Professional Documents
Culture Documents
Ca de obicei mergeam la zbor toi trei, fiecare cu aparatul lui de zbor, aripile
pliate i ascunse n huse, urcate pe portbagajul mainii lui Paly, un
Wolkswagen broscu model vechi de peste 30 de ani, ntreinut i dichisit
de proprietar cu maxim respect.
Era prin 1988, zburam deja destul de mult cu motor, participasem la
concursuri de vitez pe traseu, de la Strejnicu Ploieti pn la Bneti la
monumentul lui Aurel Vlaicu. O s revin i la acest concurs deoarece sunt
lucruri care nu au fost niciodat povestite!
Zburasem i la Galai, la o demonstraie n comun cu piloii locali, care-i
construiser i ei un motodelta, folosindu-se de experiena noastr n
construcie i mai ales n tehnica de pilotaj, dar i acesta este un subiect
interesant de povestit, mai ales c eram invitai s participm la un spectacol
ce se inea pe stadionul din Galai, de ctre cascadorii lui Soby Cseh.
Pn atunci ns s revenim la oile noastre. Un triciclu era i el pe portbagaj,
mpreun cu cele trei aripi, altul legat la remorc n spatele mainii i al
treilea, al meu, pe osea cu motorul n funciune, n faa mainii.
Mai lipsea o main a miliiei ca antemergtor i gata coloana oficiala.
Plecm noi plini de bun dispoziie catre aerodromul utilitar de la Ciceu, la
nord de Miercurea Ciuc. Lumea care era pe strad la ora aceea, cam 10
dimineaa, se uita la noi ca la circ. Unii nu vzuser n viaa lor aa o minune
care se deplasa pe trei roi i fcnd glagie destul de mare.
Inainte s ajungem noi la ieirea din ora, la o intersecie mare, unde era
renumitul post de control al Miliiei, inima patriei, vd miliianul ieind n
strad, intrigat de ceea ce vedea venind ctre el.
Semn regulamentar de tras pe dreapta, m execut, tiind c nu are cum smi ia permisul deoarece nu aveam aa ceva in acele vremuri, i atept cu
motorul n relanti s vd ce face i ce-mi zice. Se nvrte el intrigat n jurul
triciclului, elicea se nvrtea, n relanti, eu n scaunul pilotului cu casca pe
cap, centura ca la carte. |mi face semn s tai motorul, c nu se putea purta o
discuie dect dac urlam unul la altul i era destul de riscant s te aud
miliianul urlnd la el. Era unul din miliienii vechi de la circulaie, Nea
Leontin , pensionar acum de muli ani, om sever, dar corect, care i fcea
meseria ncercnd s neleag i problemele oferilor, dar pn la butur.
Aici era limita lui de nelegere a unui ofer i nu mai avea mam, nici tat,
dac te prindea but la volan. Nu era cazul meu. Nu c nu eram ofer, ci c
nu busem nimic, regula de baz cnd mergeam la zbor.
|ntmplare amuzant