b1p –
oprire b11p) şi b1o (oprireb11o – pornire b11o).
c) comoditatea comenzii - presupune un consum minim de timp şi de energie pentru
efectuarea comenzii şi o observare comodă şi
sigură a elementelor de semnalizare. Pentru
aceasta se prevăd comenzi duble (de exemplu
duble, ca în imagine) şi chiar triple, din diferite
locuri de deservire a instalaţiei. În exemplul
prezentat avem:
ML maşina de lucru,
pc1 şi pc2 panouri de comandă,
bp1 şi bp2 butoane de pornire,
bo1 şi bo1 butoane de oprire.
Pentru dublarea comenzilor, contactele normal închise, bo1 şi bo2 (de oprire) se
leagă în serie, iar cele normal deschise, bp1 şi bp2 (de pornire) în paralel.
d) flexibilitatea comenzii – comanda este flexibilă atunci când se poate trece uşor şi
rapid de la o modalitate de comandă la alta.
Exemplul din figura alăturată, arată posibili-tatea de comandă manuală (b1 şi b2) sau
în regim automat (c1 şi b3).
 15

Pornirea se poate face manual, atât timp cât butonul b1

este apăsat, sau automat (cu memorarea comenzii) dacă b3
este închis.
e) depistarea comodă şi semnalizarea defectelor este
necesară la instalaţiile de complexitate mare, sau atunci când
instalaţia trebuie repusă rapid în funcţiune. Pentru aceasta se
folosesc aparate de semnalizare(lămpi, sonerii) amplasate pe
pupitrul de comandă şi legate corespunzător. Imaginea prezintă
o schemă în care se folosesc lămpi de semnalizare:
 h1 – pentru semnalizarea existenţei tensiunii de alimentare
(siguranţa e1 - integră);
 h2 – semnalizează buna funcţionare a contactului de releu
d1;
 h3 – semnalizează funcţionarea corectă a contactului
releului d2.
Atunci când lămpile de semnalizare h1, h2, h3 (schema de
mai sus) sunt aprinse şi instalaţia nu funcţionează, acest lucru
înseamnă că defecţiunea se află la nivelul contactorului c1.
Un alt exemplu îl reprezintă semnalizarea suprasolicitării
motorului; când releul
termic de suprasarcină (e1) comandă
decuplarea motorului electric, leagă, printr-un
contact normal deschis, lampa de semnalizare h
la reţeaua de alimentare şi aceasta aprinzându-
se avertizează asupra stării de supraîncărcare a
motorului de antrenare a lanţului respectiv.

f) corectitudinea şi siguranţa funcţionării

Schema electrică trebuie în acest caz să
asigure respectarea riguroasă a unei anumite
succesiuni a comenzilor în concordanţă cu
fazele procesului tehnologic, fără să permită
realizarea unor circuite false ca urmare a
defectării unor componente (întreruperea unor
contacte sau legături, defectarea unei bobine,
funcţio-narea anormală a unui releu termic etc.).
Un exemplu pentru această situaţie este schema pentru comanda sensului rotirii
indusului unui motor oarecare. Prin această schemă pornirea motorului se realizează prin
apăsarea butonului b1 care asigură alimentarea
bobinei contactorului c1. Dacă releul termic
decuplează la o suprasolicitare, contactul e1 se
deschide dar circuitul de alimentare a bobinei c1
poate să rămână prin bobina contactorului c2 şi lampa
de semnalizare h2 în continuare închis, iar motorul să
nu fie decuplat. De aceea amplasarea corectă a
contactului e1 ar trebui să fie înaintea butonului bo.