Ghid Practic Privind Elaborarea Unor Strategii Locale Pentru Ocuparea Forţei de Muncă În România

Ghid practic privind elaborarea
unor strategii locale pentru

ocuparea forţei de muncă în România
Comisia Europeană
Direcţia Generală Ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi egalitate de şanse
ECOTEC ECORYS in the UK

Conţinutul acestei publicaţii nu reflectă neapărat opinia sau poziţia Comisiei
Europene, Direcţia Generală Ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi egalitate
de şanse
Pentru mai multe informaţii despre activităţile Comisiei Europene legate de

dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă, vizitaţi pagina de internet:
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=104&langId=ro
http://europa.eu.int/comm/employment_social/local_employment/
index_en.htm
Aici puteţi găsi copii în format electronic ale acestui ghid, plus cele pentru alte ţări.
Mulţumiri
Acest ghid a fost elaborat de către ECOTEC Research & Consulting
(http://ecotec.com) în numele Direcţiei Generale Ocuparea forţei de muncă,
afaceri sociale şi egalitate de şanse
Ghid practic privind elaborarea
unor strategii locale pentru
ocuparea forţei de muncă în România
Comisia Europeană
Unitatea D2
02/2009
INTRODUCERE
De câţiva ani există o relaţie interactivă între Strategia de la Lisabona a Uniunii Europene şi acea secţiune
care se referă la ocuparea forţei de muncă, pe de o parte şi actorii de la nivel local, pe de altă parte,
pentru ca strategia să devină o realitate. Dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă este în mod clar
importantă pentru comunităţile regionale şi locale, iar obiectivele Uniunii Europene privind ocuparea
forţei de muncă nu pot fi atinse fără implicarea activă a actorilor de la nivel local şi regional.
În ultimii câţiva ani, Comisia Europeană a sprijinit o serie de proiecte pentru a încuraja dezvoltarea locală
a ocupării forţei de muncă. Unul dintre acestea a fost un studiu din 2006 care a avut drept scop evaluarea
stadiului dezvoltării locale în noile state membre (cele care au aderat în 2004 şi ulterior) şi care a scos
în evidenţă problemele cu care s-au confruntat reprezentanţii locali din aceste ţări. În urma acestui studiu
s-a născut ideea elaborării unui „ghid” privind dezvoltarea locală pentru fiecare din noile state membre.
Crearea, în cadrul comunităţilor locale, a unor parteneriate integrate cuprinzând mai mulţi factori interesaţi
şi având ca scop stimularea unei abordări dedicate a strategiilor locale de dezvoltare economică şi de
ocupare a forţei de muncă face parte în prezent dintr-un curent dominant din vechile state membre.
Recent, Comisia a pus accentul pe încurajarea unei participări mai largi a sectorului privat, apelând la
simţul responsabilităţii sociale a întreprinderilor pentru ca acestea să participe la prosperitatea
comunităţilor locale din care fac parte. Transferul de cunoştinţe şi schimbul de bune practici sunt domenii
de care vor beneficia noile state membre şi pentru abordarea cărora prezentul ghid vine în ajutor, între
altele pentru ca noile state membre să dispună de know-how-ul necesar unei aplicări optime a Fondurilor
structurale comunitare (în special a Fondului Social European).
Comisia promovează şi alte politici pentru a încuraja actorii locali. Flexicuritatea este un concept prin care
perioada contractuală şi timpul de lucru sunt făcute mai flexibile, sistemele moderne de asigurări sociale
asigură un înalt nivel al ocupării forţei de muncă, iar politicile active de pe piaţa muncii şi învăţarea de-
a lungul vieţii cooperează şi ele. Este important ca aceste aspecte legate de organizarea muncii şi relaţiile
de muncă să fie făcute cunoscute la nivelul local.
Efectele globalizării, schimbările tehnologice care au loc cu o viteză permanentă şi implicaţiile îmbătrânirii
populaţiei au încurajat Comisia să lanseze o iniţiativă privind noi competenţe pentru noi locuri de muncă.
Abordând problema penuriei de mână de lucru calificată sau a decalajelor între cererea şi oferta de
competenţe şi îmbunătăţindu-şi capacitatea de evaluare şi anticipare a competenţelor, Comisia doreşte
să sprijine comunităţile locale să înfrunte noi provocări, spre exemplu în domeniul „locurilor de muncă
verzi”. Presiunile recesiunii fac cu atât mai important acest imperativ.
În conformitate cu strategiile Comisiei descrise mai sus, acest ghid oferă celor implicaţi în dezvoltarea
locală a ocupării forţei de muncă în România un instrument practic care să indice cele mai bune abordări
pentru proiectarea, elaborarea, aplicarea, monitorizarea şi evaluarea unor strategii de succes privind
dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă. Principiile esenţiale sunt prezentate şi sprijinite cu exemple
concrete testate deja în procesul de elaborare a unor strategii locale de dezvoltare a ocupării forţei de
muncă.
Acţiunile la nivel local şi-au câştigat locul de drept în mijlocul politicilor, pe măsură ce tot mai mulţi actori
locali se implică nu numai în punerea în practică, dar şi în proiectarea şi elaborarea politicilor de
incluziune şi de creare de noi locuri de muncă. Scopul prezentului ghid este să încurajeze şi să permită
implicarea mai multor persoane şi organizaţii.
Xavier Prats Monné

Director Ocuparea Forţei de Muncă, Strategia de la Lisabona, Afaceri Internaţionale
CUPRINS
1. INTRODUCERE.....2
2. PROvOCăRI PENTRU DEzvOlTaREa lOCală a OCUPăRII fORţEI

DE MUNCă.....4
3. IDENTIfICaREa şI CONvINgEREa aCTORIlOR PRINCIPalI.....15
4. SPRIjINIREa DEzvOlTăRII lOCalE a OCUPăRII fORţEI DE MUNCă.....22
5. aPlICaREa STRaTEgIIlOR DE DEzvOlTaRE lOCală a OCUPăRII

fORţEI DE MUNCă.....30
6. INfORMaţII SUPlIMENTaRE şI ORIENTăRI.....41
1
1. INTRODUCERE
1.1. Scopul prezentului ghid practic

Scopul prezentului ghid practic este sprijinirea actorilor de la nivel local, regional şi naţional să înţeleagă
valoarea adăugată a dezvoltării locale a ocupării forţei de muncă (DLO) ca parte integrantă a politicii
privind ocuparea forţei de muncă. Un alt scop al prezentului ghid este încurajarea factorilor de decizie
de la nivel naţional să creeze oportunităţi pentru acţiuni la nivel local în cadrul politicilor naţionale privind
ocuparea forţei de muncă, favorizând astfel:
• inovarea şi abordarea creativă a problemelor legate de ocuparea forţei de muncă;

• colaborarea actorilor locali la procesul decizional;
• elaborarea unor strategii şi acţiuni locale pentru dezvoltare şi ocuparea forţei de muncă.
Ce este mai important, deşi oferă instrucţiuni actorilor locali despre cum să elaboreze strategii şi să pună
în aplicare activităţi (de ex. prin crearea de parteneriate), ghidul nu încearcă să prescrie o formulă unică,
limitată. El nu face altceva decât să identifice aspectele esenţiale ale DLO, evidenţiind câteva din
resursele de sprijin disponibile şi să ofere exemple de bune practici din România şi din ţările UE, pe
baza unei experienţe de ani de zile obţinute atât în România, cât şi în ţările menţionate. Prin urmare,
ghidul prezintă câteva dintre caracteristicile şi principiile DLO, cei care îl aplică având libertatea de a-l
adapta pentru a se potrivi contextului local.
1.2. Ce înseamnă dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă?

Dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă (DLO) implică actori locali în proiectarea, administrarea şi
punerea în aplicare a politicilor privind ocuparea forţei de muncă. Aceasta înglobează o gamă largă de
activităţi care să creeze noi locuri de muncă, să abordeze problema şomajului, să promoveze
adaptabilitatea, să simuleze iniţiativa, să faciliteze incluziunea şi să reducă inegalitatea. De obicei, DLO
reuneşte o serie de actori locali într-un parteneriat sub o formă sau alta pentru a elabora o strategie şi a
pune în aplicare activităţi. Dintre aceştia fac parte autorităţi locale, agenţii de reglementare, angajatori şi
organizaţii comerciale de la nivel local, sindicate şi organizaţii nonguvernamentale (ONG-uri).
Prezentul ghid nu impune o definiţie strictă a ceea ce înseamnă „local”. „Local” înseamnă un loc în care
oamenii trăiesc, muncesc, studiază şi au un anume sens al „identităţii locale” – suficient de locală încât
să aibă o legătură directă cu majoritatea angajatorilor şi lucrătorilor care parcurg zilnic o distanţă
rezonabilă. Acest lucru poate să coincidă sau nu cu frontierele administrative locale, în funcţie de
împrejurări. În general, cadrul de politici naţionale privind DLO va stabili contextul juridic al frontierelor
administrative pentru dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă, reflectând în mod frecvent măsurile
existente.
Multe localităţi au luat deja iniţiativa printr-o abordare proprie la nivel local a dezvoltării ocupării forţei de
muncă. În multe cazuri, acest lucru a fost un răspuns la oportunităţile oferite de guvernele naţionale,
Comisia europeană şi donatori externi. Pe baza acestei experienţe, putem identifica unii dintre factorii
principali ai succesului dezvoltării locale a ocupării forţei de muncă.
• un cadru de politici naţionale şi comunitare care să sprijine acţiunile locale;

• un parteneriat între instituţiile şi actorii de la nivel local;
• un mandat pentru a aborda problemele legate de ocuparea forţei de muncă la nivel local;
• o strategie locală care să implice o largă participare şi
• integrarea politicilor de la nivel regional şi naţional cu acţiunile planificate la nivel local pentru a
satisface cerinţele locale specifice.
2
Principala caracteristică a dezvoltării locale a ocupării forţei de muncă este că
adaugă valoare politicilor locale şi regionale, mobilizând actorii locali şi adaptând
acţiunile pentru a răspunde mai bine nevoilor şi capacităţilor anumitor localităţi în
materie de ocupare a forţei de muncă.
1.3. De ce este importantă dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă?

Acţiunile la nivel local privind ocuparea forţei de muncă pot avea un real impact asupra problemelor
persistente legate de şomaj, penuria de mână de lucru calificată şi inegalitate. Într-adevăr, exemplele
din ultimele două decade din Europa arată că abordările la nivel local ale ocupării forţei de muncă pot fi
utile pentru satisfacerea nevoilor locale şi în acelaşi timp pot contribui la îndeplinirea obiectivelor politicilor
naţionale. În special, acţiunile la nivel local privind ocuparea forţei de muncă constituie un sprijin valoros
ce vine în completarea abordărilor la nivel naţional şi european vizând creşterea ratei ocupării forţei de
muncă. Acestea au un rol semnificativ pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei europene pentru
ocuparea forţei de muncă şi astfel al obiectivului strategic al UE (cunoscut şi sub numele de „Agenda de
la Lisabona”) de a deveni „cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume,
capabilă de creştere economică durabilă cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi cu o coeziune
socială mai mare” 1.
DLO poate contribui la îndeplinirea obiectivelor politicii privind ocuparea la nivel naţional şi local, prin:
• creşterea numărului de persoane ocupate şi reducerea ratei şomajului;

• atragerea de persoane cu experienţe, calităţi, competenţe şi aspiraţii diferite pe piaţa muncii salariale,
abordând în mod sensibil nevoile grupurilor marginalizate;
• crearea de locuri de muncă cu totul noi sau dezvoltarea de noi sectoare de activitate într-o localitate;
• oferirea de noi locuri de muncă, identificând modalităţi creative de a răspunde nevoilor de acoperire
a lipsurilor din sectorul serviciilor locale;
• identificarea unor modalităţi mai bune de a răspunde nevoilor tinerilor, ale persoanelor în vârstă şi
ale părinţilor care lucrează şi de a asigura un echilibru mai stabil între viaţa profesională şi cea privată
în cadrul economiei locale;
• crearea unei culturi locale a învăţării de-a lungul vieţii, care să permită adaptarea la schimbările
tehnologice;
• stimularea sentimentului că „se poate face” şi a unui spirit antreprenorial local;
• creşterea încrederii şi a sentimentului obiectivului comun între persoane şi organizaţii locale, care să
poată ajuta la transformarea chiar şi a situaţiilor cele mai lipsite de perspective.
În restul ghidului este analizat contextul pentru dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă în România,
inclusiv unele dintre problemele care pot fi rezolvate printr-o abordare bazată pe DLO. De asemenea,
este analizată capacitatea de acţiune la nivel local în România, sunt evidenţiate unele dintre resursele
de sprijin disponibile pentru DLO şi sunt identificate bune practici atât pentru România, cât şi pentru UE
în ansamblu.
1: http://ec.europa.eu/employment_social/employment_strategy/index_en.htm
3
2. PROvOCăRI PENTRU DEzvOlTaREa lOCală a OCUPăRII fORţEI
DE MUNCă
2.1. Contextul general de politici

Această secţiune analizează unele dintre problemele legate de ocuparea forţei de muncă cu care se
confruntă în prezent România. Majoritatea sunt abordate în cadrul politicilor naţionale. Ele sunt
prezentate în răspunsul României la Agenda comunitară de la Lisabona (şi mai ales în Programul
Naţional de Reforme (PNR) pentru 2007-2010 şi revizuirile anuale ale acesteia asumate de guvernul
României şi Comisia Europeană2). Probleme legate de ocuparea forţei de muncă sunt, de asemenea,
ridicate în Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013 3(CSNR) şi Programul Operaţional
Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 (POS DRU), ambele asumate în aplicarea de
către România a Fondurilor structurale comunitare pentru perioada de programare actuală, 2007-2013.
Prin urmare, sarcina noastră este de a arăta cum DLO poate să-şi aducă o contribuţie.
Creşterea economică puternică din România nu s-a reflectat în creşterea ratei de ocupare a forţei
de muncă. După o lungă perioadă de tranziţie la economia de piaţă din anii 1990, rata anuală a creştere
a PIB-ului a rămas înaltă, situându-se între 4,1% şi 8,5% în anii 2001-20084. Creşterea s-a manifestat
mai ales în sectorul serviciilor, fiind în parte datorată creşterii investiţiilor interne şi externe. În ciuda
acestei creşteri economice impresionante, numărul de persoane ocupate a rămas static la aproximativ
8,8 milioane în anii 2002-2006, rata ocupării fiind de cca. 58%5. În plus, condiţiile economice dificile de
la nivel global vor limita probabil potenţialul de creştere a ratei de ocupare în următorii câţiva ani.
România rămâne semnificativ mai săracă decât majoritatea statelor membre ale UE, având un PIB
pe cap de locuitor de 39,1%6 din media UE27 în anul 2007. Acest lucru reflectă rata scăzută de creştere
a ocupării forţei de muncă, dar şi rata scăzută de activitate economică – doar 63,6% din populaţia cu
vârsta cuprinsă între 15 şi 64 de ani a fost activă în 2006, în comparaţie cu media UE de 70,1%7. Rata
de ocupare a forţei de muncă pentru femei a fost de numai 53% în 2006, în comparaţie cu media
europeană de 57,1%. Deşi rata şomajului (7,4% în 2006) a rămas sub media UE (7,9%), această rată
ascunde un nivel semnificativ al agriculturii de subzistenţă (şi astfel al sărăciei) întâlnit la mare parte din
populaţia rurală.
Există un dezechilibru între oferta de forţă de muncă şi distribuţia acesteia, rezultat în urma
schimbărilor demografice. Din 1989, populaţia României a scăzut cu 5,2%, de la 22,8 milioane la 21,6
milioane8 din cauza reducerii accelerate a ratei natalităţii, a creşterii ratei mortalităţii, mai ales în rândul
sugarilor şi a creşterii ratei de emigrare. Deşi procesul de emigrare a încetinit de la începutul anilor 1990,
aproape două treimi din emigranţii permanenţi au urmat studii universitare, postliceale sau tehnice. În plus
faţă de cei care au emigrat permanent, aproape 1,7 milioane de români s-au gândit să lucreze pe termen
scurt în străinătate9. În ciuda migraţiei semnificative înapoi spre ţară şi a faptului că mulţi migranţi se
întorc în cele din urmă, migraţia către străinătate reprezintă o pierdere semnificativă a unora dintre cei
mai buni lucrători de pe piaţa forţei de muncă din România.
2: http://ec.europa.eu/growthandjobs/index_en.htm
3: Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013, Versiunea finală 2007; Guvernul României
4: Ocuparea forţei de muncă în Europa, 2007
5: ibid
6: Eurostat 2007 - Previziune
7: Ocuparea forţei de muncă în Europa, 2007
8: CSNR, Secţiunea 1.4
4
Disparităţile regionale complexe ameninţă coeziunea socială şi teritorială, chiar dacă nu la fel de
grav ca şi cele din alte state membre ale UE. Regiunile Bucureşti-Ilfov, Nord şi Nord-Vest au cunoscut
beneficii economice generate mai ales de turism, producţie specializată şi investiţii externe. În regiunea
Bucureşti-Ilfov, mai ales, se înregistrează un nivel înalt al PIB-ului pe cap de locuitor - aproape dublu
decât media naţională. În alte regiuni, care se confruntă cu o restructurare industrială sau care se
bazează exagerat de mult pe sectorul agricol ce suferă o productivitate redusă, se înregistrează venituri
mici şi o rată înaltă a şomajului. De exemplu, în regiunile Centru, Sud şi Sud-Vest şomajul a înregistrat
o rată de peste 123% din media naţională în 2005, în comparaţie cu 67,8% în Nord-Vest şi 40,7% în
Bucureşti-Ilfov.
a existat un declin semnificativ în fostele oraşe mono-industriale din toate regiunile, lucru care a
dus la concentraţii de şomeri şi a avut consecinţe social-economice în aceste oraşe şi hinterlandurile lor
mai largi. Această lipsă de oportunităţi i-a făcut pe mulţi să emigreze sau să se mute în Bucureşti sau
în zonele rurale. În general, România este una dintre cele mai puţin urbanizate ţări din Europa, iar
reţeaua ei de oraşe în general nu asigură cadrul necesar pentru a îndeplini acest lucru. În majoritatea
oraşelor, serviciile şi infrastructura continuă să se deterioreze din cauza lipse reinvestiţiilor.
„Economia gri”10 şi munca nedeclarată sunt bariere semnificative în calea dezvoltării economice
durabile. Într-adevăr, se estimează că economia gri înregistrează până la 1,2 milioane de persoane
ocupate11. Munca declarată este mai ales efectuată de cele mai sărace gospodării împinse de nevoile
de subzistenţă, sau de micile întreprinderi, care se percep ca desfăşurându-şi activitatea la limita
viabilităţii, fiind motivate de o „nevoie” de a evita impozitarea şi reglementarea12. Cu toate acestea,
munca nedeclarată subminează funcţionarea pieţei muncii şi dobândirea de noi competenţe şi inhibă
dezvoltarea unor întreprinderi capabile să concureze pe o piaţă deschisă.
Unele grupuri se confruntă cu niveluri semnificative de excluziune socială şi sărăcie. Acestea

includ copii din sistemul de asistenţă publică, tineri de peste 18 ani care părăsesc instituţiile de asistenţă,
familii monoparentale, persoane cu handicap şi foşti deţinuţi. Toate aceste categorii dezavantajate trebuie
să facă faţă multor probleme legate de integrarea lor socială sau reintegrarea pe piaţa muncii. De
asemenea, grupurile sunt afectate de discriminare legată de accesul la educaţie, ceea ce le scade
şansele pe piaţa muncii.
Populaţia de etnie romă se confruntă cu probleme semnificative legate de ocuparea forţei de

muncă. Populaţia de etnie romă, estimată la 1,8 – 2,5 milioane13, suferă de o serie complexă de
probleme ce includ accesul redus la educaţie, nivelul redus de studii şi nivelul înalt de analfabetism,
lipsa de competenţe, accesul redus la muncă, discriminare, starea proastă a sănătăţii, condiţiile proaste
de locuit şi sărăcia. Mulţi nu au carte de identitate şi prin urmare se luptă să obţină acces oficial la
muncă. În consecinţă, doar 22,9% dintre romi sunt activi pe plan economic şi dintre aceştia, numai
71,5% sunt ocupaţi în economia oficială14.
10: Activitate economică care nu este nici impozitată, nici monitorizată de guvern şi nu este inclusă în Produsul Intern Brut
(PIB); aici ignorăm activitatea care este pur şi simplu ilegală şi nu doar neînregistrată
12: Estimarea Dimensiunii Economiei Subterane în România, L. Albu, Institutul de Prognoză Economică România 2004
13: 2004 Raport periodic privind procesul înregistrat de România în procesul de aderare; Comisia Europeană
5
Există un decalaj între competenţele şi calificările oferite de sectorul educaţie şi cerinţele unei
economii bazate pe cunoaştere15. Reducerea acestui decalaj este esenţială dacă România doreşte
să concureze pe baza valorii adăugate şi nu pe baza costurilor salariale mici. Acest decalaj este relevant
pentru calificările obţinute de tineri, care reflectă ce pot oferi instituţiile şi nu ce au nevoie angajatorii. De
asemenea, el arată că mulţi dintre angajatori acordă puţină valoare dezvoltării capitalului uman prin
cursuri de perfecţionare sau de formare profesională16. Sectoarele educaţie şi formare profesională
trebuie să fie mai adaptate la nevoile de pe piaţa muncii, prin parteneriate universităţi-întreprinderi,
educaţie pentru adulţi care să recunoască aptitudinile dobândite pe piaţa muncii şi căi de învăţare flexibile
pentru fiecare persoană. Alte provocări sunt reducerea ratei de părăsire timpurie a şcolii, creşterea
procentajului persoanelor cu studii superioare17, creşterea nivelului de studii al romilor18 şi oferirea mai
multor oportunităţi de învăţare pentru adulţi şi lucrătorii în vârstă.
Există o nevoie de creştere a spiritului antreprenorial şi a inovării, în special în rândul

întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-urilor). La nivel naţional, există numai 24 de IMM-uri la mia de
locuitori şi numai 12-14 în regiunile Nord-Est, Sud şi Sud-Vest, în comparaţie cu media UE de 5219.
Printre obstacolele în calea creării de IMM-uri se numără lipsa accesului la finanţare, calitatea serviciilor
de asistenţă pentru întreprinderi şi penuria de clădiri adecvate. CSNR recunoaşte că structurile de
asistenţă pentru întreprinderi trebuie consolidate şi propune abordări specifice la nivel regional şi local.
Acestea includ organizaţii care sprijină dezvoltarea IMM-urilor şi diseminarea cunoştinţelor,
microîmprumuturi şi incubatoare de afaceri.
Capacitatea instituţională presupune creşterea la nivel local Într-adevăr, CSNR scoate în evidenţă
puncte slabe ale administraţiilor locale (autorităţi judeţene, orăşeneşti şi comunale) în domenii cum ar fi
planificarea şi gestiunea strategică, capacitatea de a elabora proiecte de dezvoltare locală, capacitatea
de a primi finanţare pentru astfel de proiecte şi gestiunea resurselor umane. Programul Operaţional
Sectorial Dezvoltarea Capacităţii Administrative merge mai departe, evidenţiind nevoia acestor organisme
şi a partenerilor lor din sectorul ONG de a primi asistenţă pentru a crea parteneriate locale, a primi
finanţare comunitară şi a pune în aplicare activităţile. Aceste reforme sunt vitale dacă localităţile doresc
să fie capabile să se adapteze la un mediu socio-economic aflat în schimbare20.
Printre metodele eficiente de rezolvare a acestor probleme se numără o combinaţie

de interacţiuni „de sus în jos” şi „de jos în sus”, coordonarea pe verticală şi pe
orizontală, cooperarea între sectorul public, cel privat şi cel neguvernamental,
precum şi acţiunile la nivel naţional şi local. Dezvoltarea locală a ocupării forţei de
muncă poate furniza o componentă esenţială pentru o abordare integrată a unei
astfel de complexităţi.

16: Raport de ţară privind dezvoltarea sectorului resurselor umane în România, Banca Mondială
17: 11% în 2005, în comparaţie cu 16% în Franţa şi 15% în Regatul Unit, de exemplu.
18: CSNR 2007 – 2013; Compararea politicilor româneşti privind ocuparea forţei de muncă www.eumap.org;
Politici publice pentru romi în România 2000/5; www.anr.gov.ro
20: PNR 2007-10; http://ec.europa.eu/growthandjobs/pdf/nrp_2005-2008_romania_en.pdf
6
2.2. valoarea adăugată a dezvoltării locală a ocupării forţei de muncă
O dată cu afluxul de fonduri europene şi reforme instituţionale continue, se va lărgi şi mai mult gama de
acţiuni la nivel local decât era cazul în trecut. Acum trebuie să analizăm cum poate DLO să sprijine
măsurile luate la nivel naţional pentru abordarea problemelor majore de politici care tocmai au fost
examinate. Ţinând cont de experienţa la nivel comunitar, putem observa cel puţin opt politici în care
adăugarea DLO poate face diferenţa.
Politici sugerate pentru dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă în România
• adaptarea educaţiei şi a competenţelor la cerinţele de pe piaţa muncii

• abordarea problemei şomajului în rândul unor grupuri specifice
• Promovarea unei dezvoltări teritoriale echilibrate
• Îmbunătăţirea performanţei guvernanţei regionale şi locale
• Reducerea muncii nedeclarate
• Stimularea spiritului antreprenorial şi a inovării prin acţiuni la nivel local
2.2.1. Adaptarea educaţiei şi a competenţelor la cerinţele de pe piaţa muncii

Adaptarea educaţiei şi a competenţelor la nevoile în schimbare ale pieţei muncii este atât o prioritate
strategică a României, cât şi o necesitate în contextul dezvoltării locale şi regionale. De asemenea,
bunele practici din toată Europa arată că, deşi este nevoie şi de participarea unor principali factori
interesaţi, cum ar fi angajatori, întreprinzători sau furnizori de educaţie şi formare profesională, biroul
local al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi partenerii sociali cooperează pentru a
corela mai bine oferta de formare profesională şi competenţe, pe de o parte cu nevoile locale, pe de altă
parte21.
Aceasta este o activitate esenţială pentru DLO. Experienţa ne arată că ceea ce trebuie să rezulte este
un proces bidirecţional. În timp, angajatorii locali care participă la activităţi în parteneriat ajung să
preţuiască mai mult capitalul uman şi să acorde o importanţă mai mare creşterii competenţelor pentru a
se asigura că forţa de muncă locală rămâne competitivă într-un context global, îndeplinind astfel scopul
PNR de a plasa individul în centrul procesului de reînnoire22. Prin acest proces – şi din nou în parteneriat
– se creează un context în care furnizorii de educaţie şi formare profesională ajung să înţeleagă mai bine
mediul de afaceri aflat în schimbare şi îşi adaptează mai bine programele de educaţie şi formare la
nevoile sectorului de afaceri. Parteneriatele pentru DLO pot contribui la crearea unui mediu în care
învăţarea de-a lungul vieţii este considerată ca fiind indispensabilă atât pentru dezvoltarea personală, cât
şi pentru dezvoltarea locală. Din afara României, putem oferi un exemplu finlandez respectat în toată
lumea de adoptare a învăţării de-a lungul vieţii ca un element esenţial pentru regenerarea economică.
21: Programul Naţional de Reforme din România

22: Monografie de ţară – România, Fundaţia Europeană de Formare:
http://www.see-educoop.net/education_in/pdf/etf-mono-cand-countries-romania-oth-enl-t02.pdf
7
Tampere (finlanda)
În anii 1990, oraşul Tampere (cu o populaţie de 200.000 de

locuitori) înregistra un declin industrial şi o rată a şomajului
de 22,6%. În căutarea unei soluţii, învăţarea de-a lungul
vieţii a fost identificată drept esenţială pentru succesul
economic şi dezvoltarea economică şi a fost elaborată o
strategie pentru recalificarea lucrătorilor în vârstă. În timp,
această soluţie s-a extins, devenind o strategie
cuprinzătoare, care promovează învăţarea în oraş pentru
toţi copii, adulţii şi persoanele în vârstă.
Deşi include multe activităţi inovatoare, această strategie

implică în principal împărtăşirea unei idei şi a unei filozofii,
nefiind un program specific. Astfel, ea este pusă în aplicare
printr-un parteneriat complex implicând actori locali care
promovează Tampere ca pe un oraş al învăţării direct către
investitori importanţi din toată lumea şi nu se bazează pe
guvernul naţional pentru a face acest lucru.
www.tamperebusiness.com
2.2.2. Abordarea problemei şomajului în rândul unor grupuri specifice

Chiar şi atunci când există o economie naţională cu creştere rapidă, anumite grupuri specifice (aşa cum
am discutat deja) şi anumite locuri pot fi lăsate în urmă – confruntându-se astfel cu şomajul şi sărăcia.
Din nou, PNR din România prevede o serie de măsuri de sus în jos la nivel naţional, prin intermediul
Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, care să sprijine grupurile care se confruntă cel mai
puternic cu riscul de excludere de pe piaţa muncii. Aceste măsuri includ, de exemplu, formarea specifică
pentru comunităţile de romi şi tinerii care părăsesc prematur şcoala, precum şi stimulente cum ar fi
subvenţii şi programe de formare profesională pentru angajatori23.
Cu toate acestea, experienţa din întreaga UE sugerează că, deşi aceste măsuri au un rol esenţial, ele
pot fi de departe şi mai eficiente dacă sunt corelate cu acţiuni la nivel local. Două decenii de practică
arată că acţiunile la nivel local sunt şi ele esenţiale pentru includerea pe piaţa locală a muncii a grupurilor
vulnerabile sau de risc. În prezent este acceptat faptul că iniţiativele la nivel local, concepute şi puse în
aplicare cunoscând şi înţelegând perfect condiţiile locale, pot fi foarte eficiente pentru a ajunge la şi a
stabili contactul cu grupurile greu accesibile. Pentru anumite grupuri ţintă, cum ar fi tinerii care părăsesc
prematur şcoala şi fără calificări pentru piaţa muncii, lucrul cu aceşti tineri la nivel local poate să schimbe
decisiv măsura în care ei pot fi convinşi să fie incluşi în programe naţionale de activare de locuri de
muncă. La fel, pentru cei care au fost mult timp în afara pieţei muncii, măsurile luate la nivel local pentru
a-i ajuta să facă faţă unor obstacole complexe care nu sunt legate numai de piaţa muncii în sine sunt
acum practici standard în majoritatea statelor membre ale UE.
23: A se vedea, de exemplu: Programe privind creşterea capacităţii pentru incluziunea socială a romilor în România,
www.anr.gov.ro; sau Proiecte privind sprijinirea incluziunii sociale a romilor, a persoanelor cu handicap şi a tinerilor,
http://web.worldbank.org/external/projects/
8
fundaţia Trinijove, Barcelona (Spania)
Fundaţia Trinijove îi ajută pe şomerii, în special imigranţi,

din cartierele sărace din Barcelona să se reintegreze pe
piaţa forţei de muncă. Fundaţia a înfiinţat două
cooperative în scopul creării unor oportunităţi de locuri
de muncă şi al formării şomerilor pentru a obţine astfel
de locuri de muncă. Una se ocupă cu grădinăritul şi
conservarea spaţiilor verzi, iar cealaltă cu îmbunătăţirea
mediului şi cu reciclarea. Fiecărui şomer îi este oferit un
contract pe unul sau doi ani, care include muncă salarială
şi formare profesională. Întreprinderile private oferă, de
asemenea, stagii. Scopul este reabilitarea şomerilor
astfel încât să-şi găsească de lucru în alte întreprinderi.
www.rtv-fm.com/trinijove/
De asemenea, CSNR atribuie un rol important economiei sociale24 pentru a sprijini grupurile vulnerabile
să intre pe piaţa locurilor de muncă. Economia socială poate acţiona ca o sursă de locuri de muncă
pentru şomeri şi, în paralel, un mod de a acoperi lipsurile din serviciile locale. Scopul economiei sociale
este de a identifica modalităţi de a răspunde unor nevoi nesatisfăcute de piaţă, concentrându-se pe
aspiraţiile şi valorile persoanelor a căror primă opţiune nu este să caute să obţină profit. Obiectivul este
dezvoltarea directă de activităţi şi locuri de muncă utile din punct de vedere social. Ce poate rezulta de
aici este un nou simţ antreprenorial – unul bun atât pentru economie, cât şi pentru dezvoltarea socială
la nivel local. Acest studiu de caz din Luxemburg demonstrează un astfel de exemplu.
Economie Solidaire şi OPE (luxemburg)
În Luxemburg, guvernul naţional a recunoscut économie

solidaire ca fiind un „al treilea pilon” al economiei. În plus
faţă de câteva măsuri de sprijin financiar pentru pornirea
unei afaceri, guvernul a introdus noi legi care să sprijine
économie solidaire, recunoscând aceasta din urmă ca pe
un furnizor normal de servicii în cadrul procedurilor de
achiziţii publice. Aceste măsuri au permis unor
organizaţii cum ar fi Objectif Plein Emploi (OPE) să-şi
extindă activităţile legate de DLO. OPE aplică proiecte
de dezvoltare locală pe termen lung şi, în acelaşi timp,
creează locuri de muncă pentru şomeri. Această
organizaţie operează la nivel local printr-o reţea de
organizaţii non-profit care identifică nevoile locale şi
elaborează soluţii adecvate.
www.ope.lu
24: Economia socială se referă la situaţia în care se reunesc persoane la nivel local pentru a furniza o gamă largă de servicii,
instrumentul fiind întreprinderea socială – o întreprindere care nu caută să obţină profit sau valoare pentru deţinătorii săi,
ci furnizează comunităţii o anumită formă de servicii.
9
2.2.3. Promovarea unei dezvoltări teritoriale echilibrate
Ca răspuns la disparităţile teritoriale din ce în ce mai mari din România în materie de creştere şi
dezvoltare, CSNR stabileşte o strategie de stimulare a zonelor cu potenţial de creştere şi de sprijinire a
celor rămase în urmă. CSNR prescrie o abordare policentrică a dezvoltării, care sporeşte rolul centrelor
urbane ca factori regionali de impulsionare şi promovează o dezvoltare echilibrată în zonele rurale –
eficientizând agricultura şi promovând funcţiile neagricole. Deşi coordonarea strategiei de dezvoltare
regională va rămâne în sarcina autorităţilor centrale, s-a recunoscut clar nevoia unor parteneriate locale
puternice, care să implice o largă paletă de factori interesaţi în identificarea nevoilor, elaborarea
strategiilor şi punerea în aplicare a activităţilor25. Aşa cum se va vedea mai târziu, au existat deja o serie
de iniţiative comunitare şi altele finanţate extern de stimulare a dezvoltării locale în zonele rurale din
România. O dată cu fondurile de convergenţă ale UE, s-a creat oportunitatea de a se baza pe aceste
iniţiative – în zonele urbane şi cele rurale.
Experienţa din toată Europa ne arată că parteneriatele locale, acţionând în cadrul unei iniţiative naţionale
pentru o dezvoltare teritorială mai echilibrată, pot contribui în mod semnificativ la reducerea disparităţilor
teritoriale. Planurile privind ocuparea forţei de muncă pe zone şi care ţin cont de nevoile reale de la
nivel local, în loc să răspundă în mod mecanic obiectivelor naţionale, pot începe să abordeze câteva
dintre cauzele locale care stau la baza lipsei de oportunităţi economice26. De exemplu, informaţiile locale
pot ajuta la sensibilizarea iniţiativelor naţionale în materie de formare şi ocuparea forţei de muncă pentru
a atrage şi mai mult utilizatorii locali.
Dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă poate asigura, de asemenea, „infrastructura instituţională”
pentru parteneri din sectorul public, privat şi ONG pentru a conlucra într-un mod mai integrat. Dar pentru
a face acest lucru, actorii locali au nevoie atât de un mandat, cât şi de resursele necesare pentru a creşte
capacitatea. Creşterea capacităţii constituie elementul central al DLO, iar în secţiunile următoare vom
examina ce ar putea să implice acest lucru. Un model care merită analizat este cel aplicat în Anglia, legat
de comunităţile cele mai defavorizate.
Parteneriate locale strategice (anglia)
Parteneriatele locale strategice (PLS) sunt parteneriate

nestatutare, neexecutive al căror scop este reducerea
disparităţilor regionale şi locale. Acestea formează un
sistem de parteneriate la nivel sub-regional care se
concentrează pe cele 88 de districte cele mai defavorizate
din Anglia. PLS nu au un statut juridic direct şi nici nu
beneficiază de finanţare proprie. Dar ele reunesc
autorităţi locale, servicii de asistenţă medicală, birouri
locale ale serviciului public de ocupare, grupuri,
întreprinderi şi alţi actori din cadrul comunităţii pentru a
facilita furnizarea „comună” de servicii şi a promova
dezvoltarea economică şi socială.
www.communities.gov.uk/lsp

26: Plan de Dezvoltare Strategică: www.satu-mare.ro
10
2.2.4. Îmbunătăţirea performanţei guvernanţei regionale şi locale
CSNR notează că îmbunătăţirile în performanţa socio-economică trebuie sprijinite de o mai bună
guvernanţă. Prin urmare, pe lângă modernizarea autorităţilor publice, CSNR propune o descentralizare
mai mare în furnizarea de servicii publice, acordarea unui rol mai mare parteneriatelor public-privat şi
aplicarea strategiilor locale de dezvoltare27.
Dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă poate oferi atât un context de lucru, cât şi un model de
îmbunătăţire a performanţei şi a funcţionării guvernanţei regionale şi locale. Ea scoate în evidenţă
principiul conform căruia lucrând împreună, statul şi organizaţiile locale îşi pot îmbunătăţi reciproc
performanţele – oferind un feedback obiectiv, asigurând perspective alternative, creând reţele şi aşa mai
departe.
De asemenea, DLO pune un mare accent pe guvernanţa pe mai multe niveluri - subliniind importanţa
tuturor nivelurilor din sistem care conlucrează în mod creativ şi principiul subsidiarităţii – realizarea de
acţiuni la nivelul cel mai de jos, în concordanţă cu eficienţa şi eficacitatea. Parteneriatele locale pentru
ocuparea forţei de muncă au devenit, în multe cazuri, o verigă inteligentă în lanţul deciziilor pe verticală
(de sus în jos / de jos în sus), crescând impactul măsurilor centrale şi oferind informaţii locale pertinente
în cadrul politicilor naţionale. Mai jos este prezentat un exemplu suedez de cooperare.
acorduri pentru creştere regională (Suedia)
Programele vizând creşterea regională (PCR) constituie un

instrument de guvernanţă pentru coordonarea parteneriatelor
locale cuprinzând mai multe agenţii în Suedia. PCR
mandatează autorităţile regionale să creeze Strategii de
dezvoltare regională în colaborare cu o serie de consilii
departamentale de administraţie. Aceste consilii constau în
parteneriate locale alcătuite din comisii departamentale de
muncă, consilii departamentale, municipalităţi, universităţi,
camere de comerţ şi alţi parteneri din sectorul privat. Obiectivul
îl constituie integrarea tuturor nivelurilor de guvernanţă, începând de la nivelul naţional (mandatând
regiunile), continuând cu nivelul departamental (integrând partenerii) şi până la nivelul municipal şi
local (lucrând în parteneriat), în efortul de a realiza o coordonare puternică. PCR nu primesc
finanţare directă. Sarcina lor este de a asigura o coordonare cât mai eficientă între actori şi de a
garanta că resursele sunt folosite într-un mod mai flexibil. Agenţia suedeză pentru creştere
economică şi regională (Nutek) oferă sprijin pentru punerea în aplicare a PCR.
www.nutek.se
11
2.2.5. Reducerea muncii nedeclarate
Persistenţa „economiei gri” în multe părţi ale României subminează obiectivul politicii guvernului de a crea
o economie durabilă, competitivă şi prosperă. Aceasta poate fi văzută atât ca o cauză, cât şi ca un
simptom al rămânerii în urmă din punct de vedere al dezvoltării – iar experienţa ne arată că problema
poate fi abordată cel mai bine prin eforturi concertate atât la nivel central, cât şi la nivel local. Sunt
esenţiale măsuri naţionale care să combată munca nedeclarată. Graţie măsurilor fiscale luate începând
cu anul 2004, s-a observat cum problemele legate de întreprinderi din economia gri s-au redus
substanţial. Aceste măsuri ar putea fi întărite prin parteneriate locale şi iniţiative DLO care să vizeze
tradiţia comportamentului incorect în gestiunea multor întreprinderi mici28. Cu toate acestea, adăugându-
se şi eforturile coordonate ale parteneriatelor locale – implicând angajatori locali şi parteneri sociali,
împreună cu reprezentanţii administraţiei locale şi organizaţii ale societăţii civile – potenţialul acestor
practici de a dăuna dezvoltării economice în general şi economiei locale, în special poate fi adus şi mai
bine la cunoştinţa publicului. Parteneriatele create în scopul dezvoltării locale a ocupării forţei de muncă
pe tot cuprinsul UE au fost strâns legate de apariţia unei noi culturi a încrederii, care poate avea un
impact puternic în promovarea practicilor corecte în domeniul ocupării forţei de muncă şi al pieţei muncii.
Acestea pot contribui la slăbirea puterii economiei gri.
Ca parte a acestui proces, avantajele atragerii şomerilor şi a persoanelor marginalizate în activitatea

economică prin crearea de locuri de muncă adaptate („crearea” unui loc de muncă pe plan local pentru
ei înşişi prin deschiderea unei mici întreprinderi legitime) au fost recunoscute mult timp în politica
comunitară (a se vedea Iniţiativele locale privind dezvoltarea şi ocuparea forţei de muncă (ILDO), 1996)29.
Oferim mai jos un exemplu practic din Irlanda.
alocaţie pentru crearea unei întreprinderi în scopul revenirii pe piaţa

muncii, Dundalk-Drogheda (Irlanda)
Pactul teritorial pentru ocuparea forţei de muncă din

Dundalk-Drogheda a lansat o iniţiativă locală care să
permită şomerilor pe termen lung şi părinţilor singuri să
deschidă afaceri proprii, continuând să primească prestaţii
sociale timp de patru ani. Lucru decisiv, această iniţiativă
a obţinut acordul comun al pactului şi al biroului local de
asistenţă socială, precum şi angajamentul din partea
guvernului la cel mai înalt nivel.
Şomerii au primit fiecare sprijin pentru elaborarea unor

planuri de afaceri, consultanţă pe probleme de marketing,
granturi şi împrumuturi mici, un serviciu de contabilitate şi
consultanţă pe probleme fiscale. Ei au continuat să
primească toate prestaţiile în primul an, procentajul fiind
redus apoi la 75% în al doilea, 50% în al treilea şi 25% în
al patrulea.
Pactul a concluzionat că numai 10% dintre participanţi au revenit la prestaţiile sociale, în timp
ce majoritatea au continuat afacerile începute, iar restul şi-au găsit un loc de muncă ori au
început să urmeze cursuri de pregătire profesională. În plus, iniţiativa a permis legalizarea
multora dintre activităţile de pe piaţa gri - în avantajul persoanelor şi al trezoreriei.
www.dep.ie/html/employ.htm
28: http://old.jurnalul.ro/articol.php?id=12560
http://www.eldis.org/go/display/?id=16970&type=Document
29: CEC (1996) Primul raport despre iniţiativele locale privind dezvoltarea şi ocuparea forţei de muncă.
SEC (96)2061. Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii Oficiale al Comunităţilor Europene.
12
2.2.6. Stimularea spiritului antreprenorial şi a inovării prin acţiuni la nivel local
Guvernul român pune un mare accent pe nevoia de transformare a economiei dintr-una cu o dependenţă
semnificativă de sectoare cu productivitate scăzută într-una bazată pe cunoaştere şi inovare. Pentru a
obţine acest lucru, IMM-urile trebuie încurajate să coopereze între ele şi mai strâns cu instituţiile de
învăţare şi cercetare pentru a-şi îmbunătăţi capacitatea de inovare în materie de produse şi procese. Aşa
cum s-a putut observa anterior, CSNR propune şi abordări specifice la nivel regional şi local pentru a
sprijini spiritul antreprenorial şi crearea de întreprinderi.
Experienţa din toată Europa ne arată că abordările la nivel local pentru a sprijini spiritul antreprenorial şi
inovarea constituie o măsură suplimentară esenţială faţă de iniţiativele naţionale. Deseori, parteneriatele
locale pot identifica cel mai bine obstacolele în calea spiritului antreprenorial, cum ar fi lipsa clădirilor de
birouri sau dificultăţile de acces la microfinanţare şi pot oferi soluţii. De asemenea, ele pot ajuta la
crearea unor reţele locale între întreprinderile locale şi institutele de cercetare. În acest fel, parteneriatele
locale pot acţiona ca un catalizator pentru cooperare şi inovare atât în procese (introducerea TIC, spre
exemplu) cât şi în dezvoltarea de produse noi. Ceea ce se poate obţine în acest fel – chiar şi pentru
zonele rurale îndepărtate – poate depăşi uneori aşteptările, aşa cum demonstrează un exemplu din
Franţa rurală.
Plastics vallée, Oyonnax (franţa)
Micuţa localitate Oyonnax găzduieşte Plastics Vallée, un loc în

care sunt adunate 600 de firme din domeniul formării
materialelor plastice prin injecţie. Această industrie se bazează
pe lunga experienţă a localităţii în confecţionarea de piepteni, la
început din lemn, mai târziu din celuloid. În secolul 20, pe fondul
scăderii veniturilor din producţia de piepteni, meşteşugarii locali
au început să confecţioneze alte produse din plastic şi să adopte
tehnica formării prin injecţie. Această industrie a demarat şi este
acum prezentă pe pieţe naţionale şi internaţionale. În Oyonnax
sunt acum instituţii precum Ecole Supérieure de Plastique
(ESP), unde sunt pregătiţi ingineri în fabricarea de materiale
plastice sau Pole Européen de Plasturgie, care stimulează
cercetarea şi inovarea şi permit întreprinderilor să împărtăşească din cunoştinţele lor şi să
colaboreze. Angajatorii din Plastics Vallée au colaborat şi cu ANPE (Agenţia naţională pentru
ocuparea forţei de muncă din Franţa) la elaborarea unor programe de formare pentru a ridica nivelul
de competenţe de bază ale forţei de muncă locale. Astfel, Oyonnax demonstrează abilitatea
continuă de inovare, învăţare şi adaptare la cererile unor pieţe în schimbare şi la noi tehnologii.
www.plasticsvallee.fr
13
La sfârşitul acestei secţiuni, punând cap la cap toate mesajele despre valoarea DLO, putem arăta că
propunerile esenţiale tind să fie aceleaşi, indiferent unde ar fi asumată DLO:
• parteneriatul cuprinzând mai mulţi factori interesaţi reprezintă un element creativ esenţial pentru
obţinerea celor mai bune rezultate din politicile de la orice nivel;
• parteneriatul pe mai multe niveluri organizat în mod corespunzător, coordonat şi interconectat
reprezintă un instrument vital de guvernanţă pentru elaborarea, gestionarea şi aplicarea politicilor;
• nivelul local are proprietăţi foarte speciale care – deşi uneori sunt dificil de pus în aplicare – pot
adăuga o valoare foarte substanţială politicilor de orice fel; şi
• pentru crearea de noi tipuri de locuri de muncă, adaptarea eficientă a nevoilor angajatorilor la
competenţele lucrătorilor, stimularea inovării din partea IMM-urilor şi aplicarea unei noi filozofii de
dezvoltare, muncă şi calitate a vieţii, nivelul local deţine un rol foarte important, fiind necesar să fie
inclus în cadrul de politici naţionale şi regionale.
Am demonstrat că prin adăugarea unei dimensiuni locale coerente la politica privind ocuparea forţei de
muncă se poate adăuga valoare la infrastructura instituţională pentru agenţii publice, încurajând actorii
de la diferite niveluri (naţional, regional şi local) să acţioneze într-un mod mai strâns şi mai inovator
pentru a crea locuri de muncă noi şi mai bune şi pentru a aborda probleme legate de egalitate şi
diversitate.
14
3. IDENTIfICaREa şI CONvINgEREa aCTORIlOR PRINCIPalI
După ce am arătat cum poate DLO să contribuie în mod pozitiv la înfruntarea provocărilor pe care
România le-a identificat în principalele documente politice, acum trebuie să:
• oferim o perspectivă preliminară a capacităţii existente deja în România, indicând tipurile de mesaje
care ar putea influenţa cel mai mult factorii de decizie pentru a demara iniţiativele DLO;
• examinăm în detaliu câteva dintre parteneriatele care au fost deja create, în vederea maximizării
utilizării cunoştinţelor şi experienţei existente;
• tragem câteva concluzii cu privire la situaţia actuală a DLO în România.
3.1. Principalii actori de la nivel naţional, regional şi local

Aşa cum am văzut, dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă este un proces care are loc în cadrul
sistemului de guvernanţă din orice ţară dată. Pentru a avea succes, trebuie să se încadreze cu uşurinţă
în cadrul stabilit de responsabilităţi la nivel administrativ şi departamental. Inevitabil, acestea sunt
distribuite pe diferite niveluri – naţional, regional sau local ori toate trei şi nu există două state membre
la fel.
Experienţa din ultimele două decade ne-a arătat că unele state membre au pus la punct sisteme de
guvernanţă care par să se adapteze la DLO mai uşor decât altele. Prin urmare, vom încerca în cele ce
urmează să identificăm câţiva dintre principalii actori al căror rol şi influenţă ar putea fi esenţial pentru
creşterea profilului parteneriatelor locale şi DLO în cadrul agendei politice din România - actori, reţele,
parteneriate şi aşa mai departe. Nu putem să-i includem pe toţi aici, dar o prezentare mai detaliată poate
fi găsită într-un studiu anterior, Fresh Approaches to Local Development (FALDE), derulat sub auspiciile
Comisiei Europene30.
3.1.1. Administraţia centrală

În încercarea de a pregăti terenul pentru DLO în România, probabil că vor fi implicate mai multe autorităţi
ale administraţiei centrale. Dinte acestea fac parte:
• Ministerul Finanţelor Publice, care este autoritatea de management pentru fondurile UE destinate
Programului Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice şi Autoritatea de Certificare
a tuturor programelor operaţionale;
• Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care răspunde de problemele legate de ocuparea
forţei de muncă şi piaţa muncii şi este Autoritatea de Management pentru fondurile UE destinate
Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane;
• Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, care răspunde de educaţie şi formare;
• Ministerul IMM-urilori, Comerţului şi Mediului de Afaceri, care răspunde de dezvoltarea IMM-urilor;
• Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, care răspunde de dezvoltarea regională;
• Ministerul Administraţiei şi Internelor, care răspunde de guvernanţă; şi
• Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, care răspunde de promovarea diversificării
economice şi a ocupării forţei de muncă în zonele rurale.
• Comitetul Naţional de Coordonare pentru Instrumentele Structurale, din cadrul Ministerului Finanţelor
Publice, organismul responsabil de oferirea unor linii directoare strategice şi luarea de decizii la nivel
politic.
30: http://ec.europa.eu/employment_social/local_employment/project_planning_en.htm
15
Comitetul de Management pentru Coordonare va aborda probleme de management şi administrative şi
va răspunde de asigurarea coordonării acţiunilor în cadrul fiecărui program operaţional. Opt Comitete de
Coordonare Regionale vor aborda probleme legate de gestionarea programelor la nivel regional şi vor
garanta că acţiunile luate în cadrul fiecărui program sunt complementare.
Pentru aceste tipuri de organisme naţionale, mesajul de bază privind modul în care
DlO adaugă valoare politicilor este că, punându-se un accent şi mai mare pe nivelul
local, se pot obţine două avantaje majore; i) programe naţionale de ajustare, pentru a
le spori relevanţa şi eficienţa acolo unde sunt puse în practică – şi ii) „construcţia în
jos”, înspre nivelul local, poate crea o nouă sursă de gândire creativă - şi de învăţare
prin experienţă – care, la rândul ei, poate veni în sprijinul programelor naţionale în
scopul unei mai bune elaborări a acestora.
3.1.2. Agenţia naţională pentru ocuparea forţei de muncă (ANOFM)

Agenţia naţională pentru ocuparea forţei de muncă are un rol esenţial pentru DLO, în parte graţie
responsabilităţii sale executive generale privind politica de ocupare. La nivel naţional, agenţia lucrează
deja cu administraţii publice, angajatori şi sindicate care alcătuiesc consiliul său de administraţie. Cu
toate acestea, pe măsură ce serviciile sunt modernizate şi descentralizate, ANOFM va trebuie să
coopereze şi mai intens cu actorii locali decât în prezent. Reţinând acest lucru şi ca parte a programului
său de modernizare, ANOFM recunoaşte că personalul său trebuie să-şi îmbunătăţească competenţele
pentru a dezvolta parteneriate cu alţi actori de pe piaţa muncii, inclusiv autorităţi locale şi judeţene,
parteneri sociali şi ONG-uri.
Pe măsură ce aNOfM trece printr-un proces de modernizare, un mesaj de bază este că

în prezent există dovezi copleşitoare conform cărora acţiunile la nivel local şi întrun
parteneriat flexibil constituie de departe cea mai bună metodă de a ajunge la cei aflaţi
cel mai departe de piaţa muncii. Persoanele care înfruntă multiple bariere – sănătate,
vârstă, handicap, discriminare sexuală, limbă, probleme culturale şi aşa mai departe –
au nevoie de mai mult decât le poate oferi o singură agenţie guvernamentală, dacă
doresc să combată excluderea.
3.1.3. Agenţiile pentru dezvoltare regională (ADR)

Consiliul naţional de dezvoltare regională pune în aplicare procesul de dezvoltare regională prin
intermediul a opt ADR-uri . Acestea sunt organisme publice, neguvernamentale şi non profit, care implică
asocierea voluntară între judeţe învecinate având interese comune. ADR-urile elaborează strategii de
dezvoltare regională, sprijină alocarea de fonduri UE, strâng date de monitorizare şi coordonează
proiecte de dezvoltare regională. Ca atare, ele acţionează ca factori de impulsionare a parteneriatelor
regionale pentru dezvoltare. Unele dintre ARD-uri au sprijinit şi crearea unor parteneriate locale pentru
dezvoltare. Într-adevăr, având în vedere bogata lor experienţă şi expertiză, parteneriatele locale ar trebui
să încerce să includă ADR-urile în activitatea lor ori de câte ori este posibil.
16
Deoarece o mare parte dintre fondurile comunitare sunt investite în fiecare dintre
regiunile din România, trebuie transmis agenţiilor un mesaj de bază din experienţa DlO:
rolul de coordonare pe care deja îl joacă este esenţial pentru a oferi cadrul necesar şi
„puterea de interconectare” de care au nevoie organizaţiile bazate pe parteneriate. Rolul
lor de a reuni actori locali la nivel regional este o componentă vitală pentru crearea unui
sistem mai eficient de guvernanţă pe mai multe niveluri şi pentru reuşita dezvoltării
regionale.
3.1.4. Administraţia locală

Până în prezent, nu a existat un cadru juridic care să permită autorităţilor locale să pună în practică
programe vizând ocuparea forţei de muncă31. În practică, agenţiile locale sau judeţene ale ANOFM pot
conduce cel mai bine iniţiativele DLO în anumite localităţi, date fiind rolul, structura instituţională şi
resursele lor. Cu toate acestea, administraţia locală îşi asumă mandatul pentru DLO în orice localitate
şi astfel are un rol esenţial pentru DLO. Este esenţial să se găsească cea mai bună metodă de a le
implica.
Capacitatea pentru dezvoltare locală variază în mod considerabil de la o autoritate la alta, în funcţie de
mărime şi resurse. În mod evident, oraşele mari, Bucureşti, Timişoare, Iaşi, Cluj-Napoca sunt mai bine
plasate pentru a se implica împreună cu alţi actori, cum ar fi ANOFM. Cu toate acestea, pe măsură ce
serviciile publice sunt din ce în ce mai descentralizate la nivel local, până şi autorităţile locale din oraşele
mai mici şi din comune vor avea o libertate mai mare de acţiune. În plus, capacitatea lor de acţiune va
fi sporită cu sprijinul Fondurilor structurale comunitare, de exemplu prin Programul Operaţional
Dezvoltarea Capacităţii Administrative (PO DCA).
Pe fondul descentralizării tot mai puternice a serviciilor publice, autorităţile naţionale care reprezintă
administraţia locală vor avea două roluri importante: în primul rând, să arate administraţiei centrale cum
poate politica naţională să evolueze continuu în sprijinul DLO, iar în al doilea rând, să încurajeze
interconectarea şi schimbul de experienţe între autorităţile locale, pe măsură ce acestea îşi asumă noi
responsabilităţi şi încep să abordeze problema DLO. De exemplu, Federaţia Autorităţilor Locale din
România a organizat seminarii care să sprijine creşterea capacităţii administraţiilor locale de a aborda
problema DLO.
În contextul descentralizării şi al modernizării serviciilor publice din România, există

un mesaj de bază pentru administraţia locală – importanţa parteneriatelor pe mai
multe niveluri şi cuprinzând mai mulţi factori interesaţi pentru a face faţă complexităţii
unei economii globale aflate într-o schimbare rapidă. Dimensiunea locală apare atunci
când presiunea acestor schimbări îşi face simţită prezenţa în cele din urmă. Un sistem
puternic de activităţi în parteneriate locale, care să reunească toate perspectivele şi
resursele necesare, este esenţial pentru buna funcţionare şi eficienţa administraţiei
locale.
31: Noile state membre şi dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă: evaluare şi planificare pentru viitor; report de
evaluare pentru România: http://ec.europa.eu/employment_social/local_employment/project_planning_en.htm
17
3.1.5. Partenerii sociali, sectorul de afaceri şi organismele reprezentative
Partenerii sociali constituie o altă „instituţie” esenţială pentru elaborarea unui cadru mai larg pentru DLO.
În prezent, cinci confederaţii sindicale îndeplinesc criteriile de reprezentativitate determinate la nivel
naţional (CNSLR Frăţia, BNS, CSDR, CNS Cartel Alfa şi CNS Meridian). În afară de aceste confederaţii,
sunt active şi alte federaţii sindicale dintr-o serie de sectoare (de exemplu, în minerit, prelucrarea
metalelor, educaţie, comerţ, agricultură şi sănătate), existând şi câteva sindicate independente neafiliate.
Acestea îndeplinesc doar parţial criteriul necesar al reprezentativităţii, însă au voie să participe la
consultări şi negocieri sau, în unele cazuri, să negocieze cu organismele patronale/guvernamentale în
domeniul lor de activitate.
Un mesaj de bază pentru partenerii sociali este acela că dialogul social este sporit şi
mai mult prin adăugarea unei perspective mai locale. Cultura şi practica rezolvării
problemelor pe bază de consens îşi pot găsi o aplicare practică în abordarea
problemelor locale – iar frecvent învăţămintele trase la nivel local pot constitui o sursă
de informaţii pentru unele dintre cele mai abstracte dialoguri politice la nivel naţional.
Pentru o mai bună elaborare a strategiilor sunt necesare o analiză din perspectiva cererii a economiei
locale şi o analiză pertinentă a evoluţiei contextului competitiv. Exemplele ne arată că atunci când
interesele comerciale locale se angajează în întregime într-un dialog la nivel local – unul în care toţi
participanţii respectă poziţiile celorlalţi – dinamica parteneriatului poate fi mai întreprinzătoare.
În cazul României, printre actorii importanţi şi cu influenţă din comunitatea de afaceri se numără Uniunea
Patronatului Român - UPR, un amalgam recent între 6 grupuri de interese patronale; Camera de Comerţ
şi Industrie a României şi Patronatul Marilor Producători Agricoli din România – PMPA. Există multe alte
organe care reprezintă în general aspecte ori sectoare specifice.
Pentru sectorul de afaceri, mesajul experienţei DlO din UE este acela că acţiunile la
nivel local într-un parteneriat care se bucură de o puternică prezenţă a firmelor pot
garanta faptul că strategiile pentru educaţie şi formare profesională sunt cât mai
ajustate la nevoile actuale şi probabile viitoare ale angajatorilor şi întreprinderilor din
zonă. Parteneriatele pentru DlO pot contribui, de asemenea, la reunirea
întreprinderilor locale în reţele de sprijin reciproc, pentru a ajuta firmele mici să facă
împreună ceea ce singure nu pot. DlO este bună pentru întreprinderi.
3.1.6. Organizaţiile societăţii civile şi ONG-urile

Organizaţiile societăţii civile şi ONG-urile sunt, în mod normal, promotorii cei mai entuziaşti ai
parteneriatelor cuprinzând mai mulţi factori interesaţi. Stilul lor de lucru şi filozofia reciprocităţii tind să
le facă mai adaptabile la ideea de parteneriat decât autorităţile guvernamentale sau întreprinderile. Ele
aduc în cadrul DLO o dimensiune axată pe problemele locale de egalitate şi diversitate prin rolul lor de
apărători ai intereselor persoanelor dezavantajate şi ale celor ce suferă de discriminare de orice fel.
„Sensibilizarea” la nivel local a politicilor de ocupare şi de activare de locuri de muncă pentru grupurile
greu accesibile dintr-o comunitate locală tinde în principal să se bazeze pe informaţiile aduse.
Oferim două exemple în care ONG-urile acţionează la nivel local în România.
18
Exemple de ONg-uri în România
Tehne, o organizaţie neguvernamentală ce activează în sectorul

educaţie, a gestionat o serie de programe vizând implicarea tinerilor
şi a personalului şcolar în evaluarea propriilor nevoi în materie de
educaţie şi formare pe baza propriilor experienţe. Aceste activităţi s-
au concentrat pe şcolile din sate şi oraşele mici, care au avut mai
puţine ocazii de a fi implicate în proiecte sociale şi educaţionale32
www.tehne.ro/education
Center Education 2000 este o organizaţie neguvernamentală care

derulează proiecte în regiunile rurale din România cu scopul de a
contribui la o mai bună integrare europeană, încercând mai ales să
implice tinerii în societatea civilă. Tinerii sunt implicaţi activ în
identificarea nevoilor şi intereselor comunităţilor locale şi
transpunerea acestora în proiecte ce urmează a fi puse în aplicare,
din nou, cu implicarea activă a populaţiei locale şi a capacităţii
locale33.
www.cedu.ro
Cele peste 27.000 de ONG-uri înregistrate în România beneficiază de noi oportunităţi de a desfăşura
activităţi de dezvoltare locală. Cadrul juridic şi fiscal pentru ONG-uri s-a îmbunătăţit în ultimii ani. De
asemenea, la nivel naţional a fost asumată răspunderea de descentralizare a serviciilor publice şi de
încurajare a ANOFM şi a autorităţilor locale să lucreze în parteneriat cu ONG-urile. ONG-urile vor fi
sprijinite şi cu fondurile structurale comunitare. De exemplu, un obiectiv al POS DRU este creşterea
gradului de participare a ONG-urilor la furnizarea de servicii către comunitate. La fel, PO DCA permite
instruirea personalului ONG-urilor în furnizarea de servicii publice.
Mesajul de bază din experienţa DlO în acest caz este poate diferit, pentru că de obicei
în cazul organizaţiilor societăţii civile nu este nevoie de multă muncă de convingere
cu privire la valoarea acţiunilor la nivel local. Totuşi, un mesaj important aici este
acela că vocile lor favorabile trebuie să fie susţinute de dovezi concrete ale reuşitei
obiectivelor politicilor de angajare în parteneriate locale cuprinzătoare. Organizaţiile
societăţii civile au promovat în mod eficient forme comune de dezvoltare – şi nu doar
au concurat pentru a obţine finanţare de la agenţiile sau departamentele centrale. va
trebui ca ONg-urile din România să vorbească pe aceeaşi voce şi să-şi coordoneze
eforturile atunci când lucrează cu autorităţile guvernamentale – dacă doresc să creeze
în mod eficient o bază pentru DlO pe bază de parteneriate.
32: www.tehne.ro/education (Judeţul Dolj, România)

33: www.cedu.ro
19
3.2. formele existente de activitate în parteneriate locale în România
În ultimii ani, în România au fost create multe parteneriate locale cuprinzând mai mulţi factori interesaţi.
De exemplu, mai multe autorităţi judeţene au format parteneriate cu oraşe şi sate din zonă pentru a
elabora strategii de dezvoltare locală. Aceste iniţiative sunt văzute din ce în ce mai des ca nişte modele
de bune practici care trebuie sprijinite de Ministerul Administraţiei şi Internelor. Iniţiativele de până acum
au fost sprijinite în principal prin fonduri comunitare de preaderare, cum ar fi Phare şi Sapard. Dar o mare
parte din fonduri a provenit şi de la Banca Mondială, Programul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Dezvoltare34, guverne naţionale, precum şi ONG-uri şi trusturi internaţionale. Cum aceste fonduri ajung
la final, provocarea va fi să se includă aceste acţiuni experimentale în cadrul programelor naţionale şi
comunitare.
3.2.1. Phare
Phare a fost programul de asistenţă comunitară pentru ţările din Europa Centrală şi de Est şi astfel
principalul mijloc prin care UE a acordat României asistenţă tehnică şi financiară înainte de aderarea din
2007. În România, Phare a sprijinit multe iniţiative în materie de DLO. De exemplu, prin Programul
Măsuri Active pentru Ocuparea Forţei de Muncă (PAEM), unele organizaţii, altele decât ANOFM, au putut
să desfăşoare pentru prima dată activităţi legate de ocuparea forţei de muncă. PAEM a sprijinit
dezvoltarea multor organizaţii care continuă să furnizeze servicii către ANOFM. De asemenea, Phare
a sprijinit programe cum ar fi Programul Restructurarea Întreprinderii şi Dezvoltarea Sectorului Privat
(REPEDE), Programul pentru Dezvoltarea Turismului în România (CERT) şi Programul Societatea Civilă.
3.2.2. Programul special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală (Sapard)

Sapard35 a oferit sprijin financiar pentru înfiinţarea de grupuri de producători din agricultură, silvicultură
şi pescuit în vederea încurajării comercializării produselor în comun. La fel, măsura vizând îmbunătăţirea
formării profesionale a oferit sprijin pentru cursuri de formare profesională şi a implicat crearea de grupuri
de utilizatori.
Există şi alte exemple de moduri în care autorităţi judeţene au creat parteneriate cu oraşe şi sate din zonă
pentru a elabora strategii de dezvoltare. Aceste iniţiative au fost, în general, sprijinite de finanţatori externi,
dar sunt văzute din ce în ce mai des ca nişte modele de bune practici care trebuie sprijinite de Ministerul
Administraţiei şi Internelor.
3.2.3. Proiectul de incluziune socială (PIS)

Proiectul de incluziune socială, finanţat de Banca Mondială36, este destinat să corespundă reformelor
guvernului, stimulând proprietatea şi autoritatea în cadrul autorităţilor locale şi sprijinind în acelaşi timp
ministerele să devină entităţi tehnice în loc să fie simple organisme responsabile de punerea în aplicare.
Prima componentă include un Program de intervenţii prioritare vizând reducerea sărăciei şi creşterea
capacităţilor şi va urmări o participare mai largă a comunităţilor de romi în procesele decizionale la nivel
local. Proiectul Economia bazată pe cunoaştere, finanţat, de asemenea, de Banca Mondială, vizează
facilitarea participării comunităţilor dezavantajate din punct de vedere al accesului la informaţie la
societatea şi economia bazate pe cunoaştere din România. Una dintre componentele proiectului include
promovarea comerţului electronic şi acordarea de asistenţă financiară şi tehnică pentru adoptarea
soluţiilor inovative în IMM-uri şi va facilita interconectarea acestora prin intermediul unor reţele bazate
pe internet atât pe orizontală (grupuri), cât şi pe verticală (lanţuri de aprovizionare), servind ca platformă
de absorbţie a inovaţiilor şi de sprijin pentru piaţă, ceea ce face ca IMM-urile să devină mai informate şi
mai competitive.
34: www.undp.org
35: www.sapard.ro/modules/freecontent/content/eng/initial.html
36: www.worldbank.org
20
Mesajul de pe întreg teritoriul României este că există deja exemple bune de reţele de
parteneriate locale în acţiune şi de informaţii disponibile în ţară privind cele mai bune
metode de a pune lucrurile în mişcare. Chiar şi cei care cunosc potenţialul şi valoarea
adăugată are poate fi obţinută prin angajamentul local activ în dezvoltarea ocupării
forţei de muncă pot să fie conştientizaţi şi mai mult, pot să primească şi mai multe
informaţii despre bunele practici.
3.3. Introducerea activă a DlO

Multe dintre componentele care trebuia să includă o formă de practică a dezvoltării ocupării forţei de
muncă sunt deja funcţionale în România. Sunt actorii „standard” de la nivel naţional din ministere,
responsabili de ocuparea forţei de muncă, calificări, asistenţă socială şi dezvoltare regională. Autorităţile
locale trec printr-un proces de reformă care să le ofere cadrul şi funcţiile necesare pentru a-şi îndeplini
responsabilităţile. Agenţia naţională pentru ocuparea forţei de muncă poate corela obiective naţionale
privind ocuparea şi crearea de locuri de muncă cu acţiuni locale, implicând angajatori şi lucrători.
Societatea civilă din România este în creştere – dar trebuie, totuşi, să dezvolte structuri puternice de
coordonare. În final, există deja o experienţă de succes legată de parteneriate locale care funcţionează
graţie PIS şi SAPARD.
Cu toate acestea, dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă se află în continuare într-un stadiu
prematur în România. Pentru a pune lucrurile în mişcare, trebuie făcute eforturi permanente pentru a
convinge factorii de decizie că creşterea abordărilor la nivel local poate contribui la adăugarea unei valori
strategice semnificative. Transmiterea ideii de DLO este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă. Mai
trebuie un cadru de sprijin la nivel naţional şi resurse semnificative de sprijin pentru pornire. Despre
acest lucru vom vorbi în secţiunea următoare.
21
4. SPRIjINIREa DEzvOlTăRII lOCalE a OCUPăRII fORţEI DE MUNCă
Până acum am afirmat că abordările la nivel local ale dezvoltării ocupării forţei de muncă pot contribui
la rezolvarea problemelor legate de ocupare într-un mod care să adauge o valoare semnificativă
abordărilor de la nivel central. De asemenea, am arătat că există deja o mare parte din capacitatea de
bază necesară pentru DLO. Dar pentru a ajunge la potenţialul ei deplin, este necesar un cadru politic
de sprijin la nivel naţional, care să stabilească cum poate DLO să contribuie la obiectivele globale ale
politicii privind ocuparea. Ideal este ca acest lucru să stabilească şi normele, rolurile, relaţiile şi
responsabilităţile necesare pentru DLO.
Pentru asumarea unei astfel de sarcini, este deosebit de important (aşa cum a fost cazul în alte ţări UE
care au dezvoltat noi abordări ale dezvoltării locale pe bază de parteneriate) să se poată folosi asistenţa
oferită de Fondurile structurale comunitare. Programul 2007 – 2013 cuprinde, în regulamentele şi
recomandările privind finanţarea, o mare parte din experienţa ultimelor două decade. Acest program
poate ghida factorii de decizie la nivel naţional să adopte şi mai mult acele abordări cuprinzând mai mulţi
factori interesaţi, pe mai multe niveluri şi la un nivel mai local, care sunt fundamentale pentru succesul
programului DLO la nivel naţional.
Reţinând acest lucru, vom începe cu prezentarea regulamentelor şi a programelor UE care pot veni în
sprijinul DLO şi apoi vom examina modul în care politica naţională poate maximiza potenţialul acesteia,
oferind exemple de caz din toată Europa.
4.1. Sprijinul comunitar pentru dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă în România
România urmează să primească aproximativ 19,21 miliarde EUR din fondurile UE în perioada de
programare 2007 – 2013, în cadrul Obiectivului de convergenţă şi al Fondului de coeziune. Cheltuielile
eligibile se bazează pe un set de „Orientări strategice comunitare pentru coeziune”37. Dintre aceste
orientări fac parte o serie de măsuri vizând sprijinirea promovării coeziunii teritoriale şi a rolului acţiunilor
locale în promovarea creşterii locurilor de muncă şi a dezvoltării economice. Cu toate acestea, fiecare
stat membru are o largă putere de decizie legată de priorităţile pe care le aplică în privinţa acestei
finanţări, aşa încât DLO trebuie, la rândul ei, argumentat la nivelul fiecărei ţări. Să analizăm mai întâi pe
scurt ce pot oferi regulamentele UE pentru a veni în sprijinul celor care doresc să argumenteze DLO şi
apoi programele care pot sprijini DLO.
4.1.1. Regulamentele UE care sprijină dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă

Dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă este un element integrant al politicilor comunitare
structurale şi de coeziune pentru zonele urbane şi rurale. Într-adevăr, regulamentele privind Fondul Social
European (FSE) şi Fondul European de Dezvoltare Rurală (FEDER) cuprind referinţe clare la dezvoltarea
locală a ocupării forţei de muncă, inclusiv cele de mai jos:
37: http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/2007/osc/index_en.htm
22
fondul Social European
Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 privind Fondul Social European
Articolul 3 alineatul (1) litera (c)
„intensificarea asimilării sociale a persoanelor defavorizate în vederea integrării lor durabile
pe piaţa muncii şi combaterea tuturor formelor de discriminare pe piaţa muncii, încurajând
în special…;
(ii) acceptarea diversităţii la locul de muncă şi combaterea discriminărilor în ceea ce priveşte
intrarea şi progresul pe piaţa muncii, în special cu ajutorul campaniilor de sensibilizare, a
participării colectivităţilor locale şi a întreprinderilor şi promovarea iniţiativelor locale în
domeniul ocupării forţei de muncă;”
Alineatul 1, litera (e): promovarea parteneriatelor, pactelor şi iniţiativelor prin intermediul
sistemului de reţea dintre părţile beneficiare în cauză, precum partenerii sociali şi
organizaţiile neguvernamentale, la nivel naţional, regional, local şi transnaţional, în scopul
realizării unei mobilizări în favoarea reformelor din domeniul ocupării forţei de muncă şi
asimilării pe piaţa muncii.
şi alineatul 2 litera (b): consolidarea capacităţii instituţionale şi a eficacităţii administraţiilor
şi serviciilor publice la nivel naţional, regional şi local şi, după caz, a partenerilor sociali şi a
organizaţiilor neguvernamentale în perspectiva reformelor, a unei mai bune reglementări şi
a bunei guvernări, în special în domeniile economic, al ocupării forţei de muncă, al educaţiei,
social, ecologic şi judiciar;
fondul European de Dezvoltare Rurală

Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională
Articolul 4 Convergenţă
Pentru obiectivul „convergenţă”, FEDER îşi concentrează intervenţia asupra susţinerii
dezvoltării economice durabile integrate la nivel regional şi local şi a ocupării forţei de muncă,
mobilizând şi consolidând capacitatea endogenă prin intermediul unor programe
operaţionale care urmăresc modernizarea şi diversificarea structurilor economice şi crearea
şi salvgardarea locurilor de muncă durabile. Aceasta se realizează, în special, prin
intermediul următoarelor priorităţi, iar combinarea exactă a măsurilor care trebuie puse în
aplicare depinde de particularităţile fiecărui stat membru:
Alineatul 3: iniţiativele locale în materie de dezvoltare şi ajutorul pentru structurile care
furnizează servicii de proximitate pentru a crea noi locuri de muncă, atunci când aceste
iniţiative nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 (FSE)
De asemenea, dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă face parte integrantă din politicile comunitare
privind dezvoltarea rurală şi pescuitul.
fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (articolele 52-55; 58 şi 59; 61-64)
Preambul (46): Este necesar să se completeze evoluţia intervenind în zonele rurale şi
ajutându-le pentru diversificarea activităţilor, favorizând activităţile neagricole, precum şi
pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forţei de
muncă, pentru ameliorarea serviciilor de bază, inclusiv accesul, la nivel local, la tehnologiile
de informare şi comunicare (TIC) şi pentru realizarea de investiţii care să facă zonele rurale
mai atractive în scopul inversării tendinţei de declin economic şi social şi de depopulare a
zonelor rurale. De asemenea, în acest context, este necesar să se depună eforturi pentru
consolidarea potenţialului uman.
(48): Punerea în aplicare a unor strategii locale de dezvoltare poate consolida coerenţa
teritorială şi sinergiile dintre măsurile care vizează economia şi populaţia rurale, în general.
Prin urmare, măsurile privind economia rurală în general ar trebui puse în aplicare,
preferabil, prin intermediul unor strategii locale de dezvoltare.
23
fondul European pentru Pescuit
Articolul 43 Domeniul de aplicare a asistenţei
2. Măsurile de dezvoltare durabilă a zonelor de pescuit urmăresc:
(b) menţinerea şi dezvoltarea de locuri de muncă în zonele de pescuit prin sprijinirea
diversificării sau restructurării economice şi sociale a zonelor care se confruntă cu
dificultăţi soci-oeconomice în urma schimbărilor din sectorul pescuitului;
4.1.2. Programele comunitare care sprijină dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă în România
Cheltuielile din cadrul Fondurilor structurale comunitare sunt determinate de priorităţile CSNR: CSNR
defineşte o strategie şi propune unsprezece programe operaţionale care să fie aplicate în România.
Dintre acestea, cele mai relevante pentru DLO sunt:
• Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU)

• Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative (PO DCA)
• Programul Operaţional Regional (POR)
• Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE)
Analizând mai atent programele, se poate observa că există cazuri specifice de sprijin pentru DLO. De
exemplu, POS DRU sprijină parteneriatele locale pentru a promova oportunităţi de FPC inovatoare (Axa
prioritară 2), pacte regionale şi parteneriate locale pentru ocuparea forţei de muncă şi incluziune socială
(Axa prioritară 3) şi economia socială şi parteneriate între toţi actorii implicaţi în dezvoltarea comunităţii
(Axa prioritară 5). PO DCA sprijină iniţiative în materie de parteneriate la toate nivelurile pentru a garanta
implicarea factorilor interesaţi în procesul de elaborare a politicilor (Axa prioritară 1).
În afara Fondurilor structurale în sine, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală introduce o
inovaţie în materie de politici sub forma abordării Leader, prezentate în Axa 4 din Regulamentul privind
FEADER. FEADER obligă statele membre să pună deoparte resurse financiare semnificative pentru
dezvoltarea „de jos în sus” în zonele rurale. Acest lucru va duce la crearea unui mare număr de grupuri
de acţiune locală sau parteneriate locale (care să includă autorităţile locale, partenerii sociali, sectorul
privat şi comunităţile rurale) având responsabilitatea – şi resursele – de a dezvolta şi de a pune în aplicare
strategii locale de diversificare şi de creştere a ocupării forţei de muncă în zonele rurale. În timp, sprijinul
se va concentra pe îmbunătăţirea guvernanţei, prin folosirea competenţelor şi a experienţei populaţiei
locale pentru a identifica nevoile locale şi, ca urmare, pentru a stimula dezvoltarea iniţiativelor relevante
în materie de ocupare38.
Comisia Europeană şi Banca Europeană de Investiţii (BEI) colaborează la rândul lor pentru a oferi
asistenţă financiară regiunilor şi localităţilor:
• Joint Assistance in Supporting Projects in European Regions (JASPERS) - Asistenţă comună pentru
sprijinirea proiectelor în regiunile europene, este o iniţiativă a Comisiei, BEI şi Băncii Europene pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) JASPERS oferă asistenţă tehnică statelor membre, ajutându-
le să pregătească proiecte majore eligibile pentru asistenţă prin intermediul FEADER şi al Fondului
de coeziune.
• Joint European Resources for Micro to Medium Enterprises (JEREMIE) - Resurse europene comune
pentru microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii, este o iniţiativă a Comisiei, BEI şi Fondului
European de Investiţii (FEI). Acţionând la nivel regional, JEREMIE îmbunătăţeşte accesul la finanţare
pentru microîntreprinderi şi întreprinderile mici şi mijlocii.
38: Planul naţional strategic pentru dezvoltare rurală, Axa 4: Aplicarea abordării Leader: ww.maap.ro/pages/dezvoltare_rurala/
24
• Joint European Support for Sustainable Investment in City Areas (JESSICA) - Sprijin european
comun pentru investiţii durabile în zonele urbane, este o iniţiativă a Comisiei, BEI şi Băncii de
Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE). Acţionând în zonele urbane, JESSICA promovează
investiţiile durabile, creşterea economică şi creare de locuri de muncă.
4.2. Sprijinirea DlO prin politica naţională

Politica naţională în favoarea dezvoltării locale a ocupării forţei de muncă este o inovaţie recentă în
România, legată în principal de finanţările externe şi de Fondurile structurale comunitare. Cu toate
acestea, în faţa politicilor prioritare concurente, DLO trebuie încă să argumenteze sprijinul necesar pentru
a deveni un stâlp recunoscut al procesului de dezvoltare socio-economică. Bineînţeles, un obiectiv de
bază al prezentului ghid este de a-i convinge pe cei care pot influenţa politicile la orice nivel, de la cel
naţional până la cel local, că investiţia în DLO va aduce rezultate palpabile. Vom începe această secţiune
cu o prezentare a tipului de sprijin pe care actorii naţionali ar trebui să-l analizeze înainte de a examina
procesul practic al aplicării unora dintre aceste strategii la secţiunea 5.
4.2.1. Crearea unui cadru naţional pentru acţiuni la nivel local

Perspectiva obţinerii unor rezultate pozitive creşte şi mai mult atunci când dezvoltarea locală a ocupării forţei de
muncă este inclusă într-un cadru naţional general coerent. Un cadru naţional poate oferi atât un mandat pentru
parteneriate locale, cât şi orientări clare cu privire la misiunea lor, alcătuirea, obiectivele strategice generale, precum
şi cadrul financiar şi de raportare la care se supun. Cu toate acestea, trebuie spus din nou că rezultatele cele mai
creative vor fi obţinute dacă aceste principii sunt aplicate la scară largă şi dacă există flexibilitate pentru aplicare la
nivel local. Într-un astfel de cadru, parteneriatele locale participante ar răspunde, în mod normal, de analizarea
nevoilor, definirea proceselor, elaborarea răspunsurilor strategice şi operaţionale, aplicarea strategiilor convenite
şi prezentarea rezultatelor în raport cu obiectivele. O reală valoare adăugată poate fi obţinută şi atunci când cadrul
sprijină interconectarea fiecărui parteneriat prin aderarea la reţele naţionale de parteneriate locale care pot stimula
învăţarea împreună şi identificarea unor bune practici. O cale de succes către crearea unui cadru este crearea unui
sistem de Pacte teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, aşa cum este cel din Austria.
Pacte teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă (austria)
Pactele teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă au fost sprijinite de

guvernul federal austriac în toate cele nouă provincii. Pactele sunt
parteneriate regionale care funcţionează în baza unui contract cu
guvernul naţional şi sunt finanţate de FSE. Scopul lor este corelarea
politicii de ocupare cu alte politici, îmbunătăţirea situaţiei locale a
ocupării şi crearea unei capacităţi locale de acţiune. Metoda de
concepere a programului pactelor a fost în esenţă de sus în jos, cu o
conducere la nivel central. Pe teren, însă, pactele pot fi văzute ca
nişte grupuri multilaterale care conlucrează la nivel local cu un real
devotament.
www.pakte.at
25
4.2.2. Deschiderea perspectivei de flexibilitate locală în cadrul Serviciului public de ocupare
În toate statele membre ale UE, Serviciul public de ocupare (SPO) pune în aplicare programe de
integrare importante, care să sprijine şomerii să se reintegreze pe piaţa muncii salariale. Deşi aceste
programe naţionale pot fi aplicate pentru un mare număr de persoane la un cost unitar redus, ele nu pot
aborda întotdeauna nevoile locale la întreaga lor complexitate. Există din ce în ce mai multe dovezi că
rezultatele ar putea fi îmbunătăţite semnificativ dacă SPO naţional şi regional ar permite creşterea
libertăţii de mişcare şi de implicare la nivel local în cadrul anumitor programe. Astfel, birourile locale ar
avea o mai mare libertate de acţiune - în special pentru a aborda nevoile locale – şi ar putea participa
activ în cadrul parteneriatelor locale. În cazul din Regatul Unit prezentat mai jos, s-a recunoscut faptul
că acţiunile sensibile şi flexibile la nivel local adaugă o reală valoare.
jobcentre Plus (Regatul Unit)
Biroul districtual al SPO din regiunea Highlands and

Islands din Scoţia a primit fonduri discreţionare de la nivel
naţional, având libertatea de a dezvolta abordări în materie
de parteneriate locale pentru a-i ajuta pe cei care primesc
„incapacity benefit” (prestaţie pentru incapacitate de
muncă) să se reintegreze pe piaţa forţei de muncă. A fost
creat un parteneriat regional, alcătuit din Highland Council,
Communities Scotland, Highland Employer Coalition,
National Health Service Highland, Highlands şi Islands
Enterprise şi Jobcentre Plus. Acest parteneriat a convenit
că programele naţionale pentru ocuparea forţei de muncă,
sănătate etc. trebuie adaptate pentru a răspunde cerinţelor
locale specifice. Punctul forte al parteneriatului la nivel
local a fost că a reuşit să convingă principalele agenţii de
reglementare să fie mai flexibile în abordarea lor şi să lase
principalele decizii privind dezvoltarea şi aplicarea la
latitudinea celor de la nivel local.
www.jobcentreplus.gov.uk/jCP/Partners/RegionalBusinessCommunity/Scotland/Highlan
d,islandsandclydecoast/index.html
4.2.3. Folosirea cunoştinţelor locale pentru elaborarea şi punerea în practică a iniţiativelor naţionale
Multe iniţiative legate de ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii trebuie aplicate la scară naţională
pentru a avea rentabilitatea şi impactul necesare. Acestea sunt în mod normal concepute şi proiectate
la nivel naţional, apoi gestionate şi aplicate la nivel regional sau local. În urma extinderii abordărilor
privind parteneriatele locale a rezultat că informaţiile valoroase obţinute la nivel local trebuie reintroduse
în procesul de elaborare la nivel naţional. La fel, există multe dovezi care arată că se pot obţine rezultate
mai bune dintr-o perspectivă locală a aplicării proiectelor.
26
Plans locaux Pour l'Insertion et l'Emploi
(PlIE) (franţa).
PLIE sunt programe locale pentru ocuparea forţei de

muncă şi incluziune socială, care sunt stabilite şi
recunoscute la nivel naţional, de obicei pe o perioadă de
trei ani. Acestea sprijină reintegrarea şomerilor pe termen
lung sau a grupurilor dezavantajate în zone ţintă definite
de municipalităţi prin consultare cu Département. Sunt
elaborate planuri de acţiune la nivel local, care
mobilizează parteneriatul şi sprijinul a diferite niveluri de
administraţie locală (local, departamental şi regional).
Finanţarea este asigurată din diferite surse, incluzând
fonduri locale, naţionale şi FSE. Există în jur de 200 PLIE
în Franţa, care acoperă 4000 de localităţi.
www.ville-emploi.asso.fr
Ca un argument suplimentar pentru creşterea autonomiei locale de punere în practică a politicilor, unele
state membre au predat din ce în ce mai multe responsabilităţi în materie de activare de locuri de muncă
mai departe la nivel local – într-un cadru clar de politici naţionale. Acest lucru poate antrena atât riscuri,
cât şi beneficii pentru actorii locali, dar şi posibilitatea de a se concentra în întregime pe priorităţile locale
şi de a deschide şi mai mult perspectiva de ajustare pentru a răspunde unor cerinţe complexe.
Muncă şi asistenţă socială (ţările de jos)
Legea muncii şi a asistenţei sociale (2002) a dus la

descentralizarea unui element important al politicii
referitoare la piaţa muncii până la nivelul local şi la
modificarea responsabilităţilor actorilor regionali şi locali.
Municipalităţile au primit o responsabilitate bugetară
deplină pentru asistenţă socială. Acest lucru a stimulat
dezvoltarea locală eficientă a ocupării forţei de muncă – cu
cât mai mulţi oameni se reintegrau pe piaţa forţei de
muncă, cu atât municipalităţile economiseau mai mult.
www.szw.nl
4.2.4. Folosirea unor organisme intermediare pentru a oferi sprijin la un nivel corespunzător
Una dintre problemele care pot apărea pe măsură ce apar reţele complexe de parteneriate locale este
găsirea unei modalităţi de reducere a sarcinilor administrative şi de reglementare implicate. O soluţie a
fost crearea unor organisme intermediare la nivel naţional, regional sau sub-regional. Aceste organisme,
acţionând în calitate de agenţi ai administraţiei centrale, pot avea o serie de avantaje. Ele pot permite
guvernului să-şi exercite controlul de la distanţă. Pot compensa costurile de administrare. Pot aduce
beneficii chiar parteneriatelor locale, folosind economii de scară pentru a furniza servicii rentabile multora
dintre ele simultan. Pot răspunde de monitorizare şi evaluare. Pot oferi servicii de instruire şi asistenţă
tehnică. Cu toate acestea, pentru a lucra bine cu parteneriatele locale, trebuie să lase actorii locali să-
şi creeze ei înşişi capacitatea de a iniţia şi de a derula activităţile proprii. Principala calitate a organismelor
intermediare este abilitatea de a asigura o punte între reglementarea activităţii DLO şi acordarea libertăţii
parteneriatelor de a fi creative. Unul dintre exemplele clasice ale acestui model vine din Irlanda.
27
Pobal (Republica Irlanda)
Pobal este o societate caritabilă non-profit care

administrează programe în numele guvernului irlandez şi al
UE. Misiunea sa este de a promova incluziunea socială,
reconcilierea şi egalitatea printr-o dezvoltare socio-
economică integrată în cadrul comunităţilor.
Pobal ocupă o poziţie intermediară importantă între

guvernul irlandez şi parteneriatele locale din toată ţara.
Societatea supraveghează alocarea fondurilor UE către
parteneriatele locale în baza unui contract cadru de la
distanţă. Pobal sprijină 38 de parteneriate pe zone, 30 de
parteneriate la nivel de comunitate şi două pacte pentru
ocuparea forţei de muncă în cadrul Programului de
dezvoltare locală şi incluziune socială (Local Development
Social Inclusion Programme - LDSIP) din Planul naţional
de dezvoltare. Acestea variază considerabil ca mărime, de
la structuri la nivel de comitat până la organisme locale mai
mici. Iniţial, au fost sprijinite din fonduri UE, dar în prezent
sunt finanţate de guvernul naţional. De asemenea, Pobal
sprijină activitatea locală oferind parteneriatelor
consultanţă, orientări şi servicii de cercetare şi ajutându-le
în încercarea lor de a influenţa elaborarea politicii naţionale.
www.pobal.ie
4.2.5. Proiectarea unor mecanisme de finanţare care să asigure flexibilitate în cadrul unui
control adecvat
Mecanismele de finanţare pot avea deseori o influenţă cu totul disproporţionată asupra modului în care
activităţile la nivel local sunt puse în practică. Dacă sunt prea stricte şi axate pe rezultate, ele pot distruge
iniţiativa locală. Dacă sunt prea permisive şi nefocalizate, ele pot crea dezordine şi risipe. Obţinerea unui
echilibru este vitală. Este important să se dezvolte mecanisme de finanţare care să permită
parteneriatelor locale pentru ocuparea forţei de muncă să fie flexibile şi inovatoare atunci când abordează
probleme locale specifice - şi nu doar să aplice măsuri elaborate anterior, de genul „una care se potriveşte
oriunde”. De asemenea, aceste mecanisme ar trebui să permită parteneriatelor locale pentru ocuparea
forţei de muncă să dezvolte abordări pe termen mai lung şi să-şi creeze capacitatea de dezvoltare.
Mecanismele financiare pot să includă „ajutoare globale”, admisibile în cadrul regulamentelor privind
FEDER şi FSE39.
39: Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul
European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului
(CE) nr. 1260/1999
28
ajutoare globale
Articolul 42 din regulamentele privind Fondurile

structurale40 permite statelor membre sau autorităţilor de
management să încredinţeze gestionarea şi punerea în
aplicare parţială a unui program operaţional unuia sau mai
multor organisme intermediare, desemnate de statele
membre sau de autorităţile de management, inclusiv de
autorităţile locale, organismele de dezvoltare regională sau
organizaţiile neguvernamentale. Organismele intermediare
care gestionează ajutoare globale trebuie să ofere garanţii
privind solvabilitatea şi competenţa lor, precum şi în
gestiunea financiară şi administrativă. De asemenea, ele
trebuie să fie reprezentate în regiunea acoperită de
programul operaţional.
Proiectul pilot Capitalul Social Local, derulat în baza FSE

(1999-2002) a testat distribuirea ajutoarelor globale de
către organismele intermediare din cele 15 „vechi” state
membre. S-a constatat că ajutoarele globale pot constitui
o metodă eficientă de a ajuta o gamă largă de persoane
cu şanse mici de a primi alte tipuri de sprijin, de a consolida
competenţele şi capacitatea parteneriatelor locale şi de a
genera un capital social semnificativ în localităţile unde sunt acordate. Printre principalii factori
de succes s-a numărat şi o combinaţie între sprijin şi ajutoare mici permanente şi flexibilitate în
abordările organismelor intermediare în materie de gestionare.
http://ec.europa.eu/employment_social/evaluation/docs/local_social_capital.pdf
Pe scurt, în România sunt în prezent disponibile fonduri UE semnificative, mai ales Fondurile structurale
şi FEADER, care vor asigura în viitor oportunităţi pentru DLO. Este esenţial ca promotorii dezvoltării
locale a ocupării forţei de muncă să se familiarizeze foarte bine cu Cadrul Strategic Naţional de Referinţă
2007 – 2013 şi cu programele operaţionale componente.
Pentru a ajunge la potenţialul ei deplin, DLO are nevoie de un cadru politic de sprijin la nivel naţional,
care să stabilească cum poate DLO să contribuie la obiectivele globale ale politicii privind ocuparea.
Există deja în România exemple de parteneriate de succes, din care se pot trage învăţăminte. Vor
apărea oportunităţi de promovare a DLO pe măsură ce dezbaterile politice publice se vor concentra pe
problemele legate de ocuparea forţei de muncă, oferind ocazia ideală de a sensibiliza principalele
organisme în privinţa avantajelor posibile.
40: Ibid
29
5. aPlICaREa STRaTEgIIlOR DE DEzvOlTaRE lOCală a OCUPăRII
fORţEI DE MUNCă
Parteneriatul este – aşa cum am arătat peste tot – însăşi esenţa DLO. Dar un parteneriat trebuie să aibă
un scop şi să se concentreze asupra unui lucru. În această secţiune finală a ghidului dorim să oferim
câteva dintre învăţămintele mai generale care pot fi trase din experienţa a peste două decade de acţiuni
locale de succes în domeniul dezvoltării şi al ocupării forţei de muncă. Vom începe prin a analiza ceea
ce pare să fie necesar pentru a construi şi a menţine un parteneriat bun şi eficient, dar accentul va fi pus
apoi pe modul în care eforturile de parteneriat pot fi corelate cu o strategie clară şi eficientă.
5.1. Nevoia de a avea un parteneriat bun şi eficient

În multe ţări, unde procesul decizional a fost de obicei centralizat, deciziile fiind luate de sus în jos, există
uneori nevoia de a crea noi seturi de relaţii şi competenţe pentru DLO. Această sub-secţiune analizează
câteva dintre lucrurile pe care experienţa arată că sunt necesare pentru un parteneriat eficient.
lucru în colaborare: Parteneriatele locale eficiente reunesc diferite perspective, abilităţi, resurse şi
reţele. Ele sunt deschise diversităţii şi cuprind diferenţe şi interdependenţe. Acestea sunt principii care,
în timp – consolidate prin campanii de sensibilizare, formare şi reflecţie – sunt integrate în practica zilnică.
Consensul tinde să fie obţinut prin schimburi deschise, facilitate, iar conflictele sunt rezolvate în mod
pozitiv, pe bază de interese personale inteligente şi încercându-se să se găsească soluţii avantajoase
pentru toţi actorii implicaţi.
Bună conducere: Rolul partenerului conducător la nivel instituţional este esenţial pentru a asigura un
mediu adecvat pentru activităţile constructive de parteneriat, ceea ce încurajează implicarea şi
colaborarea tuturor actorilor locali pentru a obţine rezultatele dorite. Partenerul conducător trebuie să
poată demonstra o reală angajare politică în faţa parteneriatului şi o disponibilitate de a pune interesul
general mai presus de interesul său corporativ. În unele cazuri, poate fi necesar şi ca partenerul
conducător să aibă capacitatea financiară necesară pentru a-şi asuma responsabilitatea de a gestiona
în numele parteneriatului sume mari de bani provenite din finanţări. Conducerea personală este o parte
esenţială a acestui proces. Conducătorii buni promovează discuţii cuprinzătoare şi pertinente, clarifică
probleme, soluţionează diferende şi facilitează decizii. Alţi membri ai parteneriatului, reprezentând diferite
instituţii şi organizaţii, trebuie, la rândul lor, să aibă autoritatea necesară din partea organizaţiilor lor
respective, pentru a le permite să vorbească – şi dacă e necesar să se angajeze – în numele instituţiei
lor.
Înclinaţie către rezolvarea problemelor şi învăţare: Experienţa sugerează că un bun parteneriat este
cel în care membrii împărtăşesc o înclinaţie către rezolvarea problemelor graţie experienţelor şi
perspectivelor lor diferite. Scopul este de a ajunge la o strategie comună şi coerentă pentru a aborda
problemele prioritare prin soluţii inovatoare şi de a urmări modul de aplicare a strategiei respective prin
realizarea obiectivelor stabilite. Cele mai bune parteneriate se concentrează pe rezultate şi îşi pot adapta
cursul de acţiune în lumina unor dovezi noi. Cele mai eficiente parteneriate sunt cele pentru învăţare,
capabile să stabilească sisteme clare de măsurare a performanţei, învăţând din observaţii şi aplicând
învăţămintele la rezolvarea problemelor.
30
Echipă de conducere competentă: Aşa cum am văzut, problemele pe care trebuie să le înfrunte
parteneriatele locale sunt rareori clare şi pot solicita foarte mult echipele de conducere. O echipă
eficientă strânge şi interpretează informaţii pertinente, elaborează detaliile tehnice ale strategiei,
coordonează activităţile, gestionează fondurile, împarte informaţiile între parteneri, monitorizează
progresul şi face cunoscute rezultatele. Pentru toate acestea, e nevoie de un grup competent, inteligent
şi experimentat de manageri şi lucrători în domeniul dezvoltării. Trebuie să existe o capacitate specială
de lucru într-un context cu mai multe agenţii, abordând probleme locale complexe, conducând echipe cu
competenţe multiple şi putând aborda probleme de politici la nivel local şi până la nivel regional, naţional
şi comunitar. Cerinţele sunt foarte exigente, dar dovezile arată că există persoane capabile să facă acest
lucru chiar şi în situaţii dintre cele mai lipsite de perspective. Chiar şi atunci când este creată o astfel de
echipă, trebuie acordată o mare grijă gestionării relaţiilor cu cei ale căror interese echipa este însărcinată
să le reprezinte. În general, factorii interesaţi sunt reprezentaţi de un Consiliu al parteneriatului sau
echivalentul acestuia, iar existenţa unei relaţii de lucru solide între echipa de conducere şi membrii
consiliului poate fi decisivă pentru succesul parteneriatului. O etapă vitală pentru a obţine acest lucru
este în mod clar definirea rolurilor şi responsabilităţilor fiecăruia, pentru a garanta succesul funcţionării
asociaţiei.
Durabilitate financiară: Finanţarea este întotdeauna preocuparea majorităţii parteneriatelor pentru DLO,
deoarece rareori fondurile sunt suficiente pentru a realiza ceea ce doresc sau pentru a le garanta
succesul pe termen lung. La nivelul UE, multe parteneriate au fost lansate sub auspiciile fondurilor UE.
Totuşi, acestea sunt nevoite din ce în ce mai mult să caute sprijin din surse interne (fonduri publice
naţionale sau regionale sau, în unele cazuri, împrumuturi sau donaţii RSI). Există, însă, pericolul ca ele
să fie deseori obligate să se supună obiectivelor şi ambiţiilor finanţatorilor, în loc să răspundă nevoilor
factorilor locali interesaţi. Una dintre provocările standard pentru parteneriat este de a încerca să medieze
în mod creativ aceste presiuni conflictuale. În timp ce succesul final apare în urma concentrării pe termen
lung pe misiunea parteneriatului în sine – actul creativ înseamnă obţinerea oricăror fonduri posibile care
să nu denatureze grav această misiune. Din nou, provocarea pentru consiliu şi pentru echipa de
conducere este mare. O presiune constantă este legată de obţinerea de fonduri pentru a menţine forma
de organizare şi costurile de exploatare ale parteneriatului41. De asemenea, parteneriatele bune vor
apela la toate resursele locale directe pentru sprijin. Acest sprijin poate îmbrăca multe forme: sprijin
financiar de la instituţii, întreprinderi şi comunităţi locale, contribuţii în natură cum ar fi utilizarea unor
clădiri locale şi aparţinând comunităţii, sau acţiuni voluntare la nivel local (aport sub formă de lucru
manual). Într-un mod mai puţin vizibil, dar la fel de important, parteneriatele locale generează noi resurse
şi oportunităţi prin deschiderea accesului la reţele de întreprinderi, servicii şi fonduri comerciale.
formatul parteneriatului: Forma pe care o va îmbrăca parteneriatul va depinde, aşa cum am arătat
deja, de posibilităţile disponibile. Pot fi implicate o varietate de lucruri – ce permite legea, ce oferă cadrul
de politici naţionale, ce spaţiu le poate crea structura de guvernanţă locală şi aşa mai departe. Este
imposibil să se prezinte condiţiile prescriptive din exterior. Din nou, tot ce se poate oferi reprezintă câteva
învăţăminte generale din experienţa anterioară. Acestea duc la o serie de factori principali de succes,
după cum urmează:
41: Conform regulamentelor privind Fondurile structural şi Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, se poate folosi
până la 10% din resursele destinate dezvoltării pentru a sprijini gestionarea şi administrarea parteneriatului în sine.
31
Parteneriatele de succes tind să aibă:
• Un mandat comun şi un sentiment al obiectivului comun care îi uneşte pe membri, indiferent de

responsabilităţile lor individuale sau sectoriale;
• Un acord de parteneriat care întăreşte încrederea şi responsabilitatea, drepturile şi obligaţiile fiind
împărţite clar între parteneri;
• O structură oficială, fie sub forma unei entităţi juridice distincte (cum ar fi societate cu răspundere
limitată sau organizaţie neguvernamentală), fie sub forma unei asociaţii mai libere de parteneri
(conform legii) pentru a avea un statut recunoscut;
Un parteneriat eficient şi care să funcţioneze bine rareori va rezulta dintr-un set de instrucţiuni despre
cum trebuie „creat” unul. Ce se întâmplă de obicei este că persoane şi grupuri pot să se reunească
pentru a discuta pe marginea unei probleme importante pentru ei şi încearcă să găsească o soluţie. Prin
urmare, crearea parteneriatelor şi elaborarea strategiilor nu sunt liniare şi secvenţiale, aşa cum se
prezintă aici. Ele sunt strâns interconectate. Ce vom analiza acum sunt câteva concluzii esenţiale legate
de elementele unei bune strategii. Le prezentăm ca pe o succesiune în jurul unora dintre factorii principali
ai succesului strategiei locale de dezvoltare a ocupării forţei de muncă.
• Cunoaşterea zonei şi a pieţei muncii locale;

• Elaborarea unei strategii cuprinzătoare şi integrate;
• Proiectarea unor acţiuni specifice;
• Punerea în aplicare a strategiei;
• Analizarea progresului şi tragerea învăţămintelor;
• Promovarea succesului, crearea de reţele şi integrarea.
5.2. Cunoaşterea zonei şi a pieţei muncii locale

Experienţa de până acum a arătat că cele mai eficiente parteneriate locale pentru ocuparea forţei de
muncă sunt cele care pot să facă două lucruri: i) să manifeste o bună înţelegere a condiţiilor locale şi ii)
să aibă idei creative despre cum pot fi soluţionate problemele întâlnite. Strângerea şi interpretarea
dovezilor privind aspectele legate de ocuparea forţei de muncă şi de piaţa muncii constituie, astfel, o
sarcină esenţială pentru DLO şi presupun calităţi speciale. De obicei, guvernele naţionale publică
informaţii despre tendinţele generale în materie de ocupare, precum şi informaţii statistice detaliate, dar
acestea rareori reflectă situaţia de la nivel local42. Sunt esenţiale informaţii suplimentare de la nivel local
pentru a înţelege gama şi natura provocărilor locale şi aici DLO poate contribui decisiv la ajustarea
politicilor naţionale şi regionale. Acest lucru înseamnă, în general, că datele locale trebuie strânse cât
mai sistematic şi mai riguros posibil, în limita resurselor.
Metodele de obţinere a informaţiilor despre situaţia locală variază deseori foarte mult. Uneori, poate fi
necesar să se lanseze o nouă cercetare, dar, cu excepţia acesteia, sunt multe lucruri pe care partenerii
le pot face ei înşişi. Un punct de pornire ar fi o cercetare documentară de bază – trecând în revistă
strategii anterioare, rapoarte locale, rapoarte anuale, rapoarte din mass-media locală şi aşa mai departe
şi apoi făcând o sinteză a acestora. Se poate face o cercetare locală mai activă – efectuând studii,
organizând focus-grupuri sau pur şi simplu discutând cu persoane importante pentru a obţine păreri
calitative asupra situaţiei locale. În limbaj de marketing, multe din informaţiile necesare probabil sunt
deja în dulapul cu fişiere.
42: A se vedea Institutul Naţional de Statistică: www.insse.ro
32
De obicei, parteneriatele locale pentru dezvoltarea ocupării forţei de muncă tind să strângă informaţii
despre oricare dintre sau toate subiectele de mai jos:
• Nivelurile de ocupare, şomaj şi inactivitatea economică;

• Caracteristicile persoanelor ocupate şi ale şomerilor (vârstă, niveluri de competenţe, locaţie etc.);
• Competenţele de care au nevoie angajatorii locali (plus locurile de muncă vacante);
• Competenţele disponibile în cadrul forţei de muncă locale – principalele ocupaţii;
• Principalele sectoare economice;
• Egalitatea între sexe;
• Demografia;
• Caracteristicile şi nevoile grupurilor dezavantajate;
• Tendinţele socio-economice mai largi;
• Tendinţele viitoare economice şi privind ocuparea forţei de muncă
O metodă utilă pentru ca parteneriatele să înceapă cu dreptul este să arate populaţiei locale că poate
contribui la obţinerea unei perspective sistematice asupra necesităţilor pentru a sprijini dezvoltarea. În
acest fel, populaţia poate fi implicată, se poate ajunge la noi tipuri de discuţii – să spunem între şcoli şi
întreprinderi sau între persoanele în vârstă şi furnizorii de servicii – şi se pot identifica situaţii în care
învăţarea, formarea şi dialogul pot fi utile. Dacă se acordă atenţia cuvenită, strângerea de informaţii la
nivel local nu ar fi un eveniment singular, ci unul care ar avea loc tot timpul - implicând din ce în ce mai
mulţi actori.
5.3. Elaborarea unei strategii cuprinzătoare şi integrate

Pentru majoritatea parteneriatelor locale, rezultatul inevitabil al etapei de evaluare a nevoilor îl constituie
o listă lungă de probleme – şi puţine soluţii uşoare. Definirea problemelor, apoi găsirea unor idei bune şi
în fine planificarea de acţiuni practice, testate, fac parte dintr-un proces de lungă durată – şi constituie
însăşi esenţa elaborării strategiei. Cealaltă caracteristică a unei strategii reale este alegerea opţiunilor
– ce este mai important, ce sperăm cel mai mult că putem rezolva şi ce etapă urmează. De obicei,
provocarea o constituie trecerea de la confuzie la claritate, de la conflict la consens. Există multe
instrumente care vin în ajutor („analiză în sistem arbore de probleme”, analiză SWOT etc.), însă nimic
nu poate înlocui un real angajament din partea tuturor pentru a lua măsuri active în vederea rezolvării
unei probleme.
Analizând experienţa parteneriatelor pentru DLO, par să existe trei tipuri de activităţi care sunt incluse
în majoritatea strategiilor:
• Acţiuni asumate direct de parteneriatul în sine;

• Acţiuni menite să fie asumate de către grupurile beneficiare locale;
• Acţiuni care să influenţeze politicile publice (lobby).
De asemenea, o serie de principii tind să apară în mod regulat şi pot fi folosite ca o listă de control:
33
O bună strategie privind parteneriatele locale va fi, în mod normal:
Extinsă: ia în considerare toţi factorii relevanţi pentru situaţia locală

Integrată: face o conexiune semnificativă între diferite părţi ale problemei
Coerentă: corelează priorităţile cu nevoile, pe fondul unei viziuni pe termen lung
Realistă: este elaborată în limita resurselor (financiare, umane şi legate de timp) disponibile
şi este realizată într-o perioadă de timp rezonabilă;
Participativă: strânge şi pune în valoare cunoştinţele şi informaţiile adunate de la populaţia
locală, în general şi de la principalele grupuri vizate, în particular
Cuprinzătoare: încearcă să includă cât mai multe grupuri de interese şi de factori interesaţi
în toate aspectele procesului
Egalitară: cunoaşte necesitatea de a aborda egalitatea şi diversitatea în toate aspectele şi
nu face discriminare legată de gen, vârstă, grupuri cu nevoi speciale, minorităţi şi aşa mai
departe.
Există nenumărate exemple de strategii în materie de parteneriate locale, dar mai jos vom oferi unul din Regatul
Unit, care evidenţiază foarte clar strategia pe termen lung şi politicile bine stabilite de angajare a comunităţii.
Iniţiativa privind oraşele-târguri şi oraşele de coastă

(regiunea Sud-vest, anglia)
Iniţiativa privind oraşele-târguri şi oraşele de coastă reprezintă un

program inovator de regenerare condus la nivel de comunitate
pentru 75 de oraşe-târguri şi oraşe de coastă în toată regiunea
Sud-Vest din Anglia. În fiecare oraş, un parteneriat alcătuit din
populaţia locală consultă comunitatea, după care elaborează un
plan strategic comunitar pe termen lung care să acopere
perspectivele viitoare sociale, economice, culturale şi de mediu
ale oraşelor şi zonelor rurale înconjurătoare respective. Un
element esenţial al programului îl constituie sprijinul oferit de
Asociaţia oraşelor-târguri şi oraşelor de coastă - Market and
Coastal Towns Association (MCTA), o organizaţie independentă,
dar finanţată din bani publici. MCTA sprijină parteneriatele să-şi
dezvoltate capacitatea de:
• a elabora planuri pentru a acoperi toate aspectele viitoare ale vieţii comunităţii din oraşele
şi zonele rurale înconjurătoare respective;
• a-şi dezvolta competenţele şi capacitatea organizaţională de a fi parteneri eficienţi;
• a împărtăşi bune practici;
• a învăţa din experienţa locală, regională, naţională şi internaţională; şi
• a asigura finanţare şi asistenţă profesională.
www.mcti.org.uk
34
5.4 Proiectarea şi aplicarea unor acţiuni specifice
5.4.1. De la strategie la acţiune
Având stabilite priorităţile sale strategice, orice parteneriat trebuie să efectueze sarcina deseori mai
provocatoare de a alege acţiunile practice pe care doreşte să le pună în aplicare la nivel local. Încă o
dată se pune de obicei problema echilibrului. Unii vor trebui să se axeze pe realizarea obiectivelor
impuse de diferiţi finanţatori, în timp ce alţii vor trebui să răspundă nevoilor locale.
Din nou, tipurile de acţiuni care tind să rezulte vor depinde foarte mult de împrejurările speciale dintr-un
anumit loc. Tabelul de mai jos reia câteva idei din secţiunea 2, unde am examinat tipurile de probleme
de politică pentru România, la care DLO ar putea adăuga valoare. Mai jos, sub fiecare dintre principalele
titluri, sunt prezentate acţiuni posibile care ar putea fi luate în lumina acestei discuţii.
acţiuni posibile pentru dezvoltarea ocupării forţei de muncă în România

adaptarea educaţiei şi a competenţelor la cerinţele de pe piaţa muncii
• înţelegerea factorilor care stau la baza penuriei de mână de lucru calificată;
• implicarea şcolilor şi a furnizorilor de educaţie şi formare la nivel local în dezbateri cu
întreprinderi legate de nevoile de dezvoltare şi priorităţile din domeniu - în special creşterea
competenţelor;
• promovarea legăturii dintre instituţiile de educaţie şi formare profesională şi angajatorii
locali, sprijinind relaţia şcoală-mediu de afaceri, experienţa profesională etc.;
• adoptarea unor acţiuni inovatoare pentru a promova oportunitatea şi competenţele, inclusiv
oportunităţile de învăţare de-a lungul vieţii.
abordarea problemei şomajului în rândul unor grupuri specifice

• identificarea şi contactarea grupurilor greu accesibile – programe de tip „outreach”;
• includerea tinerilor care părăsesc timpuriu şcoala în procesul de elaborare a planurilor de
acţiune;
• oferirea unor programe de dezvoltare a comunităţii şi de auto-asistenţă pentru grupuri ţintă
specifice, de exemplu populaţia de etnie romă, părinţii singuri, persoanele fără adăpost;
• activarea unor programe de iniţiere în viaţa profesională;
• asigurarea unor proiecte privind piaţa intermediară a muncii, care să pună accent pe
competenţe, realizări şi valoare locală;
• adoptarea unor acţiuni inovatoare pentru a promova programele de alfabetizare şi de
aritmetică.
35
Promovarea unei dezvoltări teritoriale echilibrate
• formularea unor planuri de ocupare a forţei de muncă pe zone pentru a aborda cauzele
locale care stau la baza lipsei de oportunităţi economice;
• sensibilizarea iniţiativelor naţionale în materie de ocupare şi formare folosind informaţii de
la nivel local;
• cooptarea activă a grupurilor de risc în adoptarea unor iniţiative care să sprijine înlăturarea
obstacolelor în calea ocupării forţei de muncă;
• asigurarea unei infrastructuri instituţionale pentru agenţiile publice şi angajatorii care doresc
să lucreze într-un mod mai integrat pentru a crea locuri de muncă noi şi mai bune şi pentru
a deschide noi drumuri către inserţia pe piaţa muncii;
• elaborarea unor acţiuni care să mărească gradul de atractivitate al zonelor pentru investiţii
şi locuri de muncă noi;
• adoptarea unor acţiuni la nivel local pentru a susţine locurile de muncă ameninţate şi pentru
a aborda problema şomajului – programe de lucrări publice, cu un accent mai mare pe
competenţe şi capacitatea de inserţie profesională;
• căutarea unor noi surse pentru locuri de muncă (de exemplu, economia socială, cultură,
turism, mediu).
Îmbunătăţirea performanţei guvernanţei regionale şi locale

• guvernanţă mai eficientă şi mai transparentă pe baza unor perspective multiple asupra
naturii problemei – lucrul în parteneriat – dispoziţie pentru rezolvarea problemelor;
• încredere sporită şi sentiment al obiectivului comun între principalii factori interesaţi;
• capacitate mai mare de a răspunde mai rapid şi mai eficient provocărilor, şocurilor şi
oportunităţilor.
Reducerea muncii nedeclarate

• sensibilizarea comunităţii locale de afaceri în privinţa efectului negativ pe termen lung al
economiei gri, prin iniţiative de implicare în ocuparea forţei de muncă la nivel local;
• promovarea şi facilitarea unei culturi a întreprinderii şi a iniţiativei proprii pentru persoanele
aflate în căutarea unui loc de muncă;
• furnizarea de asistenţă pentru reglementarea activităţii din economia gri;
• adoptarea unei flexibilităţi în cadrul sistemului de prestaţii pentru a permite şomerilor săşi
păstreze temporar prestaţiile primite, demarându-şi în acelaşi timp propriile afaceri.
Stimularea spiritului antreprenorial şi a inovării prin acţiuni la nivel local

• stimularea sentimentului că „se poate face” şi a unui spirit antreprenorial, creând o cultură
locală favorabilă a întreprinderii;
• îmbunătăţirea imaginii unei zone pentru investiţii;
• promovarea unor grupuri de IMM-uri care să împărtăşească cunoştinţe, să deruleze
activităţi comune, de exemplu pentru exporturi, să împartă riscurile etc.;
• facilitarea legăturii dintre sectorul educaţie şi sectorul de afaceri;
• încurajarea oportunităţilor de schimb de informaţii pe plan local între IMM-uri, inovatori,
proiectanţi de produse şi profesionişti în domeniul marketingului.
36
În această secţiune am încercat să îndreptăm atenţia către elaborarea strategiilor, planificarea acţiunilor
şi punerea lor în aplicare, deşi sunt etape singulare ce trebuie urmate în ordine. Adevărul este că rareori
se întâmplă acest lucru într-un parteneriat care funcţionează bine. Strategia declarată va fi, de obicei,
condiţionată de acţiunile posibile şi fezabile pe care sponsorii le au în minte în primul rând. Elaborarea
strategiilor şi planificarea acţiunilor fac parte din acelaşi proces, fiecare încercând să „relaţioneze” cu
celălalt. Documentele strategice care nu ţin cont de etapa punerii în aplicare la final tind să devină simple
materiale de bibliotecă.
5.4.2. Planificarea acţiunilor şi a operaţiunilor

Acţiunile trebuie nu doar să fie proiectate, ci şi planificate. Aici intervin resursele – financiare, umane şi
legate de timp. Spre exemplu, poate că parteneriatul s-a decis să se concentreze pe tinerii care părăsesc
şcoala timpuriu, ca problemă prioritară şi îşi propune să proiecteze o acţiune care să încurajeze grupul
vizat din zona locală să dobândească competenţe şi calificări pentru viaţa personală şi viaţa profesională.
Planificarea implică următoarele: Ce îşi propune parteneriatul să realizeze? Cum se încadrează acest
obiectiv în scopul global al strategiei? Alte instituţii fac şi ele ceva asemănător? Cine sunt instituţiile
partenere? Ce fel de expertiză este necesară? Cum se va lua contactul cu grupul vizat? Cum vor fi
realizate acţiunile – direct de către parteneriat sau subcontractate unui grup mai specializat? Pe ce
perioadă de timp? Ce sumă de bani poate fi alocată acestei acţiuni? Cum va fi făcută publică? Va fi
nevoie de un proiect pilot? Toate aceste întrebări – şi multe altele – adunate şi codificate alcătuiesc
planul de acţiune sau planul operaţional. Dacă elementele unui asemenea plan sunt neclare, una dintre
metodele practicate cel mai des pentru a pune lucrurile în mişcare este lansarea unui proiect pilot pentru
a ajusta mai întâi procesul operaţional.
5.5 analizarea progresului şi tragerea învăţămintelor

Monitorizarea şi analizarea constantă a acţiunilor pe măsură ce acestea avansează constituie o
caracteristică a tuturor proiectelor bune. Acest lucru ajută parteneriatele:
• să clarifice „punctul de pornire” şi să permită comparaţii şi schimbări permanente;

• să identifice problemele suficient de timpuriu pentru a le rezolva;
• să demonstreze progresul şi rezultatele unui plan de acţiune;
• să identifice bune practici pe care să le împărtăşească cu alţii;
• să evidenţieze noi provocări şi oportunităţi care necesită cercetări şi acţiuni suplimentare.
5.5.1. Alegerea indicatorilor de performanţă

Acest tip de analizare, monitorizare şi evaluare este posibil numai dacă s-a analizat clar ce indicatori
trebuie aleşi. Cu ajutorul indicatorilor trebuie să se identifice realizările efective pe fondul obiectivelor
prestabilite. Indicatorii pot viza numai evaluarea progresului – „am efectuat acest lucru la timp?”, de
exemplu, dar şi evaluarea rezultatelor – „câte locuri de muncă au fost create sau câte persoane au fost
instruite?”, „ce impact a avut asupra ocupării forţei de muncă locale sau asupra activităţii economice?”.
Unii dintre aceştia sunt mai uşor de proiectat şi de pus în aplicare decât alţii, aşa încât testul de bază ar
fi ce este mai relevant şi ce poate fi măsurat cel mai bine de către parteneriatul în sine. Alegerea finală
ar trebui să includă indicatori „cantitativi” şi „calitativi”.
5.5.2. Monitorizarea
Indicatorii fiind aleşi, monitorizarea este un proces permanent, care are loc pe tot parcursul procesului
de punere în aplicare. Acest proces urmăreşte:
• să permită parteneriatului să vadă dacă îşi realizează obiectivele şi dacă avansează conform
planului;
• să ajute la analizarea şi verificarea continuă a performanţei;
• să ţină parteneriatul la curent cu problemele care apar;
• să răspundă nevoilor de informare ale finanţatorilor şi ale altor factori interesaţi.
37
Învăţămintele importante pe care le-au tras parteneriatele locale au fost că sistemele de monitorizare
trebuie să fie simple şi să strângă numai date esenţiale. Ideal ar fi ca informaţiile locale să fie introduse
cu uşurinţă în serii de date care se colectează la nivel regional şi naţional. În acest fel, impactul acţiunilor
luate la nivel local poate fi adăugat pentru a vedea care este per ansamblu efectul combinat al acestora.
De asemenea, dimensiunea locală poate fi desprinsă de efectele acţiunilor luate la alte niveluri pentru a
vedea cât de semnificative sunt efectiv acţiunile de la nivel local.
Cele mai uşoare lucruri care se pot aduna sunt cele provenite sistematic din operaţiile zilnice. În mod
invariabil, sunt:
• Intrările – resurse, cum ar fi timpul şi banii alocaţi unor operaţiuni date, care de obicei fac parte din
practica contabilă normală şi pot fi plasate într-un interval de timp, arătând ce a intrat şi când;
La fel de vitale, dar mult mai dificil de evaluat sunt:
• Ieşirile – indicatori (precum cei despre care tocmai am discutat) care măsoară ce s-a realizat pe
fondul intrărilor reprezentând timpul şi banii alocaţi – în timp, aceştia ajută la evaluarea progresului
în raport cu obiectivele planului de acţiune.
Reunind intrările şi ieşirile, un parteneriat poate să afirme lucruri valoroase, cum ar fi, de pildă „cât de
eficienţi suntem?” (cost unitar sau ieşire per unitate de intrare); „ce acţiuni asigură un raport calitate-preţ
mai bun?” (Comparaţii ale eficienţei în cadrul unor diferite acţiuni); „cum ne comparăm cu alţii?” (cost
unitar – comparaţii cu alţii pentru aceeaşi activitate) şi aşa mai departe.
5.5.3. Evaluarea
Monitorizarea merge mână în mână cu evaluarea. Evaluarea tinde să pună întrebări de genul „ce
funcţionează?”; „funcţionează acest lucru”?; „ce funcţionează pentru cine în ce împrejurări?” şi aşa mai
departe. Se poate afla la începutul unui proces; „va funcţiona acest lucru?”; la mijloc „funcţionează acest
lucru?”; sau la sfârşit „a funcţionat acest lucru?”.
Realizarea unor tipuri de evaluare poate fi costisitoare şi trebuie să fie proporţională cu gama activităţilor
şi bugetul general al parteneriatului. Dar este întotdeauna bine să se găsească modalităţi de a pune
întrebările prezentate mai sus, chiar dacă metodele sunt sofisticate. De exemplu, un fel de „evaluare
prealabilă” (sau ex-ante) poate fi foarte utilă pentru testarea coerenţei şi a fezabilităţii acţiunilor planificate
înainte ca resursele să fie folosite. O bună evaluare prealabilă ar trebui să testeze coerenţa logică şi
strategică dintre acţiunile propuse şi obiectivele declarate. De asemenea, ar trebui să permită o evaluare
mai obiectivă a practicabilităţii strategiei şi a fiecăreia dintre acţiuni. O evaluare intermediară are o
valoare specială, oferind parteneriatului câteva „rezultate la pauză”.
O evaluare finală (sau ex-post) tinde să fie una solicitată mai mult de un finanţator decât de parteneriatul
în sine (presupunând că totul merge conform planului). Aceasta poate îmbrăca două forme (de obicei
în combinaţie). O evaluare de sinteză oferă răspunsuri clare la întrebări precum „a funcţionat bine acest
lucru?” la finalul unei perioade date. O evaluarea formativă se referă mai puţin la judecăţi concrete, cât
la experienţa dobândită. Ambele au metodologii larg recunoscute şi deşi sunt deseori efectuate de agenţi
externi, nimic nu împiedică cele mai bune parteneriate să fie proprii lor evaluatori.
38
5.6. Promovarea succesului
Dacă procesul de monitorizare şi evaluare nu face nimic altceva, poate fi mijlocul cel mai puternic de a
transmite mesaje de succes unui public larg.
Publicitatea este o cerinţă esenţială pentru a ţine la curent publicul şi alţi factori interesaţi cu activitatea
şi realizările parteneriatului, menţinând astfel un important sprijin public şi politic. Publicitatea prin
intermediul mass-media este importantă pentru a încuraja persoanele particulare să profite de noi
oportunităţi de formare, sau întreprinderile să folosească noi servicii de asistenţă. De asemenea, poate
fi solicitată de finanţatori, care doresc o recunoaştere publică a sprijinului lor financiar. De exemplu,
proiectele care primesc finanţare europeană trebuie să afişeze logo-ul respectiv în mod proeminent.
Diseminarea rezultatelor prin intermediul unor reţele organizaţionale este esenţială pentru răspândirea
inovaţiei şi a unor noi abordări în domeniul DLO. Reţelele oferă parteneriatelor ocazia de a învăţa unele
de la altele pe baza experienţei împărtăşite, contribuind la îmbunătăţirea calităţii, a relevanţei şi a
eficienţei noilor produse şi procese. Reţelele create în urma unor iniţiative comunitare, cum ar fi EQUAL
sau Leader, asigură o platformă valoroasă pentru diseminare şi învăţare comună la scară largă.
Integrarea realizărilor parteneriatului în dispoziţii sau practici regulate trebuie să fie un obiectiv vital.
Factorii de decizie şi finanţatorii de la toate nivelurile sunt principalii actori care garantează realizarea
acestui lucru, prin adoptarea unor noi metode de a aborda o problemă. Graţie acestui lucru, politicile la
nivel comunitar, naţional şi regional pot ţine cont de învăţămintele trase la nivel local. De asemenea,
integrarea poate garanta că parteneriatele primesc finanţare durabilă, pe termen lung, în cadrul unor
programe comunitare, naţionale sau regionale.
5.7. Concluzii
5.7.1. Valoarea DLO
Dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă începe de la ideea că acţiunile luate la nivel local pot
adăuga o valoare distinctă, nu doar pentru cadrul local în sine, ci şi pentru dezvoltarea generală la nivel
regional şi naţional. Printre alte lucruri, DLO oferă:
• o sursă de creativitate suplimentară graţie în principal abordării sale „de jos în sus”. Noi idei,
informaţii din interior, resurse şi energie pot fi adăugate la cele ale unor actori de la alte niveluri,
atunci când e vorba de abordarea unor probleme esenţiale la nivel naţional în materie de ocupare şi
dezvoltare;
• un instrument politic dovedit, care poate fi decisiv pentru abordarea multiplelor bariere pe care le
întâlnesc grupurile greu accesibile în calea accesului la piaţa muncii salariale;
• o modalitate de a crea noi forme de parteneriat în comunităţile locale care - integrate corespunzător
în sistemul de politici – pot fi utile pentru a face faţă unei pieţe complexe, aflate într-o schimbare
rapidă şi impactului acesteia asupra sistemului socio-economic la nivel local; şi
• o oportunitate de a elabora strategii la nivel local care să permită populaţiei şi instituţiilor locale să
contribuie în mod direct la rezolvarea nevoilor proprii şi ale localităţii din care fac parte.
39
5.7.2. Importanţa transmiterii mesajului
Iată câteva argumente puternice pentru promovarea dezvoltării locale a ocupării forţei de muncă:
• DLO este o componentă a unui sistem de guvernanţă pe mai multe niveluri care evoluează în mod
natural, contribuind, împreună cu nivelul regional/naţional la modernizarea economiei şi a societăţii
(nu este un nou strat administrativ);
• Chiar şi având la dispoziţie structuri simple pentru a lucra în parteneriat cu alte organe ale
administraţiei publice (cum ar fi, de exemplu, ANOFM), parteneriatele locale pot aduce rapid o
contribuţie reală la elaborarea şi gestionarea politicii locale privind piaţa muncii – precum şi la
punerea în practică.
5.7.3. Importanţa structurilor de sprijin

Adunate împreună, toate efectele DLO pot contribui în mod substanţial la politica naţională generală în
materie de dezvoltare a ocupării forţei de muncă. Sprijinul autorităţilor naţionale şi/sau regionale este
vital, dacă se doreşte ca impactul DLO să fie suficient de mare pentru a produce schimbarea dorită.
Structurile de sprijin trebuie să găsească o modalitate de a face două lucruri în acelaşi timp:
• să creeze suficient spaţiu şi flexibilitate în sistem pentru demararea DLO şi să se asigure de rolul
continuu al acesteia. (Proiectele sprijinite prin Fondurile structurale au constituit cel mai vizibil mod
de a face acest lucru, însă deseori identificarea rolului continuu pentru integrare s-a dovedit a fi mai
dificilă); şi
• să includă DLO în cadre instituţionale şi de politici naţionale, cum sunt Pactele teritoriale pentru
ocuparea forţei de muncă din Austria şi Catalunia, Strategiile în materie de parteneriate locale din
Anglia şi Pobal şi Parteneriatele locale din Irlanda.
Una dintre provocările DLO pentru autorităţile centrale este că indiferent cum arată acest sistem, el
trebuie să beneficieze de un important sprijin politic şi trebuie să îndeplinească condiţiile necesare de
responsabilitate şi reglementare la nivel central. Unul dintre cele mai bune rezultate pe termen lung a
fost acela că factorii de decizie la nivel naţional au devenit suficient de convinşi pentru a gestiona
parteneriate locale de la distanţă – lăsându-le acestora suficientă libertate de inovare şi flexibilitate. Cu
toate acestea, experienţa ne arată că nu există un model simplu, care să funcţioneze peste tot. Sarcina
acestui ghid a fost de a arăta că DLO poate fi un instrument politic de succes şi cum pot parteneriatele
pentru DLO să funcţioneze în mod optim, însă este clar că proiectarea detaliată a structurilor de sprijin
la nivel naţional trebuie să cadă în sarcina fiecărui stat membru. O dată stabilită şi integrată
corespunzător în structurile de sprijin destinate să răspundă circumstanţelor naţionale, dezvoltarea locală
a ocupării forţei de muncă poate fi un puternic instrument politic pentru orice stat membru. Exemplele
din ultimele două decade ne arată că DLO este o componentă esenţială a eforturilor de îndeplinire a
obiectivelor Strategiei europene pentru ocuparea forţei de muncă şi Agendei de la Lisabona.
40
6. INfORMaţII SUPlIMENTaRE şI ORIENTăRI
Experienţa DLO din ultimii douăzeci de ani a dus la crearea unei game largi de resurse, informaţii şi
orientări. Multe dintre acestea sunt disponibile pe internet, mai ales pe site-urile web ale principalelor
organisme internaţionale. Site-urile web ale precedentelor programe comunitare oferă note de orientare,
exemple de bune practici şi detalii de contact ale altor parteneriate şi reţele tematice.
6.1. European şi internaţional

Comisia Europeană sprijină dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă derulând campanii de
sensibilizare, oferind asistenţă, promovând cooperarea şi lucrul în parteneriat şi diseminând exemple
de bune practici. Instrumente esenţiale pot fi accesate în paginile referitoare la dezvoltarea ocupării
forţei de muncă de pe site-ul Comisiei Europene Acestea includ:
• Documente politice, rapoarte şi studii;
• O evaluare a dezvoltării locale a ocupării forţei de muncă în România şi alte noi state membre;
• Rapoarte tematice şi exemple de bune practici din proiectul IDELE;
• Un raport de etalonare (benchmarking) în cadrul dezvoltării locale a ocupării forţei de muncă;
• „Linking Local Actors”: un site web interactiv care oferă informaţii despre evenimente, bune practici
şi finanţare, precum şi o posibilitate de a căuta parteneri.
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) sprijină, la rândul ei, dezvoltarea locală
a ocupării forţei de muncă prin intermediul Programului de dezvoltare economică şi creare de locuri
muncă la nivel local (Local Economic and Employment Development - LEED). Programul LEED
identifică, analizează şi diseminează idei inovatoare pentru dezvoltarea şi guvernanţa locală şi economia
socială. De asemenea, coordonează un forum privind parteneriatele şi guvernanţa locală.
6.2. Naţional
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care răspunde de problemele legate de ocuparea forţei
de muncă şi piaţa muncii, asigură un punct de pornire pentru cercetări suplimentare, aşa cum face
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, însărcinată cu punerea în practică a politicilor
privind ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii. Alte surse naţionale de informare pot fi găsite pe site-
urile web ale altor ministere, forumuri economice, sindicate, agenţii de dezvoltare regională, camera de
comerţ etc., toate fiind prezentate în tabelul de mai jos.
41
6.3. Contacte
Site-uri web referitoare la dezvoltarea locală a Site web

ocupării forţei de muncă
Pagini referitoare la dezvoltarea ocupării forţei de muncă pe http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=

site-ul Comisiei Europene 104&langId=ro
http://ec.europa.eu/employment_social/
local_employment/index_en.htm
Linking Local Actors http://ec.europa.eu/employment_social/

local_employment/lla/fo/index.do
Identificarea, diseminarea şi schimbul de bune practici în www.ecotec.com/idele

materie de dezvoltare a ocupării forţei de muncă şi promovarea
unei mai bune guvernanţe (IDELE)
Evaluarea dezvoltării locale a ocupării forţei de muncă în http://ec.europa.eu/employment_social/

noile state membre local_employment/project_planning_en.htm
Promovarea etalonării (benchmarking) în cadrul dezvoltării www.benchmarking-led.dk

locale a ocupării forţei de muncă
Pacte teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă http://ec.europa.eu/regional_policy

/innovation/innovating/pacts/en/
Iniţiative comunitare în sprijinul politicii de coeziune regionale http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/

2007/jjj/index_en.htm
Iniţiativa Leader+ în materie de dezvoltare locală în zonele http://ec.europa.eu/agriculture/rur/

rurale leaderplus/index_en.htm
Reţeaua de Regiuni inovatoare în Europa (IRE) www.innovating-regions.org
Iniţiativa comunitară EQUAL http://europa.eu.int/comm/employment_

social/equal/index_en.html
Fondul Social European http://ec.europa.eu/employment_social/esf/
Joint Assistance in Supporting Projects in European Regions http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/

(JASPERS) - Asistenţă comună pentru sprijinirea proiectelor 2007/jjj/jaspers_en.htm
în regiunile europene
Joint European Resources for Micro to Medium Enterprises http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/

(JEREMIE) - Resurse europene comune pentru 2007/jjj/jeremie_en.htm
microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii
Joint European Support for Sustainable Investment in City http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/

Areas (JESSICA) - Sprijin european comun pentru investiţii 2007/jjj/jessica_en.htm
durabile în zonele urbane
Statistici privind ocuparea forţei de muncă în Europa http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=

119&langId=ro
42
Instituţii ale Uniunii Europene Site web
Site-ul Europa http://europa.eu
Comisia Europeană Direcţia generală Agricultură http://ec.europa.eu/agriculture
Comisia Europeană Direcţia Generală Ocuparea forţei de http://ec.europa.eu/social

muncă, afaceri sociale şi egalitate de şanse
Comisia Europeană Direcţia generală Politică regională http://ec.europa.eu/regional_policy/index_

en.htm
Biroului Statistic al Comunităţilor Europene (Eurostat) http://ec.europa.eu/eurostat
Parlamentul European www.europarl.europa.eu
Comitetul Regiunilor www.cor.europa.eu
Fundaţia europeană pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă www.eurofound.europa.eu

şi de muncă
Internaţional Site web
OCDE Programul de dezvoltare economică şi creare de locuri www.oecd.org/cfe/leed

muncă la nivel local
OCDE Forumul privind parteneriatele şi guvernanţa locală www.oecd.org/cfe/leed/forum/partnerships
Organizaţia Internaţională a Muncii www.ilo.org
43
Naţional Site web
România – site-ul guvernului www.guv.ro
Ministerul Finanţelor Publice http://anaf.mfinante.ro/wps/portal

(Documente de programare româneşti)
Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2001-2013 http://anaf.mfinante.ro/wps/PA_1_1_15H/static/

amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fondu
ri_Romania/csnr.htm
Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale http://www.mcti.ro/

(pentru PNR 2007-2013)
Ministerul Administraţiei şi Internelor www.mai.gov.ro
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării www.edu.ro/
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale www.mmuncii.ro
Ministerul IMM-urilor, Comerţului şi Mediului de Afaceri www.mimmctpl.ro/
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale http:/madr.ro/
Consiliul Economic şi Social din România www.ces.ro
Institutul Naţional de Statistică din România www.insse.ro
Federaţia Autorităţilor Locale din România www.falr.ro
Asociaţia Municipiilor din România www.amr.ro
Asociaţia Oraşelor din România www.aor.ro
Asociaţia Comunelor din România www.acor.ro
Asociaţia pentru Dezvoltarea Organizaţiei www.reper.ro
Agenţia pentru Dezvoltare Regională (ADR) Bucureşti Ilfov www.adrbi.ro
Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest www.adr5vest.ro/
Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est http://www.adrnordest.ro/
Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est www.adrse.ro
Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia www.adrmuntenia.ro/
Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia www.adroltenia.ro
Agenţia pentru Dezvoltare Regională NordVest www.nord-vest.ro
Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru www.adrcentru.ro
44
45
46
47
http://ec.europa.eu/social/
susan.bird@ec.europa.eu
idele@ecotec.com
ECOTEC
ECORYS in the UK

Ghid Practic Privind Elaborarea Unor Strategii Locale Pentru Ocuparea Forţei de Muncă În România

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Ghid Practic Privind Elaborarea Unor Strategii Locale Pentru Ocuparea Forţei de Muncă În România

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Ghid practic privind elaborarea

unor strategii locale pentru

ECOTEC ECORYS in the UK

Pentru mai multe informaţii despre activităţile Comisiei Europene legate de

Xavier Prats Monné

2. PROvOCăRI PENTRU DEzvOlTaREa lOCală a OCUPăRII fORţEI

3. IDENTIfICaREa şI CONvINgEREa aCTORIlOR PRINCIPalI.....15

4. SPRIjINIREa DEzvOlTăRII lOCalE a OCUPăRII fORţEI DE MUNCă.....22

5. aPlICaREa STRaTEgIIlOR DE DEzvOlTaRE lOCală a OCUPăRII

6. INfORMaţII SUPlIMENTaRE şI ORIENTăRI.....41

1.1. Scopul prezentului ghid practic

• inovarea şi abordarea creativă a problemelor legate de ocuparea forţei de muncă;

1.2. Ce înseamnă dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă?

• un cadru de politici naţionale şi comunitare care să sprijine acţiunile locale;

1.3. De ce este importantă dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă?

• creşterea numărului de persoane ocupate şi reducerea ratei şomajului;

2.1. Contextul general de politici

Unele grupuri se confruntă cu niveluri semnificative de excluziune socială şi sărăcie. Acestea

Populaţia de etnie romă se confruntă cu probleme semnificative legate de ocuparea forţei de

Există o nevoie de creştere a spiritului antreprenorial şi a inovării, în special în rândul

Printre metodele eficiente de rezolvare a acestor probleme se numără o combinaţie

15: CSNR, Secţiunea 1.4

Politici sugerate pentru dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă în România

• adaptarea educaţiei şi a competenţelor la cerinţele de pe piaţa muncii

2.2.1. Adaptarea educaţiei şi a competenţelor la cerinţele de pe piaţa muncii

21: Programul Naţional de Reforme din România

În anii 1990, oraşul Tampere (cu o populaţie de 200.000 de

Deşi include multe activităţi inovatoare, această strategie

2.2.2. Abordarea problemei şomajului în rândul unor grupuri specifice

Fundaţia Trinijove îi ajută pe şomerii, în special imigranţi,

Economie Solidaire şi OPE (luxemburg)

În Luxemburg, guvernul naţional a recunoscut économie

Parteneriate locale strategice (anglia)

Parteneriatele locale strategice (PLS) sunt parteneriate

25: CSNR, Secţiunea 3.3

acorduri pentru creştere regională (Suedia)

Programele vizând creşterea regională (PCR) constituie un

27: CSNR, Secţiunea 3.2

Ca parte a acestui proces, avantajele atragerii şomerilor şi a persoanelor marginalizate în activitatea

alocaţie pentru crearea unei întreprinderi în scopul revenirii pe piaţa

Pactul teritorial pentru ocuparea forţei de muncă din

Şomerii au primit fiecare sprijin pentru elaborarea unor

Plastics vallée, Oyonnax (franţa)

Micuţa localitate Oyonnax găzduieşte Plastics Vallée, un loc în

3.1. Principalii actori de la nivel naţional, regional şi local

3.1.1. Administraţia centrală

3.1.2. Agenţia naţională pentru ocuparea forţei de muncă (ANOFM)

Pe măsură ce aNOfM trece printr-un proces de modernizare, un mesaj de bază este că

3.1.3. Agenţiile pentru dezvoltare regională (ADR)

3.1.4. Administraţia locală

În contextul descentralizării şi al modernizării serviciilor publice din România, există

3.1.6. Organizaţiile societăţii civile şi ONG-urile

Oferim două exemple în care ONG-urile acţionează la nivel local în România.

Tehne, o organizaţie neguvernamentală ce activează în sectorul

Center Education 2000 este o organizaţie neguvernamentală care

32: www.tehne.ro/education (Judeţul Dolj, România)

3.2.2. Programul special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală (Sapard)

3.2.3. Proiectul de incluziune socială (PIS)

3.3. Introducerea activă a DlO

4.1.1. Regulamentele UE care sprijină dezvoltarea locală a ocupării forţei de muncă

fondul European de Dezvoltare Rurală

• Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU)

4.2. Sprijinirea DlO prin politica naţională