MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

ACADEMIA DE POLIŢIE “A. I. CUZA”

FACULTATEA DE POMPIERI

Coordonator ştiinţific:
prof. univ. dr. ing.
col. FLUCUŞ IOAN

Absolvent:
slt. ACHIM MIHAI

BUCUREŞTI
 2005

CUPRINS

pagina
CAP.I - 1. TERMINOLOGIE…………………………..…2

CAP. II - 2. MODELE DE FIŞE DE SIGURANŢĂ….…..5

CAP. III - 3. ACŢIUNI ŞI MĂSURI DE PROTECŢIE

LA INTERVENŢIE…………..…………………..………14

CAP. IV - 4. DESFĂŞURAREA INTERVENŢIEI……....17

3.1. Activităţi ce se desfaşoară în cazul unui accident .............17
3.2. Neutralizarea unor substanţe periculoase în caz de accident

chimic pe timpul transportului acestora...................................................24

3.3. Diminuarea emisiei, împiedicarea răspândirii norului toxic a

principalelor substanţe toxice (periculoase).............................................28

Anexă - Listă substanţele şi materialele periculoase în ordinea

numărului de identificare a substanţei (exemplu)………….……..…….31

CAP.V - 5. BIBLIOGRAFIE…………………………….32

2
 CAPITOLUL I
1. TERMINOLOGIE

Accidentul chimic poate fi definit ca o eliberare necontrolată în mediul

înconjurător a unor substanţe toxice industriale la concentraţii mai mari
decât concentraţiile maxim admise, punând astfel în pericol sănătatea
populaţiei.
Accidentele chimice se clasifică astfel:
- accidente chimice minime.
- accidente chimice maxime[13]
Accidentul chimic minim are loc atunci când la instalaţia sursă toxică se
produce o avarie controlabilă, urmată de eliminarea unei cantităţi de
substanţă toxică în mediul înconjurător.[13]
Accidentul chimic maxim se produce în cazul unei avarii necontrolabile.
În acest caz, din instalaţie se elimină în mediul înconjurător o mare parte
sau întreaga cantitate de substanţă toxică.[13]
Accident major - orice eveniment survenit cum ar fi o emisie de
substanţe periculoase, un incendiu sau o explozie, care rezultă din evoluţii
necontrolate în cursul exploatării oricărui obiectiv prevăzut la art. 3 al [7]
care conduce la apariţia imediată sau întârziată a unor pericole grave
asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului, în interiorul sau în
exteriorul obiectivului şi în care sunt implicate una sau mai multe
substanţe periculoase; [7]
Autoritatea centrală pentru protecţie civilă - Inspectoratul General
pentru Situaţii de Urgenţă; [7]
Autoritatea teritorială pentru protecţie civilă - Serviciul public
comunitar pentru situaţii de urgenţă, în subordinea consiliilor judeţene şi
locale, precum şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi
consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului Bucureşti; [7]
Autorizat - solicitarea, intenţia de acţiune sau documentul în cauză a fost
gasit acceptabil de către autoritatea aeronautică şi notificat ca atare
operatorului aerian; [1]
Cod ONU - un numar de patru cifre, atribuit de catre Comitetul de experţi
al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Transportul Bunurilor Periculoase,
cu scopul de a identifica o anumită substanţă sau un grup de substanţe; [1]
Colet - produsul final al operaţiunii de ambalare, compus din ambalaj, şi
conţinutul acestuia pregătit pentru transport; [1]

3
Combustie – reacţia de combinare a unui material cu oxigenul, însoţită
de degajare de căldură şi, în general,de emisie de flăcări şi/sau
incandescenţă şi/sau emisie de fum.
Deşeu - orice substanţă sau orice obiect pe care deţinatorul le aruncă sau
are intenţia ori obligaţia să le arunce; [9]
Fişă de siguranţă - documentul remis de expeditor conducătorului auto,
prin care se dau instrucţiuni scrise privind: identificarea substanţei, natura
pericolelor prezentate de aceasta, tipul de echipament de protecţie
recomandat să fie utilizat, modul de intervenţie şi de alarmare a
autorităţilor în caz de accident sau de eveniment rutier; [10]
Focar chimic – zona în care substanţa toxică s-a răspândit în mediu şi în
care îşi manifestă acţiunea vătămătoare.[15]
Fraza de risc (R) - o frază care exprimă o descriere concisă a riscului
prezentat de substanţele şi preparatele chimice periculoase pentru om şi
mediul înconjurător, conform SR 13253/1996; [7]
Panou de semnalizare a pericolelor - panoul de avertizare de culoare
portocalie, având caracteristicile prevăzute în Acordul european referitor
la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (A.D.R.),
amplasat pe vehiculul rutier, prin care se semnalizează marfa transportată
şi natura pericolelor prezentate de aceasta; [10]
Pericol - proprietatea intrinsecă a unei substanţe sau preparat chimic sau
a unei stări fizice, cu potenţial de a induce efecte negative asupra sănătăţii
populaţiei şi/sau asupra mediului; [7]
Prag de alertă - nivelul peste care există un risc pentru sănătatea
oamenilor în urma unei expuneri de scurtă durată şi faţă de care trebuie să
se ia măsuri imediate conform legislaţiei în vigoare [4]
Substanţă, produs chimic - Element chimic şi compuşii săi, în stare
naturală sau obţinut prin orice procedeu de producţie, incluzând orice
adaos necesar conservării stabilităţii produsului şi orice impuritate
rezultată din procedeul utilizat, dar excluzând orice solvent care poate fi
separat fără a afecta stabilitatea substanţei sau fără a modifica compoziţia
sa.
(notă: termenul „produs chimic" este utilizat în Statele Unite şi în
Canada).[12]
Substanţa periculoasă - orice substanţă chimică pură, amestec de
substanţe sau preparate prevăzute în anexa nr. 2, partea I sau care
îndeplineşte criteriile prevăzute în anexa nr. 2, partea II, şi care există sub
formă de materii prime, produse, produse secundare, reziduuri sau
produse intermediare, inclusiv acele substanţe despre care există
presupunerea rezonabilă că vor fi generate în cazul producerii unui
accident; [7]

4
Substanţă toxică industrială (S.T.I.) – produs chimic care datorită
proprietăţilor lui fizice, chimice şi toxice îşi manifestă acţiunea
vătămătoare şi de contaminare în concentraţii mici şi pentru intervale
scurte de timp.[15]
Urgenţă externă - totalitatea măsurilor necesar a fi luate în exteriorul
obiectivului în vederea limitării şi înlăturării consecinţelor în orice
situaţie care conduce la evoluţii necontrolate, în cursul exploatării
obiectivelor prevăzute la art. 3 al prezentei hotărâri, ce pun în pericol
sănătatea populaţiei şi/sau calitatea mediului în exteriorul
amplasamentului şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe
periculoase. [7]
Urgenţă internă - totalitatea măsurilor necesar a fi luate în interiorul
obiectivului în vederea limitării şi înlăturării consecinţelor în orice
situaţie care conduce la evoluţii necontrolate, în cursul exploatării
obiectivelor prevăzute la art. 3 al prezentei hotărâri, ce pun în pericol
sănătatea personalului şi/sau calitatea mediului pe amplasament şi în care
sunt implicate una sau mai multe substanţe periculoase; [7]
Valori limită de emisie - masa exprimată în termenii parametrilor
specifici, concentraţia şi/sau nivelul unei emisii, care nu poate fi depăşit
în cursul uneia sau mai multor perioade de timp. [3]
Vehicul pentru transportul mărfurilor periculoase - sistemul mecanic
care circulă pe drum cu sau fără mijloace proprii de propulsare şi care se
utilizează pentru transportul mărfurilor periculoase [10]
Zona de acţiune a norului toxic – reprezintă zona din atmosferă
contaminată cu substanţă toxică industrială sub formă de gaz, vapori sau
aerosoli la concentraţii vătămătoare.
Dimensiunile de acţiune a norului toxic se stabilesc pentru:
- valori letale (zona letală);
- valori de intoxicare (zona de intoxicare).[13]
Zona letală – este considerată zona de acţiune a norului toxic în care
concentraţia substanţei toxice (concentraţia letală) are o valoare la care
prin inhalare, se produce moartea unei persoane într-un timp de cel mult
15 minute.[13]
Zona de intoxicare este considerată zona de acţiune a norului toxic în
care concentraţia substanţei toxice (concentraţia de intoxicare) are o
valoare la care acţiunea sa timp de 1-15 minute poate produce intoxicarea
organismului uman, fiind necesar tratamentul medical (limita de
suportabilitate).[13]

5
 CAPITOLUL II
2. MODELE DE FIŞE DE SIGURANŢĂ
FIŞA 11 Încărcătură mixtă neidentificată pericole potenţiale incendiu
sau explozie
Poate exploda la căldură, şocuri, frecare sau contact cu diverse impurităţi.
Poate reacţiona violent sau exploda la contactul cu aerul, apa sau spuma.
Se poate aprinde la căldură, scânteie sau flăcări. Vaporii se pot aprinde în
contact cu flacăra. Containerele supraîncălzite şi recipientele deteriorate
pot exploda.
Riscuri pentru sănătate
Inhalarea, ingestia sau contactul cu substanţa pot provoca răni grave,
infecţii, îmbolnăvirea sau chiar moartea. In concentraţie mare, produsele
gazoase pot provoca asfixierea, uneori fără simptome prealabile de
avertizare. Contactul poate produce arsuri ale pielii sau ochilor. La
aprindere sau în contact cu apa se poate declanşa degajarea de gaze inerte,
toxice sau/şi corosive. Scurgerile pot determina poluarea mediului
înconjurător.
Securitatea publică. Măsuri de ordin general
Se va delimita şi semnaliza imediat suprafaţa pe care s-au produs
scurgeri, pe o distanţă de cel puţin 50-100 m în toate direcţiile. Se vor
îndepărta persoanele neautorizate. Se va rămâne numai pe partea expusă
vântului. Se vor evita zonele joase.
Echipament de protecţie
Folosiţi aparatul de protecţie a respiraţiei. Îmbrăcămintea de protecţie
împotriva incendiilor nu asigură decât o protecţie generală limitată.
Măsuri de urgenţă. Pierderi (scurgeri)
Nu atingeţi şi nu călcaţi substanţele risipite (scurse). Îndepărtaţi din zonă
orice sursă de aprindere: foc mocnit, scântei, flacără, interdicţie generală
pentru fumat. Tot echipamentul auxiliar folosit la transvazarea
încărcăturii trebuie să fie împământat. Îndepărtaţi din zona scurgerilor
substanţele combustibile. Evitaţi pătrunderea scurgerilor în apele
curgătoare, reţeaua de canalizare, subsoluri sau în sol.
Scurgeri mici – se va acoperi cu nisip sau cu alt material necombustibil
substanţa vărsată şi se va muta la loc sigur.
Scurgeri masive – îndepărtaţi-vă de zona afectată de scurgeri şi cereţi
ajutorul unui specialist.
Incendiu

6
ATENŢIE – substanţa poate reacţiona la contactul cu agenţii de stingere
a incendiului
Incendii mici – folosiţi pulbere stingătoare, dioxid de carbon, jeturi de apă
sau spumă
Incendii mari – folosiţi jeturi de apă, spumă şi îndepărtaţi containerele din
zona incendiată, dacă acest lucru se poate face fără riscuri.
Cisterne incendiate – Containerele expuse la foc se vor menţine reci prin
stropirea lor cu apă
Nu se introduce apă în cisterne. Retrageţi-vă imediat când cisterna se
decolorează sau dacă creşte intensitatea sunetului făcut de aerul care iese
prin supapele de ventilaţie ale cisternei. Staţi întodeauna la depărtare de
extremităţile cisternei.
Primul ajutor
Mutaţi victima într-un loc cu aer curat. Chemaţi serviciul de ambulanţă
Dacă victima nu respiră, recurgeţi la respiraţie artificială. Nu folosiţi
metoda de respiraţie gură-la-gură atunci când victima a înghiţit sau a
inhalat substanţa periculoasă: asiguraţi respiraţia artificială, folosind
dispozitivul corespunzător din trusa de prim ajutor. Dacă respiraţia
victimei este dificilă, administraţi oxigen. Îndepărtaţi imediat
îmbrăcămintea şi încălţămintea contaminată. In cazul când produsul a
ajuns în contact cu pielea sau ochii, spălaţi imediat zonele respective cu
jeturi de apă, timp de cel puţin 20 minute. Spălaţi victima cu apă şi săpun
din abundenţă. Ţineţi victima la căldură şi încercaţi să o liniştiţi. Ţineţi
victima sub observaţie: efectele expunerii (prin inhalare, ingestie sau
contact cu pielea) pot să apară cu întârziere. Asiguraţi-vă că personalul
medical care intervine ştie despre ce substanţă periculoasă e vorba şi că
şi-a luat măsurile de protecţie necesare.

FIŞA 12 Explozibili (subdiviziunile 1.1, 1.2, 1.3, 1.5, 1.6)

pericole potenţiale incendiu sau explozie.
Poate exploda şi proiecta fragmente până la 1600 m sau chiar mai mult,
dacă incendiul cuprinde încărcătura.
Riscuri pentru sănătate
Aprinderea poate declanşa producerea de gaze iritante, corosive sau
toxice.
Securitatea publica. Măsuri de ordin general
Se va delimita şi semnaliza imediat suprafaţa pe care s-au produs
scurgeri, pe o distanţă de cel puţin 500 m în toate direcţiile. Se vor ţine la
distanţă curioşii de la faţa locului şi li se va recomanda să nu se apropie
de ferestrele cu geamuri. Se va rămâne numai pe partea expusă vântului.
Se vor aerisi spaţiile închise înainte de a intra în ele.

7
Echipament de protecţie
Folosiţi aparatul de protecţie a respiraţiei. Îmbrăcămintea de protecţie
împotriva incendiilor nu asigură decât o protecţie generală limitată.
Măsuri de urgenţă. Pierderi (scurgeri)
Îndepărtaţi din zonă orice sursă de aprindere: foc mocnit, scântei, flacără,
etc. Interdicţie generală pentru fumat în apropiere. Tot echipamentul
auxiliar folosit la transvazarea încărcăturii trebuie să fie împământat. Nu
atingeţi şi nu călcaţi pe substanţele risipite (scurse). Nu folosiţi aparate de
radiorecepţie pe o rază de 100 m distanţă faţă de detonatorii electrici. Nu
curăţaţi şi nu mutaţi încărcătura decât în prezenţa unui specialist.
Incendiu
Incendiu la încărcătură
ATENŢIE – încărcătura poate exploda
Opriţi traficul şi îndepărtaţi curioşii din orice direcţie pe o rază de
minimum 1600 m. Nu mutaţi încărcătura sau vehiculul, dacă încărcătura a
fost expusă la căldură
Incendiu la pneuri sau la vehicul
Folosiţi jeturi cu cantităţi mari de apă. Dacă apa nu este disponibilă,
folosiţi dioxid de carbon sau pulbere stingătoare. Pentru a elimina orice
riscuri, folosiţi dispozitive şi instalaţii de refulare de la distanţă maximă,
pentru a limita extinderea incendiului la încărcătură. Fiţi atenţi la pneuri,
deoarece ele se pot reaprinde.
Primul ajutor
Mutaţi victima într-un loc cu aer curat. Chemaţi serviciul de ambulanţă.
Dacă victima nu respiră, recurgeţi la respiraţie artificială. Dacă respiraţia
victimei este dificilă, administraţi oxigen. Îndepărtaţi imediat
îmbrăcămintea şi încălţămintea contaminată. In cazul când produsul a
ajuns în contact cu pielea sau ochii, spălaţi imediat zonele respective cu
jeturi de apă, timp de cel puţin 20 minute. Asiguraţi-vă că personalul
medical care intervine ştie despre ce substanţă periculoasă e vorba şi că
şi-a luat măsurile de protecţie necesare.

FIŞA 19 Gaze toxice inflamabile pericole potenţiale incendiu sau

explozie
Sunt foarte inflamabile: se aprind uşor la căldură, scânteie sau flacără.
Formează amestecuri explozive cu aerul. Unele gaze pot polimeriza şi vor
exploda când sunt încălzite sau aprinse într-un incendiu. Vaporii gazelor
lichefiate sunt iniţial mai grei decât aerul şi se împrăştie pe suprafaţa
pământului. Vaporii se ajung până la o sursă de flăcări se pot aprinde.
Unele substanţe din această grupă pot reacţiona violent cu apa.

8
Containerele supraîncălzite sau deteriorate pot exploda. Scurgerile
prezintă pericol de aprindere sau explozie.
Riscuri pentru sănătate
Gazul toxic poate fi mortal dacă este inhalat sau absorbit prin piele.
Contactul cu gazele sau gazele lichefiate poate provoca arsuri, răni grave
şi/sau degerături. Aprinderea poate declanşa degajarea de gaze iritante,
corosive şi/sau toxice. Scurgerile provenite din stingerea incendiului pot
provoca poluarea mediului înconjurător.
Securitatea publică. Măsuri de ordin general
Se va delimita şi semnaliza imediat suprafaţa pe care s-au produs
scurgeri, pe o distanţă de cel puţin 100-200 m în toate direcţiile. Se vor
îndepărta persoanele neautorizate. Se va rămâne numai pe partea expusă
vântului. Multe din gaze, fiind mai grele decât aerul, se împrăştie pe
suprafaţa pământului sau se adună în spaţiile joase sau închise (canale de
scurgere, subsoluri). Evitaţi zonele joase. Aerisiţi spaţiile închise înainte
de a intra în ele.
Echipament de protecţie
Folosiţi aparatul de protecţie a respiraţiei. Purtaţi echipament de protecţie
chimică. Îmbrăcămintea de protecţie împotriva incendiilor nu este
eficientă în caz de scurgeri.
Măsuri de urgenţă. Pierderi (scurgeri/emanaţii)
Îndepărtaţi din zonă orice sursă de aprindere (foc mocnit, scântei, flacără,
etc). Interdicţia generală de fumat în apropiere. Tot echipamentul auxiliar
folosit la transvazarea încărcăturii trebuie să fie împământat. In caz de
scurgeri fără incendiu, trebuie purtat un echipament de protecţie etanş, cu
protecţie împotriva vaporilor. Nu atingeţi şi nu călcaţi substanţele risipite
(scurse). Opriţi scurgerile dacă o puteţi face fără riscuri. Nu îndreptaţi
jetul de apă direct către locul de scurgere. Folosiţi jetul de apă pentru a
reduce vaporii sau pentru a dispersa norul de vapori. In cazul
clorosilanilor, nu folosiţi apa: pentru dispersarea vaporilor este eficientă
spuma cu coeficient mediu de înfoiere rezistentă la alcooli. Dacă este
posibil, răsturnaţi recipientul spart astfel încât să se scurgă gazul, în loc de
lichid. Preveniţi împrăştierea vaporilor cu guri de scurgere, sisteme de
ventilaţie sau spaţii închise. Izolaţi zona până când tot gazul se împrăştie.
Incendiu
Incendii mici - Folosiţi pulberea stingătoare, dioxidul de carbon, jeturi de
apă sau spumă rezistentă la alcooli.
Incendii mari - Folosiţi jetul de apă sau spuma rezistentă la alcooli.
Mutaţi recipientul din zona incendiului, dacă o puteţi face fără riscuri.
Buteliile fără gaz deteriorate trebuie manipulate numai de către specialişti

9
Incendiu la cisternă - Stingeţi incendiul de la distanţa maximă ori folosiţi
dispozitive sau instalaţii de refulare de la distanţă. Răciţi cisterna cu apă
din abundenţă până când se stinge incendiul. Nu îndreptaţi jetul de apă
direct spre locul de scurgere a gazului sau spre dispozitivele de siguranţă
pentru că apa poate îngheţa. Îndepărtaţi-vă imediat când se măreşte
intensitatea sunetului produs de aerul care iese prin supapele de siguranţă
ale cisternei sau dacă cisterna începe să se decoloreze. Staţi întotdeauna la
depărtare de extremităţile cisternei.
Primul ajutor
Mutaţi victima într-un loc cu aer curat. Chemaţi serviciul de ambulanţă.
Dacă victima nu respiră, recurgeţi la respiraţie artificială. Nu folosiţi
metoda de respiraţie gură-la-gură atunci când victima a înghiţit sau a
inhalat substanţa periculoasă; asiguraţi respiraţia artificială, folosind
dispozitivul corespunzător din trusa de prim-ajutor. Dacă respiraţia
victimei este dificilă, administraţi oxigen. Îndepărtaţi imediat
îmbrăcămintea şi încălţămintea contaminată. In cazul contactului cu gaze
lichefiate, dezgheţaţi zona afectată folosind apa călduţă. Menţineţi
victima la căldură şi încercaţi să o liniştiţi. }inerţi victima sub observaţie:
uneori efectele expunerii prin inhalare sau contact cu pielea pot să apară
cu întârziere. Asiguraţi-vă că personalul medical care intervine ştie despre
ce substanţă periculoasă e vorba şi că şi-a luat măsurile de protecţie
necesare.

FIŞA 39 Substanţe care reactionează cu apa şi degajă gaze inflamabile

şi toxice pericole potenţiale incendiu sau explozie.
Degajă gaze inflamabile la contactul cu apa. Se pot aprinde la contactul
cu aerul sau cu aerul umed. Unele reacţionează foarte puternic (exploziv)
la contactul cu apa. Se pot aprinde de la căldură, scântei sau flăcări. Se
pot reaprinde după ce incendiul a fost stins. Unele substanţe se transportă
sub formă de lichide foarte inflamabile. Scurgerile prezintă pericol de
incendiu sau explozie.
Riscuri pentru sănătate
Sunt foarte toxice: gazele degajate la contactul cu apa pot fi mortale dacă
sunt inhalate. Inhalarea gazelor sau contactul cu vaporii, cu substanţa sau
cu produsul descompus pot provoca răni severe sau chiar moartea. Poate
produce soluţii corosive în contact cu apa. Incendiul poate declanşa
degajarea de gaze iritante, corosive şi/sau toxice. Scurgerile provenite din
stingerea incendiului pot provoca poluarea mediului înconjurător.
Securitatea publică. Măsuri de ordin general
Se va delimita şi semnaliza imediat suprafaţa pe care s-au produs
scurgeri, pe o distanţă de cel puţin 100 - 150 m în toate direcţiile. Se vor

10
îndepărta persoanele neautorizate. Se va rămâne numai pe partea expusă
vântului. Se vor evita zonele joase. Se vor aerisi spaţiile închise înainte de
a intra în ele.

Echipament de protecţie.
Folosiţi aparatul de protecţie a respiraţiei. Utilizaţi echipamentul de
protecţie chimică. Îmbrăcămintea de protecţie împotriva incendiilor nu
este eficientă în caz de scurgeri.
Măsuri de urgenţă. Pierderi (scurgeri)
Îndepărtaţi din zonă orice sursă de aprindere (foc mocnit, scântei,
flacără). Interdicţie generală de fumat în apropiere. Nu atingeţi şi nu
călcaţi substanţele risipite (scurse). Opriţi scurgerile sau împrăştierea
produselor, dacă o puteţi face fără riscuri. Folosiţi jeturi de apă ca să
reduceţi vaporii sau pentru a împrăştia norul de vapori. Nu introduceţi apă
în recipiente şi nu udaţi substanţele scurse. Pentru clorosilani se foloseşte
spumă rezistentă la alcooli pentru anihilarea vaporilor. Scurgerile mici
trebuie acoperite cu pământ sau nisip uscat ori cu alte materiale
neinflamabile, iar mai apoi cu o folie de plastic pentru a se evita
împrăştierea produsului sau contactul cu ploaia. Faceţi un baraj
(acoperind scurgerile cu nisip sau cu pământ) şi aşteptaţi indicaţiile
ulterioare. Scurgerile sub formă de pulbere trebuie acoperite cu folie de
plastic sau foaie de cort pentru a reduce împrăştierea lor şi a le menţine
uscate. Nu curăţaţi şi nu îndepărtaţi substanţele împrăştiate decât sub
supraveghere specială.
Incendiu
Nu folosiţi apă sau spumă.
Incendii mici – folosiţi pulbere stingătoare, cenuşă de sodiu, var sau nisip
uscat.
Incendii mari – folosiţi nisip uscat, pulbere stingătoare, cenuşă de sodiu,
var. Pentru clorosilani folosiţi spumă rezistentă la alcooli. Nu folosiţi în
acest caz pulberea stingătoare, cenuşa de sodiu sau varul deoarece
clorosilanii pot degaja cantităţi mari de hidrogen care pot exploda. Mutaţi
recipientele din zona incendiului, dacă o puteţi face fără riscuri.
Incendiu la cisternă sau la încărcătura camionului - răciţi recipientele cu
cantităţi mari de apă până la stingerea incendiului. In cazul unui incendiu
puternic, folosiţi dispozitive sau instalaţii de refulare de la distanţă. Nu
introduceţi apă în recipiente. Îndepărtaţi-vă imediat când se măreşte
intensitatea sunetului produs de aerul care iese prin supapele de siguranţă
ale cisternei sau dacă cisterna începe să se decoloreze. Staţi întotdeauna la
depărtare de extremităţile cisternei.
Primul ajutor

11
Mutaţi victima într-un loc cu aer curat. Chemaţi serviciul de ambulanţă
Dacă victima nu respiră, recurgeţi la respiraţie artificială. Nu folosiţi
metoda de respiraţie gură-la-gură când victima a înghiţit sau a inhalat
substanţa periculoasă: asiguraţi respiraţia artificială folosind dispozitivul
corespunzător din trusa de prim-ajutor. Dacă respiraţia victimei este
dificilă, administraţi oxigen. Îndepărtaţi imediat îmbrăcămintea şi
încălţămintea contaminată. In cazul când produsul a ajuns în contact cu
pielea sau ochii, spălaţi imediat zonele respective cu jet de apă, timp de
20 min. In cazul afectării unei suprafeţe mici de piele, evitaţi împrăştierea
substanţei pe pielea sănătoasă. Menţineţi victima la căldură şi încercaţi să
o liniştiţi. }ineţi victima sub observaţie; efectele expunerii prin inhalare,
ingestie sau contactul cu pielea putând apărea cu întârziere. Asiguraţi-vă
că personalul medical care intervine ştie despre ce substanţă periculoasă e
vorba şi că şi-a luat măsurile de protecţie necesare.

FIŞA 66 Substanţe radioactive corosive (uraniu hexafluorid,

reacţionează cu apa) pericole potenţiale.
Incendiu sau explozie.
Aceste substanţe nu ard. Containerele cu suprambalajele de protecţie
(identificate cu tipul AF sau B(U)F prin documentele de transport sau
marcajele de pe supraambalaj) sunt proiectate şi evaluate pentru a rezista
la accidente grave, inclusiv arderea la o temperatură de 800OC.
recipientele supraîncălzite în foc pot exploda. Substanţele pot reacţiona
violent la contactul cu carburanţii. Radioactivitatea nu modifică
inflamabilitatea sau alte proprietăţi ale substanţelor.
Riscuri pentru sănătate
Pericolul chimic este mult mai mare decât pericolul de iradiere. Aceste
substanţe reacţionează cu apa şi cu vaporii de apă din aer şi pot forma
hidrogen fluorhidric sub formă de gaz toxic şi corosiv şi un reziduu de
culoare albă, solubil în apă, deosebit de iritant şi corosiv. Dacă substanţa
este inhalată poate fi letală. Contactul direct provoacă arsuri chimice ale
pielii, ochilor şi aparatului respirator. Este o substanţă cu nivel de
radioactivitate scăzut şi pericol de iradiere foarte scăzut. Scurgerile
provenite din stingerea incendiului pot provoca nivele scăzute de poluare
a mediului. Radiaţiile prezintă un risc minim pentru personalul de
transport, personalul medical sau public în timpul accidentelor rutiere.
Rezistenţa coletelor este proporţională cu pericolele potenţiale ale
substanţei transportate.
Securitatea publică. Măsuri de ordin general
Salvarea persoanelor, primul ajutor şi controlul incendiilor sau a altor
pericole vor avea prioritate mai mare decât măsurarea nivelului de

12
radiaţii. Se va delimita şi semnaliza imediat suprafaţa pe care s-au produs
scurgeri, pe o distanţă de cel puţin 25 - 50 m în toate direcţiile. Se vor
îndepărta persoanele neautorizate. Se va rămâne numai pe partea expusă
vântului. Reţineţi sau izolaţi persoanele şi echipamentul suspecte de
contaminare cu produsele radioactive şi amânaţi eventualele operaţii de
decontaminare sau curăţare până la primirea unor instrucţiuni adecvate de
la personalul specializat.
Echipament de protecţie
Folosiţi aparatul de protecţie a respiraţiei. Îmbrăcămintea de protecţie
împotriva incendiilor nu este eficientă în caz de scurgeri.
Măsuri de urgenţă. Pierderi (scurgeri)
Nu atingeţi coletele deteriorate sau substanţele scurse. Nefiind însoţite de
foc sau fum, scurgerile vor fi vizibile datorită vaporilor iritanţi şi a
reziduurilor formate la punctul de scurgere. Folosiţi apă sub formă de jet
subţire pentru a anihila vaporii; nu îndreptaţi jetul de apă direct spre
punctul de scurgere a substanţei din recipient. Prin întărire reziduul
format poate opri scurgerile dacă acestea sunt mici. Faceţi un şanţ pentru
a colecta apa folosită la stingerea incendiului.
Incendiu
Nu folosiţi apă sau spumă direct pe substanţa periculoasă. Mutaţi
recipientele din zona incendiului dacă o puteţi face fără riscuri.
Incendii mici – folosiţi pulbere stingătoare sau dioxid de carbon.
Incendii mari – folosiţi jeturi de apă sau spumă. Răciţi recipientele cu
cantităţi mari de apă până la stingerea completă a incendiului. Dacă acest
lucru nu este posibil, îndepărtaţi-vă din zonă şi lăsaţi incendiul să ardă.
Rămâneţi întotdeauna la depărtare de extremităţile cisternei.
Primul ajutor
În cazul acestor substanţe problemele medicale sunt mai importante decât
cele legate de iradiere. De aceea, prioritar se vor folosi mijloacele de prim
ajutor corespunzătoare tipului de răni produse. Nu întârziaţi îngrijirea sau
transportul persoanelor grav rănite. Dacă victima nu respiră recurgeţi la
respiraţia artificială. Dacă respiraţia victimei este dificilă, administraţi
oxigen. In cazul când produsul a ajuns în contact cu pielea sau ochii,
spălaţi imediat zonele respective cu jet de apă, timp de 20 min. }inerţi
victima sub observaţie; efectele expunerii prin inhalare, ingestie sau
contactul cu pielea pot apărea cu întârziere. Persoanele atinse de
substanţele scurse pot reprezenta o problemă minoră de contaminare faţă
de persoanele, echipamentul şi materialele cu care vor intra în contact.
Asiguraţi-vă că personalul medical care intervine ştie despre ce substanţă
periculoasă e vorba şi că şi-a luat măsurile de protecţie necesare.

13
FIŞA 72 Galiu si mercur. Pericole potenţiale.
Incendiu sau explozie
Substanţe neinflamabile care nu ard, dar care atunci când sunt
supraîncălzite degajă fum corosiv şi/sau toxic. Scurgerile pot polua
cursurile de apă.
Riscuri pentru sănătate.
Inhalarea vaporilor sau contactul cu substanţa poate provoca
contaminarea individului sau afecta sănătatea acestuia. În caz de incendiu
se pot degaja gaze iritante, corosive şi/sau toxice.
Securitatea publică. Măsuri de ordin general
Se va delimita şi semnaliza imediat suprafaţa pe care s-au produs
scurgeri, pe o distanţă de cel puţin 10 - 25 m în toate direcţiile. Se vor
îndepărta persoanele neautorizate. Se va rămâne numai pe partea expusă
vântului. Aerisiţi spaţiile închise înainte de a intra în ele.
Echipament de protecţie.
Folosiţi aparatul de protecţie a respiraţiei. Îmbrăcămintea de protecţie
împotriva incendiilor oferă numai o protecţie generală limitată.
Măsuri de urgenţă. Pierderi (scurgeri)
Nu atingeţi şi nu călcaţi substanţele scurse. Nu atingeţi recipientele
deteriorate sau substanţele scurse fără să purtaţi echipamentul de protecţie
corespunzător. Opriţi scurgerile dacă o puteţi face fără riscuri. Preveniţi
pătrunderea substanţelor în cursuri de apă, canale de scurgere, subsoluri
sau spaţii închise. Nu folosiţi unelte sau echipament din oţel sau aluminiu.
Acoperiţi substanţele scurse cu pământ uscat, nisip uscat sau un alt
material neinflamabil şi apoi cu o folie de plastic pentru a evita
împrăştierea sau contactul cu ploaia. Pentru mercur folosiţi o trusă
specială. Suprafeţele afectate de scurgerile de mercur pot fi tratate cu
sulfat sau sulfit de calciu sau cu triosulfit sau triosulfat de sodiu pentru a
neutraliza orice reziduu de mercur.
Primul ajutor.
Mutaţi victima într-un loc cu aer curat. Chemaţi serviciul de ambulanţă.
Dacă victima nu respiră, recurgeţi la respiraţie artificială. Dacă respiraţia
victimei este dificilă, administraţi oxigen. Îndepărtaţi imediat
îmbrăcămintea şi încălţămintea contaminată. In cazul când produsul a
ajuns în contact cu pielea sau ochii, spălaţi imediat zonele respective cu
jet de apă, timp de 20 min. Menţineţi victima la căldură şi încercaţi să o
liniştiţi. }ţineţi victima sub observaţie: efectele expunerii pot apărea cu
întârziere. Asiguraţi-vă că personalul medical care intervine ştie despre ce
substanţe periculoase e vorba şi că şi-a luat măsurile de protecţie
necesare.

14
 CAPITOLUL IV
4. ACŢIUNI ŞI MĂSURI DE PROTECŢIE LA
INTERVENŢIE

1.-La sosirea la locul accidentului verificaţi dacă sunt

implicate materiale periculoase şi dacă acest lucru se confirmă,
identificaţi substanţa. Pe timpul acestor acţiuni veţi respecta următoarele
măsuri de protecţie:
a. - Oprirea vehiculele departe de accident:
Distanţele recomandate pentru dispunerea autospecialelor de
intervenţie sunt următoarele:
Tip accident Definire accident Distanţă recomandată
Scurgeri minore Picătură cu picătură 50 m
Şiroi subţire
Scurgeri majore Debit mare 100 m
Spargerea containerului
Cantitatea deversată >
150 l
Dacă nu aveţi nici o informaţie 100 m
despre caracterul accidentului

b. - Apropierea cu atenţie din direcţia din care bate vântul

Rezistaţi tentaţiei de a vă grăbi, deoarece vă veţi convinge că nu
puteţi acorda ajutor până când situaţia nu este complet evaluată.

c. - Izolarea zonei accidentului

Fără să pătrundeţi în zona din imediata apropiere a accidentului,
izolaţi suprafaţa afectată de pierderile de produs şi asiguraţi securitatea
oamenilor şi a mediului înconjurător, îndepărtaţi curioşii în afara
perimetrului izolat. Aveţi grijă să dispuneţi pe cât posibil de spaţiu
suficient pentru a vă mişca în voie şi a manevra echipamentul necesar.

2.-Identificaţi pericolele
Etichetele de pericol şi/sau manipulare, panourile de semnalizare
a pericolului, documentele specifice (de transport, lista cuprinzând
substanţele periculoase, fişa caracteristică a substanţelor) şi/sau orice
persoane care au asistat la accident sunt surse importante de informaţii.

15
Evaluaţi şi valorificaţi toate informaţiile disponibile şi consultaţi
îndrumătorul pentru a reduce riscurile imediate.

3.-Evaluaţi situaţia
Analizaţi următoarele aspecte:
-Există un incendiu sau numai o pierdere de substanţe
periculoase (scurgere, degajare de vapori, etc.)?
-Care sunt condiţiile meteorologice?
-Cum este terenul?
-Cine/ce se află în pericol – oameni, mediu sau bunuri?
-Ce măsuri trebuie luate – este necesară o evacuare?
-Ce resurse umane şi materiale sunt necesare?
-Care sunt măsurile care pot fi luate imediat?

4.-Interveniţi corespunzător situaţiei

In funcţie de evoluţia evenimentelor, reevaluaţi în permanenţă
situaţia şi modificaţi acţiunile întreprinse. Salvaţi răniţii şi evacuaţi zona
dacă este necesar, menţinând în permanenţă situaţia şi modificaţi acţiunile
întreprinse. Nu uitaţi că obiectivul principal este siguranţa persoanelor
aflate în apropiere de locul accidentului, inclusiv siguranţa
dumneavoastră. De aceea, pe timpul intervenţiei, utilizaţi echipamentul
corespunzător de protecţie individuală.
Nu pătrundeţi în zona accidentului decât cu echipament de
protecţie individuală corespunzător şi cu aparat independent de protecţie
respiratorie.

IMPORTANT: Nu călcaţi sau nu atingeţi substanţele scurse şi

evitaţi inhalarea fumului sau a vaporilor, chiar atunci când se presupune
că nu ar fi implicate în accident şi substanţe periculoase. Nu vă grăbiţi să
consideraţi că atunci când nu au miros, gazele sau vaporii sunt inofensivi,
deoarece s-a dovedit că gazele sau vaporii, chiar şi fără miros, pot fi
dăunători.

5.-Acordarea primului ajutor

Dacă victima a intrat în contact cu un produs chimic periculos
acordaţi primul ajutor astfel:
1.-Transportaţi victima într-o zonă neafectată;
2.-Contactaţi medicul şi spuneţi-i numele produsului cu care
victima a intrat în contact;
3.-În cazul în care victima a intrat în stop cardiac, încercaţi să o
reanimaţi;

16
 ATENŢIE: Nu utilizaţi metoda gură la gură dacă victima a
ingerat sau inhalat substanţa!

4.-În cazul în care victima are probleme respiratorii, conectaţi-o

la tubul de oxigen;
5.-Scoateţi hainele şi pantofii contaminaţi şi luaţi măsuri de
izolare a acestora;

ATENTIE: Nu scoateţi hainele care s-au lipit de piele!

6.-În cazul unui contact cu o substanţă, se vor spăla imediat

mâinile şi ochii timp de 10 minute;
7.-Calmaţi victima şi acoperiţi-o cu o pătură;
8.-Ţineţi cont de faptul că efectele datorate expunerii (inhalare,
ingestie sau contact cu pielea) se pot manifesta mai târziu.

17
 CAPITOLUL III
3. DESFĂŞURAREA INTERVENŢIEI

3.1. Activităţi ce se desfaşoară în cazul unui accident

În situaţia în care s–a produs un eveniment şi produsul sau
produsele pot polua mediul înconjurător, procedurile de intervenţie se
aleg funcţie de tipul produsului (cunoscut sau necunoscut) fig. 3.1.

Fig 3.1 – Proceduri de intervenţie în cazul unui produs cu risc de poluare

asupra mediului

18
 Aceste substanţe poluante pot fi tratate şi recuperate prin
utilizarea unor agenţi de recuperare cum sunt: absorbanţi, gelifianţi sau
tratate fără recuperare utilizând dispersanţi, coagulanţi etc.
În situaţia în care se produce un accident chimic ca urmare a
unor scurgeri, emisii de substanţe periculoase din clasa toxice cu formare
de nor toxic, acţiunile de intervenţie vor viza:
 cercetarea zonei accidentului;
 înştiinţarea comisiei de apărare;
 salvări de răniţi, intoxicaţi, acordarea primului ajutor;
 limitarea – lichidarea avariei;
 controlul şi supravegherea norului de gaz şi evacuarea persoanelor
din zonele în care se impune această măsură;
 localizarea şi stingerea incendiilor (în situaţia în care accidentul
chimic este urmat şi aprinderea substanţei periculoase:
- de pe teren
- din sisteme de canalizare
 alarmarea şi informarea populaţiei;
 realizarea măsurilor de protecţie individuală şi de grup;
 diminuarea respectiv oprirea eliberării de substanţe toxice:
- transvazare
- colectare-neutralizare
- obturare fisuri, etc.

19
Fig. 3.2 - Etapele procedurii de intervenţie în caz de accident cu risc de poluare mediu

20
 Schema cu nivelurile riscului
în cazul producerii unor accidente de transport
la materiale radioactive

Atenţie! Succesiunea executării activităţilor este determinată

de gradul de urgenţă al evenimentului.Este necesar ca unele activităţi
să se execute simultan de doua sau mai multe persoane.
La primirea informaţiei despre producerea accidentului pe
timpul transportului substanţelor periculoase (S.P.) cu mijloace auto
sau pe calea ferată, forţele de intervenţie, în a căror responsabilitate intră
zona de producere a accidentului, execută activităţile indicate mai jos:
1. Culegerea datelor şi informaţii1or despre accident:

21
  Timpul şi locul producerii accidentului;
 Tipul mijlocului de transport (auto. calea ferată).
 Situaţia accidentului: fisură în rezervor, rasturnare, împraştiere
pe teren, degajare de gaze sau vapori, incendiu, explozie etc.;
 Direcţia şi viteza vântului la sol;
 Detalii despre teren;
 Persoane şi bunuri în pericol.
2. Înştiinţarea autorităţilor publice interesate:
 poliţia judeţeana şi/sau locală:
 primaria localităţii pe raza căreia s-a produs accidentul;
 pompierii;
 staţia de salvare;
 spitalul la care pot fi trimişi vătamaţii;
 agenţia de supraveghere şi protecţie a mediului;
 inspectoratul de poliţie sanitara şi medicină preventivă -
laboratorul de toxicologie;
 administratia domeniului public.
3. Dispozitii preliminare
Dispoziţiile preliminare se transmit organelor care urmează să
realizeze acţiunile urgente de protecţie, şi se refera la:
 oprirea circulaţiei în ambele sensuri, pe calea de circulaţie unele
s-a produs accidentul;
 stabilirea şi marcarea unei zone de izolare cu o raza de cel puţin
100- 1600 m;
 evacuarea tuturor persoanelor din aceasta zona.
4. Identificarea substanţei periculoase
 Interogarea şoferului sau/şi însoţitorului;
 Consultarea documentelor de transport (acte de expediţie, foi de
transport etc.);
 Identificarea etichetelor de avertizare şi a indicatoarelor de
avertizare înscrise pe vehicul (în faţă, în spate, lateral);
 Identificarea naturii şi tipului substanţei periculoase
5. Evaluarea pericolului
Evaluarea pericolului funcţie de natura substanţei periculoase se
face pentru stabilirea zonelor:
- zona de raspândire;
- zona de pericol;
- zona de izolare;
- zona de evacuare.

22
 Fig.3.3 – Zonarea pe riscuri la locul intervenţiei
Aceste zone nu sunt general valabile pentru toate clasele de
substanţe, dimensiunileacestora şi măsurile de protecţie fiind prezentate la
fiecare clasa în parte.

Fig. 3.4 – Amplasarea forţelor de intervenţie în zona accidentului.

23
 Zone de acţiune ale norului toxic
Raza aproximativă de împrăştiere a S.T.I: lichefiate, la distrugerea
(explozia) rezervorului, fără retenţie(m):
Tabelul 3.1
CANTITATEA în Presiunea în rezervor kgf/cm2
rezervor -t- 5 6 7 8 9
5-10 50 80 130 130 140
10-25 80 90 130 140 200
25-50 90 90 150 160 180
50-100 120 130 160 180 220
100-200 160 170 200 220 250
200-500 180 200 220 240 260
500-1000 220 230 270 280 350
1000-5000 240 260 310 350 400
5000-10000 300 310 380 400 510

Valorile aproximative ale unghiului de împrăştiere:

Tabelul 4.2
Viteza 1 2 3 4 5
vântului m/s
Unghiul de 120 300 400 500 600
împrăştiere

Pierderile sanitare probabile, prin intoxicare, în zona de acţiune a

norului toxic (%): Tabelul 4.3 Adăposturi fără filtroventilaţie

SITUAŢIA PROTECŢIEI
Masca contra gazelor

Masca simplă fără

Zona de
izolantAparat

acţiune a
protecţie

norului toxic

Zona 10 40-50 80-90 10-24

concentraţiei

24
 letale
Zona
concentraţiei - 8-10 20-40 5
intoxicare

NOTĂ:1) 25-30% din cei intoxicaţi în special în zona concentraţiei letale,

reprezintă pierderi nerecuperabile.
2) S.T.I – substanţe toxice industriale.
6. Aplicarea măsurilor de protecţie
Măsurile de protecţie ce trebuie întreprinse dupa accident. pe
masura sosirii forţelor de intervenţie, cuprind:
 stabilirea locului de conducere a acţiunilor şi a legăturilor;
 delimitarea şi marcarea zonelor de răspândire, pericol , izolare şi
evacuare;
 stabilirea direcţiei de deplasare şi a dimensiunilor zonei de
acţiune a norului toxic cu efecte periculoase; alarmarea
populaţiei din zona de acţiune a norului toxic, dacă este cazul;
 realizarea protecţiei prin izolare în locuintă cu etanşarea uşilor şi
a ferestrelor:
 evacuarea temporară a populaţiei şi animalelor din zona de
acţiune a norului toxic pe toată durata acestuia, dacă este cazul:
 scoaterea vătămaţilor din zona accidentului. acordarea primului
ajutor şi a asistenţei medicale de urgenţă şi transportul la spital;
 interzicerea accesului în zonă şi îndepartarea de zonă a
persoanelor neautorizate. paza zonei, îndrumarea circulaţiei;
 desfăşurarea acţiunilor de limitare a urmărilor accidentului;
 neutralizarea şi curaţirea zonei;
 ridicarea / îndepartarea vehiculului avariat;
 controlul şi supravegherea în zonă
 restabilirea circulaţiei;
 informarea populaţiei.
3.2. Neutralizarea unor substanţe periculoase în caz de accident
chimic pe timpul transportului acestora.
În cadrul acţiunilor de localizare şi înlăturare a urmărilor unui accident
chimic, în vederea diminuarii zonei de acţiune a norului toxic şi a
micşorării duratei acţiunilor vătămătoare (persistenţei) ale acestui nor,
este necesar a se executa operaţii de diminuare a emisiei, împiedicare a
raspândirii norului periculos şi de neutralizare a substanţei periculoase
(SP), eliberate în mediul înconjurator. Aceste operaţii se execută:

25
  în timpul emisiei substanţei periculoase din instalaţia avariată
(cisternă, rezervor etc.);
 pe suprafaţa de raspândire a substanţei periculoase, ca urmare a
avariei;
 pe teren, în rigole, în sistemul de canalizare sau în alte locuri de
scurgere şi acumulare a substanţei periculoase sau ca urmare a
dizolvarii (antrenării) acesteia în acţiune de împiedicare a
raspândirii norului toxic ori de diminuare a emisiei, prin
pulverizarea sau stropirea cu apă;
 în instalaţia (cisternă, rezervor etc.) avariată când au ramas
resturi de substanţă periculoasă ce nu au mai putut fi recuperate;
 în zona de acţiune a norului toxic.
Neutralizarea se execută cu ajutorul unor substanţe prevazute în
normele agentului economic producator.
Aceste substanţe se răspândesc cu ajutorul unor dispozitive adecvate
acestei operaţii. Dacă dispozitivele de diminuare a emisiei, de împiedicare
a raspândirii norului toxic şi cele de raspândire a substanţelor de
neutralizare nu există, este necesar ca acestea să fie proiectate, executate
sau adaptate în întreprinderile sursă-toxică şi la localităţi, prin autodotare.
Figurile 3.5.a şi 3.5.b prezintă câteva posibilităţi de oprire a norului
toxic folosind jetul pulverizat de apă sau alte soluţii, refulat în direcţie
opusă vântului. Este obligatoriu ca servaţii care intervin sa poarte
costume de protecţie adecvate situaţiei.

Fig. 3.5.a – Oprirea norului toxic prin formarea unei perdele de apă

26
Fig. 3.5.b - Oprirea norului toxic folosind jetul pulverizat de la autospecială.
În cazul în care o cisternă care transportă substanţe periculoase în
stare lichidă este implicată în accident şi a fost afectată integritatea fizică
a acesteia (nu mai este etanşă şi pierde din încărcătură) se poate proceda
ca în figurile 4.6. Trebuie avută mare grija la uneltele folosite, sa nu
producă scântei sau descărcări electrostatice.

Fig. 3.6.a - Astuparea găurii folosind un cep.

Fig. 3.6.b - Astuparea găurii folosind un cep înfăşurat într-un manşon

din cauciuc.

27
Fig. 3.6.c – Rotirea recipientului cu zona afectată în sus.

Fig. 3.6.d – Arderea lichidului care se scurge.

. Fig. 3.6.e – Tranzvazarea în alta cisterna

În situaţia în care nu se poate nici unul din aceste procedee, se
poate amenaja terenul (figurile 4.7) astfel încât scurgerile să fie controlate
şi pe cât posibil recuperate pentru ca poluarea solului să fie cât mai mică.

Fig. 3.7.a – Realizarea şanţurilor pentru scurgerea substanţelor.

28
 Fig. 3.7.b – Oprirea scurgerilor cu baraje din diferite materiale
3.3. Diminuarea emisiei, împiedicarea răspândirii norului toxic a
principalelor substanţe toxice (periculoase):
• 1. AMONIACUL
În mijlocul de transport (cisternă) amoniacul poate exista sub formă de
gaz, de gaz lichefiat sau soluţie apoasă (apă amoniacală).
1.1. Diminuarea emisiei de amoniac se realizează prin stropirea cu apă
sau prin crearea unei perdele de apă pulverizată în zona de raspândire şi
în frontul norului toxic. Pentru a diminua evaporarea se acoperă substanţa
toxică – amoniacul – raspândită pe teren cu nisip, pamânt etc. sau cu
granule din materiale plastice adecvate. În acest fel o parte din amoniac
este absorbit şi se îngreunează evaporarea.
1.2. Împiedicarea raspândirii norului toxic se face prin realizarea unei
perdele de apă pulverizată, imediat după accident sau pe timpul formării
norului toxic, în frontul acestuia, pe direcţia de deplasare. Dacă apa nu
este bine pulverizată sau presiunea este prea mare, perdeaua de apă poate
raspândi lateral norul toxic, complicând acţiunea de împiedicare a
dispersiei lui.
1.3. Neutralizarea soluţiei create ca urmare a executarii operaţiilor de
diminuare a emisiei şi de împiedicare a raspândirii norului toxic sau ca
urmare a raspândirii apei amoniacale dintr-o instalaţie avariată se
realizează împrăştiind pe suprafaţa contaminată sau în sistemul de
canalizare, în rigole etc., cantităţi corespunzatoare cu soluţie de acid
clorhidric sau acid acetic, în concentraţii adecvate evenimentului. În
acţiunea de neutralizare este necesar ca operaţiile de diminuare a emisiei
şi de împiedicarea răspândirii norului toxic să se execute simultan.
Operaţiunea de diminuare a emisiei are o eficacitate mai mare decât cea
de împiedicare a raspândirii norului toxic.

29
 • 2. CLORUL
2.1. Se recomandă executarea acţiunii de împiedicare a răspândirii norului
toxic creând perdeaua de apă pulverizată, cu anumite precauţiuni. Nu se
recomandă executarea operaţiunii de stropire cu apă direct în instalaţia
avariată, existând pericol de explozie. Se vor aplica măsurile de
diminuare a evaporarii prezentate anterior.
2.2. Neutralizarea apei de don, creată în acţiunile anterioare, se realizează
cu ajutorul unor soluţii de sodă calcinată, hidroxid de sodiu sau agenţi de
reducere cum sunt bisulfitul sau sulfatul de fier, hiposulfitul de sodiu în
soluţii concentrate. Se mai poate utiliza pentru neutralizare lapte de var,
terci de var stins şi apă amoniacală. Concentraţiile soluţiilor de
neutralizare se stabilesc de către persoane autorizate.
• 3. ACIDUL CLORHIDRIC
3.1. Când emisia de acid clorhidric se realizează în faza gazoasă, se
execută operaţia de împiedicare a raspândirii norului toxic, creând
perdeaua de apă pulverizată, imediat sau dupa accident, pe timpul
formării norului toxic.
3.2. Pentru neutralizarea, în orice condiţii (teren, canalizare, instalaţii
avariate etc.) a acidului clorhidric, lichid (soluţie) se utilizează soluţii
alcaline: hidroxid de sodiu, lapte de var, sodă calcinată, apă amoniacală şi
chiar var stins. Când se foloseşte var stins, este de preferat a se aplica un
terci care are în amestec sodă calcinată. Reziduurile de la neutralizare se
dau la canal în cantităţi mari de apă.
• 4. ACIDUL FLUORHIDRIC
4.1. Se pot aplica operaţiile de împiedicare a răspândirii norului toxic şi
de diminuare a emisiei din instalaţia avariată, însă cu anumite precauţiuni,
având în vedere ca acidul fluorhidric anhidru reacţionează violent cu apa
sub acţiunea umidităţii, vaporii de acid fluorhidric produc un fum alb,
abundent, foarte pericu1os şi greu de controlat.
4.2. Pentru neutralizarea în orice condiţii a acidului clorhidric lichid, se
utilizează urmatoarele metode: acoperirea petelor de lichid cu nisip, cu
terci de sodă calcinată şi var stins sub amestecare continuă sau soluţii de
carbonat de sodiu, hidroxid de sodiu ori amoniac (apă amoniacală) în
concentraţii adecvate. Reziduurile de neutralizare se colectează şi se
depozitează în locuri izolate sau se dau la canal cu apă în cantitate mare.
Este recomandabil ca în canalul de scurgere să existe mult pietriş.
• 5. ACIDUL CIANHIDRIC
5.1. Neutralizarea acidului cianhidric lichid se realizează prin
împrăştierea unei so1uţii de hidroxid de sodiu peste suprafaţa de
raspândire. Reziduurile de neutralizare se colectează şi se depozitează în
locuri izolate, ca deşeuri periculoase.

30
 • 6. SULFURA DE CARBON
6.1. La executarea acţiunilor de localizare şi înlaturare se are în vedere
pericolul de aprindere prin încărcare electrostatică. Sulfura de carbon
împraştiată se absoarbe în nisip sau pulbere şi se acoperă cu apă. Se
colectează reziduul sub jet de apă, se transportă într-un loc izolat, fară
pericol şi se aprinde de la distanţă. Se arde cu grijă. În acţiunea de
neutralizare şi colectare a deşeurilor rezultate se vor folosi unelte care nu
produc scântei.
• 7. HIDROGENUL SULFURAT
7.1. Se execută operaţiunile de împiedicare a răspândirii norului toxic şi
de diminuarea emisiei din instalaţia avariată, având grija ca pulverizarea
să se facă cât mai bine. Se evită condiţiile de declanşare a aprinderii.
7.2. Soluţia de hidrogen sulfurat (acid sulfhidric) se neutralizează prin
tratare cu soluţii alcaline: hidroxid de sodiu, carbonat de sodiu, lapte de
var etc.. în concentraţii corespunzatoare. Pe suprafaţa de raspândire se
împraştie nisip sau argilă apoi se execută neutralizarea. Suprafaţa de
raspândire se localizează cu un prag, realizat pe întreg perimetrul. cu
ajutorul nisipului sau argilei.
• 8. DIOXIDUL DE SULF
8.1. Se execută operaţiile de împiedicare a raspândirii norului toxic şi de
diminuare a emisiei în instalaţia avariată.
8.2. Soluţia de acid sulfuros rezultată din aceste operaţii se neutralizează
cu substanţe alcaline în soluţie, la concentraţii corespunzatoare (hidroxid
de sodiu, apă amoniacală, lapte de var, carbonat de sodiu etc.).
Reziduurile se pot da la canal cu multa apă.
• 9. FOSGENUL
9.1. Se execută, operaţiile de diminuare a emisiei din instalaţia avariată şi
se împiedică răspândirea norului toxic. Este de aşteptat să se producă
hidroliza fosgenului.
9.2. So1uţiile rezultate din aceste acţiuni, precum şi resturile de fosgen
lichefiat din instalaţie se pot neutraliza cu soluţii alcaline: hidroxid de
sodiu, apă amoniacală etc. În instalaţie se poate pulveriza, în strat subţire
un amestec (1/1) de sodă calcinată şi var stins. După amestecare se
stropeşte eu apă, în jet dirijat cu mare atenţie. Reziduurile se dau la canal
cu apă în cantităţi suficiente.
Pe timpul executării operaţiilor de neutralizare se respectă toate
normele de protecţie a muncii, utilizând mijloace de protecţie individuală
adecvate substanţei toxice industriale, concentraţiei acesteia şi duratei de
desfăşurare a acţiunilor.
După terminarea operaţiilor de neutralizare se asigură
decontaminarea totală a personalului şi a utilajelor cu care s-a

31
 acţionat. La nevoie, se administrează antidoturile şi se aplică
tratamentul stabilit de catre organele medicale de specialitate.

Anexă
Listă substanţele şi materialele periculoase în ordinea
numărului de identificare a substanţei (exemplu)

Subdiviziunea şi grupa de risc

Nr. de identificare a pericolului
Nr. de identificare ONU

Nr. fişei de siguranţă

Eticheta

Clasa
Numele substanţei sau articolului

0 1 2 3 4 5 6
UN1001 Acetilenă dizolvată 239 3 2 4°F 16
UN1002 Aer comprimat 20 2 2 1°A 22
UN1003 Aer lichefiat, refrigerat, depresurizat 225 2+05 2 3°O 22
UN1005 Amoniac anhidru 268 6.1+8 2 2°TC 25
UN1011 Butan sau amestec de butan 23 3 2 2°F 15
UN1016 Monoxid de carbon 263 6.1+3 2 1°TF 19
UN1017 Clor 268 6.1+8 2 2°TC 24
UN1053 Sulfură de hidrogen lichefiat sau sulfură de 263 6.1+3 2 2°TF 17
hidrogen
UN1057 Brichete sau rezerve pentru brichetă (ţigarete), 30 3 2 6°F 15
ce conţin gaz inflamabil
UN1058 Gaz lichefiat, neinflamabil încărcat cu azot, 20 2 2 2°A 21
dioxid de carbon sau aer
UN1064 Mercaptan metilic 263 6.1+3 2 2°TF 17

32
UN1066 Azot comprimat sau azot 20 2 2 1°A 21
UN1089 Acetaldehidă 33 3 3 1° (a)
UN1090 Acetonă 33 3 3 3° (b) 27
UN1223 Kerosen 30 3 3 31° 28
(c)
UN1418 Pulbere de magneziu sau aliaje de magneziu, 423 4.3+4. 4.3 14° 38
pulbere 2 (b)
UN1420 Potasiu, aliaje metalice X423 4.3 4.3 11°
(a)
UN1831 Acid sulfuric fumans X886 8+6.1 8 1°(a) 37
UN2071 Îngrăşăminte care conţin nitrat de amoniu 50 5.1 9 21°(c 40
)
UN2354 Eter de clorometil şi etil 336 3+6.1 3 16°(b) 31
UN2452 Etilacetilenă, inhibitor 239 3 2 2°F 16P
UN2586 Acid alchil, aril sau toluen sulfonic, soluţie cu 80 8 8 34°(c 53
mai puţin de 5% acid sulfuric liber )

CAPITOLUL V
5.BIBLIOGRAFIE

[1] - * Ordinul nr. 186 din 08/04/1998

[2] - ** Hotărâre nr. 1057 din 18/10/2001
[3] - ** Hotărâre nr. 128 din 14/02/2002
[4] - ** Hotărâre nr. 162 din 20/02/2002
[5] - ** Hotărare349-2002.doc
[6] - ** Hotărâre nr. 662 din 12/07/2001
[7] - ** Hotărâre nr. 95 din 23/01/2003
[8] - × Legea nr. 56 din 16/04/1997
[9] - ° Ordonanţa de urgenţă nr. 78 din 16 iunie 2000 privind
regimul deşeurilor
[10] - » Ordin nr. 592 din 14/10/1998
[11] - ° Ordonanţa de urgenţă nr. 200 din 09/11/2000
[12] - • SRISO 11014-1 Ianuarie 1998 Indice de clasificare L 02
[13]- ∆ A. Mocioi, V. Enciu“Managementul intervenţiilor în caz de
accident chimic”
[14] - ◘ Norma metodologică din 20 Dec 2000 aprobată prin
Hotărârea 1374 din 2000
[15] – ◙ Conf. univ. dr. ing. IOAN FLUCUŞ - „ Aspecte ale
intervenţiei pompierilor la accidente având ca urmări poluarea
mediului”- SIGPROT 2002- Editura Matrix Rom, Bucureşti,2002

33
[16] – ♦ ÎNDRUMAR pentru personalul de intervenţie în cazul
accidentelor în care sunt implicate substanţe periculoase.
[17] - ■ Col. (r) ing. Cornelius Baetica, col. ing. Marin Moisescu –
“Ghid practic privind activităţile protecţiei civile în caz de
accident chimic pe timpul transportului substanţelor periculoase”.
[18] - ► Acordul European referitor la transportul rutier
internaţional de mărfuri periculoase – ADR.
[19] - □ Instrucţiunea „Protecţia şi intervenţia în caz de accident
chimic nr. 1420 elaborată de Comandamentul Protecţiei Civile.
[20] – ◊ Federation Nationale des Sapeures-Pompieres de France -
“Guide d’intervention face au risque chimique”- Ediţia 2002
[21] – ▼ „A.D.R. – restructurat 2001 vol. 1; vol. 2” – Ioan Tătar,
Radu Dinescu.
[22] – @ Internet:http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame,
http://www.targujiu.ro/pompieri/legislatie.htm,
http://www.evenimentul.ro/local/article/86929,39,baseArticle.html.
http://www.coastguard.se/ra/volume2/annexes/annex6.htm

34