Professional Documents
Culture Documents
Facultatea de psihologie
Psihologie judiciară
(Suport de curs)
Autor
Lector univ. dr. Gheorghe Florian
Bucureşti
2007
1
Sintezele care urmează sunt doar o introducere în
problematica actuală a psihologiei juridice. Ca urmare, în cele 14
teme supuse atenŃiei, sunt punctate doar câteva aspecte considerate
esenŃiale, cu speranŃa că studenŃii vor citi mai mult din bibliografia
recomandată, astfel încât, atunci când vor întâlni asemenea
probleme în practica profesională, să le abordeze constructiv.
Am adăugat la sfârşit două studii recente privind motivaŃia
infracŃională şi penitenciarele supraaglomerate, considerând utilă
cunoaşterea modului în care psihologii pătrund în profunzimea lumii
criminalităŃii şi a justiŃiei contemporane. Lucrând în
prezent,psihologii lucrează de fapt pentru generaŃiile viitoare...
2
1 - Cauzele şi costurile criminalităŃii
3
2. - Indicatorii de patalogie socială care
pot influenŃa rata criminalităŃii
IV Indicatorii politici
1. fragmentare socială si politică
2. consolidarea nationalismelor regionale
3. apariŃia liderilor subversivi
4. emigrarea masivă
V Indicatori culturali
1. interes pentru primitiv, anormal, exotic, probleme sexuale
2. intensificarea intelectualismului si a planificarii obsesionale
3. declinul credintei religioase, pierderea semnificatiei sensului vietii si al
destinului cosmic
4. intensificarea activitatilor de derivatie (jocuri, distractii indecente, jocuri
riscante)
4
3. - Costurile criminalităŃii
5
2 - DelicvenŃa juvenilă
S. Glueck (1934): “Cauza delicvenŃei minorilor e reprezentată de acele elemente
care, luate separat, nu pot explica delincvenŃa juvenilă”.
3 – constrângerile
informale (provin din partea persoanelor intime)
formale (provin din partea institutiilor)
externe (din anturaj)
interne (normele morale asimilate si interiorizate)
4 - expunerile la influente si oportunităŃi antisociale
6
Stadiile dezvoltării activităŃii delicvenŃei la minori
a. Ocazionala: 80% din adolescenti trec prin asa ceva; exprima deficiente in
relatiile cu parintii, dificultati scolare, asocieri cu delicventi. Prevenirea se
face prin actiuni asupra familiei, protectie asupra bunurilor, atragerea in
activitati comunitare.
7
3 - VICTIMOLOGIE
Definitie
Victimologia - ramură a criminologiei care studiază personalitatea
victimei, interactiunea dintre agresor şi victima şi evoluŃia sociodinamică a
situaŃiei.
Istoric :
Hans von Hentig a scris un articol despre rolul victimei în infractiune într-
un ziar din Koln (14 septembrie 1934). In 1940 el publică lucrarea
« Criminalul şi victima sa » , inspirat de o nuvelă austriacă în care un
personaj spunea : « eu asasinul şi el victima suntem amândoi vinovaŃi dar
el mai mult decât mine » .
8
5) victime lipsite de rezistenŃă în faŃa unei voinŃe mai tari de care dau dovadă
infractorii ( adolescenŃii, persoanele foarte în vârstă )
9
4) victima lacomiei si dorinŃei de mari câştiguri ilicite: cumpărătorii de acŃiuni,
jucătorii la cazino
Cursul vieŃii – ruta vieŃii unui individ de-a lungul unei succesiuni de tranziŃii
create de societate şi diferenŃiate în funcŃie de vârstă
- succesiunea rolurilor şi poziŃiilor sociale dobândite de un individ
de la naştere şi până la moarte
10
- tranzitiile si momentele decisive din cursul vietii, de exemplu,
trecerea de la influenta parentala la influenta colegilor sau cand
persoanele trec de la scoala la serviciu.
- momentul si durata evenimentelor din viata (ex., conflict parental).
- inrolarea in armata , schimbarea domiciliului
- casatoria, divortul , o condamnare
- efectele asupra dezvoltarii individuale ale contextului national si ale
macro evenimentelor, ca recesiuni saurazboaie,
11
Factorii de risc amplifica riscul realizarii, frecvenŃei, persistenŃei sau duratei
delincvenŃei. Sunt necesare date longitudinale pentru clasificarea factorilor de
risc si a trasaturilor carierei criminale.
Este dificil de stabilit daca orice factor de risc este un indicator (simptom)
sau o cauza posibila a delicventei. De exemplu :
- consumul excesiv de alcool, absenteismul, somajul si divortul sunt
simptome ale unei personalitati antisociale sau ii fac pe oameni sa
devina mai antisociali?
- desi delincventa este o activitate de grup iar delincventii au, de
obicei, prieteni delincventi , acest lucru nu arata, in mod necesar, ca
prietenii delincventi provoaca delincventa.
- este important sa nu includem variabile dependente (ex., prieteni
delicventi) drept variabila independenta in analizele cauzale pentru ca
acest lucru ar conduce la concluzii false (tautologice) si la o
supraestimare a puterii explicatorii sau predictive.
- anumiti factori pot fi atat indicatori cat si cauze ( consumul excesiv de
alcool poate fi vazut ca un declansator situational mai degraba decat ca
o cauza pe termen lung).
TEMPERAMENTUL
Cele mai importante rezultate despre legatura dintre temperamentul din
copilarie si delincventa ulterioara au fost obtinute in urma studiului din Noua
Zeelandă, care a urmarit 1000 de copii de la varsta de 3 ani pana la 22 de ani.
Temperamentul la varsta de 3 ani era notat prin observarea comportamentului in
timpul unei sedinte de testare. Cea mai importanta dimensiune a temperamentului
era lipsa controlului (nelinistit, impulsiv, cu atentie scazuta), care prezicea
agresiune, delicventa auto-raportata si condamnari la varste de la 18 la 21 de ani.
EMPATIA
Empatia scazuta este o trasatura de personalitate legata de delincventa,
pe baza presupunerii ca este mai putin probabil ca persoanele care pot aprecia
si/sau simti trairile victimei se agreseze pe cineva. Aceasta parere sta la baza
programelor de pregatire a abilitatilor cognitiv-comportamentale al caror scop
este cresterea empatiei.
TEORIA COGNITIVĂ
12
Această teorie, a alegerii rationale, a inspirat metode situationale de
prevenire a criminalitatii. Individul este privit ca un:
- procesor de informatii al carui comportament depinde de procesele
cognitive
- de istoria recompenselor si pedepselor primite in trecut.
- delicventii tind sa fie impulsivi, egocentrici, concreti mai degraba
decat abstracti in gandire si slabi in rezolvarea interpersonala de
probleme
- deoarece nu reusesc sa inteleaga cum gandesc si simt alte persoane.
IMPULSIVITATEA
- este inabilitatea de a planifica şi cedarea in faŃa satisfactiei imediate
- este cea mai importanta dimensiune a personalitatii care prezice delicventa.
- include:
- hiperactivitatea,
- nelinistea,
- neindemanarea,
- neluarea in calcul a consecintelor inainte de a actiona,
- slaba abilitate de a planifica viitorul,
- perspectiva pe termen scurt,
- autocontrol scazut,
- cautarea senzatiilor tari,
- asumarea de riscuri
- slaba capacitate de a intarzia satisfacerea.
13
TEORII ALE IMPULSIVITATII
Impulsivitatea reflecta deficite in functiile executive ale creierului, localizate in
lobii frontali. Persoanele cu astfel de deficite vor tinde sa comita delicte
deoarece:
- au un control scazut asupra comportamentului lor,
- o proasta abilitate sa ia in considerare consecintele actiunilor lor
- tendinta de a se concentra pe satisfactie imediata.
- hiperactivitate si neatentie la scoala duc la esec scolar.
14
implicare (consecinte serioase) ;
2 - conflictul : disciplinare nepotrivită si respingere reciprocă a părintilor si
copiilor;
3 - comportament deviant si valori inadecvate: părintii sunt infractori sau au
atitudini ce duc la infractiune ;
4 - destrămarea : părinŃi despărŃiŃi, absenŃa sau boala unuia .
- J.Piaget consideră că nici un copil nu-şi poate dezvolta o moralitate matură până nu va
trece printr-o morală a constrângerii.
- frecvent, delincventul e o victimă a educatorilor săi !
FAMILIA NUMEROASĂ
Un numar mare de copii in familie este un predictor relativ puternic al
delincventei . Exista mai multe motive posibile:
- cu cat numarul de copii intr-o familie creste, cu atat cantitatea de
atentie a parintilor care poate fi acordata fiecarui copil descreste.
- pe masura ce numarul de copii creste, caminul tinde sa devina
supraaglomerat, ducand la cresteri ale frustrarii, iritarii si
conflictului.
- fratii mai mari tind sa incurajeze delincventa unui baiat, in timp ce
surorile tind sa o elimine.
- ordinea nasterii: familiile mari au mai multi copii nascuti mai târziu, (
expunerea la frati delincventi).
15
Teorii mai recente ale învăŃării sociale sustin ca comportamentul copiilor
depinde de recompensele si pedepsele acordate de catre parinti si de modelele de
comportament pe care le reprezinta parintii. Copiii vor tinde sa devina delicventi
daca parintii nu raspund consistent si conform comportamentului lor antisocial si
daca, inşişi părintii se comporta intr-un mod antisocial. Aceste teorii au inspirat
folosirea metodelor de pregatire a parintilor pentru a preveni delincventa .
16
incluzand si faptul de a deveni un „caracter rece, lipsit de afectiune”
si, ca urmare, un delicvent.
- baietii care treceau prin divortul sau separarea parintilor in primii 5
ani din viata, au un risc dublu de a fi condamnati până la 32 de ani.
17
5 - TEORIA PERSONALITĂłII CRIMINALE
-Originile teoriei :
« trecerea la act » si « starea periculoasă » au impus clarificari privind :
- pragul delincvential
- zona tolerantei la frustrare
- dinamica trasaturilor psihologice care sustin conduita
infractionala.
- Directiile teoriei :
1 – metodologica : definirea operationala a termenilor (egocentrism,
agresivitate)
2 – istorica: dependenta definitiilor utilizate de contextual istoric;
3 – clinica: cautarea tipurilor de criminali si a structurii personalitatii
lor;
4 – etiologică : relevarea originii trasaturilor personalităŃii criminale ;
5 – fenomenologica: analizeaza trasaturile interioare ale delincventilor,
raporteaza trasaturile psihologice la etapele trecerii la act.
- Deschiderea teoriei :
- teoria personalitatii criminale este o ipoteza de lucru pentru
interpretarea
clinica, având o dubla deschidere :
a) – clinica : impune clarificari privind sanatatea mintala, starile de
constiinta,
adaptare-inadaptare, stare morala, etc.
b) – stiintifica : trasaturile personalitatii criminale se exprima prin
manifestări
fiziologice si patologice ce pot fi analizate stiintific
(personalitatea criminală e un rezultat nu un dat).
18
Teoria clasică reŃine patru mari trăsături psihologice privind
personalitatea criminală: egocentrismul, agresivitatea, labilitatea şi
indiferenŃa afectivă. Acestea constituie “nucleul central al personalităŃii
criminale”
EGOCENTRISMUL
Este tendinta de a raporta totul la sine : se considera centrul universului,
reactioneaza la frustrare prin gelozie, invidie, manios cand e ofensat,
banuitor, mascheaza autoritarismul sau devine despotic, dominator ;
-Atitudinea fata de sine : nu vede decat punctul sau de vedere,
devalorizeaza legea si oamenii, demonstreaza ca ipocrizia este
universala, isi legitimeaza actul (« face patul
pentru recidiva ») ceea ce in ochii lui este o
adaptare reusita ;
- Atitudinea fata de altii : este critic, acuzator pentru ca nu intelege
mediul, cauta mediul care-i convine, sentiment de injustitie
suportata (gelos, vindicativ).
LABILITATEA
Este capacitatea sa de a nu fi inhibat de amenintarea penala; individul se lasa
antrenat de necesitatea satisfacerii anumitor nevoi, fara sa tina cont de gravele
inconveniente atasate acesteia;
- Lombroso : « In postura de criminali, copiii sunt lipsiti total de
prevedere ; un viitor care nu este imediat sau nu pare astfel, nu are nici
un fel de influenta asupra imaginatiei lor » ; ca urmare, delincventii nu
sunt nelinistiti de viitorul lor ;
- Consecintele imprevizibilitatii : ajung sa vorbeasca despre
infractiunile lor, revin la locuinta lor dupa o evadare, se apara scotind la
iveala mici detalii, cred in previziuni si magie, nu stiu sa-si conserve
pana la capat siretenia si sunt ametiti de ideea de impunitate.
- Kate Friedlander, referindu-se la opera lui Lombroso : »… exista o
similitudine intre anumite aspecte ale mentalitatii criminalului-innascut
si copil, de exemplu, lipsa inhibitiilor, grija dominanta pentru momentul
prezent, faptul ca mobilurile actuale sparg sau paralizeaza orice
experienta trecuta sau orice previziune »
- La delincventi, intensitatea ideii criminale ocupa tot câmpul spiritual,
nu se folosesc de experienta anterioară.
19
- in conduita delincventului predomină labilitatea : schimba opiniile,
profesiunea, incapabil sa reziste la solicitari (cauta satisfactii imediate) ;
- tendinta marcata de instabilitate afectiva determina o organizare dinamica
saraca a eului si o vointa rau integrata.
AGRESIVITATEA
Mecanismele agresivităŃii :
I – de ordin psihofiziologic : reactiile psihofiziologice de mânie au sediul in
hipotalamus, la care se adauga hormonii tiroidieni si adrenalina ;
II – de ordin psihosocial : grupul defineste situaŃiile de frustrare si asigura
protectia ;
INDIFERENTA AFECTIVA
20
- DUPRE – « Les perversions instinctives », Archives d’antropologie
criminelle, 1912, p. 502-530 ; placerea morbida de a face pe altul sa
sufere ; un deficit al instinctului de simpatie. Prin pervertiri instinctive
« trebuie sa intelegem anumite anomalii constitutionale ale tendintelor
individului care apar in activitatea sa morala si sociala. Aceste tendinte
sunt instinctive pentru ca ele sunt, ca si instinctele, primitive, spontane,
anterioare aparitiei constiintei si inteligentei, ele exprimand prin
natura, gradul si forma lor, insasi fondul personalitatii. Priviti sub
activitatea lor morala, indivizii manifesta, independendent de situatia si
interesele lor, tendinte foarte diferite. Pentru a nu cita decat cazuri
extreme, fara a vorbi de nenumarate grade intermediare, unii se arata
calmi, docili, binevoitori, generosi, devotati, altruisti ; altii sunt, din
contra, excitabili, dificili, ostili, rai, invidiosi, egoisti. Primii, desigur,
mai rari, au o tendinta naturala de a face bine in jurul lor, ceilalti, din
contra, sunt pusi doar pe facut rau. A face bine, inseamna a realiza cu
intentie conservarea si cresterea celuilalt ; a face rau, inseamna a
diminua sau a suprima voluntar conditiile de bunastare, a crea ocazii de
suferinta, a comite acte distructive. Or, daca vom cobora in evolutia
psihologica a individului, la originea acestei reactii, vom constata, in
fiecare din aceste tipuri extreme, caracterul constant si primitiv al
acestor tendinte. Invers, daca vom urca in dezvoltarea individului, de la
nasterea sa pana la a fi adult, vom observa permanenta si complexitatea
crescanda a acestor tendinte congenitale ».
21
6 - FACTORII CRIMEI
- Factorii criminogeni:
1 – după câmpul de acŃiune
a - cu acŃiune globală
b - cu acŃiune la nivelul individului
2 - după locul în geneza infracŃiunii
a - predispoziŃii - dispoziŃii instinctive, intelectuale, afective
şi alterările lor
b - pregătitori alcoolul, TBC, lues, encefalită, boli endocrine
c - declanşatori (ocazionali): factori din ambianŃă
3 – după semnificaŃia infracŃiunii în viaŃa autorului: istorici şi genetici
4 – după mecanismele care au generat infracŃiunea: dinamici şi
imediaŃi (situaŃionali şi reacŃionali)
Factorii situaŃionali
1 - de mediu general economici, şomaj, provocarea, alcoolul
2 – victima
- raportul criminal-victimă
a - în sit. specifice (periculoase): victima atrage criminalul
(paricid, gelozie, ură);
b - în sit. non-specifice: ocazia e căutată (creată) de criminal
(şantaj);
c - în sit. intermediară: ex. criminalul a fost mai întâi
şantajat.
22
b – psiho-social: victima a cărei conduită duce la delict
(adulter); victima în cadrul unui consens (suicid în doi);
victima într-o situaŃie vitală exploatat de criminal
(disperat, tulburat).
23
psihologice care duc la delict: agresivitate det. de frustrare, regresiune
(individ frustrat cu comport. primitiv cand e sub infl. alcoolului),
conduite de evadare (vagabondaj la un copil nedorit în familie), autism
(crimă pasională urmată de suicid), sublimarea (devierea dorinŃei spre
noi obiecte fără raporturi aparente cu ea, ex. adolescentul fură pt. a se
afirma), identificarea (tensiunile se lib. asimilând nevoile şi aspiraŃiile
altui individ sau grup (model criminal), raŃionalizare (elab. de
argumente justificative).
2. Factori ataşaŃi sit. non-specifice (amorfe): depind de gradul maturizarii
infracŃionale (proiecŃia, identificarea, raŃionalizarea)
24
7 – TRECEREA LA ACT
25
Modelul drift - crima este produsul unei alegeri libere la capătul unui proces
de «abandon în derivă către delincvenŃă ». Este cazul tinerilor care nu devin
delincvenŃi de la început: ei oscilează un timp între conduite corecte şi conduite
infracŃionale. Dacă influenŃele pro-infracŃionale vor fi mai puternice, tânărul va
deveni delincvent.
26
8 - TIPOLOGIA CRIMELOR
Crima utilitară
- subiectul e intr-o situatie specifica sau periculoasa din care nu poate scapa
decat recurgand la delict (ocazia e deci prezenta) ;
27
- situatiile pot fi periculoase obiectiv sau subiectiv, fapt det. de structura bio-
psihologica a persoanei ;
- caracterul periculos rezulta din complexul personalitate – situatie.
- infractiunea este unica si indreptata contra unei singure persoane (grup) ;
- delincventul trece printr-o criza
- tipuri principale :
- a – omor – pentru o moştenire sau o nouă căsătorie ;
- avertizari anterioare ;
- faze : consimtire atenuată, asentiment formulat, criza.
- b – furt – casierul, minorul care fură bani, excrocul care fraudează firma la
care lucrează.
Crima pseudo-justitiară
- par dezinteresate, autorul crede ca va instaura justitia in relatiile publice
sau private;
- exista intotdeauna un sentiment de razbunare (altruism, ratiuni ideologice,
procese de compensare) ;
- tipuri : - 1 – omorul pasional : rezulta dintr-un conflict sexual) ; faze :
I – procesul de reducere : amantul ranit revalorizeaza anumite
lucruri (eul, reputatia, banii cheltuiti) ; apar revendicari sub
eticheta de dreptate sau chiar razbunare explicita ;
II – dezangajare (un fel de suicid) : ruptura retragere,
dezinteres pentru viitor si viata sa ; rol important al
tertilor si al unei insulte siplimentare (« picatura…. ») ;
poate fi urmata de de suicid sau de predare la politie ;
- 2 - omorul ideologic : privit ca o datorie ; e rar in perid. calme social.
- 3 - delictul profilactic: autorul stie ca face ceva ilegal dar e convins ca
astfel un rau mai mare si chiar face bine : eutanasia, agresiunea preventive
care descarca potentialul agresiv, santajul inversat (victima santajeaza
autorul).
- 4 - delictul simbolic: cel care sufera consecintele nu e legat direct de
delincvent ( elevul fura creioanele profesorului care seamana cu tatal pe
care il ura, iaristii publica istorii simbolice pentru a ataca regimul, critici
asupra unor persoane neinsemnatte si nu asupra celor intr-adevar urâte).
- 5 – delictul revendicativ : autorul se erijeaza in aparatorul intr-o afaceri in
care nu e direct implicat (din datorie, din generozitate in timpul razb.
civile).
- 6 – delictul liberator/de aventura: se naste din insatisfactia fata de viata
28
cotidiana, plictiseala, monotonie, angoasa. Sunt comise in banda,
noaptea si e complica cu betie, scandal sau viol.
- 7 – delictul auto-punitiv sau prin sentiment de culpabilitate (Freud : act
justitiar contra sinelui) : masochism, a se pune in valoare prin astfel de
conduite (detinut – « daca nu m-am remarcat in bine, atunci sa ma remarc
in rau »)
Crima organizată
- ocazia e cautata ( pregatiri, complici)
- scop achizitiv ;
- forme : - in lumea criminalilor : spargeri, falsuri, exploatarea viciilor,
escroci ;
- in afara lumii criminalilor (gulerele albe): fraude fiscale, coruptie.
29
9 – PERICULOZITATEA DELINCVENłILOR
Specificitatea motivaŃei infracŃionale
Periculozitatea delincvenŃilor
30
a) capacitatea criminala (perversitatea constanta si activa a persoanei si
capacitatea de rau pe cere o putem astepta din partea sa).
b) adaptarea la mediu.
Motode de evaluare:
a) clinice – interviul, anamneza, teste, chestionare
b) statistice – scalele de predictie
31
10 – PROBLEMATICA PSIHOSOCIALĂ A
VIOLENłEI
În anul 2000 pe întreaga planetă s-au înregistrat: 520.000 morŃi violente, 815.000
sinicideri , 310.000 persoane decedate în războaie. Din totalul de 1.700.000 de
astfel de decese, 1.500.000 s-au înregistrat în Ńările sărace, iar restul în Ńările
bogate.
32
CLASIFICĂRI ALE VIOLENłEI
I. VIOLENłA PRIVATĂ
Criminală
Noncriminală
Mortală
Corporală Sexuală Suicid Accidente
Omor Asasinat ExecuŃie Lovituri Răniri Violul
capitală voluntare
II. VIOLENłA COLECTIVĂ
Războiul
33
Aspecte psihosociale în conflictele interpersonale
34
11 – UCIGAŞII ÎN SERIE
DistincŃie necesară:
Ucigaşi în masă – omoară mai multe persoane intr-un singur act sau prin acte
repetate la intervale scurte (prototip : atacul cu bomba)
Ucigaşi în serie – săvârsesc de la trei omoruri consecutive în sus.
Criterii tipologice :
- aparenŃă fizică – fara particularităŃi distincte.
- integrarea socio-profesionala – bine integrati in profesie si familie, angajati
in activitati de binevolat (ingrijitori la spitale, ingrijitori pentru persoane in
vârsta, membri ai echipelor electorale), rareori sunt şomeri, marginali sau
solitari, in general se camufleaza bine in reteaua sociala.
- sexul – majoritatea sunt barbati singuri, rareori actioneaza in grup.
- situatia familiala si copilaria – copilarie dificila, deseori maltratati de
parinti in exces, au avut parinŃi alcoolici sau membri ai unor grupari
satanice.
- antecedente psihiatrice – in copilarie au alarmat adultiiprintr-o agresivitate
nemasurata, daca au beneficiat de ingrijire (medicala, psihalogica) la
primul act au intrerupt ingrijirea.
- starea psihica – responsabil si lucid in timpul actelor, nu are remuscari, este
rece si nu este empatic (criminal rus – 52 victime printre care 10 copii
declara ca nu regreta nimic, criminal francez – 63 victime declara ca a
savarsit crimele in spirit sportiv), absenta culpabilitatii si a rezonantei
afective nu a permis reorganizarea personalitatii.
- reificarea victimei – tratarea victimei ca un lucru, nu considera oameni ca
persoane ci ca obiecte ce pot fi supuse actelor lor permisive.
35
1) organizat – buna integrare sociala sau cu o situatie ce impune compasiune,
inspira incredere in faza de apropriere de victima, intelege consecintele
actelor sale, lucid, cu sange rece, capabil sa-si domine victima.
2) neorganizat – incapabil sa-si stapaneasca pulsiunile, inteligenta mediocră,
actiuni incoerente.
3) borderline – actioneaza dezordonat, perversiune morală si sexuală.
36
5) uciderea – e rituala si deseori filmată
6) prelevarea trofeelor si a părtilor de corp pentru a retrăi senzatiile perverse
sau pentru a face colectie
7) organizarea scenei crimei – de obicei ca o încăpere funerară sau pentru a
asigura anonimatul sau consacrarea mediatica (iau toate actele victimei,
spală urmele, introduc diverse obiecte in orificiile organismului).
8) comportamentul în timpul anchetei – se intereseaza de mersul anchetei
pentru a cauta senzati perverse, participa la reconstituiri pe care le
consideră adevărate ritualuri.
Notă :
37
12 – ASPECTE PSIHOLOGICE PRIVIND
GRUPURILE INFRACłIONALE
38
13 - VIOLENłA ÎN SPORT
Astăzi
- sportul de masă este dominat de (ego-bilding narcisic):
- căutarea plăcerii
- căutarea experienŃei de sine
- căutarea evaziunii
- căutarea emoŃiei corporale
- SemnificaŃia fotbalului
1 – un limbaj înŃeles de toŃi (“esperanto” sportive şi cultural);
2 – exprimă echilibrul dintre sublimarea violenŃei prin competiŃie şi
socializarea ludică;
39
3 – dramatizează identităŃile locale, naŃionale şi individuale;
4 – exprimă problemele sociale ale momentului (afirmarea europeană,
competiŃia cu alt stat)
5 – devine un câmp infracŃional când scapă din cercul dreptului şi al
legilor
(mai ales în Ńările autoritare sau foarte ierarhizate, unde predomină
opresiunea politică şi economică, unde există revendicări sociale
sau ale grupurilor etnice, în zonele cu slabă mobilitate socială)
6 - devine un câmp de securitate când se dispun elemente pentru a salva
pacea sportivă, pacea socială şi ordinea publică.
40
- “suporterismul” este o mişcare activă de implicare a individului şi puternic
încărcată afectiv;
Tipuri de suporteri
- după obiect:
1 – ai echipei naŃionale: mai vârstă, mai feminizat, selecŃionat
economic, autocontrol sporit, nu au spirit colectiv (sunt doar
spectatori);
2 – ai cluburilor: se deplasează în masă în teritoriu
- după comportament:
a – paşnici
b – cu risc de violenŃă punctuală
c – huligani specializaŃi în violenŃă (nucleul dur)
- după gradul de implicare:
1 – suporterul activ (pasionat)
41
2 – violenŃe permanente, organizate (huliganismul):
- organizate de nucleul dur al suporterilor unui club care încearcă
sistematic să înfrunte nucleul dur al clubului rival;
- sunt o „competiŃie” paralelă cu întrecerea sportivă;
- ei se consideră o elită a suporterilor şi fac din apartenenŃa lor la un
grup de huligani un mod de viaŃă care aduce o plus-valoare
identităŃii lor sociale;
- caracterul planificat al violenŃelor e dovedit de incidentele derulate
înainte de meci şi de coordonarea acŃiunilor prin noile tehnologii de
comunicare (GSM, internet);
3 – catastrofele (prăbuşirea tribunelor, morŃi): sunt determinate de
infrastructura defectuoasă, organizare slabă (puŃine case de bilete),
lipsa serviciilor de securitate, bilete pe piaŃa neagră;
Huliganii:
- extrag o valoare simbolică din actele violente şi din participarea lor la
nucleul dur;
- preferă o identitate negativă conferită de apartenenŃa lor la un grup care
dezvoltă incidente mediatizate;
- caută vizibilitatea şi reputaŃia când evenimentul se derulează „pe teritoriul
lor”;
- deplasează vizibilitatea spre tribune;
- componenŃă: - liderii şi cei prezenŃi la toate meciurile (nucleul superactiv);
42
Formele violenŃei pe stadioane
43
- 4 - structuri permanente de gestionare a fenomenului
“Consiliul naŃional contra violenŃei în sport” – Anglia, Spania
“Comisia naŃională mixtă de securitate pe stadioane” – FranŃa
“Comitetul naŃional pentru sport şi securitate” – Germania
- 5 - acŃiuni pe termen lung
- 6 – securitatea spectatorilor are prioritate
- 7 – echilibru între exigenŃele de securitate (cum să se răspundă
factorilor reali de risc) şi necesitatea menŃinerii caracterului
festiv şi convivial al manifestării (raporturi pozitive între
oameni în societate)
- 8 – a lăsa la nivel local autonomia necesară pentru măsuri
adecvate.
44
- numirea unui responsabil cu securitatea din partea suporterilor
- oferă informaŃii despre bilete, programe…
- promovează sportul în comunităŃile defavorizate
3 – Rolul clubului în mediul social
- valorizarea eticii în sport, susŃine politicile sociale, favorizează educaŃia
şi integrarea tinerilor, promovează respectul altor culturi şi luptă contra
rasismului;
- Leeds United: parteneriat cu Ministerul învăŃământului, atragerea la
şcoală a copiilor cu dificultăŃi (aceşti elevi sunt aduşi la şcoală cu
autobuzul clubului iar rezultatele lor la învăŃătură s-au ameliorat); Lille
Metropole: turnee şcolare de fotbal cu participarea jucătorilor
profesionişti; Cehia: dezvoltarea unei noi generaŃii de suporteri prin
crearea de cluburi de suporteri-juniori (8-12 ani), loisir la club; FranŃa:
în 28 de departamente există „ofiŃerul de prevenire a violenŃei în sport”.
45
14 – NOłIUNI DE PSIHOLOGIE
PENITENCIARĂ
Introducere
1. sfirsitul iluziei ca o societate poate sa aiba conditii bune, sa nu aiba
delicventa si ca urmare sa nu existe inchisori.
2. noul model social trebuie sa i-a in calcul si criminalitatea care decurge
din acest lucru.
3. criminalitatea este o problema globala iar solutiile sunt partiale.
4. planeta traverseaza o perioada contradictorie : marea toleranta fata de
comportamentul uman, neincrederea si critica fata de institutiile de control
social.
5. inchisorile actuale si-au pierdut specificitatea
6. securitatea inchisorii e asigurata de un anumit tip de relatii
interpersonale intre personal si detinuti
46
Prima pedeapsa
1. distinctia necesara
- pedepsele scurte nu sunt o adevarata excludere
- pedepsele lungi sunt asemanatoare cu condamnarea la moarte
pentru ca ies din constiinta lumii iar sederea in penitenciar se
transforma intr-un anumit stil de viata.
Valoarea timpului trait e diferita la un matur, tanar sau copil.
2. impune adaptarea la valori si norme informale, o problema de evolutie
sau involutie a personalitatii
3. şocul depunerii :
- anularea intimitatii (nu exista refugiu)
- somatizari multiple
- supraaglomerarea
-deposedarea de bunuri personale - afecteaza capacitatea de supravietuire
1945 – existau in SUA 80 - 100 de psihologi proveniti din armata, raportul fata
de detinuti fiind de 1 psiholog la 2000 de deŃinuŃi.
47
Gluck: ‘mediul penitenciar nu este atractiv pentru psihologi din cauza conditiilor
rigide si inflexibile din aceste institutii care devin obstacole pentru dezvoltarea
personala si profesionala’.
1. administrarea testelor
2. evaluarea si clasificarea detinutilor
3. aplicarea masurilor coercitive
4. cercetare
5. evaluare in vederea eliberarii conditionate
1. masurarea inteligentei
2. evaluarea personalitatii
3. redactarea rapoartelor
4. reuniuni cu personalul
5. consiliere individuala
6. evaluare aptitudinala
7. cercetare
8. sarcini administrative
48
9. terapie de grup
10.evaluare pedagogica
11.activitati cu personalul
12.formarea personalului
13.formarea detinutilor
14.prezentarea unor expuneri in exteriorul penitenciarelor
1956 – Bodemar: “În inchisoare exista o relatie tripartida care opune detinutii,
administratia si psihologii. Psihologul are rolul de intermediere intre detinuti si
administratie, ajutandu-i pe detinuti sa se adapteze matur si eficace la stresul din
inchisoare”.
1970 – Norton, analizand activitatea psihologilor o clasifică astfel: 48% din timp
le ia administrarea testelor, evaluarea si redactarea rapoartelor; 30% din timp
activitate corectiva (consiliere;terapie); 13% din timp le ia formarea personalului,
conferinte; 8% anchete si cercetari.
49
Anexa 1
METODOLOGIE
50
În cele 14 unităŃi de detenŃie au fost aplicate
chestionare special concepute la deŃinuŃi adulŃi care au comis
infracŃiunile amintite. Au fost consemnate aspecte calitative privind
motivaŃia infracŃională reieşite din analiza rechizitoriului precum şi din
relatările personalului care lucrează nemijlocit cu deŃinuŃii cuprinşi în
eşantion. Fiecare tip de chestionar a fost aplicat la deŃinuŃi recidivişti şi
nerecidivişti, din mediul urban şi rural, având nivel cultural ridicat şi
scăzut. Prin „deŃinuŃi cu nivel de cultură ridicat” s-a înŃeles, în condiŃiile
acestui studiu, deŃinuŃii care au absolvit liceul, o şcoală postliceală sau o
facultate.
Toate răspunsurile oferite de deŃinuŃi la chestionarele
administrate au fost trecute pe o foaie de răspuns iar atunci când
relatările lor au fost mai nuanŃate decât variantele propuse de noi, au fost
notate în detaliu, astfel încât să putem înŃelege justificările infracŃionale
pentru fiecare subiect investigat. De aceea, rubricile privind motivaŃia
infracŃională reieşită din rechizitoriu şi cea apreciată de personalul care
lucrează nemijlocit cu cel în cauză - psiholog, educator, şef de secŃie,
supraveghetor -, au avut o importanŃă specială.
INVESTIGAłIA DE TEREN
51
care ei îşi reprezintă victima şi contribuŃia ei la comiterea infracŃiunii,
convingerile lor infracŃionale.
CONCLUZII GENERALE
52
motivaŃia infracŃională. Acest fapt devine preocupant la cel puŃin 3
nivele:
a - pentru instanŃă şi pentru publicul larg este important ca
motivaŃia actelor comise de cel judecat să fie prezentată
integral pentru a arăta baza pe care s-a construit sentinŃa şi,
indirect, să fie generată adeziunea publicului la aceasta;
b - de asemenea, identificarea adevăratei motivaŃii, oricât de
laborios ar fi acest lucru, permite luarea unor măsuri corecte şi
eficace atât în cazul unui delincvent cât şi al unei categorii
omogene de infracŃiuni; acest lucru va contribui semnificativ la
o practică unitară a tuturor instanŃelor de judecată;
c - documentele din dosarul penitenciar, sunt foarte importante
pentru cei care se ocupă de executarea pedepsei şi de
programele de recuperare socială a deŃinuŃilor: totul începe cu
studierea piesei principale a dosarului - rechizitoriul, în care
trebuie să se găsească o imagine de ansamblu a personalităŃii
delincventului, a contextului în care s-a dezvoltat şi care a
făcut posibilă infracŃiunea.
53
situaŃie contrazicând ceea ce s-a considerat o lungă perioadă, şi anume,
că familia şi copiii sunt un factor moderator al criminalităŃii.
54
11. Motivele infracŃionale mai frecvent invocate de deŃinuŃi sunt
„lipsurile materiale”, „căutarea unui trai uşor” şi „provocarea victimei”; în
rechizitoriu se consemnează ca principale motivaŃii „câştigul facil” şi
„consumul de alcool”; personalul din penitenciare menŃionează „aspiraŃii
exagerate”, „tulburări de personalitate”, „devalorizarea muncii”,
„apartenenŃa la un grup infracŃional”.
55
12 Pentru bani (câştigaŃi uşor) x x
13 Lipsuri materiale x x x
14 Pentru a trăi mai uşor, x
15 Pentru distracŃie, aventură x x x
16 EducaŃie precară, mediul de x
provenienŃă
17 „Unii au prea mult, alŃii au x
prea puŃin”
18 Pentru a cumpăra droguri x x x
19 Pentru a fi respectat, a deveni x x
cineva
20 Pentru a recupera o datorie x x
21 Tulburări psihice x
22 Din invidie x
23 Nesocotirea oamenilor şi a x x
legilor (permis suspendat)
24 ApartenenŃă la un grup x
infracŃional
25 Din neglijenŃă x
26 Pentru a achita o datorie x
27 Solicitat de cumpărătorii de x
droguri
28 Pentru a trăi în lux x x
29 Pentru a ajuta un prieten x
30 Victima a cerut mită x
31 LegislaŃie neclară x
32 Exploatarea poziŃiei sociale x
33 Probleme etice şi x
deontologice
34 Pentru a obŃine un post x
35 Aveam puterea de decizie x
36 A scăpa de urmărirea penală x
37 Contra-serviciu x
38 NeatenŃia mea (la volan) x x x
39 Teribilism la volan x x
40 Oboseala, am adormit la x x
volan
41 Starea drumului, condiŃiile x
atmosferice, altă persoană
56
42 Starea tehnică a vehiculului x
43 Necunoaşterea regulilor de x
circulaŃie
44 Vina persoanei care mi-a x
împrumutat maşina
45 NeînŃelegeri cu soŃia x x x
46 Dezinteres pentru familie x x
47 Rea credinŃă, orgoliu x x x
48 Voiam să-mi trăiesc viaŃa, îmi x
îngreunau existenŃa
49 Atmosfera din casă x
50 NeînŃelegeri cu socrii x
51 Înşelat de soŃie, nu x x x
recunoaşte copiii
52 Iubea altă femeie x
53 Satisfacerea nevoilor sexuale x x x
54 Din plăcerea de a viola x
55 O iubea x x
56 S-a ascuns de urmăritori (în x x
evadare)
57 Pentru că i se făcea o x x
nedreptate
58 Nu suportă autoritatea x x
(neîncredere în autorităŃi)
59 Nu poate justifica x
Total 36 27 34
57
specialişti în acest domeniu - psihologi şi criminologi. Ei ar putea asigura
o cunoaştere de profunzime a personalităŃii delincvenŃilor şi a gradului lor
de periculozitate, ar putea orienta modul de anchetare eficace în funcŃie
de particularităŃile lor psihologice, ar elabora prognoze privind evoluŃia
viitoare a acestora în mediul de detenŃie sau după liberare, ar putea oferi
expertiză în problemele practice cu care se confruntă magistraŃii.
Date semnificative
58
- familia de origine este organizată în 82,4% din cazuri;
- 73% au comis fapta singuri iar 60,5% în mediul rural;
- după împrejurări, fapta a fost comisă în spaŃiul public (34,5%), în
casa victimei (29,4%) sau în casa agresorului (23,5%);
- victimele erau bărbaŃi (63%), cunoscuŃi anterior (78%) şi cu
care aveau relaŃii bune (52%) deşi nu erau rude (73%);
- repartizarea pe vârste a victimelor arată că 24,4% aveau vârsta între
41 şi 50 de ani, 13,4% între 26 şi 30 de ani iar 12,6% între 51 şi 60 de
ani;
- conflictul a fost neintenŃionat în 52% din cazuri iar 58% din deŃinuŃi
afirmă că a fost declanşat de victimă , aceasta fiind percepută ca mai
slabă fizic (47%) dar ameninŃătoare (37,8%) şi enervantă (20,2%);
-vinovat principal de infracŃiune este considerată victima (37%) iar
deŃinutul însuşi doar în procent de 34,5%;
-pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta comisă de 61,3%
din condamnaŃi;
- autorul a recunoscut infracŃiunea doar după identificare (43,7%) sau s-
a predat poliŃiei ( 30,3%);
-după comiterea faptei, 70% din deŃinuŃi au regretat iar faŃă de familia
victimei resimt ruşine (39,5%), compasiune (23,5%) sau indiferenŃă
(24,4%).
59
9 Victima a apărat altă persoană - 4,7 1,7
10 Răzbunare sub influenŃa 3,4 3,3 4,2
alcoolului
11 A dorit să aplice o „corecŃie” - - 0,8
12 Alt răspuns 7,4 3,3 -
13 Nu recunoaşte fapta 1,7 - 0,8
14 Nu poate justifica fapta 8,3 - -
15 Lipsă rechizitoriu - 2,5 -
16 Non-răspuns (nespecificat) - 38 49,7
17 Total 100 100 100
60
Date semnificative
61
%
1 Provocat de victimă 45 - -
2 Conflict sub influenŃa alcoolului 24,5 59,2 32,6
3 Pentru a se apăra de victimă 10,2 - 10,2
4 A fost umilit de victimă 4,1 - -
5 Din răzbunare 2 - -
6 Probleme financiare sau de 2 - 4,2
proprietate cu victima
7 Surprins într-o altă infracŃiune 2 2 2
8 Nu poate justifica 2 - -
9 Alt răspuns 8,2 4 2
10 Non-răspuns (nespecificat) - 28,6 49
11 Lipsă rechizitoriu - 6,2 -
12 Total 100 100 100
Date semnificative
62
- intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este cel de 26-35 de ani
(42,4%) ;
- după studii, aceşti deŃinuŃi se repartizează în două grupe principale:
42,4% au 5-8 clase iar 23,7% au şcoală profesională;
- după starea civilă, 34% sunt necăsătoriŃi, 30,5% sunt căsătoriŃi şi au
copii iar 20,3% trăiesc în concubinaj şi au copii;
- două treimi din deŃinuŃi sunt nerecidivişti şi 51% au antecedente penale;
- provin din mediul rural (56%), din familii organizate (73%), s-au înŃeles
bine cu mama (54,2%), şi un sfert din ei au fost deseori bătuŃi în
copilărie;
- la data arestării 40,7% nu aveau nici o ocupaŃie, 34% erau muncitori
calificaŃi, 6,8% erau elevi sau studenŃi, 5% lucrau în agricultură;
- starea de sănătate era bună pentru 73% din deŃinuŃii investigaŃi deşi
22% recunosc că sunt dependenŃi de alcool;
- majoritatea au comis fapta singuri (61%), ziua şi noaptea în procente
egale şi mai ales în zilele lucrătoare;
- victimele au fost mai ales bărbaŃi (78%), aveau vârsta de 31-35 de ani
(20,3%), 26-30 de ani (17%) şi 41-50 de ani (15,3%); de asemenea,
83% din victime erau cunoscute de agresor dinainte de agresiune şi
aveau relaŃii bune cu aceasta;
- din spusele deŃinuŃiilor, conflictul spontan (45,8%) sau fără intenŃie
(37,3%) a fost declanşat de victimă în 59,3% din cazuri, de deŃinut
(17%) sau de o altă persoană -15,3%; victima a generat la deŃinut
enervare (22%), furie (20,3%), teamă (15,6%) sau nemulŃumire (13,6%);
după încetarea agresiunii,deŃinuŃii afirmă că au considerat că au făcut o
nedreptate (20%), că au făcut dreptate (20,3%) sau le-a fost teamă
(15,3%);
- condamnaŃii consideră că vinovat de eveniment a fost victima (50,8%),
deŃinutul (25,4%) sau persoanele din anturaj (13,6%) ;
- cred că pedeapsa primită este mai grea decât fapta (67,8%);
- jumătate din deŃinuŃi au recunoscut fapta după identificare (doar 18,6%
s-au prezentat la poliŃie de bună voie); 20% din cei intervievaŃi nu
recunosc nici acum fapta comisă;
- o treime din deŃinuŃi se declară “indiferenŃi” atât faŃă de victimă cât şi faŃă
de familia acestuia.
63
Tipuri de motivaŃie penitenciar
%
1 Provocat de victimă 45,7 - -
2 Conflict sub influenŃa 8,5 30,6 35,6
alcoolului
3 Pentru a se apăra de victimă 10,2 - 5,1
4 Surprins în altă infracŃiune - - 10,2
5 Îndemnat de prieteni 8,5 - -
6 Răzbunare (sub influenŃa 5,1 3,4 -
alcoolului)
7 Probleme financiare sau de 5,1 1,7 -
proprietate cu victima
8 Gelozia 5,1 - 3,4
9 A fost umilit de victimă 1,7 - -
10 Lipsă rechizitoriu - 10,2 1,7
11 Nu recunoaşte 1,7 - -
12 Nu poate justifica 8,4 - -
13 Alt răspuns - 1,7 -
14 Non-răspuns (nespecificat) - 52,4 44
15 Tota l 100 100 100
64
Date semnificative
65
1 Câştig uşor - 26,6 19
2 Lipsuri materiale 20,5 15,2 12,7
3 Sub influenŃa alcoolului 19,3 2,9 4,8
4 InfluenŃa prietenilor 18,4 1,9 6,4
5 Provocat de victimă 13,3 - -
6 Pentru a trăi mai uşor 7,2 - -
7 A avea bani pentru - 1,9 7,7
distracŃie, aventură
8 EducaŃie precară - - 5,7
9 “Unii au prea mult, alŃii 2 - -
prea puŃin”
10 Pentru a cumpăra droguri 2 - -
11 Pentru a fi respectat de 2 - -
ceilalŃi
12 Din răzbunare 2 1 1
13 Pentru a recupera o - 1,9 -
datorie
14 Tulburări psihice - - 1
15 Nu poate justifica 4,1 - -
16 Nu recunoaşte fapta 8,2 - -
17 Lipsă rechizitoriu - 6,7 -
18 Nu rezultă (nespecificat) - 40 35
19 Alt răspuns 1 - -
20 Non-răspuns - 1,9 6,7
21 Total 100 100 100
66
Date semnificative
67
Surse DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal din
% % penitenciar%
Tip de motivaŃie
1 Lipsuri materiale 26,7 15,2 12,4
2 Câştig uşor - 26,6 19
3 Pentru a trăi mai uşor 15,2 - -
4 A avea bani pentru distracŃie, 14,3 1,9 7,7
aventură
5 Sub influenŃa alcoolului 10,5 2,9 4,8
(drogului)
6 InfluenŃat de prieteni - 1,9 6,7
7 Mediu de provenienŃă, educaŃie - - 5,7
precară
8 Pentru a cumpăra droguri 3,8 - -
9 Pentru a se răzbuna 2,9 1 1
10 Din invidie 2,9 - -
11 „Unii au prea mult, alŃii prea 1 - -
puŃin”
12 Victima îmi datora bani 2,9 2,9 -
13 Tulburări psihice - - 1
14 Nu poate justifica 3,8 - -
15 Alt răspuns 16 - -
16 Lipsa rechizitoriu - 6,7 -
17 Nu rezulta (nespecificat) - 39 35
18 Non-răspuns - 1,9 6,7
19 Total 100 100 100
68
- personalul din penitenciare lărgeşte plaja motivaŃională,
stabilind următoarea ierarhie: câştig uşor (la persoanele
necăsătorite – 20%), lipsuri materiale, nevoia de bani pentru
distracŃie, influenŃa grupului de prieteni, educaŃia precară,
consumul de alcool.
Date semnificative
69
MotivaŃia condamnaŃilor pentru „înşelăciune”
70
Există o discrepanŃă majoră între motivaŃia infracŃională expusă de
deŃinuŃi ( căutarea unui trai mai uşor – mai pregnant la absolvenŃii de liceu -
şi lipsurile materiale) şi motivaŃia reŃinută în rechizitoriu şi în aprecierile
personalului din penitenciare - bani câştigaŃi uşor ( 33,3% din cei căsătoriŃi
şi care au copii, 31,6% la cei din mediul rural, posibilitatea însuşirii ilegale a
unor bani pentru 22,4% din cei proveniŃi din mediul urban). În ce priveşte
dorinŃa de câştig uşor, personalul din penitenciare o apreciază ca fiind egal
distribuită între deŃinuŃii proveniŃi din oraşe şi cei din mediul rural.
Date semnificative
71
- consumul este motivat astfel : curiozitate - 44,4%, la îndemnul
prietenilor – 20,4%, pentru că este la modă – 5,6%, pentru a arată că e
puternic – 2% ; referitor la frecvenŃa consumului de droguri, 20% afirmă
că era foarte des, 24% că era des iar 11% uneori ;
- persoanele care cumpărau droguri aveau vârsta cuprinsă între 22 şi 25
de ani (22,2%), între 26-35 de ani (18,5%) şi între 18 şi 21 de ani –
16,7% ; aceste persoane proveneau din familii foarte bogate (14,8%),
bogate (35%) sau modeste (22%) ;
- cumpărătorii erau recrutaŃi dintre sau prin intermediul prietenilor (50%),
la petreceri, în baruri sau discoteci (5,7%), prin etalarea mărfii (1,9%) ;
cel mai frecvent, cumpărătorii veneau direct la dealer (74%), întâlnirea
având loc într-un loc public (59%), în casa cumpărătorului (13%) sau la
locuinŃa deŃinutului (11%) ;
- în viziunea deŃinuŃilor motivele pentru care cumpărătorii consumau
droguri erau: dorinŃa de distracŃie şi aventură – 24%, pentru a se simŃi
bine – 18,5%, curiozitatea – 18,5%, pentru că nu sunt înŃeleşi de ceilalŃi
– 5,6%, pentru a deveni mai puternici – 3,7%, pentru că sunt îndemnaŃi
de prieteni – 3,7%;
- drogurile vândute erau aduse din străinătate (65%), fiind preferate cele
ieftine de sinteză ( 33,3% injectabile, 28% care se inhalează şi 20%
care se prizează) .
72
9 Pentru a trăi în lux - - 3,8
10 Pentru a ajuta un prieten 3,7 - -
11 Pentru a trăi mai uşor 3,7 - -
12 Nu a ştiut că transportă droguri 5,6 - -
13 Nu rezultă (nespecificat) - 29,6 18,5
14 Lipsă rechizitoriu - 3,7 -
15 Nu recunoaşte fapta 5,6 2
16 Alt răspuns - - 1,9
17 Total 100 100 100
Date semnificative
73
- deŃinuŃii investigaŃi afirmă că înainte de a comite fapta situaŃia lor
materială era bună (61%), medie (27,8%) sau precară (11%) ;
- deŃinuŃii se consideră vinovaŃi de infracŃiune (33,3%), urmând apoi
atribuirea vinovaŃiei altor persoane – victimei (27,8%), anturajului
(16,7%) şi instigatorilor (11%) ;
- deşi jumătate din deŃinuŃi afirmă că fapta a fost spontană, în aceeaşi
proporŃie credeau că nu vor fi descoperiŃi ;
- pedeapsa primită e considerată severă de 61% din condamnaŃi.
Chiar dacă există unele nuanŃe, la toate cele 3 surse de date, găsim
aceeaşi motivaŃie : banii şi exploatarea poziŃiei sociale.
74
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru « proxenetism »
Date semnificative
75
MotivaŃia condamnaŃilor pentru “proxenetism »
Date semnificative
76
- după comiterea faptei, 40% s-au temut iar 16% au simŃit că au devenit
vulnerabili ;
- pedeapsa este considerat[ mai grea decât fapta în 88% din cazuri.
77
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru « infracŃiuni la legea
circulaŃiei »
Date semnificative
78
MotivaŃia condamnaŃilor pentru “infracŃiuni la legea circulaŃiei”
79
urmănd cei cu vârsta peste 46 de ani - 66,7% şi cei de 26-35 de ani - 50%.
Din punctul de vedere al mediului de provenienŃă, 56% din cei din mediul
rural afirmă că sunt singurii vinovaŃi ai celor întâmplate în timp ce
persoanele din mediul urban îşi recunosc vina doar în procent de 44%.
Faptul că au consumat alcool e recunoscut doar de 15,8% din recidivişti în
timp ce nerecidiviştii recunosc acest lucru în proporŃie de 27,8%.
Date semnificative
80
- deŃinuŃii declară că înainte de abandon au simŃit faŃă de soŃie
dragoste (31,5%), indiferenŃă (29,6%), milă (13%), ură (13%) ;
faŃă de copii au simŃit dragoste (74%) sau milă (16,7%) ;
- 53,7% din deŃinuŃi declară că s-au gândit la consecinŃele faptei lor
asupra soŃiei şi copiilor ;
- pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta de către 66,7%
din cei chestionaŃi, motivând acest lucru prin faptul că copiii nu sunt ai
lor (5,6%), nu e singurul responsabil de tot ce s-a întâmplat (3,7%),
că nu s-a Ńinut cont de anumite circumstanŃe atenuante (2%), etc.
81
20 Non-răspuns - 14,7 13
21 Lipsă rechizitoriu - 11 -
22 Total 100 100 100
Date semnificative
82
- la aceşti deŃinuŃi găsim o serie de idei eronate care explică în mare
măsură fapta comisă: 49,5% consideră că rolul femeii este de a
satisface plăcerile bărbatului; 67% cred că femeile sunt responsabile
pentru viol din cauza modului cum se îmbracă şi cum se poartă; 37,4%
cred că nu e nevoie ca un bărbat să fie curtenitor cu femeile; 51,6%
apreciază că nu poate fi vorba de un viol în cazul că fostul prieten sau
iubit obligă o femeie să aibă raporturi sexuale cu el (procentul creşte la
67% când este vorba de soŃ);
- în ce priveşte vârsta victimelor, procentele cele mai mari le regăsim la
cele de 15-18 ani (23%), la 11-14 ani (17,6%), la 19-21 de ani (13,2%)
şi la femeile de peste 41 de ani (13,2%);
- fapta a fost comisă în spaŃiul public (50,5%), în casa victimei (23%), în
casa agresorului (14,3%) sau la un prieten comun (11%);
- victima era cunoscută dinainte în două treimi din situaŃii (în 14,3% din
cazuri relaŃiile fiind de rudenie).
83
15 Non-răspuns - 1,1 1,1
16 Total 100 100 100
Date semnificative
84
MotivaŃia condamnaŃilor pentru “violare de domiciliu”
85
cei cu 5-8 clase insistă pe faptul ca victima le datora bani iar cei cu şcoală
profesională, pe nevoia de răzbunare. La toate acestea, personalul de
penitenciare adaugă impulsivitatea şi carenŃele educaŃionale.
Date semnificative
86
MotivaŃia condamnaŃilor pentru “ultraj”
CONCLUZII FINALE
1. Continuarea acestei investigaŃii în anii următori se impune pentru
a avea o imagine amplă asupra modului în care delincvenŃii români
justifică infracŃiunile comise şi modificările acestora în timp. În acest
context vor trebui aduse anumite completări instrumentelor utilizate
pentru a releva aspecte de profunzime, precum:
87
- momentul şi împrejurările de viaŃă când au început să comită
infracŃiuni ( existenŃa pragului delincvenŃial, precocitatea
traiectoriei delincvente, dacă se poate vorbi de o „ucenicie
infracŃională”);
- evaluarea gradului de maturizare infracŃională;
- relevarea categoriilor de delincvenŃi din punctul de vedere al
poziŃiei faŃă de crimă, de exemplu, „executant” sau „iniŃiator”;
- modul în care, diferitele categorii de delincvenŃi, îşi reprezintă
reacŃiile comunităŃii faŃă de criminalitate în general, şi anumite
infracŃiuni în special precum şi gradul de încredere/neîncredere în
certitudinea pedepsei;
- distingerea, pentru fiecare delincvent, a motivelor exogene
(„oferite” de grupul de apartenenŃă) şi a celor endogene
(trăsăturile sale de personalitate, educaŃia primită, etc.);
- precizarea în detaliu a relaŃiilor care se stabilesc între infractor şi
victimă înainte, în timpul şi după consumarea crimei;
- rolul (ponderea) experienŃei penitenciare în geneza recidivei:
învăŃarea unor tehnici infracŃionale, schimbarea concepŃiei despre
viaŃă, intrarea într-un grup infracŃional constituit, amplificarea
convingerilor infracŃionale, ş.a.
- cauzele reale ale renunŃării la delincvenŃă în cazul recidiviştilor.
2. Considerăm util înfiinŃarea în cadrul AdministraŃiei NaŃionale
a Penitenciarelor a unui serviciu (centru) de evaluare a personalităŃii
deŃinuŃilor, în componenŃa căruia să fie psihologi, psihiatri, sociologi,
criminologi. Împreună cu specialişti din alte institutuŃii, acest serviciu ar
putea realiza, cel puŃin pentru deŃinuŃii cu fapte de o gravitate deosebită
din toată Ńara, analize de profunzime şi prognoze privind evoluŃia
conduitei lor funcŃie de capacitatea criminală identificată.
3. Pentru o bună cunoaştere a stării infracŃionale din România -
dinamică în timp şi spaŃiu, structură, evoluŃii neaşteptate, cazuri
deosebite, urgenŃe la nivel de intervenŃie, măsuri de prevenire eficace,
etc.-, este nevoie de înfiinŃarea unui „Observator al criminalităŃii” unde să
fie centralizate toate datele aflate în prezent la diverse instituŃii: Ministerul
JustiŃiei, Parchetul General, poliŃie, jandarmerie, spitale de urgenŃă,
pompieri, ş.a. În acest fel, pe baza datelor analizate în mod ştiinŃific, vor
putea fi formulate în timp util măsuri de intervenŃie adecvate realităŃilor
noastre sociale. Toate acestea nu vor putea fi însă realizate fără un
Institut NaŃional de Criminologie în structura Ministerului JustiŃiei.
88
Anexa 2
Penitenciarele supraaglomerate
89
Există diferenŃe de la o Ńară la alta :
- unele Ńări menŃin un număr scăzut de deŃinuŃi prin graŃieri şi amnistii,
- altele prin excluderea din închisori a alcoolicilor sau a celor care au
refuzat să-şi satisfacă serviciul militar,
- altele prin facilitarea liberării condiŃionate.
Efectele supraaglomerării :
a) la nivelul deŃinuŃilor
• ample nemulŃumiri faŃă de calitatea serviciilor la care au dreptul (hrănire,
asistenŃă medicală, recreere, sport etc.);
• cresc actele de indisciplină, agresiunile între deŃinuŃi şi autoagresiunile;
• cresc solicitările de asistenŃă medicală şi nemulŃumirile deŃinuŃilor în cazul
în care nu li se acordă;
• creşte contrabanda între deŃinuŃi cu toate consecinŃele care decurg din
aceasta;
• creşte sentimentul de monotonie, ceea ce produce plictiseală, care, de la o
anumită intensitate se transformă în nevroză;
• promiscuitatea favorizează contaminarea şi corupŃia deŃinuŃilor şi
sterilizează orice efort de prevenire a recidivei1.
1
P. M Mbanzoulou, La reinsertion sociale des detenus, L’Harmatton, Paris, 2000, pag.202.
90
b) la nivelul personalului
- volumul de muncă suprasolicită personalul;
• apar plângeri frecvente privind condiŃiile concrete de muncă din
închisoare;
• creşte numărul de conflicte între personal şi deŃinuŃi;
• personalul păstrează cu greu disciplina în rândul deŃinuŃilor;
• sunt frecvente situaŃiile în care personalul munceşte suplimentar;
• mulŃi membri ai personalului doresc să se transfere în alte unităŃi.
c) la nivel managerial:
• actul de conducere se desfăşoară greu;
• prevenirea frământărilor în masa deŃinuŃilor – refuzuri în masă de a munci
sau de a mânca, evadări, sinucideri etc. – absorb mare parte din timpul
comenzii unităŃii;
• condiŃiile fizice ale detenŃiei se deteriorează vizibil de la o lună la alta;
• sporesc pagubele la toate articolele (veselă, cazarmament, instalaŃii), ceea
ce impune anchete, evaluări, stabilirea responsabilităŃilor etc.
91
Psihologic supraaglomerarea este trăită ca un sentiment de îngrămădire :
- pierderea libertăŃii de mişcare,
- creşterea stimulării prin mirosuri, voci, priviri care incomodează,
- imposibilitatea de a controla spaŃiu de viaŃă şi de a prevedea
evenimentele,
- sentimentul de incomodare reciprocă,
- anularea relaŃiilor ierarhice în grupul de deŃinuŃi
- abundă sentimentele negative (mânie, teamă, depresie),
- diminuează toleranŃa în relaŃiile interpersonale,
- conduitele celorlalŃi sunt etichetate cu severitate.
2
Autorii consideră că în aproximativ 4 ani şi jumătate din momentul declanşării sale, supraaglomerarea atinge maximul
efectelor sale, afectând toate structurile umane şi instituŃionale.
92
- pedepsele multora dintre ei sunt de lungă durată.
- creşte numărului deŃinuŃilor care se îmbolnăvesc
- reabilitarea deŃinuŃilor este mult mai grea decât înainte.
- serviciile oferite deŃinuŃilor sunt afectate cantitativ şi calitativ,
- securitatea deŃinuŃilor şi personalului se realizează cu greu.
- deŃinuŃii se simt afectaŃi în drepturile pe care le au
- detinutii considera că stau în condiŃii care sunt „o pedeapsă crudă şi
inumană“.
- creşte uzura echipamentelor şi construcŃiilor,
- inspectarea celulelor ia mai mult timp,
- se renunŃă la spaŃii destinate activităŃilor cultural-educative,
- inactivitatea deŃinuŃilor atinge cote maxime,
- numărul ordinelor creşte
- scade abilitatea personalului de a menŃine ordinea şi liniştea,
- personalul intră în concediu medical sau doreşte să părăsească
sistemul
- cresc furturile şi actele de violenŃă între deŃinuŃi
- devin frecvente tentativele suicidare,
- creşte numărul deŃinuŃilor care solicită o protecŃie specială.
93
10 - contrabanda cu bani,
11 - atacarea personalului,
12 - concediile medicale ale personalului,
13 - tentativele de evadare.
94
Prima modalitate de conducere, cea a „consecinŃelor naturale“ poate fi
rezumată printr-o expresie comercială: „primeşti ceea ce ai plătit“. Aceasta
înseamnă că un director deschis, cooperant, sincer, care sprijină personalul şi
are o imagine pozitivă asupra vieŃii va determina răspunsuri asemănătoare din
partea personalului şi a deŃinuŃilor. Pentru ca succesul să fie deplin mai este
nevoie ca personalul să fie astfel format încât să poarte un dialog destins
permanent cu deŃinuŃii iar funcŃionarii superiori să asiste şi să sprijine
personalul în muncă, fiind un exemplu pentru aceştia.
95
timpul deŃinuŃilor. La realizarea acestor obiective vor fi utilizate anumite
grupuri de deŃinuŃi selecŃionaŃi.
96
- întâlniri periodice cu deŃinuŃii nou-veniŃi pentru a-i ajuta să se
acomodeze la rigorile vieŃii de detenŃie; informarea deŃinuŃilor privind
incidentele care au avut loc şi modul cum au fost soluŃionate;
- a împiedica orice interpretări privind statutul privilegiat al unor deŃinuŃi
în raport cu personalul de conducere;
- crearea unei ambianŃe plăcute în camerele deŃinuŃilor şi în sălile de mese
(flori, acvarii, decoraŃiuni interioare);
- accesul voluntarilor din comunitate pentru a desfăşura diverse programe
educative; instalarea mai multor posturi telefonice pentru deŃinuŃi;
- prelungirea programelor educative şi sportive până seara târziu pentru a
răspunde nevoilor deŃinuŃilor;
- separarea deŃinuŃilor în camere pentru fumători şi nefumători;
- gruparea deŃinuŃilor în camere pe cât posibil după meserii şi studii;
- crearea posibilităŃilor de a munci în celulă;
- acolo unde locurile de muncă sunt limitate, este de preferat folosirea
deŃinuŃilor la muncă după 4 luni din momentul pedepsirii pentru
infracŃiuni disciplinare grave;
- programarea deŃinuŃilor la vizita medicală şi în timpul serii;
- monitorizarea incidentelor din unitate pentru a anticipa desfăşurarea
viitoare a evenimentelor;
- instituirea unui sistem de clasificare care să promoveze mişcarea
deŃinuŃilor către închisori cu nivel mai scăzut de securitate şi mai puŃin
aglomerate şi transferul deŃinuŃilor care creează probleme.
…………………………………………………………
97
Bibliografie obligatorie
Bibliografie facultativă
98