INTRODUCERE

O proxim ncercare de identificare i explicare a tipurilor temperamentale o datorm

medicilor Antichitii, Hipocrate (400 .e.n.) i Galenus (150 e.n.)care, n acord cu gndirea
filosofic dominant n acea perioad, considerau c ntreaga natur este compus din patru
elemente fundamentale: aer, pmnt, foc i ap. Potrivit celor doi, predominana n organism a
uneia dintre cele patru umori (hormones): snge, flegm, bila neagr i bila galben, determin
temperamentul. Aceast concluzie a condus la stabilirea cele patru tipuri clasice de
temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic i coleric.
Ritmicitatea i echilibrul sunt cuvintele care descriu cel mai bine temperamentul
sangvinicului. Vioiciunea, veselia, optimismul, capacitatea adaptrii cu uurin la orice situaie,
firea activ, nevoia de diversitate i de noutate sunt atributele acestui tip de temperament. n timp
ce tririle afective sunt intense, sentimentele sunt caracterizate de superficialitate i de
instabilitate; depete eecurile i decepiile sentimentale fr dificultate, i dovedete uurin
n stabilirea relaiilor cu semenii.
Linitit, calm, imperturbabil, cumptat n tot ceea ce ntreprinde, flegmaticul pare a fi
ntruchiparea rbdrii. Neobosita sa putere de munc, tenacitatea i meticulozitatea care l
caracterizeaz l pot conduce spre obinerea de performane deosebite, cu deosebire n activitile
de lung durat. Flegmaticul este un temperament nchis, greu adaptabil, econom n plan
comunicaional, manifestnd preferin pentru activitile individuale.
Comparabil cu flegmaticul, sub aspectul inexpre-sivitii i sub cel al lentorii,
melancolicului i lipsete fora i vigoarea primului, dovedindu-se emotiv i sensibil, i trind o
via interioar tumultoas, tocmai datorit exigenelor ridicate n raport cu propria persoan,
precum i lipsei de ncredere n capacitile personale. Se mai caracterizeaz prin rezistena
sczut la eforturi de durat, nu este nici ndeajuns de comunicativ, iar faptul de a fi nchis n sine
i ridic probleme de adaptare social. Este puin rezistent la eforturi ndelungate. Puin
comunicativ, nchis n sine, melancolicul are dificulti de adaptare social.
Colericul: este o fire energic, nelinitit, caracterizat de impetuozitate, de irascibilitate
se dovedete a fi, uneori, impulsiv, risipindu-i energia. Inconstant n manifestri, strile afective
ale colericului au o succedare rapid; strile de entuziasm i decepie reprezint extremele ntre
care el oscileaz, fiind marcat de tendina exagerrilor n tot ceea ce ntreprinde. Se
caracterizeaz prin expresivitate, lsnd ca gndurile i emoiile care i se succed cu repeziciune
s-i fie, n general, citite cu uurin. n general, colericul domin grupul din care face parte,
punnd mult druire i pasiune n slujirea unei idei sau a unei cauze.
n gndirea lui Ivan Petrovici Pavlov, explicarea diferenelor temperamentale depinde de
caracteristicile sistemului nervos central, precum i de raporturile n care se gsesc aceste
caracteristici. El vorbete despre sistem nervos puternic i sistem nervos slab, atare caracteristici
fiind determinate de fora, respectiv energia a sistemului nervos de a funciona; aceasta se
exprim prin rezistena mai mare sau mai mic fie la excitani puternici, fie la eventuale situaii
conflictuale.
Mobilitatea se refer la uurina cu care se trece de la starea de excitaie la cea de
inhibiie i viceversa, trecere care depinde de solicitrile externe. Sistemul nervos este mobil n
1

cazul n care trecerea se realizeaz rapid, invers, dac trecerea este lent, se poate vorbi despre
sistem nervos inert. Echilibrul sistemului nervos se refer la repartiia forei celor dou procese
(excitaia i inhibiia): dac ele au fore aproximativ egale, se poate vorbi despre sistem nervos
echilibrat. Exist i un sistem nervos neechilibrat la care predominant este excitaia.
Din combinarea acestor nsuiri rezult patru tipuri de sistem nervos: a) tipul puternic,
neechilibrat, excitabil (corelat cu temperamentul coleric); b) tipul puternic, echilibrat, mobil
(corelat cu temperamentul sangvinic); c) tipul puternic, echilibrat, inert (corelat cu
temperamentul flegmatic); d) tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic).
Psihiatrul elveian Carl Jung a constatat, pe baza unei impresionante experiene clinice,
c, n afara unor diferene individuale, ntre oameni exist i deosebiri tipice. Unii oameni sunt
orientai predominant spre lumea extern alctuind categoria extravertiilor, n timp ce alii sunt
orientai predominant spre lumea interioar, formnd categoria introvertiilor. Extravertiii sunt
firi deschise, sociabili, comunicativi, optimiti, senini, binevoitori, se neleg sau se ceart cu cei
din jur, dar rmn n relaii cu ei. Introvertiii sunt firi nchise, greu de ptruns, timizi, puini
comunicativi, nclinai spre reverie i greu adaptabili.
La rndul su, psihologul englez Hans Eysenck reia aceast distincie a lui Jung,
amplificnd cazuistica probatorie, dar adaug o nou dimensiune, pe care o denumete
nevrotism. Aceasta exprim stabilitatea sau instabilitatea emoional a subiectului. Eysenck a
reprezentat cele dou dimensiuni pe dou axe perpendiculare, obinnd tipurile extravertit
stabil, extravertit instabil, introvertit stabil i introvertit instabil, pe care le-a asociat celor
patru temperamente clasice.
Considerat nucleul personalitii, caracterul se refer la acele aspecte care definesc
profilul psihomoral al individului uman. Caracterul este n ntregime rezultatul educaiei.
Teoriile referitoare la caracterul ereditar al unor trsturi morale nu i-au gsit niciodat
confirmarea tiinific. Din aceste motive, educaia caracterului reprezint cea mai important
finalitate a educaiei, motiv pentru care i se subordoneaz orice act de instruire, care este neles
ca un mijloc de orientare valoric a caracterului, n acord cu concepia axiologic a unei epoci.
Coninutul caracterului const ntr-un sistem de atitudini fa de lumea nconjurtoare
(constituit din oameni, legi, obiceiuri etc.) i fat de lumea intern, a propriei persoane cu
sentimentele, gndurile, convingerile, dorinele sale. Formarea caracterului este rezultatul unui
proces ndelungat n urma cruia copilul ajunge la o punere de acord a celor dou lumi (cea
extern i cea intern) i totodat la o armonie interioar, ca urmare a ierarhizrii propriilor valori
(idealuri, convingeri, interese etc.).
Caracterul este acea structur care exprim ierarhia motivelor eseniale ale unei
persoane, ct i posibilitatea de a traduce n fapt hotrrile luate n conformitate cu ele (A.
Cosmovici).
CAPITOLUL I
ANXIETATEA SI ATACUL DE PANICA

1.1 ANXIETATEA-NOTIUNI GENERALE

Anxietatea este o permanenta a modului de fiintare uman,existand in spatiul dialogului
dintre sine si eu, fiind incitata de contactul de orice fel intre eu si lume.Este la temeiul oricarei
puneri in act a omului, la temeiul oricarei trairi, iar trairea aceasta vine la randul ei sa o
intemeieze.Ambiguitatea anxietatii ,ca atitudine primara ,in prima instanta autosuficientase
rasfrange asupra individului uman ,modelandu-l ambiguu.Prin lipsa de obiect concret, ea devine
o stare de nenumit,suportata, totodata intima si straina individului,creand si distrugand.
Existentialismul este cel care reveleaza anxietatea si este in stare sa o asume,
descoperindu-I relatia esentiala cu existenta. Existenta (lat. Ex-in afara, sistere-a sta) este faptul
de a aparea si de a se manifesta in afara,a te confrunta cu faptul prezentei si participarii la o lume
schimbatoare si potential primejdioasa. Conditia individului concret este una de anxietate ,
rezultata din intelegerea inevitabilei sale libertati de opta intre posibilitati, din necunoasterea
viitorului, din apropierea mortii, din finitudinea unei existente care a fost precedata de neant.
Anxietatea da nastere deopotriva indoielii si disperarii,considera Kierkegaard,insa drumul
spre absolut este cel ce se confunda adesea cu disperarea anxietatii,disperare pentru infinit,
preschimbandu-se intr-un final in devorare a finitudinilor,descoperire a arbitrariului din ele.
Discursul lui Kierkegaard despre anxietate se desfasoara pe fundalul unei etici crestine,
suportand conexiuni multiple cu dogmatica, numita de filosoful danez a doua etica (spre
deosebire de etica necrestina, prima , caracterizabila prin refuzul pacatului si conexiunea cu
metafizica). Idealitatea acestei etici consta in constiinta penetranta a realitatii, iar a-si pastra
idealitatea chiar ocupandu-se de relevarea pacatului implica o dificultate deosebita a problemelor
etice. Noua etica presupune pacatul stramosesc, prin care explica pacatul insusi si plaseaza
identitatea drept obiectiv, intr-o miscare de jos in sus; cuprinde, in anvergura ei, realitatea
pacatului.
Discursul lui Kierkegaard despre anxietate abordeaza tangential problema pacatului,
avand in vedere ca anxietatea este conditie prealabila a pacatului, "libertatea captiva in sine
insusi",mijlocitoare intre posibilitatea si realitatea pacatului. Psihologic, Kierkegaard se va ocupa
de posibilitatea reala a pacatului, iar dogmatic, de cea ideala. Scopul scrierii va fi marturisit
dintru inceput a trata conceptul de anxietate din punct de vedere psihologic , avand in vedere
dogma pacatului stramosesc. Premisele de la care porneste in abordarea pacatului, pe care le va
justifica pe parcurs, sunt , ca pacatul nu este nici un fel de stare ( ca stare de potentica nu este , in
timp ce de fapt el este) 2, si ca a-l descrie ca boala, anormalitate, lipsa de armonie inseamna o
falsificare a conceptului 3.
Cuvantul danez Angest a fost echivalat in limba germana cu Angst, in engleza cu dread ,
fear sau anxiety, in timp ce traducerile franceze s-a impus angoisse; el a cunoscut o larga
raspandire in filosofia existentialista interbelica, in special datorita teoretizarilor lui Heidegger si
Sartre. Semnificatia anxietatii lui Kierkegaard este de fior de spaima fata de ceva nedefinit si
indeterminabil ,spre deosebire de sentimentul de frica, in care obiectul este concret, individual.
Kierkegaard considera ca omul este individ, fiind, in felul acesta , atat el insusi, cat si tot
neamul, iar intregul neam participa in/la individ precum individul la intregul neam. Desavarsirea
omului , privita ca stare, consta in faptul individului de a fi el insusi, precum si neamul. Aceasta
3

contradictie este expresia unei sarcini si impulsul unei miscari, miscare ce creeaza istoria. Istoria
neamului merge mereu inainte, in timp ce individul o ia mereu de la inceput, fiind el insusi si
neamul, si astfel, inca o data si istoria si neamul. Adam a fost el insusi si neamul , astfel incat
ceea ce il explica pe Adam, explica istoria neamului si reciproc. A-l considera cap al geniului
umane presupune un inceput fantastic al neamului uman, ce ridica dificultati insurmontabile.
Traditional s-a considerat ca pacatul lui Adam conditioneaza pacatosenia drept
consecinta, al doile prim pacat - primul pacat al insului de dupa presupunand pacatosenia drept
conditie. Filosoful danez polemizeaza cu aceasta luare de pozitie, afirmand ca primul pacat este
determinantul calitatii, Pacatul5, ca puterea exemplului , pacatosenia este doar o determinare
cantitativa , un fel de elan inaintea saltului, dar care nu explica totusi saltul reprezentat prin
pacat.
Pacatul lui Adam este pacatul stramosesc, caci neamul nu o ia de la inceput cu fiecare
individ, astfel incat starea de pacat a nemului dobandeste o istorie, care merge inainte prin
determinatii cantitative, in timp ce individul participa la ea prin saltul calitativ.
Nevinovatia este o calitate, o stare care poate sa dureze si care nu poate fi anulata decat
prin vina, care se pierde prin pacat. Vinovatia lui Adam si vinovatia omului de dupa, este
esentialmente aceeasi, diferenta fiind o expresie cantitativa, nu calitativa: vinovatia neamului
este prezenta in nestiinta insului, manifestandu-se, prin fapta lui , drept vinovatia acestuia.
Conceptul de anxietate este abordat de Kierkegaard in stransa legatura cu cel de
nevinovatie; nevinovatia este starea in care omul nu este determinat ca spirit, ci este determinat
sufleteste in unitate nemijlocita cu naturaletea lui 6. Taina nevinovatiei este ca inseamna liniste,
dar totodata anxietate, nascuta din nimic; spiritul isi proiecteaza visator propria realitate, nimicul,
iar acest nimic vede nevinovatia mereu ca fiind in afara sa. Anxietatea este realitatea libertatii, ca
posibilitate a posibilitatii, o antipatie simpatica si o simpatie antipatica, nu este vina. Anxietatea
este o masura a prezentei spiritului. Relatia anxietatii fata de obiectul ei, "nimicul" este la fel de
ambigua ca tranzitia de la nevinovatie la vina.
Omul este o sinteza de sufletesc si trupesc, intruchipata de spirit. Spiritul se raporteaza la
sine si la conditia lui ca anxietate. In starea de nevinovatie spiritul este prezent dar ca nemijlocit,
visand si deranjand relatia dintre suflet si trup si totodata instituind-o. In nevinovatie exista
numai posibilitatea de a putea, ca un fel de forma superioara de nestiinta, ca o expresie
superioara a anxietatii.
Daca omul n-ar fi fost o sinteza , care sa se bazeze pe un tert, n-ar fi fost posibila o dubla
consecinta a pacatului stramosesc: ca pacatul a venit pe lume si ca sexualitate fusese instituita.
Pacatul este o criza in care pacatul patrunde in ins ca ins .Trecerea de la o posibilitate la realitate
se face prin anxietate. In clipa in care spiritul se instituie pe sine, el instituie si sinteza, in care
scop trebuie sa o divizeze mai intai. Culmea senzorialului este sexualul, culme care nu ar fi
atinsa daca spiritul nu este instituit ca real. Fara pacat nu ar fi existat sexualitatea, iar fara
sexualitate nu ar fi existat istorie. Abia prin sexualitate sinteza este instituita drept contradictie si
drept scop, al carui istorie incepe in clipa instituirii sintezei.
Ceea ce am prezentat a constituit aspectul anxietatii de a fi conditie prealabila a pacatului
stramosesc, pe care il explica in sens regresiv, in directia originii sale. Un alt fel de a
4

problematiza anxietatea este de a incerca o relationare progresiva cu pacatul stramosesc.

In cadrul acesta, Kierkegaard precizeaza doua sensuri ale anxietatii: anxietatea in care
individul instituie pacatul prin saltul calitativ si anxietatea care a patruns si patrunde impreuna cu
pacatul, in lume cantitativ, ori de cate ori un individ instituie pacatul. Asemeni miscarii
pacatoseniei nemului, miscarea anxietatii are loc prin miscari cantitative, iar anxietatea fiecarui
individ este cu atat mai profunda cu cat se afla mai la inceputuri, deoarece conditia pacatoseniei,
presupusa de viata sa individuala trebuie insusita. Abia in clipa in care mantuirea este cu adevarat
instituita este biruita si anxietatea. La individul de mai tarziu anxietatea patrunde in doua sensuri
in lume; pacatul patrunde prin anxietate, purtand cu el, inca o data, anxietatea. Pe de o parte
continuitatea pacatului produce anxietate, iar pe de alta posibilitatea mantuirii este un "nimic" ce
provoaca individului anxietate. Totiusi, orice individ devine vinovat din cauza lui, anxiatatea
provenindd din pacatul instituit de individ si fiind prezenta vaga, un "mai mult" sau "mai putin"
in istoria cantitativa a neamului omenesc.
Kierkegaard face distinctie intre tipuri de anxietati: anxietatea obiectiva si anxietatea
subiectiva. Anxietatea obiectiva este refexul pacatosenieei generasiei asupra intregii lumi, efect
al pacatului asupra existentei neumane, este starea de asteptare din care cel ce asteapta ar dori sa
iasa, expresie a unui dor, dand nastere anxitatii tocmai pentru ca dorul singur nu poaate mantui.
O anxietate ca a lui Adam nu va mai surveni niciodata , deoarece pacatoseniaa venit pe lume prin
el.
Anxietatea obiectiva din natura este mai mare decat mai tarziu decat la Adam, ea fiind
indusa de faptul ca este vazuta intr-o cu totul alta lumina datorita faptului ca prin pacat senzorial
este continuu degradat, pana devine ce se numeste pacatasenie. Dupa venirea pacatului in lume si
ori de cate ori vine in lume, senzorialul devine pacatosenie.
Anxietatea subiectiva este "egotista,este o anxietate cu privire la ceea ce as putea sa
devin, la ceea ce as putea sa devin sau ceea ce mi s-ar putea intampla"1 anxietatea existenta in
nevinovatia insului, corespunzatoare celei a lui Adam, dar diferita cantitativ de a acestuia,
respectiv mai mica. Vina instituita continua sa fie la fel de imputabila si la fel de ambigua ca cea
a lui Adam. Kierkegaard compaara anxietatea cu o ameteala, ameteala libertatii cand spiritul vrea
sa instituie sinteza, cand libertatea scruteaza in jos la propriaa ei posibilitate, se agata de finit si
se tine de el, dar libertatea astfel se prabuseste. Cand libertatea se ridica din nou in picioare, isi
daseamaa ca e vinovata. Printre aceste doua clipee se afla saltul. Din punct de vedere psihologic,
caderea in pacat se produce de fiecare data in stare de sfarseala.
Walter Schulz considera ca anxietatea reprezinta teama fata de propria libertate "teama
fata de saltul libertatii in libertate".El coreleaza libertatea cu ideea punerii sintezei
existentiale,motivand anxietatea omului prin faptul ca este indisolubil legata de datoria de a
deveni un sine prin realizarea sintezei, dar aceasta sarcina nu poate fi realizata ireprosabil, ceea
ce transforma anxietatea intr-un insotitor permanent al vietii omenesti.2
La individul de mai tarziu "nimicul" care e obiectul anxietatii devine din ce in ce mai
mult "ceva" complexul de presimtire se reflecta in ele insele , apropiindu-se din ce in ce mai
mult de individ, chiar daca pentru anxietate raman tot "nimic". "Nimicul" comunica vivace cu
nestiinta nevinovatiei, pacatul auto-presupunandu-se. Anxietatea subiectiva este pusa in legatura
5

cu relatia de generatie si relatia istorica.

Senzorialul a devenit pacatosenie prin pacaat, adica prin pacat deivne senzorialul
pacatosenie si prin Adam a venit pe lume pacatul. In istoria neamului senzorialul a devenitt odata
pacatosenie, insa in istoria individului senzorialul a devenit pacatosenie prin saltul calitativ al
fiecaruia. Proportia de senzorial coresspunde celei de anxietate.
Facereaa Evei prefigureaza simbolic consecinta relatiei de generatie: derivatul nu este
niciodata la fel de desavarsit cantitativ , ca originalul. Barbatul si femeia sunt la fel in esenta.
Anxietatea este mai refectata la Eva decat la Adam, pentru ca femeia este mai sensibila senzorial
decat barbaatul, astfel ca de indata ce spiritul este instituit,scindarea se adanceste si mai mult , iar
anxietatea va avea mai multa libertate de actiune in posibilitatea libertatii.
Femeia este mai anxioasa decat barbatul, este mai senzoriala, desi in esenta este asemi
barbatului, determinata spiritual. Estetic, aspectul ei ideal este frumusetea, iar etic provocarea.
Senzorialul nu este pacatosenie , ci o enigma neexplicabila care te face anxios, naivitatea fiind
insotita de un "nimic" inexplicabil, creator de anxietate. Sexual in sine nu este pacatosenie, fiind
expresia enormei contradictii ca spiritul este determinat ca genus. Anxietatea este prezenta in
orice placere erotica, dar nu intrucat ar fi pacatoasa, ci e datorata faptului ca spiritul se simte
strain; victoria spiritului va presupune considerarea sexualuli ca strain si comic.
Consecinta relatiei de generatii este amplificarea senzorialitatii; in anxietatea celor din
generatiile de mai tarziu de Adam e " mai mult" tuturor indivizilor de dupa Adam; anxietatea insa
e esential aceeasi.Crestinismul oficial propune sa ne ridicam mai presus de acest "mai mult",
invinovatind pe cel ce n-o face , ca nu ar vrea sa o faca. Dificultatea abordarii unei astfel de
probleme este insa eludata de acesta. Anxietatea corespunzatoare relatiei de generatie ar fi
anxietatea de pacat, care naste pacatul; anxiatatea de a deveni vinovat.
Anxietatea ce corespunde relatiei istorice este anxietatea de a fi considerat vinovat.
Supremul " mai mult" este cel al unui individ astfel plasat si influientat, incatde la prima
desteptare, incat senzorialul devine pentru el identic cu pacatosenia; acest "mai mult" se va
manifestaa dureros in el , facand sa nu-si mai gaseasca adapost.
Senzorialul nu este pacatosenie. El poate insemna pacatasenie prin cunoasterea lui
nebuloasa , precum ar mai putea insemna pacatosenie orice cunoastere nebuloasa a ceea ce ar
mai putea sa insemne pacatul, precum si neglijarea dimensiunii individuale si pierderea in neam.
Prin gustarea din fructul cunoasteriia venit pe lume si diferenta dintre bine si rau, precum si
diferenta sexuala ca pornire.
Pacatu este egoism, iar egoismul este insul instituit prin saltul calitativ. Egoismul ia
nastere prin pacat si in pacat, de aceea nu poate sa explice pacatul. Obiectivul este de a integra
eroticul, sexualul, sub categoria de spirit. O astfel de implinire inseamna victoria iubirii, spiritul
iesind victorios prin faptul ca sexualul este uitat si reamintit doar in uitare.
Anxietatea poate fi privita dintr-o a treia perspectiva, ca urmare a pacatului absentei
constiintei pacatului ,fiind definita drept clipa in viata individuala. Omul va fi definit in acest
context drept o sinteza de vremelnicie si vesnicie. Clipa apare ca atom al vesniciei ,prima
reflectare in timp a vesniciei,prima incercare de a opri, intr-un fel timpul .De indata ce spiritul
este instituit, clipa poate aparea. Vremelnicia si senzorialul sunt analoge:istoria incepe abia prrin
clipa,sensibilitatea senzoriala a omului este instituita ca pacatosenie prin pacat. Clipa este acea
6

ambiguitate in care timpul si vesnicul se ating unul pe altul, instituind in felul acesta conceptul
de vremelnicie, unde timpul intretaie mereu vesnicia, iar vesnicia intrepatrunde mereu timpul. In
lipsa categoriei de spirit , vesnicia clipei apare dinapoi,ca trecut. Daca insa clipa este instituita ca
discrimen, in raport cu care pot exista trecut ,prezent ,viitor, atunci viitorul este vesnicia. Abia
cand vesnicia este instituita clipa traieste ca clipa, iar nu ca discrimen. Viitorul este posibilitatea
vesniciei sau libertatii in individualitate ca anxietate. Pentru libertate posibilul este viitorul,iar
pentru timp viitorul este posibilul ,iar acestor doua posibilitati li se asociaza anxietatea.
Anxietatea este starea psihologica care precede pacatul,de care se apropie cat poate,cat de
anxioasa poate fi, fara sa explice insa pacatul, care izbucneste abia in saltul calitativ.in clipa in
care pacatul este instituit,vremelnicia este pacatosenie,iar consecinta definirii vremelniciei drept
pacatosenie este moartea ca pedeapsa.Cel ce traieste doar in clipa pacatuieste, insa acum nu are
nici un rost sa ne abstragem de la vremelnicie.
Poate exista o anxietate a lipsei de spirit ,ascunsa, deghizata,avand uneori aparenta
intregului continut al spiritului,insa ca strigoi al spiritului .Exista o singura dovada a spiritului
:dovada spiritului din noi insine.Paganismul ,ca absenta a spiritului , este preferabil lipsei
spiritului ;pacatul sau este de a trage de timp, fara a ajunge efectiv la pacat.
Anxietatea paganului are drept sursa soarta,iar nimicul" consta in ambibuitatea relatiei
omului cu aceasta,ce se infatiseaza ca unitate intre necesar si intamplator; aceasta impiedica
intrarea in relatie cu soarta. Tragismul paganismului este necutezarea omului de a nu se sfatui cu
oracolul .
In iudaism anxietatea este anxietate de vina,iar tragismul sau are ca sursa necutezarea
omului de a nu aduce jertfe.Ambiguitatea rezida in relatie;de indata ce vina este instituita
,anxietatea dispare, aparand pocainta.
Contrariul libertatii nu este necesitateaa ,ci vina ,iar maretia libertatii este ca aceasta are
de a face pururi numai cu sine ,proiectandu-si vinaa in posibilitate si instituind-o deci singura
.Spiritul pamantean care va voi sa-l vada pe Dumnezeu ,va trebui sa inceapa prin a se recunoaste
vinovat. Daca vina este instituita cu adevarat, ea se instituie singura.Relatia libertatii fata de vina
este de anxietate,fiindca libertatea si vina sunt deocamdata o posibilitate.Cel ce cade in ispita este
singurul vinovat.
Anxietatea este posibilitatea libertatii ,iar ca posibilitate a libertatii este
educativa,formativa,prin credinta, deoarece devoreaza toate finitudinile,descopera tot ce au ele
iluzoriu. Un om ce a cunoscut anxietatea stie ca nu are absolut nimic de cerut de la viata,ca
ingrozitorul, pierzania,nimicirea locuiesc usa in usa cu fiecare om;daca a invatat cu folos ca orice
anxietate de care este anxios il poate calca in clipa urmatoare, alta explicatie va da el
realitatii.Pentru a fi format in felul acesta ,absolut si infinit ,de catre posibilitate ,individul va
trebui sa fie cinstit fata de posibilitate si sa aiba credinta.Astfel anxietatea sfarseste prin anihila
finitul din nelinistile pe care le-a produs.
Cercetrile recente au evideniat prezena a dou tipuri de manifestare a anxietii.
(Barlow, Blanchard, Vermilya i Di Nardo, 1986; Clark . a., 1988) :
Atacurile de panic
evaluarea nerealist anxioas a evenimentelor existeniale (ea poate fi nsoit i de
simptome somatice)
7

Aceste dou tipuri de anxietate sunt clasificate n D.S.M III R ( Diagnostic and Statistical
Manual of Mental Disorders -1987) sub denumirea de :
tulburare de tip panic;
tulburare caracterizat prin anxietate generalizat .
Marea majoritate de pacieni sufer de ambele tipuri de anxietate.
Muli autori tind s pun un semn de egalitate ntre anxietate i angoas, pe care le
conider dup aspecte ale aceleiai stri, prima pe versantul psihologic, cea de-a doua pe cel
somatic. Angoasa este reprezentat de tulburrile fizice pe care nsoesc anxietatea, traducnd
mobilizarea tuturor resurselor energetice ale individului, o anxietate pe un organ (Srbu, Aurelia,
1979). Dicionarul Larousse pstreaz aceeai poziie: Anxietatea se deosebete de angoas prin
absena modificrilor fiziologice. Desigur, e foarte evident faptul c aceasta este doar o
delimitare teoretic.
E binevenit, s explicm aici ce e fobia social n raport cu anxietatea. Sursele susin ca
fobia social este aceeai anxietate mai precis anxietate general (D.S.M III R), anxietatea
fundamental dup C. Horney, anxietatea anticipatorie fixat pe viitor care i are obiectul su
strict determinat societatea i tot ce ine de ea.
Dup Beck trirea noastr negativ este generat sau amplificat de o atitudine
nerealist, de o percepie distorsionat a informaiei care ne parvine, accentundu-le caracterul
negativ, i care sunt ntreinute de un monolog nepotrivit.
Din perspectiva corelaional-emotiv tulburrile emoionale i comportamentale sunt
consecina sistemului perfecionist, catrastrofizant i auto-evoluativ de a vedea existena i
propria pesoan.
Existenialitii (Cassier, 1994) susin ideea precum, c anxietatea, teama, panica sau
sentimentul de culpabilitate apar datorit unei subestimri a propriei persoane sau a neacceptrii
condiiei umane, fapt ce duce la o depersonalizare i apariie la situaia-limit ce determin o
existen uman alienat, absurd, izolat i lipsit de sens.
Analiza tranzacionala mai adaug aici Persona anxioas se ncadreaz,
ntr-un
scenariu existenial de pe poziia cruia comunic: Eu nu sunt O.K.. Un anxios este un
hipercriticist, imatur, sufer de singurtate i depresie, ce face abuz de trucuri, mecanisme
defensive i recurge la diferite jocuri psihologice, de exemplu cum ar fi jocul Victima (eu sunt
fr ajutor).
Terapia realitate se conduce de urmtoarea ipotez Omul fr identitate, fr nume
este anxios, nesatisfcut . Suferina noastr se datoreaz unei incongruene ntre ceea ce
simim i ceea ce facem, iar aceasta duce la izolare, stare de confuzie, anxietate social,
plictiseal, neputin. Cnd libertatea experenial a subiectului este ameninat, acestuia nu-i
este permis s simt sentimentele pe care le simte totui n mod manifest, sub pedeapsa de a
pierde condiiile de care depind actualizarea sa i, anume, afeciunea sau stima celor din jur.
Aceasta i produce starea confuz, de dezorientare, pe scurt anxietatea,(Rogers).
Conform teoriei getaliste anxietatea n contact cu sine i cu alii este ntreinut de
confuzie, ce parvine din necontientizarea de sine.
Analiza bioenergetic - Cnd n aceeai situaie, exist i posibilitatea plcerii i
ameninarea durerii, trim anxietatea.
8

Pentru psihanalisti anxietatea s-ar explica prin frustrarea libidoului i interdiciile dictate
de Supraeu, anxietatea ar fi semnalul de pericol adresat Eului adic persoanei contiente care
astfel prevenite poate reaciona prin msuri adecvate sau mobilizndu-i mecanisme de aprare.
Aceste pericole se schimb pe parcursul dezvoltrii psihosexuale ale individului i sunt, n
ordinea apariiei lor : 1) pericolul de a pierde obiectul dragostei; 2) pericolul de a pierde
dragostea obiectului; 3) castrare i 4) pericolele rezultnd din Supraeu.
Toate aceste definiii prin suprapunere vin s se completeze, dar n esen sensul rmne
acelai : Anxietatea este o stare afectiv de tip reactiv, caracterizat ca fiind difuz, greu de
legat de un anumit obiect sau situaie. Aceasta se datoreaz fie necontientizrii de sine, fie lipsei
de identitate sau autoaprecierii sczute, ceea ce presupune o interpretare subiectiv, distorsionat
a realitii. ntr-un cuvnt, anxietatea apare la confruntarea propriilor solicitri i interpretri cu
cerinele, condiiile mediului. Simptomatologic ea se manifest printr-o stare de nelinite, de
apsare, tensiune, ngrijorare i team nemotivat, fr obiect, care este neconfortant din punct
de vedere psihologic.
Sunt dominante sentimentele intense de insecuritate (generate de teama abandonului,
pedepsirii, a producerii unor accidente, a unei nenorociri i catastrofe iminente, Dicionar de
psihologie coord N.Schiopy, 1997). Aceast stare pune stpnire pe persoana uman i o domin,
provocnd o senzaie penibil de neputin n faa pericolelor pe care le simt c se apropie, au
scderi importante de randament intelectual.
Anxietatea are grade diferite de profunzime. Cnd este prezent ntr-o proporie mai
redus, ca atare, generalizat de fond, poate fi considerat fenomen normal, cu valene
motivaionale i chiar cu rol declanator al creativitii, cnd este mai accentuat i mai profund
devine simptom al unor tulburri psihice (este prezent n depresii, psihostenii, n cele mai multe
dintre nevroze).
Tulburare de anxietate: O tulburare n care pacientul experimenteaz o stare de fric
excesiv sau disproporionat de ndelungat i senzaia de suferin sau o diminuare a
funcionrii zilnice.
Tulburare de panic: atacuri de panic repetate, ntre episoade persistnd frica fa de
posibilitatea apariiei unui atac de panic.
Agorafobia: Persoana simte fric i evit acele situaii/locuri din care i-ar fi dificil s
plece sau unde crede c i-ar fi greu s obin ajutor.
Fobii specifice: Fric intens i persistent, cu evitarea unui anumit obiect sau situaie.
Fobie social: Fric intens i persistent, cu evitarea situaiilor n care persoana ar putea
s fie subiectul judecilor critice ale altora. Fobia social poate fi mprit n forme specifice n
care frica este legat de o situaie specific, cum ar fi tracul de scen, i forme generalizate, n
care frica apare ntr-o varietate de situaii.
Tulburare de anxietate generalizat: Fric excesiv, persistent sau anxietate acompaniat
de simptome precum ngrijorare, agitaie, oboseal, probleme de concentrare, iritabilitate,
tensiune muscular i tulburri de somn.
REMEDIUL ANXIETATII
Cele mai multe tulburari anxioase cu debut recent se rezolva repede. Intr-o cercetare
recenta, la doua treimi din subiectii cu tulburare anxioasa cu acuze somatice, dupa sase ani, se
9

produsese o ameliorare substantiala sau remisia. Va intrebati probabil daca se poate trata si cum?
Depinde de cazuri, de subiecti si de situatiile in care ei se afla. Folosirea medicamnetelor in
tratarea anxietatii trebuie sa fie selectiva. Ele se administreaza pentru obtinerea unui control
rapid al simptomelor in asteptarea aparitiei efectului altor metode terapeutice. Folosirea
medicamentelor timp indelungat duce la dependenta. Pentru ameliorarea si chiar disparitia
simptomelor, persoana afectata poate apela la psihoterapie. dialogul cu terapeutul, incurajarea,
atentia cu care este ascultat si intelegerea plina de simpatie a problemelor personale anxioase,
contribuie mult la diminuarea simptomelor. Terapeutul il ajuta sa-si controleze anxietatea, sa
invete sa se relaxeze, sainteleaga cauza aparitiei simptomelor, sa si le explice. Deasemenea il
ajuta sa faca fata sau sa gaseasca o solutie de compromis la orice problema sociala importanta
care il framanta.
ntreaga dinamic, a sistemului personalitii umane (formarea, manifestarea i
realizarea) este circumscis i condiionat n mod nemijlocit de dialectica raportului dintre
solicitrile interne (strile de motivaie proprii individului) i solicitrile externe (existenele i
strile de motivaie proprii mediului existenial, n primul rnd celui social) (Golu Mihai, 1993).
Un atac de panica se caracterizeaza printr-o activitate fiziologica brusca ce apare din
senin sau ca reactie la confruntarea cu o situatie fobica.
n reacia la stres un rol vital l au procesele psihice ce includ evaluarea i interpretarea
personal. Aceast reacie apare sub form de lupt pentru control i stpnire a situaiei lor, mai
ales cnd ele sunt difuze, neclare pentru individ. Lader (1977) definete anxietatea drept o stare
afectiv neplcut avnd calitile subiective ale fricii, asociat cu sentimentul unui pericol,
ameninarea fiind difuz, disproporionat n raport cu intensitatea emoiei, sau aparent, aceast
ameninare lipsete.
Dup Blcescu i Nicolau anxietatea este o stare afectiv negativ, aflat n strns
legtur cu disconfortul creat de instalarea unei stri de motivaie. Un motiv ar fi teama de a fi
respins, ceea ce se traduce prin inabilitatea i insatisfacia comunicaional i trirea
sentimentului de incapacitate n ceea ce privete meninerea unei relaii. Aceste persoane se
manifest ca fiind timide, nencrezute, ncordate, anxioase, ngrijorate i banale, crend
disconfort pentru ceilali cu care interacionaez.
Spielberger arat c anxietatea este o stare emoional sau condiie neplcut,
caracterizat printr-o senzaie tensionat subiectiv, team i suprare, ea fiind stimulat de
activarea sistemului nervos autonom.
V. Satir. descrie starea de anxietate n felul urmtor: Atunci cnd percepem situaia ca
fiind periculoas simim, dureri de stomac, ncordare muscular, se deregleaz ritmul
respiratoriu, uneori se ntmpl s avem ameeli, n cap ne vin idei de genul : Eu nu trebuiesc
nimnui. Nimeni nu m iubete. Eu nu pot face nimic. Aceasta indic scderea autoaprecierii.
Ca urmare obinem comportamente distorsionate, inadecvate situaiei.
C. Money a folosit mai nainte termenul ca fiind sinonim cu teama, indicnd prin aceasta
o nrudire ntre anxietate i team. Ambele sunt, de fapt, reacii emoionale fa de un pericol i
ambele pot fi insoite de senzaii fizice, cum sunt tremurtura, transpiraia, palpitaiile violente
care pot fi att de puternice nct o spaim instantanee poate s duc la moarte. Dar i n acest
10

caz este de fcut o deosebire ntre anxietate i fric. Este o simpl i clar distincie : frica este
proporional cu pericolul pe care cineva l are de nfruntat, pe cnd anxietetea este o reacie
disproportional la pericol, ba chiar o reacie la un pericol imaginar. O astfel de reacie a fost
numit de ctre C. Horney anxietate nevrotic. Coninutul anxietii nevrotice proclam o
anumit atitudine neintemeiat, cu toate c nu va ntmpina nici o dificultate ca s dea aciunii
sale o baz raional. Impresia de reacie disproporional se risipete de ndat ce este neles
sensul anxietii. De exemplu, persoana care manifest anxietatea n legtur cu moartea, date
fiind suferinele pe care le ndur, ele nutresc n secret dorina de a muri. Dac cunoatem acest
factor, putem numi anxietatea cu privire la mncare drept o reacie adecvat
Pentru teoreticienii nvrii acest stare ar fi o reacie de team condiionat, o tendin
dobndit a omului la orice ameninare a armoniei i echilibrului sau interior. Sunt trei tipuri de
reacie a omului la ameninri: frica, ruinea, vina. Ele sunt trezite de comentariile celor din jur,
sau, i mai ru, de comentarii proprii, sunt uneori depite rapid, dar alteori persist (Janis,
1971).
Cu toate acestea, interviurile realizate asupra unor pacieni suferind de anxietate au
condus la concluzia c nu este vorba chiar de o team fr obiect pentru c respectivii pacieni
percep mediul nconjurtor ca fiind amenitor i anxiogen. astfel anxietatea este un rspuns
logic la o interpretare eronat a realitii (Holdevici, 1996).
1.2. ATACURILE DE PANICA
ntreaga dinamic, a sistemului personalitii umane (formarea, manifestarea i
realizarea) este circumscis i condiionat n mod nemijlocit de dialectica raportului dintre
solicitrile interne (strile de motivaie proprii individului) i solicitrile externe (existenele i
strile de motivaie proprii mediului existenial, n primul rnd celui social) (Golu Mihai, 1993).
Un atac de panica se caracterizeaza printr-o activitate fiziologica brusca ce apare din
senin sau ca reactie la confruntarea cu o situatie fobica.
n reacia la stres un rol vital l au procesele psihice ce includ evaluarea i interpretarea
personal. Aceast reacie apare sub form de lupt pentru control i stpnire a situaiei lor, mai
ales cnd ele sunt difuze, neclare pentru individ. Lader (1977) definete anxietatea drept o stare
afectiv neplcut avnd calitile subiective ale fricii, asociat cu sentimentul unui pericol,
ameninarea fiind difuz, disproporionat n raport cu intensitatea emoiei, sau aparent, aceast
ameninare lipsete.
Dup Blcescu i Nicolau anxietatea este o stare afectiv negativ, aflat n strns
legtur cu disconfortul creat de instalarea unei stri de motivaie. Un motiv ar fi teama de a fi
respins, ceea ce se traduce prin inabilitatea i insatisfacia comunicaional i trirea
sentimentului de incapacitate n ceea ce privete meninerea unei relaii. Aceste persoane se
manifest ca fiind timide, nencrezute, ncordate, anxioase, ngrijorate i banale, crend
disconfort pentru ceilali cu care interacionaez.
Spielberger arat c anxietatea este o stare emoional sau condiie neplcut,
caracterizat printr-o senzaie tensionat subiectiv, team i suprare, ea fiind stimulat de
activarea sistemului nervos autonom.
V. Satir. descrie starea de anxietate n felul urmtor: Atunci cnd percepem situaia ca
11

fiind periculoas simim, dureri de stomac, ncordare muscular, se deregleaz ritmul

respiratoriu, uneori se ntmpl s avem ameeli, n cap ne vin idei de genul : Eu nu trebuiesc
nimnui. Nimeni nu m iubete. Eu nu pot face nimic. Aceasta indic scderea autoaprecierii.
Ca urmare obinem comportamente distorsionate, inadecvate situaiei.
Pentru teoreticienii nvrii acest stare ar fi o reacie de team condiionat, o tendin
dobndit a omului la orice ameninare a armoniei i echilibrului sau interior. Sunt trei tipuri de
reacie a omului la ameninri: frica, ruinea, vina. Ele sunt trezite de comentariile celor din jur,
sau, i mai ru, de comentarii proprii, sunt uneori depite rapid, dar alteori persist (Janis,
1971).
Dup Hawton, Salkovskis, Kirk i Clark (1989) anxietatea este definit ca fiind o team
nespecificat, fr legtur cu situaiile externe i care nu este asociat cu comportamentul de
evitare sistematic a anumitor stimuli, cum se ntmpl n cazul fobiilor.
Cu toate acestea, interviurile realizate asupra unor pacieni suferind de anxietate au
condus la concluzia c nu este vorba chiar de o team fr obiect pentru c respectivii pacieni
percep mediul nconjurtor ca fiind amenitor i anxiogen. astfel anxietatea este un rspuns
logic la o interpretare eronat a realitii (Holdevici, 1996).
Cercetrile recente au evideniat prezena a dou tipuri de manifestare a anxietii.
(Barlow, Blanchard, Vermilya i Di Nardo, 1986; Clark . a., 1988) :
Atacurile de panic
evaluarea nerealist anxioas a evenimentelor existeniale (ea poate fi nsoit i de
simptome somatice)
Aceste dou tipuri de anxietate sunt clasificate n D.S.M III R ( Diagnostic and Statistical
Manual of Mental Disorders -1987) sub denumirea de :
tulburare de tip panic;
tulburare caracterizat prin anxietate generalizat .
Marea majoritate de pacieni sufer de ambele tipuri de anxietate.
Muli autori tind s pun un semn de egalitate ntre anxietate i angoas, pe care le
conider dup aspecte ale aceleiai stri, prima pe versantul psihologic, cea de-a doua pe cel
somatic. Angoasa este reprezentat de tulburrile fizice pe care nsoesc anxietatea, traducnd
mobilizarea tuturor resurselor energetice ale individului, o anxietate pe un organ (Srbu, Aurelia,
1979). Dicionarul Larousse pstreaz aceeai poziie: Anxietatea se deosebete de angoas prin
absena modificrilor fiziologice. Desigur, e foarte evident faptul c aceasta este doar o
delimitare teoretic.
E binevenit, s explicm aici ce e fobia social n raport cu anxietatea. Sursele susin ca
fobia social este aceeai anxietate mai precis anxietate general (D.S.M III R), anxietatea
fundamental dup C. Horney, anxietatea anticipatorie fixat pe viitor care i are obiectul su
strict determinat societatea i tot ce ine de ea.
Dup Beck trirea noastr negativ este generat sau amplificat de o atitudine
nerealist, de o percepie distorsionat a informaiei care ne parvine, accentundu-le caracterul
negativ, i care sunt ntreinute de un monolog nepotrivit.
Din perspectiva corelaional-emotiv tulburrile emoionale i comportamentale sunt
consecina sistemului perfecionist, catrastrofizant i auto-evoluativ de a vedea existena i
12

propria pesoan.
Existenialitii (Cassier, 1994) susin ideea precum, c anxietatea, teama, panica sau
sentimentul de culpabilitate apar datorit unei subestimri a propriei persoane sau a neacceptrii
condiiei umane, fapt ce duce la o depersonalizare i apariie la situaia-limit ce determin o
existen uman alienat, absurd, izolat i lipsit de sens.
Analiza tranzacionala mai adaug aici Persona anxioas se ncadreaz,
ntr-un
scenariu existenial de pe poziia cruia comunic: Eu nu sunt O.K.. Un anxios este un
hipercriticist, imatur, sufer de singurtate i depresie, ce face abuz de trucuri, mecanisme
defensive i recurge la diferite jocuri psihologice, de exemplu cum ar fi jocul Victima (eu sunt
fr ajutor).
Terapia realitate se conduce de urmtoarea ipotez Omul fr identitate, fr nume
este anxios, nesatisfcut . Suferina noastr se datoreaz unei incongruene ntre ceea ce
simim i ceea ce facem, iar aceasta duce la izolare, stare de confuzie, anxietate social,
plictiseal, neputin. Cnd libertatea experenial a subiectului este ameninat, acestuia nu-i
este permis s simt sentimentele pe care le simte totui n mod manifest, sub pedeapsa de a
pierde condiiile de care depind actualizarea sa i, anume, afeciunea sau stima celor din jur.
Aceasta i produce starea confuz, de dezorientare, pe scurt anxietatea,(Rogers).
Conform teoriei getaliste anxietatea n contact cu sine i cu alii este ntreinut de
confuzie, ce parvine din necontientizarea de sine.
Analiza bioenergetic - Cnd n aceeai situaie, exist i posibilitatea plcerii i
ameninarea durerii, trim anxietatea.
Pentru psihanalisti anxietatea s-ar explica prin frustrarea libidoului i interdiciile dictate
de Supraeu, anxietatea ar fi semnalul de pericol adresat Eului adic persoanei contiente care
astfel prevenite poate reaciona prin msuri adecvate sau mobilizndu-i mecanisme de aprare.
Aceste pericole se schimb pe parcursul dezvoltrii psihosexuale ale individului i sunt, n
ordinea apariiei lor : 1) pericolul de a pierde obiectul dragostei; 2) pericolul de a pierde
dragostea obiectului; 3) castrare i 4) pericolele rezultnd din Supraeu.
Toate aceste definiii prin suprapunere vin s se completeze, dar n esen sensul rmne
acelai : Anxietatea este o stare afectiv de tip reactiv, caracterizat ca fiind difuz, greu de
legat de un anumit obiect sau situaie. Aceasta se datoreaz fie necontientizrii de sine, fie lipsei
de identitate sau autoaprecierii sczute, ceea ce presupune o interpretare subiectiv, distorsionat
a realitii. ntr-un cuvnt, anxietatea apare la confruntarea propriilor solicitri i interpretri cu
cerinele, condiiile mediului. Simptomatologic ea se manifest printr-o stare de nelinite, de
apsare, tensiune, ngrijorare i team nemotivat, fr obiect, care este neconfortant din punct
de vedere psihologic.
Sunt dominante sentimentele intense de insecuritate (generate de teama abandonului,
pedepsirii, a producerii unor accidente, a unei nenorociri i catastrofe iminente, Dicionar de
psihologie coord N.Schiopy, 1997). Aceast stare pune stpnire pe persoana uman i o domin,
provocnd o senzaie penibil de neputin n faa pericolelor pe care le simt c se apropie, au
scderi importante de randament intelectual.
Anxietatea are grade diferite de profunzime. Cnd este prezent ntr-o proporie mai
redus, ca atare, generalizat de fond, poate fi considerat fenomen normal, cu valene
13

motivaionale i chiar cu rol declanator al creativitii, cnd este mai accentuat i mai profund
devine simptom al unor tulburri psihice (este prezent n depresii, psihostenii, n cele mai multe
dintre nevroze).
Tulburare de anxietate: O tulburare n care pacientul experimenteaz o stare de fric
excesiv sau disproporionat de ndelungat i senzaia de suferin sau o diminuare a
funcionrii zilnice.
Tulburare de panic: atacuri de panic repetate, ntre episoade persistnd frica fa de
posibilitatea apariiei unui atac de panic.
Agorafobia: Persoana simte fric i evit acele situaii/locuri din care i-ar fi dificil s
plece sau unde crede c i-ar fi greu s obin ajutor.
Fobii specifice: Fric intens i persistent, cu evitarea unui anumit obiect sau situaie.
Fobie social: Fric intens i persistent, cu evitarea situaiilor n care persoana ar putea
s fie subiectul judecilor critice ale altora. Fobia social poate fi mprit n forme specifice n
care frica este legat de o situaie specific, cum ar fi tracul de scen, i forme generalizate, n
care frica apare ntr-o varietate de situaii.
Tulburare de anxietate generalizat: Fric excesiv, persistent sau anxietate acompaniat
de simptome precum ngrijorare, agitaie, oboseal, probleme de concentrare, iritabilitate,
tensiune muscular i tulburri de somn.
Istoricul tulburarii de panica
Desi diagnosticul de tulburare de panica (panic disorder) nu a fost folosit inainte de a fi
fost introdus, in 1980, in DSM III, cazuri care vor fi corespuns acestei rubrici au fost descrise,
sub denumiri variate, de mai bine de o suta de ani. Caracteristica centrala este constituita de
atacurile de panica, adica episoade subite de anxietate in care predomina simptomele somatice,
insotite de frica de o urmare grava, precum un atac de cord. In trecut aceste simptome purtau
numele de cord iritabil, sindrom Da Costa, astenie neurocirculatorie, activitate cardiaca
dereglata, sau de sindrom de efort. Aceste descrieri mai vechi presupuneau ca pacientii nu
greseau temandu-se de o tulburare a functiei cardiace.
Mai tarziu, unii autori au vorbit despre cauzele psihologice, dar abia in timpul celui de-al
doilea razboi mondial, Wood (1941) a aratat in mod convingator ca este vorba de o tulburare
anxioasa. De atunci pana in 1980, pacientii cu atacuri de panica au fost clasificati ca avand
tulburari de anxietate generalizate, fie fobice. In 1980, autorii DSM III au introdus o noua
categorie diagnostica, tulburarea de panica, ce cuprindea pacientii la care atacurile de panica
apareau in cursul agorafobiei. In DSM III R toti pacientii cu atacuri de panica frecvente sunt
clasificati ca avand tulburare de panica, fie ca au agorafobie, fie ca nu.
Categoria de tulburare de panica nu apare in ICD 9 (The International Statistical
Classification of Diseases and Related Health Problems); apare in proiectul ICD10, dar nu se
aplica pacinetilor cu agorafobie.
Etiologia atacului de panica
In explicarea etio-patogeniei au fost utilizate, indeosebi, teoriile neofreudiene, teoria
stresului si cele behavioriste (M.Gelder, D.Gath, R. Mayou, 1991).
Observatiile asupra personalitatii celor care fac episoade anxioase au aratat existenta unui
nucleu de trasaturi, ce reflecta mai mult stilul personalitatii decat particularitatile de reactivitate
14

bazala. Anxiosul este un mare depedent, cu un sistem de aparare excesiva, represiune si

conformism social. El poate avea trasaturi obsesionale. Poate fi o persoana nehotarata, condusa
de cei din jur, cu o stima de sine fragila si dificultati in evaluarea problematicii, in gasirea
solutiilor, in exprimarea corecta si suficient de clar a opiniilor negative. La adolescentul anxios
este importanta evaluarea maturizarii personalitatii si identificarea eventualelor dismaturative.
Exista trei ipoteze principale cu privire la originea tulburarii de panica. Prima propune o
anomalie biochimica, a doua hiperventilatia si a treia o anormalitate cognitiva.
Ipoteza biochimica se reflecta in termenul de ANXIETATE ENDOGENA, propus
pentru cazurile la care se presupune o etiologie de acest tip. Acesta se bazeaza pe trei serii de
observatii. Intai, substante chimice ca lactatul de sodiu si yohimbina pot induce mai usor atacuri
de panica la pacientii cu tulburare de panica decat la persoanele sanatoase. In al doilea rand,
exista dovezi ca atacurile de panica apar mai des la rudele pacinetilor, sugerand astfel o baza
genetica. Studiile pe gemeni vin in sprijinul acestei idei, dar numarul de subiecti studiati este
prea mic pentru a permite concluzii definitive. Rezultatele acestor studii pe familii si gemeni pot
indica doar ca tulburarile de anxietate severe marcate de atacuri de panica au o incarcatura
genetica mai mare decat la cele usoare.
S-a propus un mecanism biochimic specific, si anume functionarea inadecvata a
receptorilor alfa-adrenergici presinaptici, care in mod normal reduc activitatea neuronului
presinaptic din sinapsele noradrenergice. Desi aceasta ipoteza poate explica provocarea
atacurilor de panica de catre yohimbina (Charney si colab 1984) si efectele imipraminei, ea nu
este temeinic dovedita. Nu se stie daca, la pacientii cu tulburarea de panica, raspunsurile
anormale la yohimbina erau sau nu prezente inainte de debutul afectiunii.
Ipoteza hiperventilatiei se sprijina pe observatia ca la unele persoane hiperventilatia
voluntara produce simptome asemanatoare celor din atacul de panica (Hibbert 1984 b).
Ipoteza sunstine ca atacurile, de panica spontane rezulta din hiperventilatia involuntara.
Ipoteza cognitiva se bazeaza pe observatia ca temerile legate de afectiunile mentale sau
somatice severe sunt mai frevent la pacientii cu atacuri de panica decat la pacientii anxiosi fara
atacuri de panica (Hibbert 1984 a.)
Ipoteza sustine ca, in tulburarea de panica, anxietatea duce la simptome somatice care, la
randul lor, sporesc frica de boala si cresc anxietatea, totul inscriindu-se pe o evolutie in spirala
(Clark 1986).
Teoriile referitoare la etiologia agorafobiei trebuie sa explice de ce apar atacurile de
panica, de anxietate initiale si de ce ele se inmultesc si reapar in mod persistent. Exista trei
explicatii pentru atacurile de anxietate initiale.
Ipoteza psihanalitica propune conflicte psihice inconstiente, legate de pulsiuni
sexuale sau agresive inacceptabile.
Ipoteza cognitiva afirma ca atacurile de panica se dezvolta la persoane cu o frica
nerationala de simptome somatice minore. Desi astfel de temeri exista la pacientii cunoscuti cu
agorafobie, nu se stie daca acestea preced tulburarea sau sunt o consecinta a ei.
Ipoteza biologica afirma ca atacurile de panica rezulta dintr-o insuficienta a
mecanismelor inhibitorii normale din ariile cerebrale care controleaza anxietatea. Nu exista

15

probe ca la pacientii cu agorafobie invatarea decurge mai usor decat la cei ce au atacuri de panica
fara sa devina agorafobici.
Personalitatea poate fi, de asemenea, importanta : pacientii cu agorafobie sunt adesea
descrisi ca dependenti si inclinati sa evite mai degraba decat sa se confrunte cu problemele pe
care le intampina. S-a sugerat ca agorafobia, odata aparuta, ar putea fi intretinuta de catre
problemele familiale. Observatia clinica sugereaza ca simptomele sunt uneori prelungite prin
atitudinea hiperprotectoare a altor membri ai familiei. Totusi, aceasta trasatura nu se regaseste la
toate cazurile.
La agorafobici cu durata de un an s-au gasit, dupa cinci ani de urmarire, putine
modificari (Marks1969). Episoadele scurte de simptome depresive apar adesea de-a lungul
evolutiei agorafobiei cronice.
Patogenie
Cauza exacta a atacului de panica nu este cunoscuta. Se crede ca este rezultatul unui
dezechilibru intre substantele chimice ale creierului (neurotransmitatori).
De asemenea poate fi transmisa de la o generatie la alta (genetic). Copii cu parinti cu
astfel de tulburari au sanse de 8 ori mai mari decat altii sa dezvolte boala. Un risc crescut il au si
cei care au parinti cu depresie sau tulburari bipolare.
Tensiunea nervoasa (de exemplu pierderea unei relatii) poate declansa simptome ale
tulburarilor de panica.
Exista posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de panica fara sa dezvolte o tulburare legata
de panica.
Atacurile de panica pot fi determinate de ;
-ingestia unei cantitati mari de alcool sau intreruperea brusca a consumului de alcool ;
-ingestia unor cantitati mari de bauturi cofeinizate ;
-fumatul excesiv ;
-folosirea unor medicamente (ca cele pentru astm si a bolilor de inima) sau
intreruperea brusca a unui tratament medicamentos (pentru anxietate si insomnie) ;
-folosirea drogurilor, cocaina sau marihuana ;
-un nivel mare al stresului timp indelungat ;
-o nastere in trecutul apropiat ;
-o operatie cu anestezie generala.
Atacurile de panica se pot asocia sau pot fi cauzate de o anumita conditite medicala :
-disfunctii tiroidiene (hipertiroidism-exces de hormoni tiroidieni)
-afectiuni cardiace, prolapsul de valva mitrala (valva mitrala prezinta un defect care ii
deterioreaza functionarea normala)
-tulburari neurologice (epilepsie)
-astm bronsic (stare patologica in care exista o nevoie intensa de aer, evacuarea
acestuia din plamani facandu-se cu greutate)
-afectiuni pulmonare (bronhopneumonia obstructiva cronica)
-depresia
-anxietate, stress post-traumatic sau tulburare obsesiv-compulsiva
-prolapsul de valva mitrala
16

Legatura de cauzalitate intre stres si atacurile de panica a fost dovedita stiintific. Teoretic
orice persoana are un prag dincolo de care stress-ul poate declansa un atac de panica dar el este
diferit de la individ la individ. Vulnerabilitatea individuala la stress poate situa pragul de panica
mai jos-ceea ce inseamna ca un nivel de stress mai mic poate declansa un atac de panica- sau mai
sus, persoana fiind mai putin predispusa la paroxisme de anxietate. Vulnerabilitatea crescuta este
atribuita prezentei unor factori de risc de natura genetica, biologica sau psihologica.
Factorii de risc genetici pot fi doar identificati prin prezenta tulburarilor anxioase la
rudele de gradul I ale persoanelor care au tulburare de panica. Ei nu pot fi influentati in nici un
fel.
Factorii de risc biologici sunt reprezentati de modificari in metabolismul unor substante
din creier, ca de exemplu serotonina. Aceste modificari pot fi influentate prin tratamente
medicamentoase, care restabilesc balanta metabolica.
Factorii de risc psihologici se refera la evenimente stresante majore, recente sau datand
din perioada dezvoltarii psiho-afective (decesul cuiva apropiat, separare, abandon, pierderea
slujbei etc.) Pana la 80% dintre pacienti pot identifica un astfel de eveniment intr-un interval de 6
luni, premergator debutului tulburarii de panica.
Concluzia este ca tulburarea de panica poate aparea la indivizi cu vulnerabilitate crescuta
in conditii de stress.
Stress-ul cotidian poate avea un efect cumulativ, nesesizat adesea de persoanle care
sufera atacuri de panica. Asteptarea tuturor este ca atacul de panica sa apara dupa stresorul major
si nu la distanta in timp (ex. 6luni). Consecinta este ca simptomele fizice mentionate mai sus
conduc mai degraba la ideea ca ar fi vorba de o boala fizica si persoana se investigheaza la
internist, la cardiolog si nu sunt putini cei care ajung la camerele de garda ale spitalelor in atac de
panica, convinsi ca vor face un atac de cord. Trec cel putin luni de zile, uneori ani, pana cand
persoanle in cauza primesc un ajutor specializat, de la un psihiatru sau psiholog. Cand trece atata
timp si problema nu se rezolva, apare alta :agorafobia. Mai exact teama de a iesi pe strada, de a
merge cu mijloace de transport in comun, de a face cumparaturi in magazine mari si aglomerate
pentru ca acele simptome vor reveni si vor avea consecinte catastrofale (voi cadea pe strada si
voi muri, imi voi pierde controlul in public etc).
Simptomatologie
Criteriile DSM IV-TR pentru atacul de panic
Nu este o tulburare codabil.
Fric, disconfort crescut + 4 sau mai multe simptome ce apar brusc i ating intensitatea
maxim n 10 minute
palpitaii
transpiraii
tremurat
lips de aer
senzaia c se nbue
disconfort toracic
disconfort abdominal
ameeal, instabilitate, lein
derealizare, depersonalizare
17

teama de a nu-i pierde controlul, de a nu nnebuni

teama c va muri
parestezii
Daca subiectul prezinta cel putin patru din simptomele de mai sus, avem de-a face cu un
atac de panica integral, iar daca simptomele sunt in numar de doua sau trei, ne referim la un atac
de panica cu simptomatologie limitata. 60% din atacurile de panica sunt acompaniate de
hiperventilatie, un semn ca este prea mult oxigen si ca este nevoie de o anumita cantitate de
dioxid de carbon pentru corpul nostru. Pierderea de CO2 se poate preveni prin tinerea respiratiei.
Respiratul intr-o punga de hartie este, de asemenea, o tehnica folositoare. Exercitiile sunt cel mai
bun mod de "resetare" a respiratiei ce devine haotica dupa un atac. Partea creierului unde se
petrece atacul este una primitiva, menita pentru supravietuire si nu pentru rezolvarea situatiilor
complexe. Nu partea rationala a creierului gestioneaza situatiile de criza, ci cea irationala.
Gestionarea unui atac de panica de unul singur este relativ simpla. Daca o persoana a fost
diagnosticata cu aceste simptome, unele tehnici pot opri atacul. Primul pas este relaxarea
muschilor, constientizarea tensiunii, urmata de incordarea si relaxarea repetata a muschilor.
Urmeaza incetinirea ritmului haotic de respiratie, respirand ca si cum ai sufla o lumanare.
Plasarea mainilor pe stomac pentru a simti ritmul respiratiei este recomandata. Exceptand
tratamentul de acasa, o combinatie de psihoterapie si medicamente produce rezultate bune.
Progresul este in general observat in 6 pana la 8 luni.
Majoritatea specialistilor sunt de acord in privinta combinarii terapiilor cognitive si de
comportament pentru tratarea crizelor de panica. Multe persoane au probleme cu prietenii,
familia sau slujba in timp ce se lupta cu atacurile de panica, sunt mai inclinati spre consumul de
alcool sau abuzul de droguri, au un risc mai mare de a se sinucide, petrec mai mult timp in
camerele de urgenta ale spitalelor si mai putin timp cu hobby-urile lor, sportul sau cu activitati
placute, tind sa fie dependenti din punct de vedere financiar de altii, se simt mai putin sanatosi
din punct de vedere psihic si fizic, simt teama. Atacurile de panica sunt declansate de contexte si
factori diferiti si pot aparea in medii pe care psihicul le considera ostile sau, din contra, in medii
familiare si care ar trebui sa ofere o siguranta si un confort mental. Contextul si factorii
declanseaza asocierea situatiei cu o experienta traumatizanta din trecut. Intensitatea atacurilor
este mult mai puternica fata de starile de anxietate sau depresie, afectand vizibil calitatea vietii si
putand duce la izolarea individului de societate. De cele mai multe ori perioadele dintre atacuri
sunt insotite de stari de depresie si neliniste. Netratarea acestei afectiuni poate genera o frica
patologica obsesiva si nemotivata de spatii publice si locuri aglomerate. Aceasta frica isi are
originea in trauma pe care a suferit-o individul si se manifesta la nivel comportamental prin
respingerea tuturor persoanelor care sunt percepute ca factori de nesiguranta si generatori de
crize. De exemplu, primul atac de panica a fost produs de o ruda apropiata printr-o actiune care
ramane intiparita in memoria individului. In timp acesta va respinge orice persoana care ii aduce
aminte de acea actiune si de consecintele ei. Fiind vorba de o persoana apropiata individul va
respinge persoanele cunoscute, cautand sa se protejeze si sa elimine orice posibilitate de
reaparitie a atacului de panica.
De aceea cele mai multe persoane care sufera de aceasta afectiune accepta interventia
18

unui medic de specialitate, prezenta lui nefiind perceputa ca factor generator de pericol. In cazul
in care in care trauma a fost provocata de o persoana straina poate aparea refuzul de colaborare
cu un medic specializat. Nefacand parte din cercul de cunostinte al individului, specialistul este
considerat un posibil factor generator de criza. Netratarea atacurilor de panica duce in timp la
agravarea situatiei si la transformarea acestora in episoade de panica compuse din atacuri
repetate cu pauze intre ele. Dupa trecerea lor persoana in cauza este epuizata fizic si de obicei va
adormi. Exista si exceptii, cand dupa o serie de atacuri individul nu mai poate adormi de frica
aparitiei unei alte crize in timpul somnului. Debutul atacurilor este insotit de senzatia de
oboseala, insa in timp aceasta senzatie va fi interpretata de catre creier ca fiind reala prin
autosugestie. De aceea marea majoritate a persoanelor care sufera de aceasta afectiune prezinta
oboseala cronica si epuizare fizica si psihica. Din ce in ce mai multe persoane se plang de atacuri
de panica, diagosticandu-se singure, fara sa stie foarte bine ce implica aceste tulburari.
Primul lucru pe care trebuie sa-l stie e ca nu va muri, nu va innebuni, nu i se va intampla
absolut nimic grav. E foarte important sa constientizeze ca atacul de panica este pornit din
interior, este o stare accentuata de frica ce poate fi stapanita. Cu cat frica este mai mare, cu atat
va deveni simptomul mai puternic. Cu cat simptomul este mai puternic, la fel, frica se
accentueaza. Tendinta de a exagera in astfel de momente ne face sa nu percepem in mod real
timpul si dimensiunea tulburarii. Un pont bun este sa cronometram cat dureaza un atac de panica.
Desi cei mai multi vor spune ca a durat in jur de 5-10 minute, vor putea vedea ca nu dureaza
aproape niciodata mai mult de un minut sau doua. In acest fel persoana poate sa isi reinterpreteze
simptomele si durata lor in mod realist. Ajuta foarte mult sa intelegem de unde a aparut emotia.
Persoana respectiva trebuie sa dobandeasca niste tehnici de relaxare care sa intervina la nivel
biologic. Relaxandu-se, corpul nu mai reactioneaza ca in stare de panica - drept urmare, creierul
nu mai interpreteaza ca se intampla ceva grav in organism. In lipsa interpretarii gresite, nu se mai
transmite starea de anxietate, cercul vicios spargandu-se la nivelul biologicului prin relaxare. In
general, simptomele difera de la persoana la persoana, cat si interpretarea acestora, insa, sub o
forma sau alta, multe din cele de mai sus se regasesc in atacul de panica.
De obicei exista o problema, un factor stresor foarte puternic; sunt oameni la care
atacurile de panica apar in timpul noptii - se trezesc si au atac de panica. Sunt oameni la care
atacul poate sa apara in timp ce sunt pe strada sau la volanul masinii si atunci se sperie si mai
tare pentru ca le este frica sa nu faca infarct la volan. Atacurile de panica pot sa apara in
momente diferite. In general, persoanele care se confrunta cu aceasta problema simt ca au o stare
de rau fizic cateva clipe inainte de producerea atacului. Nestiind cum sa interpreteze simptomul,
ei intra si mai tare in panica, accentuandu-si starea de rau. Cum ar trebui sa intervina? Cea mai
buna metoda de a interveni se realizeaza prin relaxare. Persoanele ar trebui sa-si spuna: "simt,
am aceasta stare de ameteala, dar stiu ca este un atac de panica, nu o sa se intample nimic grav".
Daca procedeaza in acest fel, in loc sa accentueze atacul, au mari sanse de a se relaxa si de a-l
indeparta. In primul rand trebuie sa incercam sa nu-i intarim comportamentul.
Daca din punct de vedere cognitiv nu stapaneste si nu intelege care este mecanismul, de
ce reactioneaza asa, poate sa se confrunte cu un atac data urmatoare (peste cateva saptamani,
luni, ani de la atacul initial) cand va aparea un factor stresor puternic. Este un mod de aparare, un
19

mod al nostru de a reactiona. Un bulimic, de exemplu, se vindeca de bulimie, dar poate oricand
sa reapara aceasta problema, dupa cativa ani, intr-o alta conditie si cu alti factori stresori, daca nu
se echilibreaza. In acelasi mod se intampla si cu atacurile de panica; mecanismul este acelasi.
Exista teorii care subliniaza o predispozitie genetica in interpretarea gresita a
simptomelor, asa cum se intampla in atacurile de panica. Insa factorul mediu este extrem de
important, aceasta insemnand stresul la care este supusa persoana, modul in care a invatat sa
reactioneze. De exemplu, sa presupunem ca avem un om caruia ii este frica sa faca un anumit
lucru. Este obligat de familie, de cei din mediul lui sa faca lucrul acesta. Constient isi da seama
ca lucrul este bun pentru el - cum ar fi, sa se duca la scoala - dar el nu vrea si chiar nu-si doreste.
Cum poate sa impace dorinta lui interna cu presiunea exterioara? Se duce acolo, dar face un atac
de panica, i se face rau. Intr-un final, obtine ce vrea, nu mai este obligat sa faca lucru respectiv nu se mai duce la scoala sau nu mai se duce sa cumpere paine. In asemenea cazuri, mediul este
cel care forteaza, nu predispozitia biologica. Chiar daca sunt dezamagiti ca nu au o boala unica,
spectaculoasa, grava, este foarte util ca acesti oameni sa stie cat mai multe informatii legate de
problema lor. Ei trebuie sa ajunga sa constientizeze ca atacul de panica se rezuma la o reactie pe
care ei insisi si-o provoaca.
Ei isi simt starile si sunt foarte speriati de ele; in clipa in care, la cabinete, de exemplu, le
spui "simtiti aceasta stare si pe aceasta si pe aceasta ..." par destul de dezamagiti sa afle ca exista
si altii care simt o traire ce lor li se parea apocaliptica. In momentul in care sunt nevoiti sa
raporteze simptomul la real, isi dau seama ca tulburarea lor nu atat de grava, precum credeau
initial.
Diagnostic pozitiv
Pentru diagnosticul de tulburare de panica (anxietate paroxistica episodica), ICD-10
(1994) presupune existenta mai multor atacuri severe intr-o perioada de o luna, aparute in situatii
in care nu exista un pericol obiectiv, nu sunt datorate unor situatii cunoscute sau previzibile, intre
atacuri existand intervale libere de simptome anxioase (desi anxietatea anticipatorie este
obisnuita).
Tulburarea de panica presupune existenta atacurilor de panica recurente, neasteptate,
urmata de persistenta, pentru cel putin o luna, a grijii in legatura cu repetarea lui, cu implicatiile
posibile. Pentru diagnostic, atacurile nu trebuie sa fie datorate efectelor psihologice directe ale
unei substante (intoxicatia cofeinica), unei conditii medicale generale (hipertiroidismul), sau altei
tulburari mintale. Sunt necesare cel putin doua atacuri de panica in intervalul de o luna, dar
majoritatea pacientilor prezinta mai multe, cu frecventa diferita. Multi subiecti se tem ca
atacurile ar indica prezenta unei boli nediagnosticate, amenintatoare de viata, altii isi schimba
semnificativ comportamentul (refuz scolar), dar neaga existenta atacurilor, sau grija in legatura
cu consecintele lor. Ingrijorarea de a avea urmatorul atac de panica si implicatiile sale, este
adesea asociata cu dezvoltarea unui comportament evitant, care poate intruni criteriile pentru
agorafobie, in care caz se stabileste diagnosticul de tulburare de panica cu agorafobie.
Un atac de panica poate fi suspectat atunci cnd pacientul:
-Vine des la consultaie pentru suferine diverse;
-Are probleme persistente, nespecifice cum ar fi tensiune muscular, iritabilitate, se
simte labil, probleme de concentrare, nelinite sau tulburri de somn;
20

-Se plnge de hiperventilaie;

-Prezint probleme fizice funcionale persistente;
-Solicit prescrierea de somnifere sau tranchilizante;
-Prezint probleme legate de consumul de alcool sau alte substane;
-E deprimat.
Anamneza:
Te simi speriat? Petreci mult timp fcndu-i diverse griji?
Crezi c aceast fric sau ngrijorare e justificat?
Au aceste triri un efect negativ asupra vieii de familie, slujbei sau felului n care i
petreci timpul liber?
Se poate diagnostica tulburarea legata de panica dupa cateva atacuri neasteptate si frica
continua ca ar putea avea si altele. Primul atac apare fara avertizare in timpul unei activitati
normale (mersul pe strada, mersul la cumparaturi). Senzatia este de confuzie ca ceva cumplit se
va intampla, apare nevoia de a parasi locul si de a se retrage intr-o zona sigura. Atacurile de
panica pot fi declansate de o anumita actiune sau fara cauza aparenta. Aproximativ jumatate din
persoanele care au atac de panica au agorafobie. Izolarea interfereaza cu serviciul si cu relatiile
interpersonale, in special cu rude si prieteni apropiati. Cateodata primul atac de panica apare
dupa nastere. Este posibil ca primul atac sa survina ca o reactie la droguri, nicotina sau cafeina.
Dar, odata ce s-a rezolvat problema ce a determinat atacul, acestea pot reveni.
Expertii considera ca circumstante stresante pot da nastere la un ciclu de atacuri de panica
la oamenii cu predispozitie la tulburari de panica. Atacurile de panica recurente pot fi de la
usoare la severe si pot continua ani de zile, in special cand este asociata si agorafobia. Pot exista
perioade lungi de timp fara atacuri, dar si perioade cu atacuri frecvente.Tulburarile legate de
panica pot urma toata viata, dar simptomele se pot controla cu tratament. Majoritatea oamenilor
cu aceasta problema se recupereaza cu tratament si duc o viata normala. Poate recidiva in cazul
in care tratamentul este intrerupt prea devreme.
Urmatorii medici pot diagnostica atacul de panica si pot colabora pentru tratarea lui si a
tulburarilor cauzate de panica :
-medicul specialist in medicina de urgenta;
-medicul generalist ;
-medicul de familie.
Tratamentul pentru atacul de panica poate fi stabilit si de;
-medicul psihiatru ;
-psiholog ;
-asistent social cu pregatire speciala in tulburari cauzate de panica ;
-consilier.
Sanatorii, spitale, clinici, agentii familiale au programe de tratament pentru persoane cu
tulburari cauzate de panica.
Dac suspectai prezena unui atac de panica, punei ntrebri despre:
-Durata i evoluia suferinelor (continue sau aprnd n atacuri), durata i frecvena
posibilelor episoade, severitatea acuzelor, gradul de suferin care le acompaniaz;
-Situaii care declaneaz frica;
-Posibile cauze ale tulburrii de anxietate;
Simptome asociate: Palpitaii, transpiraii, ameeal, tremor, presiune n piept, dureri,
21

acuze gastrice, amoreal, senzaia de rece sau cald, stri de derealizare sau depersonalizare,
nelinite, fatigabilitate, probleme de concentrare, iritabilitate, tulburri de somn;
Focusul anxietii: pierderea controlului, frica de a nnebuni, fric de moarte (tulburare de
panic), imposibilitatea de a face ceva sau de a primi ajutor n cazul n care persoana ar deveni
incapacitat (agorafobie), anumite obiecte sau situaii (fobie specific), judecile negative ale
celorlali (fobie social), diversele necazuri care pot aprea n via (tulburarea de anxietate
generalizat), reexperimentarea unui eveniment traumatic (tulburarea posttraumatic de stres), o
boal grav (ipohondrie), gnduri obsesive (tulburarea obsesiv-compulsiv);
Acte compulsive (tulburarea obsesiv-compulsiv);
Efectul acuzelor asupra funcionrii zilnice;
Relaia cu stresul, suprancrcarea, problemele maritale sau n relaie, probleme la locul
de munc.
Atacurile de panica debuteaza in adolescenta tarzie sau in prima tinerete si sunt insotite,
de cele mai multe ori, de agorafobie. Astfel, doar un procent de 1-2% dintre pacienti sufera de
atacuri de panica in stare pura, in timp ce aproape 5% traiesc atacuri de panica asociate cu
agorafobie.
Cauzele usoare de atacuri de panica pot fi tratate fara medicamente, prin reducerea
stresului si ameliorarea conditiei fizice.
Simptomele psihologice care insotesc aceste manifestari sunt reprezentate de senzatia de
irealitate, dorinta imperioasa de a fugi din locul in care se afla subiectul, teama ca va innebuni,
va muri sau va comite un act necontrolat.
Psihoterapia atacurilor de panica il ajuta pe subiect sa-si controleze starile respective,
reducandu-le intensitatea si frecventa.
Aceasta presupune:
-practicarea cu regularitate a relaxarii;
-practicarea unor exercitii fizice;
-regim alimentar cu eliminarea subsantelor stimulente (mai ales alcool, cafea, zahar
si nicotina);
-deprinderea subiectului de a-si exprima deschis unele stari afective negative (mai
ales ostilitate si tristete);
-modificarea gandurilor si atitudinilor disfunctionale negative.
Pacientului trebuie sa i se explice faptul ca atacul de panica, desi pare o experienta
terifianta, este total nepericulos, reprezentand o reactie psihofiziologica desprinsa din context. E
vorba de reactia instinctiva de fuga sau lupta, pe care o dezvolta mamiferele atunci cand sunt
amenintate, aceasta reactie avand rolul de a mobiliza organismul pentru a face fata pericolului.
Sa presupunem ca unei persoane i s-a oprit autoturismul la intersectia cu o cale ferata, si
trenul se vede deja in indepartare. In acest moment se produce o descarcare puternica de
adrenalina, si subiectul simte nevoia imperioasa de a o lua la fuga. Senzatiile fiziologice sunt :
accelerarea pulsului si ritmului respirator, supraincordarea musculara, cresterera afluxului de
sange la nivelul muschilor, racirea extremitatilor datorita vasoconstrictiei periferice, cresterea
cantitatii de zahar in sange si transpiratiile subiectului, ajuntandu-l sa-si salveze viata.
In cazul atacului de panica, reactiile sunt identice, desi amenintarea lipseste. In
agorafobie, reactiile respective apar la confruntarea cu unele situatii care nu sunt amenintatoare
22

pentru majoritatea oamenilor (de pilda, atunci cand persoana sta la o coada pentru a cumpara un
produs).
Faptul ca subiectul nu-si explica aparitia reactiilor respective le face si mai
amenintatoare, teama acestuia amplificandu-se simtitor.
Nu s-a elucidat pe deplin mecanismul declansarii atacului de panica. Unii autori il pun pe
seama unui dezechilibru fiziologic la nivelul organismului, altii il atribuie efectelor unui stres
prelungit. Cu toate acestea, doar unele persoane care au fost supuse stresului dezvolta aceasta
tulburare.
Deoarece subiectul nu reuseste sa identifice o situatie amenintatoare exterioara, el va
avea tendinta de a atribui pericolul chiar senzatiilor fiziologice, pe care le interpreteaza ca pe o
amintare la adresa vietii sale.
Astfel, pacientul isi spune in gand :
Daca ma simt rau, trebuie sa existe o amenintare si daca aceasta nu este exterioara, de
buna seama se afla in interiorul organismului .
Ca raspuns la senzatiile fiziologice, subiectul isi va spune in gand urmatoarele :
-pentru palpitatii : Voi face un atac de cord sau voi muri.
-pentru senzatii de sufocare :Respiratia mea se va opri, ma voi asfixia si voi muri.
-senzatii de ameteala :Voi lesina si voi cadea.
-senzatii de irealitate, de dezorientare : Voi innebuni.
-senzatia de slabiciune in picioare :Nu voi putea sa mai merg, voi cadea.
-ca reactie la toate simptomele corporale :Imi voi pierde complet controlul de sine.
Pe masura ce subiectul isi spune in minte ca se va produce vreuna din situatiile de mai
sus, el isi va amplifica, la randul sau, reactiile fiziologice, si in felul acesta se va produce un cerc
vicios care va contribui la sporirea panicii.
Cercul vicios nu poate fi spart decat daca pacientul va constientiza absenta pericolului.
Astfel, acesta trebuie sa afle urmatoarele :
1. Atacul de panica nu va produce o imbolnavire sau o oprire a inimii.
Palpitatiile care apar in timpul unui atac de panica pot inspaimanta subiectul, dar nu sunt
periculoase.
Cercetarile au demonstrat faptul ca o inima sanatoasa poate suporta pana la 200 de batai
pe minut, timp de mai multe zile. Din acest motiv, pacientul trebuie sa stea linistit si sa astepte
sa-si revina atunci cand inima incepe sa bata mai repede.
De asemenea, este bine ca subiectul sa stie ca, in cazul unei boli de inima, se produc
modificari ale traseului electrocardiografic.
2. Atacul de panica nu va provoca oprirea respiratiei si sufocare si nici constrictie
toracica, nu sunt periculoase.
In timpul atacului se produce o contractare a musculaturii gatului si toracelui, fapt ce
contribuie la diminuarea capacitatii respiratorii. Exista insa un reflex care va forta subiectul sa
respire, daca aportul de oxigen este insuficient. Pentru a demonstra aceasta, i se poate cere
subiectului sa-si opreasca respiratia timp de un minut, pe parcursul caruia va constata aparitia
tendintei reflexe de a inhala mai mult aer. Acelasi lucru se va intampla si in cazul atacului de
panica, subiectul inspirand automat cu mult inainte de a se afla in deficit de oxigen (hipoxie).
3. Atacul de panica nu va provoca lesinul subiectului.
23

Dat fiind faptul ca inima bate mai repede si circulatia sangelui este accelerata, subiectul
nu va lesina, deoarece in caz de lesin se intampla exact contrariul.
4. Atacul de panica nu va provoca pierderea echilibrului.
Adesea, la instalarea atacului de panica, subiectul are o senzatie de ameteala. El trebuie
informat ca senzatia respectiva nu prevesteste un fenomen periculos si ca va disparea curand ; in
cazul in care senzatia dureaza mai mult de cateva secunde, este necesara consultarea medicului
orelist pentru a verifica daca nu e vorba de vreo afectiune la nivelul urechii interne.
5. Atacul de panica nu va avea drept consecinta caderea subiectului si nu-l va impiedica
sa se deplaseze, chiar daca acesta isi simte genunchii moi.
Secretia de adrenalina care are loc in timpul atacului de panica produce vasodilatatie si la
nivelul picioarelor, creind senzatia de slabiciune musculara la care subiectul raspunde prin
declansarea anxietatii referitoare la faptul ca nu va mai fi capabil sa mearga. Pacientul agorafobic
trebuie asigurat ca este vorba doar de o senzatie trecatoare, picioarele sale fiind capabile sa-l
sustina la fel ca inainte.
6. Atacul de panica nu conduce la nebunie.
Respiratia accelerata din timpul atacului de panica produce o constrictie cerebrala care
conduce, la randul sau, la aparitia unei senzatii de dezorientare si irealitate. In cazul in care se
intampla acest lucru, subiectul trebuie sa-si reaminteasca faptul ca este vorba doar de o
vasoconstrictie a vaselor de sange care alimenteaza creierul si nu are nimic de-a face cu nebunia,
cunoscut fiind faptul ca nimeni nu a innebunit din cauza unui atac de panica.
De retinut ca o boala psihica majora nu se instaleaza brusc, ci reprezinta rezultatul unor
acumulari care se produc in timp.
7. Atacul de panica nu-l va determina pe pacient sa-si piarda controlul.
Datorita intensitatii simptomelor din timpul atacului de panica, pacientul poate avea
impresia ca-si va pierde total controlul si se va comporta in mod absurd. Observatiile clinice au
demonstrat faptul ca nu exista decat riscul ca subiectul sa fuga din locul in care se afla, totala
pierdere a controlului fiind o pura inchipuire.

CAPITOLUL II
METODOLIGIA CERCETARII
MANIFESTAREA ANXIETATII LA ADOLESCENTI

2.1.OBIECTIVELE CERCETRII
OBIECTIVE TEORETICE
Ideea central a abordrii cognitive a tulburrilor emoionale const n aceea c nu
24

evenimentul n sine, ci expectaiile individuale n legtur cu acestea sunt generatoare de

simptome. n cazul anxietii, de regul, subiectul supraevalueaz semnificaia pericolului ntr-o
conjunctur dat. Astfel, anxietatea pacienilor devine un rspuns logic la o interpretare eronat a
realitii. Aceast observaie st la baza abordrii psiho-terapeutice cognitiv-comportamentale,
prin intermediul creia pacienii sunt ajutai s descopere, s evalueze i s modifice modul lor
nerealist de apreciere a unor pericole poteniale.
Prin demersurile ntreprinse, ne propunem s aducem o contribuie la analiza i
clarificarea modului de abordare a anxietii din perspectiva terapiei cognitive.
OBIECTIVE PRACTICE
1. Aplicarea noiunilor de baz ale terapiei cognitive cu referire la anxietate n cazul
adolescenilor;
2. Identificarea raportului dintre intensitatea reaciilor anxioase i caracteristicile de
autonomie versus dependen social la adolesceni.
2.2.IPOTEZE I VARIABILE
IPOTEZA GENERAL
Pornind de la ideea c pentru cei mai muli adolesceni, stabilirea unui sens al autonomiei
este o parte important a procesului de devenire, presupunem c exist o legtur ntre anxietate
i autonomie versus dependen social.
IPOTEZE DE CERCETARE
1. Dac o persoan este autonom, atunci va manifesta un nivel sczut de anxietate.
2. Dac o persoan este dependent de ceilali, atunci va manifesta un nivel nalt de
anxietate.
3. Dac nivelul de anxietate este sczut, atunci se va nregistra o scdere a numrului
gndurilor negative.
4. Dac nivelul de anxietate este nalt, atunci se va nregistra o cretere a numrului
gndurilor negative.
IPOTEZE STATISTICE
1. Exist o corelaie negativ semnificativ ntre nivelul de anxietate i autonomie.
2. Exist o relaie pozitiv semnificativ ntre nivelul de anxietate i dependen social.
3. Exist o relaie pozitiv semnificativ ntre nivelul de anxietate i numrul gndurilor
negative.
VARIABILE
Pornind de la ipotezele pe care le-am stabilit, variabilele implicate n cadrul cercetrii
noastre sunt: nivelul de anxietate, autonomia, dependena social i numrul gndurilor negative.
Vom prezenta modul n care a fost operaionalizat fiecare variabil n parte.
NIVELUL DE ANXIETATE
Anxietatea este definit de specialiti ca o team difuz, fr un obiect bine determinat.
n lucrarea de fa am luat n considerare trei condiii eseniale ale anxietii:
25

1. sentimentul iminenei unui pericol indeterminat, sentiment de obicei acompaniat de

fantasme tragice care pot amplifica totul la proporiile unei reale tragedii;
2. starea de atenie fa de un pericol, o veritabil alert psihic, care cuprinde subiectul
n ntregime ca i cum orice altceva ar nceta i totul converge spre o iminent catastrof;
3. convingerea de neputin absolut nsoit de sentimentul de dezorganizare n faa
pericolului.
Componena afectiv a anxietii este nsoit de o simptomatologie vegetativ; disfuncii
respiratorii i cardiace, dispnee, paloare, relaxarea ntregii musculaturi, etc.
Pentru R.B. Cattell, factorul anxietate este secundar i se refer la caracteristici precum:
tensiunea interioar, instabilitatea, lipsa de ncredere n sine, rezerva n asumarea situaiilor de
risc, temeri, diferite manifestri psiho-somatice amplificate n plan subiectiv.
Nivelul de anxietate a fost msurat prin Chestionarul C, elaborat de Cattell.
De asemenea, nivelul de anxietate a fost abordat i din perspectiva psihoterapiei cognitive
potrivit creia anxietatea devine un rspuns logic la o interpretare eronat a realitii, subiectul
supraevalund semnificaia pericolului ntr-o conjunctur dat.
AUTONOMIA
Variabila autonomie se va defini prin realizri i eforturi care reflect dezvoltarea
capacitilor individului, a strategiilor i intereselor sale ce pot sau nu s fie integrate cu ale
altora. Este o expresie a valorilor, a obiectivelor i conduitelor personale, a achiziiilor de putere,
de stpnire de sine i de control asupra mediului nconjurtor.
DEPENDENA SOCIAL
Variabila dependen social s-ar putea defini, n general, ca tot ceea ce ntreprinde
individul pentru a se relaiona cu alte personae, n dorina de a primi la rndul su gratificaii din
partea acestora, chiar dac pentru acest lucru va face concesii nesfrite.
NUMRUL GNDURILOR NEGATIVE
Gndurile negative (i imaginile negative) apar n mod automat atunci cnd subiectul
triete starea de anxietate. n cadrul cercetrii noastre, am luat n considerare triada cognitiv
(elaborat de A. Beck), care const ntr-un ansamblu de cogniii negative fa de sine, de lume i
de viitorul personal. Pe baza acestor cogniii, cel n cauz i apreciaz situaia ca i propria
personalitate i posibilitile sale n termini negative.
Scalele cognitive pe care le-am aplicat, ne-au permis s realizm o evaluare a numrului
gndurilor negative pe care le triete o persoan anxioas.
METODA DE INVESTIGARE
n lucrarea de fa am considerat a fi adecvat metoda psihometric, chestionarele de
personalitate i scalele folosite reprezentnd o modalitate de a verifica obiectivele i ipotezele
fixate.
Trebuie precizat faptul c am folosit o serie de metode deja elaborate i disponibile dar i
c, pornind de la noiunile cercetate, am elaborat i construit i o metod nou.
Este necesar o prezentare a instrumentelor folosite. Nivelul de anxietate a fost msurat
prin Chestionarul C i prin factorul secundar adaptare-anxietate din cadrul Chestionarului de
personalitate pentru adolesceni HSPQ.
Chestionarul C este un instrument special dedicat nivelului de anxietate construit de R.B.
26

Cattel.
Pentru personologul American, anxietatea se refer la caracteristici precum: tensiunea
interioar, instabilitatea, lipsa de ncredere n sine, rezerva n asumarea situaiilor de risc, temeri,
diferite manifestri psihosomatice amplificate n plan subiectiv.
Anxietatea difer de nevrotism prin accentul pus, n acest caz, pe incapacitatea de
adaptare la situaii noi i rigiditatea comportamentului.
Cattel consider factorul anxietate ca fiind secundar, reprezentnd o combinare
particular a 5 factori primari: contiina de sine Q3, fora eului C, propensiunea paranoid L,
propensiunea spre culpabilitate O i tensiunea ergic Q4.
Dezvoltarea contiinei de sine Q3 indic gradul de motivare a intergrii
comportamentului n jurul acceptrii i imaginii de sine contient definit, clar i n funcie de
standardele sociale acceptate. n acest sens, absena unei astfel de integrri a comportamentului
este considerat una dintre cauzele majore ale dezvoltrii anxietii.
Fora eului sau capacitatea de a controla i exprima tensiunile ntr-o manier realist i
aprobat social ( C ) intervine n starea de anxietate prin consecina incapacitii unui eu slab,
incapabil de autocontrol, care, recurgnd la multiple aprri, duce la creterea tensiunii
subiective.
Mai puin clar apare cauza intern a corelrii propensiunii paranoide L+ cu anxietatea,
dar se presupune c situaia social dificil indus de comportamentele dominate de tendina
paranoid are ca efect anxietatea, cu sensul c nesigurana social paralel aprrii paranoide
conduce la anxietate.
Descriptiv, factorul O+ reprezint culpabilitatea anxioas depresiv i poate reprezenta o
propensiune constituional spre anxietate. Caracteristica central descris prin testul C este
sentimentul lipsei de demnitate personal, anxietatea i depresia mpreun cu propensiunea spre
tot felul de sentimente de culpabilizare.
Componenta important a anxietii, tensiunea ergic Q4+, prin impulsuri activate sau
provocate, prin necesiti nesatisfcute de orice tip contribuie la starea de nelinite. Nivelul
ridicat al tensiunii ergice se reflect n pulsiunea spre agresivitate, tensiune, iritabilitate,
nervozitate.
Dintre componentele primare ale anxietii, Q3 i Q4 sunt cel mai direct legate i
influenate de mediu, iar C are o important contribuie ereditar.
Chestionarul cuprinde un numr de 40 de itemi, pentru fiecare item din chestionar sunt
prevzute trei variante de rspuns: da, uneori, nu. Primii 20 de itemi se refer la manifestri
indirecte, voalate ale anxietii, iar ceilali 20 la expresia direct a strii la nivelul
comportamentului. Raportul dintre jumtatea A i jumtatea B, calculat separat de nota general
de anxietate, devine un indiciu pentru gradul de mascare sau de accentuare n comportamentul
observabil al anxietii. Nota general de anxietate este corectat n funcie de vrsta i sexul
subiectului. n ceea ce privete vrsta, nota general scade de o parte i de alta a vrstei de 19-21
ani. n ceea ce privete sexul, nivelul de anxietate feminin este, n general, mai crescut i n
cretere mai accentuat la femei. Cotele ridicate, extreme, ncepnd de la nota standard 7, indic
instalarea anxietii, iar nivelul 10, pentru o scal de 11 clase standardizate, indic necesitatea
unei intervenii terapeutice. Cotele sczute, sub nota standard 7, indiv un nivel bun de adaptare.
27

Validitatea (.80) i fidelitatea (.70) chestionarului s-au dovedit a fi satisfctoare, astfel

nct Chestionarul C poate fi folosit cu ncredere pentru diagnosticul nivelului de anxietate.
Chestionarul C va fi prezentat n Anexa 5.
Chestionarul de personalitate pentru adolesceni HSPQ, elaborat de R.D. Cattel, are un
numr de 142 itemi. Formulrile itemilor au dou modele: unii includ ntrebri legate de propriul
comportament al subiectului care rspunde, precum i exprimarea unor opinii sau atitudini
generale despre oameni; ceilali cer subiectului s aleag ntre dou posibile ocupaii, activiti
recreative, tipuri de oameni sau alternative privind judeci de valoare. Numeroase studii au fost
realizate pentru a reliefa validitatea empiric a inventarului, existnd i normri realizate pe
populaie romneasc.
Coeficienii de fidelitate pentru scalele chestionarului (de la .50 la .88), coeficienii de
omogenitate (de la .22 la .74) i de validitate (de la .32 la .86) asigur obinerea unor rezultate
reale.
Pornind de la ideea c aspectele majore ale personalitii se schimb de-a lungul
adolescenei, Cattel ia n considerare 14 factori primari i 3 factori secundari care sunt specifici
numai adolescenei.
Pentru lucrarea noastr, relevani au fost numai factorul secun dar adaptare-anxietate i
factorul primar Q2.
Factorul secundar adaptare-anxietate este o combinaie de 6 factori primari (factorii D,
Q4, O, Q3, C i H). O not standard sub 5 indic un grad de adaptare din ce n ce mai bun,
maxim fiind nota 10. De la nota standard 6 putem vorbi deja de manifestarea n cretere a
nelinitii, iar nivelul notei 7 poate fi deja considerat ca anxietate, fr a fi n mod necesar un
indice de nevrozism.
Factorul primar Q2, dependent de grup suficient siei, difereniaz ntre
comportamentul celui care este fidel grupului, prefer s adopte hotrri doar mpreun cu alii
(notele sczute sub nota standard 5) i comportamentul celui care se conduce singur, este
independent, se bazeaz pe sine, are resurse personale, interese mai mature i poate atinge un
nivel mai ridicat de reuit colar (notele standard ridicate peste nota standard 5). Cei doi
factori au fost extrem de importani n prima parte a cercetrii, reprezentnd criteriile dup care
au fost selectai subiecii.
Chestionarul HSPQ va fi prezentat n Anexa 6.
Autonomia, dependena social i numrul gndurilor negative au fost msurate
folosindu-se trei scale cognitive.
Scala sociotropie-autonomie (ESA), construit de A. Beck n 1983 a fost elaborat pentru
a testa teoria acestuia referitoare la cele dou caracteristici, raportndu-se la conceptul de
personalitate i la factorii precipitani (favorizani) ai depresiei.
n concepia lui A. Beck, sociotropismul (sociotropia) s-ar putea defini, n general, ca tot
ceea ce ntreprinde individul spre a relaiona cu alte persoane, n dorina de a primi, la rndul su,
gratificaii din partea acestora, chiar dac pentru acest lucru va face concesii permanente.
Persoana manifest aa-zisa dependen social, component a sociotropismului. Formula
specific pentru a defini modul sociotrop de a fi Dac nu primesc sprijin, nu voi fi capabil s fac
ceea ce mi-am propus ilustreaz ideile de mai sus.
28

Autonomia se va defini prin realizri i eforturi care reflect dezvoltarea capacitilor

individului, a strategiilor i intereselor sale, ce pot sau nu s fie integrate cu ale altora. Este o
expresie a valorilor, a obiectivelor i conduitelor personale, a achiziiilor de putere, de stpnire
de sine i de control asupra mediului nconjurtor.
Scala cuprinde 60 de itemi repartizai n 30 de itemi pentru sociotropie i 60 de itemi
pentru autonomie. Subiectul trebuie s noteze fiecare propoziie mprezentat n funcie de o
scal procentual cu 5 trepte (0%; 25%; 50%; 75%; 100%), pentru fiecare procentaj
corespunznd o anumit not (0; 1; 2; 3; 4).
Analiza factorial realizat de Beck pe scala de autonomie reine trei factori: A1 aciune
individual autonom; A2 mobilizare-eliberare de sub control i A3 preferin pentru
singurtate. Analiza factorial la scala de sociotropie relev, n mod egal, trei factori: S2
nelinite n legtur cu dezaprobarea; S2 ataament nelinitit (ngrijorat) raportat la separaie
(desprire) i S3 grija (preocuparea) de a fi pe plac altora.
Pe ansamblul scalei, analiza factorial a artat c nici un item nu a fost greit clasat n
vreuna dintre scale. Scalele s-au dovedit a fi extrem de fiabile i valide (.76). Scala de
sociotropie coreleaz pozitiv cu alte scale de dependen social, iar ambele scale au o coeren
intern bun i sunt stabile n timp.
Chestionarul schemelor lui Young (SQI) prima versiune 1994, se prezint ca o list de
control pentru studiul pattern-urilor de personalitate, grupndu-le n trei mari factori a priori:
autonomie, relaii interpersonale i valori. Itemii, n numr de 123, sunt evaluai pe o scal de 6
trepte, fcnd din chestionar un instrument psihometric.
Un studiu de validare este n curs de desfurare la Spitalul din Delemont (Elveia) de
ctre cercettorii Gabriel Mihiescu i Marc Sechaud. Datorit faptului c acest instrument nu
este nc validat, am considerat c ar fi potrivit folosirea lui cu precauie, doar ca mijloc de
verificare secundar a unor informaii.
Chestionarul va fi prezentat n Anexa 8.
Scala de atitudini disfuncionale (DAS) forma A, a fost creat de A.N. Weissman i A.T.
Beck n 1980 pentru a evalua atitudinile de baz sau cele postulate care se vor afla la originea
triadei negative i a erorilor sistematice de tratare a informaiei din teoria cognitiv a lui Beck.
Chestionarul cuprinde 40 de itemi pe care subiectul i coteaz pe o scal care se ntinde
de la total de acord pn la dezacord total, trecnd prin cotaii intermediare.
10 itemi sunt cotai de la 1 la 7 plecnd din partea stng, iar restul de 30 de itemi tot de
la 1 la 7, dar ncepnd din partea dreapt. Scorul cel mai nalt obinut desemneaz clientul cu
cele mai mari anse de a avea atitudini disfuncionale.
Versiunea francez a scalei a fost studiat pe 193 subieci (100 de subieci diagnosticai
pe criteriul DSM-III-R i 93 subieci selecionai pe criteriul sexului i vrstei).
Coeficientul de corelaie testare-retestare este de .81 pe o populaie martor. Validitatea
criteriului este satisfctoare, validitatea convergent este bine stabilit cu chestionarul pentru
gndirea automat (gnduri automate i inventarul de depresii Beck cu 21 de itemi i scal de
anxietate. Analiza factorial a versiunii franceze a reinut 4 factori: cutarea stimei de sine din
partea celorlali, capacitatea de a se opune altora, independena fa de alii, cutarea aprobrii
celorlali. Aceste analize arat o cert stabilitate n jurul noiunii de sociotropie-autonomie.
29

Scala va fi prezentat n Anexa 9.

Pornind de la teoria cognitiv a lui A. Beck referitoare la triada cognitiv, am construit un
chestionar pentru sondarea gndurilor negative: Chestionarul Triada Cognitiv (TC).
Chestionarul are forma unei liste cu 27 de itemi la care subiectul rspunde prin DA sau
NU, grupai pe 3 dimensiuni: gnduri negative referitoare la sine, la lume i la viitor, fiecare
dimensiune avnd cte 3 itemi.
Scopul aplicrii chestionarului a fost reprezentat de stabilirea unui numr al gndurilor
negative n cazul fiecrui subiect, rezultatele obinute fiind corelate cu scorurile obinute la
celelalte scale.
n construirea chestionarului am inut cont de o serie de cerine care se refer la
adecvarea coninutului itemilor, la numrul de itemi i la omogenitatea neomogenitatea
acestora, considernd c aceste cerine vor influena calitile psihometrice ale itemilor i
chestionarului. Dup ce am stabilit eantionul de itemi, l-am aplicat pe un numr de 25 de
subieci pentru a rspunde unor ntrebri care se refer la factori care pot influena aleatoriu
rezultatele, diminund fidelitatea.
n urma acestei etape, am standardizat corect instructajul, condiiile i tipul specific de
rspuns.
Am realizat apoi validarea statistic preliminar pentru eliminarea itemilor care nu sunt
omogeni sau nu sunt semnificativi. n acest scop, am calculat un coeficient de omogenitate a
crui valoare .65 demonstreaz faptul c itemii sunt repartizai echilibrat n chestionar i sunt
relevani pentru a msura ceea ce ne-am propus.
Chestionarul Triada Cognitiv este prezentat n Anexa 10.
SUBIECII
Metodele i instrumentele de cercetare au fost aplicate pe un numr de 40 de subieci,
elevi n clasa a XII-a la Liceul Teoretic Lucian Blaga, 30 de fete i 10 biei, cu o vrst de 18
ani. Subiecii au consimit s participe la cercetarea noastr.
Natura problemei studiate ne-a orientat spre anumite caracteristici individuale ale
subiecilor care urmeaz a fi studiate i spre selectarea subiecilor la care aceste caracteristici
sunt prezente.
Selecia subiecilor s-a realizat prin aplicarea Chestionarului de personalitate pentru
adolesceni HSPQ, elaborat de R.B Cattell, mai precis pe baza scorurilor obinute la factorul Q2
(dependent de grup-suficient siei) i a scorurilor obinute la factorul secundar adaptareanxietate. Au fost formate dou grupuri: un grup alctuit din 20 persoane (15 fete i 5 biei) care
au obinut cote ridicate la factorul Q2 (respectiv 6) i cote sczute (respectiv 4) la factorul
anxietate.
Subiecii din cel de-al doilea grup (15 fete i 5 biei) au obinut note sczute la factorul
Q2 (respectiv 3) i cote ridicate la factorul anxietate (respectiv 6).
Din numrul iniial de 50 subieci au fost eliminai 10 subieci care au obinut scoruri
medii la factorul Q2 i la factorul anxietate.
Rezultatele obinute de subieci vor fi prezentate n Anexele 1 i 2.

30

2.3.ANALIZA DATELOR
n urma aplicrii instrumentelor de investigare, am recoltat o multitudine de informaii
care, pentru a cpta sens i a se transforma n concluzii, urmeaz a fi analizate i interpretate.
Prin analiza datelor, vom stabili gradul de confirmare sau infirmare a ipotezelor de cercetare de
ctre fapte i vom preciza, totodat, modul n care orice aspect al datelor moduleaz sau
completeaz primele concluzii referitoare la ipoteze.
n lucrarea de fa, vom folosi drept tip de analiz a datelor analiza cantitativ, centrat
pe surprinderea relaiilor cantitative numerice ntre variabilele studiate. Rezultatele noastre se
preteaz la o analiz cantitativ i datorit faptului c datele noastre sunt parametrice.
Pentru analiza datelor parametrice, am utilizat o serie de metode statistico-matematice
specifice: calcularea mediei, calcularea gradului de variaie (de mprtiere) a distribuiei prin
abaterea standard, calcularea gradului de corelaie existent ntre fenomenele studiate.
De asemenea, am considerat a fi extrem de relevant, n cteva cazuri, reprezentarea
datelor prin histograme.
Vom stabili, ca punct de plecare n analiza datelor, urmtoarele ipoteze nule:
H01: nu exist nici o corelaie ntre nivelul de anxietate i autonomie;
H02: nu exist nici o corelaie ntre nivelul de anxietate i dependen;
H03: nu exist nici o corelaie ntre nivelul de anxietate i numrul gndurilor
negative.
n urma corelrii scorurilor deinute la Chestionarul C (m=3.4; SD=4.23) cu scorurile
obinute n urma aplicrii scalei de autonomie din ESA (m=84.54; SD=4.64) n cazul primului
grup, a fost calculat un coeficient de corelaie r=0,63, p>0.05. Datele de la Chestionarul C au fost
corelate i cu scorurile obinute la factorul autonomie din scala SQI (m=86.24; SD=3.25),
rezultnd un coeficient de corelaie r=0,57, p>0.05.
Valorile coeficienilor de corelaie exprim existena unei corelaii negative semnificative
ntre nivelul de anxietate i autonomie. n acest caz, se infirm ipoteza nul H 01 potrivit creia nu
exist nici o corelaie ntre nivelul de anxietate i autonomie i se confirm prima ipotez
statistic a cercetrii potrivit creia exist o corelaie negativ semnificativ ntre nivelul de
anxietate i autonomie. De asemenea, se confirm i prima ipotez a cercetrii potrivit creia
dac o persoan e autonom, se va manifesta un nivel sczut de anxietate.
Mediile i abaterile standard obinute demonstreaz faptul c valorile tind s graviteze n
jurul acestor mrimi, iar gradul de mprtiere este sczut.
Aceste rezultate sunt prezentate n tabelul de mai jos:

MEDIA
CHESTIONAR C1
ESA AUTONOMIE 1
SQI AUTONOMIE

ABATERE
STANDARD
4.2315
4.6498
3.2512

3.4
84.45
86.24

N
20
20
20

Corelarea rezultatelor obinute la Chestionarul C (m=6.85; SD=0.60) cu scorurile

obinute la scala de sociotropie din ESA, n cazul celui de-al doilea grup a permis calcularea unui
31

coeficient de corelaie r=0,455, P>0.05.

Valoarea acestui coeficient de corelaie exprim prezena unei corelaii pozitive
semnificative ntre nivelul de anxietate i dependen. n acest caz, se inform ipoteza nul H 02
prin care se arat c nu exist nici o corelaie ntre nivelul de anxietate i dependen i se
confirm ipoteza a doua statistic a cercetrii, potrivit creia exist o corelaie pozitiv
semnificativ ntre nivelul de anxietate i dependen. Se confirm a doua ipotez a cercetrii
conform creia dac o persoan e dependent de cealalt, va manifesta un nivel nalt de
anxietate.
Datele obinute la Chestionarul de anxietate C au fost corelate cu datele obinute la scala
cognitiv DAS, evideniindu-se astfel corelaia ntre nivelul anxietii i numrul gndurilor
negative, informndu-se astfel H03, potrivit creia nu exist nici o corelaie ntre nivelul de
anxietate i numrul gndurilor negative. Se confirm a treia ipotez statistic prin care
presupuneam c exist o corelaie pozitiv semnificativ ntre nivelul de anxietate i numrul
gndurilor negative. Se confirm i ultimele dou ipoteze de cercetare potrivit crora nivelul de
anxietate este sczut, atunci se va nregistra o scdere a numrului gndurilor negative i dac
nivelul de anxietate este nalt, atunci se va nregistra o cretere a numrului gndurilor negative.
Coeficienii de corelaie cu valorile r=0.68 i r=0.57 la un prag de semnificaie p>0.05
demonstreaz prezena unei corelaii pozitive semnificative ntre nivelul de anxietate i numrul
gndurilor negative.
Mediile i abaterile standard obinute n cazul scalei DAS sunt prezentate n tabelul de
mai jos:
MEDIA
DAS 1
DAS 2

ABATERE
STANDARD
1.5853
2.3974

9.2500
18.8000

N
20
20

Aceste date demonstreaz faptul c se respinge ipoteza nul H 03 potrivit creia nu exist
nici o corelaie ntre nivelul de anxietate i numrul gndurilor negative i se confirm ipoteza a
treia a cercetrii conform creia exist o corelaie pozitiv semnificativ ntre nivelul de
anxietate i numrul gndurilor negative.
Aceste rezultate sunt confirmate i de coeficienii de corelaie semnificativ pozitivi
r=0.52 i r=0.57 obinui prin corelarea scorurilor rezultate la scala de atitudini disfuncionale
DAS cu cele obinute la Chestionarul Triada Cognitiv:
MEDIA
TC 1

ABATERE
STANDARD
2.5021

3.4864

20

20

.4500
TC 2
4.5000

32

Rezultatele obinute au fost reprezentate i prin histogramele prezentate n anexele 3 i 4.

INTERPRETAREA PSIHOLOGIC A DATELOR
Analiza datelor ne-a permis accesul la o serie de informaii care urmeaz s fie corelate i
integrate prin interpretarea lor din punct de vedere psihologic.
nc de la nceput, trebuie precizat faptul c ne aflm n situaia confirmrii ipotezelor de
la care am pornit. Analiza datelor a artat c exist o corelaie negativ semnificativ ntre
nivelul de anxietate i autonomie. Acest tip de corelaie evideniaz faptul c ntre cele dou
variabile raportul este invers proporional: dac una dintre variabile (autonomia) crete, cealalt
(nivelul de anxietate) scade.
Aceste valori demonstreaz faptul c persoanele autonome sunt mai puin anxioase.
Autonomia este definit prin realizri i eforturi care reflect dezvoltarea capacitilor
adolescentului, a strategiilor i intereselor sale, care pot fi sau nu integrate cu ale altora. Privit
astfel, autonomia apare ca o expresie a valorilor, obiectivelor i conduitelor personale, a
achiziiilor de putere, de stpnire de sine i de control asupra mediului nconjurtor. Aceste
caracteristici evideniaz faptul c n contactele cu cei din jur, persoanele autonome au mai
sczut nevoie de aprecierea, afeciunea i aprobarea celorlali. Dorinele i planurile personale
devin astfel determinani primari.
Ca atare, n cazul persoanelor autonome, datele obinute la testele de anxietate au
evideniat un grad de adaptare din ce n ce mai bun, anxietatea rmnnd un aspect normal al
experienei individuale.
Aceast concluzie este susinut de faptul c analiza datelor a confirmat ipoteza potrivit
creia exist o corelaie pozitiv semnificativ ntre nivelul de anxietate i numrul gndurilor
negative. n cazul de fa, coeficientul de corelaie a demonstrat prezena unui numr redus de
gnduri negative (media fiind 9,2) n cazul persoanelor cu un nivel sczut de anxietate.
Persoanele mai puin anxioase i apreciaz n mai mic msur situaia ca i propria
persoan n termeni negativi. Asemenea persoane au o concepie pozitiv referitoare la sine,
evalueaz pozitiv mediul i i apreciaz ntr-o manier optimist att viitorul, ct i posibilitile
proprii de a se dezvolta i de a reui.
Cercetarea noastr a demonstrat c, la adolescenii cu nivel sczut de anxietate apar ntr-o
mai mic msur gnduri negative cu privire la sine, la lume i la viitor (ceea ce A.Beck numea
Triada Cognitiv).
Scorurile sczute obinute la Scala de atitudini disfuncionale (DAS) i la Chestionarul
Triada Cognitiv (TC) confirm faptul c asemenea persoane au anse sczute de a avea atitudini
disfuncionale (postulate care se afl la originrea triadei negative i a erorilor sistematice de
tratare a informaiei).
Extrem de semnificativ, n acest caz, este faptul c subiecii care au obinut scoruri
sczute la Scala de atitudini disfuncionale, au fost evideniate o serie de gnduri pozitive:
1. fericirea mea depinde mai mult de ceea ce gndesc eu dect de ceea ce gndesc alii
despre mine;
2. se poate obine satisfacie ntr-o activitate oricare ar fi rezultatul;
3. valoarea mea este aceeai indiferent de ceea ce gndesc alii despre mine;
4. propria mea opinie despre mine este mai important dect opinia altora despre mine.
33

Aprecierea corect a propriilor capaciti i a capacitilor celor din jur confer indivizilor
mcredere n sine, optimism i o caracteristic de personalitate extrem de important: autonomie.
Este vorba, n acest caz, de ceea ce Maslow numea libertate psihologic.
Un alt aspect al lucrrii de fa a fost reprezentat de verificarea legturii care exist ntre
nivelul de anxietate i dependen. Analiza datelor a confirmat ipoteza potrivit creia exist o
corelaie pozitiv semnificativ ntre nivelul de anxietate i dependen. Aceasta nseamn c, n
cazul persoanelor dependente, nivelul de anxietate crete.
Dependena s-ar putea defini (dup Beck, 1983), n general, ca tot ceea ce ntreprinde
individul spre a se relaiona cu alt persoan n dorina de a primi la rndul su gratificaii din
partea acestora, chiar dac pentru acest lucru va face concesii nesfrite. Atta vreme ct
persoana este ndreptat ctre alii, acetia devin sursele care-i ofer satisfacia de care are
nevoie. Pentru a nu pune n pericol sursa de gratifiere, persoana preia dorinele, regulile i legile
celorlali. Ea ncearc s se adapteze prin a fi flexibil i responsiv i prin a se schimba astfel
nct s se potriveasc situaiei exterioare.
O persoan aflat ntr-o poziie de dependen va avea un nivel crescut de anxietate atta
vreme ct, aflat n cutarea aprobrii celorlali, i este fric s nu piard afeciunea acestora.
Nivelul crescut de anxietate, la persoanele dependente de ceilali, se manifest i prin
faptul c individul triete o serie de gnduri negative referitoare la sine, la lume i la viitor.
Analiza datelor obinute la Scala de atitudini disfuncionale i la Chestionarul Triada Cognitiv
demonstreaz o cretere a numrului gndurilor negative la persoanele nalt anxioase investigate.
Indivizii i apreciaz astfel situaia ca i propria persoan n termeni negativi. Cogniiile
negative fa de sine structureaz o concepie negativ a individului cu privire la propria
persoan. De asemenea, el evalueaz n termeni negativi att posibilitile celor din jur, ct i
propriile posibiliti de a se dezvolta i de a reui n viitor. O persoan nalt anxioas
minimalizeaz resursele personale, se concentreaz pe slbiciune, accentund aceste slbiciuni i
catastrofiznd fiecare greeal pe care o face.
Analiza datelor a evideniat i faptul c asemenea persoane au anse crescute de a avea
atitudini disfuncionale, aceste structuri servind drept mecanisme n evaluarea propriei persoane,
a celor din jur, a prezentului i viitorului.
Cercetarea noastr a demonstrat i faptul c adolescenii cu un nalt nivel de anxietate,
datorit prezenei acestor scheme cognitive selecteaz din mediu stimulii care semnalizeaz
posibile pericole i au tendina de a se concentra asupra stimulilor amenintori, ignornd
informaia neutr din punct de vedere emoional.
Astfel, n cazul persoanelor dependente cu un nivel crescut de anxietate, formula
specific, definitorie este: dac nu primesc sprijin, nu voi fi capabil s fac ceea ce mi-am
propus.
n acest sens, consider extrem de important precizarea principalelor gnduri negative
evideniate la subiecii care au obinut scoruri ridicate la Scala de atitudini disfuncionale:
1. dac nu reuesc ntotdeauna, oamenii nu m vor respecta;
2. este groaznic s fi dezaprobat() de ctre persoanele importante pentru tine;
3. dac ceilali nu m iubesc, nu pot fi fericit ();
4. este preferabil s uit propriul meu interes pentru a face plcere altora;
34

5. ceea ce gndesc alii despre mine este foarte important;

6. a fi izolat de semenii ti conduce negreit la nefericire.
Aceste rezultate evideniaz modul cum dependena coloreaz i limiteaz relaiile
interpersonale, oamenii nu mai sunt vzui ca ntreguri, ca indivizi unici i compleci, ci ca
gratifiani ai nevoii de aprobare i susinere.
Rezumnd, analiza datelor obinute, n urma instrumentelor de investigare m-a condus la
o serie de interpretri prin care am ncercat s demonstrez c exist o legtur ntre nivelul de
anxietate i autonomie-dependen.
Consider c un rol important n cazul interpretrii datelor l are prezentarea unui studiu de
caz care completeaz i mbogete interpretrile deja fcute.

35