Anorexia nervoasa

Psihiatrie
19 Septembrie 2006 (10:55)
Generalitati

Anorexia nervoasa consta intr-o tulburare de alimentare cu implicatii fizice si

emotionale. O persoana cu anorexie prezinta o greutate mult sub limita greutatii
standard, impunandu-si limite foarte drastice pentru cantitatea de alimente care are
voie sa o consume, deoarece prezinta o imagine distorsionata a corpului, neputand
sa-si mentina greutatea corpului in limite normale, temandu-se de castigul in
greutate. Anorexia pe termen lung sau formele grave pot duce la infometare,
alterarea importanta a starii de sanatate si chiar la deces. Anorexia poate deveni o
boala cronica, chiar daca este posibila recuperarea completa cu un tratament
adecvat.
Cauze

Cauzele anorexiei nu sunt pe deplin intelese. Se poate dezvolta printr-o combinatie

de factori declansatori: biologici, psihologici si sociali.Chiar daca nu s-a demonstrat,
persoanele cu anorexie prezinta un nivel crescut de serotonina, un
neurotransmitator, care poate duce la aparitia unor manifestari comportamentele
anorexice ca si retragerea sociala si reducerea apetitului alimentar. Nu este clar daca
cel mai mare nivel al serotoninei este prezent inainte sau dupa debutul infometarii.
Studii recente au demonstrat ca prezinta un risc crescut de a dezvolta anorexie
persoanele care au in familie un membru cu aceasta afectiune (parinte, sora sau
fratele). Totusi, implicatia genetica reprezinta doar o mica pondere a cauzei. Alti
factori includ cateva trasaturi de personalitate precum si presiunile sociale si
culturale.
Evenimentele stresante din viata ca si mutatul, divortul, decesul unei persoane dragi,
pot declansa anorexia.
Simptome

Simptomele frecvente si actiunile corelate cu anorexia nervoasa includ:

- frica intensa de a castiga in greutate
- restrictia consumului de alimente sau al unor anumite tipuri de alimente care contin
orice fel de grasime
- greutate mai mica decat 85% din greutatea standard corespunzatoare inaltimii, (la
un copil sau adolescent, pierderea sau necastigarea in greutate in timpul perioadei
de crestere reprezinta un motiv de ingrijorare)
- aprecierea propriului corp ca si supraponderal, in ciuda faptului ca pacientul are o
greutate sub limita standard (aceasta tulburare poarta denumirea de imagine
distorsionata a corpului)
- un program de exercitii istovitor
- ascunderea alimentelor si eviarea abordarii subiectelor legate de tulburarile de
alimentatie sau pierdere in greutate

- unele persoane anorexice isi provoaca voma sau utilizeaza laxative sau diuretice
pentru a pierde in greutate.
Distrugerea smaltului dentar este cel mai frecvent simptom care se dezvolta ca
urmare a episoadelor repetate de voma.
Semnele obisnuite ale malnutritiei cuprind:
- greutate mica a corpului
- constipatia si golirea incetinita a stomacului
- par fragil, piele uscata si unghii friabile
- sani micsorati
- oprirea menstruatiei sau perioade lungi de amenoree
- senzatia de frig, cu o temperatura a corpului mai scazuta decat in mod normal
- presiune sanguina scazuta
- bradicardie, mai putin decat 60 de batai pe minut
- diminuarea sensibilitatii nociceptive (perceptiei durerii)
- colorarea violacee a pielii de la nivelul extremitatilor (bratelor si picioarelor)
datorita circulatiei ineficiente
- edeme la nivelul mainilor si picioarelor
- piele de culoare galben-portocalie, in special la nivelul palmelor si mainilor.
Persoanele cu anorexie adesea dezvolta adevarate ritualuri asociate cu alimentarea
care pot include:
- alegerea de modalitati speciale de a manca alimentele, de a acumula alimentele, de
a colecta recipientele si de a prepara mancaruri elaborate pentru alte persoane fara a
manca din preparatele gatite
- petrecerea unei perioade lungi de timp pentru a taia si rearanja mancarea pe
platouri pentru a creea impresia ca s-a mancat deja
- aceste persoane pot ascunde mancarea sau sa se descotoroseasca de ea pe ascuns
in timpul mesei.
Mecanism fiziopatogenetic

Anorexia adesea debuteaza cu inceperea unei diete normale in scopul de a pierde

cateva kilograme dar aceasta dieta este depasita cand persoana devine obsedata de
dieta si isi limiteaza aportul de alimente mai mult decat este sanatos. Cu timpul,
persoana isi restrictioneaza cantitatea si tipurile de alimente. Restrictia de alimente
nu se limiteaza de obicei numai la dieta ci si la nevoia de a controla ceva in viata;
aceste persoane gasind un sens al puterii cand isi controleaza setea si
foamea.Anorexicii devin retrasi social si isi perd interesul pentru lumea din exterior.
Pe masura ce boala avanseaza, apar manifestari comportamentale irationale, ca si:
- impunerea de reguli alimentare de exemplu, eliminarea produselor de consum
zilnic sau carnea, deoarece acestea contin multe calorii
- creearea de ritualuri alimentare mestecarea alimentelor de cateva ori
- dezvoltarea unei aversiuni fata de mancare teama de a castiga in greutate daca
alimentul se consuma in intregime
- pierderea senzatiei de foame
- efectuarea de exercitii in mod excesiv, pana in momentul producerii de leziuni

- administrarea de laxative sau diuretice sau provocarea vomei datorita fricii de a

castiga in greutate
- infometarea si malnutritia asociate anorexiei in mod obisnuit cauzeaza complicatii
ca si osteoporoza sau aritmiile cardiace.
Deseori, alte afectiuni psihice debuteaza impreuna cu anorexia, ca de exemplu
depresia, ingreunand tratamentul. Tratamentul precoce al anorexiei ofera cel mai bun
prognostic de recuperare. Cu cat o persoana prezinta un comportament alimentar
mai irational, cu atat este mai dificil de a-i implementa o perspectiva sanatoasa a
nutritiei. Din moment ce exista o negare puternica a problemei si deseori este
observata disimularea alimentarii, partenerul de obicei este prima persoana care
apeleaza la tratament de specialitate pentru persoana anorexica. Persoana care
sufera de anorexie este de obicei examinata de medic pentru alte simpome corelate
cu anorexia.
Acestea pot include:
- fatigabilitatea si apatia (lipsa de energie)
- dureri abdominale si cateodata constipatie
- amenoree
- episoade frecvente de voma (chiar daca persoana nu recunoaste ca si le provoaca)
- simptome ale depresiei
- dureri articulare (cauzate de exercitii efectuate in mod excesiv sau de dezechilibrul
hidroelectrolitic).
- impunerea de reguli alimentare de exemplu, eliminarea produselor de consum zilnic sau carnea,
deoarece acestea contin multe calorii
- creearea de ritualuri alimentare mestecarea alimentelor de cateva ori
- dezvoltarea unei aversiuni fata de mancare teama de a castiga in greutate daca alimentul se consuma in
intregime
- pierderea senzatiei de foame
- efectuarea de exercitii in mod excesiv, pana in momentul producerii de leziuni
- administrarea de laxative sau diuretice sau provocarea vomei datorita fricii de a castiga in greutate
- infometarea si malnutritia asociate anorexiei in mod obisnuit cauzeaza complicatii ca si osteoporoza sau
aritmiile cardiace.
Deseori, alte afectiuni psihice debuteaza impreuna cu anorexia, ca de exemplu depresia, ingreunand
tratamentul. Tratamentul precoce al anorexiei ofera cel mai bun prognostic de recuperare. Cu cat o persoana
prezinta un comportament alimentar mai irational, cu atat este mai dificil de a-i implementa o perspectiva
sanatoasa a nutritiei. Din moment ce exista o negare puternica a problemei si deseori este observata
disimularea alimentarii, partenerul de obicei este prima persoana care apeleaza la tratament de specialitate
pentru persoana anorexica. Persoana care sufera de anorexie este de obicei examinata de medic pentru alte
simpome corelate cu anorexia.
Factori de risc

O persoana cu risc pentru dezvoltarea anorexiei prezinta:

- istoric de tulburari alimentare in randul rudelor de gradul I ca si mama, sora si in
mod special in cazul gemenilor
- diferite trasaturi de personalitate, ca de exemplu perfectionismul si parerea proasta
despre sine
- diferite presiuni culturale si sociale, in mod particular conflictele in familie

- antecedent de abuz sexual sau fizic (chiar daca nu toate victimele abuzurilor
dezvolta tulburari de alimentare).
Parintele poate avea motive de ingrijorare daca:
- copilul isi exprima preocuparea legata de greutate la o varsta frageda
- o adolescenta care este supraponderala primeste complimente pe masura ce incepe
sa piarda in greutate.
Consultul de specialitate

Se recomanda consultul medical de specialitate daca o persoana draga:

- prezinta semne de anorexie ca de exemplu pierderea rapida in greutate, refuzul de
a se alimenta, canalizarea atentiei pe mentinerea greutatii, provocarea de varsaturi
sau abuzul de laxative sau diuretice. Perceptia distorsionata a imaginii proprii ca fiind
supraponderal si continuarea dietei in ciuda atingerii unei greutati mult sub limita
normala
- pierderea mare in greutate si continuarea pierderii in greutate
- instalarea amenoreei
- program de exercitii intensive care determina aparitia de leziuni si cu toate acestea
persoana anorexica nu sisteaza efectuarea exercitiilor
- frica intensa fata chiar si de un castig mic in greutate, aceasta interferand cu
consumarea de preparate alimentare sanatoase
- a fost diagnosticata cu anorexie si prezinta ameteli, tulburari de somn sau
simptome ale depresiei sau anxietatii
- sa se apeleze la un tratament de specialitate daca o persoana este tratata de
anorexie si prezinta un ritm cardiac neregulat sau palpitatii, lipotimii (lesinuri) sau
dureri severe in orice portiune a corpului, ca de exemplu la nivelul articulatiilor.
Expectativa vigilenta

Perioada de expectativa vigilenta nu este potrivita daca se suspecteaza ca o

persoana prezinta tulburari de alimentare. Instituirea precoce a tratamentului poate
fi importanta pentru a depasi anorexia. Chiar daca o persoana prezinta doar cateva
simptome de anorexie, se recomanda consultul medicului pentru a exclude o posibila
tulburare de alimentatie.
Medici specialisti recomandati

Urmatorii medici pot diagnostica sau trata tulburarile de alimentare:

-

medicul generalist
psihiatrul
psihologul
dietiticianul.

Spitalizarea sau internarea pentru tratamentul unei tulburari de alimentatie este

uneori necesara pentru a controla anorexia. In aceasta situatie o echipa de cadre
medicale specializate vor acorda ingrijri pana ce pacientul se reface suficient pentru a
fi ingrijit la domiciliu.
Investigatii

Nu exista teste specifice pentru diagnosticul anorexiei. O anamneza detailata, un

examen obiectiv complet, intrebari specifice de screening pot ajuta in identificarea
tulburarilor de alimentare. Stabilirea statusului mental poate fi necesar pentru
diagnosticul anorexiei sau al altor afectiuni asociate, ca de exemplu depresia.
Indicele de masa corporala trebuie stabilit pentru a determina daca o persoana
prezinta o greutate mai mica decat greutatea standard. In general este considerata
prezenta anorexia daca IMC (indicele de masa corporala) este egal sau mai mic de
17.5 la adulti.
Analizele sanguine ar trebui efectuate de asemenea pentru a stabili gradul de
nutritie. Se recomanda realizarea de radiografii pentru a determina daca exista o
reducere a masei osoase cauzata de osteoporoza, care deseori apare ca si rezultat al
anorexiei. Alte teste pot fi efectuate daca afectarea cardiaca sau renala datorata
malnutritiei este suspectata.
Diagnosticul anorexiei poate fi dificil, in special daca persoana care prezinta
afectiunea incearca sa ascunda problema. Este de preferat ca o persoana apropiata
sa insoteasca pacientul anorexic la medic, fiind astfel disponibila sa raspunda la
intrebarile legate de comportamentul alimentar al persoanei in cauza. Negarea
problemei si disimularea alimentarii sunt cele mai frecvente caracteristici ale
anorexiei.
Diagnostic precoce

Depistarea si tratamentul precoce al anorexiei sunt importante pntru recuperarea si

prevenirea evolutiei progresive a bolii spre o forma mai grava. Cu cat are o durata
mai mare anorexia, cu atat este mai dificil de a corecta comportamentul alimentar
inadecvat.
Deoarece majoritatea cazurilor de anorexie debuteaza in adolescenta, membrii
familiei ar trebui sa fie primii care sa recunoasca simptomele afectiunii. Chiar daca
adolescentul poate refuza tratamentul de specialitate, este important pentru familie
consultul unui medic daca apar motive de ingrijorare in momentul in care copilul
prezinta cateva simptome de anorexie. Cu cat tratamentul este instituit mai precoce,
cu atat este mai probabila recuperarea completa dupa aceasta afectiune cronica.
Din nefericire, nu exista screening de rutina pentru tulburarile de alimentare.
Persoanele cu anorexie, de obicei nu cer ajutor specializat. Cel mai des, o persoana
apropiata suspecteaza ca exista o problema si apeleaza si incurajeaza pacientul sa
ceara ingrijiri de specialitate. Totusi, simptomele pot fi evidente doar dupa ce
anorexia a fost prezenta pentru o lunga perioada de timp.
Tratament - Generalitati

Toate persoanele care sufera de anorexie necesita tratament. Obiectivele

tratamentului sunt de a restabili o greutate normala si un comportament alimentar
adecvat si de a trata afectiunile somatice si psihice asociate cu malnutritia, ca de
exemplu osteoporoza sau depresia.Corectarea perceptiilor, atitudinilor si
comportamentelor anormale corelate cu tulburarile de alimentare reprezinta o parte
a tratamentului extins.
Tratament initial

Ideal, tratamentul este furnizat de catre o echipa care cuprinde psihiatrul, medicul de
familie si nutritionistul. In functie de gravitatea bolii, tratamentul de initiere cuprinde
in mod obisnuit:
- restabilirea greutatii normale. Dobandirea unei greutati normale deseori atenueaza
sau elimina tulburarile de alimentare, ca de exemplu strangerea de alimente sau
comportamentul obsesiv compulsiv (tulburare anxioasa caracterizata prin repetarea
gandurilor si imaginilor in mintea pacientului cu comportamente repetitive ulterioare)
- acordarea de consiliere profesionala, pentru a ajuta persoana anorexica sa realizeze
ca are o problema si sa-si imbunatateasca perceptia imaginii corpului, sa se
concentreze pe afectarea relatiilor, de obicei prin terapie individuala sau de familie
- acordarea de sfaturi de catre nutritionist, pentru a ajuta in stabilirea unor principii
alimentare sanatoase si pentru o mai buna intelegere a conceptului de alimentatie
echilibrata
- tratamentul altor afectiuni care frecvent apar asociate cu anorexia ca de exemplu
depresia sau afectiunile cardiace. Prezenta si a altor afectiuni concomitent cu
anorexia complica tratamentul putand extinde durata si intensitatea tratamentului
aplicat.
In cazul formelor grave sau amenintatoare de deces, tratamentul de initiere in spital
cuprinde:
- tratarea infometarii. Aceasta implica tratarea afectiunilor medicale determinate de
anorexie, ca deshidratarea, dezechilibrul hidroelectrolitic sau afectiunile cardiace.
Uneori, fluidele si alimentele sunt administrate printr-un tub plasat in stomac prin
nas (sonda nazogastrica) sau parenteral (inravenos)
- refacerea statusului nutritional obiectivul tratamentului este de a castiga in
greutate cu grija si treptat, cunoscand cand este prezenta senzatia de foame sau
satietate si invatand cum sa se alimenteze sanatos
- ingrijirea afectiva si dezvoltarea increderii in medic reprezinta o parte importanta a
recuperarii care poate include:
- invatarea de noi comportamente alimentare
- invatarea controlului afectiv
- dezvoltarea increderii in persoanele care acorda ajutor.
Tratament de intretinere

Tratamentul de intretinere pentru anorexie cuprinde in mod obisnuit:

- restabilirea unei greutati normale, in colaborare cu un nutritionist, medic si un
psihoterapeut sa-si dezvolte o perceptie pozitiva legata de alimentatie si de imaginea
corpului
- incercarea de a corecta parerea proprie si a problemelor existente in cadrul
relatiilor cu persoanele din jur. Terapia de familie este adesea foarte utila in timpul
tratamentului de intretinere al anorexiei
- tratarea altor afectiuni care apar asociate anorexiei, ca de exemplu depresia sau
comportamentul obsesiv compulsiv sau alte afectiuni somatice consecutive anorexiei,
ca de exemplu afectiunile cardiace.Controlul obiceiurilor alimentare, ingrijirii
emotionale si dezvoltarea increderii in persoanele care incearca sa acorde ajutor pot
ajuta persoana anorexica sa se vindece.
In anumite situatii, administrarea temporara de fluide parenteral, spitalizarea sau

internarea unui pacient pentru a facilita tratamentul pot fi necesare pe parcursul

tratamentului de intretinere.
Tratament in cazul agravarii bolii

Unele persoane cu anorexie nervoasa pot necesita spitalizare sau internare pentru a
li se acorda ingrijiri specializate de urgenta pana in momentul in care pacientul se
recupereaza suficient ca sa urmeze un tratament ambulator. In general se
recomanda ca persoanele a caror greutate este cu 20% mai mica decat greutatea
standard corespunzatoare inaltimii sa fie tratate in spital. Nu este neobisnuit pentru o
persoana care a pierdut in greutate mai mult decat 30 % din greutatea standard sa
necesite 2-6 luni de tratament de specialitate in spital. Persoanele cu o greutate mai
mica de 85% din greutatea standard isi recupereaza greu greutatea daca nu sunt
inclusi intr-un program foarte bine structurat pentru persoanele cu tulburari de
alimentare. O greutate mult sub limita normalului poate cauza deshidratare,
infometare si dezechilibru electrolitic, toate acestea putand duce la deces.
Acoperirea asigurarilor pentru tratamentul in spital al tulburarilor de alimentatie
variaza. Tratamentul anorexiei va fi mai dificil cu cat o persoana a prezentat
afectiunea si nu a fost capabila sa-si remedieze relatiile in cadrul familiei sau prezinta
o tulburare de personalitate (ca de exemplu personalitatea obsesiv-compulsiva),
abuzeaza de laxative sau diuretice sau isi provoaca varsaturi.
De retinut!
Anorexia este deseori dificil de tratat. Persoana anorexica poate refuza tratamentul
considerandu-l inutil sau manifesta o frica intensa fata de ideea de a castiga in
greutate. Unele persoane care au pierdut foarte mult in greutate pot sa nu fie
capabile sa participe la tratament deoarece sunt prea slabite sau pot fi prea confuze
ca sa urmeze indicatiile.
Anorexicii de obicei necesita continuarea tratamentului pentru luni sau ani si
efectuarea de controale repetate la medic pentru o evaluare psihiatrica si pentru
verificarea greutatii. Suplimentar acesti pacienti trebuie sa invete sa-si cunoasca
boala, sa evite recurenta simptomele si sa gaseasca diferite modalitati de a controla
stresul.
Anorexia este o boala de termen lung (cronica). Aproximativ 40% se vindeca, 30 %
isi imbunatesc starea de sanatate si 30 % vor avea probleme legate de anorexie de-a
lungul intregii vieti. Persoanele anorexice tinere care incep tratamenutul precoce au o
evolutie buna de obicei. In jur de jumatate din cei cu anorexie vor dezvolta
comportamente de culpabilitate-dezvinovatire asociate bulimiei nervoase. Pacientii
care prezinta si alte afectiuni psihice asociate anorexiei, ca de exemplu depresia sau
tulburarea obsesiv compulsiva, de obicei necesita un tratament mai indelungat decat
persoanele care sufera doar de anorexie.
Profilaxie

Nu exista nici o metoda pentru a preveni anorexia. Tratamentul precoce poate

reprezenta cea mai buna modalitate de a preveni progresia bolii. Cunoscand
simptomele de debut si apelarea imediata la un tratament de specialitate poate ajuta
in prevenirea complicatiilor anorexiei nervoase. Cercetarile recente indica
medicamentul fluoxetine (ca de exemplu Prozac) care este util in reducerea

recidivelor acestei boli. Apelarea la un diagnostic si tratament precoce poate juca un

rol important in prevenirea progresiei bolii spre o forma mai grava.
Chiar daca nu exista metode de a preveni anorexia, exista multe metode prin care
adultii pot ajuta copiii si adolescentii sa-si dezvolte o parere corespunzatoare despre
ei insasi si sa invete sa abordeze alimentatia si exercitiile cu o atitudine pozitiva.
Realizand aceasta se poate preveni in randul copiilor si adolescentilor dezvolarea
anorexiei.
Tratament ambulatoriu

Continuarea unei bune ingrijiri la domiciliu ajuta in recuperarea pacientilor anorexici.

Obiectivele tratamentului individual vor fi stabilite de catre medicul de familie,
psihiatru si nutritionist.
Cateva dintre obiective cuprind:
- invatarea de comportamente alimentare noi
- propriul control emotional
- dezvoltarea increderii in persoanele care incearca sa le acorde ajutor
- membrii familiei vor trebui de asemenea sa sustina obiectivele psihice si somatice
pentru a facilita vindecarea. Informarea despre boala va fi folositoare pentru membrii
familei la fel de mult ca si pentru persoanele care prezinta afectiunea
- acordarea de sprijin persoanei apropiate care sufera de anorexie nervoasa
- suport oferit de catre familie persoanei anorexice.
Tratament medicamentos

Antidepresivele (ca si fluoxetine) pot fi folosite daca persoanele cu anorexie sufera si

de depresie sau alta tulburare de anxietate, ca si tulburarea obsesiv - compulsiva.
Unele studii indica faptul ca inhibitorul selectiv al serotoninei fluoxetine (de exemplu,
Prozac) poate reduce incidenta recidivelor anorexiei. Persoanele cu anorexie care
utilizeaza si alte medicamente pentru alte afectiuni necesita o monitorizare stricta si
sa fie examinate in mod periodic de catre medic. Aceste persoane necesita
verificarea ritmului cardiac, temperaturii si presiunii sanguine. Trebuie efectuate
acestor persoane si teste sanguine pentru a evalua cantitatea de medicament din
sange, deoarece malnutritia si greutatea foarte mica pot modifica eficienta
medicamentelor.
Este foarte importanta avizarea pacientilor, familiei si persoanelor care ofera ingrijiri
medicale sa supravegheze indeaproape adultii si copiii care utilizeaza antidepresive
din cauza posibilitatii de suicid. Acest lucru este in mod special important la inceputul
tratamentului sau cand sunt modificate dozele. Pacientii trebuie de asemenea
supravegheati pentru a observa daca se accentueaza anxietatea, atacurile de panica,
agitatia, iritabilitatea, insomnia, impulsivitatea, ostilitatea si mania. Este foarte
important de supravegheat aceste comportamente in randul copiilor care sunt mai
putin capabili sa-si controleze impulsivitatea la fel de mult ca si adultii si cateodata
prezinta risc mai mare de a fi expusi impulsurilor suicidale. Nu se recomanda oprirea
administrarii de antidepresive, ci doar simpla monitorizare a persoanelor care
utilizeaza acest tip de medicamente si daca apar motive de ingrijorare sa se apeleze
la medic.
Tratament chirurgical

Nu exista tratament chirurgical pentru anorexie.

Alte tratamente

Consilierea profesionala reprezinta o parte importanta a programului de recuperare a

persoanelor anorexice. Consilierea individuala este frecvent necesara pana la un an si
poate dura pana la 5-6 ani pentru a asigura o indreptare completa a trasaturilor
psihologice ale afectiunii. Consilierea nu este inceputa in mod normal decat dupa ce
persoana a depasit criza nutritioanala chiar daca pacientul este lipsit temporar de
motivatie sau intelegere. Tipuri de consiliere care sunt eficiente in tratamentul
anorexiei cuprind:
- consilierea psihologica. Terapia cognitiv-comportamentala poate fi folosita in
tratamentul anorexiei. Acest tip de terapia invata pacientii cum sa-si schimbe
atitudinea si comportamentele fata de alimentatie. Chiar daca s-a demonstrat
eficienta in tratamentul altor tulburari alimentare (ca de exemplu bulimia nervoasa),
cercetarile continua pentru a confirma eficienta acestei terapii si in tratarea
anorexiei. In mod obisnuit tratamentul cognitiv-comportamental consta in 20 de
sedinte de terapie de-a lungul a catorva luni, cu toate ca in cazul anorexiei,
necesitatea tratamentului poate continua pentru cativa ani, mai repede decat pentru
cateva zile
- terapia de grup programul de tratament impreuna cu alte persoane poate fi
foarte folositoare. Persoanele cu aceste afectiuni isi pot impartasi succesele si
esecurile, sa se incurajeze, sa isi acorde sfaturi utile. Totusi, este important pentru
pacient sa continue sedintele de terapie individuala suplimentar intalnirilor de grup
- terapia de familie cateodata membrii familiei interfera in necunostinta de cauza
cu programul de recuperare a anorexiei. Prin terapia de familie se educa intreaga
familie despre anorexie si acest lucru fiind foarte eficient in tratarea acestei afectiuni.
Initial, se poate ajuta persoana sa recupereze in greutate. Pe de alta parte, terapia
de familie se concentreaza si se confrunta cu alte probleme familiale
- sfatul nutritionistului este foarte important pentru persoanele anorexice sa
primeasca sfatul nutrionistului. Un dietitician ajuta in alcatuirea unei diete.
Dietiticianul incearca sa schimbe focalizarea pacientului de pe numararea caloriilor
alimentelor pe consumarea mancarii preferate intr-un mediu relaxant si placut.
Persoanele care prezinta aceasta afectiune trebuie sa castige in greutate saptamanal
pana ce ajung la greutatea standard corespunzatoare inaltimii. Dupa aceea se
recomanda mentinerea greutatii. Pentru a facilita castigul in greutate suplimentele
nutritionale lichide ca si Ensure si Sustacal pot fi folosite
- terapia suplimentara un studiu recent sugereaza ca zincul poate fi adaugat pentru
a recupera in greutate in cazul persoanelor care sunt tratate in spital. Totusi, sunt
necesare mai multe cercetari pentru a confirma orice beneficiu.