Idealizarea perioadei interbelice este o reactie spontana de raspuns la nostalgi

a pentru perioada comunista, si este contaminata, desi nu toti adeptii sai ar fi

fericiti sa o recunoaca, de mitologia nationala, care vorbeste despre un suflet
bun al poporului, cristalizat n acea perioada de inocenta, ntrerupta cu brutalita
te de invazia sovietica. Este, desigur, o ipostaziere a mitului Vrstei de Aur, tr
adat n special de pretentia nerezonabila de a trece cu vederea peste o perioada i
mportanta din istoria Romniei. Un alt punct slab, care o transforma ntr-o mitologi
e fara o aderenta considerabila, este perseverenta n prezentarea ntregii perioade
comuniste ca pe un regim de ocupatie. Acesteia, profitorii dar si admiratorii si
nceri ai national-comunismului i-au raspuns de mult prin accentuarea apasata a u
nei departajari ntre cele doua faze ale comunismului romnesc: cea internationalist
a (cominternista, pe care o nu si-o asuma si o nfiereaza cu mnie proletara ) si cea n
ationalista (sau nationala, cum ar prefera acestia sa o defineasca). Faptele ist
orice care sustin aceasta viziune sunt numeroase, si ajutate si de implicarea re
ala a societatii romnesti n proiectul comunist (indiferent de pe ce pozitie) care
nu poate fi ignorata.
Mitul vrstei de aur interbelice poate fi si sustinut dar si demontat de apelul la
izvoare istorice si statistici: decalajul fata de alte state europene nu era att
de mare, dar erau prezenti indici alarmanti ai analfabetismului, de pilda, demo
cratizarea societatii atinsese niveluri fara precedent, dar abaterile de la ceea
ce se ntelege astazi prin democratie erau att de multe nct o astfel de eticheta poa
te fi pusa sub semnul ntrebarii. Mult mai tentanta se va dovedi latura culturala
a acestui mit care aminteste de perioada celei mai mari nfloriri a culturii romne
moderne, evocnd figurile simbolice ale epocii de la Blaga la Brncusi, Enescu, Elia
de, Cioran, Noica, Eugen Ionescu, si lista ar putea continua la nesfrsit. Evolund n
aceasta directie, mitul se va dilua ntr-o forma inofensiva de nostalgie, mpartasi
ta de tot mai putini.
Din aceeasi epoca este extras si mitul legionar, o miscare preocupata pna la obse
sie de aspectele irationale ale politicului. n cazul acestei miscari, contra-mitu
l legionar, sustinut de o propaganda intensa si de durata, s-a dovedit mult mai
puternic, astfel nct n 1990, la o jumatate de secol de la disparitia miscarii de pe
scena politica, diversiunea care punea n seama ei protestele la adresa noii pute
ri a putut parea plauzibila. n plus, aceasta explicatie avea si darul de a atinge
o zona a imaginarului occidental care priveste cu oroare miscarile de tip fasci
st. Fragmente ale mitologiei legionare (cum ar fi utopia unui stat omogen din pu
nct de vedere etnic, mesianismul sau antipoliticianismul) s-au dezintegrat apoi,
fiind preluate (fara a se preciza sursa) n discursul partidelor extremiste natio
naliste sau al miscarilor misticizante, lipsite de audienta.
Mitologia care nconjoara si sustine monarhia precede toate celelalte mitologii po
litice si a avut mii de ani la dispozitie pentru a se cizela cu migala. Era, asa
dar inevitabil, ca ea sa nu fie ignorata ca sursa posibila de investire a speran
telor colective dupa 1989. Monarhiei i s-a oferit nsa un loc n imaginarul de tranz
itie nu pentru aceasta complexa mitologie a ei, ci pentru capacitatea de a fi op
usa unei mitologii care se cerea nlocuita. Inscriptia Monarhia salveaza Romnia trona
deasupra primei zone libere de neocomunism din centrul Bucurestiului. Stralucirea
ei a durat atta timp ct a reprezentat opusul puterii contestate, si a fost amplif
icata de senzatia ca reprezentantii acesteia privesc monarhia ca pe un pericol ct
se poate de real (efortul depus pentru a mpiedica revenirea regelui n tara). Nu e
ste de mirare ca momentul de maxim triumf al mitului monarhic l constituie primir
ea entuziasta a regelui petrecuta ntr-o zi de Paste. Institutia si recupera simbol
istica religioasa pe care o putea pune n contrast cu lunga perioada de ateism si
de degringolada morala.
Declinul mitului ncepe din momentul n care forte politice, care spre deosebire de
institutia monarhica se puteau angaja deschis n batalia electorala, se impun ca a
lternative credibile la partidele care exploatau mostenirea imaginarului cristal
izat n perioada comunista. n plus, reprezentantii Conventiei au fost nevoiti sa ra
spunda atacurilor care insinuau existenta unui plan de reinstaurare a monarhiei
dupa cstigarea puterii, si sa se dezica de monarhie ca de un lucru rau. Dupa cstig
area alegerilor, Emil Constantinescu nu numai ca nu i-a cedat locul lui Mihai I,
dar invitatiile acordate de a vizita nestingherit Romnia l-au transformat, n sfrsi

t, pe rege n ceea ce reprezentantii FSN si dorisera: ntr-un simplu cetatean care vi

ne n tara ca turist, si nu pentru a-si revendica tronul.
Loviturile de gratie date mitului monarhic se petrec dupa schimbarea de putere d
in 2000. Gestul de reconciliere initiat de presedintele Iliescu l plaseaza pe ace
sta n pozitia monarhului generos. Reconcilierea istorica transforma monarhia ntr-o
institutie mblnzita , o converteste ntr-o institutie-exponat de muzeu a unui stat repu
blican. Regele Mihai si cstiga astfel locul n viata publica romneasca, dar pierde au
ra de mister si de putere a monarhului exilat [78].
Distrugerea simbolica este desavrsita de conferirea unor avantaje materiale acord
ate fostilor sefi de stat, de includerea unui membru al Casei Regale n rndul consi
lierilor premierului, si de promisiunea publica a rezolvarii litigiilor de propr
ietate asupra unor cladiri care pierd si ele din greutatea simbolica prin ncadrar
ea birocratica n rndul imobilelor solicitate spre restiuire. Ultimul gest din acea
sta serie, care a dezamagit o parte din sustinatorii (tot mai putini numerosi) a
i acestui mit, este iesirea regelui din transcendenta de la Versoix, pentru a part
icipa la un eveniment monden n cadrul caruia i-a conferit distinctia de Om al anul
ui 2003 , lui Adrian Nastase, un prim-ministru ale carui origini simbolice se gase
sc, pentru partizanii regalitatii, n lumea nomenklaturii comuniste. [79]
(inapoi la Cuprins)
[78] Umbra lui Mihai la Cotroceni, n Curentul, 11 mai, 2001
[79] Evenimentul a fost comentat cu ironie n cadrul unui spectacol de satira poli
tica: Nu se stie daca n felul acesta Regele Mihai i-a ntins o mna lui Adrian Nastase
pentru a-l introduce n istorie, sau Adrian Nastase i-a ntins o mna regelui, pentru
a-l scoate din istor