Colectia Noi Suntem Bancheri Vol 2

CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ
DIN ANII 1929-1933:
PRÃBUªIREA
BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.
DOCUMENTE REVELATORII
1904-1948
Volumul II
KIRSON
DIN ANII 1929-1933:
PRÃBUªIREA
1904-1948
Colecþia
„NOI SUNTEM BANCHERI”
DOCUMENTE PRIVIND ISTORIA BANCARÃ ªI ECONOMICÃ A ROMÂNIEI
NR. 2

DIN ANII 1929-1933:
PRÃBUªIREA
1904-1948
(ACTE ªI DOCUMENTE ALE PROCESULUI
CU MINISTERUL DE FINANÞE;
PROCESE-VERBALE ALE CONSILIULUI DE ADMINISTRAÞIE)
Volumul II
Ediþie îngrijitã de
ªtefan Petre Kirson,
istoric de bãnci
KIRSON
E D I T U R A
Bucureºti
2010
Tehnoredactare ºi corecturã
ªtefan Petre Kirson
Realizare graficã
Mihail Popescu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Criza economicã ºi bancarã din anii 1929-1933: prãbuºirea Bãncii
Marmorosch, Blank & Co.: documente revelatorii / ed. îngrij. de
ªtefan Petre Kirson. - Buftea : Kirson, 2010-
3 vol.
ISBN 978-606-92420-0-1
Vol. 2: 1904-1948: (acte ºi documente ale procesului Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. cu Ministerul de Finanþe, procese-verbale
ale Consiliului de Administraþie). - Bibliogr. - Index. - ISBN 978-606-
92420-2-5
I. Kirson, ªtefan Petre (ed.)
336.71(498)
© Editura KIRSON
ISBN
978–606–92420–3–2
978–606–92420–5–6
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul II –
Prefaþã
Continuãm sã editãm, în cuprinsul volumului al doilea dedicat prãbuºirii

Bãncii Marmorosch, Blank & Co., documente ce au fãcut parte din dosarele
procesului intentat de Ministerul de Finanþe Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Astfel, în Capitolul I, sunt prezentate, sub forma unui singur document,
concluziile redactate de avocaþii bãncii – Mircea Djuvara, Nicolae Corodeanu,
Constantin Bãlescu ºi Mihai Arþãreanu – ºi depuse de aceºtia în ianuarie 1942 la
Înalta Comisie de Apel. Documentul reprezintã forma sinteticã scrisã a ideilor
exprimate de avocaþii apãrãrii bãncii în dezbaterile ce au avut loc în faþa
judecãtorilor de la Înalta Comisie de Apel.
Ca ºi documentele publicate în primul volum, ºi acest document prezintã
o valoare istoricã ºi documentarã excepþionalã din cel puþin douã puncte de
vedere: în primul rând, prin informaþiile furnizate, care ne determinã, chiar ºi sub
rezerva unei analize riguroase privind subiectivitatea autorilor, date fiind
condiþiile sub care a luat naºtere documentul judiciar, sã completãm înþelegerea
mai profundã a evenimentelor care au condus la prãbuºirea, în anul 1931, a
Bãncii Marmorosch, Blank & Co. În al doilea rând, prin stilul de redactare – concis
ºi bine articulat în jurul formulei ºi a ideilor de apãrare a avocaþilor Bãncii
Marmorosch, Blank & Co.–, astfel încât, la finalul procesului, banca sã fie
exoneratã de eventualele impuneri de naturã financiarã sau penalã. Prin felul
cum a fost redactat, el devine un model pentru cei care astãzi profeseazã în
domeniul juridic sau judiciar, sau al experþilor din departamentele juridice, de
conformitate ºi contencios din cadrul instituþiilor bancare.
Informaþii despre declanºarea crizei economice ºi bancare româneºti din
anii 1929-1933, precum ºi efectele acesteia asupra bãncilor ºi a mediului
economic ºi social, prezentarea evenimentelor ºi a condiþiilor care au condus la
provocarea unor anomalii monetare ºi financiare româneºti petrecute în anii
menþionaþi mai sus, cunoaºterea mentalitãþii mediului bancar românesc sau a
personalitãþilor din lumea bancarã ºi politicã a acelor vremuri, implicate în
operaþiunile financiare ale Statului ºi ale bãncilor, le regãsim pe toate în aceastã
capodoperã juridicã, devenind ea însãºi o paginã de istorie economicã ºi
bancarã, ce are rolul de a ne ajuta în înþelegerea complicatului mecanism
financiar-bancar al crizei din anii 1929-1933.
În Capitolul al II-lea prezentãm anexele care au însoþit, ca suport

informaþional, concluziile scrise ce au fost depuse de avocaþii apãrãrii Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. în cursul procesului amintit mai sus. Prin varietatea lor:
decrete-legi, depoziþii de martori ale marilor bancheri sau guvernatori ai BNR din
timpul crizei: Constantin Angelescu, Dumitru Burillianu, Victor Slãvescu, sau
politicieni, ca, de exemplu, Constantin Argetoianu ºi Virgil Madgearu,
corespondenþã secretã dintre BNR ºi Ministerul de Finanþe, expertize contabile
etc., toate acestea dezvãluind cercetãtorului interesat, bancherului ºi
funcþionarului de bancã, dar ºi cititorului care nu dispune de o culturã ºtiinþificã
sau bancarã, elemente informaþionale importante, care dau posibilitatea de a
percepe mult mai bine cu ceea ce s-a petrecut cu adevãrat în acele momente de
tensiune ce au precedat prãbuºirea Bãncii Marmorosch, Blank & Co., precum ºi
îmbogãþirea propriei noastre culturi de naturã economicã ºi bancarã, prin
descrierea, sub raport tehnic, a mecanismelor ºi a ingineriei financiar-bancare.
5
În ierarhia superioarã a unei bãnci, Consiliul de Administraþie întruneºte

puterea decizionalã cea mai mare. În general, el este organismul care hotãrãºte
liniile strategice de dezvoltare, politica de afaceri, natura ºi cuantumul dobânzilor
ºi al comisioanelor, politica de personal etc. Datã fiind complexitatea ºi
diversitatea informaþionalã pe care o cuprinde documentele emise de aceastã
structurã superioarã de conducere, am hotãrât editarea, împreunã cu
documentele procesului din anii 1940-1942, ºi a unor procese verbale ale
Consiliului de Administraþie al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. pentru o perioadã
mai mare decât cea aparþinând crizei bancare din anii 1929-1933, sau a
momentelor imediate de declanºare a prãbuºirii bãncii, aplicând o selecþie
riguroasã în publicarea lor, prin alegerea doar a acelora cu valoare istoricã
deosebitã.
În fondul arhivistic al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. se pãstreazã doar
registrele cu procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului de Administraþie care
au avut loc între anii 1924-1948. Aºadar, avem astfel o proiecþie generalã asupra
momentului de apogeu a activitãþii bãncii, asupra evenimentelor în care a fost
implicatã banca în perioada culminantã a crizei ºi de intrare a sa în concordat,
precum ºi mecanismele care au condus, ulterior, la despãgubirea creditorilor ºi a
deponenþilor, precum ºi la lichidarea definitivã a acesteia în anul 1948.
Prin conþinutul lor, procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului de
Administraþie ne oferã un izvor bogat de informaþii, ca, de exemplu: politica bãncii
ºi raporturile ei cu celelalte instituþii bancare, cu clientela sau alte instituþii
economice, politice ºi sociale; cunoaºterea motivaþiei luãrii unor decizii de cãtre
ierarhiile superioare – Adunarea Generalã a Acþionarilor, Comitetul de Direcþie
sau cel Executiv; efectele mediului politic, economic, economic ºi social asupra
activitãþii bãncii; percepþia acesteia asupra conjuncturilor economice, sociale ºi
politice, a mecanismelor ºi pârghiilor de intervenþie ale unor organisme statale în
diferite sectoare socio-economice; influenþarea proceselor ºi fenomenelor
economico-sociale prin intervenþia bãncilor asupra unor structuri sociale sau
segmente economice; cercetarea formãrii ºi distribuþiei capitalului, precum ºi
dezvoltarea pieþei de capital, prin prisma afacerilor economice ale bãncilor ºi a
operaþiunilor lor, ale relaþiilor cu clienþii ºi partenerii de afaceri.
Pentru cazul de faþã, procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului de
Administraþie mai sunt importante ºi din punct de vedere al modului cum a reuºit
Banca Marmorosch, Blank & Co. sã-ºi lichideze datoriile în urma aplicãrii
concordatului preventiv în anul 1931, adicã soluþiile identificate de conducãtorii
bãncii pentru îndeplinirea prevederilor concordatului preventiv.
Este interesant, de asemenea, sã aflãm, parcurgând aceste documente,
mecanismul prin care s-a încercat revenirea în viaþa economicã a bãncii dupã
încheierea celui de al doilea rãzboi ºi ceea ce a condus la lichidarea forþatã,
adicã la dispariþia definitivã a acesteia, în anii atât de dramatici ai instaurãrii
modelului economic sovietic în viaþa economicã a României.
Lecturarea acestor procese-verbale, atât de cei iniþiaþi în domeniu, dar ºi
pentru cei care nu dispun de o cunoaºtere a domeniului financiar-bancar, îi ajutã
sã înþeleagã mult mai bine prin ceea ce trecem acum, prin ce experienþe au trecut
bãncile ºi bancherii din trecut, ce greºeli s-au sãvârºit ºi ce trebuie evitat astãzi,
ºi nu în ultimul rând ce soluþii s-au cãutat pentru rezolvarea multiplelor probleme
care au apãrut în desfãºurarea fenomenului financiar-bancar cunoscut sub
numele de criza economicã ºi bancarã a anilor 1929-1933.
6
CAPITOLUL I
CONCLUZIILE SCRISE
DE BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
PREZENTATE ÎNALTEI COMISII DE APEL,
ÎN PROCESUL CU MINISTERUL DE FINANÞE
1942
7
8
LISTA DOCUMENTELOR
1. 12 ianuarie 1942. Concluziile scrise de Banca Marmorosch, Blank & Co.,

prezentate Înaltei Comisii de Apel, instituitã prin Decretul-Lege nr. 584/1941, în
procesul cu Ministerul de Finanþe.
9
10
CONCLUZIUNI SCRISE
Cuprinsul
Capitolul I
COMPETENÞA COMISIEI DE ANCHETÃ
ªI A COMISIEI DE APEL
1/ Competenþa Comisiei de Anchetã.

2/ Competenþa Comisiei de Apel.
Capitolul II
TEMEIURILE DE DREPT ªI SISTEMUL DE DREPT ÎN MATERIILE
CE INTRÃ ÎN COMPETENÞA COMISIUNII
1/ Decretul Lege nr. 3.441/1940 nu a derogat de la normele dreptului comun.

2/ S-a recunoscut valabilitatea legilor din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936.
3/ Sancþionarea fraudelor sau a prejudiciilor grave nu poate avea loc decât în
cadrul normelor dreptului comun.
Capitolul III
LEGILE DE BAZÃ
1/ Legea Monetarã din 7 februarie 1929.

2/ Legea pentru administrarea portofoliului trecut la Stat ºi de interpretarea
planului de stabilizare din 27 iunie 1930.
3/ Legea din 1 aprilie 1936.
Capitolul IV
PRELUAREA SUCCESIVELOR TRANªE
ªI CONVENÞIILE ULTERIOARE
1/ Tranºa de 300.000.000 lei.

2/ Tranºa de 600.000.000 lei.
3/ Tranºa de 108.000.000 lei.
4/ Legea din 1 aprilie 1936.
Capitolul V
COMBATEREA CRITICILOR DE
LEGALITATE DE ORDIN GENERAL
1/ Valoarea legalã a convenþiilor ºi tranzacþiilor încheiate.

2/ Ce se înþelege prin efecte statutare?
3/ Plafonul de reescont.
4/ Scoaterea din obligo.
5/ Finalitatea legii din 27 iunie 1930.
Capitolul VI
RÃSPUNDEREA DE DAUNE
1/ Frauda sau culpa.

2/ Legãtura cauzalã între faptul incriminat ºi prejudiciul suferit.
11
Capitolul VII
COMBATEREA CRITICILOR
ADUSE „POLITICII BÃNCII BLANK”
1/ Inadmisibilitatea discuþiei acestor critici faþã de competenþa restrânsã a

Comisiei.
2/ Aceste critici sunt ºi nefondate, deoarece politica de investiþiuni industriale a
fost susþinutã dupã rãzboi de Guvern ºi de Banca Naþionalã, ba uneori chiar
impusã, în scopul industrializãrii þãrii ºi naþionalizãrii industriilor din teritoriile
alipite.
3/ Banca Blank ºi-a îndeplinit cu prisosinþã „funcþia socialã” în tot timpul
existenþei ei de la 1848 încoace.
4/ Pretinsele bilanþuri false.
5/ Cauzele adevãrate ale cãderii Bãncii Blank.
Capitolul VIII
INADMISIBILITATEA CONDAMNÃRII LA DAUNE INTERESE
FÃRÃ RESTITUTIO IN INTEGRUM.
Capitolul IX
CUANTUMUL PRETINSULUI PREJUDICIU
1/ Toate ratele eºalonate, ce mai sunt de încasat, trebuie scãzute, contrar

pretenþiunea Statului este prematurã.
2/ Trebuie scãzute ºi reducerile consimþite debitorilor cedaþi prin convenþiile ºi
tranzacþiile încheiate.
3/ În ce priveºte bunurile date în platã /”Cultura Naþionalã” ºi „Buzãu-Nehoiaºu”/
trebuie avutã în vedere valoarea actualã.
4/ Aplicând normele de calcul ºi valorile de mai sus se constatã lipsa de
prejudiciu.
5/ Dobânzi ºi cheltuieli de urmãrire nu se pot în niciun caz reclama.
Capitolul X
REZERVE DE NECONSTITUÞIONALITAE
SUMARUL CONCLUZIILOR
LISTA ANEXELOR
12
CONCLUZIUNI SCRISE
DIN PARTEA APELANTEI BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
ÎN PROCES CU MINISTERUL DE FINANÞE
Complexitatea procesului de faþã, care rezultã din natura particularã ºi din

lunga perioadã de timp pe care o îmbrãþiºeazã substratul sãu de fapte, a fost
mult agravatã atât din pricina chestiunilor neconcludente puse în discuþie prin
Raportul Comisiunii de Anchetã, cât ºi prin acelea cu totul lãturalnice, puse în
discuþie de onor. reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe în instanþã.
În concluziile noastre de faþã, vom cãuta sã clasãm pe cât posibil
materialul, pornind de la ideea cã acele fapte constante, care nu au fost
contestate, sunt dobândite cauzei ºi cunoscute, ºi înþelegem a ne referi cu privire
la ele la însuºi Raportul Comisiunii de Anchetã, precum ºi la cererea noastrã de
apel. (Anexa 1).
13
CAPITOLUL I
COMPETENÞA COMISIUNII DE ANCHETÃ
ªI A COMISIUNII DE APEL
1/ Competenþa Comisiunii de Anchetã. De la început trebuie sã precizãm

care e cadrul de competenþã al prezentei cauze, tocmai pentru a stabili care sunt
chestiunile ce pot fi în mod concludent examinate în aceastã procedurã, ºi care
sunt strãine de ea. (Anexa 2).
Iatã ce prevede decretul-lege 3.441 din 11 octombrie 1940 /”Monitorul
Oficial” nr. 239 din 12 oct.1940/:
„Art. 1 Se instituie pe lângã Preºedinþia Consiliului de Miniºtri o

Comisiune însãrcinatã sã ancheteze operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora
Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat portofoliul de efecte aflat la Banca
Naþionalã, potrivit legii din 27 iunie 1930 ºi legii din 1 aprilie 1936, precum ºi
condiþiunile fixate sau convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor efecte.”
Din simpla citire a acestui text, rezultã cã obiectul anchetei îl formeazã:

a/ operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora s-a fãcut rãscumpãrarea
portofoliului de efecte;
b/ precum ºi condiþiunile fixate sau convenþiunile încheiate pentru
realizarea acestor efecte.
Este vorba, prin urmare, de a se examina mai întâi operaþiunile ºi lucrãrile
de rãscumpãrare ºi apoi convenþiunile ºi tranzacþiunile încheiate pentru
realizarea efectelor rãscumpãrate, cãci, dupã cum se ºtie, în conformitate cu
legile din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936, aceste operaþiuni aveau douã etape:
una, preluarea efectelor, alta, realizarea lor.
Art. 3 din acelaºi decret-lege 3.441/1940 dispune urmãtoarele:
„Când se constatã fraude sau grave prejudicii aduse Statului, Consiliul

de Miniºtri va putea, printr-un jurnal publicat în Mon. Of., sã declare la cererea
Comisiunii de Anchetã blocate ºi indisponibile, fãrã îndeplinirea vreunei
formalitãþi de inscripþie sau sechestru, toate bunurile mobile ºi imobile ale
întreprinderilor ºi persoanelor ale cãror portofolii de creanþe au fost preluate de
Stat, ale întreprinderilor afiliate sau controlate de acestea, ale organelor de
conducere a acestor întreprinderi, precum ºi ale beneficiarilor operaþiunilor de
pe urma cãrora Statul a fost prejudiciat.
Aceleaºi mãsuri se pot lua ºi împotriva întreprinderilor ºi persoanelor
care au garantat solvabilitatea creanþelor ºi au fost în urmã exonerate de
obligaþia plãþii acestor creanþe...”
Prin acest articol se precizeazã cã ancheta va avea sã stabilescã ºi dacã

s-au comis fraude sau grave prejudicii aduse Statului cu prilejul operaþiunilor de
preluare de creanþe sau a exonerãrii de obligaþia plãþii lor, putându-se în atare
cazuri lua ºi unele mãsuri de asigurare asupra averii celor rãspunzãtori sau
beneficiarilor.
Acest text precizeazã încã o datã cã obiectul anchetei îl formeazã
operaþiunile de rãscumpãrare ºi cele consecutive lor.
a/ Materia de examinat ºi, prin urmare, competenþa instanþei de anchetã
se plaseazã, deci, în mod strict, în epoca în care s-au fãcut rãscumpãrãrile de
portofoliu ºi actele de realizarea lui. În consecinþã, nu intrã în competenþa
Comisiunii de Anchetã:
epoca anterioarã rãscumpãrãrii de efecte;
14
gestiunea bãncii în general;

reescontul de efecte ale bãncii la Banca Naþionalã etc., toate acestea fiind
chestiuni strãine ºi ca materie ºi ca timp de sfera de competenþã, aºa cum e
delimitatã prin art. 1 ºi 3 al D.L. 3.441/1940. Însãºi Comisiunea de Anchetã
adoptã formal acest punct de vedere în privinþa competenþei ei, cãci iatã ce citim
în raportul întocmit de ea /cap. IV, lit. B, pag. 31/:
„În adevãr, misiunea Comisiunii nu e aceea de a cerceta întreaga

gestiune a Bãncii Blank ºi rãspunderea pentru aceastã gestiune, ci numai aceea
de a cerceta operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul a fãcut
rãscumpãrarea de portofolii, precum ºi condiþiile fixate sau convenþiile încheiate
pentru realizarea efectelor respective /art. 1/...”
Totuºi, Comisiunea, în flagrantã contrazicere cu propria ei definiþie a

competenþei sale, se ocupã ºi de acele materii ce nu intrau în cadrul legal al
însãrcinãrii ei, ºi prin aceasta ºi-a excedat competenþa ºi astfel constatãrile ce
pretinde a fi fãcut nu au nicio putere legalã ºi nu pot fi invocate în sprijinul
concluziunilor din raportul ei, adoptat ºi chiar depãºit prin decizia de condamnare
a Ministerului de Finanþe. Reprezentanþii Ministerului de Finanþe au cãutat a
menþine, totuºi, în cadrul de competenþã a cauzei, ºi aceste materii ºi epoci,
susþinând:
cã art. 1, vorbind de ancheta asupra operaþiunilor ºi lucrãrilor în baza
cãrora s-au rãscumpãrat efectele, aceasta ar însemna cã tot ceea ce s-a
petrecut înainte de rãscumpãrare, poate fi util examinat în cauzã;
cã, fiind vorba de stabilirea unor rãspunderi, acestea pot cuprinde ºi
rãspunderi din epoca precontractualã, iar nu numai cele din epoca strict
contractualã.
Asemenea susþineri merg direct în contra textului legii, ele pãcãtuiesc ºi
printr-o extensiune cu totul abuzivã în materie de rãspundere precontractualã.
b/ Rãspunderea precontractualã îmbrãþiºeazã numai epoca de pregãtire
prin tratative sau corespondenþe a încheierii unui contract, adicã epoca imediat
anterioarã încheierii contractului ºi numai acea epocã, iar nu ºi raporturile ce
pãrþile ar fi putut avea înaintea acestei epoci. Noþiunea de „fazã precontractualã”
înglobeazã, de exemplu, timpul în care o parte putea, prin propunerile ce fãcea
celeilalte pãrþi, sã o inducã în eroare sau sã exercite un dol asuprã-i, pentru a o
determina sã încheie un contract. Dar aceasta nu are nimic de a face cu alte
contracte anterioare între aceleaºi pãrþi, ºi mai puþin încã cu trecutul îndepãrtat al
relaþiunilor lor. Cu atât mai puþin ar putea fi vorba în speþã de examinarea epocii
anterioare celei din care au început rãscumpãrãrile de efecte, cu cât faptele
reþinute sau discutate din acea epocã anterioarã aici nu privesc mãcar relaþiunile
bãncii cu Statul. Dacã banca ºi-a condus bine sau rãu afacerile înainte de legea
din 27 iunie 1930, aceasta nu avea nicio legãturã cu Statul, cu care nu era atunci
în raporturi contractuale. Tot astfel, dacã banca a reescontat la BNR efecte mai
bune sau mai slabe în acea epocã, aceasta priveºte cel mult raporturile ei cu
BNR, iar nu cu Statul. Nu trebuie citat cã ne aflãm în faþa unei instanþe cu
desãvârºire excepþionalã ºi specialã, a cãrei competenþã e cu totul derogatorie
de la competenþa instanþelor ordinare ºi, prin urmare, strict limitatã, neputându-
se extinde în niciun fel cadrul ei de activitate, excepþiile fiind dintotdeauna de
strictã interpretare ºi aplicare.
Se impune deci, ca primã concluzie, cã tot ceea ce pretinde a ni se imputa
din epoca anterioarã rãscumpãrãrilor de efecte, trebuie înlãturat din discuþie.
15
2/ Competenþa Comisiunii de Apel. Conform principiului cã competenþa

instanþei de apel e determinatã de cuprinsul hotãrârii de primã instanþã ºi al
apelului /tantum devolutum, quantum apellatum/, onor. Comisiune de Apel nu
poate avea o competenþã mai întinsã decât cea a primei instanþe.
Trebuie, de asemenea, þinut seama cã Statul, nefãcând apel, nu se putea
aduce în discuþie instanþei de apel chestiuni noi, nereþinute de Raportul
Comisiunii de Anchetã, ºi cu atât mai puþin formula pretenþiunii noi, nereþinute de
decizia de condamnare a Ministerului Finanþelor.
Cu aceasta se eliminã din discuþie o serie de afirmaþiuni ºi pretenþiuni
fãcute ºi ridicate în cursul dezbaterilor de cãtre reprezentanþii Ministerului de
Finanþe.
Dacã, totuºi, ne vom ocupa în cuprinsul acestor concluziuni de asemenea
elemente noi ce rãmân, pentru motivele arãtate, afarã din sfera procesului, o
facem numai cu titlu informativ, pentru cã nu dorim sã lãsãm impresia cã avem
ceva de ascuns.
16
CAPITOLUL II
TEMEIURILE DE DREPT ªI SISTEMUL DE DREPT
ÎN MATERIILE CE INTRÃ ÎN COMPETENÞA COMISIUNII
1/ Din principiul cã D.L. 3.441/1940 este o legiuire excepþionalã ºi

specialã, rezultã dintru început cã nu s-a derogat de la dreptul comun decât în
mãsura în care o dispoziþie expresã în acest decret ar fi impus o asemenea
derogare.
Din redactarea textului, nu rezultã nici expres, nici implicit, o abandonare
în totalitate a normelor de drept comun, care astfel rãmân principialmente
valabile ºi obligatorii ºi pentru speþã. O aplicaþiune a acestei reguli elementare, o
gãsim în însuºi raportul Comisiunii de Anchetã /cap. IV, lit B, pag. 31/, acolo unde
se ocupã de rãspunderea conducãtorilor:
„Comisiunea, interpretând disp. art. 3 din D.L., a gãsit cã legiuitorul nu a

înþeles sã deroge, în privinþa rãspunderii personale a organelor de conducere,
de la dispoziþiile dreptului comun.”
Reprezentanþii Ministerului, ori de câte ori noi am înþeles sã invocãm

principiile fundamentale de drept comun, ne-au dat un singur rãspuns: cã este
vorba de o legiuire „revoluþionarã”. Acesta nu e un rãspuns pentru cã textele de
lege se interpreteazã dupã aceeaºi logicã, chiar dacã sunt edictate de un guvern
adus la cârmã printr-o schimbare de regim, nefiind permise confuziuni între
natura unei miºcãri social-politice ºi natura unor texte de drept pozitiv. Nu existã
revoluþie în materie de logicã juridicã.
O altã formã a acestei susþineri a reprezentanþilor Ministerului de Finanþe,
e caracterul pretins „special” al acestei legi, se susþine cã legea aceasta
prevede, de exemplu, o rãspundere specialã, o rãspundere sui generis etc., fãrã
ca sã se fi putut preciza ce înseamnã asemenea rãspunderi speciale sau sui
generis ºi din care text al legii rezultã ele. Astfel, susþinerile pãrþii adverse rãmân
simple alegaþiuni arbitrare despre înþelesul legii, care nu se pot sprijini pe
adjective ca „special”, „revoluþionar”, sui generis etc.
2/ D.L. 3.441/1940 nu numai cã nu abrogã legiuirile anterioare, dar
dimpotrivã se referã la ele ºi le confirmã, cãci art. 1 vorbeºte de anchetarea
rãscumpãrirlor de efecte ce s-au fãcut potrivit legilor din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie
1936. Aceasta înseamnã cã ancheta poartã, în primul rând, asupra respectãrii
sau violãrii acestor legi, prin modul cum s-au încheiat operaþiunile de
rãscumpãrãri. De aici, consecinþa inexorabilã cã, dacã operaþiunile s-au încheiat
în conformitate cu acele legi, ele nu pot fi criticate ºi cu atât mai puþin rãsturnate.
De altfel, Ministerul de Finanþe nu tinde la anularea actelor intervenite, cãci
aceasta implicã o restitutio in integrum, ºi vom arãta mai jos la ce consecinþe
inadmisibile duce poziþia nejuridicã adoptatã de Ministerul de Finanþe în acest
proces.
3/ Se susþine de partea adversã, ºi de astã datã în acord cu Comisiunea
de Anchetã, cã ancheta purta ºi asupra fraudelor sau gravelor prejudicii ce s-ar fi
sãvârºit cu prilejul rãscumpãrãrilor sau tranzacþiunilor ulterioare, fãcute în
aplicarea ziselor legiuiri. Suntem ºi noi de acord cã o convenþie legalã ca formã
poate, totuºi, sã fie pãtatã de fraudã, sau cã la încheierea sau executarea ei s-ar
fi putut sãvârºi de vreo parte o culpã gravã, dar aceasta nu înseamnã cã ar fi
vorba de o derogare de la dreptul comun. Dimpotrivã, noi socotim cã, pentru a
stabili o rãspundere în sarcina noastrã din operaþiunile de rãscumpãrare ºi cele
urmãtoare lor, trebuie stabilit dupã dreptul comun: a/ cã existã un fapt culpabil,
adicã ilicit; b/ cã existã un prejudiciu ºi anume unul grav, dupã cum cere art. 3; c/
17
cã între culpã ºi prejudiciu existã o cauzalitate directã ºi exclusivã.

În adevãr, pentru ca un fapt sã fie considerat culpabil, el trebuie sã aibã un
caracter antijuridic, adicã sã se gãseascã într-o relaþiune de contrarietate sau în
opoziþiune faþã de ordinea juridicã, în contrast cu relaþiunea de conformitate.
Numai prin aceasta actul devine ilicit. Savigny a demonstrat cã fundamentul
oricãrui delict este lezarea unui drept primar /delict penal/ sau secundar /delict
civil/. Fãrã asemenea caractere precis calificate, faptele nu sunt culpabile în
drept. Vom vedea cã asemenea fapte nu ne pot fi imputate.
Vom avea sã verificãm totodatã, pentru fiecare imputaþiune fãcutã nouã
pe bazã de pretinsã culpã, dacã ºi întrucât aceste trei condiþii sunt îndeplinite.
18
CAPITOLUL III
LEGILE DE BAZÃ
Pentru îndeplinirea atât a rãscumpãrãrilor de efecte, cât ºi a convenþiilor

ulterioare, ºi anume fie sub raportul legalitãþii lor ca fond ºi formã, fie sub raportul
pretinselor fapte de fraudã sau culpã gravã, e nevoie de a preciza cuprinsul ºi
scopul dispoziþiilor legale în materie, în lumina împrejurãrilor care le-au
determinat.
1/ Legea monetarã, publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 30 bis din 7
februarie 1929, a fost, dupã cum se ºtie, determinatã de necesitatea stabilizãrii
valorii monedei naþionale, în urma devalorizãrii postbelice ºi a fluctuaþiilor ce au
urmat.
Stabilizarea s-a fãcut cu concursul bãncilor de emisiune din þãrile amice,
care au cãutat sã dea un suport sãnãtos atât finanþelor publice, cât ºi în special
institutului privilegiat de emisiune /Banca Naþionalã/. Iatã, în adevãr, ce citim în
Programul Guvernului Român pentru stabilizarea ºi dezvoltarea economicã,
care constituie anexa A a acestei legi monetare:
„Introducere Generalã
Guvernul Român, dorind sã consolideze opera de restaurare financiarã
urmãritã de România de la rãzboi încoace, sã aºeze în mod definitiv creditul þãrii
ºi sã uºureze dezvoltarea sa economicã, asigurându-i în condiþiuni normale
resursele necesare producþiei naþionale, a hotãrât sã stabilizeze leul pe baza
aurului, la cursul actual al schimbului ºi sã ia mãsurile necesare pentru a da
acestei stabilizãri un caracter definitiv.
În acest scop, Guvernul Român a elaborat un program a cãrui realizare
va trebui îndeplinitã în trei ani, sub rezerva unor termene mai scurte, prevãzute
mai jos, pentru un anumit numãr de mãsuri.
Bãncii Naþionale a României i se va da posibilitatea sã menþinã în þarã
siguranþa ºi stabilitatea monetarã, statutele sale vor fi revizuite în aºa chip încât
sã precizeze natura operaþiunilor sale. Lichiditatea ei va fi asiguratã, pentru a-i
permite sã îndeplineascã funcþiunile monetare normale ale unei bãnci de
emisiune, pe care le sãvârºea înainte de rãzboi...”
Secþiunea II
Mijloacele de a asigura lichiditatea Bãncii Naþionale. Revizuirea
statutelor îngãduie definirea unor operaþiuni care vor putea fi efectuate în viitor
de Banca Naþionalã. Pentru a-i pune la dispoziþie mijloacele necesare pentru a-
ºi îndeplini rolul în condiþii normale, va trebui, de asemenea, sã fie ajutatã ca sã
înlocuiascã anumite active rezultate din operaþiunile sale anterioare, cu alte
active cu desãvârºire lichide.
Totalul datoriei Statului cãtre Banca Naþionalã va trebui simþitor redus.
Anumite creanþe litigioase, în special asupra strãinãtãþii, vor fi scoase din bilanþul
bãncii, rezervându-ºi drepturi pe care ele le reprezintã. Alte creanþe interne, cu
gaj sigur dar încasabile la o scadenþã prea îndepãrtatã, nu vor putea fi
considerate printre activele menite sã formeze contrapartea unei circulaþiuni
convertibile.
În acest scop, se va proceda, pe de o parte, la anumite operaþiuni
contabile, care vor permite purificarea unor anumite posturi ale bilanþului, pe de
alta, împrumutul prevãzut va da bãncii, în mod direct sau indirect, mijlocul de a
nu conserva decât active de bancã de emisiune.”
Dupã ce se vorbeºte mai departe de creanþe care vor continua sã figureze

în bilanþ numai pro memoria, se mai spune:
19
„Pe de altã parte, se va proceda la amortizarea unei pãrþi importante din

avansul consimþit Statului de cãtre Banca Naþionalã, precum ºi la ventila-
þia portofoliului comercial al Bãncii Naþionale ºi al avansurilor consimþite de ea
diferitelor institute de credite...
2. Pentru a elimina din portofoliul Bãncii Naþionale efectele cu o scadenþã
prea îndepãrtatã, care figureazã azi în acest portofoliu, Statul va remite Bãncii
Naþionale ...
Totalul acestor sume, aproape 4.000-5.000 milioane, va fi întrebuinþat la
cumpãrarea de cãtre Stat a portofoliului Bãncii Naþionale, care prezintã o
lichiditate insuficientã, începând cu efectele care reprezintã imobilizarea cea
mai mare.
Pe mãsurã ce vor fi cumpãrate aceste efecte, vor fi retrase din portofoliul
Bãncii Naþionale ºi girate de ea pentru contul Statului, în afarã de bilanþ.
Încasãrile realizate vor fi afectate acoperirii cheltuielilor de investiþiune
ale CFR.”
Din aceastã primã parte a legii se vede cã, la acea epocã, Banca
Naþionalã avea în activul ei o serie de creanþe ºi efecte despre care legea se
exprimã eufemistic, cã sunt „lichide”, sau „insuficient lichide”, sau „imobilizate”,
sau „cu scadenþã prea îndepãrtatã”, dar a cãror naturã realã rezultã din faptul cã
se impune îndepãrtarea lor prin „purificare”, „ventilaþiune”, din bilanþul Bãncii
Naþionale, în care sunt nedemne de a figura, devreme ce se propune ca acea
bancã sã nu conserve decât „active de bancã de emisiune”. Denumirea curentã
datã mai târziu acestui portofoliu, de portofoliu „putred”, confirmã aceastã
realitate perfect cunoscutã ºi forurilor care au tratat convenþiunile de stabilizare
ºi Parlamentului care a legiferat stabilizarea, ºi, deci, cu atât mai mult
Ministerului de Finanþe ce avea sã suporte sarcinile rezultate din stabilizare.
Aceste sarcini luate asuprã-ºi de Stat, faþã de primul ºi cel mai puternic
institut bancar al þãrii, se justificã prin aceea cã împrejurãrile rãzboiului ºi
consecinþele sale economico-financiare au obligat Banca Naþionalã sã
primeascã, prin scont sau altfel, o serie de efecte ºi creanþe greu de realizat sau
chiar irealizabile, ºi cã, deci, Banca Naþionalã a trebuit ajutatã din fondurile
Statului, pentru a redobândi o situaþie de lichiditate normalã, Statul preluând
astfel anumite creanþe ºi efecte de micã sau nulã valoare.
Cu toate aceste sacrificii fixate de Stat pentru Banca Naþionalã, situaþia
generalã economicã ºi financiarã nu a putut fi îndreptatã. În primele luni ale
anului 1930 au început sã se facã simþite efectele marii crize americane din
toamna anului 1929 care, pornind de la deprecierea catastrofalã a produselor
agricole, de la o crizã de supraproducþie ºi subconsumaþie, a provocat o
prãbuºire a cursurilor acþiunilor la bursã ºi apoi o cascadã de insolvenþe pe piaþa
bancarã, ajungând la închiderea ghiºeelor a mii de bãnci, cu capitaluri de
miliarde de dolari. Repercusiunile acestei crize, ºi în ce priveºte preþurile ºi în ce
priveºte cursurile de bursã ºi în ce priveºte insolvenþele bancare, nu a întârziat a
se produce în Europa, agravându-se treptat cu trecerea timpului. Negarea ºi
ironizarea acestor evenimente de cãtre onor. reprezentanþi ai Ministerului de
Finanþe nu suprimã realitatea lor.
România, ca þarã principialmente agricolã, cu o industrie tânãrã ºi cu
resurse financiare limitate, a trebuit sã se resimtã într-o mãsurã ºi mai mare de
efectele acestei crize. De atunci chiar a început a se vorbi ºi s-a ajuns la
suspendãrile de executare /moratorii/ pentru datoriile agricole, ºi mai târziu la
conversiunea agricolã, urbanã ºi chiar comercialã /v. art. 15 din legea de
lichidare a datoriilor agricole ºi urbane din 7 aprilie 1934/.
20
Anii 1930/32 au fost deosebit de grei pentru instituþiile bancare, prin

aceea cã, alarma stârnitã din cauza insolvenþelor din alte þãri, a determinat pe
deponenþi sã dea nãvalã la ghiºee, spre a obþine plata depozitelor lor. Astfel,
bãncile au fost obligate sã-ºi lichideze în grabã activul, pentru a plãti pe
deponenþi ºi sã solicite stãruitor noi credite de la Banca de Emisiune, pe cale de
reescont, spre a cãpãta numerarul necesar restituirilor.
În adevãr, bãncile, conform rolului lor normal ºi încã mai mult misiunii
speciale, pe care unele bãnci, printre care ºi a noastrã /vezi depoziþia domnului
profesor Victor Slãvescu înaintea acestei onor. Comisiuni/ au îndeplinit-o în þara
noastrã în acea epocã, investiserã o mare parte din depozitele lor în întreprinderi
industriale, creând astfel industrii noi ºi naþionalizând pe cele din teritoriile alipite.
Aceste întreprinderi nu puteau sã fie lichidate imediat ºi nici nu puteau replãti
imediat ceea ce datora bãncilor care le finanþaserã, respectiv ale cãror afiliate
erau, mai ales cã, din cauza crizei, Statul nu-ºi plãtea furnizorii ºi el era tocmai
unul din cei mai importanþi clienþi ai acestor industrii. Astfel, bãncile au fost
nevoite a cere sprijinul Bãncii Naþionale, pe cale de reescont, prezentând
acesteia la reescont, în mare parte, efecte emise de întreprinderile create ºi
finanþate de ele, care le erau datoare, însã nu puteau plãti curând datoriile lor. Din
aceastã cauzã, lichiditatea mai mare ºi mobilizarea portofoliului, care fusese
obiectivul principal al redresãrii financiare a Insitutului de Emisiune, nu au putut fi
stinse, iar bãncile private ºi-au vãzit mãrite angajamentele lor faþã de banca de
emisiune, având drept cauzã efecte emise în mare parte de propriile lor
afiliaþiuni, pentru datoriile existente, dar foarte greu de plãtit. Agravarea crizei a
produs ºi o scãdere a preþurilor produselor industriale, cum ºi o micºorare
notabilã a consumaþiunii, pricinuind prin aceasta o ºi mai mare slãbire a puterii de
platã a întreprinderilor respective.
2/ Aceastã situaþie a obligat Statul Român, întocmai ca ºi foarte
numeroase alte State, sã vinã cu noi mãsuri de asanare financiarã, de astã datã
nu numai în privinþa Bãncii Naþionale, ci ºi tot atât de mult în privinþa institutelor de
bancã privatã. Era vorba de astã datã nu numai de a statornici lichiditatea
Institutului de Emisiune, ci ºi de a însãnãtoºi creditul privat, restabilind
încrederea publicã în institute, care tocmai de aceea se numesc de credit, ºi
permiþând astfel o circulaþie normalã a bunurilor ºi valorilor.(Anexa 2).
Aceastã intervenþie a Statului s-a produs prin Legea pentru administrarea
portofoliului de efecte trecute de la Banca Naþionalã la Stat, conform planului de
stabilizare ºi de interpretare a planului de stabilizare, publicatã în „Monitorul
Oficial” nr. 140 din 27 iunie 1930. Facem trimitere la textul acestei legi în mod
general, totuºi vom reproduce aici, pentru necesitatea expunerii noastre, art. 1 ºi
2:
„Art. 1 Pentru administrarea portofoliului de efecte cu scadenþã prea

îndepãrtatã, trecute sau care vor fi trecute de Banca Naþionalã Statului, conform
prevederilor planului de stabilizare de la cap. I, Secþiunea II, pct. 2, ºi conform
convenþiei dintre Stat ºi Banca Naþionalã din 7 februarie 1929, Secþiunea III, art.
8, Ministerul Finanþelor ºi Banca Naþionalã vor proceda precum se aratã în
dispoziþiile de mai jos.
Prin portofoliu de efecte cu o scadenþã prea îndepãrtatã se înþelege
efectele care întrunesc toate prevederile statutare, afarã de lichiditatea în
termenul prevãzut de art. 24 din statutele Bãncii Naþionale /art. 28 din vechile
statute/.
Art. 2 În urma propunerii Bãncii Naþionale, Ministerul Finanþelor e
autorizat sã rãscumpere efectele vizate de art. 1 ºi care se gãseau în portofoliul
21
Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929, pânã la concurenþa sumei totale de

Lei 3.250.885.742.
Ministerul Finanþelor e autorizat, de asemenea, sã rãscumpere, în urma
avizului conform al Bãncii Naþionale, alte efecte scontate de aceasta, oricare ar fi
data intrãrii lor în portofoliu, în vedere de a contribui la asanarea financiarã ºi în
mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare vor întrece
totalul de mai sus.”
În completarea acestui text, citãm aici art. 24 din statutele Bãncii

Naþionale din 1929:
„Art. 24 Nu sunt admise la scont decât efecte de comerþ la ordin timbrate,

având o cauzã realã cu scadenþã de cel mult 100 zile ºi garantate prin 3
semnãturi solvabile.”
Totuºi: a/ efectele cu 2 semnãturi pot fi admise în cazurile prevãzute ºi
dupã modalitãþile fixate de regulamentul stabilit în Consiliul General...”
Mari discuþii s-au fãcut în aceastã instanþã în privinþa înþelesului art. 2 mai
sus reprodus.
În primul alineat din art. 2 este vorba de preluarea de cãtre Stat a efectelor
care, conform articolului 1, întrunesc toate prevederile statutare, în afarã de
lichiditatea la termenul de 100 zile ºi care se aflau la BNR la 7 februarie 1929.
Aceastã preluare s-a fãcut evident în interesul lichiditãþii Bãncii Naþionale,
urmãritã prin programul de stabilizare.
Prin al doilea alineat al art. 2 se admite rãscumpãrarea altor efecte
scontate de Banca Naþionalã, oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu, aceasta nu
numai pentru a mãri lichiditatea Bãncii Naþionale, ci ºi pentru a contribui la
asanarea financiarã a institutelor private de credit. Tocmai de aceea legea
prevede, în chiar titulatura ei, cã este vorba ºi de „interpretarea programului de
stabilizare” ºi anume în sensul de a proceda la noi operaþiuni în vederea
asigurãrii stabilizãrii, mãsuri devenite necesare faþã de înrãutãþirea situaþiei
pieþei din România.
Aceste noi mãsuri priveau tocmai efectele altele decât cele care sã fi
întrunit toate prevederile statutare ºi textul o spune formal: „alte efecte scontate
de aceasta”, adicã altele decât cele prevãzute de art. 1 ºi menþionate în art. 2, al.
1.
Reprezentanþii Ministerului de Finanþe au pretins cã art. 2, al. II, prin
redacþiunea sa literalã a înþeles prin cuvintele „oricare ar fi data intrãrii lor în
portofoliu” cã, între efectele din al. I ºi cele din al. II, diferenþa e numai în privinþa
datei intrãrii lor în portofoliul Bãncii Naþionale. O asemenea interpretare nu
rezultã din text, cãci pentru a fi înþeles în sensul voit de reprezentanþii Ministerului
de Finanþe ar fi trebuit sã sune nu „alte efecte scontate de aceasta”, ci „efecte
scontate de aceasta, oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu.”
Efectele rãscumpãrabile conf. al. I sunt definite prin douã calificãrii: a/
efecte prevãzute de art. 1, ºi b/ care se gãseau în portofoliul Bãncii Naþionale la 7
februarie 1929.
În al. II cele douã calificative sunt astfel înlocuite: a/ ”alte efecte scontate
de Banca Naþionalã”, deci altele decât cele prevãzute de art. 1, ºi b/ ”oricare ar fi
data intrãrii lor în portofoliu”, adicã ºi posterior datei de 7 februarie 1929.
Adãugãm cã expresiunea „oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu”
cuprinde ºi efectele care ar fi intrat înainte de 7 februarie 1929, dar care n-ar fi din
cele prevãzute de art. 1, adicã n-ar îndeplini condiþiile statutare, cãci altminteri s-
ar fi spus pur ºi simplu: „efecte intrate dupã 7 februarie 1929”.
22
Acest înþeles al legii rezultã din lucrãrile pregãtitoare ºi este confirmat atât
de cei ce au prezidat la alcãtuirea legii, cât ºi de cei ce au aplicat-o la acea epocã,
în strânsã legãturã cu Ministerul de Finanþe. În adevãr, teza noastrã a fost
combãtutã de cãtre reprezentanþii Statului în instanþã, menþinându-se cã nu era
admisibil de a se rãscumpãra efecte nestatutare care ar fi putut deci produce
pagube Statului, pe când noi susþinem hotãrât cã Statul, tocmai prin
dispoziþiunile în chestiune ale legii din 27 iunie 1930, a înþeles sã facã sacrificii nu
în interesul Bãncii Naþionale sau al bãncilor private ajutate, ci în interesul
restabilirii încrederii ºi al asigurãrii stabilizãrii, deci al economiei naþionale în
general. Chiar termenii de „a contribui la asanarea financiarã” implicã ideea de
„sacrificii”, cãci „contribuþia” este o platã fãrã echivalent.
În dovedire, citãm urmãtoarele din expunerea de motive a legii din 27
iunie 1930 /Mon. Of., Partea a III-a, Dezbateri Parlamentare, nr. 78/1930/:
„Pentru rãscumpãrarea portofoliului imobilizat al Bãncii Naþionale,

programul de stabilizare prevede afectarea unei sume importante din
împrumutul fãcut în acest scop ºi întregul beneficiu al monedei divizionare, acest
sacrificiu fiind necesar Institutului de Emisiune spre a-i da putinþa sã rãspundã
menirii sale ºi sã reintre în fãgaºul normal al funcþiunilor ce trebuie sã
îndeplineascã.
Cum încã zisul program nu aratã în mod desluºit felul cum va fi
administrat acest portofoliu, proiectul de lege de faþã completeazã programul,
fixeazã statutul de administrare a portofoliului cu toate garanþiile cerute unei
bune gospodãrii, ºi îngãduie astfel recuperarea unei pãrþi importante din sumele
destinate unor investiþiuni productive.”
Prin urmare, e vorba în mod mãrturisit de sacrificu, de completarea

programului de stabilizare, adicã de ceva ce nu e în acel program, ºi de
recuperarea – cu toatã buna gospodãrire – numai a unei pãrþi din investiþiune,
deci evident de posibilitatea pierderii restului.
Iatã ºi Raportul Delegaþilor la Camerã: /”Monitorul Oficial”, Partea III-a, nr.
78/1940/:
„Jertfa pe care a consimþit sã o facã Statul ... Prin acest proiect se lasã
portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale în administrarea acestei bãnci, care va
acþiona în numele ºi în contul Statului, ºi dupã normele stabilite de acesta:
Ministerul de Finanþe capãtã autorizaþia de a încheia orice convenþiuni ºi a lua
orice mãsuri pe care le va crede necesare pentru salvarea unei pãrþi cât mai mari
din aceastã avere. Se stabileºte de la început situaþia ºi bonitatea efectelor,
pentru ca urmãrirea debitorilor ºi lichidarea portofoliului sã se facã în cele mai
bune condiþiuni...”
Se accentueazã, deci, din nou, cã e vorba de jertfã, cã nu se va putea

salva decât o parte din aceastã avere, cã efectele trebuie examinate dupã
situaþie ºi dupã bonitate, deci este vorba de ceva relativ, exprimându-se
dezideratul unei lichidãri cât mai bune.
Se vede, prin urmare, cât de conºtient era legiuitorul cã Statul va avea de
suportat pierderi, pe care le justificã prin interesul general. (Anexa 5).
A fost audiat de Comisiunea de Anchetã defunctul Virgil Madgearu,
autorul legii în chestiune, în calitate de ministru de Finanþe la acea epocã, ºi iatã
ce a declarat:
23
„Luând contact cu conducerea Institutului de Emisiune, am ridicat

chestiunea suportãrii riscurilor eventuale, deoarece eram informat cã în
portofoliul Bãncii Naþionale, cu toate cã prin operaþiunile preliminare stabilizãrii
se decisese amortizarea din fonduri proprii a unei pãrþi din pierderile constatate,
rãmãseserã efecte care cuprindeau pierderi virtuale.../pag. 1/.
Recunoscând, totuºi, cã din totalul creanþelor de preluat, dintre care
unele foarte imobilizate, s-ar putea ivi pierderi, /BNR/ socotea cã ele urmeazã a fi
acoperite de Stat, din fondul creat prin planurile de stabilizare ºi girat în contul
Statului de Banca Naþionalã.
Recuperarea va servi a alimenta fondul de investiþiuni al CFR, care, în
cazul adeveririi pierderilor pesimiste ale bãncii, va fi necesarmente micºorat cu
aproximativ suma arãtatã mai sus, cca. 600-700 milioane.../pag. 2/.
Aceastã dispoziþie, menitã sã permitã intervenþia excepþionalã pe piaþa
financiarã în scopul sprijinirii bãncilor aflate în dificultate de plãþi, se explicã prin
operaþiunea de la începutul primãverii 1930, a primelor fenomene de crizã, de
neîncredere în solvabilitatea bãncilor, constând în retrageri precipitate de
depuneri, îndeosebi de la Banca Blank.../Pag. 3/.
Prin urmare, nu numai cã autorul legii confirmã cã era vorba ca Statul sã

preia portofolii la care consimþea sã aibã pierderi, dar aceasta se fãcea cu privire
chiar la portofoliul ce urma sã se preia de la banca noastrã, legea neavând astfel,
ºi în mod general ºi în mod special, pentru noi, sensul ce l-am arãtat mai sus.
Cã era vorba de efecte nestatutare, despre a cãror prezenþã în portofoliul
Bãncii Naþionale, Statul era perfect informat ºi tocmai de aceea înþelegea sã
intervinã, rezultã ºi din depoziþia d-lui Constantin Angelescu, fost în 1931
guvernator al Bãncii Naþionale:
„Am fost întrebat cum s-a putut ca în portofoliul Bãncii Naþionale a

României sã existe cambii greu încasabile.”
Am rãspuns cã, în vremuri normale, Banca Naþionalã nu trebuia sã aibã
cambii protestate, ºi, în fapt, în toate bãncile de emisiune nu existã asemenea
cambii. Dar, e adevãrat cã, în vremuri anormale, la zdruncinãri economice
neobiºnuite, nu e bancã de emisiune care sã nu sufere, dupã cum a suferit ºi
banca noastrã naþionalã...”/Pag. 3/. (Anexa 6).
ªi dupã ce aratã cã originea acestor efecte nestatutare era politica de

industrializare protejatã ºi chiar impusã de Stat, direct sau prin Banca Naþionalã,
continuã:
„Se înþelege cã, în asemenea condiþiuni, Banca Naþionalã, oricâtã

prudenþã ar fi întrebuinþat, se putea aºtepta la derutãri de portofoliu îngheþat,
pentru ilustrarea acestei observaþii exemplul cel mai bun e cã a existat portofoliu
îngheþat la Cooperative, la Creditul Industrial, la Creditul Funciar Rural, instituþii
de Stat sau controlate de Stat /pag. 4/.
Sunt realitãþi de care trebuie sã se þinã seamã, ºi în cele mai multe cazuri
admiterea la scont a unui portofoliu mai puþin indicat susþine un institut serios,
folositor economiei naþionale, ºi împiedicã de multe ori ºi cãderea altora care la
început nu erau ameninþate. În momente de panicã, golul pe care-l lasã
retragerea depozitelor trebuie sã fie acoperit cel puþin în parte, ºi rezistenþa de
achitare a unora din creanþele de primã calitate altãdatã forþeazã conducerea
Bãncii Naþionale sã fie mai puþin rigidã în judecarea portofoliului ce i se prezintã
la reescont.” /Pag.5/.
Acest înþeles al legii e confirmat ºi prin depoziþia /luatã înaintea acestei

onor. Comisiuni/ domnului Radu Romanescu, fost comisar al Guvernului la BNR
ºi ªeful Serviciului Economiei Financiare din Ministerul de Finanþe, însãrcinat cu
24
aplicarea legilor de rãspundere de portofoliu:
„Printre aceste efecte /propuse de BNR spre a fi preluate de Stat/ erau ºi

unele la care Statul cunoºtea insolvabilitatea debitorilor, dar nu le putea refuza,
fiindcã tocmai scopul preluãrii portofoliului era de a debarasa Banca Naþionalã
de asemenea creanþe, care nu se puteau niciodatã realiza.
Ministerul de Finanþe cunoºtea imposibilitatea de realizarea integralã a
efectelor preluate, cãci acesta era în parte scopul legii.” (Anexa 7).
Socotim, deci, cã am dovedit fãrã putinþã de îndoialã cã efectele, ce se

puteau rãscumpãra pentru asanarea financiarã a bãncilor private, puteau fi ºi
efecte de calitate inferioarã, Statul fiind hotãrât a face sacrificii, adicã a suporta
pierderi prin preluarea acestor efecte în interesul general.
b/ Pentru ce sumã se puteau rãscumpãra portofoliile? Am citat mai sus
art. 2, al. II, din legea din 27 iunie 1930, din al cãrui prim alineat rezultã cã
rãscumpãrarea de efecte prevãzute de art. 1, adicã de efecte statutare, dar
nelichide, care se preluau în interesul asanãrii Bãncii Naþionale, se putea face
„pânã la concurenþa sumei totale de Lei 3.250.885.742”.
Al. II al art. 2 prevede cã celelalte efecte, adicã cele nestatutare, oricare ar
fi fost data intrãrii lor la BNR ºi care se preluau în vederea asanãrii financiare a
institutelor private de credit, se puteau rãscumpãra:
„În mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare vor

întrece totalul de mai sus”.
Prin planul de stabilizare s-a pus la dispoziþia Statului pentru aceste

rãscumpãrãri o sumã de Lei 4.069.041.735 în total, precum e evaluatã ºi prin
depoziþia domnului Costin Stoicescu. Raportul Comisiunii de Anchetã considerã
cã, pentru preluarea de efecte din cele prevãzute la al. II, ar fi fost disponibilã
numai diferenþa între 4.069.041.735 ºi 3.250.885.742 lei, adicã cca 819.000.000
lei, pe când totalul efectelor preluate de la banca noastrã se ridica la
1.008.000.000. Acest lucru s-a putut face pentru cã, dupã cum constatã
Comisiunea, s-au rãscumpãrat efecte din cele prevãzute în art. 1, numai pentru
2.507.000.000 lei, astfel încât au rãmas fonduri disponibile de Lei 1.515.000.000
în total.
Putea Statul sã afecteze partea rãmasã neîntrebuinþatã din prima tranºã
de 3.250.000.000 lei, pentru a mãri a doua tranºã ce era iniþial de 819.000.000
lei, ºi a rãscumpãra deci mai multe efecte din cele prevãzute în al. II al art. 2?
Desigur cã da. Art. 2 pune la dispoziþia Statului totalul resurselor prevãzute în
planul de stabilizare, în scopul de rãscumpãrare de efecte, iar în al. II rezervã
pentru efectele nestatutare suma ce va depãºi totalul întrebuinþat pentru
rãscumpãrarea de efecte statutare. Interpretarea contrarie ar fi însemnat ca
acele câteva sute de milioane sã rãmânã fãrã întrebuinþare, deºi Statul le
împrumutase ºi plãtea dobânzi pentru ele, în loc de a fi folosite pentru asanarea
completã a pieþei financiare. Limita sumelor de întrebuinþat pentru rãscumpãrare
o formeazã resursele puse la dispoziþia Statului prin planul de stabilizare ºi, deci,
Statul putea merge pânã la epuizarea acestor resurse. De altfel, art. 2, al. I,
fixeazã numai un plafon pentru rãscumpãrarea de efecte statutare, cãci
întrebuinþeazã expresia „pânã la concurenþa sumei de Lei 3.250.885.742, nu
cere în mod imperios ca sã se utilizeze întreaga sumã pentru preluarea de
asemenea efecte. Dacã în al. II al art. 2 se prevede cã se va putea întrebuinþa
pentru preluarea de portofolii nestatutare chiar ceea ce depãºeºte totalul de mai
sus, a fortiori putea fi întrebuinþat ceea ce rãmânea disponibil din acel total, pânã
25
la totalul resurselor disponibile conform planului de stabilizare.

c/ Procedura preluãrii. Art. 4 ºi 5 al. I ºi art. 7 aratã cum se preiau efectele
de cãtre Stat – BNR propune preluarea ºi dacã Statul acceptã –, el va comunica
expres Bãncii Naþionale adeziunea sa la propunerile fãcute ºi va remite Bãncii
Naþionale contravaloarea efectelor primite în portofoliul sãu /art. 4/. O datã cu
trecerea efectelor la Stat, BNR va prezenta Ministerului de Finanþe un referat cu
o situaþie generalã detaliatã asupra situaþiei financiare a întreprinderilor
debitoare ºi a debitorilor, /art. 6 al. I/ ºi o datã cu aceasta va arãta care sunt
posibilitãþile de încasare prezente ºi viitoare asupra portofoliului trecut Statului,
în cazul unei urmãriri sau lichidãri ºi în cazul încheierii unei convenþii sau
tranzacþii /art. 7/. Este, deci, de reþinut cã acest referat ºi aceste informaþiuni BNR
trebuia sã le dea nu înainte de preluare, ci o datã cu trecerea efectelor la Stat.
Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale, fixeazã condiþiile de
platã, garanþiile, termenele ºi dobânzile pentru fiecare efect /art. 5/.
Dar, dacã din referatul Bãncii Naþionale, Ministerul de Finanþe îºi face
convingerea cã întreprinderile debitoare sau debitorii nu pot fi cu folos urmãriþi
sau lichidaþi pe baza pe baza efectelor trecute Statului, ci e recomandabil a se
încheia cu aceºtia o convenþiune sau o tranzacþie pe care o va crede utilã sau
necesarã pentru realizarea debitului datorat, luând orice garanþii personale sau
reale, pentru ca realizarea lui sã fie bine asiguratã /art. 6/.
Aceste convenþii sau tranzacþii vor fi fãcute cu avizul Comisiunii prevãzutã
la art. 10, ºi vor fi supuse spre ratificare Consiliului de Miniºtri, iar în urmã
comunicate Bãncii Naþionale, care administra portofoliul, spre aplicare.
aa/ Este mai întâi de remarcat cã aceste convenþii sau tranzacþii implicã
acele sacrificii de mai înainte avute în vedere din partea Statului. În adevãr, dacã
debitorii ar fi putut plãti datoriile pe baza titlului de creanþã originar, nu ar fi fost
locul la nici o convenþie ºi cu atât mai puþin la vreo tranzacþie ºi nu ar fi avut niciun
înþeles sã se înconjoare încheierea acestor convenþii ºi tranzacþii de atâtea
formalitãþi /avizul Bãncii Bãncii Naþionale, avizul Comisiunii ºi ratificarea
Consiliului de Miniºtri/. Însãºi noþiunea de tranzacþiune implicã, conform definiþiei
din Codul Civil, concesiuni, deci sacrificii, ºi cei doi termeni, convenþie ºi
tranzacþie, sunt întrebuinþaþi ca echivalenþi în textul legii.
Reprezentanþii Ministerului de Finanþe au încercat sã susþinã cã,
deoarece convenþiile sau tranzacþiile urma sã se facã „pentru realizarea debitului
datorat” ºi „luând orice garanþii personale sau reale, pentru ca realizarea lui sã fie
bine asiguratã” /art. 6/, aceasta înseamnã cã ele urmãreau realizarea întregii
datorii ºi încã cu bune garanþii. O asemenea interpretare este lipsitã de sens,
deoarece, pe de o parte, dacã s-ar putea încasa întreaga datorie pe baza titlului
originar, n-ar mai fi niciun motiv de a încheia convenþii speciale, necum tranzacþii,
ºi n-ar mai fi nevoie de a lua garanþii suplimentare, pe de altã parte, debitorii nu
pot fi în nici un fel de obligaþii sã mai dea garanþii suplimentare peste totalul
creanþei originare. Se pot obþine de la dânºii asemenea garanþii, evident numai în
cazul când li se oferã vreun avantaj, de exemplu plata eºalonatã pe termen lung
sau reducerea de datorii, garantându-se mai bine restul de platã. Tocmai acesta
era rostul ºi esenþa „convenþiilor” sau „tranzacþiilor” ºi, de aceea, legea vorbeºte
de necesitatea ºi utilitatea unor asemenea convenþii sau tranzacþii. Conþinutul
acestora rãmâne la libera apreciere a Statului, cãci legea zice „orice convenþii
sau tranzacþii, pe care o va crede utilã sau necesarã”. Este, deci, bine lãmurit cã
aceste convenþii sau tranzacþii puteau implica reducerea de creanþe ºi amânarea
de platã, deci pierderi în capital sau ºi dobânzi, faþã de preþul de rãscumpãrare al
acestor efecte de cãtre Stat.
26
bb/ În ce priveºte formalitãþile acestor convenþii ºi tranzacþii, este, de

asemenea, de remarcat cã pentru rãscumpãrarea de efecte nu se cere nicio
formalitate, decât acordul între Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe,
rãscumpãrarea fãcându-se pe valoarea nominalã a creanþelor.
Numai pentru convenþiile ºi tranzacþiile încheiate cu debitorii dupã
preluare, se cere, dupã cum am arãtat, pe lângã avizul Bãncii Naþionale ºi al
Comisiunii Portofoliului, ratificarea Consiliului de Miniºtri.
Asupra înþelesului acestei din urmã formalitãþi, dacã este vorba numai de
o ratificare ulterioarã sau poate fi ºi o autorizaþie specialã anticipatã, vom avea
prilejul sã revenim la locul indicat.
cc/ În orice caz, este de reþinut cã convenþiile de rãscumpãrare, adicã de
preluare de portofolii, se încheie exclusiv între Banca Naþionalã ºi Stat, peste
capul ºi fãrã întrebarea institutelor de la care provin efectele, care astfel nici nu
au vreun amestec în aceastã operaþiune. Alegerea efectelor se face de cãtre
Stat, din cele propuse de Banca Naþionale, instituþia debitoare neavând nici în
aceastã privinþã vreo ingerinþã.
Un raport direct între Stat ºi instituþia debitoare se stabilea de abia atunci
când se încheia vreo convenþie ºi tranzacþie din cele arãtate mai sus, care aveau
în general ºi caracter novatoriu faþã de titlul originar.
3/ Fizionomia acestei întregi legislaþiuni este întregitã cu Legea din 1
aprilie 1936 /Mon. Of. 77/1936/, ce conþine ratificarea convenþiei încheiate de
Stat, prin Ministerul de Finanþe, cu BNR la 22 iunie 1935, cãci din ea se desprinde
încã o datã ideea fundamentalã cã Statul ºtia cã rãscumpãrãrile de efecte
implicã sacrificii, adicã pierderi pentru dânsul, ºi în ea se repetã, ca punct de
plecare, cã debitorii preluaþi nu puteau plãti tot ce datorau:
„În vedere cã portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale trecut la Stat, pe

baza planului de stabilizare ºi al legii din 27 iunie 1930, a fãcut în mare parte
obiectul unor convenþii de platã pe termene lungi, încheiate de Stat cu debitorii
respectivi;
cã parte din aceste convenþii nu s-au putut executa, iar parte din datorii
au devenit insolvabile;
considerând, de asemenea, cã valoarea intrinsecã a acestui portofoliu a
mai fost micºoratã ºi prin efectul legii pentru reglementarea datoriilor agricole ºi
urbane, iar, pe de altã parte, cã orice întârziere în lichidare sporeºte procentul de
insolvabili, deci pentru a se proceda la o lichidare a acestui portofoliu cât mai
grabnicã ºi cât mai avantajoasã pentru Stat, se înfiinþeazã prin decizia
ministerialã nr. 87.623/1935 o Comisiune etc....” (Anexa 4).
Se confirmã, deci, cã convenþiile cu debitorii trebuia sã fie pe termene

lungi ºi cã, totuºi, nu s-au putut executa în parte constatarea imposibilitãþii de
platã fiind, deci, un fapt obiectiv indiscutabil. Se constatã cã alþi debitori au
devenit insolvabili; cã valoarea intrinsecã a portofoliului s-a mai micºorat ºi prin
efectul legii conversiunii, cum ºi cã existã un procent de insolvabili ce poate încã
spori etc.
Iar mãsura pe care Statul o ia faþã de aceste rezultate ale preluãrii
portofoliilor este de a face noi reduceri, în scopul unei lichidãri grabnice, aceasta
fiind, totuºi, mai avantajoasã decât urmãrirea debitelor originale „care nu s-au
putut executa”.
De altminteri, dacã insistãm asupra acestei chestiuni este numai cã
partea adversã a controversat-o cu îndãrãtnicie, însã nouã discuþia ni se pare
oþioasã. În adevãr, dacã efectele ar fi fost bune, necesitatea preluãrii lor de cãtre
27
Stat, mãsurã desigur foarte gravã ºi împovãrãtoare pentru tezaurul public, nu era
imperios necesarã ºi s-ar fi putut gãsi mijloace mai benigne pentru restabilirea
lichiditãþii institutelor de credit. Însuºi faptul cã Statul s-a socotit dator, cu ajutorul
creditului de stabilizare primit din strãinãtate, sã facã operã de solidaritate
naþionalã, preluând asuprã-ºi aceste creanþe, dovedeºte cã era vorba de
creanþe slabe ºi cã aceastã slãbiciune era cu drept cuvânt atribuitã împrejurãrilor
postbelice ºi crizei create de creºterea organismului economic-financiar al
României întregite. A preda creanþe bune, fie ºi pe termene mai lungi, nu putea fi
o necesitate absolutã pentru institutele de credit. Necesitatea era mai ales ca ele
sã fie despovãrate de acele posturi din bilanþul lor care nu reprezentau active
destul de serioase, ba chiar uneori trebuia sã figureze numai „pro memoria”.
Acest termen „pro memoria” nu este necunoscut în drept. Codul Comercial, în
art. 24, al. III, prevede urmãtoarele: „datoriile active greu de încasat sau
îndoioase se vor preþui dupã probabilitate. Creanþele ce nu se pot încasa se vor
scrie numai „pentru memorie”.”
Iatã ce fel de creanþe urma sã treacã la Stat, pe lângã cele care, deºi nu
erau cu totul reale, erau însã greu de încasat sau îndoioase.
Dacã ar fi fost într-adevãr vorba numai de efecte cu scadenþã îndepãrtatã,
nu exista nicio raþiune ca sã se rãscumpere asemenea efecte pânã ºi de la
Creditul Industrial. Aceastã instituþie prin menirea ei de a ajuta industria naþionalã
nu putea avea decât asemenea efecte ilichide sau imobilizate, cu scadenþe
lungi, ºi nu avea nevoie sã fie despovãrate de ele pentru motive de lichiditate, ea
neavând de asigurat nici stabilitatea monetarã /ca BNR/ ºi nici de restituit
depozite /ca bãncile particulare/. Explicaþia trebuie cãutatã în calitatea proastã a
acestor efecte, în lipsa lor de bonitate.
Este tot atât de evident ºi firesc cã Banca Naþionalã care avea iniþiativa de
a propune Statului preluarea de efecte, sã aleagã dintre debitorii acestor efecte,
pe cei ce plãteau mai greu sau nu puteau plãti într-un termen previzibil ºi nici în
totalitate. Altfel, Banca Naþionalã nu ar fi fost cu nimic uºuratã ºi operaþiunea nu
ar mai fi avut scop practic.
Tot asemenea, facultatea lãsatã Statului de a tranºa cu debitorii aceºtia
indicã, dupã cum am arãtat, conºtiinþa legiuitorului cã trecerea la Stat a
creanþelor contra acestor debitori nu poate fi suficientã pentru „epuraþiune”,
„ventilaþiune” sau „mobilizarea” pieþei creditului, ci trebuia numaidecât încheiate
convenþii sau tranzacþii cu sacrificii notabile pentru a obþine asemenea rezultate
practice. Se ºtie de câte ori Statul a trebuit sã ia asuprã-ºi pierderile instituþiilor
cooperative ºi ale bãncilor populare ºi nimeni nu a criticat vreodatã serios
asemenea mãsuri din punct de vedere obiectiv ºi general, cãci ajutorarea unor
instituþiuni de interes general în stare de dezvoltare, expuse ca atare dibuielilor,
greºelilor, eºecurilor, deci pierderilor, este ea însãºi de interes general ºi deci
trebuie fãcutã cu mijloace neobiºnuite. În toatã examinarea prezentei pricine,
oricât ar fi ea de exorbitantã în drept, nu este permis a se pierde din vedere
aceastã premisã fundamentalã.
28
CAPITOLUL IV
ªI CONVENÞIUNILE ULTERIOARE
Statul a preluat de la Banca Naþionalã efecte provenite de la noi, în trei

tranºe:
300.000.000, în vara anului 1930, în schimbul cãrora am dat în platã un alt
portofoliu de efecte ºi acþiunile Institutului de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”;
600.000.000 – prin convenþiile din august ºi octombrie 1931, preluare
urmatã de o convenþie din iunie 1933;
108.000.000 – efect emis pentru plãþi fãcute la 21 octombrie 1931, de
însãºi organele BNR în contul nostru, adicã în ajunul concordatului nostru,
preschimbat ºi acesta prin dare în platã a altor efecte ºi creanþe ºi a 6.184 acþiuni
Buzãu-Nehoiaºu, printr-o convenþie din august 1933.
1/ Tranºa de Lei 300.000.000 a fost preluatã de Ministerul de Finanþe, în

seria preluãrilor fãcute de la diferite instituþiuni bancare, aceasta dupã
înþelegerea prealabilã cu BNR ºi cu acordul consilierului tehnic, dl. Auboin.
Tratativele se urmau în acelaºi timp ºi în vederea „convenþiei” sau
„tranzacþiei” ce trebuia sã se încheie ulterior între Stat ºi Banca Blank, pentru
acoperirea acestei tranºe de 300.000.000 lei.
Tratativele au dus la rezultatul concretizat în adresa Ministerului de
Finanþe nr. 5 din 15 aprilie 1930 cãtre BNR, care începe astfel:
„Având în vedere cã BNR, de acord cu consilierul tehnic, a fost silitã sã

intervinã în ultimul timp pe piaþa financiarã, spre a salva situaþia unor bãnci de
mare importanþã pentru economia naþionalã, care, din cauza neliniºtii publice,
era ameninþatã, având în vedere cã portofoliul scontat provizoriu la Banca
Naþionalã cu aceastã ocazie a fost în parte de categoria celui ce fusese retras
dupã data de 7 februarie 1929, ca fiind imobilizat; Miniserul de Finanþe, pentru a
asigura lichiditatea cât mai deplinã a portofoliului Institutului de Emisiune, a
dispus a primi din efectele scontate cu ocazia evenimentelor de mai sus, de
cãtre Banca Blank & Co., o sumã de Lei 300.000.000, care se va socoti în suma
de cca. 4.000.000.000, prevãzutã în planul de stabilizare pentru ventilaþiunea
portofoliului Bãncii Naþionale...” (Anexa 8).
Se vãd din aceastã adresã împrejurãrile care au justificat oportunitatea

preluãrii acestei tranºe. Se vede, de asemenea, cã totul se fãcea cu ºtirea Bãncii
Naþionale ºi a consilierului tehnic.
În aceeaºi adresã se aratã cã, pentru 201.500.000 lei din cele
300.000.000 lei, Statul e dispus sã preia Institutul de Arte Grafice „Cultura
Naþionalã”, pe care îl va trece Monitorului Oficial, urmând ca acesta sã verse
contravaloarea Bãncii Naþionale în timp de 10 ani. Restul de 98.500.000 lei se
prevede sã fie girat de BNR în condiþiunile generale ce se vor stabili pentru toate
efectele de aceeaºi mãsurã. Aceasta se explicã prin faptul cã hotãrârea de a
prelua aceastã tranºã este de fapt anterioarã legii din 27 iunie 1930, care abia
dupã aceasta a stabilit norme precise pentru modalitãþile de preluare, norme ce
au fost apoi aplicate întregii tranºe de 300.000.000 lei.
Banca Naþionalã a admis aceastã propunere prin adresa ei nr. 35.478 din
2 mai 1930. (Anexa 9).
Perfectarea acestei operaþiuni nu a avut loc decât dupã promulgarea legii
din 27 iunie 1930 prin urmãtoarele acte:
29
La 23 iulie 1930, Comisiunea Portofoliului, creatã prin art. 10 din aceastã

lege, în baza referatului domnului Radu Romanescu, referent al Oficiului de
Studii din Ministerul de Finanþe, dã avizul ei favorabil, cu nr. 2 pentru aceastã
preluare.
Prin jurnalul 1.208, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 167 din 29 iulie 1930,
Consiliul de Miniºtri autorizeazã Ministerul de Finanþe sã preia Institutul „Cultura
Naþionalã” pe preþul de Lei 201.500.000, în schimbul unui portofoliu imobilizat de
egalã valoare al BNR, aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank & Co. (Anexa 10).
În ce priveºte însãºi preluarea Institutului „Cultura Naþionalã”, ea fusese
pregãtitã prin laborioase tratative ºi dupã expertize amãnunþite, care se vãd
menþionate în adresa nr. 10.008 din 14 martie 1930 a Regiei Autonome a
Monitorului Oficial cãtre Ministerul de Finanþe, în care se justificã cum s-a ajuns
la valoarea de 201.500.000, arãtându-se, totodatã, cã proprietara acþiunilor
Societãþii „Cultura Naþionalã” ºi anume Banca Industrialã ceruse un preþ mai
mare, redus în urmã prin tratative. (Anexa 11).
Pentru restul de 98.500.000, pânã la completarea totalului de
300.000.000, rãmâneau trecute la Stat cambii emise de Banca Industrialã, ºi de
alte 12.000.000 emise de dl. Florian Procopie Dumitrescu, toate reescontate ºi
girate de noi la Banca Naþionalã.
Acest portofoliu a fost mai târziu înlocuit prin altul ºi anume: la 30
octombrie 1930 am propus Ministerului de Finanþe înlocuirea poliþelor de
98.500.000 lei cu un portofoliu de la diferiþi debitori, în cea mai mare parte
agricultori, cu datorii totalizând 145.673.000 lei.
S-a luat avizul favorabil al Bãncii Naþionale, de acord cu dl. consilier
tehnic, prin adresa nr. 86.330 din 6 noiembrie 1930 a Bãncii Naþionale. S-a luat,
de asemenea, avizul nr. 18 din 27 noiembrie 1930 al Comisiunii Portofoliului,
care, examinând chestiunea, conchide cã operaþiunea este utilã ºi conformã
scopurilor legii din 27 iunie 1930. (Anexa 12).
Acest Aviz este completat printr-un al doilea aviz cu nr. 20/1930 în care,
examinându-se ºi garanþiile cu ipoteci ºi gajuri ale creanþelor oferite în platã, se
ajunge la concluzia cã noul portofoliu urmeazã a fi transmis Statului printr-un act
de cesiune, Banca Blank scoþându-se din gir ºi reducându-se efectele de
înlocuire la un total de Lei 133.835.150.
În sfârºit, aceastã operaþiune este ratificatã prin Jurnalul Consiliului de
Miniºtri nr. 1.996 din 31 decembrie 1930, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 46 din
25 februarie 1931, ºi actul de cesiune se încheie sub nr. 90.936 din 24 martie
1931. Prin acest act, noi transmitem Statului efectele debitorilor cedaþi, printr-un
gir fãrã regres sau obligo, în ordinul Bãncii Naþionale, ca mandatarã a Statului,
dimpreunã cu toate garanþiile ºi accesoriile lor ºi primim înapoi poliþele de Lei
98.500.000. (Anexa13 ºi 14).
Se vede din înºirarea acestei serii complete a actelor cã toate cerinþele
legale, ca fond ºi ca formã, pentru regulata ºi valabila preluare a efectelor, cum ºi
pentru încheierea convenþiei ulterioare, au fost îndeplinite cu prisosinþã: la
preluare, acordul între BNR ºi Stat; pentru luarea în platã a Institutului „Cultura
Naþionalã”, avizul Comisiunii Portofoliului, cum ºi ratificarea Consiliului de
Miniºtri; de asemenea, la înlocuirea primului portofoliu de 98.500.000 lei cu cel
de al doilea de 133.000.000, cu scoaterea din obligo a bãncii noastre, avizul
Bãncii Naþionale ºi al Comisiunii Portofoliului, cum ºi ratificarea Consiliului de
Miniºtri.
b/ Numai printr-o eroare grosierã de fapt, în adevãr surprinzãtoare, afirmã
Comisiunea de Anchetã în Raportul ei /pag. 9/ cã, pentru scoaterea noastrã din
30
obligo, n-ar fi existat autorizarea Consiliului de Miniºtri, deºi Jurnalul nr.

1.996/1930 prevede expres aceastã dispoziþie. (Anexa 13).
În afarã de aceastã eroare de fapt, prin raportul Comisiunii de Anchetã nici
nu se aduce acestor operaþiuni altã criticã de legalitate.
c/ Care sunt atunci criticile fãcute acestor operaþiuni prin raport?
Ele nu au nimic de a face cu legalitatea operaþiunii ca atare.
În expunerea de fapt a operaþiunilor relative la prima tranºã se aratã cã,
din cauza retragerilor de depozite, provocate de alarma cu care a debutat criza la
noi la începutul anului 1930, Banca Naþionalã a socotit de bine sã mãreascã
reescontul Bãncii Blank, pânã la 885.000.000 lei în primãvara anului 1930. În
mod greºit, Comisiunea afirmã cã asemenea credite nu fuseserã acordate
niciunei bãnci, dupã cum vom arãta în altã parte. Dar faptul cã creditul s-ar fi
acordat dupã tratativele duse cu Ministerul de Finanþe, în urma unor „discuþii vii”
ºi a „stãruinþelor” depuse, nu poate fi – credem noi – în niciun fel, vreo
incriminare. Era oare mai bine ca asemenea credite sã se acorde fãrã maturã
chibzuinþã ºi pripit? Tocmai faptul cã s-au acordat dupã o atentã examinare a
situaþiei, dovedeºte cã ele erau necesare ºi utile.
Raportul continuã pe temeiul depoziþiei domnului Costin Stoicescu,
arãtând cã, acordarea acestui reescont mãrit, impunea Bãncii Blank mãrirea
lichiditãþii ei, dar cã, în loc de aceasta, Banca Blank a fãcut faþã în special unor
angajamente în strãinãtate ºi ºi-a mai procurat, prin noi sucursale ºi agenþii,
fonduri pe care le-a întrebuinþat – zice Comisiunea – riscat, la întreprinderile ei.
Comisiunea conchide cã, din aceastã cauzã, a devenit necesarã preluarea de
cãtre Stat a celor 300.000.000 lei.
Vom observa, în primul rând, cã critica de pânã aici a Comisiunii nu se
referã la operaþiunea de preluare, ci la situaþia bãncii anterioarã preluãrii. Dar, în
orice caz, aceste critici complet neconcludente sunt ºi nefondate.
ªi angajamentele din strãinãtate trebuia plãtite ºi aceasta tot pentru
sporirea lichiditãþii bãncii, ba putem zice cã ele aveau precãdere, pentru cã de
plata lor depindea creditul bãncii ºi în parte creditul pieþei româneºti în strãinãtate
ºi de altminteri criza, care ne venea de acolo, a fãcut ca alarma sã fie încã mai
mare acolo decât în þarã. Deci, dacã în adevãr am fi plãtit pe unii creditori strãini
mai exigenþi, am fi fãcut un act de bunã gospodãrie.
Tot asemenea, deschiderea de noi sucursale ºi agenþii, când mãrirea
numãrului sucursalelor ºi agenþiilor nu era interzisã ºi nu poate justifica nicio
imputare. Deschiderea noilor sucursale ºi agenþii nu era o cauzã de micºorare a
lichiditãþii bãncii.
Numãrul sucursalelor ºi agenþiilor bãncii noastre a variat în decursul
anilor prin înfiinþãri sau desfiinþãri de sedii secundare dupã necesitãþile pieþelor
locale ºi corespundea, de obicei, cu numãrul sucursalelor ºi agenþiilor celorlalte
bãnci mari, ca de pildã Banca Româneascã.
În sfârºit, întrebuinþarea depozitelor în întreprinderi „riscate” este o
chestiune de simplã apreciere, fãrã concludenþã. Se pierde din vedere, de altfel,
dupã cum am mai spus, cã industriile noastre trebuiau sã fie menþinute în
funcþiune, într-o epocã când Statul nu plãtea nici lefurile funcþionarilor sãi, nici
chiar soldele militarilor ºi pensiile, necum pe furnizori. Politica contrarie ar fi
însemnat sã provoace agravarea crizei financiare printr-un ºomaj industrial,
ceea ce, desigur, era nepermis ºi ar fi avut încã ºi mai prompte rãsfrângeri
pãgubitoare asupra situaþiei bãncii înºiºi.
În fine, raportul Comisiunii de Anchetã mai observã cã propunerea
noastrã de a se înlocui portofoliul de 98.500.000 cu altul de 145.000.000
31
/restrâns apoi la 133.836.150 lei/, sub motiv cã acest nou portofoliu este agricol
ºi cã Statul urmãreºte încurajarea agriculturii, nu ar fi fost în totul corespunzãtor
realitãþii, deoarece – zice Comisiunea – numai 52% din debitorii daþi în schimb
erau agricultori. Noi nu ºtim cum a stabilit Comisiunea aceastã proporþie, cãci
vedem cã chiar aceia dintre debitorii oferiþi în schimb, care nu erau personal
agricultori, erau însã întreprinderi comerciale sau industriale agricole /Moara
Röhrlich, Carol Röhrlich, Banca Sindicatului Agricol Ialomiþa, Hercules - Fabricã
de mobile etc/. De altfel era fãrã importanþã dacã creanþele ce ofereau erau sau
nu agricole, în tot sau în parte.
În fine, Comisiunea reproºeazã cã portofoliul dat în schimb nu era destul
de bun, de vreme ce dintr-însul nu s-a încasat decât o sumã relativ micã, de cca.
13.322.000 lei. Dar ceea ce Comisiunea omite, este cã am oferit un portofoliu
mai mare cu 50% decât cel înlocuit, deci cu o marjã foarte suficientã în plus,
adicã cu arãtarea explicitã cã nu tot acest portofoliu va putea fi încasat, altminteri
nu aveam de ce sã oferim o valoare nominalã o datã ºi jumãtate cât cea înlocuitã.
Era vorba, deci, de o convenþie evident aleatorie ca sumã, deºi creanþele erau
prevãzute cu garanþii reale. Am vãzut cã, prin avizul nr. 20/1930, Comisiunea
Portofoliului a opinat cã scoaterea din obligo a bãncii noastre era justificatã prin
faptul cã ofeream un portofoliu de înlocuire mai mare /cu cca. 50%/ ºi cu
garanþiile reale aferente. Dar simplu fapt cã aceste creanþe emise în 1930 nu au
putut fi complet încasate, este fãrã îndoialã neconcludent în toate privinþele, cãci
de atunci au urmat cunoscutele legi de suspendare a executãrilor, asanare ºi
conversiune a datoriilor etc., care au înrâurit foarte grav solvabilitatea debitorilor,
mai ales agricoli, reducând enorm atât valoarea nominalã a datoriilor lor, cât ºi
dobânzile, ºi prelungind atât de mult termenele de platã încât creditorii au trebuit
sã se mulþumeascã cu orice li se oferea de debitori. În aceaste condiþii,
obiecþiunea Comisiunii de Anchetã cã nu au fost decât 52% debitori agricoli
apare cu totul deplasatã.
Ne rezervãm a discuta în alt loc chestiunea dacã, prin luarea în platã a
„Culturii Naþionale”, Statul a fãcut o bunã sau rea afacere, cu alte cuvinte dacã a
fost sau nu pãgubit prin aceasta, deºi aceastã chestiune nu este în sine
concludentã.
2/ Tranºa de Lei 600.000.000. Dupã preluarea primei tranºe de
300.000.000 lei, situaþiunea Bãncii Marmorosch, Blank & Co., sub raportul
lichiditãþii, s-a îmbunãtãþit, cum se dovedeºte cu faptul cã, pânã la finele anului
1930, reescontul ei la Banca Naþionalã a României se redusese la circa Lei
250.000.000, adicã aproape la un sfert din ce era în primãvara anului 1930 /vezi
depoziþia domnului D. Burillianu, fost guvernator al BNR la acea epocã/.
Este, deci, surprinzãtor cã raportul Comisiunii de Anchetã afirmã cã
situaþiunea bãncii rãmãsese neschimbatã ºi cã banca ºi-ar fi continuat existenþa
prin artificii contabile.
a/ Adevãrul este cã criza s-a accentuat mereu, mãrind neliniºtea
deponenþilor, în mãsura în care opinia publicã cerea tot mai mult sã se facã
conversiunea datoriilor, care însemna o mare loviturã adusã, între alþii, ºi
bãncilor. Acela care s-a alarmat din proprie iniþiativã de aceastã situaþiune
precarã ce ameninþa bãncile, ºi în primul rând, banca noastrã, care avea cele
mai mari depozite de altfel, a fost consilierul tehnic de pe lângã Banca Naþionalã,
domnul Auboin, care a cerut în mod insistent sã fie uºuratã banca noastrã prin
preluarea unui nou portofoliu important.
Vom reveni ºi cu alt prilej asupra acestor rapoarte, care dovedesc cã
Banca Naþionalã era perfect informatã de situaþiunea bãncii noastre: menþionãm
32
scrisoarea domnului consilier tehnic din 24 iulie 1931 cãtre dl. Manoilescu,
guvernatorul Bãncii Naþionale, prin care arãta cã sprijinul dat nouã a avut efectul
dorit:
„Pour sa part la Banque Blank a remboursé, dans le courant de l’année

1929, 140 millions. Au debut de l’année 1930, la Banque Blank a été obligée, par
un mouvement de retrait de dépôts, de demander l’aide de la BNR /pag.2/.
Depuis cette époque les différentes échéances à plusieurs reprises d’
ailleurs prolongées, ont été d’une manière géneralé couvertes par la Banque
Blank, dont la situation a été grandement ameliorée par la decision prise par l’
Etat ...”/Pag 3/.
Dar cã în 1931 retragerile de depozite au continuat ºi conchide

urmãtoarele:
„Le renflouement de la Banque Blank aparaît comme extrémement

souhaitable dans l’intérét général du pays...”/Pag 7/.
Dl. Auboin a revenit asupra acestei chestiuni cu Nota sa despre Banca

Blank din 30 iulie 1931, în care propunea, din proprie iniþiativã, preluarea unui
portofoliu reescontat de banca noastrã la Banca Naþionalã de 600.000.000,
întocmind chiar în acest scop un proiect de acord sub data de 1 august 1931.
La rândul ei, Banca Naþionalã a gãsit, de asemenea, necesarã o
operaþiune de acest fel ºi, cu adresa sa nr. 46.119 din 4 august 1931, a înaintat
Ministerului de Finanþe proiectul de convenþiune întocmit de dl. Auboin, ce ºi l-a
însuºit ºi prin care se prevedea preluarea a cel puþin 600.000.000 lei din totalul
de 1.211.000.000 lei la cât se ridica atunci reescontul nostru la Banca Naþionalã
ºi un nou credit de scont de Lei 400.000.000, cu pãstrarea garanþiilor aflate la
Banca Naþionalã ºi altele noi. (Anexa 19).
Cu adresa nr. 1 din 6 august 1931, Ministerul de Finanþe rãspunde Bãncii
Naþionale cã, în principiu, este de acord cu proiectul de convenþiune, motivând
astfel:
„Ministerul de Finanþe socoteºte în adevãr cã, în criza actualã ºi faþã de

greutãþile prin care trece economia naþionalã, este de datoria Statului sã vie în
ajutorul marilor noastre instituþiuni de credit, chiar cu preþul unor însemnate
sacrificii.”
Totuºi, Ministerul de Finanþe declarã cã înþelege sã preia numai Lei

500.000.000.
Banca Naþionalã a României, cu adresa nr. 46.756 din 7 august 1931,
rãspunde Ministerului de Finanþe cã, examinând din nou chestiunea împreunã
cu dl. Auboin, nu poate accepta reducerea sumei de Lei 600.000.000:
„În adevãr, este o imposibilitate a reduce la 500.000.000 lei portofoliul ce

Statul urmeazã sã ia de la Banca Naþionalã, întrucât ar urma ca, pentru restul de
700.000.000 lei ce am reþinut în portofoliul Bãncii Naþionale, sã pãstrãm ºi
garanþiile aferente în totalitatea lor, ceea ce ar face imposibilã o prezentare de
nou portofoliu /cu o parte din aceste garanþii/ pe care Banca Blank, în orice caz,
ar trebui sã-l prezinte la scont pentru ajutorul ei zilnic.” (Anexa 21).
Mai departe, Banca Naþionalã aratã cã o ajutorare pe o scarã atâta de

întinsã se impune, fiind vorba de:
33
„...o operaþiune de mare importanþã, cum este aceea a redresãrii Bãncii

Blank, operaþiune care ar interesa situaþiunea generalã a întregii pieþe
româneºti.”
Dl. consilier tehnic Auboin insistã ºi mai departe, prin scrisoarea sa din 7
august 1931 cãtre dl. Guvernator, asupra urgenþei operaþiunii ºi condiþiunilor ei,
ceea ce dl. Guvernator aducea la cunoºtinþa ministrului de Finanþe /dl. C.
Argetoianu/ cu ocazia tratativelor urmate. (Anexa 22).
De aceea, la 12 august 1931, dl. ministru de Finanþe confirmã Bãncii

Naþionale a României cã este de acord ca Statul sã preia 600.000.000 lei din
portofoliul reescontat la Banca Naþionalã. (Anexa 23).
Cum una din condiþiunile puse de Banca Naþionalã prin proiectul de
convenþiune era gajarea pachetului majoritar al sindicatului acþionarilor Bãncii
Blank, mandatarii acestui sindicat constituie aceste acþiuni în gaj Ministerului de
Finanþe, prin intermediul Bãncii Naþionale, cu scrisorile din 14 ºi 17 august 1931.
Este cazul sã relevãm aici o altã eroare grosierã de fapt ce o comite raportul
Comisiunii de Anchetã /pag. 11/, când afirmã cã nu s-au depus în gaj aceste
acþiuni. /În ce priveºte cealaltã acuzaþie menþionatã în acelaºi loc din raport cã nu
s-a numit în Consiliul de Administraþie al bãncii noastre o persoanã de încredere
a Statului, nu ne poate fi pusã nouã în sarcinã, de vreme ce nu se dovedeºte cã
Ministerul de Finanþe sã ne fi comunicat [...] pânã la intrarea în concordat,
persoana aleasã în acest scop/. (Anexa 23 ºi 24).
La 18 august 1931, Consiliul de Administraþie al Bãncii Naþionale, în
unanimitate, faþã de situaþiunea creatã marilor bãnci prin retragerile masive din
ultimul timp, aprobã intervenþiunile fãcute de dl. Guvernator ºi de Comitetul
Executiv pe lângã domnul ministru de Finanþe, pentru a se lua mãsuri anume în
interesul pieþei generale /constituirea Sindicatului Marilor Bãnci etc./, iar în ce
priveºte pe banca noastrã decide:
„De asemenea, considerând situaþiunea dificilã a Bãncii Blank ºi

intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat pentru a consimþi la o serie de mãsuri ºi
sacrificii în favoarea sa, Consiliul ia în discuþie un proiect de convenþiune
propusã a fi încheiat între Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe.
Dupã dezbaterile urmate,
CONSILIUL
Aprobã în totul intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat ºi mãsurile propuse
de Banca Naþionalã ºi autorizeazã pe dl. Guvernator sã semneze convenþia
referitor la asanarea Bãncii Blank. (Anexa 26).
Aceastã convenþie se încheie în adevãr la 19 august 1931, sub nr. 49.413,

ºi ea conþine în esenþã urmãtoarele clauze principale, a cãror motivare se vede în
preambulul convenþiunii:
„Date fiind împrejurãrile pieþei financiare actuale ºi în scopul asanãrii

situaþiunii Bãncii Marmorosch, Blank & Co....” (Anexa 27).
ºi anume:
a/ Statul preia efecte de 600.000.000 lei – ce urmeazã a fi specificate de
Banca Naþionalã – din totalul portofoliului reescontat de Banca Naþionalã de Lei
1.211.000.000, banca noastrã urmând a fi scoasã din obligo;
b/ Banca Naþionalã pãstreazã în portofoliul sãu restul de 611.000.000 lei
34
efecte, stabilind un plan de rambursare pentru acelea care nu prezintã un scont

comercial normal;
c/ Banca Naþionalã deschide un nou credit special de scont de Lei
400.000.000;
d/ Banca Naþionalã pãstreazã gajurile ce le are de la Banca Blank, care îi
va mai da în gaj ºi activele ce nu sunt cuprinse între aceste gajuri;
e/ se depun în gaj la Ministerul de Finanþe ºi acþiunile Bãncii Blank, iar în
administraþia bãncii va mai intra o persoanã de încredere ca administrator
delegat;
f/ beneficiile ce se vor realiza din concesiunea distribuþiei produselor
Casei Autonome a Monopolurilor /afacerea „Discom” încheiatã cu puþin înainte/
sã fie afectat pentru asanarea bãncii ºi amortizarea pierderilor.
g/ în executarea acestei convenþiuni, prin adresa nr. 51.323 din 27 august
1931, Banca Naþionalã comunicã Ministerului de Finanþe cã, din portofoliul
imobilizat prezentat la scont de Banca Blank, a ales efecte pentru 600.000.000 ºi
anume: (Anexa 28)
Lei 496.000.000 Banca Industrialã;
Lei 52.000.000 Societatea de Armãturi;
Lei 49.000.000 Societatea Mecano;
Lei 2.000.000 Societatea Producþia;
Lei 1.095.000 C. Rãdulescu.
Care, conform convenþiunii, trec în proprietatea Statului. /Ulterior cu
adresa nr. 55.398 din 18 septembrie 1931, BNR aduce o micã modificare
compunerii acestui portofoliu, înlocuind efectul C. Rãdulescu de Lei 1.095.000
cu altele de egalã valoare/.
Comisiunea Portofoliului de pe lângã Ministerul de Finanþe, examinând
convenþiunea din 19 august 1931 ºi adresa Bãncii Naþionale din care rezultã
efectele alese, opineazã, prin avizul nr. 39 ºi 27 august 1931 în mod favorabil
pentru încheierea unei convenþiuni cu Banca Blank, prin care sã fie scoasã din
obligo pentru acest portofoliu de 600.000.000 lei.
Prin referatul nr. 269.803 din 1 septembrie 1931, Ministerul de Finanþe,
fãcând referire expresã la Convenþia dintre Stat ºi BNR din 19 august 1931 ºi,
arãtând compunerea portofoliului de 600.000.000 ales de BNR, cere autorizarea
Consiliului de Miniºtri pentru încheierea acestei convenþiuni cu Banca Blank,
propunând totodatã ca Statul sã încheie ulterior convenþiuni speciale cu fiecare
din debitorii portofoliului trecut la Stat. Consiliul de Miniºtri, prin Jurnalul sãu nr.
1.198 din 10 septembrie 1931, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 213 din 12
septembrie 1931, autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie aceastã
convenþiune de care luase cunoºtinþã din referatul ministrului de Finanþe. (Anexa
29ºi 30).
La 7 octombrie 1931 se încheie aceastã convenþiune între Ministerul de
Finanþe ºi Banca Blank ºi ea prevede scoaterea din obligo a Bãncii Blank pentru
aceste 600.000.000 lei efecte preluate. (Anexa 31).
Banca noastrã nu a putut însã fi salvatã ºi, dat fiind cã alarma creatã pe
piaþã, care îºi avea cauzele generale ce le cunoaºtem, dar care se agravase ºi
mai mult din cauza chiar a ezitaþiunilor ºi ostilitãþii Bãncii Naþionale, îºi avea
rãsunet ºi în presã, s-a ajuns, în urma ordinului domnului ministru de Finanþe din
21 octombrie 1931, la închiderea ghiºeelor bãncii, care a fost urmatã apoi de
cererea de concordat. (Anexa 32).
În aceste împrejurãri, Ministerul de Finanþe, punând ºi mai puþin preþ pe
semnãtura noastrã de pe efectele preluate, a încheiat convenþiuni directe cu
emitenþii principali ai acestor efecte /Banca Industrialã, Soc. Mecano ºi Prima
35
Fabricã de Armãturi/, ceea ce s-a întâmplat prin actele urmãtoare:

Avizul nr. 72 din 3 iunie 1932 al Comisiunii Portofoliului;
Referatul nr. 248.339, din 23 august 1932, al domnului ministru de
Finanþe /G.G. Mironescu/ cãtre Consiliul de Miniºtri, în care se face referire la
convenþia prin care banca noastrã a fost scoasã din obligo; (Anexa 33)
Jurnalul nr. 926 din 31 august 1932 al Consiliului de Miniºtri care, „în
executarea Convenþiei din 7 octombrie 1931”, confirmând astfel din nou aceastã
convenþie ºi scoaterea din obligo, decide încheierea unei convenþiuni directe cu
Banca Industrialã, care va rãmâne unica obligatã, precum ºi cu Societãþile
Mecano ºi Prima Fabricã de Armãturi, obligate solidar cu Banca Industrialã.
Totodatã, se specificã în acest jurnal garanþiile ce urmeazã sã le constituie
Banca Industrialã Statului.(Anexa 34).
Convenþia din 12 iunie 1933, autentificatã sub nr. 15.322, prin care Banca
Industrialã dã o serie de acþiuni ºi constituie, respectiv cedeazã, o serie de
ipoteci ce le deþinea pentru garantarea datoriei sale, precum ºi cea a Societãþii
Mecano ºi a Primei Fabrici de Armãturi. (Anexa 35).
Din aceastã lungã înºirare a actelor referitoare la aceastã a doua tranºã
de 600.000.000 lei, rezultã:
a/ cã iniþiativa acestei operaþiuni nu a avut-o Banca Blank, ci Banca
Naþionalã, de acord cu dl. consilier tehnic Auboin;
b/ cã convenþiunea iniþialã din 19 august 1931 s-a încheiat de Banca
Naþionalã cu Ministerul de Finanþe, fãrã amestecul bãncii noastre;
c/ cã alegerea portofoliului de trecut Statului s-a fãcut de Banca
Naþionalã, fãrã nicio ingerinþã a noastrã;
d/ cã Banca Naþionalã a declarat cã înþelege sã treacã Statului efectele
considerate ca mai puþin solide, ºi sã-ºi pãstreze ei garanþiile pentru restul
efectelor reescontate la ea;
e/ cã preluarea s-a fãcut cu respectarea tuturor formelor legale /avizul
Bãncii Naþionale, Avizul nr. 39/1931 al Comisiunii Portofoliului ºi Jurnalul nr.
1.118/1931 al Consiliului de Miniºtri, deºi acesta nici nu era necesar/;
f/ cã, ulterior, a intervenit o convenþiune directã cu semnatarii principali ai
efectelor preluate de Stat, însumând Lei 597.000.000 din totalul de 600.000.000,
banca noastrã fiind scoasã din obligo, convenþiune ce s-a încheiat tot cu
respectarea formelor legale; avizul Bãncii Naþionale exista de la început, de
asemenea, avizul Comisiunii Portofoliului chiar ºi autorizarea Consiliului de
Miniºtri, totuºi a mai intervenit un nou aviz al Comisiunii Portofoliului cu nr.
72/1932 ºi un nou jurnal al Consiliului de Miniºtri nr. 926/1932.
Raportul Comisiunii de Anchetã observã ºi cu privire la aceastã a doua
tranºã cã ar fi lipsit ratificarea Consiliului de Miniºtri. Am arãtat însã cã ea existã
ºi chiar de douã ori. O datã în septembrie 1931, sub nr. 1.198, ºi a doua oarã în
august 1932, sub nr. 926, deci ºi aici o eroare grosierã de fapt ca ºi la prima
tranºã.
Reprezentanþii Ministerului de Finanþe au modificat în instanþã aceastã
criticã, în sensul cã, deºi existã o autorizare a Consiliului de Miniºtri /nr. 1.198 din
septembrie 1931/, aceasta nu întruneºte condiþiunea legalã de ratificare a
convenþiunii; cu alte cuvinte, au susþinut cã mai întâi trebuie sã se semneze
convenþiunea cu toate datele ei ºi sã fie prezentatã spre ratificare Consiliului de
Miniºtri, iar nu Consiliul sã dea autorizare prealabilã, fãrã a cunoaºte condiþiunile
convenþiunii.
Susþinerea este, evident, fãrã temei.
Principialmente, ratificarea echivalentã cu mandatul ºi, dacã s-a dat
mandat, nu mai este necesarã ratificarea. Toatã chestiunea este ca mandatul sã
36
fie special, adicã sã cuprindã elementele necesare ale convenþiunii de încheiat,

în care caz ratificarea ar fi complet inutilã.
Or, jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.198 din 10 septembrie 1931 nu
numai cã conþinea toate aceste elemente, dar el era dat în baza referatului
ministrului de Finanþe asupra convenþiunii încheiate la 19 august 1931 cu Banca
Naþionalã, astfel încât dacã Jurnalul vorbeºte de „Convenþiunea ce urmeazã a se
încheia...”, aceasta nu se referã la convenþiunea cu Banca Naþionalã, care este
implicit ratificatã, ci la aceea cu banca noastrã, care în adevãr s-a încheiat, în
executarea celei dintâi, la 7 octombrie 1931. (Anexa 30).
Dar am arãtat cã mai existã ºi un al doilea jurnal, nr. 926 din august 1932,
care începe cu cuvintele: „În executarea convenþiunii nr. 309.467 din 7 octombrie
1931, încheiatã între Ministerul de Finanþe ºi Banca Marmorosch, Blank & Co.
SA...”, adicã acela prin care am fost scoºi din obligo, iar acest jurnal a fost dat pe
baza referatului domnului ministru G.G. Mironescu, în care se face vorbire
expresã de scoaterea noastrã din gir. Nu mai încape îndoialã cã, în orice caz,
acest jurnal aprobã ºi ratificã tot ce s-a fãcut mai înainte, precum ºi convenþiunea
directã cu societãþile emitente ale portofoliului preluat în aceastã tranºã, astfel
încât stãruinþa adversarilor în aceastã privinþã nu este numai zadarnicã, dar este
de-a dreptul rãuvoitoare. (Anexa 34 ºi 33)
Nevoind sã dezarmeze nici în faþa evidenþei, onor. reprezentanþi ai
Ministerului de Finanþe au criticat ratificarea venitã un timp mai lung dupã actele
de ratificat; dar nici ei nu au cutezat a susþine cã, prin aceasta, ratificarea nu ar fi
valabilã, ºi nici nu ar fi putut-o susþine, fiindcã legea nu fixeazã niciun termen
pentru darea ratificãrii, deci nu se pot crea sancþiuni de nulitate în lipsã de text, ºi
pentru cã ratificarea prin natura ei are efect retroactiv, oricând ar fi ea datã, ºi
tocmai de aceea momentul când este datã este absolut irelevant.
Repetãm însã cã am discutat aceastã obiecþiune numai pentru a nu o lãsa
fãrã rãspuns, dar, cã dupã cum am arãtat în Capitolul III, preluãrile ca atare nu au
nevoie de nicio ratificare a Consiliului de Miniºtri, aceasta fiind cerutã numai
pentru convenþii ºi tranzacþiuni ulterioare preluãrii, în scopul lichidãrii creanþelor
preluate.
c/ Raportul Comisiunii de Anchetã criticã însã caracterul oneros pentru
Stat al acestei operaþiuni, dat fiindcã obiectele cu care Statul a rãmas nu acoperã
suma de 600.000.000 lei, iar încasãrile din acest portofoliu au fost mici. Prin
urmare, ceea ce reproºeazã acestei operaþiuni este numai cã Statul a avut de
suferit pierderi de pe urma ei.
Or, noi am arãtat ºi demonstrat mai sus /Cap. III/, la expunerea legislaþiei
de bazã a preluãrilor de portofoliu, cã sacrificiile pentru Stat erau de mai înainte
acceptate ca singurul mijloc posibil pentru asanarea – în interes general – a
Bãncii Naþionale ºi a instituþiilor private de credit.
aa/ În afarã de unele critici care sunt de ordin general ºi pe care le vom
examina în altã parte, raportul mai obiecteazã, în mod special, cu privire la
aceastã tranºã, cã Banca Industrialã, de la care emanau cea mai mare parte din
efectele preluate în aceastã tranºã ºi de care þineau ºi acele societãþi emitente
de cambii preluate, nu ar fi fost decât o creaþiune fictivã, lipsitã de orice avere
realã.
Aceastã afirmaþiune se datoreºte unei false impresiuni, rezultatã din
rapoartele tendenþioase ºi pãtimaºe ale unor inspectori ai Bãncii Naþionale. Am
dovedit cu actul constitutiv al Bãncii Industriale, autentificat la nr. 23.243/1921,
cã aceastã instituþie fusese creatã cu 10 ani înainte de epoca acestor preluãri de
portofoliu, deci în vremea când situaþiunea bãncii noastre era foarte bunã ºi când
nimeni nu ar fi putut sã prevadã cele ce aveau sã se întâmple peste un deceniu.
37
Crearea Bãncii Industriale, despre care raportul se exprimã cã era numai

o „secþiune” a bãncii noastre, corespundea în primul rând unei necesitãþi de bunã
gospodãrie. (Anexa 36).
În adevãr, banca noastrã avea încã de pe atunci un numãr mare de
afiliaþiuni industriale, care necesitau o administraþie unitarã ºi de specialitate; de
asemenea, se cuvenea ca participaþiunea noastrã industrialã sã fie concentratã
la un loc, noi având raport direct numai cu Banca Industrialã.
Am arãtat, de asemenea, cã planul ce urmãream prin înfiinþarea Bãncii
Industriale era acela de a emite, pe baza industriilor ce ea poseda, obligaþiuni
ipotecare cu dobândã fixã, care ar fi permis un câºtig net important, dat fiindcã
industriile trecute Bãncii Industriale aveau un randament mediu mult superior
unei dobânzi fixe în asemenea materie. Voiam, cu alte cuvinte, sã facem ceea ce
mai târziu ºi-a propus sã facã Creditul Industrial, înfiinþat cu concursul Statului.
Tocmai faptul înfiinþãrii Creditului Industrial dovedeºte cã noi cunoºteam
bine nevoile pieþei ºi cã planul nostru era bine chibzuit, iar dacã nu l-am mai adus
la îndeplinire a fost fiindcã faþã de înfiinþarea Creditului Industrial, instituþie
privilegiatã, nu s-ar fi gãsit lesne plasament pe piaþã pentru obligaþiuni emise de
o instituþie privatã.
bb/ Raportul acceptã ºi alegaþiunea nefondatã a experþilor-contabili cã
nici capitalul Bãncii Industriale nu ar fi fost realmente vãrsat.
Operaþiunea este descrisã de aceºti experþi-contabili în modul urmãtor:
Societatea se fondeazã cu un capital de Lei 50.000.000, din care 30% se
acoperã prin banca noastrã în numerar, dar se retrage dupã constituire.
Vãrsãmântul de 30% s-a fãcut în numerar la Casa de Depuneri pentru a
satisface cerinþele Codului Comercial ºi evident cã a fost retras dupã îndeplinirea
formalitãþilor legale de constituire. Experþii contabili mai spun cã capitalul nu a
fost vãrsat. Dar tot ei aratã cã s-au trecut Bãncii Industriale nu numai în schimbul
capitalului de 50.000.000, dar pentru o valoare de sute de milioane /ajungând,
mai târziu, pânã la circa 2 miliarde/ acþiunile întreprinderilor industriale din
concernul nostru, ºi creanþele ce aveam faþã de ele din creditele deschise lor,
Banca Industrialã rãmânându-ne datoare în cont curent surplusul peste capitalul
ei, care mai târziu s-a majorat la 100.000.000 lei.
Aceasta înseamnã cã s-a vãrsat capitalul, dar s-au cumpãrat cu el acþiuni
ºi creanþe industriale. Este surprinzãtoare uºurinþa cu care se aruncã ºi se reþin
asemenea învinuiri totalmente nefondate.
cc/ Tot atât de neserioasã este ºi învinuirea cã scopul creerii Bãncii
Industriale în 1921 ar fi fost sã obþinem posibilitatea unei prime semnãturi pe
efecte, pe care, cu girul nostru, sã le putem reesconta la Banca Naþionalã, în
1931 acele prime semnãturi fiind, se afirmã, „de complezenþã”.
Incriminarea este de mai multe ori gratuitã.
Mai întâi, nu era vorba de poliþe de complezenþã, adicã fãrã nicio cauzã
realã, cãci Banca Industrialã ne era datoare sume importante în cont curent, în
schimbul participaþiunilor ºi creanþelor transmise ei. Datoria acestei bãnci cãtre
noi a depãºit în 1931 douã miliarde lei, însã ea era o datorie de cont deschis.
Când, mai târziu, am avut nevoie de numerar spre a-l restitui deponenþilor ºi am
recurs la sprijinul Bãncii Naþionale pe cale de reescont, Banca Industrialã ne-a
dat poliþe de altfel numai pentru o parte din datoria ei cãtre noi, iar noi le-am
transmis prin gir Bãncii Naþionale; dar datoria Bãncii Industriale era realã ºi deci
poliþele nu erau de complezenþã. Orice bancã, când acordã un împrumut în cont
deschis, îºi rezervã dreptul de a cere la nevoie poliþe pentru mobilizarea creanþei
sale.
38
De altfel, dacã aveam nevoie de o primã semnãturã pe efectele de

prezentat la reescont, ne-o puteam procura tot atât de lesne de la întreprinderile
cu care am dotat Banca Industrialã, astfel încât nu se vede ce avantaj am fi avut
sub acest raport prin crearea Bãncii Industriale.
dd/ Asupra afirmaþiunii cã poliþele trimise la reescont aveau numai douã
semnãturi în loc de trei, vom reveni în altã parte, fiind o chestiune care nu s-a
ridicat numai cu privire la efectele din aceastã tranºã.
Dar s-a mers cu exagerarea pânã a se afirma pe simple impresiuni ale
unui martor, funcþionar subaltern al Bãncii Naþionale la acea datã, cã efectele
Bãncii Industriale ar fi fost create ad-hoc, pentru a fi trecute prin Banca Naþionalã
Statului. Aceastã insinuaþiune pe nimic sprijinitã este categoric dezminþitã de
actele cauzei. Am arãtat cã, încã înainte de preluarea acestei de a doua tranºe,
preluare care s-a fãcut din iniþiativa Bãncii Naþionale ºi a consilierului tehnic, se
aflau în portofoliul Bãncii Naþionale efecte reescontate de noi pentru 1.211
milioane, printre care ºi aceste efecte de 600.000.000 lei.
Astfel, în „Note sur la Banque Blank” din 30 iulie 1931 a domnului Auboin,
dupã ce stabileºte cã datoria noastrã la BNR este de 1.211 milioane, propune:
„L’Etat pourrait accepter de racheter au titre de portofeuille immobilisé,

par exemple 600 millions de la créance de la Banque Nationale.”
ªi acesta este primul act ce vorbeºte de preluarea unui portofoliu de

600.000.000 lei, deci la data aceea exista deja acest portofoliu la BNR.
Tot aºa ºi Proiectul de Convenþie din 1 august 1931 precizeazã cã e vorba
de un portofoliu de 600 milioane, dintr-un total de 1.211 milioane existent la
Banca Naþionalã:
„Totalul sumelor avansate pânã la 1 august la Banca Naþionalã Bãncii

Marmorosch, Blank & Co. se cifreazã la 1.211.083.314 lei.
Statul acceptã sã ia asuprã-ºi 600.000.000 din aceste avansuri, în
portofoliul ce urmeazã a fi rãscumpãrat de la Banca Naþionalã...
Banca Naþionalã va pãstra în portofoliul sãu efecte de ale Bãncii
Marmorsch, Blank & Co. în valoare de 600.000.000 lei.”
Dacã scãdem din totalul de 1.211 milioane efecte de 600.000.000 lei de

preluat de Stat, rãmâne în portofoliul Bãncii Naþionale un rest de 600 milioane
circa, astfel cum se specifica în Proiectul de Convenþiune.
Prin urmare, dacã Convenþia definitivã intervenitã la 19 august 1931, în
art. 1 spune:
„...Statul primeºte în proprietatea sa cambii scontate de Banca

Marmorosch, Blank & Co. SA la Banca Naþionalã în valoare de 600.000.000 din
totalul de 1.211.083.312 reescontat Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA...”,
este clar cã e vorba de acel portofoliu preexistent dinainte despre care au

fãcut vorbire ºi actele premergãtoare ºi nu de un portofoliu creat ad-hoc.
În sfârºit, atât în adresa BNR nr. 51.323 din 27 august 1931 ºi avizul
Comisiunii Portofoliului nr. 39 din 27 august 1931, cât ºi în referatul domnului
ministru de Finanþe nr. 26.803 din 1 septembrie 1931, pe baza cãruia s-a dat
jurnalul nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, este specificatã compunerea
portofoliului de 600.000.000, care se vede trecutã ºi în Convenþia din 7
octombrie 1931. (Anexa 28 ºi 29).
39
Totuºi, printr-o inexplicabilã inadvertenþã, raportul Comisiunii de Anchetã

comite eroarea grosierã de fapt sã afirme cã efectele compunând tranºa de
600.000.000 lei au fost emise:
„...în perioada de la 18 septembrie 1931 la 29 noiembrie 1931, când

insolvabilitatea lor era public cunoscutã ºi au fost primite la reescont îndatã ce au
fost emise.” /Pag. 21/.
Am arãtat, de asemenea, cã nu noi, ci Banca Naþionalã a ales aceste

efecte spre a le trece la Stat.
Astfel, cade cu desãvârºire ºi presupunerea cã am fi putut crea efecte ad-
hoc pentru a fi preluate de cãtre Stat.
Iatã, prin urmare, cã nici una din criticile fãcute, cu privire la preluarea
acestor 600.000.000 lei din tranºa a 2-a, nu rezistã celei mai sumare analize.
3/ Tranºa de Lei 108.000.000. Istoricul acestei tranºe este mai simplu:
a/ Din actele cauzei, rezultã cã situaþiunea Bãncii se agravase foarte mult
în a doua jumãtate a lunii octombrie 1931, din cauza panicii tot mai mari a
depunãtorilor; s-au examinat de cãtre Banca Naþionalã, dl. consilier tehnic
Auboin ºi Ministerul Finanþelor, posibilitãþile de reorganizare ale bãncii noastre.
Printre altele s-a pus condiþiunea demisiei domnilor Aristide Blank, Richard
Soepkez ºi N. Tabacovici, ceea ce s-a ºi executat prin scrisorile de demisie ale
acestora din 19 ºi 20 octombrie 1931. Astfel, la aceastã datã, ei nici nu mai erau
conducãtori ai bãncii noastre.
Din acest motiv, Banca Naþionalã a delegat la ghiºeele noastre pe domnii
inspectori Mecu, Nestorescu ºi C. Opriºan, care au dispus la ghiºeele noastre
plãþi cãtre depunãtori din fonduri primite de ei de la Banca Naþionalã, cãutând,
prin aceasta, sã calmeze alarma.
Deºi partea adversã a recunoscut acest fapt, totuºi socotim util a arãta cã
el rezultã ºi din actele cauzei, ºi anume din raportul nr. 207 din 30 octombrie 1931
al domnului inspector general Ilie Nestorescu cãtre Guvernatorul Bãncii
Naþionale /Dos. VI, fila 110 urm./, care începe astfel:
„Domnule Guvernator,
Am onoare a vã aduce la cunoºtinþã cã, în baza delegaþiei ce aþi binevoit
a-mi da, am mers la sediul Bãncii Blank, unde am supravegheat la 21 curent
plãþile ºi depunerile ce se efectuau de susnumita bancã.”
iar la dosar existã ºi un tablou de aceste plãþi efectuate în ziua de 21

octombrie 1931, tablou semnat de dl. inspector general Mecu /dos. V, fila 216/.
Plãþile astfel fãcute se ridicau la circa Lei 106.000.000.
Totuºi, reorganizarea Bãncii Blank nu s-a putut face. Ea implica sprijin
moral ºi material mai departe pentru redresare ºi, deºi Ministerul de Finanþe,
Consiliul Bãncii Naþionale în majoritate, precum ºi consilierul tehnic, aprobaserã
ºi stabiliserã modalitãþi de redresare, ºi se obþinuserã demisiile cerute, totuºi s-a
produs, din cauza atitudinii domnului guvernator de atunci al Bãncii Naþionale, o
situaþiune pe care o vom arãta în alt loc, ceea ce a obligat pe ministrul de Finanþe
sã dispunã, prin scrisoarea sa din 21 octombrie 1931 cãtre preºedintele
Consiliului nostru de Administraþie, închiderea ghiºeelor bãncii noastre. (Anexa
32). Ele nu au mai fost redeschise, deoarece singura soluþie ce a rãmas a fost
cererea de concordat, care s-a încheiat mai târziu cu cota de 100%.
40
La 23 octombrie 1931, Banca Naþionalã, care fãcuse prin delegaþii ei, într-
un moment când nu mai aveam conducãtorii noºtri la bancã, acea platã de
106.000.000 lei, a impus sã i se dea drept acoperire pentru aceastã sumã cu
dobânzi ºi cheltuieli un efect de 108.000.000 lei, ce a cerut sã fie emis de Banca
Industrialã ºi girat de noi. A trebuit, fireºte, sã ne executãm.
Banca Naþionalã, în ºedinþa Comitetului Executiv din 23 octombrie 1931,
a decis ca acest efect de Lei 108.000.000 sã fie trecut Statului, deoarece suma
fusese avansatã în cadrul programului de reorganizare a Bãncii Blank, aprobat
de Ministerul de Finanþe, ºi, cu adresa sa nr. 65.645 din 31 octombrie 1931, a
cerut Ministerului de Finanþe sã preia acest efect. (Anexa 37).
A urmat un lung schimb de corespondenþã între Banca Naþionalã ºi
Ministerul de Finanþe, care refuza preluarea acestui efect.
b/ În cele din urmã, Ministerul de Finanþe a consimþit sã preia acest efect
ºi, prin jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 508 din 4 mai 1933, Ministerul de Finanþe
a fost autorizat sã ratifice operaþiunea rãscumpãrãrii acestui efect, urmând ca, în
locul lui, banca noastrã sã treacã Statului un portofoliu de efecte ºi creanþe în
cont curent de egalã valoare, precizate de acord cu Banca Naþionalã. (Anexa
38).
Se specificã, de asemenea, în jurnal, cã condiþiunea acestei convenþiuni
cu banca noastrã va fi aceeaºi ca ºi pentru tranºa de 600.000.000 lei, deci cu
scoaterea noastrã din obligo...
Totodatã, jurnalul prevedea cã, pentru acoperirea eventualelor pierderi la
aceastã nouã preluare, noi sã trecem Statului în plinã proprietate ºi 6.184 acþiuni
ale Societãþii Române de Cãi Ferate Buzãu-Nehoiaºu.
Convenþiunea, în sensul Jurnalului, s-a încheiat sub nr. 122.113 din 12
august 1933 ºi a fost semnatã de cãtre Stat prin mandatara sa Banca Naþionalã,
iar în textul Convenþiunii se prevede cã noi reprimim efectul de Lei 108.000.000,
fiind definitiv descãrcaþi pentru aceastã datorie, ºi cedãm efecte ºi creanþe de
cont curent, cu garanþiile lor, de egalã valoare, cum ºi cele 6.184 acþiuni Buzãu-
Nehoiaºu. (Anexa 39).
Cu privire la aceastã tranºã, raportul Comisiunii de Anchetã afirmã cã s-ar
fi cãlcat dispoziþiunile legale, prin aceea cã Banca Naþionalã nu ar fi înaintat
Ministerului de Finanþe raportul detaliat o datã cu trecerea efectului ºi nici nu ar fi
arãtat posibilitãþile de încasare prezente ºi viitoare ale acestui efect.
Am arãtat în Cap. III, examinând dispoziþiunile legii din 27 iunie 1930 cã,
conform art. 6 din acea lege, ceea ce Banca Naþionalã trebuia sã prezinte
Ministerului de Finanþe o datã cu trecerea efectului la Stat era un referat despre
situaþiunea financiarã a Bãncii Industriale; informaþiuni cu privire la posibilitãþile
de încasare aveau a se da, conform art. 7, dupã preluare ºi anume în vedere unei
urmãriri sau lichidãri, sau în vederea unor convenþiuni sau tranzacþii.
În speþã, informaþiuni cu privire la efectul de preluat nu numai cã se
cuprindeau implicit în cererile adresate de Banca Naþionalã Ministerului, cu
arãtarea împrejurãrilor în care se emisese acest efect, dar situaþiunea era atât de
bine cunoscutã Ministerului ca una ce în acel moment /1933/ era de notorietate
publicã, încât nu mai era nevoie de nici un fel de referat. Actele dovedesc cã
Ministerul era perfect informat încã din epoca preluãrii celei de a doua tranºe ºi
cu atât mai mult în 1933, un an ºi jumãtate dupã concordatul bãncii noastre.
În orice caz, acest referat nu este prevãzut sub sancþiune de nulitate ºi,
deci, cunoºtinþa Ministerului despre situaþiune îl înlocuieºte cu prisosinþã.
Însuºi faptul cã o datã cu preluarea efectului, Consiliul de Miniºtri a
hotãrât ºi lichidarea lui prin înlocuirea cu alte efecte, aratã cât de bine era
informat Ministerul despre situaþiune.
41
Adãugãm cã o asemenea omisiune, chiar dacã ar fi existat ºi ar fi avut

vreo importanþã, nu ar putea produce efecte juridice faþã de noi, fiindcã nu este
omisiunea noastrã, ci cel mult a Bãncii Naþionale.
ªi aici raportul obiecteazã faptul cã preluarea s-a hotãrât mult mai târziu
decât a fost emis efectul, fãrã însã a arãta ce concluziune se poate trage în drept
din aceastã împrejurare. Am arãtat mai sus cã legea nu a fixat niciun termen
pentru ratificarea operaþiunilor de preluare ºi cã ratificarea are întotdeauna efect
retroactiv. Este, totuºi, ciudat cã Comisiunea de Anchetã pare a prefera
preluãrile rapide, celor care se fac dupã o discuþie mai îndelungatã, deci în ºi mai
deplinã cunoºtinþã de cauzã.
c/ În sfârºit, în dezbateri s-a mai pretins cã nu ar exista încuviinþare de
scoaterea noastrã din obligo pentru aceastã tranºã. Am arãtat atunci
împrejurãrile în care s-a emis efectul ºi s-a cerut Ministerului de Finanþe sã-l
preia adicã dupã concordat. Din actele cauzei, rezultã cã nu s-a reflectat niciun
moment ca banca noastrã sã rãmânã în obligo pentru acest efect, cã de
altminteri, de la început, se socotise semnãtura noastrã ca fãrã interes în acel
moment, deci s-a cerut sã se ia în platã de la noi alte valori creanþe ºi acþiuni.
Aceastã menþiune clarã, ca sã fim noi scoºi din obligo, rezultã, de altfel, în
mod expres ºi din jurnalul Consilului de Miniºtri din 4 mai 1933, care face
trimitere la condiþiunile în care s-a preluat tranºa de 600.000.000 lei ºi v-am
arãtat cã acolo, de asemenea, am fost scoºi din obligo prin convenþiunea
aprobatã de Consiliul de Miniºtri.
De altminteri, aceastã discuþiune este oþioasã, cãci prin înlocuirea
efectului iniþial cu un portofoliu de efecte ºi creanþe ºi cu darea în platã a acþiunilor
Buzãu-Nehoiaºu, chiar dacã am fi fost menþinuþi în obligo pe atunci, eram
necesarmente liberaþi prin efectul novatoriu al acestei convenþiuni de lichidare.
4/ Este locul sã amintim aici din nou de legea din 1 aprilie 1936 pentru
ratificarea convenþiunii încheiate la 21 iunie 1935 de Stat prin Ministerul de
Finanþe cu Banca Naþionalã /”Monitorul Oficial” nr. 77 din 1936/, despre care am
vorbit deja la Cap. III. (Anexa 4).
Examinând preluãrile de portofoliu efectuate se fac urmãtoarele
constatãri:
„Cã parte din aceste convenþiuni nu s-au putut executa, iar parte din
debitori au devenit insolvabili.
Considerând, de asemenea, cã valoarea intrinsecã a acestui portofoliu a
mai fost micºoratã ºi prin efectul legii reglementãrii datoriilor agricole ºi urbane,
iar, pe de altã parte, cã orice întârziere în lichidarea lui mãreºte procentul de
insolvabilitate, deci pentru a se proceda la o lichidare a acestui portofoliu cât mai
grabnicã ºi cât mai avantajoasã pentru Stat, s-a înfiinþat prin decizia ministerialã
nr. 87.622/1935 o Comisiune...”
Prin acea convenþiune s-a destinat produsul acestor lichidãri acoperirii

pierderilor suferite de Banca Naþionalã prin efectul conversiunii datoriilor,
întrucât Statul se obligase, prin legea de conversiune, de a acoperi în parte
aceste pierderi ale Bãncii Naþionale.
Aceastã lege, care în realitate este o convenþie legiferatã, conþine,
totodatã, o nouã sancþionare legislativã a tuturor operaþiunilor fãcute în cadrul
legii din 27 iunie 1930, la care se face expresã referire în preambulul noii legi.
Prin aceasta se confirmã, de altminteri, ºi preluãrile de efecte ºi
convenþiile ºi tranzacþiile încheiate în urma acestor preluãri ºi aceasta într-un
moment când pagubele rezultate din preluare erau perfect cunoscute, chiar ºi în
42
cifra lor de atunci, iar ºansele de a mai avea încasãri importante de la debitorii
preluaþi de Stat direct sau prin înlocuire, erau foarte mult reduse, tocmai în urma
conversiunii datoriilor, ca ºi prin rezultatul grelei crize strãbãtute de economia
naþionalã de la 1930 pânã atunci.
Este astfel încã o dovadã cã Statul a consimþit voluntar la sacrificii pentru
îmbunãtãþirea pieþei financiare ºi, prin aceasta, a economiei naþionale în general.
43
CAPITOLUL V
COMBATEREA CRITICILOR DE LEGALITATE
DE ORDIN GENERAL
Dupã cum am spus la începutul acestor concluziuni, raportul Comisiunii

de Anchetã cautã a motiva rãspunderea noastrã pe douã temeiuri: a/ cã
preluãrile de efecte s-ar fi fãcut fãrã respectul dispoziþiunilor legale; b/ cã s-ar fi
sãvârºit mai înainte, ºi cu prilejul acestor preluãri, fapte care ar justifica o
rãspundere pentru prejudiciul adus Statului.
În ce priveºte primul temei al legalitãþii actelor, trebuie sã observãm din
nou cã Ministerul de Finanþe, prin decizia sa, nu a dispus anularea actelor
intervenite pentru vicii de formã sau de fond, pentru cã ea necesitã o restitutio in
integrum. Totuºi, onor. reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe în instanþã,
invocând raportul Comisiei de Anchetã, au articulat o serie de pretinse vicii, fãrã
a þine seamã cã acestea implicã anularea actelor intervenite, cu consecinþa
inevitabilã a repunerii lucrurilor în situaþia de dinainte, ceea ce Ministerul de
Finanþe nu a voit prin decizia sa.
În aceste împrejurãri, am fi putut sã ne dispensãm de a mai discuta aceste
pretinse vicii. O facem totuºi – cu toatã rezerva punctului de vedere exprimat –
pentru a invedera cât de nefondate sunt ºi temeiurile bazate pe aceste pretinse
vicii.
În acest capitol, vom examina numai chestiunile generale de legalitate,
deoarece cele speciale fiecãrei tranºe le-am cercetat în capitolul precedent.
1/ Înainte de toate este cazul sã subliniem cã ne aflãm în faþa unor
convenþiuni încheiate de Stat în temeiul unor legi ce nu sunt anulate ºi la care, de
altminteri, se face expresã trimitere prin chiar art. 1 din decretul-lege nr.
3.441/1940.
Aceste convenþiuni legale ºi valabile, dupã cum am arãtat, au fost urmate
de alte convenþiuni ºi tranzacþii, înconjurate ºi acestea de toate formele ºi
precauþiunile prevãzute de lege.
Acestea au fost apoi din nou confirmate prin legea din 1 aprilie 1936.
Este de aceea greu de înþeles cum s-au putut repune în discuþie aceste
convenþii ºi tranzacþii fãcute pe bazã de lege ºi neconfirmate prin lege.
În sine, convenþiunile ºi mai ales tranzacþiile au, în dreptul nostru, cel puþin
atâta putere cât o hotãrâre judecãtoreascã. Atacarea unei tranzacþii, de
exemplu, nu se poate face în dreptul nostru decât în cazuri cu desãvîrºire rare,
cum ar fi, de pildã, dovedirea falsitãþii titlului de creanþã asupra cãruia s-a tranºat.
Rãsturnarea unor tranzacþii cãrora nu li se poate aduce nicio criticã
vrednicã de acest nume, apare de aceea cu totul arbitrarã, cu atât mai mult cu cât
nu vom înceta sã repetãm, este vorba de tranzacþii în aplicarea unor legi ºi
reconfirmate prin alte legi.
De aceea, pentru a se putea atinge cât de puþin efectul unor asemenea
acte de valoarea unor hotãrâri judecãtoreºti definitive, ar fi trebuit arãtate
temeiuri de o evidenþã ºi de o forþã cu totul hotãrâtoare, ori ceea ce ce invocã este
de-a dreptul lipsit de seriozitate.
2/ Prima chestiune ce se discutã în raport, ºi s-a amplificat încã în
dezbateri, este aceea a efectelor zise „nestatutare” preluate de Stat; pornindu-se
de la art. 24 din statutele Bãncii Naþionale, menþionat în art. 1 al legii din 27 iunie
1930, s-a susþinut cã, pentru ca efectele sã fi putut fi preluate valabil de Stat,
trebuia sã îndeplineascã o serie de condiþiuni riguroase.
Am examinat pe larg în Cap. III, înþelesul art. 2, al. II, al legii din 27 iunie
44
1930, ºi credem cã am dovedit cã, pentru asanarea instituþiilor private de credit,

se puteau prelua ºi efecte care nu îndeplineau toate condiþiunile cerute de art. 24
din Statutele Bãncii Naþionale.
Totuºi, vom examina aici ºi fondul acestor obiecþiuni.
Art. 24 din Statutele Bãncii Naþionale prevede:
„Nu sunt admise la scont decât efectele de comerþ la ordin, timbrate,

având o cauzã realã, cu scadenþa de cel mult 100 zile ºi garantate prin 3
semnãturi solvabile.”
Totuºi:
„a/ efectele cu douã semnãturi pot fi admise în cazurile prevãzute ºi dupã

modalitãþile fixate de regulamentele stabilite în Consiliul General...”
Dintre aceste condiþiuni nu se discutã dacã efectele trecute la Stat erau la

ordin, timbrate ºi pe termen mai lung de 100 zile; de altfel, termenul nu este
important, fiindcã însãºi legea de stabilizare, ca ºi legea din 27 iunie 1930,
urmãreºte preluarea tocmai a efectelor cu scadenþã îndepãrtatã.
a/ Se obiecteazã prin raportul Comisiunii de Anchetã cã efectele
reescontate de noi ºi preluate de Stat nu aveau decât douã semnãturi, deci nu ar
fi fost din acest punct de vedere statutare ºi nu puteau fi preluate legalmente.
Din textul art. 24 de mai sus rezultã însã cã Consiliul Bãncii Naþionale
putea admite reescontarea unor cambii cu numai douã semnãturi. În raportul
Comisiunii de Anchetã se ºi recunoaºte cã banca noastrã a avut o asemenea
încuviinþare din 1906, care nu ar fi fost însã reînnoitã cu ocazia tranformãrii bãncii
în societate anonimã în 1924. Avem aici o nouã eroare grosierã de fapt, cum s-a
lãmurit perfect ºi în cursul dezbaterilor.
În adevãr, banca noastrã s-a constituit ca societate anonimã încã din
1904 cu actul autentificat la nr. 10.336/1904, astfel încât încuviinþarea primitã în
adevãr în 1906 de a prezenta efecte cu numai douã semnãturi a fost datã
societãþii anonime ºi niciodatã pânã la concordat nu a fost retrasã. (Anexa 40).
Ne permitem a exprima ºi aici surprinderea cã s-au putut strecura în
raportul Comisiunii de Anchetã atâtea erori grosiere de fapt, care nu se poate sã
nu fi înrâurit prin impresiunea lor defavorabilã spiritul de obiectivitate al
judecãtorilor acelei prime instanþe.
b/ S-a pretins chiar cã aceste efecte nu ar avea decât o singurã
semnãturã, pentru cã Banca Industrialã nu ar fi avut o existenþã realã.
Am examinat ºi în altã parte realitatea economicã pe care o reprezenta la
epoca emiterii efectelor Banca Industrialã, proprietara unui complex de
numeroase întreprinderi, din care multe foarte solide ºi prospere cum sunt ºi
astãzi.
Nu trebuie uitat cã dacã Banca Industrialã a ajuns a ne datora nouã pânã
la 2 miliarde, care, în adevãr, nu au mai putut fi complet acoperite cu averea
Bãncii Industriale, efectele ei însã, reescontate la Banca Naþionalã ºi trecute
Statului, nu au atins decât câteva sute de milioane, care atunci erau cu prisosinþã
acoperite prin acele participaþiuni industriale.
Pierderi de découvert puteam suferi deci noi pentru partea de credit de
cont curent, depãºind efectele emise de Banca Industrialã, reescontate ºi
trecute Statului, iar nu Banca Naþionalã, respectiv Statul.
Prin ce împrejurare Statul a avut, totuºi, pierderi la o parte din aceste
45
efecte, vom arãta mai jos, dar aici am lãmurit pe deplin cã Banca Industrialã era o
realitate economicã ºi juridicã, astfel cã semnãtura ei nu se putea considera ca
inexistentã. /Lãsând la o parte faptul cã aici se confundã de adversari
regularitatea formalã a efectelor cu bonitatea semnatarilor/.
Întrucât priveºte subordonarea Bãncii Industriale faþã de banca noastrã,
aceasta nu este întru nimic un motiv de a socoti drept ficþiune Banca Industrialã,
chiar dacã îºi avea sediul în imobilul bãncii noastre ºi dacã conducãtorii principali
ai ambelor instituþiuni erau aceiaºi.
Viaþa comercialã ºi dezvoltarea societãþilor pe acþiuni a creat, fãrã niciun
impediment legal, formele de societãþi anonime succesive, în care acþiunile unei
societãþi sunt deþinute de o alta /societate fiind faþã de ea societate mamã/;
aceste societãþi apar în mod frecvent în toate marile concerne industriale ºi
financiare, când societãþile principale administreazã acþiunile altor societãþi
subordonate. Dreptul german numeºte aceste societãþi
„Kapitalverwaltungegesellschaften”.
Aºa deþineam noi acþiunile Bãncii Industriale ºi aceasta, la rândul ei,
deþinea majoritatea acþiunilor societãþilor pe care le administra.
Cum poate cineva sã considere cã, în aceastã situaþiune atât de frecventã
în comerþ, Banca Industrialã era o ficþiune, rãmâne un lucru pentru noi
inexplicabil.
c/ S-a mai pretins de cãtre adversari, în sensul unui punct din raportul
Comisiunii de Anchetã, cã efectele emise de Banca Industrialã nu ar fi avut
cauzã realã.
Aceastã discuþiune porneºte de la o confuzie despre care am mai vorbit în
altã parte.
Am arãtat cã Banca Industrialã ne era datoare în cont curent pânã la 2
miliarde lei în ultima vreme, deci dacã a dat pentru o parte din datoria sa cambii,
cauza cambiilor era tocmai existenþa datoriei de cont curent; iar aceastã datorie
reprezenta preþul acþiunilor ce-i transmisesem ºi al creanþelor noastre contra
întreprinderilor afiliate, ce, de asemenea, i le transmisesem; de asemenea,
avansurile în numerar foarte importante, fãcute succesiv Bãncii Industriale
pentru nevoile de finanþare a acestor întreprinderi.
În dezbateri s-a mai fãcut aluzie la faptul cã efectele ce o bancã de
emisiune are de reescontat, trebuie sã fie efecte rezultate din operaþiuni
comerciale pe termen scurt. Aceastã cerinþã nu rezultã din art. 24 al Statutului
Bãncii Naþionale, care cere cauzã „realã” ºi nu „cauzã curentã comercialã”. Nu
este aici o eroare de redacþiune, ci o adaptare la nevoile speciale ale pieþei
române, þinând seama cã Banca Naþionalã a trebuit sã înlesneascã ºi chiar sã
încurajeze creditele pentru agricultori ºi cele pentru industrii, ambele prin firea lor
destinate a fi achitate într-un termen îndelungat. Împrejurãri potrivnice
postbelice ºi criza consecutivã au determinat chiar necesitatea epuraþiunii
portofoliului Bãncii Naþionale de aceste efecte cu scadenþã îndepãrtatã.
Dar aceasta nu înseamnã cã efectele cu scadenþã îndepãrtatã sunt
efecte fãrã cauzã realã.
Ceva mai mult, chiar pentru tranºa de efecte ce Statul a preluat-o conform
art. 1 ºi 2, al. I, din legea din 27 iunie 1930 de la Banca Naþionalã ºi unde se cere
în mod expres ca efectele preluate sã întruneascã toate condiþiunile statutare, se
face abstracþie de lichiditatea lor la termen, deci implicit se recunoaºte cã pot fi ºi
efecte care nu au la baza lor o cauzã comercialã curentã. Cu atât mai mult,
aceasta este adevãrat pentru efectele din art. 2 al. II al acelei legi, care dupã cum
am arãtat, nici nu trebuie sã îndeplineascã condiþiunile statutare.
46
d/ În fine, s-a afirmat cã efectele preluate de Stat nu aveau semnãturi

solvabile, ceea ce s-a crezut a se putea deduce din faptul cã încasãrile din unele
efecte au fost relativ mici.
Aceastã interpretare a art. 24 din Statutele Bãncii Naþionale este cu
siguranþã abuzivã, cãci nimeni nu poate admite ca regularitatea unui efect, sub
raportul solvabilitãþii semnãturilor, sã se examineze dupã cum efectul este sau
nu plãtit la scadenþã, ceea ce cere Statutul, este ca semnãtura sã fie solvabilã în
momentul predãrii efectului la reescont, ceea ce era în general cazul cu efectele
reescontate de noi, inclusiv cele ale Bãncii Industriale, care am arãtat cã cel puþin
pentru suma acestor efecte avea cu prisosinþã acoperire în averea ei.
De altfel, dacã raportul Comisiunii de Anchetã socoteºte cã Serviciul de
Scont ºi Comitetul de Scont nu a ales cu destulã grijã efectele de reescontat,
aceasta priveºte epoca reescontului, ce nu intrã în cadrul competenþei acestei
instanþe ºi priveºte în orice caz pe Banca Naþionalã ºi organele sale, iar nu pe
noi.
Totuºi, este locul sã explicãm cum s-a fãcut cã, din aceste efecte emise de
Banca Industrialã, s-a realizat o sumã în adevãr micã, cu toate cã, dupã cum am
arãtat, la epoca când aceste efecte au intrat la BNR, Banca Industrialã avea un
activ depãºind cu foarte mult aceste angajamente cambiale.
Explicaþia stã în aceea cã în intervalul dintre reescontare la BNR a acestor
efecte ºi preluarea lor de cãtre Stat, Banca Naþionalã a luat de la noi în gaj, pentru
garantarea creditului de reescont ce ni-l acordase, aproape toate acþiunile de
participaþiuni industriale pe care le avea Banca Industrialã, golind astfel Banca
Industrialã de conþinutul ei. Iar, în urmã, Banca Naþionalã a ales spre a trece la
Stat tocmai efectele provenite de la Banca Industrialã ºi ºi-a reþinut pentru sine
toate gajurile pentru garantarea restului de 611 milioane efecte reescontate ce
mai deþinea de la noi.
În adevãr, în proiectul de convenþie din 1 august 1931 dintre Banca
Naþionalã ºi Stat, se prevede cã Statul va prelua 600 milioane din totalul
portofoliului reescontat la acea datã la BNR, de Lei 1.211 milioane, urmând ca
BNR sã specifice care anume cambii trec asupra Statului. Aceastã specificare,
BNR a fãcut-o prin adresa sa nr. 51.323 din 27 august 1931, ºi în ea figureazã
tocmai efectele Bãncii Industriale, ale Societãþii Mecano ºi ale Fabricii de
Armãturi, care au ºi fost preluate de Stat. Deci, este dovedit cã aceste efecte se
aflau la BNR înainte de 1 august 1931. Or, pentru întregul portofoliu reescontat la
BNR, aceasta a primit un numãr foarte important de acþiuni, cu actele de gaj din
16, 24 ºi 31 iulie 1931 ºi din 8 ºi 14 august 1931, recapitulate în Tabloul actelor de
gaj de acþiuni aflat în Dos. V, fila 221, din care majoritatea covârºitoare provenea
tocmai de la Banca Industrialã.
Valoarea nominalã a acestor acþiuni este indicatã în tablou cu Lei 602
milioane. Valoarea lor realã a fost însã mult mai mare, cãci numai acþiunile
Societãþii Generale de Construcþiuni /care reprezentau imobilele bãncii/ în
valoarea nominalã de Lei 49 milioane, au fost evaluate la Lei 475 milioane: Vezi
„Note sur les mesures à prendre avant la formatien du Syndicat”, a domnului
Auboin din 16 august 1931, unde citim:
„Entre temps, la Banque Nationale a reçu en garantie des actions

representant les immeubles de la banque, évaluée par celle-ci à 475 millions,
évaluation à ramener à env. 400 millions.”/Pag. 2/.
Cã acþiunile gajate proveneau în majoritate de la Banca Industrialã, se
47
poate lesne vedea din comparaþia alãturatului tablou de gajuri cu tablourile

acþiunilor aparþinând Bãncii Industriale, anexate la expertiza contabilã ordonatã
de Comisiunea de Anchetã /Dos. VII, filele 66 ºi 67/.
Dl. Auboin socotea cã este cazul ca mãcar o parte din aceste gajuri ºi
anume 151 milioane din acþiunile Societãþii Generale de Construcþiuni, care
reprezentau imobilele bãncii, sã serveascã la garantarea efectelor de 600
milioane de trecut la Stat; aºa scria el în nota sa din 16 august 1931, citatã mai
sus:
„...il ne rèste en garantie des 600 millions réservés pour être passés à l’
Etat, que la solde des actions des immeubles, soit /400-153+96/151 millions, ou
un peu plus, ci on admet une évaluation plus élevés de l’immeuble.” /Pag.2/.
ºi s-a vãzut mai sus cã evaluarea fiind de 475 milioane ºi nu 400 milioane, în
realitate rãmânea o garanþie de 151,75-226 milioane pentru portofoliul de 600
milioane. Dar Banca Naþionalã nu a trecut Statului nimic din toate aceste gajuri.
Dimpotrivã, i-a pus în vedere cã înþelege sã ºi le reþinã pentru sine.
Astfel, cu adresa nr. 46.756 din 7 august 1931, BNR scrie Ministerului de
Finanþe:
„În adevãr, este o imposibilitate de a reduce la 500 milioane portofoliul ce

Statul urmeazã sã ia prin intermediul nostru de la Banca Blank, deoarece ar
urma ca, pentru restul de Lei 700 milioane ce am reþinut în portofoliul Bãncii
Naþionale, sã pãstrãm ºi garanþiile aferente în totalitatea lor...” (Anexa21).
Tot asemenea, în Convenþia din 19 august 1931, dintre Stat ºi BNR, este
expres prevãzut:
„2/ Banca Naþionalã va pãstra în portofoliul sãu efecte de ale Bãncii

Marmorosch, Blank & Co., în valoare de Lei 611.083.314. Se va stabili un plan de
rambursare pentru acea parte a efectelor de mai sus, care nu reprezintã un
scont comercial normal, cum s-a fãcut în 1930 pentru scontul excepþional, care
se gãsea atunci acordat. Se vor lua suficiente garanþii pentru aceste efecte.
3/ Pentru a da Bãncii Naþionale putinþa de a mai acorda Bãncii Blank &
Co. sprijinul sãu, în special în caz de retragere a depozitelor, se va deschide un
nou credit special de scont de Lei 400 milioane.
În scop de a face posibil acest scont, Banca Marmorosch, Blank & Co. va
da în gaj activele ce nu sunt cuprinse în gajurile pãstrate de Banca Naþionalã, în
virtutea paragrafului II.” (Anexa 27).
Se vede, deci, cã BNR punea expres în vedere Ministerului de Finanþe cã

va da Statutului poliþe care nu reprezintã un scont comercial normal ºi cã va þine
gajurile pentru restul poliþelor ce deþinea prin reescont ºi pentru noi credite. Toate
acestea s-au petrecut între BNR ºi Stat fãrã amestecul nostru, dar este explicabil
cã, în asemenea condiþiuni, efectele trecute la Stat, alese de BNR ca efecte mai
slabe, de vreme ce substratul lor material îl reþinea chiar Banca Naþionalã, au
produs atât de puþin.
Este însã bine dovedit cã, în momentul reescontului, aceste efecte aveau
acoperire ºi, deci, nu se poate spune nici mãcar cã semnãturile de pe aceste
efecte nu erau semnãturi solvabile, în sensul art. 24 din Statutele BNR.
Se poate cã tocmai aceastã experienþã a inspirat legislaþia de mai târziu ºi
anume legea pentru înlesnirea ºi refacerea creditului, publicatã în „Monitorul
Oficial” nr. 24 din 20 aprilie 1935, care, în art. 33, modificat la 1 noiembrie 1940,
48
conþine dispoziþiunea ca, cel puþin în favoarea instituþiunilor bancare, gajurile ºi

ipotecile ce garanteazã o cambie se transmit beneficiarului de drept, prin însuºi
girul cambiei.
e/ Se mai fac discuþii ºi cu privire la suma provenitã din contravaloarea
unor cecuri de lire sterline trase de noi, ºi care nu au fost onorate de banca trasã
din Londra, susþinându-se cã aceste datorii n-ar fi avut o cauzã realã.
În realitate, este vorba de obiºnuitele relaþiuni între bãncile mari din þarã,
depãrtate una de alta, care îºi acordã reciproc credite „de curier”, pe cecuri trase
reciproc de una asupra celeilalte, ºi care se lichideazã prin plata diferenþei. În
speþã aºa s-au ºi lichidat o parte din cecurile trase de banca noastrã, iar dacã
restul nu au fost onorate la Londra, aceasta se datoreºte alarmei întreþinute de
însãºi BNR în jurul bãncii noastre, care lãsa sã se întrevadã o retragere pripitã a
sprijinului la care avea dreptul. Când un administrator delegat al BNR declara cã
se abþine de la orice deliberãri privitoare la banca noastrã, pe motiv cã cunoaºte
situaþia de pe când era funcþionarul nostru, aceastã abþinere, pe care neprietenii
noºtri aveau grijã s-o facã publicã, era mai gravã decât o opunere formalã.
Reproºul ce ni se aduce cã n-am avut grijã sã informãm din ajun Banca Naþionalã
cã cecurile nu vor fi plãtite, dovedeºte, din contrã, neºtiinþa în care ne aflãm
asupra neonorãrii acestor cecuri ºi siguranþa ce o aveam cã raporturile existente
între noi ºi bãncile din Londra vor continua sã se desfãºurare în mod normal ca ºi
în trecut, de vreme ce nu existau cauze obiective de tulburare a acestor raporturi.
Refuzul de onorare a restului de cecuri se datoreazã însã exclusiv zvonurilor
pornite chiar de la BNR, întreþinute ºi prin articolele de presã ºi ajunse fireºte ºi
pe piaþa din Londra.
Dar întrucât priveºte procesul de faþã, este o eroare profundã de a se
susþine cã efectele emise de Banca Industrialã ºi reescontate de noi la BNR
pentru acoperirea avansului fãcut nouã de BNR pentru achitarea cecurilor
acestea, n-ar fi avut cauzã realã. Între Banca Industrialã ºi noi, am arãtat cã
Banca Industrialã ne era datoare o sumã cu mult mai mare în cont curent, deci
poliþele aveau la baza lor aceastã datorie realã; între noi ºi Banca Naþionalã,
cauza girului nostru era însuºi avansul fãcut de BNR. Prin aceasta s-a novat
raportul anterior, astfel cã discuþiile în aceastã privinþã sunt lipsite de interes.
Aceste discuþii se explicã tot prin confuziunea pe care adversarii o fac între
„cauzã realã” ºi „cauzã curentã comercialã”, ce nici nu este prevãzutã în aceºti
termeni restrictivi, în art. 24 din Statutele BNR.
3/ O altã criticã de legalitate este aceea cã reescontul nostru la Banca
Naþionalã ar fi depãºit „plafonul de reescont”. De la început, aceastã criticã, care
este una pur cantitativã, iar nu calitativã, apare bizarã, când este pusã sub
aspectul unei pretinse ilegalitãþi. Nefiind mãcar prevãzutã de lege o limitã de
reescont, un scont mai mare sau mai mic nu poate constitui o ilegalitate.
Nici nu se aratã de adversari care sã fi fost plafonul de reescont, când s-a
stabilit el, pentru ce epocã, ce putere obligatorie avea, când ni s-a fãcut cunoscut
etc., sã presupunem cã BNR ar fi fixat la un anume moment un asemenea plafon;
dacã, ulterior, ni se primeau efecte la reescont peste suma aºa-zisului plafon,
aceasta înseamnã cã se mãrise plafonul ºi, deci, iarãºi nu putea fi vorba de o
depãºire. Noi nu puteam forþa Banca Naþionalã sã primeascã efecte la reescont
pentru orice sumã, ºi nici chiar pânã la limita plafonului, iar cât primea atât era
plafonul.
S-a mai pretins, în aceeaºi ordine de idei, cã banca noastrã a beneficiat
de un reescont mai mare decât alte instituþiuni bancare, cãutându-se a se trage
din aceastã concluzie cã reescontul nostru era anormal. ªi aici trebuie sã
49
observãm cã creditele de reescont nu sunt fixate prin lege ºi nici altminteri nu

sunt fixate, ci variazã dupã împrejurãri, necesitãþi, aprecieri, ºi se pot,
bineînþeles, modifica chiar în cursul anului. Nu noi singuri fixam creditele de
reescont pentru noi ºi cu atât mai puþin pentru alte bãnci.
Dar este ºi inexact cã banca noastrã ar fi beneficiat sub acest raport de un
tratament de favoare. Alte bãnci, cu depozite mai puþine ºi cu operaþiuni
comerciale mai puþin întinse, au atins cam acelaºi nivel de reescont. Anexãm un
tablou comparativ de creditele de reescont de care au beneficiat Banca
Româneascã, Banca de Credit Român ºi banca noastrã, între 1921-1932 /datele
fiind luate pe ziua de 31 decembrie a fiecãrui an, dupã bilanþurile publicate/, din
care tablou rezultã: 1/ cã ºi în trecut, de exemplu, de la 1923-1926, creditele de
reescont ale bãncii noastre au atins ºi au depãºit chiar acele din 1929 ºi 1930; 2/
cã, în unii ani, creditele de reescont ale Bãncii Româneºti, de exemplu, au atins
sau chiar au depãºit creditele noastre. (Anexa 48).
Cu aceasta am rãspuns ºi la observaþia din raportul Comisiunii de
Anchetã, cã scontul ce ni s-a acordat în primãvara anului 1930, mergând pânã la
885 milioane lei, a fost un scont neobiºnuit. De altfel, în aceastã privinþã, ne
referim ºi la depoziþia domnului D. Burillianu, fostul guvernator al BNR în acea
epocã, în faþa acestei onor. Comisiuni de Apel:
„În mod normal, Banca Blank se bucura de un credit de reescont de 300

milioane, maximul l-a atins la 800-900 milioane lei, dupã volumul afacerilor ei.
Cum aceeaºi sumã se acorda ºi celorlalte bãnci mari, nici acest maximum n-ar fi
anormal, cãci el nu se permanentiza.” (Anexa 49).
De altfel, pânã la finele anului 1930, sprijinul primit de la BNR ne-a permis
sã reducem reescontul la 247 milioane. D. Burillianu, în depoziþia sa, confirmã ºi
acest lucru:
„În 1930, ivindu-se pe piaþã panicã din cauza începutului crizei mondiale,
am ajutat banca la cererea domnului Aristide Blank, pentru a face faþã
dificultãþilor, cu o sumã de aproape 1 miliard lei. Suma a fost rambursatã chiar în
cursul anului 1930.”
Din tabloul comparativ al reescontului se mai poate vedea cã plafonul

atins de Banca Româneascã la finele anului de preluare /1931/ a fost de 1.649
milioane lei, adicã la fel cu cel acordat bãncii noastre, cu toate cã Banca
Româneascã avea depozite mai mici decât noi. Þinem sã menþionãm cã
capitalul ºi fondul de rezervã al bãncii noastre era tot atât de mare ca ºi cel al
Bãncii Româneºti, în decursul anilor menþionaþi în tabloul comparativ al
reescontului.
4/ O obiecþiune care la prima vedere ar avea aparenþa uneia de drept,
este aceea cã banca noastrã a fost scoasã din obligo pentru efectele trecute la
Stat. Se susþine, cu alte cuvinte, cã scoaterea din obligo nu ar fi fost permisã prin
legea din 27 iunie 1930.
Aceasta este o altã formã a interpretãrii legii pe care am combãtut-o ºi
anume cã legea nu prevedea sacrificii pentru Stat, cãci, se zice, dacã nu am fi
fost scoºi din obligo, Statul ar fi fost complet plãtit. Legea însã nu interzice
nicidecum scoaterea din obligo a instituþiilor al cãror portofoliu se preia de Stat,
deci de o dispoziþie legalã în acest sens nu poate fi vorba.
Iar în ceea ce priveºte scopul legii, am arãtat pe larg, în Capitolul III, cã
legea a urmãrit uºurarea situaþiunii atât a Bãncii Naþionale, cât ºi a instituþiunilor
50
private de credit, prin jertfe din partea Statului, astfel încât nu ar fi fost aici un
ajutor dacã pentru efectele preluate de Stat aceste instituþiuni ar fi rãmas în
obligo ºi ar fi trebuit sã le plãteascã integral. Am arãtat cã, chiar de la început,
legea întrevedea imposibilitatea realizãrii integrale a efectelor preluate ºi dãdea,
ca soluþie legalã, convenþii ºi tranzacþii cu debitorii preluaþi, ceea ce implicã
lãmurit tocmai scoaterea din obligo a instituþiilor de la care se prelua efectele,
cãci aceste convenþii ºi tranzacþii cu debitorii aveau efect novatoriu, Statul
punându-se în legãturã directã cu debitorii; prin aceasta, ieºeau din obligo
giranþii efectelor.
Adversarii nu observã cã este o contrazicere între susþinerea lor, de care
ne vom mai ocupa, cã banca noastrã avea goluri bilanþiere, cã, deci, pasivul ei nu
va putea fi complet acoperit ºi între aceea cã nu trebuia scoasã din obligo, cãci ar
fi putut plãti toate datoriile. În realitate, la aceea epocã banca poseda active ce
constituise rezerve latente, dar care, de ar fi fost lichidate pripit, nu erau
suficiente pentru a face faþã întregului pasiv de atunci. Astfel, soluþia problemei,
care nu era una de interes special a bãncii noastre, ci, dupã cum am arãtat, una
de interes general, era numai scoaterea din obligo pentru o parte din valoarea
efectelor trecute la Stat. Simpla schimbare de creditor nu ar fi putut rezolva
dificultãþile ºi aici nu ar fi permis mãcar speranþa achitãrii restului datorat Bãncii
Naþionale ºi depunãtorilor, astfel încât operaþiunea nu ºi-ar fi atins scopul.
Este locul sã menþionãm aici cã legea românã din 27 iunie 1930 nu este
izolatã. Toate þãrile lovite de criza din 1929-1931 au avut ºi în orice caz au fãcut
sacrificii, ºi chiar mult mai mari, pentru uºurarea situaþiei instituþiilor de credit
ameninþate de panicã, prin jertfe ale statelor respective. Astfel, în Italia, pentru
Banca Comercialã Italianã, Mussolini, om de stat cu vederi largi, a decis, într-o
noapte, sã dea cca. 5 miliarde de lire italiene. În Statele Unite, unde criza
ameninþa cu prãbuºirea a sute de bãnci, s-a cheltuit peste 1 miliard de dolari. În
Germania, s-a dat pentru Darmstädter ºi Dresdner Bank miliarde de mãrci. În
Franþa, Banque Nationale de Credit a primit de la Stat 2 miliarde de franci. În
Austria, numai pentru Kredit Anstalt, a fost angajat aproape tot bugetul Statului
austriac, ceea ce echivaleazã cu 40 miliarde lei.
Dacã se examineazã aici oportunitatea acestor sacrificii, chestiune în
afara competenþei onor. Comisiuni, aceasta este ca ºi cum s-ar critica, dupã o
bãtãlie câºtigatã, cantitatea de muniþiuni cheltuitã, sub imperiul panicii ce
cuprinsese atunci piaþa mãsurile trebuia luate urgent ºi fãrã precupeþire, altfel
panica ar fi contaminat grav ºi alte instituþiuni ºi se ajungea la acea catastrofã
generalã, despre care consilierul tehnic Auboin scrie în rapoartele sale: „Je n’ai
pas le goût des catastrophes”.
Trebuie sã reamintim ºi cu acest prilej cã ori de câte ori, mai ales în epoca
postbelicã, s-a socotit necesar a se ajuta o instituþiune de interes general, Statul
a fãcut sacrificii. Aºa, de exemplu, în agriculturã, Statul a acoperit de repetate ori
pierderile de miliarde de lei ale instituþiilor cooperative.
Tot asemenea, prin legea de conversiune din 1934, Statul se angajeazã
sã plãteascã 450 milioane lei anual, timp de 15 ani, adicã aproape ºapte
miliarde, pentru a acoperi pierderile Bãncii Naþionale, rezultate din conversiunea
creanþelor. Or, Banca Naþionalã, ca instituþie de credit, ar fi trebuit sã suporte ºi
ea efectele conversiunii, ca orice altã instituþie, pentru cã conversiunea a fost o
necesitate generalã a societãþii româneºti dupã criza din anii 1929-1931. Totuºi,
Statul a fãcut în favoarea Bãncii Naþionale aceste sacrificii imense, de care
indirect au profitat ºi bãncile private, ale cãror angajamente faþã de Banca
Naþionalã au fost reduse corespunzãtor pierderilor din conversiune, afarã de
banca noastrã.
51
Dar este locul de a examina ºi mai de aproape cum s-a petrecut aceastã
scoatere din obligo, spre a se vedea cã ea este de fapt efectul juridic al naturii
convenþiilor încheiate.
În ceea ce priveºte prima tranºã de 300 milioane lei, pentru 201.500.000
s-au dat în platã acþiunile „Cultura Naþionalã”, deci cambiile au fost achitate ºi,
prin urmare, nici nu a existat scoatere din obligo. Pentru înlocuirea efectelor de
98.500.000 lei s-au transmis printr-un act de cesiune alte efecte de 135 milioane,
iar cedentul în legea noastrã nu garanteazã decât existenþa creanþei cedate ºi nu
solvabilitatea ei, astfel încât încetarea obligaþiilor noastre cambiale este
consecinþa actului de cesiune, prin care s-a novat raportul cambiei anterior. Or,
nu se poate pretinde cã legea ar fi interzis a se face acte de cesiune pentru
lichidarea efectelor trecute la Stat, când ea întrebuinþeazã formula „orice
convenþii sau tranzacþii”.
Pentru tranºa de 600 milioane lei, scoaterea efectivã din obligo este
prevãzutã în orice caz ºi în convenþia încheiatã cu Banca Industrialã dupã
concordat, la 12 iunie 1933, ºi este natural ca, dupã ce banca noastrã fusese
silitã a cere concordat, menþinerea ei în obligo nu mai apãrea ca interesantã.
Dar nici nu ar mai fi fost posibil, în mod practic, sã fim mai departe þinuþi în
obligo, pentru cã, dupã cum vom mai avea prilejul sã arãtãm, Statul nu se
prezentase ca creditor le verificarea creanþelor în procedura concordatarã, ºi
astfel activul nostru era angajat cu preferinþã în favoarea creditorilor
concordatari, înscriiindu-se chiar ºi o ipotecã asupra imobilelor noastre pentru
pasivul concordatar, ipotecã existentã ºi azi asupra imobilului bãncii. Astfel, în
realitate, scoaterea noastrã din obligo este un rezultat al neprezentãrii Statului la
concordat.
În ce priveºte tranºa a treia, de 108 milioane, situaþia este în total
analoagã cu cea a primei tranºe. Aici s-au dat în platã, printr-un act de cesiune,
alte efecte ºi chiar creanþe necambiale în locul celor preluate de Stat de la Banca
Naþionalã, ºi este, deci, cu atât mai evident cã nu mai aveam nicio rãspundere
pentru plata efectelor ºi creanþelor emise prin cesiune, dar totodatã s-au dat în
platã ºi 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu, care rãmâneau dobândite Statului, chiar
dacã efectele ar fi fost integral plãtite, deci a ne mai menþine pe noi în obligo în
aceste condiþii ar fi fost un lucru inadmisibil.
Dimpotrivã, scoaterea noastrã din obligo, atât la tranºa a doua, cât ºi la a
treia, apãrea ca un avantaj ºi ca un act de bunã gospodãrie, când noi ne aflam
deja în concordat, iar nesocotirea noastrã din obligo nu fãcea pe debitorii cedaþi
mai solvabili decât erau. Repetãm însã, încheind aceastã discuþie, cã,
convenþiile fiind încheiate atunci, ele nu puteau forma obiectul unei critici de
legalitate care nu e admisibilã decât în cadrul unei prevederi formale ale legii.
5/ Trecând pe deasupra textelor de lege, s-a susþinut, de cãtre
reprezentanþii Ministerului de Finanþe, cã finalitatea legii din 27 iunie 1930 nu ar fi
fost aceea de a ajuta o bancã care, totuºi, nu a putut fi salvatã. Aceastã pretinsã
„finalitate” se deduce de cãtre adversarii noºtri dintr-un fragment al expunerii de
motive din decretul-lege nr. 3.441/1940, unde se zice cã greºit au fost ajutate
întreprinderile falimentare. A priori, aceastã tezã apare stranie din douã puncte
de vedere: 1/ se interpreteazã legea din 1930 prin expunerea de motive la
decretul-lege din 1940, lucru cu atât mai puþin admisibil cu cât nu numai cã o
expunere de motive nu are valoare de lege nici mãcar pentru legea pe care o
motiveazã, dar ºi pentru cã legea din 1930 era elaboratã de un Parlament, pe
când un decret-lege este opera puterii executive. 2/ Se cautã a se examina
sensul unei legi din 1930 dupã rezultatele cifrice ce se constatã cu un deceniu în
52
urmã. Dacã, deci, noi am fi putut fi salvaþi, atunci finalitatea legii era satisfãcutã.
Am arãtat, în Cap. III, cât de conºtient era legiuitorul de la 1930 de ceea ce avea
sã însemne pentru Stat ajutorarea bãncilor în dificultãþile de platã, ºi am vãzut cã
autorul legii din 1930, defunctul Virgil Madgearu, pe atunci ministru de Finanþe, a
confirmat, prin mãrturia sa, înaintea Comisiunii de Anchetã, nu numai cã Statul
era hotãrât sã facã sacrificii cu pierderi pentru Stat în aceastã operã de ajutorare
a creditului privat, dar cã s-a avut în vedere în mod special ºi banca noastrã.
Iatã cum se exprimã defunctul Virgil Madgearu în depoziþia sa:
„Aceastã dispoziþiune /art. 2, al. II, din legea din 27 iunie 1930/ menitã sã
permitã intervenþiunea excepþionalã pe piaþa financiarã în scopul sprijinirii
bãncilor aflate în dificultate de platã, se explicã prin apariþia la începutul
primãverii 1930 a primelor fenomene de crizã, de neîncredere în solvabilitatea
bãncilor, constând în retrageri precipitate de depuneri, îndeobºte la Banca
Marmorosch, Blank & Co...” /Pag.3/. (Anexa 5).
Lucrul rezultã, de asemenea, ºi din corespondenþa dintre Ministerul de

Finanþe ºi Banca Naþionalã, pe care am citat-o la expunerea succesivelor
preluãri de efecte. A pretinde, deci, cã scopul legii din 1930 excludea ajutorarea
bãncii noastre, a cãrei situaþie bine cunoscutã determinase, între altele, voinþa
legiuitorului, înseamnã a nega cu ºtiinþã adevãrul. Adversarii au susþinut chiar cã
legea s-a fãcut pentru noi ºi, totuºi, tot ei spun cã nu ne încadrãm în finalitatea
legii.
În realitate, ceea ce se urmãrea nu era salvarea bãncilor ajutate ca
întreprinderi, ci salvarea depozitelor ºi a încrederii depunãtorilor în sistemul
bancar.
Sub acest raport, banca noastrã prezenta o importanþã deosebitã pentru
cã avea cele mai multe depozite. O serie de acte ºi mãrturii vin sã confirme
interesul general ce nu impunea ajutorarea bãncii noastre.
Însã cu ocazia acþiunii întreprinse în primãvara anului 1930, Ministerul de
Finanþe scria Bãncii Naþionale în adresa cu nr. 5 din 15 aprilie 1930:
„Având în vedere cã Banca Naþionalã, de acord cu consilierul tehnic, a

fost silitã sã intervinã în ultimul timp pe piaþa financiarã spre a salva situaþia unor
bãnci de mare importanþã pentru economia naþionalã, care, din cauza neliniºtii
publice, erau ameninþate...”
Aceastã neliniºte a deponenþilor, luând forme ºi mai acute în vara anului

1931, dl. consilier tehnic, care a dat o datã alarma prin scrisoarea sa din 24 iulie
1931 cãtre dl. Guvernator, scriind:
„Tout retard et toute faiblesse dans l’action que commandent les

circonstances seraient de nature à compromettre gravement la situation de la
banque et du pays tout entier.” /Pag. 9/.
Revine cu scrisoarea sa din 7 august 1931, adresatã tot domnului

guvernator, amintind cã:
„Dans une conférence tenue le 21 juillet avec M-le Ministre des

Finances, celui-ci a donné au Comitet l’assurance que l’Etat ferait au besoin les
sacrifices necessaires dans l’interêt des deposants, afin d’eviter au marché les
risques qui présenteraient en ce moment la chuté d une grande banque.”
53
Conducerea Bãncii Naþionale, dându-ºi perfect seama de gravitatea

situaþiunii generale, dupã ce înainteazã la 4 august 1931 domnului ministru de
Finanþe proiectul de convenþie din 1 august 1931, în care se spune lãmurit cã
scopul lui este:
„Pentru a evita în împrejurãrile de faþã cãderea bãncii, þinând seama de

interesul depunãtorilor ei ºi al întregii pieþe...”
Stãruieºte, cu adresa nr. 46.756 din 7 august 1931, pe lângã dl. ministru
de Finanþe ca sã accepte acel proiect pentru întreaga sumã de 600 milioane lei,
propusã de a fi preluatã de Stat, accentuând cã este vorba de:
„...o operaþiune de mare importanþã, cum este aceea a redresãrii Bãncii

Marmorosch, Blank & Co., operaþiune care ar interesa situaþiunea generalã a
întregii pieþe româneºti”,
iar în procesul-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie al BNR din 18

august 1931 gãsim consemnate aceleaºi aprecieri asupra necesitãþii de a sprijini
banca noastrã:
„Dl. Guvernator face cunoscut consilierului faþã de situaþiunea creatã

marilor bãnci prin retragerile masive de depuneri din ultimul timp, domnia sa ºi
apoi Comitetul Executiv al Bãncii Naþionale au avut mai multe întrevederi cu dl.
Ministru de Finanþe cãruia, având în vedere interesul general al pieþei financiare,
i s-a cerut concursul Statului.” (Anexa 26).
Care apoi se repetã ºi în adresa Bãncii Naþionale nr. 49.212 din 19 august
1931, cu care înainteazã domnului ministru al Finanþelor Convenþia din aceeaºi
zi:
„Având în vedere toate acestea ºi, mai ales, interesul depozitelor la

aceastã bancã, am cãzut de acord cu dumneavoastrã a se întreprinde o acþiune
de asanare a ei, ºi în acest scop s-a ajuns la încheierea alãturatei convenþiuni...”
(Anexa 50).
În depoziþia domnului Costin Stoicescu /dos. II, fila 92 urm./ gãsim, de

asemenea, preþioase mãrturii pentru preocupãrile de atunci ale conducãtorilor
finanþelor þãrii în legãturã cu situaþia creatã bãncii noastre prin panica
deponenþilor:
„...s-a considerat mai degrabã cã ar fi o necesitate de ordin superior ca

Banca Blank sã fie ajutatã a-ºi consolida ºi uºura lichiditatea, acea bancã fiind
dintre toate bãncile din þarã aceea care avea cele mai numeroase ºi cele mai
însemnate depozite.” /Pag.5/.
Ministerul Finanþelor, fiind însã continuu preocupat de situaþia generalã a
pieþei ºi a bãncilor, care erau asaltate de depunãtori, a insistat zilnic ca sã se
continue acordarea de noi credite Bãncii Blank.” /Pag. 6/.
„...Ministerul Finanþelor a continuat sã insiste pe lângã BNR ca, în
interesul calmãrii pieþei, sã continue sprijinirea Bãncii Blank.” /Pag.6/.
Or, banca noastrã s-a conformat în totul scopului urmãrit de Ministerul de

Finanþe, prin ajutorarea noastrã, cãci, deºi ni s-a retras în mod brusc ºi
intempestiv sprijinul Bãncii Naþionale ºi am fost nevoiþi sã cerem concordatul, am
oferit, totuºi, deponenþilor ºi creditorilor noºtri plata 100% fãrã nicio reducere, ºi
54
am renunþat sã ne prevalãm de art. 52 din legea din 7 aprilie 1934, pentru a

obþine pe calea unui nou aranjament o reducere a datoriilor noastre.
De altfel, între timp, am executat aproape în totalitate obligaþiile noastre,
cu toate cã în interval ºi noi am suferit pierderi la debitorii noºtri în conversiune,
toate vicisitudinile anilor ce au trecut ºi pe cele rezultate din lichidãrile forþate, din
starea de rãzboiu etc.
Am depus la dosar un tablou, arãtând cât ºi în ce mod am achitat noi
pasivul existent la data concordatului. (Anexa 51).
Din acest tablou rezultã cã pasivul bãncii noastre la data cererii de
concordat se compunea, conform bilanþului din 21 octombrie 1931 depus de noi
la dosarul acestei onor. Comisiuni, din:
Lei 1.758.519.927 – datorii cãtre deponenþi ºi creditori, formând masa
creditorilor concordatari propriu-ziºi;
Lei 1.842.001.981 – datorii pe reescont cãtre BNR direct ºi prin Sindicatul
Bancar /inclusiv efectul de 108 milioane preluat ulterior de Stat/;
Lei 120.597.142 – datorie în valutã strãinã pentru acþiunile „Steaua
Românã”;
Lei 62.958.471 – datorii diverse pentru ordine de platã, cecuri etc.
exceptate de la concordat;
Lei 41.780.116 datorie pentru Fondul de Pensiuni.
Lei 3.825.857.637 Total pasiv.
Din acest pasiv total, am achitat, pânã la 31 octombrie 1941, urmãtoarele

sume:
Lei 1.532.245.073 cãtre deponenþii ºi creditorii concordatari propriu-ziºi;
Lei 1.385.774.787 cãtre BNR, pentru datoria pe reescont directã ºi prin
Sindicatul Bancar;
Lei 42.566.061 cãtre Sindicatul „Steaua Românã”;
Lei 58.826.455 cãtre diverºi creditori exceptaþi de la concordat;
Lei 41.780.116 cãtre beneficiarii Fondului de Pensiune
Lei 3.050.851.715 în total.
În rezumat:
dintr-un pasiv total la data concordatului
/21 oct. 1931/ de ...Lei 3.825.857.637,
banca a achitat, pânã la 31 octombrie 1941, Lei 3.050.851.715, ceea ce
înseamnã 80%.
În ce priveºte pe deponenþii ºi creditorii concordatari propriu-ziºi, raportul

între plãþile efectuate /1.532.245.000/ ºi datoria de la data concordatului
/1.842.001.000/ este chiar de 87%.
În aceste condiþiuni, se mai poate spune cu bunã credinþã cã Banca Blank
este o instituþie falimentarã? Mai existã vreo bancã în concordat care sã fi achitat
datoriile ei într-o asemenea mãsurã?
Neosteniþi încã de a lovi în orice chip în noi, reprezentanþii Ministerului de
Finanþe au susþinut cã n-am fi plãtit efectiv pe creditori, ci cã plata s-ar fi fãcut prin
compensaþiune cu livrete de economie ale bãncilor noastre. Or, din tabloul la
care ne referim, rezultã cã asemenea compensaþiuni s-au fãcut numai pentru 50
milioane din totalul de 1.532 milioane, plãtit creditorilor concordatari, adicã o
proporþie disparentã /3%/.
Dar aceste plãþi prin compensaþiune nici nu au fost fãcute de bunã voie de
55
cãtre noi, ci ele ne erau impuse prin art. 72 din legea de lichidare din 7 aprilie
1934, astfel cã noi nu puteam refuza compensaþiunile.
Ele nici nu erau în interesul nostru. În adevãr, cum s-au fãcut asemenea
compensaþii? Debitorul unei bãnci în concordat, pentru a-ºi plãti datoriile,
cumpãra de la un depunãtor livretul lui de economie, desigur cu o cotã redusã din
suma figurând în livret, dar debitorul preda bãncii livretul pe valoarea lui
nominalã pentru datoria sa de egalã valoare, cu alte cuvinte banca noastrã
primea livretul pentru 100% din activul ei. Operaþiunea profita cel mult debitorilor,
dar în nici un caz bãncii concordatare, pentru care era oneroasã ºi deloc doritã.
În rezumat, dacã este adevãrat cã finalitatea legii din 1930 are de a ajuta
întreprinderi ce aveau sã-ºi îndeplineascã angajamentele faþã de creditori,
atunci suntem o instituþie ajutatã de Stat, care, primind sprijinul Statului, pe baza
acelei legi, ºi-a fãcut un punct de onoare de a-ºi îndeplini angajamentele ºi le-a ºi
îndeplinit aproape în totalitate.
Nici din acest punct de vedere deci nu se poate pretinde cã s-ar fi eludat
legea. Nici textul, nici spiritul, nici scopul legii nu au fost cu nimic violate,
dimpotrivã, s-a procedat în strictã conformitate cu legea ºi, din acest punct de
vedere, preluarea efectelor noastre ºi aranjamentele ulterioare nu îngãduie nicio
criticã.
De altfel, þinem sã relevãm cã, din însãºi legea din 27 iunie 1930, rezultã
implicit cã se hotãrâse ajutorarea chiar ºi a instituþiilor cu situaþie slabã. Iatã, în
adevãr, ce prevede art. 9 din aceastã lege:
„În cazul când convenþiuni sau tranzacþii ar privi o întreprindere la care

Statul devine creditor pentru cel puþin o jumãtate din totalul datoriilor, Ministerul
de Finanþe va putea numi un comisar al Guvernului, care va funcþiona pe lângã
Comitetul ºi Direcþiunea acelor întreprinderi ºi care va fi retribuit de acele
întreprinderi ... Îndatã ce Banca Naþionalã, la cererea instituþiilor de mai sus, va
constata cã situaþiunea lor s-a consolidat, se va cere Ministerului Finanþelor
încetarea funcþionãrii comisarului Guvernului pe lângã ele. Ministerul Finanþelor,
în baza constatãrii Bãncii Naþionale, va referi Consiliului de Miniºtri ºi, cu
aprobarea acestuia, va desfiinþa postul de comisar al Guvernului.” (Anexa 3).
Se vede, deci, cã puteau fi ajutate instituþii ce aveau protofolii slabe,

întrucât chiar mai mult de jumãtate putea ajunge sã fie preluat de Stat. Aceasta
aratã ºi mãsura foarte largã a ajutorului avut în vedere.
Se mai prevede cã mãsurile de supraveghere nu vor înceta decât dupã
„consolidare”, ceea ce presupune cã mai înainte instituþiile de bancã nu erau
solide. Dar cine zice consolidare eventualã pune, totodatã, ºi ipoteza
eventualitãþii contrarii. Puteau deci fi ajutate instituþii, preluându-se mai mult de
jumãtate din portofoliu ºi, totuºi, ele sã nu se poatã salva. Cum se mai poate vorbi
în aceste condiþiuni cã sensul legii din 1930 era acela de a ajuta numai
întreprinderile puternice? Asemenea întreprinderi se puteau redresa ºi singure
ºi, în tot cazul, dacã numai acestea ar fi fost ajutate, nu s-ar fi putut restabili piaþa
creditului, adicã atinge scopul urmãrit.
56
CAPITOLUL VI
RÃSPUNDEREA DE DAUNE
Am vãzut cã raportul Comisiei de Anchetã cautã sã sprijine condamnarea

noastrã la daune pe douã temeiuri: a/ pe pretinsele violãri de lege sãvârºite cu
prilejul trecerii la Stat a efectelor; am vãzut însã cã nicio criticã de legalitate nu se
poate face acestor operaþiuni; b/ pe o pretinsã rãspundere de daune, chiar dacã
operaþiunile ar fi legale.
Asupra naturii ºi temeiurilor acestei „rãspunderi” am arãtat, în mod sumar,
în Cap. II al prezentelor concluziuni, cã decretul-lege 3.441/1940 nu prevede o
derogare de la dreptul comun ºi, în special, nu prevede o rãspundere
independentã de culpã ºi cã acest principiu este adoptat expres în raportul
Comisiei de Anchetã. Reamintim pasajul, plasat – ce e drept – cu privire la
rãspunderea conducãtorilor /Cap. IV, lit. B, pag 31, din raport/:
„Comisiunea, interpretând dispoziþiunile art. 3 din decretul-lege, a gãsit

cã legiuitorul nu a înþeles sã deroge în privinþa rãspunderii personale a organelor
de conducere de la dispoziþiunile dreptului comun, fãcând responsabile, fãrã
nicio discriminare, pe toate persoanele care au avut un rol de conducere sau de
control, ci numai pe acele persoane cãrora li s-ar putea imputa o culpã
efectivã...”
„...este evident cã, dacã legiuitorul ar fi înþeles sã facã responsabile toate
persoanele care au condus, fãrã nicio discriminare, ar fi decretat aceasta în mod
formal ºi nu ar mai fi atribuit Comisiunii de Anchetã rolul de a cerceta ºi identifica
persoanele responsabile, rol care implicã necersarmente o verificare ºi o
discriminare în sensul stabilirii unor culpe personale.”
Acest principiu pus de Comisiunea de Anchetã la temelia construcþiei ei –

deºi ea se contrazice prin modul cum îl aplicã – rãmâne dobândit cauzei de
vreme ce nu a fost apelat de Ministerul de Finanþe. Comisiunea de Anchetã
stabileºte, conform normelor de drept generale ºi etern valabile pentru oricine,
persoanã fizicã sau juridicã, ºi în orice calitate,
cã nu existã rãspundere fãrã culpã efectivã;
cã, dacã legea ar fi voit sã creeze o asemenea rãspundere, ar fi trebuit s-o
prevadã formal;
cã, dacã legea a instituit o Comisie de Anchetã, aceasta are tocmai drept
misiune de a stabili dacã ºi întrucât existã culpã ºi cui este ea imputabilã.
Este locul sã reamintim aici cã „culpa prezumatã” nu existã în drept. Într-o
singurã materie de mare interes social doctrina s-a ostenit, timp de decenii, sã
stabileascã existenþa unei asemenea rãspunderi prezumate: este materia
accidentelor de muncã. Rãspunderea patronului pentru accidente întâmplate
muncitorilor în stabilimentele industriale, în genere din cauza maºinilor, s-a
cãutat a se sprijini pe teoria riscului profesional unit cu al profitului pentru
întreprinzãtor. Dar jurisprudenþa n-a acceptat aceastã teorie, fiindcã este de
esenþa dreptului, cã rãspundere fãrã culpã efectivã nu existã. ªi atunci a fost
nevoie sã intervinã legiuitorul care sã creeze el, prin lege, aceastã rãspundere
fãrã culpã, adicã o culpã prezumatã. Dar nici aceastã legiuire nu a rãmas în
vigoare, ci dimpotrivã, legiuitorii cei noi au creat sistemul asigurãrilor sociale
contra accidentelor de muncã, negând rãspunderea individualã a patronului fãrã
culpã, ºi acesta este ºi sistemul aplicat în legile noastre asupra asigurãrilor
sociale din 1912, 1923, 1933 ºi 1938, sistem ºi actualmente în vigoare.
Aceastã inadmisibilitate a unei culpe prezumate este cu atât mai mare în
57
cazul nostru cu cât, pe de o parte, s-a dovedit perfecta legalitate a operaþiunilor

fãcute ºi rãmase de neînþeles cum s-ar putea pretinde daune pentru operaþiuni
conform cu legea; pe de altã parte, noi suntem o persoanã juridicã care poate
avea o rãspundere a contractelor încheiate în numele ei, dar nu ºi pentru delicte
sãvârºite de ea, cãci o persoanã juridicã nefiind o realitate materialã, nu poate
sãvârºi delicte. Rãspunderea extracontractualã a persoanei juridice este numai
pentru delictele sau cvasidelictele prepuºilor ei, temeiul unei asemenea
rãspunderi a persoanelor juridice nefiind art. 998 Cod Civil, ci art. 1.000 Cod
Civil.
Or, este caracteristic pentru lipsa de temei juridic a condamnaþiunii de la
prima instanþã faptul cã, în loc de a se sprijini rãspunderea noastrã pe pretinse
fapte culpabile ale prepuºilor noºtri, se rãstoarnã problema ºi se aratã a stabili
rãspunderea prepuºilor pentru pretinse culpe imputabile nouã înºine.
Iatã unde se ajunge atunci când fãrã bazã legalã, ba chiar, dupã cum vom
arãta, în contra termenilor ei, se cautã a se crea, contrar tuturor normelor de
drept, rãspunderi sui generis, rãspunderi fãrã culpã, rãspunderi pentru acte
legale, culpa prezumatã etc. – într-un cuvânt, un haos juridic.
Constrânºi de aceste obiecþiuni ale noastre, onor. reprezentanþi ai
Ministerului de Finanþe au cãutat sã gãseascã în textul decretului-lege
3.441/1940 un punct de sprijin pentru aceastã culpã prezumatã. Ei au trebuit sã
formuleze teoria lor, în sensul cã simplul prejudiciu adus Statului, ar fi suficient
pentru stabilirea rãspunderii de daune ºi cã aceasta ar rezulta din art. 1 ºi 6 ale
decretului-lege în chestiune. Se zice de cãtre adversarii noºtri: art. 1, dispunând
anchetarea operaþiunilor încheiate prin cunoscutele convenþiuni ºi în aplicarea
ºtiutelor legi, se înlãturã efectul obligator ºi al convenþiunilor ºi al legilor
menþionate, iar art. 6 din decretul-lege, dispunând cã:
„Comisiunea de Anchetã va înainta Ministerului de Finanþe rapoarte

asupra constatãrilor ce va face.
În baza acestora, Ministerul va da o deciziune prin care se va constata
prejudiciile suferite de Stat ºi care va constata titlul legal definitiv în temeiul
cãruia se va proceda la executarea, conform dispoziþiunilor din legea pentru
unificarea procedurii fiscale”,
permite condamnarea pe simpla constatare a prejudiciilor suferite de Stat.

Aceasta ar mai rezulta, dupã onoraþii noºtri adversari, ºi din finalul expunerii de
motive din decretul-lege:
„Cum, prin operaþiunea preluãrii portofoliului acestor întreprinderi, Statul

a suferit – dupã cum am arãtat – un important prejudiciu, socotim cã se impune
revizuirea operaþiunii preluãrii ºi rãscumpãrarea portofoliului imobilizat.”
Dupã onoraþii noºtri adversari, deci, nu ar mai fi nevoie de vreo operã

judiciarã; însãºi legea ne-a condamnat cu anticipaþie, iar Comisia de Anchetã nu
ar avea altceva decât sã stabileascã cuantumul prejudiciului. Dacã aºa ar fi, era
suficient de a se numi niºte experþi, iar nu magistraþi de la Înalta Curte de Casaþie
ºi personalitãþi reprezentative ale celor mai înalte instituþiuni financiare. Or,
dimpotrivã, nu numai cã Comisia de Anchetã era una de ordin judiciar, iar nu
contabil ori tehnic, dar decretul-lege modificator din 10 martie 1941 a instituit
aceastã onoratã Înaltã Comisie de Apel, motivând cã este cazul unei bune
judecãþi, cu toate posibilitãþile de apãrare care stau la baza „oricãrei opere de
justiþie”, precum sunã referatul domnului ministru al Justiþiei cãtre Conducãtorul
58
Statului. Operã de justiþie cu condamnare anticipatã fãrã culpã, pentru acte

legale, nu este însã de închipuit.
Am atras atenþiunea cã art. 3 din decretul-lege nr. 3.441/1940 prevede
posibilitatea luãrii mãsurilor de asigurare, atunci când se constatã fraude sau
grave prejudicii. Faþã de corelaþia dintre cuvintele „fraude” ºi „grave prejudicii” nu
se poate înþelege decât culpa gravã, conform principiului culpa lata dolus est, la
care, desigur, s-a gândit legiuitorul.
Spuneam, deci, cã legea exprimã prin acest text condiþiunea existenþei
fraudei sau a culpei grave, pentru a stabili o rãspundere.
Onoraþii reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe au crezut cã pot
rãspunde la aceastã obiecþiune, cã fraudã sau culpã gravã ar fi necesarã numai
pentru luarea mãsurilor mãsurilor provizorii de asigurare, înainte de terminarea
anchetei, spunând cã era nevoie de un text expres pentru asemenea mãsuri
grave preventive.
Straniu mod de a interpreta o lege! Aºadar, dupã onoraþii noºtri adversari,
pentru a lua o simplã mãsurã de asigurare, este nevoie sã se stabileascã o
fraudã ºi o culpã gravã; iar pentru a condamna definitiv, spre a proceda apoi la
executare, nu se mai cere condiþiunea fraudei sau culpei grave!
Cine poate înþelege ºi admite un asemenea sistem? El ar însemna,
traspune în altã materie, cã un inculpat sã poatã fi deþinut preventiv numai dacã i
se gãseºte vreo vinã, dar sã poatã fi condamnat definitiv la închisoare, deºi nu i
se gãseºte vreo vinã. Raþiunea ºi simþul de dreptate refuzã în modul cel mai
hotãrât un asemenea sistem, care nu ar fi legiuit, ci de-a dreptul scelerat.
Cu toate acestea, noi fiind obligaþi a pune concluziuni complete ºi a nu
lãsa impresiunea cã fugim de discuþie, vom examina mai de aproape aspectele
sub care se prezintã aceastã învinuire de culpã.
Pentru aceasta, vom reaminti cã orice rãspundere extracontractualã
presupune trei elemente:
o fraudã sau culpã,
un prejudiciu, ºi
o legãturã cauzalã directã ºi necesarã între faptul culpos ºi prejudiciul.
În acest capitol, ne vom ocupa de primele douã elemente, rezervând
discuþia prejudiciului pentru Cap. IX de mai jos.
I. Frauda sau culpa.
Ceea ce ni se imputã în mod special sub acest titlu, este cã am fi
determinat preluarea de cãtre Stat a unor efecte ce nu au putut fi plãtite în
totalitate, din cauzã cã atât emitenþii lor, cât ºi noi înºine, nu aveam suficientã
solvabilitate.
O asemenea culpã ar fi, în realitate, o fraudã, un dol, o inducere în eroare
cu rea credinþã, în sensul cã Statul a preluat efecte a cãror slãbiciune nu ar fi
cunoscut-o. Aceasta este ºi aplicaþia ce se cautã a se da termenului de „fraudã”
din art. 3 din decretul-lege 3.441/1940.
Or, nu existã fraudã atunci când obiectul convenþiunii a fost cunoscut, cu
toate riscurile sale, pãrþii ce îl acceptã. Volenti non fit injuria zice adagiul roman
ºi, desigur, cã cel ce îºi dã consimþãmântul, dupã ce i s-au pus în vedere
însuºirile obiectului contractului, voieºte în mod liber sã contracteze ºi nu se mai
poate pretinde nedreptãþit.
Or, în privinþa faptului cã Statul se aºtepta la pierderi ºi înþelegea de mai
înainte sã le suporte, ca un sacrificiu pentru asanarea pieþei, am citat dovezi mai
presus de orice discuþiune, atunci când am arãtat scopul legilor din 7 februarie
1929 ºi 27 iunie 1930. Aici vom arãta însã cã, în mod special, în ce priveºte
59
efectele de preluat de la banca noastrã, calitatea lor a fost perfect cunoscutã atât
Bãncii Naþionale cât ºi Ministerului de Finanþe.
Iatã ce scrie dl. consilier tehnic Auboin domnului guvernator al Bãncii

Naþionale la 24 iulie 1931:
„Il est devenu évident ègalement que la Banque /Blank/ èprouvait de plus
en plus des difficultés à presenter à la Banque Nationale des effets d’un qualité
non seulement satisfaisante, mais acceptable.” /Pag. 4/.
ªi în aceeaºi scrisoare, dl. consilier tehnic aratã cã existau goluri în bilanþ,

care nu au putut fi compensate contabiliceºte, decât prin supraevaluãri de
active.
Din Nota sa asupra Bãncii Blank din 30 iunie 1931, prezentat domnului
guvernator /vezi depoziþia domnului Costin Stoicescu pag. 7/, citãm:
„Pertes 1.790 millions ou 1.465 millions en plus du capital et des

resérves” /Pag.1/.
Proiectul de convenþiune dintre Stat ºi Banca Naþionalã din 1 august 1931

„pentru a evita cãderea Bãncii Blank” /dos. IV, fila 2 urm./, începe în preambulul
sãu cu constatarea cã, în urma examinãrii situaþiei bãncii noastre, s-ar fi dovedit
cã:
„...existã o pierdere importantã de activ ºi un serios deficit de exploatare”

/pag.1/.
Ministerul de Finanþe, primind acest proiect de convenþie, scrie la 6

august 1931 domnului guvernator al Bãncii Naþionale:
„Ministerul de Finanþe socoteºte, într-adevãr, cã, în criza actualã ºi faþã

de greutãþile prin care trece economia naþionalã, este de datoria Statului sã vinã
în ajutorul marilor noastre instituþii de credit, chiar cu preþul unor însemnate
sacrificii.” /Pag.1/.
La rându-i, Banca Naþionalã subliniazã încã ºi mai mult cã vor fi pierderi,

prin scrisoarea ei nr. 46.756 din 7 august 1931 cãtre Ministerul de Finanþe:
„Astfel este de prevãzut cã vor fi necesare operaþiuni ulterioare cu

mijloace mult mai puternice ºi care ar necesita noi sarcini din partea Statului,
singurul în mãsurã în circumstanþele actuale a le face.” /Pag. 2/.
În scrisoarea domnului consilier tehnic Auboin cãtre domnul guvernator

Manoilescu din 7 august 1931, citim:
„Dans une conférence tenue le 21 juillet avec M-le Ministre des

Finances, celui-ci a donné au Comite l’assurance que l’Etat ferait au besoin les
sacrifices necessaires dans l’interêt des deposants, afin d’eviter au marché les
risques que présenterait en ce moment la chute d’une grande banque.”
Consiliul de Administraþie al Bãncii Naþionale decide, în ºedinþa sa din 18

august 1931:
60
„De asemenea, consider situaþiunea dificilã a Bãncii Blank ºi

intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat pentru a consimþi la o serie de mãsuri ºi
sacrificii în favoarea sa, Consiliul ia în discuþiune un proiect de convenþiune,
propus pentru a fi încheiat între Banca Naþionalã ºi Ministerul Finanþelor.”
ªi Banca Naþionalã înainteazã acest proiect cu adresa sa nr. 49.212 din

19 august 1931 Ministerului de Finanþe, în care, dupã ce aratã cã existã un minus
de 1½ miliard lei la banca noastrã, între valoarea activelor noastre dupã bilanþ ºi
cea apreciatã de Banca Naþionalã, ºi mai evalueazã pierderea anualã de
exploatare la 200 milioane lei, Banca Naþionalã scrie expres:
„În aceste condiþiuni, Statul, apreciind cã trebuie fãcut totul pentru a evita
cãderea numitei bãnci, dupã cum a rezultat din conferinþa avutã de
dumneavoastrã cu Comitetul nostru Executiv ºi Statul, fiind gata a face
sacrificiile necesare pentru aceasta, s-a cãutat sã se precizeze în aceastã
convenþiune mijloacele de a obþine, cu un sacrificiu limitat al Statului ºi graþie
mãsurilor luate de Banca Naþionalã ºi considerate suficiente, o situaþiune
amelioratã pentru a se putea lua o soluþie definitivã...”
Prin urmare, acoperirea împrumuturilor fãcute ºi preluarea de cãtre Stat
a unui portofoliu de 600 milioane, nu va putea, în niciun caz, garanta Statului cã
va primi în schimb un activ real de egalã valoare.”
Aceste acte – ºi nu am citat decât câteva – sunt completate cu depoziþiile

martorilor audiaþi.
Citãm depoziþia domnului Costin Stoicescu, administrator delegat al
Bãncii Naþionale /dos. II, fila 92 urm./:
„Cu ocazia discuþiunilor care au avut loc, s-a discutat cu Statul bonitatea
întregului portofoliu al Bãncii Blank /pag.4/.
Subsemnatul, cunoscând din propria mea activitate de mai înainte
situaþiunea Bãncii Blank, am arãtat celor în drept cã, în realitate, aceastã bancã
trebuie sã fie deficitarã cu o sumã importantã, pe care o evaluasem la circa un
miliard /pag.4/.
Am semnalat continuu Comitetului Executiv al Bãncii Naþionale cã
portofoliul pe care Banca Blank îl prezenta la scont era cu desãvârºire slab,
imobilizat, sau fãrã vreo garanþie din partea subscriitorilor.” /Pag.6/.
Domnul Radu Romanescu, fost comisar al Guvernului la Banca Naþionalã

ºi conducãtor al Serviciului Economic din Ministerul de Finanþe, însãrcinat cu
aplicarea legii de preluare din 27 iunie 1930 audiat de aceastã onor. Comisiune
de Apel, declarã:
„Printre aceste efecte erau ºi unele la care Statul cunoºtea

insolvabilitatea debitorilor, dar nu le putea refuza, fiindcã tocmai scopul preluãrii
era de a debarasa Banca Naþionalã de asemenea creanþe, care nu se puteau
niciodatã realiza.
Ministerul de Finanþe cunoºtea imposibilitatea de realizare integralã a
efectelor preluate, dar nu putea obiecta, cãci acesta era în parte scopul legii.”
(Anexa 7).
Defunctul ministru de Finanþe V. Madgearu, în depoziþia sa, declarã:
„...în portofoliul Bãncii Naþionale rãmãseserã efecte care cuprindeau

pierderi virtuale /pag.1/.
Banca Naþionalã a recunoscut cã din totalul creanþelor de preluat, unele
61
foarte imobilizate, s-ar putea ivi pierderi.

Conducerea Bãncii Naþionale recunoºtea existenþa la data stabilizãrii a
unei pierderi de 6-700 milioane lei /pag.2/.
Asanarea bãncii necesita sacrificii din partea Statului /pag.10/.” (Anexa
5).
În fine, domnul C. Argetoianu, fost ministru de Finanþe, audiat în faþa

Comisiei de Anchetã, atestã si domnia sa:
„/ca ministru de Finanþe/ trebuia sã împiedic, fie ºi cu un sacrificiu din

partea Statului, panica ce ameninþa sã cuprindã întreaga þarã /pag.3/.
Aceste principii /de sprijinire cu sacrificii din partea Statului/ au condus
pe toþi miniºtrii de Finanþe din toate þãrile.” /Pag.3/. (Anexa 51).
Socotim cã aceste citate nu mai au nevoie de niciun comentariu. Statul

ºtia ce preia, ºtia cã va avea pierderi ºi consimþea la sacrificii în interes general.
Prin urmare, despre fraudã sau inducere în eroare nu se putea vorbi.
În treacãt, notãm dar cã s-a pus întrebarea cum este admisibil ca Banca
Naþionalã sã fi primit la reescont efecte atât de slabe. Se insinueazã, deci, ºi sub
aceastã formã fie o pretinsã fraudã, fie cel puþin o culpa lata – lãsãm pentru
moment discuþiunea cine ar fi în aceastã privinþã culpabil, noi sau Banca
Naþionalã, ºi vom reveni.
Dupã ce am eliminat ipoteza fraudei, este locul sã examinãm ipoteza
„culpei”, chiar de s-ar califica culpã gravã, spre a arãta, totodatã, cã epoca în
care se situeazã faptele pretins culpoase nu intrã în cadrul de competenþã al
acestei instanþe ºi cã, dacã ar exista o culpã, ea nu priveºte raporturile noastre cu
Statul ºi nici nu este a noastrã.
De la începutul examinãrii acestei chestiuni trebuie însã sã atragem din
nou atenþiunea cã nu pot veni în discuþie, sub acest aspect, pierderile ce ar
rezulta din simplul conþinut, sau din simpla executare a convenþiunilor ºi
tranzacþiunilor, cãci atâta timp cât legalitatea lor este stabilitã, ele nu pot naºte
nicio rãspundere. O convenþie legal fãcutã poate fi ºi pãgubitoare pentru una din
pãrþi, dar aceasta nu poate atrage nicio consecinþã în sarcina celeilalte.
Pe de altã parte, trebuie sã relevãm cã nu ni se poate imputa cã nu am fi
executat vreo obligaþiune contractualã, cãci prin convenþiile în discuþie au fost
scoºi din obligo.
Când se vorbeºte în cazul nostru de culpã, trebuie deci neapãrat stabilitã
o culpã extracontractualã, cãci culpa contractualã nu poate consta decât în
neexecutarea convenþiei; or, repetãm, nu ni se imputã cã nu am fi executat vreo
obligaþiune, ci, din contra, vina ar fi cã nu am avut obligaþiuni contractuale, cã am
fost liberaþi de obligo, cã nu s-a obligat decât instituþii ºi persoane insuficient de
solvabile etc.
Vom urmãri însã în detaliu toate faþetele sub care a încercat partea
adversã sã construiascã aceastã culpã. Înainte de toate însã trebuie sã
reamintim un punct de drept câºtigat definitiv pentru acest proces ºi care se aflã
exprimat în însuºi Raportul Comisiei de Anchetã la începutul Cap. III „Critica
preluãrii portofoliului ºi prejudiciul adus Statului” /pag.18 urm./:
„Acestea fiind împrejurãrile ºi condiþiunile în care a fost preluat de Stat portofoliul

imobilizat de Lei 1.008.335.241, este de observat cã operaþiunea preluãrii a trecut prin 3
faze: prima a fost prezentarea la reescontul Bãncii Naþionale a efectelor Bãncii Blank,
operaþiune în care este evident cã rolul de cãpetenie l-a jucat Banca Blank,
62
obligatã sã prezinte efecte care sã întruneascã condiþiuni statutare; a doua

operaþiune, în care Banca Blank nu a avut sã intervinã, a fost prezentarea
portofoliului imobilizat de cãtre Banca Naþionalã la Ministerul de Finanþe, de
efectele ce avea în portofoliul sãu de reescont; ºi a treia operaþiune, dupã ce
efectele care formau portofoliul imobilizat au intrat în patrimoniul Statului, au
intervenit o serie de convenþiuni, prin care Banca Blank a obþinut înlocuirea unor
efecte din portofoliul imobilizat cu altele pe care le-a dat în schimb ºi în care
rãspunderea Bãncii Blank este din nou angajatã, ºi o a doua serie de convenþii
prin care Statul, ajuns în stãpânirea acelui nou portofoliu, a aranjat plata
datoriilor cu debitorii ce-i fuseserã cedaþi.”
Din aceastã parte a raportului Comisiei de Anchetã, rezultã cã pretinsa

noastrã culpã ar putea fi examinatã în cele 3 faze ale operaþiunii ºi anume:
reescontul; preluarea efectelor; tranzacþii ulterioare.
a/ În ce priveºte preluarea efectelor, Comisiunea de Anchetã însãºi
constatã cã la aceastã operaþiune banca noastrã nu a avut a interveni ºi aceastã
constatare, neapelatã de partea adversã, rãmâne câºtigatã pentru apãrarea
noastrã.
Am vãzut cã ºi din sistemul legii ºi din felul cum s-au fãcut preluãrile,
rezultã cã trecerea de efecte la Stat ce trata numai între Banca Naþionalã ºi
Ministerul de Finanþe ºi cã alegerea efectelor o avea exclusiv Banca Naþionalã,
Ministerul putând accepta în tot, sau în parte, propunerile Bãncii Naþionale. Am
vãzut chiar cã, în unele acte, Ministerul de Finanþe dãdea mandat expres Bãncii
Naþionale sã aleagã efectele de trecut la Stat.
Dl. Burillianu, fost guvernator al Bãncii Naþionale la data preluãrii primei
tranºe, întrebat, ca martor înaintea acestei onorate Comisiunii de Apel, cine
fãcea alegerea portofoliului de trecut la Stat, a rãspuns:
„Alegerea portofoliului imobilizat ce urma sã fie preluat de Stat, conform

planului de stabilizare, se fãcea numai de cãtre Banca Naþionalã ºi se accepta
de Ministerul de Finanþe.
Bãncile nu aveau niciun rol în aceastã operaþiune.
Din partea Bãncii Blank nu s-a prezentat nimeni pentru a influenþa
alegerea efectelor de preluat; contrariul ar fi fost chiar o ofensã pentru Banca
Naþionalã.” (Anexa 49).
Domnul Constantin Argetoianu, fost ministru de Finanþe la data preluãrii

celei de a doua tranºe, în depoziþia sa, fãcutã înaintea acestei Onor. Comisiuni,
declarã:
„În operaþiunea preluãrii, principalul rol îl juca Banca Naþionalã ºi experþii,

consilierii tehnici strãini, Rist ºi Auboin.
Nu am cunoºtinþã ca Banca Blank sau dl. N. Tabacovici sã fi intervenit în
vreun fel pentru preluarea portofoliului ºi nici altcineva din direcþiunea Bãncii
Blank.
Dl. Auboin îmi semnalase cã ministrul de Finanþe avea nevoie de
redresarea pieþei prin preluarea portofoliului preluat; domnia sa era spiritus
rector în aceste operaþiuni. Domnia sa era chiar mai preocupat decât direcþiunea
Bãncii Naþionale de aceste probleme.
Opera de asanare a pieþei preocupa atât pe Guvern cât ºi pe Banca
Naþionalã, însãºi iniþiativa era a Bãncii Naþionale. În chestiunea preluãrii
portofoliului imobilizat, numai Banca Naþionalã avea iniþiativa.” (Anexa 52).
63
Dl. Radu Romanescu, fost comisar al Guvernului pe lângã Banca

Naþionalã ºi conducãtor al Serviciului Economiei Financiare din Ministerul de
Finanþe, însãrcinat cu operaþiunile de preluarea portofoliului, ca unul ce a
cunoscut în amãnunþime ºi partea tehnicã a operaþiunii preluãrilor, confirmã
acelaº lucru cu ocazia audierii sale în faþa acestei onor. Comisiuni:
„Efectele care compuneau portofoliul Bãncii Naþionale ºi pe care le

propunea sã fie preluate de cãtre Stat erau indicate numai de Banca
Naþionalã.”(Anexa 7).
Deci, rãmâne bine ºi definitiv stabilit cã în faza de preluare nu se putea

vorbi despre vreo culpã a noastrã, noi nefiind parte în convenþiunea de preluare
ºi neavând nicio ingerinþã la încheierea ei.
b/ Tocmai de aceea, Raportul Comisiei de Anchetã ºi concluziunile onor.
noºtri adversari atacã cu deschidere operaþiunea de reescont, la care, în adevãr,
am fost parte.
Am atins în Cap. III al acestor concluziuni chestiunea cã faza reescontului
iese din sfera de cercetare a Comisiunii de Anchetã ºi a acestei onor. Comisiuni
de Apel. Am arãtat cã onor reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe cred a putea
justifica aceastã extensiune inadmisibilã a sferei de competenþã pe cuvintele din
art. 1 al D.L. 3.441/1940 cã se ancheteazã „operaþiunile ºi lucrãrile în baza
cãrora Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat portofoliul de efecte...”, din care
cautã a deduce cã nu se cerceteazã numai preluãrile, ci ºi lucrãrile ce stau la
baza lor, printre care se susþine ºi operaþiunea de reescont.
Am combãtut acolo aceastã adãugire la lege prin care se încearcã a se
îngloba, în cadrul unor operaþiuni cu Statul, operaþiuni cu mult anterioare fãcute
cu Banca Naþionalã ºi care, prin ele înºile, nu aveau nicio legãturã necesarã cu
preluarea. Prin operaþiunea ºi lucrãri în baza cãrora s-au fãcut rãscumpãrãrile,
nu se pot înþelege decât tratativele, corespondenþele, expertizele prin care s-au
încheiat aceste preluãri.
A confunda preluãrile cu reescontul, este a manifesta o lipsã de respect
pentru seriozitatea cauzei ºi a Înaltei instanþe, în faþa cãreia se dezbate.
Am combãtut, tot la Cap. I, abuzul de limbaj ce se face de cãtre onor.
reprezentanþi ai Ministerului de Finanþe, când se menþine cã modul cum s-a fãcut
reescontul ar putea justifica o rãspundere „precontractualã”. Am arãtat cã nu
existã o asemenea rãspundere, ci o rãspundere obiºnuitã, care însã se poate
referi ºi la „faza precontractualã”. Dar faza precontractualã este epoca imediat
premergãtoare a unui contract, fãrã de care contractul nici nu se poate încheia,
cãci orice acord de voinþe presupune o cât de scurtã comunicare ºi dezbateri
între pãrþi ºi numai acestea formeazã faza precontractualã a contractului
încheiat. A zice cã faza precontractualã a preluãrii de protofoliu între Stat ºi
Banca Naþionalã, reprezintã faza efectelor reescontate de noi la Banca
Naþionalã, este a confunda grav lucrurile, persoanele ºi epocile, ºi, în genere, a
lega contracte ce nu au nicio legãturã între ele, numai pentru a apãra o tezã ce nu
poate fi apãratã.
Totuºi, trebuie sã ne oprim ºi asupra incriminaþiunilor fãcute privitor la
reescont, oricât ar fi ele de neconcludente:
aa/ prima întrebare ce se pune este explicaþia prezenþei unor efecte de
slabã solvabilitate în portofoliul Bãncii Naþionale. Ne vom mãrgini sã citãm în
aceastã privinþã pãrerea domnului C. Angelescu, fost guvernator al Bãncii
Naþionale:
64
„Sunt realitãþi de care trebuie sã se þinã ºi în cele mai multe cazuri

admiterea la scont a unui portofoliu mai puþin indicat, susþine o instituþie serioasã
folositoare economiei naþionale ºi împiedicã de multe ori cãderea altora care l-a
început nu erau ameninþate.
În momente de panicã, golul pe care îl lasã retragerile depozitelor trebuie
sã fie acoperit cel puþin în parte ... ºi forþeazã conducerea Bãncii Naþionale sã fie
mai puþin rigidã în judecata portofoliului ce i se prezintã în reescont /pag.5/.
...a existat portofoliu îngheþat la Cooperaþie, la Creditul Industrial la
Creditul Funciar Rural, instituþiuni de Stat sau controlate de Stat.” /Pag.4/.
bb/ Am arãtat cã în speþã au existat ºi cauze particulare, care au fãcut ca

efecte date ca bune la origine sã nu poatã fi mai târziu onorate de cei angajaþi prin
ele. A fost mai întâi criza din 1929/1931, cu toate consecinþele ei catastrofale; a
fost conversiunea cu legile ce au precedat-o ºi au urmat-o ºi cu repercusiunile ei
pânã la anihilarea conºtiinþei de platã a debitorilor; ºi a fost, cu deosebire, în
privinþa efectelor emise de Banca Industrialã, absorbirea de cãtre Banca
Naþionalã ºi reþinerea pentru ea a gajurilor din activele acestei bãnci, din care s-
ar fi putut plãti poliþele reescontate, poliþe ce au fost însã trecute la Stat de Banca
Naþionalã, complet golite de substratul lor patrimonial. Acestea nu sunt fapte de
care sã avem a rãspunde noi, ci cel mult Banca Naþionalã în ce priveºte efectele
emise de Banca Industrialã, deºi am arãtat cã Banca Naþionalã a pus expres în
vedere Statului cã reþine pentru sine garanþiile acestor efecte ce i le transmite.
cc/ Dar ceea ce nu trebuie pierdut din vedere este cã reescontul este un
contract comercial care se încheie între o bancã ºi alta mai puternicã, în genere,
Institutul de Emisiune, la care cea dintâi prezintã efectele, pretinzând
reescontarea lor. Aceastã fazã precontractualã a reescontului este ceea ce Luigi
Mosa – /”La Cambiale secondo la nuova legge I” pag.232/ – numeºte
„precontracte de examinare”, în care se lasã efectele la banca de reescont spre
examinarea lor formalã ºi luarea cuvenitelor informaþiuni despre angajamentele
ºi solvabilitatea semnãturilor lor. Dacã în aceastã fazã organele bãncii de
reescont fac greºeli sau omisiuni, aceasta nu poate în niciun fel influenþa
validitatea contractului de reescont ce se încheie ulterior, fiindcã lucrarea de
examinare are caracter intern ºi o datã dat consimþãmântul bãncii de reescont,
nu mai intereseazã elaborarea acestui consimþãmânt în forul intern al bãncii de
reescont.
Astfel fiind, este inutil a discuta învinuirile aduse prin raportul de anchetã
Serviciului Scontului ºi Comisiunii de Scont a Bãncii Naþionale; menþinem numai
cã dl. Cantuniari, ºeful Serviciului de Scont la Banca Naþionalã, în depoziþia sa,
aratã cã efectele prezentate la scont se triau ºi cele ce nu pãreau bune se
restituiau.
Adversarii pretind cã nu aveam dreptul a prezenta a doua oarã la reescont
efecte o datã respinse, deºi aceasta este o pãrere pe nimic întemeiatã, dar am
arãtat cã în fapt nu am prezentat niciodatã la reescont un efect respins motivat, ci
numai efecte care nu erau respinse la reescont fãrã vreo motivare, astfel încât
rãmâneam în drept, în mod firesc, sã le prezentãm din nou.
În aceastã privinþã, citãm depoziþia domnilor Mihail Thanos, fost procurist,
ºi Mihail Spiratos, fost funcþionar la Serviciul de Scont al bãncii noastre în acea
epocã:
M. Thanos /dos. II, fila 60 urm./:
„Efectele respinse, pe care totuºi le prezentam din nou, erau din acelea
în privinþa cãrora Banca Naþionalã nu arãta motivele pentru care le-a respins.”
65
Mihail Spiratos /dos. II, fila 62 urm./:
„Când Banca Naþionalã ne respingea anumite efecte fãrã arãtare de

motive, se întâmpla adesea sã le prezentãm din nou cu alte ocaziuni...”
dd/ Dar, în nici un caz, nu se poate înþelege cum asemenea greºeli sau
omisiuni în îndeplinirea atribuþiunilor, a organelor de reescont ale BNR, ar putea
avea vreun efect juridic, cu privire la raporturile de mai târziu dintre emitenþii
efectelor reescontate ºi pãrþile în mâna cãrora efectele ajung, prin împrejurãri de
altfel imprevizibile, la reescontare. Operaþiuni petrecute între A ºi B. Nu pot avea
efecte juridice între A ºi C. Mai este nevoie sã reamintim principiul res interalios?
Dacã expunerea de motive a D.L. 3.441/1940 vorbeºte de posibilitatea de
revizuire a convenþiunilor încheiate, este evident cã o asemenea revizuire nu ar
putea-o cere decât pãrþile contractante, ori Statul este un terþ faþã de contractul
de reescont ºi, deci, nu are calitatea de a-l discuta ºi revizui. Legea nu a putut
prevedea, deci, o revizuire a contractului de reescont de cãtre Stat, cãci ar fi fost
sã se legifereze o imposibilitate juridicã.
ee/ Ceva mai mult, pretenþiunea Statului de a reclama daune în legãturã
cu reescontul efectelor trecute mai târziu în proprietatea sa, apare cu atât mai
puþin de înþeles cu cât Statul, care este un terþ cesionar al acestor efecte, nu are
calitatea sã invoce pretinse vicii sau nulitãþi ale contractului cambial ce i s-a
cedat.
În adevãr, art. 1.396 Cod Civil prevede cã trece în favoarea cesionarului
accesoriile creanþei cedate, precum cauþiunea, privilegiul ºi ipoteca. Iar acþiunea
de nulitate pentru vicii, sau pretenþii de daune pentru vicii ale contractului din care
rezultã creanþa cedatã, nu sunt accesorii ale creanþei; din contrã, creanþa nu se
poate exercita decât de cel care recunoaºte existenþa contractului fãrã rezerve ºi
aceastã recunoaºtere este evidentã la cesionar, cãci îl ºi însuseºte o datã cu
creanþa, contractul din care se naºte. A exercita un drept de creanþã ºi a ataca, în
acelaºi timp, baza ei contractualã, este o contradicþie ireductibilã: cel ce o face,
taie el singur craca pe care s-a aºezat.
Iatã ce gãsim în aceastã privinþã în Aubry ºi Rau, pag. 359 bis:
„Pe de altã parte, cesionarul, cu toate cã este subordonat cedentului în

privinþa creanþei cedate ºi a mijloacelor de a valorifica, nu se bucurã prin aceasta
de toate drepturile ºi acþiunile care aparþin cedentului, relative la ºi în virtutea
convenþiunii sau actului din care derivã creanþa. Astfel, nu sunt permise, afarã de
cazul când existã stipulaþiuni speciale, acþiuni în nulitate, sau resciziuni, nici
chiar toate acþiunile în reziliaþiune, pe care cedentul le-ar fi putut intenta.”
ff/ Sub acelaº raport este inadmisibil ca cineva ce devine creditorul altuia
sã discute faþã de acesta fapte petrecute anterior momentului când a devenit
creditor. Este un principiu cã un creditor trebuie sã primeascã situaþiunea
patrimoniului debitorului aºa cum este ea în momentul când devine creditorul
acestui debitor. Astfel, chiar în acþiunea paulianã, creditorul nu poate discuta
decât actele frauduloase sãvârºite de debitor, dupã naºterea datoriei sale cãtre
creditor. Cu atât mai puþin ar putea creditorii sã se plângã cã, anterior stabilirii
raportului de creanþe dintre el ºi debitor, debitorul a fãcut acte imprudente, care
nici mãcar nu pot fi calificate de frauduloase, fiindcã frauda presupune o victimã
cunoscutã ºi un creditor viitor este un necunoscut.
Cu aceasta socotim cã am rãspuns la toate criticile de altfel complet
nenconcludente, relative la legea reescontului.
66
c/ În ce priveºte faza convenþiilor ºi tranzacþiunilor ulterioare preluãrii, nici

nu s-a articulat în ce ar fi constat culpa noastrã, ce anume fapte neîngãduite de
lege, sau mãcar de moralã am fi sãvârºit cu prilejul acestor acestor convenþiuni ºi
tranzacþiuni, mai toate încheiate direct de Stat cu debitorii preluaþi, fãrã
participarea noastrã.
În general, este greu de admis ca încheierea unui contract, care poate da
ocazie cel mult unei rãspunderi de naturã contractualã, în caz de neexecutare,
sã formeze, totodatã, ºi prin ea însãºi baza unei rãspunderi extracontractuale.
Acest cumul este în general negat de doctrinã ºi jurisprudenþã. Dacã în faza
precontractualã poate fi vorba de o rãspundere delictualã sau cvasidelictualã,
este tocmai pentru cã în aceastã fazã încã nu existã contract, iar faptele
imputabile pot consta în inducerea în eroare, dolul, sau violenþa exercitatã de o
parte asupra celeilalte. În speþã, ceea ce s-a încercat a ni se imputa a fost
inducerea în eroare a Statului asupra calitãþii efectelor ce le-a preluat,
imputaþiune pe care am spulberat-o complet, astfel cã nu mai revenim asupra ei.
II. Legãtura cauzalã între culpã ºi prejudiciu.
Altã condiþiune cerutã de doctrinã ºi jurisprudenþã pentru existenþa unei
rãspunderi pe bazã de culpã este, dupã cum am spus, legãtura cauzalã directã ºi
necesarã între faptul incriminat ºi prejudiciul suferit. Nu ne vom extinde aici
asupra numeroaselor ºi complicatelor teorii emise în aceastã privinþã, cãci ceea
ce jurisprudenþa a adoptat din ele, este ceea ce bunul simþ, raþiunea ºi echitatea
dicteazã ºi care se poate exprima în câteva principii elementare:
Din tot ce a procedat prejudiciul ºi care a concurat la producerea sa, nu se
poate reþine drept cauzã decât aceea care în mod direct l-a produs, cu alte
cuvinte cauza imediatã, iar nu vreo cauzã a cauzei ºi cu atât mai puþin vreo cauzã
cu totul îndepãrtatã în succesiunea faptelor.
Dar chiar dintre cauzele directe ºi imediate nu poate fi reþinutã drept
cauzã juridicã a prejudiciului decât aceea necesarã, fãrã de care, pe de o parte,
prejudiciul nici nu s-ar fi produs, ºi care face a se prevedea efectele pãgubitoare.
Ori de câte ori între un fapt culpabil, adicã ilicit, nedrept, ºi un prejudiciu, s-
au introdus alte fapte, legãtura cauzalã este întreruptã; ori de câte ori faptul va fi
produs chiar direct un prejudiciu, dar urmãrile faptului nu se puteau prevedea,
lipseºte, de asemenea, condiþiunea necesarã pentru existenþa rãspunderii.
Sub acest aspect trebuie sã reamintim cã pretinsul prejudiciu suferit de
Stat, chiar dacã am ales cã este rezultatul numai al faptelor sau omisiunilor
noastre ºi am arãtat cã se datoreazã unor împrejurãri generale ºi de forþã majorã
nu poate fi pusã în legãturã cauzalã directã, necesarã ºi previzibilã cu reescontul
fãcut de noi la Banca Naþionalã ºi nici cu convenþiunile sau tranzacþiile ulterioare.
a/ Reescontând efectele la Banca Naþionalã, puteam eventual sã ne
gândim cã aceasta va fi prejudiciatã, dar în nici un fel reescontul la Banca
Naþionalã nu trebuia sã aibã ca urmare directã ºi necesarã o pagubã pentru Stat
ºi nici nu o avea. Aceastã pagubã, atunci când este, rezultã din preluare ºi nu din
reescont, iar pentru preluare Comisiunea de Anchetã recunoaºte cã nu avem a
rãspunde, deoarece alegerea efectelor se fãcea exclusiv de BNR ºi apel nu s-a
fãcut asupra acestui punct. ªirul faptelor, ca ºi al persoanelor ce vin în
consideraþie, este, deci, întrerupt obiectiv ºi subiectiv ºi astfel cauzalitatea creatã
nu existã.
b/ Am arãtat cã aºa numitul prjudiciu al Statului se atribuie scoaterii
noastre din obligo. Or, nu s-a dovedit cã scoaterea noastrã din obligo este
rezultatul unui fapt culpos al nostru, ea este rezultatul înlocuirilor de portofoliu, al
dãrilor în platã, al novaþiunilor ce s-au produs, cum ºi al faptului cã cesiunile de
67
creanþã ºi chiar transmisiunile prin gir de efecte, ajunse la scadenþã – cum este
cazul –, nu implicã nicio garanþie pentru plata lor.
Deci, iarãºi zisul prejudiciu al Statului nu rezultã din vreun fapt culpabil al
nostru, ci din natura ºi efectul contractelor încheiate, care, fiind legal încheiate,
nu poate fi vorba de vreo altã rãspundere pentru noi.
La aceasta se mai adaugã, dupã cum am arãtat, ºi faptul cã Statul nu s-a
prezentat la concordat ca sã-ºi verifice pretinsa creanþã ºi prin aceasta el a lãsat
ca creditorii concordatari sã obþinã dreptul de preferinþã prevãzut în art. 44 din
legea concordatului preventiv ºi chiar ipotecile de garanþie, înscrise de Tribunal
asupra imobilelor noastre, cea grevând imobilul bãncii existenþã ºi astãzi. Or,
hotãrârea de concordat este opozabilã erga canes ºi Statul trebuie sã-i suporte
efectul, dar a vorbi de culpã ºi rãspundere acolo unde existã o hotãrâre
judecãtoreascã este un lucru complet ininteligibil.
c/ Numai în treacãt vom reaminti cã rezultatul acestor operaþiuni de
preluare de efecte ºi chiar preluarea însãºi, au devenit necesare în urma inflaþiei
postbelice, care a determinat mãsuri de stabilizare. Unul din administratorii
Bãncii Naþionale, dl. Bãlãnescu, într-o depoziþie rechizitorie, criticã cu
vehemenþã stabilizarea, pe care o declarã funestã pentru finanþele României.
Iatã o persoanã cu cunoºtinþele unui administrator al Bãncii Naþionale, care
socoteºte cã, dacã s-au pierdut bani, este din cauza stabilizãrii.
Toþi martorii, ca ºi toate actele cauzei constatã însã cã, chiar dupã
stabilizare, au fost indisponibile salvarea finanþelor acestei operaþiuni care au
justificat sacrificiile fãcute de Stat.
În raportul Comisiei de Anchetã acest punct de vedere este principiul
adoptat, cãci se admite în principiu a se scãdea din minusul de încasãri ale
Statului, reducerile creanþelor cedate, rezultate din legea de conversiunea.
Nu mai este necesar sã insistãm care a fost efectul legilor de asanare, de
conversiune etc., asupra pierderilor la creanþe, bonitãþii debitorilor, conºtiinþei lor
de îndatorirea de a plãti etc., ºi care au fost repercusiunile acestor legislaþii
asupra bãncilor.
Dar în aceste cauze de ordin general, s-a mai adãugat ºi reaua
administrare de cãtre Stat a portofoliului ce i s-a cedat. Am arãtat cu titlu de
exemplu unul din cazurile ajunse la cunoºtinþa noastrã, când Statul a neglijat
inscripþia unei creanþe ipotecare ºi astfel nu mai are decât o creanþã chirografarã
/vezi cererea de perimare fãcutã de Hans Mayer – creditor în rangul al doilea la
Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, cu referatul grefei/; este vorba de o creanþã de
5½ milioane, garantatã în rangul I, asupra unor importante imobile din Bucureºti.
(Anexa 53).
Chiar în cuprinsul raportului Comisiei de Anchetã se poate vedea
urmãtoarele: cã 23 debitori nu au fost deloc executaþi, nici mãcar acþionaþi, cã 35
debitori urmeazã sã fie verificaþi dacã au avere etc.
Mai grav este însã faptul cum Statul a tranºat cu diverºii debitori, chiar
înaintea acestei onor. Comisiuni de Apel au fost examinate unele din aceste
tranzacþii /C. Bursan ºi Schapira/ ºi s-au obþinut suplimente de platã de câteva
milioane în sarcina debitorilor.
Cu toate acestea, Comisiunea de Anchetã ne þine la obligo ºi pentru
reducerile la tranzacþiunile fãcute debitorilor cedaþi, ceea ce este o evidentã
inconsecvenþã, aceste reduceri nefiind faptul nostru, ci faptul Statului.
În rezumat, socotim cã am dovedit cã nu existã nicio culpã a noastrã,
niciun fapt ce ar putea fi pus în legãturã directã ºi necesarã cu preluãrile de
efecte ºi, în consecinþã, nicio rãspundere a noastrã nici sub acest aspect.
68
CAPITOLUL VII
Am semnalat ºi cu alt prilej contrazicerea în care se aflã onor. partea

adversã; pe de o parte, susþine cã legile relative la preluarea de portofoliu au avut
în vedere ajutorarea bãncii noastre, pe de alta, susþine cã banca noastrã nu
trebuie ajutatã, pentru cã „politica noastrã de afaceri” nu justifica o asemenea
ajutorare.
Aceastã contrazicere ar fi suficientã pentru a face inutil examenul criticilor
ce ni se aduc sub acest titlu.
Adversarii socot cã au dreptul de a se ocupa ºi de asemenea chestiuni,
invocând pentru aceasta un crâmpei din Expunerea de motive de motive a D.L.
3.441/1940, unde se spune cã au fost ajutate unele bãnci care nici prin scopul,
nici prin politica lor, nu ar fi meritat-o.
Am mai arãtat ºi în altã parte cã nu este posibil a se interpreta textul legilor
din 1929 ºi 1930 prin Expunerea de motive a D.L. 3.441/1940, cât timp acele legi
nu sunt abrogate, ci dimpotrivã se face expresã referire în ele în D.L. 3.441/1940.
De asemenea, am mai arãtat cã Expunerea de motive din D.L.
3.441/1940 nu se poate modifica textul categoric al decretului-lege însuºi ºi nu
poate face utilã discuþiunea asupra unor chestiuni neconcludente.
Consecvenþi însã cu disciplina ce ne-am impus-o, vom rãspunde ºi la
aceasta:
1/ Socotim de la început cã examinarea actelor de gestiune ale bãncii
noastre nu intrã în cadrul competenþei nici a Comisiei de Anchetã ºi, deci, nici a
acestei onor. Comisiuni de Apel.
Am trasat limpede limitele competenþei instanþei în faþa cãreia ne aflãm.
Ea nu se întinde în timp dincolo de actele directe, legate de preluãrile de
portofoliu.
Dar discuþiuni asupra modului cum ne-am condus afacerile, asupra liniei
generale de conduitã a bãncii noastre, cu ani ºi decenii în urmã, nu sunt numai
evident inadmisibile, din cauzã cã trec peste marginile competenþei instanþei, dar
sunt ºi inutile, din douã puncte de vedere:
a/ nu existã nicio legãturã cauzalã directã ºi necesarã între aceste fapte
îndepãrtate ºi prejudiciul ce Statul pretinde cã a avut prin preluarea de portofoliu.
b/ asemenea acte de gestiune intereseazã exclusiv pe acþionarii bãncii,
care însã au dat descãrcare conducerii bãncii ºi nu pe creditori. Cu atât mai puþin
pot ele sã fie discutate de cei ce nu sunt nici mãcar creditori, ci criticã aceastã
instituþie, pentru cã pe acest temei sã încerce a deveni creditorii noºtri.
Am mai arãtat ºi cu alt prilej cã Statul, intrând în raporturi cu noi abia dupã
preluarea efectelor, nu are calitatea de a discuta cele petrecute anterior naºterii
titlului sãu ºi cu atât mai puþin epoci cu ani ºi decenii anterioare – chiar legilor din
1929 ºi 1930. Cu drept cuvânt s-a spus cã, cu sistemul acesta, se putea merge
cu discuþia faptelor pânã la înfiinþarea bãncii noastre ca societate anonimã, sau
chiar pânã la înfiinþarea ei ca simplã casã de bancã individualã sau colectivã,
acum aproape un secol.
Prin urmare, nici natura instanþei, nici competenþa ei, nici regulile de drept
ºi nici logica juridicã nu îngãduia asemenea discuþiuni în speþa de faþã, în care se
cautã a se stabili pretinse rãspunderi de daune-interese pentru prejudicii, deci
chestiuni de drept, iar nu chestiuni de istorie economicã ºi financiarã ce nu pot
avea vreo consecinþã juridicã.
69
2/ În fapt, ce se imputã „politicii noastre de afaceri”?

Se zice: Banca Blank nu s-a menþinut în cadrul strict al operaþiunilor de
bancã tipice, primiri de depozite ºi acordãri de credite comerciale – ci a fost „o
bancã de afaceri” – , termen cãruia adversarii îi dau un sens peiorativ.
Se zice: Banca Blank a creat ºi finanþat industrii ºi, prin aceasta, a investit
pe termen lung în afaceri „riscate” banii depunãtorilor ºi astfel nu a mai avut
lichiditatea necesarã în faþa panicii din 1929/1931.
Rãspunzând caracterizãrii fãcute de onor. noºtri adversarii, noi, nu numai
cã nu tãgãduim, dar ne facem un punct de onoare în a afirma cã, în adevãr, am
finanþat întreprinderi comerciale ºi industriale, am creat sau dobândit multe ºi
puternice, participând în mare mãsurã cu ele, ºi aceasta pentru cã, pe de o parte,
am înþeles singuri care era la acea epocã rostul adevãrat al unei mari bãnci în
România, pe de alta, am rãspuns prin aceastã a noastrã „politicã de afaceri” la
cerinþele ºi directivele celor ce au imprimat dupã rãzboi ritmul economiei
naþionale ºi impulsurile date de Banca Naþionalã însãºi.
Cã aceasta era concepþia guvernãrii postbelice, ca ºi a sferelor
conducãtoare în economia þãrii, este de notorietate publicã; în special regretatul
Vintilã Brãtianu, unul din cei mai luminaþi ºi mai patrioþi conducãtori ai finanþelor ºi
economiei þãrii, a exprimat prin deviza „prin noi înºine” tendinþa hotãrâtã de
creare a unei industrii naþionale puternice, atât prin nostrificarea industriilor din
teritoriile alipite, cât ºi prin înfiinþarea de noi industrii cu capital intern.
Se ºtie cã, în acest scop, s-a utilizat chiar o dispoziþiune din vechea
legiuire în vigoare în teritoriile alipite, care nu îngãduia majorarea de capital, sau
mutarea de sediu a societãþilor comerciale ºi industriale, decât cu încuviinþarea
Ministerului Industriei ºi Comerþului; de aceea, s-a înfiinþat pe lângã acel minister
o Comisiune specialã pentru examinarea ºi rezolvarea cererilor de acest gen, iar
Comisiunea ºi Ministerul nu încuviinþa asemenea cereri, decât dacã sporirea de
capital ºi mutarea sediului erau fãcute în sensul nostrificãrii /naþionalizãrii/ acelor
societãþi. Aceastã Comisiune a funcþionat pânã la trecerea atribuþiunilor ei
asupra Camerelor de Comerþ ºi Industrie, prin legi cu mult mai recente.
Tendinþa de creare a unei industrii naþionale a fost imprimatã activitãþii
bancare ºi prin aceea cã Banca Naþionalã le cerea sã prezinte la scont un
portofoliu în care efectele industriale sã prezinte o proporþie cât mai importantã.
Iatã ce citim în Expunerea de motive la legea pentru organizarea ºi
reglementarea comerþului de bancã din 8 mai 1934. Expunere de motive
semnatã de dl. profesor Victor Slãvescu ca ministru de Finanþe, ºi nu trebuie sã
uitãm cã domnia sa este, în acelaº timp, un mare economist ºi a fost mult timp
conducãtorul Societãþii Naþionale de Credit Industrial.
În partea de consideraþiuni generale, expunerea de motive spune:
„Dezvoltarea operaþiunilor de credit public ºi privat, înlesnitã de

concretizarea creditului în efecte ºi comercializarea titlului de credit, corelatã
dezvoltãrii necontenite a întreprinderilor comerciale capitaliste ºi a marilor
investiþii provocate de dezvoltarea maºinismului, transformã în veacul al XIX-lea
sfera operaþiunilor active ale bãncilor, pânã aici precumpãnitor comerciale.
Bãncile, care pânã acum avuseserã cu principalã activitate sfera
operaþiunilor comerciale de bancã, limitând finanþarea industriilor exclusiv la
procurarea fondurilor de rulment necesare în momentul intrãrii în fabricaþie ºi
momentul punerii în vânzare a mãrfurilor produse, îºi lãrgesc activitatea,
interesându-se tot mai mult de crearea ºi dezvoltarea întreprinderilor industriale
ºi de sprijinirea afacerilor rentabile. Prin aceasta însã bãncile dobândesc în viaþa
economicã a statelor moderne o funcþie de prim ordin, cãci o datã cu interesarea
bãncilor în afaceri se defineºte un nou rol al întreprinderii bancare, acela de
70
regulator al economiei naþionale...

Din cele expuse mai sus, se desluºeºte cã fiecãrui regim de
dezvoltare economicã îi corespunde o anume noþiune de bancã ºi
fiecãrei noþiuni de bancã îi corespunde o formã deosebitã de organizare
a acestei întreprinderi.
Astfel, în þãrile occidentale, în care capitalismul s-a dezvoltat
gradual, bãncile de afaceri s-au dezvoltat din bãncile comerciale propriu-
zise...
Dimpotrivã, în þãrile cu evoluþie capitalistã recentã, fãrã tradiþie
comercialã ºi fãrã mari acumulãri de capitaluri, s-a dezvoltat un tip
intermediar de bancã, cumulând funcþiunile active ale bãncilor de afaceri
cu a celor comerciale, întemeindu-se însã pe un pasiv asemãnãtor celui
al bãncilor comerciale.”
Iar sub Capitolul II, „Situaþiunea bãncilor în România”, citim:
„a/ Înainte de rãzboi...

Bãncile din România, indiferent de originea capitalurilor lor, erau
aproape exclusiv bãnci de afaceri, în care participaþiunile de finanþãri industriale
ocupau un rol preponderent, alãturi de creditele acordate marilor agricultori ºi de
operaþiunile de comercializare ale produselor subsolului. Natura acestor
plasamente, care prezentau o lichiditate redusã ºi incompatibilã cu existenþa
unor angajamente pe termen scurt, obliga în special pe bãncile româneºti sã
recurgã la instituþii de emisiune, pentru procurarea de disponibilitãþi.
Primirea depozitelor în sume apreciabile putea sã pericliteze într-un
moment situaþiunea lor...
b/ Dupã rãzboi...
Particularitãþile sistemului bancar din România, existente înainte de
rãzboi, s-au accentuat prin modificãrile profunde intervenite în perioada
postbelicã.
Extinderea teritoriilor þãrii, lichidarea participaþiunilor foºtilor inamici în
Þara Româneascã, reforma agrarã, precum ºi tendinþele de naþionalizare a
industriilor din provinciile alipite, au impus bãncilor o continuare a politicii lor de
participaþiuni ºi finanþãri industriale pe o scarã mãritã...
În 1923, când în urma începerii inflaþiei a început sã aparã tensiunea
creditului, bãncile erau angajate în numeroase întreprinderi industriale, unele
naþionalizate, iar altele create dupã rãzboi, care reclamau fonduri de rulment
importante, pentru menþinerea activitãþii lor. Lichiditatea defectuoasã a bãncilor
nu a putut fi remediatã, deoarece lipseau de mijloace de acþiune ºi imposibilitate
a unor emisiuni de obligaþiuni, au zãdãrnicit îndeplinirea integralã a scopurilor
iniþiale.
În acest mod, bãncile au fost nevoite sã constituie participaþiunile ºi
finanþãrile industriale create de ele.
Dificultãþile de trezorerie ale Statului, prin neplata furnizorilor sãi, au
potenþat dificultãþile întreprinderilor care au fost nevoite sã recurgã la sprijinul
financiar al bãncilor.
Astfel, în momentul declanºãrii crizei în 1929, bãncile erau angajate în
numeroase întreprinderi industriale, ceea ce a afectat în mod serios lichiditatea
lor ºi în unele cazuri, chiar solvabilitatea lor.”
Tot atât de interesante ºi preþioase sunt ºi declaraþiunile ce le întâlnim în

raportul Comitetului Delegaþilor la Senat, cu privire la aceeaºi lege:
„Aceastã politicã de bancã are o circumstanþã uºurãtoare, în ceea ce

priveºte conducerea instituþiunilor de credit, în faptul cã, dupã rãzboi, însuºi
71
Statul, în dorinþa de a naþionaliza industria, a sugerat, mergând de multe ori pânã

ºi la obligaþiune, direcþiunilor bãncii sã ia parte la lansarea societãþilor create în
acest scop…
Imobilizarea în care se aflã majoritatea instituþiunilor noastre de credit,
prin lipsa politicii de lichiditate a plasamentelor, a fost agravatã ºi de
anchilozarea crescândã a activitãþii economiei noastre naþionale.”
ªi în raportul la Camerã:
„Nu trebuie uitat cã politica de participaþiune ºi de finanþãri industriale,

atât de dãunãtoare bunului mers al bãncilor pe bazã de depozite, a continuat, ba
chiar s-a amplificat între anii 1919-1922, ani de cunoscutã abundenþã de
numerar, sub influenþa necesitãþii de a proceda la lichidarea participaþiunilor
foºtilor inamici în þarã ºi mai ales sub influenþa stãruitoare a unei politici de
naþionalizare a industriilor din provinciile alipite, la care s-au asociat toate
întreprinderile bancare de oarecare însemnãtate, deºi ele nu se bucurau de
resurse suficiente pentru a satisface necesitãþile de credit ale întreprinderilor
industriale.
Momentul declanºãrii crizei din 1929 a surprins bãncile noastre angajate
în numeroase întreprinderi industriale, ceea ce compromitea prin aceasta nu
numai lichiditatea, dar ºi solvabilitatea lor...”
În extrasele de mai sus, se face în modul cel mai concis un tablou complet
al împrejurãrilor care au dus banca noastrã în situaþiune dificilã.
Este cazul sã amintim aici de afacerea „Steaua Românã”, încheiatã dupã
rãzboi „în interesul ºi dupã îndemnul Statului”, precum se exprimã Banca
Naþionalã în adresa sa nr. 49.221 din 19 august 1931 cãtre Ministerul Finanþelor
/aflatã în dos. IV, fila 46 urm./ ºi în care s-a investit de marile bãnci – între care ºi
banca noastrã – peste un miliard de lei. (Anexa 54).
Nu este vorba, deci, de o greºitã politicã a bãncii noastre, ci de o directivã
de afaceri conformã cu nevoile þãrii de dupã rãzboi, susþinutã de forurile
conducãtoare ºi la care banca noastrã a înþeles întotdeauna a rãspunde,
neputându-se mãrgini într-o activitate mai curând sterilã pentru economia
naþionalã, aceea de cãmãtar supraprudent.
Domnul profesor Victor Slãvescu a confirmat ca martor, sub jurãmânt,
înaintea acestei onor. Comisiuni de Apel, cã, în adevãr, banca noastrã a avut
aceastã activitate specialã ºi aprecierea domniei sale se exprimã prin aceste
cuvinte:
„Din punctul de vedere al principiilor /Banca Blank/ a contribuit la

nostrificare, adicã la atragerea cãtre economia naþionalã românã a industriilor
din teritoriile alipite.” (Anexa 55).
Dar ºi alþi martori au venit sã confirme cã „politica de afaceri” a bãncii

noastre era pe acea vreme politica Statului Român ºi politica economiei
naþionale.
Citãm:
Defunctul Virgil Madgearu:
„Fireºte, criza prin care au trecut în 1930/1932 bãncile româneºti, este a

se considera ca o repercusiune a prãbuºirilor bãncilor în Europa Centralã.
Dar situaþiunea extraordinar de gravã în care s-a aflat Banca
Marmorosch, Blank & Co. se datoreºte particularitãþii ei de bancã de afaceri,
72
concretizatã în participaþiuni comerciale ºi industriale, ca fiind plasamente de

lungã duratã, sau fundamental opuse modului de a aduna fondurile prin
colectare de depuneri spre fructificare, care sunt fie la vedere, fie pe termen
scurt.” (Anexa 5).
„Cum sistemul participãrii bãncilor la afaceri industriale în þara noastrã s-
a introdus încã din 1914 ºi nu s-a limitat numai la Banca Blank, este surprinzãtor
cã Banca Naþionalã, care are misiunea de a îndruma instituþiuni de credit, ºi nu a
sesizat la timp caracterul primejdios al acestei politici bancare, ba chiar a
îndrumat uneori bãncile la asemenea operaþiuni, cu scopul, de altfel, lãudabil al
naþionalizãrii unor industrii strãine.”
Sã nu uitãm cã vorbeºte nu numai omul politic Virgil Madgearu, fost

ministru de Finanþe ºi Industrie, dar ºi marele economist ºi profesor universitar.
Domnul Constantin Angelescu, fost guvernator al Bãncii Naþionale,
declarã:
„O serie de bãnci, în special marile bãnci, ajunseserã sã aibã portofoliu

imobilizat din cauza împrejurãrilor înainte de stabilizare, când, printr-un
optimism exagerat, se creaserã prea multe industrii ºi se deschiseserã credite
cu prea multã uºurinþã. În acest pãcat cãzuserã chiar instituþiile unde Statul avea
capital ºi cuvânt de spus la conducere, dupã cum era Creditul Industrial,
Cooperaþia, Creditul Rural etc.” (Anexa 6).
Domnul D. Burillianu, de asemenea, fost guvernator al Bãncii Naþionale,

declarã:
„Ceea ce a grevat patrimoniul bãncilor, a fost finanþarea importului ºi

naþionalizarea industriilor din Ardeal.
Prin prima operaþiune, bãncile s-au gãsit datorând în strãinãtate sume în
valori strãine, care au crescut pe mãsurã ce scãdea leul. Prin a doua operaþiune,
bãncile ºi-au imobilizat o parte din active în efecte ce nu erau bancabile. Aceastã
politicã era impusã bãncilor în interesul general de cãtre Stat ºi Banca
Naþionalã.” (Anexa 49).
Socotim cã am dovedit cu prisosinþã cã am fãcut nu numai politica cerutã

de împrejurãrile epocii, dar cã ea ne-a fost chiar impusã de cãtre Stat ºi Banca
Naþionalã.
3/ În aceste condiþiuni, susþinerea temerarã a unuia din apãrãtorii Statului
în instanþã cã Banca Blank nu ºi-ar fi îndeplinit „funcþia socialã” – termen vag ce
nu ar putea forma temeiul unei condamnãri juridice – este cu totul deplasatã în ce
ne priveºte pe noi.
Dacã vreuna din bãncile româneºti a îndeplinit în adevãr „funcþia socialã”
cerutã ºi impusã în tot timpul existenþei ei, aceasta este cu siguranþã banca
noastrã. Nicio altã bancã nu a creat atâtea întreprinderi folositoare economiei
naþionale ºi nu a dat de atâtea ori sprijin neprecupeþit finanþelor publice.
În aceastã privinþã înþelegem a ne referi la cele cuprinse în Volumul
Jubiliar editat în 1923 cu prilejul a 75 de ani de existenþã a bãncii noastre, depuse
la dosar, din care notãm în fugã urmãtoarele date:
Banca Marmorosch, Blank & Co, care existã sub formã de societate
anonimã din anul 1904, are, sub alte forme juridice, o existenþã mult mai veche.
Ea a fost înfiinþatã în anul 1848 de cãtre Jacob Marmorosch ºi a fiinþat sub formã
de firmã individualã timp de 24 ani pânã la 1 ianuarie 1874, când Jacob
Marmorosch îºi asociazã la conducerea bãncii pe Mauriciu Blank, dând naºtere
73
unei societãþi în nume colectiv. Sub aceastã formã, banca a funcþionat pânã la
1899, când, având nevoie de mari mijloace bãneºti, se transformã în societate în
comanditã simplã cu un capital de 2.500.000 lei. Comandita fiinþeazã pânã la
1904, când banca se transformã în societate anonimã.
Înfiinþatã în anul 1848, datã ce coincide cu redeºteptarea politicã ºi

economicã a þãrii, Banca Marmorosch, Blank & Co. SA este cel mai vechi
aºezãmânt de credit din þarã, împlinind 83 de ani de existenþã pânã la concordat
/1931/, respectiv 94 de ani pânã azi /1942/, ºi evoluþia ei a urmat pas cu pas
propãºirea ºi înãlþarea þãrii.
O istorie economicã ºi financiarã a României moderne nu s-ar putea

scrie ºi ar fi neînþeleasã, dacã s-ar face abstracþie de activitatea acestui
aºezãmânt ºi de înrâurirea lui asupra mersului înainte al þãrii.
Dupã terminarea rãzboiului ruso-turc, prin Pacea de la Adrianopole,

Marea Neagrã este deschisã vaselor de comerþ a tuturor popoarelor,
determinând acel moment mare care a zãmislit România de astãzi.
O datã cu deschiderea Mãrii Negre, popoarele Apusului încep sã trimitã

produsele lor Principatelor Româneºti, în schimbul grânelor necesare acestor
popoare industriale.
Preþul cerealelor urcându-se, producþia se face din ce în ce mai mare,

fapt care dã extindere proprietãþii cultivate.
O perioadã nouã începe pentru Þara Româneascã. ªi în aceastã

perioadã ia naºtere ºi instituþia noastrã de credit, care ia parte la toatã aceastã
miºcare economicã, organizeazã exportul produselor pãmântului; în acelaºi
timp, organizarea finanþãrii exportului, fapt care o face din ce în ce mai
cunoscutã peste hotarele þãrii, stabilind legãturi ºi relaþii de afaceri care folosesc
mult economiei generale a þãrii.
Rãzboiul de la 1877 constituie din punct de vedere economic o grea

zdruncinare a temeliilor financiare a tinerei þãri.
Banca noastrã a înþeles latura în care ea poate ºi folositoare þãrii ºi a

secundat ºi ajutat aprovizionarea armatelor române ºi ruse, dând un puternic
sprijin financiar diferiþilor furnizori ai armatelor ruseºti, oricât de riscate au fost
asemenea întreprinderi.
Rãzboiul dovedise o mulþime de goluri în cãile noastre de comunicaþii

aproape inexistente ºi neîndestulãtoare.
Perioada reorganizãrii începe imediat dupã rãzboi, construirea de noi

linii ferate devine preocuparea oamenilor politici cât ºi a celor de bancã.
Experienþele anterioare i-au fãcut sã se îndrepte spre capitalul naþional ºi

în mod firesc asupra bãncii noastre s-au aþintit privirile celor cu rãspundere.
Astfel, banca noastrã îºi dã concursul ei la construirea liniei Ploieºti-

Predeal, linie care strãbate cea mai bogatã ºi mai frumoasã regiune a þãrii,
deservind câmpiile petrolifere ºi masivele forestiere ale Vãii Prahovei.
De asemenea, linia feratã Buzãu-Mãrãºeºti, care este prima cale feratã

construitã de ingineri români ºi de capital românesc, ºi nu este rãu sã amintim
aici cuvintele marelui Rege Carol I, rostite cu ocazia inaugurãrii acestei linii:
74
„Celebrãm azi o îndoitã sãrbãtoare; deschiderea unei linii de o mare

însemnãtate economicã ºi strategicã ºi inaugurarea întâiului drum de fier
conceput, condus ºi isprãvit prin noi înºine. Salut cu bucurie ºi mândrie aceastã
lucrare româneascã ºi mulþumesc tuturor acelora care au contribuit la aceastã
frumoasã izbândã.”
Tot cu colaborarea financiarã a bãncii noastre pe acest tãrâm se

construiesc liniile ferate Dorohoi-Iaºi, Râmnicu-Vâlcea-Câineni, precum ºi
tunelul Barboºi.
Aportul Bãncii Blank la dezvoltarea industriei ºi exportului petrolului

românesc este ºi el însemnat. Meritul bãncii noastre stã în aceea de a fi priceput
din vreme rolul la care urma sã fie chematã bogãþia petroliferã în viitorul nostru
economic. Prima conductã de petrol între Clodeni ºi Doiceºti a fost construitã cu
concursul financiar al bãncii. Datoritã iniþiativei personale a defunctului Mauriciu
Blank s-a întemeiat Societatea Românã pentru Comerþul ºi Industria Petrolului,
din care avea sã nascã mai târziu Steaua Românã, puternica ºi bine organizata
societate pentru extincþia ºi comerþul petrolului, la naþionalizarea cãreia apoi,
dupã rãzboiul mondial, Banca Blank avea sã contribuie ºi ea. Tot de banca
noastrã, cea dintâi, fu întreprinsã ºi organizarea ºi finanþarea exportului de
petrol, prin care s-a atras astfel atenþia lumii financiare strãine asupra acestei
mari bogãþii a subsolului nostru.
Cadrul acestei expuneri nu ne îngãduie sã insistãm prea mult asupra

tuturor participãrilor, pe care banca noastrã le-a avut în diferite lucrãri de interes
general.
Totuºi, nu trebuie sã uitãm participarea bãncii la lucrãrile de canalizare a

Capitalei ºi la întreprinderile private, care prezentau un vãdit interes pentru
economia naþionalã.
Din numeroasele întreprinderi de acest fel, nãscute ºi dezvoltate graþie

concursului bãncii noastre, citãm pe cele mai însemnate:
Înfiinþarea fabricelor de hârtie de la Letea ºi Scãeni, transformarea în

societate anonimã a Fabricilor Mandrea, a firmei Goetz & Co., care prezentau un
deosebit interes ºi sub raportul politicii industriale ºi sub acela al apãrãrii
naþionale.
Tot în aceastã ordine de idei, în 1889 banca noastrã înfiinþeazã, cu I.G.

Cantacuzino, prima fabricã de ciment din þarã, cu capital ºi conducãtori români.
În 1895, banca noastrã face un nou fel de operaþiuni, care o pun în

fruntea primelor aºezãminte de credit din þarã. Pentru prima datã, ea participã la
emiterea unui împrumut public românesc în colaborare cu marile bãnci ale
Apusului ºi efectueazã primul împrumut intern al Comunei Bucureºti pentru Lei
32.500.000 cu dobândã de 4½. /toate cele anterioare fiind de 5%/ destinat
importantelor lucrãri de canalizare a Dâmboviþei, atât de necesare pentru
ridicarea stãrii sanitare a Capitalei noastre.
Un an mai târziu, banca noastrã opereazã, cu concursul aceluiaºi grup

de bãnci din strãinãtate, conversiunea în obligaþiuni 4½% a mai multor
împrumuturi ale oraºului Bucureºti de 5%, în valoare totalã de 60 milioane lei.
Datoritã acestor conversiuni, în care meritul principal este al bãncii, situaþia
financiarã a Capitalei s-a consolidat ºi a permis o serie de lucrãri edilitare, care
sunt ºi azi în fiinþã.
75
În ramurile de asigurãri rãmase foarte puþin dezvoltate în þarã, banca

noastrã ia o parte importantã la dezvoltarea lor, stimulând acest fel de
întreprinderi. Ei i se datoreºte înfiinþarea Societãþii Române de Asigurare
„GENERALA”, la al cãrei capital banca contribuie cu o sumã foarte importantã.
La 1898, banca noastrã participã la transformarea Fabricii de zahãr
Chitila, care a stat 15 ani închisã, în societate anonimã, dând prin aceasta
impulsul pentru dezvoltarea industriei de zahãr în România.
La 1904, Banca Blank, în dorinþa ei neîncetatã de a face þara cât mai

puþin tributarã strãinãtãþii, introduce o industrie cu totul nouã, cea a decorticãrii
orezului, înfiinþând la Brãila prima fabricã pentru cojitul orezului.
Dar rolul cel mare ºi util, care n-ar trebui uitat, l-a jucat banca în marea
crizã de la 1899, când situaþia era extrem de criticã: lipsa de rezerve naþionale;
banca avea o îndoitã grijã, pentru ea ºi pentru interesul general.
Graþie bãncii noastre, mulþi au putut strãbate acele vremuri critice.
Dar nu numai faþã de particulari banca ºi-a îndeplinit datoria, ci ºi faþã de

Stat ea a dus sacrificii considerabile, dacã avem în vedere clipele în care ele au
fost fãcute.
Spre a uºura gestiunea bugetarã, banca a preluat atunci în portofoliul ei

bonuri de tezaur pentru lei 10 milioane cu o dobândã de 4½%, avansând, în
acelaºi timp, Ministerului de Finanþe alte 6 milioane lei, echivalentul unor
ordonanþe de platã urgente, a cãror achitare ea nu a cerut-o decât dupã un
interval de 18 luni, când Casa de Depuneri ºi Consemnaþiuni, în acea perioadã
grea, avea nevoie urgentã urgentã de fonduri pentru a face faþã plãþilor sale cãtre
depunãtori, tot banca noastrã înlesneºte Casei de Depuneri un împrumut de Lei
13 milioane, care îi dã posibilitatea de a face faþã angajamentelor sale.
Tot în aceste împrejurãri grele, împrumutul de Lei 175 milioane

contractat de Stat cu concursul bãncii noastre, aduce o uºurare simþitoare a
situaþiei.
Alãturi de aceastã activitate desfãºuratã ºi în strânsã legãturã cu viaþa

economicã a þãrii, conducãtorii aºezãmântului nu au uitat nici cealaltã activitate
culturalã ºi filantropicã, care a contribuit la mersul nostru înainte.
În 1916, lansându-se un mare împrumut intern pentru pregãtirea militarã

a þãrii, Banca Blank a contribuit cu 55 milioane lei la subscripþiile pentru acest
împrumut, care a ajuns sã atingã suma de 400 milioane lei, deosebit de mare
pentru acea epocã.
Victoria noastrã în urma rãzboiului mondial dã þãrii o înfãþiºare cu totul

nouã ºi exproprierea executatã pe o scarã atât de mare schimbã ºi starea ei
economicã.
Marea proprietate dispare, cu ea dispar ºi marii agricultori, care

constituiau majoritatea clienþilor bãncii.
Nevoi cu totul noi îºi fac drum, prin mãrirea teritoriului, lichidarea
participaþiunilor foºtilor inamici ºi tendinþa de industrializare a þãrii.
Banca noastrã, urmând comandamentul politicii economice de dupã

rãzboi, în parte într-o mãsurã largã la opera de naþionalizare a industriei þãrii,
mãrind colaborarea ei la unele industrii, întreprinderi dinainte de rãzboi ºi
contribuind la naþionalizarea altora din teritoriile alipite.
76
Dacã nu toate aceste participaþiuni au dat rezultatele aºteptate, nu

trebuie sã uitãm numeroasele afiliaþiuni ºi creaþiuni cu totul prospere înfiinþate de
banca noastrã sau cu concursul ei, care continuã sã existe ºi azi, ca de exemplu:
Fabrica de Ciment Cantacuzino, Fabrica de Zahãr Chitila, Societatea Forestierã
Goetz & Co., Steaua Românã, Societatea de Asigurãri Generala, Atelierele
Vulcan, Fabrica de Hârtie Petreºti, Fabricile de Zahãr Lujani ºi Jucica, Fabrica
de Industrie Textilã Dorobanþul, Societatea de Cale Feratã Buzãu-Nehoiaºu,
Societatea Românã de Navigaþie pe Dunãre, Societatea de Transport
Internaþionala, Moara Steaua Galaþi, Prima Fabricã de Bere din Bucovina,
Frigul, Continexport, Antrepozitele Obor etc. etc., care au adus foloase Statului
prin impulsul dat economiei naþionale ºi prin contribuþiunile directe ºi indirecte
plãtite în decursul atâtor zeci de ani.
Pe alt tãrâm, al creerii de staþiuni balneare ºi climaterice, Banca Blank a
fãcut operã de pionier prin dezvoltarea datã staþiunilor Olãneºti ºi Euforie.
În afarã de operaþiunile de credit privat, Banca Blank a desfãºurat o mare

activitate ºi pe tãrâmul operaþiunilor de credit public. Nu numai preluarea curentã
de bonuri de tezaur, care au atins uneori cifre considerabile ºi aceasta în cele
mai grele clipe pentru Stat , ci ºi operaþiuni de credit public de lungã duratã.
Astfel, în afarã de împrumuturile din 1895 ºi 1896 ale oraºului Bucureºti,

efectuate înainte de transformarea în societate anonimã, Banca Blank s-a
asociat la cele mai importante operaþiuni de credit public realizate la noi în cursul
primului deceniu de la constituirea ei în societate anonimã.
În 1906, Banca Blank face parte din sindicatul marilor bãnci

bucureºtene, în frunte cu Banca Naþionalã a României, pentru plasarea unui
împrumut de 26 milioane lei al oraºului Bucureºti, tip 4%. Produsul acestui
împrumut a servit pentru achitarea unor datorii ale comunei ºi la efectuarea unor
însemnate lucrãri edilitare.
În 1912, Banca Blank se asociazã sindicatului bucureºtean, care a

preluat un alt împrumut al oraºului Bucureºti, în sumã de 30 milioane lei, tip 4%.
Produsul acestui împrumut a servit pentru refacerea lucrãrilor de

alimentare cu apã a Capitalei ºi la construirea unor anexe la abatorul comunal.
În anul 1921, Banca Blank preia, împreunã cu alte bãnci, marele
împrumut al comunei Bucureºti de 100 milioane lei, tip 3½% cu prime.
În afarã de aceste împrumuturi ale comunei Bucureºti, Banca Blank a

luat parte la efectuarea celor mai multe împrumuturi ale oraºelor din provincie,
printre care vom aminti:
Împrumutul de 3.600.000 lei al oraºului Ploieºti, pe care banca l-a
efectuat împreunã cu Banca Generalã Românã.
Împrumutul de 500.000 lei, contractat de oraºul Buzãu la 1906.
Împrumutul acesta, purtând o dobândã de 5%, Banca Blank l-a plasat direct, fãrã
a mai recurge la o subscripþie publicã.
Împrumutul de 13.500.00 lei, 4½% al oraºului Iaºi. Împrumutul acesta a
fost efectuat la 1906 de cãtre Banca Blank în asociaþie cu Banca Naþionalã a
României, Banque de Bruxelles, Banque Internationale de Bruxelles ºi Banque
Centrale Anversoise.
Apoi, în anul 1910, un al doilea împrumut al oraºului Ploieºti ºi un al
doilea împrumut al oraºului Iaºi.
Tot în seria împrumuturilor comunale, trebuie sã menþionãm ºi

participarea Bãncii Blank la împrumutul de 35 milioane leva, contractat la 1906
de cãtre oraºul Sofia ºi plasat de cãtre un consorþiu strãin.
77
Banca Blank a participat, încã de la primele ei începuturi, la mai toate

împrumutãrile lansate de Stat. Dar a participat ºi la acele împrumuturi nevãzute
care n-au fost niciodatã lansate. Bonurile, ori de câte ori Tezaurul Public avea
nevoie, au gãsit bunã primire în portofoliul bãncii.
La împrumuturile cu caracter public, Banca Blank a participat cu un

succes totdeauna egal, stând în chip neîntrerupt în fruntea aºezãmintelor
noastre de credit cu caracter particular.
Aºa, în anul 1905, banca participã împreunã cu Banque de Paris et de

Pays-Bas ºi Société Générale pour favoriser le développement du commerce et
de l’industrie en France, Disconto-Gesellschaft, S. Bleichröder, Norddeutsche
Bank, la conversiunea în rentã 4% a celei mai mari pãrþi din împrumuturile 5%
emise de Stat în perioada 1881-1888, precum ºi a împrumuturilor din acelaº
timp, contractate în anii 1892 ºi 1893. Suma convertitã atunci a fost de
424.613.000 lei, amortizabilã în decurs de 40 ani.
O datã cu aceastã conversiune, care a fost cea mai importantã din

operaþiunile de acest gen fãcute la noi, Statul a contractat un împrumut de 100
milioane lei, prin mijocirea aceluiaºi sindicat.
Dar partea însemnatã pe care o ia Banca Blank la împrumuturile Statului

începe o datã cu era împrumuturilor interne.
Epoca aceasta se inaugureazã la 1916. Rãzboiul mondial odatã început,
þãrile strãine, cu care noi eram în relaþiuni financiare, erau în rãzboi ºi aveau
nevoie de bani ca sã ducã ostilitãþile. În timpul neutralitãþii s-a fãcut un export larg
ºi pe preþuri mari, iar importul a fost redus din cauzã cã strãinãtatea, absorbitã de
industria militarã, nu mai fabrica articole necesare nouã.
Într-o asemenea situaþiune internaþionalã, Statul a fost îndemnat de

împrejurãri sã se adreseze pieþei interne pentru împrumutul necesar pregãtirii
noastre militare.
Dupã propunerea Guvernului, Parlamentul a votat o lege prin care

Ministerul de Finanþe era autorizat sã contracteze pe piaþa internã un împrumut
de minimum 150 milioane.
Pentru aducerea la îndeplinire a acestei legi, Ministerul de Finanþe a

instituit un sindicat de bãnci, ce avea sã garanteze minimum fixat pe cursul de
84%.
Printre bãncile care au dat cel mai puternic concurs la reuºita acestei
operaþiuni, despre care au mai vorbit, figureazã Banca Blank, la ale cãrei ghiºee
s-au subscris 55 milioane, neîntrecând-o decât Banca Naþionalã, care a strâns
67 milioane.
Trebuie sã adãugãm cã totalul subscrierilor a întrecut cifra de 400

milioane. Guvernul a fixat cifra împrumutului la 400 milioane.
Participarea Bãncii Blank cu peste o treime din minimum fixat ºi cu peste

o optime din totalul realizat, constituie pentru bancã unul din succesele ei pe
acest tãrâm ºi dovedeºte, în acelaºi timp, popularitatea ºi încrederea de care se
bucurã Banca Blank.
Dupã încetarea ostilitãþilor, Guvernul a avut nevoie de mari sume de bani

pentru consolidarea Unirii, mai cu seamã cã þãrile alipite cereau la început sume
78
însemnate, fãrã sã producã prea mult Tezaurului Public. S-a lansat atunci
Împrumutul zis al „Unirii”, în sumã de 1.143.143.800 lei. Banca Blank a dat ºi cu
acest prilej dovadã de puterea ºi popularitatea ei. La ghiºeele ei, s-au subscris
atunci 56 milioane 233 mii lei.
În anul 1920, Guvernul a apelat din nou la piaþa internã pentru

împrumutul zis al „Refacerii”. Banca Blank a reuºit atunci sã subscrie la ghiºeele
ei 247 milioane, adicã, dupã Banca Naþionalã, suma cea mai mare cu care au
participat bãncile cu caracter particular.
La împrumutul stabilizãrii ºi dezvoltãrii din 1929, Banca Blank, împreunã

cu Banca Româneascã ºi Banca de Credit Român, au preluat 2 milioane dolari,
în pãrþi egale.
În categoria împrumuturilor publice la efectuarea cãrora a luat parte

Banca Blank, trebuie amintit împrumutul de 1.500.000 lei contractat la 1910 de
cãtre Camera de Comerþ din Bucureºti ºi afectat pentru terminarea noului ei
palat.
Cheltuielile construcþiei noului local, întrecând devizul iniþial, Camera de

Comerþ din Bucureºti s-a vãzut nevoitã sã contracteze un împrumut amortizabil
din veniturile sale. În acest scop, ea s-a adresat Bãncii Blank, care i-a plasat, în
câteva zile, împrumutul în obligaþiuni tip 5%.
Tot ca operaþiune cu caracter public, mai trebuie citatã convenþiunea

intervenitã la 1905 între Banca Blank ºi statul bulgar, pe o perioadã de 5 ani,
pentru fabricarea unei cantitãþi de 110.000 kg. de sare, anual.
Pe baza acestei convenþiuni, banca a stabilit o înþelegere cu Regia

Monopolurilor Statului foarte avantajoasã pentru Stat.
În aceeaºi ordine de operaþiuni, vom aminti convenþia din 1906 încheiatã

de Banca Blank cu Ministerul de Finanþe, în puterea cãreia banca se obliga sã
facã avansuri asupra varantelor emise de vama Bucureºti-Antrepozite,
înlesnind astfel pe comercianþi.
Activitatea aceasta a Bãncii Blank s-a manifestat în chip deosebit la

1921, cu prilejul expoziþiei-târg din Parcul Carol.
În pavilionul bãncii, el însuºi o operã arhitectonicã, s-au adunat, pentru

întâia oarã laolaltã, toate produsele ºi fabricatele întreprinderilor grupate în jurul
Bãncii Blank. Acolo s-a putut vedea dintr-o singurã ochire cât e de importantã
înrâurirea bãncii asupra vieþii economice a þãrii ºi cât e de largã sfera ei de
influenþã. În pavilionul din Parcul Carol se aflau adunate cele mai diverse
produse ale solului ºi subsolului, prelucrate de mâna omeneascã.
Contribuþia Bãncii Blank la expoziþia-târg din 1921 luase proporþiile unui

muzeu al produselor româneºti.
Din cele ce preced, s-a putut vedea cã Banca Blank a purtat interes, a
ajutat ºi a sprijinit viaþa economicã a þãrii, în aproape toate manifestãrile ei. Nicio
ramurã n-a fost neglijatã; unele din ele au cãpãtat primul lor avânt ºi au fost
chemate la viaþã de aceastã bancã.
Din totalul lor ºi din diversitatea bogatã a participaþiilor Bãncii Blank se

degajeazã ideea cã n-a fost ramurã de activitate în Þara Româneascã de care
79
banca sã fi rãmas strãinã. Conducãtorii ei, înþelegãtori ai nevoilor reale ale þãrii,
ºi-au fãcut datoria ºi n-au ezitat sã acorde sprijinul instituþiunii ori de câte ori a
fost vorba sã se croiascã un drum nou, ori de câte ori a fost vorba sã se punã în
valoare o bogãþie încã neexploatatã a acestei þãri.
Înãlþarea economiei naþionale, reducerea importului prin stimularea
producþiunii indigene, lupta necontenitã pentru independenþa noastrã
economicã, au fost în chip permanent preocuparea conducãtorilor Bãncii Blank.
Dacã azi Þara Româneascã aduce mai puþin zahãr din strãinãtate, dacã þara
noastrã, în loc sã importe, ca în trecut, petrol din Rusia ºi Galiþia, exportã ea
produse petrolifere, aceasta se datoreazã în parte strãduinþelor ºi sacrificiilor
Bãncii Blank. Dacã statul român a putut trece criza cea mare de la 1899 pânã la
1900, dacã marea proprietate a putut înfrunta urgia din acei ani memorabili,
aceasta se datoreazã în parte ºi patriotismului conducãtorilor Bãncii Blank, tãriei
acestui aºezãmânt ºi autoritãþiii morale ºi creditului de care el se bucurã în þarã ºi
în strãinãtate.
Rãposatul Dimitrie Protopopescu, cãruia economia naþionalã îi

datoreazã atât, a vãzut viaþa economicã a þãrii atât de strâns legatã cu existenþa
ºi cu activitatea Bãncii Blank, încât atunci când a fondat Banca Româneascã s-a
adresat domnului Mauriciu Blank sã-l onoreze cu prima subscripþie la acest atât
de important aºezãmânt de credit naþional. Cu prima chitanþã, conþinând
subscripþia Bãncii Blank, Dimitrie Protopopescu a purces la întocmirea bãncii ce
plãnuia.
ªi când în mintea unui om ca Dimitrie Protopopescu, Banca Blank

împlinea un rol atât de important în viaþa economicã a þãrii, credem a nu fi greºit
cu mult când am afirmat cã a face istoricul acestei bãnci înseamnã, în realitate, a
a scrie o parte din istoria economicã a României moderne.
O apreciere interesantã asupra activitãþii institutului nostru, o gãsim în

articolul domnului profesor Mihail Manoilescu, cunoscutul om politic, economist,
fost ministru de Finanþe ºi Industrie ºi – printr-o ironie a sorþii – fost guvernator al
Bãncii Naþionale în momentul închiderii ghiºeelor bãncii noastre, publicat în
ziarul „Îndreptarea” din 22 octombrie 1923, cu ocazia aniversãrii de 75 de ani a
bãncii noastre, ºi pe care ne permitem a-l reproduce:
„UN JUBILEU
În cercul închis al personalului sãu, Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi-a
sãrbãtorit sâmbãtã un jubileu unic în România: 75 de ani de existenþã a unei
instituþiuni de credit.
Într-o altã þarã, o asemenea sãrbãtoare ar fi altfel înþeleasã.
Când o instituþiune de progres social atât de fecundã ºi atât de complexã,
cum este o bancã modernã, îºi recapituleazã o lungã activitate care reprezintã –
cum ar fi spus Xenopol – o „serie istoricã” hotãrâtoare în dezvoltarea unui popor,
guvernul þãrii ºi o datã cu el toate instituþiile oficiale conexe iau parte în mod
solemn la sãrbãtorire.
Aceastã participare nu este, de altfel, decât consacrarea unui fapt capital
ºi caracteristic al vieþii contemporane; este recunoaºterea rolului dominant al
instituþiilor naþionale de credit.
O asemenea recunoaºtere solemnã a fãcut Guvernul belgian în anul
trecut, când s-a sãrbãtorit împlinirea unui secol de la înfiinþarea marii bãnci din
Bruxelles: „Société Générale de Belgique”.
Ea nu s-a putut face la noi – nu voim sã aflãm pentru ce; ne este teamã.
Discreþia manifestãrilor oficiale nu scade, totuºi, importanþa
evenimentului.
80
Vor putea „oficialii” de toate mãrimile sã considere mai sus în ierarhia

valorilor ºi a prestigiului social pe cel din urmã birou de poliþie decât pe cea dintâi
între instituþiunile private.
Adevãrul nu va fi pentru aceasta mai puþin luminos ºi caracterul de
„instituþie naþionalã” a unei mari bãnci, mai puþin vãdit.
Banca Marmorosch, Blank îºi meritã, nu numai prin activitatea nu de trei
sferturi de secol, dar ºi prin concepþia conducãtorilor sãi, aceastã caracterizare.
Oriunde este o bogãþie naþionalã de pus în valoare ºi oriunde economia
naþionalã reclamã împlinirea unei noi funcþiuni, de la galeriile de minã pânã la
liniile aeriene, pe care face sã fluture steagul românesc, Banca Marmorosch,
Blank este la postul sãu de stimulent al energiilor þãrii. ªi, pentru ca niciun
domeniu sã nu-i rãmânã strãin, cultura noastrã naþionalã gãseºte, sub toate
formele ce se pot închipui în aceastã instituþie de credit, un sprijin constant ºi
priceput.
/Extras din volumul „O operã ºi o viaþã”, pag. 102, depus la dosar/.
Ca ultim cuvânt la acest capitol, vom adãuga cã Comisiunea de Anchetã

nu a reþinut învinuirile ce reprezentanþii Statului se cred în drept a ne aduce
pentru politica noastrã de afaceri, pe care noi, totuºi, o considerãm ca un titlu de
merit al nostru, dupã cum credea ºi dl. Manoilescu la 1923.
4/ Criticile onor. pãrþi adverse, sub un alt capitol, privesc întocmirea
bilanþurilor noastre. Se menþine cã aceste bilanþuri nu erau în toate privinþele
corespunzãtoare valorii reale a activelor ce posedau ºi cã ele ascundeau goluri
interioare ºi beneficii nereale.
Comisiunea de Anchetã a înþeles a se referi în aceastã privinþã ºi la
rapoartele unor inspectori ai Bãncii Naþionale, rapoarte fãcute cu mulþi ani
înaintea procesului de faþã, ca simple acte de informaþie pentru Banca Naþionalã.
Asemenea informaþiuni culese, în afarã de orice cadru judiciar, de niºte
funcþionari particulari ai unei instituþii de bancã, fie ea chiar banca ce se bucurã
de privilegiul de emisiune, rãmân acte private, neopozabile nouã, nefiind fãcute
contradictoriu cu noi.
În mod special, aceste acte trebuie privite cu toatã circumspecþia, fiindcã
ele au fost, desigur, influenþate de dorinþa de a complace superiorilor ierarhici de
la acea epocã, care sunt rãspunzãtori, cel puþin moralmente, de retragerea
sprijinului bãncii noastre, ºi a pricinuit cãderea ei ºi, prin aceasta, zguduirea
gravã a pieþei române.
Dar aceastã circumspecþie se impune ºi pentru motivul cã lipsa de
obiectivitate a acestor inspectori s-a manifestat ºi în curprinsul rapoartelor lor,
care conþin insinuaþiuni ºi incrimanþiuni fãrã indicaþie de dovezi ºi numeroase
erori grave, din care unele au fost, din nefericire, sursã de inspiraþie pentru erorile
din raportul experþilor ºi din raportul Comisiei de Anchetã.
Ce se pretinde în rezumat prin aceste rapoarte ºi expertize?
Se afirmã cã am avut în bilanþurile noastre posturi de activ evaluate
exagerat ºi apoi supraevaluate, sau beneficii înregistrate, fãrã siguranþa
realizãrii lor.
Noi nu ne vom extinde mult asupra unor asemenea încercãri de
diversiune. Am spus cã nu este acesta obiectul pricinii de faþã, nici atribuþiunea
onor. instanþe ce ne judecã.
În realitate, chestiunea evaluãrilor la bilanþ, ca ºi a beneficiilor prevãzute,
este una ce priveºte exclusiv aprecierile întreprinzãtorului despre mersul
prezent ºi, mai ales, viitor al afacerii sale.
81
Existã valori care pot sã coteze puþin pe piaþã, sã nu coteze deloc la bursã,
ºi totuºi sã fie valori foarte mari, care, câteodatã, tocmai de aceea, nu sunt puse
în circulaþie.
Întreprinzãtorul perspicace poate vedea în desfãºurarea viitoare a unei
afaceri ºi poate înregistra rezerva latentã pe care ea o conþine, socotind, în felul
acesta, compensate ºi eventual depãºite unele pierderi ce întreprinderea sa ar fi
suferit.
Noi am avut asemenea active, a cãror mare valoare ne era cunoscutã
nouã ºi pe care, deci, eram în drept a le supraevalua în raport cu cifrele cu care
figurau pe atunci în bilanþ. Vom da câteva exemple de acest fel.
Aveam în bilanþ trecute imobilele bãncii cu un leu pentru evidenþã. Eram
noi în drept sã le evaluãm ºi supraevaluãm în raport cu preþurile construcþiunilor
pe piaþã, cu poziþiunea centralã a imobilului, cu valoarea comercialã pe care o
aveau etc.? Evident cã da.
Posedam majoritatea covârºitoare a acþiunilor grupului de industrii ºi
zahãr Lujani ºi Jucica. Au fost vândute mai târziu cu 1½% miliard, afacere
încheiatã dupã foarte îndelungate ºi laborioase tratative ºi care ne-a lãsat un
beneficiu de 315 milioane lei /vezi procesul-verbal al ºedinþei Consiliului de
Administraþie din 8 iulie 1927/. (Anexa 56).
Aveam noi dreptul, în prevederea acestei viitoare tranzacþiuni
avantajoase, sã evaluãm aceste acþiuni cu cursuri ce nu-ºi putea gãsi
corespondent în cursul altor acþiuni la bursã? Evident cã da, cu atât mai mult cu
cât posedam – dupã cum am spus – majoritatea acþiunilor ºi se ºtie cã acþiunile
majoritare se bucurã de aºa numita primã majoritarã, cãci cine le deþine este
stãpânul real al societãþii, deºi nu are toate acþiunile.
Acelaºi lucru pentru terenurile Bordei, actualul Parc Jianu, care, la o
anumitã datã, valorau poate 3-400 lei m.p., pentru a ajunge sã se vândã cu mii de
lei metrul pãtrat. Dupã ce s-au vândut douã treimi din teren, restul meritã însã un
sfert de miliard. De vreme ce cunoºteau valoarea adevãratã a acestui obiect,
eram în drept a face supraevaluãrile corespunzãtoare.
Cã aveam în adevãr rezerve latente aceasta s-a vãzut mai întâi cu prilejul
concordatului, când întregul deficit al bãncii, dupã un bilanþ care însãºi experþii
numiþi de Comisia de Anchetã spun cã era un bilanþ sincer s-a dovedit a fi numai
184 milioane lei /vezi raportul Comisiei de Anchetã pag. 10/ „...singurul bilanþ
întocmit fãrã artificii a fost acela din 1931, când Banca Blank, cerând concordat,
ºi-a încheiat bilanþul cu o pagubã de Lei 184.575.325”/. Dacã scãdem din acest
deficit capitalul de Lei 125 milioane, rãmâne ca aºa zisa pagubã de circa 60
milioane lei, ceea ce la un pasiv total de aproape 4 miliarde reprezenta abia
1½%, eroare de apreciere cu totul neînsemnatã ºi inevitabilã la evaluarea unor
active de miliarde.
Cã aveam rezerve latente o dovedeºte însuºi faptul verificat cã am putut
achita pânã la finele octombrie 1941, dupã cum am arãtat, din 1.758 milioane
datorii concordatare propriu-zise, 1.538 milioane ºi din totalul pasivului, de la
data concordatului de Lei 3.825 milioane, o sumã de Lei 3.057 milioane:
Una din rezervele cele mai importante, era afacerea „Discom”
/concesiunea de distribuþie a produselor CAM/, care ne producea net 2½-3% din
cifra vânzãrilor acestor produse ºi care deci trebuia sã conteze ca o avere
importantã. Totuºi, s-a vorbit despre aceastã întreprindere ca de una care nu are
altã valoare decât capitalul ei, când venitul singur era aproape egal cu capitalul!
În aceastã ultimã privinþã – fiindcã suntem pe drumul diversiunilor –
trebuie sã remarcãm cã aceastã afacere mult hulitã ºi de care am fost
deposedaþi printr-un decret din octombrie 1940, fãrã niciun echivalent ºi fãrã
82
dreptul de a ne plânge în Justiþie pentru aceasta era, totuºi, o afacere din care
CAM avea un folos netãgãduit. Datoritã organizãrii comerciale fãcutã de noi
distribuþiei produselor CAM, cifra de afaceri a vânzãrii acestor produse s-a
menþinut în ciuda crizei generale începutã în 1929; totuºi, câºtigul net pentru Stat
era mai mare decât pe vremea când ºi organiza singur vânzarea, ºi aceasta fãrã
cheltuieli ºi riscuri de organizare ºi cu o deservire a publicului infinit mai bunã.
Este de ajuns a se vedea ce parc de vehicule ºi ce reþea de distribuitori ai
produselor a preluat Statul dupã rezilierea unilateralã a concesiuii în octombrie
1940, spre a se vedea cã crease în totul din nimic.
Menþionãm cã contractul de concesiune al Societãþii „Discom” a format o
datã obiectul unei judecãþi cu CAM [...] dar onor. adversari au trebuit sã
recunoascã cã aceastã sporire se datoreazã sporirii enorme a preþurilor, sporirii
anormale a consumului, în urma mobilizãrii /armata cumpãrã pentru soldaþi
produse CAM/ ºi prezenþei pe teritoriul român a trupelor alitate, care, de
asemenea, consumã mult peste normal. Cã aºa este rezultã din comunicatul
CAM-ului apãrut în ziarul „Universul” din 26 octombrie 1941 sub titlul „Mersul
încasãrilor la CAM” în care se aratã cã, în septembrie 1941, s-a realizat un plus
de încasãri de 511 milioane lei faþã de luna spetembrie 1940 /ultima lunã în care
distribuþia se mai fãcea prin Societãþile „Discom”/. Acest spor de încasãri se
descompune în: (Anexa 57).
Lei 112.000.000 datoritã urcãrii preþurilor,
Lei 131.000.000 vânzãri în Basarabia ºi Bucovina de Nord reîntregite, ºi
numai diferenþa de
Lei 268.000.000 reprezintã o creºtere efectivã de consumaþie.
Dar ºi aceastã creºtere de consumaþie e trecãtoare, cãci din suma de Lei
268 milioane, numai circa 25-30 milioane, se spune în acest comunicat,
reprezintã contribuþia factorilor permanenþi /creºterea normalã a populaþiei ºi
îmbunãtãþirea sistemului de distribuþie/, iar restul se datoreºte factorilor
accidentali /marile concentrãri de trupe ºi plusul de populaþie rezultat din
refugieri/. Noi susþinem cã ºi pretinsa creºtere normalã de 25-30 milioane lei
/care ar reprezenta 2,5-3% din consumul total al lunii septembrie 1941/ nu este
realã, cãci luna septembrie a anului precedent 1940 a fost o lunã de mari
frãmântãri politice cu consecinþele inevitabile de întreruperi de circulaþie ºi
perturbãri ale vieþii economice ºi consumul din acea lunã a fost, desigur, cu mai
mult de 25-30 milioane sub cel curent.
Aºadar, afacerea „Discom” era ºi ca o bazã serioasã de apreciere a stãrii
noastre de avere ºi cum ca datã din vara anului 1931 noi eram în drept sã vedem
într-însa contra-partida unora din afacerile mai puþin prospere.
Experienþa a dovedit cã noi aveam dreptate ºi, de aceea, nu este îngãduit
a se vorbi, în chipul cum s-a fãcut, despre bilanþurile noastre.
Þinem sã mai relevãm cã tocmai deceniul urmãtor crizei din 1929 a dat
prilej la încadrarea legislativã a unor situaþiuni bilanþiere, permiþând menþinerea
în activ a unor posturi ce nu constituie total sau parþial active, legiuitorul
considerând cã este just ca unele întreprinderi sã poatã amortiza treptat anumite
deficite, fãrã a arãta aceste deficite explicit în bilanþ, spre a-ºi menþine astfel
reputaþia neºtirbitã ºi a putea traversa cu succes epoca dificilã de care nu erau
vinovate.
Astfel vom meeþiona art. 36 din Legea asupra asigurãrilor /”Monitorul
Oficial” nr. 148 din 7 iulie 1930/:
„Cheltuielile de achiziþie ale asigurãrilor asupra vieþii, în limita de 3% din

capitalul asigurat, vor putea fi amortizate treptat, pe timpul de cel mult jumãtate
în durata asigurãrii.”
83
Iatã dar cheltuieli fãcute, care totuºi nu se trec ca atare, ci apar timp de ani
întregi în activ.
Art. 71 din Legea lichidãrii datoriilor agricole ºi urbane din 7 aprilie 1934,
prevede:
„Societãþile de asigurare, care pentru creanþele lor ipotecare au acceptat

integral dispoziþiunile cap. I ºi II, vor putea menþine aceste creanþe ipotecare în
calculul rezervelor lor, matematice ºi tehnice cerute de art. 27 ºi 28 din legea
asigurãrilor, tot pe valoarea lor întreagã, aºa cum au fost primite de Oficiul
Asigurãrilor, pe un timp ce nu va depãºi 5 ani de la promulgarea legii.”
Iatã, dar, din nou pierderi mascate în activ.

Art. 73 din aceeaºi lege:
„Toate persoanele fizice, sau societãþile comerciale, obligate prin lege la

þinerea registrelor, ºi care ar fi suferit prin aplicarea acestei legi reduceri ale
creanþelor lor, vor fi în drept sã contabilizeze aceste reduceri într-un cont special
ºi sã le amortizeze, fãrã ca sumele destinate acestui amortisment sã fie supuse
la impozitele aferente.”
Iatã ºi art. 32, lit. C, al ult. din Legea pentru comerþul de bancã din 8 mai
1934:
„Pentru dobânzile neîncasate, calculate la creanþe dubioase, se va crea

/în bilanþ/ un post rectificativ...”
Iatã dobânzi, desigur, mai dubioase încã decât capitalul creanþelor

dubioase ºi care totuºi figureazã legalmente în bilanþ.
Iatã ºi art. 5 din legea publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 69 din 24 martie
1937 pentru convertirea în lei a prestaþiunilor din contracte de asigurare,
încheiate în valutã strãinã:
„Pentru completarea eventualelor diferenþe de rezerve ºi plasamente,

rezultate din sporul pe care întreprinderile de asigurare sunt obligate a-l plãti
asiguraþilor, conform articolului precedent, se acordã întreprinderilor un termen
de 7 ani, corepunzãtor exerciþiilor bilanþiere 1937-1943 inclusiv, cu obligaþiunea
ca pentru fiecare bilanþ sã se completeze cel puþin 1/7 din aceastã diferenþã.”
Nu mai vorbim de Banca Naþionalã însãºi care a menþinut multã vreme în

activ posturi de rezervã metalicã de mult dispãrutã ºi alte pierderi virtuale de 600-
700 milioane lei, recunoscute chiar de conducerea Bãncii Naþionale, precum ne-
o spune defunctul Virgil Madgearu în depoziþia sa /Anexa 5, pag. 2/. De altfel,
întreaga operã de asanare a Bãncii Naþionale pe baza Programului de
Stabilizare din 1929 ºi al Legii din 1930, prin preluarea efectelor aºa zis
imobilizate, dar care în realitate erau aproape irealizabile ºi pentru care Statul a
destinat fondul de 4 miliarde, nu dovedeºte cã ºi Banca Naþionalã, þinând aceste
efecte pe valoarea lor nominalã în activ, încheia bilanþuri fictive care nu au putut fi
îndreptate, decât cu concursul Statului.
Evident cã Banca Naþionalã a fost ºi ea numai o victimã a crizei
economice, dar exemplul este edificator pentru demonstrarea principiului cã
sunt împrejurãri excepþionale când rigurozitatea cifricã a bilanþului trebuie
sacrificatã, pentru salvarea reputaþiunii întreprinderii ºi a organizaþiei financiare
ºi economice din care face parte, aceastã soluþie fiind preferabilã alarmãrii
84
publicului, care ar deveni ea însãºi cauza cãderii instituþiei respective ºi ar

antrena prãbuºirea unui întreg sistem economic.
Când legea însãºi recunoaºte asemenea necesitãþi trebuie sã fie permis
ºi întreprinzãtorului sã-ºi evalueze rezervele latente, fãrã a se putea spune cã
prin aceasta a fãcut o rea administraþie, mai ales când el reuºeºte sã-ºi achite
cinstit ºi integral datoriile sale, dovedind prin aceasta cã prevederile lui erau
juste.
5/ Toate faptele incriminate, sau pur ºi simplu imaginate ºi puse în sarcina
„politici de afaceri” a bãncii noastre, nu au încã legãturã cauzalã cu prejudiciul ce
Statul pretinde cã l-a suferit.
În realitate, vicisitudinile epocii strãbate dupã rãzboi ºi, mai ales, dupã
criza din 1929-1931, erau cauze obiective suficiente pentru a zgudui cele mai
sãnãtoase întreprinderi; iar împotriva noastrã s-au exercitat cele mai grele ºi
aprige presiuni ºi s-au amestecat la dificultãþile obiective elemente personale ºi
subiective, ce nu erau îngãduite faþã de gravitatea consecinþelor.
Nouã ni s-a retras sprijinul Bãncii Naþionale în cel mai critic moment al
existenþei noastre. Motivele le putem vedea, între altele, în urmãtoarele depoziþii
ale martorilor audiaþi de Comisiunea de Anchetã.
Dupã ce Banca Naþionalã a amânat – amânarea fatalã nouã – luarea în
discuþie a proiectului de reorganizare a bãncii noastre, proiect de altfel elaborat
de acord cu conducerea Bãncii Naþionale, sunt motive dilatorii inadmisibile în
asemenea momente, /vezi procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului Bãncii
Naþionale din 20 ºi 21 octombrie 1931/, în sfârºit, Consiliul BNR, în majoritate, a
decis sprijinirea mãsurilor de asanare proiectate, domnul guvernator de atunci a
fãcut sã eºueze însã aducerea la îndeplinire a hotãrârii Consiliului Bãncii
Naþionale, avertizând pe ministrul de Finanþe cã înþelege sã demisioneze.
(Anexa 58 ºi 59).
Iatã cum relateazã ministrul de Finanþe de atunci, domnul Argetoianu,
aceste fapte:
„Consiliul Bãncii s-a întrunit în ziua de 20 octombrie ºi a aprobat

protocolul Auboin. Domnul Guvernator a venit însã seara sã-mi spunã cã
Consiliul a fost în unanimitate contra, cã domnia sa a smuls votul ºi, considerând
cã îºi îndeplinise însãrcinarea luatã, mi-a dat demisia din postul ce-l ocupa,
conºtiinþa domniei sale nepermiþând sã-l ocupe mai departe.
Am respins demisia domnului guvernator ºi i-am declarat cã, credincios
politicii sale de a nu proceda la niciun act în desfãºurarea crizei, decât de perfect
acord cu Banca Naþionalã, refuzam eu sã aprob o hotãrâre smulsã cu sila.
– Dar mâine Banca Blank se va prãbuºi...” a declarat domnul
Manoilescu.”
– Se va prãbuºi ... am rãspuns eu.” /Pag. 6/. (Anexa 51).
Cã, într-adevãr, elemente subiective au fost cauza care ne-a obligat sã

închidem ghiºeele, o afirmã ºi defunctul Virgil Madgearu în depoziþia sa:
„Am motive sã cred cã cearta dintre Ministerul de Finanþe ºi guvernatorul

Bãncii Naþionale din acel moment a fost sursa unor grave erori în legãturã cu
tentativele ºi acþiunea de asanare a Bãncii Blank.
Repet, faþã de amploarea crizei, de situaþiunea ºubredã a bãncilor în
genere ºi a Bãncii Blank îndeosebi, precum ºi faþã de însemnãtatea sumelor
depuse la bãnci, o acþiune de asanare era absolutã necesarã, cu toate cã
necesita implicit sacrificii din partea Statului, dar dacã s-ar fi acþionat pe baza
85
unui plan obiectiv, sacrificiul Statului s-ar fi putut limita ºi s-ar fi restabilit
încrederea publicului în bãnci.” /Pag. 10/. (Anexa 5).
Iatã, în sfârºit, ce spune ºi dl. Burillianu, fost guvernator al Bãncii

Naþionale în depoziþia sa fãcutã înaintea acestei onor. Comisiuni de Apel:
„În 1930, ivindu-se pe piaþã panicã din cauza începutului crizei mondiale,
dificultãþilor, cu o sumã de aproape un miliard lei. Suma a fost rambursatã chiar
în cursul anului 1930.
Cred cã ºi în 1931 Banca Blank ar fi surmontat criza, dacã ar fi fost
ajutatã de BNR.
Cred cã ar fi fãcut faþã ºi datoriilor, þinând seama cum a fãcut faþã ºi
angajamentelor concordatului.”
Faþã de aceste dovezi, a transforma o instituþie, victimã pe de o parte a

unor împrejurãri generale defavorabile, pe de altã parte a unor conflicte
personale între puterea executivã ºi guvernatorul Bãncii Naþionale, într-o
vinovatã, este mai mult decât o nedreptate.
Trebuie sã fim chiar mulþumiþi de faptul cã aceastã parte ne-a dat prilej sã
arãtãm o datã care este adevãrul ºi care este cauza situaþiunii la care s-a ajuns ºi
de care astãzi se plânge Statul.
86
CAPITOLUL VIII
INADMISIBILITATEA CONDAMNÃRII LA DAUNE-INTERESE
FÃRÃ RESTITUTIO IN INTEGRUM
Pentru ipoteza când, contrar concluziunilor noastre, onor. Înalta

Comisiune de Apel ar gãsi cã avem totuºi a rãspunde faþã de Stat de prejudiciul
ce pretinde cã l-a suferit, punem urmãtoarele concluziuni subsidiare:
Statul nu repudiazã convenþiunile încheiate în aplicarea legilor din 27
iunie 1930 ºi 1 iunie 1936. Nici D.L. 3.441/1940 nu le anuleazã. Ele rãmân astfel
în picioare ºi Statul înþelege a rãmâne stãpân pe bunurile dobândite de el prin
aceste convenþiuni: un mare stabiliment de arte grafice ºi majoritatea drepturilor
într-o societate de cãi ferate, precum ºi un portofoliu de efecte ºi creanþe.
De la început, apare bizarã poziþiunea juridicã a Statului. O parte
contractantã poate acþiona în judecatã pe cealaltã în douã cazuri:
a/ când aceasta nu ºi-a executat obligaþiunile contractuale, de exemplu,
nu a predat lucrul vândut; în acest caz, i se poate reclama executarea cu daune
interese;
b/ când se cere desfiinþarea convenþiunii, adicã anularea, rezoluþiunea
sau rezilierea ei, cu daune-interese.
Dar cum în speþã Statul nu cere desfiinþarea convenþiunilor ºi nici nu poate
pretinde cã noi nu am predat obiectul convenþiunilor dintre noi ºi el, iar obligaþiuni
altele sau mai mari decât cele pe care le-am ºi executat nu avem din contractele
încheiate, rãmâne inexplicabil temeiul de drept pe care am putea fi condamnaþi
la daune-interese.
A voi sã menþii un contract complet executat ºi a cere, totuºi, sub titlul de
daune interese, sau sub oricare altul, mai mult decât prevede contractul, este un
concept desigur imposibil de încadrat în drept. Este imposibil de a lãsa în
patrimoniul Statului ceea ce Banca Blank i-a transferat prin aceste convenþiuni ºi
acte, iar, pe de altã parte, sã fie obligatã Banca Blank sã plãteascã sume imense
Statului, împotriva termenilor acestor convenþiuni ºi acte. În felul acesta, Comisia
de Anchetã a ajuns de fapt sã oblige Banca Blank la plata unor efecte pentru care
a fost scoasã din obligo, dar sã menþinã ceea ce Banca Blank a dat pentru
liberaþiunea sa din obligo. O asemenea refacere a unui contract, este un lucru
contrar tuturor principiilor de drept ºi echitate. Contractul este indivizibil; el stã
sau cade în întregime.
Cine voieºte altceva decât contractul, trebuie sã repunã lucrãrile în starea
lor anterioarã. Sã dea înapoi ce a primit, ca sã-ºi ia înapoi ce a dat.
Aceastã restitutio in integrum, nemaifiind posibilã ºi nefiind voitã de
decizia Ministerului de Finanþe, pretenþiunile formulate sunt ºi din aceastã cauzã
inadmisibile. Lucru cu atât mai evident, cu cât este vorba de tranzacþiuni cu
caracter novatoriu ºi nu se poate concepe cum s-ar putea menþine o tranzacþie
numai pro parte ºi anume numai în partea ei activã ºi modifica în partea pasivã.
Imposibilitatea refacerii situaþiei create prin preluarea portofoliului de
cãtre Stat, rezultã ºi din faptul cã, în interval, s-au produs alte situaþiuni juridice
irevocabile:
a/ prin încheierea concordatului Bãncii Blank, pe baza unei cote de 100%,
faþã de creditorii verificaþi la concordat, la care Statul nu ºi-a anunþat nicio
creanþã;
b/ prin neuzare de cãtre Banca Blank a posibilitãþilor de aranjament,
prevãzute de art. 52 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934.
87
În adevãr, la concordat, Banca Blank fiind scoasã din obligo faþã de Stat ºi
Statul neprezentându-se ca creditor, banca a contat pe un anume pasiv ºi de
aceea a oferit plata integralã. Dacã Statul s-ar fi prezentat atunci ca creditor, sã
zicem cu un miliard lei, pasivul concordatar /adicã fãrã cel garantat cu gajuri sau
exceptat de la concordat, ca de pildã datoriile noastre cãtre BNR din reescont ºi
celelalte arãtate mai sus/, ar fi fost de circa 2¾ milioane, dar ºi activul
concordatar s-ar fi mãrit prin restiuirea valorilor primite de Stat prin cesiuni de
creanþe ºi dare în platã, la circa 2¼-2½ miliarde ºi, în acest caz, am fi oferit
creditorilor nu 100%, ci numai 80-90% ºi am fi putut plãti aceastã cotã, inclusiv
pretenþiunea Statului. Numai prin neprezentarea Statului noi am fost determinaþi
a oferi 100% ºi, dupã cum s-a vãzut, am achitat aproape întregul pasiv
concordatar pe aceastã bazã.
Am atras atenþiunea ºi în altã parte cã hotãrârea de concordat este ºi
Statului opozabilã. Statul, neprezentându-se la verificarea concordatului, nu mai
poate ridica astãzi pretenþiuni, fiindcã nu ne mai poate pune în situaþia de a oferi o
altã cotã concordatarã mai micã, în aºa fel încât sã poatã fi plãtiþi la acea cotã mai
redusã ºi Statul ºi ceilalþi creditori. Pentru ca noi sã fim repuºi în aceeaºi situaþie
în care am fi fost, dacã Statul se prezenta la concordat, ar trebui sã recãpãtãm de
la cei ce au beneficiat de cota de 100%, ceea ce au primit în plus peste cota de
80-90%, ce am fi oferit, dacã Statul se prezenta ºi el ca creditor. Cum însã nicio
modificare a concordatului nu mai este posibilã, Statul nu mai poate pretinde
astãzi ce nu a pretins la concordat, cãci îi opunem în compensaþie prejudiciul ce
ne-a adus, prin determinarea noastrã de a oferi concordat cu 100%.
b/ Acelaºi lucru trebuie sã-l spunem cu privire la faptul cã Banca Blank,
ºtiindu-se liberatã din obligo faþã de Stat, nu a înþeles sã se foloseascã de
avantajul ce-l oferea art. 52 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934, prin care ar fi
putut obþine o reducere foarte însemnatã a angajamentelor ei, cum au obþinut
atâtea bãnci, deºi întrunea condiþiunile legii, având debitori în conversiune într-o
proporþie chiar mai mare decât cea cerutã de lege, precum rezultã din alãturata
expertizã din 22 noiembrie 1934 efectuatã de Tribunalul Ilfov, Secþia I
Comercialã. (Anexa 60).
Chiar înaintea acestei onor. Comsiuuni de Apel s-a discutat cazul unei
bãnci care a fãcut un aranjament cu plata unei cote de 17% din datoriile ei, în 10
ani, ºi onor. Comisiune a decis cã Statul trebuie sã suporte pierderea rezultatã
din acest aranjament.
Acum, dupã ce termenul legal pentru facerea unor astfel de aranjamente
a expirat de mult, ºi dupã ce noi am plãtit marilor noºtri creditori ºi deponenþilor
aproape 100%, Statul nu ne mai poate repune în situaþiunea anterioarã
convenþiunilor ºi actelor în discuþie ºi, deci, nu ne mai poate reclama plata
pretinsului sacrificiu ce ar fi suportat, câtã vreme nu reparã prejudiciul ce-l
suferim noi prin aceste revendicãri tardive din parte-i, dupã ce s-au creat
situaþiuni de drept irevocabile.
Iatã atâtea motive pentru care socotim cã obligarea noastrã la
despãgubiri, deºi actele ºi convenþiunile încheiate au fost conforme cu legea, iar
consimþãmântul Statului ºi buna noastrã credinþã nu pot fi contestate ºi
discutate; deºi aceste convenþiuni sunt menþinute de Stat în toate efectele lor în
favoarea lui, deºi nu mai este o posibilã o restitutio in integrum este inadmisibilã.
Consecinþele ce s-ar produce dovedesc cã premisa onor. noºtri
adversari, adicã stabilirea unui prejudiciu fãrã stabilirea ilegalitãþii sau culpei ºi
fãrã restitutio in integrum, este fundamental greºitã.
88
CAPITOLUL IX
Pentru ipoteza cã s-ar trece ºi peste aceste concluziuni subsidiare ale

noastre, suntem nevoiþi sã discutãm cuantumul pretinsului prejudiciului suferit
de Stat.
1/ Pentru calcularea cuantumului prejudiciului, înainte de toate sã þinem
seama de faptul cã nici la data raportului Comisiei de Anchetã ºi nici astãzi nu
erau încã încasate ºi nici chiar exigibile toate ratele creanþelor preluate de Stat.
Parte din ele erau, de la început, de platã în rate. Altele au intrat sub regimul legii
de conversiune ºi astfel au fost eºalonate pe termene foarte lungi. Raportul
Comsiei de Anchetã nu þine seama decât de ceea ce Statul a încasat pânã atunci
ºi, de aceea, pretenþiunea Statului astfel stabilitã apare prematurã. Noi cerem
scãderea în orice caz din pretenþiunile Statului a tuturor ratelor ce mai sunt de
încasat, chiar în ipoteza pe care o combatem, cã noi am fi rãspunzãtori ºi de plata
creanþelor cedate.
2/ În ce priveºte pe debitorii cu care Statul a încheiat convenþiuni directe
sau tranzacþii, reducânduli-se datoria, noi cerem ca totalitatea creanþelor contra
acestor debitori sã fie scãzute fãrã nicio ºtirbire ºi excepþie.
În adevãr, însãºi Comisia de Anchetã spune în raportul ei, în Cap. IV sub
lit. C „Beneficiari”, /pag. 34 urm./ urmãtoarele:
„...Comisia de Anchetã ºi-a pus întrebarea în ce mãsurã legiuitorul D.L.

3.441/1940 a înþeles sã respecte sau nu aceste convenþiuni /cu debitorii
preluaþi/.
Este evident cã el nu a înþeles sã le ignore ori sã le înlãture de plano, fãrã
vreo discriminare, cãci dacã ar fi vrut acest lucru, ar fi edictat cã reducerile
consimþite printr-nsele nu se þin în seamã ºi nu le-ar mai fi supus cercetãrii
Comsiei de Anchetã, astfel cum o face în art. 3.
Pe de altã parte, am vãzut cã, potrivit art. 3, sunt beneficiari ai
operaþiunilor ce au avut loc, în legãturã cu preluarea portofoliului imobilizat – ºi
deci ºi a convenþiunilor de care ne ocupãm ºi sunt þinuþi ca atare sã rãspundã
pentru prejudiciul Statului – numai acele întreprinderi sau persoane în contra
cãrora se constatã fraude sau grave prejudicii, de unde consecinþa cã dacã nu
se constata asemenea vicii, convenþiunile respective urmeazã sã fie
respectate.”
Iatã cã, încã o datã, Comisia de Anchetã decide: cã unde legea nu a

derogat formal de la dreptul comun, aceasta rãmâne în vigoare; cã nu se poate
înlãtura o situaþiune juridicã, dacã este indemnã de orice viciu.
Comisiunea spune chiar expres cã trebuie menþinute „reducerile
consimþite” atât timp cât au fost fãcute cu bunã credinþã ºi pe bazã de lege; cã nu
pot fi criticate decât „reduceri injuste”, prin înfãþiºarea inexactã a capacitãþii de
platã a debitorilor, sau amputãri de creanþe prea mari, în raport cu capacitatea
realã de platã” /pag. 35/, cãci, zice Comisiunea, numai în caz cã debitorii nu
puteau plãti tot ce datorau, li se puteau face reduceri de datorie, conform legii din
1 aprilie 1936.
Încã o datã deci, Comisia decide cã acolo unde nu s-a respectat legea, nu
poate fi cazul la nicio revizuire ºi nu se pot acorda Statului daune.
Iatã în ce grave contradicþiuni se pune Comisia atunci când pentru noi
aplicã interpretarea contrarie a D.L. 3.441/1940, decât o afirma ea însãºi faþã de
debitorii preluaþi.
89
Dar contrazicerea nu se opreºte aici.

Noi susþinem cã distincþiunea, pe care Comisia de Anchetã o face între
reduceri ilegale sau frauduloase a datoriilor debitorilor ºi între reduceri legale ºi
corecte, nu ne este nouã în nici un fel opozabilã.
Comisia de Anchetã vorbeºte de vicii ale convenþiunilor încheiate de Stat
cu debitorii preluaþi.
De fapt însã Comisiunea de Anchetã, prin raportul ei, nu considerã ca
viciate decât trei convenþiuni ºi anume cele încheiate cu Bursan /pag. 35 urm./,
G. Navrodi /pag. 36/ ºi Schapira & Samuelly /pag. 40 urm./. Cazurile Bursan ºi
Schapira & Samuelly au venit în cercetarea acestei onor. Comisiuni ºi au fost
modificate în mãsura în care aceastã onor. Comisiune a gãsit cã e locul.
Dar oricum ar fi, pretinsele vicii ale convenþiilor ºi tranzacþiunilor încheiate
de Stat direct cu debitorii respectivi priveau în orice caz numai pãrþile
contractante, adicã Statul ºi debitorii respectivi, ºi nu pe noi. Noi am cedat
creanþe ºi nu avem a rãspunde decât de existenþa lor, iar nu de plata lor de cãtre
debitori.
Dar, în niciun caz, adicã chiar dacã prin imposibil noi am fi consideraþi ca
menþinuþi în obligo pentru creanþele cedate, nu am putea sã mai fim þinuþi de ele,
dacã Statul a încheiat tranzacþii directe cu debitorii, fiindcã aceste tranzacþii
implicã, prin simpla lor existenþã, novaþiunea creanþei originale ºi în orice caz
renunþarea la pretinsa noastrã rãspundere pentru platã. Cesionarul nu poate
tranºa cu debitorul cedat fãrã acordul cedentului ºi, totuºi, sã mai susþinã cã
acesta are vreo rãspundere pentru platã.
De aceea, am spus ºi repetãm cã oricând Statul a fãcut vreo înþelegere cu
debitorii, creanþele cedate trebuie considerate, în ceea ce ne priveºte, ca
achitate ºi scãzute, în orice caz din sumele pretinse de Stat.
În niciun caz nu ni s-ar putea pune în sarcinã reducerile consimþite
debitorilor ºi prin convenþiile ºi tranzacþiile încheiate direct de Stat. Aceste
reduceri ne profita nouã pe baza principiilor de drept consacrate /art. 1.141 ºi
1.142 Cod. Civ./, chiar ºi în ipoteza inadmisibilã cã am rãspunde nu numai pentru
existenþa creanþelor cedate, ci ºi pentru încasarea lor.
3/ Ne-am ocupat pânã aici de creanþele cedate. Este locul sã vorbim
acum de cele douã obiecte date în platã ºi anume: Institutul de Arte Grafice
„Cultura Naþionalã” ºi acþiunile Buzãu-Nehoiaºu.
În privinþa acestor douã bunuri date în platã trebuie sã revenim la cele
susþinute de noi în capitolul precedent ºi anume la necesitatea în drept ºi echitate
ca, dacã se procedeazã la o „revizuire” a situaþiei dintre pãrþi, atunci revizuirea sã
se facã þinând seama de situaþia actualã, fiindcã ea implicã o restitutio in
integrum.
Aceastã tezã se dovedeºte a fi cu atât mai exactã, cu cât orice pretenþiuni
de daune interese se fixeazã abia în momentul când se pronunþã hotãrârea de
ultimã instanþã de fapt. Acest principiu cardinal în materie de daune interese, nu
a putut fi combãtut de cãtre onor. parte adversã.
Noi, din respect cãtre Înalta Instanþã ce ne judecã, am þinut sã arãtãm cã
aceastã tezã a noastrã este cu totul acceptatã de autori ºi jurisprudenþe, aproape
fãrã excepþie.
Citãm în aceastã privinþã:
Planiol ºi Ripert, VI, Droit civil français nr. 682 /pag. 922 urm./
„Calcul des dommages interêts”.
„Le prejudice est évaluée au jour du jugement, ou à la date de l’arrêt en
cas d’appel, qu’il ait augmenté ou diminué pendant l’instance”,
90
unde gãsim invocate în sens conform urmãtoiarele hotãrâri: Req., 20 juillet 1852;
Reg., 21 mai 1928; Civ., 7 février 1876; Req, 10 novembre 1924; Req, 16 mars
1925; Paris, 27 juillet 1920, Lyon, 6 decembrie 1923; Paris, 31 décembre 1923.
Sources des Obligations, vol. IV nr. 458, pag 118-119:
„À quel moment faut-il ne placer pour estimer l’indemnité. Des

marchandises ont été détruites par la faute d’un tiers. D’apres les cours, elles
valaient 1000 au jour de la destruction, 1.200 au moment de la demande, 1.300
le jour du jugement, ou au contraire elles valaient moins. Un ouvrier rendu
incapable de travailler gagnait 15 francs par jous lors de l’accident, mais les
salaires ayant augmenté, ses camarades gagnent 18 au jour du jugement.
Le juge doit en prononçant le jugement tenir compte de tous les faits
connus de ... et donner au demandeur indemnité suffisante pour acquérir une
quantité égale de marchandises, il doit aussi tenis compte des accroissements
de gains qu’aurait obtenus l’ouvrier. Cela este impose par le but de réparation
assigne aux dommage-intérêts.
Seul le jugement, dont la mise à exécution provisoire peut être ordonnée,
sil s’agit de pension /art. 135 în fine Proc./, clôra la cours des éventualités dont il
sera fait état.
Cette solution concorde avec l’idée que nous developpons ailleurs /infrà,
nr. 565 et suiv./ que le droit de la victime ne prend véritablement forme que par la
transaction ou le jugement. S’il y a appel, il este même raisonable que le juge d’
appel apprécie le dommage ou jour ou il statue. L’art 464 Proc., en disant qu’il
tiendra compte du préjudice, impliqué cette idée et favorise la théorie générale
que nous défendons.”
Raþiunea acestui principiu de actualizare a calcului de daune interese

este în esenþã aceea cã partea trebuie sã fie pusã în mãsurã a-ºi procura
obiectul de care a fost lipsitã prin prejudiciul ce l-a suferit, ºi deci valoarea
obiectului trebuie sã fie stabilitã la zi, indiferent dacã este mai mare sau mai micã
decât la epoca faptului prejudiciabil.
În speþã, neputându-se opera o restitutio in integrum, bunurile date de noi
în platã ºi care ar fi urmat sã ne fie restituite trebuie sã fie calculate la valoarea de
azi, cãci aceasta este valoarea de care suntem noi lipsiþi prin nerestituirea lor ºi
acesta este avantajul ce-l realizeazã Statul din reþinerea lor.
Iatã pentru ce am cerut, ºi onor. Comisiune de Apel ne-a încuviinþat, a se
stabili prin expertizã valoarea actualã a celor douã importante bunuri date
Statului în platã:
a/ În ce priveºte Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, înþelegem a
ne referi în totul la raportul domnilor experþi C.S. Fãgeþel, directorul Institutului
„Ramuri” SA din Craiova, ºi ing. Zaharia Constantinescu, directorul Imprimeriei
CFR, numiþi de onor. Comisiune de Apel, care conchid la o valoare de 400
milioane, plus 26 milioane, beneficiul Imprimeriei „Cultura Naþionalã”, în primul
an de funcþionare, adicã 426 milioane, deºi ei nu þin seama de vadul comercial
preluat de cãtre Stat ºi exploatat mai departe, lucru îndeobºte cunoscut.
/Amintim de exemplu de revista „Pandectele Române” ºi de numeroasele cãrþi
juridice imprimate la aceastã tipografie/. (Anexa 61).
Aceºti experþi, aleºi dintre specialiºtii cei mai emeriþi în aceastã branºã ºi
care ºi-au ataºat, în scopul unei lucrãri ºi mai precise, pe domnul profesor
arhitect Const. Nanescu, desemnat la cererea lor de cãtre dl. profesor arhitect
Ioþu, decanul Facultãþii de Arhitecturã, au fãcut o lucrare în care þin seama de
elementele tehnice ºi comerciale ce se cuveneau a fi luate în consideraþie la o
asemenea lucrare. Ei motiveazã ºi justificã în toate privinþele constatãrile ºi
aprecierile lor, în modul cel mai convingãtor.
91
În contra acestei expertize, onor. parte adversã a formulat urmãtoarele

critici:
aa/ au susþinut mai întâi cã experþii nu trebuia sã-ºi asocieze pe dl.
profesor arhitect Nanescu, care nu a fost numit de aceastã onor. Comisiune de
Apel.
Aici este o eroare evidentã a onor. noºtri adversari. Un expert se poate
ajuta în lucrãrile sale de orice auxiliar priceput în materie. Expertul nu este obligat
sã mãsoare ºi sã calculeze singur, ci numai sã controleze lucrarea pregãtitoare a
auxiliarului sãu ºi, dacã îºi însuºeºte lucrarea, expertiza conteazã ca fãcutã
integral de dânsul. O lucrare-expertizã ca aceasta, prin volumul ºi durata ei, nu
putea fi fãcutã fãrã auxiliari. Aceastã criticã este cu atât mai greu de înþeles, cu
cât în speþã persoana la care experþii au recurs oferã toate garanþiile de
seriozitate ºi pricepere, fiind chiar mai specializat decât experþii numiþi de
Comisiune, în materie de terenuri ºi clãdiri; am arãtat, de altfel, cã nu a fost ales
de cãtre experþi dupã placul lor, ci desemnat de cãtre cel mai înalt for de
specialitate, decanatul Facultãþii de Arhitecturã.
bb/ Se mai criticã evaluarea terenului, ca fiind fãcutã în vederea obligaþiei
de mutare a Institutului „Cultura Naþionalã” din ªerban Vodã, prin schimbarea
zonei industriale a municipiului.
Or, experþii, cu drept cuvânt, au evaluat terenul ca atare, iar nu ca teren de
fabricã, fiindcã, în adevãr, Institutul „Cultura Naþionalã” se aflã într-o parte a
oraºului care nu mai este zonã industrialã. Dacã s-ar cere astãzi o autorizare de
a face o fabricã pe locul unde se aflã acest institut, ea s-ar refuza. De aceea,
terenul acesta trebuie privit ºi evaluat ca un teren de construcþii de locuinþe ori
prãvãlii, cãci numai acestea sunt permise în cartierul respectiv.
cc/ O altã criticã este aceea cã Institutul a figurat în registrele Societãþii
Anonime „Cultura Naþionalã”, în 1929 ºi 1930, cu valori mai mici decât aceea cu
care a fost trecut Statului. Chestiunea este neconcludentã, din moment ce se
discutã pe baza valorii actuale a acestui stabiliment industrial, iar obiecþiunea
este ºi nefondatã, cãci nu valoarea din registre este aceea care serveºte de bazã
la o expertizã tehnicã ºi comercialã.
Chestiunea a fost pe larg lãmuritã de dl. expert ing. ªerbulescu, audiat de
Comisia de Anchetã, care a fãcut în depoziþiile sale /Dos. II, fila 165 urm./
distincþiunea celor trei valori: contabilã, tehnicã /intrinsecã/ ºi comercialã a unei
întreprinderi. Când cineva vinde, preþul se fixeazã evident dupã valoarea
obiectului în acel moment, iar nu dupã costul de altãdatã al obiectului. O
întreprindere poate þine în registrele ei un activ ce îl are, pe valoarea iniþialã de
procurare, dar chiar poate s-o reducã prin amortismente pânã la o simplã
înregistrare de evidenþã cu un leu /cum am fãcut noi la un moment dat cu
imobilele noastre/. În felul acesta, se creeazã ceea ce se numeºte „rezervã
latentã”.
Disparitatea între valoarea unui obiect ºi costul lui original se poate
produce ºi s-a produs frecvent dupã rãzboi, din cauza fluctuaþiunii de curs a
leului ºi fluctuaþiunii puterii sale de cumpãrare, care a mers, în genere,
descrescând. Aºa se explicã, de exemplu, succesivele reevaluãri ale stocului de
aur ale Bãncii Naþionale.
dd/ S-a mai susþinut de cãtre onor. noºtri adversari cã maºinile „Culturii
Naþionale” ar fi fost niºte maºini vechi, cumpãrate de ocazie de la Fabrica
Ancora-Calafeteanu din Brãila. Nu ºtim care sã fie cauza acestei afirmaþiuni
eronate /se face o confuzie probabil cu tipografia cumpãratã de firma Alcalay/.
92
Noi am importat aceste maºini de la Viena. Ele formau marele institut

tipografic „Freytag”, de renume mondial, cu maºini în cea mai perfectã stare,
care însã nu a mai putut activa util în urma reducerii teritoriului austriac, iar o
mare parte de maºini a fost comandatã de noi direct la fabrici, unele chiar din
America, complectându-se astfel utilajul unui institut de arte grafice, se poate sta
alãturi de cele mai importante din lume ºi care formeazã fala industriei grafice
româneºti.
Astãzi, dupã circa 20 ani de la înfiinþarea acestui institut, din care ultimii 11
ani în exploatarea Statului, cu o încãrcare excesivã de lucru datoritã nevoilor
publice, ºi cu o întreþinere mult sub necesitãþi, din cauza economiilor bugetare,
acest institut este încã în stare de a tipãri în condiþiuni de perfecþiune, neegalatã
în România ºi cu greu egalatã în Europa.
ee/ S-a mai contestat adãugirea la valoarea de expertizare pentru 1930 a
sumei de 26 milioane, reprezentând avantajul avut de Stat de a fi dobândit un
stabiliment gata montat, în plinã funcþiune, economisind astfel pierderile din
timpul de un an cât ar fi durat montarea ºi cele din imprimarea la alte tipografii
particulare în acelaºi an. Suma de 26 milioane nu reprezintã decât beneficiul
realizat de Monitorul Oficial în primul an, ce nu l-ar fi avut dacã fabrica nu era în
stare de funcþiune ºi utilatã ºi cu personalul tehnic necesar.
Acest avantaj a fost subliniat ºi prin depoziþia defunctului Virgil Madgearu:
„Consiliul de Administraþie al Monitorului Oficial, constatând cã

evaluãrile, fãcându-se separat, nu s-a þinut seama de valoarea comercialã; cã
preluarea de cãtre Monitorul oficial a unei fabrici gata montatã este un avantaj,
deoarece Monitorul Oficial nu are capacitatea suficientã de lucru, a aprobat
cumpãrarea cu preþul de Lei 201.500.000.” /Pag. 6/. (Anexa 5).
Acest avantaj pe care experþii îl fixeazã la 26 milioane ºi îl adaugã la

valoarea din 1930, cautã sã fie adãugat ºi la valoarea din 1941, fiindcã acest
avantaj Statul l-a realizat efectiv ºi trebuie, deci, menþinut cu valoarea de atunci.
Dar noi cerem sã se mai adauge ºi valoarea vadului comercial preluat
atunci ºi evaluat, în baza expertizei, de însuºi Consiliul de Administraþie al
Monitorului Oficial, la 24 milioane, sub titlu de valoare comercialã /vezi adresa nr.
10.008 din 14 martie 1930 a Monitorului Oficial cãtre Ministerul de Finanþe/.
(Anexa 11).
Onor. noºtri adversari susþin cã nu este locul a se þine seama de valoarea
vadului comercial, spunând cã Statul nu face comerþ. Este o evidentã eroare.
Statul, care exploateazã o industrie graficã, nu este comerciant, dar dacã
lucreazã ºi pentru particulari, face acte de comerþ ºi poate realiza beneficii cu
atât mai mari cu cât Statul nu plãteºte taxe ºi impozite ºi adesea impune
unilateral preþurile. ªi, în realitate, Monitorul Oficial a preluat clientela veche a
„Culturii Naþionale” ºi a lucrat ºi mai lucreazã ºi azi pentru particulari.
Am atras atenþiunea cã Statul, preluând de la noi un complex de bunuri
/teren, construcþiuni, maºini, instalaþiuni, materii prime, semifabricate, comenzi
în curs etc./, formând o fabricã în funcþiune ºi încorporatã în totalitatea acþiunilor
ce i s-au predat, implicit a preluat un vad comercial care avea o clientelã. Astfel,
cu titlu de exemplu, amintim încã o datã de „Pandectele Române” ºi alte lucrãri
importante juridice cunoscute ce se tipãreau în aceastã imprimerie.
Obiecþiunea cã „Cultura Naþionalã” lucra în pierdere rezidã ºi ca pe o
confuziune: „Cultura Naþionalã” avea trei secþiuni: una de imprimerie, la care
avea câºtiguri importante; alta de editurã, la care fãcea sacrificii mari în interes
cultural ºi secþie ocazionalã ºi tranzitorie de comerþ de hârtie ºi articole grafice,
93
care nu a dat rezultatele aºteptate.

Statul însã nu avea sã continue decât afacerea de imprimerie ºi nici nu a
preluat secþiunea de editurã, mãrfurile ºi creanþele. Or, la imprimerie câºtigul era
asigurat, mai ales pentru Stat, care putea exploata în plin întreaga capacitate de
producþie a imprimeriei.
Prin aceste adãugiri, valoarea institutului „Cultura Naþionalã” totalizeazã
450 milioane lei /400 plus 26 plus 24/. Aceastã sumã reprezintã valoarea netã,
deoarece, conform convenþiei, „Cultura Naþionalã” a fost transmisã liberã de
orice pasiv, de care a fost liberatã, trecând în sarcina noastrã.
Faþã de cele arãtate de noi în privinþa valorii actuale a „Culturii Naþionale”,
este inutil a mai discuta expertizele care au servit de bazã la preluarea în 1930, în
raport cu expertiza cu totul unilateralã ºi neobiectivã fãcutã dupã orânduirea
Comisiunii de Anchetã. Aceastã din urmã expertizã, pe care Comisia de Anchetã
pe nedrept o preferã expertizei din 1930, este fãcutã necontradictoriu cu noi ºi,
deci, nu ne este opozabilã.
Dar, în orice caz, critica ce raportul Comisiei de Anchetã o face expertizei
din 1930 nu-ºi mai are locul, cu privire la expertiza fãcutã din ordinul acestei onor.
Comisiuni de Apel: aici este vorba de experþi specialiºti, care au depus jurãmânt,
ºi nu de unul, ci de mai mulþi, astfel încât toate exigenþele Comisiei de Anchetã
sunt satisfãcute.
b/ Venim acum la evaluarea acþiunilor Buzãu-Nehoiaºu.
Cel puþin în aceastã privinþã, metoda cu care s-a examinat chestiunea de
cãtre Comisia de Anchetã este vãdit nedreaptã.
Comisia de Anchetã evalueazã acþiunile Buzãu-Nehoiaºu la valoarea lor
nominalã de Lei 500, sub cuvânt cã acþiunile nu coteazã la Bursã ºi cã nu a avut
timp sã ordone o expertizã. Este, desigur, o motivare fãrã precedent într-o
hotãrâre: dezbateri se pot scurta din lipsã de timp, dar neefectuarea unei
expertize indisponibile nu este admisibilã de lipsã de timp.
Onor. Comisiune de Apel a orânduit o expertizã tehnicã ºi una contabilã,
care au ajuns la urmãtoarele concluziuni:
Expertiza tehnicã a fost efectuatã de domnii prof. ing. inspector general
Gh. Stratilescu ºi prof. ing. ºef Cezar Orãºanu ºi ea conchide – dupã minuþioase
lucrãri evidenþiate prin tablourile anexate ºi, þinând seama de amortismentul
pentru uzurã – la o valoare totalã pentru 1933 de Lei 181.477.000 ºi la valoarea
totalã actualã /1941/ de Lei 452.882.000. (Anexa 62).
Niciun cuvânt, nicio observaþie, nicio criticã nu s-a articulat contra acestei
expertize. Trebuie sã mãrturisim cã ea a fost efectuatã cu o excesivã severitate
în dauna noastrã, deoarece, examinând preþurile unitare stabilite pentru 1941 de
domnii experþi, am constatat, pe bazã de informaþiuni asupra preþurilor plãtite de
CFR, diferenþe importante în defavoarea noastrã.
Aceste diferenþe le-am concentrat în trei tablouri ce le anexãm ºi ele
totalizeazã o sumã de Lei 103 milioane. (Anexa 63).
Pentru a invedera natura acestor diferenþe, este suficient sã ne referim la
unele posturi din aceste tablouri ºi anume la preþurile pentru ºine ºi materialul de
legãturã. Aici preþul unitar trecut în raportul de expertizã este de Lei 21,25
kilogramul pentru ºine, când în realitate CFR plãtesc Lei 27,70 de kilogram, pe
baza unui contract recent nr. 81.510 din 26 aprilie 1941, încheiat cu Fabrica Otto
Wolf din Germania, conform informaþiunilor ce le posedãm ºi în privinþa cãruia se
poate oricând cere lãmuriri de la CFR de cãtre aceastã Înaltã Comisiune.
În ce priveºte materialul mãrunt de legãturã, domnii experþi au comis o
îndoitã greºealã în defavoarea noastrã, apreciind mai întâi cantitatea acestui
material mãrunt la numai 10% din cantitatea ºinelor ºi aplicând apoi acelaº preþ
94
de Lei 21,25 de kilogram. În realitate, raportul între materialul mãrunt de legãturã

ºi ºine este cantitativ în medie de 24%, aºa cum rezultã ºi din contractul
susmenþionat încheiat de CFR cu Fabrica Otto Wolf. Numai la aceste douã
posturi uºor controlabile expertiza ne dezavantajeazã cu circa 50 milioane din
totalul diferenþei de 103 milioane.
De altfel, severitatea cu care a fost stabilitã valoarea liniei Buzãu-
Nehoiaºu, rezultã din comparaþia valorii actuale cu cea stabilitã de aceeaºi
domni experþi pentru 1933; dupã aceºti domni experþi, valoarea actualã nu ar
reprezenta decât 2½ ori valoarea din 1933.
Or, este de notorietate publicã cã toate preþurile s-au împãtrit, cel puþin, de
la izbucnirea rãzboiului actual din 1939.
În acest sens, ne permitem a cita un pasaj dintr-un articol intitulat
„Problema transporturilor de persoane din Capitalã”, apãrut în ziarul „Universul”
din 5 iunie 1941, din care se vede cã anumite investiþiuni ce urmeazã sã fie fãcute
de STB costã astãzi cu 415% mai mult decât au fost proiectate:
„Trebuind a face faþã cu orice preþ circulaþiei din Capitalã, Societatea a

fost nevoitã sã utilizeze toate disponibilitãþile, din care cauzã se gãseºte astãzi
într-o completã lipsã de numerar.
În asemenea situaþie nu se poate vorbi de o îmbunãtãþire a circulaþiei
actuale în Capitalã, deoarece minimum de investiþii necesare momentan ar fi de
1.160.000.000 lei. Acest minim de investiþii se impune a fi realizat cât mai curând
ºi el trebuie a fi comparat cu preþul din 1930, când ar fi costat anual 260.000.000,
deci s-a ajuns la 415% urcare, faþã de tariful de cãlãtori ce s-a menþinut acelaºi.”
Pe expertiza tehnicã, întocmitã de domnii Stratilescu ºi Orãºanu, s-a

grefat o expertizã contabilã, pentru stabilirea valorii acþiunilor Buzãu-Nehoiaºu,
þinându-se seama ºi de pasivul acestei societãþi. (Anexa 64).
Aceastã expertizã conchide:
Pentru pachetul majoritar de 6.184 acþiuni, cedat de noi Statului la o
valoare de 106 milioane pentru 1933 ºi la o valoare actualã /1941/ de 303
milioane.
În contra acestei expertize s-au adus din partea adversã mai multe
obiecþiuni.
aa/ S-a obiectat mai întâi cã dl. expert-contabil, care a efectuat expertiza,
nu a þinut seama de tot pasivul Soc. Buzãu-Nehoiaºu, ºi anume ar fi omis sã
scadã fondul de amortisment de Lei 3.249.927 ºi capitalul de Lei 6.000.000. Or,
expertul precizeazã cã a luat în consideraþie pasivul real, acel datorat cãtre terþi.
Capitalul nu este o datorie cãtre terþi, ci o datorie cãtre acþionari ºi el reprezintã
diferenþa între totalul activului ºi totalul datoriilor societãþii.
Aceastã diferenþã exprimatã în bilanþul Societãþii Buzãu-Nehoiaºu prin
suma de 6 milioane lei, reprezintã numai o indicaþie numericã, cãci, în realitate,
tocmai valoarea realã a capitalului este aceea care forma obiectul expertizelor,
având în vedere cã cantitatea numericã a capitalului arãtat în bilanþ reprezintã lei
aur dinainte de rãzboiul mondial din 1914, a cãror valoare actualã constituie un
multiplu al valorii numerice.
Dacã ar fi sã ne cãlãuzim dupã valoarea realã a leului aur dinainte de
rãzboi, ar trebui sã inmulþim valoarea numericã a capitalului cu coeficientul de
400-500. Dar nu s-a mers atât de departe, ci s-a procedat la stabilirea valorii
capitalului ºi deci a acþiunilor, prin evaluarea bunurilor se compun activul
societãþii, diminuatã cu totalul datoriilor cãtre terþi.
95
bb/ În ce priveºte fondul de amortisment, el cu drept cuvânt nu a mai fost

scãzut din valoarea liniei stabilitã de domnii experþi tehnici, deoarece în expertiza
tehnicã se precizeazã, precum, de altfel, suma ºi dispoziþia acestei onor.
Comisiuni, cã s-a þinut seama de starea de uzurã în care se afla linia în 1933,
respectiv astãzi, ºi în tablourile la raportul de expertizã tehnicã se calculeazã
pentru unele posturi în mod distinct valoarea uzurii ºi se scade din valoarea luatã
de bazã, ajungându-se astfel la valoarea realã.
cc/ S-a mai obiectat cã domnul expert contabil nu calculeazã ºi valoarea
obligaþiunilor datorate pe valoarea de lei aur antebelici. Motivul este lesne de
înþeles: nici legislaþia noastrã ºi nici jurisprudenþa, de altminteri constantã, nu a
admis calculul datoriilor în lei aur. Aceste obligaþiuni au fost de altfel plãtite în lei
hãrtie pe valoarea lor nominalã ºi nici detentorii strãini nu au revendicat plata în
lei aur, ci s-au mulþumit a reclama plata în franci francezi hârtie, ceea ce a format
obiectul unui acord între Statul român ºi grupul acestor obligatari strãini, acord ce
s-a publicat în „Monitorul Oficial” nr. 192 din 22 august 1934, pe care îl anexãm în
extras ºi din care se vede cã Statul român se angajeazã numai ca, în schimbul
acestor obligaþiuni socotite pe valoarea lor în franci hârtie, sã dea grupului de
detentori strãini obligaþiuni de consolidare 4½%. Acest acord nu angajeazã
Societatea Buzãu-Nehoiaºu, care nu este parte în convenþie ºi care susþine ºi
astãzi cã nu are de plãtit decât lei hârtie, la paritatea de 1 lei egal 1 franc. De
altfel, faþã de cursul scãzut al obligaþiunilor de consolidare 4½% se ajunge, în
executarea acordului, la aceeaºi paritate de 1 franc hârtie egal cu 1 lei hârtie.
(Anexa 65).
Dacã ar fi însã sã examinãm pasivul, rezultând din datoria pe obligaþiuni,
chiar la contravaloarea în lei pe cursul franci francezi hârtie, care este astãzi de
circa 5 lei un franc, acest pasiv înscris în bilanþul Societãþii Buzãu-Nehoiaºu din
31 decembrie 1940 cu Lei 3.301.000, s-ar ridica cu încã Lei 6.600.000. Or, din
raportul domnului expert contabil se poate vedea cã societatea are constituitã o
rezervã de 7-8 milioane, pentru acoperirea unor eventuale diferenþe la plata
obligaþiunilor /vezi pag. 4 din raport/, rezervã ce nu a fost scãzutã din pasiv,
„pentru a nu determina prin aceastã diminuare o mãrire a activului”. Deci, sub
toate raporturile, pasivul societãþii a fost bine calculat.
dd/ În sfârºit, s-a mai obiectat cã concesiunea liniei a fost acordatã pe o
duratã de 90 ani ºi cã, de la 1909, data înfiinþãrii societãþii, au trecut 32 ani. Or, la
o duratã de încã 58 ani a concesiunii, valoarea actualã este pe deplin justificatã,
iar conform actului constitutiv depus la dosar, tocmai în vederea acestei
eventualitãþi, s-a prevãzut cã începând din al 51-lea an, adicã începând din
1960, acþiunile urmeazã sã fie rambursate, astfel cã, ºi aceastã ipotezã,
valoarea lor este pe deplin asiguratã. De altfel, în mod obiºnuit durata unei
concesiuni de cale feratã nu întrece 30 de ani. Deci, numai dacã termenul încã în
curs ar fi scãzut sub 30 de ani se poate vorbi de o reducere din valoare, reducere
care, repartizatã la 30 ani, înseamnã circa 3% pentru fiecare an în minus. Mai
invocam în sprijinul susþinerii noastre art. 14 ºi 19 din Legea Timbrului, care
echivaleazã folosinþa de 30 de ani cu o înstrãinare totalã.
ee/ Nu mai insistãm asupra unor obiecþiuni lipsite de seriozitate, ca acelea
cã acþiunile nu coteazã la Bursã, sau cã ar fi straniu ca o acþiune a liniei Buzãu-
Nehoiaºu sã fie evaluatã la Lei 49.000 bucata, când alte acþiuni în circulaþie care
nu coteazã la Bursã ºi sunt deþinute de un numãr restrâns de acþionari, pot avea
valori aºa de mari, ºi de aceea detentorii lor preferã sã le pãstreze, cât sã le
vândã.
Dar mai existã ºi o explicaþie, pe care nu o putem îndeajuns repeta:
Societatea Buzãu-Nehoiaºu este una din puþinele întreprinderi comerciale,
96
poate astãzi unica, care nu ºi-a reevaluat activul social ºi care, deci, nu a
distribuit acþiuni gratuite pentru aducerea valorii unei acþiuni la situaþiunea
actualã. Imediat dupã rãzboi, existau multe societãþi ale cãror acþiuni atingeau
cursul fabuloase, datorite raportãrii valorii nominale aur la valoarea realã
exprimatã în lei hârtie. Mai târziu, toate aceste societãþi ºi-au reevaluat activul ºi
au mãrit în proporþie capitalul, prin distribuire de acþiuni gratuite.
ff/ În ce priveºte rentabilitatea liniei, ea nu se pune pentru Stat, precum
nici întreaga a CFR exploatatã de Stat, care reprezintã valori de zeci de miliarde,
nu dã rezultate sub raportul rentabilitãþii. În speþã, este vorba de o linie de o
importanþã covârºitoare naþionalã ºi strategicã, pentru cã serveºte la realizarea
proiectului de creare a unei legãturi directe între Buzãu ºi Braºov, proiect ce a ºi
fost pus în executare în ultimii ani înaintea izbucnirii rãzboiului actual.
gg/ O altã criticã adusã raportului de expertizã contabilã priveºte prima
majoritarã.
Este o chestiune de bun simþ, care se impune când se face distincþiunea
între valoarea unei acþiuni izolate ºi valoarea pachetului majoritar de acþiuni, care
conferã titularului nu numai o cotã parte din beneficiul social, ci ºi un drept de
administraþie ºi dispoziþie, care îi permite sã conducã societatea ºi sã dea
directive în administraþia ei, dupã cum îi dicteazã interesele. Prima de 1/3,
atribuitã de raportul de expertizã pachetului majoritar din acþiunile Buzãu-
Nehoiaºu, este pe deplin justificatã. Ea se aplicã, cel puþin în aceeaºi mãsurã, în
mai toate tranzacþiunile comerciale, care au de obiect transmisiuni de acþiuni
majoritare ºi un exemplu recent /fãrã a mai vorbi de cumpãrarea acþiunilor
Steaua Românã în 1920/ – ni-l oferã chiar tranzacþiunea încheiatã de Banca
Naþionalã la 8 ianuarie 1941 cu detentorii pachetului majoritar al acþiunilor SAR
de Telefoane. Aceste acþiuni care, la data tranzacþiunii, cotau la Bursã Lei 840
bucata, conform Cotei Bursei din „Monitorul Oficial” nr. 7, partea II-a, din 9
ianuarie 1941, pag. 204, ºi a cãror valoare realã, pe baza bilanþului încheiat de
Societatea de Telefoane la 31 decembrie 1940, era de Lei 1.300, precum rezultã
din nota alãturatã, au fost plãtite cu dolari 7 bucata, ceea ce, pe cursul ofical al
dolarului de la acea datã de 217,97, face Lei 1.525 /Vezi „Monitorul Oficial” nr. 7,
partea II-a din 9 ianuarie 1941, pag. 204/, iar dacã þinem seama cã acest curs
este un curs reglementat, mult sub valoarea realã a dolarului ºi cã Banca
Naþionalã a cedat dolari pentru o operaþiune similarã de cumpãrare de acþiuni ale
Societãþii Socomet, sau Socotub, pe cursul de Lei 360, înseamnã cã o acþiune
majoritarã a Societãþii de Telefoane a fost plãtitã cu lei 2.520, iar dacã ne
raportãm la valoarea realã a dolarului în momentul acela de circa Lei 1.000,
preþul unei acþiuni reprezenta Lei 7.000. (Anexa 66).
Iatã ce diferenþã mare existã între valoarea de 840 lei, cu care se negocia
la aceea datã o acþiune a Societãþii de Telefoane în Bursã, ºi valoarea ce s-a
plãtit pentru acþiunile majoritare.
Acest exemplu este edificator ºi din alt punct de vedere. S-ar putea crede
cã plãtindu-se o acþiune majoritarã cu o primã, se mãreºte, prin aceasta, în mod
factice valoarea intrinsecã a întreprinderii, reprezentatã prin acele acþiuni.
Realitatea este alta: în mãsura în care se adaugã o primã la acþiuni majoritare, se
scade valoarea acþiunilor minoritare. Aºa, în exemplul de mai sus al Societãþii de
Telefoane, o acþiune izolatã se negocia în Bursã cu Lei 840, deºi valoarea ei
intrinsecã era de Lei 1.300 pe baza bilanþului Societãþii de Telefoane, adicã 1/3
sub aceastã valoare, iar aceastã diferenþã de 1/3 a profitat tocmai acþiunilor
majoritare, respectiv aceste acþiuni au fost plãtite cu o primã chiar mult mai mare.
Iatã, deci, cã valoarea actualã de 303 milioane pentru pachetul majoritar
97
de 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu este pe deplin justificatã iar dacã þinem seama
cã la baza acestei valori stã o expertizã tehnicã, care ne nedreptãþeºte cu o
diferenþã de circa 103 milioane, înseamnã cã valoarea actualã adevãratã a
pachetului majoritar este de 303 milioane plus 67 milioane /reprezentând cota
parte din diferenþa de mai sus, raportatã la pachetul nostru de acþiuni, inclusiv
prima majoritarã/, adicã de Lei 370.000.000.
4/ Pe baza principiilor ºi valoriilor stabilite mai sus, se desprinde
urmãtoarea situaþiune finalã a lichidãrii portofoliului preluat de Stat de la banca
noastrã.
Deºi, dupã cum am arãtat, cele trei tranºe formeazã un total ºi ca atare ele
nu pot fi tratate separat, totuºi, din punct de vedere metodic, trebuie sã trecem în
revistã fiecare tranºã separat, deoarece dorim sã pãstrãm întocmai cifrele din
tablourile efectuate de Comisia de Anchetã.
Expunerea ce urmeazã este concretizatã în anexatul Tablou General al
lichidãrii portofoliilor preluate de Stat, ºi repetãm cã ea se bazeazã exclusiv pe
cifrele din tablourile Comisiei de Anchetã aflate în Dos. I ºi anume: (Anexa 67).
Tabloul pentru tranºa I-a, la fila 26;
Tabloul pentru tranºa II-a, la fila 27;
Tabloul pentru tranºa III-a, la fila 29-33.
Singura deosebire priveºte valoarea bunurilor date în platã, pentru care
ne referim la expertizele ordonate de aceastã Onor. Comisiune.
Examinând acest Tablou General, constatãm cã asupra sumelor preluate
de:
Lei 300.000.000 a rezultat din:
Încasãri Lei 13.322.653
Încasãri legale prin

conversiune Lei 38.807.545
Reduceri convenþionale,
aprobate de Comisie Lei 68.833.532
Resturi de platã eºalonate

pe baza legii de conversiune
sau a convenþiunilor încheiate Lei 23.474.824
”Cultura Naþionalã” pe
valoarea actualã Lei 426.000.000
Lei 600.000.000 Încasãri Lei 1.421.086
La care se adaugã preþul

celor 2.300 acþiuni ”Fichet”,
vândute în iulie 1941 cu
autorizaþia acestei Onor.
Comisiuni ºi depus la
Banca Naþionalã, conform
chitanþei alãturate no. 2327
din 31iulie 1941 /Anexa 68/ Lei 1.150.000
98
aprobate de Comisie 3.190.000
Resturi de platã eºalonate

pe baza legii de conversiune
sau a convenþiunilor încheiate 38.249.194
Lei 108.335.241 Încasãri 10.026.612
Reduceri legale prin

conversiune 7.368.930
aprobate de Comisie 33.277.409
Pachetul majoritar de acþiuni

“Buzãu-Nehoiaºu” pe valoarea
actualã 303.000.000
------------------------- -----------------------
Lei 1.008.335.241 Lei 968.121.785
------------------------- -----------------------
Scãzând din totalul de Lei 1.008.335.241 totalul rezultatului de Lei
968.121.785, înseamnã cã existã o diferenþã în minus de Lei 40.213.456.
Aceasta ar fi pierderea suferitã de Stat ºi la atâta se reduce prejudiciul de
Lei 826.280.403 prevãzut în decizia Ministerului de Finanþe pe baza raportului
Comisiei de Anchetã, ºi trebuie sã menþionãm cã nu am þinut seama în calculul
de mai sus nici de valoarea vadului comercial al „Culturii Naþionale” de 24
milioane lei, ºi nici de diferenþa de 67 milioane la valoarea acþiunilor Buzãu-
Nehoiaºu, care fac sã disparã ºi aceastã pierdere minimalã de 40 milioane.
În aceste împrejurãri, se mai poate vorbi de un prejudiciu grav? O
pierdere de mai puþin de 4% este un sacrificiu pe care Statul nu a consimþit sã-l ia
asupra sa?
Am vãzut din expunerea de mai sus pânã unde putea sã meargã
contribuþia ºi jertfa Statului ºi este suficient sã amintim cã la douã instituþii de
credit, al cãror apel s-a judecat de aceastã onor. Comisiune, acordându-se
câºtig de cauzã anumitelor instituþii, ºi anume la Banca Generalã a Þãrii
Româneºti. Statul a pierdut 90 milioane din portofoliul preluat de 100 milioane,
adicã 90%, iar la Banca Agricolã, pierderea Statului se cifreazã la 320 milioane
din portofoliul de 400 milioane, adicã 80%, fãrã a mai vorbi de numeroase alte
cazuri, care sunt încã pendinte.
Cu drept cuvânt, s-a relevat în instanþã cã tot procesul poartã asupra unei
ipoteze cã Statul ar fi putut sã piardã o sumã importantã, dar aceastã ipotezã nu
s-a realizat.
Prejudiciul Statului se examineazã astãzi de domniile voastre ºi pe ziua
de azi urmeazã sã se stabileascã cuantumul prejudiciului, care, dupã cum am
arãtat, este atât de redus încât nu ne poate fi pus în sarcinã.
5/ Raportul Comisiei de Anchetã ºi deciziunea Ministerului de Finanþe ne
condamnã ºi la dobânzi.
În materie de daune, Înalta Curte de Casaþie a statuat în mod constant cã
dobânzile nu sunt datorate decât din momentul pronunþãrii judecãþii, cãci numai
în acel moment daunele capãtã existenþã juridicã ºi devin certe ºi lichide.
99
Condamnarea noastrã la dobânzi trebuie deci înlãturatã.

De asemenea, nu ne pot fi puse în sarcinã cheltuieli de urmãrire, al cãror
cuantum nu se precizeazã ºi care se referã la urmãrirea fãcutã de Stat, fãrã
participarea noastrã.
100
CAPITOLUL X
REZERVE DE NECONSTITUTIONALITATE
Dacã contrar concluziunilor noastre, aceastã onor. Înaltã Comisiune ar

admite cã, deºi operaþiunile supuse judecãþii domniilor voastre sunt legal fãcute
ºi, deºi nu se constatã nicio culpã în sarcina noastrã, totuºi avem de plãtit vreo
sumã Statului din aceste operaþiuni, atunci, precum am arãtat în apelul nostru ºi
am susþinut ºi oral în instanþã, înþelegem sã susþinem formal
neconstituþionalitatea D.L. 3.441/1940, care loveºte astfel în drepturi câºtigate,
în proprietate ºi creanþe, în liberaþiuni definitiv dobândite prin convenþii, tranzacþii
ºi prescripþiuni, toate aceste situaþiuni ºi drepturi apãrate prin art. 17 din
Constituþia din 1923 ºi art. 16 din Constituþia din 1938.
Pentru toate aceste motive, rugãm onorata Înaltã Comisiune sã

binevoiascã a vedea cã apelul nostru este întemeiat ºi, admiþându-l ca atare, sã
binevoiascã a dispune în fond reformarea în întregime a Deciziei nr. 10.082/1941
a Ministerului de Finanþe, înlãturarea Raportului Comisiei de Anchetã ºi ridicarea
mãsurilor de indisponibilitate a patrimoniului nostru.
p. Banca Marmorosch, Blank & Co.,

Societate Anonimã
Bucureºti, 12 ianuarie 1942,
(ss) Mircea Djuvara

(ss) Nicolae Corodeanu
(ss) Constantin Bãlescu
(ss) Mihai Arþãreanu
avocaþi
101
SUMARUL
CONCLUZIILOR SCRISE
ALE BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.
Capitolul I
COMPETENÞA COMISIUNII DE ANCHETÃ
ªI A COMISIEI DE APEL
1/ Competenþa Comisiuni de Anchetã este limitatã la examinarea

operaþiunilor ºi lucrãrilor de rãscumpãrare a efectelor, precum ºi la convenþiile ºi
tranzacþiile încheiate ulterior pentru realizarea lor.
a/ Ea nu rãspunde: Epoca anterioarã rãscumpãrãrii efectelor de
cãtre Stat; Gestiunea Bãncii Blank; Reescontul Bãncii Blank la BNR.
b/ În faza precontractualã nu se pot încadra decât tratativele
urmate între pãrþile contractante.
2/ Competenþa Comisiunii de Apel este ºi mai restrânsã pe baza

principiului tantum devolutum quantum appelatum.
Capitolul II
TEMEIURILE DE DREPT ªI SISTEMUL DE DREPT
ÎN MATERIILE CE INTRÃ ÎN COMPETENÞA COMISIUNII
1/ Decretul-Lege nr. 3.441/1940 nu a derogat de la normele dreptului

comun.
2/ S-a recunoscut valabilitatea legilor din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936.
3/ Sancþionarea fraudelor sau a prejudiciilor grave nu poate avea loc
decât în cadrul normelor dreptului comun.
Capitolul III
LEGILE DE BAZÃ
1/ Legea Monetarã din 7 februarie 1929 ºi Programul pentru stabilizarea

monetarã. Scopul urmãrit de aceastã lege nu a putut fi atins din cauza
repercusiunii crizei declanºate în 1929 în Statele Unite.
2/ Legea pentru administrarea portofoliului trecut la Stat ºi de

interpretarea planului de stabilizare din 27 iunie 1930.
a/ Art. 2, al. II, din lege, autorizeazã preluarea ºi de efecte
nestatutare, Statul fiind hotãrât a face sacrificii în scopul asanãrii pieþei
financiare.
b/ Art. 2, art. II, permitea rãscumpãrarea pentru toatã diferenþa
între suma efectiv utilizatã pe baza al.I ºi suma totalã prevãzutã de
programul de stabilizare.
c/ Procedura preluãrii.
aa) Încheierea de convenþii ºi tranzacþii implica în mod
necesar sacrificii din partea Statului.
bb) Numai pentru convenþiile ºi tranzacþiile încheiate cu

debitorii dupã preluare se cer avize ºi ratificarea Consiliului de
Miniºtri.
102
cc) Convenþiile de preluare se încheie exclusiv între Stat ºi

BNR, fãrã nicio formalitate, prin simplul acord, peste capul ºi fãrã
amestecul institutelor ajutate.
3) Legea din 1 aprilie 1936 confirmã fundamentul legislaþiei de

rãscumpãrare: cunoºtinþa ºi voinþa Statului de a prelua efecte proaste ºi a
suporta pierderile inerente, cãci, dacã ar fi fost vorba de efecte bune, nu era
imperios necesar a se recurge la mãsura împovorãtoare a preluãrii.
Capitolul IV
ªI CONVENÞIILE ULTERIOARE
1/ Tranºa de 300.000.000 lei

a) Actele de preluare ºi înlocuire s-au fãcut cu respectarea tuturor
cerinþelor legale, ca fond ºi ca formã, cu avizul BNR, cu avizele nr. 2, 18 ºi
20/1930 ale Comisiei Portofoliului ºi pe baza Jurnalelor Consiliului de
Miniºtri nr. 1.208 ºi nr. 1.996/1930.
b) Printr-o eroare grosierã de fapt Comisia de Anchetã afirmã cã
Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.996/1930 publicat în Mon. Of. nr.
46/1931 nu prevede ºi scoaterea noastrã din obligo.
c) Criticile formulate de Comisia de Anchetã cu privire la aceastã
tranºã sunt neconcludente, ele neprivind nici legalitatea operaþiunii ºi nici
fapte delictuoase ale noastre.
2/ Tranºa de 600.000.000 lei

a) În urma accentuãrii crizei în vara anului 1931 ºi a panicii ce a
cuprins pe deponenþi, Ministerul de Finanþe, sesizat de dl. consilier tehnic
ºi de BNR, consimte sã preia un portofoliu de 600 milioane lei ºi încheie, la
cererea Bãncii Naþionale, cu aceasta, Convenþia din 19 august 1931.
b) Preluarea ºi scoaterea Bãncii Blank din obligo s-a fãcut, de
asemenea, cu respectarea tuturor cerinþelor legale pe baza Convenþiunii
din 19 august 1931 între Stat ºi BNR a avizelor nr. 39/1931 ºi nr. 72/1932
ºi a Jurnalelor Consiliului de Miniºtri nr. 1.198/1931 ºi nr. 926/1932.
c) Criticile formulate de Comisia de Anchetã cu privire la aceastã
tranºã sunt, de asemenea, nefondate:
aa) Banca Industrialã, care a emis cea mai mare parte din
efectele preluate, nu era o ficþiune, ci concentra la un loc
participaþiunile Bãncii Blank pentru o mai bunã administrare ºi în
vederea unei eventuale mobilizãri prin emisiune de obligaþiuni
industriale ipotecare.
bb) Capitalul Bãncii Industriale a fost realmente acoperit,

fiind întrebuinþat la plata în parte a preþului de cumpãrare a
acþiunilor industriilor Bãncii Blank ºi a creanþelor acesteia faþã de
aceste industrii.
cc) Banca Industrialã nu a fost creatã pentru o primã

semnãturã de efecte, de vreme ce Banca Blank putea lua efecte
direct de la industriile sale ce le putea reesconta cu girul ei; pe de
103
altã parte, efectele semnate de Banca Industrialã aveam o cauzã

realã, deoarece ea datora Bãncii Blank, în 1931, circa 2 miliarde lei
pentru industriiile ºi creanþele cedate ei de aceasta.
dd) Nu este exact cã efectele emise de Banca Industrialã au

fost create ad-hoc; ele au fost reescontate la BNR cu mult înainte
de data când s-a decis preluarea unui portofoliu de 600 milioane lei
din totalul portofoliului aflat la acea datã la reescontul BNR de
1.211 milioane lei, iar alegerea efectelor, corespunzând
portofoliului preluat de 600 milioane lei, s-a fãcut exclusiv de BNR.
3/ Tranºa de 108.000.000 lei

a) Efectul de Lei 108.000.000 a fost dat nu pentru un credit cerut de Banca
Blank, ci pentru acoperirea plãþilor fãcute deponenþilor în ajunul concordatului de
cãtre delegaþi ai Bãnci Naþionale, iar preluarea acestui efect de cãtre Ministerul
Finanþelor a avut loc dupã repetate ºi stãruitoare demersuri ale Bãncii Naþionale.
b) Formele legale au fost respectate, chiar dacã Jurnalul Consiliului de
Miniºtri nr. 508 din 5 mai 1933 a ratificat operaþiunea cu oarecare întârziere;
referatul Bãncii Naþionale era inutil, situaþiunea Bãncii Blank ºi a Bãncii
Industriale fiind cunoscutã Ministerului de Finanþe.
c) Scoaterea din obligo a Bãncii Blank era prevãzutã în Jurnalul
Consiliului de Miniºtri ºi, în orice caz, liberarea Bãncii Blank a fost rezultatul
necesar al efectului novatoriu al Convenþiei din 12 august 1933.
4/ Legea din 1 aprilie 1936 conþine o sancþionare legislativã a tuturor

operaþiunilor de rãscumpãrare ºi lichidare ºi, deci, ºi a operaþiunilor referitoare la
cele trei tranºe de mai sus.
Capitolul V
COMBATEREA CRITICILOR DE LEGALITATE
DE ORDIN GENERAL
Deºi Ministerul de Finanþe, prin decizia sa, nu a dispus anularea actelor

intervenite pentru vicii de legalitate, pentru cã ea implica o restitutio in integrum,
totuºi, reprezentanþii Ministerului de Finanþe în instanþã, invocând raportul
Comisiei de Anchetã, au articulat asemenea pretinse vicii, fãrã a þine seama cã
aceasta implica anularea actelor intervenite cu consecinþa inevitabilã a repunerii
lucrurilor în situaþia dinainte, ceea ce Ministerul de Finanþe nu a voit prin decizia
sa.
Fãcând toate rezervele, þinem, totuºi, sã arãtãm cã ºi criticile de legalitate

de ordin general sunt nefondate, cele speciale fiecãrei tranºe fiind deja
combãtute de noi în Capitolul precedent.
1/ În dreptul nostru.
Convenþiile ºi mai ales tranzacþiile au valoarea unei hotãrâri judecãtoreºti.
ªi ele nu pot fi rãsturnate decât pentru motive grave admise de lege.
2/ Ce se înþelege prin efecte statutare?
a) Banca Blank, care a fost transformatã în societate anonimã la 1904,
104
avea autorizaþia Bãncii Naþionale încã din anul 1906 ca sã prezinte la reescont
efecte cu numai douã semnãturi, astfel cã numai printr-o eroare grosierã de fapt
raportul afirmã cã aceastã autorizare trebuia reînnoitã cu ocazia transformãrii
bãncii în societate anonimã în 1924.
b) Banca Industrialã avea o existenþã realã de sine stãtãtoare, juridicã ºi
economicã ºi, deci, semnãtura ei nu se poate considera fictivã.
c) Art. 24 din Statutele BNR cere ca efectele primite de BNR la scont sã
aibã o cauzã realã, nu o cauzã comercialã curentã; or, efectele Bãncii Industriale
aveau o cauzã realã, devreme ce ea datora Bãncii Blank o sumã mult mai mare
decât valoarea pentru care a dat efecte.
d) Semnãtura Bãncii Industriale era solvabilã în momentul reescontãrii
efectelor din tranºa de 600 milioane; dacã aceste efecte au rãmas, totuºi, în
suferinþã, aceasta se datoreºte faptului cã BNR a reþinut exclusiv pentru dânsa
gajurile de acþiuni din activul Bãncii Industriale ce garantau aceste efecte.
e) Neonorarea unei pãrþi din cecurile în lire sterline se datoreºte alarmei
întreþinute în jurul bãncii noastre. Efectele date de Banca Industrialã, pentru
contravaloarea sumelor avansate de BNR pentru aceste cecuri, au totuºi o
cauzã realã bazatã pe datoria mult superioarã a Bãncii Industriale faþã de banca
noastrã, iar prin primirea acestor efecte la reescont s-a novat raportul anterior
dintre BNR ºi banca noastrã.
3/ Nu poate constitui o ilegalitate depãºirea pretinsului „plafon de

reescont” al Bãncii Naþionale, a cãrui limitã nici nu se precizeazã ºi care era ºi
necunoscutã Bãncii Blank; Banca noastrã a beneficiat în anii 1921/31 cam de
acelaºi reescont ca ºi Banca Româneascã.
4/ Scoaterea din obligo este o mãsurã permisã de legea din 27 iunie 1930,
devreme ce la baza acestei legi stã – precum am dovedit – ideea de sacrificiu
într-un interes general. Oportunitatea luãrii acestei mãsuri nu poate fi judecatã
azi. De altfel, scoaterea noastrã din obligo nu era în realitate decât efectul juridic
al naturii convenþiilor încheiate pentru lichidarea celor trei tranºe ºi a
neprezentãrii Statului la concordat.
5/ „Finalitatea” legii din 27 iunie 1930 nu a putut fi decât de a salva

depozitele ºi încrederea publicului în sistemul bancar. Acest scop a fost pe deplin
stins în cazul bãncii noastre, care nu poate fi calificatã drept o întreprindere
falimentarã, devreme ce a achitat pânã la 3.050 milioane (din care numai 50
milioane prin compensaþii) din totalul pasivului de la data concordatului, de 3.825
milioane.
Capitolul VI
RÃSPUNDERE DE DAUNE
Rãspundere pentru daune fãrã culpã nu se poate concepe. Chiar raportul

Comisiei de Anchetã recunoaºte cã decretul-lege nr. 3.441/1940 nu derogã în
aceastã privinþã de la normele dreptului comun. „Culpa prezumatã” nu a fost
admisã de jurisprudenþa noastrã, nici legiferatã în vreo materie.
Dacã pentru mãsura provizorie a blocãrii se cere fraude sau grave
prejudicii, ceea ce a pus în corelaþie cu fraude înseamnã o culpã gravã, a fortiori
e nevoie de stabilirea unui fapt dolos sau culpos pentru condamnarea definitivã.
Dupã principiile dreptului comun, o noþiune în responsabilitate presupune
trei elemente: o fraudã sau o culpã; un prejudiciu; o legãturã cauzalã directã ºi
necesarã între ele.
105
1/ Frauda sau culpa

Sub acest titlu se imputã Bãncii Blank cã ar fi determinat preluarea de
cãtre Stat a unor efecte lipsite de bonitate. Or, Statul ºtia ce preia, ºtia cã va avea
pierderi ºi consimþea la sacrificii într-un interes general. În aceste condiþiuni, nu
poate exista fraudã ºi nici culpã.
Pierderile ce pot rezulta pentru una din pãrþi din simplul conþinut, sau din
simpla executare a convenþiilor legal încheiate, nu pot naºte vreo rãspundere.
Pe de altã parte, trebuie sã relevãm cã nu nu se poate imputa cã nu am fi

executat vreo obligaþiune contractualã, cãci prin convenþiile în discuþie au fost
scoºi din obligo.
Când se vorbeºte în cazul nostru de culpã trebuie, deci, neapãrat stabilitã

o culpã extracontractualã.
Ceea ce se încearcã a se pune în sarcina noastrã pe lângã cã nu are

caracter culpos, se referã la operaþiuni ºi epoci ce nu intrã în cadrul de
competenþã al acestei onor. Comisiuni.
a) În ce priveºte operaþiunea preluãrii efectelor, singura supusã

cercetãrii, Comisia de Anchetã stabileºte cã banca noastrã n-a avut
niciun amestec ºi aceasta constatare a rãmas câºtigatã cauzei, nefiind
apelatã de partea adversã.
b) Operaþiunea reescontului iese din sfera de cercetare a onor.

Comisiuni. Rãspundem, totuºi, la incriminaþiunile neconcludente ce ni se
aduc privitor la reescont.
aa) Admiterea la scontul Bãncii Naþionale a unor efecte
slabe este consecinþa inevitabilã a epocii de crizã prin care a trecut
piaþa financiarã.
bb) O serie de cauze particulare au concurat în cazul nostru
la slãbirea calitãþii efectelor ulterior preluate.
cc) Numai efectele respinse nemotivat se prezentau
câteodatã din nou la reescont.
dd) Statul, fiind terþ în contractul de reescont, intervenit între
BNR ºi banca noastrã, nu are calitate de a-l discuta.
ee) Statul, care este un terþ cesionar al efectelor preluate nu
are nici calitatea sã invoce pretinse vicii sau nulitãþii ale creanþei
cambiale ce i s-a cedat.
ff) Sub acelaºi raport este inadmisibil ca cineva care devine
creditorul altuia sã discute faþã de acesta fapte petrecute anterior
momentului când a devenit creditor.
c) În ce priveºte faza convenþiunilor ºi tranzacþiunilor ulterioare

preluãrii, nici nu s-a articulat în ce ar fi constat culpa noastrã.
2/ Legãturã cauzalã între faptul incriminat ºi prejudiciul suferit.

Aceastã legãturã trebuie sã fie directã, necesarã ºi previzibilã, ceea ce nu
e cazul între pretinsul prejudiciu suferit de Stat ºi reescontul fãcut de noi la BNR
sau convenþiile ºi tranzacþiile încheiate ulterioar de Stat. La preluare, însãºi
Comisia de Anchetã recunoaºte cã nu am avut niciun amestec.
106
a) Reescontul la BNR nu trebuia sã aibã ca urmare directã ºi

necesarã o pagubã pentru Stat, cãci nu toate efectele treceau la Stat, iar
alegerea se fãcea exclusiv de BNR.
b) În mod greºit se atribuie pretinsul prejudiciu al Statului scoaterii
noastre din obligo, deoarece nu s-a dovedit cã aceasta se datoreºte unui
fapt culpos al bãncii noastre, ci ea rezultã din natura ºi efectul contractelor
legal încheiate ºi din neprezentarea Statului la concordat.
c) Preluarea efectelor fiind edictatã din împrejurãri generale ºi de
forþã majorã, pierderile suferite de Stat cu ocazia convenþiilor ºi
tranzacþiilor pentru lichidarea acestor efecte, este urmarea necesarã a
aceloraºi cauze, care au adus cu sine suspendãrile de executare,
conversiunea, imposibilitatea de executare etc. Aceste pierderi au fost
mãrite prin reaua administrare de cãtre Stat a portofoliilor preluate.
Capitolul VII
1/ Inadmisibilitatea acestor critici faþã de competenþa restrânsã a

Comisiei, faptele la care se referã neavând nicio legãturã cauzalã, directã ºi
necesarã cu prejudiciul pretins, ºi ele intereseazã exclusiv pe acþionarii bãncii,
care însã au dat descãrcare conducerii bãncii.
De altfel, Comisia de Anchetã nici nu a reþinut învinuirile ce reprezentanþii
Ministerului de Finanþe în instanþã s-au crezut în drept a le aduce bãncii.
2/ Aceste critici sunt ºi nefondate, deoarece politica de investiþiuni

industriale a fost susþinutã dupã rãzboi de Guvern ºi de Banca Naþionalã, ba
chiar impusã în scopul industrializãrii þãrii ºi naþionalizãrii din teritoriile alipite.
Domnul profesor Slãvescu, în calitate de ministru de Finanþe, a confirmat,

în Expunerea de motive la Legea bancarã din 1934, cã aceasta era politica
economicã a þãrii ºi cã bãncile din România, indiferent de originea capitalurilor
lor, erau aproape exclusiv bãnci de afaceri.
3/ Banca Blank ºi-a îndeplinit „funcþia socialã” în tot timpul existenþei ei de

la 1848 încoace, precum o dovedeºte trecutul bãncii, bogat în fapte ºi acte
sãvârºite în folosul economiei naþionale.
4/ Pretinsele bilanþuri „false” ies din competenþa Comisiei, ca ºi gestiunea

bãncii; supraevaluãrile erau justificate de rezervele latente ale bãncii, care i-au
permis, de altfel, sã achite pânã la 31 octombrie 1941 o cotã de 80% din întreg
pasivul ei de la data concordatului.
Cât de „false” erau bilanþurile bãncii rezultã din constatarea Comisiei de
Anchetã pe baza expertizei ordonate de ea. Cã „singurul bilanþ întocmit fãrã
artificii contabile a fost acela din 1931, când Banca Blank, cerând concordat, ºi-a
încheiat bilanþul cu o pagubã de Lei 184 milioane” din care, scãzând capitalul de
125 milioane, rãmâne numai circa 60 milioane.
5/ Cauzele adevãrate ale cãderii Bãncii Blank.
107
Capitolul VIII
INADMISIBILITATEA CONDAMNÃRII
LA DAUNE-INTERESE FÃRÃ RESTITUTIO IN INTEGRUM
Decizia Ministerului de Finanþe se menþine în toate convenþiile intervenite

ºi executate de Banca Blank. În consecinþã, nu se poate, totuºi, cere sub titlul de
daune interese mai mult decât prevãd acele convenþiuni. Cine voieºte altceva
decât prevãd convenþiile, trebuie sã repunã lucrurile în starea lor anterioarã.
Aceastã restitutio in integrum nemaifiind posibilã ºi nefiind voitã de
decizia Ministerului de Finanþe, pretenþiunile formulate sunt ºi din aceastã cauzã
inadmisibile.
Imposibilitatea refacerii situaþiei create prin preluarea portofoliului de
cãtre Stat precum ºi prin preluarea bunurilor ºi creanþelor date în schimb, rezultã
ºi din faptul cã, în interval, s-au produs alte situaþiuni juridice irevocabile;
a/ Prin încheierea concordatului Bãncii Blank pe baza unei cote de 100%,

faþã de creditorii verificaþi la concordat, la care Statul nu ºi-a anunþat nicio
creanþã;
b/ Prin neuzarea de cãtre Banca Blank – din aceastã cauzã – a

posibilitãþilor de aranjament prevãzute de art. 52 din legea de lichidare din 7
aprilie 1934.
Capitolul IX
1/ Toate ratele eºalonate, fie pe baza legii de conversiune sau a

convenþiilor ºi tranzacþiilor încheiate ce mai sunt de încasat, trebuie scãzute,
contrar pretenþiunea Statului apare prematurã.
2/ Pentru identitate de raþiune cu scãderile admise pentru reducerile din

conversiune, trebuie scãzute în orice caz ºi reducerile consimþite debitorilor
cedaþi prin convenþiile consimþite debitorilor cedaþi prin convenþiile ºi tranzacþiile
încheiate direct de Stat; aceastã cerere de scãdere se bazeazã ºi pe art. 1.141
urm. Cod. Civ.
3/ Dacã se procedeazã la o „revizuire” a situaþiei dintre pãrþi, atunci

trebuie sã se þinã seama în ce priveºte bunurile date în platã /Cultura Naþionalã ºi
Buzãu-Nehoiaºu/ de situaþia actualã, fiindcã aceastã revizuire implicã o restitutio
in integrum.
Aceastã tezã se dovedeºte a fi cu atât mai justã, cu cât orice pretenþiuni
de daune se fixeazã abia în momentul când se pronunþã hotãrârea ultimei
instanþe de fond /Planiol ºi Ripert VI nr. 682 ºi Demoque IV nr. 458/.
a/ Valoarea actualã a Institutului de Arte Grafice „Cultura
Naþionalã” trebuie socotitã la cel puþin Lei 426 milioane, pe baza
expertizei domnilor C.S. Fãgeþel ºi ing. Zaharia Constantinescu, ordonatã
de Comisia de Apel, obiecþiunile formulate de reprezentanþii Ministerului
de Finanþe nefiind fondate.
b/ Valoarea actualã a pachetului majoritar de 6.184 acþiuni Buzãu-
Nehoiaºu trebuie socotitã la cel puþin Lei 303 milioane pe baza expertizei
tehnice a domnilor prof. Ing. Gr. Stratilescu ºi prof. Cezar Orãºanu ºi a
108
expertizei contabile a domnului expert contabil C. Dinulescu, ordonate de

Comisia de Apel, obiecþiunile formulate de reprezentanþii Minsterului de
Finanþe, nefiind fondate.
4/ Aplicând normele de calcul ºi valorile de mai sus se poate constata cã

din totalul preluãrilor de Lei 1.008.335.241 a rezultat Lei 968.121.785, adicã cu o
diferenþã în minus de Lei 40.213.456.
Aceasta nu înseamnã un prejudiciu grav, ci reprezintã un sacrificiu
neînsemnat pe care Statul a înþeles sã-l facã pentru asanarea pieþei financiare.
5/ În niciun caz, nu se pot reclama dobânzi la daune, cãci daunele nu

capãtã fiinþã juridicã decât din momentul pronunþãrii judecãþii. ªi mai puþin se pot
pune în sarcina noastrã cheltuieli de urmãrire, al cãror cuantum nu se precizeazã
ºi care se referã la urmãriri fãcute de Stat fãrã participarea noastrã.
Capitolul X
REZERVE DE NECONSTITUÞIONALITATE
Dacã contrar concluziunilor noastre s-ar admite cã, deºi operaþiunile în

discuþie sunt legal fãcute ºi deºi nu se constatã nicio culpã în sarcina noastrã,
totuºi putem fi condamnaþi la plata vreunei sume Statului din aceste operaþiuni,
înþelegem sã susþinem formal neconstituþionalitatea decretului-lege nr.
3.441/1940.
LISTA ANEXELOR
/cuprinse într-un volum separat/
109
110
CAPITOLUL II
ANEXELE LA CONCLUZIILE SCRISE

DE BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.,
PREZENTATE ÎNALTEI COMISII DE APEL
ÎN PROCESUL CU MINISTERUL DE FINANÞE
1942
111
112
LISTA DOCUMENTELOR
(cuprinzând documentele cuprinse ca anexe la dosarul „Concluziuni scrise

prezentate Înaltei Comisiuni de Apel instituite prin Decretul-Lege nr. 584/1941 în
procesul cu Ministerul de Finanþe”, numãrul de ordine de mai jos reprezentând
numãrul curent de Anexã din dosarul menþionat mai sus ºi din capitolul I al
prezentului volum de documente.)
1. 03 mai 1941. Apelul Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
2. 11 octombrie 1940. Decretul-Lege nr. 3.441 pentru instituirea unei comisiuni

de anchetã cu privire la rãscumpãrarea de cãtre Stat a portofoliului de creanþe
imobilizate ale Bãncii Naþionale a României.
3. 27 iunie 1930. Legea pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la

Banca Naþionalã la Stat, conform planului de stabilizare ºi de interpretare a
programului de stabilizare.
4. 01 aprilie 1936. Legea pentru ratificarea convenþiunii încheiatã la 21 iunie

1935 între Statul român, prin Ministerul de Finanþe, ºi Banca Naþionalã a
României.
5. 11 noiembrie 1940. Depoziþia martorului Virgil Madgearu în faþa Comisiei de

Anchetã.
6. 31 octombrie 1940. Depoziþia martorului Constantin Angelescu în faþa

Comisiei de Anchetã.
7. 12 iunie 1941. Depoziþia martorului Radu Romanescu în faþa Comisiei de

Apel.
8. 15 aprilie 1930. Adresa nr. 5 a Ministerului Finanþelor cãtre Banca Naþionalã a

României, referitoare la trecerea la Stat unui portofoliu de 300 milioane lei,
aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
9. 02 mai 1930. Adresa nr. 35.478 a Bãncii Naþionale a României cãtre Ministerul
Finanþelor, referitoare la aprobarea BNR privind trecerea sumei de 300 milioane
lei, constând din efecte cu scadenþa îndepãrtatã a Bãncii Marmorosch, Blank &
Co., în portofoliul Statului.
10. 23 iulie 1930. Jurnalul nr. 1.208 al Consiliului de Miniºtri, referitor la

autorizarea Ministerului Finanþelor de a cumpãra Institutul de Arte Grafice
„Cultura Naþionalã” de la Banca Industrialã.
11. 14 martie 1930. Adresa nr. 10.008 a Regiei Publice „Monitorul Oficial ºi
Imprimeriile Statului” cãtre Ministerul Finanþelor, referitoare la aprobarea
Consiliului de Administraþie al Regiei de cumpãrare a Institutului de Arte Grafice
„Cultura Naþionalã”.
12. 06 noiembrie 1930. Adresa nr. 86.330 a Bãncii Naþionale cãtre Ministerul
Finanþelor, referitoare la satisfacerea cererii Bãncii Marmorosch, Blank & Co. de
113
înlocuire a unor poliþe, aparþinând Bãncii Industriale, trecute Statului, cu alte

poliþe.
13. 31 decembrie 1930. Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.996, prin care se
autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca Marmorosch, Blank & Co.
o convenþie de preluare a unui portofoliu agricol în valoare de 133.835.150 lei.
14. 24 martie 1931. Actul de cesiune nr. 90.936, încheiat între Banca
Marmorosch, Blank & Co. ºi Statul român.
15. 26 iulie 1931. Scrisoarea consilierului tehnic de pe lângã Banca Naþionalã a

României, Roger Auboin, cãtre guvernatorul BNR, Mihai Manoilescu (în limba
francezã).
16. 30 iulie 1931. Notã referitoare la Banca Marmorosch, Blank & Co., a
consilierului tehnic de pe lângã BNR, Roger Auboin ( în limba francezã).
17. 01 august 1931. Proiect de convenþie între Stat ºi Banca Naþionalã a

României privind evitarea prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., întocmit
de Roger Auboin, consilierul tehnic de pe lângã Banca Naþionalã a României (în
limba francezã).
18. 01 august 1931. Proiect de convenþie între Stat ºi Banca Naþionalã a

României privind evitarea prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., întocmit
de Roger Auboin, consilierul tehnic de pe lângã Banca Naþionalã a României (în
limba românã).
19. 04 august 1931. Adresa nr. 46.119 a Bãncii Naþionale a României cãtre
Ministerul de Finanþe, referitoare la proiectul de convenþie întocmit pentru
evitarea prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
20. 06 august 1931. Adresa nr. 1 a Ministerului Finanþelor cãtre Banca Naþionalã
a României, referitoare la aprobarea de principiu a proiectului de convenþie
privind evitarea prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Ministerul Finanþelor, referitoare la volumul portofoliului Bãncii Marmorosch,
Blank & Co., ce urma sã fie preluat de Stat.
22. 07 august 1931. Scrisoarea consilierului tehnic de pe lângã Banca Naþionalã

a României, Roger Auboin, cãtre Guvernatorul BNR, referitoare la proiectul de
convenþie referitor la evitarea prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co. (în
limba francezã).
23. 12 august 1931. Adresa nr. 2 a Ministerului Finanþelor cãtre Banca Naþionalã
a României, referitoare la aprobarea ministerului de a prelua un portofoliu de 600
milioane lei, aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
24. 14 august 1931. Scrisoarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cãtre
Ministerul Finanþelor, prin care se remite cu aceasta pachetul majoritar de acþiuni
Blankbanca.
114
25. 17 august 1931. Scrisoarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cãtre Banca
Naþionalã a României, prin care este remisã adresa în original cãtre Ministerul
Finanþelor, referitoare la cedarea acþiunilor majoritare Blankbanca.
26. 18 august 1931. Proces-verbal al Consiliului de Administraþie al BNR.
27. 19 august 1931. Convenþia dintre Stat ºi Banca Naþionalã a României

pentru asanarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Ministerul Finanþelor, referitoare la alegerea portofoliului imobilizat de 600
milioane lei al Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
29. 01 septembrie 1931. Referatul nr. 269.803 al ministrului Finanþelor cãtre

Consiliul de Miniºtri, referitor la preluarea portofoliului imobilizat de 600 milioane
lei, aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
30. 10 septembrie 1931. Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.198, privitor la

autorizarea Ministerului de Finanþe de a încheia o convenþie cu Banca
Marmorosch, Blank & Co. pentru preluarea unui portofoliu imobilizat de 600
milioane lei.
31. 07 octombrie 1931. Convenþia dintre Statul român ºi Banca Marmorosch,

Blank & Co. ºi Banca Marmorosch, Blank & Co., privitoare la preluarea de cãtre
Stat a unui portofoliu imobilizat de 600 milioane lei.
32. 21 octombrie 1931. Ordinul ministrului Finanþelor cãtre Banca Marmorosch,

Blank & Co., referitor la închiderea ghiºeelor bãncii începând cu data de 22
octombrie 1931.
33. 23 august 1932. Referatul nr. 248.339 al ministrului Finanþelor cãtre

Consiliul de Miniºtri, referitor la rãscumpãrarea portofoliului imobilizat de 600
milioane lei al Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
34. 31 august 1932. Jurnalul nr. 926 al Consiliului de Miniºtri referitor la

încheierea unei convenþiuni privind modalitãþile de rambursare a datoriilor Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. din 1931.
35. 12 iunie 1933. Convenþie încheiatã între Statul român ºi Banca Industrialã,
Societatea Anonimã „Mecano” ºi Prima Fabricã de Armãturi.
36. 1921. Actul Constitutiv al Bãncii Industriale.
37. 31 octombrie 1931. Adresa nr. 65.645 a Bãncii Naþionale a României cãtre
Ministerul Finanþelor, referitoare la acordarea unui credit de 400 milioane lei
pentru Banca Marmorosch, Blank & Co.
38. 04 mai 1933. Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 508, privitor la ratificarea
rãscumpãrãrii unui portofoliu de 108.335.241 lei al Bãncii Marmorosch, Blank &
Co.
115
39. 12 august 1933. Convenþie intervenitã între Statul român ºi Banca

Marmorosch, Blank & Co.
40. 1904. Actul Constitutiv al Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
41. 16 iulie 1931. Contract de gaj încheiat între Banca Naþionalã a României ºi
Banca Marmorosch, Blank & Co.
44. 08 august 1931. Contract de gaj încheiat între Banca Naþionalã a României
ºi Banca Marmorosch, Blank & Co.
45. 14 august 1931. Contract de gaj încheiat între Banca Naþionalã a României
ºi Banca Marmorosch, Blank & Co.
46. 1931. Tabloul actelor de gaj pe acþiuni, pentru garantarea sumelor ridicate
de la Banca Naþionalã.
47. 18 august 1931. Notã a consilierului tehnic de pe lângã Banca Naþionalã a

României, Roger Auboin, referitoare la mãsurile luate înainte de înfiinþarea
Sindicatului Bancar (în limba francezã).
48. 1941. Tabloul comparativ al reescontului Bãncii Marmorosch, Blank & Co.,
Bãncii Româneºti ºi Banca de Credit Român.
49. 21 iunie 1941. Declaraþia martorului Dumitru Burillianu în faþa Comisiei de

Apel.
Ministerul Finanþelor, referitoare la neîndeplinirea unor angajamente în lire
sterline ale Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
51. 31 octombrie 1941. Tabloul Pasivului Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la
data concordatului (21 octombrie 1931), ºi a modului cum a fost achitat pânã la
31 octombrie 1941.
52. 04 noiembrie 1940. Depoziþia martorului Constantin Argetoianu în faþa

Comisiei de Anchetã.
52 bis. 14 iunie 1941. Depoziþia martorului Constantin Argetoianu în faþa

Comisiei de Apel.
53. 02 septembrie 1940. Cerere de perimare a unei ipoteci, adresatã

Tribunalului Ilfov, Secþia Notariat.
116
54. 19 august 1931. Adresa nr. 49. 221 a Bãncii Naþionale a României cãtre
Ministerul Finanþelor, referitoare la preluarea de cãtre Stat a acþiunilor „Steaua
Românã”.
55. 1941. Depoziþia martorului Victor Slãvescu în faþa Comisiei de Apel.
56. 08 iulie 1927. Extras din procesul-verbal al Consiliului de Administraþie al

Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
57. 26 octombrie 1941. Comunicatul asupra mersului încasãrilor la Casa

Autonomã a Monopolurilor, apãrut în ziarul „Universul”, (lipsã din lista prezentã a
documentelor).
58. 20 octombrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie al

Bãncii Naþionale a României.
59. 21 octombrie 1931. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie al

Bãncii Naþionale a României.
60. 22 noiembrie 1934. Raport de expertizã referitor la constatarea creanþelor

agricole ºi urbane asanabile din portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
61. 03 septembrie 1941. Raport de expertizã privind Institutul de Arte Grafice

„Cultura Naþionalã”.
61 bis. 07 august 1941. Ad Anexa 61. Memoriul asupra lucrãrilor solului de la

Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã” (Anexã la Raportul de expertizã
privind Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”).
61 bis. 23 august 1941. Ad Anexa 61. Expertizã asupra valorii terenului ºi

clãdirilor Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã” (Anexã la Raportul de
expertizã privind Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”).
62. octombrie 1941. Raport de expertizã privind linia feratã Buzãu-Nehoiaºu.
63. 1941. Tabloul recapitulativ al diferenþelor de preþuri în minus constatate în

Raportul de expertizã tehnicã a liniei ferate Buzãu-Nehoiaºu.
63 bis. 1941. Ad Anexa 63. Caietul I – Teren, linie, clãdiri ºi diverse instalaþii.
63 bis. 1941. Ad Anexa 63. Caietul II – Vagoane cedate de CFR.
63 bis. 1941. Ad Anexa 63. Caietul II – Vagoane proprietatea Bãncii Marmorosch,

Blank & Co.
64. 1941. Raport de expertizã privind acþiunile Buzãu-Nehoiaºu.
65. 22 august 1934. Extras din acordul încheiat de Statul român privitor la
lichidarea obligaþiunilor Societãþii Buzãu-Nehoiaºu.
66. 1941. Notã asupra acþiunilor Societãþii Anonime Române de Telefoane.

117
67. 1941. Tabloul general al lichidãrii portofoliilor preluate de Stat de la Banca

68. 31 iulie 1941. Chitanþa nr. 2.327 a Bãncii Naþionale a României.
118
ANEXA NR. 1
Ministerul Finanþelor, Oficiul de

Îndrumare ºi Coordonare
Financiarã
Nr. 44 din 3 mai 1941
Domnule Preºedinte,
Subscrisa Banca Marmorosch, Blank & Co., Societate Anonimã, cu sediul

în Bucureºti, str. Doamnei nr. 4, reprezentatã prin domnii: Alexandru Pacsimade
ºi M. Arþãreanu, conform publicaþiei din „Monitorul Oficial” nr. 540, declarãm cã
facem, în termen legal, apel în conformitate cu dispoziþiunile art. 6 al D.L. nr. 584
din 10 martie 1941, împotriva Deciziunii nr. 10.082/1941 a Ministerului de
Finanþe, comunicatã nouã în ziua de 28 aprilie 1941, ºi prin care, pe temeiul
raportului nr. 146 din 23 decembrie 1940 al Comisiunii de Anchetã instituitã pe
baza D.L. nr. 349, ne-am vãzut obligaþi a plãti Statului suma de Lei 828.280.403
cu dobânzi ºi cheltuieli de urmãrire, reprezentând prejudiciul ce ar fi suferit prin
efectul preluãrii de la Banca Naþionalã a unei pãrþi din portofoliul nostru aflat
acolo reescontat ºi prin faptul scoaterii noastre din obligo.
Motivele apelului nostru sunt urmãtoarele:
Ca o urmare îndepãrtatã, dar inevitabilã, a rãzboiului mondial, care timp

de patru ani a mãcinat toate resursele þãrilor beligerante ºi neutre, o crizã
monetarã – de inflaþie – ºi o crizã economicã – de supraproducþie – au atras
inexorabil o crizã de credit – de încredere. Bãncile – instituþiuni prin excelenþã
destinate a face productiv capitalul tezaurizat, având de îndeplinit într-o epocã
de refacere ºi de reconstrucþie o funcþiune socialã de o importanþã ºi amploare
apropiatã de aceea a serviciilor publice ale Statului, au fost cele dintâi sortite a
suferi efectele neîncrederii micului deponent care, prin importanþa sa numericã,
primejduia existenþa însãºi a creditului ºi a instituþiunilor afectate valorificãrii
sale. Fenomenul a fost universal. Manifestat pentru prima oarã în 1929 în
America, unde un numãr impresionant de bãnci – ºi din cele mai serioase ºi
puternice – s-au prãbuºit cu efecte catastrofale, fenomenul s-a produs în cursul
anilor urmãtori pânã în 1933 ºi în Europa, cuprinzând toate þãrile ºi provocând
crahuri rãsunãtoare. România, ea însãºi, nu putea fi scutitã de asemenea urmãri
ale crizei, ºi a trebuit – la fel cu celelalte State – sã asiste la ruina economiei
private întâmplatã prin cãderea unui numãr important de bãnci de prim ordin, din
pricina alarmei ºi panicii în opinia publicã, justificatã subiectiv ca fenomen
psihologic, ºi obiectiv ca fenomen economic.
Statul însã, care trebuia sã vegheze la menþinerea ordinii ºi armoniei
sociale interne ºi la asigurarea raporturilor internaþionale, nu a putut rãmâne
indiferent la procesul de ordin privat al crizei de credit. El a intervenit pentru a
salva o datã cu instituþiunile bancare grav afectate ºi creditul ºi economia
naþionalã. Prin mãsuri eroice, în epoci de frâmântare, cu legiuiri excepþionale,
Statul a cãutat ºi a reuºit uneori sã opreascã dezordinea ºi sã restabileascã
încrederea micului capitalist, fãrã de care funcþiunea instituþiunilor de credit nu
mai poate fi utilã interesului comun, sau devenea neinteresantã economiceºte.
Dacã la aceastã preocupare a Statului se adaugã ºi acea specificã þãrilor cu
119
moneda devalorizatã – cum este România – de a avea cel puþin o monedã

stabilizatã, înþelegem de ce guvernele ce s-au perindat la cârma þãrii noastre
între 1929 ºi 1936 ºi-au propus ºi au avut mereu pe primul plan al preocupãrilor
lor de a salva moneda ºi creditul – deopotrivã ameninþate. Numai la lumina
acestor elemente de istorie economicã ºi financiarã contemporanã putem sã
înþelegem restul ºi sã descifrãm înþelesul legiuirilor excepþionale care au fãcut
obiectul ºi au statornicit armãtura juridicã a raportului Comisiunii de Anchetã, ºi
numai sub perspectiva aceloraºi elemente putem fi în mãsurã ca, în chip
obiectiv, cu respectul datorat adevãrului ºi dreptãþii, sã putem interpreta just
dispoziþiunile pozitive ale celor trei legi speciale esenþiale pe temeiul cãrora s-a
pronunþat Deciziunea atacatã cu prezentul apel. Legea monetarã din 7 februarie
1929; legea din 27 iunie 1930 pentru administrarea portofoliului de efecte trecute
de la Banca Naþionalã la Stat conform planului stabilizãrii, ºi legea din 1 aprilie
1936 pentru ratificarea Convenþiei încheiatã la 21 iunie între Statul român, prin
Ministerul de Finanþe, ºi Banca Naþionalã a României.
La lumina aceloraºi elemente, în sfârºit, vom fi autorizaþi ºi îndreptãþiþi a
ne formula temeiurile noastre de opunere asupra chipului cum Comisiunea de
Anchetã a înþeles sã interpreteze întinderea puterilor sale de instanþã
anchetatoare ºi dreptul sãu de cenzurare a unor fapte ºi situaþiuni care treceau
dincolo de marginile ºi competenþele sale. În chipul acesta ºi sub rezerva datelor
din expunerea noastrã prealabilã, se va putea satisface – aºa cum se exprimã cu
atâta luminozitate raportul domnilor miniºtri de Finanþe ºi de Justiþie, care
însoþeºte decretul-lege din 10 martie 1941 – „principiul care stã la baza oricãrei
opere de justiþie, acela al dreptului de apãrare”.
Înainte de a examina în special erorile de drept pe care le-a fãcut
Comisiunea de Anchetã, ne permitem sã reamintim, în scurte cuvinte, cã
dezvoltarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. se împleteºte cu dezvoltarea
economicã ºi financiarã a þãrii, a industriei naþionale, cum ºi a creditului privat ºi
public, pentru care a fãcut repetat sacrificii imense. În aceastã privinþã,
înþelegem a ne referi la documentele din albumul jubiliar apãrut în 1923 cu prilejul
împlinirii a 75 ani de existenþã a instituþiei, pe care-l depunem la dosar, ºi
alãturãm la prezenta câteva acte ºi date, rezervându-ne a dezvolta aceastã
chestiune de fapt ºi cu alt prilej.
Socotim cã avem nu numai dreptul, dar ºi datoria de a stãrui asupra rolului
Bãncii Blank ºi a jertfelor fãcute de ea în folosul þãrii, deoarece în dosarele ce au
fãcut obiectul preocupãrii Comisiunii de Anchetã se gãsesc foarte numeroase
acte ºi câteva depoziþiuni de martori care aduc Bãncii Blank învinuire, tinzând a
face sã se creadã cã ea n-a meritat nicidecum de a fi sprijinitã de Stat. Aceste
acte, pe care noi nu le-am putut cunoaºte fiindcã instrucþia era secretã, au
cântãrit în mod evident greu în aprecierea Comisiunii de Anchetã, care se referã
la multe din ele. Vom reveni ºi în cele de mai jos asupra unora din aceste acte ºi
fapte, cu deosebire a celor din epoca preluãrii de portofoliu.
Ceea ce þinem sã afirmãm însã în mod hotãrât este cã dificultãþile în care
a ajuns Banca Blank se datorau tocmai participãrii ei largi la toate operaþiunile
financiare în domeniul creditului privat, ca ºi în acela al creditului public, mai ales
în epoca de dupã rãzboiul de întregire, când aceastã politicã de investiþii
constituie pentru o bancã mare o elementarã datorie. Toate bãncile care au
cãutat sã-ºi îndeplineascã aceastã îndatorire au suferit pierderi, pentru cã
schimbãrile rapide nu numai conjuncturale, dar chiar structurale, ale economiei
de dupã rãzboi pe piaþa internã ºi internaþionalã, inflaþia ºi devalorizarea leului, ºi
apoi criza economicã din 1929-1933, au depãºit orice previziune ºi orice calcul,
120
Banca Blank, îndeplinindu-ºi aceastã îndatorire într-o mãsurã mai largã decât
celelalte bãnci, era natural sã se resimtã mai mult de pe urma acestor schimbãri
care au provocat criza din anii 1931-1933. Adãugãm cã, în special, industriile au
fost greu încercate ºi cã participarea bãncilor la industrii era pe acea vreme
comandamentul principal al politicii economice oficiale. Astfel, Banca Naþionalã,
în acea epocã, urmãrind crearea unei industrii naþionale, nu primea la reescont
numai efecte emise de întreprinderi comerciale, ci cerea sã i se aducã în mare
proporþie efecte emise de întreprinderi industriale. Banca Naþionalã ºi-a fãcut
totdeauna un punct de onoare din a fi încurajat industria; dar atunci nu s-ar
cuveni ca persoanele din sfera ei sã reproºeze, în felul în care au fãcut-o, Bãncii
Blank, cã unele creaþiuni ale ei n-au dat bune rezultate, trecând cu totul asupra
numeroaselor afiliaþiuni cu totul prospere, din care vom aminti aici, cu titlul de
exemplu pe urmãtoarele: Societatea Anonimã Foreºti ºi Societatea Goetz & Co.,
Fabrica de Ciment Cantacuzino; Societatea de Asigurãri „Generala”; Fabrica de
zahãr Chitila; Societatea de Cale Feratã „Buzãu-Nehoiaºu”; Moara Steaua,
Galaþi; Atelierele „Vulcan”; Fabrica de hârtie „Petrifalãu”; Societatea Anonimã
Continentala pentru exportul de cereale etc. Foloasele aduse de aceste
afiliaþiuni Statului ºi economiei naþionale, în decursul atâtor zeci de ani, prin
contribuþiuni directe ºi indirecte, prin impulsul dat economiei þãrii, prin propria lor
activitate ºi prin aceea a clienþilor lor, nu pot fi nicidecum neglijate.
Dar, chiar atunci când Banca Blank a fost forþatã a cere concordat din
cauzã cã i s-a retras sprijinul Bãncii Naþionale, tocmai când aveam mai mare
nevoie de el, ºi aceasta pentru chestiuni subiective, iar nu obiective, ea a cãutat
sã-ºi îndeplineascã îndatoririle faþã de creditori ºi în special faþã de deponenþi,
oferind un concordat cu plata integralã, chiar când mai târziu s-a deschis bãncilor
posibilitatea de a face aranjamente pe baza legii de lichidarea datoriilor agricoile
ºi urbane, Banca Blank n-a uzat de aceste înlesniri. Vom reveni mai jos ºi în
aceastã privinþã.
Iatã de ce spuneam cã se face o mare nedreptate ºi o deformare a
adevãrului istoric, când se vorbeºte despre Banca Blank aºa cum se vorbeºte în
acest dosar, uitându-se cã orice lovire adusã bãncii atinge ºi deponenþii ºi
creditorii ei.
II
Prin legea stabilizãrii monetare din 7 februarie 1929, constatându-se, pe

temeiul datelor ºtiinþelor financiare ºi ale verificãrii experimentale, cã stabilizarea
monedei naþionale nu poate fi asiguratã dacã banca de emisiune nu dispune de
lichiditate; observându-se, în acelaºi timp, – în cauzã – cã Banca Naþionalã a
României are în portofoliul sãu efecte imobilizate, nu numai prin efectul
scadenþei îndepãrtate (hoc sensu) ºi prin acel al aflãrii lor în suferinþã, s-a hotãrât
a se proceda cu concursul Statului la „operaþia” acelui portofoliu. În acest scop,
întrucât în vederea operaþiunilor de stabilizare se prevãzuse emisiunea unui
împrumut de stat contractat pe pieþele strãine – s-a hotãrât ca o parte din acest
împrumut la care s-au adãugat ºi beneficiile rezultând din înlocuirea unei pãrþi
din circulaþia biletelor de micã valoare, cu piese metalice – în total, aproximativ 4-
5 miliarde – sã fie întrebuinþate „la cumpãrarea de cãtre Stat a portofoliului Bãncii
Naþionale care prezintã o lichiditate insuficientã, începând cu efectele care
reprezintã imobilizarea cea mai mare.”
În executarea acestor norme, prescrise în Anexa A a legii monetare din 7
februarie 1929, s-a atribuit Statului Lei 4.069.041.735 pentru preluarea efectelor
121
reescontate de la instituþiunile private de credit (din care fãcea parte ºi Banca

Marmorosch, Blank & Co.).
Nu însã întreagã aceastã sumã a fost utilizatã pentru preluarea de cãtre
Stat a efectelor reescontate în portofoliul Bãncii Naþionale la data de 7 februarie
1929. Legea din 27 iunie 1930, prin art. 2, al. 1, stabileºte o nouã limitã maximã
pânã la concurenþa sumei de Lei 3.250.885.742. Extinzând însã aplicaþiunea
programului de stabilizare cum era ºi firesc ºi la asanarea financiarã a
întreprinderilor ºi comerþului particular – de buna stare a cãrora este legatã
funcþiunea normalã a Bãncii Naþionale, ca institut de emisiune ºi de reescont –,
legea din 27 iunie 1930, prin dispoziþiunea art. 2, al. 2, a autorizat Ministerul de
Finanþe sã rãscumpere cu avizul Bãncii Naþionale ºi alte efecte care nu intrã în
categoria acelor prevãzute în al. 1 al art. 2, adicã vizate de art. 1 ºi, în afarã de
aceasta, intrate în portofoliul Bãncii Naþionale dupã data de 7 februarie 1929.
Din totalul de Lei 3.250.885.742, stabilit ca plafon al prelevãrilor de cãtre
Stat, de fapt nu s-au transmis pânã la aceea datã efecte aflate în portofoliul
Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929 decât în valoare de lei
2.554.075.419. Rezultã, deci, cã a rãmas disponibilã – în limita sumelor afectate
stabilizãrii, indiferent de mijloacele utilizate pentru aceasta, fie epurarea
portofoliului Bãncii Naþionale, fie asanarea financiarã a întreprinderilor de credit
– o sumã de 1.514.966.316 lei. Din aceastã sumã, de care se putea liber dispune
pentru rãscumpãrarea efectelor intrate în portofoliul Bãncii Naþionale dupã data
de 7 februarie 1929, s-a preluat efecte reescontate de Banca Marmorosch,
Blank & Co. în valoare de Lei 1.008.335.241, în trei tranºe, ºi anume: Lei
300.000.000 – la data de 29 iulie 1930; Lei 600.000.000 la data de 7 octombrie
1931 ºi Lei 108.335.241 – la data de 23 octombrie 1931. Statul, reprezentat prin
Banca Naþionalã, a primit în platã, pentru o parte din aceste efecte, bunuri ºi
garanþii reale. A încasat apoi de la debitori, fie pe cale de executare silitã, fie
benevol, fie prin diferite aranjamente de platã, sume de bani importante.
Executarea efectelor ºi a aranjamentleor de platã se gãseºte astãzi încã
în curs, fãrã a se putea prevedea care va fi în cele din urmã cuantumul exact al
sumelor cu care Statul sã fi rãmas descoperit. Trebuie însã observat cã, în formã
legalã, Banca Marmorosch, Blank a fost scoasã din obligo pentru o parte din
efectele preluate. Mai trebuie încã observat cã, între timp – dupã 10 ani de la data
operaþiunilor de preluare a portofoliului Bãncii Naþionale, cuprinzând efectele
reescontate de Banca Marmorosch, Blank, o bunã parte dintre debitori, din
consideraþiuni de ordin general, ce depãºeºte orice amestec ºi orice rãspundere
a acesteia – au devenit insolvabili ºi au fãcut mai dificilã recuperarea sumelor
datorate.
Întreaga legislaþie privitoare la preluarea de portofolii nelichide de cãtre
Stat avea de scop asanarea financiarã atât a Bãncii Naþionale, cât ºi a
instituþiunilor private, adicã îndreptarea unei stãri nesãnãtoase, pricinuite de
dezechilibrul finanþelor publice ºi private ºi care, în ce o priveºte pe Banca Blank,
era prea bine cunoscutã de Banca Naþionalã ºi de consilierii tehnici, Statul român
a înþeles sã facã un sacrificiu legal pentru asanarea finanþelor private, iar nu un
plasament fãrã sacrificii, urmãrindu-se în special evitarea pierderilor la
depozitele în bãnci.
Din examenul legilor în chestiune, putem reþine de pe acum cã legea de
stabilizare din 7 februarie 1929 vorbeºte categoric de lipsa de lichiditate a Bãncii
Naþionale, cum ºi de necesitatea de purificare a bilanþurilor ºi ventilaþiunea
portofoliului, iar legea din 27 iunie 1930 se referã la instituþiile private care trebuia
uºurate de povara unor portofolii, pe care ele nu le puteau încasa ºi la care
pierderile erau cu siguranþã de prevãzut. Astfel, în expunerea de motive a acestei
122
legi se spune categoric cã se tinde la recuperarea unei pãrþi din creanþele zise
nelichide, cu sacrificii pentru Stat, ºi în raportul la Camera Deputaþilor se
vorbeºte din nou jertfa pe care Statul a consimþit s-o facã. Chiar raportul onor.
Comisiuni de Anchetã, în primele sale rânduri, recunoaºte cã „legea din 7
februarie 1929 urmãrea epuraþia portofoliului Bãncii Naþionale de efectele ce se
gãseau imobilizate din cauza neacoperirii lor la scadenþã”, deci, în realitate, prin
efecte nelichide sau imobilizate, se înþeleg efecte rãmase în suferinþã, prin
neplatã, ºi deci la care pierderile erau de la sine înþelese.
III
Comisiunea de Anchetã cu privire la rãscumpãrarea de cãtre Stat a

portofoliului de creanþe imobilizate ale Bãncii Naþionale a României, instituitã pe
temeiul decretului-lege nr. 3.441 din 12 octombrie 1940, avea drept competenþã
limitatã – aºa cum se exprimã art. 1 – pe aceea de a ancheta „operaþiunile ºi
lucrãrile în baza cãrora Ministerul Finanþelor a rãscumpãrat portofoliul de efecte
aflat la Banca Naþionalã potrivit legii din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936, precum ºi
condiþiunile fixate sau convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor efecte.”
Decretul-lege nr. 584 din 10 martie 1941, privitor la modificarea ºi completarea
D.L. nr. 3.441 din 11 octombrie 1940 nu a schimbat cu nimic redactarea textului
art. 1 ºi chiar de ar fi fixat-o nu ar fi avut importanþã în ce priveºte pe subscrisa,
întrucât raportul Comisiunii era deja redactat ºi înaintat Ministerului de Finanþe la
data de 23 decembrie 1940. Comisiunea mai avea cãderea sã cearã – dacã va fi
constatat fraude sau grave prejudicii aduse Statutului – ca, printr-un jurnal al
Consiliului de Miniºtri, sã se declare, cu titlu asigurãtor, blocate ºi indisponibile
bunurile întreprinderilor al cãror portofoliu a fost preluat de Stat. Un asemenea
jurnal, prin care s-a decis blocarea ºi afectarea de indisponibilitate a bunurilor
aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank, a fost semnat la data de 25 octombrie
1940.
Þinem sã observãm ºi sã relevãm cu acest prilej cã mãsura atât de gravã,
care a lovit patrimoniul bãncii noastre, a fost luatã de fapt mai înainte de a se fi
început propriu-zis a ancheta fãrã a fi vorba, deci, oricât de departe, de vreo
constatare a Comisiunii de Anchetã, întrucât primul martor – ºi acesta dintre cei
mai puþini importanþi – a fost audiat la 23 octombrie 1940, expertiza a fost
ordonatã la 5 noiembrie 1940 ºi raportul de expertizã – de altfel, lipsit de orice
concludenþã – a fost depus abia la 19 decembrie 1940. Lãsând la o parte
chestiunea condiþiunilor fixate sau a convenþiunilor încheiate pentru realizarea
efectelor aflate în portofoliul preluat de Stat, ºi care nu priveºte ºi nu angajeazã o
rãspundere a Bãncii Marmorosch, Blank & Co., rãmâne bine stabilit cã singura
misiune cu care a fost investitã Comisiunea de Anchetã a fost aceea a controlului
de legalitate privind rãscumpãrarea portofoliului de efecte, cu alte vorbe de a
stabili dacã dispoziþiunile legilor din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936 au fost sau nu
respectate, dacã eventuala violare a legilor menþionate a fost fãcutã cu fraudã,
adicã cu intenþia dolosivã ºi dacã, în mod necesar, prin aceasta, s-au acuzat
prejudicii Statului.
O datã formulatã aceastã normã principialã de interpretare, este
necontestat cã, din raportul pe temeiul cãruia a fost pronunþatã deciziunea nr.
10.082/1941 a Ministerului de Finanþe, trebuie eliminate toate constatãrile, care
nu intrau în competenþa Comisiunii de Anchetã, dar care, totuºi, în concluziile
raportului au fãcut sã se afirme legãtura de cauzalitate, pentru a duce la
stabilirea unor prejudicii – fictive sau reale – care nu pot fi primite ca sursã juridicã
123
de responsabilitate în sarcina Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

În aceastã ordine de idei, trebuie reformate din constatãrile Comisiunii de
Anchetã, din care se pretinde a se stabili o obligaþiune de reparare a
aprejudiciilor fictive sau reale a Statului.
a) Acele ce se afirmã a fi fost suferite de Stat ca urmare a cedãrii
Institutului de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”.
Comisiunea – în urma unei expertize ordonate în cauzã – reþine ca justã
valoarea de 108.041.282 lei a întreprinderii. Þinând seama apoi cã aceastã
întreprindere a fost transmisã Statului pentru suma de Lei 201.500.000, printr-un
simplu calcul aritmetic stabileºte prejudiciul la suma de Lei 98.458.718.
Comisiunea, având a se ocupa numai de legalitatea operaþiunilor ºi lucrurilor de
rãscumpãrare a portofoliului de creanþe, nu avea ºi cãderea de a statua asupra
pretinsei leziuni suferite ulterior prin darea în platã a unor bunuri apreciate ca
juste prin acte investite cu toate formele legale. Aceste bunuri se gãsesc astãzi în
patrimoniul Regiei Autonome a Monitorului Oficial, transmise de Stat, care
încaseazã regulat contravaloarea lor ºi orice judecatã obiectivã trebuie sã
recunoascã anume cã întreprinderea denumitã „Cultura Naþionalã”, prin utilajul
sãu ºi mijloacele tehnice de care dispune, constituie o adevãratã podoabã a
tiparului românesc. Un negoþ juridic, consumat printr-un act încheiat în mod
distinct de operaþiunea propriu-zisã de preluare a portofoliului de cãtre Stat, nu
putea cãdea sub cenzura Comisiunii de Anchetã ºi nu putea, mai ales, justifica o
imputaþiune de responsabilitate.
b) Acele ce se afirmã a fi suferite de Stat ca urmare a insolvabilitãþii
debitorilor.
O atare mãsurã de determinare a responsabilitãþii ºi de calcul al
prejudiciilor este inadmisibilã ºi depãºeºte competenþa Comisiunii de Anchetã.
O imputaþiune de principiu nu poate fi fãcutã pe temeiurile unei aprecieri
echivoce privind bonitatea efectelor reescontate. Comisiunea, cu însãrcinarea
sa limitatã de caracterul excepþional al decretului-lege din 11 octombrie 1940 de
a face ancheta operaþiunilor de preluare a portofoliului, pentru a stabili daune ºi
rãspunderi, avea chemarea de a stabili ilegalitãþi, fraude ºi grave prejudicii,
asimilate dolului prin stabilirea elementelor în concreto a acestor neregularitãþi;
ea nu avea cãderea a statua în abstracto asupra unor elemente de fond,
calitatea efectelor, asupra cãrora alte organe la timpul sãu ºi peste libera voinþã
sau apreciere a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. au avut sã se pronunþe; ºi, mai
ales, asupra unor elemente asupra cãrora o apreciere justã nu se poate face prin
raportare la rezultatele actuale, ci numai la starea de fapt iniþialã din momentul în
care reescontul ºi preluarea portofoliului au avut loc. Socoteala atât de
elementarã pe care Comisiunea de Anchetã o face, printr-un simplu calcul de
scãdere din valoarea efectelor preluate a sumelor realizate de Stat ca urmare a
executãrii acestor efecte, este inadmisibilã în principiu ºi neconcludentã în fapt.
Rolul Comisiunii era de a duce mult mai departe investigaþiunile sale de organ
anchetator, eliminând cu toatã grija elemente de fapt ºi de drept, care nu puteau
justifica raportul de cauzalitate între daunã ºi responsabilitate.
IV
O acþiune în responsabilitate exercitatã pe calea atât de sumarã a

anchetei ºi deciziunii ministeriale este astãzi prematurã, atâta timp cât lipseºte
criteriul sigur pentru a se determina cu preciziune care este cuantumul
prejudiciilor suferite de Stat.
124
Comisiunea constatã cã, pânã în momentul întocmirii raportului, Statul a

rãmas descoperit cu anumite sume de bani raportate la valoarea nominalã a
efectelor rãscumpãrate. Dar, Comisiunea mai constatã cã Statul continuã, prin
mijlocirea Bãncii Naþionale, ca garantã a portofoliului preluat, sã execute pe
debitori ºi chiar sã încaseze sume de bani pe temeiul unor convenþiuni încheiate
direct dupã efectuarea operaþiunilor de rãscumpãrare, fãrã niciun amestec al
Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Care va fi valoarea sumelor încasate de aici înainte ºi, deci, care va fi
cuantumul exact al prejudiciilor suferite, nu se poate deocamdatã stabili, ºi
afirmaþiunea cuprinsã în textul Deciziunii nr. 10.082/1941 a Ministerului de
Finanþe, care constatã cã Statul a suferit un prejudiciu de Lei 828.280.703, este
fãrã bazã legalã.
De altfel, raportul Comisiunii însãºi recunoaºte cã prejudiciul stabilit este
susceptibil de a fi diminuat în mãsura în care debitorii cedaþi vor face plãþi de rate
cu care au rãmas în suferinþã, sau vor deveni exigibile în viitor, ori vor fi urmãriþi
silit.
Dacã deciziunea Ministerului de Finanþe sau Comisiunii de Apel are
caracterul unui titlu legal, în temeiul cãruia se poate proceda la o executare în
conformitate cu legea pentru unificarea procedurii fiscale, este necontestat cã un
titlu, a cãrui lipsã de lichiditate este recunoscutã prin însãºi activarea din
contextul sãu, nu poate fi privit, nici potrivit normelor cuprinse în Codul de
Procedurã Civilã, nici acelor cuprinse în legea pentru unificarea procedurii
fiscale sau Codul de Procedurã Fiscalã, drept un titlu executoriu.
În adevãr, potrivit dispoziþiunilor art. 371 Cod Procedurã Civilã,
executarea silitã se va urmãri în virtutea unei hotãrâri judecãtoreºti sau a unui
titlu executoriu, iar potrivit dispoziþiunilor art. 378, titlul trebuie sã constate o
datorie certã ºi lichidã. Legea pentru unificarea procedurii fiscale din 22
octombrie 1938 prevedea anume prin dispoziþiunile art. 60 cã orice creanþe ale
Statului, în afarã de impozite ºi taxe pentru care legea stabilea un anume titlu
executoriu, au caracter executoriu în condiþiunile dreptului comun. Decretul-lege
nr. 584 din 10 martie 1941 declarã deciziunile Ministerului de Finanþe sau ale
Comisiunii de Apel drept titlu legal potrivit legii pentru unificarea procedurii
fiscale, ceea ce demonstreazã cã era necesarã o anume derogare de la
dispoziþiunile acelei legi.
Ulterior, decretul-lege pentru Codul de Procedurã Fiscalã din 1 aprilie
1941 care abrogã în totul prin art. 272 legea pentru unficarea procedurii fiscale
din 17 octombrie 1938, reproducând întocmai în art. 129 disp. art. 60 din legea
abrogatã, fãrã a face nicio rezervã cu privire la titlurile executorii stabilite prin legi
speciale, rezultã necontestat cã deciziunea Ministerului de Finanþe nu mai poate
fi primitã ca un titlu executoriu fiind lipsit de caracterul cert ºi lichid al datoriei pe
care o constatã. Ca atare, mai înainte de a constitui o creanþã care sã
îndeplineascã condiþiunile dreptului comun pentru a fi abilã a deveni titlu
executoriu, raportul Comisiunii de Anchetã nu mai poate servi drept temei a unei
deciziuni ministeriale cu caracter executoriu.
Responsabilitatea care trebuie sã fie stabilitã anume pentru a naºte

acþiunea ºi titlul examinatoriu nu poate, în cadrul dispoziþiunilor decretului-lege
din 11 octombrie 1940, sau din 10 martie 1941, sã depãºeascã pe aceea civilã
extracontractualã (delictualã).
125
Elementele acestei responsabilitãþii trebuie, aºadar, verificate ºi întrunite

pentru a legitima pretenþiuni de despãgubiri.
Raportul Comisiunii de Anchetã constatã cã operaþiunea preluãrii de
cãtre Stat a portofoliului de efecte imobilizate, aflate reescontate la Banca
Naþionalã a României, a trecut prin trei fraze:
a) prezentarea la reescontul Bãncii Naþionale a efectelor Bãncii
Marmorosch, Blank;
b) prezentarea la Ministerul Finanþelor a efectelor aflate în portofoliul
imobilizat al Bãncii Naþionale ºi
c) încheierea convenþiunilor cu Banca Marmorosch, Blank & Co., pentru
înlocuirea unor efecte din portofoliul imobilizat cu acele pe care le-a dat în
schimb.
Raportul trebuia sã izoleze ºi o a patra fazã pe care a încorporat-o la cea
de a treia ºi anume:
d) aranjamentele pentru plata datoriilor intervenite între Stat ºi debitorii
cedaþi.
Dupã aceastã expunere analiticã, raportul conchide cã responsabilitatea
Bãncii Marmorosch Blank & Co. este angajatã numai în ceea ce priveºte prima ºi
a treia (inclusiv a patra) fazã – ºi exonerarea de responsabilitate pentru
operaþiunile cuprinse în faza a doua. Procedând, raþionând ºi motivând astfel,
raportul pe temeiul cãruia a fost pronunþatã deciziunea Ministerului de Finanþe,
comite o serie de grave erori de drept ºi de fapt.
A. Operaþiunea preluãrii portofoliului de efecte de cãtre Stat este numai în
mod aparent complexã. În realitate, aceastã operaþiune se rezumã la una
singurã, ºi anume aceea caracterizatã de Comisiunea de Anchetã drept faza a
doua.
În adevãr:
1) În ce priveºte efectele aflate reescontate la Banca Naþionalã la data de
7 ferbruarie 1929, niciun fel de discuþiune posibilã nu poate fi, nici nu s-a formulat
vreo obiecþiune;
2) În ce priveºte efectele reescontate de Banca Naþionalã dupã data de 7
februarie 1929 ºi aflate în portofoliul Institutului de Emisiune la data de 27 iunie
1930, ori intrate dupã aceastã datã, Banca Marmorosch, Blank & Co. nu poate
avea niciun fel de responsabilitate pentru cã faptul sãu – licit sau ilicit – de a fi
transmis Bãncii Naþionale aºa cum se pretinde în raport – fapt, de altfel, inexact,
precum vom arãta mai jos – efecte nestatutare sau lipsite de bonitate – nu are
niciun fel de legãturã conexã de cauzalitate cu faptul preluãrii de cãtre Stat a
portofoliului imobilizat al Bãncii Naþionale.
a) Nu întreg portofoliul de efecte reescontate de Banca Marmorosch,
Blank & Co. la Banca Naþionalã trebuia în mod necesar sã fie transmis ºi preluat
de Stat. Creditul de reescont, de care Banca Blank se bucura ºi îl avea deschis la
Banca Naþionalã, constituia o operaþiune cu totul distinctã ºi autonomã de acea
subsecventã, incidentalã ºi aleatorie a rãscumpãrãrii de cãtre Stat. Aºa se
explicã de ce Banca Naþionalã, în calitate de deþinãtoare a efectelor reescontate
de Banca Marmorosch, Blank & Co. a putut sã-ºi valorifice o creanþã de reescont
de Lei 1.734.000.000.
b) Operaþiunea de primire la reescont a efectelor Bãncii Marmorosch,
Blank & Co. este faptul exclusiv ºi propriu al Bãncii Naþionale, fãrã ca Banca
Marmorosch, Blank & Co. sã fi putut sã-ºi exercite legalmente vreo imixtiune.
Pentru a verifica bonitatea ºi caracterul statutar al efectelor reescontate de cãtre
Banca Marmorosch Blank, Banca Naþionalã dispunea de organe proprii de
126
execuþie – Serviciul Scontului – ºi de dispoziþie – Comitetul de Scont. Nicio

prevedere legalã nu putea împiedica Banca Naþionalã de a refuza primirea la
reescont a efectelor care nu îndeplinea condiþiunile legale ºi statutare. Chiar
dacã am fi fãcut stãruinþa, cât timp ele nu au îmbrãcat caracterul unui fapt ilicit ºi
nu au fost însoþite de manevre menite a induce în eroare Institutul de Emisiune ºi
Statul, nu poate exista nicio rãspundere sub acest raport.
c) Inexistenþa raportului de cauzalitate între operaþiunea de reescont ºi
aceea de preluare a portofoliului este demonstratã ºi din împrejurarea cã
alegerea efectelor ce urma a fi trecute Statului a fost – aºa cum convine ºi
raportul Comisiunii de Anchetã – opera exclusivã a Bãncii Naþionale, fãrã niciun
amestec al Bãncii Marmorosch Blank. Raþionamentul, aºadar, apare limpede ºi
concludent. Oricare ar fi fost natura – statutarã sau nu –, ºi valoarea – bunã sau
rea – a efectelor reescontate, Banca Naþionalã putea sã treacã Statului pe cele
mai bune ºi sã-ºi opreascã pe celelalte; putea sã treacã toate efectele sau sã ºi le
reþinã pe toate. În oricare din aceste ipoteze, sau în aceea care a prilejuit o
pretenþiune de despãgubire din partea Statului, adicã a transmiterii efectelor
nestatutare ºi rele, o discuþiune asupra culpei ºi responsabilitãþii nu poate purta
decât între Stat ºi Banca Naþionalã.
Cele mai elementare norme ºi principii de drept ne demonstreazã cã nu
poate exista responsabilitate fãrã culpã, iar art. 998 Cod. Civ., care
reglementeazã materia responsabilitãþii extracontractuale, face sã cadã
accentul juridic asupra faptei omului care a cauzat altuia un prejudiciu ºi dacã
faptul constituie o greºealã, asupra obligaþiunii de a o repara.
B. Operaþiunile de preluare ºi înlocuire a unor efecte cu altele s-au fãcut
pe temeiul unor convenþiuni legalmente încheiate între Banca Marmorosch,
Blank & Co. ºi Ministerul de Finanþe (de ex. actul de cesiune din 24 martie 1931 ºi
convenþia din 7 octombrie 1931). Aici nu mai poate fi vorba de o responsabilitate
extracontractualã, iar în ce priveºte responsabilitate contractualã, ea nu poate fi
întemeiatã decât pe un viciu de consimþãmânt care nu a fost articulat de
Comisiunea de Anchetã, aceasta mãrginindu-se a releva numai caracterul
oneros, care în sistemul dreptului nostru pozitiv în vigoare nu-ºi gãseºte niciun
fundament legal.
VI
În fond. În ce priveºte legalitatea operaþiunilor ºi responsabilitatea.

Raportul Comisiunii de Anchetã, la Cap. III, intitulat „Critica preluãrii
portofoliului ºi prejudiciul adus Statului” enumera, sub un prim paragraf,
elementele pe care le considera a fi întemeiate pentru a justifica imputaþiunea
nesocotirii unor dispoziþiuni legale privitoare la reescont ºi la convenþiunile de
preluare, iar sub un al doilea paragraf, prejudiciile suferite de Stat, pentru a
conchide sub Capitolul IV asupra responsabilitãþii.
A. Raportul Comisiunii de Anchetã calificã drept nesocotirea unor
dispoziþiuni legale faptul de a se fi primit la reescontul Bãncii Naþionale efectele
nestatutare ale Bãncii Marmorosch, Blank & Co., adicã din acele ce nu
îndeplinesc condiþiunile prevãzute de art. 24 din statutele Bãncii Naþionale, care
prescriu în mod necesar existenþa a trei semnãturi pe efectele reescontate.
Pentru a ajunge la calificarea juridicã a neregularitãþii dupã verificarea în
fapt a lipsei celei de a treia semnãturi, raportul se întemeiazã pe interpretarea
dispoziþiunilor art. 8, al. 2, al legii din 27 iunie 1930.
În prealabil, trebuie observat cã, în fapt, alegaþiunea din raport nu este
127
exactã din punct de privire substanþial. În adevãr, încã din 1906, Banca
Marmorosch, Blank & Co. avea obþinutã o autorizaþie din partea Bãncii Naþionale
sã poatã prezenta la reescont efecte purtând numai douã semnãturi. Referatul
invocat în raport cã Banca Blank ar fi pierdut acest privilegiu la 1925, când s-a
transformat în societate anonimã, dovedeºte lipsa de informaþie, cãci, în
realitate, Banca Blank se transformase în societate anonimã în 1904 (vezi actul
constitutiv din 1904), deci nu a pierdut niciodatã acest privilegiu.
Trecând peste aceastã observaþiune, trebuie remarcat cã interpretarea
pe care Comisiunea de Anchetã o dã art. 8 a legii din 27 iunie 1930 este cu totul
eronatã.
În adevãr, dupã mai bine de un an de la data legii stabilizãrii monetare,
simþindu-se nevoie a se reglementa, pe de o parte, chipul de administrare a
portofoliului, pe de altã parte, nevoia a se statua asupra unor noi mãsuri pentru
asigurarea cursului monedei peste programul de stabilizare, legiuitorul a
prevãzut atât norme în legãturã cu chipul cum Banca Naþionalã, în calitate de
mandatarã legalã a Statului, va îngriji de conservarea ºi încasarea efectelor din
portofoliul preluat, cât ºi norme în legãturã cu „asanarea financiarã”.
Constatându-se, ceea ce era foarte firesc, cã singura mãsurã a asanãrii
portofoliului Bãncii Naþionale, aºa cum se afla imobilizat pe ziua de 7 februarie
1929, data stabilizãrii monetare, nu era suficientã pentru a apãra moneda de
repercusiunile constante ºi crescânde ale crizei, care deveneau din ce în ce mai
ameninþãtoare, cã dacã oficiul reescontului este special pentru Banca de
Emisiune, în îndeplinirea misiunii sale de regulatoare a circulaþiunii monetare
acest oficiu, în plinã desfãºurare a crizei, avea sã ducã din nou la imobilizarea
portofoliului Bãncii Naþionale, prin faptul cã efectele reescontate ºi instituþiunile
de la care proveneau erau, în mod necesar ºi iremediabil, afectate de urmãrile
crizei – s-a înþeles nevoia de cãtre legiuitor de a se extinde facultatea de
rãscumpãrare a efectelor cu scadenþa îndepãrtatã ºi asupra acelora intrate în
portofoliul Bãncii Naþionale dupã data de 7 februarie 1929.
Aºa se explicã ºi în acest sens trebuie interpretat textul art. 1 din legea din
27 iunie 1930, care, dupã ce defineºte ce se înþelege prin efecte cu scadenþã
prea îndepãrtatã ºi anume acele care îndeplinesc toate condiþiunile statutare
afarã de plata la termen prevãzut de art. 24 al Statului ºi dupã ce stabileºte în art.
2, al. 1, plafonul de Lei 3.250.885.742 al efectelor aflate în portofoliul Bãncii
Naþionale la data de 7 februarie 1929, prevede în al. 2 al art. 2 un regim deosebit
pentru efectele intrate în portofoliul Bãncii Naþionale dupã aceastã datã. Dacã
þinem seama de scopul urmãrit prin operaþiunile de preluare neprevãzute expres
în planul de stabilizare ºi anume acel de a se veni în ajutorul instituþiunilor private
de credit, înþelegem uºor de ce, de data aceasta, nu mai putea fi vorba de
respectarea întocmai a tuturor prevederilor statutare – întrucât dacã ar fi aºa,
intervenþia ºi ajutorul Statului, aºa cum ar rezulta din litera ºi spiritul legii, ºi-ar
pierde în mod considerabil din utilitatea sa –, ci ºi de efecte care nu îndeplinesc
condiþiunile statutare altele decât aceea a lichiditãþii. Interpretarea aceasta – pe
care o socotim cea justã – rezultã, de altfel, ºi din litera textului care vorbind de
„alte efecte” nu s-a putut referi la diferenþa specificã specificã a datei intrãrii în
portofoliul Bãncii Naþionale, întrucât despre aceastã diferenþã se face menþiunea
separatã ca de aceea privitoare la condiþiunile statutare – singurele despre care
se vorbeºte în art. 1 ºi art. 2 al. 1.
Aceastã interpretare rezultã ºi din faptul cã, chiar în raportul la Camerã,
se vorbeºte de stabilirea situaþiei ºi bonitãþii efectelor, deci se ºtia cã nu toate
efectele sunt bune, precum ºi din aceea cã la Camerã s-a adãugat la art. 8, 9 ºi
128
10 din proiect, devenite 7, 8 ºi 9 din lege, dreptul pentru Banca Naþionalã, ca

mandatarã a Statului, de a face nu numai convenþii, ci ºi tranzacþii cu debitorii,
lucru care implica evident ca la portofoliul preluat va fi nevoie de noi concesii.
B. Se pretinde cã una din semnatarele – alãturi de Banca Marmoorsch,
Blank & Co. – ºi anume Banca Industrialã, nu ar fi putut depune o semnãturã
valabilã din punctul de vedere al operaþiunii de reescont, întrucât ea însãºi nu era
decât o simplã secþiune a Bãncii Blank, adicã o creaþiune fictivã, constituitã
anume sub aparenþa unei întreprinderi autonome investitã în forma anonimei de
a-i furniza o a doua semnãturã în vederea reescontului la Banca Naþionalã. ªi de
data aceasta, Comisiunea de Anchetã comite o gravã eroare de fapt ºi o greºitã
interpretare ºi calificare a unei instituþiuni de drept cunoscutã ºi rãspânditã în
viaþa practicã. Mai întâi, Banca Industrialã a fost înfiinþatã în anul 1921. Aceastã
consideraþiune cronologicã este decisivã, fiind notoriu cã la acea datã Banca
Marmorosch, Blank & Co., în plinã ascensiune ºi cu un mare prestigiu în lumea
afacerilor, nu avea nevoie de semnãturi fictive pentru a-ºi procura un credit de
reescont la Banca Naþionalã, de care putea dispune în mod larg. În afarã de
aceasta, Banca Industrialã nu a fost ºi nu putea fi o creaþiune fictivã. Nu a avut un
patrimoniu autonom ºi a îndeplinit o funcþiune pe care în toate þãrile ºi în unanima
aprobare doctrinarã era îndreptãþitã a o îndeplini, pentru a dirija activitatea
întreprinderilor industriale finanþate de Banca Blank într-o epocã de inflaþie,
atunci când plasamentul economiilor private în industrie era o necesitate ºi
financiarã ºi economicã, legitimând, deopotrivã, fructificarea capitalurilor ºi
procesul de industrializare atât de necesar pentru programul þãrii în epoca de
refacere.
Formule aºa zise anormale de societãþi anonime-societãþi mame ºi fiice
(Societa madre e figlio); societãþi în lanþ (societa a catena) etc., recunoscute ca
valabile pretutindeni, au putut sã aparã ºi la noi fãrã ca prin aceasta sã se aducã
vreo atingere ordinii publice sau dispoziþiunilor cu caracter imperativ ale Codului
Comercial, în materia societãþilor anonime. La lumina acestor constatãri, care,
într-o epocã în care dreptul comercial este în plinã transformare, ar putea sã
creeze, în spiritul acelor educaþi la cultul dogmelor ortodoxe ale instituþiunilor
juridice, nedumeriri ºi aprehensiuni, ºi mai ales în al celor care – aºa cum sunt
experþii contabili – nu au o completã educaþiune juridicã, toate argumentele din
raportul Comisiunii privitoare la subscrierea capitalului, la persoanele
administratorilor, la sediul social etc., apar cu totul neconcludente.
De altminteri, dacã nu s-ar fi creat Banca Industrialã, Banca Blank putea
prezenta la scont efecte emise direct de industriile afiliate ei ºi girate de dânsa ºi
aceste efecte erau reglementare, fiindcã Banca Blank obþinuse încã din 1906
dreptul de a prezenta efecte cu numai douã semnãturi, inclusiv a ei.
C. Comisia de Anchetã dã o greºitã interpretare art. 2, al. 1 ºi 2, din legea
din 27 iunie 1930, atunci când socoteºte cã Statul nu putea sã rãscumpere
efecte prevãzute în al. 2 al art. 2, decât numai pânã la concurenþa diferenþei
dintre suma de Lei 3.250.885.742 prevãzutã în al. 1 al art. 2, ºi suma de Lei
4.069.041.735 acordatã prin planul de stabilizare, adicã numai 818.155.993 lei.
Socoteala pe care o face Comisiunea este eronatã, întrucât suma de
3.250.885.742 lei nu reprezintã decât un plafon maximal, care trebuie, în mod
necesar, atins prin preluãri de efecte aflate reescontate la 7 februarie 1929;
putându-se foarte bine ca disponibilul, ºi am vãzut cã un disponibil a rezultat,
nefiind utilizatã decât suma de lei 2.507.967.411, sã fie atribuit preluãrii
portofoliului constituit dupã data de 7 februarie 1930, ceea ce s-a ºi întâmplat.
D. Comisiunea de Anchetã calificã drept ilegalã convenþia din 19 august
129
1931 intervenitã între Ministerul de Finanþe ºi Banca Naþionalã, prin care s-a
stabilit în principiu preluarea tranºei a II-a de 600.000.000 lei, întrucât nu a fost
ratificatã de Consiliul de Miniºtri, aºa cum prevede art. 8 al legii din 27 iunie 1930.
Aceastã constatare a Comisiunii este eronatã în fapt, întrucât în realitate
convenþiunea din 19 august 1931 a fost ratificatã de Consiliul de Miniºtri prin
Jurnalul nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 213
din 12 septembrie 1931, pe baza cãruia s-a încheiat apoi convenþia definitivã de
preluare a portofoliului din 7 octombrie 1931.
E. Tot drept ilegalã calificã Comisiunea de Anchetã ºi preluarea efectului
de 108.335.241, care s-ar fi fãcut fãrã a se respecta dispoziþiunile art. 4, 6 ºi 7 ale
legii din 27 iunie 1930, care prevãd îndatorirea pentru Stat de a comunica expres
Bãncii Naþionale adeziunea sa. Efectul de 108.335.241 a fost emis la cererea
Bãncii Naþionale de cãtre Banca Industrialã ºi girat de Banca Marmorosch, Blank
& Co. la 23 octombrie 1931, în preziua concordatului, dupã ce delegaþii Bãncii
Naþionale au plãtit ei direct deponenþilor, în plinã larmã ºi panicã, suma de
108.000.000. Efectul a fost preluat de Stat mai târziu, în urma intervenþiunilor
stãruitoare ale Bãncii Naþionale – în condiþiuni care dacã pot sã angajeze o
rãspundere, în orice caz aceasta nu este ºi nu poate fi a Bãncii Marmorosch,
Blank & Co.
Mai mult decât atât, preluarea efectului a fost implicit aprobatã prin
Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 508 din 4 mai 1933, care a autorizat Ministerul
de Finanþe sã ratifice operaþiunea. Pe baza acestui jurnal al Consiliului de
Miniºtri, la 12 august 1933 s-a încheiat convenþiunea prin care efectul de Lei
108.355.241 a fost rãscumpãrat de Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi înlocuit
cu creanþe în valoare de Lei 108.309.271.
F. Comisiunea de Anchetã calificã drept ilegale operaþiunile prin care
Banca Marmorosch, Blank a fost scoasã din obligo cu privire la efectele care au
fost preluate de Stat din toate cele trei tranºe ale portofoliului reescontat la Banca
Naþionalã.
Prin aceastã operaþiune, spune raportul Comisiunii de Anchetã, s-au
nesocotit dispoziþiunile art. 5 al legii din 27 iunie 1930, care prevede ca Statul sã
ia garanþii personale sau reale pentru a-ºi asigura drepturile de creditoare. În loc
de a se proceda astfel, încheie argumentarea sa raportul Comisiunii, Statul a
renunþat la garanþii ºi în special la cea mai importantã dintre ele – girul Bãncii
Marmorosch, Blank, & Co., „pentru care fãcuse atâtea sacrificii”.
Interpretarea Comisiunii este ºi de data aceasta eronatã, art. 5 al legii din
27 iunie 1930 nu prevede nimic altceva decât o normã de conduitã în ce priveºte
acordul între Ministerul de Finanþe ºi Banca Naþionalã, cu privire la fixarea
condiþiunilor de realizare ale efectelor. De nicãieri nu rezultã – din redacþiunea ºi
spiritul legii – interdicþiunea Statului de a scuti de obligaþiunea de platã pe unul
din semnatarii efectelor. De altfel, rostul contribuþiunii Statului la opera de
asanare financiarã era tocmai de a da posibilitatea instituþiunilor lovite de
efectele crizei de a-ºi restabili situaþiunea financiarã zdruncinatã.
Dar, în afarã de aceasta, art. 8 al legii din 27 iunie 1930 autorizeazã
Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale ºi cu ratificarea Consiliului de
Miniºtri, sã încheie convenþiuni ºi tranzacþiuni. Scoaterea din obligo a Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. s-a fãcut tocmai pe temeiul unor astfel de convenþiuni
ºi tranzacþiuni, aºa încât operaþiunea, prin ea însãºi admisibilã ºi utilã, a fost
investitã ºi cu toate formele legale, ceea ce rãpeºte Comisiunii de Anchetã orice
drept de a mai critica ºi oportunitatea, care a fost lãsatã la suverana apreciere a
Statului ºi a Bãncii Naþionale.
130
În ce priveºte scoaterea din obligo a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cu

suma de 98.500.000, rãmasã disponibilã din prima tranºã, ea îºi gãseºte drept
echivalent tranzacþional cesiunea în schimb a unui portofoliu agricol de Lei
136.472.512, ºi drept fundament legal Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.996
din 13 decembrie 1930, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 46 din 25 februarie
1931.
În ce priveºte scoaterea din obligo pentru efectele aflate în portofoliu, ce a
format obiectul celei de a doua tranºe de Lei 600.000.000, ea îºi are temeiul în
convenþiunea din 19 august 1931 intervenitã între Ministerul de Finanþe ºi Banca
Naþionalã în vederea asanãrii Bãncii Marmorosch, Blank, convenþiune ratificatã
de Consiliul de Miniºtri cu Jurnalul nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, publicatã în
Monitorul oficial nr. 213 din 12 septembrie 1931, pe baza cãruia s-a încheiat apoi
Convenþiunea definitivã din 7 octombrie 1931.
În ce priveºte scoaterea din obligo pentru suma de Lei 108.355.241,
Statul a primit în schimb, drept compensaþie, un portofoliu de valoare egalã ºi, în
afarã de acesta, 6.184 acþiuni ale Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, proprietara unei
linii ferate normale de 72 km., cu numeroase lucrãri de artã tehnicã, de un
deosebit interes de ordin militar ºi economic pentru Stat, pe care Comisiunea de
Anchetã, mãrturisindu-ºi imposibilitatea de a fi reuºit sã stabileascã o evaluare
din cauza scurtului timp acordat pentru desãvârºirea anchetei, le calculeazã la
valoarea nominalã de Lei 3.092.000. În realitate, valoarea realã a acþiunilor
poate fi socotitã astãzi ca un echivalent a portofoliului pe baza cãruia a fost
fãcutã cesiunea ºi, în orice caz, valoarea stabilitã în raportul delegaþilor
Ministerului de Comunicaþii din 1926, de Lei 79 milioane ce rugãm a se cere de
onor. Comisiune sau aceea ce se va stabili pe baza expertizei pe care o solicitãm
prin prezenta.
De altfel, ca o observaþiune generalã, privind întreaga operaþiune a
scoaterii din obligo, putem afirma, întemeiaþi pe textul convenþiunilor încheiate ºi
pe actele de la dosar, cã atât Statul, cât ºi Banca Naþionalã, cunoºtea perfect de
bine situaþiunea realã a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi, deci, valoarea
semnãturii sale care, neadãugând o deosebitã garanþie la platã, putea foarte
uºor forma obiectul unei renunþãri.
VII
În fond, în ce priveºte prejudiciul.

A. Comisiunea de Anchetã, dând o amploare deosebitã operaþiuni
transmiterii de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. Statului a Institutului de
Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, dupã o analizã amãnunþitã a evaluãrilor fãcute
la diferite epoci ºi sub diferite criterii, precum ºi acelea ordonate în cauzã,
constatã cã Statul ar fi avut de suferit un prejudiciu de Lei 95.458.718. Am arãtat
prin motivul III de apel, lit. a, consideraþiunile pe care ne întemeiem pentru a cere
anularea de plano a constatãrilor Comisiunii de Anchetã cu privire la stabilirea
unui pretins prejudiciu care nu este în legãturã necesarã cu operaþiunea preluãrii
portofoliului de efecte de cãtre Stat.
Chiar dacã s-ar primi ca valabilã o atare conexiune ºi, deci, s-ar stabili ca
intrând sub competenþa Comisiunii de Anchetã de a statua asupra prejudiciului,
trebuie sã observãm cã este cu totul eronat ºi insuficient criteriul de apreciere
însuºit de Comisiune, pentru a deduce valoarea unei întreprinderi care a intrat în
patrimoniul Statului, ca fond de comerþ, cu toate elementele sale componente ºi
nu numai ca un simplu complex de bunuri, ºi ca atare greºit s-a omis a se þine
seama în calcul de acele elemente ºi îndeosebi de vadul comercial, care sunt
determinate pentru o justã aprecierte a valorii întreprinderii.
131
În orice caz, pentru orice urmare a modului de a vedea al onoratei

Comisiuni, cerem efectuarea unei expertize care sã se facã cu respectul tuturor
datelor necesare unei drepte ºi complete evaluãri la data primirii în platã ºi pe
data de azi.
B. Comisiunea de Anchetã, cãutând sã stabileascã un prejudiciu rezultat
din preluarea pentru schimbare a portofoliului de 136.672.512, dupã ce
recunoaºte cã Statul trebuie sã suporte pierderea sumei de 36.807.545,
rezultând din aplicaþiunea legilor de conversiune, decide, totuºi, cã Banca
Marmorosch, Blank & Co. este rãspunzãtoare pentru sumele reprezentând
reducerile consimþite de Stat pe temeiul unor convenþiuni încheiate direct cu
debitorii, þinându-se seama de capacitatea lor de platã, pentru motivul cã aceste
reduceri au fost fãcute „pentru motive personale debitorilor cedaþi din cauza
capacitãþii reduse de platã a acestora”.
Am arãtat la motivul III de apel, litera b, cã o asemenea socotealã trebuie
înlãturatã de plano, întrucât ea nu priveºte direct operaþiunea preluãrii
portofoliului de cãtre Stat.
În afarã de aceasta, nefiind vorba de fapta Bãncii Marmorosch, Blank &
Co., ci de aceea a Statului, nu poate fi vorba nici de o responsabilitate personalã
a celei dintâi. Portofoliul cedat a fost administrat de Stat ºi tranzacþiile, de atâtea
ori dezavantajoase ce Statul le-a fãcut din consideraþiuni de multe ori cu totul
strãine de capacitatea de platã a debitorilor, nu pot fi imputate Bãncii Blank.
Banca Blank, în calitate de cesionarã, nu poate fi fãcutã rãspunzãtoare
decât de existenþa creanþei cedate, în niciun caz de încasarea ei.
În ce priveºte prejudiciul ce se afirmã a fi fost suferit de Stat ca urmare la
preluarea celei de a treia tranºe, Comisiunea ºi de data aceasta, dupã ce
socoteºte legitim a fi suportat de Stat suma de Lei 7.368.930, ca urmare a
reducerilor operate pe baza legilor de conversiune, face sã cadã în sarcina ºi
rãspunderea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. suma de Lei 33.277.409,
reprezentând reducerile convenþionale consimþite direct de Stat în favoarea
debitorilor cedaþi.
Relevãm din nou cã, la evaluarea celor 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu,
din lipsã de timp, Comisiunea de Anchetã nu a efectuat o expertizã a liniei ferate
Buzãu-Nehoiaºu, ci s-a mulþumit de a lua în calcul numai valoarea nominalã a
acþiunilor, ignorând cã e vorba de o întreprindere care ºi astãzi pãstreazã în
bilanþul ei capitalul de lei aur de la data constituirii din 1909, fãrã a-l fi revalorizat
ºi cã are un pasiv neînsemnat, astfel cã valoarea actualã a liniei ferate Buzãu-
Nehoiaºu de 72 km., cu numeroase lucrãri de artã, care a costat înainte de rãzboi
12 milioane lei aur, ºi apreciatã în 1926 de delegaþii Ministerului Comunicaþiilor
/dl. ing. Stratilescu ºi prof. Vasilescu Carpen/ la 79 milioane lei ºi de atunci pânã
la data trecerii la Stat s-au fãcut importante noi investiþiuni, reprezintã, în
realitate, echivalentul capitalului social. Valoarea de azi a liniei ferate depãºeºte
cu mult valoarea întregului portofoliu de 108 milioane lei.
Am arãtat mai sus lipsa de temeinicie a unei astfel de soluþiuni ºi ne
raportãm în totul la motivarea amintitã.
VIII
La 21 iunie 1935 a intervenit între Ministerul de Finanþe ºi Banca

Naþionalã o convenþiune privitoare la realizarea portofoliului preluat în
condiþiunile legii din 27 iunie 1930. Aceastã convenþiune a fost ratificatã prin
legea de la 1 aprilie 1936.
132
Prin efectul acestei ratificãri, legalitatea operaþiunilor de preluare a

portofoliului Bãncii Naþionale aflat reescontat la Banca Naþionalã apare încã o
datã confirmatã ºi face inadmisibilã orice discuþiuni privitoare la pretinse vicii de
formã sau de fond.
Operaþiunile fiind astfel confirmate ºi decretul-lege din 11 octombrie 1940
nelãsând în cãderea Comisiunii de a statua asupra oportunitãþii unei atari legiuiri,
care dimpotrivã trebuia sã serveascã drept temeiu legal ºi juridic al anchetei,
toate obiecþiunile privitoare la acte ºi fapte care nu sunt personale ale Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. urmeazã a fi înlãturate ca surse de responsabilitate.
IX
Modul de a judeca al Comisiunii de Anchetã nu corespunde niciunei

norme de drept ºi nici echitãþii. Comisiunea, deºi afirmã repetat în raport cã nu s-
a derogat prin D.L. nr. 3.441/1940 de la normele fundamentale de drept comun,
totuºi ajunge la crearea unor situaþiuni ce nu pot fi încadrate într-un concept de
drept. În adevãr, nu este posibil sã menþii mai departe în fiinþã convenþiunile ºi
actele încheiate de Banca Blank cu Statul, prin Banca Naþionalã sau direct,
lãsând în patrimoniul Statului aceea ce Banca Blank i-a transferat prin aceste
convenþiuni ºi acte, iar, pe de alta, sã obligi Banca Blank sã plãteascã sume
imense Statului, în afara ºi împotriva termenilor acestor convenþiuni ºi acte în
felul acesta. În felul acesta, Comisiunea de Anchetã a ajuns de fapt sã oblige
Banca Blank la plata unor efecte pentru care a fost scoasã din obligo, dar sã
menþinã ceea ce Banca Blank a dat pentru liberaþiunea sa din obligo. O
asemenea refacere a unui contract este un lucru contrar tuturor principiilor de
drept.
Rezoluþiunea unui contract are de efect repunerea lucrurilor în starea
anterioarã: dar când aceastã restitutio in integrum nu mai este posibilã, atunci
obiectele de restituire trebuie apreciate la valoarea din momentul desfiinþãrii
contractului ºi nu la aceea pe care a avut-o în momentul încheierii lui. Sub acest
raport, la calculul prejudiciului ce se pretinde a-l fi suferit Statul, trebuie þinutã în
seamã valoarea actualã a bunurilor primite de Stat în platã. Expertizarea acestor
bunuri dupã valoarea de la data preluãrii lor este, în orice caz, neconcludentã ºi
nedreaptã, cãci înseamnã cã Statul reþine avantajele acestor tranzacþiuni,
repudiind însã toate riscurile ce comportã.
Din acelaºi punct de vedere, o restabilire a situaþiunii create prin
preluarea portofoliului nu mai este posibilã, deoarece în interval s-au produs alte
situaþiuni juridice irevocabile prin încheierea concordatului Bãncii Blank, pe baza
unei cote de 100% ºi prin neuzare de Banca Blank de aranjamentul prevãzut de
art. 52 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934.
În adevãr, la concordat, Banca Blank, fiind scoasã din obligo faþã de Stat
ºi Statul nemaiprezentându-se ca creditor, banca a contat pe un anume pasiv, ºi
de aceea a oferit plata integralã. Prin aceasta, Statul a renunþat definitiv de a-i
mai cere ceva Bãncii Blank, iar dacã ar voi s-o facã ar trebui sã poatã s-o repunã
în situaþia de a oferi o altã cotã concordatarã mai micã, astfel încât sã poatã fi
plãtiþi la aceeaºi cotã mai micã ºi Statul ºi ceilalþi creditori. Aceasta ar presupune
cã cei ce au beneficiat de cota mai mare oferitã de Banca Blank ar putea fi
obligaþi sã restituie ceea ce au primit în plus. ªi notãm cã, din pasivul de Lei
1.821.500.000 la data concordatului, s-au plãtit pânã la 31/X/1940 Lei
1.563.500.000. Cum însã nicio modificare a concordatului nu mai este posibilã,
Statul nu poate sã pretindã azi ce n-a pretins la concordat, cãci i se poate opune
133
în compensaþie prejudiciul adus Bãncii Blank prin determinarea ei de a oferi

concordat cu 100%.
Acelaº lucru trebuie sã-l spunem cu privire la faptul cã Banca Blank,
ºtiindu-se eliberatã din obligo faþã de Stat, n-a înþeles sã se foloseascã de
avantajele ce-i oferea art. 52 din legea de lichidare din 7 aprilie 1934, prin care ar
fi putut obþine o reducere foarte însemnatã a angajamentelor ei, cum au obþinut
atâtea alte bãnci /de exemplu, una care a aranjat cu 17% plãtibile în 10 ani/.
Acum, dupã ce termenele legale de facerea unor asemenea aranjamente au
expirat de mult ºi dupã ce s-a plãtit marii majoritãþii a creditorilor ºi deponenþilor
Bãncii Blank, 100%, Statul nu ne mai poate repune în situaþiunea anterioarã
convenþiunilor ºi actelor în discuþie ºi, deci, nu poate sã ne reclame plata
pretinsului prejudiciu suferit de Stat, câtã vreme nu reparã prejudiciul ce-l
suferim prin aceste revendicãri tardive ale Statului, dupã ce s-au creat situaþii de
drept irevocabile.
Iatã atâtea alte motive pentru care socotim cã o obligare a noastrã la
despãgubiri, deºi actele ºi convenþiunile încheiate au fost conforme cu legea ºi
deºi nu mai este posibilã o restitutio in integrum, este inadmisibilã. Consecinþele
inadmisibile ce s-ar produce dovedesc cã premisa de la care pleacã raportul
Comisiei de Anchetã – adicã stabilirea unui prejudiciu independent de ilegalitate
ºi culpã – este greºitã.
Fãrã a renunþa la toate motivele ce preced, mai arãtãm cã deciziunea

Ministerului de Finanþe dispune la punctul 1, al. II, cã urmeazã sã se mai adauge
dobânzile scãzute de la scadenþa diferitelor poliþe ºi creanþe precum ºi
cheltuielile de urmãrire.
Într-adevãr, fiind vorba de o procedurã de daune interese ºi nu de o
datorie certã ºi lichidã, pânã la terminarea definitivã a litigiului nu se poate vorbi
de dobânzi pentru trecut ºi, deci, în mod greºit s-a dispus cã urmeazã a se
adãuga ºi dobânzile de la data scadenþei cambiilor.
De asemenea, nu putem fi încãrcaþi cu cheltuielile de urmãrire, fiind vorba
de operaþiuni la care noi nu am participat în niciun fel ºi nu putem rãspunde ºi
suporta cheltuieli fãcute în condiþiuni de care nu putem fi fãcuþi rãspunzãtori, care
nu au fost supuse Comisiunii de Anchetã, ºi fãrã a se stabili prin decizia
ministerialã, care este cuantumul lor. Reamintim cã oricare ar fi fost situaþia, noi,
ca cedenþi, nu aveam nicio rãspundere pentru încasare ºi, deci, nici pentru
cheltuielile de urmãrire.
XI
Din cele ce preced, rezultã cã operaþiunile ºi tranzacþiile fãcute erau cu

totul legale; cã Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe cunoºteau perfect
situaþia Bãncii Blank, ca ºi a altor instituþii de credit, ºi cã tocmai de aceea s-a
hotãrât sã fie ajutate; cã acest sprijin ce li se dãdea era fãcut pentru asanarea
Bãncii Naþionale ºi a pieþei financiare în general, cã acest rezultat s-a ºi obþinut,
astfel cã nu poate fi vorba de prejudicii pentru Stat, nici de rãspundere pentru
Banca Blank, nici de un vreun profit al acesteia!
Statul va fi fãcut sacrificii din fondul pus la dispoziþia sa, conform
programului de stabilizare, dar nu pentru salvarea Bãncii Blank, care nici n-a fost
salvatã, deci nici a valorii acþiunilor ei, ci exclusiv numai în favoarea
134
depunãtorilor, care au fost într-adevãr dezinteresaþi în cea mai mare parte,

îngrãdindu-se astfel deruta pieþei financiare ºi pagubele particularilor.
În urmã, Banca Blank, redusã a cere concordat, a fãcut propunerea de
concordat cea mai lealã ºi anume cu plata a 100% din datorii. Cu cea mai mare
lealitate ea a executat acest concordat, dând tot ce putea sã dea, atât Statului,
pentru portofoliul preluat de el, cât ºi creditorilor particulari, ºi nici n-a uzat de
noile reduceri la care era îndreptãþitã conf. art. 52 din legea conversiunii, în baza
cãruia alte bãnci ºi-au redus pasivul la 40%, 30% ºi chiar 17% plãtibile în 10 ani.
Legile de preluarea portofoliului de cãtre Stat au fost fãcute pentru
asanarea pieþei. Degrevarea Bãncii Naþionale ºi a institututelor private de
portofoliile zise „lichide” ºi „imobilizate” a servit pentru a permite îndeplinirea
obligaþiunilor cãtre creditorii particulari, ºi Banca Blank le-a îndeplinit.
Deci, pentru imputãrile ce i se aduc ºi din care se cautã a construi
rãspunderi, lipseºte ºi orice bazã de drept, dar ºi orice bazã de dreptate. Nu este
vorba de prejudicii suferite de Stat, ci de unele sacrificii la care Statul a fost
obligat prin legii dictate de necesitãþile economiei naþionale ºi ale relaþiunilor
financiare cu strãinãtatea. Dar, chiar aceste sacrificii, constând în realizarea
incompletã a portofoliului preluat, portofoliu cunoscut de la început ca fiind de
calitate foarte variabilã, se datoresc unor împrejurãri de care Banca Blank n-ar
avea nici mãcar o rãspundere moralã sau istoricã.
Cine afirmã contrariul uitã cã nu bãncile au cauzat conversiunea
datoriilor, ci conversiunea datoriilor a lovit bãncile: uitã cã, conversiunea
datoriilor, ea însãºi datoratã unei crize mondiale fãrã precedent, a zdruncinat
baza instituþiei proprietãþii private a creanþelor ºi bazele constituþionale,
constituind o adevãratã revoluþie pe cale legalã, ale cãrei consecinþe au fost mai
mari decât se prevãzuserã. Criza mondialã, cu atât de grave repercusiuni pe
piaþa noastrã, a fost astfel însoþitã ºi urmatã de neplata generalã a datoriilor ºi
aceasta explicã suficient de ce o parte din portofoliul preluat de Stat nu a putut fi
realizat, fãrã a mai vorbi de toate urmãrile stãrii de rãzboi, care nu a încetat nicio
clipã de la izbucnirea rãzboiului din Spania.
A pune aceste vicisitudini istorice în sarcina Bãncii Blank este prea mult.
Mai bine de patru cincimi de veac, Banca Blank a stat în slujba dezvoltãrii
economice româneºti, pentru care a fãcut sforþãri ºi jertfe, care nu pot fi trecute
cu vederea. Ea a fost silitã sã se încline sub povara sacrificiilor fãcute ºi loviturilor
primite în drumul ei, dar în niciun moment Banca Blank n-a disimulat forurilor în
drept situaþia ei, nu a refuzat a îndeplini niciuna din condiþiunile de care se lega
acest sprijin ºi nu a pregetat sã se despoaie ea de tot ce avea, pentru a-ºi
îndeplini obligaþiunile.
Recapitulând, rezultã din expunerea ºi dezvoltarea motivelor noastre de
mai sus cã operaþiunile ºi lucrãrile referitoare la preluarea de cãtre Stat a
portofoliului de efecte aflate la Banca Naþionalã sunt, în ceea ce priveºte Banca
Marmorosch, Blank & Co., în perfectã regulã ºi conforme cu cea mai strictã
legalitate. De asemenea, ºi convenþiunile ºi tranzacþiunile intervenite ulterior
rãscumpãrãrii.
Problema legalitãþii ºi regularitãþii pentru a cãpãta o dreaptã soluþiune,
trebuie examinatã la lumina ºi în ambianþa situaþiunii locale ºi internaþionale
economice ºi momentul în care au fost efectuate operaþiunile ºi lucrãrile
preluãrii. Repetãm, este posibil ca Statul sã fi suferit prejudicii: aceasta a fost
preþul salvãrii ºi redresãrii creditului fãrã de care prãbuºirea, care ºi aºa a fãcut
destule victime, ar fi fost totalã ºi catastrofalã.
135
Trebuie mai ales relevat cã sacrificiile, dacã au fost reale, au fost fãcute în
profitul exclusiv al deponenþilor, care de fapt au ºi fost în parte despãgubiþi.
În numele aceloraºi nevoiaºi exponenþi ai micii noastre burghezii
româneºti, victime ale unor împrejurãri mai presus de voinþa ºi de bunãvoinþa
oricui, solicitãm acestei Comisiuni ca, primind apelul nostru, sã exonereze
Banca Marmorosch, Blank & Co. de orice responsabilitate ºi sã o apere de plata
sumelor prevãzute prin Deciziunea nr. 10.082 din 5 aprilie 1941 a Ministerului
Finanþelor, cu conºtiinþa de a fi fãcut o operã de justiþie socialã, în mãsura în care
ultimul ban din activul Bãncii Marmorosch, Blank & Co. este destinat astãzi a fi
plãtit deponenþilor sãi.
Pentru aceste motive, solicitãm admiterea apelului ºi, în fond, reformarea
deciziei Ministerului de Finanþe, înlãturarea Raportului Comisiunii de Anchetã ºi
ridicarea mãsurilor de indisponibilitate a patrimoniului nostru.
XII
Ne rezervãm a invoca ºi inconstituþionalitatea D.L. 3.441/1940, care

loveºte în drepturi câºtigate de proprietate ºi creanþã, în liberaþiuni definitiv
dobândite prin convenþii, tranzacþii ºi prescripþii, toate situaþiuni ºi drepturi
ocrotite prin art. 17 din Consitutþia din 1923 ºi art. 16 din Constituþia din 1938.
Acest motiv de neconstituþionalitate, nefiind de competenþa onor. Comisiuni de
Apel, ne rezervãm a-l dezvolta printr-un memoriu separat.
Cu distinsã stimã ºi consideraþie,

BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. SA,
(ss) Alexandru Pacsimade (ss) M. Arþãreanu
Anexe: Decizia 10.082/1941

Actele conf. listei alãturate
Procura domnului av. M. Arþãreanu
Coalã timbratã
Pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. SA
Societate Anonimã
136
ANEXA NR. 2
„Monitorul Oficial” nr. 239 din 12 octombrie 1940
DECRET-LEGE
pentru instituirea unei comisiuni de anchetã cu privire la rãscumpãrarea
de cãtre Stat a portofoliului de creanþe imobilizate ale Bãncii Naþionale a
României
Art. 1 Se instituie pe lângã Preºedinþia Consiliului de Miniºtri o comisiune

însãrcinatã sã ancheteze operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul de
Finanþe a rãscumpãrat portofoliul de efecte aflat la Banca Naþionalã, potrivit legii
din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936, precum ºi condiþiunile fixate sau convenþiunile
încheiate pentru realizarea acestor efecte.
Art. 2 Comisiunea va fi alcãtuitã din 3 membri ai Înaltei Curþi de Casaþie ºi

Justiþie ºi un secretar consilier de Curtea de Apel.
Comisiunea va fi ajutatã de funcþionarii desemnaþi în acest scop.
Art. 3 Când se constatã fraude sau grave prejudicii aduse Statului,

Consiliul de Miniºtri va putea, printr-un jurnal publicat în „Monitorul Oficial”, sã
declare, la cererea Comisiunii de Anchetã, blocate ºi indisponibile, fãrã
îndeplinirea vreunei formalitãþi de inscripþie sau sechestru, toate bunurile mobile
ºi imobile ale întreprinderilor ºi persoanelor al cãror portofoliu de creanþe a fost
preluat de Stat, ale întreprinderilor afiliate, sau controlate de acestea, ale
organelor de conducere a acestor întreprinderi, precum ºi ale beneficiairilor
operaþiunilor de pe urma cãrora Statul a fost prejudiciat.
Aceeaºi mãsurã se poate lua ºi împotriva întreprinderilor ºi persoanelor
care au garantat solvabilitatea creanþelor ºi au fost în urmã exonerate de
obligaþia plãþii acestor creanþe.
Orice înstrãinãri de bunuri mobile sau imobile aparþinând întreprinderilor
ºi persoanelor vizate mai sus, fãcute în scopul de a fi sustrase de la asigurarea
acoperirii prejudiciului Statului, va fi nul de drept de la data prezentului decret-
lege.
Art. 4 Comisiunea instituitã prin art. 10 al legii nr. 172 din 27 iunie 1930 se
desfiinþeazã, iar atribuþiunile ei trec asupra Comisiunii de Anchetã înfiinþatã prin
prezentul decret-lege.
Art. 5 Ministerul Finanþelor va putea numi, prin deciziune, administratori

giranþi, însãrcinaþi sã facã inventarul patrimoniilor lovite de indisponibillitate ºi sã
ia toate mãsurile necesare pentru asigurarea drepturilor Statului.
Art. 6 Comisiunea de Anchetã va înainta Ministerului Finanþelor asupra

constatãrilor ce va face.
În baza lor, ministerul va da o deciziune prin care se va constata
prejudiciile suferite de Stat ºi care va constitui titlul legal definitiv, în temeiul
cãruia se va proceda la executare, conform dispoziþiunilor din legea pentru
unificarea procedurii fiscale.
137
Dat în Bucureºti, la 11 octombrie 1940.
Conducãtorul Statului Român ºi

Preºedintele Consiliului de Miniºtri,
(ss) general Ion Antonescu
Ministrul Finanþelor,
(ss) C. Cretzianu
Ministrul Justiþiei,
(ss) Mihai A. Antonescu
nr. 3.441
pentru conformitate,
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.
Societate Anonimã
138
ANEXA nr. 3
„Monitorul Oficial” nr. 140 din 27 iunie 1930, pagina 4.760-4.761
LEGE
pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca
Naþionalã la Stat, conform planului de stabilizare ºi de interpretare a
programului de stabilizare
Art. 1 Pentru administrarea portofoliului de efecte cu scadenþa prea

îndepãrtatã, trecute sau care vor fi trecute de Banca Naþionalã Statului, conform
prevederilor planului de stabilizare de la cap. 1, secþiunea II, punctul II, ºi
conform Convenþiei dintre Stat ºi Banca Naþionalã din 7 februarie 1929, secþia III,
art. 8, Ministerul Finanþelor ºi Banca Naþionalã vor proceda precum se aratã în
dispoziþiunile de mai jos.
Prin portofoliu de efecte cu o scadenþã prea îndepãrtatã se înþeleg
efectele care întrunesc toate prevederile statutare, afarã de lichiditatea la
termenul prevãzut de art. 24 din statutele Bancii Naþionale /art. 28 din vechile
statute/.
Art. 2 În urma propunerii Bãncii Naþionale, Ministerul Finanþelor este

autorizat sã rãscumpere efectele vizate de art. 1 ºi care se gãseau în portofoliul
Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929, pânã la concurenþa sumei totale de
Lei 3.250.885.742.
Ministerul Finanþelor este autorizat, de asemenea, sã rãscumpere, în
urma avizului conform al Bãncii Naþionale, alte efecte scontate de aceasta,
oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu, în vedere de a contribui la asanarea
financiarã ºi în mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare
vor întrece totalul de mai sus.
Art. 3 Drept contravaloare a portofoliului prevãzut mai sus la art. 2,

Ministerul Finanþelor a vãrsat Bãncii Naþionale, din împrumutul de stabilizare,
suma de 10 milioane dolari, prevãzutã în planul de stabilizare la cap. 1 secþiunea
II, punctul 2, litera 1, ºi este autorizat a mai vãrsa sumele prevãzute la acelaº
capitol, lit. B, adicã beneficiul ce va rezulta din preschimabrea cu monedã
metalicã a unei pãrþi din circulaþia biletelor de micã valoare, pânã la concurenþa
sumei de 2.600 milioane lei.
Art. 4 Banca Naþionalã va administra, în numele ºi pentru contul Statului,

efectele trecute în portofoliul acestuia, conform cu cap. 1, secþia II, paragraful II,
lit. c., alin. 3, din programul de stabilizare ºi în baza art. 3 al acestei legi, pe
mãsurã ce ele vor fi preluate de Stat ºi anume din momentul ce Statul va
comunica expres Bãncii Naþionale adeziunea sa la propunerile fãcute ºi va
remite Bãncii Naþionale contravaloarea efectelor primite în portofoliul sãu.
Art. 5 Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale, este autorizat a

fixa condiþiunile de platã, garanþie, termen ºi dobândã pentru fiecare efect.
Art. 6 Banca Naþionalã va prezenta Ministerului Finanþelor o datã cu

trecerea efectelor la Stat un referat cu o situaþie generalã detaliatã asupra
situaþiunii financiare a întreprinderii debitoare ºi a debitorilor.
139
Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale, va putea încheia orice

convenþie sau tranzacþie, pe care o va crede utilã sau necesarã pentru realizarea
debitului datorat, luând orice garanþii personale sau reale pentru ca realizarea lui
sã fie bine asiguratã.
Art. 7 Banca Naþionalã, cu ocazia prezentãrii situaþiunii efectelor, va arãta

care sunt posibilitãþile de încasare prezente ºi viitoare asupra portofoliului trecut
Statului în cazul unei urmãriri sau lichidãri ºi în cazul încheierii unei convenþiuni
sau tranzacþiuni.
Art. 8 Ministerul Finanþelor, cu avizul Bãncii Naþionale ºi cu avizul

comisiunii prevãzute la art. 10, va propune Consiliului de Miniºtri, spre ratificare,
convenþiile sau tranzacþiile încheiate. Ele vor fi comunicate Bãncii Naþionale spre
aplicare.
Art. 9 În cazul când convenþiile sau tranzacþiile ar privi o întreprindere la

care Statul devine creditor pentru cel puþin jumãtate din totalul datoriilor ei,
Ministerul Finanþelor va putea numi un comisar al Guvernului, care va funcþiona
pe lângã consiliile ºi direcþiunea acestor întreprinderi ºi care va fi retribuit de
acele întreprinderi.
Comisarii Guvernului vor lua parte la toate comitetele de direcþie ºi consiliile
de administraþie ºi vor avea dreptul de control asupra tuturor actelor bãncii pânã
la lichidarea convenþiei sau tranzacþiei. Comisarii vor þine Ministerul Finanþelor în
curent cu mersul operaþiunilor acestor instituþiuni, vor supraveghea întreaga lor
administraþie ºi conducere ºi vor avea dreptul de veto, cu autorizaþia Ministerului
Finanþelor, la realizarea acelor operaþiuni pe care le va crede nepotrivite bunului
mers sau scopului acestor instituþiuni. Pânã la obþinerea autorizaþiei ministrului
Finanþelor, veto opus de comisarul Guvernului va suspenda de drept orice decizii
ale Consiliului de Administraþie, Comitetului de Direcþie sau ale direcþiunii.
Îndatã ce Banca Naþionalã, la cererea instituþiunilor de mai sus, va
constata cã situaþiunea lor s-a consolidat, se va cere Ministerului de Finanþe
încetarea funcþionãrii comisarului guvernului pe lângã ele. Ministerul Finanþelor,
în baza constatãrii Bãncii Naþionale, va referi Consiliului de Miniºtri ºi cu
aprobarea acestuia, va desfiinþa postul de comisar al Guvernului.
Art. 10 Se înfiinþeazã o comisie compusã din directorul Contabilitãþii

Generale ºi al finaþelor publice, comisarul Guvernului pe lângã Banca Naþionalã
ºi preºedintele Camerei de Comerþ ºi Industrie din Bucureºti, cu scopul de a
studia fiecare caz în parte ºi a referii Ministerului Finanþelor. Aceastã comisiune
va funcþiona pe lângã Serviciul Economiei Financiare. Referentul Oficiului de
Studii, însãrcinat cu conducerea serviciului, va funcþiona ca referent al acestei
comisiunii.
Art. 11 Banca Naþionalã va administra acest portofoliu în numele ei

personal ca ºi portofoliul sãu propriu ºi va avea, în raporturile cu Statul, rolul de
mandatar legal. Prin trecerea portofoliului de efecte, conform cu planul de
stabilizare, Statul ia asupra sa toate drepturile proprii cambiale ce le avea Banca
Naþionalã, ºi aceasta fãrã a fi nevoie de îndeplinirea vreunei formalitãþi faþã de
debitorii respectivi sau faþã de orice altã persoanã fizicã sau moralã, autoritate
judecãtoreascã sau administrativã. Banca va administra acest portofoliu
întocmai ca ºi portofoliul ei propriu; va încasa la scadenþã dobânzile ºi efectele
140
pe baza convenþiilor sau tranzacþiilor. Sumele încasate ca dobânzi se vor trece în

contul prevãzut de Convenþia dintre Statul român ºi Banca Naþionalã, privitor la
revizuirea statutelor, la art. 4, lit. B, ºi art. 8, lit. B, al. 2; iar sumele încasate din
capital se vor trece în contul de investiþie al Regiei Autonome a CFR, prevãzut în
planul de stabilizare la cap. III, Banca Naþionalã va putea sã intenteze, în numele
ºi pentru contul Statului, orice acþiune, sã exercite orice cãi de atac, sã ia orice
mãsuri de asigurare, sã facã orice acte de urmãrire sau executare, ºi orice alte
acte ar fi necesare pânã la efectiva încasare a creanþei.
Art. 12 Portofoliul bãncilor populare, cooperativelor (astãzi Banca

Centralã Cooperativã) ºi Creditul Industrial, prevãzut la cap. I, Secþia II-a, par. 3,
din programul de stabilizare, ºi la art. 8, par. B, al. Convenþiei dintre Stat ºi Banca
Naþionalã din 7 februarie 1929, reprezentând contravaloarea sumei de 15
milioane dolari, vãrsate de Stat Bãncii Naþionale, se excepteazã de la dispoziþiile
de mai sus. Instituþiile prevãzute în acest art. Vor fi obligate sã ramburseze
Statului contravaloarea sumei de 15 milioane dolari în condiþiile unei convenþii ce
Ministrul Finanþelor este autorizat sã încheie cu ele ºi în care se vor fixa termenul
de platã, dobânzile ºi amortizare, remiþându-se Statului obligaþiuni de aceeaºi
valoare.
Banca Centralã Cooperativã ºi Creditul Industrial vor fi obligate, chiar
înlãuntrul termenului convenþiei, sã primeascã în condiþii egale cu acelea
prevãzute în acea convenþie, creditele corespunzãtoare ce s-ar putea gãsi pe
altã cale, pentru achitarea obligaþiilor sau pentru achitarea celorlalte avansuri
pentru care nu se vor fi remis obligaþiuni.
În cazul când instituþiunile de mai sus ar refuza aceste credite,
convenþiunea se considerã reziliatã fãrã somaþiune sau judecatã ºi creanþa
Statului devine exigibilã.
Art. 13 Organul de legãturã între Ministerul Finanþelor ºi Banca Naþionalã,

în toate chestiunile tratate în aceastã lege, va fi Comisarul Guvernului de pe
lângã Banca Naþionalã.
Art. 14 Pentru toate raporturile între Ministerul de Finanþe ºi Banca

Naþionalã, unde prezenta lege nu dispune, se va aplica dreptul comun.
Societate Anonimã
141
ANEXA NR. 4
”Monitorul Oficial” nr. 77 din 1 aprilie 1936
LEGE
pentru ratificarea convenþiunii încheiatã la 21 iunie 1935 între Statul
român, prin Ministerul de Finanþe, ºi Banca Naþionalã a României
Art. 1 Se ratificã urmãtoarea convenþiune încheiatã la 21 iunie 1935 între

Statul Român, prin Ministerul de Finanþe, ºi Banca Naþionalã a României
CONVENÞIUNE
Între Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanþelor, ºi Banca

Naþionalã a României, a intervenit urmãtoarea convenþiune:
În vedere cã portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale a României a trecut
la Stat, pe baza planului de stabilizare ºi a legii din 27 iunie 1930, a fãcut în mare
parte obiectul unor convenþiuni de platã pe termene lungi, încheiat de Stat cu
debitorii respectivi:
cã parte din aceste convenþiuni nu s-au putut executa, iar parte din
debitori au devenit insolvabili;
considerând, de asemenea, cã valoarea intrinsecã a acestui portofoliu a
mai fost micºoratã ºi prin efectul legii reglementãrii datoriilor agricole ºi urbane,
iar, pe de altã parte, cã orice întârziere în lichidarea lui sporeºte procentul de
insolvabilitate, deci, pentru a se proceda la o lichidare a acestui portofoliu cât mai
grabnicã ºi cât mai avantajoasã pentru Stat, s-a înfiinþat, prin Decizia ministerialã
nr. 87.622 din 1935, o comisiune, compusã dintr-un magistrat, doi delegaþi ai
Bãncii Naþionale a României ºi doi delegaþi desemnaþi prin decizie ministerialã
de Ministerul Finanþelor.
Aceastã comisiune va avea ca atribuþiuni verificarea întregului portofoliu
trecut de la Banca Naþionalã a României la Stat, precum ºi propunerea
modalitãþilor celor mai avantajoase, pe care le va crede de cuviinþã, pentru
lichidarea acestui portofoliu.
Comisiunea sus specificatã va examina ºi propunerile debitorilor
respectivi, dând un aviz asupra modalitãþilor de lichidare a datoriilor.
Dupã ce comisiunea va da vizul sãu, Banca Naþionalã a României, în
virtutea mandatului legal încredinþat ei prin legea din 27 iunie 1930, pentru
administrarea ºi lichidarea sus-menþionatului portofoliu imobilizat, va proceda
pentru ºi în numele Statului la lichidarea acestui portofoliu, încheind orice fel de
convenþiuni sau tranzacþiuni.
Toate sumele ce se vor realiza din lichidarea zisului portofoliu se vor
credita la Banca Naþiionalã a României într-un cont special, dupã ce va fi reþinut
în prealabil toate cheltuielile operaþiunilor de lichidare ce ea va fi avansat.
Având în vedere cã, potrivit art. 25 din legea pentru reglementarea
datoriilor agricole ºi urbane din 14 aprilie 1933, aceste sume au fost atribuite
Bãncii Naþionale a României pentru acoperirea pierderilor suferite de aceasta
prin efectul zisei legi, derogându-se astfel în mod expres de la dispoziþiunile
anterioare care le afectau investiþiunilor la CFR, iar prin efectul legii pentru
lichidarea ale Statului care a preluat asupra sa aceastã sarcinã a pagubelor ce
va suferi Banca Naþionalã a României prin plata sumei anuale de Lei
142
450.000.000 timp de 15 ani, cãtre Banca Naþionalã a României, conform art. 62

din zisa lege ºi convenþiunii speciale din 21 iulie 1934, intervenitã între Ministerul
Finanþelor ºi Banca Naþionalã a României.
Faþã de aceastã situaþiune ºi de necesitatea deseori afirmatã de
Ministerul Lucrãrilor Publice ºi al Comunicaþiilor de a se aduce la îndeplinire
programul excepþional de lucrãri pentru ºosele etc., ºi altele de interes general,
alcãtuit de a se realiza anul acesta, cu mijloace speciale ºi extrabugetare,
urmeazã ca sumele ce vor rezulta din lichidarea portofoliului mai sus specificat
sã fie afectate la desãvârºirea lucrãrilor excepþionale mai sus stabilitate.
Cum însã lichidarea portofoliului imobilizat va dura peste campania de
lucru a anului 1935, pentru a nu se pierde aceastã campanie. Banca Naþionalã a
României va avansa Statului suma de Lei 400.000.000, care se vor acoperi din
operaþiunile de lichidare ale zisului portofoliu pe mãsura încasãrilor.
Acest avans va fi vãrsat de Banca Naþionalã a României la un cont
special, din care se vor pune la dispoziþiunea Direcþiunii generale a drumurilor
toate sumele necesare pentru lucrãri de artã, de ºosele etc., precum ºi celorlalte
instituþiuni publice pentru lucrãrile respective, pe baza dispoziþiunilor ce vor da, la
cererea acelor instituþiuni prin Ministerul Finanþelor.
La acest avans de Lei 400.000.000 se va socoti sarcina Statului ºi în
favoarea Bãncii Naþionale o dobândã de 3%, care Banca Naþionalã o va percepe
la încasarea tuturor sumelor provenind din lichidarea acestui portofoliu.
Titlurile de rentã, prin depunerea cãrora unii debitori au dreptul sã se
libereze, în conformitate cu legea reglementãrii datoriilor, vor fi reþinute de Banca
Naþionalã ºi nu vor fi remise Statului pentru anulare, decât dacã, în termen de 5
ani, suma avansatã Statului va fi rambursatã prin încasãri, aºa cum se aratã mai
sus. În caz contrar, ele vor fi reþinute de Banca Naþionalã în contul avansului.
Prezenta convenþiune va fi supusã Parlamentului pentru ratificare.
Pânã la ratificarea prezentei convenþiunii de cãtre Parlament, aceastã
convenþiune va fi supusã încuviinþãrii Consiliului de Miniºtri, iar pe baza jurnalului
de autorizare al Consiliului de Miniºtri, Statul ºi Banca Naþionalã vor putea
proceda la executarea tuturor dispoziþiunilor din aceastã convenþiune.
Art. 2 Imobilele intrate în patrimoniul Statului ca urmare a lichidãrii

portofoliului preluat de Stat de la Banca Naþionalã a României, fie pe cale de
execuþiuni silite, fie pe cale de tranzacþiuni, primindu-se în platã, se vor scoate în
vânzare la licitaþie publicã, iar preþul realizat se va întrebuinþa în primul rând
pentru acoperirea avansului de Lei 400 milioane, acordat Statului de cãtre Banca
Naþionalã a României.
Adjudecãrile provizorii, însoþite de avizul Oficiului Central de licitaþii ºi de
avizul comisiunii prevãzutã în convenþiunea încheiatã la 21 iulie 1935 ºi ratificatã
prin art. 1 al legii de faþã, se vor depune spre aprobare Ministerului de Finanþe.
Art. 3 Tranzacþiunile sau convenþiunile de orice fel privitoare la creanþele

care fac parte din portofoliul trecut Statului de cãtre Banca Naþionalã a României,
sunt scutite de orice taxe de timbru ºi impozit proporþional.
Art. 4 Sumele datorate pe baza portofoliului trecut Statului de cãtre Banca

Naþionalã a României se vor putea urmãri în conformitate cu legea pentru
perceperea ºi urmãrirea veniturilor publice.
143
Art. 5 Toate dispoziþiunile contrare dispoziþiunilor prezentei legi sunt ºi

rãmân abrogate.
Societate Anonimã
144
ANEXA NR. 5
PROCES-VERBAL
Astãzi, 11 noiembrie 1940, s-a prezentat în faþa Comisiunii ºi a fãcut

urmãtoarea:
Depoziþie de martor
Martorul Virgil Madgearu, de ani ..., domiciliat în Bucureºti, str. Vasile

Conta 12, fost ministru, jurând pe Sf. Cruce, conf. art. 153 Pr. Pen., a declarat
urmãtoarele:
Pot sã dau urmãtoarele lãmuriri:
1. În calitatea de ministru de Finanþe am avut îndatorirea sã mã ocup de

chestiunile în legãturã cu eliminarea din portofoliul de scont al Bãncii Naþionale a
efectelor cu scadenþã prea îndepãrtatã, reprezentând o imobilizare ºi
nemaicorespunzând cerinþelor de lichiditate impuse cu prilejul stabilizãrii de
revenirea la o monedã convertibilã, în douã rânduri:
1. Între octombrie 1929 – iunie (8) 1930,
2. Între octombrie 1932 – noiembrie 1933.
În cea dintâi perioadã am luat urmãtoarele mãsuri:
Banca Naþionalã a comunicat Ministerului de Finanþe, la sfârºitul anului
1929, un tablou al portofoliului socotit de ea drept imobilizat, totalizând circa
3.376 milioane lei.
Luând contact imediat cu conducerea Institutului de Emisiune, am ridicat
chestiunea suportãrii riscurilor eventuale, deoarece eram informat cã în
portofoliul Bãncii Naþionale, cu toate cã prin operaþiunile preliminare stabilizãrii
se decisese amortizarea din fondurile proprii a unei pãrþi din pierderile
constatate, rãmãseserã efecte care cuprindeau pierderi virtuale.
Banca Naþionalã, prin rãspunsul trimis prin scrisoarea nr. 92.829 din 16
decembrie 1929, a adoptat punctul de vedere cã chestiunea riscurilor eventuale
ºi de cine trebuie sã fie suportate a fost virtual rezolvatã o datã cu alcãtuirea
planului de stabilizare prin dispunerea de rezervele bãncii. Recunoscând, totuºi,
cã din totalul creanþelor de preluat, dintre care unele foarte imobilizate, s-ar
putea ivi pierderi, socotea cã ele urmeazã a fi acoperite de Stat din fondul creat
prin planul de stabilizare girat în contul Statului de Banca Naþionalã.
„Recuperarea lor va servi a alimenta fondul de investiþiuni al Cãilor
Ferate, care – în cazul adeveririi prevederilor pesimiste ale bãncii – va fi
necesarmente micºorate cu aproximativ suma arãtatã mai sus” (circa 600-700
milioane lei).
Prin urmare, conducerea Bãncii Naþionale recunoºtea existenþa, la data
stabilizãrii, a unei pierderi de 600-700 milioane lei.
Aceasta fiind în acel moment ºi punctul de vedere al consilierului tehnic
de pe lângã Banca Naþionalã, ºi, nereuºind a-l schimba, la data de 13 februarie
1930 am rãspuns Bãncii Naþionale, acceptând preluarea în principiu a primei
tranºe de 1.671 milioane din totalul portofoliului propus de bancã.
Ceea ce m-a determinat sã dau aceastã acceptare a fost ºi necesitatea
de a înlesni Bãncii Naþionale sã încheie bilanþul cu aceastã operaþiune
desãvârºitã, contribuind astfel la întãrirea stabilizãrii monedei.
145
Dând însã acest rãspuns, Ministerul ºi-a rezervat dreptul sã analizeze

compoziþia portofoliului preluat ºi sã stabileascã pentru fiecare instituþiune în
parte aranjamentele de platã.
Programul de stabilizare ºi convenþiunea dintre Stat ºi Banca Naþionalã
erau prea concise în ce priveºte administrarea portofoliului preluat de Stat,
neprevãzând decât scoaterea sa din bilanþul Bãncii Naþionale ºi administrarea
de cãtre aceasta în contul Statului, precum ºi destinaþiunea sumelor recuperate.
Pe de altã parte, Ministerul de Finanþe nu dispunea de niciun organ
capabil sã studieze situaþiunea financiarã a întreprinderilor debitoare ale Statului
pe baza portofoliului rãscumpãrat, pentru a putea stabili aranjamentele de platã
cu fiecare în parte.
Pentru a înlãtura aceste lipsuri, am creat Serviciul Economiei Financiare
ºi, prin legea pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca
Naþionalã la Stat în 27 iunie 1930, s-au completat lacunele planului de
stabilizare, stabilind mecanismul operaþiunii de rãscumpãrare a portofoliului
imobilizat ºi procedura de urmat.
Prin aceastã lege s-a introdus o dispoziþie nouã, care nu fusese prevãzutã
în Planul de Stabilizare. Într-adevãr, prin art. 2, alin. 2, Ministerul de Finanþe a fost
autorizat sã rãscumpere efecte imobilizate ce nu se cuprindeau în totalul
portofoliului socotit imobilizat la Banca Naþionalã la data stabilizãrii.
Aceastã dispoziþiune, menitã sã permitã intervenþiunea excepþionalã pe
piaþa financiarã în scopul sprijinirii bãncilor aflate în dificultate de plãþi se explicã
prin apariþia de la începutul primãverii 1930 a primelor fenomene de crizã, de
neîncrederea în solvabilitatea bãncilor, constând în retrageri precipitate de
depuneri, îndeosebi la Banca Marmorosch, Blank & Co.
În acest scop, exista un fond de circa 750 milioane lei, provenit din
diferenþa dintre totalul disponibiliului afectat prin Planul de Stabilizare operaþiunii
rãscumpãrãrii portofoliului ºi totalul portofoliului imobilizat aflat la Banca
Naþionalã la data stabilizãrii.
Concretinzând concepþiunea mea, manifestatã în diferendul cu
conducerea Bãncii Naþionale, în legea sus amintitã s-a precizat cã prin portofoliul
de rãscumpãrat se înþelege efecte imobilizate care întrunesc toate prevederile
statutare, afarã de lichiditate.
S-a prevãzut avizul obligator al Bãncii Naþionale pentru rãscumpãrarea
efectelor neaflate la Banca Naþionalã la data stabilizãrii ºi s-a limitat totalul,
acceptabil numai în mãsura resurselor disponibile din fondul creat de Planul de
Stabilizare.
De asemenea, tot cu avizul Bãncii Naþionale, care trebuia sã
documenteze Ministerul asupra situaþiunii financiare a debitorilor ºi asupra
posibilitãþii de recuperare, Ministerul de Finanþe a fost obligat sã încheie orice
convenþiuni sau tranzacþiuni cu debitorii.
S-a creat o comisiune a portofoliului pe lângã Serviciul Economiei
Financiare cu misiunea de a elabora, în avizele date, un plan de însãnãtoºire sau
când nu este cu putinþã un plan de lichidare raþionalã pentru fiecare întreprindere
în parte.
În sfârºit, Banca Naþionalã este desemnatã prin acea lege mandatarã a
Statului pentru administrarea efectelor trecute în portofoliul acestuia.
Trecând la 8 iunie 1930 de la Ministerul de Finanþe la Ministerul Industriei
ºi Comerþului, în afarã de operaþiunea de asanare în legãturã cu cumpãrarea
Institutului Tipografic „Cultura Naþionalã” de care vorbesc mai jos, n-am mai avut
prilej în prima guvernare sã mã ocup direct de chestiunea aceasta.
146
Cu toate acestea, sunt informat depre împrejurãrile care au determinat

unele abateri de la prevederile legii.
Operaþiunea a fost întârziatã din cauza greutãþii cu care Ministerul de
Finanþe a obþinut de la Banca Naþionalã informaþiile necesare pentru aprecierea
situaþiunii financiare a debitorilor, probabil ºi din cauza insuficienþei serviciilor
Bãncii Naþionale de a procura datele în timp util. De asemenea, s-a mai produs
divergenþe între Ministerul de Finanþe ºi Banca Naþionalã: asupra momentului
trecerii la Stat a portofoliului ºi chiar asupra sumelor disponibile la Banca
Naþionalã, în scopul rãscumpãrãrii portofoliului imobilizat.
Opinez, de asemenea, cã, pe baza legii, s-au încheiat un numãr de
aranjamente ºi convenþiuni cu debitorii preluaþi de Stat.
În sfârºit, dupã cum am amintit mai înainte, intervenind panica bancarã
din primãvara 1930, s-a impus unele intervenþiuni în sprijinul unor instituþii de
credit.
În acest cadru se plaseazã iniþiativa luatã de mine de a se prelua din
portofoliul Bãncii Blank la Banca Naþionalã efecte imobilizate de 300 milioane lei.
Într-adevãr, întorcându-mã în februarie 1930 de la Geneva, am fost
informat de panica creatã în jurul Bãncii Blank, manifestatã printr-o retragere
masivã de depozite, prin mãsurile luate de îndatã în acord cu Banca Naþionalã,
am izbutit în scurt timp sã preîntâmpinãm pericolul extinderii run-ului ºi la
celelalte bãnci.
Cu acest prilej, din informaþiile Bãncii Naþionale, Guvernul a ajuns la
convingerea necesitãþii unei intervenþiuni, în sensul preluãrii unui portofoliu al
Bãncii Blank imobilizat la Banca Naþionalã.
Operaþiunea s-a cifrat la suma de 300 milioane lei, din care pentru
201.500.000 lei a achiziþionat Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”,
plãtind aceastã sumã prin preluarea din portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale
a unor efecte pentru o sumã egalã de 201.500.000 lei, aparþinând Bãncii Blank,
pe care numita bancã le-a scontat în utlimul timp pentru a-ºi procura fondurile
necesare ºi a face faþã cererilor de rambursare a sumelor depuse, iar restul de
98.500.000 lei portofoliu imobilizat, care urma sã fie rambursat în termen de 5 ani
în rate trimestriale cu dobândã efectivã a împrumutului de stabilizare (vezi
J.C.M. nr. 1.209 din 23 iulie 1930, „Monitorul Oficial” nr. 167) 29.VII.1930 ºi
adresa nr. 21 din 23 iulie 1930 a Ministerului de Finanþe cãtre Banca Naþionalã).
Suma de 201.500.000 lei, cu care s-a achiziþionat „Cultura Naþionalã”, s-a
determinat pe baza unei expertize fãcute de „Monitorul Oficial” ºi Imprimeriile
Statului, prin domnii experþi arhitect, State Ciortan, ing. ªerbulescu, care au
stabilit valoarea terenurilor ºi clãdirilor, maºinilor, mobilierului, literelor noi,
materiilor prime ºi semifabricatelor la 159.476.318 lei.
Consiliul de Administraþie al Regiei Monitorul Oficial, constatând cã
evaluãrile fãcându-se separat nu s-a þinut seama de valoarea comercialã; cã
preluarea de cãtre Monitorul Oficial a unei fabrici gata instalatã este un avantaj,
deoarece Monitorul Oficial nu are capacitatea suficientã de lucru, a aprobat
cumpãrarea cu preþul de 201.530.000 lei faþã de 350.000.000 lei, preþul cerut de
ofertant (vezi adresa Monitorului Oficial din 14 martie 1930 cãtre Ministerul de
Finanþe, înregistratã la nr. 10.008).
Întreprinzând astfel o acþiune de asanare a situaþiei bancare din acel timp,
Guvernul de atunci a înzestrat Statul cu cel mai însemnat institut tipografic,
realizând avantajul de a concentra tipãriturile administraþiilor publice la
Imprimeria Statului. Totodatã, a obligat administraþia Monitorului Oficial sã
plãteascã costul în 15 rate, pentru ca fondul sã meargã la destinaþia legalã, ºi a
147
fixat plata preþului sumei de creanþe preluate de la Banca Blank în termen de 5

ani.
2. În cea de a doua perioadã, în care am fost ministru de Finanþe (1932-
1933), situaþia era cu totul schimbatã, prin faptul cã, între timp, prin legea de
asanare a datoriilor agricole din 1932, sumele realizate din administrarea
portofoliului preluat de cãtre Stat fuseserã destinate sã acopere pagubele Bãncii
Naþionale rezultate din acea operaþiune. Prin aceasta, Banca Naþionalã s-a
socotit dispensatã de orice amestec al Ministerului de Finanþe.
Neacceptând acest punct de vedere, prin adresa nr. 162.149 din 24
august 1933 ceream Bãncii Naþionale copii dupã aranjamentele pe care le-a
încheiat în numele Statului cu debitorii acestuia, arãtând cã Ministerul de Finanþe
trebuie sã ºtie cum se administreazã portofoliul, deoarece Statul se angajase a
acoperi diferenþa pierderilor Bãncii Naþionale din conversiune, care n-ar fi
acoperitã din veniturile prin administrarea portofoliului.
Ceea ce ceream Bãncii Naþionale sã comunice pentru aviz aranjamentele
încheiate, precum ºi situaþia contului sumelor recuperate din portofoliul
imobilizat.
Reiese clar cã cel puþin pentru perioada dintre cele douã legi de asanare a
datoriilor agricole (1932-1934), Banca Naþionalã, nemaiînþelegând a lucra ca
mandatarã a Statului, ºi-a asumat întreaga rãspundere a administrãrii
portofoliului preluat de Stat.
Tot în aceastã perioadã, am fost pus în poziþia sã rezolv chestiunea
preluãrii de cãtre Stat a unei sume de 1.108.333.241 lei, reprezentând o sumã
acordatã de Banca Naþionalã în momentul panicii din 1931, Bãncii Blank, prin
reescontarea unui efect al Bãncii Industriale.
Banca Naþionalã a socotit aceastã sumã trecutã asupra Statului pe ziua
de 23 octombrie 1931, Ministerul de Finanþe prin adresele nr. 399/283 din
19.XII.1931, 170.557 din 2.VI.1932 ºi nr. 419.942 din 4.II.1933, a rãspuns Bãncii
Naþionale cã nu poate fi de acord.
Banca Naþionalã susþinând cã a consultat la timp pe ministrul de Finanþe
din acea vreme ºi a obþinut acordul.
Am precizat, prezentând chestiunea Consiliului de Ministri în expunerea
J.C.M. din 29 aprilie 1933 (înregistratã sub nr. 30.206 din 26.IV.1933 Ministerul
Finanþelor), cã „operaþiunea se impune numai din necesitatea de a nu lãsa sã
apese asupra Bãncii Naþionale, fiind o consecinþã a operaþiunii de asanare
întreprinsã de Ministerul de Finanþe în august-octombrie 1931.
Prin urmare, numai grija de a nu apãsa Banca Naþionalã, a cãrei
situaþiune era în acel moment clãditã din nou de consecinþele unei noi imobilizãri
a creanþelor agricole, ne-a determinat a ratifica aceastã operaþiune.
Cu toate acestea, pentru a compensa cel puþin în parte pierderea pentru
Stat, am cerut ºi obþinut de la Banca Blank un pachet de 6.184 acþiuni ale
Societãþii Buzãu-Nehoiaºu la care Statul mai era acþionar ºi prin aceasta linia
feratã Buzãu-Nehoiaºu a intrat în patrimoniul Cãilor Ferate ºi am mai obþinut în
locul efectului Bãncii Industriale, lipsit de orice valoare, efecte ºi creanþe în cont
curent, alese din portofoliul Bãncii Blank.
Cu aceasta se încheie rolul meu în chestiunea administrãrii portofoliului
preluat de Stat de la Banca Naþionalã.
3. Pãrerea mea ca om de specialitate, cu privire la ansamblul

operaþiunilor realizate în 1931/1932 pentru asanarea Bãncii Blank, se rezumã
astfel:
148
Fireºte, criza prin care au trecut în 1930-1932 bãncile româneºti este a se

considera ca o repercusiune a prãbuºirilor bancare ºi Europa centralã. Dar
situaþia deosebit de gravã în care s-a aflat Banca Marmorosch, Blank & Co. se
datoreazã caracterului ei de bancã de afaceri, concretizat în vaste participaþiuni
comerciale ºi industriale, ca fiind plasamnete de lungã duratã ºi riscante, sau
fundamental opuse modului de a aduna fondurile prin colectarea de depuneri
spre fructificare, care sunt fie la vedere, fie pe termene scurte.
Cum sistemul participãrii bãncilor la afaceri industriale în þara noastrã s-a
introdus încã dinainte de 1914 ºi nu s-a limitat numai la Banca Blank, este
surprinzãtor cã Banca Naþionalã, care avea misiunea de a îndruma instituþiile de
credit ºi prin scont chiar puterea de a le controla, n-a sesizat la timp caracterul
primejdios al acestei politici bancare, ba chiar a îndrumat uneori bãncile la
asanarea operaþiunii, cu scopul de altfel lãudabil a naþionalizãrii unor
întreprinderi strãine.
Fapt este cã, în momentul izbucnirii crizei bancare în 1931, Banca Blank
se afla într-o situaþiune precarã, din cauza caracterului ei de bancã de afaceri.
Când Guvernul în aceea vreme a început, în vara anului 1931,
operaþiunile de asanare a Bãncii Blank, cercurile competente ºtiau cã situaþia
bãncilor este compromisã. În afarã de Banca Româneascã, care avea un
reescont mai redus, celelalte atinsese cifre excepþional de mari ºi, cu toate
acestea, în septembrie acelaº an, Banca Blank ºi Banca Moldova, ca ºi cele mai
mari bãnci din provincie, cereau zilnic noi sporuri de reescont, semn cã
deponenþii erau în panicã.
Înainte, deci, de a se proceda la acþiunea de asanare a Bãncii Blank,
trebuia sã se cerceteze dacã poate fi salvatã ºi, în acest caz, sã se facã un plan
de asanare.
Una din erorile ce s-au sãvârºit a fost tocmai aceasta: s-au preluat de
cãtre Stat sume însemnate, fãrã a se cerceta, în prealabil, dacã banca se poate
salva ºi pe baza cãrui plan.
Chiar constituirea în septembrie 1931 a Sindicatului Bancar, dovedeºte
lipsa unui plan de asanare. Dupã constituirea acestui Sindicat, publicul ºi-a
menþinut neîncrederea faþã de bãnci ºi, îndeosebi, retragerile de la Banca Blank
au continuat. Lipsa planului a contribuit la mãrirea pagubei Statului ºi a Bãncii
Naþionale.
Consultat de cãtre fostul guvernator al Bãncii Naþionale, domnul Mihail
Manoilescu, la 13 octombrie 1931, i-am declarat cã socot acþiunea Guvernului
greºitã ºi periculoasã ºi am sugerat urmãtoarele soluþiuni:
1. Sã se impunã, ca condiþie a oricãrei existenþe, fuzionarea;
2. Sã se ia, în schimbul sumelor preluate, acþiuni de prioritate;
3. Sã se instituie un control asupra activitãþii bãncilor.
Iar în faþa crahului iminent al Bãncii Blank, prin domnul administrator
Costin Stoicescu, am sugerat la 20 octombrie ideea lichidãrii Bãncii Blank prin
Sindicatul Bancar, idee pe care am confirmat-o ºi guvernatorului Bãncii
Naþionale în ziua de 21 octombrie, în prezenþa domnului administrator Costin
Stoicescu.
Am motive sã cred cã lupta dintre Ministerul de Finanþe ºi guvernatorul
Bãncii Naþionale din acel moment a fost sursa unor grave erori în legãturã cu
tentativele ºi acþiunea de asanare a Bãncii Blank.
Repet, faþã de amploarea crizei de încredere, de situaþiunea ºubredã a
bãncilor în genere ºi a Bãncii Blank îndeosebi, precum ºi faþã de însemnãtatea
sumelor depuse la bãnci, o acþiune de asanare era absolut necesarã, cu toate cã
149
necesita implicit sacrificii din partea Statului, dar, dacã s-ar fi acþionat pe baza
unui plan obiectiv, sacrificiile Statului s-ar fi putut limita ºi s-ar fi restabilit
încrederea publicului în bãnci.
Chestionat în privinþa organizãrii conducerii societãþilor anonime în
genere, ºi a Bãncii Blank îndeosebi, rãspund urmãtoarele:
La societãþile anonime conducerea aparþine directorului general ºi
administratorilor delegaþi. La unele societãþi existã încã comitete de direcþie sau
comitete executive, care sunt asociate la conducere. Rãspunderea lor este
limitatã la cercul competenþei stabilit în statute, sau în hotãrârile Consiliului de
Administraþie.
În speþã, în cazul Bãncii Blank, dacã a existat un Comitet Executiv,
rãspunderile acestuia sunt colective. Dar dacã din acte s-ar dovedi cã o parte din
membrii Comitetului Executiv ºi-au asumat atribuþiuni fãrã cunoºtinþa celorlalþi
sau fãrã sã-i fi asociat la rãspundere, printr-o decizie sau acþiune colectivã, este,
socot, firesc, ca aceºtia din urmã sã fie disociaþi de rãspundere pentru actele la
care n-au fost chemaþi sã participe.
(ss) Virgil Madgearu
PREªEDINTE,
(ss) Al. Stârcea
SECRETAR,
(ss) Barbu Scondãcescu
Societate Anonimã
150
ANEXA NR. 6
PROCES-VERBAL
Astãzi, 31 octombrie 1940, s-a prezentat în faþa Comisiunii ºi a fãcut

urmãtoarea:
Depoziþie de martor
Martorul Constantin Angelescu, de 57 ani, domiciliat în Bucureºti, str.

Cazãrmii 18, jurând pe Sft. Cruce, conform art. 153 Pr. Pen., declarã:
Asupra întrebãrilor dumneavoastrã, rãspund urmãtoarele:
1. În 1929, Statul român, spre a putea face faþã situaþiei financiare ºi spre
a reuºi sã stabileascã moneda, a fãcut aºa numitul împrumut de stabilizare,
încheiat cu un consorþiu de bancheri strãini, contract ce a fost ratificat prin lege
de Parlament.
Între condiþiunile contractului s-a trecut obligaþiunea pentru Statul român
ca sã rãscumpere de la BNR ºi sã fie trecut asupra Statului întreg portofoliul
neîncasabil (putred), sub motivul cã BNR trebuie sã-ºi purifice creanþele ce nu le
mai putea încasa.
Aceastã condiþiune n-a cerut-o nici BNR, care devenea beneficiara, ºi se
înþelege cã nici Statul român, ci au pretins-o bancherii strãini, care aveau
interesul ca sã degajeze de greutãþi o serie de bãnci ce aveau legãturi de afaceri
cu strãinãtatea ºi care, fiind adevãratele beneficiare, puteau mai uºor sã-ºi
lichideze creanþele pe care le datorau în strãinãtate ºi sã ajute cu mai multã
înlesnire diferitele aprovizionãri de materiale ºi de plãþi de capitaluri în folosul
industriilor din þarã.
În executarea acestei clauze contractuale ºi legale, Statul român a fãcut o
lege specialã pentru procedura de îndeplinit spre a se alege acest portofoliu
putred.
Ministerul de Finanþe era cel care decidea ºi ce directive în aceastã
privinþã, iar executarea se fãcea printr-o comisiune ce lucra la BNR.
Banca Naþionalã avea interesul ca, înlãuntrul sumei ce i se fixase, sã
prezinte întreg portofoliul ce ar fi fost socotit mai greoi la încasare, alegându-l de
la diferitele bãnci prezentatoare la scont.
Eu am funcþionat ca guvernator la BNR de la 10 martie 1931 ºi pânã la
începutul lui iulie 1931, când am fost înlocuit de domnul M. Manoilescu. În urmã,
am funcþionat din nou de la 27 noiembrie 1931 ºi pânã la 3 februarie 1934.
La martie 1931, legea de stabilizare se executase în cea mai mare parte ºi
portofoliul putred se transmisese în posesiunea Statului, astfel cã îmi reamintesc
cã comisiunea mai lucra la BNR, dar avea sume foarte mici disponibile, mai cu
seamã cã erau anumite instituþii cum era creditul industriei ºi altele, pentru care
se hotãrâse sã li se ia din portofoliu anumite cote de creanþe, dar nu se ajunsese
la identificarea lor.
În tot timpul funcþionãrii mele n-aº putea sã precizez dacã am avut sã mã
pronunþ asupra unei transmisiuni de asemenea portofolii, dar ºtiu cã n-au fost la
mine cereri pentru vreuna dintre bãnci spre a i se trece din portofoliul BNR la
portofoliul Statului.
Îmi reamintesc, în legãturã cu portofoliul Statului, cã problemele ce mi se
151
prezentau spre soluþionare priveau administraþiunea acestui portofoliu ºi

diferitele lichidãri de naturã contencioasã.
Îmi reamintesc, de asemenea, cã toate aceste probleme, cum de altfel s-a
petrecut cu întreaga mea administraþie ca guvernator, le aduceam în Comitetul
de Direcþie sau în dezbaterea Consiliului de Administraþie, dupã importanþa lor.
2. O serie de bãnci, în special marile bãnci, ajunsese sã aibã un portofoliu

imobilizat din cauza împrejurãrilor economice dinainte de stabilizare, când,
printr-un optimism exagerat, se creaserã prea multe industrii parazitare ºi se
deschisese credite cu prea multã uºurinþã. În acest pãcat cãzuserã chiar
instituþiile unde Statul avea capital ºi cuvânt de spus la conducere, dupã cum era
Creditul Industrial, Cooperaþia, Creditul Rural etc.
Nu sunt convins cã a fost o bunã soluþie adoptarea preluãrii de cãtre Stat
al unui anumit portofoliu, dar trebuie sã mãrturisesc cu obiectivitate cã bancherii
strãini, punând ca esenþialã aceastã condiþiune – ºi am vãzut ce interes aveau –,
împrumutul nu s-ar fi putut contracta altfel.
3. Cã s-a trecut la Stat portofoliul ce s-a trecut, la care, încã o datã, eu n-

am colaborat, privea interesele speciale ale Bãncii Naþionale, iar avantajele pe
care le-au avut bãncile care au dat asemenea portofolii au vãtãmat interesele
altor bãnci, care puteau ºi ele, la rândul lor, sã dea o parte din portofoliul putred,
spre a-ºi uºura activitatea de mai târziu.
În realitate, cu desfãºurarea evenimentelor economice, s-a dovedit cã o
parte din aceste bãnci mari, cu tot portofoliul preluat de Stat, s-au prãbuºit la
primele crize economice ºi financiare ce au survenit imediat dupã stabilizare,
dupã cum au fost Bãncile Blank, Banca Generalã, Banca Moldova, Banca
Berkowitz ºi au rãmas atinse Banca Chrissoveloni, Banca Agricolã ºi altele.
4. Am fost întrebat cum s-a putut ca în portofoliul Bãncii Naþionale a

României sã existe cambii greu încasabile.
Am rãspuns cã, în vremuri normale, Banca Naþionalã nu trebuie sã aibã
cambii protestate ºi, în fapt, la toate bãncile de emisiune nu existã asemenea
cambii. Dar, este adevãrat cã, în vremuri anormale, la zdruncinãri economice
neobiºnuite, nu este bancã de emisiune care sã nu sufere dupã cum a suferit ºi
Banca noastrã Naþionalã.
Am fost guvernator dupã 1931, nu apãr, prin urmare, o gestiune la care eu
sã fi luat parte într-o mãsurã oarecare. Dar, trebuie sã recunosc cã, imediat dupã
rãzboi, noi nu am avut o politicã economicã bine definitã.
În aparenþã, duceam politica clasicã financiarã, iar, în realitate, politica
noastrã economicã era lipsitã de directivele care trebuia sã concorde cu politica
financiarã a Bãncii Naþionale. Nu mai vorbesc de influenþa pe care conducerea
de Stat a cãutat s-o exercite asupra conducerii Bãncii Naþionale. Politica
monetarã a acestei instituþii nu era în concordanþã cu politica impozitelor de la
Ministerul de Finanþelor, cu politica Tarifului Vamal ºi a încurajãrii industriei
naþionale, cu politica de import ºi export, cu politica de producþie agricolã.
Guvernele care s-au schimbat lucrau disperat ºi mai în toate au avut o
concepþie greºitã în ce priveºte echilibrarea bugetelor prin împrumuturi – ca ºi în
ce priveºte naþionalizarea industriei, crearea unor industrii naþionale parazitare
ºi neglijarea totalã a debuºeelor în strãinãtate pentru produsele noastre agricole.
La aceasta s-a mai adãugat lipsa unei organizaþiuni bancare naþionale, astfel
încât la cele mai mici simptome de crizã economicã, capitalurile strãine evadau
ºi, de multe ori, chiar capitalurile naþionale se ascundeau în strãinãtate.
152
Se înþelege cã, în asemenea condiþiuni, Banca Naþionalã, oricâtã

prudenþã ar fi întrebuinþat, se putea aºtepta la derutãri de portofoliu încheiat.
Pentru ilustrarea acestei observaþiuni, exemplul cel mai bun este cã a existat
portofoliul încheiat la Cooperaþie, la Creditul Industriei, la Creditul Funciar Rural,
instituþiuni de stat sau controlate de Stat.
Nu fac aici apãrarea nimãnui, am înþeles însã sã dau explicaþiunile de mai
sus, pentru ca sã se înfãþiºeze mai uºor de judecat situaþiunea din momentul
când s-au înfãptuit împrumuturile de stabilizare.
5. Banca Naþionalã nu are decât o singurã cale recomandabilã ca sã

rãspândeascã biletele de bancã ºi anume admiterea la scont a portofoliului
comercial, industrial, agricol etc., or, aceastã admitere la reescont nu se poate
face decât prin intermediul bãncilor particulare. Se înþelege cã bãncile
particulare au fost unele conduse mai bine, altele mai rãu ºi numai cine a trecut
pe la Banca Naþionalã ºtie câte greutãþi au fost de învins, mai cu seamã în
momente de panicã, când Banca Naþionalã, prin menirea ei, este datoare sã
intervinã în asemenea împrejurãri în interes superior de stat, ca sã circumscrie
alarma monetarã ºi sã micºoreze numãrul instituþiunilor ce sunt ameninþate sã
cadã în faliment.
Sunt realitãþi de care trebuie sã se þinã seamã cã, în cele mai multe cazuri,
admiterea la scont a unui portofoliu mai puþin indicat susþine o instituþie serioasã
folositoare economiei naþionale ºi împiedicã de multe ori ºi cãderea altora care,
la început, nu erau ameninþate. În momente de panicã, golul pe care îl lasã
retragerea depozitelor trebuie sã fie acoperit cel puþin în parte, ºi rezistenþa de
achitare a unora din creanþele de primã calitate altãdatã forþeazã conducerea
Bãncii Naþionale sã fie mai puþin rigidã în judecarea portofoliului ce i se prezintã
la reescont.
Am dat toate aceste explicaþiuni spre a rãspunde la întrebãrile puse ºi a
da posibilitate Înaltei Comisiuni sã cunoascã evenimentele din epoca de la 1929
pânã la 1935.
6. În activitatea mea de guvernator, în epoca de la martie 1931pânã la

iulie 1931, am avut panica produsã de cãderea Bãncii Generale din iunie 1931 ºi,
cu aceastã ocaziune, am simþit cã va veni prãbuºirea Bãncii Blank, ceea ce va
atrage o zdruncinare puternicã a tuturor instituþiunilor de credit.
Am avertizat ºi pe ministrul de Finanþe de atunci, am comunicat ºi MS
Regelui ºi am avertizat ºi pe defunctul I.G. Duca, care era preºedintele Bãncii
Româneºti ºi a Bãncii Generale.
Din nefericire, evenimentele s-au precipitat ºi, deºi la iunie s-a putut potoli
prima panicã de retragerea depozitelor, mai târziu, în septembrie, Banca Blank,
Banca Generalã, Banca Berkowitz ºi Banca Moldova au cãzut în concordat.
7. La începutul lunii iulie 1931, eu am demisionat din funcþiunea de

guvernator din cauza deciziunii Curþii de Apel, care gãsise în procesul Burillianu
cã numirea mea fusese neregulat fãcutã. În locul meu a venit domnul M.
Manoilescu.
Trebuie sã recunosc cã, în momentul plecãrii, criza începuse sã se
accentueze ºi o serie de greutãþi s-au aglomerat asupra conducerii Bãncii
Naþionale.
Am revenit la Banca Naþionalã la 27 noiembrie 1931 ºi, în timpul lipsei
mele, Banca Blank, Banca Moldovei, Banca Generalã, Banca Berkowitz,
cãzuserã în concordat, cu toate eforturile fãcute de BNR ca sã le ajute.
153
Pentru Banca Blank, Ministerul de Finanþe a intervenit cu toatã autoritatea

de stat ºi, cu consimþãmântul consilierului tehnic strãin, i-a avansat un miliard de
lei; celorlalte s-au dat sume mai mici.
Când s-au reîntors la sfârºitul lui noiembrie, am avut ca principalã
preocupare cum sã reintre Banca Naþionalã ºi Statul, care o garantase, în
posesiunea sumelor avansate.
Socotesc necesar a menþiona cã am refuzat de la început ºi pânã la sfârºit
ca nici mãcar sã se mai discute avansarea de sume de bani Bãncii Blank.
Este lesne de înþeles cã, din aceastã cauzã, am refuzat diferitele
propuneri ce se fãceau ca, prin diverse alte societãþi, sã se mai obþinã noi credite.
De acord cu Consiliul General, eram preocupaþi cum sã acoperim prin
garanþii creditele descoperite pe care, în momentele de panicã, Banca Blank le
obþinuse ºi Statul le garantase.
Personal am avut destule neplãceri, fiindcã stãruinþa domnului Blank
mersese aºa de departe încât îºi manifesta nemulþumirea pânã la autoritãþile
cele mai înalte de Stat. Totuºi, nu i-au succes eforturile ce a fãcut ºi, în urma
procedurii ce au admis ca în locul domniei sale la Banca Naþionalã sã nu se mai
prezinte decât o delegaþie (domnii Simon Rosenthal ºi Grigore N. Filipescu),
care sã discute cu o comisiune a Bãncii Naþionale (Guvernatorul,
viceguvernatorul ºi domnul administrator I. Lapedatu) am încheiat cu Banca
Blank, în mai 1933, o tranzacþiune autenticã prin care am asigurat restituirea
sumelor datorate, luarea în posesiunea Bãncii Naþionale a diferitelor gajuri ºi
ipoteci, pãstrarea de BNR a unui portofoliu de bunã calitate, a unor proprietãþi
importante ºi a unei garanþii generale ipotecare pentru asigurarea sumelor
datorate.
Dupã încheierea acestei tranzacþiuni, domnul Blank nu s-a liniºtit ºi a
încercat, în nenumãrate rânduri, obþinerea altor avantaje. Am fost nevoit sã refuz
pânã la sfârºit ºi, înainte de a pleca de la conducerea Bãncii Naþionale a
României, nu am mai discutat nimic din cererile ce se repetau.
De altfel, ar fi fost ºi complet injust când tranzacþiunea ce fãceam cu
domnul Blank fusese discutatã ºi aprobatã în Consiliul General al BNR-ului, cea
mai înaltã autoritate de conducere.
8. Mi s-a arãtat cã, în anul 1929, Comitetul de Direcþie al Bãncii Blank era
compus din domnii: C. Argetoianu, Aristide Blank, S. Rosental, R. Soepkez, iar în
1930 se adaugã domnul N. Tabacovici.
În anul 1929 ºi 1930 eu n-am fost guvernator. Am apãrut abia la 10 martie
1931.
În timpul funcþionãrii mele, Banca Blank, la început pânã la cãderea în
concordat, era reprezentatã în relaþiile cu BNR prin domnul Aristide Blank, N.
Tabacovici ºi Richard Soepkez. Ceilalþi membrii ai Comitetului de Direcþie nu s-
au interesat niciodatã la BNR de afacerile Bãncii Blank ºi am convingerea cã nu
ºtiau ce se petrecea acolo.
Membrii Consiliului de Administraþie cred cã ºtiau ºi mai puþin.
Îmi reamintesc cã, înainte de cãderea în concordat sub guvernatoria
domnului Manoilescu, s-a fãcut o cercetare mai aprofundatã a Bãncii Blank, de
inspectorul Nestorescu, care oglindea toate greºelile fãcute acolo. Dacã nu mã
înºealã memoria, am fost nevoit sã ordon mai târziu o nouã cercetare prin
inspectorul general Mecu, spre a avea o înfãþiºare exactã a situaþiunii pentru
tranzacþiunea ce s-a putut încheia mai târziu, ºi mai cu seamã spre a rãspunde
multiplelor presiuni ce se exercitau.
154
De când am plecat de la Banca Naþionalã, 3 februarie 1934, nu m-am mai

interesat de cum s-a procedat cu executarea tranzacþiei care asigura definitiv
acoperirea creanþelor datorate de Banca Blank.
Dupã câte îmi reamintesc, realitãþile acestei instituþiuni ºi garanþia
generalã pe care o dãduse erau suficiente ca sã acopere toate sumele datorate.
9. La întrebarea ce mi s-a pus dacã în momentele de panicã în restituirea

depozitelor nu s-ar putea gãsi ºi alte soluþii decât inflaþia de credit, rãspund:
Incontestabil cã da! ªi anume reglementarea restituirii în timp a
depozitelor. Aceasta însã se poate face numai prin lege ºi depinde de Guvernul
þãrii. Pânã la o asemenea lege, conducerea Bãncii Naþionale este datoare, în
interesul economiei generale, dupã cum am spus mai sus, sã fereascã instituþiile
de credit sãnãtoase spre a nu cãdea victime celor ºubrede ºi rãu conduse. Este
însã incontestabil cã o judecatã obiectivã nu se poate face decât având în vedere
împrejurãrile în care s-a petrecut anumite evenimente, ºi soluþiile ce s-au admis
au fost de cele mai multe ori influenþate de stãrile politice din acel timp.
În ce mã priveºte, am avut de soluþionat în timpul meu greaua problemã a
convertirii biletului de bancã, cãci legea obliga Banca Naþionalã ca sã libereze la
prezentare devize aur sau chiar aur celor ce cereau mai mult de 100.000 lei. Am
fost nevoit, în mai 1932, sã cer Guvernului o reglementare prin decret-lege, adicã
sã se dea devize numai celor ce probau necesitatea plãþilor în devize, astfel încât
am reuºit sã opresc evaziunea masivã a capitalurilor ºi sã conserv stocul metalic
de aur pe care-l aveam în acel moment. Din acea epocã s-a menþinut ºi agravat
reglementarea devizelor, dându-ne astfel posibilitatea sã augmentãm stocul
metalic ºi sã pãstrãm prin acest fapt posibilitatea de redresare economicã a þãrii.
Citindu-i-se, stãruie ºi semneazã.
(ss) C. Angelescu
Preºedinte,
(ss) Al. Stârcea
Secretar,
(ss) B. Scondãcescu
Societate Anonimã
155
ANEXA NR. 7
DEPOZIÞIE DE MARTOR
Radu Romanescu, 40 ani, preºedintele Societãþii Comagran, domiciliat în

str. L, Parcul Jianu.
Nu sunt rudã ºi nu am afaceri cu dl. Tabacovici.
Am depus jurãmântul cf. art. 196 din procedura civilã ºi declar:
În anul 1930 am fost numit comisar al Guvernului pe lângã Banca
Naþionalã ºi conducãtor al Servicului Economiei Financiare, care, începând din
1930, a administrat portofoliul de la Banca Naþionalã preluat de Stat. În aceastã
calitate m-am ocupat de preluarea portofoliului de cãtre Stat de la Banca
Naþionalã, operaþiune ce intra în cadrul programului de stabilizare.
Scopul preluãrii portofoliului de Stat era de a da lichiditate portofoliului
Bãncii Naþionale.
Efectele care compuneau portofoliul Bãncii Naþionale ºi pe care le
propunea sã fie preluate de cãtre Stat erau indicate numai de Banca Naþionalã.
Ministerul de Finanþe nu controla nici lichiditatea, nici solvabilitatea debitorilor.
Printre aceste efecte erau ºi unele la care Statul cunoºtea insolvabilitatea
debitorilor, dar nu le putea refuza, fiindcã tocmai scopul preluãrii portfoliului era
de a debarasa Banca Naþionalã de asemenea creanþe, care nu se puteau
niciodatã realiza.
În acelaºi condiþiuni au fost preluate ºi portofoliile de efecte introduse la
Banca Naþionalã dupã data stabilizãrii în conformitate cu prevederile legii de la
27 iunie 1930.
ªtiu cã tabloul de efecte ce urma sã fie preluate era format de Serviciul de
Scont ºi informaþii din Banca Naþionalã ºi apoi erau aprobate de Consiliul de
Administraþie al Bãncii Naþionale. Nu ºtiu sã se fi chemat vreun delegat al
bãncilor respective sau sã fi intervenit un asemenea delegat la alcãtuirea acestor
tablouri.
Ministerul de Finanþe cunoºtea imposibilitatea de realizare integralã a
efectelor preluate, dar nu putea obiecta, cãci aceasta era în parte scopul legii.
Nu ºtiu sã fi avut vreo legãturã N. Tabacovici la alcãtuirea tabloului de
efecte imobilizate ce urma sã fie preluate de Stat. Când tratau din partea
Guvernului cu Banca Blank, pentru a stabili necesitãþile ei de cassã imediate, mã
adresam lui Aristide Blank ºi n-am tratat niciodatã cu N. Tabacovici.
Nu ºtiu ce rol avea în conducerea Bãncii Blank. ªtiu cã era director.
Rol hotãrâtor în conducerea Bãncii Blank avea numai Aristide Blank.
Citindu-i-se, stãruie ºi semneazã astãzi, 12 iunie 1941.
(ss) Radu Romanescu
Consilier delegat,
(ss) M. Possa
Secretar,
(ss) Rud. Üllrich
Societate Anonimã
156
ANEXA NR. 8
ROMÂNIA
MINISTERUL DE FINANÞE
Nr. 5
Luna aprilie, ziua 16, Bucureºti, în 15 aprilie 1930
DOMNULE GUVERNATOR,
Având în vedere cã Banca Naþionalã, de acord cu consilierul tehnic, a fost

silitã sã intervinã în ultimul timp pe piaþa financiarã spre a salva situaþia unor
bãnci de mare importanþã pentru economia naþionalã, care, din cauza neliniºtii
publice, erau ameninþate.
Având în vedere cã portofoliul scontat provizoriu la Banca Naþionalã cu
aceastã ocazie a fost în parte de categoria celui ce fusese retras dupã data de 7
februarie 1929 ca fiind imobilizat, Ministerul de Finanþe, spre a asigura
lichiditatea cât mai deplinã a portofoliului institutului de emisiune, este dispus a
primi, din efectele scontate cu ocazia evenimentelor de mai sus, de cãtre Banca
Marmorosch, Blank & Co., o sumã de lei trei sute milioane, care se va socoti în
suma de circa patru miliarde prevãzutã în planul de stabilizare pentru ventilarea
portofoliului Bãncii Naþionale.
În consecinþã, vã rugãm sã binevoiþi a dispune ca, din suma de lei ºapte

sute douãzeci ºi trei milioane datoratã dumneavoastrã de Banca Marmorosch,
Blank, în afarã de suma de lei douã sute douãzeci ºi opt milioane ce reprezintã
portofoliul comercial reescontat înainte de 22 februarie 1930, sã treceþi asupra
Statului un portofoliu de trei sute milioane lei, compus din efecte cu scadenþa cea
mai îndepãrtatã.
Pentru buna regulã, vã încunoºtiinþãm cã, din suma de lei trei sute
milioane portofoliu imobilizat ce preluãm asupra Statului, pentru suma de lei
douã sute unu milioane cinci sute mii, Statul a cumpãrat patrimoniul Institutului
de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”. Acesta va fi trecut în proprietatea Regiei
Publice Monitorul Oficial ºi Imprimeriile Statului, care va fi obligat sã verse Bãncii
Naþionale suma de mai sus în rate trimestriale, în timp de 10 ani, astfel încât
întreaga sumã sã se reîntoarcã pentru a servi destinaþiei prevãzutã de planul de
stabilizare /CFR/.
În ce priveºte restul de nouãzeciºioptmilioanecincisutemii lei, acest

portofoliu va fi girat de Dvs. în condiþiunile generale ce se vor stabili pentru toate
efectele de aceeaºi naturã.
O datã cu aceasta, vã încunoºtiinþãm cã am luat notã de restul sumelor ce
vã mai datoreazã Banca Marmorosch, Blank ºi de scadenþele ce aþi stabilit de
comun acord.
Aceste raporturi privind exclusiv institutul Dvs. ºi Banca Marmorosch,
Blank, modul în care ele vor fi lichidate rãmâne exlusiv la aprecierea Dvs.
În ce priveºte intervenþia Statului în chestiunea aceasta, noi socotim cã,
157
prin preluarea unui portofoliu imobilizat, pentru o sumã aºa de importantã ca

aceea de trei sute milioane lei, s-a fãcut sforþarea maximã pentru a se înlesni
Bãncii Marmorosch, Blank sã acopere restul obligaþiunilor sale faþã de Banca
Naþionalã ºi prin aceasta s-a oferit institutului de mai sus o contribuþie importantã
pentru asigurarea lichiditãþii portofoliului sãu.
În aºteptarea confirmãrii acestei operaþiuni din partea Dvs., vã rugãm sã
primiþi asigurarea celei mai deosebite consideraþiuni.
MINISTRU,
ªEFUL SERVICIULUI,
(ss) Radu Romanescu
Societate Anonimã
158
ANEXA NR. 9
BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI, Bucureºti, 2 mai 1930

Nr. 35.478
Serviciul Economiei Financiare
Intrare nr. 5
1930, luna mai, ziua 5
Se va rãspunde pentru
confirmare ºi trimite în copie.
(ss) V. Madgearu
DOMNULE MINISTRU,
Avem onoare a vã adeveri primirea adresei Dvs. nr. 5 din 15 aprilie 1930
/Serviciul Economiei Financiare/, ºi vã facem cunoscut cã suntem de acord cu
propunerea Dvs. de a se trece în suma de circa 4 miliarde, prevãzutã în planul de
stabilizare pentru ventilarea portofoliului Bãncii Naþionale, o sumã de
300.000.000 lei compusã din efecte cu scadenþa cea mai îndepãrtatã,
considerate ca imobilizate, scontate de la Banca Marmorosch, Blank & Co. dupã
data de 22 februarie 1930.
Luãm notã cã din aceastã sumã de 300.000.000, portofoliu imobilizat
ce se va prelua asupra Statului, Lei 201.500.000 /douãsuteunumilioane
cincisutemii/ reprezintã preþul Institutului de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”
trecut în proprietatea Regiei Publice „Monitorul Oficial ºi Imprimeriile Statului”,
care va fi obligat sã verse Bãncii Naþionale suma de mai sus în rate trimestriale,
în timp de 10 ani, astfel încât întreaga sumã sã se reîntoarcã pentru a servi
destinaþiei prevãzutã în planul de stabilizare /CFR/.
În ce priveºte restul de 98.500.000 /nouãzeciºioptmilioanecincisutemii/,
acest portofoliu va fi girat de Banca Naþionalã în condiþiunile generale ce se vor
stabili pentru toate efectele de aceeaºi naturã.
Primiþi, vã rugãm, Domnule Ministru, încredinþarea deosebitei noastre
consideraþiuni.
GUVERNATOR,
(ss) Dimitrie M. Burillianu
SECRETAR GENERAL,
(ss) Cristescu
Domniei sale Domnului Ministru al Finanþelor
Societate Anonimã
159
ANEXA NR. 10
„MONITORUL OFICIAL” nr. 167 din 29 iulie 1930
Consiliul de Miniºtri, în ºedinþa de la 23 iulie 1930,

Având în vedere referatul domnului Ministru de Finanþe, înregistrat la nr.
221.918 din 1930,
DECIDE:
Art. 1 Autorizeazã Ministerul de Finanþe a cumpãra de la Societatea

„Banca Industrialã”, Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, pe preþul de Lei
201.500.000, în care se cuprind: terenul, clãdirile, maºinile, instalaþiunile,
mobilierul, literele, materiile prime ºi semifabricate aparþinând societãþii „Banca
Industrialã”, Institutul de arte Grafice „Cultura Naþionalã”, ce se gãsesc în
patrimoniul sãu ºi a-l trece în patrimoniul Regiei Publice Comerciale a
Monitorului Oficial ºi Imprimeriilor Statului.
Art. 2 Ministerul de Finanþe va plãti suma de Lei 201.500.000, preluând

din portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale efecte pentru o sumã egalã de
201.500.000, aparþinând Bãncii Marmorosch, Blank & Co., pe care numita bancã
le-a scontat în ultimul timp pentru a-ºi procura fondurile necesare ºi a face faþã
cererilor de rambursare a sumelor depuse.
Art. 3 Regia Publicã Comercialã a Monitorului Oficial ºi Imprimeriilor

Statului va vãrsa în rate trimestriale, în timp de 15 ani, suma de mai sus Bãncii
Naþionale, pentru a servi destinaþiunii prevãzute de planul de stabilizare.
(ss) Iuliu Maniu, dr. Alexandru Vaida-Voevod, Pantelimon Halippa, Ion

Mihalache, Mihai Popovici, Virgil Madgearu, Grigore N. Iunian, general de divizie
adjutant N. Condeescu.
Nr. 1.208
Societate Anonimã
160
ANEXA NR. 11
MONITORUL OFICIAL ªI IMPRIMERIILE STATULUI

Regie Publicã Comercialã
Ministerul Finanþelor
Nr. 83.928 din 26 noiembrie 1930
REGISTRATURA GENERALÃ
DIRECÞIUNEA FINANÞELOR PUBLICE

ªI A CONTABILITÃÞII GENERALE
Nr. 6.762 din 26 martie 1930
SERVICIUL ORDONANÞÃRILOR
J. 5258 A/Ds. 91
Nr. 10.008 din 14 martie 1930
Cumpãrarea atelierelor grafice „Cultura Naþionalã”
Ca urmare la aprobarea Dvs., de a trata ad referendum cumpãrarea

atelierelor grafice „Cultura Naþionalã” oferite de Banca Industrialã, avem onoare
a vã comunica urmãtoarele:
Imediat dupã obþinerea aprobãrii Dvs., Consiliul de Administraþie a
însãrcinat pe domnii: A. Grigorescu, membru în Consiliu ºi specialist în tehnica
graficã, ºi E. Nicolau, consilier-controlor ºi specialist în chestiunile economice ºi
comerciale, de a examina oferta ºi de a cerceta atelierele din punct de vedere al
valorii lor industriale ºi comerciale, în raport cu nevoia sporirii capacitãþii de
producþie a Regiei M.O.
Raportul întocmit de dânºii fiind favorabil, Consiliul a delegat doi experþi
pentru evaluarea activului numitelor ateliere ºi anume: dl. arhitect State Ciortan,
directorul general în Ministerul de Finanþe, pentru evaluarea terenului ºi
clãdirilor, ºi dl. inginer ªerbulescu, din Ministerul Industriei, pentru evaluarea
acþiunilor.
Rezultatele expertizelor a fost urmãtorul:
Terenurile ºi clãdirile..........................49.976.318
Maºinile..............................................83.000.000
Mobilierul..............................................1.000.000
Litera nouã...........................................3.000.000
Materiile prime....................................17.000.000
Semifabricatele.....................................5.500.000
159.476.318
În care nu se cuprinde inventarul editurii de Lei 62.500.000.
Pe baza rapoartelor experþilor, Consiliul, în ºedinþa de la 7 martie, a
autorizat pe Dl. Preºedinte C.N. Teianu sã trateze ad referendum cu Banca
Industrialã, domnia sa aduce la cunoºtinþa Consiliului cã, dupã laborioase
tratative, a obþinut o nouã ofertã de la Banca Industrialã, prin care se reduce
suma de 350.000.000 lei, cerutã prin prima ofertã, la 269.500.000 plus costul
inventarului editurii, pe care, faþã de refuzul domnului preºedinte de a-l prelua, îl
lasã la aprecierea Consiliului.
161
Consiliul, luând cunoºtinþa de mersul tratativelor ºi de reducerea

importantã consimþitã de Banca Industrialã la preþul iniþial oferit ºi luând
îndeaproape în cercetare rapoartele de expertizã, a constatat:
1) ca rapoartele de expertizã sunt sever întocmite;
2) cã evaluãrile s-au fãcut izolate, fãrã corelaþiune între teren, clãdiri ºi
maºini, omiþându-se, prin urmare, plusul de valoare comercialã, care se poate
aprecia la 15% ad valorem – adicã cca. 24.000.000 lei la valoarea de
160.000.000;
3) cã preluarea unei fabrici în funcþiune reprezintã o importantã economie
faþã de o fabricã ce ar trebui instalatã ºi cã acest avantaj este ºi mai important în
situaþia specialã a Regiei M.O., care, neavând capacitate suficientã de lucru,
prejudiciazã interesele Statului prin întârzierea lucrãrilor.
4) cã acest avantaj, raportat la capacitatea de lucru a tipografiei ce ni se
oferã, se poate evalua la cca. 15.000.000 lei.
5) cã inventarul editurii nu intereseazã Regia M.O.
Faþã de aceste constatãri, Consiliul de Administraþie a decis, în ºedinþa de
la 12 martie, ca Dl. Preºedinte sã continue tratativele pe baza sumei de
200.000.000 lei, fãrã inventarul editurii.
În ºedinþa de la 13 martie, domnia sa aduce la cunoºtinþa Consiliului cã a
obþinut reducerea preþului oferit la Lei 201.500.000.
În consecinþã, Consiliul de Administraþie a aprobat, în unanimitate,
cumpãrarea activului atelierelor grafice „Cultura Naþionalã” compusã din teren,
clãdiri, maºini, instalaþii, mobilier, literã, materii prime ºi semifabricate, pentru
suma de 201.500.000 lei, plãtibilã în 36 rate lunare egale.
Aducându-vã acestea la cunoºtinþã, avem onoare a vã ruga, Domnule
Ministru:
a) sã binevoiþi a aproba încheierea Consiliului de Administraþie;
b) sã binevoiþi a autoriza facerea formelor legale pentru cumpãrarea
numitelor ateliere de cãtre Regia M.O.
DIRECTOR GENERAL,
(ss) Indescifrabil
SECRETARUL CONSILIULUI DE ADMINISTRAÞIE,

(ss) Indescifrabil
Societate Anonimã
162
ANEXA NR. 12
BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI

Nr. Sod.
Nr. 86.330
Bucureºti, 6 noiembrie 1930
COMISARUL GUVERNULUI
pe lângã
BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI,
Intrare nr. 28 din 8.XI.1930
8.XI.1930
la Comisiune
(ss) Indescifrabil
DOMNULE PREªEDINTE,
Ca rãspuns la adresa Dvs. nr. 58 din 29 octombrie a.c., avem onoarea a

vã face cunoscut cã Banca Naþionalã, de acord cu dl. consilier tehnic, este de
pãrere cã se poate satisface cererea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. de a
înlocui poliþe de Lei 98.500.000 ale Bãncii Industriale ºi altele din portofoliul
trecut Statului cu alte efecte, conform tabloului ce a înaintat Ministerului
Finanþelor.
Primiþi, vã rugãm, Domnule Preºedinte, încredinþarea deosebitei noastre
consideraþiuni.
GUVERNATOR,
(ss) Indescifrabil
SECRETAR GENERAL,
(ss) Indescifrabil
Domniei sale Domnului Preºedinte

al Comisiunii pentru Administrarea Portofoliului trecut de la BNR la Stat
Societate Anonimã
163
ANEXA NR. 13
„Monitorul Oficial” nr. 46 din 25 februarie 1931
Consiliul de Miniºtri, în ºedinþa sa de la 31 decembrie 1930,

Având în vedere referatul Domnului Ministru de Finanþe cu nr. 399.440 din
1930
DECIDE:
Art. 1 Autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca

Marmorosch, Blank & Co. o convenþiune prin care sã se preia un portofoliu
agricol în valoare de 133.835.150 lei în schimbul portofoliului de 98.500.000 lei
cu caracter industrial, preluat din portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale a
României.
Art. 2 Banca Naþionalã a României, în calitate de mandatarã a Statului, va

elibera Bãncii Marmorosch, Blank & Co., din portofoliul girat pentru Stat, efectele
în valoare de Lei 98.500.000 ºi va primi, în schimb, prin girul acestei Bãnci, o
creanþã în valoare de 133.835.150 lei, constând în efectele cu caracter agricol,
specificate în Convenþiune, dimpreunã cu actele de gaj ºi actele de ipotecã prin
care aceste creanþe sunt garantate de debitori: Banca Marmorosch, Blank & Co.
fiind prin aceasta scoasã din orice obligo faþã de Banca Naþionalã a României ca
mandatarã a Statului cu privire la aceste efecte cedate prin gir.
(ss) Mihai Popovici, Ion Mihalache, Virgil Madgearu, I. Rãducanu, general

de divizie adjutant N. Condeescu, dr. Emil Haþiegan.
Nr. 1.996
Societate Anonimã
164
ANEXA NR. 14
23 martie 1931,
vãzut de Ministerul Finanþelor,
impozite în valoare de Lei 630.1000,
achitate cu recipisa Ad-þiei Capitalei
nr. 2.041/1931.
ACT DE CESIUNE
Între subsemnaþii:
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cu sediul în Bucureºti, str. Mauriciu
Blank nr. 4, reprezentatã prin dl. George Crãciun, ºi dl. I. Mãrgãrit, pe de o parte,
în calitate de cedentã, ºi
Statul Român, prin Ministerul de Finanþe, reprezentat prin dl. Mihai
Popovici, ministru de Finanþe, pe de altã parte, în calitate de cesionar, a intervenit
urmãtorul act de cesiune:
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA cedeazã Statului Român, care
primeºte, în conformitate cu legea din 27 iunie 1930 ºi cu Jurnalul Consiliului de
Miniºtri nr. 1.996 din 31 decembrie 1930, urmãtoarele efecte de comerþ ºi
hotãrâri definitive:
Grigore Alevra.....................................Lei 9.710.300

I. Bãdulescu........................................Lei 2.226.320
Petre Balaciu.......................................Lei 4.538.150
Constantin Bursan...............................Lei 10.607.588
Florian Procopie Dumitrescu...............Lei 25.122.975
D. & L. Hernik......................................Lei 6.000.000
”Învãþãtorul Român”............................Lei 7.143.000
George Navrodi.................................Lei 2.734.630
Ion Pangal...........................................Lei 3.586.980
Moara Röhrlich...................................Lei 10.965.860
Carol Röhrlich.....................................Lei 3.743.795
Mihail Seulescu...................................Lei 13.582.140
B. Veisengruen...................................Lei 1.930.142
Banca Sindicatului Agricol Ialomiþa.....Lei 24.475.610
”Chemix” S.A......................................Lei 3.468.472
G. Mahler............................................Lei 2.370.000
”Hercules” Fabrica de mobilã..............Lei 1.628.988
Total Lei 133.835.150
În schimbul acestei cesiuni, Statul Român autorizeazã Banca Naþionalã a
României, ca mandatarã a sa, sã elibereze Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
poliþele semnate de cãtre dl. Florian Procopie Dumitrescu ºi de cãtre Banca
Industrialã SA, poliþe girate de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. SA în
valoare de Lei 98.500.000.
În consecinþã, valoarea acestei cesiuni este de Lei 98.500.000.
În acelaºi timp, Banca Marmorosch, Blank & Co. transmite efectele
debitorilor cedaþi printr-un gir fãrã regres sau obligo în ordinul Bãncii Naþionale a
României, ca mandatarã a Statului.
165
O datã cu cesiunea efectelor de mai sus, Banca Marmorosch, Blank & Co.
SA cedeazã Statului Român, fãrã a mai pãstra nimic asupra sa, toate drepturile
accesorii acestor creanþe ºi în special drepturile prevãzute în urmãtoarele acte
de garanþie:
1. Actul de împrumut ºi cesiune sub titlul de gaj autentificat de Tribunalul
Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 3.849 din 24 februarie 1920, ºi înscris la Tribunalul
Botoºani la nr. 30 din 2 martie 1920, pentru Lei 2.631.623 – debitor Gr. Alevra;
2. Actul de lichidare ºi constituire de ipotecã autentificat de Tribunalul
Notarial Ilfov la nr. 25.728, din 24 octombrie 1924, ºi înscris la Botoºani la nr. 134
din 25 octombrie 1924, pentru Lei 852.750 – debitor Gr. Alevra;
3. Actul adiþional ºi modificator al actelor de ipotecã de mai sus,
autentificat de Tribunalul Botoºani la nr. 1.557 din 22 aprilie 1926, ºi înscris la
acelaºi Tribunalul Ilfov la nr. 45 din 22 aprilie 1926 – debitor Gr. Alevra;
4. Contractul de cont curent garantat cu cesiune de creanþe cu titlu de gaj
autentificat de Tribunalul Ilfov la nr. 21.761/1928, Lei 6.000.000 – debitor
Constantin Bursan;
5. Actul de ipotecã autentificat de Tribunalul Prahova S.I. la nr. 9.009 din
14 noiembrie 1930, ºi înscris la acelaºi Tribunal la nr. 851 din 14 noiembrie 1930,
pentru Lei 12.700.000 – debitor Florian Procopie Dumitrescu;
6. Actul de împrumut garantat cu ipotecã autentificat de Tribunalul Ilfov
sub nr. 9.900 din 23 aprilie 1930, înscris la Tribunalul Fãlciu la nr. 38 din 8 aprilie
1930, Lei 13.245.499 – debitor succesiunea M. Seulescu;
7. Act de împrumut garantat cu ipoteca aut. de Tribunalul Notariat Ilfov la
nr. 13.885 din 15 mai 1930, înscris la Tribunalul Neamþ la nr. 79 din 29 mai 1930,
Lei 550.000;
8. Actul de cesiune cu titlu de gaj autentificat de Tribunalul Notariat la nr.
28.072 din 27 august 1929 ºi transcris la acelaº Tribunal în registrul special de
gajuri la nr. 358 din 30 august 1929, Lei 1.200.000 – debitor Veisengruen;
9. Scrisoarea Societãþii „Chemis” SA din 17 decembrie 1930 obligaþie
constituire ipotecã rangul II, imobil urban pentru Lei 3.468.472, Societatea
Naþionalã de Credit Industrial are prim rang pentru Lei 2.000.000;
10. Încheierea Judecãtoriei Urbane Oradea nr. 6.823 din 1929, c.f.
intabularea asupra imobilelor cuprinse în c.f. nr. 137 comuna Grãdiºtea Lei
2.250.000 – debitor G. Mahler;
11. Act de obligaþie intabulat c.f. nr. 354 Oradea, Lei 800.000 plus dolari
5.000 – debitor Stabilimentele Industriale „Hercules” SA;
12. Act de împrumut ºi de ipotecã intabulat la Judecãtoria de Ocol Seletin,
parcelele 501/36 ºi 500/3 c.f. David ºi Josif Harnik, pentru Lei 2.500.000, precum
ºi pentru Lei 1.000.000 (20 martie 1930) – debitor David ºi Josif Harnik cu
aceeaºi garanþie ipotecarã;
13. Deciziunea Curþii de Apel Secþia III-a Bucureºti nr. 202/1930 cu
formula executorie de Lei 2.000.000, precum ºi sentinþa nr. 2.003/1930 a
Tribunalului Ilfov, Secþia II-a Comercialã, investitã cu formula executorie, debitor
Petre Balaciu.
14. Deciziunea Curþii de Apel, Secþia II-a Bucureºti, nr. 215/1930, investitã
cu formula executorie Lei 2.808.600, precum ºi sentinþa nr. 2.007/1930, investitã
cu formula executorie, debitor Petre Balaciu.
Statul Român, prin Ministerul de Finanþe, declarã cã a primit mai sus

menþionatele note împreunã cu deciziunile investite cu formula executorie a
Curþii de Apel Bucureºti, Secþia III-a, cu nr. 202 ºi 205/1930.
166
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA ºi Statul Român, prin reprezentanþii

lor, declarã cã consimt la cele de mai sus.
Fãcut în dublu exemplar astãzi, 16 martie 1931.
STATUL ROMÂN BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.,

prin MINISTERUL DE FINANÞE,
(ss) Mihai Popovici (ss) Crãciun, (ss) Mãrgãrit
Nr. 90.936 24 martie 1931
Societate Anonimã
167
ANEXA NR. 15
BANQUE NATIONALE DE ROUMANIE

Conseiller Technique
Bucarest, le 26 juillet 1931
Monsieru Manoilescu,
Gouverneur de la BNR,
Bucarest,
Monsieur le Gouverneur,
J’ai eu l’honneur de vous faire connaître par mes lettres des 28 juin et 14
juillet dernière, mon avis sur la situation de la Banque Nationale et sur les
mesures à prendre pour faire face aux circonstances actuelles. La résultat des
mesures prises est d’ailleurs encourageant, puisque les retraits massifs de
dépôts ont été rapidement eprevés et que la Banque Nationale se retrouve,
après l’aide exceptionnelle qu’elle a dû donner aux banques, avec un
pourcentage de couverture relativement satisfaisent de 39%.
Je pense être cependant tout à fait d’accord avec vous et avec le Comité
de Direction en affirmant qu’une action energique s’impose maintenant pour
defendre l’encaisse de la Banque et faire rentrer les crédits en excédent que la
Banque a du jeter sur le marché au début du mois. La proximité du mois d’août ou
normalement la vente de la récolte doit permettre d’exiger le dénouement de
nombreux credits, facilitera d’ailleurs cette action indispensable. Il s’est passé
cependent depuis le début du mois un certain nombre de faits qui ont fait l’objet
des récentes deliberations du Comité, mais qui sont trop graves pour que je ne
suis pas obligé d’appeler sur eux d’une manière très pressante l’attention de la
Banque.
La situation de la Banque Marmorosch Blank et Cie a fait à de
nombreuses repriseal l’objet de l’examen du Comité de la BN depuis la
stabilisation. M. Rist et moi-même avions, dès la mise en viqueur du Programe
de stabilisation, insisté très vivement auprès de la BN pour qu’elle exerce sur le
banques particulières admises à son escompte une surveillance legitime, qu’elle
obtienne un exposé périodique et sincère de leur situation et exige, d’autre part,
le remboursemont de tous les effets immobilisés, son déstinés à être rachetés
par l’Etat en vertu du Programe de stabilisation. Certains progres ont été faits
dans ce sens et c’est ainsi que les principales banques de Bucarest ont
remboursé des effets immobilisés ou à trop lonque échéance, admis
précédemment à escopmte de la BN.
Pour au part, la Banque Blank a ramboursée dans le courant de l’année
1929, 140 millions. Au début de l’année 1930, la Banque Blank a été obligée, par
un mouvement de retrait des dépôts, de demander l’aide de la BN. Celle-ci lui a
donné cette aide d’une manière très large, puisque la Banque Nationale a
accepté de réescompter, en outre du portefeuille normalement admis
précédemment, d’abord 458 millions, puis 265 millions d’effets a deux
signatures se presentent pas les conditions requises pour être normalement
escomptés.
168
Cette aide exceptionnelle qui a eu d’ailleurs le résultat espéré, en arrêtant

complètement le mouvement de retrait de dépéôts, n’a pu être consentie par la
BN qu’àdes conditions bien précises:
1. Gages et suretés pour pour le paiment des effets;
2. Programme de remboursement échellonné jusqu’à la fin de l’année;
3. Angegement format de la banque de profiter du répit ainsi accordé par l’
aide exceptionnelle de la BN pour prendre les mesures propres à éviter le retour
d’une telle situation.
Ces mesures consistaient notemment:
a/ À se procurer dans le plus bref délai les crédits exterieurs absolument
indispensables pour rendre à la banque les disponibilités dont l’experience avait
montre qu’elle était absolument dépourvue;
b/ À continuer, en faisant les sacrifices nécessaires un programme de
liquidation de son immolisation;
c/ À prendre d’une manière générale les mesures de reorganisation
indiqées par la BN à qui, par ailleurs tous les renseignements nécessaires
seraint fournis, pour connaitre exactement et suivre de très près la situation de la
Banque Blank.
Cette action de la BN et les conditions qui y ont été mises, ont fait l’objet d’
une lettre du conseiller technique au gouverneur de la BN en date du 17 mai
1930, qui résume les décisions prises, d’accord avec lui, par la BN.
Depuis cette époque les differentes échéances, à plusieurs reprises d’
ailleurs prolongées, ont été d’une manière générale couvertes par la Banque
Blank, dont la situation a été grandement améliorée par la decision price par l’
Etat d’accepter, au titre du portefeuiller racheté par lui en vertu du Programme de
stabilisation, 300 millions d’effets exceptionnellement admis à l’escompte par la
BN.
J’ai donné mon accord à cette operation, bien qu’en principe le rechat d’
effets par l’Etat ait été réservé aux effets existent à la date du 7 février 1929, dans
la portefeuille de la BN pour tenir compte de la situation particulière de la Banque
Blank qui intéresse grandement l’economie du pays. On [...] cependant que
pendant toute cette periode contrairement aux engagements formale qui avaient
été pris, les renseignements fournis à la Banque Nationale par la Banque Blank
sur sa situation, ne paraissent pas avoir été complets et que d’autre part le
programme de désimmobilisation et de recherche de nouveaux capitaux
liquides, sans lesquels il était évident qu’une consolidation sériouse de la
Banque était impossible, ne semble pas avoir été activement poursuivi et n’a,
dans tous les cas, pas pu être réalisé.
On pouvait croire cependent, d’après les renseignements fournis à la BN
que si le répit accordé par l’aide conjugée de la Banque et de l’Etat n’avait pas été
employé à la recherche de concurs qui paraissaient indispensables, c’est que la
Banque avait prévu des dispositions efficaces pour ameliorér elle-même sa
position et reconstituer les disponibilités nécessaires à une grande banque de
dépôts. Il est devenu évident toutefois, lorsqu’à la fin de juin et au début de juillet
le mouvement de retrait de dépôts s’est déssine dans toutes les grandes
banques de Bucarest, que la Banque Blank n’avait d’autres ressources pour y
faire face, que de faire immédiatement appel à la Banque Nationale.
Il est devenu évident également que la banque éprouvait de plus en plus
de difficultés à presenter à la BN des effets d’une qualité non seulement
satisfaisante, mais acceptable.
169
Le Comité de la BN et le conseiller technique ont donc au dès ce moment

l’impression très nette que, loin de s’améliorer et malgré l’aide reçue entretemps,
la situation de la Banque Blank s’était, au contraire, considérablement aggravée.
J’ai moi-même appelé sur ce fait l’attention de la Banque N. et, étant donne
l’importance de faits, cru de mon dévoir d’informer de mes preoccupations le
Ministre de Finances.
Il s’est produit depuis differénts faits extrêmement graves. En premier
lieu, la Banque Blank a tiré des chèques sens couverture qui n’ont pu être
acquités que par un escompte précipité accordé par la BN dans des conditions
tout à fait anormales. En second lieu, bien que la BN ait accordé à la Banque
Blank une aide égale ou superieure aux retraits de dépôts qui se sont produits
chez elle, la banque a manifesté, par des demandes journalières de réescompte
extrêmement pressantes qu’elle ne disposait aucune ressource pour ses
operations quotidiennes. Enfin différentes ventes de devises es faites par la
Banque Blank à la BN a 11 jours n’ont pas été couvertes à l’échéance. La
Banque Blank n’a même pas pris la précaution d’avertir la BN la veille que
l’échéance ne serait pas couverte, si bien que le fait a été signale à la BN par la
Bank of England, ce qui a porte non seulement à la Banque Blank mais au crédit
roumain lui-même, un préjudice impossible à mesurer.
Avant même que ces faits se soient produits, j’ai vivement insiste auprès
de la BN pour qu’elle me communique une situation sincère de la Banque Blank
contenent toutes les précisions indispensables, situation qui, depuis l’année
derniere, n’a jamais pu être connue d’une manière satisfaisante.
D’après les informations qui m’ont été fournies par la Banque Blank et que
je vous ai communiquées, M. le Gouverneur, la situation au 30 juin aurait été à
suivante:
/en millions/
Actif Passif
Caisse Centrale et sucoursales Capital.............................................................125

/numéraire, coupons et devises/........................91
Effets publics et actions.....................................70
Débiteurs: Réserves........................................200 325
Couverts /escomptes, Créditeurs.............................Lei 1.268
avances etc./..................................651 Créditeurs devises..........................359
Découverte.....................................229 880 Créditeurs BN.................................331 3.381
Steaua Românã..............................................178 Réescompte BN..............................................476
Immeubles..................................Lei 27 Fonds des pensions......................................... 41
Bordei..............................................................429 Steaua Românã..............................................120
Participations...................................................288 Réserve spéciale Steaua Românã ...................93
B. Industriale............................................... .2.615 Transitoire........................................................115
4.551
170
En admettant comme exacts tous les autres postes de l’actif et tenont

compte de la sous-évalution des immeubles qui componserait les surévaluation
possibles, il reste qu’à aux seuls deux postes constituent les 2/3 de l’actif, soit
3.044 millions sur 4.551 au total, savoir les terrains de Bordei et la Banque
Industrielle.
D’après les explications qui m’ont été données, l’evaluation de 429
millions des terrains de Bordei serait exagérée de 200 millions. D’autre part,
l’actif réel, au 30 juin, de la Banque Industrielle s’élevait a 1.025 millions, alors
que les investissements ont ete de 2.615, valeur portée au bilan, soit une
surévaluation de 1.590.
En résumé la balance de l’actif et du passif n’a été obtenue dans le
tableau ci-dessus qu’en surévaluant les actifs réels de 1.790 millions.
Il est vrai que la Banque Blank espère conclura diverses affaires
notemment avec l’Etat ou des sevices d’Etat, mais il este impossible de faire état
d’operation non réalisées, d’ailleurs, si ces affaires sont avantageuses pour les
deux parties, il on résultera un benefice annuel normal d’exploitation pour la
Banque Blank qui les aura conclues, mais non un bénéfice exceptionnel de
spéculation, qui ne pourrait être ettendu qu’en cas ou les affaires en cause
seraint tellement désavantageuses pour l’Etat que le contrat, à peine conclu,
pourrait être immédiatement recédé avec un gros bénéfice.
Je ne vois donc aucun moyen d’admettre le calcul arbitraire qui capitalise
à 1.200 millions l’actif des sociétés de distribution des produits de monopole, les
fonds effectivement investis dans l’organisation de cette affaire étant infiniment
plus petit et l’opération n’étant pas encore conclue. Le fait même de tenir compte
d’un tel calcul, me paraît, je dois le dire, un symptome extremêment inquiétant.
Dans ces conditions, il reste, qu’on admettant les évalutations mêmes de
la Banque, la situation réelle de celle-ci diffère tellement des situation
apparentes communiquées à la BN depuis deux ans, qu’elle comporte en realité
une perte de 1.790 millions, soit 40% de l‘actif, alors que le capital et les
réeserves ne sont que de 325 millions.
Le découverte tardive de cette situation extraordinairement grave et qui
indique une insuffisance très regrettables des informations que la BN possède
par la situation réelle des banque particulières, place la BN en face de
responsabilités très sérieuses, tant en ce qui concerne sa propre créance et sa
propre situation, qu’en ce qui concerne la marché roumain tout entier.
La renflouement de la Banque Blank, qui apparaît comme extremement
souhaitable dans l’intérêt général du pays, est rendu extraordinairement difficile
par le retard mis à reconnaitre la veritable situation et les irrégularités commises
tant dans la publication des bilans que dans la distribution des bénéfices.
Il est évident d’autre part que la BN ne peut, par ses propres moyens,
retablir la situation. Un plan de redressement, si toutefois il este encore possible
d’en etablir un, ne peut en effet être imaginé qu’avec de grande sacrifices
intérieurs, auxquels l’Etat devrait participer et une importante aide extérieure,
seul susceptibles de donner à la Banque les ressources liquides indispensables.
Dans ces conditions, les mesures les plus urgentes parraissont être
utiles, afin d’éclaircir dans le plus bref délai la situation de fait de la banque, sur
laquelle la BN ne paraît posséder encore que les informations generales que j’ai
eu l’honneur de vous communiquer, de prendre toutes les suretés possibles pour
garantir la créance de la BN et de convier le Gouvernement à délibérer sur les
décisions immédiates que la situation comporte.
171
Tout retard et toute faiblesse dans l’action que commandent les

circonstances, serainet de nature à compromettre gravement la situation d ela
Banque et du pays tout entier.
Veuillez agréer, Monsieur le Gouverneur etc.
(ss) R. Auboin
Societate Anonimã
172
ANEXA NR. 16
30 juillet 1931
NOTE
SUR LA BANQUE BLANK
Situation actuelle.
D’après les chiffres au 30 juin fournis par la Bnaque Blank, la situation
était la suivante /en supposant que les évaluations du tous les postes autres que
Bordei et Banque Industrielle soient, dans l’ensemble, exact/:
ACTI F P AS S I F
Actif plus ou moins liqide.......................1.046 c-tes cour. et depots..........................lei 2.691

Immobilisations...................... 3.505 Banque Nationale.....................................807
Dont pertes: C-tes cr. Et dépôts desvises.....................359
B-ca Industrialle......1.590 Divers.......................................................369
Bordei................... ....200 1.790 Capital et reserves....................................325
Reste......................................1.715 1.715 4.551
Perte totale.............................................1.790
4.551
Perte 1.790 millions ou 1.465 millions en plus du capital et des réserves.

Depuis le 30 juin, la Banque Nationale a fait environ 400 millions
d’escompte nouveau, se substituient ainsi à une partie des autres créditeurs, si
bien que la situation du passif serait approximativement
Comptes-courants et dépôts....................Lei 2.291

Banque Nationale.....................................Lei 1.211
c-tes courants et dépôts devises..............Lei 359
divers........................................................Lei 369
capital et réserves....................................Lei 325
Lei 4.555
L’avance globale du 1.211 millions de la Banque Nationale se décompose

en
Escompte normal........................................................................150 millions

Rescompte exceptionnel.............................................................771 millions
Découvert des devises vendues, mois non fournies.................. 290 millions
1.211 millions
la Banque Nationale est couverte par:

portefeuille normal.......................................................................150 millions
portefeuille immobilisé............................................................................... ...
hypothèques et autres gages anti-statutaires............................................ ...
au total....................................................................................................... ...
et à découvert de ...................................................................................... ...
173
Cette situation ne peut se prolonger ni du point de vue de la Banque

Nationale qui, d’accord avec l’Etat, s’est engagée momentemémont pour éviter
une catastrophe immédiate, ni du point de vue de la Banque Blank qui n’a
aucune ressource, dont les seuls actifs sont donnés en gage et ne peut continuer
ni à faire de nouvelles pertes, ni à publier des bilans et à distribuer des bénéfices
fictifs:
Ou déposer immédiatement le bilan et prendre des mesures pour parer
aux répercoussions.
Ou prendre des mesures conservatoires permettant de préparer un
renflouement, ou du moins une liquidation occulte.
Cette deuxième solution n’est possible qu’avec l’aide de l’Etat, ni la
Banque Nationale, ni aucune autre banque privée ne pouvent prendre à son
compte les pertes. Aucun projet définitif de renflouement on peut être improvisé.
Il faut donc envisager une période pendant laquelle l’Etat et la Banque Nationale
present des engagements limités pour parer au danger immédiat, une gestion
prudente de la Banque permettrait d’améliorer la situation, de la definir en tout
cas exactement et du préparer une solution definitive qui devra intervenir de tout
manière avant la 31 decembre, date à laquelle il faudra publier un bilan.
Le but immédiat doit être:
de dégager la Banque Nationale et la Banque Blank de la situation
irreguliére et précaire actuelle;
d’améliorer la gestion.
L’Etat pourrait accepter de racheter au titre de portofeuille immobilisé, par
exemple 600 millions de la créance de la Banque Nationale. Celle-ci garderait
jusqu’à nouvelle ordre dans son portefeuille une quantité égale prise sur les
effets les moins immobilisés qu’elle devrait primitivement céder a l’Etat.
La Banque Nationale garderait 500 millions environ de créances dont ...
millions représenteraient un escompte normal et ... millions devraient être
liquidés le plus tôt possibles et, en attendant, seraient garantis par une fraction
suffisante des gages actuels.
La Banque Blank aurait ainsi 600 millions de dattes à long terme sens
intérêt réduit, au lieu de 600 millions à court terme, portant intérêt élevé. Elle
récupérerait en outre une partie de ses gages.
Mois il ne suffit pas de mettre fin à la situation irréguliè actuelle. Il faut
disposer d’une marge pour que la gestion soit possible pendant la période
transitoire et faire face àdes retraits eventuels de dépôs. La Banque Nationale ne
peut se réangager de nouveau au-delà des sommes actuelles sans annuler
l’effet des mesures ci-dessus. La Banque Blank peut sans doute realiser à bref
délai quelques actifs /immeubles de Paris etc/ ... mais ceci demande un peu de
temps et ne donne pas un marge suffisante. Il est également impossible de
trouver dans les circonstances actuelles un concurs extérieur et l’Etat ne peut
fournir lui-même des disponibilites a la Banque.
La seule possibilité paraît être que l’Etat donne à la Banque Nationale une
aide indirecte pour lui permettre de faire les avances qui seraient nécessaires.
Ces avances seraient consenties uniquement pour faire face aux retraits
éventuels des déposants et devraient être garanties à défaut de portefeuille de la
Banque Blank, par le portefeuille de deux autres grandes banque. Ce serait le
seul sacrifice éventuel demandé à ces banques. L’Etat de son coté, sans faire
aucun sacrifice pécuniaire, s’engagerait à ne pas tirer sur une somme déterminé
– par exemple 400 millions du compte d’emprunt – avant un délai minimum de 6
moins et en tout cas tant que la Banque Nationale n’aurait pas récupéré
174
les avances supplémentaires ainsi consenties. La Banque Nationale pourrait

ainsi ouvrir 400 millions de nouveaux crédits, en étant garantie au point de vue
sécurité par des gages réels ou par l’intervention des deux banques et au point
de vue monétaire par la possibilité de sortir des engagements à vue, si besion
était, 400 millions des fonds d’emprunt.
La direction de la Banque Blank disposerait donc avec les réalisations
immédiatement possibles, d’environ 500 millions qui asureraient une sécurité
raisonnable. L’Etat ne farait aucun sacrifice matériel immediat, demandent un
vote du Parlament et garderait sa liberté de décision on pour le moment où un
plan définitiv serait établi.
La nouvelle direction de la Banque Blank devrait recevoir la mission:
a/ de gérer la banque dans les meilleures conditions de manière à éviter
toute panique des déposants;
b/ de faire les réformes interieures necessaires pour supprimer les pertes
d’exploitation et, si possible, dégager des bénéfices;
c/ de liquides ce qui est immédiatement réalisable.
L’Etat donnerait son aide pour facillier le cas échéant les point b/. et c/.
d/ de dresser le plus tôt possible une évaluation sincère des actifs et une
situation exacte de compte d’exploitation;
e/ de soumettre à l’Etat et à la Banque Nationale un plan définitif le plus tôt
possible et en tout cas avant la 31 décembre.
L’Etat et la Banque Nationale conserveraient à l’égard de ce plan définitif

toute leur liberté de décision. On garderai envers les déposants, comme moyen
de défense, la possibilité de cesser les paiements et on éviterait d’engager
financièrement les autres banques, pour ne pas les entraîner au cas où il s’
avérerait impossible d’aboutir à un renflouement définitif.
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CIE.
175
ANEXA NR. 17
1-er août 1931
PROJET D’ACCORD ENTRE L’ETAT ET LA BANQUE NATIONALE

POUR EVITER LA CHUTE DE BANQUE BLANK
La Banque Nationale, ayant soutenu par son escompte la Banque Blank

au début de mois de juillet, par suite de mouvement de retraite de dépôts amorcé
dans les principales banques à été amenée à verifier la situation réele de la
banque.
Cet examen et les défaillances constatées de la banque dans divers
engagements, soit envers la Banque Nationale, soit envers des tiers, ont
démonstré l’existence d’une situation très différente de celle qui apparaît dans
les bilans, notamment l’existence d’une parte importante dans l’actifs et d’un
serieux déficit d’exploitation.
Dans le but d’eviter les circonstances actuelles une chute de la banque,
dans l’intérêt des déposants et du marché tout entier, l’Etat et la Banque
Nationale conviennent de prendre les mesures suivante:
Les avances toutelles faites à la date du 1-er août par la Banque
Nationale à la banque s’élèvent millions.
L’Etat accepte de comprendre 600 millions de ces avance dans le
portfeuille restant à racheter à la Banque sur les fonds prevue au Programme de
stabilisation, la Banque Nationale gardent dans son portefeuille une somme
equivalente d’effets primitivement compris dans la liste des effets à racheter par
l’Etat. Ces effets, conservée par la Banque Nationale, seront choisis parmi les
meilleurs.
1. L’Etat se réserve de procèder au rechat effectiv et de conclure avec la

Banque Blank un arrangement à ce sujet avant, le 31 Décembre prochain. En
attendent, les effets destinès à être rachetés par l’Etat seront mis dans un
compte d’attente de l’actif et il sera bloqué sur la provision pour rachet d’effets de
sommes suffisantes pour conserver en fin de réception des monnaies
divisionnaires une somme réservée à cet effet d’au moins 600 millions.
2. La Banque Nationale conservera dans son portefeuille les 600 millions

d’effets de la Banque Blank. Un plan de remboursement sera établi pour le partis
de ces effets qui ne comportent pas un escompte commercial normal, comme il a
été fait en 1930 pour l’escompte exceptionnel deja consenti a cette epoque. Pour
ces effets, des garanties collateralles suffisantes seront conservée.
3. Pour rendre à la Banque Nationale la possibilité de fournir à la Banque

Blank un appui éventuel en cas de retraits de dépots, un nouveau crédit d’
escompte de 400 millions sera ouvert. Pour rendre cet escompte possibile, la
Banque Blank donnera en gage les actifs non compris dans les gages
collatéraux conservée par la Banque Nationale en vertu du paragraf 2. Le cas
échéant, il sera fait, appel aux autres grandes banques de Bucarest pour
procurer à la Banque Nationale le portefeuille nécessaire contre garanties
hypothecaires fournies par la Banque Blank.
176
4. Afin de permettre à la Banque Nationale d’utilliser ce crédit de 400

millions sans affaiblir au position monétaire l’Etat s’engage à ne pas tirer sur le
compte J (Agriculture et travaux productifs divers) de l’emprunt de
développement de 1931 jusqu’à concurence d’une somme égale de 400 millions
avant 6 mois et dans tous les ces avant que les avances faites par la Banque
Nationale à la Banque Blank au-delà des 600 millions conservès dans son
portefeuille aient été rembuorsées.
Cet engagement a pour but, sans modifier en rien l’affectation prevue des
fonds d’emprunt, de permettre à la Banque Nationale de sortir, le cas échéant,
une somme égale de ses engagement à vue.
5. Dans un but analogue, l’Etat prend l’engagement du ne pas tirer sur le

compte G de l’emprunt (Chemins de Fer) jusqu’à concurrence d’une somme de
600 millions, avant que la Banque Nationale ait reçu le complément de monnaies
divisionnaires à recevoir par elle en payement du portefeuille racheté par l’Etat et
tant que la Banque Nationale n’aura pas mis en circulation au moins 600 millions
de la deuxième tranche de ces monnaies.
Cet engagement à pour but de permettre à la Banque Nationale de sortir,
le cas échéant, une somme égale de ses engagements à vue, mais seulement
en attendent de réaliser le bénéfice que doit lui rapporter, en vertu du Programm
de stabilisation, la mise en circulation de monnaies et pour tenir compte du retard
mis par l’Etat à remettre ces monnaies en payement à la Banque Nationale.
6. La Banque Nationale, d’accord avec l’Etat à pris des dispositions pour

faire entrer dans l’administration de la Banque Blank un personne de confiance,
tout en laissant la responsabilité complè de la gestion passée et future de la
banque à ses administrateurs. Des dispositions ont été prises également pour s’
assurer qu’en échange de l’appui actuellement donné à la Banque Blank la
majorité des actionnaires ne pourrait, le cas échéant, s’opposer au mesures qui
devront être prises ulterieurement en ce qui concerne la Banque Blank, dans l’
intéret du marche, lorsque l’Etat et la Banque Nationale seront tombée d’accord
sur ces mesures.
7. Un programme de travail immédiat devra être executé par la

administration de la Banque Blank.
Ce programme doit permettre:

a/ de définir le plus rapidement possible la situation réelle de la Banque
Blank notamment en ce qui concerne l’évaluation sincère des actifs et des
passifs, les previsions de dépenses et de recettes annuelles, l’importance réelle
des dépots et compte-courants susceptibles d’être retirés;
b/ d’ameliorer des maintenent par des economies et autres mesures
appropriees le compte de profite et pertes de maniere a supprimer le deficit et
degager des benefices sur lesquelle il pourra être fait des amortisments;
c/ de preciser dans quelles conditions pourrait être execute par les
societes fondees par la Banque Blank le projet de contrat avec la Caisse
Autonome de Monopoles, de manière que les conditions mises à ce contrat
soient exécutées sans appel de la Banque Blank à la Banque Nationale et ques
les sociétés aient une existence réelle pour permettent d’executer normalement
le contrat, même en cas de défeillance de la Banque Blank.
La décision définitive en ce qui concerne ce contrat sera donnée par
l’Etat, après l’etude faite sur ce point:
177
Les bénéfices qui seraient réalisées par la Banque Blank dans l’

execution du contrat de la Caisse Autonome des Monopoles seront affectés en
prèmier lieu à combler le déficit et à amortir les pertes.
d/ d’etablir un plan de liquidation énergique des actifs réalisables de
manière en premier lieu à créer des disponibilités suffisantes pour porter à 500
millions avec le crédit de 400 millions de la Banque Nationale les disponibilités
éventuelles; en second lieu de rembourser par tranches succesives les avances
de la Banque Nationale en commencent par les avances faites sur le crédit
supplémentaire de 400 millions et en continuant par les effets conservés dans le
portefeuilles de la Banque Nationale qui ne correspondent pas à un escompte
normale;
e/ de dresser, d’accord avec la Banque Nationale et l’Etat, un plan définitif
en ce qui concerne la Banque Blank avant le 1-er décembre, une décision devant
être prise au plus tard pour la publication du bilan de fin d’annee.
L’Etat et la Banque Nationale gardent leur entiére liberté, tant envers la
Banque Blank qu’envers les tiers, en ce qui concerne l’adoption du plan qui sera
ainsi établi.
L’administration de la Banque Blnk, le Banque Nationale et l’Etat
prendront toutes les mesures utiles pour éviter, dans toute la mesure du
possible, des retraits de dépots pendent cette période transitoire.
Le nouvelle administration désignée sera responsable de l’utilisation de
tous les fonds avancés ou à avancer par la Banque Nationale et de l’execution du
programme défini ci-dessus.
BANCA MARMOROSCH, BLANK & Co.
Societate Anonimã
178
ANEXA NR. 18
PROIECT DE CONVENÞIE ÎNTRE STAT ªI BANCA NAÞIONALÃ,

PENTRU A EVITA CÃDEREA BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.
Banca Naþionalã a României, dupã ce a susþinut pe cale de reescont

Banca Marmorosch, Blank & Co. l-a începutul lunii iulie crt., în urma miºcãrii de
retragere a depozitelor care se începuse la bãncile principale, a fost nevoitã sã
verifice situaþiunea realã a numitei bãnci.
Aceastã examinare, cum ºi neîmplinirea unor angajamente ale bãncii fie
faþã de Banca Naþionalã, fie faþã de terþi, au dovedit cã situaþiunea realã a acelei
instituþiii este foarte diferitã de cea care apare din bilanþuri ºi mai cu seamã cã
existã o pierdere importantã din activ ºi un serios deficit de exploatare.
Pentru a evita, în împrejurãrile de faþã, cãderea bãncii, þinând seamã de
interesul depunãtorilor ºi al întregii pieþe, Statul ºi Banca Naþionalã convine sã ia
urmãtoarele mãsuri:
Totalul sumelor cuvenite pânã la 1 august de la Banca Naþionalã, Bãncii
Marmorosch Blank & Co. se cifreazã la 1.211 milioane 083,314 lei.
Statul acceptã sã ia asuprã-ºi 600 milioane din aceste avansuri, în
portofoliul ce urmeazã a fi rãscumpãrat de la Banca Naþionalã din fondurile
prevãzute în programul de stabilizare, banca pãstrând în portofoliul sãu o sumã
echivalentã de efecte ce înainte se gãsea cuprinse în lista de rãscumpãrat de
Stat. Aceste efecte, pãstrate de Banca Naþionalã, vor fi alese din cele mai bune.
Statul îºi rezervã de a face rãscumpãrarea efectivã ºi de a încheia cu
Banca Marmorosch, Blank & Co. un aranjament în aceastã privinþã.
Deocamdatã, creanþele sortite a fi rãscumpãrate de Stat, vor fi trecute într-un
cont provizoriu de activ, iar din proviziunea pentru rãscumpãrarea de efecte se
va bloca o sumã îndestulãtoare pentru a pãstra, dupã terminarea recepþionãrii
monedei divizionare, o sumã rezervatã în acest scop, de cel puþin 600 milioane.
Banca Naþionalã va pãstra în portofoliul sãu efecte de ale Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. în valoare de 600 milioane lei. Se va stabili un plan de
rambursare pentru acea parte a efectelor de mai sus care nu comportã un scont
comercial normal, cum s-a fãcut în 1930 pentru scontul excepþional care se
gãsea atunci acordat. Se va lua suficiente garanþii colaterale pentru aceste
efecte.
Pentru a da Bãncii Naþionale putinþa de a-i acorda Bãncii Marmorosch,
Blank & Co. sprijinul sãu, în special în caz de retragere a depozitelor, se va
deschide un credit de scont de 400 milioane.
În scopul de a face posibil acest scont, Banca Marmorosch, Blank & Co.
va da în gaj activele ce nu sunt cuprinse între gajurile colaterale pãstrate de
Banca Naþionalã în virtutea paragrafului 2. În caz de nevoie, se va face apel la
celelalte bãnci mari din Bucureºti care sã procure Bãncii Naþionale portofoliul
necesar, contra garanþii ipotecare date de Banca Marmorosch, Blank & Co.
Pentru ca Banca Naþionalã sã poatã întrebuinþa acest credit de 400
milioane, fãrã sã-ºi slãbeascã poziþiunea monetarã, Statul se obligã sã nu facã
prelevãri din contul „J” (Agriculturã ºi lucrãri productive diverse) al Împrumutului
de Dezvoltare din 1931, pânã la concurenþa unei sume egale de 400 milioane,
înainte de 6 luni ºi în tot cazul înainte ca avansurile fãcute de Banca Naþionalã
Bãncii Marmorosch, Blank & Co. peste cele 600 milioane pãstrate în portofoliul
sãu, sã fi fost rambursate.
179
Aceastã obligaþie are de scop sã permitã Bãncii Naþionale sã scoatã, în

caz de nevoie, o sumã egalã din angajamentele sale la vedere, fãrã a modifica
întru nimic destinaþiunea datã fondurilor rezultate din împrumut.
Banca Naþionalã, în înþelegere cu Statul, a luat mãsuri ca, în administraþia
Bãncii Marmorosch, Blank & Co. sã intre o persoanã de încredere, lãsând
întreaga rãspundere a gestiunii trecute ºi viitoare a bãncii administratorilor ei. S-
au luat, de asemenea, mãsuri ca sã asigure cã, în schimbul sprijinului ce se dã
acum Bãncii Marmorosch Blank & Co., majoritatea acþionarilor nu va putea, într-
un moment dat, sã se ocupe la mãsurile ce vor trebui luate mai târziu în ceea ce
priveºte Banca Marmorosch, Blank & Co., în interesul general al pieþei, când
Statul ºi Banca Naþionalã vor fi cãzute de acord asupra acestor mãsuri. În acest
scop, acþiunile Bãnci Marmorosch, Blank & Co. vor fi depuse în gaj la Banca
Naþionalã, cãreia i se va transmite ºi dreptul lor de vot.
Statul va putea sã transforme creanþa sa asupra Bãncii Marmorosch,
Blank & Co. în acþiuni privilegiate al pari, dacã va crede necesar.
Administraþia Bãncii Marmorosch, Blank & Co. va trebui sã execute un
program de lucru imediat.
Acest program trebuie sã permitã:
a) sã se defineascã cât mai repede situaþiunea realã a Bãncii
Marmorosch, Blank & Co., mai ales în ce priveºte evaluarea sincerã a activelor ºi
pasivelor, prevederea cheltuielilor ºi a veniturilor anuale, importanþa realã a
depozitelor ºi a conturilor curente susceptibile a fi retrase;
b) sã îmbunãtãþeascã de pe acum Contul de Profit ºi Pierdere prin
economii ºi alte mãsuri apropiate pentru a suprima deficitul ºi a degaja ulterior
beneficiile din care s-ar putea face amortizãri;
c) sã precizeze în ce condiþiuni s-ar putea executa de cãtre societãþile
înfiinþate de Banca Marmorosch, Blank & Co., proiectul de contract cu Casa
Autonomã a Monopolurilor, pentru ca condiþiunile arãtate în acel contract sã
poatã fi îndeplinite, fãrã ca Banca Marmorosch Blank & Co. sã facã apel la Banca
Naþionalã ºi pentru ca societãþile de distribuþie sã aibã o existenþã realã, care sã
le permitã a executa realmente contractul, chiar în cazul cãderii Bãncii
Hotãrârea definitivã în ceea ce priveºte acest contract va fi luatã de Stat,
dupã ce se va fi studiat acest punct.
Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi societãþile de distribuþie create de ea
nu vor lua niciun angajament de niciun fel referitor la aceastã afacere, în afara de
cel cu Casa Autonomã a Monopolurilor, care va fi în prealabil comunicat ºi Bãncii
Naþionale.
Beneficiile ce s-ar realiza de Banca Marmorosch, Blank & Co. din
executarea contractelor cu Casa Autonomã a Monopolurilor vor fi afectate, în
primul rând, pentru a împlini golurile lãsate de deficit ºi pentru a amortiza
pierderile.
d) sã se stabileascã un plan de lichidare energicã a activelor realizabile,
pentru ca în prima linie sã se poatã crea disponibilitãþi suficiente, pentru a putea
urca, împreunã cu cele 400 milioane de la Banca Naþionalã, la 500 milioane
disponibilitãþi eventuale; în al doilea rând, sã se ramburseze prin tranºe
succesive avansurile Bãncii Naþionale, începând cu cele fãcute din creditul
suplimentar de 400 milioane ºi continuând cu efectele pãstrate în portofoliul
Bãncii Naþionale care nu corespund unui scont normal;
e) sã se alcãtuiascã, în înþelegere cu Banca Naþionalã ºi cu Statul, un plan
definitiv în ceea ce priveºte Banca Marmorosch, Blank & Co., înainte de 1
decembrie, luându-se o hotãrâre înainte de publicarea bilanþului de fine de an.
180
Statul ºi Banca Naþionalã îºi pãstreazã întreaga libertate atât faþã de

Banca Marmorosch Blank & Co., cât ºi faþã de terþi, în ceea ce priveºte adoptarea
planului care se va stabili astfel.
Administraþia Bãncii Marmorosch & Co., Banca Naþionalã ºi Statul vor lua
toate mãsurile necesare pentru a evita, pe cât va fi cu putinþã, retragerile de
depuneri în aceastã perioadã de tranziþie.
Noua administraþie desemnatã va fi rãspunzãtoare de întrebuinþarea
tuturor fondurilor avansate de Banca Naþionalã, de executarea programului
enunþat mai sus.
Societate Anonimã
181
ANEXA NR. 19
CONFIDENÞIAL
Bucureºti, 4 august 1931

Adresa telegraficã: Bancanat
Nr. 46.119
Intrat sub nr. 1 din 04.08.1931
Domnule Ministru,
Drept urmare la conferinþa avutã de Dumneavoastrã cu Comitetul nostru

Executiv ºi reprezentanþii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., în ziua de vineri, 31
iulie 1931, în scop de a clarifica situaþiunea numitei bãnci în raporturile ei de
credit cu Banca Naþionalã, fiind necesarã ºi o intervenþie a Statului, am alcãtuit
alãturatul proiect de convenþiune, pe care avem onoarea a-l supune aprecierii
Dumneavoastrã.
V-am fi foarte îndatoraþi dacã aþi binevoi, Domnule Ministru, a ne da avizul
Dumneavoastrã pentru a putea perfecta aceastã convenþiune ºi, în aceastã
aºteptare, vã rugãm a primi încredinþarea distinsei mele consideraþiuni.
GUVERNATOR,
(ss) M. Manoilescu
SECRETAR GENERAL,
(ss) Indescifrabil
Anexa
Domniei sale
Domnului Ministru al Finanþelor
Societate Anonimã
182
ANEXA NR. 20
Cabinetul Ministrului
Confidenþial
Nr. 1
Domnule Guvernator,
Referindu-mã la adresa Dumneavoastrã nr. 46.119 din 4 august 1931, am

onoarea a vã aduce la cunoºtinþã cã sunt în principiu de acord cu stipulaþiunile
proiectului de convenþiune de încheiat între Stat ºi Banca Naþionalã a României,
pentru a veni în ajutorul Bãncii Marmorosch Blank & Co.
Ministerul de Finanþe socoteºte într-adevãr cã în criza actualã, ºi faþã de

greutãþile prin care trece economia naþionalã, este de datoria Statului sã vinã în
ajutorul marilor noastre institute de credit, chiar cu preþul unor însemnate
sacrificii.
Ministerul de Finanþe se declarã perfect de acord cu puntele 3, 5, 6
(paragrafele a, b, c, d, ºi e) din proiectul de convenþie anexat la nr. 46.119/1931.
Întrucât priveºte punctul 1, Ministerul de Finanþe se declarã de acord cu

Banca Naþionalã asupra conþinutului lui, afarã de cifra de 600.000.000 (ºase sute
milioane) lei, specificatã în acel punct. Aceeaºi observaþiune Ministerul o face ºi
pentru punctul 2. Într-adevãr, Ministerul socoteºte cã, faþã de situaþia actualã, o
marjã mai mare trebuie rezervatã în posibilitãþile de rãscumpãrare de portofoliu
imobilizat la Banca Naþionalã, în vederea necesitãþilor ce s-ar putea ivi de a se
veni în ajutorul ºi altor instituþiuni de credit, care ar putea sã ajungã ºi ele în
dificultãþi de platã.
Pentru aceste motive, cred cã nu s-ar putea prelua din portofoliul Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. mai mult de 500 (cincisute) milioane lei, în condiþiunile,
bineînþeles, presupuse de Banca Naþionalã.
Întrucât priveºte punctul 4, în urma informaþiunilor pe care le-am luat de la

Ministerul Agruculturii, suma de 400 (patrusute) milioane lei din contul „J”
(Agriculturã ºi lucrãri productive diverse) din Împrumutul de Dezvoltare din 1931,
nu ar putea fi imobilizatã pentru un termen de ºase luni, cum cere Banca
Naþionalã, deoarece cheltuielile ce urmeazã a se plãti din acel fond au fost deja
angajate. Aceastã sumã ar putea totuºi rãmâne blocatã însã numai pentru douã
luni, iar pentru restul de patru luni dupã posibilitãþi. Rãmâne, bineînþeles, cã
acest fond nu se va considera întru nimic gajat pentru acoperirea debitului Bãncii
Marmorosch Blank & Co. ºi cã el va fi blocat numai pentru echilibrarea
momentanã a stocului de devize în bilanþurile Bãncii Naþionale.
Rãmâne, în fine, bineînþeles, cã convenþiunea proiectatã n-ar putea fi
183
încheiatã între Stat ºi Banca Naþionalã a României decât în urma unei cereri a
Bãncii Naþionale adresate Ministerului de Finanþe, pe baza unei hotãrâri
consemnate într-un proces-verbal special al Consiliului de Administraþie al
Bãncii Naþionale.
Primiþi, vã rog Domnule Guvernator, asigurarea deosebitei mele
consideraþiuni.
6 august 1931
MINISTRU DE FINANÞE,
(ss) Constantin Argetoianu
Societate Anonimã
184
ANEXA NR. 21


Nr. 46.756
Confidenþial
Domnule Ministru,
Drept rãspuns la scrisoarea Dumneavoastrã din 6 august 1931, prin care

ne sugeraþi o serie de modificãri la proiectul de convenþiune între Stat ºi Banca
Naþionalã, trimis Domniei Voastre cu adresa noastrã nr. 46.119 din 4 august
1931, avem onoarea a vã aduce la cunoºtinþã cã, examinând împreunã cu dl.
Roger Auboin, consilierul nostru tehnic, rãspunsul Domniei Voastre, regretãm cã
nu vedem posibilitatea de a face modificãrile indicate de Domnia Voastrã,
referitoare la punctele 1, 2 ºi 4.
În adevãr, este o imposibilitate de a reduce la 500.000.000 lei portofoliul
ce Statul urmeazã sã ia prin intermediul nostru de la Banca Marmorosch, Blank,
deoarece ar urma ca, pentru restul de Lei 700.000.000, ce am reþinut în
portofoliul Bãncii Naþionale, sã pãstrãm ºi garanþiile aferente în totalitatea lor,
ceea ce ar face imposibilã o prezentare de nou portofoliu (cu o parte din aceste
garanþii), pe care Banca Marmorosch Blank, în orice caz, ar trebui sã prezinte la
scont pentru ajutorul ei zilnic.
În altã ordine de idei, o astfel de operaþiune, care constituie în fapt o
derogare de la planul de stabilizare, care prevedea trecerea la Stat a portofoliului
Creditului Industrial, nu s-ar putea face ºi nici justifica decât pentru o operaþiune
de mare importanþã, cum este aceea a redresãrii Bãncii Marmorosch Blank,
operaþiune care ar interesa situaþiunea generalã a întregii pieþe româneºti.
Întrucât priveºte punctul 4 din proiectul de convenþiune trimis Domniei
Voastre, suma de Lei 400.000.000 din Contul „J” (Agriculturã ºi lucrãri
productive) din Împrumutul de Dezvoltare din 1931, este indispensabil a fi
imobilizat pe un termen de minimum 6 luni, pentru satisfacerea punctului de
vedere monetar indicat în proiectul nostru de convenþiune.
De altfel, domnul consilier tehnic ne-a rugat sã atragem binevoitoarea
atenþiune a Ministerelor de Finanþe ºi Domenii asupra faptului cã suma de Lei
400.000.000 Fond „J” nu poate fi angajatã decât dupã o deciziune a Consiliului
de Miniºtri, cunoscutã de Banca Naþionalã ºi de consilierul tehnic.
De asemenea, suntem nevoiþi a vã arãta cã, cu toatã operaþiunea
propusã:
a) 600.000.000 lei de trecut la Stat;
b) 400.000.000 lei nou credit de reescont,
acordat de Banca Naþionalã, aceastã convenþiune, care fixeazã prima etapã
pentru redresarea Bãncii Marmorosch, Blank prin operaþiunile indicate în ea, nu
este de naturã a satisface toate necesitãþile zisei bãnci.
185
Astfel, este de prevãzut cã vor fi necesare operaþiunile ulterioare cu

mijloace mult mai puternice ºi care ar necesita noi sarcini din partea Statului,
singurul în mãsurã în circumstanþele actuale a le face.
De asemenea, dacã s-ar întâmpla ca o parte din garanþiile aferente
viitorului reescont de 400.000.000 lei, în cazul unei nereuºite a operaþiunii
definitive de redresare a Bãncii Blank sã fie contestate cu succes de terþii
interesaþi, Banca Naþionalã nu ar putea sã ia asuprã ºi acea pagubã.
În fine, cu penultimul paragraf al scrisorii Dumneavoastrã din 6 august
1931, Banca Naþionalã este dispusã a împlini formele sugerate de
Dumneavoastrã.
Primiþi, vã rog, Domnule Ministru, asigurarea înaltei noastre
consideraþiuni.
GUVERNATOR,
(ss) M. Manoilescu
SECRETAR GENERAL,
(ss) Indescifrabil
Domniei sale
Societate Anonimã
186
ANEXA NR. 22
BANQUE NATIONALE DE ROUMANIE

LA CONSEILLER TECHNIQUE
Bucarest, le 7 août 1931
Monsieur Manoilesco,
Gouverneur de la
Banque Nationale de Roumanie,
BUCAREST
Monsieur la Gouverneur,
Vous avez bien voulu me communiquer le projet d’accord entre la Banque

Nationale et l’Etat, que la Banque Nationale le compte soumettre au Ministre des
Finance, au sujet de la Banque Marmorosch, Blank et Cie.
J’ai l’honneur de vous communiquer mon accord sur ce projet, dont nous
avons d’ailleurs délibéré ensemble.
Je crois devoir cependant souligner divers points très importants:
1/ Les évènements se sont déroulés de la manière suivante. A la suite de
l’aide donnée à la Banque Blank, comme aux autres banques fin juin et au début
de juillet, lors du mouvement de retraite de dépots, certains indices ont montré
que la Banque Blank, qui avait déjà été aidée en 1930 et avait tenu ses
engagements, se retrouvait de nouveau dans ses situation très précaire. J’ai
moi-même appelé l’attention du Comité Executif sur ce point et j’en si est retenu
specialement M. le Ministre des Finances.
Par la suite, les défaillances graves de la Banque Blank, tant envers la
Banque Nationale qu’envers des tiers, ont montré la gravité de la situation.
Dans une conférence tenue la 21 juillet avec M. le Ministre des Finances,
celui-ci a donné au Comité l’assurance que l’Etat ferait au besoin les sacrifices
nécessaires dans l’interet des déposants, afin d’evitér au marché les risques que
présenterait en ce moment la chute d’une grande banque. Il a été pris dans ces
conditions la décision de faire le nécessaire pour éviter la chute de la banque
Blank, tirer au clair en situation et dresser un plan de renflouement.
A la suite de cette reunion, la Banque Naþionale a continué à fournir à la
Banque Blank l’aide necessaire pendant que des mesures étaient prises pour
définir la situation véritable.
C’est dans ces conditions qu’un plan a été établi sous forme de projet
d’accord entre la Banque Nationale et l’Etat avec le triple objet:
de mettre fin à la situation irrégulière actuelle,
d’éviter une chute immédiate de la banque dans l’intérêt du marché,
de permettre l’étude précise de la situation et le cas échant l’
établissement d’un projet de renflouement définitif.
Il faut cepedant bine se rendre compte que ce renflouement définitif
restera très difficile, puisqu’il faudra vraisemblablement combler une perte
supérieure à 1.700 millions et fournir à la banque un apport de capitaux
nouveaux sans lesqueles sa liquidation est inévitable.
187
Le plan actuel ne peut donc, en échange de sacrifices limités de l’Etat et

de la Banque Nationale, que donner les meilleures conditions un répit
permettent de prendre au moment favorable une décision définitive.
Il faudra alors choisir entre une liquidation qui risque de se transformer
éventuellement en faillitte au un renflouement qui exigera certainement de l’Etat
de grande sacrifices.
Même le plan provisoire actuel comporte des risques puisque, malgré les
mesures prévues, une panique grave des déposants peut acculer a tout moment
la banque a une [...] de paiment. La Banque Nationale et l’Etat prennent d’autre
part un risque important en acceptant de fournir de nouveau fonds à la banque,
dans les circonstances actuelles. Ces circonstances constituent en effet
évidemment la „période suspecte” visée par la loi et la validité même des gages
qui seront pris pourrait être contestée. Il importe donc que l’Etat partage le risque
que court la Banque Nationale en donnent de nouveaux fonds, même contre des
gages réels.
Il faut observer enfin que le fait pour le Banque Nationale de renoncer à
sortir de son portefeuille 600 millions d’effets du Crédit Industriel qui devraient, d’
après le Programme primitif, être cédés à l’Etat, est un sacrifice important. Dans
le but d’aider la Banque Nationale et le marche tout entier dans cette
circonstance difficile, je ne veux pas y faire d’objection et suis prêt à justifier
envers les autorités intéressées à l’exécution du programme de stabilisation la
décision envisagée, mais il doit être bien entendu qu’aucune autre opération de
ce genre ne pourrait plus être admise et que tous les autres effets destinés à être
cédés à l’Etat doivent bine être effectivement cédés dès que la prevision
nécessaire sera constituée.
Veuillez agréer, Monsieur le Gouverneur, les assurances de ma haute
considération.
Pentru conformitate
188
ANEXA NR. 23
12 august 1931
Nr. 2
Confidenþial
Domnule Guvernator,
Rãspunzând la adresa Dumneavoastrã nr. 46.756 din 7 august 1931, ºi

ca urmare la adresa mea din 6 august curent, am onoarea a vã aduce la
cunoºtinþã cele ce urmeazã:
Ministerul de Finanþe, apreciind temeinicia argumentelor Dumneavoastrã
din sus-arãtata adresã, consimte ca din portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank &
Co., scontat la Banca Naþionalã a României, o parte în valoare de 600 (ºase
sute) milioane lei sã fie preluatã de Stat în condiþiunile specificate în adresa
Dumneavoastrã nr. 46.119 din 4 august 1931.
Ministerul de Finanþe consimte, de asemenea, revenind asupra
rezervelor ce fãcuse, sã imobilizeze pe termen de ºase luni suma de 400
(patrusute) milioane lei din Contul „J” (Agriculturã ºi Lucrãri Productive) din
Împrumutul de Dezvoltare din 1931.
În conformitate cu înþelegerile noastre verbale, vã rog a-mi confirma cã
aceastã din urmã sumã nu este consideratã ca un gaj în legãturã cu operaþiunile
de ajutorare ale Marmorosch, Blank & Co., ºi cã imobilizarea se va face numai
pentru a permite înscrierea unui mai însemnat numãr de devize în situaþiile
actuale ale Bãncii Naþionale. În cazul în care, printr-o mai activã intrare de
devize, Banca Naþionalã nu ar avea nevoie în scopul indicat de totalitatea sumei
blocate, succesive tranºe dintr-însa se vor debloca.
Aºtept, totodatã, procesul-verbal al Consiliului de Administraþie al Bãncii
Naþionale, prin care se cere Statului efectuarea celor douã operaþiuni care fac
obiectul de faþã.
Vã rog sã primiþi, Domnule Guvernator, asigurarea osebitei mele
consideraþiuni.
Societate Anonimã
189
ANEXA NR. 24
Domnule Ministru,
Conform cererii Dumneavoastrã, transmisã nouã prin Banca Naþionalã a

României, vã remitem o datã cu aceasta pachetul majoritar-sindicat acþiuni
Blankbanca, în legãturã cu preluarea de cãtre Stat a Lei 600.000.000 – din
portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank & Co. Societate Anonimã, de la Banca
Restituirea acestor acþiuni cãtre noi se va face proporþional cu reducerea
datoriei Bãncii cãtre Dumneavoastrã.
Dreptul de vot aferent acestor titluri aparþine între timp Dumneavoastrã, în
calitate de mandatar al nostru personal ºi al mandanþilor noºtri.
Primiþi, vã rugãm, Domnule Ministru, asigurarea distinsei noastre
consideraþiuni.
MANDATARII SINDICATULUI MAJORITAR

ACÞIUNII BLANKBANCA,
(ss) Aristide Blank
(ss) Richard Soepkez
Domniei sale
Societate Anonimã
190
ANEXA NR. 25
Domnule Guvernator,
Portivit dispoziþiunilor date de domnul C. Argetoianu, ministrul Finanþelor,

avem onoarea a vã înainta alãturat, în original, scrisoarea adresatã domniei
sale, prin care mandatarii sindicatului majoritar-acþiuni Blankbanca pun la
dispoziþia Statului:
126.000 bucãþi
din totalul de 250.000 bucãþi pentru garantarea plãþii celor Lei 600.000.000 din
portofoliul nostru la Banca Naþionalã a României, care urmeazã a fi preluat de
Stat, împreunã cu dreptul respectiv de vot.
Totodatã, am dat dispoziþiunile necesare pentru ca acþiunile sã fie depuse
la Banca Naþionalã a României, pentru contul Ministerului de Finanþe.
Primiþi, vã rog, Domnule Guvernator, încredinþarea deosebitei mele
consideraþiuni.

Societate Anonimã,
(ss) N. Tabacovici (ss) G. Crãciun
Domniei sale
Domnului Guvernator al Bãncii Naþionale a României
loco
Societate Anonimã
191
ANEXA NR. 26
CONSILIUL DE ADMINISTRAÞIE
ªedinþa din 18 august 1931
Preºedinte: Dl. Mihail Manoilescu.

Prezenþi domnii: Bãicoianu C.I., Buzdugan Alexandru C., Oþoiu A.,
Kiriacescu Oscar, Stoicescu Costin.
Domnul Guvernator face cunoscut Consiliului cã, faþã de situaþiunea

creatã marilor bãnci prin retragerile masive de depuneri din ultimul timp, domnia
sa ºi apoi Comitetul Executiv al Bãncii Naþionale au avut mai multe întrevederi cu
dl. Ministru al Finanþelor, cãruia, având în vedere interesul general al pieþei
financiare, i s-a cerut concursul Statului.
În aceastã ordine de idei, s-a intervenit pe lângã domnul ministru al
Finanþelor pentru ca Statul, printr-o serie de înlesniri ºi garanþii, sã uºureze
constituirea Sindicatului Marilor Bãnci din Bucureºti, sã preia de la bãncile
româneºti acþiunile Societãþii de Petrol „Steaua Românã” împreunã cu
obligaþiunile de platã pânã la 1944, precum ºi sã dea garanþie Statului pentru o
emisiune de obligaþiuni industriale.
De asemenea, considerând situaþiunea dificilã a Bãncii Marmorosch
Blank & Co. ºi intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat pentru a consimþi la o serie de
mãsuri ºi sacrificii în favoarea sa, Consiliul ia în discuþie un proiect de
convenþiune propus pentru a fi încheiat între Banca Naþionalã ºi Ministerul
Finanþelor.
Dupã dezbaterile urmate
CONSILIUL
Aprobã în totul intervenþiunea fãcutã pe lângã Stat ºi mãsurile propuse de

Banca Naþionalã ºi autorizeazã pe Domnul Guvernator a semna convenþiunea
referitoare la asanarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Dl. C.I. Bãicoianu voteazã pentru facerea convenþiunii cu Banca
Marmorosch, Blank & Co., domnia sa va face, ulterior, anumite rezerve.
Iatã textul convenþiunii:
Conform cu originalul,
Secretar General,
(ss) Indescifrabil
Societate Anonimã
192
ANEXA NR. 27
CONVENÞIUNE INTERVENITÃ ÎNTRE STAT

ªI BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI
PENTRU ASANAREA BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO. SA
Date fiind împrejurãrile pieþei financiare actuale ºi în scopul asanãrii

situaþiunii Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA, a intervenit între Statul Român,
reprezentat prin dl. C. Argetoianu, Ministrul Finanþelor, ºi Banca Naþionalã a
României, reprezentatã prin dl. M. Manoilescu, Guvernator, ºi Dem. Cristescu,
Secretar General, prezenta convenþiune, în condiþiunile urmãtoare:
1. În temeiul legii monetare, al planului de stabilizare ºi al legii pentru

administrarea portofoliului trecut la Stat, ºi cu avizul conform al consilierului
tehnic, Statul primeºte în proprietatea sa cambii scontate de Banca
Marmorosch, Blank & Co. SA la Banca Naþionalã, în valoare de 600 milioane din
totalul portofoliului de Lei
1.211.083.312, reescontat Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA în locul
unui portofoliu de egalã valoare al Creditului Industrial ce urma sã fie trecut la
Stat.
Pentru realizarea acestei transmiteri de proprietate, Banca Naþionalã a
României are dreptul sã specifice care anume cambii trec asupra Statului.
Statul va încheia cu Banca Marmorosch Blank & Co. SA o convenþiune
adiþionalã prin care ea va fi scoasã din obligo pentru portofoliul sus arãtat de Lei
600 milioane.
2. Banca Naþionalã va pãstra în portofoliul sãu efecte de ale Bãncii

Marmorosch Blank & Co., în valoare de Lei 611.083.314. Se va stabili un plan de
rambursare pentru acea parte a efectelor de mai sus care au reprezentat un
scont comercial normal, cum s-a fãcut în 1930 pentru scontul excepþional care se
gãsea atunci acordat. Se vor lua suficiente garanþii pentru aceste efecte.
3. Pentru a da Bãncii Naþionale putinþa de a mai acorda Bãncii

Marmorosch, Blank & Co. sprijinul sãu, în special în caz de retragere a
depozitelor, se va deschide un nou credit special de scont de lei 400 milioane.
În scopul de a face posibil acest scont, Banca Marmorosch, Blank & Co.
SA va da în gaj activele ce sunt cuprinse între gajurile pãstrate de Banca
Naþionalã în virtutea paragrafului 2. În caz de nevoie, se va face apel la celelalte
bãnci mari din Bucureºti care sã procure Bãncii Naþionale portofoliul necesar,
contra garanþiei date de Banca Marmorosch, Blank & Co. SA.
4. Pentru ca Banca Naþionalã sã poatã întrebuinþa acest credit de Lei 400

milioane, fãrã sã se slãbeascã situaþia monetarã, Statul se obligã sã nu facã
prelevãri din contul „J” (Agriculturã ºi lucrãri productive diverse) al Împrumutului
de Dezvoltare din 1931, a unei sume egalã de 400 milioane, înainte de 6 luni.
Aceasta sumã nu va fi în niciun caz consideratã ca un gaj, pentru avansurile
fãcute de Banca Naþionalã Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA peste cele 600
milioane pãstrate în portofoliul sãu.
Aceastã obligaþiune are numai de scop sã permitã Bãncii Naþionale sã
193
scoatã, în caz de nevoie, o sumã egalã din angajamentele sale la vedere fãrã a
modifica întru nimic destinaþiunea fondurilor rezultate din împrumut.
5. Statul va lua mãsuri ca în administraþia Bãncii Marmorosch, Blank &

Co. SA sã intre o persoanã de încredere, ca administrator delegat, lãsând
întreaga rãspundere a gestiunii trecute a bãncii, administratorilor ei actuali. Se
vor lua mãsuri care sã asigure ca, în schimbul sprijinului ce se dã acum Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. SA, majoritatea acþionarilor sã nu poatã, într-un
moment dat, sã se opunã la mãsurile ce vor trebui luate mai târziu în ceea ce
priveºte Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, în interesul general al pieþei, de
câte ori Statul ºi Banca Naþionalã vor fi cãzut de acord asupra acestor mãsuri. În
acest scop, acþiunile Bãncii Marmorosch, Blank & Co. vor fi depuse în gaj la
Ministerul Finanþelor, pentru garantarea celor 600 milioane efecte trecute în
proprietatea Statului, urmând ca dreptul de vot în temeiul acestor acþiuni sã fie
transmis Ministerului de Finanþe. Acþiunile se vor libera numai dupã lichidarea
angajamentelor Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA cãtre Stat ºi cãtre Banca
Naþionalã, angajamente fie directe, fie fãcute prin Sindicatul bãncilor create
acum, cu excepþia portofoliului considerat de Banca Naþionalã ca normal.
6. Statul, de acord cu Banca Naþionalã, vor cere Bãncii Marmorosch,

Blank & Co. SA sã realizeze urmãtoarele:
a) Sã defineascã cât mai repede situaþiunea realã a Bãncii Marmorosch,
Blank & Co. SA, mai ales în ce priveºte evaluarea sincerã a activelor ºi pasivelor,
prevederea cheltuielilor ºi a veniturilor anuale, importanþa realã a depozitelor ºi a
conturilor susceptibile de a fi retrase.
b) Sã îmbunãtãþeascã de pe acum Contul de Profit ºi Pierdere, prin
economii ºi alte mãsuri apropiate pentru a suprima deficitul ºi a degaja ulterior
beneficiile din care s-ar putea face amortizãri.
c) Sã precizeze în ce condiþiuni s-ar putea executa de cãtre societãþile
înfiinþate de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. SA proiectul de contract cu
Casa Autonomã a Monopolurilor, pentru ca condiþiunile arãtate în acel contract
sã poatã fi îndeplinite fãrã ca Banca Marmorosch, Blank & Co. SA sã facã apel la
Banca Naþionalã ºi pentru ca societãþile de distribuþie sã aibã o existenþã realã,
care sã le permitã a executa realmente contractul independent de Banca
Marmorosch, Blank & Co. SA.
Hotãrârile definitive în aceea ce priveºte acest contract va fi luat de Stat,
dupã ce se va fi studiat acest punct.
Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi societãþile de distribuþie create de ea
nu vor lua niciun angajament de niciun fel referitor la aceastã afacere, în afarã de
cel cu Casa Autonomã a Monopolurilor, care va fi, în prealabil, comunicat ºi
Bãncii Naþionale.
Beneficiile ce s-ar realiza de Banca Marmorosch, Blank & Co. SA din
executarea contractului cu Casa Autonomã a Monopolurilor vor fi afectate, în
primul rând, pentru a împlini golurile lãsate de deficitul sumei de exploatare ºi
pentru a amortiza pierderile.
d) Sã se stabileascã un plan de lichidare grabnicã a activelor realizabile
pentru ca în prima linie sã se poatã crea disponibilitãþile suficiente, pentru
funcþionarea bãncii ºi pentru a se rambursa prin tranºe succesive avansurile
Bãncii Naþionale, începând cu cele fãcute din creditul suplimentar de Lei 400
milioane ºi continuând cu efectele pãstrate în portofoliul Bãncii Naþionale, care
nu corespund unui scont normal.
194
e) Sã se alcãtuiascã, în înþelegere cu Banca Naþionalã ºi cu Statul, un

plan definitiv de asanare în ce priveºte Banca Marmorosch, Blank & Co. SA
înainte de 1 decembrie a.c., luându-se o hotãrâre înainte de publicarea bilanþului
de fine de an.
7. Statul ºi Banca Naþionalã îºi pãstreazã întreaga libertate de apreciere

faþã de Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, în ceea ce priveºte adoptarea
planului care se va stabili astfel.
Administraþiunea bãncii va fi rãspunzãtoare de întrebuinþarea tuturor
fondurilor avansate de Banca Naþionalã ºi de executarea programului enunþat
mai sus.
Prezenta convenþiune înlocuieºte convenþiunea provizorie încheiatã la ...,
care s-a aplicat de la 1 august 1931.
Fãcut în dublu exemplar, astãzi, 19 august 1931.
MINISTERUL FINANÞELOR, BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI

(ss) C. Argetoianu GUVERNATOR, SECRETAR GENERAL,
(ss) M. Manoilescu
(ss) Indescifrabil
Societate Anonimã
195
ANEXA NR. 28

Nr. 51.323
Domnule Ministru,
Avem onoarea a vã aduce la cunoºtinþã cã, în conformitate cu art. 1 al

convenþiei semnate între Stat ºi Banca Naþionalã a României la 19 august 1931,
Comitetul nostru de Direcþie a ales urmãtorul portofoliu imobilizat prezentat la
scont de Banca Marmorosch, Blank & Co., în valoare totalã de 600 milioane lei ºi
anume:
Lei 496.000.000 Banca Industrialã
Lei 52.000.000 Societatea de Armãturi
Lei 49.000.000 Societatea „Mecano”
Lei 2.600.000 Societatea „Producþia”
Lei 1.095.000 C. Rãdulescu
care, conform convenþiei, se trece în proprietatea Statului.
Vã rugãm sã binevoiþi a ne confirma acordul Dumneavoastrã, în sensul de

mai sus, ºi a primi asigurarea înaltei noastre consideraþiuni.
GUVERNATOR,
(ss) Buzdugan
SECRETAR GENERAL,
(ss) Cristescu
Domniei sale
Societate Anonimã
196
ANEXA NR. 29
Nr. 272
Septembrie 1931
(ss) I. Banciu
Nr. 269.803 din 1 septembrie 1931
Domnilor Miniºtri,
Prin convenþiunea încheiatã la 19 august a.c. între Stat ºi Banca

Naþionalã, privitor la Banca Marmorosch, Blank & Co., s-a prevãzut ca, în baza
planului de stabilizare ºi al legii din 27 iunie 1930, sã se rãscumpere de Stat un
portofoliu imobilizat al Bãncii Marmorosch, Blank & Co., ce urma sã fie introdus la
reescontul Bãncii Naþionale, în sumã de Lei 600 milioane.
Aceastã operaþiune urmeazã sã se execute prin înlocuirea portofoliului
imobilizat al Creditului Industrial în sumã de 800 milioane lei, ce urma sã fie
rãscumpãrat de Stat cu un portofoliu al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. pânã la
concurenþa sumei de 600 milioane lei.
Consilierul tehnic, instituit de planul de stabilizare pe lângã institutul de
emisiune, ºi-a dat, în prealabil, avizul sãu conform pentru realizarea operaþiunii
expuse.
Banca Naþionalã, prin adresa sa nr. 51.323 din 27 august a.c., comunicã
Ministerului de Finanþe compoziþiunea portofoliului imobilizat în sumã de 600
milioane lei, prezentat la reescont de Banca Marmorosch, Blank & Co. ce
urmeazã sã treacã în proprietatea Statului. Acest portofoliu este urmãtorul:
Banca Industrialã ................496.000.000 lei
Societatea de Armãturi...........52.000.000 lei
Societatea „Mecano”..............49.000.000 lei
Societatea „Producþia”..............2.600.000 lei
C. Rãdulescu............................1.095.000 lei
Statul va încheia, ulterior, convenþiuni speciale cu fiecare din emitenþii
portofoliului mai sus menþionat, convenþiuni prin care se vor stabili condiþiunile ºi
modalitãþile de platã cãtre Stat a portofoliului rãscumpãrat. Dacã admiteþi cele
expuse, vã rog Domnilor Miniºtri, sã semnaþi alãturatul jurnal prin care se
autorizeazã încheierea unei convenþiuni în sensul arãtat mai sus.
Ministrul Finanþelor,
(ss) C. Argetoianu
Societate Anonimã
197
ANEXA NR. 30
Publicat în „Monitorul Oficial” nr. 213 din 12 septembrie 1931
JURNAL nr. 1.198
Consiliul de Miniºtri, în ºedinþa de la 10 septembrie 1931;

În conformitate cu prevederile planului de stabilizare ºi ale legii din
27/VI/1930 pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca
Naþionalã la Stat;
Având în vedere referatul Domnului Ministru de Finanþe nr. 269.803 din 1
spetembrie 1931
Decide:
Art. 1 Autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca

Marmorosch, Blank & Co. SA o convenþiune pentru preluarea de cãtre Stat a unui
portofoliu imobilizat reescontat la Banca Naþionalã în sumã de Lei 600 milioane.
Art. 2 Convenþiunea ce urmeazã a se încheia va preciza compoziþiunea,
urmând sã fie stabilitã de Banca Naþionalã a României.
Art. 3 Statul va încheia, ulterior, convenþiuni cu componenþii portofoliului
preluat, în care se vor preciza condiþiunile ºi modalitãþile de platã cãtre Stat.
(ss) N. Iorga (ss) C. Argetoioanu

(ss) general Constantin ªtefãnescu Amza
(ss) Nicolae Vasilescu Karpen
(ss) G. Siseºti
(ss) C. Hamangiu
Societate Anonimã
198
ANEXA NR. 31
CONVENÞIUNE
Între subscriºii:
Statul Român, prin Ministerul de Finanþe, reprezentat prin dl. Constantin
Argetoianu, Secretar de Stat la acest Departament, împuternicit prin Jurnalul
Consiliului de Miniºtri nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, lucrând în baza planului
de stabilizare ºi a legii din 27 iunie 1930, pentru administrarea portofoliului de
efecte trecute de la Banca Naþionalã la Stat, în calitate de creditor, de o parte, ºi
Banca Marmorosch, Blank & Co., cu sediul în Bucureºti, reprezentatã prin
domnii G. Crãciun ºi V.A. Urechia, autorizaþi sã semneze în numele bãncii în
conformitate cu statutele ºi procurile publicate în „Monitorul Oficial” nr. 44 ºi 23
februarie 1929 ºi nr. 41 din 20 februarie 1929, în calitate de debitoare, de altã
parte, ºi
dupã luarea avizelor comisiunii pentru administrarea portofoliului ºi al
Bãncii Naþionale a României, s-a încheiat urmãtoarea Convenþiune:
1. Statul Român devine creditorul Bãncii Marmorosch, Blank & Co. prin
preluarea de cãtre Ministerul de Finanþe, conform prevederilor legilor arãtate mai
sus, a unui portofoliu imobilizat de efecte reescontate de aceastã bancã la Banca
Naþionalã a României, în sumã totalã de
Lei 600 /ºasesute/milioane portofoliu, având urmãtoarea compoziþiune:
Banca Industrialã
Lei 495.872.500
/patrusutenouãzeciºicincimilioaneoptsuteºaptezeciºidouãmiicincisute/;
Societatea de Armãturi
Lei 51.404.500
/cincizeciºiunademilioanepatrusutepatrumiicincisute/;
Societatea „Mecano”
Lei 49.000.000
/patruzecinouãmilioane/
Societatea „Producþia”
Lei 2.600.000
/douãmilioaneºasesutemii/;
Societatea „Carmen Petrol”

Lei 1.100.000
/unmilionunasutãmii/;
Diverºi – Lei 23.000 /douãzeciºitreimii/.
2. Banca Marmorosch, Blank & Co. este scoasã din gir pentru aceste
efecte, urmând ca Statul sã încheie, ulterior, convenþiuni speciale cu fiecare din
emitenþii portofoliului mai sus menþionat, convenþiuni prin care se vor stabili
condiþiunile ºi modalitãþile de platã cãtre Stat a portofoliului rãscumpãrat.
199
Fãcut în dublu exemplar, astãzi, 7 octombrie 1931, la Bucureºti, luându-

se câte unul de fiecare parte contractantã.

Societate Anonimã,
(ss) G. Crãciun (ss) V.A. Urechia
Nr. 309.467 din 7 octombrie 1931
Societate Anonimã
200
ANEXA NR. 32
MINISTERUL DE FINANÞE,
Bucureºti, în 21 octombrie 1931
Ca urmare la horãrârile luate ºi pentru a avea timpul necesar organizãrii

Bãncii Marmorosch, Blank & Co., precum ºi pentru instalarea noii Direcþiuni, vã
cer sã dispuneþi închiderea bãncii ºi sucursalelor ei în Bucureºti ºi în provincie,
pe trei zile, cu începere de mâine, 22 octombrie.
Primiþi, vã rog, Domnule Preºedinte, asigurarea osebitei mele
consideraþiuni.
MINISTRUL DE FINANÞE,
Societate Anonimã
201
ANEXA NR. 33
Nr. 175-23 august 1932.

/Ministerul Finanþelor/
Domnilor Miniºtri,
Pe baza avizului Bãncii Naþionale ºi a Jurnalului Consiliului de Miniºtri nr.

1.198 din 10 septembrie 1931, Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat un portofoliu
al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. în sumã de Lei 600.000.000, renunþând la
girul bãncii reescontatoare, urmând sã încheie, ulterior, convenþiuni speciale cu
fiecare din emitenþii portofoliului preluat, în vederea fixãrii modalitãþilor de
rambursare ale acestor creanþe.
În acest portofoliu intrã ºi efectele urmãtoarelor societãþii: Banca
Industrialã cu Lei 495.872.500; „Mecano” cu lei 49.000.000 ºi Prima Fabricã de
Armãturi cu Lei 51.404.500.
Comisiunea Portofoliului, instituitã prin legea din 27 iunie 1930 pentru
administrarea portofoliului de efecte trecute de la Banca Naþionalã la Stat,
studiind situaþiunea acestor societãþi pentru a fixa modalitãþile de recuperare ale
acestor creanþe, ºi-a dat avizul nr. 72, fiind de pãrere sã se acorde numitelor
societãþi un termen de rambursare de 27 ani, pentru a nu stânjeni lichidarea în
curs a societãþilor „Mecano” ºi „Prima Fabricã de Armãturi”. Din aceleaºi motive
ºi, þinând seama de gradul de imobilizare al activelor Bãncii Industriale, se
propune ca plata anuitãþilor cãtre Stat sã înceapã numai dupã expirarea unui
termen de 5 ani, pentru ca, între timp, Banca Industrialã sã-ºi poatã consolida
situaþiunea financiarã, Ministerul de Finanþe urmând sã fixeze, din an în an,
dobânzile ce va percepe la aceste sume, renunþând la dobânda ce i se cuvine de
la data semnãrii convenþiunii ºi pe anul în curs.
Lichidarea societãþilor „Mecano” ºi Prima Fabricã de Armãturi fãcându-se
de Banca Industrialã, convenþiunea ce se va încheia va prevedea garanþia
solidarã a Bãncii Industrialã pentru datoriile societãþi.
Pentru a asigura respectarea convenþiunii, Banca Industrialã s-a obligat
sã constituie Statului urmãtoarele garanþii: gaj asupra tuturor acþiunilor ce
posedã, ipotecã asupra tuturor imobilelor ºi terenurilor ce-i aparþin ºi cesiunea
tuturor ipotecilor ce deþine.
Admiþând cele expuse mai sus, vã rog, Domnilor Miniºtri, sã binevoiþi a
semna alãturatul jurnal, prin care se autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie
cu Banca Industrialã, Prima Fabricã de Armãturi ºi Societatea „Mecano”, o
convenþiune în condiþiunile arãtate mai sus.
(ss) G.G. Mironescu
Nr. 248.339-23 august 1932
Societate Anonimã
202
ANEXA NR. 34
JURNAL
Nr. 926 din 31 august 1932
Consiliul de Miniºtri, în ºedinþa de la 1932;

În conformitate cu prevederile programului de stabilizare monetarã ºi ale
legii din 27 iunie 1930 pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la
Banca Naþionalã la Stat;
Având în vedere referatul domnului Ministru de Finanþe, înregistrat sub nr.
... din
DECIDE
Art. 1 În executarea convenþiunii nr. 309.467 din 7 octombrie 1931,

încheiatã între Ministerul de Finanþe ºi Banca Marmorosch, Blank & Co., în baza
Jurnalului Consiliului de Miniºtri nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, autorizeazã
Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca Industrialã, „Mecano” ºi Prima Fabricã
de Armãturi, societãþi anonime din Bucureºti, o convenþiune prin care sã se
stabileascã modalitãþile rambursãrii datoriilor acestora cãtre Stat, în sumã de Lei
596.277.000, provenind din preluarea portofoliului imobilizat de la Banca
Naþionalã.
Art. 2 Banca Industrialã va fi unica obligatã pentru suma de Lei

495.872.500; pentru lei 51.404.500 va fi obligatã Prima Fabricã de Armãturi
solidar cu Banca Industrialã; pentru Lei 49.000.000 societatea anonimã
„Mecano” solidar cu Banca Industrialã.
Art. 3 Rambursarea sumelor de mai sus se va face în 27 ani, în 22 anuitãþi,

începând de la al 3-lea an de la data semnãrii convenþiunii, dobânda urmând a fi
fixatã în fiecare an de Ministerul de Finanþe.
Art. 4 Banca Industrialã va constitui Statului urmãtoarele garanþii: gaj

asupra tuturor acþiunilor ce posedã, ipotecã asupra tuturor imobilelor ºi
terenurilor ce-i aparþin ºi cesiunea tuturor ipotecilor ce deþine.
Art. 5 În cazul lichidãrii societãþilor „Mecano” ºi Prima Fabricã de Armãturi,

întreg excedentul net al activului acestora va fi vãrsat Statului în contul
anuitãþilor.
Art. 6 În aceste condiþiuni, Ministerul de Finanþe este autorizat sã încheie

o convenþiune autenticã cu societatea anonimã Banca Industrialã, Prima
Fabricã de Armãturi ºi „Mecano”, prevãzându-se cã nerespectarea de societãþile
debitoare a obligaþiunilor contractate faþã de Stat sã aducã rezilierea de plin
drept a convenþiunii, sumele datorate Statului devenind imediat exigibile.
(ss) Alexandru Vaida-Voevod

(ss) G.G. Mironescu
(ss) Dimitrie Gusti
203
(ss) D.R. Ioaniþescu

(ss) Eduard Mirto
(ss) dr. Voicu Niþescu
Societate Anonimã
204
ANEXA NR. 35
CONVENÞIUNE
1. Statul Român, prin mandatara sa legalã, Banca Naþionalã a României,

cu sediul în Bucureºti, str. Lipscani nr. 25, reprezentatã prin domnii: G. Cesianu,
administrator delegat, semnând pentru Guvernator, ºi G.I. Cazacu, semnând
pentru Secretar General;
2. Banca Industrialã, cu sediul în Bucureºti, str. Mauriciu Blank nr. 4,

reprezentatã prin domnii: N. Voinescu ºi L. Paltin, conform publicaþiei din
„Monitorul Oficial” nr. 45/1932;
3. Societatea Anonimã „Mecano” în lichidare, cu sediul Bucureºti, str.

Mauriciu Blank nr. 4, reprezentatã prin dl. lichidator C. Bursan; ºi
4. Prima Fabricã de Armãturi în lichidare, cu sediul în Bucureºti, str.

Mauriciu Blank nr. 4, reprezentatã prin dl. lichidator V.A. Urechia, a intervenit
urmãtoarea convenþiune:
1. În urma scoaterii din obligo a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. prin
convenþia din 7 octombrie 1931, ce a intervenit între aceastã bancã ºi Ministerul
de Finanþe, întreaga datorie, însumând Lei 596.277.000, care rezultã din
portofoliul prezentat la scontul Bãncii Naþionale de Banca Marmorosch, Blank &
Co., ce poartã semnãturile Bãncii Industriale, Societatea „Mecano” ºi Prima
Fabricã de Armãturi, rãmâne în sarcina acestor subscriitori ºi anume:
a) Banca Industrialã datoreazã Statului Lei 206.015.000, în baza
efectelor prezentate la scont de Banca Marmorosch, Blank & Co., plus Lei
289.857.500, sumã ce reprezintã soldul debitor al contului de lire sterline al
Bãncii Marmorosch, Blank & Co., garantat cu efecte ce poartã semnãtura Bãncii
Industriale. În total, Banca Industrialã datoreazã Statului Român 495.872.500,
ca principalã ºi singurã obligatã.
b) Banca Industrialã mai datoreazã, în mod solidar cu Societatea
„Mecano”, suma de lei 49.000.000, Banca Industrialã înþelegând sã ia asupra sa
datoria aceasta a Societãþii „Mecano”.
c) Banca Industrialã preia, în al doilea rând, datoria Primei Fabrici de
Armãturi de Lei 51.404.500, datorând, în mod solidar, cu aceasta din urmã,
Statului Român suma menþionatã.
În total, Banca Industrialã datoreazã în consecinþã Statului Român ca
unicã obligatã 495.872.500, iar în mod solidar cu arãtatele societãþi încã
100.404.500 lei.
2. Rambursarea întregii creanþe de Lei 596.277.000 se face în 22 anuitãþi,
dupã o pãsuire de doi ani, adicã de la împlinirea a doi ani de la autentificarea
prezentei convenþiuni devine exigibilã prima anuitate.
Pânã la completa achitare a datoriilor Societãþii „Mecano” ºi Prima
Fabricã de Armãturi, aceste douã societãþi sunt obligate în mod solidar cu Banca
Industrialã la plata anuitãþii, Statul Român putând exercita dreptul ce derivã
pentru el din punctul comisoriu expres stipulat în prezenta convenþiune, în cazul
205
când vreo anuitate nu s-ar plãti la termenul stabilit. În acest caz, va putea urmãri
averea acestor trei debitori arãtaþi mai sus. Nici Societatea „Mecano” sau Prima
Fabricã de Armãturi ºi nici Banca Industrialã nu se vor putea împotrivi execuþiei,
atât timp cât datoria lor respectivã nu va fi complet achitatã, sub cuvânt cã una
singurã din ele era aceia care trebuia sã plãteascã anuitatea, sau cã aceasta n-a
contribuit cu partea sa la plata anuitãþii.
La primirea anuitãþilor stipulate, Statul va imputa sumele primite asupra
datoriilor celor trei debitoare subsemnate, în felul urmãtor:
10/12 din anuitate se va scãdea din datoria Bãncii Industriale;
1/12 din anuitate se va scãdea din datoria Primei Fabrici de Armãturi.
Dupã eliberarea completã de datoriile lor, a Societãþilor „Mecano” ºi Prima
Fabricã de Armãturi, întreaga anuitate se va scãdea din datoria rãmasã în
sarcina Bãncii Industriale.
Dacã pentru achitarea completã a datoriei unora din aceste societãþi ar

rãmâne un rest pentru achitarea cãruia ar fi suficientã o cotã din anuitatea
stabilitã inferioarã 1/12 arãtate mai sus, ceea ce rãmâne din acea anuitate se
scade, bineînþeles, din datoria Bãncii Industriale.
3. Pentru garantarea întregii creanþe a Statului de Lei 596.277.000,
Banca Industrialã constituie acestuia urmãtoarele garanþii:
Banca Industrialã gajeazã Statului Român urmãtoarele acþiuni:
bucãþi acþiuni
7.200 ” ” Agro
6.000 ” ” Buna Speranþã
300 ” ” Metalica
185 ” ” Miniera
30.000 ” ” Fabrica de Armãturi
1.000 ” ” Rustica
350 ” ” Banca Agrarã
2.000 ” ” Mecano
18.710 ” ” ”Învãþãtorul Român”
1.500 ” ” Transilvania
10 ” ” U.F.A.
40 ” ” Valea Lungã
4.000 ” ” F.A.R.
54.574 ” ” Banca Centralã din Ploieºti
Pentru titlurile nominative depuse în gaj, Banca Naþionalã, ca mandatarã

a Statului, are, prin acest singur act, mandatul irevocabil de a cere ºi obþine de la
emitentul titlurilor facerea transportului în registele respective cu menþiunea
„Valoarea în garanþie”.
În caz de neîndeplinire a oricãrei clauze din prezenta convenþiune, Statul
va putea, fãrã punere în întârziere, somaþie sau chemare în judecatã, sã
procedeze la executarea gajului, potrivit dispoziþiunilor referitoare din Codul de
Comerþ.
Titlurile constuite în gaj prin acest act pot fi înlocuite prin alte titluri numai
cu consimþãmântul expres al Statului.
Garanþia constituitã asupra acþiunilor specificate mai sus nu prejudecã
întru nimic niciunul din drepturile cambiale decurgând pentru Stat din
posesiunea efectelor purtând semnãtura Bãncii industriale, Societatea
206
„Mecano” ºi Prima Fabrica de Armãturi, Statul fiind în drept a-ºi valorifica din
drepturile independent de executarea gajului.
B. Banca Industrialã cesioneazã Statului Român urmãtoarele ipoteci:

I. Ipoteca de Lei 700.000 în primul rang, care greveazã imobilul din
Bucureºti, str. Primãverii nr. 6-8, dupã cum rezultã din urmãtoarele acte:
a) Actul de ipotecã autentificat de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr.
25.518 din 2 septembrie 1929, înscris la nr. 3.502 din aceeaºi datã a aceluiaºi
Tribunal (dos. 20.184/1929) intervenit între Martin Blank ºi Atelierele Grafice
„Cultura Naþionalã” SA.
b) Actul de cesiune de rang ipotecar autentificat de Tribunalul Ilfov, Secþia

Notariat, la nr. 34.043 din 15 noiembrie 1929, intervenit între Simon Haimovici,
Atelierele Grafice „Cultura Naþionalã” SA ºi Martin Blank.
c) Actul de cesiune autentificat de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr.
38.993 din 24 decembrie 1929, intervenit între Atelierele Grafice „Cultura
Naþionalã” ºi Banca Industrialã.
II. Ipoteca de Lei 441.200 ce greveazã imobilul din Bucureºti, str. Sft.
Elefteriu Nou nr. 4, ºi lotul de împroprietãrire nr. 107 din comuna Bãneasa, în
suprafaþã de 9.000 m.p., teren plantat cu pomi fructiferi, dupã cum rezultã din
actul de împrumut garantat cu ipoteca, autentificat de Tribunalul Ilfov, Secþia
Notariat, la nr. 1.078 din 15 ianuarie 1931, înscris la nr. 94 din aceeaºi datã.
Toate drepturile, rezultând din actele specificate mai sus în favorul Bãncii
Industriale, aceasta le cedeazã Statului Român.
C. Totodatã, Banca Industrialã constituie în favoarea Statului Român
urmãtoarele ipoteci:
I. Ipoteca de Lei 400.000 asupra imobilului din Bucureºti, str. Stan Tabãrã
nr. 28, proprietatea Bãncii Industriale în baza ordonanþei de adjudecare a
Tribunalului Ilfov, Secþia Notariat, nr.6.847/1931, investitã ºi executatã cu
procesul-verbal din 20 octombrie 1931.
II. Ipoteca de Lei 50.000 asupra imobilului teren viran din Bucureºti, str.
Radu Craioveanu nr. 9, proprietatea Bãncii Industriale, pe baza ordonanþei de
adjudecare a Tribunalului Ilfov, Secþia Notariat, nr. 6.647/1931 investitã ºi
executatã cu procesul-verbal din 20 octombrie 1931.
III. Ipoteca de Lei 870.000 asupra urmãtoarelor terenuri din Braºov:

a) Teren între fabrici aparþinând Bãncii Industriale, dupã cum rezultã din
extrasul din Cartea Funciarã nr. 13.884;
b) Teren sub Tâmpa, proprietatea Bãncii Industriale, dupã cum rezultã din
Cartea Funciarã nr. 15.094.
În ceea ce priveºte aceste din urmã ipoteci, Banca Industrialã declarã cã
consimte cã acestea sã fie înscrise în cartea funciarã pe numele Statului Român.
În caz de neîndeplinire a oricãror clauze din prezenta convenþiune, Statul
Român va putea, fãrã punere în întârziere, somaþie sau chemare în judecatã, sã
procedeze la executarea garanþiilor ipotecare specificate mai sus ce i-au fost
cesionate sau constituite prin prezenta convenþiune.
Garanþiile acestea ipotecare nu prejudecã întru nimic niciunul din

drepturile cambiale decurgând pentru Stat din posesiunea efectelor purtând
semnãturile Bãncii Industriale, Societãþile „Mecano” ºi a Primei Fabrici de
Armãturi, ºi nici drepturile la ratele stabilite prin prezenta convenþiune.
207
Statul e în drept sã-ºi valorifice aceste drepturi independent de

executarea garanþiei.
Imobilele ipotecare specificate mai sus se vor asigura de cãtre Banca
Industrialã, care se obligã a plãti primele la vreme atâta timp cât va dura ipotecile
în folosul Statului.
În cea de sinistru, Statul e subrogat de drept în toate drepturile decurgând
din poliþele de asigurare în folosul Bãncii Industriale, fãrã nicio înºtiinþare sau
formalitate.
4. În caz de neîndeplinire a oricãrei din clauze din prezenta convenþiune,

fie principalã, fie succesorie, pãsuirile rezultând din aceastã convenþiune devin
de plin drept inoperante, fãrã somaþiune, chemare în judecatã sau punere în
întârziere. În acest caz, întreaga creanþã devine de plin drept exigibilã, Statul
Român fiind în drept a urmãri de îndatã pe toþi cei trei debitori subsemnaþi, în
averea lor, pentru întreaga creanþã de Lei 596.277.000.
Fãcut în cinci exemplare, fiecare parte luând câte unul astãzi, în 12 iunie
1933.

(ss) G. Cesianu (ss) G.I. Cazacu
BANCA INDUSTRIALÃ SA,

(ss) N. Voinescu (ss) L. Paltin
„Mecano” SA în lichidare,
(ss) Constantin Bursan
lichidator, cf. M.OF. 7/1933
Prima Fabricã de Armãturi SA

în lichidare,
(ss) Vasile A. Urechia
lichidator cf. M.Of. nr. 305/ 1932
Urmeazã autentificarea Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr.

15.322/1933.
Societate Anonimã
208
ANEXA NR. 36
BANCA INDUSTRIALÃ
Societate Anonimã
ACT CONSTITUTIV
Subsemnaþii:
1/ Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, reprezentatã prin domnii Mauriciu
ºi Aristide Blank,
2/ Banca Moldova SA, reprezentatã prin domnii Richard Soepkez ºi W.
Dinermann,
3/ Banca Centralã din Ploieºti SA, reprezentatã prin domnii Richard
Soepkez ºi M. Schapira,
4/ Mauriciu Blank, bancher, Bucureºti, str. Dionisie nr. 9,
5/ Aristide Blank, bancher, Bucureºti, str. General Berthelot 35,
6/ Richard Soepkez, bancher, Bucureºti, str. Alexandru Lahovary nr. 27,
7/ W. Dinermann, bancher, Bucureºti, str. Dumbrava Roºie nr. 5,
constituim, prin prezentul act, o societate anonimã sub denumirea de: BANCA
INDUSTRIALÃ, Societate Anonimã, sau în limba francezã „BANQUE
INDUSTRIELLE” Société Anonyme.
Sediul Societãþii este în Bucureºti, putând înfiinþa sucursale ºi agenþii ºi în
alte oraºe din þara ºi strãinãtate, putând, de asemenea, comandita ºi alte
instituþiuni de credit ºi case de bancã.
Scopul societãþii este cel arãtat în articolul 4 din statute, ºi care statute fac
parte integrantã din actul de faþã.
Durata societãþii este nelimitatã.
Capitalul social este de Lei 50.000.000 /cincizecimilioane/ împãrþit în
100.000 /unasutãmii/ acþiuni la purtãtor de câte Lei 500 /cincisute/valoare
nominalã fiecare, purtând numerele de la 1-100.000, subscris în întregime de
noi, fondatorii, dupã cum urmeazã:
1. Banca Marmorosch, Blank & Co...........................25.000.000

2. Banca Moldova S.A...............................................10.000.000
3. Banca Centralã din Ploieºti.....................................5.000.000
4. Mauriciu Blank.........................................................4.000.000
5. Aristide Blank..........................................................2.000.000
6. Richard Soepkez.....................................................2.500.000
7. W. Dinermann.........................................................1.000.000
Fiecare subscriitor va primi acþiunile corespunzãtoare sumelor subscrise

dupã plata integralã a sumei subscrise, dupã ce societatea va fi autorizatã sã
funcþioneze.
Capitalul social se va putea spori prin emisiuni ulterioare hotãrâte de
Adunarea Generalã.
30% din capitalul social, adicã Lei 15.000.000, a fost vãrsat de noi la Casa
de Depuneri ºi Consemnaþiuni, sub recipisa nr. 921, ºi care se vor ridica imediat
ce formalitãþile prevãzute de lege vor fi îndeplinite.
209
Restul de 70% din capitalul social, fiecare din noi, fondatorii, se obligã a-l
vãrsa la epocile ºi proporþiile ce se va hotãrî de Consiliul de Administraþie.
Subsemnaþii, subscriitori ºi proprietari ai întregului capital social,
exercitând ºi atribuþiunile de Adunare Generalã Constitutivã, numind membrii în
Consiliul de Administraþie, pe o duratã de 4 ani, pe domnii: Mauriciu Blank,
Aristide Blank, Richard Soepkez, Ioan Boambã ºi W. Dinermann.
De asemenea, numim ca cenzori, pe intervalul pânã la convocarea primei
adunãri generale, pe domnii: R. Paximade, F. Plachs ºi G. Pancu, iar cenzori
supleanþi pe domnii: N. Bally, Gr. Georgescu ºi Radu Pascu.
În puterea acestui act constitutiv ºi statutelor de faþã ce fac parte
integrantã din acest act, declarãm Societatea Anonimã Banca Industrialã
constituitã ºi în stare de a funcþiona imediat dupã îndeplinirea formelor legale de
autorizare.
Autorizãm cu depline puteri pe dl. avocat Alexandru Cantuniari, cu drept
de substituire, ca pentru noi ºi în numele nostru sã cearã autorizaþiune legalã de
a funcþiona Societatea înaintea instanþelor judiciare de orice grad ºi a îndeplini
toate formalitãþile cerute faþã de orice autoritate.
În acest scop, mandatarul nostru va formula ºi semna cererea de
autorizaþiune, va primi citaþiuni, va lua cunoºtinþã de termene, va formula, semna
ºi susþine eventual apelul, recursuri sau a renunþa la apel. Ne va reprezenta
înaintea Camerei de Comerþ din Bucureºti pentru îndeplinirea formalitãþilor în
legãturã cu acordarea autorizaþiei de a funcþiona.
Va consimþi la orice modificare a statutelor ce s-ar cere de autoritãþile din
Bucureºti în interesul legii, fãcând ºi semnând în numele nostru orice
declaraþiuni.
Va ridica actele de constituire, actele de proprietate relative la aportul
social în naturã de la Grefã.
Va cere investirea cu formula executorie a sentinþei sau a deciziunii de
autorizare, luând-o în primire.
Cu un cuvânt, va îndeplini toate formalitãþile legale de constituire a
societãþii, precum ºi formalitãþile pentru înscrierea firmei sociale, fãcând ºi
semnând în acest scop cererea respectivã, având dreptul a face orice
declaraþiuni în numele nostru ºi a cere de la instanþele judiciare ºi administrative
orice acte, copii ºi certificate în legãturã cu executarea acestui mandat; va cere,
în sfârºit, transcrierea, afiºarea ºi publicarea actului constitutiv, statutelor ºi
sentinþei de autorizare, conform legii.
Autorizãm Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, str. Paris nr. 4 din
Bucureºti, ca dupã ce societatea va fi legal constituitã, sã cearã Tribunalului
recipisa Casei de Depuneri pentru vãrsãmântul de 30% asupra capitalului
subscris, a încasa valoarea ei de la Casa de Depuneri ºi a o depune la cassa
societãþii.
/urmeazã semnãturile/
Urmeazã procesul-verbal de autentificare al Tribunalului Ilfov, Secþia
Notariat, sub nr. 23.243/1921.
Societate Anonimã
210
ANEXA NR. 37
Nr. 65.645 din 31 octombrie 1931

Portofoliu Stat
Ministerul de Finanþe,
Serviciul Economiei Financiare,
Loco,
Domnule Ministru,
Banca Naþionalã, dând urmare înþelegerii intervenitã între ea ºi Ministerul

de Finanþe, prin corespondenþele schimbate, cât ºi prin proiectul de convenþiune
din 19 august a.c., în care se stabilesc ca un nou credit special de 400.000.000
lei sã fie acordat Bãncii Marmorosch, Blank & Co., a reescontat numitei bãnci în
ziua de 23 octombrie a.c., în vederea susþinerii ºi reorganizãrii ei, un efect
semnat de Banca Industrialã în sumã de Lei 108.335.241 – ca un acont din
aceastã sumã de Lei 400.000.000.
Efectul a fost trecut asupra Statului pe ziua de 23 octombrie 1931,
conform proiectului sus amintit.
Cum proiectul de refacere al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. nu a mai
putut fi realizat, vã rugãm sã binevoiþi a ne comunica acordul Dumneavoastrã ca
numai suma de Lei 108.335.241, avansatã în scopul arãtat, sã fie trecutã asupra
Statului.
Primiþi vã rugãm, Domnule Ministru, asigurarea înaltei noastre
consideraþiuni.

p. Guvernator, Secretar General,
(ss) Oscar Kiriacescu (ss) dr. G. Marinescu
Societate Anonimã
211
ANEXA NR. 38
JURNALUL NR. 508
Consiliul de Miniºtri, în ºedinþa de la 4/5/1933;
În conformitate cu prevederile planului de stabilizare ºi ale legii din

27/6/1930 pentru administrarea portofoliului de efecte trecut de la Banca
Naþionalã la Stat;
Având în vedere referatul domnului ministru de Finanþe nr. 30.206 ºi
29.IV.1933,
DECIDE
1/ Ministerul de Finanþe e autorizat sã ratifice operaþiunea rãscumpãrãrii

unui portofoliu în sumã de Lei 108.335.241 al Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
reescontat ºi trecut la Stat de Banca Naþionalã în octombrie 1931.
2/ În locul portofoliului de mai sus, Banca Marmorosch, Blank & Co. va
trece Statului un portofoliu ºi creanþe în cont curent de egalã valoare, efectele ºi
creanþele, urmând sã fie precizate de acord cu Banca Naþionalã prin
convenþiunea ce se va încheia.
3/ Condiþiunile acestei convenþiuni vor fi aceleaºi ca ºi cele stabilite prin
Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.198 din 10.09.1931, pentru vânzarea
portofoliului de 600 milioane al Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Pentru acoperirea eventualelor pierderi de la realizarea portofoliului ºi
creanþelor noi trecute Statului, Banca Marmorosch, Blank & Co. trece Statului, în
plinã proprietate, 6.184 acþiuni ale Societãþii Române de Cãi Ferate Buzãu-
Nehoiaºu.
(ss) A. Vaida-Voevod (ss) Virgil Madgearu (ss) N. Titulescu

(ss) G.G. Mironescu (ss) Pantelimon Halippa (ss) D.R. Ioaniþescu
(ss) S. Sãveanu (ss) E. Haþieganu
Scoietate Anonimã
212
ANEXA NR. 39
CONVENÞIUNE
Între:
Statul Român, prin Banca Naþionalã a României SA, cu sediul în

Bucureºti, str. Lipscani nr. 25, mandatara sa legalã în virtutea legii din 27 iunie
1930, reprezentatã prin domnii: A. Oþoiu, administrator delegat, semnând pentru
Guvernator, ºi Gr.Eg. Ghica, semnând pentru Secretar General;
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cu sediul în Bucureºti, str. M. Blank
nr. 4, reprezentatã prin domnii N. Voinescu ºi Alexandru Cantuniari, în baza
publicaþiilor din „Monitorul Oficial” nr. 225/1932,
a intervenit urmãtoarea convenþiune:
1/ Subsemnata Banca Marmorosch, Blank & Co. rãscumpãrã efectul de

Lei 108.335.241, care se restituie acesteia de cãtre subsemnata Banca
Naþionalã a României, mandatara Statului Român, Banca Marmorosch, Blank &
Co. fiind definitiv descãrcatã pentru aceastã datorie.
2/ În schimbul efectului specificat la articolul precedent, Banca

Marmorosch, Blank & Co. cedeazã Statului, fãrã a-ºi mai rezerva niciun drept,
creanþele de scont ºi în cont curent de egalã valoare, prevãzute în alãturatul
tablou, care face parte integrantã din prezenta Convenþiune, împreunã cu
garanþiile de orice fel aferente acelor creanþe.
3/ Banca Naþioanlã a României are dreptul, pe baza prezentului act care-i

serveºte de mandat autentic, sã îndeplineascã singurã ºi fãrã concursul sau
întrebarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. orice formalitate de notificare cãtre
debitori, precum ºi orice menþiune sau intabulare a prezentului act de cesiune în
registrele sau cãrþile funciare respective. Banca Marmorosch, Blank & Co. va
remite, la cerere, Bãncii Naþionale a României, titlurile originale ale creanþelor
respective, precum ºi actele de garanþie.
În vederea pierderilor ce ar rezulta din realizarea creanþelor cesionate

Bãncii Naþionale a României ca mandatarã a Statului prin prezenta convenþiune,
în schimbul efectului de Lei 108.335.241, Banca Marmorosch, Blank & Co.
cedeazã Bãncii Naþionale a României, ca mandatarã a Statului, în plinã
proprietate 6.184 acþiuni ale Societãþii „Buzãu-Nehoiaºu”.
Aceste acþiuni rãmân în proprietatea Statului, indiferent de împrejurarea
cã au existat sau nu pierderi la realizarea creanþelor cesionate prin prezentul act.
Fãcut în triplu exemplar, astãzi, 12 august 1933.
STATUL ROMÂN, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.,

prin mandatara sa legalã
Guvernator, Secretar General,
................... ...........................
213
Urmeazã autentificarea Tribunalului Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 22.113 din

12 august 1933.
Societate Anonimã,
214
ANEXA NR. 40
ACT CONSTITUTIV
P.S. AURELIAN proprietar, domiciliat în Bucureºti, str. Luminei nr. 14;
MAURICIU BLANK bancher, domiciliat în Bucureºti, str. Dionisie nr. 9;
BANK FÜR HANDEL UND INDUSTRIE din Berlin;
BANQUE COMMERCIALE LA HONGROISE DE PEST din Budapesta;
BERLINER HANDELS-GESELLSCHAFT din Berlin;
ION G. CANTACUZINO inginer, domiciliat în Bucureºti, Hotel Capºa ºi
JACOB MARMOROSCH, rentier, domiciliat în Viena,
s-a încheiat astãzi acest contract de societate, precum urmeazã:
1. Pe baza statutelor aici anexate, susnumiþii ºapte contractanþi fondeazã

ºi constituie o societate anonimã pe acþiuni sub denumirea „SOCIETATEA DE
CREDIT, Societate Anonimã”, în limba francetã ”Société de Crédit, Société
Anonyme par actions”, având de scop realizarea obiectului stabilit la art. 2 din
statut. Statutele prevãzute cu semnãturile celor ºapte contractanþi formeazã
parte integrantã din prezentul contract /Prin Decizia Adunãrii Generale
Extraordinare din 27.01.1905 s-a schimbat denumirea în Banca Marmorosch,
Blank & Co. SA/.
2. Capitalul social este de opt milioane lei, repartizat în 16.000 acþiuni la
purtãtor de câte Lei 500 fiecare.
Acest capital este integral acoperit de cãtre contractanþii acestei
convenþiuni, care au subscris, în virtutea chiar a prezentului act, tot numãrul de
acþiuni reprezentând acest capital social, obligându-se fiecare din subscriitori a
vãrsa la cassa societãþii suma ce-l priveºte individual ºi anume:
P.S. Aurelian 100 acþiuni în valoare de Lei 50.000

Mauriciu Blank 3.700 ” ” 1.850.000
Bank für Handel
und Industrie 2.400 ” ” 1.200.000
Banque Commerciale
Hongroise du Pest 4.000 ” ” 2.000.000
Berliner Handels-
Gesellschaft 2.400 ” ” 1.200.000
Ion G. Cantacuzino 400 ” ” 200.000
Jacob Marmorosch 3.000 ” ” 1.500.000
16.000 acþiuni în valoare de Lei 8.000.000
3. Treizeci la sutã din acest capital a ºi fost depus de cãtre fiecare societar
la Banca Naþionalã a României, conform alãturatelor recipise, datate din 1
decembrie 1904 ºi anume:
215
Lei 15.000 vãrsãmântul D-lui P.S. Aurelian,

” 555.000 ” D-lui Mauriciu Blank,
360.000 Bank für Handel
” ” und Industrie,
600.000 Banque Commerciale
” ” Hongroise du Pest,
360.000 Berliner Handels-
” ” Gesellschaft,
” 60.000 ” D-lui Ion G. Cantacuzino,
” 450.000 ” D-lui Jacob Marmorosch,
Lei 2.400.000
ºi restul de 70%, fiecare subscriitor este þinut a-l vãrsa la cassa societãþii dupã
confirmarea ei definitivã, în cursul celor zece zile de la apariþiunea în „Monitorul
Oficial” a publicaþiunii conþinând apelul la vãrsãminte.
Acest apel la vãrsãminte se va face dupã trebuinþele societãþii într-o
singurã datã, pentru restul de 70%.
4. Conform statutelor, capitalul social va putea fi sporit prin una sau mai
multe emisiuni, dupã deciziunea Adunãrii Generale.
5. Îndatã dupã autorizarea de cãtre instanþele judecãtoreºti, se vor libera
fiecãrui subscriitor titluri provizorii reprezentând acþiunile subscrise de dânsul;
aceste titluri vor fi schimbate în acþiuni definitive la purtãtor.
6. Subsemnaþii, fiind proprietarii întregului capital social ºi ale tuturor
acþiunilor, numesc ca administratori ai societãþii urmãtoarele persoane: Jean
Andreau, P.S. Aurelian, Mauriciu Blank, I.G. Cantacuzino, Bernhard Dornburg,
N. Filipescu, Carl Füurstenborg, Leo Lonczy, D. Protopopescu, Herman Spayer
ºi Philippe Heiss.
Durata funcþiunii acestor administratori este pânã la prima adunare
generalã ordinarã, având a exercita atribuþiunile lor în limitele statutelor aici
anexate ºi a legii.
7. Conform cu art. 124 din Codul Comercial, fiecare administrator va
depune la cassa societãþii, la trei zile dupã confirmarea sa, cauþiunea de 30.000
lei titluri provizorii ale societãþii.
8. Subscriºii contractanþi, reprezentând societatea ºi întregul capital
social, exercitã prin acest ºi funcþiunile adunãrii generale constitutive, în virtutea
cãruia proced la numirea de cinci cenzori ºi cinci supleanþi, conform art. 185
Codul Comercial.
Sunt numiþi cenzori domnii: Ioan. I. Boambã, Al. Constantinescu, Carl
Lamberger, M.M. Seulescu ºi Max Feher; cenzori supleanþi, domnii: Victor
Borceanu, T. Rãdulescu, Ion Odobescu, C.M. Vasilescu ºi Al. Apostol.
Domnii cenzori vor depune la cassa societãþii cauþiunea de 15.000 lei în
titluri provizorii sau acþiuni ale societãþii, trei zile dupã confirmarea lor.
Domnii supleanþi o vor depune numai dacã vor fi chemaþi în cazurile
legale la exerciþiul funcþiunii de cenzori.
9. În virtutea prezentului contract, societatea se declarã fondatã,
constituitã ºi organizatã sub unica rezervã a autorizãrii legale din partea
autoritãþilor judiciare competente.
10. Pentru obþinerea acestor autorizaþiuni, dãm mandat ºi delegãm pe dl.
Mauriciu Blank ca sã cearã autorizaþiunea de a funcþiona Societatea la onor. Trib.
Ilfov, Secþia de Comerþ, ºi eventual la onor. Curtea de Apel din Bucureºti; sã
numeascã avocat, a semna toate cererile ºi declaraþiunile în scopul sus arãtat,
216
sã reprezinte pe subsemnaþii înaintea tuturor instanþelor ºi autoritãþilor, sã

îndeplineascã toate formalitãþile cerute de lege pentru sus zisul scop, sã
consimtã la modificãrile ce eventual ar fi necesare statutelor, în fine, dupã ce
societatea va fi legal autorizatã sã primeascã recipisele mai sus specificate,
reprezentând vãrsãmântul de 30% din capital, precum ºi sumele cuprinse în
aceste recipise, dând chitanþã de primire onor. Bãncii Naþionale a României.
Urmeazã semnãturile,
Urmeazã autentificarea Tribunalului Notariat Ilfov nr. 10.336/1904.
Societate Anonimã
217
ANEXA NR. 41
CONTRACT DE GAJ
Între Banca Naþionalã a României SA, cu sediul în Bucureºti, str. Lipscani

nr. 25, reprezentatã prin domnii: Al.G. Buzdugan, administrator delegat,
semnând pentru Guvernator, ºi N. Th. ªtefãnescu, semnând pentru Secretar
General, ºi Banca Marmorosch, Blank & Co., cu sediul în Bucureºti, str.
Doamnei, reprezentatã prin domnii:
a intervenit prezentul act de gaj:

Banca Marmorosch & Co. SA, pentru garantarea pânã la concurenþa
sumei de Lei 750.000.000 a plãþii integrale, capital, dobânzi ºi orice alte cheltuieli
a efectelor comerciale reescontate pânã azi la Banca Naþionalã, pentru
garantarea oricãror alte cambii ce rezultã din preschimbarea totalã sau parþialã a
acestor efecte, pentru garantarea plãþii a oricãrei alte cambii care poartã sau va
purta semnãtura Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi care se aflã sau se va afla în
posesiune, Bãncii Naþionale sub orice titlu, ºi aceasta pânã la concurenþa sumei
de mai sus, precum ºi pentru garantarea pânã la concurenþa sumei de Lstg.
400.000 (patrusutemii lire sterline), plus procente ce datoreazã sau va datora
Bãncii Naþionale a României din operaþini de devize, constituie în gaj în favoarea
acesteia acþiunile ºi valorile prevãzute în alãturatele anexe nr. 1 ºi 2, semnate de
pãrþile contractante.
În caz de noi emisiuni, Banca Marmorosch, Blank & Co. are obligaþiunea
de a-ºi exercita eventualele drepturi de opþiune, stipulându-se în mod expres cã
numai dacã aceste emisiuni se vor face cu titlu gratuit (dividend, revalorizarea
activului, distribuirea de rezerve), noile acþiuni emise de plin drept vor fi
constituite în gaj pentru garantarea datoriei menþionate.
Acþiunile gajate pot fi schimbate cu altele numai cu autorizarea Bãncii
Naþionale a României.
Atât scrisorile de ridicare ºi depunere de acþiuni, borderourile de reescont
însoþite de scrisorile respective, precum ºi anexele nr. 1 ºi 2, fac parte integrantã
din prezenta convenþiune de constituire de gaj.
În caz când Banca Marmorosch, Blank & Co. nu va fi urmãtoare
angajamentelor sale deduse din creanþele garantate prin acest act, Banca
Naþionalã este în drept a vinde gajul, fie dupã normele prevãzute de Codul de
Comerþ, fie conform cu dispoziþiunile speciale prevãzute de Legea ºi Statutele
Bãncii Naþionale.
În caz când Banca Naþionalã nu s-ar acoperi prin vinderea gajului, este în
drept a urmãri orice altã avere a Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
De altfel, cambiile ce se gãsesc sau se vor gãsi în portofoliul Bãncii
Naþionale, purtând semnãtura în orice calitate a Bãncii Marmorosch Blank, îºi
vor produce efectul lor, indiferent de urmãrirea ºi vinderea gajului.
Toate noþiunile ºi valorile prevãzute în anexa nr. 1 au fost remise în
posesiunea Bãncii Naþionale a României, astãzi la semnarea prezentului act, iar
cele prevãzute în anexa nr. 2 sunt în posesiunea Bãncii de Credit Român cu
sediul în Bucureºti, aleasã de pãrþi ca terþ detentor, în conformitate cu art. 480
Cod Comercial.
Banca Naþionalã a României nu rãspunde de obligaþiunile prevãzute de
art. 481 Cod Comercial.
218
Taxele de timbru ºi înregistrare privesc pe Banca Marmorosch, Blank &

Co. SA.
Fãcut în dublu exemplar ºi semnat de ambele pãrþi atât contractul, cât ºi
anexele nr. 1 ºi 2, astãzi, 16 iulie 1931.
Banca Naþionalã a României,

(ss) Al. Buzdugan (ss) N. Th. ªtefãnescu
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA,

(ss) G. Crãciun (ss) V.A. Urechia
Societate Anonimã
219
ANEXA NR. 42
CONTRACT DE GAJ

semnând pentru Guvernator, ºi N.Th. ªtefãnescu, semnând pentru Secretar
General, ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cu sediul în Bucureºti, str.
Doamnei, reprezentatã prin domnii ...,

Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, pentru garantarea pânã la
concurenþa sumei de Lei 750.000.000 a plãþii integrale, capital, dobânzi ºi orice
alte cheltuieli a efectelor comerciale reescontate pânã azi la Banca Naþionalã,
pentru garantarea oricãror alte cambii ce rezultã din preschimbarea totalã sau
parþialã a acestor efecte, pentru garantarea plãþii a oricãrei alte cambii care
poartã sau va purta semnãtura Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi care se aflã
sau se va afla în posesiunea Bãncii Naþionale sub orice titlu, ºi aceasta pânã la
concurenþa sumei de mai sus, precum ºi pentru garantarea pânã la concurenþa
sumei de Lstg. 400.000 /patrusutemii lire sterline/, plus procente ce datoreazã
sau va datora Bãncii Naþionale a României din operaþiuni de devize, constituie în
gaj, în favoarea acesteia, acþiunile ºi valorile prevãzute în alãturata anexã.
numai dacã aceste emisiuni se vor face cu titlu gratuit /dividend, revalorizarea
activului, distribuire de rezerve/, noile acþiuni emise de plin drept vor fi constituite
în gaj pentru garantarea datoriei menþionate.
ºi depunere de acþiuni, borderourile de reescont însoþite de scrisorile respective,
precum ºi anexe, fac parte integrantã din prezenta convenþiune de constituire de
gaj.
În caz când Banca Marmorosch, Blank nu va fi urmãtoare angajamentelor
deduse din creanþele garantate prin acest act, Banca Naþionalã este în drept a
vinde gajul, fie dupã normele prevãzute de Codul de Comerþ, fie conform cu
dispoziþiunile speciale prevãzute de legea ºi statutele Bãncii Naþionale.
În caz când Banca Naþionalã nu s-ar acoperi prin vinderea gajului este în
drept a urmãri orice altã avere a Bãncii Marmorosch, Blank.
Naþionale, purtând semnãtura în orice calitate a Bãncii Marmorosch, Blank &
Co., îºi vor produce efectul lor, indiferent de urmãrirea ºi vinderea gajului.
Cu sumele realizate din lichidarea gajului, Banca Naþionalã este în drept
sã facã imputaþiunea plãþii dupã cum va crede de cuviinþã, atât în ce priveºte
capitalul, cât ºi dobânzile ºi ce anume cambii înþelege a fi plãtitã.
Banca Marmorosch, Blank & Co. declarã în mod expres cã valorile ce
formeazã gajul de faþã sunt ºi rãmân afectate pentru garantarea oricãrei alte
datorii ce a contractat sau va contracta la Banca Naþionalã sub orice titlu, ºi cã
orice alte sume, titluri sau valori ce s-ar afla la Banca Naþionalã pe numele sãu,
220
fie în depozit, fie în orice alt mod, servesc drept gaj pentru garantarea sumelor ºi
creanþelor mai sus arãtate.
Toate acþiunile ºi valorile prevãzute în anexã au fost remise în posesiunea
Bãncii Naþionale a României astãzi, la semnarea prezentului act.
Banca Naþionalã nu rãspunde de obligaþiunile prevãzute de art. 481 Cod
Comercial.
Taxele de timbru ºi înregistrare privesc pe Banca Marmorosch, Blank.
anexa, astãzi, 24 iulie 1931.

Banca Marmorosch, Blank & Co. SA,

Societate Anonimã
221
ANEXA NR. 43
CONTRACT DE GAJ

Doamnei, reprezentatã prin domnii: ....

Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, pentru garantarea pânã la
concurenþa sumei de Lei 750.000.000 a plãþii integrale, capital, dobânzi ºi orice
alte cheltuieli a efectelor comerciale reescontate pânã azi la Banca Naþionalã,
pentru garantarea oricãror alte cambii ce rezultã din preschimbarea totalã sau
parþialã a acestor efecte, pentru garantarea plãþii a oricãrei alte cambii care
poartã sau va purta semnãtura Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi care se aflã
sau se va afla în posesiunea Bãncii Naþionale sub orice titlu, ºi aceasta pânã la
concurenþa sumei de mai sus, precum ºi garantarea pânã la concurenþa sumei
de Lstg. 400.000 /patrusutemii lire sterline/, plus procente ce datoreazã sau va
datora Bãncii Naþionale a României din operaþiuni de devize, constituie în gaj în
favoarea acesteia acþiunile ºi valorile prevãzute în alãturata anexã.
numai dacã aceste emisiuni se vor face cu titlu gratuit /dividend, revalorizarea
activului, distribuire de rezerve/ noile acþiuni emise de plin drept vor fi constituite
însoþite de scrisorile respective, precum ºi anexa, fac parte integrantã din
prezenta convenþiune de constituire de gaj.
În cazul când Banca Marmorosch, Blank & Co. nu va fi urmãtoare
angajamentelor deduse din creanþele garantate prin acest act, Banca Naþionalã
este în drept a vinde gajul, fie dupã normele prevãzute de Codul de Comerþ, fie
conform cu dispoziþiunile speciale prevãzute de legea ºi statutele Bãncii
Naþionale.
În caz când Banca Naþionalã nu s-ar acoperi prin vinderea gajului, este în
Naþionale, purtând semnãtura, în orice calitate, a Bãncii Marmorosch, Blank &
Co., îºi vor produce efectul lor, indiferent de urmãrirea ºi vinderea gajului.
Cu sumele realizate din lichidarea gajului, Banca Naþionalã este în drept
sã facã imputaþiunea plãþii, dupã cum va crede de cuviinþã, atât în ce priveºte
capitalul, cât ºi dobânzile ºi cu ce anume cambii înþelege a fi plãtitã.
Banca Marmorosch, Blank & Co. declarã în mod expres ca valorile ce
222

Bãncii Naþionale a României astãzi la semnarea prezentului act.
Comercial.
Co.
anexa, astãzi, 31 iulie 1931.

(ss) Indescifrabil (ss) Indescifrabil
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.,

Societate Anonimã
223
ANEXA NR. 44
CONTRACT DE GAJ

Doamnei, reprezentatã prin domnii: ...

Banca Marmorosch Blank & Co. SA, pentru garantarea pânã la
concurenþa sumei de Lei 750.000 a plãþii integrale, capital, dobânzi ºi orice alte
cheltuieli a efectelor comerciale reescontate pânã azi la Banca Naþionalã, pentru
garantarea oricãror alte cambii ce rezultã din preschimbarea totalã sau parþialã a
acestor efecte, pentru garantarea plãþii a oricãrei alte cambii care poartã sau va
purta semnãtura Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi care se aflã sau se va afla în
posesiunea Bãncii Naþionale sub orice titlu, ºi aceasta pânã la concurenþa sumei
de mai sus, precum ºi pentru garantarea pânã la concurenþa sumei de Lstg.
400.000 /patrusutemii lire sterline/, plus procente ce datoreazã sau va datora
Bãncii Naþionale a României din operaþiuni de devize, constituie în gaj, în
favoarea acesteia, acþinile ºi valorile prevãzute în alãturata anexã.
activului, distribuire de rezerve) noile acþiuni emise de plin drept vor fi constituite
Naþionale a României. Atât scrisorile de ridicare ºi depunere de acþiuni,
borderourile de reescont însoþite de scrisorile respective, precum ºi anexa, fac
parte integrantã din prezenta convenþiune de constituire de gaj.
În caz când Banca Marmorosch, Blank nu va fi urmãtoare angajamentelor
vinde gajul, fie dupã normele prevãzute de Codul de Comerþ, fie conform
dispoziþiunilor speciale prevãzute de legea ºi statutele Bãncii Naþionale.
În caz când Banca Naþionalã nu s-ar acoperi prin vânzarea gajului, este în
Co., îºi vor produce efectul lor, indiferent de urmãrirea ºi vânzarea gajului.
Cu sumele realizate din lichidarea gajului Banca Naþionalã a României
este în drept sã facã imputaþiunea plãþii dupã cum va crede de cuviinþã atât în ce
priveºte capitalul, cât ºi dobânzile ºi ce anume cambie înþelege a fi plãtitã.
Banca Marmorosch, Blank & Co. declarã în mod expres cã valorile ce
formeazã gajul de faþã, sunt ºi rãmân afectate pentru garantarea oricãrei alte
datorii ce a contractat sau va contractat la Banca Naþionalã sub orice titlu, ºi cã
fie în depozit, fie în orice alt mod, serveau drept gaj pentru garantarea sumelor ºi
224

Bãncii Naþionale a României la semnarea prezentului act.
Comercial.
Co. SA.
anexa, astãzi, 8 august 1931.

(ss) Al.G. Buzdugan (ss) R.Th. ªtefãnescu
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.,

(ss) V.A. Urechia (ss) Alexandru Cantuniari
Societate Anonimã
225
ANEXA NR. 45
CONTRACT DE GAJ

Doamnei, reprezentatã prin domnii: I. Mãrgãrit ºi G. Crãciun, ambii subdirectori,

Banca Marmorosch, Blank & Co., pentru garantarea pânã la concurenþa
sumei de Lei 500.000.000 a plãþii integrale, capital, dobânzi ºi orice alte cheltuieli
a efectelor comerciale reescontate pânã azi la Banca Naþionalã a României
pentru garantarea oricãror alte cambii care poartã sau va purta semnãtura Bãncii
Marmorosch, Blank & Co., ºi care se aflã sau se va afla în posesiunea Bãncii
Naþionale a României sub orice titlu, ºi aceasta pânã la concurenþa sumei de mai
sus, constituie în gaj, în favoarea acesteia, acþiunile ºi valorile prevãzute în
alãturata anexã.
de a-ºi exercita eventualele drepturi de opþiune stipulându-se, în mod expres, cã
activului, distribuire de rezerve) noile acþiuni emise, de plin drept, vor fi constituite
pentru garantarea datoriei menþionate.
însoþite de scrisorile respective, precum ºi anexa, fac parte integrantã din
prezenta convenþiune de constituire de gaj.
În caz când Banca Marmorosch, Blank nu va fi urmãtoare angajamentele
vinde gajul, fie dupã normele prevãzute de Codul de Comerþ, fie conform
dispoziþiunilor speciale prevãzute de legea ºi statutele Bãncii Naþionale.
În caz când Banca Naþionalã nu s-ar acoperi prin vânzarea gajului, este în
Co., îºi vor produce efectul lor, indiferent de urmãrirea ºi vânzarea gajului.
Cu sumele realizate din lichidarea gajului, Banca Naþionalã a României
este în drept sã facã imputaþiunea plãþii dupã cum va crede de cuviinþã, atât în ce
priveºte capitalul, cât ºi dobânzile ºi ce anume cambie înþelege a fi plãtitã.
Banca Marmorosch, Blank & Co. declarã, în mod expres, cã valorile ce
Toate acþiunile ºi valorile prevãzute în anexã au fost repuse în posesiunea
Bãncii Naþionale a României astãzi, la semnarea prezentului act. Banca
Naþionalã nu rãspunde de obligaþiunile prevãzute de art. 481 Cod Comercial.
226

Co. SA.
anexa, astãzi, 14 august 1931.
BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI, BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.,

(ss) Al.G. Buzdugan (ss) N.Th. ªtefãnescu (ss) I. Mãrgãrit (ss) G. Crãciun
Societate Anonimã
227
ANEXA NR. 46
TABLOUL ACTELOR DE GAJ PE ACÞIUNI

Pentru garantarea sumelor ridicate
de la Banca Naþionalã
Valoarea
Data Actului Sumele Garantate Felul Acþiunilor nominalã
Frigul, Antrepozite
ªerban Vodã
16 iul. 1931 ( 750.000.000 lei
) 400.000 Lstg. Astra-Vagoane
Ciment Cantacuzino
Moara Steaua
S.I.L.
Techirghiol
Frigoriferele de Vest
Câmpulung
Aluminia
Petrifalãu
Lurjan................................... Lei 273.874.500
------------------------------------------------------
Societatea de
( Idem Difuziune
31 iul. 1931 ) ” Radiotelefonicã,
Tudor, Fab. Acumulator,
Inst. Cred. Ipot. Tranzit,
Mureºeni, Fab. Pielãrie,
ªantierele Române
de la Dunãre,
Copºa-Micã, Cugir,
I.A.R.,
Buzãu-Nehoiaºu,
Buzãu-Nehoiaºi ºi
Moscova,
Creditul Basarabean,
Soc. Anon. Rom. Telefoane,
Olãneºti................................ Lei 110.586.500
------------------------------------------------------
( Idem Soniajul
24 iul. 1931 ) ” Frigex................................... Lei 209.400.000
------------------------------------------------------
( Idem Universul
) ” .................................... Lei 8.939.500
. 8 aug. 1931
------------------------------------------------------
14 aug. 1931 500.000.000 Soc. General. Constr.
Publice................................. Lei 49.655.000
------------------------------------------------------Total Lei 602.800.500
Societatea Anonimã
228
ANEXA NR. 47
Bucarest, le 18 août 1931
NOTE
Sur les mesures à prendre avant la formation du Syndicat
Il est indispensable avant la formation du syndicat de tirer complètement

au clair toutes les mesures antérieures et notamment l’aplication de la
convention du 4 août entre la Banque Nationale et l’Etat relative à la Banque
Blank.
La Banque Nationale a éxécuté cette convention notamment en faisant
integralement l’avance de 400 millions prévus.
Il reste par contre à régler:
a/ la remise des actions de la Banque Blank à la Banque Nationale
/ulterieurement à l’Etat, s’il y a lieu, après remboursement de la Banque
Nationale/;
b/ la question du contrat des tabacs;
La question des gages afférents aux escomptes faits.
En ce qui concerne ces gages, la situation se resume ainsi:
Au 31 juillet, portefeuille et
découvert des Lstg................................1.211 millions
Dont il y a lieu déduire pour

la Banca Generalã............................... 28 millions
Rest 1.183 millions
Cette somme totale est

converte par:
Portefeuille comercial........183 mill.

Gages divers......................537 mill.
Hipothèques......................110 mill. 830 millions
Reste découvert: 353 millions
L’Etat acceptant de réserver pour être repris par lui sur les avances faites
au 31 juillet 600 millions, il reste dans la portefeuille proprement dit de la Banque
Nationale un soldo de 583 millions. Ces 583 millions sont garanties par
Portefeuille commercial ........183 millions
Gages diverses .................... 400 millions
583 millions
Depuis la Banque Nationale a fait intégralement l’avance supplementaire

de 400 millions prévue à la convention et elle a dépassé cette somme de 96
millions le 14 août à régulariser sur les operations du syndicat bancaire.
229
Entretemps la Banque Nationale a reçu en garantie des actions

reprèsentant les immeubles de la banque et évalués par celle-ci à 475 millions
/évaluation à ramener à 400 millions environ/.
Les 400 millions avancés en vertu de la convention avec l’Etat sont donc
convertu à raison de
Gages divers ... 137 millions
Hypothèques ... 110 millions
Et le reste mois: 153 millions
par les actions des immeubles.
Les 96 millions à régulariser sur les opérations du syndicat, peuvent être

garantie par une somme égale d’actions des immeubles et il ne restera garantie
des 600 millions réservée pour être passés àù l’Etat que la solde des actions des
immeubles, soit /400-153-96/ 151 millions ou un peu plus si on admet une
évaluation plus élevée des immeubles.
Parmi les 600 millions passée à l’Etat doivent d’ailleurs figurer les 280
millions de Lstg. non couvertes, auxquels il y a lieu d’adjoindre comme gage un
portefeuille au moins formal permettant le rachat ultérieur par l’Etat.
En résumé la situation est actuellement la suivante:
Tous les gages et immeubles ayant été donnés, il reste à régulariser 96
millions sur les opérations du syndicat pour lesquels il este possible de réserver
une valeur égale d’actions des immeubles pouvant servir de garantie au
portefeuille forni par les autres participante.
De nouvelle avances ne peuvent être faites que sur la garantie du contrat
des tabacs conformément aux deux derniers paragraphes du protocole de
Sinaia du 12 août dernier.
Pentru conformitate
230
ANEXA NR. 48
TABLOUL COMPARATIV AL REESCONTULUI

MARILOR BÃNCI
(în milioane lei)
Banca
Banca Banca Marmorosch,
Româneascã de Credit Blank & Co.
1921 202 - 372
1922 584 382 613
1923 867 529 875
1924 824 304 932
1925 681 248 791
1926 635 239 800
1927 261 224 567
1928 830 236 344
1929 148 57 235
1930 - - 247
1931 1.649 1.428 1.643
Societate Anonimã
231
ANEXA NR. 49
DECLARAÞIE DE MARTOR
Dumitru Burillianu, 63 ani, agricultor, domiciliat în Bucureºti, 36 Aleea

Alexandru.
Nu am legãturi de afaceri cu Blank Banca.
Am depus jurãmântul, conform art. 106 din Procedura Civilã.
Am fost guvernatorul Bãncii Naþionale între 1927 ºi martie 1931. În acest
timp, Banca Naþionalã a României nu a avut cu Banca Blank decât aceleaºi
raporturi nominale pe care le avea cu celelalte bãnci.
În mod normal, Blank Banca se bucura de un credit de reescont de 300
milioane, maximum l-a atins la 8 sau 900 milioane lei, dupã volumul afacerilor ei.
Cam aceeaºi sumã se acorda ºi celorlalte bãnci mari. Nici acest maxim nu era
anormal, cãci el nu se permanentiza.
La moartea lui Mauriciu Blank începuse o micã panicã printre deponenþii
bãncii ºi Banca Naþionalã a ajutat-o dupã cum îi promisese cu câteva luni înainte,
cu ocazia îmbolnãvirii lui Mauriciu Blank, de a o sprijini pentru a face faþã tuturor
cererilor de restituiri de depozite.
Din partea Bãncii Blank îi ceruse ajutor Aristide Blank, iar la moartea lui
Mauriciu Blank, s-a prezentat la mine atât Aristide Blank, cât ºi Tabacovici,
pentru a-mi cere ajutorul bãncii. Apoi Aristide Blank a plecat în strãinãtate, ºi a
rãmas, în relaþiuni cu Banca Naþionalã a României, N. Tabacovici.
În 1930, ivindu-se pe piaþã panica, din cauza începutului crizei mondiale,
dificultãþilor, cu o sumã de aproape 1 miliard lei. Suma a fost rambursatã chiar în
cursul anului 1930.
Cred cã ºi în 1931 Blank Banca ar fi surmontat criza dacã ar fi fost ajutatã
de Banca Naþionalã a României.
Cred cã ar fi fãcut faþã ºi datoriilor, þinând seama cum a fãcut faþã ºi
angajamentelor concordatului.
Ceea ce a grevat patrimoniul bãncilor a fost finanþarea importului ºi
naþionalizarea industriilor din Ardeal.
Prin prima operaþiune, bãncile s-au gãsit datorând în strãinãtate sume în
valori strãine, care au crescut pe mãsurã ce scãdea leul. Prin a doua operaþiune,
bãncile ºi-au imobilizat o parte din activ în efecte care nu erau bancabile.
Aceastã politicã era impusã bãncilor în interesul general de cãtre Stat ºi Banca
Naþionalã.
Alegerea portofoliului imobilizat ce urma sã fie preluat de Stat, conform
planului de stabilizare, se tria numai de cãtre Banca Naþionalã ºi se accepta de
Ministerul de Finanþe.
Bãncile nu aveau un rol în aceastã operaþiune.
Din partea Bãncii Blank nu s-a prezentat nimeni pentru a influenþa
alegerea efectelor de preluat. Contrariul ar fi fost chiar o ofensã pentru Banca
Naþionalã.
În privinþa reescontului, bãncile trimiteau un volum mai mare de efecte
decât suma solicitatã, din care Servicul Scontului Bãncii Naþionale a României
alegea pe cele mai solide.
Banca Naþionalã nu a reescontat efecte care nu corespundeau statutelor.
În privinþa semnãturilor erau unele bãnci mari, cãrora se accepta efecte cu douã
232
semnãturi, dar aceasta conform dispoziþiunilor statutare ºi încuviinþarea

Consiliului General al bãncii.
Volumul scontului diferitelor bãnci era stabilit la începutul anului de
Consiliul de Administraþie al Bãncii Naþionale a României. Nu-mi aduc aminte sã
fi depãºit aceste sume decât cu acoperirea Consiliului de Administraþie.
Citindu-i-se, stãruie ºi semneazã, astãzi, 21 iunie 1941.
(ss) Dumitru M. Burillianu
Consilier delegat,
(ss) M. Possa
Secretar,
(ss) Rud. Üllrich
Societatea Anonimã
233
ANEXA NR. 50

Capital social 600.000.000 lei


Nr. 49.212
Secret
Domnule Ministru,
Avem onoarea a vã înainta alãturat textul definitiv al Convenþiunii

încheiate între Stat ºi Banca Naþionalã a României, în vederea asanãrii Bãncii
Aceastã convenþiune este identicã în ce priveºte conþinutul ºi înlocuieºte
proiectul de convenþiune ce am avut onoare a vã remite cu scrisoarea noastrã
din 4 august a.c., pe care aþi binevoit a-l aproba cu adresa Dumneavoastrã din 6
ºi 12 august a.c.
Ne permitem a constata cã aceastã convenþiune a devenit necesarã în
urma faptelor noi ce s-au produs în situaþiunea Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
În primul rând, aceastã bancã nu a putut îndeplini, în luna precedentã,
unele angajamente ale ei, fie faþã de Banca Naþionalã, fie faþã de terþi.
În special, ea ne-a vândut devize pentru o sumã de Lstg. 400.000, din
care nu a livrat la scadenþe 355.000 Lstg., aceste sume fiind vândute fãrã
acoperire.
De asemenea, în urma acestui fapt, Banca Marmorosch, Blank & Co. ne-
a prezentat o situaþiune internã de bilanþ încheiatã pe 30 iunie a.c., din care
rezultã cã aceastã bancã are însemnate pierderi ºi cã situaþiunea ei realã e
foarte departe de a corespunde cu bilanþurile publicate.
Rezultã anume din cifrele prezentate chiar de Banca Marmorosch, Blank
& Co. cã între activele reale ale debitorului ei principal, Banca Industrialã, ºi
numele inscrise cu titlul de activ la Banca Marmorosch, Blank & Co., existã un
minus de 1½ miliard lei.
Din constatãrile ulterioare, mai rezultã ºi alte supraevaluãri importante.
Rezultã, de asemenea, din explicaþiunile date de Banca Marmorosch,
Blank & Co., cã exploataþiunea se soldeazã printr-o pierdere de peste 200
milioane lei anual.
În aceste convenþiuni, Statul, apreciind cã trebuie fãcut totul pentru a se
evita cãderea numitei bãnci, dupã cum e rezultat din conferinþele avute de
Dumneavoastrã cu Comitetul nostru Executiv ºi Statul, fiind gata a face
sacrificiile necesare pentru aceasta, s-au cãutat sã se precizeze în aceastã
convenþiune mijloacele de a obþine, cu un sacrificiu limitat al Statului ºi graþie
mãsurilor luate de Banca Naþionalã ºi considerate suficiente, o situaþiune
amelioratã ºi timpul pentru a se putea studia o soluþie definitivã.
234
E evident cã aceastã soluþie definitivã va reclama în special publicarea

unui bilanþ sincer de fine de an.
Prin urmare, acoperirea împrumuturilor actuale ºi preluarea de cãtre Stat
a unui portofoliu de 600 milioane lei nu va putea în niciun caz garanta Statului cã
va primi în schimb un activ real de valoare egalã, în situaþiunea actualã
neputându-se face Bãncii Marmorosch, Blank & Co. noi avansuri, decât
utilizându-se întreg restul de active reale de care mai dispune.
Având în vedere toate acestea ºi mai ales importanþa depozitelor la
aceastã bancã, am cãzut de acord cu Dumneavoastrã a se întreprinde o acþiune
de asanare a ei ºi, în acest scop, s-a ajuns la încheierea alãturatei convenþiuni,
aprobatã de Consiliul de Administraþie ºi de consilierul tehnic pe lângã Banca
Naþionalã în ºedinþa de ieri, 18 august, convenþiune pe care avem onoarea a vã
ruga sã binevoiþi a o semna.
Alãturat, copia de pe procesul-verbal al ºedinþei Consiliului.
Primiþi, vã rog, Domnule Ministru, încredinþarea deosebitei mele
consideraþiuni.
Guvernator,
(ss) M. Manoilescu
Secretar General,
(ss) Indescifrabil
Anexe: convenþiune, proces-verbal.
Domniei sale
Societate Anonimã
235
ANEXA NR. 51
TABLOUL
Pasivului Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la data concordatului
(21.X.1931)
ºi a modului cum a fost achitat pânã la 31.X.1941
Lei 1.758.519.927 - datorii cãtre creditori ºi deponenþi, formând masa

concordatarã propriu-zisã, cãrora li s-a achitat prin:
a/ Cedãri de terenuri, imobile ºi diverse
acþiuni Lei 190.882.514
b/ Cedãri de titluri:
Obligaþiuni Com. Buc. 1924,
7% în val. nom. de
Frs. fr. 9.406.000 Lei 52.364.001
Acþiuni Fb. Ciment
Cantacuzino Lei 80.257.442
Acþiuni Fb. Hârtie
Petrifalãu Lei 8.994.000
Oblig. Com. Buc. 1921
3½% Lei 8.153.648 Lei 149.769.091
c/ Compensaþiuni cu debitori Lei 50.361.000

d/ Plãþi în numerar realizat din vânzãri
de terenuri, imobile, (incl. cercul vândut
Bãncii Naþionale) acþiuni, efecte
publice, încasãri de la debitori,
venituri din participaþiuni etc. Lei 1.141.232.468
Lei 1.532.245.073
Lei 1.842.001.981 - datorie pe reescont cãtre B. N. R.,
direct ºi prin Sindicatul Bancar (inclusiv efectul 108 mil.
preluat ulterior de Stat). Din aceastã datorie s-a achitat
pânã la 31 oct. 1940.
Lei 1.289.514.731 - plus
Lei 96.260.056 - ce s-au imputat de B.N.R.
as. unui cont de dobâzi
Lei 1.385.774.787
Lei 120.597.142 - datorie în valutã strãinã cãtre Sindicatul ”Steaua Românã”,
pentru acþiunile ”Steaua Românã”, din care s-a plãtit pânã azi
Lei 42.566.041
Totuºi, datoria este azi mai mare decât la data
concordatului, ºi anume de circa lei 140.000.000, din cauza
diferenþelor de curs la lirele sterline.
Lei 62.958.471 - datorii diverse pentru ordine de platã, cecuri, etc., ce au fost
exceptate de la concordat ºi care s-au achitat în numerar
pentru o sumã de
Lei 58.826.455
Lei 41.780.116 - datorie cãtre Fondul de Pensiune, care s-a diminuat prin
diverse plãþi ºi lichidãri cu Lei 31.439.339
236
Lei 3.825.857.637 - total pasiv la concordat.
CONCLUZIUNI: Din expunerea de mai sus, rezultã cã

dintr-un pasiv total la data concordatului (21.01.1931)
.........................................................................................de Lei 3.825.857.687
Banca a achitat pânã la 31.10.1941......................................Lei 3.050.851.716
Societate Anonimã
237
ANEXA NR. 52
PROCES-VERBAL
Astãzi, 4 noiembie 1940, s-a prezentat în faþa Comisiunii ºi a fãcut

urmãtoarea:
Declaraþie
CONSTANTIN ARGETOIANU, în vârstã de 69 ani din Bucureºti, str.

Regele Victor Emanuel nr. 36.
Am fãcut parte din Consiliul de Administraþie al Bãncii Blank de pe vremea

bãtrânului Blank. Când am intrat în Consiliu, reputaþiunea Bãncii Blank era la
apogeul ei. ªi am fost foarte onorat de cooptarea mea.
Am fãcut parte din Comitetul bãncii pânã la demisiunea mea din Consiliu,
în aprilie 1931.
Acest Comitet a fost creat în 1929 sau 1930, nu-mi mai aduc aminte bine
ºi mi s-a oferit preºedinþia lui în urmãtoarele împrejurãri:
Dupã declinarea puterilor bãtrânului Mauriciu Blank, banca a intrat sub
influenþa covârºitoare a fiului sãu Aristide. Nominal erau doi directori generali sau
administratori delegaþi, nu mai þin bine minte – Aristide Blank ºi Richard Soepkez.
Foarte curând, aceºti doi conducãtori efectivi ai instituþiunii au intrat într-un
conflict permanent, cu atât mai pãgubitor instituþiunii cu cât era latent. Domniile
lor îºi împãrþeau atribuþiunile, dacã nu mã înºealã memoria dl. Aristide Blank se
ocupa mai mult cu Banca Blank propriu-zis, iar dl. Soepkez cu Banca Industrialã
/un „holding” al tuturor investiþiunilor industriale ale Bãncii Blank/.
Domnul Tabacovici ºi Crãciun erau organe de execuþie pentru Banca
Blank, iar dl. Dinermann pentru Banca Industrialã.
Într-o zi a venit la mine socrul meu I. Boambã, membru în Consiliul de
Administraþie al bãncii, cu atribuþiuni de sfãtuitor juridic, sã-mi expunã situaþia
„antenabilã” creatã la bancã prin aceastã rivalitate ºi hotãrârea luatã „pentru a se
îndulci frecãturile”, sã se înfiinþeze un comitet consultativ compus din dl. Aristide
Blank, Richard Soepkez, Simon Rosental, Ioan Boambã ºi sub preºedinþia mea.
La obiecþiunea mea cã nu puteam adãuga la ocupaþiunile mele sarcini de
administrare ºi de control, mi s-a rãspuns cã nu era vorba de aºa ceva,
conducerea bãncii rãmânând în mâinile în care se afla – ci numai de un Comitet
Consultativ pentru afacerile ce i-ar fi supuse. Nu am sub ochi statutele bãncii, dar
nu cred cã un asemenea Comitet sã fi fost prevãzut în ele, cãci, în acest caz, el ar
fi trebuit sã funcþioneze ºi înainte de numirea mea. Este greu sã-mi aduc aminte
de amãnunte dupã 10 ani ºi mai bine, dar cred cã pot afirma cã aceastã sarcinã a
fost onorificã ºi cã n-am fost remunerat nici cu jetoane, nici cu tantiemã, în
calitate de membru al acestui Comitet. La ºedinþe, care se þineau în fiecare joi, în
afarã de membrii suscitaþi, mai asistau ºi domnii directori ca dl. Tabacovici,
Crãciun ºi alþii.
În ordinea zilei se puneau numai chestiunile aduse de domnii directori
generali ºi, de obicei, dl. Aristide Blank fãcea ºi o scurtã expunere a situaþiei
bãncii. Nu-mi aduc aminte sã fi fost supuse vreodatã Comitetului chestiuni de
numiri, de administraþie sau de bilanþ.
Cu privire la desfãºurarea crizei bancare din vara anului 1931, am de dat
urmãtoarele lãmuriri:
238
Politica mea, ca ministru de Finanþe în aceea epocã, a fost îndrumatã de

urmtãoarele principii:
1. Sã salvez de la prãbuºire cât mai multe instituþiuni de credit ºi, mai ales,
pe cele viabile.
2. Sã împiedic contaminarea celor câteva bãnci rãmase în picioare.
3. Sã salvez cât se putea mai mult din depunerile particulare, mai ales
depunerile mici ºi mijlocii.
Pentru aceasta trebuia sã împiedic, fie cu un sacrificiu din partea Statului,
panica ce ameninþa sã cuprindã întreaga piaþã.
Aceste principii sunt cele care au condus pe toþi miniºtrii de Finanþe, în
toate þãrile, sub regimul capitalist, pe care nimeni nu s-ar fi gândit sã le
nesocoteascã în acea epocã.
În afarã de aceste principii generale pe care m-am hotãrât sã le urmez,
m-am hotãrât sã nu fac niciun pas decât în perfect acord ºi cu colaborarea Bãncii
Naþionale.
Am luat aceastã hotãrâre, fiind de perfect acord cu dl. Auboin, consilierul
tehnic pentru stabilizarea monetarã, am socotit cã Institutul de Emisiune
monetarã era ºi regulator tranzacþiunilor ºi operaþiunilor bancare – ºi fiindcã o
mãrturisesc, Banca Blank reprezentând punctul nevralgic al crizei, nu am vrut sã
se zicã cã, în mãsurile ce le-aº putea lua, am fost influenþat de fosta mea calitate
de membru în Consiliul ei.
Am mers atât de departe pe aceastã cale încât am lãsat Bãncii Naþionale
toatã iniþiativa în diferitele operaþiuni sãvârºite în lupta împotriva crizei, în lunile
iulie, august ºi septembrie. Am fãcut sugestiuni Consiliului Bãncii Naþionale, dar
nimic mai mult, ºi am adoptat întotdeauna concluziile ei.
Banca Naþionalã a fost perfect de acord cu mine asupra acestei politici, ºi
a exprimat acest acord ºi prin Guvernatorul ºi consilierul ei tehnic, precum ºi prin
glasul întregului sãu Consiliu, pe care l-am întrunit pentru a-i lua avizul la
începutul crizei.
Pe aceastã cale:
1. Am aprobat propunerea Bãncii Naþionale de a trece din portofoliul
Bãncii Blank la portoofliul preluat de Stat o primã tranºã de efecte în valoarea de
300 milioane lei.
2. De asemenea, o a doua tranºã în valoare de 600 milioane lei.
3. De a organiza un Sindicat Bancar compus din urmãtoarele bãnci:
Banca Chrissoveloni;
Banca de Credit Român;
Banca Marmorosch, Blank & Co.;
Banca Moldovei;
Banca Româneascã,
pentru susþinerea solidarã a bãncilor participante.
La acest Sindicat, care a luat fiinþã la jumãtatea lui august, nu au intrat nici
Banca Generalã, nici Banca Berkowitz, deoarece cea dintâi ceruse concordat la
sfârºitul lunii iulie ºi cea de a doua se prãbuºise la sfârºitul lui iulie.
Marea noastrã preocupare, a Bãncii Naþionale ºi a mea, în tot acel rãstimp
din iulie-octombrie 1931, a fost Banca Blank, din cauza importanþei ei româneºti
ºi mondiale, precum ºi din cauza marelui numãr de deponenþi ameninþaþi printr-o
prãbuºire a bãncii, prãbuºire ce ameninþa sã atragã în vâltoarea ei ºi celelalte
douã bãnci cu depozite mari, Banca Româneascã ºi Banca de Credit, rãmase
pânã atunci în vigoare.
239
Cu toate cã Sindicatul Bãncilor a pus la bãtaie un miliard de lei, suma n-a

fost suficientã ca sã zãgãsuiascã panica ºi ne-am gândit la o nouã mãsurã, la o
fuziune a bãncilor Româneascã, Blank, de Credit ºi Chrissoveloni.
Guvernul a pregãtit un decret-lege pe baza cãruia fuziunile erau uºurate
din punct de vedere al formelor, ºi încurajate din acela al aplicãrii taxelor de
înregistrare ºi fiscale.
Banca Naþionalã a dus negocierile cu cele patru bãnci ºi a ajuns la un
acord cu ele abia la 16-17 octombrie. În ziua de 18 octombrie, bãncile fiind
convocate la Banca Naþionalã pentru semnarea portofoliului definitiv, domnul
Nae ªtefãnescu a declarat cã Banca Româneascã nu putea intra în nicio fuziune
de niciun fel. Prin retragerea Bãncii Româneºti, întregul edificiu al fuzionãrilor se
prãbuºea.
Banca Blank era însã la sfârºitul mijloacelor sale de rezistenþã.
În ziua de 19 octombrie, am fost chemaþi la Sinaia, de MS Regele,
guvernatorul Manoilescu, consilierul tehnic Auboin ºi subsemnatul.
Pe drum spre Sinaia, guvernatorul Manoilescu mi-a comunicat cã se
gândise la o fuziune între Banca Blank ºi Creditul Industrial, cã fusese
propunerea administratorului delegat Ghiþã Popescu, dar cã Consiliul de
Administraþie al Creditului Industrial, întrunit chiar în acea dimineaþã, respinsese
cererea.
Sosiþi la Sinaia, am expus Regelui situaþia ºi, ca o ultimã încercare de
salvare, am propus sporirea capitalului Bãncii Blank de la 125 milioane lei la 300
milioane lei, noile acþiuni în valoare de 175 milioane lei urmând sã fie subscrise
de Stat. Banca, devenind astfel, în majoritatea ei, proprietatea Statului,
încrederea deponenþilor putea reveni ºi retragerile zilnice oprite.
Reprezentanþii Bãncii Naþionale au primit propunerea mea, care a fost
gãsitã excelentã mai ales de cãtre consilierul tehnic Auboin. E metoda care
salvase câteva luni înainte Banca Comercialã Italianã din Milano ºi care a fost
adoptatã, câþiva ani mai târziu, la Berlin, alãturi de fuziune, pentru salvarea celor
patru mari bãnci germane.
Domnul Manoilescu a pus condiþiuni:
1. Demisia imediatã ºi prealabilã a domnilor Blank ºi Soepkez.
2. Cesiunea cãtre Stat a celor 126.000 acþiuni Blank, aparþinând familiei
Blank ºi Soepkez ºi constituind majoritatea acþiunilor bãncii.
A propus, în acelaºi timp, ca director al bãncii reînnoite pe domnul
Tabacovici ºi unul sau doi delegaþi ai Statului. Eu am pus, ca condiþie, ca
propunerea „etatizãrii” Bãncii Blank sã fie fãcutã de Banca Naþionalã. Regele a
aprobat întregul proiect.
Ne-am înapoiat la Bucureºti, împãrþindu-ne sarcinile: eu mi-am luat pe
aceea de a obþine de la domnul Aristide Blank ºi Soepkez demisiunile cerute ºi
cesiunea acþiunilor. Dl. Auboin s-a însãrcinat cu redactarea protocolului de
supus Consiliului Bãncii Naþionale, iar dl. Manoilescu de a convoca, chiar pentru
a doua zi, acest Consiliu ºi de a-i supune protocolul redactat de dl. Auboin.
Înapoiat la Bucureºti, am convocat pe dl. Soepkez ºi Rosental (dl. Blank
lipsea din Bucureºti) ºi am obþinut cesiunea acþiunilor ºi demisiile.
Dl. Auboin a redactat un protocol pe baza unui plan puþin diferit de cel
convenit la Sinaia. Prin noul plan, o „societate de gestiune” a Bãncii Blank se
forma pe baza acþiunilor cedate, Statul având facultatea sã sporeascã ulterior
capitalul noii instituþiuni.
Consiliul Bãncii s-a întrunit în ziua de 20 octombrie ºi a aprobat protocolul
Auboin. Dl. Guvernator a venit însã seara sã-mi spunã cã Consiliul a fost în
240
unanimitate al nostru, cã domnia sa a smuls votul ºi, considerând cã-ºi

îndeplineºte însãrcinarea luatã, ºi-a dat demisia din postul ce ocupa, conºtiinþa
domniei sale nepermiþând sã-l ocupe mai departe.
Am respins demisia domnului Guvernator ºi i-am declarat cã, credincios
politicii sale de a nu proceda la niciun act în desfãºurarea crizei decât de perfect
acord cu Banca Naþionalã, refuzam eu sã aprob o hotãrâre smulsã cu sila.
- Dar mâine Banca Blank se va prãbuºi...” a declarat dl. Manoilescu.
- Se va prãbuºi ... am rãspuns eu.
Înainte de vizita domnului Manoilescu, fusese la mine domnii: Aristide

Blank ºi Tabacovici. Dl. Aristide Blank era purtãtorul demisiunilor semnate de
domnia sa ºi de dl. Soepkez. La sosirea domnului Manoilescu, dl. Blank i-a remis
cele douã demisii, iar dl. Tabacovici ºi-a scris în acel moment demisia ºi a remis-o
ºi dânsul d-lui Manoilescu, care a protestat, spunând cã dl. Tabacovici trebuie sã
rãmânã.
Dupã cele ce se întâmplase, Banca Blank nu mã mai interesa. Îmi dam
deja seamã de câtva timp cã nu mai putea fi salvatã. Prãbuºirea ei nu mai
ameninþa bãncile rãmase în picioare, care, în rãstimpul de 3 luni cât am parvenit
sã amân dezastrul, se mai întãrise, iar vremurile de panicã trecuse...
Dl. Manoilescu ºi-a retras demisia, iar a doua zi, miercuri, am raportat MS
Regelui cã nu mai rãmânea Bãncii Blank decât soluþia unui concordat...
Urmãtorul comunicat a fost publicat:
„D. Aristide Blank, Soepkez ºi Tabacovici, demisionând din

conducerea Bãncii Marmorosch Blank, Banca a fost închisã pentru trei
zile, în vederea instalãrii noii Direcþiuni ºi a preluãrii Serviciilor.”
Ghiºeele bãncii au fost astfel închise în acea miercuri seara, 21

octombrie, ºi n-au mai fost deschise.
Preºedinte,
(ss) Al. Stârcea
Secretar,
(ss) B. Scondãcescu
Societate Anonimã
241
ANEXA NR. 52 BIS
DEPOZIÞIE DE MARTORI
Constantin Argetoianu, domiciliat în Bucureºti, str. Victor Emanuel nr. 7,

70 ani.
Nu sunt rudã, nu am afaceri cu N. Tabacovici ºi moºtenitorii defunctului
Richard Soepkez.
În executarea planului de stabilizare al leului, s-a preluat de cãtre Stat de
la Banca Naþionalã portofoliul de efecte imobilizate, pentru a da lichiditate Bãncii
Naþionale. Vãzându-se însã cã, cu portofoliul de efecte existent pânã la data
stabilizãrii, nu se atingea scopul urmãrit, s-a elaborat legea din iunie 1930, care a
permis sã se preia efecte ºi dupã data stabilizãrii ºi pânã la data acestei din urmã
legi ºi chiar dupã.
În operaþiunea preluãrii, principalul rol îl juca Banca Naþionalã ºi experþii,
consilierii tehnic strãini, Rist ºi Auboin.
Operaþiunea preluãrii urmãrea ºi scopul de a facilita ºi normalizarea
pieþei.
Nu am cunoºtinþã ca Banca Blank sau dl. N. Tabacovici sã fi intervenit în
vreun fel pentru preluarea portofoliului ºi nici altcineva din direcþiunea Bãncii
Blank.
Dl. Auboin îmi semnalase cã ministrul de Finanþe avea nevoie de
redresarea pieþei prin preluarea portofoliului preluat; domnia sa era spiritus
rector în aceste operaþiuni. Domnia sa era chiar mai preocupat decât direcþiunea
Bãncii Naþionale de aceste probleme. În acest portofoliu intra pentru o mare
parte portofoliul Bãncii Blank.
Dl. N. Tabacovici era la Banca Blank un executant, nu un îndrumãtor.
Nu cunosc ce situaþiune avea la Banca Industrialã.
Guvernul a fost sesizat de cererea d-lui Auboin ºi a direcþiunii Bãncii
Naþionale, în frunte cu guvernatorul M. Manoilescu, pentru a cere demisia
domnilor Blank ºi Soepkez ºi a se încredinþa direcþiunea d-lui N. Tabacovici, însã
a refuzat sã primeascã direcþiunea Bãncii Blank.
Mai înainte de chestiunea preluãrii portofoliului imobilizat, Soepkez nu a
mai participat efectiv la direcþia Bãncii Blank, deºi se prezenta la bancã, fãcea pe
supãratul.
Opera de asanare a pieþei preocupa atât pe Guvern, cât ºi pe Banca
Naþionalã, însã iniþiativa era a Bãncii Naþionale; în chestiunea preluãrii
portofoliului imobilizat, numai Banca Naþionalã avea iniþiativa.
Adaug cã operaþiunea preluãrii portofoliului imobilizat de Statul Român a

fost o operaþiune fãcutã în interesul Statului ºi al Economiei Naþionale ºi cã
nimeni din cei care au avut vreo rãspundere în efectuarea acestor operaþiuni n-
au urmãrit un interes personal.
Consilier delegat,
(ss) M. Possa
242
Secretar,
(ss) Rud. Üllrich
Societate Anonimã
243
ANEXA NR. 53
TRIBUNALUL ILFOV SECÞIA NOTARIAT

Nr. 70.025 din 2 sept. 1940
2/IX/1940
Cu referatul Grefei ºi Arhivei, cerându-se dosarul
(ss) C. Cnobloch
30 sept. 1940
Termen la 8 oct. 1940 în Camera de Consiliu. Citaþii prin Grefã

(ss) Ioan. N. David
Subsemnatul dr. Hans Meyer, domiciliat în Pforzhein, Germania, prin

procurator avocat I. Hacal, din Bucureºti, Calea ªerban Vodã nr. 41, unde îmi
aleg domiciliul, în calitate de creditor ipotecar al d-lui Adolf Roller, în baza actului
de împrumut garantat cu ipoteca aut. de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr.
9.631/1928 ºi înscris la nr. 1.024/1928, asupra imobilului din Bucureºti, str.
Coþofeni nr. 71-77, fost 14, am onoarea a vã ruga sã binevoiþi a constata, în
conformitate cu art. 1.786 Cod Civil, cã inscripþiunea ipotecarã fãcutã în registrul
de inscripþiuni al acestui onor. Tribunal la nr. 53/1923 asupra aceluiaº imobil de
cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. SA prin reprezentanþii sãi legali, cu sediul
în Bucureºti, str. Mauriciu Blank nr. 4, în baza actului de ipotecã aut. de Tribunalul
Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 494/1923, cesionat Bãncii Naþionale a României în
calitate de mandatarã legalã a Statului Român, prin actul autentificat de
Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 22.113/1933, este perimatã, întrucât
aceastã inscripþiune nu a fost reînnoitã în curs de 15 ani din ziua de 4 ianuarie
1923, data luãrii acestei inscripþiuni, în consecinþã vã rog sã binevoiþi a dispune
radierea inscripþiunii sus-arãtate luatã sub nr. 53/1922, din registrul de
inscripþiuni ale acestui onor. Tribunal.
Primiþi asigurarea deosebitei mele consideraþiuni.
p.pr. dr. Hans Meyer

(ss) I. Bacal, avocat
REFERAT
Conform rezoluþiei dupã pe petiþia înregistratã la nr. 70.025/1940. am

onoarea a referi cu:
Examinând registrele de inscripþiuni, de la 4 ianuarie 1923 pânã la 7
septembrie 1940, pe numele de Roller Adolf, nu am gãsit reînnoitã ipoteca
înscrisã de acest Tribunal prin ordonanþa nr. 53/1923 ce greveazã imobilul din
Bucureºti, str. Coþofeni nr. 14, pentru suma de Lei 12.000.000, cât sus-numitul
debitor a luat cu împrumut de la Banca Marmorosch, Blank & Co. SA.
Cercetat sarcinile.
Grefier,
(ss) M. Grãdinaru
9 septembrie 1940
244
REFERAT
Conform rezoluþiei pusã pe cererea înregistratã la nr. 70.025/1940, am

onoarea a referi cã, în afarã de lucrãrile din dosar, nu se mai aflã vreo cerere de
reînnoire de inscripþie.
Arhivar
(ss) V. Popescu
25 septembrie 1940
nr. 11.213
GREFA
Tribunalului Ilfov Secþia Notariat,

Prezenta copie fiind conformã cu originala petiþie înregistratã la nr.
70.025/1940, aflatã în dosarul acestui Tribunal cu nr. 366/1923, se legalizeazã
de noi, conform cererii înregistratã la nr. 63.551/1941.
Grefier,
(ss) Indescifrabil
Domniei sale
Domnului Preºedinte al Tribunalului Ilfov, Secþia Notariat
Societate Anonimã
245
ANEXA NR. 54

Capital social: 600.000.000 lei

Nr. 49.221
Domnule Ministru,
Fiind sesizat de marile bãnci româneºti cu o propunere privind preluarea

de cãtre Stat a acþiunilor „Steaua Românã” ºi un proiect de emisiune de
obligaþiuni industriale garantate de Stat, avem onoarea a vã exprima mai jos
pãrerea noastrã:
Suntem principial de pãrere cã, în situaþiunea actualã, când Banca
Naþionalã cautã, în înþelegere cu Statul, sã asigure bãncilor o cât mai mare
lichiditate, este de datoria Statului sã vinã în sprijinul lor.
Or, în împrejurãrile cunoscute, dupã rãzboi, marile bãnci au constituit, în
interesul Statului ºi dupã îndemnul acestuia, Sindicatul Român „Steaua
Românã”, luând fiecare un numãr însemnat de acþiuni ale acelei întreprinderi,
pentru care au plãtit pânã acum peste un miliard de lei ºi au mai rãmas cu
angajamente importante, care constituie pentru ele o sensibilã imobilizare.
Bãncile interesate propun, azi, ca Statul sã ia asuprã-ºi acþiunile lor, împreunã cu
sarcinile ce mai greveazã aceste acþiuni. Ele vã vor supune un proiect de
convenþiune, pe care vã rugãm a-l examina ºi eventual, a-l aproba.
În ce priveºte obligaþiunile pe care industriile furnizoare ale Statului au
intenþiunea sã le emitã în vederea sporirii lichiditãþii bãncilor de care sunt
finanþate, ar fi util ca Statul sã dea garanþia, pentru a înlesni plasarea, în þarã sau
în strãinãtate, a acestor obligaþiuni. Bãncile creditoare vor garanta, la rândul lor,
Statul pentru eventuale pierderi.
Primiþi, vã rugãm, Domnule Ministru, încredinþarea deosebitei noastre
consideraþiuni.
Guvernator,
(ss) M. Manoilescu
Secretar General,
(ss) Indescifrabil
Domniei sale
Societate Anonimã
246
ANEXA NR. 55
DEPOZIÞIE DE MARTOR
Numele ºi prenumele, Victor Slãvescu, etatea 50 ani, domiciliul Aleea

Alexandru nr. 43, Bucureºti, ocupaþiunea profesor universitar, jurând pe Sf.
Cruce, conform Procedurii Civile, declarã:
Banca Blank, ca mai toate bãncile mari, s-a ocupat îndeaproape, în

perioada de dupã rãzboi, atât cu operaþiuni de finanþare, cât ºi cu operaþiuni de
participare /cointeresare/ în întreprinderile industriale ºi comerciale.
Multe firme particulare au fost transformate, prin ajutorul bãncilor, în
societãþi pe acþiuni, apelându-se ºi la subscripþia publicã.
Uneori bãncile lichidau stocul de acþiuni, alteori le reþineau, în care caz
constituiau un capital imobilizat, cel puþin pânã se consolida întreprinderea ºi
puteau vinde acþiunile.
Astfel a lucrat ºi Banca Blank pânã în anul 1923, când aceastã activitate a
fost încetatã de toate bãncile o datã cu crearea Creditului Industrial, care a avut
de scop, între altele, ºi degajarea bãncilor de portofoliile industriale. Banca Blank
a fãcut ºi operaþiuni de mãrfuri ca ºi alte bãnci. Aceastã activitate nu era în afarã
de orice criticã.
Din punctul de vedere al principiilor însã, a contribuit la nostrificarea,
adicã la atragerea cãtre economia naþionalã româneascã a industriilor din
provinciile alipite.
Pe acel timp, acest fenomen s-a produs ºi în alte þãri, ca bãncile sã iasã
din rostul lor bancar.
În ceea ce priveºte întreprinderile industriale, erau consorþii de diferite

bãnci care le crease ºi care îºi pãstrau participaþiile lor. Industriile mici au putut sã
vândã acþiunile lor la Bursã ºi bãncile sã reintre cu câºtig în fondurile lor. Dupã
1923, din cauza instabilitãþii monetare, multe din întreprinderile la care participau
bãnci au suferit pierderi, care s-au repercutat asupra bãncilor.
Creditul Industrial nu a putut sã preia toate plasamentele de finanþare la
întreprinderile industriale. El nu a luat deloc participãrile de capital ale bãncilor în
întreprinderile industriale, cãci acesta nu era scopul sãu.
În 1928-1929, prin planul de stabilizare s-a prevãzut preluarea de la

Banca Naþionalã a portofoliilor diferitelor bãnci ce se gãseau reescontate, dar
care nu aveau o lichiditate bancarã, fiindcã – în bunã parte – erau portofolii
industriale. Scopul acestei operaþiuni a fost de a da lichiditate Bãncii Naþionale,
iar nu de a degreva bãncile de datoriile lor. Pe atunci, nu era în mintea nimãnui
ideea portofoliilor putrede.
ªtiu cã ºi în alte þãri, precum în Austria, Italia ºi Germania, Statul a
intervenit pentru a asana bãncile mari care se gãseau în dificultate, cum erau:
Banca Comercialã Italianã, Darmstädter Bank etc.
În unele cazuri, debitorul, a cãrui poliþe erau reescontate la Banca

Naþionalã, cerea preluarea portofoliului sãu de cãtre Stat. La aceastã iniþiativã
247
Banca Naþionalã supunea chestiunea Ministerului de Finanþe, care decidea. Nu

ºtiu însã cum a procedat Banca Blank.
Citindu-se, se stãruie ºi semneazã.
(ss) Victor Slãvescu
Consilier Delegat,
(ss) M. Possa
Secretar,
(ss) D. Negulescu
Societate Anonimã
248
ANEXA NR. 56

Societate Anonimã
EXTRAS
din Procesul-Verbal
al ºedinþei Consiliului de Administraþie din 8 iulie 1927
Dl. administrator-director general Aristide Blank expune Consiliului

urmãtoarele:
Banca noastrã a încheiat o tranzacþie importantã cu un grup format din
Banca de Credit Român, Internationale Suiker Maatschappij ºi Kredit Anstalt din
Viena /grupul Rotschild/.
Banca noastrã, care în urma rãscumpãrãrilor de la mai mulþi strãini
/Schöeller etc./ a ajuns sã posede 96% din acþiunile Fabricii de Zahãr „Lujani”, a
revândut, respectând cam aceeaºi proporþie de capital românesc ºi strãin,
grupului de mai sus 86% din aceste acþiuni.
În urma acestei tranzacþiuni, banca noastrã va încasa, în intervalul de la
iulie pânã la decembrie a.c., cca. 1.400.000 Lstg., sumã din care va rãmâne,
dupã achitarea tuturor datoriilor pe care le are în strãinãtate ºi a reducerilor cu 40
milioane lei /de la 671 la 631 milioane/ a reescontului la Banca Naþionalã, cca.
Lstg. 600.000.
În ceea ce priveºte situaþiunea bãncii în Oficiul de Vânzare al Zahãrului,
deºi nu am mai rãmas participanþi la fabricã decât cu 10%, poziþiunea noastrã a
fost redusã de la 100 la 60%, noi pãstrând un numãr de 3 din 5 reprezentanþi.
Consiliul mulþumeºte domnului Aristide Blank pentru ducerea la bun
sfârºit a acestei operaþiuni ºi îºi exprimã dorinþa de a da acestor mulþumiri o
formã mai concretã.
Dl. Aristide Blank cere voie sã se retragã, pentru ca deliberaþiunile unei
asemenea chestiuni sã se poatã face în mai mare libertate de cãtre domnii
consilieri, colegii domniei sale.
Dl. Preºedinte C.P. Olãnescu încuviinþeazã aceastã retragere ºi dã
cuvântul d-lui administrator Emilian Pantazi, care face urmãtoarea expunere:
„Întrucât situaþiunea bãncii se schimbã în urma acestei operaþiuni într-un
mod atât de favorabil cum s-a expus mai sus ºi, întrucât pentru ducerea ei la bun
sfârºit, dl. Aristide Blank, de patru luni ºi jumãtate nu a încetat de a face cele mai
mari sforþãri – meritul acestei încheierii îi revine în cea mai mare parte.
Pe de altã parte, deoarece de la rãzboi încoace, domnia sa, într-un mare
avânt patriotic ºi cu mari sacrificii bãneºti, din care o parte se traduce în actualul
domniei sale sold debitor la bancã, a creat Societatea „Cultura Naþionalã”,
identificatã de mult de opinia publicã cu Institutul nostru, iar scopul acelei
societãþi a fost înlocuirea prin cãrþi româneºti, în Basarabia, Bucovina ºi Ardeal a
cãrþilor ruseºti, nemþeºti ºi ungureºti – singurele care erau la dispoziþia tineretului
– ºi, întrucât dl. Aristide Blank, o datã aceastã operã înfãptuitã, a trebuit s-o
neglijeze fiindcã situaþiunea bãncii cerea din ce în ce mai mult atenþiunea
domniei sale exclusivã /mod de proceda care a dus, dupã cum se vede, la cele
mai bune rezultate pentru bancã, dar la mai puþin bune pentru domnia sa/, eu
propun cumpãrarea „Culturii Naþionale” de cãtre bancã. Înainte însã de a face
aceastã cumpãrare, aº dori sã se rebonifice dobânzi pentru cca. 60 milioane,
249
percepute d-lui Aristide Blank, ºi apoi, pentru anularea soldului rãmas de Lei 125
milioane, banca sã preia „Cultura Naþionalã”. Pentru a vedea cã aceastã sumã
este justificatã, vã prezint expertiza „Creditului Industrial”, care evalueazã
instalaþiunile ºi inventarul acestei societãþi, la cca. Lei 145 milioane.”
În urma câtorva cuvinte de asentiment din partea d-lor C.P. Olãnescu ºi
general C. Coandã, Consiliul, în unanimitate, aprobã vederile ºi propunerea d-lui
Emilian Pantazi.
(ss) C.P. Olãnescu (ss) Em. Pantazi

(ss) Simon Rosental (ss) A. Vaida-Voevod
(ss) I.V. Stârcea (ss) Grigore Iunian
(ss) general C. Coandã (ss) I. Boambã
(ss) M. Seulescu
(ss) Richard Soepkez
(ss) Victor Romniceanu
Societate Anonimã
250
ANEXA NR. 58
CONSILIUL DE ADMINISTRAÞIE
ªedinþa din 20 octombrie 1931 (dupã amiazã)

Prezideazã dl. Guvernator, M. Manoilescu.
Membrii prezenþi, domnii:
Viceguvernator Oscar Kiriacescu,
N. Bãlãnescu,
Al. Buzdugan,
C. Stoicescu,
C.I. Bãicoianu,
G. Cesianu,
D.I. Gheorghiu.
M. Demetrescu, comisar al Guvernului.
Absenþi domnii administratori: I. Lapedatu. P. Poruþiu.
Consiliul, luând cunoºtinþã de proiectele de scrisori ce urmeazã sã fie

adresate de cãtre domnii: Aristide Blank ºi Soepkez, pentru retragerea domniilor
lor de la conducerea Bãncii Blank, precum ºi proiectele de convenþiuni între
Banca Naþionalã ºi Stat privitoare la ajutorarea Bãncii Marmorosch, Blank,
constatã – ca o chestiune prealabilã – cã în aceste proiecte de scrisori ºi
convenþii lipseºte o scrisoare de retragere din partea domnului Tabacovici, aºa
cum fusese anunþatã de cãtre dl. Ministru de Finanþe.
ºi decide:
A se stãrui sã se producã – ca o condiþie prealabilã a discuþiunii acestor

proiecte – o scrisoare de retragere ºi a domnului Tabacovici de la conducerea
Bãncii Blank, ca astfel sã fie schimbatã întreaga direcþiune a bãncii.
(ss) M. Manoilescu (ss) C.I. Bãicoianu

(ss) O. Kiriacescu (ss) G. Cesianu
(ss) N. Bãlãnescu (ss) D.I. Gheorghiu
(ss) C. Stoicescu (ss) A. Oþoiu
Dl. Al. Buzdugan face opinie separatã.
Aceastã copie este conformã cu originalul din registrul Consiliului de

Administraþiune pe anul 1931.
Secretar General,
(ss) Indescifrabil
Societate Anonimã
251
ANEXA NR. 59
CONSILIUL DE ADMINISTRAÞIUNE
ªedinþa din 21 octombrie 1931 (dimineaþa).
Prezideazã dl. Guvernator M. Manoilescu.

Membrii prezenþi, domnii:
Viceguvernator Oskar Kiriacescu,
N. Bãlãnescu,
Al. Buzdugan,
C. Stoicescu,
C.I. Bãicoianu,
G. Cesianu,
D.I. Gheorghiu,
A. Oþoiu,
M. Demetrescu, comisar al Guvernului.
Absenþi domnii administratori: I. Lapedatu, P. Poruþiu.
CONSILIUL
Luând cunoºtinþã de îndeplinirea tuturor condiþiunilor acceptate de Banca

Naþionalã a României în ºedinþa precedentã în ce priveºte reorganizarea ºi
refacerea Bãncii Marmorosch, Blank & Co., împuterniceºte pe dl. Guvernator M.
Manoilescu a semna scrisoarea de mai jos:
„Domnule Ministru,
Am primit scrisoarea Dumneavoastrã de astãzi cu urmãtorul

conþinut:
Domnule Guvernator,
Ca urmare la scrisoarea noastrã de astãzi, vã comunicãm

cã Ministerul de Finanþe înþelege a da concursul sãu spre a
împiedica cãderea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. în
urmãtoarele condiþiuni:
1. Banca Naþionalã va ajuta Statul în luarea mãsurilor de
urgenþã pentru a asigura o nouã direcþiune provizorie Bãncii
2. De asemenea, va da concursul sãu constituirii unei
societãþi de geranþã a Bãncii Marmorosch, Blank & Co., denumit
mai jos Societatea de Geranþã.
3. Societatea de Geranþã va cumpãra cele 126.000
(unasutãdouãzeciºiºasemii) acþiuni ale Bãncii Marmorosch, Blank
& Co., vândute de cãtre semnatarii convenþiei sindicale din 20
decembrie 1930 la preþul de Lei 1.000.000 (unmilion), va fi vãrsat
Statului pentru micºorarea avansurilor fãcute Bãncii Marmorosch,
Blank & Co.
252
În termen de 3 zile de la data prezentei noua direcþiune a

Bãncii Marmorosch, Blank & Co. va încheia un bilanþ provizoriu pe
data de 30 septembrie 1931, din care va reieºi situaþiunea realã a
activului ºi pasivului Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Statul se obligã a acoperi în întregime pierderile se vor
rezulta din acest bilanþ dupã scãderea rezervelor.
Aportul Statului pentru acoperirea pierderilor va comporta
rãscumpãrarea unei fracþiuni a portofoliului Bãncii Marmorosch,
Blank & Co. la Banca Naþionalã, ºi în plus remiterea de cãtre Stat
de titluri de rentã 6% amortizabile în 15 ani ºi decontate cu 80% din
valoarea lor nominalã.
Serviciul acestor titluri va fi asigurat, în primul rând, prin
compensare cu impozitele datorate de Banca Marmorosch, Blank
& Co., Statului.
În caz de lichidare, Statul va avea dreptul de a relua partea
din activ aferentã acþiunilor cumpãrate de cãtre Societatea de
Geranþã, pentru preþul de 1 milion.
De îndatã ce cifrele bilanþului pe 30 septembrie 1931 vor fi
definitiv stabilite de cãtre noua direcþiune a Bãncii Marmorosch,
Blank & Co., aporturile Statului, stabilite cum se aratã la par. 8 vor fi
îndreptate conform cifrelor acestui bilanþ, definitiv.
Primiþi, vã rog, Domnule Guvernator, asigurarea distinsei
noastre consideraþiuni.”
ªi vã comunicãm, prin aceasta, cã suntem de acord cu conþinutul acestei

scrisori.
Primiþi, vã rugãm, Domnule Ministru, încredinþarea distinsei noastre
consideraþiuni.
(ss) M. Manoilescu (ss) G. Cesianu

(ss) O. Kiriacescu (ss) A. Oþoiu
(ss) Al. Buzdugan
(ss) C. Stoicescu
Pentru motivele arãtate pe larg pentru ultima oarã în ºedinþa din 18

octombrie a.c., (ºi pentru care au cerut permisiunea a le consemna într-un
memoriu separat), fiind contra unei noi încercãri de salvare a Bãncii Blank care
ar expune Banca Naþionalã la noi avansuri de sume ºi Statul la sacrificii enorme,
în mod necesar suntem contra acestei împuterniciri.
(ss) N. Bãlãnescu
(ss) C.I. Bãicoianu
(ss) D.I. Gheorghiu
Aceastã copie este conformã cu originalul din registrul Consiliului de

Administraþiune pe anul 1931.
Secretar General,
(ss) Indescifrabil
Societate Anonimã
253
ANEXA NR. 60
TRIBUNALUL ILFOV, SECÞIA I COMERCIALÃ

Dosar nr. 4484/1931
Bucureºti, 22 noiembrie 1934
RAPORT DE EXPERTIZÃ
referitor la constatarea creanþelor agricole ºi urbane asanabile din
portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Numirea, jurãmântul Subsemnatul profesor Sp. Iacobescu, numit

ºi asistenþii expertului expert în litigiul Bãncii Marmorosch, Blank & Co.,
conform Jurnalului acestui Onor. Tribunal cu nr. 17.161
din 2 oct. 1934, am depus legiuitul jurãmânt la 4
octombrie 1934.
Am avizat pãrþile prin scrisorile noastre
recomandate nr. 54.715/21/1934, ataºate la acest
raport de expertizã.
Au rãspuns acestei invitaþii reclamanþii:
Constantin Vasilescu ºi Gavril Noica, personal ºi prin dl.
Av. Grüberg. Dl. Av. Grüberg a mai declarat cã
reprezintã ºi pe reclamanþii Feny ºi pe Iulius
Rothenberg, care nu au asistat ºi personal la
constataþiile expertizei.
Au lipsit reclamantele Elena Rãdulescu ºi Tiny
Oscar Schnabel.
Obiectul expertizei Prin Jurnalul de numire mi se cere:
“Sã facã expertiza contabilã a registrelor
societãþii debitoare (Banca Marmorosch, Blank & Co.)
pentru a se stabili: a) dacã aceasta posedã în portofoliul
sãu creanþe atinse de efectele legii pentru lichidarea
datoriilor agricole ºi urbane din aprilie 1934; b) dacã
debitorii respectivi au cerut beneficiul legii ºi c) dacã
pârâta a acceptat pentru toþi debitorii condiþiunile Cap. I
ºi II din acea lege ºi d) dacã procentul ce reprezintã
aceste creanþe faþã de totalitatea creanþelor societãþii
debitoare.
Registrele ºi actele Registrele ºi actele Bãncii Marmorosch, Blank &

bãncii Co.
Pentru misiunea încredinþatã nouã, am cercetat
cã ele sunt regulat þinute, vizate ºi parafate ºi încheiate
conform legii.
Menþionãm cã s-au urmãrit creanþele asanabile
pânã la originea lor anterioarã datei de 18 decembrie
1931.
254
S-a cercetat, de asemenea, actele prin care s-au

cerut ºi îndeplinit formele pentru lichidarea creanþelor
agricole ºi urbane, atât de cãtre debitori, cât ºi de bancã.
Explicaþiunea anexelor expertizei

Am ataºat la raport un caiet mare de anexe
cuprinzând:
Situaþia la 7 aprilie A. Situaþiunea Bãncii Marmorosch, Blank & Co.,
1934 din care se poate deduce care au fost toate creanþele
bãncii la 7 aprilie 1934, ºi din care s-au separat cele
lichidabile urbane ºi rural, conform legii din 7 aprilie
1934.
Asanabile cu B. Recapitulaþia I este actul în care se constatã
reescontatele procentul de 32,64% creanþe lichidabile, în cazul când
32,64% se admit ca existente în portofoliul bãncii ºi portofoliul
pe care-l avea Banca Blank reescontate la Banca
Naþionalã, precum ºi trei creanþe cesionate Companiei
Industriale.
Asanabile 55,05% C. Recapitulaþia II este actul în care se vede
faþã de cele din procentul de 55,05% creanþe lichidabile, conform legii
reescontul BNR din 7 aprilie 1934, în cazul când se þine seama strict
numai de creanþele realmente aflãtoare în portofoliul
bãncii la 7 aprilie 1934.
Repertoriul judeþelor D. Repertorul judeþelor datornicilor bãncii, cu
creanþele supuse legii din 7 aprilie 1934.
Urmeazã apoi:
E. Tabloul debitorilor agricoli ºi urbani lichidabili,
conform legii din 7 aprilie 1934.
Tabloul creanþelor Acest tablou cuprinde 26 de foi în care sunt
asanabile înºirate, pe judeþe, creanþele ce intereseazã raportul
nostru. Tabloul de creanþe asanabile este alcãtuit cu
urmãtoarele coloane, cuprinzând:
1. Numele debitorilor agricoli ºi urbani cu datorii
reductibile, conform legii din 7 aprilie 1934.
2. Sumele datorate la:
a. 7 aprilie 1934, dupã registrele bãncii;
b. 18 decembrie 1931, cu dobânda
convenþionalã;
c. 7 aprilie 1934, cu dobânda de 2%, de la
18 decembrie 1931 pânã la 7 aprilie 1934.
3. Numãrul inscripþiei certificatului sau cererii de
conversiune.
4. Registrele bãncii unde figureazã creanþa cu:
a. numãrul sau denumirea registrului ºi
b. numãrul paginii din registrul respctiv.
5. Ultimul girant, prezentatorul la scont al creanþei
devenitã asanabilã, conform legii din 7 aprilie 1934.
6. Portofoliul aflat la reescont la Banca Naþionalã
a României la 7 aprilie 1934.
7. Coloana de observaþiuni.
În acest tablou de creanþe asanabile se gãseºte
255
tot materialul statistic din care s-au format elementele de

rãspuns la întrebãrile puse de onor. Tribunal, dupã cum
se aratã mai jos:
Chestiunea a I-a
Dacã Banca Marmorosch, Blank & Co. posedã în
portofoliul sãu creanþe atinse de efectele legii pentru
lichidarea datoriilor agricole ºi urbane din aprilie 1934.
Toate creanþele Pentru rãspunsul acestei chestiuni ne servim de
bãncii la 7 aprilie situaþiunea bãncii încheiatã pe ziua de 7 aprilie 1934, în
1934 care vom gãsi toate creanþele bãncii, aflãtoare în seara
zilei de 7 aprilie 1934.
Din aceastã situaþie a registrelor bãncii, Anexa A,
intitulatã Bilanþ General, prezentându-se toate
creanþele debitoare la data menþionatã, noi trebuie sã
alegem pe cele nelichidabil agricol ºi urban, conform
legii din 7 aprilie 1934.
În situaþia aceasta, totalul creanþelor bãncii pe
ziua de 7 aprilie 1934 se formeazã de la urmãtoarele
posturi:
a. Portofoliul de efecte comerciale......................
.......................................................Lei 146.257.145,10
b. Avansuri pe:
Efecte publice ºi acþiuni...Lei 4.138.884,00
Ef. com. ºi cesiuni...........Lei 14.719.271,00
Cereale ºi mãrfuri...........Lei 35.500,00
Total....................67.148.062,88
c. Debitori în cont curent.....................................
............................................................... 87.076.776,77
d. Debitori portofoliu din participaþii
............................................................. 139.152.165,00
Totalul creanþelor din registrele bãncii la 7
aprilie 1934...........................................439.634.149,75
la care, adãugând dobânda calculatã cf. Legii 7
aprilie 1934...............................................4.955.724,00
obþinem totalul creanþelor bãncii la aceastã
datã.......................................................444.589.873,75
Separarea creanþelor
asanabile Din acest total de creanþe trebuie sã separãm pe
cele atinse de legea lichidãrii datoriilor agricole ºi
urbane de la 7 aprilie 1934.
Separaþiunea creanþelor asanabile însã ne
obligã s-o alegem numai pe acele creanþe agricole ºi
urbane pentru care Banca Marmorosch, Blank & Co. a
primit dispoziþiuni Cap. I (rural) ºi Cap. II (urban).
Aceastã obligaþie însemneazã cã pentru datoriile
rurale trebuie sã stabilim cuantumul creanþelor
asanabile aºa cum cere art. 3 legea 7 aprilie 1934.
Prin urmare, nu ar fi îndestulãtor ca sã separãm
numai creanþele asanabile cu cuantumul lor din
registrele bãncii la 7 aprilie 1934, fiindcã legea impune
256
refacerea acestui cuantum cu dobânda de 2% de la 18

decembrie 1931 ºi pânã la 7 aprilie 1934.
Stabilirea cuantumului Într-adevãr, art. 3 legea 7 aprilie 1934 prevede
creanþei conf. Legii cã: cuantumul fiecãrei creanþe (agricole) va fi cel
7/IV/1934 existent la data promulgãrii acestei legi, inclusiv
procentele datorate.
Aceste procente pentru dobânzile datorate însã
vor fi calculate dupã acest art. 3 numai pânã la 18
decembrie 1931, pe baza convenþiunilor.
Iar de la 18 decembrie 1931, dobânda acelor
creanþe trebuie socotitã pe baza procentului de 2% pânã
la 7 aprilie 1934 (art. 3, cap. I).
Pentru creanþele urbane asanabile cuantumul
este cel fixat de art. 32, adicã cel aflãtor la promulgarea
legii din 7 aprilie 1934, cu procentele convenþionale.
Astfel fiind, a fost nevoie ca sã arãtãm nu numai
cuantumul creanþelor asanabile cu valoarea ce aveau
ele în registrele bãncii, ci cautã sã stabilim ºi
cuantumurile admise de art. 3 ºi 32 din legea de la 7
aprilie 1934.
Creanþele asanabile potrivit legii din 7 aprilie
1934, aºa cum figurau la acea datã în registrele bãncii
Creanþele asanabile În tabloul debitorilor agricoli ºi urbani asanabili
conform registrelor (anexa E) avem în coloana nr. 2 a sumelor intitulatã
bãncii litera a, înºirate sumele datorate de anumiþi debitori aºa
cum figureazã în registrele bãncii la 7 aprilie 1934.
Aceastã coloanã însumeazã un numãr de 1.511
creanþe, cãrora banca nu le-a calculat totdeauna
dobâna convenþionalã din cauza legiuirilor care au
intervenit pentru împiedicrea urmãririlor ºi din
slãbiciunea solvabilitãþii acelor clienþi.
În chipul acesta, Banca Blank aflatã în concordat
încã de la octombrie 1931 nu ºi-a mai încãrcat conturile
cu multe din dobânzile datorate, regulând dobânzile
reale numai la datele când clienþii respectivi s-au
prezentat la preschimbare sau achitarea parþialã a
creanþelor respective.
Aºa se explicã de ce cuantumul acestor creanþe
aflãtoare în registrele bãncii la 7 aprilie 1934, este mai
mic decât cele douã cuantumuri ce se gãsesc în coloana
nr. 2, sub literele b ºi c, unde avem recalcularea indicatã
de legea din 7 aprilie 1934.
Astfel fiind, totalul creanþelor asanabile agricole
ºi urbane, conform legii din 7 aprilie 1934, se gãseºte
figurând în registrele Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
la 7 aprilie 1934, potrivit celor spuse mai sus cu suma
de Lei 140.177.909,00, aºa cum rezultã din tabloul
debitorilor asanabili Col. nr. 2 lit. A.
Creanþele bãncii, inclusiv cele reescontate la
BNR, asanabile ºi calculate conf. art. 3 ºi 32 din legea de
la 7 aprilie 1934.
257
Asanabile (portofoliul Dupã cum am vãzut mai sus, Banca

de reescont BNR) Marmorosch, Blank & Co. are creanþe supuse legii de
conf. Legii din 7 lichidare din 7 aprilie 1934, în numãr de 1.511 creanþe.
aprilie 1934 Calculând aceste creanþe cu dobânda lor, aºa
cum cere legea lichidãrii, ajungem ca sã avem mai întâi
valoarea acestora la 18 decembrie 1931, de Lei
144.005.120,00.
Adãugând la totalul acesta de creanþe calculate
cu dobânda convenþionalã pânã la data de 18
decembrie 1931, adicã adãugând procentele cerute de
art. 3 ºi 32 din legea de la 7 aprilie 1934...........................
....................................................... Lei 1.128.513,00
ajungem la totalul de.......................Lei 145.133.633,00
Aceastã sumã reprezintã cuantumul creanþelor

asanabile calculate conform legii respective de la 7
aprilie 1934, dupã cum se vede în tabloul debitorilor
asanabili col. nr. 2 literele b ºi c, pag. 26 tablou.
Creanþele asanabile aflãtoare

în portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
La 7 aprilie 1934, fãrã creanþele reescontate la

Banca Naþionalã a României ºi fãrã creanþele cesionate
Companiei de Investiþiuni.
Am arãtat la pag. 4 de mai sus cã totalul
creanþelor Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la 7 aprilie
1934 este de................................... Lei 444.589.873,75
În acest tablou însã intrã ºi urmãtoarele sume:
Lei 241.322.863,59 – portofoliul reescontat la
BNR ºi retras de acolo potrivit convenþiei de la 20 aprilie
1934 (Cap. III) ºi
Lei 2.191.442,00 – trei creanþe cesionate
Companiei de Investiþii, dar refuzate de debitorii cedaþi.
Total Lei 243.515.305,59
Totalul creanþelor fãrã Dacã scãdem acum

cele de la BNR etc. din totalul de........................Lei 444.589.873,75
Portofoliul de la BNR
cesionatele..........................Lei 243.514.305,59
ajungem la suma de............Lei 201.075.568,16
adicã la valoarea creanþelor total existente în portofoliul
Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la data de 7 aprilie
1934 (fãrã reescontatele la BNR).
Fãcând separaþia de mai sus în totalul creanþelor
Bãncii Blank, astfel ca sã avem scãzute creanþele
reescontate (241.322.863,59), cedatele (Lei 2.191.442)
trebuie sã facem ºi separaþia respectivã a creanþelor
asanabile ºi aflãtoare la 7 aprilie 1934 în reescont la
BNR, dar retrase de acolo, conform cap. III din Conv. de
la 20 aprilie 1934.
258
Totalul creanþelor bãncii aflãtoare în reescont la

BNR este suma de...........................Lei 32.237.372,00
arãtatã în tabloul debitorilor asanabili:
la pag. 26, coloana nr. 6,
la care adãugãm suma de.................Lei 2.191.442,00
Total Lei.......................34.428.814,00
de creanþe neaflãtoare în portofoliul bãncii la 7 aprilie
1934.
Cele trei creanþe cedate Companiei de Investiþii ºi
refuzate de cãtre debitorii lor sunt:
Speranþa ºi Osias Siegler
............................Lei 1.061.068,00 pag. 4 tablou,
Carol Finger (Prahova)
.............................Lei 495.031,00 pag. 5 tablou,
Rubin David (Satu Mare).
.............................Lei 635.353,00 pag. 13 tablou,
Total Lei 2.191.442
Creanþele asanabile Ajungem astfel ca sã reducem totalul
fãrã cele reescont creanþelor asanabile de...........Lei 145.133.633,00
BNR etc. cu creanþe asanabile din reescont etc...........................
..................................................... Lei 34.428.814,00
rãmânând în cazul acesta numai...................................
......................................................Lei 110.704.819,00
Creanþe asanabile în portofoliul bãncii la 7 aprilie

1934, fãrã nici o preocupare de creanþele reescontate la
BNR ºi cele cesionate contestabil.
Concluzie pentru chestiunea I-a
Banca Marmorosch, Blank & Co. are la 7 aprilie

1934:
a) Totalul creanþelor sale (cu cele reescontate la
BNR etc.)....................................Lei 444.589.873,75
b) Totalul creanelor fãrã reescontate la BNR etc.
.....................................................Lei 201.075.568,16
Din aceste totaluri de creanþe banca are:

a) Creanþe asanabile inclusiv cele din reescont
BNR etc. ......................................Lei 145.133.633,00
b) Creanþe asanabile fãrã cele din reescont BNR
etc. ............................................Lei 110.704.819,00
Chestiunea II ºi III
Dacã debitorii respectivi (cei agricoli ºi cei urbani
favorizaþi de legea asanãrii din 7 aprilie 1934) au cerut
Îndeplinirea formelor beneficiul legii ºi pentru rãspunsul acestor chestiuni am
cerute de legea notat în tabloul debitorilor asanabili ataºat acestui raport
7/IV/1934 în coloana 3 numerele actelor din care se constatã cã
debitorii din acel tablou au fãcut formele pentru ca sã fie
la adãpostul legii din 7 aprilie 1934 ºi cã Banca
259
Marmorosch Blank & Co. i-a suportat ca atare, potrivit

acelei legi.
Totalul sumelor asanabile conformate legii de la 7
aprilie 1934 s-a arãtat ºi în concluziile de la chestiunea I-
a de mai sus.
Chestiunea a IV-a
a) Procentul ce reprezintã aceste creanþe
(lichidabile) conform legii din 7 aprilie 1934 ( faþã de
totalitatea creanþelor societãþii debitoare (Banca
Marmorosch, Blank).
Dupã cum am vãzut în concluzia chestiunii a I-a
(pag. report) am prezentat onor. Tribunal ambele
situaþiuni adicã:
Situaþia I-a. Totalul creanþelor bãncii împreunã cu
cele reescontate la BNR + cesionatele.
a) Creanþele asanabile inclusiv cele aflate în
reescont la BNR + cesionatele ºi
Situaþia II-a. Totalul creanþelor bãncii fãrã
reescontul de la BNR ºi fãrã cesionatele contestate.
b) Creanþele asanabile fãrã cele din reescontul
BNR + cesionatele.
Comparând acum sumele corespunzãtoare celor
doua situaþiuni vom avea rezultatele urmãtoare:
32,64% este 1. Procentul creanþelor asanabile în situaþiunea I-
procentul asanatelor a, când contam cã ºi creanþele din reescont etc., o
faþã de toate privesc pe Banca Marmorosch, Blank & Co.
creanþele bãncii În cazul acesta avem:
Creanþele asanbile Lei 145.133.633 x 100
Totalul creanþelor Lei 444.589.873,00 = 32,64%
cu cele de la BNR.
Aceastã situaþie ne aratã cã Banca Blank are
creanþe asanabile în proporþie de 32,64% faþã de
minimul de 15% cerut de art. 61 legea 7 aprilie 1934.
Procentul acesta l-am obþinut însã numai pentru
situaþia când se admite cã Banca Blank, deºi are trecutã
o mare parte din creanþele sale la BNR prin reescont,
totuºi ea trebuie sã se considere titulara acestor creanþe
potrivit angajamentului ce ºi-l iau prezentatorii la scont
cãtre BNR, ºi potrivit faptului cã convenþia din 20 aprilie
1934 i-a readus materialmente bãncii acele cambii
reescontate la BNR.
55,05% este 2. Procentul creanþelor asanabile în situaþiunea
procentul asanatelor neglijãrii creanþelor aflate la BNR în reescont etc.
excluzând În cazul acesta vom avea:
reescontatele la Creanþe asanabile Lei 110.704.819 x 100 =
BNR. creanþe asanabile
Total creanþe fãrã BNR Lei 201.075.568,16 =
55,05% asanabile BNR.
Aceastã situaþiune ne aratã cã, în cazul când nu
se þine seama de creanþele de la BNR, ci numai de
260
cele materialmente aflãtoare în Banca Blank la 7 aprilie

1934, atunci procentul creanþelor asanabile faþã de
creanþele din bancã este de 55,05%, faþã de minimul de
15% cerut de art. 61 legea din 7 aprilie 1934.
Dupã cum se vede, oricum s-ar socoti creanþele
totale ale bãncii, ea are creanþe asanabile, depãºind cu
mult minimul prevãzut de lege.
Cu aceste constatãri încheiem lucrarea noastrã,
rãmând la dispoziþia dvs. pentru orice lãmuriri le-aþi mai
socoti necesare.
Expert contabil,
(ss) Sp. Iacobescu
Profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale

ºi Industriale din Bucureºti
Str. General Broºteanu 27 (fost Precupeþii Noi)
261
ANEXA NR. 61
privind „Cultura Naþionalã”
Subsemnaþii C.S. Fãgeþel, directorul Institutului de Arte grafice „RAMURI”

SA din Craiova, ºi inginer Zaharia Constantinescu, directorul Imprimeriei CFR,
numiþi potrivit încheierii nr. 32 din ªedinþa de la 10 iunie 1941 a Comisiunii
Speciale de Apel, instituitã conform art. 7 al Decretului Lege nr. 584 din 3 martie
1941, ºi adresei Ministerului de Finanþe nr. 373 din 11 iulie 1941, pentru facerea
unei contraexpertize asupra Imprimeriei Naþionale fost „Cultura Naþionalã”,
primitã în platã de cãtre Stat de la Banca Marmorosch, Blank & Co., în contul
creanþei acestei bãnci, preluatã de Stat de la Banca Naþionalã a României, avem
a rãspunde la urmãtoarele chestiuni:
a)Stabilirea valorii investiþiunilor întreprinderii „Cultura Naþionalã”, la data
achiziþiei ei de cãtre Stat;
b)Valoarea aceloraºi investiþiuni în starea în care au fost cedate, raportate
la preþurile de astãzi;
c)Valoarea comercialã a întreprinderii ”Cultura Naþionalã” la data
achiziþiei ei de cãtre Stat;
Dupã lungi ºi laborioase cercetãri a tot ce putea sã se punã la îndemânã

materialul care alcãtuia întregul inventar al fostei „Culturi Naþionale”, precum ºi în
faþa unor expertize ºi evaluãri atât de disparate ca aprecieri, ajutã sã ne
dezbãrãm de orice influenþã ºi indiferenþi de conjunctura în care s-a fãcut
aceastã tranzacþie, am rãmas în faþa realitãþilor precise, ajungând la urmãtoarele
constatãri:
A. VALOAREA INVESTIÞIUNILOR ÎNTREPRINDERII „CULTURA

NAÞIONALÃ”
Pentru o mai bunã orientare ºi pentru un control mai eficace al analizelor

noastre, am împãrþit investiþiunile în categoriile de mai jos:
I. MAªINI, UNELTE, SCULE
La acest capitol, am apreciat fiecare piesã la preþul de cost din 1929,

servindu-se de cunoºtinþele noastre, de vânzãrile reale din acea epocã, precum
ºi de ofertele cerute special de la diferiþi reprezentaþi de maºini tipografice,
confruntate cu facturile de vânzare ale anilor 1929 ºi 30.
Am aplicat, dupã o vechime, uzurã ºi felul maºinilor, amortismente variind
între 28 ºi 60%.
ªi am obþinut:
Atelierul de culegere mecanicã................ 22.066.000 lei

” ” manualã...................... 600.000 lei
” stereotipie.................................. 600.000 lei
” imprimare-tipo........................12.467.500 lei
” imprimare-litho.........................4.790.000 lei
” litho-desen..................................500.000 lei
262
” legãtorie, desen,
gumat, ºi liniaturã mecanicã....6.490.000 lei
” cartonaje ºi plicuri................... 4.250.000 lei
” electromecanic.........................1.400.000 lei
” tâmplãrie.....................................150.000 lei
” turnat valuri................................ 200.000 lei
” spãlãtorie mecanicã................... 150.000 lei
Uzina electricã.............................................. 600.000 lei 54.265.500
II. LITERE ªI MATRIÞE

Litera de fabricã....................2.200.000 lei
Albiturã..................................1.800.000 lei
Linii de alamã.......................... 235.000 lei
Regleþi de fier...........................600.000 lei
Matriþe, monotypo bune........1.749.750 lei
” ” potrivite...... 767.175 lei
Material de literã................... 1.480.000 lei 8.831.925
63.095.452
III. INSTALAÞIUNI GENERALE
În acest capitol sunt cuprinse:

Instalaþiuni de încãlzire, curent electric (forþã ºi luminã), gaz aerian,
telefoane, sonerii, apã, canal, incendii etc.
Toate aceste instalaþii le-am evaluat la 30% din valoarea clãdirilor –
expertiza Ciortan – deºi aceste instalaþiuni, în condiþiile de confort ale unei
industrii moderne, trec de 40%.
În felul acesta, valoarea acestor instalaþiuni se ridicã la suma de Lei
10.200.000. Din aceastã sumã am scãzut suma de 837.290, sumã cheltuitã
ulterior de Monitorul Oficial pentru îmbunãtãþirea ºi perfecta lor funcþionare.
Rãmâne deci Lei .....................................................................9.362.710.
IV. MATERIALE
Verificând inventarul materialelor de fabricaþie, aflat în dosarele

„Monitorul Oficial”, ºi anume: hârtie, carton, mucava, cernealã, sârmã de
legãtorie etc., am aflat exactã cifrã înregistrãrilor de la acea datã,
adicã..........................................................................................Lei 13.661.947.
V. SEMI-FABRICATE
Valoarea corespunde cu înregistrãrile

Monitorului Oficial, adicã.................................................Lei 2.167.321
VI. MOBILIER
Idem, Lei 920.000..................................................................89.207.403
263
VII. TEREN ªI CLÃDIRI
Pentru ca raportul nostru sã fie complet ºi pentru ca cercetãrile sã aibã un

rezultat total, am socotit necesar pentru acest capitol:
a) Sã ne adresãm arhitectului care a construit imobilul „Cultura
Naþionalã”, d-lui arhitect C. Gicu. Domnia sa ne-a depus un memoriu asupra
lucrãrii ºi o serie de planuri pe care le ataºãm actului nostru de expertizã;
b) Sã cerem Facultãþii de Arhitecturã prin dl. Decan arhitect G. Iotso sã ne
recomande un specialist în mãsurã de a ne pune la îndemânã elementele de
judecatã. Domnia sa ne-a indicat pe dl. profesor arhitect C. Nanescu, care ne-a
depus raportul ce-l anexãm, în original, noi înregistrând numai concluziunile
domniei sale.
Astfel, terenul este socotit la Lei 24.072.500
Clãdirile sunt socotite la Lei ...
Aºadar, valoarea realã a întreprinderii „Cultura Naþionalã” este de Lei ...

repartizat pe capitolele de mai sus astfel:
Maºini, unelte, scule................................. 54.263.500 lei

Litere, matriþe.............................................. 8.831.925 lei
Instalaþiuni generale................................... 9.342.710 lei
Materiale....................................................13.661.947 lei
Semifabricate.............................................. 2.167.321 lei
Mobilier...........................................................920.000 lei
Teren (Dupã D-l Arhitect Nanescu)........... 24.072.500 lei
Clãdiri (idem)............................................. ... ...
C. VALOAREA COMERCIALÃ A ÎNTREPRINDERII „CULTURA

NAÞIONALÃ” LA DATA ACHIZIÞIEI DE CÃTRE STAT
Valaorea comercialã a unei întreprinderi este determinatã de anumiþi

factori, între care cei mai importanþi sunt: vadul comercial, adicã situaþia
geograficã în cuprinsul hãrþii comerciale a oraºului; deverul, în limbajul clasic
comercial, adicã volumul operaþiunilor dintr-un an al întreprinderii.
Fireºte nu se poate susþine cã ar fi vorba de un vad comercial atunci când
cumpãrãtorul acestei întreprinderi este Statul, adicã Monitorul Oficial îngrãdit de
avantajul unei legi speciale prin care imprimatul de stat este monopolizat.
Nu putem trece însã cu vederea faptul cã întreprinderea „Cultura
Naþionalã” a fost predatã în perfectã stare de funcþiune, lucru ce a îngãduit
Monitorului Oficial, care nu avea o capacitate de lucru ºi prejudicia interesele
Statului prin întârzierea lucrãrilor, dupã cum reiese din raportul Consiliului de
Administraþie al Monitorului Oficial adresat Ministerului de Finanþe (aflat în
dosarul procesului) se aflã faþã de urgentele nevoi ale Statului.
O instalaþie de aceastã dimensiune nu poate fi adusã din strãinãtate (cca.
50 vagoane) montatã ºi pusã în stare de funcþiune nici în cursul unui an.
Pe de altã parte, formarea personalului necesar ºi încadrarea lui ar fi
necesitat cel puþin încã ºase luni. Or, acest personal a fost preluat în întregime de
Monitorul Oficial ºi este notoriu cã tipografia aceasta era pe atunci cea mai
calitativã din þarã.
264
De aceea, apreciem cã este cazul sã se adauge la valoarea realã suma

de Lei 26.000.000, care reprezintã beneficiul Imprimeriei Naþionale în primul an
de funcþionare (1931 din bilanþul M.O.)
Aºadar, valoarea comercialã a întreprinderii se poate considera rotund la
suma de Lei 180.000.000.
D. VALOAREA ACELORAªI INVESTIÞIUNI ÎN STAREA ÎN CARE AU

FOST CEDATE, RAPORTATE LA PREÞURILE DE AZI.
Valoarea de astãzi a fostei „Cultura Naþionalã” este de aproximativ
400.000.000, sumã repartizatã pe capitolele de mai sus astfel:
Maºini, unelte, scule................................140.000.000 lei

Litere, matriþe............................................ 25.000.000 lei
Materiale................................................... 26.000.000 lei
Semifabricate.............................................. 5.000.000 lei
Mobilier........................................................2.000.000 lei
Instalaþiuni generale.................................. 32.000.000 lei
Teren (Dupã D-l Arhitect Nanescu)........... 62.500.000 lei
Clãdiri (idem)...........................................107.500.000 lei 400.000.000 lei
Repetând din nou cã evaluãrile de mai sus sunt rezultatul unor severe ºi
disciplinate cercetãri timp de mai bine de douã luni de zile, socotim cã mandatul
ce ni s-a încredinþat l-am îndeplinit cu stricteþe ºi deplinã obiectivitate.
3 septembrie 1941,
Bucureºti,
(ss) C.S. Fãgeþel

(ss) N.Z. Constantinescu
Societate Anonimã
265
AD ANEXA NR. 61
MEMORIU
asupra lucrãrilor sub nivelul solului cauzate de terenul slab la construirea

Fabricii de Împletituri ºi Þesãturi din Calea ªerban Vodã nr. 143, transformatã
apoi în Imprimeria „Cultura Naþionalã”, azi proprietatea Monitorului Oficial.
Fundaþii de piloþi la fabricã (atelierele de tipografie „Cultura Naþionalã”).

În anul 1907, începându-se construirea Fabricii de Împletituri ºi Þesãturi,
s-au întâmpinat greutãþi la fundaþii, gãsindu-se terenul slab (umpluturã), iar la
2,00 metri de la suprafaþa solului, apã care era la nivelul mlaºtinii din dosul
proprietãþii, în str. Lânãriei. S-a procedat la batere de piloþi de stejar ºi construirea
unui rolier din grinul de stejar sub zidurile care cãdeau pe terenul slab.
Planul nr. 1 aici alãturat aratã detaliat distribuþia piloþilor, care au un
diametru între 20-25 cm. ºi o lungime care variazã între 5.00-8.00 m., lungimea
totalã a piloþilor bãtuþi este de 1.619,50 m.
Pe capãtul acestor piloþi retezaþi la nivel s-a construit radierul din grinzi
longitudinale ºi transversale de stejar conform planurilor nr. 2 ºi 3. Pe acest
radier s-au ridicat zidurile exterioare ale fabricii. În planul de situaþie suprafaþa
haºuratã aratã porþiunea fundatã pe piloþi.
Restul fundaþiilor la fabricã, ziduri exterioare, sunt fundaþii obiºnuite de
beton, adâncimea lor variind între 3.00 ºi 4.20, iar lãþimea între 0,80 ºi 1.00.
Fundaþii pentru maºinile tipografice din fabricã.

În anul 1921, fabrica a fost preluatã de „Cultura Naþionalã”, care a
transformat-o în tipografie, înlocuind planºeele vechi de lemn cu planºee de
beton ºi litografie. Planul nr. 4 aratã fundaþiile tuturor maºinilor cu amplasament
ºi mãrime. Adâncimea acestora este de 4.00 m. din cauza terenului slab.
Fundaþiile corpului de clãdire de la stradã (Calea ªerban Vodã) denumit

depou, se aflã pe teren bun ºi cu adâncimea normalã de 1,50 m.
Dau aceste date ºi detalii tehnice dupã situaþiile definitive ale lucrãrilor
executate sub direcþiunea mea.
(ss) C. Gicu
arhitect
Societate Anonimã
266
AD ANEXA NR. 61
Domnilor S. Fãgeþel ºi inginer S. Constantinescu,
Loco,
Conformându-mã însãrcinãrii ce aþi binevoit a-mi da pentru a evalua

terenul ºi clãdirile fostei întreprinderi „Cultura Naþionalã” din Calea ªerban Vodã
nr. 133, ºi a stabili valoarea lor din anul 1930, precum ºi cea de astãzi, am
onoarea a vã aduce la cunoºtinþã urmãtoarele:
A. Valoarea imobilului din anul 1930.
I. Terenul arãtat în planuri, ºi situat în Bucureºti pe Calea ªerban-Vodã nr.
133, are o faþadã pe str. Biserica Alexe unde rãspunde, în lungime de 32,15
metri. Suprafaþa totalã a terenului este de 9.629 metrii pãtraþi.
Deoarece acest teren, atât prin suprafaþã, cât ºi prin formã, îndeplineºte
condiþiunile cerute de regulamentul comunal pentru a putea fi împãrþit în parcele
mici pentru locuinþe, în cazul când sistematizarea oraºului Bucureºti ar prevedea
îndepãrtarea industriilor dintr-un anumit perimetru al oraºului, valoarea acestui
teren destinat locuinþelor ar creºte cu 30-35% faþã de valoarea actualã.
Pentru acest motiv, valoarea lui se poate stabili la preþul de Lei 2.500
(douãmiicincisute) pe metrul pãtrat, adicã:
m.p. 9.629 la Lei 2.500.....Lei 24.072.500.
II. Clãdirile
Având în vedere cã unele din clãdirile construite pe terenul arãtat mai sus
sunt de construcþiuni speciale cu fundaþii pe piloþi de stejar, cu postamente
speciale pentru maºini, iar altele de diferite categorii, valoarea lor am stabilit-o pe
metrul pãtrat de construcþie, dupã cum urmeazã:
a.- Clãdiri cu parter din cãrãmidã.

m.p. 740,71 la lei 8.000............................................................... 5.925.680 lei
b.- Clãdiri mici anexe.
m.p. 29,68 la lei 1.500...................................................................... 44.520 lei
c.- Clãdiri cu etaj (locuinþe ºi birouri).
m.p. 691.40 la lei 10.000............................................................. 6.914.000 lei
d.- Clãdiri cu 2 etaje din zidãrie de cãrãmidã pe cadre
ºi planºee de beton armat.
m.p. 1.037,76 la lei 18.000.........................................................18.679.680 lei
e.- Clãdiri cu 2 etaje ºi mansardã, construcþie
din zidãrie de cãrãmidã ºi planºee din lemn.
m.p. 624,86 la lei 14.000............................................................. 8.753.040 lei
f.- Magazie.
m.p. 1.051 la lei 3.000................................................................ 3.154.620 lei
g.- Clãdiri vechi de zid (locuinþe).
m.p. 176,76 la lei 2.000.................................................................. 353.520 lei
h.- Depozitul de benzinã.
m.p. 37 la lei 1,500........................................................................... 55.500 lei
i.- ªopronul de lemn.
m.p. 48,75 la lei 1.000...................................................................... 48.750 lei
267
j.- Atenanse mici (closete)

m.p. 5,50 la lei 1.000.......................................................................... 5.500 lei
k.- Construcþii de lemn (legãturi între clãdiri)
m.p. 57,50 la lei 1.000...................................................................... 57.500 lei
Valoarea totalã a clãdirilor......................................................... 43.987.310 lei
Se scade 10% uzurã ºi amortismente......................................... 4.398.731 lei
Rãmâne valoarea clãdirilor............................. 39.588.579 lei
Recapitulaþie:
Valoarea terenului.................................... 24.072.500 lei

Valoarea clãdirilor..................................... 39.588.579 lei
Valoarea totalã a imobilului
în anul 1930.............................................. 63.661.079 lei
adicã ºasezeciºitremilioaneºasesuteºaizeciºiunamiiºaptezeciºinouã
B. Valoarea imobilului în luna august a anului 1941.

I.Terenul. Pentru motivele expuse mai sus, se poate evalua la preþul de
Lei 6.500 (ºasemiicincisute) pe metrul pãtrat, adicã:
m.p. 9.629 - la lei 6.500.................................................................62.588.500 lei
II. C l ã d i r i l e, ca la ºi capitolul precedent, sunt evaluate la metru patrat de

construcþie, avându-se în vedere felul construcþiei, dupã cum urmeazã:
a.- Clãdiri parter din zidãrie de cãrãmidã.
m.p. 740,71 la lei 22.000............................................................16.295.620 lei
b.- Clãdiri mici anexe.
m.p. 29,68 la lei 4.000.....................................................................118.720 lei
c.- Clãdiri cu etaj (locuinþe ºi birouri).
m.p. 691.40 la lei 25.000............................................................17.288.000 lei
d.- Clãdiri cu 2 etaje pe cadre ºi planºee din beton armat.
m.p. 1.037,76 la lei 50.000........................................................ 51.888.000 lei
e.- Clãdiri cu 2 etaje ºi mansardã, construcþie din zidãrie
de cãrãmidã ºi planºee din lemn.
m.p. 624,86 la lei 38.000........................................................... 23.744.680 lei
f.- Magazie, m.p. 1051 la lei 8.000................................................... 8.408.000 lei
g.- Clãdiri vechi de zid (locuinþe).
m.p. 176,76 la lei 7.000................................................................1.237.320 lei
h.- Depozitul de benzinã.
m.p. 37 la lei 4.000..........................................................................148.000 lei
i.- ªopronul de lemn.
m.p. 48,75 la lei 4.000.....................................................................195.000 lei
j.- Atenanse mici (closete)
m.p. 5,50 la lei 4.000........................................................................ 22.000 lei
k.- Construcþii de lemn (legãturi între clãdiri)
m.p. 57.50 la lei 4.000.................................................................... 230.000 lei
Valoarea clãdirilor lei total........................................................119.572.340 lei

Se scade 10% uzurã ºi amortismente........................................11.957.234 lei
Rãmâne valoarea clãdirilor........................... 107.615.106 lei
268
Recapitulaþie
Valoarea terenului.................................................................... 62.588.500 lei

Valoarea clãdirilor................................................................... 107.616.104 lei
Valoarea totalã a imobilului

în luna august 1941.............................................. 170.203.606 lei
adicã unasutãºaptezecimilioanedouãsutetreimiiºasesuteºase lei.
Bucureºti, 23 august 1941.
Cu deosebitã stimã,
(ss) Constantin Nanescu
Profesor Arhitect
str. ªtirbey Vodã nr. 131
Societate Anonimã
269
ANEXA NR. 62
I
Lucrãri suplimentare
Prin adresele nr. 0376 din 11 iunie 1941 ºi nr. 0403 din 13 iunie 1941,
subsemnaþii:
Profesor inginer inspector general Gr.G. Stratilescu, ºi
Profesor inginer ºef Cezar D. Orãºanu, am fost desemnaþi de Comisiunea
Specialã de Apel, instituitã conform art. 7 al Decretului Lege nr. 564 din 8 martie
1941, ca experþi tehnici pentru „evaluarea liniei de cale feratã Buzãu-Nehoiaºu ºi
a întregii zestre a acestei exploatãri, în scopul determinãrii valorii acþiunilor
Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, cedatã Statului de cãtre Banca Marmorosch, Blank
& Co. în august 1944, în contul unui portofoliu de creanþe imobilizate al acestei
bãnci, preluat de Stat de la Banca Naþionalã a României.
Evaluarea urmeazã sã fie fãcutã la preþurile din 1933 ºi la preþurile de
astãzi, în ambele ipoteze þinându-se seamã de starea în care se gãseau aceste
investiþiuni în anul 1933.
Dupã ce am depus jurãmântul cerut de lege în faþa Comisiunii Speciale de

Apel, anume acela al subsemnatului inginer inspector general Gr. Stratilescu, în
audienþa din 12 iunie 1941, ºi acela al subsemnatului inginer ºef Cezar Orãºanu,
în audienþa din 13 iunie 1941, subsemnaþii am convocat, conform legii, prin
scrisori recomandate, în ziua de 20 iunie 1941, ora 10½, la locuinþa
subsemnatului inginer inspector general Grigore Stratilescu, la Calea Dorobanþi
nr. 184, Bucureºti, pãrþile interesate în cauzã ºi anume:
1/ Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanþelor, Calea Victoriei,
Bucureºti,
2/ Societatea de Cãi Ferate Buzãu-Nehoiaºu, societate anonimã, cu
sediul în Palatul Bãncii Marmorosch, Blank & Co., str. Doamnei nr. 4, Bucureºti,
3/ Banca Marmorosch, Blank & Co., Societate Anonimã, str. Doamnei nr.
4, Bucureºti,
4/ Dl. Aristide Blank, str. General Berthelot nr. 29,
5/ Dl. Nicolae Tabacovici, str. Sofia nr. 16, Bucureºti,
6/ ºi 7/ D-nele Margareta Soepkez ºi Vera Florescu, în calitate de
moºtenitoare a defunctului Richard Soepkez, la procuratorul lor, dl. Avocat Emil
Ottulescu, Calea Dorobanþi nr. 4, Bucureºti.
8/ Domnul inginer Alexandru Garvin, str. Sofia nr. 27, Bucureºti.
Recipisele Oficiului Poºtal-Griviþa sunt aici anexate la dosar.
Din persoanele citate la locul ºi ora mai sus arãtate au rãspuns:
1/ Statul Român reprezentat prin dl. Inginer Gradiu, din Oficiul de Licitaþii
al Ministerului de Finanþe,
2/ Societatea de Cãi Ferate Buzãu-Nehoiaºu, prin dl. Teodor Teodorovici,
secretarul general al societãþii,
3/ Banca Marmorosch, Blank & Co. prin dl. avocat Arþãreanu,
4/ Dl. Aristide Blank, personal,
5/ Dl. inginer Alexandru Garvin, personal.
270
Lipsã cei citaþi ºi anume:

1/ Dl. Nicolae Tabacovici,
2/ D-na Margareta Soepkez,
3/ D-na Vera Florescu.
În prezenþa celor mai sus arãtaþi, noi, experþii, am declarat începutã
expertiza.
Au luat cuvântul domnii: Teodor Teodorovici, avocat Arþãreanu, Aristide
Blank ºi inginer Alexandru Garvin, dând diferite explicaþiuni.
Pentru documentarea noastrã, am arãtat cã vom merge în primul rând la
sediul societãþii Buzãu-Nehoiaºu, pentru consultarea planurilor documentelor
referitoare la expertizã ºi apoi, în al doilea rând, la faþa locului, pentru a examina
atât linia Buzãu-Nehoiaºu ºi zestrea ei, cât ºi a culege toate informaþiunile ce pot
servi interesului cauzei.
Pentru consemnarea cãrora am încheiat un proces-verbal semnat de toþi
cei prezenþi ºi anexat aici /anexa 8/.
II
La sediul Societãþii Buzãu-Nehoiaºu în Palatul Bãncii Marmorosch, Blank
& Co. str. Doamnei nr. 4.
Neputând sã ne deplasãm la faþa locului din cauza dificultãþilor de tot felul,

care la acel moment decurgeau din starea de rãzboi a þãrii, în special dificultãþilor
de transport, precum de altfel ºi a faptului cã linia Buzãu-Nehoiaºu se gãsea
întreruptã în mai multe puncte din cauza viiturilor apei Buzãului ºi neputând fi
deci parcursã ºi examinatã în întregime, am început expertiza prin culegerea de
informaþiuni la sediul Societãþii de Cãi-Ferate Buzãu-Nehoiaºu, unde dl. Teodor
Teodorovici, secretarul general a Societãþii, ne-a pus la dispoziþie pentru
consultare:
1/ Profilul pe lung ºi
2/ Planul de situaþiuni al liniei ºi ne-a comunicat:
a) Cã nu are decât câte un singur exemplar din numitele planuri ºi, deci,
consultarea lor urmeazã sã se facã numai la sediul societãþii, având ºi d-lor
nevoie din când în când de aceleaºi planuri.
b) Cã de la 1933, datã la care se face una din evaluãrile cerute ºi pânã
astãzi, nu s-a produs nicio schimbare, nici relativ la traseu ºi nici relativ la
inventar; cã, de altfel, în ceea ce priveºte traseul liniei ºi amplasamentul staþiilor
etc., ele au rãmas aºa cum au fost construite în anul 1908.
c) Dosarele din care se puteau lua informaþiuni privitoare la modul cum a
fost fãcutã exploatarea liniei în timpul de la 1933 pânã în prezent /informaþiuni
relative la întreþinerea liniei, reviziile ºi reparaþiile locomotivelor ºi vagoanelor
etc./.
III
Raportul de expertizã al liniei-ferate Buzãu-Nehoiaºu, întocmit în anul
1925.
Ca o altã sorgintã de informaþiuni asupra trecutului liniei Buzãu-Nehoiaºu,

am folosit raportul de expertizã întocmit în 1926 de Comisiunea însãrcinatã
atunci cu expertizarea liniei, raport pe care Oficiul de Studii ºi Coordonare
Financiarã din Ministerul Finanþelor ni l-a pus la dispoziþie prin actul nr. 137.585
din 8 iunie 1941.
271
IV
Examinarea la faþa locului a Cãii Ferate Buzãu-Nehoiaºu ºi a
înregistrãrilor ei tehnice.
Atunci când condiþiunile de transport ºi de stare a liniei Buzãu-Nehoiaºu
înbunãtãþindu-se au permis deplasarea noastrã, ºi anume abia la 4 septembrie
a.c., ne-am transportat la faþa locului, unde am examinat în toatã întinderea ei
calea feratã Buzãu-Nehoiaºu, precum ºi toate înzestrãrile ei – staþiuni, înzestrãri
ale liniei ºi staþiunilor, ca instalaþiunile de telegraf ºi telefon, alimentãri cu apã
etc., depoul ºi atelierele pentru îngrijirea ºi reaparaþiunile materialului rulant ºi de
tracþiune etc. – ºi am cules încã ºi toate informaþiunile de care mai avea nevoie
pentru expertiza noastrã /verbale sau din acte/. Am constatat cele ce urmeazã:
1/ Calea feratã Buzãu-Nehoiaºu se gãseºte astãzi, în general, în bunã
stare – afarã doar de punctele unde ea fusese ruptã de viiturile apei Buzãului
/podul mare de la Ruºevãþ complet distrus, linia ruptã pe întinderi mici în cinci
sute puncte spre km. 60 ºi pe o lungime mai mare /de 600 m./ spre km. 69 ºi este
în curs de reparaþie peste tot – lucrãrile executându-se, de altfel, în bune
condiþiuni.
De asemenea, am constatat cã atât traseul liniei, cât ºi staþiunile ei, sunt
aceleaºi ca în trecut, în special ca în anul 1933.
2/ Exploatarea liniei a fost fãcutã dupã normele stabilite pentru cãile ferate
de aceastã categorie, cãile ferate de interes local – în special întreþinerea liniei ºi
a materialului rulant ºi de tracþiune.
3/ Materialul rulant ºi de tracþiune care era existent în 1933 este ºi azi în
fiinþã – cu excepþiunea unor achiziþiuni noi fãcute dupã 1933, precum
automotoarele, remorcile lor ºi o drezinã automotoare – pe care însã noi nu le-
am putut lua în consideraþiune, însãrcinarea noastrã ca experþi prescriindu-se sã
þinem numai de starea lucrurilor din 1933. Notãm noi cã, în afarã de vagoanele
proprietate a Societãþii de Cale Feratã Buzãu-Nehoiaºu, calea feratã Bz.-N are
încã în parcul ei de vagoane ºi 68 vagoane de marfã CFR de diferite categorii,
cedate înainte de 1933 cãii ferate Buzãu-Nehoiaºu de Cãile Ferate Române, cu
compensaþie pentru tot atâtea vagoane Buzãu-Nehoiaºu distruse sau pierdute
în timpul rãzboiului 1916-1918. De aceste vagoane aici, s-a þinut seama în
evaluãrile noastre, deºi ele nu sunt proprietate propriu-zisã ale cãii ferate Bz.-N,
pentru consideraþiunea cã ele au fost cedate ca compensaþiune pentru niºte
vagoane proprii ale sale, pierdute sau distruse într-o epocã când ele se gãseau
rechiziþionate de CFR ºi cã aceastã cedare a avut loc înainte de 1933. Evaluarea
au fãcut-o însã într-un tablou separat de celelate vagoane Bz.-N.
4/ Am constatat, în fine, cã starea lucrãrilor în atelierele ºi depoul de
locomotive ale Cãii Ferate Bz.-N este aceeaºi astãzi ca în 1933, în special în ce
priveºte maºinile-uneltele ºi instalaþiunile mecanice din ateliere. În magazia
generalã de materiale /din staþia Drãgaica/, unde sunt þinute materialele
necesare serviciilor cãii ºi unde se þine ºi inventarul lor, se gãsesc ºi azi, ca ºi în
trecut, toate materialele foarte diverse, precum ºi sculele, uneltele ºi piesele
diverse, care trebuie sã fie menþinute, pe mãsurã ce se tot consumã, necontenit
în aprovizionare suficientã pentru necesitãþile curente, în special de bunã
întreþinere ale cãii ºi înzestrãrilor ei. Am luat în consideraþiune materialele notate
în inventar în scop de a determina valoarea lor pentru 1933 ºi pentru 1941, þinând
seamã de preþurile corespunzãtoare epocilor considerate.
272
V
Evaluarea Cãii Ferate Buzãu-Nehoiaºu ºi a înzestrãrilor ei tehnice.
În baza celor constatate la faþa locului, ºi a informaþiunilor complementare
culese, precum s-a menþionat mai sus, am fãcut evaluarea cãii ferate Bz.-N ºi a
înzestrãrilor ei, þinând seama, cum am spus, numai de starea lucrurilor /cale ºi
investiþiuni/ din anul 1932 ºi fãcând evaluarea aºa cum ni s-a cerut, atât la
preþurile din 1933, cât ºi la preþurile de astãzi /1941/.
Evaluãrile diferitelor pãrþi ale cãii ºi a investiþiunilor /înzestrãrilor/ ei, le-am
fãcut atât pentru 1933, cât ºi pentru 1941, având în vedere, pe de o parte,
preþurile din acel an privitoare la aceste înzestrãri ºi, pe de altã parte, þinând
seamã ºi de deprecierea lor prin uzurã produsã de vechimea lor, în serviciu,
adicã pe timpul de când ele fuseserã executate ºi luate în serviciu.
Pentru stabilirea deprecierilor suferite de diferitele pãrþi ale Cãii, cu:
lucrãri diverse, ºine, traverse etc., precum ºi de diferitele înzestrãri ale ei, ca:
locomotive, vagoane, maºini-unelte etc. am urmat normele uzitate în general în
industrie ºi, în special, de cãile ferate atât strãine, cât ºi române.
Notãm aici cã preþurile adoptate de noi pentru evaluãrile privitoare la 1941
au fost aproximativ acele din ultimele luni /august, septembrie 1941/, ele
nerãmânând constante în cursul anului ºi observam cã aceste preþuri manifesta
încã o oarecare tendinþã de urcare.
VI
Rezultatele cercetãrilor ºi evaluãrile fãcute.
Rezultatele calculelor fãcute de noi pentru a stabili valoarea Cãii Ferate
Buzãu-Nehoiaºu ºi a înzestrãrilor ei, sunt indicate atât pentru 1933, cât ºi pentru
1941, în tablourile conþinute în 2 caiete /caietul nr. 1 ºi caietul nr. 2/ aici anexate,
în mod detaliat, atât constitutiv, cât ºi ca valoare a diferitelor categorii de lucrãri
sau înzestrãri ºi anume:
1/ Evaluarea cãii, cifra ºi suprastructura ei, cu staþiunile ei ºi cu
instalaþiunile de pe cale ºi din staþiuni, este arãtatã în caietul nr. 1 ºi se rezumã
precum urmeazã.
Pentru 1933 Pentru 1941
I. Terasamante..........................11.637.003 29.092.251
II. Lucrãri de artã.......................21.272.254 72.201.775
III. Apãrãri ºi consolidãri.............10.913.607 27.284.020
IV. Clãdiri....................................20.658.761 51.345.845
V. Material de cale.....................47.620.781 117.405.878
VI. Pozã ºi balastare...................19.201.845 47.961.809
VII. Lucrãri ºi accesorii cãi.............4.800.512 12.001.280
VIII. Alimentãri cu apã....................... 605.996 1.514.997
IX. Exploatãri.............................. 10.584.197 21.937.063
Total 147.345.066 380.744.918

2/ Evaluarea materialului rulant ºi de tracþiune /vagoane ºi locomotive/, a
maºinilor-unelte ºi instalaþiunilor mecanice din ateliere, precum ºi a materialelor
de aprovizionare din magazie, sunt arãtate în caietul nr. 2, aici anexat, în 23
tablouri /30 file/, cu un total indicat în tabloul nr. 23, sub titlul „Recapitulaþiunea
Generalã a materialului rulant ºi de tracþiune maºini-unelte ºi instalaþiuni
mecanice din ateliere ºi materiale de aprivizionare din magazie a Cãii ferate Bz.-
N în fiinþã la începutul anului 1932”, ºi care se rezumã precum urmeazã:
273

I. Material Rulant ºi de Tracþiune.............27.322.074 255.757.712
II. Maºini-Unelte ºi Instalaþiuni
mecanice în Ateliere..............................1.307.000 2.548.000
III. Materiale de Aprovizionare................... 5.503.100 13.832.000
Total 34.132.174 72.137.712

În rezumat, rezultã deci pentru întreaga cale feratã Bz.-N cu investiþiunile
ei, în starea în care se gãseau în 1933, prin însumarea cifrelor de mai sus:

1. Calea propriu-zisã
/Caiet. No. 1/.....................................147.345.066 380.744.918
2. Material rulant,etc.
/Caiet. No. 2/.......................................34.132.174 72.137.712
Total general 181.477.240 452.882.630
Adicã, în total general, evaluarea Cãii Ferate Bz.-N, cu investiþiile ei, în

starea în care se gãsea în 1933, este:
Pentru 1933: Lei 181.477.240 ºi
Pentru 1941: Lei 452.882.730.
Acesta fiind rezultatul cercetãrilor noastre, am încheiat prezentul raport
de expertizã.
Bucureºti, octombrie 1941.
Experþi,
(ss) prof. Ing. Stratilescu
(ss) prof. Ing. Al. Orãºanu
Societate Anonimã
274
ANEXA NR. 63
TABLOUL
recapitulativ al diferenþelor de preþuri în minus constatate
în Raportul de Expertizã Tehnicã a liniei ferate Buzãu-Nehoiaºu,
întocmit de d-nii prof. Ing. Gr. Stratilescu ºi prof. Ing. Cezar Orãºanu
Diferenþa
În Caietul I anexat la Raport 91.488.465 Lei
Terasamente, ºine, material de

legãturi, traverse, exproprieri
În Caietul II anexat la Raport
Vagoane 8.449.990
” 3.068.860 11.518.250 Lei
Diferenþa totalã 103.006.715 Lei

------------------------
Societate Anonimã
275
AD ANEXA NR. 63
CAIETUL I
Teren, linie, clãdiri ºi diverse instalaþii
Diferenþa
Preþ în expertizã Preþ real între preþul Observaþiuni
Obiect Cantitãþi
real ºi preþul
Unitar Real Unitar Total expertizei
Terasamente 378.900,100
m.c. 75 29.092.251 100 38.790.010 9.697.759
ªine 4.064.227
Kg. 21,25 86.364.824 27,40 112.579.088 26.214.264 Preþul la Contractul
Regiei Autonome C.F.R.
No. 81.510 din 26 aprilie
1941, încheiat cu firma
Otto Wolf din Germania,
de 35.000 tone, este de
27.71 lei/Kg.
Material 10% din ºine
mãrunt adicã 21,25 8.636.482 33 lei/Kg. 23.584.662 23.948.180 Greºit apreciat 10% din
406.423 Kg. cantit. ºinelor. CFR
greºit apreciazã între 20 ºi 30%
trebuie socotit dec în medie 24% aºa
24% din ºine cum a comandat la
adicã 26 aprilie 1941. Contr.
987.414 Kg. No. 81.510 din 26.IV/41
încheiat cu firma Otto
Wolf din Germania.
Preþul variazã la
materialul mãrunt între
29,24 ºi 40 lei/Kg. Deci,
o medie de 33 lei/Kg.
Traverse bune 35.145 176 6.185.520 300 10.543.500

s. bune 35.144 98 3.092.672 150 5.271.750 7.626.553 O traversã de stejar
rele 35.145 44 1.546.380 75 2.635.875 categ. III-a costã pe
CFR 300 lei/buc.
Total: 10.824.572 18.451.125
Exproprieri 17.539.047 41.540.756 24.001.709 Greºit apreciat preþul

la de 2 ori preþul din
1933, trebuie socotit
la cel puþin de patru
ori acest preþ.
Diferenþã în minus la expertizã...........................................91.488.465 lei
Societate Anonimã
276
AD ANEXA NR. 63
C A I E T U L II
Vagoane cedate de CFR
În expertizã Preþul total

Tipul Nr. Diferenþa între
Preþul Valoare Proporþia Preþul real real socotit
vagonului vag. Preþul preþul real ºi
unitar totalã deprecierii în 1941 cu
total expertizã
1941 apreciatã depreciere
[...] 24 442.000 10.776.000 4.314.243 0,40 540.000 5.184.000 [...]
[...] 22 594.700 11.103.400 5.080.562 0,46 510.000 6.173.200 1.112.645
[...] 12 401.800 4.821.600 1.926.640 0,40 485.000 2.328.000 [...]
[...] 3 443.100 1.529.300 567.168 0,43 530.000 683.700 116.532
[...] 1 443.100 443.100 177.240 0,40 530.000 212.000 34.760
1 510.300 1.020.600 408.240 0,40 620.000 476.000 87.760
3 486.600 1.434.400 574.540 0,40 850.000 1.020.000 443.640

-----------------------------------
Total Lei 3.058.260
Societate Anonimã
277
AD ANEXA NR. 63
C A I E T U L II
Vagoane Proprietatea Bãncii
În expertizã Preþul total Diferenþa între

Tipul Nr. Valoare Preþul unitar Proporþia real socotit preþul real depr.
vagonului vag. Preþul Preþul real în 1941 depr.
totalã în coef. de ºi cel din
unitar total 1941
apreciatã depreciere expertizã
Persoane
A. cl. I ºi
B. II-a 4 1.717.800 6.671.200 2.748.480 2.200.000 0,40 3.520.000 771.520
Co.cl.3 8 1.399.200 11.193.600 4.477.440 1.900.000 0,40 6.080.000 1.602.560
Dp. bagaje 3 1.255.200 2.510.400 1.004.160 1.600.000 0,40 1.280.000 275.840
Marfã
G. cu frânã 7 600.000 4.200.000 1.681.680 850.000 0,40 2.380.000 698.310
G. fãrã frânã 9 525.700 4.731.300 1.892.320 650.000 0,40 2.340.000 447.680
K. cu frânã 7 536.900 3.758.300 1.503.320 650.000 0,40 1.820.000 316.680
K. fãrã frânã 16 466.900 7.470.400 2.988.160 570.000 0,40 3.762.000 773.840
Kn. cu frânã 6 462.000 2.772.000 1.108.500 560.000 0,40 1.344.000 235.200
Kn. fãrã frânã 19 415.000 7.885.000 3.154.760 530.000 0,40 4.028.000 873.240
Knb cu frânã 5 535.500 2.677.500 1.071.000 640.000 0,40 1.280.000 209.000
Knb fãrã frânã 7 474.600 3.322.200 1.328.880 590.000 0,40 1.652.000 323.120
Le. cu frânã 5 443.100 2.215.500 686.200 540.000 0,40 1.280.000 393.800
Ls. fãrã frânã 7 406.000 2.142.000 1.136.800 500.000 0,40 1.400.000 263.200
L cu frânã 8 556.000 4.448.000 1.780.000 680.040 0,40 2.176.000 396.000
L fãrã frânã 20 525.000 10.500.000 4.200.000 640.000 0,40 5.120.000 920.000
-----------------------------------
Total Lei 8.449.990
Societate Anonimã
278
ANEXA NR. 64
Cu adresa nr. 402 din 15 iulie a.c. a Ministerului de Finanþe, Oficiul de

Studii ºi Coordonare Financiarã, mi s-a adus la cunoºtinþã cã, în ºedinþa din 12
iulie a.c., Comisiunea Specialã de Apel, instituitã conform art. 7 al decretului-lege
nr. 584/1941, m-a desemnat ca expert contabil, pentru ca pe baza lucrãrilor de
evaluare a liniei de cale feratã Buzãu-Nehoiaºu ºi a întregii zestre a exploatãrii, a
cãrei expertizã a fost încredinþatã d-lor prof. Ing. Gr. Stratilescu ºi Cezar
Orãºanu, sã stabilesc valoarea unei acþiuni a Soc. Buzãu-Nehoiaºu la data de 31
august 1933 ºi 31 august 1941, þinând seama ºi de celãlalt activ al Societãþii ºi de
pasivul ei, aceasta la data de 31 august 1933 ºi 1941.
În executarea misiunii ce mi s-a dat, dupã ce am depus legiuitul jurãmânt,
dupã ce am citat pãrþile în litigiu pentru a-ºi expune fiecare punctul de vedere,
aceasta pentru o completã lãmurire a problemelor ce fac obiectul acestei
expertize, am procedat la examinarea materialului necesar ce mi s-a pus la
dispoziþie, la cerere, de pãrþile în cauzã.
Menþionez cã, în examinarea ce am fãcut-o, am luat ca bazã bilanþul
susmenþionatei societãþi încheiat la data de 31 decembrie 1933, întrucât, în
intervalul de la 1 septembrie-31 decembrie 1933, nu a intervenit nicio modificare
esenþialã în structura patrimoniului sãu, cifra investiþiilor, ce reprezintã postul cel
mai important din activ, fiind acela la 31 august 1933, cifrã ce s-a menþinut ca
stare pânã în anul 1940, când a suferit o majorare de Lei 16.247.360,
reprezentând valoarea a trei automotoare „Malaxa”, procurate de societate în
cursul acestui an.
Din examinarea scriptelor la data de 31 decembrie 1933, am constatat
urmãtoarea situaþie patrimonialã:
ACTI V
-------------
Linie feratã, clãdiri ºi investiþiuni........34.918.826 Lei
Materiale diverse....................................780.660 Lei
Cassa Generalã a Staþiunilor...............3.192.574 Lei
Disponibil la Bãnci................................1.385.070 Lei
Obligaþiuni rãscumpãrate........................205.500 Lei
Debitori diverºi.....................................3.988.127 Lei
Garanþii diverse.......................................407.715 Lei 44.878.472
-----------------
P AS I V
-------------
Capital..................................................6.000.000 Lei
Obligaþiuni în circulaþie.........................4.725.000 Lei
Fond de rezervã statutar.........................300.000 Lei
Fond de amortisment...........................3.249.927 Lei
Creditori diverºi..................................30.603.545 Lei 44.878.472
-----------------
279
Posturile mai importante din Activ ºi Pasiv, ºi anume: postul debitori din
Activ ºi postul creditori din Pasiv, le-am dezvoltat în tablourile anexate
prezentului raport, pentru a se putea vedea cu uºurinþã componenþa ºi implicit
lichiditatea ºi exigibilitatea fiecãrui element component, în vederea stabilirii unei
cât mai reale situaþii care sã ne ducã la concluzii cât mai juste.
Trecând peste postul investiþiilor ºi al materialelor asupra cãrora vom
reveni în legãturã cu concluziile raportului celorlalþi domni experþi privind
evaluarea acestora, sunt necesare câteva sumare consideraþiuni asupra
celorlalte posturi din Activ.
Posturile „Cassa Generalã a staþiunilor”, „disponibil la bãnci”, „obligaþiuni

rãscumpãrate” ºi „garanþii diverse” nu pot suferi o discuþiune, întrucât toate
aceste posturi reprezintã elemente de Activ lichide, ºi deci de luat în considerare
ca atare în concluziile pe care le urmãrim.
Stãruim un moment asupra postului „debitori diverºi”, care figureazã în
Activ cu suma de Lei 3.988.127, pentru a vedea în ce mãsurã acest post poate
suferi unele modificãri, în funcþie de lichiditatea elementelor ce-l compun.
Din examinarea tabloului anexat /tabloul 1/, constatãm cã majoritatea
debitorilor care figureazã cu sumele cele mai mare sunt diverse ministere ºi
autoritãþi de Stat pentru transporturi creditate, celelalte posturi provenind din
operaþiuni curente cu un caracter sigur de lichiditate. Considerând, deci, debitele
diverselor autoritãþi de Stat ca realizabile integral, având în vedere caracterul de
permanenþã al acestora ºi titlurile sigure de creanþã, suma de Lei 3.988.127, cu
cât figureazã debitorii societãþii în Activul bilanþului sãu, o putem considera ca
lichidã în calculele ce urmeazã a le face în vederea stabilirii valorii unei acþiuni.
Din examinarea listei debitorilor întocmitã la 31 decembrie 1933, în
comparaþie cu lista debitorilor întocmitã la 31 decembrie 1940 /tabloul 2/, se
constatã cã debitorii ce au figurat la 31 decembrie 1933, rezultând din operaþiuni
singulare, s-au lichidat între timp ceilalþi debitori, respectiv diferitele instituþii de
Stat care au relaþii permanente de cont cu Societatea Buzãu-Nehoiaºu, continua
a figura atât în lista din 1933, cât ºi în lista din 1940, bineînþeles cu solduri ce au
rezultat, la acele date, din operaþiunile curente, ceea ce demonstreazã justeþea
punctului nostru de vedere de a considera debitorii existenþi la 31 decembrie
1933, cu un Activ integral realizabil.
De la Pasiv, singurul post ce suferã discuþiune este postul „creditori
diverºi” /tabloul 1/, care figureazã cu o sumã de Lei 30.603.545 ºi care, pe conturi
mai importante, se prezintã dupã cum urmeazã:
Serviciul cupoanelor ºi obligaþiunilor.........14.358.380 Lei

CFR trafic de tranzit....................................8.970.804 Lei
Cassa de Pensii, Credit ºi ajutor..................6.046.930 Lei
Diverºi creditori............................................1.227.431 Lei
Total 30.603.545 Lei
--------------------------------
Dupã cum reiese din situaþia de mai sus, postul cel mai important – în
afarã de „CFR trafic de tranzit”, care reprezintã operaþiuni de cont curent ºi
„Cassa de Pensi, Credit ºi Ajutor”, ce-ºi gãseºte explicaþia prin prelevãrile din
fondul sus-zisei casse de la CEC pentru nevoile temporare ale societãþii,
prelevãri ce s-au rambursat, de altfel, în cursul anului 1934 – este „Serviciul
cupoanelor ºi obligaþiunilor”, cu suma de Lei 14.358.380.
280
O sumã atât de mare poate surprinde la prima vedere, dar ea îºi gãseºte
explicaþia în numãrul mare de cupoane exigibile ºi neplãtite la data de
31.12.1933 ºi prin numãrul obligaþiunilor ieºite la sorþi ºi nerambursate la
aceastã datã, pe de o parte, iar, pe de altã parte, prin calcularea francilor
francezi, în care sunt exprimate aceste valori, la un curs mai ridicat decât 1
Frs.fr.=1 leu, egalitate ce se aplicã în plata acestor valori.
Prin aceastã operaþiune, Societatea a înþeles sã-ºi constituie o rezervã de
cca. 7-8 milioane lei, pentru acoperirea unei eventuale diferenþe ce ar rezulta la
plata obligaþiunilor, ce apar în Pasiv cu suma de Lei 4.725.000.
În vederea acestei eventualitãþi, am considerat cã nu este cazul sã
diminuez suma de Lei 14.358.380, reprezentând Serviciul cupoanelor ºi
obligaþiunilor, cu rezerva de mai sus, pentru a nu determina, prin aceastã
diminuare, o mãrire a activului ºi, implicit, a valorii unei acþiuni, în raport cu
aceastã mãrire.
Cu aceste consideraþiuni asupra posturilor din Pasivul bilanþului încheiat
la 31.12.1933 ºi din cercetãrile fãcute în scripte, au ajuns la constatarea cã
postul „creditori diverºi” ce figureazã cu suma de Lei 30.603.545 reprezintã un
pasiv exigibil, ºi deci, de luat ca atare în calculele ce le urmãrim.
Ca o consideraþiune de ordin general asupra bilanþului Societãþii Buzãu-
Nehoiaºu, încheiat la 31 decembrie 1933, de Lei 44.932.229, ºi creditorii
Societãþii ce figureazã în Pasiv cu suma de Lei 30.603.545, ceea ce ar putea sã
facã sã se presupunã cã situaþia Societãþii este mult prea angajatã.
Este evident numai o aparenþã ce rezultã din cifrele din bilanþ, în care
Activul Societãþii, în speþã investiþiile ºi materiale de exploatare /tablou 3/, sunt
înregistrate cu sume mult sub valoarea lor realã, respectiv cu valoarea lor
antebelicã, dupã cum demonstreazã raportul d-lor experþi tehnici, ce au fãcut
evaluarea la data de mai sus ºi la data de 31 august 1941.
Cu aceastã situaþie ºi luând în considerare valoarea investiþiilor ºi
materialelor de exploatare stabilitã de d-nii experþi tehnici în 1933, datele
problemei, pe care le luãm în considerare pentru a stabili valoarea unei acþiuni în
1933, sunt urmãtoarele:
LA ACTIV
Linia feratã propriu-zisã, maºini, instalaþiuni,
ateliere ºi materiale de aprovizionare.............. 181.477.240 Lei
Cassa Generalã a Staþiilor................................... 3.192.574 Lei
Disponibil în bãnci................................................ 1.385.070 Lei
Obligaþiuni rãscumpãrate........................................ 205.500 Lei
Debitori diverºi..................................................... 3.988.127 Lei
Garanþii diverse....................................................... 407.715 Lei
Total Lei 190.656.226 Lei
------------------------------------
LA PASIV
Luând numai Pasivul real cu excluderea capitalului ºi a
fondurilor / fondul de rezerve statutar ºi fondul de
amortisment / ºi anume:
Obligaþiuni în circulaþie.........................................4.725.000 Lei
ºi Creditori diverºi.............................................36.602.545 Lei
--------------------------
obþinem un total de............. Lei 35.328.545 Lei
---------------------------------------------------------------
281
Calculând diferenþa între Activ ºi Pasiv, stabilitã conform celor de mai sus,
se obþine suma de Lei 155.327.681, care reprezintã Activul net real la data de
mai sus, în funcþie de care am stabilit valoarea unei acþiuni.
Împãrþind, deci, suma de Lei 155.327.681 la 12.000 acþiuni emise la
înfiinþarea Societãþii Buzãu-Nehoiaºu în anul 1909, rezultã cã valoarea unei
acþiuni, în 1933, se ridicã la suma de Lei 12.945, faþã de valoarea ei nominalã de
Lei 600, care, fiind din 1909, trebuie consideratã ca exprimatã în lei aur.
Luând în considerare evaluarea inventarului stabilit de d-nii experþi tehnici
în 1941, de Lei 452.882.630, precum ºi celelalte elemente din Activ ºi Pasiv la
data de mai sus /respectiv la data de 31.12.1940, data ultimului bilanþ încheiat de
Societate /dupã aceleaºi criterii ca ºi în 1933 ºi anume:
LA ACTIV
Linia feratã propriu-zisã, maºini, instalaþiuni,

ateliere ºi materiale de aprovizionare.............. 452.882.630 Lei
Cassa Generalã a Staþiilor..... ............................. 3.031.378 Lei
Disponibil în CEC.............. .................................. 6.513.471 Lei
Garanþii diverse......................................................... 88.574 Lei
Efecte publice în depozit.......................................1.745.030 Lei
Debitori diverºi...................................................... 7.887.217 Lei 472.147.300
----------------------
LA PASIV
Obligaþiuni în circulaþie..........................................3.301.700 Lei

Creditori diverºi...................................................27.119.479 Lei 30.420.921
-----------------------------------------
Se obþine un Activ net real de................................. Lei 441.726.271
-------------------------------------------------------------------------------------------
Împãrþind acest Activ social de 441.726.371 lei la 12.000 acþiuni, rezultã

cã valoarea unei acþiuni în 1941 se ridicã la suma de Lei 36.800, faþã de valoarea
ei nominalã de 500 lei aur ºi faþã de valoarea ei din 1933, de Lei 12.945, stabilit
conform celor de mai sus.
Prin stabilirea valorii unei acþiuni în funcþie de evaluarea inventarului
fãcutã de d-nii experþi tehnici în 1933 ºi în 1941, ºi de celelalte elemente active ºi
pasive ale Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, constatate la aceleaºi date, conform
expunerii de mai sus, rãspunzând misiunii ce mi s-a încredinþat – am onoarea a
depune prezentul raport de expertizã.
Nu pot încheia, totuºi, acest raport, fãrã a nu lua în considerare un fapt a
cãrei importanþã nu poate fi trecutã cu vederea ºi care are o strânsã legãturã cu
problema ce mi s-a dat spre rezolvare.
Societãþile anonime sunt creaþiuni care au luat naºtere în viaþa economicã
modernã din nevoia concentrãrii de capitaluri din rândul micilor deþinãtori de
economii, pentru a pune în valoare imensele surse de bogãþii ale unor teritorii
noi, pe de o parte, iar, pe de altã parte, a valorifica numeroasele invenþiuni în
domeniul tehnic, operaþiuni pe care individul izolat ar fi fost incapabil sã le
realizeze.
În aceste societãþi anonime, indiferent de natura ºi de scopul pe care-l
urmãresc, capitalul este fracþionat într-un numãr mai mare sau mai mic de
acþiuni, care reprezintã cota parte din capitalul subscris de acþionar ºi care-i dã
282
dreptul sã ia parte la conducerea societãþii, prin votul pe care-l are în adunãrile

generale, ºi în plus sã i se atribuie, din beneficiile realizate sau pierderile
încercate de societate, o cotã parte variabilã în funcþie de numãrul de acþiuni
subscrise.
Reprezentarea capitalului sub forma acþiunii, de cele mai multe ori la
purtãtor, a determinat o circulaþie extrem de simplã ºi de uºoarã a dreptului de
proprietate ºi, implicit, a dreptului de dispoziþie în conducerea afacerilor acestor
societãþi anonime.
Acest fapt a contribuit într-o largã mãsurã la concentrarea acþiunilor în
mâinile capitaliºtilor ce aveau interese în conducerea societãþilor anonime,
întrucât prin deþinerea majoritãþii acþiunilor îºi asigurau un cuvânt hotãrâtor, un
drept de comandã asupra micilor acþionari ºi, în plus, puteau beneficia de o primã
faþã de acþiunile izolate, în cazul negocierii acestora în bloc.
În lumina acestor consideraþiuni, este indicutabil faptul cã deþinãtorul
majoritãþii acþiunilor Societãþii Buzãu-Nehoiaºu îºi avea asiguratã o situaþie
privilegiatã faþã de micii acþionari, situaþie pe care ºi-ar fi valorificat-o mai ales în
ipoteza rãscumpãrãrii acestei linii ferate de cãtre Stat, datã fiind importanþa ei
economicã ºi stategicã.
Dacã este indiscutabil faptul cã stocul majoritar de acþiuni ar fi fãcut
asupra acþiunilor deþinute de micii acþionari, este tot atât de indiscutabilã
greutatea de a aprecia cuantumul acestei prime virtuale.
Dacã apreciez la 1/3 aceastã primã, cred cã sunt în notã justã a realitãþii.
Traspunând în cifre aceastã ipotezã, rezultã cã valoarea unei acþiuni din
stocul majoritar /6.184 acþiuni din totalul de 12.000/ s-ar ridica la suma de cca.
17.250 Lei în 1933, corespunzãtoare unui Activ de cca. Lei 106.000.000 din
totalul de 155.327.681 lei, ºi la suma de cca. 49.000 lei în 1941, corespunzãtoare
unui Activ de cca. 303 milioane lei din totalul de 441.726.371 lei, totaluri rezultate
din calculele de mai sus.
Cu aceastã ipotezã, ce rãmâne la suverana apreciere a onor. Comisiuni,
închei raportul de expertizã contabilã în litigiul Societãþii Buzãu-Nehoiaºu.
(ss) expert contabil C. Dinulescu
Societate Anonimã
283
ANEXA NR. 65
„Monitorul Oficial” nr. 192 din 22 august 1934
Extras din
ACORD
privitor la reglementarea anumitor chestiuni anexe în suspensie între

Statul Român ºi purtãtori
Art.1
Guvernul Român se angajeazã sã lichideze pe cale de schimb contra
obligaþiuni de consolidare 4½% ale Regatului României, cu folosinþã de la 1
noiembrie 1934, potrivit modalitãþii prevãzute mai jos:
1. Cota parte a capitalului ºi a cupoanelor scãzute posterior datei de 2
ianuarie 1919 ºi anterioare celei de 1 ianuarie 1935, care incumbã României, în
virtutea tratatelor de pace în împrumuturile gajate aici arãtate.
Împrumut 4% 1897 „Temes-Begethal NassorregulierungsGesellschaft”;
Rentra ungarã 3½ 1897;
Împrumutul 4% 1894 /a treia emisiune/ al Societãþii de Cale Feratã
Lemberg-Cernãuþi-Iaºi.
2. Capitalul obligaþiunilor împrumutului 4½ 1913 al Societãþii Cãii Ferate
Akkerman ºi cupoanele scãzute asupra acestor obligaþiuni de la 1 aprilie 1918
inclusiv, la 1 octombrie 1934 inclusiv.
3. Capitalul obligaþiunilor Împrumutului 5% 1909 al Societãþii de Cale
Feratã Buzãu-Nehoiaºu ºi cupoanele neprescrise la 1 noiembrie 1916, scãzute
asupra acestor obligaþiuni pânã la 1 noiembrie 1934 inclusiv.
Obligaþiunile de consolidare care vor fi emise în vederea lichidãrii
prevãzute în prezentul articol se vor bucura, în toate privinþele, de aceleaºi
drepturi ca ºi obligaþiunile de consolidare care vor fi emise pentru lichidarea
soldului cupoanelor împrumuturilor externe ale Statului român scãzute între 1
octombrie 1933 ºi 31 martie 1934.
Art. 3
Valoarea de schimb aplicabilã Împrumutului 4½% 1913 al Societãþii de

Cale Feratã Akkerman ºi Împrumutului 5% 1909 al Societãþii de Cale Feratã
Buzãu-Nehoiaºu, va fi de 100 Frs.fr., astfel cum sunt în definiþia de cãtre legea
din 25 iunie 1928, pentru 100 Frs.fr. /valoare nominalã/ în ce priveºte capitalul, ºi
de 50 Frs.fr., astfel cum sunt definiþi de cãtre legea monetarã din 25 iunie 1928,
pentru 100 Frs.fr. /valoare nominalã/, în ce priveºte cupoanele.
Societate Anonimã
284
ANEXA NR. 66
NOTÃ
asupra acþiunilor SAR de Telefoane
Capital conform bilanþului de la 31.XII.1940 (publicat în Lei 1.650.000.000

Mon. Of. No. ... /941) repartizat în 1.650.000 acþiuni
lei 1.000 val. nom.
Rezerve conform bilanþului de la 31.XII.1940 3.107.315

468.874.691
[...]
17.187.743
Rest beneficiu trecut la rezerve [...]

992.678.475
Se scoate postul de rezerve destinat acoperirii

pierderilor din teritoriile evacuate 485.604.984 Lei 507.071.491
Total Lei 8.157.071.491
Deoarece capitalului plus rezervele în casã de

lei 2.157.071.491 corespunde desigur ca activ real de
egalã valoare, rezultã, repartizând aceastã sumã la
numãrul acþiunilor de 1.650.000 bucãþi, cã:
Valoarea realã a unei acþiuni de Nom. lei 1.000
este de..................................................................Lei 1.300
Cursul unei acþiuni la bursã la 8 ianuarie 1941, conf.

Cotei Bursei din Mon. Of. no. 7, part. II-a, din 9.I.1941,
pag. 204...................................................................Lei 840
Cursul pachetului majoritar vândut Bãncii Naþionale la

8.Ian.1941 a fost de 7 Dolari, ceea ce face:
a) pe cursul oficial de lei 217.97
cf. Mon. Of. din 9.I.1941, pag. 204.....................Lei 1.525
b) pe cursul cu care BNR a pus la dispoziþie dolari
în cazuri similare, pentru cumpãrarea acþiunilor
Socomet sau Socotub de la un holding elveþian,
de circa 360 lei..................................................Lei 2.520
c) iar pe cursul real al dolarului de la 8 ianuarie 1941

de circa 1.000 lei...............................................Lei 7.000
Societate Anonimã
285
ANEXA NR. 67
TABLOUL GENERAL
al lichidãrii portofoliilor preluate de Stat
de la Banca Marmorosch, Blank & Co.
Bunurile
primite
Rest de platã în platã pe
Reduceri eºalonat pe valoarea
Reduceri baza Legii de actualã
Tranºa
conven-
Portofoliul Conversiune /1941/ conf. Diferenþa
Încasãri legale prin þionale Total
finalã
preluat Conversiune aprobate de sau a expertizelor
Comisie convenþiilor ordonate de
aprobate de Onor.
Comisie Comisia
de Apel
I 300.000.000 13.322.653 13.322.653 68.833.532 23.474.814 426.000.000 570.438.554 + 270.438.554
II 600.000.000 1.421.086
x/
1.150.000
2.571.086 3.190.000 5.761.086 - 594.238.914
III 108.335.241 10.026.612 7.368.930 33.277.409 38.249.914 303.000.000 391.922.145 + 283.586.904
1.008.335.241 26.920.351 46.176.475 105.300.941 61.714.028 729.000.000 968.121.785 - 40.213.456
Observaþiuni:
x/ Suma de 1.150.000 s-a încasat ulterior datei Raportului
Comisiei de Anchetã, ºi anume în Iulie 1941 din vânzarea
a 2.300 acþiuni Fichet ale Bãncii Industriale pe baza
aprobãrii Onor. Comisiei de Apel, ºi aceastã sumã a fost
vãrsatã la BNR cu chitanþa nr. 2.327 din 31 Iulie 1941
/Anexa No. 68/
Societate Anonimã
286
ANEXA NR. 68
BANCA NAÞIONALÃ A ROMÂNIEI Nr. ...

CHITANÞA Bucureºti,31 iulie 1941
Serviciul Portofoliului de Stat
Secþia
Încasat de la Banca Industrialã
din Loco., str. Mauriciu Blank

nr. 4
prin dl. ...
conform specificaþiei de mai
jos
Suma Explicaþia
1.150.000 prezentând vãrsãmântul în contul

datoriei prin Banca Marmorosch, Blank & Co., circa 600 milioane în baza
avizului nr. 22 din 13 iunie 1941 al Comisiunii Speciale de pe lângã
Ministerul de Finanþe, conform decretului-lege nr. 584/1941.
Total Lei 1.150.000 (adicã unmilionunasutãcincizecimiilei)
Inspector, Control,

verificat dupã încasare,

(ss) Indescifrabil
Societate Anonimã
287
288
CAPITOLUL III
PROCESE-VERBALE
ALE ªEDINÞELOR
CONSILIULUI DE ADMINISTRAÞIE
AL BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.
1924-1940, 1945-1948
PROCESE-VERBALE
ALE ADMINISTRATORULUI UNIC
AL BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.
1941-1942, 1945
289
290
LISTA DOCUMENTELOR
1. 06 februarie 1924. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.

2. 01 aprilie 1924. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
3. 16 octombrie 1924. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
4. 01 decembrie 1924. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
5. 26 ianuarie 1925. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
8. 19 noiembrie 1925. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
16. 08 iulie 1927. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
19. 06 martie 1928. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
21. februarie 1929. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
42. 28 iunie 1932. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
43. 02 septembrie 1932. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de
Administraþie.
291

49. 14 mai 1934. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
54. 18 septembrie 1935. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de
Administraþie.
76. 29 aprilie 1941. Proces-verbal al administratorului unic.
77. 29 aprilie 1941, bis. Proces-verbal al administratorului unic.
78. 12 iulie 1941. Proces-verbal al administratorului unic.
79. 10 noiembrie 1941. Proces-verbal al administratorului unic.
80. 14 noiembrie 1941. Proces-verbal al administratorului unic.
81. 09 februarie 1942. Proces-verbal al administratorului unic.
82. 10 martie 1942. Proces-verbal al administratorului unic.
83. 12 martie 1942. Proces-verbal al administratorului unic.
84. 04 octombrie 1942. Proces-verbal al administratorului unic.
292

105. 25 august 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie.
106. 22 octombrie 1947. Proces-verbal al ºedinþei Consiliului de
Administraþie.
111. 03 iulie 1948. Proces-verbal de predare-primire a patrimoniului ºi
administraþiei.
112. 19 august 1948. Decizie a lichidatorului Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
293
294
Proces-verbal
ªedinþa Consiliului de Administraþiune
din 6 februarie 1924
Prezenþi domnii: Mauriciu Blank, Constantin Argetoianu, Aristide Blank,

Ioan Boambã, Grigore Iunian, Simon Rosental, Mihail Seulescu, Richard
Soepkez, Toma Stelian ºi Alexandru Vaida-Voevod.
Reprezentat domnul Deºliu prin domnul Ioan Boambã.
Au mai luat parte la ºedinþã ºi domnii cenzori: G.G. Duca, G. Kapri ºi Chr.
Staicovici.
ªedinþa se deschide sub preºedinþia domnului Mauriciu Blank,

vicepreºedintele Consiliului. Domnia sa rezumã deciziunile luate de cãtre
Comitetul de Direcþiune în ºedinþa sa care a precedat, în aceeaºi zi, aceastã
ºedinþã, ºi Consiliul ia act de cele comunicate.
Dupã propunerea domnului Mauriciu Blank, Consiliul înainteazã pe Henri
H. Haralamb, actual subdirector al Sucursalei din Arad, ca director al aceleiaºi
sucursale, pe domnul I. Wechsler, actual procurist al sucursalei ºi al agenþiei din
Galaþi, îl înainteazã ca subdirector al aceleiaºi sucursale ºi agenþii, iar pe domnul
I. Kelemen îl numeºte procurist la Sucursala din Oradea Mare. Toþi aceºtia cu
dreptul de semnãturã a firmei sociale prevãzut de statute, respectiv pentru
sucursalele ºi agenþia unde au fost înaintaþi sau numiþi.
Domnul Mauriciu Blank dã apoi citire Bilanþului General ºi Contului de
Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 decembrie 1923 cu un beneficiu de Lei
45.641.962,49, la care adãugându-se reportul precedent de Lei 18.126.739,35
rezultã un disponibil ca beneficiu net de Lei 63.768.701,84.
Domnia sa dã cuvenitele explicaþiuni fiecãrui capitol din bilanþ ºi propune
distribuirea pentru exerciþiul expirat a unui dividend de 23%, adicã Lei 115 de
fiecare acþiune.
Consiliul aprobã în unanimitate Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi
Pierdere, astfel cum au fost prezentate, ºi decide a supune Adunãrii Generale
Ordinare a Acþionarilor distribuirea dividendului propus.
Conform art. 12 din statute, Consiliul de Administraþie fiind reînnoit în
întregul sãu prin tragere la sorþi, sunt declarate vacante, în ordinea vechimii,
locurile ocupate de domnii: Ioan Boambã, Aristide Blank, M. Deºliu, M. Seulescu
ºi Achille Levy Strauss; aceste vacanþe urmeazã a fi complinite de cãtre
Adunarea Generalã Ordinarã a Acþionarilor, întrucât actuala redacþie a art. 12 din
statutele societãþii pare confuzã, iar pe de altã parte, fiind necesar a se completa
redacþiunea actualã a art. 23 spre a-l pune în concordanþã cu cerinþele de
organizare internã administrativã, precum ºi spre a stabili, din nou, modalitãþile
de semnãturã a firmei sociale, potrivit înmulþirii serviciilor, rezultând din
dezvoltarea ºi variata activitate a bãncii, Consiliul aprobã noua redactare datã de
cãtre Comitetul de Direcþie acestor articole, redactare ce se înscrie mai departe
în acest proces-verbal ca fãcând parte din Darea de Seamã a Consiliului de
Administraþie cãtre Adunarea Generalã Ordinarã a Acþionarilor.
Se decide apoi a se convoca Adunarea Generalã Ordinarã a Acþionarilor
pentru sâmbãtã, 23 februarie a.c., ora 4 p.m., în Palatul bãncii din Bucureºti, cu
urmãtoarea ordine de zi:
1. Darea de Seamã a Consiliului de Administraþie ºi Raportul Cenzorilor
asupra gestiunii exerciþiului anului 1923;
295
2. Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere pe acest exerciþiu,

încheiate la 31 decembrie 1923;
3. Întrebuinþarea beneficiului ºi descãrcarea Consiliului de Administraþie
ºi a Direcþiunii de gestiunea lor pe exerciþiul expirat;
4. Retribuþiunea cenzorilor;
5. Completarea vacanþelor statutare din Consiliul de Administraþie;
6. Alegerea cenzorilor ºi a supleanþilor lor;
7. Modificarea art. 12 ºi 23 din statutele societãþii.
Se aprobã apoi urmãtoarea redactare a Dãrii de Seamã, întocmitã de

cãtre Comitetul de Direcþie cãtre Adunarea Generalã Ordinarã a Acþionarilor:
Domnilor Acþionari,
Pentru Europa ºi, în mare parte, pentru celelalte continente, anul 1923
poartã pecetea „rãmânerii pe poziþiuni”.
Afarã de Italia ºi Chehoslovacia, care au marcat o îndreptare simþitoare
pe diferite terenuri, celelalte popoare care au participat la marele rãzboi nu se pot
fãli decât cu încercãri ºi sforþãri pentru a-ºi îmbunãtãþii situaþiunea, fãrã rezultate
apreciabile.
Chestiunile reparaþiunior, datoriilor interaliate, reluãrii relaþiunilor cu
Rusia ºi comerþul liber, care dominã încã toate problemele politice sociale ºi
economice din Apus, nu numai cã sunt ºi ale noastre, dar le simþim povara într-o
mãsurã îndoitã. Situaþiunea noastrã geograficã ºi necesitatea în care ne aflãm,
de a contopi succesiv cu tact ºi cu rãbdare trei influenþe ºi mentalitãþi, ca cele
austriece, maghiare ºi ruse, cu a noastrã, a patra, cea latinã, la care se adaugã
interdependenþa fireascã cu statele ºi popoarele vecine ºi din Occident, ne fac sã
resimþim ºi mai greu ecoul zbuciumãrilor lor, suprapuse nevoilor ºi preocupãrilor
noastre.
Recolta ºi echilibrarea Bugetului

În mijlocul acestor suferinþe ºi greutãþi internaþionale ºi naþionale, meritul
României de a voi ºi crede posibilã convalescenþa ei treptatã este ºi mai mare.
Ajutatã de o recoltã care permite întrevederea unui export de circa 3 pânã la 3½
milioane tone cereale, ºi de hotãrârea Guvernului de a veghea, în limitele
posibilitãþilor la echilibrarea bugetului ºi balanþei comerciale, þara noastrã poate
aºtepta, cu imensele ei resurse ºi bogãþii, capacitãþi ºi buneivoinþi, venirea unor
vremuri mai bune, fie ele chiar mai puþin imediate decât le-am dori ºi le-ar merita
atâtea sforþãri obºteºti.
O primã razã de speranþã a ºi apãrut în aceastã direcþiune, sub forma unei
oarecare stabilizãri a leului în ultimele luni ale anului trecut.
Criza de numerar
Printre dificultãþile cu care au avut mai cu seamã de luptat bãncile în
decursul anului expirat, trebuie sã relevãm, înainte de toate, criza de numerar
care a dus la o accentuatã urcare a chiriei banului ºi, deci, la o retragere de
depozite. Dobânda bonificatã de bãnci fiind adeseori cu mult inferioarã aceleia
pe care comerþul ºi industria, lipsite în mare parte de ajutorul instituþiunilor
financiare, erau nevoite sã plãteascã, depozitarii gãseau avantajul de a-ºi plasa
numerarul. Consecinþa acestor retrageri a fost, natural, o îngreunare ºi mai mare
a rolului bãncilor ºi, astfel, industrii importante ºi mari case de comerþ au trebuit
sã reducã activitatea lor, producând, prin stagnaþiuni temporare, dificultãþi
296
importante în traiul de toate zilele ºi în costul general de fabricaþiune. Astfel, se

explicã în parte urcarea indexului de scumpete de la 2.451, în ianuarie 1923, la
3.677, în ianuarie 1924.
Banca Naþionalã
Din fericire, Banca Naþionalã, continuu preocupatã de marele ei rol de
regulator al vieþii noastre economice în general ºi al circulaþiunii monetare în
special, ºi-a fãcut ºi de astã datã datoria într-o foarte largã mãsurã, trecând de la
13 miliarde lei emisiune de bilete, la începutul anului 1922, la 18 miliarde, cât
înscrie astãzi la pasivul ei, a dat aproape totalitatea acestor 5 miliarde industriei
ºi comerþului þãrii, care nu pot rãmâne nerecunoscãtoare faþã de marele nostru
institut de credit. Aceasta cu atât mai mult cu cât Statului nu i-a fost încã cu
putinþã sã-ºi achite integral datoriile faþã de furnizorii sãi.
Credem cã exprimãm pãrerile domniilor voastre, ale tuturor, dacã
adãugãm acestor sentimente de gratitudine ºi mulþumirile noastre cele mai
sincere.
Întreprinderile bãncii
Întreprinderile noastre, despre care în cea mai mare parte vi se
raporteazã în detaliu de cãtre Banca Industrialã, afiliata noastrã, în Darea ei de
Seamã, au avut ºi ele de suferit de situaþiunea generalã expusã mai sus. Dacã
dificultãþile lor au fost mai mici ºi dacã putem marca „o nepierdere de teren”,
aceasta se datoreºte în mare parte ºi depozitelor noastre care, cu toate
retragerile fireºti în asemenea vremuri de raritate monetarã, au fost continuu
alimentate de sucursalele noastre din strãinãtate. Acestea ºi-au îndeplinit, ca ºi
în anul trecut, misiunea lor de canalizatori ai economiilor îndepãrtate înspre
centrele româneºti.
Creditul Industrial
Din nefericire, acele sume nu au fost destul de mari ºi noul Credit
Industrial, creat pe la sfârºitul anului 1923, nu a avut încã timp sã dea ajutoarele
aºteptate pentru a ne permite continuarea programului nostru de naþionalizare.
Naþionalizarea industriilor aparþinând strãinilor

Am fi dorit sã facem mai mult ºi sã putem apãrea mai des ca cumpãrãtori
ai industriilor aparþinând pe pãmântul României încã supuºilor strãini. Dar
preluarea rolului pe care l-au avut pânã la rãzboi centrele financiare ca: Berlin,
Viena, Budapesta, Kiev ºi Odessa, nu se putea ºi nu se poate face într-un timp
atât de scurt ºi într-o vreme atât de grea. Ne rãmâne în schimb speranþa cã, o
datã cu normalizarea vieþii noatre noastre economice, vom putea relua
românizarea succesivã a acestor întreprinderi.
Reorganizarea Bursei de Valori

Unul din mijloacele la care vor avea de avizat în aceastã direcþiune
organele publice este ºi reorganizarea Bursei, prin care se vor putea scurge în
marele public acþiunile ºi obligaþiunile industriilor româneºti serioase,
descongestionând astfel portofoliile bãncilor ºi permiþându-le sã treacã la noi
naþionalizãri ºi la noi creaþiuni.
297
Bilanþul, ce avem onoarea a vã supune astãzi spre aprobare, este al 76-
lea al instituþiunii dumneavoastrã. Examinând diferitele posturi ale acestui bilanþ,
relevãm:
Imobile
Noua aripã adãugatã la vechiul Palat al bãncii dumneavoastrã a fost
terminatã în cursul anului ºi predatã diferitelor servicii cãrora a fost destinatã.
Enumerând imobilele bãncii, citãm:
Bucureºti: Palatul bãncii cu pãtratul ei (strada Paris, Calea Victoriei, str.
Karagheorghevici, pasagiul Macca);
Arad: imobilul din str. Elena Ghica;
Brãila: imobilul, fost casa Seitler; imobilul fost Coºbuc; magazin, fostã
Gaetan.
Braºov: imobilul din str. Ioan 3;
Calafat: Casa fostã Stan Colan; imobilul fost I. Camugli.
Cernãuþi: Palatul bãncii.
Chiºinãu: antrepozitele bãncii; magaziile ºi antrepozitele.
Constanþa: Palatul bãncii; magazin „Constanþa”; un teren.
Galaþi: Palatul bãncii; magazin.
Izmail: Palatul bãncii.
Chilia nouã: Palatul bãncii.
Oradea Mare: Palatul bãncii.
Târgu-Mureº: Palatul bãncii.
Toate aceste proprietãþi ale bãncii figureazã în suma de Lei 85 milioane,

din care vi se va propune o amortizare de circa Lei 9 milioane, astfel încât, dacã
aprobaþi prezentul bilanþ, imobilele vor figura în registrele noastre cu circa Lei 76
milioane.
Sucursalele din þarã ºi din strãinãtate

ºi anume: Arad, Bãlþi, Bolgrad, Braºov, Cernãuþi, Chiºinãu, Cluj,
Constanþa, Galaþi, Ismail, Chilia, Lipscani, Oradea Mare, Reni, Târgu-Mureº,
Constantinopol, Paris, New-York, au lucrat ºi în acest an cu rezultate
satisfãcãtoare.
Celor existente li s-au adãugat, dupã cum vedeþi, câte una: la Bãlþi,
Lipscani, agenþia Post Galaþi ºi Reni.
Afiliaþiunile
noastre au produs, în majoritatea lor, ca ºi în trecut, rezultate
mulþumitoare.
Bucureºti: Banca Industrialã vã prezintã, o datã cu aceasta, raportul sãu
cãtre a doua Adunare Generalã care s-a þinut astãzi, 23 februarie. Aceastã
bancã, care se dezvoltã conform programului pe care ºi l-a impus, a dat rezultate
satisfãcãtoare ºi va distribui un dividend de 20%.
Craiova: Banca Comerþului, sub conducerea ei destoinicã, ºi-a menþinut
ºi în anul trecut situaþiunea precumpãnitoare în Oltenia bogatã ºi harnicã.
Dicio-sân-Martin: Banca Generalã de Credit, o participaþiune a sucursalei
noastre din regiunea Mureº, a corespuns ºi de astã datã aºteptãrilor noastre.
Iaºi: Banca Moldova a realizat ºi în cursul exerciþiului trecut, la un capital
mãrit, un rezultat foarte satisfãcãtor. Pentru a þine pasul dezvoltãrii sale,
298
întrevede o nouã augmentare de capital.

Ploieºti: Banca Centralã din Ploieºti ºi-a sporit capitalul de la 5 la 10
milioane lei, ºi-ºi continuã activitatea ei prosperã.
Salonic: Banca de Comerþ ºi de Depozite. Cu toate cã situaþiunea politicã
nu este normalizatã, prezintã un bilanþ foarte mulþumitor.
Satu Mare: Casa Noastrã a rãmas ºi în anul trecut institutul de încurajare
economicã pentru regiunea sa, lucrând cu rezultate frumoase.
Timiºoara: Banca Timiºoarei ºi Societate Comercialã pe Acþiuni îºi
continuã mersul ascedent ºi propune augmentarea capitalului, pentru a putea
realiza o parte din vastul ei program.
Viena: Comandita Albert Blank & Co., având în vedere dezvoltarea
afacerilor, a hotãrât augmentarea capitalului.
Întreprinderi
care nu intrã în cadrul Bãncii Industriale ºi nu i-au fost predate:
„Continentala”, Societatea Anonimã pentru exportul de cereale, a avut ºi
în acest an o activitate intensã ºi productivã;
„Compania Franco-Românã de navigaþiune aerianã”, Paris, continuã sã-
ºi perfecþioneze organizaþia ei;
„Generala”, Societate de Asigurare, la a cãrei existenþã ºi prosperitate
banca dumneavoastrã este asociatã de la crearea ei. Rezultatele ei normale au
fost ameliorate printr-o consolidare extrem de favorabilã a datoriilor externe;
„Institutul Balnear Sinaia” ºi-a terminat hotelul din Sinaia, pe care
conteazã a-l exploata în cursul anului viitor;
„Internaþionala”, Societate Anonimã de Transporturi ºi Expediþiuni, a
lucrat ºi în anul trecut în mod satisfãcãtor;
„Mecano”, Societate Anonimã, este ocupatã cu organizarea afacerii sale;
„Olãneºti”, a executat numeroase lucrãri de îmbunãtãþire ºi înfrumuseþare
în staþiune, captând 11 izvoare etc.;
„Podgoria”, ºi-a dezvoltat ºi în anul trecut activitatea ei comercialã în mod
mulþumitor;
„Techirghiol”, Societate Anonimã, îºi urmeazã programul de punere în
valoare a acestei frumoase ºi utile staþiuni balneare.
Departamentul comercial continuã sã fie în lichidare ºi ºi-a redus
angajamentele de la 186 la 139 milioane lei.
Activul
Am procedat la evaluarea activului ºi am înregistrat intrãri la dubioºi de
circa 7 milioane lei, faþã de 34 milioane lei amortizãri.
Cheltuieli ºi personal
Comparând cifra din bilanþul anului trecut cu aceea din anul precedent, vã
veþi putea da seama de preocuparea noastrã constantã de a menþine cheltuielile
noastre de exploatare la o limitã atât de moderatã pe cât o permit împrejurãrile
prin care trecem. Totuºi, a trebuit sã adaptãm mijloacele de trai ale personalului
nostru la scumpirea generalã ºi suntem convinºi cã aceastã nouã sforþare a
noastrã nu va fi ignoratã ºi cã dânsa va avea o influenþã binefãcãtoare asupra
prosperitãþii instituþiunii noastre.
Am fost fericiþi sã putem da aceastã dovadã de solicitudine unui personal
cu totul devotat îndatoririlor sale ºi suntem siguri cã veþi binevoi a vã asocia, ca în
299
toþi anii, la mulþumirile pe care le exprimãm colaboratorilor noºtri.
Avem onoarea a vã prezenta Bilanþul General încheiat pe ziua de 31
decembrie 1923, cu un beneficiu net de Lei 45.641.962,49.
Conform statutelor, avem onoarea a vã propune urmãtoarea
întrebuinþare a beneficiului:....................................................Lei 46.641.962,49
5% rezervã legalã...........................................................................8.282.098,12
Lei 43.359.864,57
Un prim divident de 5% asupra capitalului social............................6.250.000,00
Lei 37.109.864,57
7% tantiemã Consiliul de Administraþie...........................................2.597.690,59
Lei 34.512.173,87
Al doilea divident de 18% asupra capitalului social........................82.500.000,00
Lei 12.012.173,87
Retribuþiunea Cenzorilor 150.000,00

Fondul de pensiune Mauriciu Blank 2.500.000,00
Amortizare pentru clãdiri 9.091.974,70 11.741.974,70
iar restul de:....................................Lei 270.199,17
împreunã cu suma reportatã din anul precedent, de:..............Lei 18.126.739,35
Total lei 18.396.938,52

sa fie trecut asupra exerciþiului viitor.
Dacã dumneavoastrã aprobaþi propunerile noastre, cuponul de dividend
de 115 lei este plãtibil cu începere de poimâine, 25 Februarie.
În urma aprobãrii acestui bilanþ, rezervele bãncii se vor cifra:
Lei 162.234.523,59 rezerve anterioare

8.282.098,12 noua dotare a acestui fond
18.396.938,52 reportul ultimului exercitiu
Lei 182. 913.560,23 în total
Conform Statutelor avem de completat locurile din Consiliu ocupate de
domnii: I. Boambã, Aristide Blank, M. Deºliu, M. Seulescu ºi Achille Levy-
Strauss, devenite vacante prin ordinea vechimii.
300
Ne permitem a vã reaminti cã mandatul consilierilor ieºiþi la sorþi se poate

reînnoi.
Sunteþi rugaþi a încuviinþa modificarea art. 12 ºi 23 din Statutele Societãþii.
Aceste modificãri se referã la reînnoirea mandatului membrilor din Consiliul de
Administraþiune, prin ordinea vechimii, precum ºi la semnãturile care angajeazã
banca dvs.
Reducþiunea propusã:
Art. 12. Membrii Consiliului de Administraþiune se aleg de cãtre Adunarea
Generalã, pe un termen de 4 ani.
Reînnoirea se face în fiecare an pentru o pãtrime dupã vechime.
Art. 23. Vor angaja societatea în mod valabil, prin semnãtura lor
dedesubtul firmei scrise, ºtampilate sau tipãrite: administratorii, directorii,
subdirectorii, sau ajutorii de subdirectori, semnând în orice modalitate câte doi
împreunã, în mod colectiv; sau unul dintre directori, subdirectori sau ajutor de
subdirectori cu un procurist.
Procuriºtii au de drept a doua semnãturã pentru toate chestiunile de
oriºice fel care privesc societatea. Consiliul de Administraþie va putea însã sã
dea, în mod special, unora dintre procuriºti, dreptul ºi la prima semnãturã însã
numai pentru un anumit serviciu sau numai pentru un anumit fel de chestiuni,
afaceri sau acte; va putea mãrgini dreptul lor de la a doua semnãturã numai la un
anumit serviciu pentru un anumit fel de chestiuni sau afaceri.
În ce priveºte sucursalele ºi agenþiile, semnãtura o vor avea directorul
sucursalei sau ºeful agenþiei, împreunã cu subdirectorul sau subºeful agenþiei,
împreunã cu subdirectorul sau subºeful agenþiei sau oricare din aceºtia
împreunã cu un procurist.
Administratorul delegat ºi directorul general pot semna valabil ºi singuri
fiecare în parte dedesubtul firmei sociale, dacã sunt autorizaþi pentru aceasta de
cãtre Consiliul de Administraþie. O asemenea autorizare însã trebuie sã fie datã
cu majoritate de cel puþin douã treimi a membrilor Consiliului prezenþi sau
reprezentaþi.
Numirea întreg personalului bãncii se face de Consiliul de Administraþie
sau de Comitetul Executiv, dupã propunerea directorului general. Consiliul însã
poate delega dreptul de a face numirile pentru funcþiunile ºi însãrcinãrile care nu
implicã dreptul la semnãtura socialã unuia sau mai multora dintre directori sau
subdirectori.
Reprezentarea societãþii înaintea justiþiei se va face atât de catre
organele arãtate în alin. 3 ºi 4, cât ºi de cãtre un director singur.
Tabloul viramentelor
1905 Lei 1.816.500.000 1914 Lei 3.694.400.000

1906 Lei 2.369.400.000 1915 Lei 3.716.200.000
1907 Lei 2.430.500.000 1916 Lei 4.357.700.000
1908 Lei 2.293.900.000 1917 Lei 1.790.600.000
1909 Lei 2.169.100.000 1918 Lei 3.195.500.000
1910 Lei 2.512.900.000 1919 Lei 27.300.000.000
1911 Lei 3.093.900.000 1920 Lei 92.156.000.000
1912 Lei 3.502.700.000 1921 Lei 134.900.000.000
1913 Lei 3.533.900.000 1922 Lei 136.500.000.000
1923 Lei 125.600.000.000
301
În cursul anului trecut, instituþiunea Dumneavoastrã a sãrbãtorit 75 ani de
activitate, cu care prilej ne-au parvenit felicitãri ºi urãri din toate unghiurile þãrii ºi
din toate pãrþile lumii.
Mulþumind ºi aici tuturor acelora care au binevoit sã recunoascã sforþãrile
ºi munca depusã, îi asigurãm cã vom cãuta ºi gãsi întotdeauna în cuvintele lor
încurajarea indispensabilã în ducerea la bun sfârºit a rãspunderilor ce ni s-au
încredinþat spre propãºirea instituþiunii ºi a þãrii.
(ss) Mauriciu Blank (ss) Indescifrabil

(ss) Alexandru Vaida-Voevod (ss) Indescifrabil
(ss) M. Seulescu (ss) Indescifrabil
(ss) George Kapri (ss) Indescifrabil
(ss) Constantin Argetoianu (ss) Indescifrabil
(ss) general G. Cantacuzino (ss) Indescifrabil
302
Proces-verbal
din 1 aprilie 1924
Prezenþi domnii: Constantin Argetoianu, Ioan Boambã, Aristide Blank,

Grigore Iunian, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental, baron I.V.
Stârcea ºi Alexandru Vaida-Voevod, administratori,
precum ºi domnii cenzori: general G. Cantacuzino, George Kapri ºi I.
Pillat.
ªedinþa se deschide sub preºedinþia domnului general C. Coandã,

preºedinte de vârstã în absenþa preºedintelui titular, la ora 5 dupã-amiazã.
La ordinea zilei:
a) chestiunea spargerii geamurilor din localul bãncii.
Domnul Aristide Blank expune Consiliului evenimentele survenite în
seara de sâmbãtã, 29 martie, când mai mulþi manifestanþi, nesupãraþi de nimeni,
au trecut dinaintea bãncii, spãrgând toate geamurile din subsol, geamurile de la
porþile de intrare ºi proferând tot felul de strigãte fãrã ca autoritatea sã intervinã.
Domnia sa cere Consiliului sã avizeze asupra mãsurilor ce sunt de luat.
Domnul administrator Rosental aratã gravitatea faptului, constând în
împrejurarea cã o asemenea manifestaþie îndreptatã contra uneia din cele dintâi
instituþiuni financiare din þarã, ai cãrei acþionari sunt în proporþie de patrucincimi
români, cu un însemnat numãr de deponenþi români, având în Consiliu atâtea
personalitãþi distinse din lumea politicã, fãrã distincþiune de partid ºi exercitând o
activitate atât de intensã ºi de rodnicã pentru interesele þãrii, a putut sã fie
toleratã de autoritãþile poliþieneºti, care nu au gãsit de cuviinþã sã ia mãsurile
necesare pentru a împiedica faptul, nici pentru a-l opri, nici pentru a-l reprima,
astfel încât nici astãzi, la trei zile dupã ce s-a petrecut, nu se ºtie ce anchetã s-a
fãcut ºi ce rezultate a dat.
Domnia sa exprimând convingerea cã autoritãþile superioare nu pot sã
îngãduie asemenea fapte, este de pãrere ca, Consiliul sã numeascã o
delegaþiune care sã se prezinte domnului ministru de Interne, preºedinte al
Consiliului de Miniºtri, ºi domnului ministru al Justiþiei, cãrora sã le expunã
faptele petrecute care au un caracter cu atât mai odios cu cât nu se poate alega
nici o umbrã de explicaþie impasibilitatea autoritãþilor poliþieneºti cum ºi cererea
ca, pe de o parte, sã se ancheteze cu severitate cele întâmplate ºi a se stabili
rãspunderile, iar, pe de altã parte, sã se ia mãsuri serioase ºi eficace pentru a
împiedica pe viitor repetarea unor asemenea incidente de naturã sã aducã
prejudicii nu numai bãncii, dar ºi prestigiului þãrii.
Dupã o discuþiune la care iau parte domnii: Vaida, Pantazi ºi Boambã,
care aprobã în totul propunerea domnului avocat Rosental, ºi domnii general
Coandã ºi C. Argetoianu, care, deºi socotesc cã demersul nu va da nici un
rezultat eficace, se raliazã, Consiliul, în unanimitate, aprobã propunerea ºi
deleagã cu însãrcinarea de a vedea pe miniºtrii de Interne ºi Justiþie, pe domnii
general Coandã, Vaida-Voievod ºi C. Argetoianu, care vor binevoi sã refere
Consiliului rezultatul demersului fãcut.
b) numiri ºi revocãri de funcþionari:

dupã propunerea domnului director-administrator Aristide Blank, domnul
303
A.N. ªendrea se numeºte subdirector al Sucursalei din Bucureºti, Calea

Victoriei, cu dreptul de semnãturã a firmei sociale prevãzut de statute pentru
aceastã sucursalã.
Domnul Hermann Müller, subdirector în Centralã, ºi George Matei,

procurist al sucursalei Ismail, nemaifãcând parte din instituþiune, dreptul
dumnealor de semnãturã a firmei sociale înceteazã.
Nemaifiind altceva la ordinea zilei, ºedinþa s-a ridicat la ora 5.30 dupã
amiazã.
„Monitorul Oficial” nr. 84
din 16.04.-pag. 4.332

(ss) Simon Rosental (ss) Indescifrabil
(ss) Emilian Pantazi (ss) Indescifrabil
(ss) George Kapri
304
Proces-Verbal
din 16 octombrie 1924
Prezenþi domnii: Constantin Argetoianu, Mauriciu Blank, Aristide Blank,

Ioan Boambã, Grigore Iunian, C. Olãnescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental,
Mihail Seulescu, Richard Soepkez, Alexandru Vaida-Voevod
ºi domnii cenzori: general G. Cantacuzino, Grigore Duca, G. Kapri, I. Pillat
ºi Chr. Staicovici.
Domnii general Coandã ºi Grigore N. Filipescu, aflându-se la Paris, n-au
putut asista la ºedinþã.
Domnul adminstrator Toma Stelian s-a scuzat, fiind bolnav.
ªedinþa se deschide la orele 12 a.m., sub preºedinþia domnului

vicepreºedinte Mauriciu Blank.
Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente din 25 septembrie
a.c., care se aprobã.
Domnul Mauriciu Blank prezintã bilanþul per 30 iunie 1924, de care
Consiliul ia act.
Dupã propunerea domnului Mauriciu Blank, se conferã dreptul primei
semnãturi pentru serviciul de „Incasso” al Centralei, domnului C. Aftalion, actual
procurist în Centralã.
Domnul Aristide Blank, luând cuvântul, expune situaþiunea Sucursalei
New York, care, conform hotãrârilor anterioare, a fost lichidatã pe ziua de 1
aprilie a.c., astfel încât nu mai rãmâne decât subînchirierea localului din
Broadway 31-33. Se poate ca aceastã subînchiriere, în jurul cãreia se trateazã în
mod activ, sã aducã o pagubã de 10-12.000 dolari anual.
Domnul Mauriciu Blank face o expunere a situaþiunii generale economice.
Domnia sa declarã cã, în circumstanþele de astãzi, cu obligaþiunea pentru bancã
de a menþine producþiunea industriilor sale în limita posibilului, ºi pentru a face
faþã retragerilor de depozite, este de pãrere ca, neputând apela în mod exclusiv
la Banca Naþionalã, care, cu toatã dorinþa ei de a ne veni în ajutor în mod eficace,
nu poate satisface totalitatea nevoilor, banca sã realizeze câteva participaþiuni
industriale fãrã ca aceasta sã atingã, bineînþeles, permanenþa legãturilor noastre
cu fabricile create de noi.
Domnul Mauriciu Blank crede cã, urmând programul elaborat de domnia
sa ºi de Direcþiunea domniei sale, prin care s-ar putea vinde pânã la circa 400
milioane acþiuni ºi participaþiuni, se vor desprinde rezerve latente de aproape
200 milioane, ceea ce nu va face decât sã întãreascã ºi mai mult poziþiunea
bãncii.
Printre fabricile ºi participaþiunile prevãzute în programul de vânzare, se
aflã: Fabrica de Zahãr „Jucica”, „Þesãtura”, Arad, „Filatura”, Lugoj, jumãtate din
Þesãtura”, Iaºi, toate vânzãri pentru care se autorizeazã Banca Industrialã de a
face formele necesare.
Dupã câteva discuþiuni urmate între domnii consilieri Argetoianu, Pantazi,
Seulescu ºi domnii cenzori Cantacuzino ºi Kapri, Consiliul, în unanimitate,
aprobã acest program de mobilizare ºi ia act cu satisfacþie cã, prin el, rezerve
latente de mare importanþã vor servi nu numai la câteva amortizãri impuse de
spiritul tradiþional de prudenþã, dar cã vor permite ºi mãrirea rezervelor latente
mobile.
305
Domnul Aristide Blank completeazã aceastã expunere, anunþând cã, de

la 13 septembrie ºi pânã la data acestui Consiliu, totalitatea datoriilor Bãncii
Blank a scãzut cu aproape 400 milioane, din care 200 milioane provin din
preluarea datoriilor fabricilor de cãtre „Creditul Industrial” ºi 30 milioane prin
evaluarea la cursul zilei a datoriilor externe. Banca Naþionalã ne-a acordat, în
acest rãstimp, 50 milioane reescont.
Aceasta implicã însã ºi o reducere directã a debitorilor. În aceastã
privinþã, domnul Aristide Blank mai adaugã cã banca rãmâne ocupatã cu
restrângerea angajamentelor directe, pentru ca, simultan cu programul de
mobilizare, sã meargã ºi încasãrile de la debitori.
Direcþiunea face în aceastã privinþã ºi declaraþiunea cã nicio afacere nouã
nu este mãcar luatã în consideraþie la banca noastrã.
Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 1.30 dupã-
amiazã.
(ss) Mihail Seulescu (ss) Constantin Argetoianu

(ss) Emilian Pantazi
306
Proces-verbal
ªedinþa Consiliului de Administraþie
din 1 decembrie 1924
Prezenþi: domnii Mauriciu Blank, Constantin Argetoianu, Ioan Boambã,

Aristide Blank, general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Grigore Iunian,
Constantin Olãnescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Miºu Seulescu, Richard
Soepkez, Toma Stelian, Alexandru Vaida-Voevod.
ªedinþa se deschide la orele 11.30 dimineaþa.

Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente, care se aprobã cu
unanimitate.
Domnul Mauriciu Blank aminteºte Consiliului cã, la data de 13 august
1919, a semnat o convenþiune cu domnii Bechoff & Necht, din Paris, referitoare
la închirierea localurilor ocupate de cãtre sucursala bãncii din Paris.
Termenii acestei convenþiuni sunt urmãtorii:
„Paris, 13 August 1919,
Domnului Aristide Blank,

Director al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. din Bucureºti,
194, rue de Rivoli Paris,
Domnule,
Iatã clauzele ºi condiþiunile pe care vi le propunem, relative la

subînchirierile ºi la opþiunea de cedare a imobilelor din 20, Place Vendôme ºi 27,
Place du Marché St. Honoré, precum ºi opþiunea de vânzarea lor.
Mai întâi, vã facem cunoscutã situaþiunea care ne este creatã
actualmente de o procedurã urmatã înaintea Preºedintelui Tribunanlului Civil al
Senei, în privinþa societãþilor noastre comercialã ºi civilã, precum ºi de un proces
care se aflã astãzi înaintea Curþii de Apel, cu proprietarii noºtri, soþii Darblay.
Astfel fiind, iatã dubla convenþiune pe care v-o propunem relativ la
subînchirierea pãrþii din sus-zisa proprietate, precum ºi la cesiunea eventualã a
opþiunii de vânzare a acestei proprietãþi.
I)A) Subînchiriere, pentru a exercita acolo exclusiv comerþul de bancã,
pentru un timp egal cu durata procesului Darblay înaintea Curþii de Apel din
Paris, a localurilor actualmente libere, emunerate mai jos:
1) O prãvãlie în dreapta pãrþii de intrare;
2) Patru etaje pe Place Vendôme, faþadã;
3) ªapte etaje pe Place Vendôme, care dau în curte;
4) Trei etaje pe Place du Marché St. Honoré (al 4-lea, 5-lea, 6-lea).
Aceastã subînchiriere a început sã curgã de la 1 august 1919.

Ea este consimþitã ºi acceptatã cu 200.000 franci pe an, cu începere de la
intrarea în folosinþã pânã la sentinþa Curþii de Apel. Aceastã chirie este plãtibilã:
100.000 franci, echivalentul primului semestru, înainte, la semnarea prezentei;
apoi cu începere de la a ºaptea lunã lunar ºi înainte.
307
B. Sentinþa datã în favoarea noastrã, fiind confirmatã de Curtea din Paris,

ºi contractul nostru fiind menþionat, vã acordãm de pe acum sub aceastã
condiþiune o prelungire a sus-zisei subînchirieri, din ziua hotãrârii pânã la 1 iulie
1929.
Aceastã subînchiriere este acordatã cu o chirie anualã de 350.000 franci,
socotitã din ziua zisei sentinþe, plãtibilã în fracþiuni trimestriale ºi anticipat, la
epocile obiºnuite ale anului: 15 ianuarie, 15 iulie, 15 octombrie.
În timpul tuturor perioadelor de subînchiriere, toate spezele de întreþinere
aferente ºi contribuþiunile de orice naturã funciare, mobiliare ºi oricare altele
prezente ºi viitoare: apã, luminat, concierge, încãlzit, reparaþiuni uzuale, precum
ºi asigurãrile, vor fi în sarcina chiriaºului, astfel ca chiria sã ne revinã net de orice
sarcini. Chiriaºul va avea dreptul de a subînchiria unei bãnci în timpul duratei
subînchirierii.
Vã angajaþi a observa toate clauzele ºi sarcinile contractelor principale,
astfel ca sã evitaþi orice dificultate cu proprietarii ºi subchiriaºii.
Pentru garantarea obligaþiunilor dumneavoastrã de locatar ºi pentru a
servi, de asemenea, drept garanþie de executarea opþiunii de vânzare stipulatã
mai jos, ne veþi consemna, la semnarea prezentei, o sumã de 350.000 franci,
neproductivã de dobânzi, în profitul dumneavoastrã, pe care o vom putea
întrebuinþa dupã convingerea noastrã.
II. Cesiunea opþiunii de vânzare.

În caz de rezultat favorabil pentru noi al procesului Darblay, ne angajãm
de pe acum a vã ceda beneficiul opþiunii de vânzare a imobilului cu începere de la
1 iulie 1920, sau a zilei în care zisul proces va fi definitiv terminat, dacã acest
eveniment nu intervine decât posterior acestei date, cu obligaþiunea pentru
dumneavoastrã de a ne preveni în scris cu ºase luni înainte ºi la începutul
fiecãrui semestru ianuarie-iulie; pentru ultimul an, termenul de preaviz este de un
an, sub pedeapsã de decãdere, adicã acest preaviz va trebui dat cel mai târziu la
1 iulie 1928.
Preþul cesiunii opþiunii de vânzare este fixat la suma de 4 milioane franci,
preþul achiziþiunii imobilelor rãmânând în afarã ºi în sarcina dumneavoastrã,
astfel cum este fixat în contracte; de asemenea, vã veþi face interesele
dumneavoastrã din subînchirierile în curs, în momentul vânzãrii, dupã clauzele
ºi sarcinile contractelor în prealabil comunicate.
Actul de subînchiriere ºi acela de cesiune a opþiunii de vânzare vor fi
realizate de notarul nostru ºi de al dumneavoastrã.
Asupra preþului opþiunii de vânzare, va fi imputatã suma de 350.000 franci
de garanþie în prealabil vãrsatã, cum s-a spus mai sus.
În cazul când nu veþi realiza cesiunea opþiunii de vânzare în termenele
susindicate, ni se va cuveni o indemnizaþie de 500.000 franci, asupra cãreia va fi
imputatã suma de 350.000 franci de mai sus, iar surplusul ne va fi plãtit de
dumneavoastrã în numerar ºi fãrã întârziere, sub garanþia Bãncii Marmorosch,
Blank & Co. din Bucureºti.
Aceastã indemnizaþie ne va fi, de asemenea, datã de plin drept, în cazul în
care desfacerea subînchirierii (care va atrage ºi pe acea a opþiunii cesiunii
opþiunii de vânzare) ar fi pronunþatã din cauzã de neplatã a unei singure rate de
chirie sau de neexecutare a sarcinilor.
Vã amintim cã, conform termenelor ordonanþei de „refere”, cu data de 4
martie 1919, pomenitã mai sus, domnul preºedinte al Tribunalului Civil al Senei a
declarat desfãcute contractele de asociaþiune intervenite între noi (Bechoff ºi
308
Necht, de o parte, ºi David, de altã parte), la 3 ianuarie 1910, zisele contracte

având drept obiect, unul, o societate comercialã în nume colectiv, celãlalt, o
societate civilã imobiliarã.
ªi cã, în aceste condiþiuni, socotim a nu avea sã ne preocupãm de
concursul, la prezenta, a domnului Gasse, sechestrul fostului nostru asociat
David, întrucât nu mai avem nimic comun cu acesta din urmã.
Înþelegem totuºi cã, pentru cazul când prin imposibil ºi pentru vreun motiv
independent de voinþa noastrã ºi, în urma unei deciziuni a Justiþiei, contractele,
obiectul prezentei, ar fi desfiinþate sau fãcute irealizabile: 1) spezele relative la
amenajarea localului ar rãmâne în sarcina dumneavoastrã exclusivã; 2)
fracþiunile de chirie, care reprezintã durata ocupaþiunii dumneavoastrã efective,
ne vor fi date; 3) suma de 350.000 franci, depusã în garanþie, ne va fi restituitã.
În fine, este bineînþeles cã, în orice ipotezã, toate spezele necesitate de
prezenta, precum ºi toate cele privitoare la actele ce vor mai interveni, vor fi în
sarcina dumneavoastrã exclusivã.
Primiþi, Domnule, salutãrile noastre distinse.
(ss) Dl. Necht

(ss) H. Wiard
(ss) E. Bechoff
Domnul Aristide Blank mai comunicã Consiliului cã, conform înþelegerii cu

avocatul Sucursalei din Paris, opþiunea, care face parte din convenþiunea din 13
august 1919, trebuie ridicatã înainte de 1 ianuarie 1925 ºi roagã deci Consiliul sã
autorizeze de a realiza aceastã cumpãrare.
Consiliul, luând cunoºtinþã de aceste acorduri, ºi de vânzarea
condiþionatã, consimþitã de domnii Bechoff & Necht, dã depline puteri în acest
scop domnului Aristide Blank pentru realizarea zisei cumpãrãri. Dânsul
autorizeazã în plus pe domnul Aristide Blank de a împuternici, la rândul sãu,
persoanele care angajeazã valabil Sucursala Paris, pentru realizarea zisei
cumpãrãturi.
Ordinea de zi fiind epuizatã, ºedinþa se ridicã la orele 1 dupã-amiazã.
(ss) Mauriciu Blank (ss) Emilian Pantazi

(ss) C.P. Olãnescu (ss) Grigore N. Filipescu
(ss) Mihail Seulescu (ss) Indescifrabil
309
Proces-verbal
din 26 ianuarie 1925
Sunt prezenþi domnii: Mauriciu Blank, Aristide Blank, Ioan Boambã,

Constantin Argetoianu, Grigore N. Filipescu, Grigore Iunian, Emilian Pantazi,
Simon Rosental, Mihail Seulescu, Richard Soepkez
ºi domnii cenzori: Gr.G. Duca ºi baron George Kapri.
ªedinþa se deschide la orele 5 d.a., sub preºedinþia domnului Mauriciu

Blank.
unanimitate.
Domnul administrator Soepkez comunicã demisiunea domnului Simon
Rosental din calitatea de procurist cu semnãturã specialã la sucursala noastrã
din Constantinopol, Agenþia Stambul, astfel cã semnãtura sa înceteazã de a mai
angaja firma noastrã.
Consiliul ia act.
Domnul vicepreºedinte Mauriciu Blank expune Bilanþul General ºi Contul

de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 Decembrie 1924 cu un beneficiu net de Lei
49.421.035,47. Domnia sa dã cuvenitele explicaþiuni fiecãrui capitol din bilanþ ºi
propune distribuirea, pentru exerciþiul expirat, a unui dividend de 24,50%, adicã
Lei 122,50 de acþiune.
Consiliul, în unanimitate, aprobã Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi
Pierdere, astfel cum au fost prezentate ºi decide a supune Adunãrii Generale
În urma propunerii domnului Mauriciu Blank, se coopteazã, în
unanimitate, ca membru în Consiliu, în locul domnului Théodore Laurent,
demisionat, pe domnul Victor Romniceanu, primpreºedinte onorar al Înaltei Curþi
de Casaþie ºi Justiþie.
Conform art.12 din statute, Consiliul de Administraþie, fiind reînnoit pentru
o pãtrime, dupã ordinea vechimii, sunt declarate vacante locurile ocupate de
domnii: André Bénac, Gr. Iunian, Toma Stelian, baron I.V. Stârcea ºi Alexandru
Vaida-Voevod. Aceste vacanþe urmeazã a fi completate de cãtre Adunarea
Generalã a Acþionarilor, administratorii ieºiþi fiind reeligibili.
Se decide apoi a se convoca Adunarea Generalã a Acþionarilor pentru
sâmbãtã, 21 februarie, orele 2½ dupã-amiazã, în Palatul bãncii din Bucureºti, cu
1) Darea de Seamã a Consiliului de Administraþie ºi Raportul Cenzorilor
asupra gestiunii pe exerciþiul anului 1924.
2) Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31
Decembrie 1924.
3) Întrebuinþarea beneficiului.
4) Retribuþiunea cenzorilor.
5) Descãrcarea Consiliului de Administraþie ºi a Direcþiunii de gestiunea
lor pe exerciþiul expirat.
6) Ratificarea cooptãrilor domnilor Constantin P. Olãnescu ºi Victor
Romniceanu ca membrii în Consiliul de Administraþie, în locul domnilor M.
Deºliu, decedat, ºi Théodore Laurent, demisionat, ºi alegerea a cinci membri, în
locul domnilor: André Bénac, Gr. Iunian, Toma Stelian, baron I.V. Stârcea ºi Al.
310
Vaida-Voevod, ieºiþi la vechime, aceºtia din urmã fiind reeligibili.

7) Alegerea cenzorilor ºi a supleanþilor lor.
Domnul Aristide Blank dã citire urmãtoarei redacþiuni a Dãrii de Seamã,

întocmitã de cãtre Comitetul de Direcþiune, cãtre Adunarea Generalã a
Acþionarilor, ºi care este admisã cu unanimitate:
Anul 1924 a fost caracterizat prin tendinþa generalã de a se rezolva toate
chestiunile politice ºi economice pe cale de bunã înþelegere ºi prin sacrificii
reciproce.
La Liga Naþiunilor de la Geneva, unde s-a ajuns la un protocol prin care se
decide rezolvarea tuturor conflictelor ce s-ar putea ivi între naþiuni pe cale de
arbitraj; la Conferinþa de la Londra, unde se stabileºte, graþie planului „Dawes”,
repartiþia plãþilor reparaþiunilor datorate de Germania; în pregãtirea Conferinþei
financiare din ianuarie 1925 de la Paris – pretutindeni domneºte aceeaºi
tendinþã manifestatã de apropiere de normal.
De aceastã stare liniºtitoare, þara noastrã a profitat în decursul anului
1924 în limitele posibilului. Însãnãtoºirea nu þine însã pasul nerãbdãrii. Sunt însã
multe de îndreptat, de organizat, de reconstruit, ºi numai perspectiva
îndepãrtatã permite judecarea drumului parcurs – mai cu seamã în decursul unui
singur an.
Cu toatã recolta insuficientã, transporturile abia pe cale de îndreptare, un
rezervoriu restrâns de funcþionari, obligaþi sã alimenteze necesitãþile unui imens
aparat nou administrativ, economia naþionalã a reuºit sã-ºi menþinã echilibrul.
Exteriorizarea acestei izbânzi a fost menþinerea monedei noastre la aproape
acelaºi nivel. Inflaþiunea, adicã împrumuturile de Stat la Banca Naþionalã fãrã
acoperire, a rãmas abandonatã.
În schimb, biletele noi emise contra bunuri economice au venit –
câteodatã poate cam târziu – sã întreþinã producþiunea ameninþatã. Dar
încrederea comerþului ºi industriei în priceperea conducãtorilor Bãncii Naþionale
a fost atât de mare încât niciun moment – nici mãcar cel mai critic – nu s-au
resimþit în þarã convulsiunile caracteristice opririlor mari. ªi aceastã încredere a
fost justificatã. Prin declaraþiunile repetate ºi prin traducerea în fapte a acelor
declaraþiuni, Banca Naþionalã a permis crearea unei atmosfere graþie cãreia
industriile ºi bãncile mari au gãsit în strãinãtate – ºi în special în Anglia –
îndestularea nevoilor lor, atunci când tezaurizarea trecãtoare a deþinãtorilor de
bilete a fãcut sã disparã de pe piaþã numerarul indispensabil mersului economic
al þãrii. Nu este o simplã formulã de stil. Când declarãm a ne socoti interpretul
tuturor organizaþiilor noastre, exprimând recunoºtinþa noastrã marelui Institut de
Credit pentru realele servicii aduse ºi în decursul anului economiei naþionale.
Cu cât se pãtrunde mai adânc marele adevãr cã înlãturarea multor rele
rezidã într-o producþie mãritã, cu atât mai repede vor cade dificultãþile vieþii
materiale. Ieftinirea traiului este legatã de abundenþa, eventual chiar de
supraabundenþa mãrfurilor ºi orice factor, care contribuie la realizarea acestui
program, meritã aprobarea ºi încurajarea obºteascã. Astfel nu vom mai avea de
înregistrat urcarea indexului de scumpete, care a trecut de la 3.677, în ianuarie
1924, la 4.287, în ianuarie 1925.
311
Domnilor acþionari,
Creditul Industrial
În opera ei de consolidare, Banca Naþionalã a fost secundatã de
Societatea Naþionalã de Credit Industrial. Cu toate cã aceastã instituþiune nu
funcþioneazã decât de un an ºi un sfert, ea a început sã aducã foloase reale vieþii
industriale ºi promite o dezvoltare din ce în ce mai satisfãcãtoare.
Întreprinderile bãncii ºi mobilitatea ei

Banca Industrialã, afiliata noastrã, vã raporteazã în detaliu, în Darea ei de
Seamã, progresul ºi schimbãrile survenite în majoritatea întreprinderilor
noastre, controlate de dânsa. Celelalte, aflãtoare sub directa noastrã
supraveghere sau la care participãm împreunã cu alte grupãri, s-au dezvoltat, în
majoritatea cazurilor, în mod satisfãcãtor. Unele din ele însã vor trebui sã-ºi
restrângã sfera lor de activitate ºi pagubele rezultate din aceste operaþiuni sunt
incluse în prezentul bilanþ. În schimb însã, am realizat beneficii apreciabile prin
vânzarea unor participaþiuni la întreprinderi la care nu dispuneau de majoritatea
necesarã pentru a impune întotodeauna punctul nostru de vedere (ex: „Þesãtura
Arad”, „Internaþionala de Transport”, „Podgoria” etc. etc. etc.). Prin asemenea
vânzãri am urmãrit dublul scop al menþinerii liniei noastre tradiþionale de
mobilizarea puternicã ºi realizarea de rezerve latente.
Înainte de a intra în examinarea situaþiunii bãncii dumneavoastrã pe anul
1924, ne credem datori a vã aminti pierderea ireparabilã ce am încercat în
persoana domnului Mihai Deºliu, vicepreºedinte al Consiliului nostru de
Administraþie ºi membru în Comitetul nostru de Direcþiune.
Sfãtuitor nepreþuit ºi amic devotat al Institutului dumneavoastrã, el ne-a
cãlãuzit mulþi ani cu experienþa ºi devotamentul sãu.
Memoria lui ne va fi pururea scumpã.
Bilanþul, ce avem onoarea a vã supune astãzi spre aprobare, este
referitor la al 77-lea an de existenþã al instituþiunii dumneavoastrã.
Mobilitate
Examinând câteva posturi mai importante ale acestui bilanþ relevãm cã,
faþã de sumele exigibile de 1.892 milioane, banca dispune de 1.399 milioane
uºor mobilizabile.
Imobile
Imobilele bãncii figureazã cu 88 milioane lei, din care vi se va propune o
amortizare de cca. 10 milioane lei, astfel încât, dacã aprobaþi prezentul bilanþ,
„Imobilele” vor figura în registrele noastre cu cca. 70 milioane lei.
Enumerând aceste imobile, citãm:
Brãila: imobilul fost Casa Feitler; imobilul fost Casa Corbu; Magazia fostã
Gaetan.
Braºov: imobilul din str. Ioan 3;
Bucureºti: Palatul bãncii cu pãtratul ei (str. Paris, Calea Victoriei, str.
Karagheorghevici, Pasagiul Macca); imobilul din strada Carol (Piaþa Sf. Anton);
Cernãuþi: Palatul bãncii;
312
Chiºinãu: Antrepozitele bãncii;

Constanþa: Palatul bãncii; Magazia Constanþa; un teren;
Galaþi: Palatul bãncii; magazii;
Ismail: Palatul bãncii;
Chilia Nouã: detto;
Oradea Mare: detto;
Tg. Mureº: detto.
Personalul
Am redus numãrul funcþionarilor de la 1.281 la 1.186 ºi am mãrit salariile
celor rãmaºi, atât pentru a le asigura un trai mai uºor, cât ºi pentru a recompensa
sforþãrile ºi devotamentul lor.
Credem a fi interpreþii dumneavoastrã, ai tuturor, mulþumindu-le pentru
sentimentele lor de solidaritate cu instituþiunea dumneavoastrã.
Sucursale
Sucursalele din þarã ºi din strãinãtate, ºi anume: Arad, Bãlþi, Bolgrad,
Brãila, Braºov, Cernãuþi, Chiºinãu, Cluj, Constanþa, Ismail, Chilia, Lipscani,
Oradea Mare, Reni, Târgu-Mureº, Constantinopol, Paris, au lucrat ºi în acest an
cu rezultate satisfãcãtoare.
Referitor la Sucursala New-York, avem de observat cã noua legislaþie de
imigrare din Statele Unite ale Americii de Nord ne-a fãcut sã judecãm inutilã
menþinerea acestei sucursale, care a ºi fost suprimatã pe ziua de 1 august 1924.
Printre relaþiunile noastre cele mai vechi ºi mai importante, citãm în primul
rând:
Banca Comerþului, Craiova, al cãrei mers ascedent continuã în modul cel
mai satisfãcãtor. Conducerea ei priceputã ºi prudentã îi asigurã un viitor în raport
cu remarcabila ei dezvoltare de pânã acum.
Afiliaþiuni
Banca Moldova, Iaºi, ºi-a mãrit capitalul de la 50 la 70 milioane,
realizându-ºi astfel o parte din vastul ei program.
Banca Timiºoarei ºi Societatea Comercialã pe Acþiuni, Timiºoara. ªi-a
realizat augmentarea capitalului proiectatã ºi continuã mersul ei progresiv atât
pe terenul bancar, cât ºi pe cel industrial.
Banca Industrialã. Vã prezintã, o datã cu aceasta, raportul cãtre a treia
Adunare Generalã care s-a þinut astãzi, 21 februarie. Aceastã bancã îºi urmeazã
rolul de sfãtuitor ºi de controlor al industriilor ce i-au fost încredinþate ºi va
distribui un dividend de 20%.
Banca Generalã de Credit, Dicio-sân-Martin. O participaþiune a
sucursalei noastre din Tg. Mureº a corespuns de astã datã aºteptãrilor noastre.
Banca Centralã din Ploieºti, Ploieºti. Îºi continuã, cu noul capital de 15
milioane lei, activitatea ei prosperã în bogata ei regiune.
Banca de Comerþ ºi de Depozite din Salonic. Se dezvoltã cu prudenþã în
aºteptarea unei situaþiuni mai favorabile pentru lãrgirea sferei ei de acþiune.
Casa Noastrã, Satu Mare. A rãmas ºi în anul trecut institutul de încurajare
economicã pentru regiunea sa, lucrând cu rezultate frumoase.
Comandita Albert Blank & Co. din Viena. Continuã sã-ºi îndeplineascã
rolul de factor auxiliar al exportului nostru în Austria.
313
Întreprinderi
Întreprinderi care nu intrã în cadrul Bãncii Industriale ºi nu i-au fost
predate: „Continentala”, Societate Anonimã pentru exportul de cereale. A avut ºi
în acest an o activitate intensã ºi productivã.
Compania „Compania Franco-Românã de Navigaþie Aerianã”, Paris. ªi-a
întins organizarea ei regulatã pânã la Ankara ºi a început zborurile de încercare
pânã la Bagdad ºi Moscova.
„Generala”, Societate Românã de Asigurãri Generale, Bucureºti, la a
cãrei asistenþã ºi prosperitate banca dumneavoastrã este asociatã de la crearea
ei, îºi continuã în mod satisfãcãtor mersul ei ascedent.
Institutul Balnear Sinaia. Va emite în curând obligaþiuni ipotecare pentru
stingerea datoriei ei bancare la instituþiunea dumneavoastrã.
„Mecano”, Societate Anonimã. Rãmâne ocupatã cu consolidarea
situaþiunii ei.
„Bãile Olãneºti”, vor fi transformate, în cursul anului 1925, într-o societate
anonimã pe acþiuni.
Uzinele de Fier ºi Domeniile din Reºiþa. La ultima augmentare de capital,
banca dumneavoastrã a luat o participaþie împreunã cu celelalte mari bãnci din
þarã.
„Techirghiol”, Societate Anonimã. A început vânzarea terenurilor sale.
Departamentul comercial. A fost complectamente lichidat în cursul anului
trecut.
Activul
Am procedat la evaluarea activului ºi am înregistrat intrãri la dubioºi cca.
Lei 11 milioane, faþã de Lei 33 milioane amortizãri noi.
Pasivul
Pasivul prezintã la cele douã posturi de depozite ºi de conturi creditoare o
diminuare de cca. 281 milioane lei.
Decembrie 1924, cu un beneficiu net de ............................ Lei 49.421.035,47
Repatiþia beneficiului
întrebuinþare a beneficiului:
5% rezervã legalã..........................................................................2.471.051,77
46.949.983,70
un prim dividend de 5% asupra capitalului social.............................6.250.000,00
40.699.983,70
7% tantiemã Consiliului de Administraþie.......................................2.848.998,86
37.850.948,84
314
Al doilea dividend de 19½% asupra capitalului social.................24.375.000,00
Lei 13.475.984,84
Retribuþiunea cenzorilor.......................................250.000,00
Fondul de premieri ”Mauriciu Blank”................ 2.500.000,00
Amortizarea pentru clãdiri .............................10.590.248,57 13.340.248,57
iar restul de.....................................................................Lei 135.736,27
împreunã cu suma reportatã din anul precedent..............................270.199,17
total Lei 405.935,44

sã fie trecut asupra exerciþiului viitor.
Dacã dumneavoastrã aprobaþi propunerile noastre, cuponul nostru de
dividend de Lei 122,50 este plãtibil cu începere de poimâine, 23 Februarie.
Rezerve
206.659.395,79 lei, rezerve valutare;
13.061.300,34 lei, noua dotare a acestui fond;
405.935,44 lei, reportul ultimului exerciþiu;
220.126.631,57 lei, în total.
Avem regretul sã vã anunþãm demisiunea domnului Théodore Laurent,
preºedintele „Societãþii Metalurgice Franceze - Saint Chamoud”, ale cãrei
ocupaþiuni nu-i mai permit sã colaboreze la conducerea instituþiunii
dumneavoastrã.
În locul domniei sale ºi în locul vacant prin încetarea din viaþã a mult
regretatului Mihail Deºliu, ne-am permis a coopta pe domnul Constantin
Olãnescu, fost preºedinte al Camerei Deputaþilor ºi fost ministru de Interne, ºi pe
domnul Victor Romniceanu, fost prim-preºedinte al Înaltei Curþi de Casaþie ºi
Justiþie.
Supunem aceste cooptãri ratificãrii dumneavoastrã.
Conform statutelor, avem de completat locurile din Consiliu ocupate de
domnii André Bénac, Grigore Iunian, Toma Stelian, baron I.V. Stârcea ºi
Alexandru Vaida-Voevod, devenite vacante prin ordinea vechimii.
reînnoi.
1905 Lei 1.816.500.000 1908 Lei 2.293.900.000

1906 Lei 2.369.400.000 1909 Lei 2.169.100.000
1907 Lei 2.430.500.000 1910 Lei 2.512.900.000
315
1911 Lei 3.093.900.000 1918 Lei 3.195.500.000

1912 Lei 3.502.700.000 1919 Lei 27.300.000.000
1913 Lei 3.533.900.000 1920 Lei 92.156.000.000
1914 Lei 3.694.400.000 1921 Lei 134.900.000.000
1915 Lei 3.716.200.000 1922 Lei 136.500.000.000
1916 Lei 4.357.700.000 1923 Lei 125.600.000.000
1917 Lei 1.790.600.000 1924 Lei 138.400.000.000
Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 7 seara.

(ss) C.P. Olãnescu (ss) Indescifrabil
316
Proces-verbal
ªedinþa Consiliului de Adminisatraþie
Sunt prezenþi domnii: Constantin Argetoianu, Mauriciu Blank, Aristide

Blank, general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Grigore Iunian, C.P.
Olãnescu, Emilian Pantazi, Victor Romniceanu, Simon Rosental, Mihail
Seulescu, Richard Soepkez
ºi domnii cenzori George Kapri, I. Pillat ºi Christache Staicovici.
ªedinþa se deschide la orele 5½ d.a., sub preºedinþia domnului Mauriciu

Blank.
unanimitate.
Domnul vicepreºedinte Mauriciu Blank, luând cuvântul, cere Consiliului
sã aprobe, ca în toþi anii, a se dota fondul secret pe anul 1925 cu 5 milioane lei.
Consiliul de Administraþie, în unanimitate, aprobã aceastã dotaþiune.
În continuare, domnul Mauriciu Blank expune Consiliului cã, cu tot
neamestecul bãncii în treburile politice ale þãrii, instituþiunea noastrã continuã sã
fie atacatã în Parlament, prin ziare, sub pretext cã am susþine partide ºi ziare
politice.
Domnul Mauriciu Blank insistã asupra netemeiniciei acestor atacuri
interesate din partea concurenþei ºi dezvoltã în schimb larga contribuþie care s-a
dat din partea bãncii pentru ridicarea nivelului cultural al þãrii.
Dupã diferite dezbateri, la care iau parte domnii C. Argetoianu, Aristide
Blank, general Coandã, C.P. Olãnescu ºi Simon Rosental, domnul Emilian
Pantazi propune urmãtorul comunicat de transmis presei:
„Consiliul Bãncii, faþã cu repetatele afirmaþiuni cã banca ar fi acordat

subvenþiuni sau fonduri, sub vreun titlu oarecare, unor partide sau grupãri
politice, sau unor ziare, declarã cã Banca nu a fãcut niciodatã ºi nu face niciun fel
de politicã, cã niciodatã n-a subvenþionat vreun partid, grupare politicã sau ziar;
singurele sume plãtite diferitelor ziare, la diferite epoci, neînsemnate de
altminterea, reprezintã costul publicaþiunilor Bãncii.
În schimb, Banca ºi-a îndeplinit o datorie scumpã sã acorde întotdeauna
ºi în mãsura cea mai largã subvenþiuni operelor de culturã naþionalã ºi
asociaþiunilor cu scopuri de binefacere. Asupra acestei activitãþi, Consiliul va fi la
dispoziþiunea Adunãrii Generale a acþionarilor, pentru a da toate lãmuririle
necesare.”
Consiliul, în unanimitate, ºi împreunã cu Comitetul de Cenzori, aprobã

acest mod de a proceda.
Ordinea de zi fiind epuizatã, ºedinþa se ridicã la orele 7 d.a.

(ss) Victor Romniceanu (ss) Indescifrabil
317
Proces-verbal
din 17 octombrie 1925.
Prezenþi domnii: ...
ªedinþa se deschide la orele 11 dimineaþa, sub preºedinþia domnului

Mauriciu Blank.
Domnul Mauriciu Blank supune Consiliului, spre aprobare, bilanþul

încheiat pe primul semestru pânã la 30 iunie 1925, care acuzã un beneficiu de
Lei 31.866.726,08.
Domnii Mauriciu ºi Aristide Blank dau lãmuriri asupra mersului
operaþiunilor, indicând cã situaþiunea este mai puþin îngrijorãtoare ca în perioada
corespunzãtoare din anul trecut, prezentând o tendinþã foarte netedã de
îmbunãtãþire. Banca ºi-a urmãrit cu tenacitate realizarea programului de
reducere a angajamentelor sale ºi a vândut câteva industrii la care era
interesatã, în unele pentru tot, în altele în parte, obþinând rezultate
satisfãcãtoare.
Actualmente, situaþiunea se prezintã precum urmeazã:
Depozite ºi creditori: Lei 2.473.496.919,82.
Debitori: Lei 3.023.771.052,04, din care angajamente la Banca
Naþionalã, care la data de 30 iunie a.c. erau de 801.500.00 lei, reduse astãzi la
796 milioane ºi care, pânã la sfârºitul anului, vor fi reduse la ...
Garanþiile date de bancã în valutã strãinã se gãsesc reduse astãzi la 8
milioane franci aur, în realitate 6¼ milioane, întrucât garanþiile date la fisc pentru
„Intercontinentala” nu reprezintã nici un fel de risc pentru bancã.
Domnul preºedinte comunicã cã la ordinea zilei este demisiunea
domnului Constantin Argetoianu din Consiliul de Administraþie.
Domnul Aristide Blank expune cum s-a produs incidentul cu domnul
profesor Nicolae Iorga, care a provocat demisiunea din Consiliu a domnului
Argetoianu. În urma unei discuþiuni aprinse în Parlament, între domnul profesor
Iorga ºi Madgearu, cel dintâi, indus în eroare de rãuvoitori faþã de bancã, s-a
exprimat în termeni jignitori pentru instituþiunea noastrã ºi faþã de domnul
Mauriciu Blank. Am crezut cã e mai bine sã nu ripostãm acestor ieºiri nedrepte.
Cu ocaziunea ultimei Adunãri Generale, fiind întrebaþi asupra
afirmaþiunilor unor ziare cã banca ar sprijini oarecare acþiuni ºi partide politice,
am rãspuns cã banca n-a subvenþionat niciodatã decât opere naþionale ºi de
culturã, printre care unele dupã chiar îndrumãrile domnului profesor Iorga, ºi am
dat numeroase burse ºi ajutoare pentru studenþi, între care s-a menþionat ºi
numele fiului domnului Iorga, care a fãcut studii în Italia. Fãcând aceasta, n-am
avut nicio intenþiune maliþioasã la adresa domnului profesor Iorga, cu care am
avut întotdeauna cele mai bune raporturi, în sensul cã am fost fericiþi de a
colabora la opere de propagandã naþionalã ºi de culturã, dupã directivele ºi
recomandãrile domniei sale.
Faþã cu aceste lãmuriri, pe care Consiliul va binevoi sã autorizeze pe doi
din membrii sãi sã le dea domnului Argetoianu, sperãm cã domnia sa nu va ezita
de a-ºi relua locul în mijlocul nostru.
Consiliul, în unanimitate, aprobã propunerea domnului Aristide Blank ºi
deleagã pe domnii C.P. Olãnescu ºi M. Seulescu sã scrie domnului Argetoianu în
sensul lãmuririlor date de domnul Aristide Blank.
318
Domnul Aristide Blank, trebuind sã plece la garã pentru a lua trenul spre
Viena, se scuzã a fi nevoit sã plece ºi pãrãseºte ºedinþa.
Domnul Mauriciu Blank expune cã domnia sa, fiind vicepreºedinte al
Consiliului ºi administrator delegat al bãncii, a primit, dupã cererea Consiliului,
sã îndeplineascã ºi sarcina de director general. Domnia sa aratã cã nu are destul
timp ca sã îndeplineascã în mod real ºi efectiv ºi aceastã din urmã sarcinã ºi
socoteºte cã este în interesul bãncii ca domnia sa sã pãstreze, pe lângã
demnitatea de vicepreºedinte, numai sarcina de administrator delegat, iar
Consiliul sã desemneze în mod definitiv un director general.
Domnul administrator Soepkez spune cã, încã de acum doi ani, domnul
Mauriciu Blank a exprimat aceastã dorinþã faþã de Direcþiune, dar cã, dupã
stãruinþa tuturor, domnia sa a primit sã mai amâne realizarea ei.
Astãzi, când domnul Aristide Blank a împlinit 25 ani în serviciul bãncii ºi
prin munca, calitãþile ºi capacitatea sa s-a impus stimei ºi afecþiunii tuturor,
Consiliul n-ar putea face o mai nimeritã alegere decât sã numeascã pe domnul
Aristide Blank ca director general al bãncii, continuând astfel a lucra ºi pe viitor cu
mai mare autoritate, tot sub conducerea ºi privegherea domnului Mauriciu Blank,
care va continua sã-ºi consacre întreaga activitate bãncii ca administrator
delegat.
Domnii C.P. Olãnescu, Emilian Pantazi ºi Ioan Boambã aduc omagii
domnului Mauriciu Blank, cum ºi activitãþii atât de rodnice intereselor bãncii
depuse de domnii Aristide Blank ºi Richard Soepkez ºi sunt de pãrere a se
aproba propunerea fãcutã.
Consiliul, în unanimitate, aprobã.
Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 1 dupã amiazã.
(ss) Mauriciu Blank (ss) general Gh. Cantacuzino

(ss) Ioan Boambã (ss) Indescifrabil
(ss) C.P.Olãnescu (ss) Indescifrabil
(ss) Chr. Staicovici (ss) Indescifrabil
319
Proces-Verbal
din 19 noiembrie 1925
Prezenþi domnii: Mauriciu Blank ºi Mihail Seulescu, vicepreºedinþi;

Constantin Argetoianu, Aristide Blank, Ioan Boambã, Grigore N. Filipescu,
Grigore Iunian, Constantin P. Olãnescu, Emilian Pantazi, Victor Romniceanu,
Simon Rosental, R. Soepkez, administratori.
ªedinþa se deschide la orele 11 dimineaþa, sub preºedinþia domnului

Mauriciu Blank.
Domnul Mauriciu Blank, luând cuvântul, exprimã regretul pentru
încetarea din viaþã a domnului consilier Toma Stelian, al cãrui elogiu îl face,
arãtând recunoºtinþa pe care i-o poartã banca pentru serviciile pe care i le-a adus
prin sfatul sãu luminat ºi devotat intereselor ei.
Apoi, domnul preºedinte Mauriciu Blank îºi exprimã bucuria de a vedea
din nou în mijlocul nostru pe domnul Constantin Argetoianu, care a revenit
asupra demisiunii date în urma schimbului de scrisori intervenit între domnia sa
ºi domnii consilieri C.P. Olãnescu ºi Mihail Seulescu.
Ceilalþi domni consilieri se asociazã la aceastã manifestaþie de simpatie.
Domnul Aristide Blank comunicã înþelegerea intervenitã între bancã ºi
„Casa Noastrã din Satu-Mare”, în urma cãreia banca vinde restul acþiunilor ce
posedã la acea instituþiune, în numãr de 4.500 bucãþi, la preþul de Lei 3.600.000,
plãtibili pânã la 31 decembrie 1925 ºi cu obligaþiunea pentru „Casa Noastrã” de a
achita ºi soldul sãu debitor la bancã de Lei 6.900.000, ºi anume Lei 3.500.000
pânã la 31 martie 1926, ºi Lei 3.400.000 pânã la 30 iunie 1926.
Domnul Aristide Blank face apoi o expunere a activitãþii insuficiente a
celor trei sucursale din sudul Basarabiei, ºi anume din Chilia, Ismail ºi Reni, ºi
propune desfiinþarea lor în cursul anului 1926.
Consiliul aprobã.
Domnul Aristide Blank expune ultima înþelegere intervenitã la Paris cu
proprietarii opþiunii imobilului din Place Vendôme 20, domnii Bechoff, David &
Co., în urma cãreia banca, dupã ce a plãtit acestor domni 2 milioane franci, mai
are de plãtit 800.000 franci la 31 martie 1926 ºi 800.000 franci la 30 septembrie
1926, adicã în total 3.600.000 franci, în loc de 4.000.000. În afarã de aceasta,
dacã procesul pe care sucursala l-a intentat unui chiriaº, Duveen, nu va fi
câºtigat de sucursalã, domnii Bechoff, David & Co., vor renunþa, din suma ce au
de primit, la 300.000 franci, astfel încât preþul opþiunii se va reduce de la
4.000.000 la 3.600.000, respectiv 3.300.000.
Domnul administrator Rosental, luând cuvântul, þine sã expunã cã aceste
tratative au fost duse mai cu seamã de cãtre directorul Sucursalei Paris, domnul
M. Schapira, ºi ele, ducând la un rezultat satisfãcãtor, propune Consiliului sã se
exprime domnului Schapira mulþumirile domnilor administratori.
Consiliul aprobã.
Domnul Aristide Blank propune Consiliului sã împuterniceascã pe doi
domni din Comitetul de Direcþie, ºi anume pe domnii C.P. Olãnescu ºi Ioan
Boambã, sã încheie cu domnii Mauriciu Blank, Richard Soepkez ºi cu domnia sa,
un contract pe zece ani, cu începere de la 31 decembrie 1925, în care sã se
cuprindã fixarea, pe baza de 35% pentru domnul Mauriciu Blank, 33% pentru
domnul Aristide Blank ºi 32% pentru domnul Richard Soepkez, a sumei de
320
800.000 lei aur în total pentru toþi trei, ca reprezentând un minim garantat al
apuntamentelor ºi tantiemelor ce vor avea de primit de la bancã. Tantiemele de
9½%, pentru toþi trei, rãmân neschimbate.
Contractul cu domnul Mauriciu Blank va prevede ºi o pensiune lunarã de
Lei aur 1.250, socotiþi pe baza de 40 lei hârtie un leu aur, pentru doamna Bettina
Blank, în caz de deces al domnului Mauriciu Blank.
Domnul administrator Rosental crede cã trebuie luat, spre bunã regulã, ºi
consimþãmântul celor trei administratori absenþi, ºi anume domnii general C.
Coandã, I.V. Stârcea ºi Alexandru Vaida-Voevod, întrucât s-a arãtat cã, în ceea
ce ce priveºte pe cei trei administratori francezi, domnul André Bénac,
reprezentând ºi pe cei doi colegi ai domniei sale, a ºi comunicat domnului
Mauriciu Blank, prin scrisoarea sa din 26 octombrie a.c., cã este de acord cu
aceste contracte noi.
Domnul administrator Argetoianu întreabã dacã aceºti 800.000 lei aur
sunt un plus peste sumele ridicate actualmente de domnii Mauriciu Blank,
Aristide Blank ºi Richard Soepkez, întrebare la care domnul Aristide Blank
rãspunde cã în aceastã sumã de 800.000 lei aur se cuprinde totalul minim al
apuntamentelor ºi tantiemelor, rãmânând însã bineînþeles ca la venitul global,
partea corespunzãtoare sã se plãteascã de bancã.
Consiliul aprobã ºi autorizeazã pe domnii C. Olãnescu ºi Ioan Boambã sã
încheie aceste trei contracte. Domnii Mauriciu ºi Aristide Blank ºi Richard
Soepkez se abþin.
Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 12.

(ss) C.P.Olãnescu (ss) Indescifrabil
(ss) Ioan Boambã (ss) Indescifrabil
(ss) de acord Alexandru Vaida-Voevod
(ss) de acord I.V. Stârcea
321
Proces-verbal
Prezenþi domnii: Mauriciu Blank, Constantin Argetoianu, Ioan Boambã,

Aristide Blank, Grigore N. Filipescu, Victor Romniceanu, C.P. Olãnescu, Mihail
Seulescu, Richard Soepkez, Gr. Duca ºi baron George Kapri.
ªedinþa se deschide la orele 12, sub preºedinþia domnului Mauriciu

Blank.
Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente, care se aprobã.
Domnul preºedinte Mauriciu Blank, luând cuvântul, expune Bilanþul
General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 decembrie 1925, cu un
beneficiu net de Lei 50.212.892,13. Domnia sa dã cuvenitele explicaþiuni fiecãrui
capitol din bilanþ ºi propune distribuirea, pentru exerciþiul expirat, a unui dividend
de 24,50%, adicã Lei 122,50 de acþiune.
Consiliul, în unanimitate, aprobã Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi
Pierdere, astfel cum au fost prezentate, ºi decide a supune Adunãrii Generale
Conform art. 12 din statute, Consiliul de Administraþie, fiind reînnoibil
pentru o pãtrime, dupã ordinea vechimii, sunt declarate vacante locurile ocupate
de domnii Mauriciu Blank, general C. Coandã, Grigore N. Filipescu, Em. Pantazi
ºi André Homberg. Aceste vacanþe urmeazã a fi completate de cãtre Adunarea
Generalã a Acþionarilor, administratorii ieºiþi fiind reeligibili.
Se decide a se convoca Adunarea Generalã a acþionarilor, pentru ziua de
luni, 22 februarie 1926, orele 5½ dupã amiazã, în Palatul bãncii din Bucureºti, cu
asupra gestiunii pe exerciþiul 1925;
Decembrie 1925;
3) Întrebuinþarea beneficiului;
4) Retribuþiunea cenzorilor;
lor pe exerciþiul expirat;
6) Alegerea a cinci membri în locul domnilor Mauriciu Blank, general C.
Coandã, Grigore N. Filipescu, Em. Pantazi ºi André Homberg, ieºiþi la vechime,
conf. art. 12 din statute, aceºtia fiind reeligibili;
Se decide, de asemenea, convocarea Adunãrii Generale Extraordinare a

Acþionarilor, pentru aceeaºi zi de luni, 22 februarie 1926, orele 6 dupã-amiazã,
având a lua deciziuni asupra urmãtoarei chestiuni la ordinea zilei:
Adãugirea la art. 6 din statute a urmãtorului aliniat:
„Acþiunile vor purta semnãtura a 2 administratori; una din semnãturi va
putea fi pusã prin grifã.”
Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 1½.
(ss) Mauriciu Blank (ss) Constantin Argetoianu

322

(ss) Alexandru Vaida-Voevod
323
Proces-verbal
ªedinþa se deschide la orele 5 dupã-amiazã, sub preºedinþia domnului

Mauriciu Blank.
unanimitate.
Domnul administrator Simon Rosental, luând cuvântul, declarã cã se
asociazã în totul la votul Consiliului din ºedinþa precedentã din 26 ianuarie 1926,
la care n-a putut asista fiind absent din Bucureºti, prin care au fost înaintaþi ca
directori domnii I. Rãducanu, S. Schrötter-Scarlat ºi N. Tabacovici.
Domnul Aristide Blank dã citire urmãtoarei redacþiuni a Dãrii de Seamã
întocmite de cãtre Comitetul de Direcþiune cãtre Adunarea Generalã a
Acþionarilor ºi care este admisã cu unanimitate:
În cursul anului 1925, ideea pãcii a fãcut la Locarno un pas înainte. Unii
oameni politici ºi economiºti judecã acest eveniment ca fiind mai important chiar
decât acceptarea planului „Dawes” ºi dacã considerãm activitatea reînnoitã de la
septembrie încoace, a lumii de afaceri din Statele Unite ale Americii, în legãturã
cu noile investiþiuni europene, nu i se poate tãgãdui un rol deosebit.
România a avut ºi ea de înregistrat în acest interval succese notabile pe
terenul financiaro-internaþional. Rãsãritul ºi Apusul anului 1925 i-au fost
favorabile. În ianuarie – Congresul miniºtrilor de Finanþe la Paris –; în decembrie
– regularea datoriei sale americane la Washington. Ca urmare fireascã,
perspectivele relaþiunilor noastre cu strãinãtatea pot fi considerate ca
îmbunãtãþite. Din nefericire insã, recolta ºi refacerea transporturilor n-au þinut
pasul ameliorãrilor externe. Dar cu tot caracterul vremelnnic al acestor
decepþiuni – una datoritã elementelor, iar cealaltã provenind din dificultãþile
întâmpinate la încheierea, dincolo de hotare, a unui împrumut avantajos de
investiþiuni –, cursul monedei noastre naþionale s-a resimþit.
Astfel, am avut de înregistrat, de curând, la Geneva, 2 franci ºi 22,5
centime pentru 100 lei, adicã una din cele mai defavorabile aprecieri de la rãzboi
încoace a situaþiunii noastre, a situaþiunii noastre financiaro-economice (numai
la 29 ianuarie am avut de înregistrat 1,97 centime la Geneva). Evident, aºteptãm
ca exportul de primãvarã – în special circa 200.000 vagoane porumb ºi circa
25.000 vagoane grâu – sau un împrumut extern, sau o mai atentã examinare
imparþialã, din partea strãinãtãþii, a posibilitãþilor noastre, sau, în sfârºit, aceºti
trei factori reuniþi, sã restabileascã aceastã nedreptate trecãtoare. Atunci, vom
putea vorbi din nou de stabilizarea relativã, premergãtoare stabilizãrii generale.
Comerþul ºi Industria au avut de luptat cu mari dificultãþi în cursul anului
1925. Strãinãtatea, extrem de impresionatã de pe urma angajamentelor oficiale
ºi oficioase pentru plata datoriilor în valute strãine, a restrâns creditele acordate
în anii precedenþi. Banca Naþionalã, limitatã prin legea prelungirii privilegiului ei
la un maximum de emisiune, a trebuit, de asemenea, sã cearã debitorilor ei
reducerea de angajamente, pentru a putea satisface ºi alte nevoi, tot atât de
justificate ºi faþã de care conducãtorii Marelui Institut de Credit nu mai înþelegeau
324
în aprecierea importantei lor misiuni sã rãmânã nepãsãtori. Aceste restrângeri

duble, ºi simultane însã, au fost frâne puternice la dezvoltarea ºi ieftinirea
producþiunii. ªi astfel, se urcã indexul scumpetei din nou de la 4.287, în ianuarie
1925, la 4.771, în ianuarie 1926.
În schimb, Societatea Naþionalã de Credit Industrial a desfãºurat o
activitate mai vie, care, cu toate cã împrumuturile nu se realizau întotdeauna în
numerar, ci adeseori prin scãderi de datorie la Banca Naþionalã, a fost de mare
folos industriaºilor, prin importantele reduceri de dobândã. Astfel, utilitatea
acestui aºezãmânt s-a învederat ºi mai mult în cursul anului 1925.
Întreprinderile bãncii ºi mobilitatea lor
Banca Industrialã, afiliata noastrã, raporteazã în detaliu, în Darea ei de
Seamã de azi, schimbãrile survenite în majoritatea întreprinderilor noastre
controlate de dânsa. Celelalte, aflãtoare sub directa noastrã supraveghere sau
la care participãm împreunã cu alte grupãri, s-au dezvoltat, în majoritatea
cazurilor, în mod satisfãcãtor. Unele din ele însã vor trebui sã-ºi restrângã ºi mai
mult sfera de activitate, ºi pagubele rezultate în anul trecut din aceste operaþiuni
sunt incluse în acest bilanþ.
În schimb însã, am continuat cu realizarea vânzãrii unor participaþiuni la
întreprinderi la care nu dispuneam de majoritatea necesarã pentru a impune
întotdeauna punctul nostru de vedere (ex: „Cometa”, „Mãsura”, „Honterus”,
„Þesãtura Lugoj” etc. etc. etc.). Prin asemenea vânzãri, am urmãrit dublul scop al
menþinerii liniei noastre tradiþionale de mobilizare ºi realizarea de rezerve
latente.
Înainte de a intra în examinarea situaþiunii bãncii dumneavoastrã, ne
facem o pioasã datorie sã amintim aici pierderea ilustrului nostru colaborator,
Toma Stelian, care lasã un gol ºi unanime regrete printre noi. Cu greu ne vom
putea lipsi de sfaturile juridice ale acestei mari figuri a neamului nostru.
Bilanþul, ce avem onoarea a vã supune, este referitor la al 78-lea an de
existenþã a instituþiunii dumneavoastrã.
Mobilitate
Examinând câteva posturi mai importante ale acestui bilanþ, relevãm cã,
uºor mobilizabile.
Imobile
Imobilele bãncii figureazã cu 75 milioane lei, din care vi se va propune o
amortizare de cca. 10 milioane lei, astfel încât, dacã aprobaþi prezentul bilanþ,
„Imobilele” vor figura în registrele noastre cu cca. 65 milioane lei.
Brãila: imobilul fost Casa Feitler; imobilul fost Casa Corbu; Magazia fostã
Gaetan.
Braºov: imobilul din str. Sf. Ioan nr. 3;
Bucureºti: Palatul bãncii cu pãtratul ei (str. Paris, Calea Victoriei, str.
Karagheorghevici, Pasajul Macca); imobilul din str. Carol 74 (Piaþa Sf. Anton);
Chiºinãu: Antrepozitele bãncii;
325
Cluj: magaziile ºi antrepozitele;

Constanþa: Palatul bãncii; Magazia Constanþa; un teren;
Galaþi: Palatul bãncii; magazii.
Ismail: Palatul bãncii
Oradea Mare: detto.
Tg.-Mureº: detto.
Personal
Numãrul funcþionarilor bãncii a fost de 1.187 (1.186 în 1924), fiind redus
de la 646 la 596 la sediul central, iar la sucursale augmentat de la 546 la 591. Am
procedat la o majorare de salarii, atât pentru a asigura funcþionarilor noºtri un trai
mai uºor, cât ºi pentru a recompensa sforþãrile ºi devotamentul lor.
Credem a fi interpreþii dumneavoastrã, ai tuturor, mulþumindu-le pentru
sentimentele lor de solidaritate cu instituþiunea dumneavoastrã.
Sucursalele
Sucursalele din þarã ºi din strãinãtate ºi anume: Arad, Bãlþi, Braºov,
Cernãuþi, Chiºinãu, Cluj, Constanþa, Galaþi, Oradea Mare, Tg.-Mureº,
Constantinopol, Paris, au lucrat ºi în acest an cu rezultate satisfãcãtoare.
În vederea unei transformãri în Basarabia, care va cuprinde toate
sucursalele noastre de acolo, am redus Sucursala Ismail, Agenþia Chilia ºi Biroul
din Reni.
Printre relaþiunile noastre cele mai vechi ºi mai importante, citãm în primul
rând: Banca Comerþului, Craiova. Acest institut continuã sã fie pivotul vieþii
economice în Oltenia. Conducerea lui priceputã ºi prudentã îi asigurã un viitor în
remarcabila sa dezvoltare de pânã acum.
Afiliaþiuni
Banca Moldova, Iaºi, continuã, cu un capital mãrit de 70 milioane lei,
realizarea vastului ei program.
Banca Timiºoarei ºi Societatea Comercialã pe Acþiuni, Timiºoara,
continuã mersul ei progresiv atât pe terenul bancar, cât ºi pe cel industrial.
Bilanþul ei permite augmentarea dividendului din anul trecut.
Banca Industrialã vã prezintã o datã cu aceasta raportul sãu cãtre a treia
Adunare Generalã, care s-a þinut astãzi, 22 februarie.
Banca Generalã de Credit, Dicio-sân-Martin, o participaþiune a sucursalei
noastre din Tg.-Mureº a corespuns ºi de aceastã datã aºteptãrilor noastre.
Banca Generalã din Ploieºti, Ploieºti. A decis urcarea capitalului la 60
milioane, din care 15 milioane au ºi fost viraþi. Îºi continuã activitatea ei prosperã.
Banca de Comerþ ºi de Depozite din Salonic. Se dezvoltã în mod favorabil
ºi va distribui, pentru exerciþiul 1925, un dividend de 10%.
Casa Noastrã, Satu Mare. Participaþiunea noastrã la acest institut a
încetat, fãrã ca relaþiunile amicale dintre noi sã sufere cea mai micã modificare.
Comandita „Albert Blank & Co.” din Viena. ªi-a mãrit capitalul la 300.000
ºilingi.
Întreprinderi
Întreprinderi care nu intrã în cadrul Bãncii Industriale ºi nu i-au fost
predate:
„Continentala”, Societate Anonimã pentru exportul de cereale. A avut ºi în
acest an o activitate internã ºi productivã.
326
„Compania Franco-Românã de Navigaþiune Aerianã”, Paris. Am vândut

statului cehoslovac 20% din participaþiunea noastrã la aceastã întreprindere.
„Generala”, Societate Românã de asigurãri generale, Bucureºti.
Continuã, în mod satisfãcãtor, mersul ei ascedent.
„Mecano”, Societate Anonimã. ªi-a mãrit capitalul pentru a putea da o mai
mare extensiune lucrãrile de utilitate publicã ce i-au fost încredinþate.
Industria Aeronauticã Românã. Sub patronajul Creditului Industrial am
luat parte în cursul anului, împreunã cu alte mari bãnci, la constituirea acestei
societãþi, subscriind Lei 3 milioane.
Institutul Balnear Sinaia. Am emis obligaþiunile ipotecare anunþate în
raportul precedent ºi a reuºit sã plaseze o bunã parte.
Bãile Olãneºti. Au fost transformate într-o societate anonimã cu 6
milioane lei capital, din care banca dumneavoastrã posedã douã treimi.
Societatea Naþionalã de Credit Industrial. La augmentarea capitalului
acestui institut, banca dumneavoastrã a luat cuvenita parte, mãrind astfel
participaþiunea ei de 5.000 la 10.000 acþiuni.
”Techirghiol”, Societatea Anonimã. A continuat ºi în acest an vânzarea
terenurilor sale.
Uzinele de Fier ºi Domeniile din Reºiþa. Am luat parte, împreunã cu alte
bãnci, la ultimul sindicat constituit pentru preluarea unei pãrþi din augmentarea
capitalului.
Uzinele Metalurgice din Copºa Micã ºi Cugir. Împreunã cu alte bãnci mari,
am luat o participaþie de 20.000 acþiuni la aceastã întreprindere.
Activul
Am procedat la evaluarea activului ºi am înregistrat, cu scãderea intrãrilor
la dubioºi, Lei 24 milioane amortizãri noi.
Pasivul
Pasivul prezintã la cele douã posturi de depozite ºi de conturi creditoare o
urcare de cca. 522 milioane lei. Pe de altã parte, am redus angajamentele
noastre la Banca Naþionalã, de la 31 decembrie 1924 ºi pânã astãzi, cu cca. un
sfert de miliard.
Repartiþia beneficiului
Decembrie 1925, cu un beneficiu net de................................. Lei 50.212.892,13
5% rezervã legalã...........................................................................2.510.644,60
Lei 47.702.247,53
Un prim divident de 5% asupra capitalului social.............................6.250.000,00
Lei 41.452.247,53
7% tantiemã Consiliului de Administraþie.........................................2.901.657,29
38.550.590,24
327
Al doilea dividend de 19½% asupra capitalului social...............24.375.000,00
Lei 14.175.590,24
Retribuþiunea cenzorilor..................…... .Lei 250.000,00

Fondul de pensiuni ”Mauriciu Blank”........Lei 2.500.000,00
Amortizare pentru clãdiri..........................10.407.552,70 13.157.552,70
rãmân:...................................Lei 1.018.037,54
plus suma reportatã din anul precedent....................................405.935,44
total Lei ......................................... 1.423.972,98
din care urmeazã sã se raporteze la rezerve

pentru dividende (spre completarea a 19 milioane)...................873.260,65
iar restul de................................... Lei 550.712,33

dividend, de Lei 122,50, este plãtibil cu începere de mâine, 23 februarie.
Rezerve
Lei 219.720.696,13, rezerve anterioare;
Lei 13.791.457,95, noua dotare a acestui fond;
Lei 550.712,33, reportul ultimului exerciþiu;
Lei 234.062.866,41, în total.
Conform statutelor, avem de completat locurile din Consiliu ocupate de
domnii Mauriciu Blank, general C. Coandã, Grigore N. Filipescu, Em. Pantazi ºi
André Homberg, devenite vacante prin ordinea vechimii.
reînnoi.
1905 Lei 1.816.500.000 1910 Lei 2.512.900.000

1906 Lei 2.369.400.000 1911 Lei 3.093.900.000
1907 Lei 2.430.500.000 1912 Lei 3.502.700.000
1908 Lei 2.293.900.000 1913 Lei 3.533.900.000
1909 Lei 2.169.100.000 1914 Lei 3.694.400.000
1915 Lei 3.716.200.000 1920 Lei 92.156.000.000
1916 Lei 4.357.700.000 1921 Lei 134.900.000.000
1917 Lei 1.790.600.000 1922 Lei 136.500.000.000
1918 Lei 3.195.500.000 1923 Lei 125.600.000.000
1919 Lei 27.300.000.000 1924 Lei 138.400.000.000
328
1925 Lei 149.500.000.000
(ss) Mauriciu Blank (ss) Emilian Pantazi

(ss) Grigore N. Filipescu (ss) Indescifrabil
(ss) Simon Rosental
329
Proces-verbal
Prezenþi domnii: Mauriciu Blank ºi Mihail Seulescu, vicepreºedinþi;

Aristide Blank, Ioan Boambã, personal ºi ca reprezentant al domnului Constantin
Argetoianu, Grigore Iunian, C.P. Olãnescu, Emilian Pantazi, Victor Romniceanu,
Simon Rosental, Richard Soepkez, I.V. Stârcea, administratori; I. Pillat, cenzor.
ªedinþa se deschide la orele 5 d.a.

Domnul vicepreºedinte Mauriciu Blank, luând cuvântul, aduce la
cunoºtinþa Consiliului încetarea din viaþã a domnului Alexandru Constantinescu,
preºedintele Consiliului de Administraþie. Domnia sa aratã rolul activ pe care
defunctul l-a avut în conducerea bãncii de la constituirea societãþii anonime.
Cenzor în 1904, consilier apoi ºi, în sfârºit, preºedinte al Consiliului de
Administraþie din 1918, Alexandru Constantinescu, om de muncã ºi de suflet,
spirit larg ºi clarvãzãtor, a fost un sprijin efectiv, un sfãtuitor devotat ºi nepreþuit,
un îndrumãtor care cu greu va putea fi înlocuit, ºi a cãrui amintire va fi pios
pãstratã de acei care au avut fericirea sã-l aibã de colaborator.
Dupã cuvântarea domnului vicepreºedinte Mauriciu Blank, ascultatã în
picioare de toþi cei prezenþi, domnul consilier Pantazi propune ºi domnul
vicepreºedinte Mihail Seulescu acceptã sã rosteascã o cuvântare din partea
Consiliului de Administraþie la înmormântarea defunctului preºedinte.
(ss) Mauriciu Blank (ss) Em. Pantazi

330
Proces-verbal
Prezenþi domnii: Mauriciu Blank, vicepreºedinte, Constantin Argetoianu,

Aristide Blank, Ioan Boambã, Grigore N. Filipescu, C.P. Olãnescu, Emilian
Pantazi, Victor Romniceanu, Richard Soepkez, Alexandru Vaida-Voevod,
consilieri; general Gh. Cantacuzino, Gr.G. Duca, Chr. Staicovici, cenzori.
ªedinþa se deschide la orele 5 d.a., sub preºedinþia domnului

vicepreºedinte Mauriciu Blank.
Domnia sa propune ca, în locul defunctului Alexandru Constantinescu, sã
fie ales preºedinte al Consiliului de Administraþie, domnul C.P. Olãnescu, cel mai
în vârstã dintre consilieri.
În urma insistenþelor depuse pe lângã domnia sa de unanimitatea
consilierilor prezenþi, domnul C.P. Olãnescu acceptã alegerea ºi, luând
preºedinþia ºedinþei, mulþumeºte Consiliului pentru onoarea ce i se face.
Domnul consilier-director general Aristide Blank aduce la cunoºtinþa
Consiliului cã, pe baza autorizaþiunii date în ºedinþa din 7 octombtie a.c., s-au
continuat tratativele cu Primãria Capitalei, pentru stingerea definitivã a litigiului
ce existã între Municipiul Bucureºti ºi Banca Blank, litigiu rezultând din faptul cã
Primãria, revenind asupra deciziunilor nr. 324 din 10 decembrie 1913, nr. 152 din
12 august 1916 ºi nr. 195 din 22 martie 1920 prin care, în baza unei convenþiuni
intervenite între Primãrie ºi Societatea „Colosseum”, se hotãrâse deschiderea
unei noi strãzi între Calea Victoriei ºi str. Belvedere, prin deciziunea nr. 345 din
august 1923 renunþã la deschiderea strãzii ºi la exproprierea imobilului din str.
Belvedere nr. 6.
Cum prin Decizia nr. 138/1926, delegaþia permanentã a Consiliului
Municipiului Bucureºti revine asupra acestei renunþãri ºi decide deschiderea
strãzii ºi exproprierea imobilului din str. Belvedere nr. 6 în anumite condiþiuni
cerute de Municipiu, domnul consilier-director general Aristide Blank cere
autorizarea pentru Direcþiunea bãncii de a încheia cu Municipiul Bucureºti
urmãtoarea tranzacþiune:
Banca Marmorosch, Blank & Co., ca fostã proprietarã a terenului din
Bucureºti, nr. 29 ºi 31, recunoaºte cã Primãria a dobândit în mod legitim
proprietatea porþiunea din Calea Victoriei, în întindere de 248 m.p., reunite la
stradã, ºi nu are nicio pretenþie în aceastã privinþã. Banca Marmorosch, Blank &
Co., în calitate de cesionarã a Societãþii „Colosseum”, primeºte de la Primãrie
drept preþ al exproprierii imobilul din Bucureºti, str. Belvedere nr. 6, suma de Lei
3.500.000, care i se va achita îndatã dupã semnarea prezentului act, în loc de
16.950.110, cât se prevede în deciziunea definitivã a Curþii de Apel din Bucureºti,
Secþia a III-a, nr. 6 din 17 martie 1925 investitã cu titlu executor, renunþând în
schimbul renunþãrilor ºi obligaþiunilor luate de Primãrie la întreaga diferenþã de
Lei 13.450.110, cum ºi la orice dobânzi ºi orice alte pretenþii de daune. În acelaºi
timp, Banca Marmorosch, Blank & Co. garanteazã Primãria Municipiului
Bucureºti cã Banca Agricolã îi va ceda gratuit terenul în suprafaþã de circa 850
m.p., necesari pentru deschiderea strãzii proiectate.
Primãria Municipiului Bucureºti se obligã a executa în totul decizia sa nr.
195 din 22 martie 1920; declarã cã exproprierea imobilului Geschoff este în curs
de executare ºi va fi continuatã fãrã întrerupere; se obligã a deschide strada
dintre Calea Victoriei ºi str. Belvedere, astfel cum a fost decretatã, lucrãrile
331
trebuind sã înceapã cât mai neîntârziat, îndatã dupã dãrâmarea casei Geschoff
ºi în schimbul obligaþiei recunoaºterilor ºi renunþãrii Bãncii Marmorosch, Blank &
Co. cuprinse la art. precedent, o scuteºte de orice contribuþii la exproprierea
imobilului Geschoff, cum ºi de plata lucrãrilor edilitare ale acestei strãzi, primind
de la Banca Agricolã, fãrã platã, porþiunea de teren de circa 850 m.p., cum se
prevede în actul de schimb dintre zisa bancã ºi Banca Marmorosch, Blank & Co.,
ale cãrei laturi ºi vecinãtãþi sunt prevãzute în schiþa de plan anexatã pe lângã
prezenta.
Ca o consecinþã a celor ce preced, ºi în baza punctului 4 din decizia
Delegaþiei Permanente a Consiliului Municipiului Bucureºti, cu nr. 138/1926,
rãmâne înþeles cã Primãria, luându-ºi obligaþia de a deschide strada proiectatã
astfel cum se prevede mai sus, rãmâne singura rãspunzãtoare faþã de Banca
Agricolã pentru orice întârziere în executarea acestei obligaþiuni.
Terenurile cedate Primãriei prin contractul de faþã în forma, laturile ºi
vecinãtãþile arãtate în alãturata schiþã de plan, care face parte integrantã din
prezentul act.
Consiliul aprobã încheierea tranzacþiunii ºi autorizeazã pe domnii ... sã
semneze actul de tranzacþie ºi sã facã toate formele legale pentru definitivarea
ei.

(ss) C.P. Olãnescu
(ss9 Victor Romniceanu
332
Proces-verbal
Prezenþi domnii: C.P. Olãnescu, preºedinte; Mauriciu Blank, Mihai

Seulescu, vicepreºedinþi; Constantin Argetoianu, Aristide Blank, Ioan Boambã,
general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Grigore Iunian, Richard
Soepkez, Victor Romniceanu, Simon Rosental, administratori; Gr.G. Duca,
baron George Kapri ºi Chr. Staicovici, cenzori.
ªedinþa se deschide la orele 12, sub preºedinþia domnului C.P. Olãnescu.

Dupã propunerea domnului administrator delegat Mauriciu Blank,
Consiliul numeºte pe domnul Ferdinand Marcus, subdirector la Sucursala
Constanþa, ºi înainteazã pe domnul Marian Perez, procurist al Sucursalei
Constanþa, la gradul de subdirector al aceleiaºi sucursale.
Domnul administrator delegat Mauriciu Blank supune Consiliului Bilanþul
General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate pe ziua de 31 Decembrie 1926
cu un beneficiu net de Lei 60.342.219,75, dupã ce s-a scãzut din acest beneficiu
suma de Lei 18.108.510,75, trecutã la contul „Rezerve pentru Imobile”.
Dupã o discuþiune la care iau parte domnii Constantin Argetoianu, Aristide
Blank, Simon Rosental ºi Mihail Seulescu, Consiliul, în unanimitate, aprobã
Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, astfel cum au fost prezentate de
cãtre domnul administrator delegat Mauriciu Blank.
Consiliul decide, de asemenea, sã se propunã Adunãrii Generale a
Acþionarilor distribuirea unui dividend de 24½%, adicã Lei 122,50 de acþiune.
Consiliul declarã vacante locurile ocupate de domnii Constantin
Argetoianu, Victor Romniceanu, Simon Rosental ºi Richard Soepkez, al cãror
mandat expirã conf. art. 12 ºi 13 din statute.
Se decide apoi convocarea Adunãrii Generale Ordinare a Acþionarilor
pentru ziua de sâmbãtã, 26 februarie 1927, orele 16, în Palatul bãncii din
Bucureºti, stabilindu-se urmãtoarea ordine de zi:
1) Darea de Seamã a Consiliului de Administraþiune ºi Raportul
Cenzorilor asupra gestiunii pe exerciþiul 1926;
Decembrie 1926;
5) Descãrcarea Consiliului ºi a Direcþiunii de gestiunea lor pe exerciþiul
expirat;
6) Ratificarea cooptãrii domnului general Constantin Coandã ca membru
în Consiliul de Administraþie ºi alegerea a patru membri în locul domnilor
Constantin Argetoianu, Victor Romniceanu, Simon Rosental ºi Richard
Soepkez, ieºiþi la vechime, aceºtia fiind reeligibili;
Domnul administrator director general Aristide Blank dã citire textului

raportului Consiliului de Administraþie cãtre Adunarea Generalã a Acþionarilor din
27 februarie, care se aprobã în unanimitate.
333
Instituþiunea dumneavoastrã a încercat în anul 1926 o pierdere crudã în
persoana preºedintelui ei, Alexandru Constantinescu, fost ministru, care timp de
21 ani ne-a fost un prieten ºi un sfetnic nepreþuit. Inteligenþa lui superioarã,
priceperea în gãsirea soluþiunii celei mai potrivite, spiritul lui împãciuitor ºi
bunãtatea lui nemãrginitã, ne fac sã simþim ºi mai mult golul pe care l-a lãsat în
mijlocul nostru. Memoriei lui vom pãstra o amintire pioasã ºi recunoscãtoare.
Sforþãrile generale pentru menþinerea pãcii mondiale au obþinut rezultate
tangibile aproape pretutindeni, afarã de Asia, unde situaþiunea din China dã loc
la îngrijorãri. În Europa este de semnalat intrarea Germaniei în Liga Naþiunilor,
care deschide speranþa unei înþelegeri generale.
Pentru þara noastrã trebuie sã semnalãm, în afarã de reînnoirea tratatelor
Micii Înþelegeri ºi a Tratatului de alianþã cu Polonia, încheierea ºi semnarea, spre
satisfacþia generalã a opiniunii, a convenþiunilor de amiciþie ºi arbitraj cu Franþa ºi
Italia.
Pe teren economic vom semnala, în primul rând, o manifestaþiune din
cele mai importante ºi anume stabilizarea monedei belgiene. Ea este, poate, ºi
mai instructivã decât rezultatul cehoslovac de acum ºase ani, fiindcã se prezintã
ca un sfârºit satisfãcãtor al unei lungi suferinþe, cãreia, în special România, din
cauza analogiei, n-a putut sã rãmânã indiferentã. Încercãrile de revalorizare
parþialã din Franþa ºi Italia – cu toate diferenþe de metode ºi de mijloace – trebuie,
de asemenea, urmãrite cu multã atenþiune, cãci pot fi pline de învãþãminte pentru
noi, care suntem azi aproape unanimi în dorinþa stabilizãrii monedei noastre,
indiferent dacã aceastã unanimitate a putut sã se fixeze ºi în jurul unui curs
teoretic, sau al celui indicat în decursul unui timp oarecum mai lung, ca cel
rezultat din situaþiunea noastrã economicã internã ºi internaþionalã.
Între timp, fluctuaþiunile leului (la 6 mai – 1,60; la 29 octombrie – 2,92)
continuã efectul lor dãunãtor producþiunii naþionale, cu toate avantajele
apreciabile ale reglementãrii de la Innsbruck, ale soluþionãrii litigiului relativ la
unele linii ferate de interes particular (1.413 km.) ºi ale împrumutului italian de
200 milioane de lire.
Industria ºi finanþa româneascã, pe de o parte, ºi contra-partea strãinã, pe
de alta, au ezitat, faþã de aceste variaþiuni, sã ia angajamente mai lungi ºi
rezultatul a fost fie credite scurte – puþin ºi rãu utilizabile –, fie lipsa mai mare de
credite în Occident.
Aceste inconveniente, care au atras dupã sine reduceri în diferite
exploatãri, sau hotãrârea de reduceri pentru viitor, au avut însã ºi avantajul de a
împinge la adaptãri ºi realizãri în raport cu încrederea internaþionalã de care ne
bucurãm ºi mai cu seamã cu puterile ºi mijloacele de care dispun economiile
particulare, Creditul Industrial ºi Banca Naþionalã.
Aceste douã mari instituþiuni au vegheat ºi în cursul anului 1926 la o cât
mai justã repartiþie a mijloacelor de care dispuneau ºi ne facem o plãcutã datorie,
unind mulþumirile noastre cu cele ale organizaþiunilor noastre bancare ºi
industriale, pentru a le adresa conducãtorilor celor doi pivoþi ai Economiei
Naþionale Româneºti.
În special, relevãm intenþiunile Creditului Industrial de a acorda credite pe
termene lungi ºi programul Bãncii Naþionale – întocmit încã sub fostul guvernator
M. Oromulu – de a pune în serviciul nevoilor economice ale provinciilor liberale,
sumele restituite de Stat.
334
De asemenea, nu putem lãsa nerelevatã o preocupare importantã a

Guvernului ºi a Institutului de Emisiune, preocupare exprimatã de cãtre acesta
din urmã prin discursul-program al noului guvernator, domnul Dimitrie Burillianu.
Se preconizeazã crearea unui Credit Agricol – adaptat la noile nevoi ºi
circumstanþe – care sã serveascã proprietãþii rurale mici ºi medii.
Roadele acestei politici înþelepte se vor vedea, fãrã îndoialã, în viitor.
Pentru moment însã, lipsa de numerar a atins ºi în acest an proporþiuni neuzitate,
iar indicile de scumpete a trecut de la 47,71, în ianuarie 1926, la 53,24, în
decembrie 1926.
Întreprinderile bãncii ºi mobilitatea ei
Banca Industrialã, afiliata noastrã, raporteazã în detaliu, în Darea ei de
Seamã de azi, schimbãrile survenite în majoritatea întreprinderilor noastre
controlate de dânsa. Celelalte, aflãtoare sub directa noastrã supraveghere, sau
la care participãm împreunã cu alte grupãri, s-au dezvoltat, în genere, în mod
satisfãcãtor. Unele din ele însã vor trebui sã-ºi restrângã ºi mai mult sfera de
activitate, iar pagubele rezultate în anul trecut din operaþiunile lor, sunt incluse în
acest bilanþ. În schimb însã, am continuat cu realizarea vânzãrii unor
participaþiuni la întreprinderi la care nu dispuneam de majoritatea necesarã
pentru a impune întotdeauna punctul nostru de vedere, sau a cãror rentabilitate
nu justificã pãstrarea lor în portofoliul bãncii. Prin asemenea vânzãri, am urmãrit
dublul scop al menþinerii liniei noastre tradiþionale de mobilitate ºi realizarea de
rezerve latente.
Participaþiile rãmase în portofoliul bãncii noastre, precum ºi în acela al
Bãncii Industriale, sunt urmãtoarele: (urmeazã un tablou cu participaþiunile
bãncii ºi acele ale Bãncii Industriale).
referitor la al 79-lea an de existenþã a instituþiunii dumneavoastrã.
Mobilitate
uºor mobilizabile.
Imobile
Imobilele bãncii figureazã în bilanþ cu 45 milioane lei.
Brãila: imobilul din str. Împãratul Traian 4; Magazia fostã Gaetan;
Braºov: imobilul din str. Sf. Ioan 3;
Bucureºti: Palatul bãncii cu pãtratul lui (str. Paris, Calea Victoriei, str.
Cluj: Magaziile ºi antrepozitele;
Constanþa: Palatul bãncii; Magazia Constanþa;
Galaþi: Palatul bãncii; magazii;
Ismail: imobilul din str. Bolgradului 57;
335
Chilia-Nouã: imobilul din str. ªtefan cel Mare 89;

Oradea: Palatul bãncii;
Tg.-Mureº: Palatul bãncii.
Personalul
Numãrul funcþionarilor bãncii a fost de 911 (1.287 în 1925), fiind redus de
la 596 la 466 la sediul central, iar la sucursale de la 591 la 445. Am procedat la o
majorare de salarii în limitele economiilor realizate prin restrângerea numãrului
funcþionarilor.
Credem a fi interpreþii dumneavoastrã, mulþumindu-le pentru
sentimentele lor de devotament faþã de instituþiunea dumneavoastrã.
Sucursale
Sucursalele din þarã ºi anume: Arad, Brãila, Braºov, Cernãuþi, Cluj,
Constanþa, Galaþi, Oradea, Rãdãuþi, ºi Tg.-Mureº, lucreazã cu rezultate foarte
bune. Cele din Constantinopol ºi Paris dau rezultate satisfãcãtoare.
Sucursalele noastre din Basarabia au fost preluate de Banca Creditului
Basarabean, creatã la 1 aprilie al acestui exerciþiu cu un capital de 50 milioane
lei. Acest nou institut se dezvoltã întrutotul potrivit aºteptãrilor noastre.
Comandita Albert Blank & Co. din Viena a fost lichidatã,
nemaiprezentând, în situaþiunea de astãzi, nici un interes.
Activul
Am procedat la evaluarea activului cu cea mai mare severitate ºi am fãcut
noi amortizãri importante.
Pasivul
În ceea ce priveºte pasivul, avem de menþionat cã postul de depozite este
într-o continuã urcare, care se cifreazã la aproape 300 milioane lei, iar conturile
creditoare însumeazã o urcare importantã, provocatã de obligaþia de a finanþa,
între altele, ºi industria de zahãr, care, faþã de recolta excepþionalã din acest an,
a necesitat avansuri considerabile.
Avem onoarea a vã prezenta Bilanþul General, încheiat pe ziua de 31
decembrie 1926 cu un beneficiu net de lei 60.342.219,75.
5% rezervã legalã............................... ...........................................3.017.110,99
Lei 57.325.108,76
Lei 51.075.108,76
336
Lei 47.499.851,16
Al doilea dividend de 19½% asupra capitalului social...............24.375.000,00
Lei 23.124.851,16
Retribuþiunea cenzorilor...................... Lei 250.000,00

Fondul de pensiuni ”M. Blank”.............Lei 2.500.000,00 2.750.000,00
Lei 20.374.851,16
plus suma reportatã din anul precedent....................................550.712,33
total Lei ......................................... 20.925.563,49
din care urmeazã sã se raporteze la rezerve

pentru dividende (spre completarea a 24½%)........................11.625.000,00
Lei 9.300.563,49
ºi la contul de rezerve......................................................................8.737.224,23
iar restul de................................Lei 563.339,26
sã fie reportat asupra exerciþiului viitor.
dividend de Lei 122,50 brut sau Lei 100,45 net, este plãtibil cu începere de luni,
21 februarie.
Rezerve
În urma aprobãrii acestui bilanþ, rezervele bãncii se vor cifra la Lei
275.563.339,26.
Conform statutelor, supunem ratificãrii dumneavoastrã cooptarea
domnului general Constantin Coandã ca membru în Consiliul de Administraþie,
în locul ce rãmãsese liber prin demisiunea domniei sale cu ocaziunea intrãrii în
Guvern, ºi vã rugãm sã completaþi locurile din Consiliu ocupate de domnii
Constantin Argetoianu, Victor Romniceanu, Simon Rosental ºi Richard
Soepkez, devenite vacante prin ordinea vechimii.
reînnoi (urmeazã tabloul viramentelor).
337

338
Proces-verbal
În conformitate cu art. 16 din Statute, Consiliul, întrunindu-se în urma

Adunãrii Generale Ordinare pentru constituire, realege prin aclamaþiuni pe
domnul C.P. Olãnescu, ca preºedinte, ºi pe domnii Mauriciu Blank ºi Mihail
Seulescu, ca vicepreºedinþi.
Domnul administrator delegat Soepkez aduce la cunoºtinþa Consiliului
încetarea din viaþã a directorului Albert Blank ºi aratã devotamentul pe care
defunctul l-a pus în serviciul instituþiunii timp de 44 ani. Intrat în bancã în 1883, la
20 ani, Albert Blank, fãrã întrerupere, ºi-a închinat ei toatã activitatea lui,
îndeplinindu-ºi tot timpul atribuþiunile ce-i incumbau cu o conºtiinciozitate fãrã
pereche.
Domnul administrator Soepkez cere autorizarea ºi Consiliul îl
însãrcineazã sã exprime familiei sentimentele sale de profund regret.
Reintrând în ordinea de zi, se reînnoieºte mandatul de administrator
delegat al domnului Mauriciu Blank, cu menþinerea dreptului pentru domnia sa
de a semna singur societatea ºi de a face toate numirile personalului, conform
statutelor.
Se realeg, de asemenea, în Comitetul Executiv, prevãzut de art. 18 din
Statute, domnii C.P. Olãnescu, Mauriciu Blank, Aristide Blank, Ioan Boambã,
Simon Rosental, ºi Richard Soepkez.
Consiliul reînnoieºte mandatul Consiliului Executiv de a rezolva direct
toate afacerile curente ale bãncii.
Dupã propunerea domnului vicepreºedinte Mihail Seulescu, Consiliul
fixeazã, pentru exerciþiul 1927, o alocaþiune specialã de Lei 250.000 de fiecare
membru al Comitetului Executiv (membrii Comitetului se abþin de la vot).
(ss) Mauriciu Blank (ss) Grigore N. Filipescu

339
Proces-verbal
din 7 aprilie 1927
Prezenþi domnii: C.P. Olãnescu, preºedinte; Mauriciu Blank ºi Mihail

Seulescu, vicepreºedinþi; Constantin Argetoianu, Aristide Blank, personal ºi ca
reprezentant al domnului Richard Soepkez, Ioan Boambã, general Constantin
Coandã, Emilian Pantazi, Victor Romniceanu, Simon Rosental, baron I.V.
Stârcea, Alexandru Vaida-Voevod, administratori.
ªedinþa se deschide la orele 4 dupã-amiazã.

unanimitate.
Domnul vicepreºedinte administrator-delegat Mauriciu Blank comunicã
demisiunea domnului N. Voinescu, subdirector al Sucursalei Cernãuþi, ºi S.
Grossu, procurist al Sucursalei Constantinopol, a cãror semnãturã înceteazã de
a mai angaja banca.
Totodatã, domnia sa comunicã numirea domnilor Ignat Rosental ºi Calef
Azouz, ca procuriºti ai Sucursalei Constantinopol.
Domnul administrator-director general Aristide Blank aduce la cunoºtinþa
Consiliului cã SA „Echipamentul”, al cãrei capital aparþine aproape în întregime
bãncii, a vândut fabrica ce poseda în Bucureºti pe preþul de Lei 10 milioane. În
urma acestei operaþiuni, banca va realiza, faþã de cifrele din registre, un plus de
cca. 4 milioane lei.
În urmãrirea programului de realizãri, se duc duble tratative pentru
mobilizarea fondurilor pe care banca le are investite în societatea anonimã
„Sondajul”. Pe de o parte, se trateazã cu grupul Lianosoff, cãruia i s-a dat un
drept de opþiune; pe de altã parte, s-au primit propuneri din partea unui grup
român. Realizarea ar aduce, poate, un minus de 15-20 milioane lei faþã de cifrele
din registre, ar avea însã marele avantaj de a ne scuti, în situaþiunea actualã, de
importantele noi investiþiuni pe care le reclamã o întreprindere petroliferã.
Fabricile noastre de zahãr „Jucica” ºi „Lujani” au obþinut în strãinãtate,
pentru campania 1927-1928, un credit de lire sterline de 300.000, cu 12½%. Ar
mai avea probabil nevoie spre sfârºitul anului de încã cca. lire sterline 100.000, a
cãror procurare se crede cã nu va întâmpina dificultãþi.
Angajamentul Centralei la Banca Naþionalã este astãzi de Lei 710
milioane, faþã de Lei 800 milioane la 31 decembrie 1926.
În 1905, când instituþiunea noastrã a fost transformatã în societate
anonimã, s-a decis ºi crearea unui fond de pensiuni, fond care astãzi se urcã la
suma de Lei 41.745.259 (din aceºtia nominalizãm Lei 16.023.000 în efecte ºi
restul în numerar). Pânã în prezent, fondul aproape nu a fost atins, puþinele
pensiuni care s-au distribuit mergând în contul cheltuielilor curente. Cum însã
numãrul celor îndreptãþiþi la pensie creºte pe fiecare an, ºi cheltuielile decurgând
din pensiunile de distribuit ar încãrca poate prea tare exerciþiile curente, s-a simþit
nevoia unui nou regulament. Conform acestuia, funcþionarii vor avea dreptul la
pensie cu începere de la vârsta de 55 ani pentru bãrbaþi ºi 50 ani pentru femei, la
un minimum de 15 ani serviþi. Cuantumul pensiunii se fixeazã pe baza salariului
bugetar mediu din ultimii 5 ani de serviciu, crescând cu 4% pentru fiecare an
servit în serviciu ºi putând ajunge la maximum de 3.000 lei, pensiune de bazã. La
340
aceastã sumã se adaugã o indemnitate de scumpete fixatã de Consiliul de

Admministraþie al bãncii la începutul fiecãrui an. Fondul de pensiuni se
alimenteazã:
a) din reþinerea pe primele 4 luni a sporurilor de salarii;
b) din reþinerea a 5% din salariul lunar al funcþionarilor;
c) dintr-un vãrsãmânt al bãncii, egal cu cel de la punctul b;
d) cu sumele alocate anual de adunãrile generale, prelevate asupra
beneficiilor bãncii.
În urma unei discuþiuni îndelungate, la care iau parte domnii Constantin

Argetoianu, general Coandã, Simon Rosental ºi Alexandru Vaida-Voevod, ºi a
explicaþiunilor date de domnii Mauriciu Blank ºi Aristide Blank, Consiliul aprobã
regulamentul prezentat de Direcþiunea bãncii.
Domnul administrator-director general Aristide Blank propune ca, în
realizarea programului de economii, fondul secret pus la dispoziþiunea
Comitetului de Directori sã fie fixat pentru anul în curs la suma de Lei 4 milioane,
faþã de 5 milioane în anul trecut.
Consiliul aprobã.
Domnul administrator director general Aristide Blank atrage atenþiunea
Consiliului asupra faptului cã, în urma unei redactãri defectuoase a contractului
intervenit între bancã ºi domnii administrator delegat Mauriciu Blank, director
general Aristide Blank ºi director Richard Soepkez, în baza deciziunii luate de
Consiliu în ºedinþa sa din 19 noiembrie 1925, numiþii domnii se aflã actualmente
într-o situaþiune inferioarã celei pe care o aveau la facerea contractului. În
consecinþã, Consiliul, apreciind justeþea acestor constatãri, precizeazã cã
calculul convenþiunii din 29 decembrie 1925 sã se facã fie pe baza indexului de
scumpete, fie pe baza cursului francilor elveþieni, la alegerea domniilor lor.
În urma propunerii domnului administrator Ioan Boambã, se decide
cumpãrarea a 1.250 exemplare din volumul „La Roumanie en images”, care se
vor distribui în scop de propagandã.
Domnul administrator director general Aristide Blank aduce la cunoºtinþa
Consiliului cã, în baza autorizaþiunii ce i-a fost datã de Consiliu în ºedinþa sa din 7
octombrie 1926, Direcþiunea generalã a bãncii a decis înfiinþarea unei agenþii în
Calea Vãcãreºti. S-a închiriat localul necesar într-un imobil care se construieºte
actualmente ºi e probabil ca, cel mai târziu în august, noua agenþie va fi
deschisã.
Se studiazã ºi deschiderea de agenþii în Calea Rahovei ºi Calea Griviþei –
ªoseaua Basarab.
ªedinþa se ridicã la orele 6½.

(ss) Ion V. Stârcea
341
Proces-verbal
din 8 iulie 1927
Prezenþi domnii: C.P. Olãnescu, preºedinte; Mihail Seulescu,

vicepreºedinte; Ioan Boambã, personal ºi ca reprezentant al domnului Victor
Romniceanu, Aristide Blank, general Constantin Coandã, Emilian Pantazi,
personal ºi ca reprezentant al domnului Alexandru Vaida-Voevod, avocat Simon
Rosental, personal ºi ca reprezentant al domnului Grigore Iunian, Richard
Soepkez, personal ºi ca reprezentant al domnului vicepreºedinte Mauriciu
Blank, baron I.V. Stârcea.
ªedinþa se deschide la orele 12, sub preºedinþia domnului C.P. Olãnescu.

Domnul administrator director general Aristide Blank aduce la cunoºtinþa
Consiliului cã, conform Regulamentului Casei de Pensiuni, fondul capitalizat
urmeazã sã fie plasat în efecte de stat, scrisuri funciare ºi obligaþiuni comunale ºi
judeþene, putându-se þine un maximum de 10% în numerar.
Or, în momentul actual, din fondul capitalizat de Lei 48 milioane numai 16
milioane sunt în efecte, restul de Lei 32 milioane aflându-se în numerar.
Pentru a da mai multã elasticitate hotãrârilor, domnul Aristide Blank cere
autorizaþia de a putea lãsa 2/3 în numerar ºi 1/3 în efecte, ceea ce Consiliul
aprobã.
Domnul administrator director general Aristide Blank expune Consiliului
urmãtoarele:
„Banca noastrã a încheiat o tranzacþiune importantã cu un grup format din
Banca de Credit Român, Internationale Suiker Maatschappij ºi Kredit Anstalt din
Viena (grupul Rotschild).
Banca noastrã, care în urma rãscumpãrãrilor de la mai mulþi strãini
(Schaeller etc.) a ajuns sã posede 96% din acþiunile Fabricii de zahãr „Lujani”, a
revândut, respectând cam aceeaºi proporþie de capital românesc ºi strãin,
grupului de mai sus 86% din aceste acþiuni.
În urma acestei tranzacþiuni, banca noastrã va încasa, în intervalul de la
iulie pânã la decembrie anul curent, cca. 1.400.000 lire sterline, sumã din care va
rãmâne, dupã achitarea tuturor datoriilor pe care le are în strãinãtate ºi a
reducerii cu 40 milioane lei (de la 671 la 631 milioane) a reescontului la Banca
Naþionalã, circa lire sterline 600.000.
Dezavantajele acestei tranzacþiuni sunt cã reducem într-o proporþie
considerabilã participaþia noastrã la una din cele mai rentabile industrii ale
noastre, iar avantajele sunt cã, pe viitor, nu vom mai avea de procurat, în timpul
perioadei financiare cele mai grele, adicã între iulie ºi decembrie, acele sute de
milioane indispensabile fabricilor de zahãr. Procurarea acestor fonduri a fost
întotodeauna legatã pentru bancã de foarte mari incoveniente materiale ºi
morale.
Alt avantaj este cã banca va fi în mãsurã sã-ºi achite toate datoriile
externe, sã reducã cu circa alte 7½% datoria la Banca Naþionalã, faþã de care a
luat angajamentul de a reduce pânã la sfârºitul anului la 600 milioane lei ºi
finalmente cã Trezoreria ºi direcþiunea devizelor vor dispune de fondurile
necesare pentru operaþiunile lor.
În ceea ce priveºte situaþiunea bãncii în Oficiul de Vânzare al Zahãrului,
deºi nu am mai rãmas participanþi la fabricã decât cu 10%, poziþiunea noastrã a
fost redusã de la 100 la 60%, noi pãstrând un numãr de trei din cinci
reprezentanþi.
342
Consiliul mulþumeºte domnului Aristide Blank pentru ducerea la bun

sfârºit a acestei operaþiuni ºi îºi exprimã dorinþa de a da acestor mulþumiri o
formã mai concretã.
Domnul Aristide Blank cere voie sã se retragã pentru ca deliberãrile unei
asemenea chestiuni sã se poatã face în mai mare libertate de cãtre domnii
consilieri, colegii domniei sale.
Domnul preºedinte C.P. Olãnescu încuviinþeazã aceastã retragere ºi dã
cuvântul domnului administrator Emilian Pantazi, care face urmãtoarea
expunere:
„Întrucât situaþiunea bãncii se schimbã în urma acestei operaþiuni într-un
mod atât de favorabil cum s-a expus mai sus, ºi întrucât pentru ducerea ei la bun
sfârºit, domnul Aristide Blank, de patru luni ºi jumãtate, nu a încetat a face cele
mai mari sforþãri, meritul acestei încheieri îi revine în cea mai mare parte.
Pe de altã parte, deoarece de la rãzboi încoace, domnia sa, într-un mare
avânt patriotic ºi cu mari sacrificii bãneºti, din care o parte se traduce în actualul
domniei sale sold debitor la bancã, a creat societatea „Cultura Naþionalã”,
identificatã de mult de opinia publicã cu institutul nostru, iar scopul acelei
societãþi a fost înlocuirea prin cãrþi româneºti, în Basarabia, Bucovina ºi Ardeal, a
cãrþilor ruseºti, nemþeºti ºi ungureºti – singurele care erau la dispoziþia tineretului
– ºi întrucât domnul Aristide Blank, odatã aceastã operã înfãptuitã, a trebuit s-o
neglijeze fiindcã situaþiunea bãncii cerea din ce în ce mai mult atenþiunea
domniei sale exclusivã (mod de a proceda care a dus, dupã cum se vede, la cele
mai bune rezultate pentru bancã, dar la mai puþine bune pentru domnia sa), eu
propun cumpãrarea „Culturii Naþionale” de cãtre bancã.
Înainte de a face aceastã cumpãrare, aº dori sã se rebonifice dobânzi
pentru circa 60 milioane, percepute domnului Aristide Blank, ºi apoi, pentru
anularea soldului rãmas de Lei 125 milioane, banca sã preia „Cultura Naþionalã”.
Pentru a vedea cã aceastã sumã este justificatã, vã prezint expertiza
„Creditului Industrial”, care evalueazã instalaþiunile ºi inventarul acestei societãþi
la circa Lei 145 milioane.”
În urma câtorva cuvinte de asentiment din partea domnilor C.P. Olãnescu
ºi general Constantin Coandã, Consiliul, în unanimitate, aprobã vederile ºi
propunerea domnului Emilian Pantazi ºi, în consecinþã, decide:
Sã bonifice Lei ...
Sã preia totalitatea acþiunilor „Cultura Naþionalã” la preþul de Lei ...
(ss) C.P. Olãnescu (ss) Alexandru Vaida-Voevod

(ss) Ion V. Stârcea (ss) Indescifrabil
343
Proces-verbal
Prezenþi domnii: C.P. Olãnescu, preºedinte; Mihail Seulescu,

vicepreºedinte; Ioan Boambã, Aristide Blank, general Constantin Coandã,
Grigore N. Filipescu, Grigore Iunian, Emilian Pantazi, Victor Romniceanu, Simon
Rosental, Richard Soepkez, baron I.V. Stârcea, Alexandru Vaida-Voevod,
administratori.
ªedinþa se deschide la orele 5 d.a., sub preºedinþia domnului C.P.

Olãnescu.
unanimitate.
Domnul adminstrator-director general Aristide Blank, luând cuvântul,
aduce la cunoºtinþa Consiliului cã, în baza hotãrârii luate în ºedinþa din 14
noiembrie 1927, s-a procedat la instalarea Sucursalei din Satu-Mare.
Amenajarea va fi terminatã în cursul lunii decembrie, astfel cã cel mai târziu la 1
ianuarie 1928 sucursala va începe sã funcþioneze.
De asemenea, progreseazã ºi lucrãrile pentru instalarea Agenþiei din
Calea Rahovei.
La Paris s-au terminat tratativele pentru cumpãrarea imobilului sucursalei
de acolo. Ultimele rate sunt plãtibile în ianuarie, februarie ºi martie 1928. Costul
total al imobilului se urcã la franci 19 milioane, sumã pe care am putea-o obþine
imediat dacã am dori sã-l revindem.
În continuare, domnul Aristide Blank informeazã Consiliul cã fabrica
noastrã de piele din Mureºeni intenþioneazã sã sporeascã capitalul la 30
milioane lei. Cu cele 20 milioane obþinute, voieºte sã cumpere al pari acþiunile
Societãþii Anonime „Ursul”, în valoare nominalã de 15 milioane lei, iar cu restul de
5 milioane lei sã stingã datoria pe care „Ursul” o are cãtre Banca Blank. Prin
aceasta, Fabrica „Ursul” va fi, pe de o parte, pusã în valoare, iar pe de alta,
participaþiunea noastrã la Fabrica de piele „Mureºeni” va creºte, participaþiunea
domnului Burger, actualmente de 43%, pierzând mult din importanþa ei.
Pentru completarea reþelei noastre de sucursale în noile þinuturi, domnul
Aristide Blank crede cã ar fi bine, ºi Consiliul se raliazã la propunerea domniei
sale, ca afiliata pe care o avem la Sighetul Marmaþiei – Banca Economicã – sã fie
transformatã într-o sucursalã.
Domnul preºedinte C.P. Olãnescu propune reglementarea acordãrii
creditelor din partea bãncii cãtre administratorii ei.
În urma unei discuþiuni la care i-au parte domnii baron I.V. Stârcea, Simon
Rosental, Aristide Blank, Mihail Seulescu, Emilian Pantazi ºi Victor Romniceanu,
Consiliul decide ca în viitor sã nu se poatã acorda credite deschise domnilor
administratori, decât în baza unei aprobãri prealabile a Comitetului de
Direcþiune.
În privinþa datoriilor deja existente ale domnilor administratori, Consiliul
decide ca ele sã fie rambursate cel mai târziu pânã la finele anului 1928, ºi
însãrcineazã Direcþiunea bãncii sã ia mãsurile necesare în aceastã privinþã.
În urma propunerii domnului administrator-director general Aristide
Blank, Consiliul numeºte pe domnul Vasile A. Urechia, actual subdirector al
344
Sucursalei Calea Victoriei cu delegaþie de subdirector al Sucursalei Paris, ca

procurist în Centralã.
Transferã pe domnul Louis Albert Blank, procurist în Centralã, ca
subdirector al Sucursalei Calea Victoriei, ºi dã domnului A. Galimir, procurist în
Centralã, prima semnãturã pentru Serviciul de Titluri.
(ss) C.P. Olãnescu (ss) Grigore N. Filipescu

345
Proces-verbal
din 07 Februarie 1928
Prezenþi domnii: C.P. Olãnescu, preºedinte; Mauriciu Blank,

vicepreºedinte; Ioan Boambã, Aristide Blank, general Constantin Coandã,
Grigore N. Filipescu, Grigore Iunian, Emilian Pantazi, Victor Romniceanu, Simon
Rosental, Richard Soepkez, baron I.V. Stârcea, Alexandru Vaida-Voevod,
administratori; Gr. Duca, baron George Kapri, Chr. Staicovici, cenzori.
Domnul vicepreºedinte Mihail Seulescu, absent, este reprezentat prin
domnul Ioan Boambã.
ªedinþa se deschide la orele 11½.

Domnul administrator delegat Mauriciu Blank, luând cuvântul, dã citire
Bilanþului ºi Contului de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 Decembrie 1927 cu un
beneficiu net de Lei 54.366.748,44.
Dupã explicaþiunile pe care domnia sa le dã asupra diferitelor posturi din
bilanþ, Consiliul aprobã în unanimitate Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere,
astfel cum au fost întocmite.
Dupã propunerea domnului administrator delegat Mauriciu Blank,
Consiliul:
1) hotãrãºte sã se propunã Adunãrii Generale a Acþionarilor distribuirea
unui dividend de 24½%, ca ºi pentru anul precedent;
2) declarã vacante, în baza art.12 din Statute, locurile domnilor Aristide
Blank, Ioan Boambã, C.P. Olãnescu, Mihail Seulescu ºi Achille Levy-Strauss;
3) decide convocarea Adunãrii Generale pe ziua de 25 Februarie 1928,
orele 16½, fixând urmãtoarea ordine de zi:
Decembrie 1927;
4) Retribuirea cenzorilor;
5) Descãrcarea Consiliului ºi a Direcþiunii de gestiunea lor pe exerciþiul
expirat;
6) Ratificarea cooptãri domnului Grigore Iunian ca membru în Consiliul de
Administraþie ºi alegerea a cinci membri în locul domnilor Aristide Blank, Ioan
Boambã, C.P. Olãnescu, Mihail Seulescu ºi Achille Levy-Strauss, al cãror
mandat a expirat conform art. 12 din Statute. Membri ieºiþi sunt reeligibili.
7) Alegerea cenzorilor ºi supleanþilor lor.
Domnul administrator-director general Aristide Blank dã citire urmãtorului
proiect de Dare de Seamã a Consiliului de Administraþie cãtre Adunarea
Generalã a Acþionarilor, care se aprobã în unanimitate.
Anul trecut a înscris în Istoria Þãrii durerea de a fi pierdut pe primul Rege
al României Mari. Stins din viaþã la 20 iulie 1927, Regele Ferdinand I continuã ºi
va continua sã trãiascã între noi prin pilda vie a abnegaþiunii ºi a dragostei de
Þarã.
Istoria va pãstra cu pietate memoria acestui Suveran, înzestrat cu
însuºirile cerute celor chemaþi sã cãlãuzeascã drumul popoarelor.
346
Dar doliul României nu s-a mãrginit aici. Puþine luni mai târziu, o moarte
neaºteptatã ºi prematurã ne-a rãpit pe Ion I.C. Brãtianu, unul din fruntaºii fãuritori
ai Þãrii întregite. ªef de Guvern în diferite rânduri, n-a încetat de a veghea la
mãrirea prestigiului ºi puterii româneºti, indiferent dacã avea sau nu
rãspunderea oficialã. Memoria lui va fi pururea legatã de toate actele mari
desãvârºite la noi în ultimul sfert de veac.
Opera pacificatoare de la Geneva a înaintat ºi în cursul anului 1927 pe o
cale tot mai largã. Acolo, pe de o parte, ºi din spiritul pornit de acolo, pe de alta, s-
au fãcut încercãri noi pentru diminuarea posibilitãþilor de agresiune între
popoare, iar dacã rezultatele acestor sforþãri n-au fost întotdeauna
satisfãcãtoare ca, de pildã, la Conferinþa pentru limitarea unitãþilor navale, apoi
alte strãduinþe, ca cele franco-americane pentru punerea rãzboiului în afarã de
lege, apropierea franco-italianã, rolul Angliei, Franþei ºi Germaniei pentru
înlãturarea antagonismelor în Estul ºi Sud-Estul european, sunt argumente
bune în contra pesimiºtilor sau scepticilor.
Alãturi de aceste progrese politice ºi în acelaº spirit de apropiere între
naþiuni ºi continente, trebuie poate adãugate douã mari victorii tehnice dobândite
în cursul anului trecut. La 7 ianuarie 1927 s-a vorbit pentru prima datã telefonic
de la Londra la New-York, iar la 21 Mai 1927 un avion plecat din New-York a sosit
dupã 33 ore de zbor, fãrã alt aterisaj, la Paris. Banca dumneavoastrã, care a
creat din mijloacele ei exclusive prima linie aerianã transcontinentalã din lume
(Paris-Bucureºti-Bagdad), are un îndoit motiv sã salute cu respect, dar ºi cu
mândrie, în special acest al doilea eveniment – dovadã vie a nelimitãrii
posibilitãþilor omeneºti în subjugarea ºi utilizarea elementelor.
Din nenorocire, perfecþionãrile tehnice nu sunt egalate de cele sociale.
Satisfacerea vieþii materiale este mai pretutindeni o problemã chinuitoare pentru
pãturile largi ale populaþiunilor. În þãrile cu stabilizarea terminatã, adaptãrile între
salarii, costul de producþie ºi indexul de scumpete, se fac cu mari greutãþi ºi
numai încet de tot. Italia, de pildã, care ºi-a fixat moneda în cursul anului trecut, în
condiþiuni tehnice cu totul favorabile, îºi încordeazã toate energiile pentru
menþinerea ºi eventuala mãrire a exportului ei, dar numai pe baza unor sacrificii
cu atât mai lãudabile, cu cât ele urmãresc un înalt ideal economic.
Pentru a putea însã reuºi, a deschis larg porþile capitalului strãin,
neexpunându-l nici unei vexaþiuni, acordându-i scutiri de impozite, anulând
nominativitatea titlurilor, garantându-i libera circulaþiune la venire ºi retragere.
Franþa, ca ºi noi, se aflã în preajma inevitabilei stabilizãri, cautã, printr-o
producþie mãritã, sã combatã scumpirea crescândã ºi, de aceea, ea a considerat
ca binevenitã deciziunea Guvernului american de a deschide pieþele financiare
ultra-oceanice plasamentelor titlurilor industriale franceze.
Cu toate cã situaþiunea României în acest domeniu, ºi în special în urma
rãzboiului ºi epocii postbelice, este, poate, mai delicatã decât a altor State, avem
convingerea cã anul care începe va aduce cu sine acorduri financiare relative la
trecut ºi altele pentru viitor. Numai dupã ce nevoile economiei publice vor fi
satisfãcute, se va putea proceda pe o scarã largã la îndestularea economiei
particulare, iar, pânã atunci, semnalãm o iniþiativã premergãtoare datoritã Bãncii
Naþionale, care pe la sfârºitul anului 1927 a fãcut un apel stãruitor pentru
reducerea dobânzilor debitoare, devenite înnãbuºitoare pentru comerþul ºi
industria þãrii.
Bineînþeles cã aceastã interacþiune nu poate fi eficace decât în raport cu
347
cantitãþile de materie primã ce se pun la dispoziþia constructorilor, adicã cu

politica de reescont pe termen scurt la Banca Naþionalã ºi de credite lungi cu
anuitãþi la Creditul Industrial.
Avem prea mare încredere în priceperea conducãtorilor acestor douã
mari instituþiuni, pentru a nu spera cã mânuirea acestor delicate instrumente de
investigaþiuni, aprecieri ºi hotãrâri, se va face cu toatã imparþialitatea, dar ºi cu
discreþiunea indispensabilã în materie de credit. Astfel, numai se va putea
adãuga în cartea Economiei Naþionale o nouã paginã de recunoºtinþã faþã de
deþinãtorii directivelor comerþului, finanþelor ºi industriei româneºti.
Lipsa de numerar a fost mai simþitoare în primul ºi mult diminuatã în al
doilea semestru, iar menþionarea indexului împrejurul cifrei de 54.
Banca Industrialã, afiliata noastrã, raporteazã, în Darea ei de Seamã de
azi, schimbãrile survenite în majoritatea întreprinderilor noastre controlate de
dânsa. Dezvoltarea acestora, ca ºi acelora aflate sub directa noastrã
supraveghere, sau la care participãm împreunã cu alte grupãri, n-a corespuns în
totul aºteptãrilor noastre. Unele din ele vor trebui sã-ºi restrângã ºi mai mult sfera
de activitate, iar pagubele rezultate în anul trecut din operaþiunile lor sunt incluse
în acest bilanþ. În schimb, însã, am continuat cu realizarea vânzãrii unor
participaþiuni la întreprinderi la care nu dispuneam de majoritatea necesarã
pentru a impune punctul nostru de vedere, sau a cãror rentabilitate nu justificã
pãstrarea lor în portofoliul bãncii. Prin asemenea vânzãri, am urmãrit dublul scop
al menþinerii liniei noastre tradiþionale de mobilitate ºi realizarea de rezerve
latente.
Participaþiile rãmase în portofoliul bãncii noastre, precum ºi în acela al
Bãncii Industriale, sunt urmãtoarele (urmeazã un tablou cu participaþiunile bãncii
ºi acelea ale Bãncii Industriale).
referitor la al 80-lea an de existenþã a instituþiunii dumneavoastrã.
Mobilitate
uºor mobilizabile.
Imobile
Printre imobilele bãncii afectate propriului ei serviciu, enumerãm:
Brãila: imobilul din str. Împãratul Traian 4, magazia fostã Gaetan;
Braºov: imobilul din str. Sf. Ioan 3;
Bucureºti: Palatul bãncii cu pãtratul lui (str. Doamnei, Calea Victoriei, str.
Cluj: magaziile ºi antrepozitele; imobilul din str. Dorobanþilor;
Constanþa: Palatul bãncii; magazia Constanþa;
Galaþi: Palatul bãncii, imobilul din str. Portului (destinat agenþiei), magazii;
348
Chilia Nouã: imobilul din str. ªtefan cel Mare 89;

Oradea: Palatul bãncii;
Tg.-Mureº: Palatul bãncii.
Personalul
Numãrul funcþionarilor bãncii a fost de 849 (911 în 1926), fiind redus de la
466 la 412 la sediul central, iar la sucursale de la 445 la 437. Am procedat la o
majorare de salarii în limitele economiilor realizate prin restrângerea numãrului
funcþionarilor.
Credem a fi interpreþii dumneavoastrã, ai tuturor, mulþumind funcþionarilor
noºtri pentru sentimentele lor de devotament faþã de instituþiunea noastrã.
Sucursale
Sucursalele din þarã ºi anume: Arad, Brãila, Braºov, Cernãuþi, Cluj,
Constanþa, Galaþi, Oradea, Rãdãuþi, Satu-Mare, Suceava ºi Tg.-Mureº, lucreazã
cu rezultate foarte bune, cele din Constantinopol ºi Paris dau rezultate
satisfãcãtoare.
Banca Creditului Basarabean SA, afiliata noastrã din Chiºinãu, se
dezvoltã în mod mulþumitor.
Activul
noi amortizãri însemnate.
Pasivul
În ceea priveºte Pasivul, avem de remarcat cã postul de depozite este în
continuã creºtere, în vreme ce conturile creditoare înregistreazã o scãdere
importantã, de aproape 646 milioane lei, scãdere datoratã în cea mai mare parte
achitãrii datoriilor noastre externe.
Angajamentul la Banca Naþionalã a scãzut în cursul exerciþiului trecut cu
peste 233 milioane lei, reducându-se la 567 milioane lei. Þinem, cu aceastã
ocaziune, sã adresãm mulþumirile noastre conducãtorilor Institutului de
Emisiune, care au continuat sã ne acorde acelaº binevoitor concurs ca ºi în anii
precedenþi.
Decembrie 1927, cu un beneficiu net de Lei 34.366.748,44.
Conform Statutelor, avem onoarea a vã propune urmãtoarea
5% rezervã legalã...........................................................................2.718.337,42
Lei 51.648.411,02
Lei 45.398.411,02
349
report ......................Lei 42.220.522,25
Al doilea dividend de 19½% asupra capitalului social....................24.375.000,00
Lei 17.845.522,25
Retribuþiunea cenzorilor.................. .......Lei 250.000,00

Fondul de pensiuni ”Mauriciu Blank”.......Lei . 2.500.000,00 2.750.000,00
Lei 15.095.522,25
plus suma reportatã din anul precedent..............................................563.339,26
total Lei ......................................15.658.861,51
din care sã se rezerve pentru impozite..........................................10.000.000,00
Lei 5.658.861,51
ºi sã se treacã la contul de rezerve..................................................5.281.662,58
iar restul de................................ Lei 337.198,93

dividend de Lei 122,50 brut, sau Lei 100,45 net, este plãtibil cu începere de luni
27 februarie.
Rezerve
În urma aprobãrii acestui bilanþ, rezervele bãncii se vor cifra la lei
283.377.198,93.
Conform Statutelor, supunem ratificãrii dumneavoastrã cooptarea
domnului Grigore Iunian ca membru în Consiliul de Administraþie în locul ce
rãmãsese liber prin demisiunea domniei sale cu ocaziunea intrãrii în guvern, ºi
vã rugãm sã completaþi locurile din Consiliu ocupate de domnii Aristide Blank,
Ioan Boambã, C.P. Olãnescu, Mihail Seulescu ºi Achille Levy-Strauss, devenite
vacante prin ordinea vechimii.
reînnoi.
(urmeazã tabloul viramentelor)
Domnul administrator-director general Aristide Blank dã citire raportului

Comitetului Fundaþiunii „Mauriciu Blank”. În urma explicaþiunilor date de domnul
350
Aristide Blank, ca rãspuns la întrebãrile puse de domnii administratori general

Constantin Coandã ºi Grigore N. Filipescu, Consiliul:
1) aprobã raportul prezentat;
2) dã descãrcarea Comitetului pentru gestiunea sa pe anul trecut;
3) autorizeazã sã se pãstreze în numerar fondul capitalizat, depãºind
suma de Lei ... deja plasatã în efecte;
4) aprobã pentru exerciþiul 1928 plata urmãtoarelor pensiuni:
D-nei Aurelia Blank Lei 5.000

’’ F.H. Schwartz ’’ 5.000
’’ C. Schoenfeld ’’ 4.000
’’ M.Pinsler ’’ 4.000
D-lui J. Moscovici ’’ 4.000
’’ M. Mãrculescu ’’ 4.000
’’ E. Leibovici ’’ 3.000
D-nei Ch. Rosenfeld ’’ 2.485
’’ M. Blank ’’ 2.000
’’ R. Wechsley ’’ 2.000
’’ M. Baunsch-Iancovici ’’ 2.000
’’ I. Haffner ’’ 1.975
’’ R. Haimovici ’’ 1.500
’’ Ch. Jerscovici ’’ 1.000
’’ M. Leonhardt ’’ 965
D-lui A. Kühnberg ’’ 484
’’ E. Ghermany ’’ 314
D-nei T. Kotzbacher ’’ 249
’’ A. Paspatti ’’ 4.000
D-lui H. Marcus ’’ 3.000
’’ C. Radopol ’’ 300
D-nei M. Gheorghiu ’’ 200
’’ H. Marcovici ’’ 1.000
’’ L. Hassan ’’ 995
’’ B. Sussmann ’’ 1.000
’’ E. Levy ’’ 100
Fixeazã, în baza art. 24, la 200%, alocaþia de scumpete pe 1928, pentru

pensionarii viitori.
Consiliului douã circulãri ale Bãncii Naþionale a României. Prin aceste circulãri
se cer date extrem de detaliate asupra operaþiunilor bãncilor care au reescont la
Banca Naþionalã, ba chiar se vorbeºte de controlarea datelor ce se vor da, prin
„verificãri” la faþa locului.
Discutând conþinutul acestor circulãri, Consiliul ajunge la concluziunea
cã, oricâtã bunãvoinþã ºi oricâtã condescendenþã ar avea institutul nostru faþã de
Banca de Emisiune, satisfacerea acestor cereri este imposibilã ºi din punct de
vedere moral (prestigiul bãncii, secretul operaþiunilor etc.), ºi, în unele cazuri, ºi
din punct de vedere material (de ex., indicarea bãncilor ce ne acordã credite) ºi
însãrcineazã pe domnul administrator-director general Aristide Blank sã se
prezinte pentru a-i exprima punctul de vedere al bãncii ºi a-l ruga sã dispunã
retragerea circulãrilor în chestiune.
351

(ss) Indescifrabil
352
Proces-verbal
ªedinþa din 06 martie 1928
Prezenþi domnii: Mauriciu Blank, Mihail Seulescu, general Constantin

Coandã, Victor Romniceanu, Grigore N. Filipescu, Grigore Iunian, Simon
Rosental, I.V. Stârcea, Ioan Boambã ºi Aristide Blank.
Asistã la ºedinþã domnii cenzori Chr. Staicovici, George Kapri, Gr.G.
Duca.
Domnul administrator-director general Aristide Blank, luând cuvântul,

aminteºte Consiliului diversele campanii duse de ziarul „Viitorul” în contra bãncii,
campanii bazate în general pe raporturile ce ar fi existând între bancã ºi ziarele
„Adevãrul” ºi „Dimineaþa”. Or, Consiliul ºtie cã aceste raporturi se mãrginesc la o
creanþã ipotecarã pe care banca o are faþã de SA „Adevãrul”, creanþã dobânditã
pe cale de cesiune ºi ale cãrei condiþiuni sunt stabilite printr-un act autentic, deci
public, înregistrat de Trib. Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 3.736/22.12.1926.
Ziarul „Viitorul”, revenind însã la vechile atacuri ºi acuzând banca cã
subvenþioneazã ºi finanþeazã ziarele sus amintite, domnul Aristide Blank crede
cã Consiliul ar trebui sã examineze, prin organe independente de Direcþiunea
bãncii, temeinicia acestei acuzaþiuni, care se repetã de peste nouã ani. Ca
urmare a cererii sale, domnul Aristide Blank propune Consiliului ca acesta sã
însãrcineze factorii normali de control, adicã pe domnii cenzori ai bãncii, sã
verifice, sã respecte ºi sã controleze toate registrele, toate arhivele, toate
dosarele, inclusiv cele secrete, pentru ca domnii cenzori, sub a lor rãspundere ºi
independenþi de Direcþiune, sã constate temeinicia afirmaþiunilor ziarului
„Viitorul”, sau inexactitatea acestor publicaþiuni tendenþioase.
Domnul cenzor George Kapri crede cã o asemenea procedare ar putea fi
interpretatã ca o lipsã de încredere în directorul general ºi în Direcþiune, ceea ce
nu poate fi cazul ºi trebuie, deci, evitat.
Domnul Aristide Blank, insistând însã asupra propunerii domniei sale,
domnii consilieri, dupã o scurtã deliberare, admit cererea ºi roagã pe domnii
cenzori sã procedeze de urgenþã la examinarea registrelor ºi dosarelor, în scopul
de mai sus.
Domnii cenzori primesc aceastã însãrcinare ºi fixeazã ziua de 9 martie
pentru facerea cercetãrilor.
(ss) Mihail Seulescu

(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
353
Proces-verbal
Prezenþi domnii: Mihail Seulescu, personal ºi reprezentant al domnului

Constantin Argetoianu; Aristide Blank, personal ºi reprezentant al domnului
Mauriciu Blank; Grigore N. Filipescu, personal ºi ca reprezentant al domnului
Richard Soepkez; Emilian Pantazi, personal ºi ca reprezentant al domnului
general Constantin Coandã, Victor Romniceanu.
Absenþi domnii: André Bénac, André Homberg, I.V. Stârcea, Achille Levy-
Strauss.
Consiliul este valabil constituit în baza dispoziþiunilor art. 19 din Statut.

Dupã propunerea domnului vice-preºedinte Mihail Seulescu, Consiliul, în
unanimitate, alege ca preºedinte al sãu pe domnul administrator Victor
Romniceanu.
Domnul Victor Romniceanu mulþumeºte pentru încrederea care i se
aratã, ºi asigurã cã va pune tot devotamentul în serviciul instituþiunii.
Consiliului convorbirile avute cu conducãtorii lui Banque de Paris et des Pays-
Bas, Convenþiunea sindicalã, care ne leagã de aceastã bancã din..., expirã la 1
iunie 1929.
De comun acord, s-a convenit ca aceastã Convenþiune sã nu fie
prelungitã, Banque de Paris et des Pays-Bas lãsând, totuºi, în Consiliul nostru
de Administraþie, ca dovadã a bunelor sentimente de care sunt animaþi faþã de
instituþiunea noastrã, pe domnii André Bénac ºi André Homberg.
Angajamentul nostru la Banca Naþionalã, care la începutul anului era de
597 milioane, a scãzut la 379 milioane.
Afiliata noastrã „Moara Steaua” a realizat moara ºi terenul, pe care le
avea în Bucureºti, pe un preþ total de 22½ milioane lei, rãmânând numai cu
moara din Galaþi. Aceastã societate figureazã în registrele noastre cu Lei 68
milioane, care sunt cu prisosinþã acoperite de activul actual al morii, întrucât
datoriile se achitã din suma realizatã din vânzarea morii Bucureºti.
Instituþiunea noastrã mai rãmãsese cu 25% din acþiunile companiei
Internaþionale de Navigaþie Aerianã, Paris; în toamna anului curent am vândut
încã 21% din acþiuni, realizând prin aceasta tot capitalul investit cu dobânda
adecvatã, un beneficiu de Lei 4 milioane ºi rãmânând cu 4% acþiuni gratuit.
Pentru sporirea activitãþii afiliatei noastre din Salonic, Anglo-Aegean
Bank, Ltd., am decis sporirea capitalului ei de la 20.000 la 40.000 Lstg., sporire
care se va face pe ziua de 2 ianuarie 1929. În afarã de aceasta, Banca are la
dispoziþie credite pentru 55.000 Lstg., pe care treptat le vom spori pânã la
100.000 Lstg.
Sucursalele nou înfiinþate, Satu-Mare ºi Focºani, ca ºi ultimele douã
agenþii din Bucureºti, Calea Vãcãreºti ºi Calea Rahovei, îºi dezvoltã operaþiunile
în mod mulþumitor ºi corespund în totul aºteptãrile puse la înfiinþarea lor.
În urma unei inspecþiuni fãcutã la Sucursala Constantinopol, am decis
modificarea genului de operaþiuni. Aceastã sucursalã, în viitor, va renunþa la
creditele mãrunte, pe care le-a acordat pânã în prezent, mãrginindu-se la
finanþarea de operaþiuni între România ºi Turcia ºi la îngrijirea operaþiunilor de
ghiºeu ale Centralei, celorlalte sucursale ºi corespondenþilor noºtri.
354
Consiliul ia notã ºi se declarã de acord cu cele de mai sus.

Se ratificã urmãtoarele vânzãri de loturi din Parcul Principele Carol:
Elena Achimescu lot 83 265,20 mp lei 178.754,50

Anna Brandais ’’ 71B 276,25 mp ’’ 158.372,00
Petre Dumitrescu ºi
Petre Bulfon ’’ 74B 316,25 mp ’’ 205.985,00
Gheorghe Tãnãsescu ’’ 94 299,15 mp ’’ 149.575,00
Lucia ºi Eliza Ivanovici ’’ 54 350.90,mp ’’ 280.720,00
Ing. G.P. Stratilescu ’’ 3bis 59.90 mp ’’ 47.920,00
Dupã cererea domnului administrator-director general Aristide Blank ºi în

conformitate cu prevederile art. 23 din Statute, Consiliul autorizeazã Comitetul
executiv cu facerea numirilor personalului bãncii, dupã propunerea directorului
general.
Consiliul ia notã de demisiunea domnului Louis Blank, procurist cu prima
semnãturã în Centralã, ºi a domnului Josef Gottlieb, procurist la Sucursala Cluj.

(ss) Grigore N. Filipescu
355
Proces-Verbal
ªedinþa din ... februarie 1929
Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Mihail Seulescu, vice-

preºedinte; Constantin Argetoianu, Aristide Blank, Ioan Boambã, general
Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental,
Richard Soepkez, personal ºi pentru domnul Mauriciu Blank.
Absenþi domnii: André Bénac, André Homberg, I.V. Stârcea ºi Achille
Levy-Strauss.
Asistã domnii: Gr.G. Duca, George Kapri, I. Pillat ºi Chr. Staicovici.
ªedinþa se deschide la orele 4.

Domnul administrator-director general Aristide Blank dã citire Bilanþului ºi
Contului de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31 decembrie 1928 cu un beneficiu net
de Lei 65.563.442,87, dând explicaþiuni asupra diverselor posturi.
Consiliul aprobã, în unanimitate, Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere,
aºa cum au fost întocmite.
Dupã propunerea domnului Aristide Blank, Consiliul decide convocarea
Adunãrii Generale Ordinare pentru ziua de 19 martie, orele 13, stabilind
2) Bilanþul general ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31
decembrie 1928;
4) Retribuþia cenzorilor;
5) Descãrcarea Consiliului ºi a direcþiunii de gestiunea lor pe exerciþiul
expirat;
6) Ratificarea cooptãrii domnului Constantin Argetoianu ca membru în
Consiliul de Administraþie în locul domnilor André Bénac ºi I.V. Stârcea, al cãror
mandat expirã, conform art. 12 din Statute. Membrii ieºiþi sunt reeligibili.
Domnul Aristide Blank dã citire urmãtorului proiect de Dare de Seamã

cãtre Adunarea Generalã a Acþionarilor, pe care Consiliul îl aprobã în
unanimitate:
Anul 1928, al 81-lea al instituþiunii dumneavoastrã, caracterizat în istoria
popoarelor prin Pactul Kellog-Briand, a continuat manifestarea dorinþelor
obºteºti de cimentare a pãcii. Alegerile din Franþa ºi Germania, aplanarea
conflictelor sud-americane din Extremul Orient, deschiderea graniþelor sârbo-
bulgare, precum ºi, în sfârºit, îmbunãtãþirea raporturilor maghiaro-române,
justificã zilnic, mai mult, opera marelui organ de la Geneva.
Tehnica modernã vine în ajutorul acestor colaborãri internaþionale, ºi
astfel avem de înregistrat în anul ce s-a scurs noi victorii aeriene, telefonice,
radiofere. O aeronavã germanã duce în luna octombrie 100 cãlãtori din Europa
în America ºi înapoi; spre sfârºitul anului s-au pregãtit convorbiri telefonice între
Paris ºi Buenos Aires, iar transmisiunea fotografiilor prin unde devine, ca ºi
cuvântul telefonat fãrã fir, un lucru curent, pânã ºi-n casa celui mai simplu
particular.
356
Ceea ce înseamnã aceste progrese pentru cultivarea pãturilor largi ºi

profunde ale mulþimii semicivilizate sau încã pierdute în întuneric, aceasta nu se
va putea ºti decât mai târziu, când comparaþiile între cele douã niveluri – cel atins
ºi cel din trecut – se vor putea preciza cu obiectivitatea ºtiinþei.
Îndreptãrile sociale însã, ºi mai cu seamã cu caracter economic, s-au
fãcut ºi în acest interval mai puþine decât ar fi fost de dorit. E drept cã numãrul
total al ºomerilor în lume – cel puþin în þãrile unde controlul statistic prezintã date
certe – a scãzut întrucâtva ºi cã, printre exemple de citat, Italia meritã un loc de
frunte graþie programului ei agrar; e drept cã ºi politica construcþiilor locuinþelor
mijlocii (planurile Loucheur-Breitner) inaugureazã o erã nouã de activitate ºi de
îndreptare a unor insuficienþe sociale – dar nu mai puþin adevãrat rãmâne cã
toate acestea nu sunt decât slabe începuturi ale erei de prosperitate aºteptate de
11 ani. Rãnile rãzboiului sunt mai adânci ºi mai otrãvite decât ºi le-a închipuit
cineva.
Stabilizãrii franceze din iunie a urmat ºi a noastrã, mulþumitã
împrumutului negociat de multe luni încã de cãtre Guvernul precedent ºi dus la
bun capãt de cãtre Guvernul actual. Pregãtirea, ca ºi tratativele ultimelor luni, au
fost cu siguranþã foarte anevoioase, astfel cã recunoºtinþa factorilor economici
trebuie sã se îndrepte, deopotrivã, înspre fostul, cât ºi spre actualul ministru de
Finanþe, ºi cãtre distinºii lor colaboratori. Organizarea simultanã a Bãncii
Naþionale pe baze mai apropiate nevoilor producþiunii a fost, de asemenea,
salutatã cu satisfacþie, fãrã a se uita serviciile pe care primul institut de credit n-a
încetat sã le aducã ºi în acele momente în care mijloacele sale îngrãdite prin lege
nu corespundeau dorinþelor conducãtorilor lui ºi deci cerinþelor pieþei.
Moneda însãnãtoºitã ºi Banca Naþionalã reînzestratã nu formeazã încã
totalul componentelor noii ere economice. Creditul strãinãtãþii, care nu se poate
baza decât pe cuminþenia fondurilor întrebuinþate ºi pe respectarea riguroasã a
angajamentelor luate – fie de Stat, fie de particulari – acest credit este un alt
factor de reorganizare economicã.
Pe baza lui numai, Creditul Industrial îºi va putea îndeplini menirea de a
acorda credite lungi contra obligaþiuni ipotecare pe zeci de ani, numai el poate
crea Creditul Agricol, care a preocupat pe fostul ºi preocupã pe actualul ministru
al Agriculturii; refacerea cãilor ferate, a ºoselelor, telefoanelor, îndiguirea celor
250.000 hectare de-a lungul Dunãrii etc. etc., toate sunt dependente de
posibilitãþile noastre de a atrage, pãstra ºi mãri încrederea capitalului strãin.
Încet ºi treptat vor veni apoi îmbogãþirea þãrii ºi economiile româneºti care vor
permite succesiv rãscumpãrarea acþiunilor, a obligaþiunilor, participaþiunilor
strãine, pânã când naþionalizarea adevãratã nu va mai fi decât efectul firesc al
unei legi dictate de munca ºi capacitatea româneascã.
Lipsa de numerar a fost mai puþin simþitã în primul semestru al anului 1928
ºi mai apãsãtoare în al doilea semestru.
Indexul de scumpete a oscilat în jurul cifrei de 54,70.
Înainte de a intra în examinarea situaþiunii bãncii dumneavoastrã, ne
facem o pioasã datorie sã amintim aici pierderea fostului nostru preºedinte,
Constantin P. Olãnescu.
Prin inteligenþa lui vie ºi experienþa lui îndelungatã, Constantin P.
Olãnescu ne-a fost, ani de-a rândul, un sfetnic nepreþuit. Dispariþia lui lasã printre
noi un gol greu de împlinit ºi unanime regrete.
357
Banca Industrialã, afiliata noastrã, raporteazã în Darea ei de Seamã de
azi schimbãrile survenite în majoritatea întreprinderilor noastre controlate de
dânsa. Dezvoltarea acestora, ca ºi acelora aflate sub directa noastrã
supraveghere sau la care participãm împreunã cu alte grupãri, n-a corespuns în
totul aºteptãrilor noastre. Unele din ele vor trebui sã-ºi restrângã ºi mai mult sfera
de activitate, iar pagubele rezultate anul trecut din operaþiunile lor sunt incluse în
acest bilanþ. În schimb însã, am continuat realizarea vânzãrii unor participaþiuni
la întreprinderi la care nu dispuneam de majoritatea necesarã pentru a impune
întotdeauna punctul nostru de vedere sau a cãror contabilitate nu justificã
pãstrarea lor în portofoliul bãncii. Prin asemenea vânzãri, am urmãrit dublul scop
al menþinerii liniei noastre tradiþionale de mobilitate ºi realizarea de rezerve
latente.
Banca dumneavoastrã are direct, ºi prin Banca Industrialã, participaþii la
unele, un numãr de acþiuni la altele din întreprinderile cuprinse în tablourile
urmãtoare (urmeazã tablourile).
Bilanþul, ce avem onoarea a vã supune, spre aprobare, este referitor la al
81-lea an de existenþã al instituþiunii dumneavoastrã.
faþã de sumele exigibile de 3.962 milioane, Banca dispune de 2.675 milioane
uºor mobilizabile (urmeazã enumerarea imobilelor bãncii).
Numãrul funcþionarilor bãncii a fost de 779 (849 în 1927), fiind redus de la
412 la 371 la sediul central, iar la sucursale de la 437 la 408.
Credem a fi interpreþii dumneavoastrã ai tuturor, mulþumind funcþionarilor
Sucursalele din þarã, ºi anume: Arad, Brãila, Braºov, Cernãuþi, Cluj,
Constanþa, Focºani, Galaþi, Oradea, Rãdãuþi, Satu-Mare, Suceava ºi Tg.-Mureº,
lucreazã cu rezultate foarte bune, cele din Constantinopol ºi Paris dau rezultate
satisfãcãtoare.
Banca Creditului Basarabean SA, afiliata noastrã din Chiºinãu, se
dezvoltã în mod mulþumitor.
În ceea ce priveºte pasivul, avem de remarcat cã postul de depozite este
în continuã creºtere, iar conturile creditoare se menþin proporþional.
Angajamentul la Banca Naþionalã a scãzut în cursul exerciþiului trecut cu
223 milioane lei, reducându-se la 344 milioane lei.
Timbrele ºi impozitele plãtite Statului în cursul anului 1928 au fost de circa
40 milioane lei.
Decembrie 1928, cu un beneficiu net de Lei................................ 65.563.442,87.
Conform statutelor, avem onoarea a vã propune urmãtoare întrebuinþare
a beneficiului:
358
5% rezervã legalã...........................................................................3.278.172,14
Lei 62.285.270,73
Lei 56.035.270,73
Lei 52.112.801,78
Al doilea dividend de 20% asupra capitalului social...............25.000.000,00
Lei 27.112.810,78

Fondul de pensiuni ”Mauriciu Blank”.......Lei 2.500.000,00 2.750.000,00
Lei 24.362.801,78
total Lei .......................................... 24.740.000,71
din care sã se rezerve pentru impozite..........................................10.000.000,00
Lei 14.740.000,71
ºi sã se treacã la contul de rezerve..........................................Lei 14.421.827,86
iar restul de................................ Lei 312.172,85

dividend de Lei 125 brut, sau Lei 100,62 net, este plãtibil cu începere de miercuri,
20 Martie.
Conform Statutelor, supunem ratificãrii dumneavoastrã cooptarea
domnului Constantin Argetoianu ca membru în Consiliul de Administraþie, în
locul ce rãmãsese liber prin demisiunea domniei sale cu ocaziunea intrãrii în
Guvern, ºi vã rugãm sã completaþi locurile din Consiliu ocupate de domnii André
Bénac ºi I.V. Stârcea, devenite vacante prin ordinea vechimii.
reînnoi (urmeazã tablourile viramentelor).
359
Dupã propunerea domnului administrator-director general Aristide Blank

ºi în conformitate cu art. 24 din Statutele Casei de Pensiuni, Consiliul fixeazã
alocaþia de scumpete a pensionarilor bãncii pentru cursul anului 1929, la 200%.
Domnul Aristide Blank aduce la cunoºtinþa Consiliului închirierea unui
local din Iaºi pentru înfiinþarea unei sucursale, care va fi deschisã probabil în
primele zile ale lunii iunie.
De asemenea, s-au închiriat localuri pentru douã noi agenþii în Bucureºti.
Având în vedere rezultatele bune date de sucursalele ºi agenþiile noi înfiinþate,
intenþionãm, pe mãsura formãrii personalului, deschiderea de noi sucursale ºi
agenþii, atât în provincie, cât ºi în capitalã.
Consiliul ia act.
Domnul Aristide Blank mai comunicã Consiliului urmãtoarele înaintãri ºi
numiri în personalul bãncii, decise de Consiliul Executiv:
ca subdirectori ai bãncii: domnii G. Crãciun, G. Rãuþ, Otto Zentler;
ca procurist cu primã semnãturã în Centralã: domnul Vasile A. Urechia;
directori la sucursala Victoria: domnii M. Ghermani ºi S. Schrager.
Se ia, totodatã, notã de retragerea semnãturii domnului Balasz, de la
Sucursala Oradea.
(ss) Victor Romniceanu (ss) Emilian Pantazi

360
Proces-verbal
ªedinþa din 31 octombrie 1929
Prezenþi domnii: Constantin Argetoianu, Ioan Boambã, Aristide Blank,

personal ºi ca reprezentant al domnului Mauriciu Blank, Grigore N. Filipescu,
Emilian Pantazi, Victor Romniceanu, Simon Rosental ºi Richard Soepkez.
ªedinþa se deschide la orele 5½, sub preºedinþia domnului Victor

Romniceanu.
Domnul administrator-director general Aristide Blank supune Consiliului
bilanþul încheiat per 30 iunie a.c., dând explicaþiuni asupra diferitelor posturi din
activ ºi pasiv.
De remarcat cã angajamentul bãncii la Banca Naþionalã a României a
scãzut de la 344 milioane la 1 ianuarie, la 197 milioane la 30 iunie 1929 (Centralã
ºi sucursale).
Depozitele ºi conturile curente creditoare sunt în continuã urcare,
cifrându-se, per 30 iunie, la Lei 4.200 milioane, faþã de Lei 3.926 milioane la 30
decembrtie 1928.
Angajamentul Bãncii Industriale se urcã la circa Lei 2 miliarde (scont,
conturi acoperite ºi descoperite, participaþiuni).
În realizarea programului nostru de expansiune ºi încurajaþi de rezultatele
obþinute de noile agenþii, am deschis, în cursul anului curent, trei noi agenþii în
Bucureºti (Bd. Basarab, Piaþa Amzei ºi Bd. Carol) ºi vom deschide, în curând, a
patra în Calea Dorobanþilor, colþ cu ªoseaua Bonaparte.
În urma propunerii domnului administrator-director general Aristide
Blank, Consiliul decide înfiinþarea unei sucursale în oraºul Iaºi, numind pe
domnii:
Pr. Grossu, director al acestei sucursale;
H. Bretea, subdirector al acestei sucursale;
I. Unter, procurist al acestei sucursale;
I. Zingler, procurist al acestei sucursale, iar procura specialã ce domnia sa
avea pânã în prezent înceteazã.
Asociaþiunea marilor bãnci, preconizând deschiderea de agenþii de
incasso, în oraºele unde actualmente nu sunt instituþiuni care sã ofere destulã
siguranþã, am deschis o asemenea agenþie în oraºul Râmnicu-Sãrat.
Având în vedere extensiunea luatã de Agenþia Rãdãuþi, domnul
administrator-director general Aristide Blank propune, ºi Consiliul aprobã,
transformarea acestei agenþii în sucursalã, numind pe domnii dr. Simon
Rosenfeld ºi I. Mãtãsaru, actuali ºefi ai agenþiei, directori ai sucursalei.
În urma încetãrii din viaþã a mult regretatului Sigismund Szana, s-a simþit
nevoia reorganizãrii conducerii afiliatei noastre, Banca Timiºoarei ºi Societate
Comercialã pe Acþiuni din Timiºoara. Participaþiunea noastrã la aceastã
instituþiune se ridicã actualmente la circa bucãþi 88.500 din totalul de 250.000.
Având în vedere importanþa acestei participaþiuni, domnul Aristide Blank aduce
la cunoºtinþa Consiliului cã a acceptat însãrcinarea de administrator-delegat al
Bãncii Timiºoara. În urma recomandaþiunii domniei sale, Consiliul a numit în
postul de prim-director ajutor al acestei bãnci pe domnul Alexandru Pacsimade,
pânã acum director al sucursalei noastre din Oradea.
Consiliul ia notã.
Consiliul ratificã vânzarea urmãtoarelor parcele din Parcul Principele
Carol.
361
Parcela Nr. Numele Cumpãrãtorului Preþul

7 Ecaterina Cerkez 322.250,00 Lei
57 Victor Raþiu 92.470,00 Lei
51 Elena ºi Irina Munteanu 260.250,00 Lei
71 Eufrosina ºi Alfredo Sperri 219.750,00 Lei
78 Ing. G. Crãciun 280.725,00 Lei
93 Mariette Grozea 234.375,00 Lei
122 Constantin Stãncescu 154.487,50 Lei
Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã.
(ss) Victor Romniceanu (ss) Grigore N. Filipescu

362
Proces-verbal
ªedinþa din 27 noiembrie 1929
Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Constantin Argetoianu,

Ioan Boambã, personal ºi ca reprezentant al domnului I.V. Stârcea, general
Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental.
Asistã ºi domnul I. Pillat, cenzor.
Domnul Victor Romniceanu, preºedinte, deschizând ºedinþa, spune:

„Cred cã sunt în sentimentul dumneavoastrã, al tuturor, atunci când evoc
figura blândã ºi seninã a marelui nostru dispãrut, exprimând încã o datã viile
noastre regrete pentru dureroasa pierdere încercatã de bancã. Totodatã, ne
exprimãm intima convingere ce avem cã interesele bãncii vor fi conduse de
domnul director general, demnul fiu al defunctului, cu concursul vechilor sãi
colaboratori, cu aceeaºi solicitudine ca ºi pânã acum, urmând drumul trasat de
mult regretatul sãu pãrinte”.
Dupã aceea, domnul preºedinte Victor Romniceanu dã citire urmãtoarei

scrisori a domnului vicepreºedinte Mihail Seulescu:
„Domnule Preºedinte,
Rog sã binevoiþi a comunica Onoratului Consiliu marea mea pãrere de
rãu cã nu pot lua parte la aceastã importantã reuniune.
Eu am avut onoarea de a þine cuvântarea atunci când am sãrbãtorit, în
plinã glorie ºi triumf, pe iubitul nostru dispãrut. Rog, onorat Consiliu, cã sunt
aspecte din activitatea lui Mauriciu Blank, care nu au fost destul puse în evidenþã.
Activitatea lui socialã, ideologia solidaritãþii umanitare ºi viul patriotism
realizator sunt laturi cam rãmase în umbrã.
Îmi propun, cu elementele ce posed ºi cu cele ce-mi voi mai procura, sã
îndeplinesc aceastã lucrare.
Îndatã ce sãnãtatea îmi va permite, voi confecþiona un memorandum pe
care îmi voi permite a-l supune onoratului Consiliu.
Cu respectuoase sentimente,
(ss) M. Seulescu”
Domnul Constantin Argetoianu propune aºezarea unui bust al mult

regretatului fondator al bãncii în Sala de Consiliu, pentru ca astfel spiritul ºi
înaltele concepþii ale lui Mauriciu Blank sã continue a plana asupra dezbaterilor
Consiliului.
Consiliul aprobã în unanimitate.
În semn de doliu, ºedinþa se ridicã.

(ss) Constantin Argetoianu (ss) Grigore N. Filipescu
(ss) Anibal Teodorescu (ss) Indescifrabil
363
Proces-verbal
ªedinþa din 5 decembrie 1929

Aristide Blank, Ioan Boambã, general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu,
Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez, I.V. Stârcea ºi Anibal
Teodorescu. Asistã la ºedinþã domnii Gr.G. Duca, George Kapri, I. Pillat ºi Chr.
Staicovici.
ªedinþa se deschide la orele 5, sub preºedinþia domnului Victor

Romniceanu.
Domnul preºedinte aduce la cunoºtinþa Consiliului încetarea din viaþã a
vicepreºedintelui sãu, Mihail Seulescu, ºi evocã distinsa personalitate a
defunctului, insistând asupra devotamentului pe care, în toate împrejurãrile, l-a
pus în slujba instituþiunii noastre.
ªedinþa se suspendã în semn de doliu.
La redeschidere, domnul administrator Richard Soepkez îºi exprimã

regretul de a nu fi participat la ºedinþa consiliului din 27 Noiembrie, ºedinþã
închinatã memoriei lui Mauriciu Blank. Absenþa a fost datoratã faptului cã s-a
omis a i se aviza ora la care urma sã aibã loc ºedinþa. Regretã cã aceastã
absenþã l-a lipsit de ocaziunea de a aduce un sublim omagiu memoriei marelui
dispãrut ºi accentueazã încã o datã solidaritatea care-l leagã de conducerea
bãncii.
Domnii cenzori, prin domnul Gr. Duca, îºi exprimã ºi ei regretul de a nu fi
participat la ºedinþa din 27 noiembrie.
Trecându-se la ordinea de zi, domnul preºedinte Victor Romniceanu
propune alegerea unui vicepreºedinte în persoana domnului administrator
Constantin Argetoianu, ºi delegarea domniei sale în Comitetul Executiv.
Domnul Constantin Argetoianu mulþumeºte pentru cinstea care i se face
prin alegerea sa în locul rãmas liber în urma decesului mult regretatului Mauriciu
Blank.
A ezitat sã primeascã la început acest mandat, crezând cã altora li s-ar fi
cuvenit înaintea domniei sale aceastã demnitate dar a cedat insistenþelor
depuse ºi asigurã Consiliul cã va depune tot devotamentul în serviciul
instituþiunii.
Domnul Richard Soepkez propune alegerea domnului Aristide Blank ca
administrator delegat, domnul Aristide Blank acceptã, mulþumind pentru
încrederea care i se acordã, exprimându-ºi convingerea cã va corespunde noii
însãrcinãri, cu toatã greutatea ce ea incumbã.

(ss) Constantin Argetoianu (ss) Emilian Pantazi
364
Proces-verbal
ªedinþa din 3 martie 1930

vicepreºedinte; Aristide Blank, Ioan Boambã, general Constantin Coandã,
Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez, I.V.
Stârcea, Anibal Teodorescu, administratori; asistã la ºedinþã domnii cenzori,
Gr.G. Duca, George Kapri ºi Chr. Staicovici.
Domnul preºedinte Victor Romniceanu, în numele Consiliului, exprimã

domnului Aristide Blank regrete pentru pierderea suferitã prin încetarea din viaþã
a doamnei Bettina Blank.
Domnul Aristide Blank mulþumeºte.
Trecându-se la ordinea de zi, domnul Aristide Blank propune modificarea
unor articole din Statutul Casei de Pensiuni „Fundaþiunea Mauriciu Blank”.
Statutul actual prevede ca veniturile Fundaþiunii se alimenteazã, printre
altele, ºi dintr-o reþinere lunarã de 5% din salariul de bazã al fiecãrui membru. De
fapt, nu s-au reþinut membrilor niciodatã aceºti 5%, suma fiind vãrsatã de bancã
ºi de aceea domnia sa propune modificarea Statutului, pentru a-l pune de acord
cu realitatea.
Mai este necesarã modificarea articolelor referitoare la cuantumul
pensiei. Pânã acum, Statutul prevedea o pensie de bazã ºi o alocaþie de
scumpete fixatã, aceasta din urmã, anual de Consiliul de Administraþie al bãncii.
În urma stabilizãrii leului, fixându-se un salariu mai mic (fãrã accesorii), e logic sã
se treacã la o pensie unicã.
Se propune, deci, modificarea art. 11, 23-25 ºi 54, precum urmeazã:
Art. 11 Veniturile Fundaþiunii se alimenteazã din urmãtoarele surse:
a) dintr-o participaþiune a bãncii de minimum 2% din salariul anual al
membrilor fundaþiunii; prin salariul total înþelegându-se cele 12 salarii lunare;
b) din subvenþiile benevole ale bãncii;
c) din donaþiunile fãcute Fundaþiei;
d) din amenzile excepþionale impuse de cãtre Direcþiune;
e) din dobânzile, cupoanele ºi veniturile de orice fel ale fondului
capitalizat.
Art. 23 Membrii Fundaþiunii îndreptãþiþi la pensie vor primi, la o vechime de
15 ani, 40% din media salariului pe ultimii 5 ani. Pentru fiecare an întreg servit în
plus, cota se mãreºte cu câte 4%, pensia devenind deci de 48%, 52% etc., din
media salariului pe ultimii 5 ani.
Art. 24 se desfiinþeazã.
Art. 25 Pensia lunarã nu va putea întrece suma de lei 9.000 ºi nu va putea
depãºi salariul luat de membrul pensionat în ultima lunã a îndeplinirii serviciului
sãu.
Art. 54 Se considerã cã funcþionarii bãncii au aderat la acest Statut numai
prin simplul fapt al primirii salariului.
Consiliul aprobã modificãrile propuse, care devin aplicabile cu începere
de la 1 ianuarie 1930.
Domnul administrator-delegat Aristide Blank aduce la cunoºtinþa
Consiliului, Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate pe ziua de 31
decembrie 1929 cu un beneficiu net de Lei 55.018.359,76, dând explicaþiuni
asupra diverselor posturi.
Consiliul aprobã, în unanimitate, Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere,
aºa cum au fost întocmite.
365
Dupã propunerea domnului Aristide Blank, se decide convocarea

Adunãrii Generale Ordinare, pentru ziua de 22 martie 1930, orele 17.00, cu
2) Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiat la 31
Decembrie 1929;
6) Ratificarea cooptãrii domnului Anibal Teodorescu ca membru în
Consiliul de Administraþie ºi alegerea a patru membri în Consiliul de
Administraþie în locul domnilor general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu,
Emilian Pantazi, ºi André Homberg, al cãror mandat a expirat, conform art. 12 din
Statute. Membrii ieºiþi sunt reeligibili.
Domnul Aristide Blank dã citire urmãtorului proiect de Dare de Seamã

cãtre Adunarea Generalã, pe care Consiliul îl aprobã în unanimititate:
Înstituþiunea dumneavoastrã a încercat un doliu profund prin pierderea lui
Mauriciu Blank, administratorul dumneavoastrã delegat ºi vicepreºedinte al
Consiliului de Administraþie.
Sufletul bãncii dumneavoastrã timp de 56 ani, Mauriciu Blank rãmâne prin
înaltele sale însuºiri, prin iubirea sa de þarã, prin bunãtatea ºi blândeþea lui, mai
mult decât un exemplu. El este ºi va fi un simbol.
Numele lui rãmâne veºnic legat de tot ce a fost operã economicã,
umanitarã ºi politicã în aceastã þarã.
Cu o dureroasã emoþiune ºi cu adâncã veneraþiune, ne închinãm în faþa
memoriei lui.
Aproape în acelaºi timp, instituþiunea dumneavoastrã a fost din nou
încercatã prin încetarea din viaþã a vicepreºedintelui dumneavoastrã, Mihail
Seulescu, care, cu priceperea sa osebitã ºi cu afabilitatea caracterului sãu, ne-a
fost un preþios colaborator timp de aproape un sfert de veac. Vom pãstra
memoriei lui o neºtearsã amintire.
Sforþãrile stãruitoare ale diplomaþiei internaþionale pentru întãrirea ideii de
pace generalã, au condus, în anul 1929, dupã lucrãrile Consiliului de experþi din
Paris ºi ale Conferinþei diplomatice de la Haga, la înlocuirea planului „Dawes”,
prin noua reglementare a angajamentelor de reparaþiuni ale Germaniei,
preconizate de planul Young.
Banca Reglementelor Internaþionale, cu sediul la Bale, a fost creatã ca
organ de executare a previziunilor acestui plan, pentru mobilizarea treptatã a
datoriilor Germaniei ºi cu deosebire în scopul de a contribui la realizarea practicã
a ideei de cooperaþiune a bãncilor de emisiune.
De asemenea, s-a ajuns la concluzia definitivã pentru regularea
chestiunii datoriilor austriece, ungare ºi bulgare.
366
Rezolvarea, în acelaºi timp, a chestiunii optanþilor ºi a celorlalte chestiuni

pendinte cu Ungaria, datoritã spiritului de conciliaþiune care a triumfat ºi mai ales
sprijinului ºi sacrificiilor fãcute de cãtre marii noºtri aliaþi, va avea o repercusiune
hotãrâtoare în ce priveºte reluarea raporturilor economice ºi de bunã vecinãtate
cu statul ungar.
Speculaþiunea nesãnãtoasã ce s-a practicat asupra valorilor de bursã la
New-York a atras acolo însemnate capitaluri europene. Criza provocatã de
aceste speculaþiuni cãtre sfârºitul anului 1929 a readus la matcã aceste
capitaluri, producând o destindere în târgurile financiare internaþionale cum ºi o
scãdere a dobânzilor. Înviorarea pieþelor financiare europene va avea fãrã
îndoialã o înrâurire favorabilã ºi asupra þãrii noastre.
Stabilizarea monetarã, urmãritã de atâta vreme ºi cu atâta stãruinþã, a
fost realizatã ºi asiguratã prin îngrijirea Guvernului ºi a Bãncii Naþionale.
Legiurile economice destinate sã ofere capitalului strãin toatã securitatea
posibilã, sunt elemente care vor contribui sã ridice creditul general. Crearea
proiectatelor instituþiuni de Credit Agricol ºi Ipotecar vor înviora agricultura ºi vor
uºura lichiditatea fondurilor bancare, care vor fi puse cu mai multã uºurinþã la
dispoziþiunea comerþului. De altminteri, instituþiunea dumneavoastrã, de acord
cu celelalte bãnci mari, a luat la timp mãsuri pentru reducerea dobânzilor.
Recolta abundentã a anului trecut nu a adus rezultatele aºteptate, din
pricina scãderii preþurilor, survenitã pe piaþa mondialã. Rezervele însemnate de
porumb vor aduce, în schimb, în cursul acestei primãveri, o cantitate apreciabilã
de devize.
În cursul anului trecut, preþurile produselor fabricate, indigene sau
importate, cum ºi al alimentelor, nu au oscilat prea mult; indexul de scumpete
generalã a fost de 56,50.
Banca Industrialã, afiliata noastrã, ºi-a îndeplinit ºi anul acesta menirea
de a controla ºi îndruma întreprinderile noastre. Dacã nu toate întreprinderile au
dat roadele dorite, cauza rezidã în situaþiunea neprielnicã a industriilor în genere.
Banca Industrialã continuã a ceda acele participaþiuni la care nu se poate
aºtepta în curând la rezultate favorabile. Participaþiunile Bãncii Industriale,
precum ºi cele aflate în portofoliul nostru, sunt urmãtoarele (urmeazã tabloul
participaþiunilor).
Bilanþul, ce avem onoare a vã supune astãzi, spre aprobare, este referitor
la al 82-lea an de existenþã al Instituþiunii dumneavoastrã.
uºor mobilizabile.
Printre imobilele bãncii afectate propriului ei serviciu, enumerãm:
(urmeazã tabloul).
Numãrul funcþionarilor bãncii a fost de 842 (779 în 1928), fiind urcat de la
371 la 396 la sediul central, iar la sucursale de la 408 la 446. Creºterea numãrului
funcþionarilor se explicã prin crearea de noi sucursale.
În cursul anului curent, instituþiunea dumneavoastrã a deschis noi
sucursale:
367
în þarã: la Iaºi, Bacãu, Rm.-Sãrat;

în Capitalã: Piaþa Amzei, Bd. Basarab, Bd. Carol, Calea Dorobanþilor,
acestea din urmã create cu dublul scop de a descongestiona lucrãrile Centralei,
pe de o parte, iar, pe de alta, de a sta la dispoziþia clientelei de cartier.
Sucursalele din Arad, Brãila, Braºov, Cernãuþi, Cluj, Constanþa, Focºani,
Galaþi, Oradea, Rãdãuþi, Satu Mare, Tg.-Mureº ºi Paris, au dat rezultate
satisfãcãtoare.
Sucursala Constantinopol a fost lichidatã, nemaiprezentând, în
situaþiunea de astãzi, niciun interes.
Banca Creditul Basarabean SA, afiliata noastrã din Chiºinãu, se dezvoltã
în mod mulþumitor; a înfiinþat în cursul anului expirat o sucursalã la Cetatea Albã,
centru important de comerþ în sud-estul Basarabiei.
De Nederlandsche Roemeensche Administraþie en Financiering Mij. este
o creaþiune a instituþiunii dumneavoastrã la Amsterdam, astãzi centrul de
importaþiune ºi de distribuire a cerealelor noastre pe continent, pentru
informarea þãrilor din Apusul Europei ºi pentru a fi ºi noi la rândul nostru informaþi.
În ceea ce priveºte Pasivul, avem de remarcat cã postul de depozite e în
continuã creºtere, iar, conturile creditoare în scãdere.
Angajamentul la Banca Naþionalã a scãzut în cursul exerciþiului cu 109
milioane lei, reducându-se la 235 milioane lei.
Timbrele ºi impozitele plãtite Statului, în cursul anului 1929, au fost de Lei
40 milioane circa.
decembrie 1929, cu un beneficiu net de..................................Lei 55.018.359,76.
Conform Statutelor, avem onoarea a vã propune urmãtoarea
5% rezervã legalã...................................................................Lei 2.750.918,00
Lei 52.267.441,76
Lei 46.017.441,71
report ......................Lei 42.796.220,76
Al doilea dividend de 20,364% asupra capitalului social...............25.455.000,00
Lei 17.341.220,76
368

Fondul de pensii ”Mauriciu Blank”...........Lei .2.500.000,00 2.750.000,00
Lei 14.591.220,76
plus suma reportatã din anul precedent...................................1.018.172,85
total Lei .......................... 15.609.393,61
sã se treacã la contul de rezerve...................................................15.295.245,67
iar restul de................... Lei 314.147,94
dividend de Lei 126,82 brut, sau Lei 100,00 net, este plãtit cu începere de luni, 24
martie.
În urma aprobãrii acestui bilanþ, rezervele bãncii se vor cifra la Lei
332.814.147,94.
domnului Anibal Teodorescu ca membru în Consiliul de Administraþiune ºi vã
rugãm sã completaþi locurile din Consiliu, ocupate de domnii general Constantin
Coandã, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi ºi André Homberg, devenite
vacante prin ordinea vechimii.
Ne permitem a vã reaminti cã mandatul consilierilor ieºiþi la sorþi, se poate
Domnul Administrator Emilian Pantazi întreabã cum s-au desfãºurat

retragerile de depozite la Centralã ºi sucursale, retrageri despre care s-a vorbit
mult în public.
Domnul Aristide Blank rãspunde cã retragerile ºi plãþile s-au fãcut în
perfectã ordine, fãrã ca sã fie nevoie de cea mai micã mãsurã excepþionalã.
Publicul a fost larg satisfãcut, în sensul cã s-au restituit nu numai depozitele la
vedere, ci ºi cele la termen fix. Acesta a fost, de altfel, ºi singurul mijloc cu care s-
a putut sparge valul de neîncredere, creat în mod artificial ºi pe cãi criminale.
Este foarte probabil, mai adaugã domnul Aristide Blank, cã dupã liniºtirea
depunãtorilor, care nu poate sã întârzie, faþã de aceastã desfãºurare poate micã
de putere de rezistenþã a bãncii, reîncrederea sã revinã ºi ca o mare parte din
sumele retrase sã reintre la bancã, chiar în cursul celor 2-3 luni care vor urma.
Direcþiunea a luat mãsuri ca cei speriaþi sã nu poatã reveni a doua zi în
condiþiunile vechi, ºi, întrucât experienþa a devedit cã banii la vedere ºi banii pe
termen fix nu prezintã nici o diferenþã în cazuri de alarmã, a hotãrât de a nu
acorda pentru depuneri noi mai mult de 6%, sub orice titulaturã aceste depuneri
s-ar prezenta la ghiºeele bãncii.
Ordinea de zi fiind epuizatã, ºedinþa se ridicã.
369

370
Proces-verbal
ªedinþa din 03 februarie 1931
ªedinþa se deschide la orele 12½.

Domnul administrator delegat-director general Aristide Blank supune
Consiliului, spre aprobare, Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate la 31
Decembrie 1930 cu un beneficiu net de Lei 60.542.618,79. Domnia sa dã
explicaþiuni asupra diferitelor posturi din acest bilanþ.
Consiliul aprobã Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere, astfel cum au fost
prezentate.
Având în vedere cã rezervele bãncii ar urma sã se urce, împreunã cu
dotaþiunea pe anul curent, la circa 353 milioane, domnul Aristide Blank crede cã
ar fi bine ca din aceastã sumã sã se defalcheze o porþiune necesarã completei
amortizãri a imobilelor bãncii, rãmânând ca fiecare imobil sã aparã în bilanþ cu
cifra de un leu.
În urma unei discuþiuni la care iau parte domnii Constantin Argetoianu,
Emilian Pantazi ºi Gr. Coandã, Consiliul acceptã aceastã propunere, decizând
ca sã fie supusã spre aprobare Adunãrii Generale.
Consiliul decide sã propunã Adunãrii Generale distribuirea unui dividend
egal cu cel de anul trecut, de 25,69%.
Consiliul constatã cã, în ordinea vechimii, expirã mandatul domnilor
administratori Constantin Argetoianu, Victor Romniceanu, Simon Rosental ºi
Richard Soepkez.
Consiliul decide convocarea Adunãrii Generale Ordinare pentru ziua de
21 februarie 1931, fixând urmãtoarea ordine de zi:
Decembrie 1930;
3) Amortizãri;
6) Descãrcarea Consiliului de Administraþiune ºi a Direcþiunii de
gestiunea lor pe exerciþiul expirat;
7) Ratificarea cooptãrii domnilor Grigore Iunian, Nicolae Tabacovici ºi
Alexandru Vaida-Voevod, ca membrii în Consiliul de Administraþiune ºi alegerea
a patru membrii în Consiliul de Administraþiune în locul domnilor Constantin
Argetoianu, Victor Romniceanu, Simon Rosental ºi Richard Soepkez, al cãror
mandat a expirat, conform art. 12 din Statute. Membrii ieºiþi sunt reeligibili;
Domnul Aristide Blank dã citire urmãtorului proiect de Dare de Seamã, pe

care Consiliul, în unanimitate, îl aprobã:
Anul ce s-a scurs poartã pecetea depresiunii cumplite. Frigurilor
nesiguranþei politice ºi zgomotelor surde ale neliniºtilor sociale s-au adãugat
scãderile nebãnuite ale materiilor prime din colonii îndepãrtate ºi pe continentul
nostru.
371
Cincisprezece milioane de ºomeri care, cu familiile lor, reprezintã, în

mod absolut, cinci la sutã din totalitatea omenirii ºi, în mod relativ, zece la
sutã din numãrul consumatorilor obiºnuiþi ai produselor internaþionale agrar-
industriale, dau în mod ascedent un contigent formidabil de cumpãrãtori din
ce în ce mai sãrãciþi, de materie impozabilã mai anemicã.
În opinia publicã mondialã se cere o mai justã repartiþie a aurului, pe când
produsele solului de pe glob întrec cu patruzeci la sutã capacitatea de
absorbþiune, iar activitatea industrialã se reduce în multe locuri la patru zile pe
sãptãmânã ºi ºase ore pe zi.
Dar refacerea lumii nu poate sã vinã de la reducerea vieþii. Între marile
bãnci de emisiune ºi trezoreriile statelor puternice se reiau firele sprijinelor
reciproce. De la Geneva se anunþã din nou voinþa fermã de a se menþine ºi
asigura pacea.
America, trecutã prin surpãrile bursiere, îºi reorganizeazã bogãþiile ºi-ºi
reface planurile de biruinþe economice, pe când începuturile unui nou optimism
inaugurate printr-o Bancã Internaþionalã de Credit Ipotecar la Amsterdam, sau
prin Centrale de Credite Agricole în formaþiune, sub sugestiunea comitetelor
economice de pe lângã Societatea Naþiunilor, nu pot rãmâne fãrã efecte salutare
ºi pentru colþul nostru al Europei.
România, care a avut în anul 1930 fericirea de a vedea pe M.S. Regele
Carol al-II-lea înscãunat pe tron, a beneficiat fãrã întârziere de aceastã
restaurare constituþionalã sub îndoita formã a prestigiului ei mãrit ºi a
concretizãrii posibilitãþilor ei.
Astfel, americanii au þinut sã sublinieze încrederea sporitã în viaþa noastrã
economicã, cerând ºi preluând concesionarea telefoanelor. Alte operaþiuni cu
capital transatlantic sunt în curs. Elveþienii, francezii, germanii, italienii ºi
olandezii, studiazã ºi oferã noi colaborãri atrãgãtoare, pe când Guvernul a creat
în primãvara trecutã un Credit Ipotecar tranzitoriu ºi grãbeºte înfiinþarea unui
credit important pentru reorganizarea ºi uºurarea datoriilor agricole.
Simultan, Banca Naþionalã ºi-a îndeplinit cu energie chibzuitã rolul ei de
regulator al circulaþiunii ºi de apãrãtor al monedei.
În ceea ce ne priveºte, banca dumneavoastrã crede de a ei datorie
plãcutã sã mulþumeascã ºi de astã datã marelui Institut de Credit pentru sprijinul
ce i-a dat.
Banca Industrialã ºi-a îndeplinit ºi în exerciþiul expirat rolul ei de control ºi
îndrumãtor al întreprindelor noastre.
Ea a continuat, de asemenea, politica de raþionalizare ºi realizare a acelor
întreprinderi care nu dãdeau rezultate mulþumitoare.
Participaþiunile Bãncii Industriale, precum ºi cele aflate în portofoliul
nostru sunt urmãtoarele (urmeazã tabloul participaþiunilor).
Bilanþul ce avem onoarea a vã supune astãzi, spre aprobare, este
referitor la al 83- lea an de existenþã a instituþiunii dumneavoastrã.
uºor mobilizabile.
Printre imobilele bãncii, afectate propriului ei serviciu, enumerãm:
(urmeazã tabloul).
372
Numãrul funcþionarilor bãncii a fost de 871 (842 în 1929), fiind urcat de la

396 la 415 la sediul central, iar la sucursale de la 446 la 457. Creºterea numãrului
funcþionarilor se explicã prin crearea de noi sucursale.
Necesitãþi de ordin local ne-au determinat sã deschidem o sucursalã la
Piteºti ºi agenþii la Buzãu, Dorohoi, Cãlãraºi (Ialomiþa) ºi Piatra-Neamþ. Agenþia
din Râmnicu-Sãrat a fost suprimatã.
Sucursalele din: Brãila, Braºov, Cernãuþi, Cluj, Arad, Bacãu, Constanþa,
Focºani, Galaþi, Iaºi, Oradea, Rãdãuþi, Satu-Mare, Tg.-Mureº ºi Paris, au dat
rezultate satisfãcãtoare.
Banca Creditul Basarabean SA, afiliata noastrã din Chiºinãu, se dezvoltã
în mod mulþumitor.
De Nederlandsche Roemeensche Administratione en Financiering Mij.,
creaþiunea dumneavoastrã din Amsterdam, îºi îndeplineºte misiunea pentru
care a fost creatã.
Îndeosebi, relevãm amortizarea integralã a tuturor imobilelor bãncii. Prin
aceastã operaþiune, fondul de rezervã va fi de Lei 201 milioane la un capital de
Lei 125 milioane, iar totalitatea celor 27 imobile afectate uzului instituþiunii
dumneavoastrã, inclusiv Careul Centralei (str. Mauriciu Blank-Calea Victoriei-
Pasagiul Macca-str. Eugeniu Carada), vor figura în bilanþ fiecare cu câte 1 leu.
În ceea ce priveºte Pasivul, este de observat cã postul de depozite a
depãºit punctul culminant din anul trecut, reluându-ºi ritmul sãu normal, iar, în
acelaºi timp, conturile creditoare sunt în continuã scãdere.
Angajamentul la Banca Naþionalã este de Lei 247 milioane faþã de Lei 235
milioane în anul trecut.
Timbrele ºi impozitele plãtite statului în cursul anului 1930 au fost de cca.
Lei 37 milioane.

Decembrie 1930, cu beneficiul net de .................................... Lei 60.542.618,79.
5% rezervã legalã...........................................................................3.027.131,00
Lei 57.515.487,79
Lei 51.265.487,79
Lei 47.676.903,79
373
Al doilea dividend de 20,69% asupra capitalului social..................25.862.500,00
Lei 21.814.403,79

Fondul de pensiuni ”Mauriciu Blank”.......Lei 2.500.000,00 2.750.000,00
Lei 19.064.403,79
total.......................... Lei 19.378.551,73
ºi sã se treacã la contul de rezerve................................................19.000.000,00
iar restul de.................. Lei 378.551,73
sã fie reportat asupra exerciþiului viitor.
dividend de Lei 128,45 brut, sau Lei 100,00 net, este plãtit cu începere de luni, 23
februarie a.c.
În urma aprobãrii acestui bilanþ, fondul de rezervã va figura cu Lei
201.571.247,38, iar cele 27 imobile cu Lei 27.
domnilor: Grigore Iunian, Nicolae Tabacovici ºi Alexandru Vaida-Voevod, ca
membrii în Consiliul de Administraþiune, ºi vã rugãm sã completaþi locurile din
Consiliu ocupate de domnii: Constantin Argetoianu, Victor Romniceanu, Simon
Rosental ºi Richard Soepkez, devenite vacante prin ordinea vechimii. Ne
permitem a vã reaminti cã mandatul consilierilor noºtri ieºiþi la sorþi se poate

(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
374
Proces-Verbal
Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Aristide Blank, general

Constantin Coandã, Grigore Iunian, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard
Soepkez, Nicolae Tabacovici ºi Anibal Teodorescu, administratori.

Domnul Preºedinte Victor Romniceanu, deschizând ºedinþa, dã citire
urmãtoarei scrisori a domnului Grigore N. Filipescu:
Fiind numit prefect de Ilfov, am fost nevoit sã pãrãsesc Consiliul bãncii

noastre, din care fãceam parte de aproape 20 de ani.
Cu toate cã legea îmi interzice sã particip la lucrãrile bãncii, am rãmas cu
inima alãturi de dumneavoastrã.
Sentimentele mele n-au fost o clipã schimbate de aceastã despãrþire.
Absolut solidar cu dumneavoastrã, vã rog sã primiþi, Domnule Preºedinte,
asigurarea sentimentelor mele distinse.”
Consiliul ia notã ºi exprimã domnului Grigore N. Filipescu mulþumirile sale

pentru gestul de solidaritate pe care-l face.
Domnul Aristide Blank dã citire unei scrisori cãtre Consiliul de
Adminstraþie, în care roagã sã i se primeascã demisiunea în urma împrejurãrilor
expuse în acea scrisoare.
Domnul Richard Soepkez îºi înainteazã, de asemenea, demisiunea.
Domnul Nicolae Tabacovici, solidarizându-se cu domnii Aristide Blank ºi
Richard Soepkez, roagã sã i se primeascã ºi demisiunea domniei sale.
Consiliul ia act de demisiunile domnilor Aristide Blank, Richard Soepkez
ºi Nicolae Tabacovici.
Domnul Preºedinte dã citire urmãtoarei scrisori a domnului Ministru de

Finanþe:
Ca urmare la hotãrârile luate ºi pentru a avea timpul necesar organizãrii

Bãncii Marmorosch, Blank & Co., precum ºi pentru instalarea noii direcþiuni, vã
cer sã dispuneþi închiderea bãncii ºi sucursalelor ei în Bucureºti ºi în provincie,
pe trei zile, cu începere de mâine, 22 octombrie.
Primiþi, vã rog, Domnule Preºedinte, asigurarea deosebitei mele
consideraþiuni.
(ss) C. Argetoianu”.
În baza cererii Domnului Ministru de Finanþe, Consiliul decide închiderea

ghiºeelor Centralei ºi sucursalelor din Bucureºti ºi din provincie, pentru zilele de
22, 23 ºi 24 octombrie.
Domnul Grigore Iunian dã citire scrisorii adresate domnului preºedinte al
Consiliului, prin care îºi dã demisiunea în mod irevocabil din Consiliul de
375
Administraþie al bãncii. Insistenþele depuse pe lângã domnul Iunian, pentru a-ºi

retrage demisiunea din motive de oportunitate, rãmânând fãrã niciun rezultat,
Consiliul ia act cu regret de demisiunea domnului Iunian.
Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã la orele 24.
Textul scrisorii domnului Aristide Blank cãtre Domnul Preºedinte al

Consiliului de Administraþie:
Încercarea pe care o face Banca Naþionalã, cu concursul ºi pentru contul

Statului, de a salva vechiul sistem bancar, s-a împiedicat în faþa Bãncii noastre
de patimi personale hrãnite de multã vreme în contra mea.
Nu înþeleg sã stau în calea reorganizãrii generale bancare ce se încearcã.
Mi s-a cerut demiterea mea ºi predarea gratuitã a tuturor acþiunilor majoritare ce
deþineam împreunã cu câþiva prieteni, printre care vã rog sã notaþi pe colegul
meu Soepkez. Mi s-a spus cã opinia publicã va primi cu satisfacþie hotãrârea
Statului de a face sacrificii, când ea va înþelege cã nu se mai pot duce campanii
pe tema – fie ea chiar voit falsã – cã un om este beneficiarul acelor sume. Pentru
o instituþie ºi un sistem toate sforþãrile; nimic însã pentru un particular sau
instituþie personificatã într-un particular.
Am aprobat ºi m-am declarat gata sã mã dau la o parte, sã fac abstracþie
de cei 31 ani de activitate în aceastã casã, sã predau acþiunile mele fãrã
contravaloare ºi n-am pus decât douã condiþiuni:
a) sã se asigure mai departe bunul mers al instituþiunilor noastre;
b) funcþionarii noºtri sã fie ocrotiþi aºa cum au fost ei obiºnuiþi în trecutul
Bãncii de 84 ani încoace.
Îndatã ce am avut asigurarea – ºi numai în acel moment – cã ambele
condiþiuni vor fi împlinite, ºi cã, deci, liniºtea necesarã pieþei bancare româneºti
va putea reveni, am anunþat hotãrârea mea de a vã prezenta demisiunea din
Consiliul de Administraþie, Comitetul de Direcþie ºi ca director general, demisie
pe care vã rog s-o ºi acceptaþi pe ziua de ieri, 20 octombrie.
Sunt convins cã marele meu predecesor ºi pãrinte, în ceasul de hotãrâre
grea prin care trec, ar fi judecat ºi el cã sacrificiul persoanei sale conteazã puþin
faþã de binele care s-a promis ca preþ al îndepãrtãrii mele.
Primiþi vã rog, Domnule Preºedinte, asigurarea sentimentelor mele cele
mai distinse.”

376
Proces-verbal
Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; avocat Ioan Boambã,

general Constantin Coandã, avocat Emilian Pantazi, avocat Simon Rosental,
Anibal Teodorescu, administratori.

Consiliul, înºtiinþat de domnul ministru de Finanþe cã nu s-a putut încheia
convenþia dintre Minister ºi Banca Naþionalã pentru reorganizarea Bãncii ºi cã, în
consecinþã, nu e locul a se lua mãsuri în acest scop.
Consiliul revine asupra încheierii sale din 21 octombrie 1931, prin care
luase act de demisiunile domnilor Aristide Blank din calitatea de administrator-
delegat, administrator ºi director general, Richard Soepkez, din calitatea de
administrator ºi director, ºi Nicolae Tabacovici din calitatea de administrator ºi
director. Respinge aceste demisiuni.
Chemat la ºedinþa Consiliului, domnul Aristide Blank insistã în
demisiunea sa, declarã însã cã, în limitele puterilor sale, se þine la dispoziþiunea
bãncii în tot ce ar putea fi folositor. Consiliul primeºte demisiunea.
Domnii Richard Soepkez ºi Nicolae Tabacovici, chemaþi ºi domniile lor,
primesc însãrcinãrile pe care le-au avut.
În faþa acestei noi situaþiuni, Consiliul se vede silit sã recurgã la procedura
concordatului preventiv ºi în acest scop:
autorizeazã pe domnii administratori ºi director Richard Soepkez sã
prezinte ºi sã susþinã cererea de concordat, prin reprezentanþii legali ai bãncii.
Consiliul decide a reduce la minimum cheltuielile de adminstraþie, dând
mandat Direcþiei sã ia toate mãsurile în acest scop.
Direcþiunea va lua mãsuri pentru a asigura continuarea serviciului
poliþelor, precum ºi aceluia a safe-urilor, ca ºi restituirea titlurilor libere,
deponenþilor care le vor cere. Se vor lua mãsuri sã se asigure mai departe
încasarea cupoanelor la titlurile neridicate ºi încasarea titlurilor ieºite la sorþi.
Produsul acestor cupoane ºi titluri se va þine la dispoziþiunea deponenþilor în cont
special, spre a nu se confunda în activul bãncii. Aceleaºi dispoziþiuni se vor lua
pentru poliþele trimise spre încasare.
Consiliul ia act ºi primeºte ca Banca Naþionalã, principalul creditor, sã-ºi
menþinã delegaþii însãrcinaþi sã vizeze toate dispoziþiunile de cassã, cum ºi toate
viramentele de conturi.
Consiliul autorizeazã pe domnul George Rãuþ, directorul Sucursalei
Paris, ca, în ceea ce priveºte operaþiile acelei sucursale, sã cearã, conform legii
franceze, lichidaþiunea judiciarã, oferind creditorilor restituirea integralã, fãrã
dobândã, în termen de trei ani.
În vederea noii situaþiuni, se desfiinþeazã Comitetul Executiv, rãmânând
ca Direcþiunea sã aibã raporturi continue ºi directe cu Consiliul de Administraþie,
cãruia va trebui sã-i cearã autorizaþiune pentru fiecare deciziune depãºind
chestiunile curente de administrare.
(ss) Victor Romniceanu (ss) Simon Rosental

377
Proces-verbal
Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ioan Boambã, general

Constantin Coandã, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez,
Nicolae Tabacovici, Anibal Teodorescu, administratori.

Având în vedere deciziunea luatã de Consiliu în ºedinþa precedentã,
conform cãreia urmeazã sã se recurgã la procedura concordatului preventiv,
Consiliul decide publicarea urmãtorului comunicat:
„Consiliul de Administraþie a fost înºtiinþat de domnul minstru de Finanþe

cã nu se mai încheie convenþia proiectatã între Stat ºi Banca Naþionalã a
României pentru reorganizarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi cã, în
consecinþã, nu se mai prevãd mãsuri în acest scop.
Faþã de aceastã nouã situaþiune, Consiliul se gãseºte nevoit a lua
urmãtoarele deciziuni:
1) Revenind asupra încheierii prin care s-a luat act de demisiunile
domnilor Aristide Blank, Richard Soepkez ºi Nicolae Tabacovici, a respins
aceste demisiuni. Domnul Aristide Blank, persistând însã în demisiunea sa,
Consiliul a primit-o. Domnii Richard Soepkez ºi Nicolae Tabacovici ºi-au reluat
funcþiunile de administratori ºi directori.
2) Banca va cere un concordat preventiv, oferind creditorilor restituirea
integralã în curs de trei ani;
Serviciul poliþelor va continua a funcþiona pentru Bucureºti la Sucursala
din Piaþa Palatului;
Serviciul safe-urilor va funcþiona neîntrerupt;
Depozitele libere de efecte ºi titluri rãmân la dispoziþiunea deponenþilor ºi
vor putea fi ridicate îndatã ce se vor deschide ghiºeele.
Serviciul poliþelor, titlurilor, efectelor ºi cupoanelor, neridicate de
proprietarii lor, vor continua a fi asigurat de Bancã. Primele rezultate nu se vor
îngloba în activul bãncii, ci se vor vãrsa într-un cont cont special la dispoziþia
proprietarilor respectivi.”
Consiliul mai decide sã comunice hotãrârile sale domnului guvernator al

Bãncii Naþionale.

(ss) Simon Rosental
378
Proces-verbal

Constantin Coandã, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez,
Nicolae Tabacovici, Anibal Teodorescu, Grigore N. Filipescu.

Domnul Grigore N. Filipescu, fost membru al Consiliului de Administraþie,
ale cãrei funcþiuni încetaserã cu ocaziunea numirii sale ca prefect de Ilfov, a
trimis Consiliului o scrisoare de simpatie în împrejurãrile de faþã. Consiliul a
exprimat domnului Filipescu toate mulþumirile sale pentru cordialitatea
sentimentelor sale, rugându-l sã primeascã în aceste grele împrejurãri a-ºi relua
locul în Consiliu, cooptându-l ca membru.
Invitat la ºedinþa Consiliului, domnul Grigore N. Filipescu declarã cã
acceptã cooptarea.
Domnul administrator-director Richard Soepkez roagã Consiliul sã fixeze
onorariile avocaþilor angajaþi cu ocaziunea cererii de concordat preventiv.
Consiliul autorizeazã pe domnul Richard Soepkez sã convinã la
urmãtoarele sume:
pentru domnul avocat Traian Alexandrescu: ................. Lei 300.000;
pentru domnul avocat Iorgu Petrovici: ...........................Lei 150.000;
pentru domnul avocat Segal: ........................................ Lei 50.000;
pentru domnul avocat Josef Kandel: ............................. Lei 30.000.
Domnul administrator Simon Rosental expune Consiliului necesitatea

lichidãrii cât mai urgente a Sucursalei Paris, pentru a se evita o eventualã
declarare a acesteia în faliment, declarare care ar putea avea ºi repercusiuni
defavorabile asupra Centralei.
Dupã arãtarea Direcþiunii, Société Foncière de la Place Vendôme, care
posedã imobilul Vendôme, societate ale cãrei acþiuni aparþin în totalitate bãncii,
datoreazã sucursalei vreo 8 milioane Frs.fr. Dupã informaþiile primite, ea ar fi
reuºit a obþine un împrumut la Crédit Foncière Francez pentru aceastã sumã,
care va permite sucursalei sã achite toate depozitele sale, mai rãmânând
datoare vreo 3 milioane franci, pentru care se poate aºtepta. Cum banca a pus la
dispoziþia Bãncii Naþionale a României acþiunile Societãþii Imobiliare la Banca de
Paris et de Pays-Bas, trebuie sã i se cearã consimþãmântul, toatã operaþia
fãcându-se sub controlul ei, astfel cã situaþia va rãmâne exact aceeaºi,
schimbându-se numai persoana creditorului.
Domnul Emilian Pantazi completeazã aceste explicaþiuni ºi aratã cã a
vãzut pe avocaþii Bãncii Naþionale a României, domnii Em. Ottulescu ºi
ªtefãnescu, cãrora le-a dat toate lãmuririle. Domnia sa dã citire adresei de trimis
guvernatorului Bãncii Naþionale a României. Consiliul, în unanimitate, aprobã.
Având în vedere cererea Bãncii Naþionale a României, de a se permite
domnilor inspector general Ilie Mecu ºi Ilie Nestorescu cercetarea registrelor
Bãncii, Consiliul aprobã sã se comunice Bãncii Naþionale a României cã este de
acord sã continue a pune, la dispoziþia ei, toate registrele bãncii.
Dupã propunerea domnului administrator Simon Rosental ºi dupã o
discuþie la care iau parte domnii generali Constantin Coandã, Pantazi, Filipescu
ºi Anibal Teodorescu, se decide ca o delegaþie a Consiliului, compusã din domnii
379
general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu ºi Anibal Teodorescu, sã se

prezinte domnului guvernator al Bãncii Naþionale a României ºi domnului
ministru de Finanþe, pentru a-i ruga sã acorde tot sprijinul bãncii ºi sã convinã la
facerea unor tranzacþiuni pentru lichidarea datoriilor pe care Banca
Marmorosch, Blank & Co. le are cãtre Banca Naþionalã a României ºi cãtre Stat,
în scop de a facilita lichidarea ulterioarã ºi a se putea lua dispoziþiuni eficace
pentru realizarea drepturilor deponenþilor ºi creditorilor.
Se decide þinerea unei noi ºedinþe, luni, 02 noiembrie, orele 5½ dupã-
amiazã, când delegaþiunea va expune rezultatul demersurilor fãcute.

380
Proces-verbal

Richard Soepkez, Nicolae Tabacovici, Anibal Teodorescu.
Domnii general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu ºi Anibal

Teodorescu, aduc la cunoºtinþa Consiliului cã, în calitate de delegaþi ai
Consiliului, au fost primiþi în aceeaºi zi de cãtre domnul guvernator al Bãncii
Naþionale a României, la orele 11½ a.m. Domnia sa s-a arãtat a fi foarte
binevoitor bãncii, declarând cã Banca Naþionalã va face tot ce-i va sta în putinþã
ºi chiar imposibilul, pentru ca Banca Marmorosch, Blank & Co. sã iasã în mod
onorabil din dificultãþile în care se gãseºte astãzi ºi ca deponenþii bãncii sã fie
îndestulaþi cu cota concordatarã.
Delegaþia a explicat domnului guvernator în ce sens vede ajutorarea din
partea Bãncii Naþionale, dupã care a rãmas stabilit ca delegaþii sã se întâlneascã
din nou cu domnul guvernator, care, în interval, va discuta chestiunea în
Comitetul de Direcþie.
Consiliul mulþumeºte delegaþiei pentru demersul fãcut ºi o roagã sã
continue a pãstra contactul cu domnul guvernator al Bãncii Naþionale a
României, dupã ce se va fi pus în prealabil în legãturã ºi cu domnul ministru de
Finanþe.
Domnii administratori-directori Soepkez ºi Tabacovici aduc la cunoºtinþa
Consiliului cã, începând de la 1 noiembrie a.c., renunþã la retribuþinile ce li se
cuvin în calitate de directori ai bãncii, fãcând serviciul în mod graþios, domnul
Soepkez precizând cã nu înþelege a se prevala de stipulaþiunile contractului sãu.
Domnul Rosental declarã cã renunþã la onorariul sãu de avocat al bãncii.
Domnul director Soepkez aduce la cunoºtinþã cã personalul superior al
bãncii, în dorinþa de a contribui la degrevarea bugetului de cheltuieli de regie, a
consimþit la o reducere a salariilor cu o cotã proporþionalã variind între 3-25%,
sub rezerva beneficierii de salariul iniþial, în cazul unei denunþãri a contractului,
dupã prevederile Legii Contractului de Bancã, precum ºi în ceea ce priveºte
regularea drepturilor la pensie.
Consiliul ia notã.
Dupã propunerea domnului administrator-director Soepkez, se retrag
semnãturile domnilor George Crãciun ºi Vasile Urechia, ca director, respectiv
subdirector, ai Sucursalei Paris, ca nemaifiind necesare. Totodatã, se ia notã de
demisiunea domnului J.C. de St. Chamont din calitatea de procurist la Sucursala
Paris.
De asemenea, se decide retransferarea domnului Alexandru Pacsimade,
directorul Sucursalei Oradea, în Centralã, în calitate de subdirector al Centralei.
Nemaifiind nimic la ordinea zilei, se decide þinerea unei noi ºedinþe, joi, 05
noiembrie a.c., orele 6,45 dupã-amiazã.

(ss9 Emilian Pantazi (ss) Indescifrabil
381
Proces-verbal
Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; general Constantin

Coandã, Grigore N. Filipescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard
Soepkez, Nicolae Tabacovici, Anibal Teodorescu, adminstratori.

Domnul general Constantin Coandã aduce la cunoºtinþa Consiliului cã
delegaþiunea acestuia a fost primitã în cursul dimineþii de domnul ministru de
Finanþe, cãruia i-a expus dezideratele Consiliului, predându-i ºi un memoriu cu
propunerile de principiu pe care acesta le face. Domnul ministru a asigurat cã va
face tot ceea ce-i stã în putinþã pentru reuºita concordatului propus de bancã.
Domnia sa a mai declarat cã, dupã studierea memoriului ce i-a fost remis, va lua
contact cu domnul guvernator al Bãncii Naþionale, pentru gãsirea unei soluþiuni
favorabile.
Domnul administrator Grigore N. Filipescu informeazã Consiliul cã
domnia sa a avut o nouã întrevedere cu domnul guvernator care, încã o datã, l-a
asigurat cã Banca Naþionalã e dispusã sã facã sacrificii pentru a asigura reuºita
concordatului. Domnul guvernator a reþinut, în special, pentru a o supune
Consiliului Bãncii Naþionale, sugestiunea unei intervenþiuni a acesteia pentru
imediata rambursare a depozitelor pânã la Lei 20.000, depozite care se urcã la
suma totalã de Lei 99 milioane ºi aparþin la 21.771 persoane.
Consiliul ia notã ºi mulþumeºte delegaþiunii ºi domnului administrator
Filipescu, rugându-i sã continue demersurile începute.
Domnul general Constantin Coandã expune Consiliului întrevederea pe
care domnia sa, împreunã cu domnii administratori Richard Soepkez ºi Nicolae
Tabacovici, au avut-o cu o delegaþie a creditorilor în ziua de 2 crt. În urma
discuþiunilor referitoare la oferta de concordat a bãncii, în general ºi în special la
chestiunea trecerii imobilelor bãncii asupra Societãþii Generale de Construcþiuni
ºi Lucrãri Publice, unde nu poate fi vorba de înstrãinarea imobilelor, la
proprietatea acþiunilor „Discom” dintre care 95% aparþin bãncii, la imobilul
Vendôme, din vânzarea cãruia, dupã achitarea datoriilor Sucursalei Paris, vor
intra circa Lei 70 milioane, delegaþiunea a predat un chestionar, rãmânând ca
Direcþiunea bãncii sã rãspundã peste câteva zile la acest chestionar.
Consiliul dã mandat domnului George Rãuþ, directorul Sucursalei Paris,
ca, împreunã cu mandatarul judiciar numit de Tribunalul Sena, sã facã toate
demersurile pentru lichidarea acelei sucursale, þinând seama de dispoziþiunile
legii franceze. Domnia sa va putea îndeplini toate formalitãþile juridice ºi judiciare
necesare în acest scop.
Consiliul ia, de asemenea, act de demisiunea domnului Adalbert Csillag
din calitatea sa de director al Sucursalei Cernãuþi.
Nemaifiind nimic la ordinea zilei, ºedinþa se ridicã, fixându-se cea viitoare
pentru luni, 9 crt., orele 18.00.

(ss) Simon Rosental (personal ºi ca reprezentant al domnului E. Pantazi)
382
Proces-verbal

Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, Simon Rosental, personal ºi ca
reprezentant al domnului Emilian Pantazi, Richard Soepkez, Nicolae Tabacovici,
Anibal Teodorescu, administratori.

Domnul preºedinte dã citire scrisorii prin care domnul André Homberg îºi
dã demisia din calitatea de administrator al bãncii. Consiliul ia act cu regret de
aceastã demisiune ºi roagã pe domnul preºedinte ca, în comunicarea ce se va
face domnului Homberg, sã-i mulþumeascã pentru concursul pe care pânã acum
l-a dat bãncii.
Domnul administrator-director Soepkez informeazã Consiliul cã Société
Foncière de la Place Vendôme, pentru a-ºi achita parþial datoriile pe care le are
Sucursala Paris, a vândut partea imobilului situatã în Marché St. Honoré, pe
preþul net de Frs.fr. 7.750.000, sumã pe care a vãrsat-o în întregime Sucursalei
Paris. În urma acestei intrãri, Sucursala ºi-a redeschis ghiºeele, achitând
deocamdatã pânã la 75% din depozite, precum ºi cecurile ºi ordinele de platã
asupra ei.
Pentru achitarea restului de datorie, Société Foncière se gândeºte, fie la
vânzarea restului imobilului, fie la contractarea unei datorii ipotecare.
Domnul administrator director Tabacovici propune ca, în vederea
situaþiunii noi, sã se înceapã lichidarea sucursalelor mai puþin importante.
Domnia sa propune, ºi Consiliul aprobã, desfiinþarea urmãtoarelor sucursale
locale ºi din provincie, ºi anume: Piaþa Sf. Anton, Bulevardul Basarab,
Bulevardul Carol, Calea Dorobanþilor, Calea Rahovei, Piaþa Palatului, Buzãu,
Cãlãraºi (Ialomiþa), Câmpulung Bucovina, Chilia Nouã, Dorohoi, Piteºti, Piatra-
Neamþ, Storojineþ Bucovina, Suceava, Târgoviºte.
Prin aceastã desfiinþare, ca ºi prin reducerile fãcute la personalul ºi
salariile sucursalelor care rãmân, bugetul sucursalelor se reduce, deocamdatã,
de la Lei 83.500.000 la Lei 44.000.000.
Domnul administrator-director Soepkez aduce la cunoºtinþa Consiliului
cã Sucursala Cernãuþi a primit o ofertã pe preþul de circa Lei 2.050.000, pentru
vânzarea acþiunilor Antrepozitelor BlankBanca din Cernãuþi.
Datoriile pe care Antrepozitele le au la Sucursala Cernãuþi, împreunã cu
acþiunile Societãþii, sunt trecute la activ, în bilanþul depus la Tribunal, cu cca. Lei 2
milioane.
Cum preþul oferit acoperã previziunile noastre, domnul administrator-
director Soepkez propune, ºi Consiliul aprobã, continuarea tratativelor ºi
eventual – cu aprobarea comisiunii Creditorilor ºi a domnului judecãtor
concordatar – vânzarea acþiunilor pe preþul de Lei 2.050.000.
Domnul administrator Simon Rosental revine asupra importanþei pe care
ar avea-o pentru bancã o tranzacþie cu Statul ºi Banca Naþionalã a României.
Domnia sa roagã Comisiunea care a primit misiunea de a trata cu domnul
ministru de Finanþe ºi cu domnul Guvernator, sã continue în mod stãruitor
demersurile începute.
Consiliul decide convocarea unei adunãri generale extraordinare pentru
383
ziua de 2 decembrie 1931, orele 9½ a.m., la sediul bãncii din Bucureºti, str.
Mauriciu Blank 4, pentru a se pronunþa asupra urmãtoarelor chestiuni înscrise în
ordinea de zi:
a) ratificarea condiþiunilor de concordat preventiv, solicitat onoratului
Tribunal Ilfov;
b) autorizarea Consiliului de Administraþie de a reprezenta banca cu pline
puteri în procedura concordatului, dând în acest scop mandat Direcþiunii ºi
avocaþilor a face toate actele utile, în interesul bãncii, în acord cu delegaþiunea
creditorilor ºi cu aprobarea domnului judecãtor delegat numit de onoratul
Tribunalul Ilfov ºi specialmente în conformitate cu art. 44 din Legea
concordatului preventiv, a face acte de înstrãinare a averii mobile sau imobile a
bãncii, a constitui ipoteci ºi gajuri, în scopul de a se procura disponibilul necesar
pentru plata ratelor concordatare.
De asemenea, autorizarea Consiliului de Administraþie de a consimþi ºi
propune orice modificãri în condiþiunile ºi modalitãþile concordatului, astfel cum
va urma sã fie pus în mod definitiv aprobãrii Adunãrii Creditorilor ºi onor.
Tribunalului, cum ºi orice mãsuri în interesul administraþiei.

(ss) Simon Rosental (personal ºi ca reprezentant al domnului E. Pantazi)
(ss) Indescifrabil
384
Proces-verbal
Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ion Boambã, general

Richard Soepkez, Nicolae Tabacovici, Anibal Teodorescu, administratori.
Domnul Aristide Blank, fost administrator delegat ºi director general,
chemat specialmente dupã cererea Consiliului, asistã la ºedinþã.

Domnul preºedinte aduce la cunoºtinþa Consiliului demisiunea domnilor
André Bénac ºi Achille Levy-Strauss din calitatea de administratori ai bãncii.
Consiliul ia act cu regret, hotãrând a li se exprima mulþumiri pentru
concursul pe care pânã acum l-au dat bãncii.
Se dã citire unei adrese a Bãncii Naþionale a României, prin care aceasta
cere informaþiuni asupra vânzãrii unei pãrþi din imobilul Société Foncière de la
Place Vendôme. Dupã ce ia cunoºtinþã de dosarul primit de la Blankbanca Paris
în privinþa numitului imobil, Consiliul însãrcineazã Direcþiunea Bãncii sã
comunice Bãncii Naþionale a României informaþiunile solicitate, cu toate actele
justificative, ºi cu arãtarea cã banca este ºi rãmâne la dispoziþia Bãncii Naþionale
a României, pentru orice informaþiuni ºi lãmuriri.
Se dã citire raportului fãcut de Direcþiunea bãncii cãtre Consiliul de
Administraþie, raport solicitat în urma adresei cu care Banca Naþionalã a înaintat
Tribunalului Ilfov copii cu diverse documente privind bilanþurile încheiate de
Banca Marmorosch, Blank & Co. între anii 1926-1930.
Dupã lãmuririle date de domnul Aristide Blank ºi domnii Richard Soepkez
ºi Nicolae Tabacovici ºi dupã discuþiunea la care iau parte toþi membrii prezenþi,
domnii general Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu ºi Anibal Teodorescu
expunând cã, la data când au fost primiþi de domnul guvernator al Bãncii
Naþionale, acesta a dat deplina asigurare delegaþiuni cã Banca Naþionalã va da
tot concursul ºi va face chiar imposibilul pentru realizarea concordatului, astfel
cã apare de neînþeles atitudinea domnului guvernator care a semnat adresa
cãtre Tribunal, Consiliul regretând cã domnul guvernator al Bãncii Naþionale, în
loc sã cearã direct Bãncii Marmorosch, Blank & Co. toate explicaþiunile ºi
lãmuririle, a crezut de cuviinþã sã depunã fotografiile pretinselor documente la
Tribunal, dispune ca raportul Direcþiunii, completat cu oarecare detalii, sã fie
înaintat Preºedintelui Tribunalului Ilfov, Secþia I Comercialã, ca rãspuns la actele
depuse de Banca Naþionalã a României, rugând ca anexele la petiþia de
depunere, sã fie redactate de acord cu avocatul bãncii, domnul Grigore Iunian.
Avându-se în vedere cã termenul fixat pentru Adunarea Generalã
extraordinarã este prea scurt pentru a da posibilitatea tuturor acþionarilor sã se
înscrie, Consiliul decide amânarea acestei adunãri generale extraordinare de la
2 la 12 decembrie a.c., orele 12 a.m., cu ordinea de zi fixatã în ºedinþa anterioarã.
Consiliul ia notã de demisiunea domnului George Crãciun, actual
subdirector în Centralã ºi director al Sucursalei Paris, în urma numirii domniei
sale ca director general al Societãþii de Distribuire Comercialã SA, ºi dispune
publicarea în „Monitorul Oficial” cã semnãturile domnilor:
385
George Crãciun, subdirector în Centralã ºi subdirector al Sucursalei

Paris;
Louis Nemeth, actual subdirector în Centralã;
S. Slavian, actual subdirector ajutor în Centralã;
Ion Mazãre, procurist în Centralã, cu dreptul primei semnãturi pentru
Serviciul Contabilitãþii cu delegaþia de subdirector al Contabilitãþii;
H. Spirescu, actual procurist în Centralã, având dreptul la prima
semnãturã pentru Serviciul Contabilitãþii;
Al. Zamfirescu, actual procurist în Centralã;
I. Bröefer, procurist în Centralã, având dreptul la a doua semnãturã pentru
Serviciul Corespondenþei;
F. Mureºanu, procurist în Centralã cu prima semnãturã pentru Direcþia
Sucursalelor ºi pentru toate sucursalele ºi agenþiile din Bucovina ºi pentru
agenþia Dorohoi;
Ion Unter, procurist al Sucursalei Focºani;
N. ªerbãnescu, director al Sucursalei Piteºti, având drept la primã
semnãturã pentru Agenþia Târgoviºte;
E. I. Kelemen, subdirector al Sucursalei Oradea;
Ion Friedman, subdirector al Sucursalei Suceava;
M. Frero, actual subºef al Agenþiei Buzãu, înceteazã de a mai angaja
valabil banca, nemaifãcând parte din personalul instituþiunii noastre.

(ss) Simon Rosental
386
Proces-verbal
Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ioan Boambã, Emilian

Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez, Nicolae Tabacovici, Anibal
Teodorescu, administratori.
Asistã la ºedinþã ºi domnul Aristide Blank, fost administrator delegat ºi
director general.
Domnul Aristide Blank aduce la cunoºtinþa Consiliului cã domnul George
Rãuþ, directorul Sucursalei Paris, se aflã în convorbiri cu un grup strãin care,
dorind sã-ºi extindã activitatea în þarã, se gândeºte sã se serveascã în acest
scop de oficiile Bãncii Marmorosch, Blank & Co. Domnul Rãuþ, gãsind
propunerile interesante, roagã ca cineva sã fie însãrcinat de Consiliul de
Administraþie cu conducerea tratativelor.
Având în vedere aceste comunicãri, Consiliul decide sã autorizeze pe
domnii Aristide Blank ºi George Rãuþ ca sã negocieze ºi, eventual, sã încheie, cu
respectarea cerinþelor legale ºi sub rezerva aprobãrii Adunãrii Generale, orice
convenþiune destinatã sã înlesneascã rezolvarea chestiunilor provocatã de
situaþia actualã a bãncii.
Domnul administrator Rosental crede cã, în urma schimbãrii intervenite la
conducerea Bãncii Naþionale a României, ar fi bine ca delegaþiunea Consiliului
de Administraþie sã reînnoiascã pe lângã noul guvernator demersul fãcut, pentru
a cãuta sã ajungã la o soluþiune definitivã în privinþa datoriilor pe care Banca
Marmorosch, Blank & Co. le are la Banca Naþionalã a României.
În urma discuþiunilor aferente, Consiliul adoptã propunerea domnului
administrator Rosental ºi roagã delegaþiunea sã expunã domnului guvernator C.
Angelescu, oral ºi în scris, dezideratele ºi propunerile bãncii.
Domnul general Constantin Coandã, lipsind din þarã, Consiliul roagã ºi
domnul administrator Soepkez acceptã sã înlocuiascã pe dl. general Coandã în
timpul lipsei sale.
Domnul Grigore N. Filipescu, nevoit sã lipseascã de la aceastã ºedinþã, a
anunþat Consiliul cã domnia sa a luat notã de ordinea de zi ºi cã este de acord cu
deciziunile ce se vor lua.

387
Proces-verbal
Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ioan Boambã, Grigore

N. Filipescu, Simon Rosental, Richard Soepkez, I.V. Stârcea, Nicolae
Tabacovici, Anibal Teodorescu, administratori.
Asistã la ºedinþa domnii: Aristide Blank ºi Nicolae Ioanidi, comisar al
guvernatorului pe lângã Banca Blank.

Domnul comisar al Guvernului dã citire raportului domniei sale cãtre
Guvernatorul Bãncii Naþionale. Consiliul ia notã, mulþumind domnului Ioanide
pentru demersurile fãcute.
În legãturã cu aceasta, domnul Aristide Blank crede cã singura
preocupare a Bãncii în momentul actual trebuie sã fie rambursarea integralã a
creditorilor ºi deponenþilor. În privinþa întrevederilor pe care le-a avut în
strãinãtate, domnul Aristide Blank informeazã Consiliul cã nu se pot continua
negocierile înainte de a se cunoaºte deciziunile Conferinþei de la Bâle. De aceea,
tratativele începute au fost amânate pentru începutul anului viitor.
Se dã citire urmãtorului proiect de raport cãtre Adunarea Generalã
Extraordinarã a Acþionarilor:
În al 83-lea an de existenþã, instituþiunea noastrã, din motive
independente de voinþa ei, la 27 octombrie a.c., s-a vãzut nevoitã a solicita
sprijinul legii concordatului preventiv.
Cauzele care au determinat aceastã situaþie se pot caracteriza astfel:
Datoritã lipsei de capitaluri disponibile indigene ºi a abþinerii de la o
colaborare a capitalurilor strãine, criza economicã apãrutã la începutul anului
1929 se înrãutãþeºte neîncetat, provocând în special bãncilor o imobilizare
treptatã a activului lor.
Dar aceastã situaþie nu este specificã þãrii noastre. Ea este mondialã ºi a
subminat, în special, bazele aºezãmintelor de credit de pretutindeni prin
naºterea în unele pãrþi a unei anemii prea accentuate, iar în alte pãrþi prin
provocarea unor congestii tot atât de periculoase.
Aceastã situaþie este ºi mai agravatã de un factor psihologic: lipsa de
încredere, care provoacã adevãrate ravagii.
Dar greutãþile pieþei româneºti româneºti, izvorâte din însãºi structura
economicã a þãrii, au fost ºi mai mult agravate prin repercusiunea evenimentelor
economice externe.
Cãderea numeroaselor bãnci americane, cãderi care s-au cifrat într-un an
la 1.200 instituþii cu peste 900 milioane dolari depozite, dificultãþile marilor bãnci
din Franþa, Germania ºi Italia, ca ºi recenta scãdere a lirei sterline, au contribuit la
o ºi mai mare agravare a situaþiei pieþii noastre, semãnând neîncredere în
sufletul deponenþilor.
De asemenea, repercusiunea dificultãþilor unei mari bãnci austriece cu
întinse legãturi pe piaþa româneascã, a contribuit la o ºi mai puternicã alarmare a
deponenþilor, deci la o nouã ºi cu totul anormalã mãrire a cererilor de retrageri ºi
depozite.
Cererile masive de retrageri au determinat, în primul semestru al acestui
388
an, Banca Generalã a Þãrii Româneºti ºi Banca Berkowitz sã se punã la

adãpostul legii concordatului preventiv.
Dar aceste evenimente au mãrit ºi mai mult panica printre deponenþii
celorlalte bãnci.
Banca noastrã, cu toatã greutatea de a lichida plasamentele ºi creanþele
sale, a restituit deponenþilor, de la iunie-20 octombrie a.c., suma de Lei 1.750
milioane, adicã ceva mai mult de jumãtate din totalitatea obligaþiunilor sale.
Aceasta învedereazã eforturile ºi preocuparea constantã de a face faþã în
mod leal obligaþiunilor sale.
Consecinþa acestor crize de credit ºi încredere a fost distrugerea
echilibrului de lichidate a bãncii, punând-o momentan în imposibilitate de a mai
putea restitui ºi restul de depozite cerute sub impulsiunea neîncrederii generale,
care, în ultimul timp, luase proporþia unei adevãrate alarme a publicului.
Avem onoare a vã ruga sã binevoiþi a ratifica condiþiunile de concordat
preventiv, solicitat onor. Tribunalul Ilfov, autorizând Consiliul de Administraþie de
a reprezenta banca cu depline puteri în toatã procedura concordatului, dând în
acest scop mandat direcþiunii ºi avocaþilor, în acord cu delegaþiunea creditorilor
ºi cu aprobarea domnului judecãtor ºi specialmente în conformitate cu art. 44 din
Legea concordatului preventiv, a face actele de înstrãinare a averii mobile sau
imobile a bãncii, a constitui ipoteci ºi gajuri, în scopul de a se procura disponibilul
necesar pentru plata ratelor concordatare.
De asemenea, vã mai rugãm sã autorizaþi Consiliul de Administraþie de a
consimþi ºi propune orice modificare în condiþiunile ºi modalitãþile concordatului,
astfel cum va urma sã fie pus în mod definitiv aprobãrii adunãrii creditorilor ºi
onor. Tribunal, cum ºi orice mãsuri în interesul administraþiei.
Consiliul aprobã.

(ss) Indescifrabil
389
Proces-verbal
Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ioan Boambã, Simon

Rosental, Richard Soepkez, baron I.V. Stârcea, Nicolae Tabacovici, Anibal
Teodorescu, personal ºi ca reprezentant al domnului Emilian Pantazi,
administratori.
Asistã la ºedinþã ºi domnul Aristide Blank.
ªedinþa se deschide la orele 5 d.a.

Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente, care se aprobã în
unanimitate.
Domnul administrator-director Soepkez aduce la cunoºtinþa Consiliului
cã din totalul creditorilor bãncii au votat pentru concordat creditori a cãror creanþã
totalã se urcã la suma de lei 1.380 milioane. Din acestea, sunt contestate creanþe
de Lei 108 milioane, ca privilegiate. Proporþia voturilor favorabile faþã de
totalitatea creanþelor chirografare este de 74%, respectiv 72,80% (dupã cum
Tribunalul va admite sau respinge contestaþia); legea cerând numai 2/3 din
voturi, înseamnã cã banca a depãºit cvorumul necesar obþinerii concordatului.
Tribunalul a fixat termene de omologarea concordatului la 19 ºi 21
ianuarie 1932.
Consiliul ia notã.
Domnul administrator-director Nicolae Tabacovici roagã Consiliul sã
fixeze onorariul domnului Grigore Iunian, avocatul bãncii.
Consiliul fixeazã suma de Lei 500.000.
Domnul administrator Richard Soepkez propune sã se acorde unui
numãr de funcþionari ai bãncii, care cu ocaziunea concordatului au prestat
servicii suplimentare, câte o gratificaþie. Consiliul aprobã sã se acorde, atunci
când banca va fi în mãsurã sã o facã, domnilor: N. Voinescu: 75.000 lei; L.
Feldea: lei 50.000; C. Florescu: lei 25.000; Melbert: lei 25.000; ºapte funcþionari
câte: lei 10.000.
Dupã propunerea domnului administrator-director Nicolae Tabacovici,
Consiliul aprobã înaintarea domnului L. Feldea la gradul de subdirector.

(ss) Simon Rosental
(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
390
Proces-verbal
Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ion Boambã, Grigore N.

Filipescu, Richard Soepkez, baron I.V. Stârcea, Nicolae Tabacovici, Anibal
Teodorescu, personal ºi ca reprezentant al domnului Emilian Pantazi,
administratori.
Consiliul, dupã deliberare, dã depline puteri domnului George Rãuþ

pentru a proceda la lichidarea operaþiunilor angajate de Sucursala din Paris.
Domnia sa va avea în acest scop dreptul de a vinde toate obiectele mobile, fie pe
cale amiabilã, fie la licitaþie, pe preþul ºi în condiþiunile pe care le va crede
convenabile, de a încasa toate sumele datorate societãþii, ºi de a elibera
chitanþe, de a cesiona ºi realiza toate creanþele, de a aranja ºi de a achita pasivul,
ºi de a o executa, cerând numai (en demandant seulement) toate acþiunile
judiciare, de a reprezenta societatea în toate operaþiunile de faliment ºi de
lichidare judiciarã, precum ºi de a o reprezenta pe lângã toate administraþiile
publice, de a trata tranzacþiunea, a face compromise, de a da desizãri ºi ridicãri
ºi, în general, de a face tot necesarul, promiþînd orice recunoaºtere ºi ratificare,
de a lua în primire la poºtã toate scrisorile, mandatele, pachetele sosite pe
numele nostru, de a substitui orice persoane în drepturile ce i s-au conferit prin
prezenta.
Domnul Aurel Esca, director al Sucursalei Cluj, se transferã, în aceeaºi
calitate, la Sucursala Braºov.
Se desfiinþeazã ºi agenþiile: Sucursala Piaþa Sf. Anton, Piaþa Palatului,
Agenþia Bulevardul Basarab, Agenþia Bd. Carol, Agenþia Calea Dorobanþilor,
Agenþia Calea Rahovei, Agenþia Calea Moºilor, Sucursala Ploieºti, Sucursala
Suceava, Sucursala Piteºti, Agenþia Buzãu, Agenþia Cãlãraºi-Ialomiþa, Agenþia
Câmpulung (Bucovina), Agenþia Dorohoi, Agenþia Piatra-Neamþ, Agenþia
Târgoviºte, Agenþia Chilia Nouã, Agenþia Storojineþ (Bucovina).
Semnãturile, angajând sucursalele ºi agenþiile mai sus notate, înceteazã
a mai angaja valabil Banca, precum urmeazã:
Sucursala Piaþa Sf. Anton: dl. C. Aftalion, director;
Sucursala Piaþa Palatului: dl. M.I. Constantinescu, director, dl. L.
Kaufmann, director;
Agenþia Bulevardul Basarab: dl. Al. Baboianu, ºef;
Agenþia Bulevardul Carol: dl. Al. A. Popovici, ºef, dl. Victor Goldberg,
subºef ºi cu dreptul la prima semnãturã pentru toate sucursalele ºi agenþiile din
Bucureºti;
Agenþia Calea Dorobanþilor: dl. N. Schutzer, ºef, dl. S. Cappon, procurist;
Agenþia Calea Rahovei: dl. I. Kamerling, procurist, dl. M. Mihailide,
procurist;
Agenþia Calea Moºilor: dl. A. Ellmann, ºef, având dreptul la prima
semnãturã pentru sucursalele ºi agenþiile din Bucureºti;
Sucursala:
Piteºti: dl. Matei Iosifescu, director, dl. I. Bercovici, procurist;
Suceava: dl. I. Itzokowitz, subdirector, având dreptul la prima semnãturã
pentru agenþia Dorohoi;
Ploieºti: dl. A.M. Alcalay, director, dl. I.M. Sapora, director, dl. Al.
391
Alexandrescu, subdirector, dl. M.I. Elias, subdirector, dl. Gabor, procurist cu

dreptul la a doua semnãturã pentru serviciile de corespondenþã, incasso ºi
cecuri;
Agenþia Buzãu: dl. Emil Grossu, ºef, dl. R. Bota, subºef, dl. I. Rotberg,
procurist cu dreptul la a doua semnãturã pentru serviciile contabilitate,
corespondenþã ºi cecuri;
Agenþia Cãlãraºi-Ialomiþa: dl. S. Ségall, ºef, dl. D.N. Capoianu, subºef, dl.
B. Bercovici, procurist cu a doua semnãturã pentru serviciile contabilitate,
corespondenþã, cassa ºi cecuri;
Agenþia Câmpulung (Bucovina): dl. dr. Alexie Cuparencu, subºef, dl. Iosif
Schreiber, procurist;
Agenþia Chilia Nouã: dl. I. Brenner, ºef, dl. V.V. Vârgolici, ºef, dl. I.I.
Erenharry, subºef, dl. S.W. Keiss, procurist;
Agenþia Dorohoi: dl. P. Deianu, ºef, dl. I. Buber, procurist, având dreptul la
a doua semnãturã pentru serviciile corespondenþei, cassa ºi cecuri;
Agenþia Piatra-Neamþ: dl. I. Crussicos, având dreptul la prima semnãturã,
dl. dr. Martin Unter, ºef, dl. M. Schee, procurist, având dreptul la a doua
semnãturã pentru serviciile corespondenþei, cassa ºi cecuri;
Agenþia Storojineþ (Bucovina): dl. Simeon Schreiber, subºef, dl. S. Sfetcu,
subºef;
Agenþia Târgoviºte: dl. M. Hornstein, ºef, dl. G. Popescu, procurist.
Semnãturile persoanelor de mai jos înceteazã a mai angaja valabil

banca: S.P. Dãscãlescu, actual director al Sucursalei Bacãu; I. Lang, actual
procurist al Sucursalei Cernãuþi; E. Ornstein, actual procurist al Sucursalei Cluj.

392
Proces-verbal

N. Filipescu, Richard Soepkez, I.V. Stârcea, Nicolae Tabacovici, Anibal
Teodorescu, administratori.

Domnul Nicolae Tabacovici dã citire urmãtoarei scrisori:
Am onoarea a vã ruga sã binevoiþi a fi interpretul meu pe lângã Consiliul

de Administraþie ce cu onoare prezidaþi, pentru a-i prezenta demisia mea
irevocabilã din funcþia de director al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA, precum
ºi din aceea de membru al Consiliului de Administraþie.
Înþeleg sã fiu la dispoziþiunea Instituþiunii pe care am servit-o prin
activitatea mea de 10 ani, ori de câte ori împrejurãrile ar cere-o ºi posibilitãþile mi-
ar îngãdui s-o fac.
Vã rog sã binevoiþi a primi, Dumneavoastrã ºi întreg Consiliul, asigurarea
înaltei mele consideraþiuni.”
Cu toate stãruinþele depuse pe lângã domnul Tabacovici de membrii

prezenþi, în scopul de a-l face sã revoce asupra intenþiunii domniei sale, în urma
explicaþiunilor pe care domnia sa le dã, Consiliul ia act cu regret de demisia
domnului Nicolae Tabacovici din funcþiunile de administrator ºi director al Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. SA, ºi-i mulþumeºte pentru asigurarea pe care o dã, cã
înþelege sã rãmânã la dispoziþia bãncii ori de câte ori împrejurãrile ar cere-o ºi
posibilitãþile domniei sale i-ar îngãdui-o.

(ss) Indescifrabil
393
Proces-verbal

Richard Soepkez, I.V. Stârcea, Anibal Teodorescu, administratori; general
Cantacuzino, George Kapri, I. Pillat, Chr. Staicovici, cenzori.
Asistã la ºedinþã ºi domnul Aristide Blank.
Se aprobã procesul-verbal al ºedinþei precedente.

Domnul administrator-director Richard Soepkez supune Consiliului
Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate per 31 Decembrie 1931, ºi care
se soldeazã cu o pierdere de Lei 184.196.773,91. Aceastã pierdere scãzându-se
din diferitele rezerve de Lei 200.156.719,65, fondul de rezervã se reduce la Lei
15.959.945,74.
Consiliul aprobã.
Dupã propunerea domnului administrator Soepkez, Consiliul coopteazã
ca administrator pe domnul George Kapri.
Se decide convocarea Adunãrii Generale Ordinare pentru ziua de 12
martie 1932, orele 12 a.m., cu urmãtoarea ordine de zi:
Decembrie 1931;
4) Ratificarea cooptãrii domnului George Kapri ca membru în Consiliul de
Administraþiune;
5) Alegerea a doi membri în Consiliul de Administraþiune în locul domnilor
Ioan Boambã ºi baron I.V. Stârcea, al cãror mandat a expirat. Membrii ieºiþi sunt
reeligibili.
Consiliul, în unanimitate, ºi în conformitate cu art. 23 din Statute, ratificã

procurile semnate de domnii subdirectori Vasile Urechia ºi N. Voinescu ºi date în
numele societãþii noastre persoanelor mai jos indicate, cu menþiunea în dreptul
fiecãruia a numãrului de autentificare de cãtre Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat: M.
Ghelmegeanu-373/1932; L. Paltin-367/1932; S. ªerbescu-374/1932; A. Lorenz-
369/1932; V. Zagoritz-366/1932; P. Plesnilã-371/371/1932; M. Mendel-
368/1932; L. Sapoca-364/1932; I. Sihlea-370/1932; S. Lemcovici-375/1932; A.
Florin-365/1932; ªtefan Fotiade-372/1932.
Domnul Desider Laszlo, actual Director al Sucursalei Arad, se transferã,

în aceeaºi calitate, la Sucursala Oradea; în consecinþã, semnãtura domniei sale
la Sucursala Arad înceteazã a mai angaja Banca.
Domniºoara Florica Simon se numeºte procuristã la Sucursala Arad.
Domnilor: M. Weinberg, actual ajutor de subdirector în Centralã; C. Wiegler,
actual ajutor de subdirector în Centralã; L. Marcovici, procurist în Centralã cu
dreptul la prima semnãturã pentru serviciile Cassa ºi Cecuri; M. Heilpescu,
394
actual procurist în Centralã cu dreptul la prima semnãturã pentru Direcþia

Sucursalelor ºi pentru sucursalele ºi agenþiile din Bucureºti, li se retrag
semnãturile, deoarece li s-au aranjat drepturile la pensie, cu începere de la 1
aprilie 1932.
Domnii:
Romeo Ionescu, procurist, având dreptul la prima semnãturã pentru
Direcþia Sucursalelor, în Centralã;
A. Löbel, procurist, având dreptul la a doua semnãturã pentru Serviciul
Ordonanþãrii în Centralã;
N. Wieder, subdirector al Sucursalei Paris;
Jules Bursan, procurist cu a doua semnãturã pentru Serviciul Devizelor al
Sucursalei Paris;
A. Szende, procurist al Sucursalei Arad;
D. Herscovici, procurist, având dreptul la a doua semnãturã pentru
Serviciul Corespondenþei al Sucursalei Arad,
nemaifãcând parte din personalul instituþiunii noastre, semnãturile
domniilor lor înceteazã a mai angaja banca.
Se desfiinþeazã Sucursala Strada Smârdan ºi Agenþia Calea Vãcãreºti.

Semnãturile angajând sucursalele ºi agenþiile mai jos notate, înceteazã a
mai angaja valabil banca:
domnul S. Schrager, director de sucursalã, având dreptul la prima
semnãturã pentru sucursalele ºi agenþiile din Bucureºti;
Sucursala Calea Victoriei: dl. R. Lederhaendler, procurist, având dreptul
la a doua semnãturã pentru serviciile Corespondenþã ºi Cecuri;
Sucursala Calea Griviþei: dl. I. Pârvu, subdirector;
Sucursala Strada Smârdan: dl. I. Antonier, subdirector; Dl. Ionel
Blumenfeld, procurist;
Agenþia Calea Vãcãreºti: dl. M. Petrescu, ºef; dl. L. Kohan, procurist,
având dreptul la a doua semnãturã pentru serviciul Corespondenþei;
Sucursala Cernãuþi: dl. K. Wahl, procurist, cu a doua semnãturã pentru
serviciul Corespondenþei ºi Incasso;
Sucursala Cluj: dl. Grigore Moldovan, subdirector;
Sucursala Galaþi: dl. N. Vârgolici, director; dl. V. Dumitrescu, procurist;
Sucursala Iaºi: dl. Traian Simionescu, director;
Sucursala Oradea: dl. dr. Gavril Gal, procurist;
Sucursala Rãdãuþi: dl. F. Mãtãsaru, director;
Sucursala Satu Mare: dl. R. Orfi Orzeanu, subdirector;
Sucursala Paris: dl. I.C. de St. Chamont, procurist; dl. B. de Viville,
procurist.
Consiliul aprobã ºi dispune publicarea în „Monitorul Oficial”.

Se dã citire adresei din 14 decembrie 1931 a Asociaþiunii Funcþionarilor
de Bancã, prin care aceasta intervine pentru acordarea gratificaþiei de Crãciun,
de care funcþionarii bãncii s-au bucurat în anii trecuþi.
Având în vedere situaþiunea actualã, Consiliul regretã a nu putea aproba

aceastã cerere.
Se dã citire referatului Direcþiunii bãncii asupra reducerilor de sucursale,
salarii etc., prin care bugetul de salarii s-a redus de la Lei 113 milioane anual la
Lei 24 milioane anual, reprezentând un coeficient de reducere de 78,75%.
395
Consiliul ia notã.

396
Process-verbal
din 10 martie 1932

Constantin Coandã, Grigore N. Filipescu, George Kapri, Simon Rosental,
Richard Soepkez, Anibal Teodorescu, administratori.
Asistã ºi Domnul N. Ioanidi, comisar al Guvernului.
Se aprobã procesul-verbal al ºedinþei precedente.

Se dã citire urmãtorului proiect de Dare de Seamã cãtre Adunarea
Generalã Ordinarã a Acþionarilor:
Speranþele de îndreptare a situaþiunii economice mondiale ºi naþionale au
fost spulberate de evenimentele anului 1931.
ªomajul, rãzboiul din Extremul-Orient, activitatea progresivã a Sovietelor,
au mãrit neliniºtea capitalului mobiliar ºi au suprimat resturile de încredere în
revenirea apropiatã a plasamentelor normale.
Vechi instituþiuni financiare din Europa Centralã ºi Occidentalã, ºi mari
bãnci din America, au trebuit sã se încline sub jugul vremurilor grele ºi sã-ºi
suspende operaþiunile sau sã intre în reorganizãri noi ºi fuziuni egale cu
absorbþiuni definitive.
Þara noastrã n-a putut sã reziste contaminãrii generale. De aceea, nu
putem adãuga raportului nostru din 12 decembrie 1931 cãtre dumneavoastrã
decât cifrele bilanþului pe exerciþiul expirat, atrãgând atenþiunea dumneavoastrã
asupra reducerilor importante de personal, la circa 250 funcþionari ºi impiegaþi,
asupra suprimãrii câtorva sucursale (Bacãu, Buzãu, Cãlãraºi, Chilia Nouã,
Piteºti, Ploieºti, Rãdãuþi, Suceava ºi cele din Bucureºti) ºi asupra cheltuielilor
simþitor reduse la 60 milioane, inclusiv despãgubirile funcþionarilor preavizaþi.
Avem onoarea a aduce la cunoºtinþa dumneavoastrã demisiunile
domnilor André Bénac, Aristide Blank, André Homberg, Grigore Iunian, Achille
Levy-Strauss ºi Nicolae Tabacovici. Domnii Ioan Boambã ºi baron I.V. Stârcea,
ieºiþi la sorþi sunt reeligibili. Deocamdatã, am fãcut o singurã cooptare în
persoana domnului George Kapri, unul dintre cei mai vechi cenzori ai Bãncii
dumneavoastrã, pe care o supunem ratificãrii dumneavoastrã.
Consiliul aprobã.
Domnul N. Ioanidi, comisarul Guvernului, dã citire unei adrese cãtre

Consiliul de Administraþie în privinþa a diferite avansuri fãcute de domnia sa la
unii dintre depunãtorii bãncii, avansuri în sumã de totalã de Lei ...
Consiliul mulþumeºte domnului N. Ioanidi pentru activitatea depusã în
interesul Bãncii ºi-i dã descãrcare pentru sumele întrebuinþate. Domnul
administrator director R. Soepkez roagã Consiliul sã i se primeascã demisiunea
din calitatea de director al Bãncii, domnia sa având nevoie de un concediu mai
îndelungat.
Domnul administrator George Kapri roagã pe domnul Richard Soepkez
397
sã renunþe la prezentarea demisiunii, continuând a-ºi pãstra funcþiunile.

Întregul Consiliu alãturându-se expunerii domnului administrator Kapri,
domnul Soepkez convine ca, deocamdatã, sã ia un concediu pânã la 1 iulie a.c.
Consiliul mulþumeºte domnului Soepkez pentru hotãrârea luatã.
Se mai aduce la cunoºtinþa Consiliului urmãtoarele: radierea semnãturii
domnului M. Roºoiu, procurist, având dreptul la a doua semnãturã pentru
serviciul Contabilitãþii în Centralã.
Desfiinþarea sucursalelor: Calea Griviþei, Calea Victoriei, Bacãu ºi
Rãdãuþi.
Consiliul ia notã.

398
Proces-verbal
din 28 iunie 1932
Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; baron I.V. Stârcea, Ioan

Boambã, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez ºi Grigore N.
Filipescu, membri.
Secretar: N. Voinescu.
S-au luat în discuþiune urmãtoarele chestiuni:
I. Comprimãrile facute în regia bãncii

Consiliul aprobã comprimãrile fãcute în regia bãncii, astfel cum se aratã
mai jos:
Bugetul general de speze al bãncii acuzã pe ziua de 31 mai 1932, un total
de:
Lei 20.035.000 – faþã de
Lei 80.565.000 – la epoca corespunzãtoare a anului trecut, ceea ce

reprezintã o scãdere de:
Lei 60.530.000 pe primele 5 luni ale anului sau 75%.
Capitolul salariilor se cifreazã pe ziua de 1 iunie – toatã banca (Centrala ºi

12 sucursale) – la:
Lei 1.758.411 – lunar, cu un numãr de 243 funcþionari (inclusiv oameni de

serviciu)
faþã de
Lei 7.904.636 – cu un numãr de 1.084 funcþionari, cu alte cuvinte

reducerea este de
Lei 6.146.225 ºi la numãr de 841 funcþionari.
Cu reducerile proiectate, care se vor pune în aplicare pânã la 1

septembrie, statul de salarii se fixeazã la circa: Lei 1.500.000 lunar cu un numãr
de 200 funcþionari (inclusiv 32 oameni de serviciu pentru Centralã ºi
sucursale).
Faþã de bugetul din octombrie 1931, þinând seama ºi de suplimentele ce
se dãdeau în trecut, reducerile înfãptuite reprezintã o diminuare de 84,50% la
cifre ºi 81,50% la numãrul funcþionarilor.
Consiliul este de acord cu propunerea de a se desfiinþa, în viitor, câteva
sucursale în provincie, menþinând numai cele trei posturi – Brãila, Constanþa,
Galaþi –, iar din teritoriile noi: Braºov, Cluj, Oradea, adicã 6 din cele 12 existente.
II. Exploatarea imobilelor

Consiliul aprobã expunerea situaþiunii exploatãrii imobielelor, astfel cum
se aratã mai jos:
Imobilele din Bucureºti, proprietatea bãncii, aducãtoare de venit – printre
399
care relevãm în frunte careul bãncii – au produs în 1931:
Net Lei 9.396.000
În urma legii chiriilor

din aprilie 1932, totalitatea
chiriilor au fost diminuate
potrivit legii cu 30%.
Aceastã scãdere a fost
compensatã de închirierea
unor imobile care în trecut au
fost utilizate chiar de Bancã,
venitul total pe 1932 cifrându-se la Lei 8.985.000
faþã de venitul din 1931, adicã 4,40% Lei 411.000
III. Dizolvarea Casei de Pensiuni

Consiliul, vãzând cã Casa de Pensiuni dispune actualmente de:
1. Nominal Lei 13.309.400 în efecte publice, care produc un venit anual
de Lei 1.350.000;
2. Un teren în strada Clucerului evaluat la circa Lei 4.250.000,
neproducãtor de dobânzi.
Cã venitul actual de:

Lei 1.350.000 - Casa de Pensiune are de fãcut faþã unui numãr de 55
pensionari, cãrora li se serveºte pensii în valoare de:
2.696.000 anual, diferenþa de
Lei 1 .346.000 fiind acoperitã de Bancã.

Pentru a evita bugetului bãncii, în viitor, o sarcinã apãsãtoare, pe urma
creºterii numãrului pensionarilor (din cei circa 243 funcþionari actualmente în
serviciu), decide:
1. de a lichida Casa de Pensiuni, afectând efectele susmenþionate pentru
serviciul de pensiuni actualmente existent ºi limitând astfel contribuþia bãncii la
circa 1.300.000 lei anual;
2. de a încheia cu Societatea „Generala” de Asigurare o convenþie de
asigurare pentru personalul existent (viitori pensionari), dându-i în platã terenul
din str. Clucerului, evaluat la circa 4¼ milioane lei ºi pentru rest circa 12 milioane
în numerar.
Cu chipul acesta s-ar lichida ºi creanþe asupra bãncii de circa 40 milioane
lei a Casei de Pensiuni.
Tratativele cu Societatea „Generala” au fost încheiate.
IV. Desfiinþarea Sucursalei din Paris

Consiliul aprobã desfiinþarea Sucursalei din Paris ºi menþinerea domnului
George Rãuþ, pentru lichidarea operaþiunilor, fixându-se un salariu lunar de
10.000 (zece mii) Frs.fr.
V. Cumpãrarea imobilului A. Roller, din Bucureºti, str. Coþofeni
400
Firma Roller datoreazã Lei 6.755.000 (din care 4.755.00 lei rezervate)
pentru care am deþinut o garanþie de ipotecã asupra unui teren din Bucureºti, str.
Coþofeni, în suprafaþã de 5.782 m.p., având construcþiuni pe el pentru 2.265 m.p.
S-a scos în vânzare prin licitaþie publicã acest imobil.
Spre a evita continue amânãri care stânjeneau fãrã sfârºit recuperarea
creanþei noastre ºi în lipsã de alþi amatori, s-a cumpãrat de bancã la licitaþie acest
imobil cu suma de Lei 5.200.000, achitând preþul cu creanþa bãncii.
Suma de la care au început strigãrile a fost de Lei 5.000.000.
VI. Aranjamente cu debitorii intrând în cadrul legii asanãrii agricole

Consiliul aprobã ca Direcþiunea, þinând socotealã de dispoziþiunile legii,
sã examineze ºi sã convinã de la caz la caz, în raport cu interesele bãncii.
VII. Situaþia rafinãriei „Carmen Petrol”.

Rafinãria de Petrol „Carmen Petrol” a fost cumpãratã de bancã în 1930, în
stare de concordat.
A doua ratã a fost scadentã la 10 martie 1932, pe care rafinãria „Carmen
Petrol”, în lipsã de mijloace, n-a putut-o achita.
Datoria totalã la diverºi (în afarã de bancã) se cifreazã la circa Lei
24.000.000.
Rafinãria are, dimpotrivã, o creanþã definitivã asupra Societãþii
„Subsolul”, în sumã de circa Lei 55.000.000.
Pentru a evita o lichidare judiciarã, Rafinãria propune creditorilor ei o
tranzacþie la o cotã de 40% plãtibilã în patru rate egale eºalonate, într-un interval
de opt luni, oferind în plus creditorilor mari 20% în cesiune asupra Societãþii
„Subsolul”.
Creditorii nu s-au pronunþat pânã acum ºi, în negativã, Rafinãria „Carmen
Petrol” va trebui sã cearã lichidarea judiciarã.
Consiliul aprobã ca, în cazul când nu se va realiza aranjamentul propus
creditorilor, sã se introducã cererea de lichidare judiciarã.
VIII. Vânzãri de imobile pentru înlesniri de operaþiuni.

Constatându-se necesitatea restituirii sumelor derivând din operaþiuni cu
caracter de mandat, deja aprobate de Comisia de Creditori, necesitate cu atât
mai presantã cu cât prin întârzierea acestor restituiri din cauza lipsei de fonduri,
banca riscã procese în care va avea de suportat speze însemnate ºi chiar daune
interese, pe când restituirea acestor sume prin bunã înþelegere îngãduie bãncii
sã obþinã însemnate avantaje de la beneficiari ºi constatându-se cã, în urma
tratativelor duse, banca are posibilitatea sã valorifice, în condiþiuni relativ bune,
unele imobile situate tocmai în localitãþi unde depresiunea preþurilor se
accentueazã din ce în ce mai mult, iar pe de altã parte, pentru îndeplinirea
convenþiei cu Societatea „Trenga”.
Consiliul aprobã:
a) Vânzarea imobilului din Oradea, Bulevardul Regele Ferdinand nr. 5, cu
suma de Lei 5.000.000 numerar.
b) Vânzarea imobilului din Arad, str. Elena Ghica, pe preþul de Lei
1.200.000, în numerar.
c) Vânzarea imobilului din Bucureºti, str. Zorilor nr. ..., pe preþul de Lei
10.832.000, din care Lei 750.000 numerar ºi restul în creanþe asupra bãncii.
Tranzacþia cu Oficiul de Vânzare al Zahãrului, relativã la creanþa sa, a
401
cãrei naturã este în afarã de concordat ºi prin care se stinge pretenþiunile

Oficiului în schimbul vânzãrii cãtre acesta a imobilului din Bucureºti; str. Zorilor
nr. ..., pe preþul de Lei 10.832.000, din care Lei 750.000 în numerar, iar restul în
creanþe.
d) Vânzarea proprietãþii Pedvisocar din Bucureºti, str. Vultur nr...., pe
preþul de dolari 20.000, într-o creanþã a domnului Inginer Hertz asupra bãncii ºi
lei 2.800.00 numerar.
Se observã cã prin aceastã operaþie se stinge litigiul dintre Bancã ºi
domnul inginer Hertz, relativ la creanþa sa de dolari 20.000, a cãrei naturã
concordatarã este contestatã pe cale de proces.
e) Vânzarea terenului Rahova din Bucureºti, în întinderea de circa 11.000
m.p. pe preþul de Lei 2.500.00 numerar.
f) Vânzarea Antrepozitelor Cernãuþi, pentru Lei 2.000.000 numerar.
IX. Se ia notã de aranjamentul rambursãrii împrumutului de Lstg. 30.000

de la Internationale Suiker Maatschappij, Amsterdam, unde sunt gajate 150.000
acþiuni ale Societãþii „Lujani”, precum ºi de plasarea prin Societatea „Trenga” din
Cernãuþi a întregului stoc de bucãþi 250.000 acþiuni „Lujani”; figurând în registrele
bãncii cu Lei 102.000.000 pe preþul de Lei 510 per acþiune, ceea ce ar da un total
de Lei 127.500.000.
X. Consiliul se va ocupa de cererea Bãncii Naþionale a României, de a se

face noi cesiuni de creanþe în altã ºedinþã.
XI. Domnul I.S. Smaia, procurist special cu dreptul celei de a doua

semnãturi pentru Serviciul de Corespondenþã ºi Cecuri la Sucursala Focºani se
numeºte procurist al acestei sucursale.
Domnul I. Coblenz se numeºte procurist la Sucursala Iaºi.
Semnãturile domnilor: S. Papp, director la Sucursala Brãila,
L. Strejaru, procurist în Centralã, având dreptul la a doua semnãturã
pentru Serviciul Corespondenþei;
R. Berkowitz, procurist în Centralã, având dreptul la a doua semnãturã
pentru Serviciul Incasso;
I. Zingher, procurist al Sucursalei Iaºi;
Theodor Zãrnescu, procurist având dreptul la prima semnãturã pentru
Serviciul Devizelor din Centralã.
S. Negrescu, procurist în Centralã;
Aurel Dabija, procurist având dreptul la a doua semnãturã pentru
Serviciul de Control din Centralã, înceteazã a mai angaja valabil banca,
persoanele de mai sus nemaifãcând parte din personalul instituþiunii noastre.

(ss) Simon Rosental
402
Proces-verbal
din 2 septembrie 1932
Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ioan Boambã, I.V.

Stârcea, general Constantin Coandã.
Reprezentaþi domnii: Simon Rosental prin domnul Victor Romniceanu,
Richard Soepkez prin domnul Boambã, Grigore N. Filipescu prin domnul I.V.
Stârcea, Emilian Pantazi prin domnul general Coandã.
Prezideazã domnul Victor Romniceanu.
Consiliul ia în deliberare propunerea grupului format din domnii inginer C.

Moisescu, dr. Ernest Ene ºi M. Niþescu, personal ºi ca reprezentant al
Societãþilor Financière Européenne din Paris, de a cumpãra totalitatea acþiunilor
societãþilor „Sondajul” ºi „Carmen Petrol” pe preþul de Lei 1 milion în total.
Ca urmare a acestei vânzãri, Banca Marmorosch, Blank & Co. obþine
descãrcarea de obligaþiunile decurgând din poliþele de Lei 311.900.000, emise
de Societãþile „Sondajul” ºi „Carmen Petrol” ºi reescontate de Banca
Marmorosch, Blank & Co. la Banca Naþionalã a României, cu condiþia ca banca
sã renunþe la creanþele ce mai are contra acestor societãþi.
Consiliul gãseºte cã aceastã propunere este atât în interesul bãncii, cât ºi
a creditorilor ei, deoarece ea permite bãncii sã-ºi micºoreze pasivul cu o creanþã
mult mai mare decât valorile care ies din activul sãu.
Consiliul autorizeazã Direcþiunea bãncii sã vândã acþiunile societãþilor
„Sondajul” ºi „Carmen Petrol” pe preþul de Lei 1 milion ºi sã renunþe la creanþele
contra acestor societãþi.
(ss) Victor Romniceanu, personal ºi pentru dl. Simon Rosental

(ss) Indescifrabil
403
Proces-verbal

N. Filipescu, Emilian Pantazi, Simon Rosental ºi Richard Soepkez.
Secretar: N. Voinescu.
1) Consiliul, luând cunoºtinþã de decesul generalului Coandã, membru în

Consiliul de Administraþie, aduce elogii memoriei defunctului ºi exprimã familiei
condoleanþele sale.
2) Consiliul, luând în cercetare activitatea bãncii de la ultima Dare de

Seamã fãcutã la 28 iunie 1932, aprobã:
a) Convenþiunea intervenitã între „Sondajul” SA, Banca Naþionalã a
României ºi alþii cu Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, prin care Banca
Marmorosch, Blank & Co. SA este scoasã din obligo cu Lei 311.900.000 faþã de
Banca Naþionalã a României, precum ºi toate operaþiunile în legãturã cu aceastã
convenþiune.
b) Tranzacþiunea încheiatã cu London Eastern Trade Bank Ltd. London,
prin care, pentru lichidarea creanþei de Lstg. 7.000 ce aceasta avea asupra
Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA, decurgând din garanþia datã de bancã
pentru contul „Mureºeni” SA ºi Societatea Anonimã pe Acþiuni pentru Industria
Lemnului, s-au achitat în numerar Lei 5.445.000 ºi cesionat 8.500 acþiuni Banca
Timiºoarei ºi Societate Comercialã pe Acþiuni.
Aceastã tranzacþiune era cu atât mai necesarã, pentru a evita riscul unei
acþiuni judiciare contra Sucursalei Paris, care ar fi putut fi declaratã în stare de
faliment de cele douã societãþi de mai sus.
Prin tranzacþia de mai sus, banca a evitat ºi orice risc valutar, prin faptul
primirii plãþii în lei a sumei convenite.
c) Consiliul ia act de vânzãrile arãtate mai jos:
Fost în deplina noastrã proprietate Preþul vânzãrii
Braºov, teren Sf. Petre Lei 66.000

Moºia Opriºori Drânea Lei 2.000.000
Galaþi, teren St. Codreanu Lei 300.000
Bucureºti ,str. Belvedere teren Lei 2.500.000
Dreptul de uzufruct, Arad, str. Elena Ghica Lei 1.200.000
Mangalia Lei 330.000
Balcic -----------------------
Oradea, Str. Regele Ferdinand Lei 5.286.000
Cernãuþi, str. Flondor Lei 6.000.000
Cluj, Str. Dorobanþilor ºi str. Reg. 83 Inf. Lei 4.700.000
Galaþi, str. Sf. Nicolae 5, teren Lei 250.000
Bucureºti, imobilul Sf. Carol (piaþa Sf. Anton) Lei 3.500.000
pe care le ratificã.
3) Consiliul ia în cercetare Bilanþul per 24 noiembrie 1932.

404
Din comparaþia sumelor prevãzute în acest bilanþ, rezultã cã pasivul s-a

micºorat cu Lei 766.526.086,57, cã restul pasivului rãmâne garantat cu un activ
majorat faþã de activul de la 27 octombrie 1931 (data cererii concordatului), cu
suma de Lei 195.094.819,28.
Din comparaþia sumelor din bilanþ, mai reiese ca pasivul s-a redus cu
20%, iar activul cu 15%.
Vãzând însã cã diminuarea pasivului nu s-a putut face prin achitarea

proporþionalã a tuturor, deoarece banca a fost obligatã sã achite sume
importante ce nu intrau la masa concordatarã.
Vãzând ºi dispoziþiile art. 44-47, combinat cu art. 57 din noua lege a
concordatului, Consiliul autorizeazã pe domnii F. Mãrgãrit ºi N. Voinescu sã
cearã instanþelor judecãtoreºti termen de graþie pentru plata ratelor
concordatare pe termen de un an, în sensul ca scadenþa fiecãrei rate sã fie
prelungitã cu un an, aºa încât prima ratã sã devinã exigibilã la 27 ianuarie 1934,
iar ultima ratã la 27 ianuarie 1936.
Tot în acest scop, Consiliul invitã pe domnii cenzori ai bãncii sã facã o
verificare amãnunþitã a celor de mai sus, prezentând un raport care sã serveascã
de bazã pentru susþinerea cererii adresatã Tribunalului.
4) Consiliul, luând în cercetare raportul din 16 noiembrie 1932 a domnului

cenzor al Guvernului, N. Ioanidi, din care se constatã cã a deblocat din fondurile
sale proprii cu titlu de ajutoare, bonificãri, speze etc., suma de Lei 530.475,
aprobã restituirea acestei sume.
5) În publicarea fãcutã în „Monitorul Oficial” nr. ..., conform legii Oficiului

Registrului Comerþului, a semnãturilor ce angajeazã banca, din eroare s-a trecut
domnul R. Soepkez ca director, domnia sa având numai calitatea de membru al
Consiliului de Administraþie ºi se vor face rectificãrile în acest sens.

405
Proces-verbal
din 22 martie 1933
Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ioan Boambã, Gr. N.

Filipescu, George Kapri, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Richard Soepkez,
I.V. Stârcea, Anibal Teodorescu, administratori.
1) Domnul L. Grünbaum se numeºte procurist al Sucursalei Bãncii.

2) Se decide convocarea Adunãrii Generale Ordinare a Acþionarilor
pentru miercuri, 19 aprilie 1933, ora 10 a.m.
Se dã citire urmãtorului proiect de Dare de Seamã cãtre Adunarea

Generalã a Acþionarilor:
În cursul anului trecut, Institutul dumneavoastrã a avut de suferit
pierderea unuia dintre cei mai valoroºi sfetnici din Consiliul nostru de
Administraþie, generalul Coandã, fost preºedinte al Consiliului de Miniºtri, fost
inspector general al Armatei. Generalul Coandã întrunea calitãþile superioare ale
militarului, diplomatului ºi omului politic. Aceste însuºiri a ºtiut sã le transpunã ºi
în viaþa economicã, pe care a servit-o cu acelaº devotament pânã la moarte.
Recunoscãtori, îi vom pãstra o pioasã amintire.
Rapoartele bãncilor din þarã ºi din strãinãtate, de emisiune ºi particulare,
de depozite ºi de afaceri, adresate adunãrilor lor generale respective,
reamintesc, ºi în acest an, depresiunea generalã economicã ºi erorile diferitelor
legislaþiuni.
Este foarte greu de desprins ordinea cronologicã în rânduirea cauzelor ºi

efectelor depresiunii ºi legislaþiunii. Cert este cã ambele au creat o stare de fapt
care se cristalizeazã în insolvabilitatea succesivã a debitorilor ºi în deprecierea
titlurilor, participaþiunilor ºi bunurilor. Cu alte cuvinte, activul individual, bancar ºi
naþional se reduce continuu, în proporþie încã greu de stabilit.
La noi, solvabilitatea generalã nu va putea lua forma definitivã decât dupã

legiferarea asanãrii datoriilor rurale ºi urbane, cãreia va trebui sã urmeze
reformele bugetare, monetare (nu de stabilizare) ºi, în sfârºit, cele bancare. Într-
un asemenea cadru complet refãcut, se va putea pãºi la reconstrucþia
economicã ºi la renaºterea încrederii, baza oricãrei vieþi bancare.
Avem onoarea a aduce la cunoºtinþa dumneavoastrã cã domnul
Alexandru Vaida-Voevod, fiind chemat în cursul exerciþiului curent la înalta
demnitate de Prim Ministru, a demisionat din Consiliul dumneavoastrã de
Administraþie.
În cursul anului, am cooptat pe domnul George Rãuþ, colaboratorul nostru
de ani îndelungaþi pe lângã Sucursala noastrã din Paris, ºi vã rugãm sã binevoiþi
a ratifica aceastã cooptare.
406
În cursul anului trecut, domnul L. Preiss, cenzor al bãncii noastre,

demisionând, a fost desemnat, în locul domniei sale, domnul farmacist dr. Olariu,
cenzor supleant al bãncii noastre, conform art. 185 din Codul Comercial.
Domnii Victor Romniceanu, Emilian Pantazi ºi Richard Soepkez, ieºiþi la
sorþi, sunt reeligibili.
Consiliul aprobã.
Se decide urmãtoarea ordine de zi pentru Adunarea Generalã Ordinarã a

Acþionarilor ce va avea loc miercuri, 19 aprilie 1933, ora 10 a.m.:
2) Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, ambele încheiate per 31
decembrie 1932;
lor pe anul expirat;
4) Ratificarea cooptãrii domnului George Rãuþ, ca membru în Consiliul de
Administraþie;
5) Alegerea a trei membri în Consiliul de Administraþie în locul domnilor:
Victor Romniceanu, Emilian Pantazi ºi Richard Soepkez, membri ieºiþi la sorþi,
conform statutelor, membrii ieºiþi la sorþi pot fi realeºi;
6) Alegerea cenzorilor ºi supleanþilor lor.

407
Proces-verbal
din 13 aprilie 1933

N. Filipescu, George Kapri, Simon Rosental, personal ºi ca reprezentant al
domnului Emilian Pantazi, Richard Soepkez, baron I.V. Stârcea, Anibal
Teodorescu.
Consiliul aprobã cele douã convenþiuni cu Banca Naþionalã a României,

Ministerul de Finanþe, Societãþile „Discom” ºi Societatea Generalã de
Construcþiuni ºi Lucrãri Publice SA, al cãror text se reproduce mai jos, dã mandat
domnilor Ioan Boambã ºi Anibal Teodorescu sã semneze aceste convenþiuni în
numele bãncii, sã cearã autentificarea lor ºi sã facã verice acte pentru aducerea
lor la îndeplinire.
Textul convenþiunilor cu Banca Naþionalã a României, Ministerul de
Finanþe, Societãþile „Discom” ºi Societatea Generalã de Construcþiuni ºi Lucrãri
Publice SA:
Convenþiune
Între
Banca Naþionalã a României SA reprezentatã prin domnii: G. Cesianu,
administrator-delegat, semnând pentru guvernator, ºi G.I. Cazacu, semnând
pentru Secretar General, lucrând în baza autorizaþiei Consiliului de Administraþie
din 21 aprilie 1933 ºi a aprobãrii Consiliului General din 21 aprilie 1933;
Ministerul de Finanþe, autorizat de Consiliul de Miniºtri prin Jurnalele

507.508 din 4 mai 1933, reprezentat prin domnul director St. Bogdãnescu,
autorizat prin Deciziunea ministerialã nr. 35.131 din 4 aprilie 1933;
Banca Marmorosch, Blank & Co., prin domnii administratori Ioan Boambã
ºi Anibal Teodorescu, în virtutea deciziunii Consiliului de Amdinistraþie din 13
aprilie 1933;
Societãþile de Distribuire Comercialã, precum urmeazã:
Societatea de Distribuire Comercialã Bucureºti, în virtutea deciziunii
Consiliului de Administraþie din 12 aprilie 1933;
Societatea de Distribuire Comercialã Constanþa, în virtutea deciziunii
Societatea de Distribuire Comercialã Chiºinãu, în virtutea deciziunii
Societatea de Distribuire Comercialã Timiºoara, în virtutea deciziunii
Societatea de Distribuire Comercialã Cernãuþi, în virtutea deciziunii
Societatea de Distribuire Comercialã Iaºi, în virtutea deciziunii Consiliului
de Administraþie din 12 aprilie 1933;
Societatea de Distribuire Comercialã Braºov, în virtutea deciziunii
Societatea de Distribuire Comercialã Craiova, în virtutea deciziunii
408
Societatea de Distribuire Comercialã Cluj, în virtutea deciziunii Consiliului

de Administraþie din 13 aprilie 1933;
Societatea de Distribuire Comercialã Galaþi, în virtutea deciziunii
Societãþi destinate a fi fuzionate într-una singurã cu sediul în Bucureºti,

reprezentate prin Societatea „Discom” Bucureºti, prin domnii Romulus
Grigorescu, administrator, ºi Gheorghe Crãciun, administrator ºi director
general, cu delegaþiile publicate în „Monitorul Oficial” nr. 258/1931 ºi 135/1931.
În scop de a regula plata datoriilor pe care Banca Marmorosch, Blank &

Co. le are la Banca Naþionalã a României în sumã de Lei 750.000.000 cu
garanþia statului, ºi în scop de a asigura Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
sorginte de venituri distincte exclusiv plãþii deponenþilor ºi celorlalþi creditori ai
sãi, s-a convenit prezenta convenþiune în condiþiunile urmãtoare:
Banca Marmorosch, Blank & Co. datoreazã, în primul rând, Bãncii

Naþionale a României o sumã de Lei 750.000.000 (cu garanþia Statului ºi în scop
de a asigura) pentru care Sindicatul Bancar, constituit în baza protocolului de la
Sinaia din 14 august 1931, a dat Bãncii Naþionale a României portofoliul
diferitelor bãnci care au constituit acest Sindicat ºi pentru care Statul,
reprezentat prin Ministerul de Finanþe, a dat Bãncii Naþionale a României
garanþia sa.
Pãrþile convin:
a) Ca Banca Naþionalã a României sã restituie Sindicatului Bancar
portofoliul de Lei 750.000.000 dat de membrii Sindicatului pentru acoperirea
acestei creanþe;
b) Ca Banca Marmorosch, Blank &Co. sã confirme darea în gaj cãtre
Banca Naþionalã a României a totalitãþii acþiunilor Societãþii „Discom” ce posedã,
ºi anume totalitatea acþiunilor acestei societãþi, reprezentând integralitatea
capitalului lor social, pentru garantarea sumei de Lei 750.000.000, plus dobânzi
ºi cheltuieli în condiþiunile, la termenele ºi cu modalitãþile prevãzute în prezenta
convenþiune. Se stipuleazã cã Banca Marmorosch, Blank & Co. va exercita
drepturile de acþionarã în baza acestor acþiuni, votând în adunãrile generale ale
„Discom-ului”, cu obligaþiunea însã de a respecta cu stricteþe dispoziþiunile
prezentei convenþiuni ºi cu îndatorirea expresã ca ordinea de zi a adunãrilor
generale sã nu fie fixatã decât cu asentimentul Bãncii Naþionale a României;
c) Ca Societãþile „Discom” sã preia asupra lor întreaga datorie de Lei
750.000.000 a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cãtre Banca Naþionalã a
României, plus dobânzi ºi cheltuieli, cum se va specifica mai jos, ºi se convine ca
aceastã datorie sã se achite în condiþiunile, la termenele, cu modalitãþile
prevãzute în prezenta convenþiune.
d) Ca Societãþile „Discom” sã emitã cambii în valoare de Lei 750.000.000,
cambii care vor purta o scadenþã de trei luni de la data emisiunii ºi se vor
preschimba regulat pe toatã perioada prevãzutã mai jos pentru achitarea acestei
sume, atât timp cât Societãþile „Discom” îºi vor îndeplini întocmai obligaþiunile
luate prin prezenta convenþiune. În cazul când Societatea debitoare nu-ºi va
îndeplini obligaþiunile, Banca Naþionalã a României va fi în drept a refuza
preschimbarea cambiilor, putând pãºi la realizarea tuturor drepturilor sale pe
409
calea justiþiei ºi utilizând, dupã a sa voie, fie titlurile cambiale, fie prezentul act
investit cu formulã executorie, deoarece se specificã expres cã emisiunea
cambiilor nu opereazã evicþiune.
În mãsura achitãrilor efectuate, se vor restitui cambiile emise de

Societãþile „Discom”.
e) Ca Statul, garant cãtre Banca Naþionalã a României pentru aceastã

sumã, sã fie descãrcat faþã de Banca Naþionalã a României de aceastã garanþie,
treptat cu plãþile fãcute în contul zisei datorii.
Pãrþile convin ca achitarea sumei de Lei 750.000.000 sã se facã în modul

urmãtor:
1) În primii patru ani, începând de la 1 aprilie 1933, adicã pe anii 1933,
1934, 1935, 1936 pânã la 1 aprilie 1937, Societãþile „Discom” reunite vor plãti cu
prioritate, faþã de oricare alþi creditori, Bãncii Naþionale a României, la sediul
acesteia din urmã din Bucureºti, str. Lipscani nr. 25, câte 30.000.000 lei anual, în
rate lunare de câte 2.500.000 lei.
În cei 10 ani urmãtori, începând de la 1 aprilie 1937 pânã ºi inclusiv anul

1946, Societãþile „Discom” reunite vor plãti în aceleaºi condiþiuni Bãncii
Naþionale a României suma de Lei 63.000.000 anual, în rate lunare de 5.250.000
lei afarã de ultimele trei luni, în rate cãrora se va adãuga încã 2.500.000 lei lunar.
La chipul acesta întregul capital datorat Bãncii Naþionale a României de Banca
Marmorosch, Blank & Co. va fi achitat în decursul celor 14 ani ai concesiunii
„Discom-ului”.
2) În ceea ce priveºte dobânzile ºi cheltuielile datorate Bãncii Naþionale a

României la zisa sumã, pãrþile au convenit urmãtorul angajament forfetar, pentru
stingerea obligaþiunii de platã a dobânzilor ºi cheltuielilor din partea Societãþilor
„Discom”. Dobânzile ºi cheltuielile nu se vor plãti, deci, la preschimbarea
efectelor, ci se vor debita în cont.
Dacã venitul net al Societãþilor „Discom” va depãºi Lei 100.000.000 anual

ºi nu va trece de 125.000.000, se va da Bãncii Naþionale a României la
încheierea bilanþului 25% din excedent, dar dacã venitul Societãþilor „Discom”
reunite va depãºi anual 125.000.000 lei, Banca Naþionalã a României va mai
încasa peste partea încasatã din primul excedent încã 50% din excedentul peste
125.000.000 lei.
Stipulaþiunea cuprinsã în acest paragraf îºi va produce efectele pe tot

timpul duratei Societãþilor „Discom”, adicã pânã la 31 decembrie 1946.
Ea îºi va produce, de asemenea, efectele exact în aceleaºi proporþii faþã

de venitul total al Societãþilor „Discom”, chiar dacã acestea vor fi obþinut ºi alte
concesiuni de distribuire.
De asemenea, dacã Societãþile „Discom” reunite îºi vor prelungi durata,

angajamentul forfetar pentru plata dobânzilor fixat prin acest paragraf va
continua sã rãmânã în vigoare ºi în viitor ºi dupã achitarea integralã a capitalului
datorat, pânã în momentul în care Banca Naþionalã a României îºi va fi primit
410
totalitatea dobânzilor cuvenite, egale cu scontul sãu obiºnuit, precum ºi a taxelor

ºi cheltuielilor aferente.
Dacã din contrã, Societãþile „Discom” vor lua sfârºit la finele anului 1946,
data pânã la care datoria în capital de 750.000.000 lei va fi fost achitatã, Banca
Marmorosch, Blank & Co. nu va mai avea de plãtit, cu titlu de dobânzi ºi cheltuieli
pentru datoria de 750.000.000 lei, nicio altã sumã peste cele încasate de Banca
Naþionalã a României în acest scop, în baza dispoziþiunilor din acest paragraf.
3) Datoria cãtre Banca Naþionalã a României fiind achitatã de cãtre

Societãþile „Discom”, astfel cum se prevede la paragrafele precedente, pãrþile
sunt de acord ca tot restul veniturilor nete ale Societãþilor „Discom”, adicã soldul
lunar, sã fie remis Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cu afectaþiunea exclusivã de
a fi întrebuinþate numai pentru plata datoriilor bãncii cãtre deponenþii ºi creditorii
sãi. În acest scop, Consiliul de Administraþie al Societãþilor „Discom” va dispune
liberarea sumelor cuvenite Bãncii Marmorosch, Blank & Co. fie direct bãncii, fie
deponenþilor ºi creditorilor ei, desemnaþi de dânsa, pe baza justificãrilor produse
de Banca Marmorosch, Blank & Co., stabilind cã sumele sunt destinate
deponenþilor ºi creditorilor existenþi la data omologãrii concordatului de cãtre
Tribunal ºi verificat în instanþã.
4) Pentru a asigura stricta îndeplinire a tuturor stipulaþiunilor de mai sus,

pãrþile convin ca, imediat dupã semnarea prezentei convenþiuni, ºi cel mai târziu
pânã la 1 iunie 1933, sã se procedeze, prin îndeplinirea tuturor formelor legale, la
fuzionarea tuturor celor opt societãþi „Discom” într-una singurã, iar noua
societate a „Discom-urilor” reunite sã fie administratã de un Consiliul de
Administraþie de opt membri, din care patru desemnaþi de Adunarea Generalã ºi
agreaþi de Banca Naþionalã, doi desemnaþi de Banca Naþionalã a României, unul
de Regia CAM ºi unul de Ministerul de Finanþe, fiind expres stipulat cã nicio
dispoziþiune esenþialã ºi în special nicio consimþire a vreunei sarcini, precum ºi
nicio eliberare de fonduri cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co., sau la cererea
ei nu va putea fi decisã decât cu consimþãmântul administratorilor „Discom-ului”,
desemnaþi de Banca Naþionalã a României, sau cel puþin a unuia dintrânºii.
Banca Naþionalã a României va avea dreptul de revocare ad-mutum a

administratorilor „Discom-ului” desemnaþi de ea. În caz de revocare, se va
coopta un nou administrator desemnat de Banca Naþionalã a României pânã la
Adunarea Generalã viitoare, care va alege un nou administrator în aceleaºi
condiþiuni.
De asemenea, dintre cei trei cenzori ºi cei trei supleanþi, câte unul va fi
desemnat de Banca Naþionalã a României ºi câte unul de Ministerul de Finanþe.
Consiliul de Administraþie va forma ºi Comitetul de Direcþie.
Dispoziþiunea acestui paragraf va rãmâne în vigoare pânã la finele
exerciþiului anului 1946, când capitalul datorat Bãncii Naþionale a României va fi
fost integral achitat, plãtindu-se ºi sumele mai sus cu titlul de dobânzi.
5) În caz de neexecutare la termenele indicate în prezenta convenþiune a

oricãreia din obligaþiunile de platã sau de altã naturã, precum fuzionarea
Societãþilor „Discom” sau preschimbarea cambiilor la scadenþã, prezenta
convenþiune va putea fi consideratã de Banca Naþionalã ca reziliatã de plin drept,
toate sumele datorate pe baza stipulaþiunilor din acest contract devenind
411
exigibile, ºi Banca Naþionalã a României va fi în drept ca, fãrã somaþiune, punere

în întârziere, sau cale de judecatã, sã investeascã prezentul act cu formulã
executorie ºi sã-l execute cum va crede de cuviinþã, fie contra Societãþilor
„Discom”, fie contra Bãncii Marmorosch & Co., care, în acest caz, redevine
obligatã faþã de Banca Naþionalã a României.
6) Statul, reprezentat prin Minsterul de Finanþe, declarã cã, luând

cunoºtinþã ºi aprobând aranjamentul de mai sus între Banca Naþionalã a
României, pe de o parte, ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi Societãþile
„Discom”, de altã parte, pentru achitarea sumei de 750.000.000 lei, datoratã de
Banca Marmorosch, Blank & Co. Bãncii Naþionale a României cu garanþia
Statului, convine ca aceastã garanþie sã fie redusã pe mãsura încasãrilor ce va
face Banca Naþionalã a României pânã la stingerea ei prin achitarea integralã a
datoriei în capital, dobânzi ºi cheltuieli.
Aceastã convenþiune s-a fãcut în 13 exemplare originale, astãzi ... 1933.
urmeazã semnãturile
II. Convenþiune
Între:
Banca Naþionalã a României SA, reprezentatã prin domnii: G. Cesianu,
administrator-delegat, semnând pentru guvernator, ºi G.I. Cazacu, semnând
pentru secretar general, lucrând în baza autorizaþiunii Consiliului de
Administraþie din 21 aprilie 1933 ºi a aprobãrii Consiliului General din 21 aprilie
1933;
Banca Marmorosch, Blank & Co. reprezentatã prin domnii administratori

Ioan Boambã ºi Anibal Teodorescu, în virtutea deciziunii Consiliului de
Administraþie din 13 aprilie 1933;
ºi Societatea Generalã de Construcþiuni ºi Lucrãri Publice SA,

reprezentatã prin domnii: inginer Al. Garvin ºi F. Mãrgãrit, în baza deciziunii
Consiliului de Administraþie din 12 aprilie 1933, a intervenit urmãtoarea
convenþiune:
Banca Naþionalã a României este creditoarea Bãncii Marmorosch, Blank

& Co. conform contului încheiat pe ziua de 15 aprilie 1933, recunoscut ºi aprobat
de pãrþi, cu suma de Lei 594.606.349 în capital, ºi Lei 8.568.312 dobânzi ºi
cheltuieli, pe baza portofoliului comercial scontat de Banca Marmorosch, Blank
& Co.
Pentru garantarea Bãncii Naþionale a României de orice pagube ar putea

suferi din acest reescont, Banca Marmorosch, Blank & Co. a dat, la datele
indicate mai jos, urmãtoarele gajuri Bãncii Naþionale a României:
Prin actul de gaj din 16 iulie 1931
110.663 acþiuni Frigul S.A. a 500 lei = 55.331.500

41.000 ’’ Astra-Vagoane a 500 lei = 20.500.000
86.000 ’’ Ciment Cantacuzino a 500 lei = 43.000.000
156.790 ’’ Moara Steaua a 200 lei = 31.358.000
412
30.000 acþiuni S.I.L. a 500 lei = 15.000.000

33.000 ’’ Techirghiolul a 500 lei = 16.500.000
39.010 ’’ Frigoriferele de Vest a 500 lei = 19.505.000
77.500 ’’ Câmpulungul a 500 lei = 38.750.000
11.000 ’’ Aluminia a 500 lei = 5.500.000
46.860 ’’ Petrifalãu a 500 lei = 23.430.000
Prin actul de gaj din 31 iulie 1931
5.426 acþiuni Soc. de Difuzare

Radio Telefonicã a 500 lei = 2.713.000
8.440 ’’ Insitutul de Credit Ipotecar
Tranzitoriu a 700 lei = 5.908.000
62.615 ’’ Fab. de Piele Mureºeni a 200 lei = 12.523.000
11.213 ’’ ªantierele Române de la
Dunãre a 500 lei = 5.606.500
20.000 ’’ Copºa Micã ºi Cugir a 500 lei = 10.000.000
4.839 ’’ Ind. Aeronauticã Rom. a 1000 lei = 4.839.000
5.673 ’’ Buzãu-Nehoiaºu a 500 lei = 2.836.500
511 ’’ Idem evacuate la Moscova a 500 lei = 255.500
99.190 ’’ B-ca Creditul Basarabean a 500 lei = 49.595.000
19.800 ’’ S.A.R. de Telefoane a 500 lei = 9.900.000
7.820 ’’ Olãneºti a 500 lei = 3.910.000
Prin actul de gaj din 08 august 1931

17.879 acþiuni Universul a 500 lei = 8.939.500
Prin actul de gaj din 14 august 1931

99.310 acþiuni Soc. Generalã de Construcþii
ºi Lucrãri Publice a 500 lei = 49.655.000
Prin scrisoarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

39.250 acþiuni S-té Immobilière de Place Vendôme
Pãrþile convin urmãtoarele:
1) Banca Naþionalã a României va pãstra întreg portofoliul scontat la

dânsa, scoþând din obligo Banca Marmorosch, Blank & Co., a cãrei semnãturã
pe cambii va fi înlocuitã cu semnãtura Societãþii Generale de Construcþiuni ºi
Lucrãri Publice, care preia întreaga datorie, devenind astfel prezentatoarea lui la
reescont ºi fiind obligatã a semna regulat cambiile ce se preschimbã la cererea
Bãncii Naþionale a României, Banca Naþionalã a României îºi rezervã dreptul de
a admite, dupã chizuinþa sa, preschimbarea, dupã cererea Bãncii Marmorosch,
Blank & Co., a unora din cambiile din acest portofoliu ºi înlocuirea lor cu altele
oferite de aceasta din urmã.
413
2) Banca Marmorosch, Blank & Co. vinde, trecând în absolutã ºi deplinã

proprietate Bãncii Naþionale a României, care va avea dreptul a îndeplini singurã
pe baza prezentei convenþiuni orice formalitate de înscriere sau transcriere în
registrele respective, pentru opozabilitatea faþã de terþi, pe preþurile indicate în
dreptul fiecãrui bun, obligându-se sã facã la cererea Bãncii Naþionale a României
osebite acte de vânzare ºi borderouri de vânzare de acþiuni, urmãtoarele:
a) 4.839 acþiuni Ind. Aeronauticã Rom. a

1000 lei v.n. cu cup. pe 1931
pe preþul de............................... lei 4.839.000
b) 5.426 ’’ Soc. de Difuzare Radio

Telefonicã de 500 lei
v.n. cu cup. pe 1931pe preþul..... lei 2.713.300
c) 20.000 ’’ Copºa Micã ºi Cugir a

500 lei v.n. cu cup. pe 1928
pe preþul de................................ lei 10.000.000
d) 11.213 ’’ ªantierele România de la

Dunãre a 500 lei v.n. cu cup.
pe 1930 pe preþul de.................. lei 5.606.500
e) 19.800 ’’ S.A.R. de Telefoane a 500 lei

(certificat provizoriu fãrã cupon)
pe preþul de................................ lei 9.900.000
f) 8.440 ’’ Creditul Ipotecar Tranzitoriu

a 700 lei v.n. cu cup. pe 1931
pe preþul de................................ lei 5.908.000
g) 17.879 ’’ ”Universal” a 500 lei v.n.cu cup.

pe 1931 pe preþul de.................. lei 8.939.500
h) Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi Societatea de Construcþiuni vând

Bãncii Naþionale a României porþiunea din imobilul lor din Bucureºti, str. Eugeniu
Carada, Calea Victoriei ºi pasagiul Macca – liberã de orice sarcini – în suprafaþã
de 2.743 m.p., astfel cum se indicã pe planul alãturat, care face parte integrantã
din prezentul act, notat cu violet ºi roºu, cu literele E.L.H.I.K., cu obligaþiunea
pentru Banca Naþionalã a României ca, dupã dãrâmarea imobilului, care
dãrâmare se va face când va crede Banca Naþionalã de cuviinþã sã deschidã un
drum privat de opt metri lãrgime, din Calea Victoriei în str. Eugeniu Carada spre
fundul localului bãncii, în suprafaþã totalã de 771 m.p. notat cu roºu, cu literele
E.F.G.L., care drum va fi la folosinþã atât Bãncii Naþionale cât ºi Bãncii
Marmorosch, Blank & Co., având ambele drepturi de servitute, de trecere, de
luminã, de a deschide ferestre, uºi ºi porþi. Întreþinerea acestui drum privat va fi în
sarcina ambelor pãrþi, în proporþie de jumãtate de fiecare. Preþul se fixeazã la
suma de Lei 58.000.000.
Se stipuleazã cã, în ceea ce priveºte chiriile construcþiilor aflate pe

414
porþiunea vândutã, încasate cu anticipaþie de Banca Marmorosch, Blank & Co.,

vânzãtoarea – de la Sf. Gheorghe înainte, aceasta se obligã a le restitui Bãncii
Naþionale a României – cumpãrãtoarea – în termen de cel mult douã luni de la
data prezentei.
Se stipuleazã cã, dacã în termen de ºase luni de la data prezentei

convenþiuni, Banca Marmorosch, Blank & Co. nu va dispune de porþiunea de
teren din str. Carada în suprafaþã de 881,57 m.p. marcatã pe plan cu albastru, cu
literele A.B.C.D.E. în favoarea Primãriei Capitalei, prin act autentic, fãrã nicio
platã în numerar, ci numai în schimbul facilitãþilor ºi avantajelor la lucrãrile de
parcelare ale Bordeiului ºi la lucrãrile edilitare ale ªoselei Jianu prin simpla
expirare a acestui termen, fãrã sã se fi fãcut o astfel de înþelegere cu Primãria, va
trebui sã transfere ºi proprietatea acestei porþiuni tot Bãncii Naþionale, fãrã nicio
altã adãugare de preþ, întrucât preþul se va socoti cuprins în acela prevãzut în
acest act, transmiterea de proprietate fãcându-se de plin drept în puterea acestei
clauze, Banca Marmorosch, Blank & Co. obligându-se la cererea Bãncii
Naþionale a face ºi un osebit act de vânzare a acestei porþiuni.
i) Terenul Colentina, liber de orice sarcini, în suprafaþã totalã de 452,421

m.p. douã trupuri: trupul A în suprafaþã de m.p. 410.000, cuprins între ªoseaua
Colentina + Fundeni, proprietatea Mihãescu, proprietatea D.T. Ionescu ºi
proprietãþile locuitorilor din Fundeni. Trupul B, în suprafaþã de m.p. 42.421,
cuprins între ªoseaua Colentina (principalã) proprietatea Marin Macovei,
proprietatea Alexandru Mihalache Niculescu, Fabrica de cãrãmidã Mihãescu,
proprietatea D.T. Ionescu, apa Colentina ºi Fabrica Ion P. Gaspar, conform
planului alãturat.
j) Terenul Ciurel, liber de orice sarcini, în suprafaþã totalã de m.p. 160.418,

din douã trupuri: trupul I, în suprafaþã de m.p. 142.888, cuprins între terenurile
proprietatea comunei Militari, drumul spre Splaiul Pirotehniei, proprietatea G.
Bidiulescu, Ion Crãciun Dogaru, proprietatea Municipiului Bucureºti, Cristina Gl.
Anghel, Niþã ºi Ecaterina Tache, Teodor Popescu ºi str. C.A. Rosetti; trupul II, în
suprafaþã de m.p. 17.530, cuprins între drumul Splaiul Pirotehniei ºi Pirotehnica
Armatei, conform planului alãturat, pe preþul de Lei 38.094.000, în care se
cuprinde ºi terenul de la punctul i.
k) Imobilul din Constanþa, liber de orice sarcini, în suprafaþã totalã de

689,60 m.p., cuprins între str. D.A. Sturdza, Marcu Aureliu, Mare ºi proprietatea
Nescova (fostã proprietatea comunitãþii musulmane), conform planului alãturat,
pe preþul de Lei 8.000.000.
Cu obligaþiunea pentru Banca Naþionalã a României de a respecta

opþiunea de 8.000.000 lei, care expirã la 1 iunie 1933. În caz când opþiunea se
executã, se va vãrsa la Banca Naþionalã a României.
La încheierea prezentei convenþiuni, Banca Marmorosch, Blank & Co. a
transmis Bãncii Naþionale a României toate actele de proprietate pe care le
posedã asupra acestor imobile, cum se specificã mai jos.
Aceastã sumã totalã de 152.000.000 lei, urmeazã a se scãdea din datoria

totalã a Bãncii Marmorosch, Blank & Co., astfel cã totalitatea datoriei cãtre
Banca Naþionalã a României se gãseºte astfel redusã cu aceastã sumã la Lei
415
442.606.349. Imputarea se va face asupra capitalului datorat ºi anume asupra

creanþelor din portofoliu pe care le va alege Banca Naþionalã.
Aceastã clauzã nu are efect decât în mãsura în care bunurile transmise

Bãncii Naþionale sunt libere de sarcini. În cazul când asemenea sarcini ar exista,
Banca Marmorosch, Blank & Co. se obligã sã le radieze în decurs de trei luni de
la autentificarea prezentului act.
3) Banca Naþionalã a României reþine pentru garantarea restului creanþei
rãmas:
Val. nom. Val. nom. Pasivul

Bucãþi Întreprinderea Parþialã Totalã societãþii
110.663 Frigul 500 lei 55.531.500 ½ md.
9.885 Frigex 1000 lei 9.885.000 300.000
39.010 Frigoriferele de Vest 500 lei 19.505.000 ..................
62.615 ”Mureºeni” 200 lei 12.523.000 180.000 lei
30.000 ”Ursul” 330.33 lei 10.000.000 2 mil. lei
5.426 ”Mircea Vodã” 500 lei 2.713.300 ..................
9.865 Antrepozitele Oradea 500 lei 4.842.500 ..................
Antrepozitele Satu Mare,
evaluate de experþi
la suma de neformând 16.503.447 150.000 lei
o întreprindere distinctã,
întrucât este proprietatea
Soc. G-le de Construcþiuni
ºi Lucrãri Publice, intrã în
ipoteca generalã despre
care se vorbeºte mai la vale.
17.440 Oficiul Economic al României 500 lei 8.720.000 3. mil. lei
(acþiunile se vor depune) ............ ................. .................
41.000 Astra Vagoane
33.790 Techirghiolul 500 lei 16.895.000 7.mil. lei
7.820 Olãneºti 500 lei 3.910.000 600.000 lei
plus
75 mil. lei
B-ca de Scont
46.860 Petrifalãu 500 lei ................. ................
Orice creanþã de orice fel a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. sau a
oricãreia din afiliaþiunile aflate sub controlul sãu, sau în contra vreuneia din
aceste (întreprinderi) bunuri, sunt stinse în mod definitiv.
Banca Marmorosch, Blank & Co. va putea sã rãscumpere oricând, oricare

din aceste gajuri, plãtind Bãncii Naþionale valoarea nominalã cum se indicã mai
sus.
Banca Naþionalã a României va avea dreptul sã vândã definitiv, de bunã

voie, fãrã licitaþie, vreunul din bunurile puse în gaj pe preþul ce va fi reuºit sã
obþinã, acoperindu-ºi creanþele scãzute din portofoliul respectiv. Banca
Marmorosch, Blank & Co. va avea însã drept de preferinþã de a rãscumpãra gajul
416
pe preþul indicat de Banca Naþionalã, în termen de 30 de zile de la comunicarea

ce i se va fi fãcut în scris de Banca Naþionalã cu dreptul pentru Banca Naþionalã la
expirarea acestui termen, dacã nu va fi primit un rãspuns afirmativ, sã vândã
gajul respectiv aºa cum s-a arãtat mai sus.
Banca Marmorosch, Blank & Co. va exercita drepturile de acþionarã în

baza acþiunilor depuse în gaj, însã cu obligaþiunea pentru dânsa ca, în societãþile
unde are majoritatea acþiunilor, de a comunica în prealabil bilanþul întocmit
Bãncii Naþionale ºi a nu lua nicio deciziune importantã, sau care sã aibã
caracterul unui act de dispoziþie, fãrã asentimentul prealabil al Bãncii Naþionale.
Banca Naþionalã va putea oricând sã cearã, în societãþile în care acþiunile

Bãncii Marmorosch, Blank & Co. reprezintã majoritatea, orice schimbãri în
modul de administraþie, cu singura restricþiune de a nu se provoca un spor de
cheltuieli.
Banca Naþionalã îºi rezervã dreptul de a aproba, dupã chibzuinþa sa,

cererea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. de a i se restitui unele din aceste gajuri,
pe care le-ar înlocui cu altele pe care aceasta din urmã le-ar oferi.
Banca Naþionalã a României consimte a restitui Bãncii Marmorosch,

Blank & Co. gajurile indicate mai la vale, în schimbul – pentru unele din ele – a
vãrsãrii de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. a sumelor indicate în dreptul
fiecãreia, care vor reduce datoria totalã a bãncii cu o sumã egalã, imputarea
fãcându-se în aceleaºi condiþiuni ca pentru cele 152.000.000 lei, prevãzute mai
sus la punctul 2.
Gajurile pe care Banca Naþionalã le restituie sunt urmãtoarele:
a) Banca Creditului Basarabean

b) Aluminia
c) Câmpulungul
d) Societatea Generalã de Construcþiuni
e) Place de la Vendôme
f) Fabrica de Ciment Cantacuzino 4.000.000 lei
g) Moara Steaua 4.500.000 lei
h) S.I.L. 4.000.000 lei
i) Lujani 1.500.000 lei
j) Oxigenul
k) Sfinxul { 4.000.000 lei
Dacã la epoca când Banca Marmorosch, Blank & Co. va fi achitat complet
pe toþi deponenþii ºi creditorii sãi, astfel cum sunt indicaþi de Tribunalul Ilfov,
Secþia Comercialã, cu ocazia admiterii cererii de concordat, Banca Naþionalã nu
va fi reuºit sã-ºi acopere integral creanþe din realizarea portofoliului scontat la
dânsa ºi din realizarea gajurilor ce posedã din partea Bãncii Marmorosch, Blank
& Co., ºi va fi rãmas descoperitã cu vreo sumã oarecare, ea va rãmâne
creditoare Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cu aceastã sumã.
Dacã Banca Marmorosch, Blank & Co. va intra în lichidare, Banca

Naþionalã va fi, bineînþeles, în drept – în calitate de creditoare cu suma cu care va
417
fi rãmas descoperitã – sã se despãgubeascã din activ, înaintea acþionarilor.
Dacã Banca Marmorosch, Blank & Co. va continua sã funcþioneze, va

trebui sã semneze cu Banca Naþionalã o convenþie prin care se va obliga ca dupã
trecerea unui termen de patru ani sã înceapã a achita datoria ce va fi rãmas, în
condiþiunile ºi anuitãþile ce se vor fixa pânã la completa achitare.
Convenþiunea se va face la cererea Bãncii Naþionale a României.
Subsemnata Societatea Generalã de Construcþiuni ºi Lucrãri Publice, în

calitate de proprietarã ºi nudã proprietarã, ºi Banca Marmorosch, Blank & Co., în
calitate de uzufructuarã, pentru garantarea oricãrei pagube pe care Banca
Naþionalã a României ar avea-o de suferit din lichidarea portofoliului comercial
amintit ºi pânã la concurenþa sumei de Lei 200.000.000, consimþim în favoarea
Bãncii Naþionale a României o ipotecã asupra urmãtoarelor imobile:
1) Bucureºti, Careul (str. Mauriciu Blank nr. 4 ºi 4 bis, Calea Victoriei nr.
22-26, Pasajul Macca, str. Eugeniu Carada nr. 7-9);
2) Chilia Nouã, str. ªtefan cel Mare nr. 89;
3) Reghin, fost Fabrica de Piele;
4) Reni, str. Poºtei nr. 25;
5) Brãila, str. Împãratul Traian nr. 4;
6) Brãila, str. Vadul Cazãrmii;
7) Galaþi, str. Sf. Nicolae nr. 5;
8) Galaþi, str. Belvedere nr. 5;
10) Cluj, str. Ghe. Enescu nr. 15;
11) Satu-Mare, Antrepozite;
12) Târgu-Mureº, str. Sf. Gheorghe nr. 2;
13) Târgu-Mureº, str. Sf. Gheorghe nr. 4;
14) Tulcea, str. Isaccea nr. 58.
Pentru orice formalitate de înscriere a acestor ipoteci, Banca Naþionalã a

României are mandat, prin prezenta, de la Societatea debitoare ºi constituitoare,
pentru a se prezenta ºi cere facerea formalitãþilor la tribunalele respective.
Aceastã ipotecã se va putea pune în executare pentru acoperirea Bãncii
Naþionale de sumele mai sus arãtate, conform convenþiunii ce urmeazã a se
încheia între Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi Banca Naþionalã a României,
cum se aratã mai sus, dacã Banca Naþionalã nu va fi fost pe deplin achitatã de
capital, dobânzi ºi cheltuieli. În acest moment, se va putea investi prezentul act
cu formulã executorie, fãrã somaþiune, punere în întârziere sau cale de judecatã,
ºi pãºi la executarea imobilelor ipotecate.
Banca Naþionalã consimte totuºi cã, dacã Banca Marmorosch, Blank &
Co. ºi Societatea Generalã de Construcþiuni pentru plata unora din deponenþii ºi
creditorii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., vor vinde sau ipoteca vreunul din
imobilele sale, afarã de cel al Palatului bãncii din str. Mauriciu Blank nr. 5 ºi
Antrepozitele de la Satu Mare, ea sã renunþe la ipoteca sa sau la rangul ipotecii
sale, fãrã nicio despãgubire, aceastã renunþare fãcându-se în interesul
creditorilor respectivi.
418
Atât Banca Marmorosch, Blank & Co., cât ºi Societatea Generalã de

Construcþiuni, înþeleg sã recunoascã datoria lor aºa cum va reieºi din registrele
Bãncii Naþionale ºi nu vor face nicio obiecþiune asupra modului în care s-ar fi
fãcut sau s-ar fi întârziat lichidarea portofoliului comercial ce rãmâne Bãncii
Naþionale prin prezenta convenþiune, sau asupra oricãrei tranzacþiuni ce ar fi
încheiat Banca Naþionalã cu diferiþi debitori.
La încheierea acestei convenþiuni s-a remis Bãncii Naþionale a României

urmãtoarele acte de proprietate ºi contractele de închiriere referitoare la bunurile
ce-i rãmân în deplinã proprietate.
1) Actul original de vânzare-cumpãrare, intervenit între doamna G.A.

Gorjan ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, autentificat de Tribunalul Ilfov,
Secþia Notariat, sub nr. 12.500/1920 ºi transcris la nr. 5.792/1920.
2) Actul original de vânzare-cumpãrare, intervenit între familia C.St.

Bolintineanu ºi Constantin St. Bolintineanu ºi Banca Marmorosch, Blank & Co.
SA, autentificat la Tribunalul Ilfov, sub nr. 16.645/1920, transcris sub nr.
7.571/1920.
3) Contractul de schimb, în original, intervenit între Banca Agricolã ºi

Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr.
3.616/1920 ºi transcris sub nr. 1.507/1920.
4) Actul original de vânzare-cumpãrare intervenit între Societatea

Anonimã Comercialã a Orientului ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA,
autentificat sub nr. 14.360/1920 de cãtre Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, ºi
transcris sub nr. 6.600/1920.
5) Actul original intervenit între Camera de Comerþ ºi Industrie din

Bucureºti ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, autentificat de Tribunalul Ilfov,
Secþia Notariat, sub nr. 7.493/1908, transcris sub nr. 3.116/1908.
6) Actul de vânzare-cumpãrare, în original, intervenit între Ion Dumitrescu

ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, autentificat de Tribunalul Ilfov, Secþia
Notariat, sub nr. 23.270/1920, transcris sub nr. 10.402/1920.
7) Copie legalizatã dupã actul de vânzare, intervenit între D.T. Ionescu ºi

Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr.
5.038/1920 ºi transcris sub nr. 2.183/1920.
8) Actul original de vânzare, intervenit între Societatea Creditului Funciar

Urban din Bucureºti ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, autentificat de
Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, sub nr. 2.897/1919 ºi transcris sub nr.
1.232/1919.
9) Copie dupã actul de adjudecare nr. 3.247 al Tribunalului Ilfov, Secþia

Notariat, din 4 septembrie 1906.
10) Actul original de vânzare, intervenit între Dl. Gheorghe Costescu ºi

Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, autentificat la Tribunalul Ilfov sub nr.
419
7.497/1921 ºi transcris la Tribunalul Constanþa sub nr. 1.324/1921, precum ºi

planurile alãturate.
Contractele de Închiriere
Imobilul din Str. Carada Nr. 7
Vizat la
Locatarul Expirã la Ad-þia
Financiarã
la nr.
Haim Cogan 23.04.1934 250/1931

Temembaum ........... 26.10.1934 10.036/1932
Berta Spielmann 23.04.1934 32.269/1933
Cappon ............. 23.04.1935 5.173/1932
Sofia Nãdãºan 23.04.1934 32.026/1933
H. Steinberg 23.04.1934 32.022/1933
Hasefer 26.10.1934 32.023/1933
Dr. Ecat. Ionescu 23.04.1934 13.352/1932
Leopold Marcovici 26.10.1935 894/1932
D-l. Saulick 23.04.1934 20.733/1933
Dr. Scurtopol 26.10.1934 11.556/1931
Esther Cantuniari 26.10.1935 136.927/1926
H. Bretea 01.01.1934 1.370/1931
S. Pussmann 23.04.1934 14.394/1932
M. Salner 23.04.1934 13.913/1931
S. Falkenfluck 23.04.1934 15.914/1931
Eugenia Mãrculescu 23.04.1934 10.896/1931
Achille ªaraga 23.04.1934 32.393/1933
Afineria Dentarã 26.10.1933 19.790/1932
S. Mund 23.08.1933 17.746/1932
Gr. Constantinescu 23.04.1934 71.731/1930
Idem 23.04.1934 10.751/1931
Gr. Stãnescu 23.04.1934 236/1933
Marcel Incovici 23.04.1934 33.378/1933
Cristea Avram 23.04.1934 32.604/1933
Iuliu Lantoº 23.04.1934 1.109/1933
Edit. Cult. Naþionalã 23.04.1934 32.195/1933
420
Imobilul din Calea Victoriei Nr. 22
Vizat la
Financiarã
la nr.
S. Israilovici 23.04.1934 2.923/1931

M.I. Marcovici 23.01.1934 3.329/1932
A. Scheiu 23.04.1935 20.345/1931
S. Goldenberg 23.04.1934 32.193/1933
Pono Elli 23.04.1936 1.361/1933
S. Avram 01.01.1934 29.171/1933
H. Rosenbandur 23.04.1934 33.221/1933
Adolphe Kanton 23.04.1934 17.283/1932
Zamfirescu ºi Leonida 23.04.1934 942/1931
J. Ghitiuc 26.10.1934 28.377/931
Imobilul din Calea Victoriei Nr. 24
Vizat la
Financiarã
la nr.
B. Lustgarten 23.04.1935 646/1932

I. Munteanu 23.04.1934 32.777/1933
Carol Wiegler 26.10.1936 28.378/1931
Iulia Ulic
B. Lustgarten 23.04.1935 8.462/1932
Contractul de arendare, original, intervenit între Dumitru Vasilescu ºi

Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, vizat de Administraþia Financiarã a
Capitalei la nr. 19.157 din 21 noiembrie 1930.
Prezenta convenþiune s-a fãcut astãzi ... 1933, în trei exemplare originale.

(ss) Simon Rosental (personal ºi ca mandatar al domnului Emilian
Pantazi)
421
Proces-verbal
din 22 Iunie 1933
Prezenþi domnii: Victor Romniceanu, preºedinte; Ioan Boambã, Emilian

Pantazi, George Rãuþ, George Kapri, Anibal Teodorescu, administratori.
Consiliul ia act cã în data de 5 mai 1933 s-a autentificat la Tribunalul Ilfov,

Secþia Notariat, sub nr. 11.606, convenþia cu Banca Naþionalã a României ºi
Societatea Generalã de Construcþiuni ºi Lucrãri Publice, al cãrei text l-a aprobat
în ºedinþa sa din 13 aprilie 1933.
De asemenea, ia act cã, convenþia între Ministerul de Finanþe, Banca
Naþionalã a României ºi Societãþile „Discom” fuzionate, a fost desãvârºitã prin
autentificarea ei la acelaº tribunal, sub nr. 11.605 din 5 mai 1933.
Domnul George Rãuþ comunicã din partea Direcþiei, în vedere cã, prin
aceasta din urmã convenþie, s-a lãsat la dispoziþia Bãncii Blank o parte din
veniturile Societãþii „Discom”, peste sumele afectate cu privilegiu Bãncii
Naþionale cu afectaþiunea exclusivã pentru creditorii ºi deponenþii Bãncii Blank;
Direcþia a fãcut cu unii din aceºti creditori ºi deponenþi aranjamente, prin care
aceºtia din urmã au convenit sã fie achitaþi de sumele ce au de primit în termen
de 10 sau 12 ani, fãrã dobândã.
Consiliul ratificã aceste convenþiuni ºi autorizeazã Direcþia sã facã

convenþiuni similare cu acei dintre creditori ºi deponenþi care s-ar declara gata sã
le semneze.
Consiliul mai ia cunoºtinþã de tratativele urmate cu Ministerul de Finanþe

în vederea preluãrii de cãtre stat a sumei de Lei 108.335.241, ce reprezintã
avansul acordat de Banca Naþionalã a României în ziua de 21 octombrie 1931,
când s-a dispus de Ministerul de Finanþe închiderea bãncii.
Consiliul de Miniºtri a aprobat propunerea bãncii pentru preluarea de

cãtre Stat ºi scoaterea bãncii din obligo, în schimbul cedãrii de cãtre bancã a
pachetului sãu de acþiuni de 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu, în valoare nominalã
de Lei 500 bucata, plus un portofoliu de creanþe de Lei 108.335.241.
Consiliul ia act de aceasta ºi autorizeazã Direcþia bãncii a încheia

cuvenita convenþie.
Direcþiunea bãncii aratã cã, datoritã acestor convenþiuni s-au lichidat prin
scoaterea din obligo toate datoriile cãtre Ministerul de Finanþe ºi Banca
Naþionalã a României existente la data cererii concordatului ºi anume:
Lei 986.267.230 - portofoliu reescont cambial

Lei 747.399.510 - datorie prin Sindicatul Bancar
Lei 108.335.241 - datorie la Banca Naþionalã
pentru contul Ministerului de
Finanþe.
Lei 1.842.001.981 în total
422
Banca rãmânând garantã faþã de Banca Naþionalã pentru eventualele

pagube ce ar rezulta din recuperarea portofoliului comercial în sumã de Lei
442.606.349, în care scop, pe lângã acþiunile gajate prin convenþiune a constituit
împreunã cu Societatea Generalã de Construcþiuni ºi Lucrãri Publice o ipotecã
pentru suma de 200 milioane lei asupra imobilelor ce le aparþin.
În ceea ce priveºte pe ceilalþi creditori ºi deponenþi ai bãncii, ei au fost

reduºi per 31 mai a.c. la
Lei 1.346.217.634,36 faþã de

Lei 1.397.239.485,59 la 31 decembrie 1932
Lei 1.800.300.043,18 la 27 octombrie 1931,
adicã acuzã o scãdere de
Lei 454.082.408,82 faþã de situaþia din octombrie 1931.
În afarã de nevoile Casieriei, pentru plãþile curente cãtre creditorii

privilegiaþi, achitarea impozitelor în restanþã cum ºi lichidarea ultimelor
despãgubiri cãtre funcþionarii preavizaþi, conform legii contractelor de muncã,
banca necesitã fonduri pentru a degaja unele acþiuni la Banca Naþionalã a
României, încuviinþate prin convenþia încheiatã precum:
86.000 acþiuni Ciment Cantacuzino

contra Lei 4.000.000
100.000 acþiuni Lujani contra ½ milioane
care sunt, de altfel, destinate a fi date în platã unor creditori, conform

aranjamentelor existente.
Faþã de aceastã necesitate, Consiliul aprobã vânzarea pachetului de
43.250 acþiuni „Société Immobilière Place Vendôme”; proprietatea unei pãrþi din
imobilul din Paris, Place Vendôme 20, pe preþul de Lei 22½ milioane.
Direcþiunea bãncii relevã cu acest prilej cã va continua cu cea mai mare

rigurozitate comprimarea bugetului de cheltuieli, în care salariile constituie
capitalul cel mai important, astfel cu toate cã, în ºedinþa din iunie 1932, s-a fixat
statul de salarii lunare la:
un numãr de 243 funcþionari însemnând Lei 1.500.000
el a fost redus la
un numãr de 125 funcþionari însemnând Lei 985.336,
realizându-se astfel o reducere faþã de octombrie 1931

de 88% atât la numãr, cât ºi la sumã.
La viitoarea ºedinþã a Consiliului, care va avea loc dupã întocmirea

bilanþului pe primul semestru anul curent, se va putea examina în completul ei
situaþiunea actualã a bãncii.
423

424
Proces-verbal
din 2 aprilie 1934
Prezenþi domnii: Ioan Boambã, Emilian Pantazi, Simon Rosental, Grigore

N. Filipescu, George Kapri, I.V. Stârcea.
Reprezentaþi:
Domnul George Rãuþ prin domnul Grigore Filipescu;
Domnul Richard Soepkez prin domnul Ioan Boambã;
Domnul Anibal Teodorescu prin domnul Simon Rosental.
Consiliul aprobã convenþiunea cu Banca Naþionalã a României,

Societatea Generalã de Construcþiuni ºi Lucrãri Publice, Societatea de
Distribuire Comercialã „Discom”, Societatea „Techirghiolul” ºi Fabrica de Hârtie
ºi Mucava „Piatra-Neamþ”, al cãrei text se alãturã prezentei, dã mandat domnilor
Ioan Boambã sau George Kapri ºi Alexandru Pacsimade sau V.A. Urechia, sã
semneze aceastã convenþie în numele bãncii, sã cearã autentificarea ei ºi sã
facã orice acte pentru aducerea ei la îndeplinire.
Consiliul autorizeazã pe domnii Ioan Boambã sau George Kapri ºi

Alexandru Pacsimade sau V.A. Urechia, sã elibereze, la cerere, Bãncii Naþionale
a României, o declaraþie scrisã cã, în timpul cel mai scurt prevãzut de statutele
Societãþii, sã facã a ratifica de cãtre Adunarea Generalã convocatã în acest
scop, convenþiunea intervenitã cu Banca Naþionalã a României ºi reprodusã în
alãturatul proces-verbal.
Textul Convenþiunii cu Banca Naþionalã a României, Banca Marmorosch,

Blank & Co., Societatea de Distribuire Comercialã „Discom” SA, „Techirghiolul”
SA ºi Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA.
Convenþiune
Între:
Banca Naþionalã a României SA cu sediul în Bucureºti, str. Lipscani nr. 25,
reprezentatã prin domnii: George Cesianu, administrator delegat, semnând
pentru guvernator, ºi G.I. Cazacu, semnând pentru secretar general, conform
proceselor-verbale publicate în „Monitorul Oficial” nr. 6/1934 ºi 299/1931;
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cu sediul în Bucureºti, str. Mauriciu
Blank nr. 4, reprezentatã prin domnii Ioan Boambã ºi Alexandru Pacsimade,
lucrând în virtutea deciziunii Consiliului de Administraþie din 2 aprilie 1934 ºi
Societatea Generalã de Construcþiuni ºi Lucrãri Publice SA, cu sediul în

Bucureºti, str. Mauriciu Blank nr. 4, reprezentatã prin domnii Alexandru
Pacsimade ºi Leon Paltin, lucrând în baza deciziunii Consiliului de Administraþie
din 2 aprilie 1934 ºi „Monitorul Oficial” nr. 175/1933;
Societatea de Distribuire Comercialã „Discom” SA, cu sediul în Bucureºti,

425
str. Brezoianu nr. 23, reprezentatã prin domnii George Crãciun ºi S. Slavian,
lucrând în virtutea deciziunii Consiliului de Administraþie din 31 martie 1934 ºi
„Techirghiolul” SA, cu sediul în Bucureºti, str. Mauriciu Blank nr. 4,

reprezentatã prin domnii Leon Paltin ºi I. Mãrgãrit, lucrând în virtutea deciziunii
Consiliului de Administraþie din 2 aprilie 1934 ºi „Monitorul Oficial” nr. 288/1933 ºi
105/1932, ºi
Fabrica Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA din Piatra-Neamþ,

reprezentatã prin domnii N. Voinescu ºi S. Slavian, administratori, în baza
publicaþiunii din „Monitorul Oficial” nr. 59/1932 ºi 302/1932
a intervenit prezenta convenþiune în condiþiunile urmãtoare:
Preambul; Raporturile dintre pãrþi se gãsesc actualmente reglementate

prin douã convenþiuni:
a) O convenþie autentificatã de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr.

11.606 din 5 mai 1933, intervenitã între Banca Naþionalã a României, Ministerul
de Finanþe, Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi Societãþile de Distribuire
Comercialã „Discom” – astãzi unificate într-una singurã – prin care se convine ca
plata sumei de Lei 750.000.000 capital ºi dobânzile aferente datorate de Banca
Marmorosch, Blank & Co. Bãncii Naþionale a României prin Sindicatul Bancar, cu
garanþia Statului, sã fie asumatã de Societatea „Discom” ºi sã fie achitatã Bãncii
Naþionale a României de aceastã societate, din toate disponibilitãþile ei în
condiþiunile, la termenele, cu garanþiile, sub controlul ºi sancþiunile prevãzute în
aceastã convenþiune. Aceastã convenþiune a fost pusã imediat în executare ºi va
continua sã fie aplicatã pe toatã durata ei, fãrã a i se aduce nicio atingere prin
prezenta convenþiune.
b) Printr-o a doua convenþiune autentificatã de Tribunalul Ilfov, Secþia
Notariat, la nr. 11.607 din 5 mai 1933, transcrisã la acelaºi tribunal sub nr. 6.117,
6.118 ºi 6.119/1933, intervenitã între Banca Naþionalã a României, Banca
Marmorosch, Blank & Co. ºi Societatea Generalã de Construcþiuni ºi Lucrãri
Publice, s-a stabilit ºi convenit urmãtoarele:
1) S-a stabilit, conform contului încheiat pe ziua de 15 aprilie 1933,
recunoscut ºi aprobat de pãrþi, cã Banca Marmorosch, Blank & Co. datoreazã pe
aceastã datã Bãncii Naþionale, pe baza portofoliului scontat, suma de Lei
594.606.349, în capital, ºi Lei 8.568.312 dobânzi ºi cheltuieli.
2) Prin aceeaºi convenþiune, Banca Marmorosch, Blank & Co. a vândut

de veci Bãncii Naþionale mai multe imobile ºi diferite efecte ºi acþiuni pentru un
preþ total de Lei 152.000.000, care, scãzându-se din totalul capitalului datorat, a
avut de rezultat cã datoria în capital a fost redusã la suma de Lei 442.606.349.
3) Prin aceeaºi convenþiune, Banca Naþionalã a convenit sã restituie

Bãncii Marmorosch, Blank & Co. o parte din gajurile ce posedã, cum se aratã în
act, a scos Banca Marmorosch, Blank & Co. din obligo – semnãtura Bãncii Blank
fiind înlocuitã cu semnãtura Societãþii Generale de Construcþiuni ºi Lucrãri
Publice –, devenitã astfel prezentatoare la reescont ºi obligatã a semna cambiile
la preschimbare. În acelaºi timp, Banca Marmorosch, Blank & Co. a luat
426
obligaþiunea de a garanta Bãncii Naþionale pentru orice pierdere ar suferi din

realizarea creanþelor sale de Lei 442.606.349, dându-i-se, în acest scop, o
întreitã garanþie, constând din:
Excedentul protofoliului sãu scontat, echivalent cu cele 152.000.000 lei,

cu care datoria s-a redus prin vânzãrile cãtre Banca Naþionalã.
Gajurile date Bãncii Naþionale, prevãzute în act.
Ipoteca pe care Societatea Generalã de Construcþiuni ºi Lucrãri Publice,
ca nudã proprietarã, ºi Banca Marmorosch, Blank & Co., ca uzufructuarã, au
constituit-o pânã la concurenþa sumei de Lei 200.000.000 asupra tuturor
imobilelor prevãzute în act; toate acestea, în condiþiunile prevãzute în convenþie.
De la data Convenþiei, 5 mai 1933, ºi pânã acum, în urma sumelor
încasate de Banca Naþionalã a României, atât din depunerile directe fãcute de
Banca Marmorosch, Blank & Co., cât ºi din plãþile fãcute direct de debitori, cum ºi
în urma aranjamentelor directe fãcute cu unii dintre debitori, de la care Banca
Naþionalã a obþinut garanþii reale sau asigurãri de naturã sã facã inutilã ºi
garanþia Bãncii Marmorosch, Blank & Co., suma ce Banca Naþionalã a României
mai are de încasat pentru care Banca Marmorosch, Blank & Co. a garantat-o de
riscul oricãrei pierderi, este precum rezultã din contul încheiat pe ziua de 17
martie 1934, recunoscut ºi aprobat de pãrþi, de Lei 308.072.863,59, plus Lei
24.003.787 dobânzi ºi cheltuieli.
Scopul prezentei Convenþiuni:

În vedere de a ajunge, pe de o parte, la lichidarea obligaþiunii de garanþie
cãtre Banca Naþionalã a României a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. pentru
suma de mai sus, iar, pe de altã parte, pentru a obþine de la Banca Naþionalã
restituirea gajurilor ce i-a constituit Banca Blank, radierea ipotecilor ce i-a
consimþit în acelaºi scop ºi restituirea portofoliului scontat, pentru cã prin aceste
restituiri Banca Blank sã obþinã la dispoziþia sa mijloace pentru a satisface
obligaþiunile sale de platã cãtre creditorii ºi deponenþii sãi particulari, pãrþile au
convenit prezenta convenþiune în condiþiunile urmãtoare:
-I-
Societatea Anonimã „Techirghiolul” ºi Banca Marmorosch, Blank & Co.

SA, care este proprietara a 34.500 acþiuni din 40.000 ale Societãþii
„Techirghiolul”, pe de o parte, ºi
Banca Naþionalã a României SA, pe de alta, au convenit ca datoria
Societãþii „Techirghiolul” cãtre Banca Naþionalã a României, pentru care Banca
Marmorosch, Blank & Co. rãmâne garantã cu Lei 33.000.000 capital, plus Lei
1.848.000 dobânzi de la 16 aprilie 1933, sã fie achitatã în modul urmãtor:
Societatea „Techirghiolul” transmite Bãncii Naþionale a României în plinã
proprietate, pe preþul indicat în dreptul fiecãruia, urmãtoarele bunuri, libere de
orice sarcini.
a) Hotel denumit ”Grand Hotel” cu toate dependinþele,

inclusiv uzina electricã ºi bãile, potrivit alãturatului plan în
dublu pe preþ de............................................................................Lei 13.324.020
b) Inventarul acestui hotel astfel cum este descris
în procesul-verbal alãturat fãcut ºi semnat în dublu,
urmând ca Soc. Techirghiolul sã înlocuiascã obiectele
427
ce ar lipsi la predare, sau s-ar gãsi în stare degradatã,

pe preþ de......................................................................................Lei 2.500.000
c) Vilã cu turn situatã pe malul mãrii, conform planului
în dublu anexat, pe preþ de ........................................................... Lei 905.880
d) Vila nr. 11, conform planului în dublu anexat pe preþ de....Lei 368.100
e) Un numãr de parcele indicate pe alãturatul plan
fãcut în dublu ºi care face parte integrantã din act, însemnând
78.500 m. p. fãrã drumuri, socotitã lei 200/m.p., adicã................... Lei 15.700.000
f) Moºia Societãþii în întindere de 100 ha, astfel
cum se prevede în planul alãturat fãcut în dublu, din care
10 ha socotite a lei 10/m.p. ºi 90 ha a lei1/m.p. în total....................Lei 1.900.000
g) Acaretele acestei moºii compuse din casa
administraþiei, locuinþa personalului, grajduri pentru cai
ºi pentru oi, conform planului în dublu anexat pe preþ de................ Lei 150.000
Total Lei 34.848.000
În terenul transmis Bãncii Naþionale a României, conform specificaþiei de

la litera a de mai sus, se cuprinde ºi porþiunea de teren dinspre ªosea, necesarã
accesului automobilelor la garaj, ceea ce este inclus în delimitarea fãcutã pe
alãturata schiþã de plan.
Rezervorul de apã aflat pe aceastã porþiune de teren, precum ºi toate

puþurile de apã cu conductele lor ce duc de la puþuri la rezervor, atât în subsol cât
ºi pe sol, trec, de asemenea, în proprietatea Bãncii Naþionale ºi drept preþ al
transmisiunii lor, Banca Naþionalã concedeazã Societãþii „Techirghiolul”, cu drept
de subconcesiune, numai cu prealabila învoire scrisã a Bãncii Naþionale,
folosinþa rezervorului ºi a puþurilor cu conductele lor, pe timp de 15 ani, fãrã nicio
altã platã, cu obligaþia pentru Societatea „Techirghiolul” de a alimenta cu apa de
la rezervor hotelul ºi vilele ce se cedeazã Bãncii Naþionale prin prezentul act, cu
jumãtate din preþul cu care va furniza apa celorlalte vile din staþiune. În cazul
când Societatea „Techirghiolul” nu-ºi va îndeplini aceastã obligaþiune, Banca
Naþionalã sau viitorul proprietar va putea sã intre imediat în posesiunea întregii
instalaþiuni, cuprinzând puþurile, staþiunea de pompare, rezervorul ºi reþeaua lui
de alimentare.
Intrarea în posesie se va face de plin drept fãrã somaþiune, prin investire
cu formulã executorie a prezentului act.
Reparaþiunile ºi întreþinerea întregii instalaþiunii de apã pe tot timpul
concesiunii priveºte Societatea “Techirghiolul”.
Deoarece rezervorul de combustibil al uzinei ºi bãilor este situat în afara
perimetrului terenului ce se cedeazã Bãncii Naþionale, Societatea „Techirghiolul”
se obligã a-l muta pe acest teren înainte de 1 iunie 1934.
Se menþioneazã, în mod expres, cã Societatea „Techirghiolul” rãspunde
de orice vicii de construcþii în ceea ce priveºte vila cu turn de sub litera c de mai
sus, chiar dacã ar proveni din cauza terenului neconsolidat, obligându-se a face
reparaþiile necesare.
Cheltuielile de parcelare, adicã trasarea pe teren a parcelelor ºi punerea
þãruºilor pentru parcelele de sub litera e de mai sus, privesc exlusiv pe
Societatea „Techirghiolul” pânã la data de 1 iunie 1934.
Societatea „Techirghiolul” a remis Bãncii Naþionale titlurile sale de
proprietate ale acestor bunuri ºi anume:
428
1) Actul prin care domnul Anghel Hagi Panteli vinde Societãþii

„Techirghiolul” 159 ha., conform planului anexat, act autentificat la nr. 10.587/din
30 aprilie 1920 ºi transcris la nr. 1.111 din 27 mai 1920 (original). Se referã la
parcelare ºi moºie.
2) Actul de vânzare, prin care domnii C.A. Popovici, C.A. Leantcy, ºi dr.
I.N. Dona, vând Societãþii „Techirghiolul” douã loturi ºi 152 parcele conform
planului anexat, act autentificat la Tribunalul Ilfov, sub nr. 10.586 din 30 aprilie
1920, ºi transcris la nr. 1.111 din 27 mai 1920 (original). Se referã la parcelare ºi
moºie.
3) Actul de vânzare Roza Mitif cãtre Societatea „Techirghiolul”, prin care

vinde 33.018,5 ha. Conform planului anexat, act autentificat la nr. 2.428 din 27
iunie 1921 ºi transcris la nr. 2.361 din 27 iunie 1921 (original). Se referã la
parcelare ºi moºie.
4) Actul de vânzare Sever Bocu, prin care vinde Societãþii „Techirghiolul”
imobil ºi teren (actualmente Grand Hotel), act autentificat la nr. 16.777 din 7 iulie
1920 ºi transcris la nr. 1584 din 26 iulie 1920 (original).
5) Actul de vânzare Vassalopol, prin care vinde Societãþii „Techirghiolul”
49.757,08 m.p., autentificat la nr. 8.960 din 31 martie 1921.
6) Actul de schimb Vâlcovici ºi Societatea „Techirghiolul”, autentificat la
nr. 32.184 din 1932, referitor la vila nr. 11.
7) Aprobarea Ministerului Sãnãtãþii nr. 5.664/1929, pentru vila cu turn.
8) Detto nr. 33.812 din 5 iunie 1931, relativ la construcþia stabilimentului
de bãi ºi uzinã.
9) Aprobarea detto nr. 26.100 din 4 mai 1931, pentru dependinþe Grand
Hotel.
10) Detto nr. 60.442 din 28 octombrie 1930, pentru Grand Hotel.
11) Actul autentificat sub nr. 8.136/1934 la Tribunalul Ilfov, relativ la
proprietatea vilei cu turn ºi a vilei nr. 11.
Banca Naþionalã a României se obligã a prezenta aceste titluri dupã

cererea Societãþii „Techirghiolul”, oriunde ºi oricând va fi nevoie.
Banca Naþionalã închiriazã Societãþii „Techirghiolul” hotelul denumit

Grand Hotel cu toate dependinþele, inclusiv uzina electricã ºi bãile ºi cu tot
inventarul hotelului, precum ºi vila cu turn ºi vila nr. 11, adicã toate bunurile
dobândite prin prezentul act, astfel cum sunt specificate la litera a-d de mai sus,
pe tot timpul sezonului 1934, adicã de la 1 mai 1934 pânã la 31 octombrie 1934,
în schimbul unei chirii de Lei 1.100.000 (unmilionunasutãmii lei) plãtibilã la 1
august ºi 1 septembrie 1934 în rate egale.
Neplata chiriei la termen atrage rezilierea de drept a închirierii fãrã

somaþiune sau punere în întârziere, Banca Naþionalã putând proceda la
evacuare prin însoþirea prezentului act cu formulã executorie.
Cu chipul acesta, stingându-se definitiv datoria Societãþii „Techirghiolul”
cãtre Banca Naþionalã a României în sumã totalã de Lei 33.000.000, plus Lei
1.848.000 dobânzile sus arãtate, suma ce Banca Naþionalã mai are de primit ºi
pentru care era garantatã de Banca Marmorosch, Blank & Co. se reduce la Lei
33.000.000, la Lei 275.072.863,59 capital ºi cu Lei 1.848.000 la Lei 22.155.787
dobânzi ºi cheltuieli.
429
-II-
Banca Naþionalã a fãcut o alcãtuire directã cu Societatea Fabrica de

Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA, care s-a obligat sã-ºi achite datoria de Lei
33.750.000 (treizeciºitreimilioaneºaptesutecincizecimii lei) în felul urmãtor: Lei
750.000 la 31 martie 1934, sumã ce s-a ºi vãrsat între timp, Lei 1.250.000 la 30
aprilie 1934 ºi restul de lei 31.750.000 în rate trimestriale a câte Lei 3.750.000, cu
începere de la 31 iulie 1934 ºi pânã la achitare cu dobânda respectivã egalã cu
scontul obiºnuit al Bãncii Naþionale.
Banca Naþionalã a României scuteºte pe Banca Marmorosch, Blank &
Co. de orice garanþie pentru aceste plãþi ºi, cu chipul acesta, suma totalã în
capital ce Banca Naþionalã a României mai are de încasat cu garanþia Bãncii
Blank se reduce la lei 241.322.863,59.
Pentru garantarea plãþii la scadenþã a sumei de Lei 33.000.000

(treizeciºitreimilioane lei) cu dobânzile respective, subsemnata Fabrica de
Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA, reprezentatã prin domnii N. Voinescu ºi S.
Slavian, în baza publicaþiunilor din „Monitorul Oficial” nr. 59/1932 ºi 302/1932,
constituie în favoarea Bãncii Naþionale a României o ipotecã în prim rang asupra
fabricii sale de hârtie ºi mucava, situatã în comuna Piatra-Neamþ, compusã din
teren, clãdiri, maºini ºi instalaþiuni în suprafaþã ºi cu vecinãtãþile arãtate în
alãturata schiþã de plan ce face parte integrantã din prezentul act.
Imobilul ipotecat a fost dobândit de Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-
Neamþ” prin actul de vânzare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr.
15.956/1925. Toate actele mai vechi de proprietate sunt menþionate în acest act
de vânzare.
În caz de neplatã a unei rate la scadenþã, Banca Naþionalã este în drept
ca, fãrã somaþiune sau punere în întârziere, sã investeascã prezentul act cu
formulã executorie ºi sã scoatã în vânzare imobilul ipotecat spre despãgubirea
sa de întreaga sumã datoratã cu dobânzile aferente.
Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” dã, prin prezentul act,
mandat irevocabil Bãncii Naþionale a României sã cearã singurã atât în numele
ei proprii, cât ºi în numele Fabricii de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA,
înscrierea acestei ipoteci la Tribunalul Neamþ.
-III-
Banca Marmorosch, Blank & Co. plãteºte direct Bãncii Naþionale aceastã
sumã de Lei 241.322.863,59, plata acesteia fiind asumatã de Societatea
„Discom”, creaþiunea Bãncii Blank, proprietara totalitãþii acþiunilor sale aflate în
gaj la Banca Naþionalã, iar plata se va face timp de 13 ani, câte Lei 18.563.297,20
pe an, în rate lunare de câte Lei 1.546.941,40, cu începere de la 1 ianuarie 1934
pânã la 31 decembrie 1946.
a) În acest scop, Societatea „Discom” va emite cambii în valoare de Lei

241.322.863,59, care vor purta o scadenþã de trei luni de la data emisiunii ºi se
vor preschimba regulat pe toatã durata de 13 ani prevãzutã pentru achitarea
sumei atât timp cât Societatea „Discom” îºi va îndeplini întocmai obligaþiunile
luate prin prezenta convenþiune, în afarã ºi peste obligaþiunile ce ºi-a luat prin
convenþiunea autenticã din 5 mai 1933, amintitã mai sus.
b) În cazul când Societatea debitoare nu-ºi va îndeplini obligaþiunile,
430
Banca Naþionalã va fi în drept a refuza preschimbarea cambiilor, putând pãºi la

realizarea tuturor drepturilor sale pe calea justiþiei ºi utilizând dupã a sa voie fie
titlurile cambiale, fie prezentul act investit cu formula executorie, deoarece se
specificã expres cã emisiunea cambiilor nu opereazã novaþiune.
În mãsura achitãrilor efectuate, se vor restitui Societãþii „Discom” cambiile
emise.
c) În vedere cã au trecut, de la 1 ianuarie 1934, trei luni, ratele
corespunzãtoare la acest timp în sumã de Lei 4.640.824,29 vor fi repartizate pe
cele nouã luni rãmase din anul curent 1934, începând din aprilie, astfel cã aceste
nouã rate pe 1934 vor fi de câte Lei 2.062.588,58, însumând Lei 18.563.295,20
iar pentru cei 12 ani urmãtori, începând de la 1 ianuarie 1935, ratele lunare vor fi
de câte Lei 1.546.941,43.
d) Societatea „Discom” va plãti aceste sume Bãncii Naþionale cu prioritate
faþã de orice alþi creditori la sediul ei, o datã cu sumele ce are sã-i plãteascã tot cu
prioritate, în baza Convenþiei din 5 mai 1933.
Cu chipul acesta, suma de Lei 241.322.863,59 va fi achitatã în termenul
de 13 ani prevãzut mai sus.
e) În ceea ce priveºte dobânzile ºi cheltuielile cuvenite Bãncii Naþionale
pe trecut, reprezentând suma de lei 22.155.787, cum rezultã din contul încheiat
pe ziua de 17 martie 1934, cum ºi dobânzile în suma de Lei 241.322.863,59, care
i se achitã eºalonat în 13 ani de cãtre „Discom”, pãrþile convin un aranjament
forfetar analog cu cel prevãzut în convenþiunea din 5 mai 1933, pentru achitarea
sumei de Lei 750.000.000 la paragraful nr. 2 ºi anume cã aceastã obligaþie de
dobânzi la suma de Lei 241.322.863,59 a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi a
Societãþii „Discom” care asumã plata ei, ºi care dobânzi nu se vor plãti la
preschimbarea cambiilor, ci se vor debita în cont, sã fie achitatã ºi stinsã în modul
urmãtor:
Dacã venitul net al Societãþii „Discom” va depãºi Lei 100.000.000 anual ºi
nu va trece de 125.000.000 lei se va da Bãncii Naþionale a României la
încheierea bilanþului, peste cei 25% din excedent ce-i revin pentru stingerea
dobânzilor în baza convenþiunii din 5 mai 1933, paragraful e, nr.2, încã 10%,
astfel cã Banca Naþionalã a României va primi, în aceastã ipotezã, 35% din
excedent; iar dacã venitul Societãþii „Discom” va depãºi, anual, suma de Lei
125.000.000, Banca Naþionalã va primi din excedentul peste 125.000.000 lei
peste cei 50% ce i se cuvin în baza convenþiei din 5 mai 1933, încã 15%, adicã în
aceastã ipotezã Banca Naþionalã va primi, afarã de cota prevãzutã mai sus din
excedentul între 100-125.000.000 lei, încã 65% din excedentul peste
125.000.000 lei anual.
Stipulaþiunea cuprinsã în acest paragraf îºi va produce efectele pe toatã
durata convenþiunii, care este ºi durata Societãþii „Discom”, adicã 31 decembrie
1946.
Ea îºi va produce, de asemenea, efectele exact chiar în aceleaºi proporþii
faþã de venitul total al Societãþii „Discom”, chiar dacã ea ar primi ºi alte concesii
de distribuire.
De asemenea, dacã Societatea „Discom” îºi va prelungi durata peste
1946, ea va continua sã plãteascã Bãncii Naþionale ºi dupã achitarea capitalului
datorat de Lei 241.322.863,59, din totalitatea venitului sãu net întreg, fãrã nicio
deducere, 20% pe tot timpul pânã în momentul când Banca Naþionalã îºi va fi
primit integralitatea dobânzilor cuvenite, egale cu scontul sãu obiºnuit.
Dacã din contrã, Societatea „Discom” va lua sfârºit la finele anului 1946,
datã pânã la care datoria în capital de lei 241.322.863,59 va fi fost achitatã,
431
Banca Marmorosch, Blank & Co. nu va mai avea de plãtit cu titlu de

dobânzi pentru datoria de Lei 241.322.863,59 nicio altã sumã peste cele
încasate de Banca Naþionalã în acest scop, în baza dispoziþiunilor din acest
paragraf.
f) Toate garanþiile ºi sancþiunile prevãzute în convenþiunea din 5 mai 1933,
relativ la achitarea de cãtre „Discom” a sumei de Lei 750.000.000 prevãzutã în
convenþia din 5 mai 1933, la paragraful e, nr.4-5, se vor aplica ºi prezentei
convenþiuni.
În consecinþã, în caz de neplatã din partea Societãþii „Discom” la
termenele indicate în prezenta, convenþiunea de faþã va putea fi consideratã de
Banca Naþionalã ca reziliatã de plin drept, toate sumele încã datorate de
„Discom” pe baza stipulaþiunilor din prezenta convenþiune devenind exigibile ºi
Banca Naþionalã va fi în drept ca, fãrã somaþiune, punere în întârziere sau cale
de judecatã sã investeascã prezentul act cu formulã executorie ºi sã-l execute
cum va crede de cuviinþã, fie contra Societãþii „Discom”, fie contra Bãncii
Marmorosch, Blank & Co., care, în acest caz, redevine obligatã faþã de Banca
Prin achitarea sumei de Lei 263.478.650,59, capital ºi dobânzi, în modul
cum se aratã mai sus, Banca Marmorosch, Blank & Co. nu mai are nicio
obligaþiune, nici de platã, nici de garanþie faþã de Banca Naþionalã a României.
-IV-
O datã cu semnarea prezentei convenþiuni se sting orice drepturi ale

Bãncii Naþionale faþã de Societatea Generalã de Construcþiuni ºi Lucrãri Publice,
rezultând din preschimbarea portofoliului reescontat, în conformitate cu
convenþiunea autentificatã de Tribunalul Ilfov, Secþia Notariat, la nr. 11.607 din 5
mai 1933, Banca Naþionalã nemaiavând nicio pretenþiune faþã de aceastã
societate.
-V-
Cu chipul acesta, creanþa Bãncii Naþionale pentru care avea garanþia

Bãncii Marmorosch, Blank & Co. fiind regulatã cum s-a arãtat mai sus, Banca
Naþionalã restituie Bãncii Marmorosch, Blank & Co.:
a) Totalitatea portofoliului sãu reescontat – cu rezerva portofoliului reþinut
de Banca Naþionalã ºi scãzut din datoria Bãncii Marmorosch, Blank & Co. ºi
anume creanþele contra societãþilor „Adevãrul”, „România Forestierã”, „Aug.
Zwoelfer” ºi Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” cu toate garanþiile
respective, constând din ipoteci, gajuri, cesiuni etc., astfel cum se prevede în
alãturatul tablou, prezenta constituind ºi actul de cesiune, respectiv retrocesiune
pentru toate aceste garanþii.
Banca Naþionalã a României mai predã Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
ºi toate titlurile executorii obþinute pe baza acestui portofoliu ºi va cere
desfiinþarea tuturor mãsurilor de asigurare ºi executare (sechestre, popriri,
comandamente, urmãrire de venituri etc.).
Totodatã, Banca Naþionalã împuterniceºte, în mod special, pe Banca
Marmorosch, Blank & Co. sã cearã ºi singurã, la tribunalele respective,
desfiinþarea tuturor acestor mãsuri de asigurare ºi executare, precum tot singurã
sã îndeplineascã toate formalitãþile necesitate de cesiunea, respectiv
retrocesiunea garanþiilor sus menþionate ca: menþiuni în registre de
432
transcripþiuni, intabulare în cãrþile funciare etc.

Toate gajurile ce mai are în posesiunea sa de la Banca Marmorosch,
Blank & Co. împreunã cu actele de gaj respective, cu excepþia acþiunilor
„Discom”, care rãmân în gaj la BNR ºi anume:
110.663 acþiuni Frigul (Antrepozitele ªerban Vodã)

39.010 ” Frgoriferele de Vest
9.685 ” Frigex
62.615 ” Mureºeni
30.000 ” Ursul
5.426 ” Mircea Vodã
9.685 ” Antrepozitele Oradea
17.440 ” Oficiul Economic al României
41.000 ” Astra-Vagoane
33.790 ” Techirghiolul
7.820 ” Olãneºti
40.660 ” Petrifalãu
30.000 ” S.I.L.
156.790 ” Moara Steaua
În acelaºi timp, Banca Naþionalã, o datã cu semnarea prezentei

convenþiuni, va cere, împreunã cu Societatea Generalã de Construcþiuni ºi
Lucrãri Publice ºi cu Banca Marmorosch, Blank & Co., radierea ipotecii ce i se
dãduse în garanþie prin convenþiunea din 5 mai 1933. În acest scop, Banca
Marmorosch, Blank & Co. ºi Societatea Generalã de Construcþiuni ºi Lucrãri
Publice sunt ºi special împuternicite prin prezenta convenþiune a cere singure la
tribunalele respective, atât în numele lor cât ºi al Bãncii Naþionale a României,
radierea ipotecii de pe urmãtoarele imobile:
1) Bucureºti: Careul, str. Mauriciu Blank nr. 2-4-4 bis, Calea Victoriei nr.
22-26;
2) Chilia Nouã: str. ªtefan cel Mare, nr. 89;
3) Reghin: fosta fabricã de piele;
4) Brãila: str. Împãratul Traian nr. 4;
5) Brãila: str. Vadul Cazãrmii;
6) Reni: str. Poºtei nr. 25;
7) Galaþi: str. Sf. Nicolae nr. 5;
8) Galaþi: str. Belvedere nr. 5;
10) Cluj: str. George Enescu nr. 15;
11) Satu-Mare: Antreprozite;
12) Târgu-Mureº: str. Sf. Gheorghe nr. 2;
13) Târgu-Mureº: str. Sf. Gheorghe nr. 4;
14) Tulcea: str. Isaccea nr. 58.
Prezenta convenþiune s-a fãcut ºi autentificat în Bucureºti, în ºase

exemplare originale, câte unul de fiecare parte, astãzi ... aprilie 1934.

(ss) Indescifrabil, pentru domnul Richard Soepkez
(ss) Indescifrabil
433
Proces-verbal
din 14 mai 1934
ªedinþa se deschide sub preºedinþia domnului Ioan Boambã.

Domnia sa împãrtãºeºete Consiliului greaua pierdere suferitã de
Institutul nostru prin decesul preºedintelui Victor Romniceanu, evocând în
cuvinte miºcãtoare distinsa personalitate a defunctului ºi serviciile preþioase
aduse Instituþiunii, atât în vremurile de propãºire, cât ºi în zilele de restriºte.
Instituþiunea noastrã îi va pãstra o neºtearsã amintire.
Domnul administrator Anibal Teodorescu propune Consiliului numirea

domnului administrator Ioan Boambã ca preºedinte al Consiliului de
Administraþie în locul vacant.
Consiliul aprobã în unanimitate.
Domnul preºedinte, ocupând locul preºedinþial, mulþumeºte Consiliului ºi
aratã Consiliului cã, fiind douã locuri vacante de administratori, propune
cooptarea
domnului Chr.D. Staicovici, preºedintele Camerei de Comerþ, cenzor al
Instituþiunii noastre
ºi domnul dr. Ionel Popp, avocat al Bãncii noastre pe lângã sediul nostru
din Cluj, în locurile vacante.
Consiliul aprobã, urmând ca la prima Adunare Generalã a bãncii sã
supunã acesteia notificarea acestor cooptãri.
Bilanþul
Se examineazã Bilanþul pe 1933, încheiat dupã ce aranjamentele cu
Banca Naþionalã a României au fost încheiate ºi, deci, pe baza datelor ºi cifrelor
create de noua situaþie.
Dupã acest bilanþ, controlat ºi aprobat de cenzorii instituþiunii noastre,
rezultã
cã la un Activ de lei 1.300.000.000

corespunde un Pasiv de lei 1.175.000.000.
Caracteristica acestui pasiv este cã se compune din:
482.000.000 - conturi eºalonate pe 10 ani

681.000.000 - conturi neeºalonate creditori ºi
12.000.000 - fond de pensiuni.
Atât Statul cât ºi Banca Naþionalã României, precum ºi instituþiunile

bancare – acestea din urmã cu foarte mici excepþii ºi ele în curs de lichidare – au
fost totalmente lichidate.
Cifra deponenþilor la 21 octombrie 1931:
Lei 1.667.221.891
astãzi redusã la..........................Lei 1.017.000.000.
434
Acest cca. 1 miliard lei, fiind, la rândul lui, compus din:
Lei 505.000.000 - conturi eºalonate pe 10 ani, corespund la 630 milioane

Lei 500.000.000 - ct. crt
Lei 12.000.000 - Casa de Pensiuni.
Ca numãr, din 35.335 creditori ºi deponenþi, ne aflãm astãzi în faþa unui

numãr de 7.272, adicã o reducere de 38½% din suma totalã ºi 80% ca numãr.
Mai relevãm cã asupra cifrei de cca. 630 milioane lei conturi eºalonate, s-
a plãtit pânã astãzi circa 65 milioane lei.
Domnul Nicolae Ioanidi, Comisarul Guvernului, prin adresa domniei sale
din 29 noiembrie 1933, aduce la cunoºtinþa bãncii cã, socotind însãrcinarea
domniei sale împlinitã, a înºtiinþat onoratul Minister de Finanþe cã-ºi depune
mandatul.
Domnia sa alãturã, totodatã, adresa cãtre onoratul Minister de Finanþe,
cãreia se dã citire.
Consiliul ia act cu interes de expozeul domnului Ioanidi, mulþumindu-i
pentru devotamentul ºi interesul pe care l-a consacrat bãncii în timpul
mandatului domniei sale.
Se mai dã citire adresei din 26 noiembrie 1933 a domnului Ioanidi prin
care domnia sa aratã cã, în afarã de sumele pentru care Consiliul de
Administraþie i-a dat anterior descãrcare (Procesul-verbal din 18 noiembrie 1932
al Consiliului de Administraþie), domnia sa a mai cheltuit, pentru ajutoarele date
deponenþilor, diferite gratificaþii, publicaþiuni, speze de deplasare etc. – Lei
489.660.
Consiliul ia act, autorizând Direcþiunea de a balansa contul domnului
Ioanidi cu suma de mai sus.
De asemenea, autorizeazã Direcþiunea bãncii de a plãti domnului Ioanidi,
drept diferenþã de retribuþie pe trecut ºi indemnitate cuvenitã în urma retragerii
domniei sale din bancã, suma de Lei 440.000.
Prin convenþia încheiatã cu Banca Naþionalã a României din 5 mai 1933,
ni s-a rezervat dreptul de a ceda imobilele din strada Eugeniu Carada 9 ºi strada
Mauriciu Blank 4 bis, – deºi dobândite de Banca Naþionalã a României –
Muncipiului Bucureºti, în schimbul de avantaje ce ne-ar acorda la parcelarea
Jianu.
Ne-a [...] sã obþinem aceste înlesniri sub formã de contribuþie la pavarea
ºoselei Jianu, Municipiul Bucureºti acceptând sã cumpere acele imobile cu
preþul de Lei 18.000.000.
Din acest preþ, Lei 8 milioane vor constitui contribuþia noastrã la pavarea
ºoselei Jianu, iar restul de Lei 10 milioane va fi destinatã plãþii lucrãrilor edilitare
ce se executã în Parcul Jianu (anterior aprobate de Onor. Consiliu).
În legãturã cu parcelarea Jianu, lucrãrile edilitare au fost suspendate în
cursul iernii, cele efectuate pânã la suspendare, reprezintã circa ½ din totalul
lucrãrilor.
Suma debursatã pânã acum pentru aceste lucrãri se cifreazã la circa Lei
42 milioane.
Loturile vândute totalizeazã o suprafaþã de 29.579 m.p. din întreaga
întindere de 272.837,33 m.p., ºi aici se observã cã, faþã de urcarea valorii
terenurilor datoritã lucrãrilor edilitare, am socotit preferabil sã sistãm vânzarea
pânã la terminarea lucrãrilor edilitare, când vom putea realiza pentru aceste
terenuri preþul plin ºi valoarea pe care-l meritã.
435
Printre debitorii realizaþi în cursul celui de al patrulea trimestru, se aflã

domnul N. Eidinger, figurând cu o datorie de Lstg. 89.824.10.4 în care se cuprind
dobânzile acumulate în decursul a 10 ani.
Situaþiunea materialã a domnului Eidinger, extrem de precarã de câþiva
ani, ne-a pus în imposibilitate de a recupera câtuºi de puþin din creanþa noastrã
ºi, profitând de lichidarea datoriilor sale cãtre Kredit Anstalt Viena, am putut
obþine din partea Grupului care a preluat lichidarea datoriilor Eidinger o ofertã
fermã, în sensul de a primi în schimbul cesiunii creanþei noastre ºi a celor
100.000 acþiuni Lujani deþinute de Bancã ºi care nu au putut fi plasate la nici un
preþ, fie în numerar, fie contra creanþe (vezi înþelegerea cu Trenga, aprobatã prin
procesul-verbal al Consiliului de Administraþie în ºedinþa din 28 iunie 1932)
sumele de Lei 5.000.000 numerar ºi Lstg. 8.700, care ne-au fost achitate în
cursul lunilor noiembrie ºi decembrie 1933.
Cesiunea s-a fãcut în favoarea domnului Max Auºnit, iar sumele încasate
au fost utilizate pentru plata deponenþilor ºi creditorilor bãncii, care au aderat la
rambursarea în rate eºalonate pe 10 ani.
Consiliul ia act de aceastã operaþiune.
În programul de realizare de creanþe ºi bunuri al cãror produs este

destinat achitãrii deponenþilor care aderã la rambursarea eºalonatã, s-a mai
putut realiza:
I) Pachetul nostru de 41.000 acþiuni Astra-Vagoane, vândut pe preþul de
Lei 13.500.000 numerar, plus Lei 1.100.000 creanþe asupra bãncii;
II) Localul sediului nostru din Galaþi, pe preþul de Lei 3.700.000, în creanþã
asupra bãncii;
III) Antrepozitele Oradea cu Lei 1.750.000 numerar. Ambele obiecte din
urmã nu produceau niciun venit din cauza convicþiuni generale, ba constituiau
încã o povarã pentru bugetul bãncii, din cauza dãrilor disproporþionate la care
eram supuºi.
IV) O altã tranzacþie importantã încheiatã în mod fericit pentru bancã,
constituie cedarea Fabricii de Incãlþãminte „Ursul” cãtre Societatea ’’Generala”,
pe preþul de Lei 11.000.000 creanþa acestei societãþi asupra bãncii, plus Lei
2.000.000 numerar.
Dacã adãugãm la acestea ºi costul maºinilor rãmase proprietatea
noastrã, ajungem la circa 15 milioane lei, cifrã superioarã evaluãrii Ministerului
de Rãzboi, cãruia oferim aceastã fabricã spre vânzare.
Cu atât mai avantajoasã apare aceastã tranzacþie, cu cât Fabrica „Ursul”
de 10 ani de zile nu produce niciun venit de niciun fel.
Bugetul Bãncii
Se examineazã Bugetul bãncii în urma schimbãrilor survenite, printre
care se citeazã:
a) încetarea plãþii taxei concordatare de Lei 350.000 ºi
b) noi reduceri de personal, salarii etc.
Urmãtor programului de comprimare al cheltuielilor, Direcþiunea bãncii s-

a vãzut nevoitã sã facã noi restrângeri la numãrul personalului, cât ºi la
cuantumul retribuþiunilor. Pãtrunºi de aceastã necesitate neînlãturabilã, a dat
pildã, reducându-ºi apuntamentele cu 20%: domnul Rãuþ, cãruia Consiliul de
Administraþie îi votase în ºedinþa din ... o indemnizaþie lunarã de Frs.fr. 10.000
lunar, a consimþit, de asemenea, ca aceastã indemnizaþie sã-i fie redusã la 5.000
Frs.fr.
436
În lumina acestor cifre, capitolul salarii ºi pensiuni se va prezenta cu o

regie de circa Lei 11.000.000 anual, faþã de Lei 20.000.000 în 1933 ºi 94.000.000
în 1931.
Reducerea faþã de anul trecut la capitolul salariilor, este, deci, de 44%.
Adãugând la cifra de 11 milioane lei circa 6.000.000 lei impozite, luminã,
încãlzit etc., regia noastrã de cheltuieli va atinge 18.000.000 lei anual.
Casa de Pensiuni
Precum se ºtie, Casa de Pensiuni este creditoarea bãncii cu Lei
41.780.116, din care cauzã pensiunile foºtilor funcþionari trebuie sã fie acoperite
din bugetul bãncii.
Aceste pensiuni însumeazã astãzi anual Lei 3.350.000, raportaþi la un
numãr de 68 pensionari.
Banca a fost din prima zi preocupatã de soluþionarea acestei chestiuni ºi a
urmat pe rând tratative cu societãþile de asigurare pentru preluarea serviciului de
pensiuni.
Piedici de ordin juridic, ca ºi de ordin practic, au împiedicat realizarea
acestor eforturi.
Astãzi suntem în mãsurã a lichida 30 milioane lei din datoria de mai sus,
prin mediaþiunea Companiei de Investiþiuni Comerciale, care a preluat aceastã
sumã, acoperind în schimb Casa de Pensiuni cu nominal Lei 30 milioane
obligaþiuni ipotecare emise de „Carmen Petrol”, purtãtoare de 4% dobândã
anualã ºi amortizãrile în interval de 15 ani, amortizare pornind din 1934.
Rafinãria „Carmen Petrol” a fost evaluatã prin expertize oficiale la 70
milioane lei.
Graþie acestei operaþiuni, Casa de Pensiuni a Funcþionarilor îºi va vedea
veniturile majorate cu circa Lei 1.200.000 anual, care adãugate la venitul
provenit din titlurile ce posedã de circa 800.000 lei, formeazã un venit anual de
Lei 2.000.000.
Cum am arãtat mai sus, obligaþiunile ei actuale se cifreazã la Lei
3.350.000, astfel cã contribuþia bãncii s-ar reduce la Lei 1.350.000 anual, faþã de
2½ milioane ce era obligatã sã suporte în trecut.
Dupã operaþiunea de mai sus, creanþa Fondului de Pensiuni se reduce la
Lei 11.780.116.
Consiliul decide ca ºi aceastã soluþionare sã fie amânatã pentru mai
târziu, în care scop va aviza din nou.
(ss) Anibal Terodorescu

(ss) Indescifrabil
437
Proces-verbal
Prezenþi domnii: Ioan Boambã, preºedinte; Grigore N. Filipescu, baron

I.V. Stârcea, George Kapri, Chr. Staicovici, George Rãuþ, administratori.
Sunt reprezentaþi domnii adminstratori: Emilian Pantazi prin domnul
preºedinte Boambã, Anibal Teodorescu prin domnul George Rãuþ.
Cenzor: domnul N. Vârgolici.
Asistã ºi domnul Aristide Blank, cel mai principal acþionar al bãncii.
Domnul preºedinte aratã Consiliului motivul convocãrii, care este de a

pune în curent pe domnii administratori cu activitatea ºi evenimentele survenite
la bancã de la ultima ºedinþã plenarã din 14 mai 1934.
Domnul Mãrgãrit, director al bãncii, ia cuvântul, fãcând urmãtoarea
expunere:
Situaþia Generalã a Bãncii

În rãstimpul scurs de la ultima ºedinþã a Consiliului, care s-a þinut la 14 mai
a.c., situaþia juridicã nu înregistreazã nicio modificare esenþialã.
Grupul de creditori care a cerut Tribunalului Ilfov revocarea concordatului
pe motive de abuzuri ºi abateri de la legea concordatului ºi-a vãzut acþiunea
respinsã; grupul este condus de avocatul Chiriac, numãrã 32 deponenþi,
totalizând o cifrã de circa 8 milioane lei, ºi a apelat aceastã sentinþã.
Un alt grup restrâns (trei deponenþi) al cãrui exponent este avocatul
Grüber (deponenþi însumând Lei 1.300.000) a intentat o acþiune similarã,
întemeind-o pe neplata ratelor concordatare; de data aceasta, banca, atât spre a
nu se expune unei deciziuni defavorabile, cât ºi spre a pune capãt tentativelor de
presiuni ºi obþinere de favoruri din partea altor creditori, a crezut momentul
nimerit de a se pune la adãpostul legii asanãrii datoriilor urbane ºi rurale, care,
prin art. 61, acordã un termen de graþie de cinci ani cu începere de la 7 aprilie
1934, instituþiunilor în concordat care posedã în plasamentul lor o cotã de 15%,
intrând în prevederile acestei legi.
Tribunalul a orânduit o expertizã spre a constat existenþa acestei cote ºi a
desemnat ca expert pe domnul profesor Iacobescu. Domnia sa ºi-a depus
raportul care stabileºte cã instituþia noastrã posedã în plasamentul sãu un
coeficient de:
32,64% - din plasamentul existent la 07.04.1934, data intrãrii în vigoare a legii

55,05% - din plasamentul cuprinzând ºi acel portofoliu care i-a fost înapoiat de
B.N.R. în urma convenþiei din 20 aprilie 1934,
faþã de cota de 15% prevãzutã de lege.

Procesul a fost sorocit pentru ziua de 29 noiembrie anul curent.
În ambele aceste procese, interesele bãncii au fost susþinute de domnul
avocat N. Voinescu, ºeful Contenciosului, fãrã a se recurge, deci, la un alt
avocat, în afarã de bancã.
Relevãm cu acest prilej cã banca nu are alte litigii comerciale în curs, în
care ea sã aparã ca pârâtã, exceptând câteva chestiuni foarte restrânse la
numãr ºi tot atât de lipsite de importanþã.
438
La precedenta ºedinþã s-a arãtat cã, din totalitatea creditorilor bãncii –

630 milioane lei – aderaserã pânã atunci la rambursarea eºalonatã pe nouã
ani.
De atunci au mai aderat 100 milioane lei, ceea ce ridicã totalul adeziunilor
la 730 milioane lei.
De altã parte, din aceastã cifrã s-au plãtit ºi s-au retras din circulaþie prin
plãþi fãcute în compensaþie, vânzãri contra creanþe etc. 147 milioane lei,
rãmânând astãzi în pasivul nostru 583 milioane cu rambursarea eºalonatã pe
nouã ani.
La aceastã sumã se adaugã 336 milioane, care încã nu s-au prezentat,
aºa cã pasivul nostru se prezintã astãzi redus la un total de deponenþi ºi creditori
de Lei 919 milioane.
Activitatea Bãncii
a) Realizãri de active
În primul rând,
pentru a-ºi procura fonduri necesare pentru achitarea deponenþilor, atât
acelora care au aderat la rambursarea eºalonatã, cât ºi pentru noile adeziuni la
acest mod de restituire
ºi apoi,
pentru a micºora cheltuielile de regie la cea mai redusã expresie;
pentru a despovãra bilanþul bãncii de orice obiect sau întreprindere care
nu prezintã rentabilitate;
pentru a înlãtura deprecierea acestor active care, dupã ce nu produce, se
uzeazã, se demodeazã, neputând fi completatã sau înlocuitã cu noile progrese
tehnice etc. ºi, deci, riscã a deveni la un moment dat cu desãvârºire lipsite de
interes sub raportul posibilitãþii de plasare.
Direcþiunea bãncii ºi-a impus un postulat, care constituie preocuparea ei
de cãpetenie, ºi care constã în realizarea tuturor acelor active care constituie un
balast al bilanþului de care instituþiunea trebuie sã fie debarasatã.
Urmãtor acestui program, am izbutit sã realizãm urmãtoarele:
1) Moara „Steaua” din Galaþi,

care de la rãzboi încoace a dat bilanþe deficitare, atingând pânã la 4
milioane lei anual, iar în ultimii trei ani câte 2 milioane anual.
Nu numai atât, Moara, în ultimii ºapte ani, nemailucrând decât cu
intermitenþã ºi într-o mãsurã extrem de restrânsã, ºi-a vãzut utilajul depreciat în
aºa grad cã n-a putut gãsi amator la niciun preþ.
Ne-a […] finalmente sã gãsim un cumpãrãtor pe preþul de Lei 12½
milioane lei, concomitent cu o convenþiune încheiatã de pe urma cãreia primim în
schimbul acestor 12½ milioane lei creanþe, în valoare de Lei 45 milioane, faþã de
19 milioane lei cu cât aceastã întreprindere a fost evaluatã în bilanþ la data
concordatului.
Pânã în prezent, am primit asupra acestor 45 milioane lei, 20 milioane,
restul urmând sã ni se acopere dupã ce Moara va fi tranºat un diferend fiscal cu
Ministerul Lucrãrilor Publice.
Mai menþionãm cã la Moara „Steaua” participaþiunea noastrã a fost de
91%.
2) Antrepozitele ªerban-Vodã.
Pentru care am realizat 2 milioane numerar ºi 12 milioane lei în creanþe
439
livrabile în cursul anului 1935, pãstrând privilegiul de preþ, în total 14 milioane

faþã de 9 milioane, cu cât acest obiect figureazã în inventarul bãncii.
ªi aici, banca deþine 92% din acþiuni.
3) Participaþiunea noastrã de 5.600 acþiuni din totalitatea de 10.000

acþiuni „Mircea Vodã”, vândute pe preþul de Lei 6.000.000, evaluatã fiind în
inventarul bãncii cu 1 leu.
ªi aceastã întreprindere a fost tot timpul deficitarã de la 1930 încoace.
4) Societatea „Cultura Naþionalã”, editurã fãrã nicio rentabilitate pentru

noi, evaluatã în bilanþ cu Lei 3 milioane, a putut fi cedatã cu lei 3 milioane în
creanþe, încât ºi la acest post bilanþul nostru se gãseºte degrevat în mod
satisfãcãtor.
5) Clãdirea Polgar din Timiºoara, evaluatã în inventar cu Lei 3 milioane, a

fost vândutã cu 5 milioane lei.
Apoi am realizat urmãtoarele imobile, care nu numai cã nu aduceau
niciun venit, dar cu întreþinerea strict necesarã, cu impozitele ºi personalul de
care erau grevate, constituiau o sarcinã nespus de jenantã pentru bugetul bãncii.
Le înºirãm, arãtând totodatã preþul realizat ca ºi valoarea din bilanþ:
Imobil Preþ Evaluare

realizat
Brãila, Vadul Cazarmei 700.000 424.000
Chilia Nouã 1.000.000 868.000
Galaþi, Str. Ceres 9 500.000 271.000
Galaþi, Belvedere 9 1.170.000 723.000
Tg. Mureº, Sf. Gheorghe 2 1.170.000 4.150.000
Tg. Mureº, Sf. Gheorghe 4 550.000 706.000
Satu Mare, Magazin 2.900.000 16.500.000
Cluj, Antrepozite 1.500.000 7.011.000
Adãugãm cã asupra acestor evaluãri este o rezervã constituitã de 35%.
Dupã aceste realizãri, suntem preocupaþi de posibilitatea plasãrii a altor
douã întreprinderi a cãror productivitate este nulã ºi anume: Frigoriferele de Vest
din Oradea ºi Frigex din Arad, care, din cauza închiderii graniþelor strãine pentru
importul vitelor, nu gãsesc niciun mijloc de a fi utilizabile. Toate strãduinþele
noastre de pânã acum au eºuat.
Apoi ne strãduim sã vindem fabrica SIL, întreprindere deficitarã pânã în
primãvara anului curent când, renunþând la exploatarea proprie, am arendat-o ºi
ne aduce un venit de circa 800.000 anual.
Totuºi, din motivele arãtate mai sus ºi specifice pentru o întreprindere
industrialã, realizarea acestui obiect este cât se poate de dositã, cãci pe lângã
fondurile care ne va aduce, ne va scuti de decepþiuni viitoare inevitabile.
Tot atât de nemulþumitor sub raportul rentabilitãþii este Fabrica de Piele
Mureºeni, care ºomeazã, ne costã cheltuieli de întreþinere ºi de personal, dar nu
gãsim amator pentru ea.
b) Participaþiuni
1) Începem cu principala noastrã afiliatã „Discom”, care îºi desfãºoarã
activitatea în mod normal, izbutind nu numai sã menþinã cifra de vânzare de
440
produse CAM faþã de anul trecut, dar chiar sã o sporeascã cu 70 milioane lei.
Din nefericire, activitatea ei este tulburatã de conflictul ce-l are cu CAM,
care a impus-o, pentru neatingerea cifrei de vânzare contractualã, la o penalitate
de 288 milioane lei. Reamintim cã, potrivit convenþiunii între CAM ºi „Discom”, a
avut loc un arbitraj cu privire la acest litigiu, care, prin majoritatea de douã voturi
contra unu, a dat câºtig de cauzã afiliatei noastre.
Se urmeazã, în prezent, tratative între afiliata noastrã, CAM, Ministerul de
Finanþe ºi Banca Naþionalã a României, pentru tranºarea acestui litigiu.
Mai reamintim cã primim în prezent de la „Discom” 2½ milioane lei lunar,
în contul beneficiului peste cele 4½ milioane lei lunar ce primeºte Banca
Naþionalã a României, în conformitate cu convenþiunile anterioare.
2) Oficiul Economic al României

a comercializat un brevet de loterie, cunoscut în planul loteriei oficiale sub
denumirea de „Loterie anexã”, în colaborare cu Uniunea Fundaþiilor Regale.
Produsul acestei comercializãri se voieºte, în primul rând, la reducerea datoriei
acestei societãþi faþã de noi.
3) Societatea Generalã de Transporturi

s-a cointeresat la un contract de export de sare de 55 mii tone, la care
operaþiune investeºte 1 milion lei. Coparticipanþii au vizitat diferite debuºeuri din
strãinãtate; se urmeazã, în mod activ, tratative de vânzare, care însã nu vor
putea fi înfãptuite decât în primãvara anului viitor, pânã când pieþele
importatoare s-au aprovizionat din timp.
4) Societatea „Petrifalãu”
ºi-a mãrit capitalul în cursul acestui an de la 72 milioane la 100 milioane
lei, aºa cã ºi participaþiunea a sporit de la 41.000 acþiuni la 50.000 acþiuni, cu alte
cuvinte deþinem 25% din capitalul întreprinderii.
În afarã de aceastã întreprindere, a cãrei activitate se dezvoltã în mod
normal, mai menþionãm ºi participaþiunea noastrã la
5) Societatea de Comerþ Cantacuzino,

din care deþinem 4¼ din capital, de a cãrei activitate avem, de asemenea,
cuvânt de a ne declara satisfãcuþi.
6) Despre Societatea Techirghiol

Relevãm cã, dupã Convenþia din 20 aprilie 1934 cu Banca Naþionalã a
României, a mai rãmas cu Hotelul Neptun, a cãrui vânzare se trateazã
actualmente.
De asemenea, aceastã societate urmãreºte un program de parcelare a
terenurilor de care dispune la staþiunea Eforia, propunându-ºi, în primul rând, sã
le ofere în platã deponenþilor noºtri ºi pentru reducerea soldului sãu debitor.
Parcelarea Jianu
Iatã stadiul acestor lucrãri:
Lucrãrile subterane/canalizãri/apã se pot considera ca ºi terminate.
Pavarea strãzilor, dupã prescripþiunile regulamentului edilitar, adicã în
beton armat acoperit cu asfalt, s-a fãcut pe o porþiune de 14.000 m.p., adicã 40%.
Pentru lucrãrile de iluminat, tratãm cu UCB gãsirea unei formule cât mai
avantajoase pentru bancã.
441
S-a investit pânã azi 50 milioane lei, parte plãtit în numerar, parte în
terenuri, iar restul lucrãrilor, dupã toate probabilitãþile, va mai necesita circa 40
milioane, plãtibile parte în numerar, parte în naturã.
Vânzãri în ultimele ºase luni aproape n-au fost fãcute, cu toate cã am fost
solicitaþi pentru motivul cã terminarea apropiatã a lucrãrilor va spori fãrã îndoialã
valoarea terenului.
Aceastã perspectivã este întãritã de alþi doi factori:
Primul:
asanarea lacului Floreasca, care a fost hotãrâtã de Municipiul Bucureºti,
iar lucrãrile aferente parþial deja adjudecate.
Secundo:
construirea ºoselei Jianu, care pânã la începutul proprietãþii noastre este
deja terminatã, iar de aici ºi pânã la lac, în ultima fazã. Aceastã ºosea, în mod
perfect ºi estetic construitã, dã accesul la proprietatea noastrã, ceea ce nu poate
decât sã contribuie la o mai avantajoasã valorificare a terenului.
Debitorii
Realizãrile sub acest capitol au fost îngreunate de legiuirile cunoscute.
Urmãrile forþate fiind devenite ca ºi imposibile, ºi pe de altã parte 9/10 din debitori
prelevându-se de legea asanãrii, am fost nevoiþi sã tranzacþionãm cu toþi aceia
unde ne-am vãzut expuºi la formalitãþi îndelungate ºi cu rezultate îndoielnice ºi
precare.
În linie generalã, am considerat cã o platã în numerar imediat cu
amputarea creanþei, este preferabilã, fie unei recuperãri integrale pe baza de
urmãrire judiciarã, fie eºalonãri pe termenul atât de lung prevãzut de legea
asanãrii.
ªi tot ca un punct cardinal în tratativele noastre, am socotit preferabil sã
acceptãm acoperirea în creanþe contra bãncii noastre, care ne dã posibilitatea sã
ne reducem în mod concret pasivul.
De altfel, prin art. 72 al legii asanãrii, bãncile care au reclamat beneficiul
ei, sunt obligate sã primeascã în compensaþie legalã creanþele deþinute de
debitorii lor.
În acest mod, am putut reduce cuantumul creditorilor noºtri într-o mãsurã
destul de apreciabilã, aºa cum se aratã la capitolul respectiv.
Prima ratã prevãzutã de legea conversiunii expirând de abia acum, nu
vom putea, decât într-una din ºedinþele viitoare, sã arãtãm în ce proporþie
aceastã ratã a fost achitatã de debitori sau creanþa integral lichidatã cu
reducerile prevãzute de lege.
Bugetul Bãncii
Eforturile noastre cu scopul de a procura resurse bugetului nostru ºi,
totodatã, de a-l descongestiona, au continuat cu perseverenþã.
În direcþiunea creerii de resurse, am închiriat în vechiul local toate
încãperile pentru care am putut gãsi chiriaº.
Astfel, am închiriat în Palatul bãncii:
Banca Industrialã S.A. Lei 180.000

Miniera S.A. Lei 20.000
Banca Moldova S.A. Lei 160.000
Oficiul Economic al României Lei 55.000
Oficiul Uleiurilor Lei 200.000
442
Buzãu-Nehoiaºu Lei 55.000

Mircea Vodã S.A. Lei 55.000
Mayer Aftalion Lei 70.000
I............... Lei 40.000
Lei 835,000
Iar în ultimile zile am închiriat

parterul ºi etajul 1din noua aripã
a palatului Bãncii, Direcþiunii
Reglementarea Exportului cu Lei 750.000
Deci, întreg imobilul produce

astãzi o chirie anualã de Lei 1.585.000
susceptibilã de a fi sporitã dacã ne vom hotãrî

sã tranformãm holurile mari din etaje, astãzi
inutilizabile, în încãperi de dimensiuni normale
Clãdirile din Calea Victoriei, care au mai rãmas bãncii, produc Lei
2.042.000 anual.
Sub raportul economiilor la salarii ºi personal, am ajuns, pe ziua de 1
noiembrie 1934, la un numãr de 60 funcþionari (inclusiv 11 oameni de serviciu)
salarizaþi cu Lei 7.750.000 lunar la 1 noiembrie 1931.
Reducerea reprezintã circa 95% atât la numãr, cât ºi la sumã. Iar faþã de
cifra de 11.000.000 lei anual, la cât a fost anvisafat capitolul salarii ºi pensiuni cu
prilejul ºedinþei din 14 mai 1934, noile cifre se prezintã reduse la 7.700.000 lei,
adicã o nouã reducere de circa 1½ milioane lei ºi peste 50% reducere faþã de
bugetul anului trecut.
Numãrul pensionarilor a atins 68 de pensionari, cãrora li se servesc
pensiuni în sumã totalã de Lei 273.000 lunar, faþã de Lei 152.000 în octombrie
1931 la un numãr de 36 pensionari.
Serviciile bãncii au fost reduse sau contopite, într-un cuvânt raþionalizate,
adaptându-le la necesitãþile actuale ale activitãþii bãncii.
În aceastã operã de raþionalizare se încadreazã hotãrârea luatã de a
desfiinþa Servicul de Urmãrire din Contenciosul nostru, care ne-a permis sã
renunþãm la serviciile a trei avocaþi ºi un funcþionar.
Contenciosul nostru se limiteazã astãzi la persoana domnului avocat N.
Voinescu, cu un secretar.
Procesele curente privitoare la debitori le-am încredinþat Biroului
domnului avocat Arþãreanu, cu care am încheiat o convenþiune de onorariu pe
bazã procentualã din încasãrile realizate.
Se mai examineazã posibilitãþile eventuale pentru procurare de fonduri ºi
lichidarea creditorilor într-un interval cât mai scurt.
Dupã ce Consiliul ia act de operaþiunile efectuate ºi dã descãrcarea
cuvenitã Direcþiunii, domnul preºedinte aduce mulþumiri în numele domniei sale
personal, cât ºi al Consiliului Direcþiunii ºi personalului, pentru eforturile pline de
râvnã ºi pricepere, cu care se strãduiesc sã ducã la bun sfârºit opera de
redresare a bãncii.
443
(ss) Anibal Teodorescu (ss) Indescifrabiul

444
Proces-verbal
din 5 aprilie 1935
Prezenþi domnii: Grigore N. Filipescu, baron George Kapri, George Rãuþ,

Christache Staicovici, Anibal Teodorescu, baron I.V. Stârcea.
Reprezentaþi: domnul Richard Soepkez, prin domnul George Rãuþ; dr.
Ionel Popp, prin domnul Anibal Teodorescu.
Asistã ºi domnul Aristide Blank, cel mai principal acþionar al bãncii.
Prezideazã domnul baron I.V. Stârcea, în lipsa domnului preºedinte
Boambã.
Direcþiunea supune Consiliului, Bilanþul încheiat pe ziua de 31 decembrie

1934, care se prezintã cu urmãtoarea caracteristicã:
Activ
Debitori care însumeazã la 31 Decembrie 1933,
dupã defalcarea mortismentelor......................................Lei 287.111.971
sau redus de pe urma reducerilor impuse
de legea conversiunii, a lichidãrilor efectuate
cum ºi a noilor amortizãri la.............................................Lei 29.810.906
Pierderea rezultatã din aplicarea legii datoriilor agricole de Lei

78.786.459 (pentru aceastã pierdere am fãcut o rezervã de 74.032.199 lei pe
care o veþi gãsi la pasiv).
Participaþiunile au fost evaluate în mod sever, potrivit rentabilitãþii lor ºi
posibilitãþii lor de realizare.
La capitolul „Imobile” figureazã parcelarea „Jianu” cu 310 milioane lei,
care se descompune astfel: Lei 260 milioane costul terenului ºi Lei 50 milioane
investiþiunile pânã acum la lucrãrile edilitare.
Pasiv
Creditori care însumeazã Lei 910.865.143,00,
din care:
566.806.983 Lei – eºalonaþi cu rambursarea pe 10 ani ºi
344.058.160 Lei – care încã nu sau prezentat spre rambursare.
Apoi figureazã, ca un Pasiv al bãncii, suma de Lei 134.409.722, totalitatea

sumei ce este de platã pentru participaþia noastrã la acþiunile Steaua Românã,
compusã din acþiuni pe care le-am evaluat în activ la cât coteazã actualmente
aceastã hârtie la Bursa Bucureºti.
Bilanþul se soldeazã cu o pagubã de 12.236.329 lei, sumã ce rugãm
Adunarea Generalã a Acþionarilor s-o compenseze prin rezerva existentã de
circa 16 milioane lei.
La Contul de Profit ºi Pierdere se aratã cã cheltuielile generale s-au redus
la Lei 13.768.711, faþã de 26.897.035 lei în exerciþiul trecut.
Realizãri
De la ultima ºedinþã a Consiliului de Administraþie, care a avut loc la data
445
de 23 noiembrie 1934, am mai realizat urmãtoarele:

a) Industria Lemnului din Bucovina. Bucãþi 3.200 acþiuni contra Lei
640.000 în creanþe, evaluate fiind în bilanþul nostru la timpul sãu cu 1 leu.
b) Participaþia noastrã de 23.375 acþiuni Sindicat Petroºani, evaluate în
bilanþul trecut, de asemenea, cu 1 leu, au fost vândute în numerar cu Lei
1.926.643, fiind preluate de cãtre Banca Româneascã.
c) SIL, Societatea Anonimã pentru Industria Lemnului, de a cãrui vânzare
s-a discutat în ºedinþa trecutã, a putut fi realizatã contra sumei de Lei 24.000.000
în creanþe, evaluarea, în bilanþul 1933, fiind de Lei 4.000.000.
d) Din imobile s-a mai vândut o jumãtate dintr-un imobil al bãncii din
Galaþi, str. Belvedere nr. 5, cu Lei 200.000 în creanþe, faþã de Lei 342.000 evaluat
în bilanþ.
Recuperarea debitorilor noºtri s-a continuat dupã aceleaºi norme ºi cu

acelaºi ritm ca ºi în trecut, atingându-se, dupã natura creanþei ºi posibilitãþile
noastre de încasãri, o cotã care variazã între 20-50%.
Raportul cãtre Adunarea Generalã aratã cã, în cursul anului 1934, s-au
lichidat asemenea creanþe pentru o sumã de Lei 51.152.682.
3) Situaþiunea juridicã a Bãncii

Precum ºtiþi, legea conversiunii datoriilor agricole ºi urbane a pus
instituþiunile de bancã în faþa unor probleme din cele mai variate ºi complexe.
Pentru banca noastrã, aceastã situaþiune nouã se sintetizeazã în
urmãtoarele douã dezlegãri:
a) o pãsuire generalã de plãþi pe timp de cinci ani, cu începere de la 7
aprilie 1934, despre care v-am relatat cu deamãnuntul în ºedinþa precedentã;
b) facultatea oferitã, prin art. 52 al acelei legi, de a ieºi din concordat, prin
consimþãmântul majoritãþii creditorilor.
Prevederile legii fixeazã termenul de 7 aprilie, pentru îndeplinirea acestei
proceduri.
Dupã ce am examinat cu toatã atenþiunea cuvenitã aceastã chestiune, ºi
în urma consultãrii persoanelor competente, am renunþat de a ne folosi de acest
drept, care, faþã de avantajele sale aparente, prezintã dimpotrivã incoveniente
grave, în cazul în care, din motive sau împrejurãri neprevãzute, banca ar fi
împiedicatã sã facã plãþile convenite, prin aceea cã s-ar expune la o lichidare
judiciarã.
4. Plata deponenþilor
Cu toate cã poprirea fãcutã de Ministerul de Finanþe pentru sumele ce ni
se cuvine de la „Discom” n-a fost încã ridicatã, am hotãrât reînceperea plãþilor
cãtre deponenþi, cu începere de la 2 aprilie a.c., stabilind urmãtoarele norme:
toþi deponenþi eºalonaþi vor primi, fãrã deosebire, cota anualã de 10% în
douã rate semestriale a câte 5% la datele respective, de 2 aprilie ºi 2 octombrie.
Am uniformizat aceste date, pentru a realiza o economie de personal.
Plãþile au început pe ziua de 2 aprilie a.c., iar rata de 2 aprilie însumeazã
circa 30 milioane lei, pe care ni le-am procurat în modul urmãtor:
a)Lei 12.500.000 - am realizat din diverse masãri,
b)Lei 4.000.000 - am obþinut de la Soc. Petrifalãu drept dividendul pe
1934 cuvenit nouã asupra participãrii noastre,
c)Lei 10.500.000 - ne-am procurat printr-un împrumut cu dobânda de
9%, gajând 30.000 acþiuni Petrifalãu,
446
d) Lei 3.000.000 - îi vom completa din încasãri, chirii, etc.
5. Fondul de Pensiuni
Mai supunem cunoºtinþei dumneavoastrã o modificare pe care am adus-o
statutului Casei de Pensiuni, în ceea ce priveºte reþinerile din salariul
funcþionarilor, anume:
am impus atât salariile funcþionarilor în funcþiune, cât ºi a pensionarilor, la
o reþinere de 5%.
Am recurs la aceastã reþinere, întrucât banca nu dispune de resurse
pentru a alimenta fondul de pensiuni ºi pentru a ne conforma principiului cã
dreptul la pensie implicã o cotizaþie corepunzãtoare – cotizaþiune de care, de la
anul 1929, funcþionarii noºtri au fost dispensaþi.
Sistemul, de altfel, nu constituie o inovaþie, cãci ºi celelalte bãncii au în
statutul Casei lor de Pensiuni aceeaºi dispoziþiune.
Consiliul ia act ºi aprobã.
6. Discom
Recursul CAM-ului înaintea Înaltei Curþi de Casaþie pentru penalitatea de
281 milioane lei, despre care v-am referit în precedentul Consiliu, fusese sorocit
pe ziua de 22 martie, pronunþarea s-a amânat pe ziua de azi, 5 aprilie.
Cum CAM-ul a formulat pretenþiunea de despãgubiri faþã de ”Discom” ºi
pentru rezultatele anilor 1933 ºi 1934, dupã laborioase tratative ºi demersuri ne-
a […] s-o determinãm ca sã supunã aceste pretenþiuni judecãþii Comisiunii de
Arbitri, prevãzutã de contractul existent între ”Discom” ºi CAM.
Data arbitrajului a fost fixatã pentru ziua de 10 aprilie a.c.
Toate aceste constatãri sunt consemnate în obiºnuitul raport de sfârºit de
an al Consiliului nostru cãtre Adunarea Generalã a Acþionarilor, cãruia s-a dat
citire ºi s-a aprobat.
Se dã citire scrisorii de demisie primitã din partea domnului consilier

Emilian Pantazi, cu urmãtorul conþinut:
„Bucureºti, 3 aprilie 1935,
Obligat sã mã conformez unei legi bancare, cu multã pãrere de rãu vã rog

sã binevoiþi a lua act de demisia mea de membru în Consiliul de Administraþie al
bãncii, de care mã leagã atâþia ani de conlucrare ºi atâtea amintiri.
Mulþumesc colegilor mei de bunãvionþa ce mi-au arãtat-o întodeauna.
Am chibzuit cã nu e demn a aºtepta sã curgã tot termenul ce legea acordã
pentru conformarea cu dispoziþiile ei, cu atât mai mult cu cât cred cã acest
termen e acordat numai pentru mãsurile care au nevoie de o scurgere de timp
pentru a se putea realiza.
Primiþi, domnule Preºedinte, o datã cu pãrerea mea de rãu, asigurarea
deosebitei mele consideraþii.
(ss) Emilian Pantazi”
447
pe care Consiliul, faþã de motivele invocate de domnia sa, cu regret se

vede nevoit s-o primeascã ºi decide a se trimite domnului Pantazi o scrisoare de
mulþumire din partea Consiliului, pentru prea preþioasa ºi utila colaborare adusã
instituþiunii atât în vremuri bune, cât ºi în timpurile de restriºte prin care a trecut
banca.
Se decide convocarea Adunãrii Generale a Acþionarilor pentru ziua de

miercuri, 24 aprilie 1935, ora 10 a.m., ºi se dã citire ordinii de zi:
decembrie 1934;
4) Alegerea a doi membri în Consiliul de Administraþie, în locul domnilor
Richard Soepkez ºi baron George Kapri, membrii ieºiþi la sorþi conform
statutelor; membrii ieºiþi la sorþi sunt reeligibili;

448
Proces-verbal
din 24 aprilie 1935
Prezenþi domnii: Grigore N. Filipescu, George Kapri, dr. Ionel Popp, Chr.
D. Staicovici, baron I.V. Stârcea, administratori.
Asistã la ºedinþã ºi domnii cenzori: domnul A. Olariu, colonel T. Maltopol ºi
N. Vârgolici.
Prezideazã domnul baron I.V. Stârcea.

Adunãrii Generale Ordinare pentru constituire ºi realegându-se spre completare
domnii Richard Soepkez ºi George Kapri, decide ca constituirea biroului sã aibã
loc în ºedinþa viitoare a Consiliului de Administraþie.
Domnul administrator baron I.V. Stârcea dã cuvântul domnului I. Mãrgãrit,

directorul Bãncii, care expune Consiliului de Administraþie situaþia Casei de
Pensiuni „Mauriciu Blank” ºi înfãþiºeazã totodatã bilanþul acesteia, care se
soldeazã cu o pagubã de Lei 1.541.339,50.
Domnia sa aratã cã veniturile Casei de Pensiuni în cursul anului 1934 s-
au cifrat la Lei 2.014.537,50, faþã de impozite ºi pensii servite pensionarilor în
sumã de Lei 3.555.877.
Din excedentul de plãþi, reprezentând paguba de mai sus, se reduce
fondul acestei Case de pensiuni de la Lei 46.357.947 la Lei 44.816.607,50.
Totodatã, Consiliul, ascultând explicaþiunile domnului director Mãrgãrit,
aprobã adãugirea unui aliniat la art. 18 din Statutul Casei de Pensiuni cu
urmãtorul conþinut:
„Consiliul de Administraþie al Bãncii poate, de asemenea, în baza

propunerii Comitetului Casei de Pensiuni, aprecia de la caz la caz dacã este locul
a se acorda dispense de vârstã membrilor care au împlinit 15 ani de serviciu, ºi
care vor fi puºi în retragere din cauza situaþiunii dificile în care se aflã
actualmente banca.
Pensia astfel acordatã se va stabili dupã normele prevãzute în statutul
Casei de Pensiuni ºi în raport cu numãrul anilor serviþi ºi reþinerilor efectuate.”

(ss) Ionel Popp
449
Proces-verbal
din 16 mai 1935
Prezenþi: domnul Baron I.V. Stârcea, preºedinte; domnul Anibal

Teodorescu, vicepreºedinte; domnii Richard Soepkez, George Kapri ºi Chr.
Staicovici, administratori.
Reprezentaþi: domnul George Rãuþ prin domnul George Kapri; domnul
Grigore N. Filipescu prin domnul Chr. Staicovici; domnul dr. Ionel Popp prin
domnul vicepreºedinte Anibal Teodorescu.
Asistã la ºedinþã: domnul Aristide Blank, cel mai mare acþionar al bãncii.
Domnii cenzori G. Elefteriu ºi N. Vârgolici.
Direcþiunea Bãncii: domnii I. Mãrgãrit, Alexandru Pacsimade ºi V.A.
Urechia.
La ordinea zilei: comerorarea fostului preºedinte Ioan Boambã.

Domnul Preºedinte Baron I.V. Stârcea deschide ºedinþa, rostind
urmãtoarele:
„Domnilor,
Ne-am adunat aici, în aceastã ºedinþã a Consiliului Bãncii noastre, spre a

comemora pe acela care s-a stins din viaþã în noaptea de miercuri spre joi din
Sãptãmâna Patimilor, ºi care a fost preºedintele nostru, Ioan Boambã.
Nu fãrã emoþie se poate vorbi de pierderea suferitã de noi, cei ce l-am
cunoscut ºi am conlucrat cu dânsul. Dispare tocmai la o vreme când aveam
nevoie a recurge la sfaturile sale, la enorma lui experienþã.
Nu eu am cãderea sã vã împãrtãºesc domniilor voastre cine a fost Ioan
Boambã ºi ce a însemnat el pentru Banca Marmorosch, Blank & Co. în cele
aproape patru decenii cât a conlucrat, zi de zi, cu neuitatul Mauriciu Blank,
fondatorul acestui institut cu reputaþie mondialã.
De aceea, înainte de a da cuvântul fiului lui Mauriciu Blank, amicului
nostru Aristide, sã-mi daþi voie, sã vã rog, sã vã asociaþi cu mine pentru a pãstra o
clipã de reculegere memoriei nepreþuitului nostru dispãrut.”
Domnul Preºedinte dã cuvântul domnului Aristide Blank, care spune

urmãtoarele:
„Domnilor Consilieri,
O convieþuire lungã, de peste o treime de veac, implicã pentru mine un

ultim ºi trist apanaj al supravieþuitorului, cel de a putea slãvi pe colegul nostru
Ioan Boambã, care timp de 37 de ani a slujit credincios Institutul dumneavoastrã
ºi numele nostru.
El a cunoscut, ca ºi mine, pe Marmorosch ºi pe Aurelian, pe Ion
Cantacuzino ºi pe Alecu Constantinescu, pe Olãnescu ºi pe Mauriciu Blank, pe
toþi întemeietorii acestei case, ºi toþi i-au dãruit, ca ºi dumneavoastrã, încrederea
lor în capacitatea, cinstea ºi devotamentul lui desãvârºit.
El a asistat apoi, ca ºi unii din dumneavoastrã, la creºterea, apogeul ºi
450
umilirea noastrã. Primele douã faze din existenþa noastrã le-a povestit în cartea
jubiliarã a bãncii, publicatã sub numele lui. În cele petrecute în toamna anului
1931, a ºtiut sã le îndure în tãcere, cu demnitatea sufletelor nobile ºi speranþa în
zile mai bune a conºtiinþelor curate.
Preºedinte în adevãrat sens al acestei înalte funcþiuni, Ioan Boambã s-a
ridicat ºi s-a coborât la nivelul tuturor intereselor, începând cu cel sfânt al
depunãtorilor ºi terminând cu cel onorific al administratorului. ªi între aceste
douã aceste extreme, în gama luptelor tainice ºi violente, a vãduvei ameninþate,
a funcþionarului care trebuia concediat, a industriei abandonate, a colegului
froasat, a colaboratorului nedreptãþit – toate ºi toþi gãseau la dânsul ecoul unei
mângâieri, unei îndreptãri, unei reinstalãri a dreptãþii jignite.
Tot ce ne-a dat în zile de soare vom înscrie în marmura tablelor oficiale. Iar
ocrotirea lui blândã din clipele amare o vom sãdi în inimile noastre, pentru ca
gândul ºi fapta lui nobilã sã nu piarã decât o datã cu noi.”
Domnul Preºedinte dã cuvântul domnului Director I. Mãrgãrit, care, în

numele Direcþiunii ºi a personalului bãncii, aduce prinosul de recunoºtinþã
ilustrului decedat.
Domnul preºedinte baron I.V. Stârcea dã citire scrisorii primite din partea
domnului Nicolae Tabacovici, preºedintele Consiliului de Administraþie al Cãilor
Ferate Române:
Fiind nevoit sã prezidez, în aceastã dupã-amiazã, Consiliul de

Administraþie al CFR, îmi este cu neputinþã, spre marele meu regret, de a fi de
faþã la solemnitatea de azi, pentru comerorarea mult regretatului ºi iubitului
nostru fost coleg Ioan Boambã.
V-aº fi recunoscãtor dacã aþi binevoi sã mã consideraþi alãturi de
dumneavoastrã la aceastã pioasã solemnitate, rugându-vã sã binevoiþi a primi
asigurarea distinsei mele consideraþiuni.
(ss) Nicolae Tabacovici”

(ss) Indescifrabil
451
Proces-verbal
din 18 septembrie 1935
Prezenþi: domnul preºedinte baron I.V. Stârcea.

Domnii: dr. Ionel Popp, Richard Soepkez, Chr. Staicovici, George Kapri,
administratori.
Reprezentaþi: domnul Anibal Teodorescu, prin domnul Chr. Staicovici;
domnul George Rãuþ, prin domnul George Kapri.
Asistã la ºedinþã: domnii cenzori N. Vârgolici, colonel T. Maltopol.
Domnul Aristide Blank, în calitate de cel mai mare acþionar.
Direcþiunea bãncii: domnii I. Mãrgãrit, Alexandru Pacsimade, V.A.
Urechia.
Domnul preºedinte baron I. V. Stârcea deschide ºedinþa.

Se dã citire procesului verbal al ºedinþei precedente, care a avut loc în
ziua de 13 mai 1935.
Domnul I. Mãrgãrit
[...]
Domnia sa mai aduce la cunoºtinþã Consiliului urmãtoarele:
a) vânzarea cãtre Societatea Generalã de Gaz ºi Electricitate a 27.491,77

m.p. teren din parcelarea Jianu, pe preþul de Lei 14.123.257,00, care a fost în
întregime […] costul lucrãrilor de electricitate ºi alimentare cu apã pe baza
devizului acelei societãþi din 1932. Dacã preþul obþinut nu corespunde valorii
efective a terenului, nu este mai puþin adevãrat cã ºi valoarea lucrãrilor ce i se
face în schimb de cãtre Societatea de Gaz ºi Electricitate, este astãzi mult mai
exactã faþã de devizul din 1932.
Pe de altã parte, Societatea de Gaz ºi Electricitate, având în program
construirea de locuinþe moderne pentru personalul ei, va contribui prin aceasta la
valorificarea întregii parcelãri.
b) cedarea unei porþiuni de teren de 4.753,91 m.p. cãtre Societatea
„Bazaltin” pe preþul de Lei 3.024.261,00, pentru achitarea lucrãrilor de canalizare
ºi pavaje ce se vor face în acelaº parc.
c) vânzarea a 4.500 m.p. teren pe preþ mijlociu de Lei 1.500 metrul pãtrat
în bani.
Cu aceastã vânzare s-a statornicit valoarea terenurilor noastre, care
corespund previziunilor noastre.
Consiliul ia act de aceste operaþiuni, pe care le aprobã.
Domnul Mãrgãrit mai aduce la cunoºtinþã cã singura datorie a bãncii în

strãinãtate cãtre instituþiuni financiare ºi anume: Frs.fr. 924.280 – la Société
Générale pour favoriser la développement du Commune et de l’industrie en
France din Paris –, pe bazã de cambii semnate de afiliatele bãncii ºi reescontate
de Sucursala Paris, a fost achitatã.
Lichidarea s-a fãcut pe baza cursului oficial de 6,60 înainte de intrarea în

vigoare a noului regim de plãþi la cursul majorat cu 44%, încât pe lângã cã am fost
urmãtori angajamentelor noastre integral faþã de creditoare, am fost feriþi de un
supliment de platã de aproape 3 milioane lei.
452
În legãturã cu tratativele duse de creaþiunea noastrã „Discom” cu CAM,

acestea au fost, în parte, încununate de succes. Anume, Societatea „Discom” a
obþinut:
a) modificarea regulamentului de distribuire în ceea ce priveºte
obligaþiunea de a spori, în proporþiile cunoscute, vânzarea produselor, aceastã
chestiune fiind armonizatã cu sentinþele comisiunilor de arbitraj, ratificate de
Înalta Curte de Casaþie;
b) Eliberarea a aproape întregii garanþii ce se aflã depusã la CAM:
reducând aproape 50 milioane lei. Aceastã sumã ne-a fost pusã la dispoziþie cu
asentimentul Bãncii Naþionale a României, însã cu condiþiunea impusã de Banca
Naþionalã ca sã fie restituitã Societãþii „Discom” în interval de 10 ani, în rate egale
de câte 5 milioane lei.
Prin crearea acestui disponibil, la care se adaugã cota-parte din venitul

„Discom-ului” ce revine bãncii pe 1935, banca dispune de fonduri suficiente
pentru a propune Consiliului de Administraþie urmãtorul program de rambursare
a deponenþilor:
a) sã restituie toate depozitele pânã la 10.000 lei, reprezentând un total de
Lei 18.597.429 ºi repartizate la un numãr de 5.172 deponenþi, dintr-un total de
12.327;
b) sã achite, la 2 octombrie a.c., rata exigibilã de 5% la creanþele
eºalonate, însumând circa lei 30 milioane;
c) sã invite pe toþi ceilalþi deponenþi care n-au aderat încã la rambursarea
eºalonatã, ca sã încaseze 20%, în aºa fel ca sã primeascã ºi aceºtia cota
încasatã de ceilalþi creditori.
Aceastã categorie de deponenþi se cifreazã la circa 260 milioane, dar,
considerând cã o bunã parte din ei sunt stabiliþi în strãinãtate ºi un numãr tot atât
de însemnat se dezintereseazã sau încã nu se aratã dispuºi a veni la eºalonare,
se poate prevedea cã numai circa 100 milioane se vor prezenta pentru încasarea
cotei de 20%.
Consiliul aprobã acest program, luând act cu satisfacþie cã se

ramburseazã acum depozitele mici, lucru ce, pe lângã cã rãspunde unui vechi
deziderat al Consiliului, degreveazã instituþia de un numãr atât de considerabil
de deponenþi.
Consiliul ia cunoºtinþã de bilanþul bãncii pe primul semestru al exerciþiului

1935, întocmit ºi publicat conform prescripþiunilor legii bancare.
Se examineazã apoi stadiul lucrãrilor de amenajare a Palatului bãncii,

mulþumitã cãrora se separã cu totul de aripa principalã clãdirea nouã care se aflã
actualmente închiriatã Direcþiunii Reglementãrii Exportului pe lângã Ministerul
Industriei ºi Comerþului.
Pe de altã parte, în clãdirea veche, halele mari din etajul 2 ºi 3 neutilizabile
au fost transformate în 30 camere, care au ºi început sã fie date cu chirie pentru
birouri.
În felul acesta se va obþine un spor de venituri de circa 1 milion pe an.
La întrebarea domnului preºedinte cu privire la stadiul în care se aflã

lichidarea sucursalelor, domnul Mãrgãrit, director al bãncii, aratã cã, în prezent,
mai fiinþeazã, oficial, Sucursala Galaþi, iar la Paris, deºi sucursala este de fapt
453
desfiinþatã. Domnul consilier Rãuþ se ocupã cu lichidarea litigiilor pendinte ºi a

diferitelor chestiuni nesoluþionate.
Domnii consilieri Staicovici ºi Kapri roagã a se prezenta Consiliului, la
viitoarea ºedinþã, un tablou al tuturor chestiunilor care justificã menþinerea celor
douã sedii.

(ss) Indescifrabil
454
Proces-verbal
Prezenþi: domnul Baron I.V. Stârcea, preºedinte; domnul Anibal

Teodorescu, vicepreºedinte; domnii Grigore N. Filipescu, George Kapri, Richard
Soepkez, dr. Ionel Popp, administratori.
Reprezentaþi: domnul George Rãuþ prin domnul Grigore N. Filipescu,
Christache D. Staicovici prin domnul George Kapri.
Domnul Aristide Blank, în calitate de cel mai mare acþionar.
Domnii I. Mãrgãrit ºi Alexandru Pacsimade, directori; Vasile A. Urechia,
subdirector.
Se dã citire sumarului ºedinþei din 18 septembrie 1935, care se aprobã.

Domnul director Mãrgãrit aratã cã din disponibilitãþile bãncii se rezervase
o sumã pentru eºalonãri noi, adicã pentru a se plãti 20% acelor creditori care n-
au aderat încã la rambursarea eºalonatã în 10 ani ºi cã, prin publicaþiuni fãcute în
gazete ca ºi prin invitaþiuni ºi demersuri personale, aceºti deponenþi au fost
rugaþi sã se prezinte ca sã ridice cota cuvenitã; totuºi, aceastã categorie de
deponenþi nu s-a prezentat decât într-o mãsurã foarte restrânsã ºi anume circa
25 milioane dintr-un total neeºalonat de circa 230 milioane.
Având în vedere dorinþa continuã manifestatã de Consiliu de a rambursa
integral ºi cât mai curând depozitele mici ºi profitând de disponibilul rãmas din
neprezentarea creditorilor neeºalonaþi, Direcþiunea a sporit la 15.000 lei cota
depozitelor mici imediat ºi integral rambursabile, ce se fixase anterior la 10.000
lei. Cu chipul acesta, se lichideazã alte ... conturi în sumã totalã de Lei ...
Prin publicaþiuni fãcute în ziare, s-a adus la cunoºtinþa interesaþilor
aceastã mãsurã.
Consiliul ratificã.
La ordinea zilei, fiind activitatea bãncii în rãstimpul scurs de la ºedinþa

anterioarã.
Consiliul ia act cã s-au prezentat la ghiºeele bãncii în acest interval
2.283 deponenþi, având un capital depus inferior sumei de

Lei 10.000 ºi totalizând ......................................................Lei 12.184.322
372 deponenþi, având un capital depus inferior sumei de
Lei 15.000 ºi totalizând ......................................................Lei 4.606.818
De asemenea, s-a achitat creditorilor eºalonaþi, rata
din 2 octombrie 1933 (5%) ºi s-au achitat restanþele
din aprilie 1935, precum ºi s-a rotunjit tuturor
deponenþilor cota pânã la 20%,
acest capitol cifrându-se la ................................................ Lei 27. 281.837
În sfârºit, s-au realizat eºalonãri noi pentru rambursarea

în 10 ani:
289 Conturi în valoare nominalã de Lei 25.206.294
pentru care s-a plãtit 20%.....................................................
Lei 5.173.201
Cu alte cuvinte, s-au achitat deponenþilor ºi

455
creditorilor bãncii în intervalul de timp sus pomenit

un total de............................................................................Lei 49.246.178
Direcþiunea mai relateazã urmãtoarele operaþiuni fãcute de bancã:
De la data de 18 septembrie a.c., s-au mai vândut loturi în Parcelarea
Jianu, în suprafaþã de m.p. 1.223,35, ºi anume:
m.p. 779,60 pe preþul de lei 1.972 /m.p. în bani................. Lei 1.537.600

m.p. 443,75 pe preþul de lei 2.000 /m.p. în creanþe............Lei 887.500
În lucrãrile edilitare de la Jianu s-au mai investit de la

data ultimului nostru Consiliu............................................ Lei 5.339.778
ºi anume:
plãþi cãtre Soc. Bazaltin...............Lei 5.008.370

plãþi cãtre Ing. Kamerling.............Lei 58.056
publicitate.............................................273.352
în care nu se cuprind lucrãrile de luminã ºi apã executate de UCB cu care s-a

fãcut tranzacþie specialã, aprobatã în ºedinþa din 18 septembrie a.c.
Din ratele de conversiune scãzute la 15 noiembrie 1935

s-au încasat pânã în prezent.............................................................Lei 284.888
Amenajarea etajelor bãncii, D-lui Kamerling ...lei 896.989
Diverse ........................................................ lei 175.769 1.072.758
Se examineazã stadiul în care se aflã lichidarea definitivã a Sucursalei

Paris, unde tranºarea diferitelor litigii este în curs. Din partea domnului Rãuþ s-a
primit un raport amãnunþit, care urmeazã a fi cercetat în vederea unei soluþionãri
cât mai rapide ºi potrivite intereselor bãncii. Pentru moment, chestiunile
litigioase, administrative etc., putând fi tranºate, implicã o cheltuialã de circa
350.000 Frs.fr., ceea ce Consiliul aprobã.
Rambursarea cât mai rapidã a creditorilor continuã a fi preocuparea de

cãpetenie a bãncii; toate modalitãþile ºi posibilitãþile ducând cãtre acest þel cautã
sã fie cercetate ºi în aceastã ordine de idei, Consiliul discutã sugestia de a se
consolida creanþele creditorilor, scurtându-se în acelaºi timp ºi termenul de
platã, prin emisiunea de obligaþiuni ipotecare în modul urmãtor:
Datoria bãncii se reduce la

Lei 715 milioane compuse din: 490 milioane creditori eºalonaþi
225 milioane neeºalonaþi
care s-ar reduce prin plata ratei dela Aprilie 1936 (5%) cu
Lei 30 milioane
Lei 685 milioane
apoi cu:
85 milioane, reprezentând 25 % ce s-ar plãti neeºalonaþilor pentru

uniformizarea ºi diferite depozite mici
Lei 600 milioane, rest datorie la aprilie 1936
456
pentru care sumã s-ar emite obligaþiuni ipotecare garantate cu circa 200.000
m.p. teren în Parcul Jianu, aripa nouã a Palatului bãncii, imobilele din Calea
Victoriei, venitul „Discom-ului”, participaþia „Petrifalãu”.
Dar realizarea acestui program este condiþionatã de procurarea a:

1) circa 150 milioane lei pentru plãþile de pornire;
2) de înlãturarea dificultãþilor de ordin juridic în legãturã cu starea de
concordat a bãncii. Faþã de avantajele ce prezintã aceastã rambursare pentru
creditori ºi anume:
1) consolidarea creanþei prin bunuri de o valoare necontestatã;
2) scurtarea termenului de rambursare cu 2½ ani;
3) fructificarea sumelor pânã acum nepurtãtoare de dobânzi, cu un venit
de 4% anual.
Consiliul, având în vedere avantajele acestui proiect, priveºte cu simpatie

realizarea lui ºi invitã Direcþiunea bãncii sã cerceteze mijloacele de procurare a
fondurilor necesare, cum ºi posibilitãþile de înfãptuire sub raportul juridic.
Se mai examineazã o propunere fãcutã pentru Casa de Pensiuni a bãncii,

constând dintr-o cesiune a creanþei ipotecare de circa 50 mii Lstg. asupra
imobilului Frascati din Capitalã, contra sumei de 18 milioane lei.
Ipoteca este scadentã în aprilie 1940, purtãtoare de o dobândã egalã cu
scontul BNR sau a bãncii Reich-ului German, întregul venit al imobilului, de circa
4½ milioane net pe an, fiind afectat plãþii amortismentului.
Propunerea este interesantã prin aceea cã creanþa este garantatã printr-
un imobil de circa 50 milioane lei; este apoi exprimatã într-o varietate forte ºi
produce o rentabilitate apreciabilã, se vor continua tratativele, studiindu-se ºi
latura juridicã a operaþiunii.
(ss) dr. Ionel Popp (ss) Anibal Teodorescu

(ss) Grigore N. Filipescu (ss) George Kapri
457
Proces-verbal
Prezenþi domnii: Anibal Teodorescu, vicepreºedinte; George Kapri,

Grigore N. Filipescu, dr. Ionel Popp, Christache D. Staicovici, administratori.
Reprezentaþi: Dl. Richard Soepkez, prin domnul Chr. Staicovici.
Asistã la ºedinþã: domnul Aristide Blank, în calitate de mare acþionar;
domnii I. Mãrgãrit ºi Alexandru Pacsimade, directori.
Se dã citire sumarului ºedinþei din 09 decembrie 1935, care se aprobã.

La ordinea zilei, examinarea bilanþului pe exerciþiul 1935, care se
reproduce în acest proces-verbal, caracteristicile lui mai însemnate fiind la
Activ, scãderea participaþiunilor ºi a împrumuturilor pe termen lung,
a) Participaþiuni de la...................................................790.492.803 în 1934 la

670.439.766 în 1935
b) Împrumuturi pe termen lung de la............................. 88.507.228 în 1934 la
49.206.499 în 1935
c) Debitori beneficiind de conversiune de la..................29.810.906 în 1934 la
18.371.745 în 1935
Pasiv
a) Totalitatea creditelor
a fost redusã de la................................................. 949.105.433 în 1934 la
783.153.949 în 1935 adicã
o reducere a pasivului de........................................165.951.484
b) Participaþia consorþialã „Steaua Românã” figureazã cu Lei 138.381.105,00,

reprezentând cota parte din datoria noastrã cãtre Grupul Anglo-Francez pentru
acþiunile „Steaua Românã” atribuite bãncii noastre, contrapartida acestui post,
adicã acþiunile „Steaua Românã”, figureazã în activ cu Lei 1.
Bilanþul încheie cu o pierdere de 1.942.584,00, faþã de o pierdere de Lei
12.236.329,00 în 1934.
Bilanþul astfel întocmit, urmeazã a se face verificarea de cãtre Comitetul
de Cenzori ºi publicaþiunile legale în vederea convocãrii Adunãrii Generale,
cãreia va fi supus spre ratificare.
Demisiunea domnului administrator George Rãuþ.

Se citeºte scrisoarea din 08 ianuarie anul curent a domnului administrator
George Rãuþ, fost director al Bãncii la Paris, prin care domnia sa îºi prezintã
demisia din Consiliul de Administraþie al bãncii.
Domnul administrator Grigore N. Filipescu exprimã sentimentul domniei
sale de pãrere de rãu pentru hotãrârea luatã de domnul George Rãuþ, ºi propune
Consiliului ca sã se facã un demers pe lângã domnia sa, în vederea retragerii
acestei demisiuni.
La aceastã propunere se asociazã domnul administrator George Kapri,
care, invocând statul de serviciu timp de 16 ani în bancã a domnului Rãuþ,
458
sentimentele domniei sale de devotament ºi ataºament faþã de bancã, susþine în

plus cã nu se poate încuviinþa o demisie venitã de la un om care s-a consacrat
bãncii vreme atât de îndelungatã, fãrã ca sã i-o respingã mãcar de formã.
Domnul administrator I. Popp, ca ºi domnul administrator Chr. Staicovici,

obiecteazã cã, întrucât domnul Rãuþ ºi-a motivat demisia, retragerea acestei
demisii nu este plauzibilã.
Totuºi, Consiliul hotãrãºte ca sã se adreseze domnului Rãuþ o scrisoare

prin care, regretând deciziunea luatã, îl roagã ca sã revinã asupra ei.
Discuþiunile provocate de aceastã demisie, îmbrãþiºând ºi activitatea
domnului Rãut, întreg Consiliul a fost de acord în a considera cã, prin renunþarea
la demisie ºi venirea domniei sale în þarã, domnul Rãuþ înþelege a activa în mod
regulat ºi permanent la conducerea bãncii, în acelaºi condiþiuni în care
funcþioneazã ceilalþi directori.
Trecând la al treilea punct din ordinea de zi, se coopteazã în Consiliul de

Administraþie domnul George Crãciun, director general al Societãþii „Discom”,
sub rezerva ratificãrii Adunãrii Generale.
Consiliul ia cunoºtinþã de activitatea bãncii ºi mersul plãþilor în spaþiul de
timp scurs de la ultima ºedinþã.
Se decide apoi desfiinþarea Sucursalei Galaþi, pe ziua de 01 aprilie 1936.
(ss) George Kapri (ss) dr. Ionel Popp

(ss) Anibal Teodorescu
459
Proces-verbal
Prezenþi: domnul Baron I.V. Stârcea, preºedinte; Anibal Teodorescu,

vicepreºedinte.
Domnii Grigore N. Filipescu, George Kapri, George Crãciun, dr. Ionel
Popp, Chr. Staicovici.
Asistã domnii: Aristide Blank, în calitate de cel mai mare acþionar; I.
Mãrgãrit ºi Alexandru Pacsimade, directori ai bãnci.
Secretar de ºedinþã: domnul avocat Nicolae Voinescu.
Se dã citire sumarului ºedinþei din 15 februarie 1936, care se aprobã.

Se examineazã situaþiunea resurselor bãncii în momentul de faþã, în
legãturã cu plata ratei de aprilie cuvenitã creditorilor eºalonaþi, cum ºi a
necesitãþilor viitoare pentru aceeaºi creditori.
Consiliul cerceteazã cu deamãnuntul aceastã chestiune ºi, dupã ample
dezbateri, hotãrãºte urmãtoarele:
1) sã se plãteascã creditorilor eºalonaþi ratele de aprilie 1936 ºi de
octombrie 1936 de câte 5% fiecare în numerar, ºi pentru care fondurile necesare
au fost îngrijite.
Cu chipul acesta, aceºti creditori vor fi primit 30% în numerar.
Pentru o cotã de 28%, li se oferã acþiuni de ale Fabricii de Comerþ „I.G.
Cantacuzino” sau Fabrica de Hârtie „Petrifalãu”, la care banca are o participaþie
de, respectiv 41%, ºi 25%.
Cursul la care aceste acþiuni vor fi cedate va fi de Lei 1.400, pentru
Ciment, ºi 1.200 lei pentru Hârtie, considerând cã, la dividendul distribuit de
zisele întreprinderi, rentabilitatea acþiunilor este de circa 4%, ceea ce reprezintã
venitul mijlociu al celor mai bune acþiuni cotate la Bursa Bucureºti.
Cum însã nu fiecare deponent va fi dispus a primi în platã definitivã aceste
acþiuni, direcþiunea bãncii trateazã cu un grup de întreprinderi industriale ca
acestea sã preia de la creditorii recalcitranþi acþiunile în chestiune la acelaºi curs
ºi în aceleaºi condiþiuni de platã, dându-le facultatea de a decide, pânã la 1 iulie
1937, dacã pãstreazã acþiunile sau renunþã la ele. În felul acesta, creditorii nu vor
avea de suferit niciun prejudiciu sau pagubã.
În fine, rãmâne un sold de 42%, care se va plãti timp de 10 ani în rate
semestriale bãncii de la „Discom”, în baza convenþiunii existente.
În ceea ce priveºte creditorii neeºalonaþi, rãmâne pentru acoperirea lor
restul avutului bãncii, compus din imobilele din strada M. Blank, Calea Victoriei,
190.000 m.p. în Parcelarea Jianu etc.
Ca în completare a celor de mai sus, Consiliul ia act cã creditorii eºalonaþi
însumeazã circa 620 milioane lei (valoarea nominalã iniþialã), asupra cãrora se
socotesc ratele periodice.
Cu alte cuvinte, se va necesita, pentru achitarea celor douã rate din 1936
de câte 5% plus creditorii cu convenþiuni speciale ºi restante, ºi restul creanþelor
pânã la 15.000 lei:
circa...................................................................................75 milioane lei
care se vor acoperi astfel:
din redevenþa “Discom”.......................58 milioane
(sold din anul trecut ºi 48 mil. din 1936)
460
Printr-un împrumut obþinut de la

Fabrica Letea garantat, cu un gaj 26 mii
acþiuni Petrifalãu....................................13 milioane
Detto de la D-l Thenen
garantat cu 8 mii acþiuni Petrifalãu 4 milioane 75 milioane lei
Consiliul ratificã aceastã utilizare a fondurilor bãncii.

O mai bunã valorificare a imobilelor din Calea Victoriei a preocupat, în
mod constant, Consiliul ºi Direcþiunea bãncii: sugestiuni ºi proiecte pentru
construirea unui mare bloc devin din ce în ce mai actuale o datã cu deplasarea
centrului comercial cãtre sectorul din Calea Victoriei, în care se aflã situate
aceste imobile ale bãncii.
Mai utilizeazã pentru aceasta ºi prelungirea strãzii Mauriciu Blank /fostã
Doamnei/ pânã în strada ..., pe terenul fostei Legaþiuni Ruseºti, care ar deschide
o perspectivã din cele mai interesante imobilului nostru.
Pentru desãvârºirea acestui plan, mai este nevoie ca Banca Naþionalã a
României sã deschidã strada la care s-a angajat prin convenþia din 5 mai 1933,
mulþumitã cãreia imobilul nostru va cãpãta o nouã faþadã, care, pornind din
Calea Victoriei, va ajunge pânã în strada Eugen Carada.
Se vor face demersuri în acest scop, dupã soluþionarea cãrora Consiliul
va reexamina diferitele proiecte ºi propuneri în legãturã cu construcþia noului
bloc.
Banca a avut prilejul în decursul ultimilor ani sã studieze, sã facã

investigaþiuni, singurã ºi împreunã cu alte instituþiuni, ºi sã urmãreascã
realizarea a diferite întreprinderi, concesiuni etc., precum concesionarea
distribuþiei spirtului, a sãrii, a filaturii de bumbac etc., apoi a luat parte activã la
soluþionarea diferendelor „Discom” cu CAM ºi Ministerul de Finanþe, consultând
jurisconsulþi etc.
Toate aceste chestiuni au ocazionat cheltuieli de voiaj, onorarii etc.,
pentru a cãror lichidare Consiliul a hotãrât a destina o sumã de lei 6 (ºase)
milioane anual, începând de la 1935, a cãror utilizare va putea fi dispozatã
exclusiv în baza vizelor colective a domnilor: administrator G. Crãciun, directorii
bãncii I. Mãrgãrit ºi Alexandru Pacsimade, precum ºi a domnului Aristide Blank,
în calitate de cel mai mare acþionar al bãncii.
Consiliul hotãrãºte convocarea Adunãrii Generale pe ziua de 30 aprilie

a.c., când va avea loc ºi viitoarea ºedinþã a Consiliului.
Bilanþul, Contul de Profit ºi Pierdere, precum ºi Darea de Seamã, fiind
aprobate de noi în ºedinþa anterioarã, Direcþiunea va îngriji publicarea lor,
conform prescripþiunilor legale.
(ss) dr. Ionel Popp (ss) Indescifrabil

(ss) Indescifrabil
461
Proces-verbal
din 30 aprilie 1936
În conformitate cu art. 16 din Statute, Consiliul întrunindu-se, în urma

Adunãrii Generale Ordinare, pentru constituire, ºi realegându-se spre
completare domnul baron I.V. Stârcea, se pune în discuþie alegerea biroului ºi se
desemneazã, în unanimitate, domnul baron I.V. Stârcea, preºedinte, ºi domnul
profesor Anibal Teodorescu, vicepreºedinte.
Se supune Consiliului, Darea de Seamã a Consiliului Fundaþiunii
Mauriciu Blank, împreunã cu Bilanþul ºi Contul de Venituri ºi Cheltuieli al
Fundaþiei pe exerciþiul 1935, care se soldeazã cu un deficit de Lei 1.928.875,00.
Consiliul ia notã ºi aprobã Darea de Seamã a Fundaþiunii Mauriciu Blank.
Consiliul ia act cu multã pãrere de rãu de demisiunea irevocabilã a
domnului administrator George Rãuþ.
Semnãturile domnilor H. Berlescu, procurist, având dreptul la prima
semnãturã pentru Serviciul Contabilitãþii, domnul M. Thomas, procurist, ºi
doamna Mariana Leonida, procuristã, având dreptul la a doua semnãturã pentru
Serviciul Corespondenþei, se radiazã, prin trecerea numiþilor la pensie.

462
Proces-verbal
Prezenþi domnii: I.V. Stârcea, preºedinte; Grigore N. Filipescu, George

Kapri, George Crãciun, Dr. Ionel Popp, Christache Staicovici, administratori.
Reprezentaþi: domnul Anibal Teodorescu prin domnul George Kapri.
Asistã la ºedinþã: domnul Aristide Blank, în calitate de mare acþionar,
domnii I. Mãrgãrit ºi Alexandru Pacsimade, directori ai bãncii.
Secretar de ºedinþã: domnul avocat N. Voinescu.
Se dã citire sumarului ºedinþei din 30 aprilie 1936, care se aprobã.

În vederea operaþiunilor de sfârºit de an, se examineazã activitatea
instituþiunii în decursul acestui exerciþiu.
Consiliul ia cunoºtinþã de urmãtoarele:
Pasivul Bãncii
s-a micºorat la
Lei 517.884.369 pe ziua de 31 octombrie 1936, de la
Lei 718.977.545 la 31 decembrie 1935.
Reducerea pasivului s-a realizat din :

1) încasãri de la debitori, care, precum se aratã mai jos, însumeazã Lei
7.883.383,00;
2) vânzãri de terenuri, care au produs Lei 21.959.769;
3) dãri în platã cãtre creditorii noºtri a participaþiilor noastre la Societatea
de Ciment „I.G. Cantacuzino” Brãila ºi Fabrica de Hârtie „Petrifalãu”, pentru
suma de Lei 124.796.600 ºi anume: Lei 10.988.400 „Petrifalãu” ºi 113.808.200
„Ciment”
ºi, în sfârºit:
4) din sumele provenind de la Societatea „Discom”, care reprezintã
participaþia noastrã la câºtigul acelei societãþi.
Din datoriile bãncii s-au încasat, pânã la 31 octombrie 1936, Lei
5.270.424 în numerar, ºi Lei 2.612.959 în creanþe.
Parcul Jianu
Activitatea la aceastã parcelare a continuat într-un ritm mulþumitor,
lucrãrile edilitare intrând în faza finalã. Pentru aceste lucrãri s-au cheltuit pânã la
31 Octombrie 1936: Lei 9.784.643.
Suprafaþa pe care o deþinea banca la 31 octombrie 1936 însumeazã
181.109 m.p., faþã de 197.249,03 m.p. la finele anului 1935.
Regia
A înregistrat o scãdere simþitoare, atingând la 31 octombrie 1936:
Lei 8.449.239, faþã de Lei 11.547.575 la epoca corespunzãtoare a anului
trecut.
Chirii
În sfârºit, s-a mai arãtat onoratului Consiliu care este situaþia actualã a
exploatãrii imobilelor, în urma amenajãrilor cunoscute.
463
Cuantumul chiriilor pânã la 31 octombrie 1936 este de Lei 4.737.636, faþã

de Lei 3.780.240 la epoca corespunzãtoare a anului 1935.
Ca completare a datelor de mai sus, s-a mai relevat cã, pentru achitarea
ratelor cuvenite deponenþilor, banca s-a împrumutat cu Lei 12.500.000, gajând o
parte din acþiunile Fabricii de Hârtie „Petrifalãu” ce mai deþinea.
Rambursarea creditorilor
În ceea ce priveºte rambursarea creditorilor, banca ºi-a continuat
programul de a achita deponenþilor eºalonaþi ratele cuvenite, achitare care are
loc de douã ori pe an, în aprilie ºi octombrie, iar începând din anul viitor la 15 iunie
ºi decembrie.
Începând din 1937, acoperirea ratelor cuvenite creditorilor eºalonaþi este
asiguratã aproape în întregime de venitul adus de Societatea „Discom”,
rãmânând de îngrijit fonduri pentru lichidarea celeilalte categorii de deponenþi,
adicã cei neeºalonaþi, care însumeazã circa Lei 200 milioane.
Se examineazã diferite posibilitãþi pentru atingerea acestui scop,
stabilinindu-se în principiu ca banca sã urmãreascã vânzarea prãvãliilor din
Calea Victoriei, precum ºi a aripei noi a imobilului central al bãncii, produsul
acestei realizãri de circa 60-65 milioane ar reprezenta exact suma necesarã
pentru a achita acestei categorii de deponenþi o cotã parte de 30% din capitalul
lor iniþial, adicã atât cât s-a plãtit pânã acum ºi deponenþilor eºalonaþi.
La aceastã cotã de 30% s-ar adãuga, cu alte cuvinte, s-ar propune
creditorilor bãncii o cotã ce se va stabili prin bunã înþelegere, în obligaþiuni ale
Comunei Bucureºti 7% Împrumut 1924 al Societãþii Generale de Gaz ºi
Electricitate din Bucureºti, care ne-au fost puse la dispoziþie în acest scop de
cãtre domnul Aristide Blank.
Sucursala bãncii din Galaþi se desfiinþeazã pe ziua de 31 decembrie 1936

ºi semnãtura domnului Isidor Wechesler, directorul acestei sucursale, înceteazã
pe aceeaºi datã.

464
Proces-verbal
al ºedinþei Consiliului de Administraþie
Prezenþi domnii: I.V. Stârcea, preºedinte; Anibal Teodorescu,

vicepreºedinte; George Kapri, Richard Soepkez, dr. Ionel Popp, George
Crãciun, membri;
N. Vârgolici, Olariu, Elefteriu ºi Maltopol, cenzori.
Reprezentaþi: domnul dr. Christache Staicovici prin domnul Anibal
Teodorescu.
Asistã domnii: I. Mãrgãrit ºi Alexandru Pacsimade, directori ai bãncii.
Secretar de ºedinþã: domnul avocat Voinescu.
Înainte de a se intra în ordinea de zi, domnul consilier George Kapri

prezintã, în numele Consiliului ºi al Bãncii, domnului preºedinte I.V. Stârcea,
adânci regrete ºi condoleanþe pentru dureroasa loviturã ce a încercat prin
decesul soþiei domniei sale.
Se dã citire dãrii de seamã a ºedinþei din 6 octombrtie 1936, care se

aprobã.
Se ia în cercetare examinarea Bilanþului General încheiat pe ziua de 31
decembrie 1936, în conformitate cu prescripþiunile legii bancare.
Domnul Director Mãrgãrit dã cuvenitele explicaþiuni, semnalând
onoratului Consiliu modificãrile mai importante în comparaþie cu cifrele bilanþului
pe 1935 ºi anume:
La Activ:
Participaþiunile, împreunã cu împrumuturile pe termen lung, marcheazã o
scãdere de circa 200 milioane lei, exact 199.805.013, datoritã diverselor realizãri
cunoscute onoratului Consiliu, precum: acþiunile „Ciment Cantacuzino”, acþiunile
Fabrica de Hârtie „Petrifalãu”, SIL, Banca Fortuna etc.
Capitolul „Imobile” se gãseºte redus de la 328 milioane lei, cu cât figura în
1935, la 299.200.000 lei. Diferenþa de circa 30 milioane lei reprezintã valoarea
terenurilor vândute în cursul exerciþiului trecut.
La Pasiv:
Este de semnalat, în primul rând, scãderea creditorilor de la 753.500.000
lei la 528.000.000 lei, adicã o reducere de 225.500.000 lei. La aceasta, se
adaugã reducerea datoriilor bãncii cãtre Fondul de Pensiuni ºi ajutor al
funcþionarilor de la 32.500.000 lei la 26.000.000 lei.
Cu alte cuvinte, pasivul bãncii s-a redus cu circa 232 milioane lei.
Dacã punem alãturi de aceastã cifrã reducerea semnalatã la
„Participaþiuni” ºi „Imobile”, totalizând circa 230 milioane lei, precum se aratã mai
sus, ajungem la constatarea cã totalitatea încasãrilor ºi realizãrilor bãncii au
mers exclusiv la plata creditorilor ei.
În bilanþ mai figureazã la pasiv ºi participaþiunea consorþialã „Steaua
Românã” cu Lei 138.701.055, stocul de acþiuni aferent de 63.715 bucãþi fiind
trecut, dimpotrivã, în activul bãncii cu lei 1, pentru motivele cunoscute de
onoratul Consiliu.
Mai spicuim din Contul de Profit ºi Pierdere, în ilustrarea eforturilor pentru
465
comprimarea regiei bãncii cã cheltuielile au fost reduse în cursul exerciþiului

1936 la lei 8.693.000, faþã de Lei 10.753.000 în 1935. Reducerea ar fi fost ºi mai
sensibilã dacã bugetul Bãncii n-ar fi avut de suportat sarcini noi, derivând din
înfiinþarea de noi impozite ºi sporirea altora. Totuºi, bugetul general prezintã o
cifrã totalã de Lei 10.500.000.
Consiliul aprobã proiectul de bilanþ, însãrcinând direcþiunea bãncii de a
îngriji cele necesare în vederea convocãrii Adunãrii Generale pentru ziua de 19
aprilie 1937.
Ratificarea tranzacþiei cu Fabrica de Hârtie „Piatra Neamþ” ºi
rambursarea deponenþilor pânã la 100.000 lei.
Domnul Mãrgãrit, director al bãncii, în continuarea expunerii domniei

sale, aratã onoratului Consiliu cã deponenþii care se cifrau la 31 decembrie 1936,
conform bilanþului, la Lei 528 milioane, s-au redus în interval la circa 490
milioane, din care circa 300 milioane deponenþi cu rambursarea eºalonatã în 10
ani, ºi restul de 190 milioane, care nu am fãcut încã niciun fel de aranjament.
Aceastã din urmã categorie de deponenþi se împarte, la rândul ei, astfel:
Lei 159 milioane deponenþi domiciliaþi în þarã ºi Lei 31 milioane deponenþi cu
reºedinþã în strãinãtate.
Preocupaþi de lichidarea acestui capitol de 190 milioane lei, ne-a […], prin
stãruinþa domnului Aristide Blank, sã obþinem de la un grup francez un pachet de
[...] Societãþii Generale de Gaz ºi Electricitate din Bucureºti, ceea ce reprezintã,
exprimat în lei la cursul oficial oficial de vânzare al francului de cãtre Banca
Naþionalã a lei 6,56 francul, Lei 92 milioane.
Întrucât aceste efecte nu prezintã o atracþie suficientã ca sã determine pe
creditorii bãncii de a-ºi lichida creanþele, soluþia ar fi de a conjuga livrarea
obligaþiunilor cu o cotã în numerar.
ªi dezlegarea acestei chestiuni am obþinut-o prin bunãvoinþa domnului
Aristide Blank, graþie cãruia am gãsit un cumpãrãtor pentru pachetul nostru de
40.000 bucãþi acþiuni „Petrifalãu” cu cuponul 1937, pe preþul de Lei 762,50
bucata, realizând din aceastã operaþiune Lei 30.000.000. Este de reþinut cã, în
luna ianuarie 1937, Banca Naþionalã a României a vândut prin licitaþie un pachet
de 14.581 acþiuni ale aceleaºi societãþi, având chiar cuponul 1936, cu preþul de
Lei 600 de acþiune.
În afarã de suma obþinutã din acþiunile „Petrifalãu”, ne-am mai împrumutat
de la Fabrica de Hârtie „Piatra/Neamþ” cu suma de Lei 16 milioane, cu o dobândã
de 7% pe an, dând în garanþie 100.000 bucãþi acþiuni Societatea Generalã de
Construcþiuni ºi Lucrãri Publice, aºa încât fondurile procurate se ridicã se ridicã
la un total de 46 milioane lei.
Din aceastã sumã trebuie defalcat circa 15 milioane lei, datoratã de bancã
la diverºi, precum lichidarea împrumutului de Lei 12.500.000 cãtre Fabrica
Letea, alte datorii flotante etc., dupã care fondurile rãmase la dispoziþia bãncii
însumeazã 31 milioane lei, care prin resursele proprii ale bãncii de 4 milioane lei
vor trebui sã fie ridicate la Lei 35 milioane, ce reprezintã numerarul necesar
pentru pornirea operaþiunii de lichidare a 100 milioane din deponenþii
neeºalonaþi domiciliaþi în þarã, ºi iatã cum:
Creditorii din aceastã categorie ar urma sã primeascã 35% în numerar ºi
65% în obligaþiuni comunale 7%, în chestiune cu alte cuvinte la 100 milioane lei
s-ar necesita 35 milioane în numerar adicã 35%, ºi restul de 65 milioane în
obligaþiuni adicã 65%.
Surplusul de obligaþiuni de nominal Lei 27 milioane, împreunã cu nominal
466
8 milioane din aceleaºi obligaþiuni pe care le posedã banca, adicã în total:

nominal Lei 35 milioane, ar fi de oferit creditorilor neeºalonaþi din strãinãtate, la
cursul de 100%, adicã pentru 100 lei depozit vor primi nominal Lei 100
obligaþiuni, pe baza cursului de 6,56 francul.
În chipul acesta, creditorii neeºalonaþi se vor fi redus de la 190 milioane la
circa 60 milioane lei, sumã ce mai rãmâne în grija bãncii de a aranja.
Domnul Mãrgãrit mai sugereazã Consiliului ca operaþiunea de
rambursare aºa cum este proiectatã sã se facã în etape, începându-se
deocamdatã cu deponenþii pânã la 100.000 lei, care, de altfel, însumeazã chiar
100 milioane lei, ºi trecându-se apoi ºi la deponenþii mai mari, domnia sa
socotind cã aceastã din urmã categorie de deponenþi se va lãsa ispititã sã
reclame acelaº mod de lichidare ca cel aplicat deponenþilor pânã la 100.000 lei.
Consiliul aprobã utilizarea obligaþiunilor ºi a numerarului disponibil pentru
lichidarea deponenþilor neeºalonaþi în modalitatea arãtatã ºi hotãrãºte
publicarea unui comunicat în ziare, conceput în termenii urmãtori:
„Banca Marmorosch, Blank & Co. SA înºtiinþeazã pe creditori sãi

neeºalonaþi, având depuneri pânã la maximum 100.000 lei inclusiv, cã se pot
prezenta cu începere de joi, 14 februarie a.c., la sediul Bãncii, pentru a ridica 35%
în numerar ºi restul în obligaþiuni ale Primãriei Bucureºti, emise în franci francezi
efectivi, purtãtoare de 7% dobândã pe an ºi garantate cu veniturile gazului ºi
electricitatea Municipiului, francul francez fiind socotit la cursul de vânzare al
Bãncii Naþionale a României, adicã 6,56 pentru 1 franc francez.”
Domnul Mãrgãrit mai aratã cã rãmâne de rezolvat dacã garanþiile ce sunt

de furnizat grupului care ne-a pus la dispoziþie cele nominal 14 milioane franci
obligaþiuni în valoare de nominal 92 milioane.
În lipsã de alte mijloace, propune ca sã se rezerve grupului o suprafaþã de
circa 80 mii metri pãtraþi din Parcelarea Jianu. Produsul vânzãrii acestor terenuri
va fi repartizat proporþional cu vânzarea între bancã ºi grup, banca reþinând o
cotã de 5/9 ºi grupul restul de 4/9 pânã la acoperirea creanþei sale. Ca bazã de
calcul, se va socoti Lei 1.150 m.p. [...] terenurile care ne garanteazã creanþa o
opþiune de cumpãrare, un fel de „promesse de vente”. Domnia sa mai adaugã cã
avantajul netãgãduit al operaþiunii ºi poate unic sub raportul convenienþei este cã
banca nu se leagã de niciun termen cu privire la lichidarea acestui angajament.
Consiliul aprobã operaþiunea, însãrcinând direcþiunea bãncii de a îngriji
cele necesare.
Domnul Mãrgãrit mai supune Consiliului, spre aprobare, reînnoirea
contului anual în sumã de Lei 6.000.000, pentru cheltuieli neprevãzute de
contencios, studii, investigaþiuni etc.
Consiliul aprobã aceasta în modalitãþile ºi condiþiunile stabilite în ºedinþa
Consiliului din 29 februarie 1936.

(ss) dr. Ionel Popp
467
Proces-verbal
din 26 iunie 1937

vicepreºedinte; Christache Staicovici, George Kapri, Grigore N. Filipescu,
Richard Soepkez, dr. Ionel Popp, G. Crãciun, membri.
Asistã: domnii I. Mãrgãrit ºi Alexandru Pacsimade, directori ai bãncii; I.V.
Vârgolici, Olariu, Elefterie, Maltopol, cenzori.
Secretar de ºedinþã: domnul avocat Voinescu.

Adunãrii Ordinare, pentru constituire ºi realegându-se spre completare domniile
lor dr. Ionel Popp ºi Christache Staicovici, se pune în discuþie alegerea biroului ºi
se desemneazã în unanimitate domnul Baron I.V. Stârcea, ca preºedinte, ºi
domnul profesor Anibal Teodorescu, ca vicepreºedinte.
Se supune Consiliului situaþia Fundaþiei Mauriciu Blank pe exerciþiul
1936, care se aprobã.
Se dã citire sumarului ºedinþei din 10 februarie a.c., care se aprobã.

Domnul director Mãrgãrit aratã Consiliului în legãturã cu lichidarea
creditorilor în modul decis de Consiliu, prin 35% în numerar ºi restul în obligaþiuni
7% ale Muncipiului Bucureºti, cã au aderat pânã la aceastã datã ... de la aceastã
propunere un numãr de ... creditori, în valoare totalã de Lei ... ºi li s-au eliberat
obligaþiuni în sumã de Lei ...
Domnia sa mai relevã cã banca a fost nevoitã sã facã creditorilor mari,
sau dificili, concesiuni, fie cu privire la cota de numerar, fie la cursul de calculare
al francului, mãrind cota de numerar de la 35% la 40% ºi reducând cursul
francului de la 6,56 la 6 lei francul ºi în unele cazuri chiar sub 6 lei.
Reducerea cursului francului este de altfel justificatã prin devalorizarea
survenitã prin devalorizarea survenitã la francul francez cu circa 6% (de la fr. 105
lira sterlinã la 111 lei lira).
Apoi domnul director Mãrgãrit aratã Consiliului cã lichidarea în aceste
condiþiuni a fost extinsã ºi asupra creditorilor depãºind suma de Lei 100.000, ºi
chiar asupra unor creditori eºalonaþi, cum de altfel a ºi fost în intenþiunea bãncii.
În acest scop, s-au fãcut publicaþiuni repetate în ziare ºi s-au trimis
invitaþiuni individuale tuturor creditorilor neeºalonaþi ai bãncii.
Consiliul ia act ºi autorizeazã direcþiunea de a continua lichidãrile pe
aceleaºi baze, admiþând concesiuni în limite rezonabile, de la caz la caz.
Întrucât în ºedinþa Consiliului în care s-a dezbãtut aceastã chestiune, s-a

stabilit numai principial condiþiunile împrumutului procurat de domnul Aristide
Blank, domnul director Mãrgãrit precizeazã cã modalitãþile de rambursare au
fost cristalizate precum urmeazã, þinându-se seama în locul întâi de resursele ºi
capacitatea actualã de platã ale bãncii.
Banca obþine, cu titlu de împrumut, din partea unui grup reprezentat prin
doamna Vota Blank ºi domnul Aristide Blank, franci francezi 14 milioane în
28.000 obligaþiuni Comunale 7% din 1924, pe cursul oficial de lei 6,56 francul,
care era la data de 10 februarie 1937, când a avut loc ultima ºedinþã a Consiliului,
preþul oficial de vânzare al francului de cãtre Banca Naþionalã.
468
Contravaloarea acestor obligaþiuni însumeazã aºadar 91.840.000 lei.

Obligaþiunile sunt puse la dispoziþia bãncii treptat cu necesitãþile ei, iar
contravaloarea lor va fi trecutã în creditul contului Grupului care ne-a acordat
împrumutul, la preþul sus-arãtat.
În acest fel, Grupul reprezentat prin doamna Vota A. Blank ºi domnul
Aristide Blank se substituie creditorilor concordatari ai bãncii, devenind domniile
lor creditorii bãncii.
Achitarea acestui împrumut cãtre doamna Vota A. Blank ºi domnul
Aristide Blank se va face în mãsura posibilitãþilor bãncii ºi fãrã nicio dobândã pe
tot timpul duratei lui pânã la achitare, întrucât devenind creditorii bãncii în locul
persoanelor care au fost lichidate prin obligaþiuni de sumele ce aveau de primit
de la bancã, aceste sume, conform concordatului bãncii, nu sunt purtãtoare de
dobânzi.
Considerând cã restituirea acestui împrumut se va putea face numai din

vânzarea de terenuri din Parcul Jianu, care constituie actualmente singura
noastrã resursã de bani în afarã de cele 2 imobile – aripa nouã a Palatului Bãncii
ºi prãvãliile din Calea Victoriei –, dar al cãror produs, în caz de vânzare, este
destinat lichidãrii restului creditorilor neeºalonaþi, banca îºi ia angajamentul sã
înceapã rambursarea treptat cu vânzãrile, stipulând totodatã cã în achitarea
împrumutului va merge numai surplusul ce va rãmâne, dupã ce, în prealabil, va fi
acoperit celelalte trebuinþe ale ei, precum lichidarea de creditori, plata restului de
lucrãri edilitare din parcelare etc.
Într-un cuvânt: nu se fixeazã un termen de rambursare ºi nu se plãteºte
Grupului împrumutãtor nicio dobândã pe toatã durata împrumutului.
Totuºi, atât grupul al cãror exponenþi sunt doamna ºi domnul Aristide
Blank, cât ºi banca, ºi-ar rezerva dreptul de a denunþa aceastã convenþie dupã
data de 7 aprilie 1939, când expirã concordatul dupã prevederile legii asanãrii
datoriilor urbane ºi agricole.
Având în vedere condiþiunile avantajoase ale împrumutului, Consiliul îl

aprobã ºi autorizeazã Direcþiunea sã încheie cuvenita convenþiune.

(ss) Indescifrabil
469
Proces-verbal
din 22 iulie 1937
Domnul Mãrgãrit aduce la cunoºtinþa Consiliului cã urmãtoare hotãrârii

luatã în ºedinþa Consiliului din 23 iunie, banca a intrat în tratative cu diverºi
amatori pentru vinderea proprietãþilor situate în Calea Victoriei 26 ºi str. Mauriciu
Blank nr. 2, aceasta din urmã constituind aripa alipitã de Palatul bãncii, construitã
dupã rãzboi ºi complet independentã de construcþia principalã, actualmente
închiratã Serviciului Contingentãrii de pe lângã Ministerul Industriei ºi
Comerþului.
Au depus oferte:
1) Firma L.K. Schindel a Lei 30.000 m.p.;
2) Firma Construcþia Urbanã la preþul global de Lei 50.000.000,
ambele cer, totodatã, înlesniri de platã pentru o parte din preþ ºi anume
60% din valoare pentru o duratã de 6 pânã la 10 luni ºi garantând plata cu terenul
ºi construcþiile ce-ºi propun sã facã.
Apoi, Banca Naþionalã a României reflecteazã, de asemenea, la aceste

imobile, întrucât deþine de dinainte de la noi construcþiile învecinate din Calea
Victoriei – pasajul Macca – ºi a intrat în tratative cu noi.
Consiliul ia act de aceste negocieri ºi autorizeazã Direcþia de a încheia la
preþul cel mai avantajos, dând însã preferinþa la preþ egal Banca Naþionalã a
României, la care banca nu ar avea, în afarã de alte consideraþiuni care militeazã
pentru aceastã preferare, riscul plãþii pe termen.
Domnul Aristide Blank aratã Consiliului, în legãturã cu împrumutul de 14
milioane franci obligaþiuni ale Muncipiului Bucureºti procurat bãncii cã,
survenind în interval devalorizarea, domnia sa a socotit cã este locul sã facã un
demers pe lângã grupul care a acordat acest împrumut, cu scopul de a obþine de
la acesta reducerea francului în proporþia în care s-a sãvârºit deprecierea.
Domnia sa a izbutit, în urma stãruinþelor depuse, sã reducã cursul pentru
titlurile aflãtoare încã în portofoliul bãncii, de la lei 6,56 francul la lei 5,45,
realizând astfel o diferenþã de Lei 7.677.940 în favoarea bãncii.
Consiliul ia act cu satisfacþie.

(ss) George Kapri
470
Proces-verbal
Prezenþi domnii: baron I.V. Stârcea, preºedinte; profesor Anibal

Teodorescu, vicepreºedinte; George Crãciun, Grigore N. Filipescu, George
Kapri, Richard Soepkez.
Consiliul, luând act de încheierea tratativelor de vânzare a imobilelor

bãncii din Bucureºti, str. Doamnei 2 ºi Calea Victoriei 26, cãtre Banca Naþionalã a
României, al cãror uzufruct aparþine bãncii, aprobã vânzarea uzufructului
acestor imobile în suprafaþã de circa 1.800 metri pãtraþi cãtre Banca Naþionalã a
României pe preþul de Lei 23.800 metrul pãtrat, adicã 85% din preþul total de Lei
28.000 per metrul pãtrat.
În acest preþ se cuprinde atât terenul, cât ºi construcþiile aflate pe el.
Chiriile aferente pânã la 23 aprilie 1938 revin bãncii noastre.

471
Proces-verbal

vicepreºedinte; George Kapri, George Crãciun, dr. Ionel Popp.
Reprezentat: domnul Richard Soepkez prin domnul Anibal Teodorescu.
Asistã la ºedinþã domnul Aristide Blank, invitat de Consiliu.
Secretar de ºedinþã: domnul avocat Nicolae Voinescu.
Se dã citire sumarului ºedinþei din 26 iunie ºi a celor din 10, 16 ºi 30

decembrie 1937, care se aprobã.
Se examineazã situaþiunea bãncii, trecându-se în revistã diferitele
realizãri, precum ºi activitatea bãncii în cursul anului expirat.
Vânzarea imobilelor cãtre Banca Naþionalã a României a îngãduit bãncii
sã facã faþã necesitãþilor ºi obligaþiunilor curente ºi anume:
1) achitarea ratelor din octombrie ºi decembrie trecute, cuvenite
creditorilor eºalonaþi; acest post, împreunã cu arieratele datorate aceloraºi,
însumeazã circa 20 milioane lei;
2) s-a plãtit Oficiului de Hârtie, în contul datoriei de 6.500.000 lei,
6.500.000 lei, pentru restul de 10 milioane societatea creditoare este de acord sã
ne pãsuiascã;
3) banca a restituit Casei de Pensiuni, pentru lichidarea pensionarilor
care au renunþat la drepturile la pensie, pentru motivele care se dezvoltã mai jos,
suma de Lei 4.772.000.
Un consorþiu, constituit din domnii General Manolescu, Inginer Miclescu
ºi Egor Nasta, a înfiinþat o societate sub denumirea de „Rurban”, cu un capital de
15 milioane lei, având ca scop distribuirea în interiorul þãrii a unor articole de
consum [...].
În cadrul acestui program de activitate, societatea a încheiat o înþelegere
cu Centrala Cooperativã de Consum, care a obþinut de la Casa Autonomã a
Monopolurilor Statului dreptul de depozitare a sãrii în cuprinsul þãrii. Înþelegerea
are de obiect îndrumarea ºi finanþarea vânzãrii acestui articol.
Societatea a oferit bãncii o participaþie la aceastã operaþiune contra
sumei de 20 milioane investite, utilizând, în acest scop, o parte din soldul ce are
la bancã grupul care a cedat institutului nostru obligaþiunile 7% Municipiul
Bucureºti. În schimb, Banca dobândeºte o opþiune pe termen nelimitat pentru
jumãtate din acþiunile Societãþii „Rurban”, astfel cã, fãrã a investi din
disponiblitãþile sale, participã la rezultatele afacerii, care, de partea ei, se pot
evalua la 10/12 milioane lei anual.
Consiliul se declarã de acord cu aceastã participare.
Cu atât mai interesant ºi mai la timp venitã este aceastã operaþiune, cu cât
dintr-un comunicat oficial apãrut asearã – în noaptea de 13 spre 14 ianuarie
1938 – guvernul anunþã desfiinþarea Societãþii „Discom” ºi mãsuri noi pentru
distribuirea produselor monopolizate.
Consecinþele înfãptuirii mãsurilor anunþate cu privire la „Discom” ar fi din
cele mai grave pentru bancã. Onoratul Consiliu îºi aminteºte cã întregul venit al
„Discom-ului” este afectat pentru plata datoriilor bãncii, ºi anume:
472
Lei 743.000.000 - rãmaºi de platã cãtre Banca Naþionalã a României

- deosebit dobânzile - ºi care se achitã în rate lunare, cu
precãdere,
350.000.000 - cuveniþi creditorilor, adicã în total
Lei 1.100.000.000 - la care se mai adaugã circa

150.000.000 - ale creditorilor neeºalonaþi, adicã în total
Lei 1.250.000.000 - care, în caz de defecþiune a Discom-ului, redevine potrivit
convenþiunii cu Banca Naþionalã, obligaþiune de platã a bãncii.

Ca active, pentru aceastã datorie a Bãncii, ar rãmâne bãncii circa 325
milioane lei compuse din:
1) cu 150.000 m.p. teren din Parcul Jianu
socotiþi a lei 1600/m.p. în ipoteza unei conjuncturi
favorabile de realizare...............................................................Lei 240 milioane
2)Imobilul bãncii ºi diverse participaþiuni........................Lei 85 milioane
Chestiunea anulãrii concesiunii „Discom-ului” face obiectul unor ample

discuþiuni. Domnul dr. Ionel Popp accentueazã cã nu vede posibilã ca fiind
ilegalã, desfiinþarea concesiunii „Discom-ului” fãrã respectarea convenþiunilor
aferente, respectiv a obligaþiunilor susmenþionate.
Consiliul recomandã Direcþiunii sã urmãreascã îndeaproape intenþiunile
ºi dorinþele Guvernului cu privire la „Discom”.
Operaþiunile ºi plãþile enumerate au redus disponibilul rãmas din

vânzarea imobilelor la Lei 6½ milioane, la care se adaugã circa 5½-6 milioane ce
avem de încasat de la Municipiul Bucureºti pentru anuitatea obligaþiunilor
(scadenþele de iunie ºi decembrie 1937). În total, 12 milioane, din care am dori sã
consacrãm 5 pânã la 6 milioane pentru continuarea politicii de lichidare a
pensionarilor, iar restul sã serveascã nevoilor curente, cum ºi pentru necesitãþile
de finanþare ale întreprinderii noi.
Deoarece Muncipiul Bucureºti n-a achitat nici pânã astãzi cupoanele
ajunse la scadenþã în 1937 ºi, pe altã parte, refuzã a plãti cuponul în franci
francezi efectivi la cursul oficial de vânzare al francului de cãtre Banca Naþionalã
a României, banca – împreunã cu un grup de foºti deponenþi –, detentori de
obligaþiuni, urmând avizul Contenciosului sãu, a chemat în judecatã Municipiul
Bucureºti, pentru a-l constrânge la executarea obligaþiunilor sale, aºa cum
prevede condiþiunile împrumutului.
Pentru a rãspunde prevederilor legii pentru utilizarea personalului român

creºtin în întreprinderi din 31 ianaurie 1935, ºi spre a preîntâmpina orice discuþie,
s-a procedat la o serie de pensionãri ºi concedieri, pe de o parte, la angajãri noi ºi
la reîncadrãri, pe de altã parte:
Au fost pensionaþi:
Salariu lunar (lei)
1. S. Falkenfluck 7.419 lei
2. I. Segale 4.743 lei
3. Henri Iosef 5.639 lei
473
4. C. Aftalion 12.733
5. I. Soreanu 10.075
6. S. Goldenberg 5.344
7. I. Isãcescu 8.308
8. St. Polony 6.711
9. I. Cohen 6.308
10. Cohu 5.904
11. M. Petrescu 7.865
12. I. Wechsler 14.991 96.040 Lei
Au fost concediaþi ºi transferaþi
1. L. Paltin 22.101
2. B. Iancovici 5.904
3. A.B. Bercovici 4.824
4. A. Mihail 5.001 37.830 Lei
Au fost angajaþi
1. G. Mateescu 11.996
2. Al. Sgardelli 6.974
3. L. Tulbure 5.639
4. M. Stoiceanu 4.376
5. Elena Gârbea 4.090
6. V. Grumãzescu 3.342
7. G. Naumescu 2.873
8. V. Culitza 3.000
9. V. Hossu 2.873
10. D. Stanislav 2.403
11. D. Drãghici 2.000
12. E. Constantinescu 2.000
13. Al. Crãciunescu 2.000 53.566 Lei
187.436 Lei
Au fost concediaþi ºi transferaþi 4 funcþionari români - evrei

Au fost pensionaþi 12 funcþionari români - evrei
ªi au fost angajaþi 13 funcþionari români - creºtini
Statul actual al întregului personal este deci urmãtorul:
Personal Superior (Direcþiunea)

Salariu lunar
1. I. Mãrgãrit Director 75.000
2. Al. Pacsimade Director 75.000
3. N. Voinescu Director 15.921
4. M. Arþãreanu Subdirector 14.012
5. Gh. Mateescu Subdirector 11.996
6. V.A. Urechia Subdirector 22.101 214.030
474
Personal Inferior
Salariu lunar (lei)
1. L. Feldea Procurist special 26.248
2. C. Florescu ’’ 10.950
3. J. Ghitiuc ’’ 10.075
4. I. Rodescu ’’ 8.184
5. Al. Sgardelli Funcþionar 6.974
6. Kostolanski ’’ 6.711
7. B. Preiss ’’ 6.531
8. G. Frunzeanu ’’ 5.904
9. E. Iliescu ’’ 5.735
10. L. Tulbure ’’ 5.639
11. Const. Negrescu ’’ 5.344
12. Ad. Dietrich ’’ 4.914
13. M. Marocinsky ’’ 4.376
14. M. Stoicescu ’’ 4.376
15. Ghiþã Ungureanu ’’ 4.284
16. M. Buzdugan ’’ 4.173
17. Elena Gârbea ’’ 4.090
18. V. Grumãzescu ’’ 3.342
19. G. Naumescu ’’ 2.873
20. V. Culitza ’’ 3.000
21. V. Hossu ’’ 2.873
22. Did. Stanislav ’’ 2.403
23. D. Drãghici ’’ 2.000
24. El. Constantinescu ’’ 2.000
25. Alex. Crãciunescu ’’ 2.000 144.999
Personal de serviciu
Salariu lunar (lei)
1. E. Axentovici legãtor 4.985

2. St. Ionescu mecanic 3.954
3. Mihai Gãrloiu ’’ 3.561
4. D. Cãrtinã fochist 2.401
5. Isac Sapocinic tâmplar 3.988
6. Isaia Roºca om de serviciu 5.131
7. Ion Zaharief ’’ 3.123
8. Andrei Valeriu ’’ 2.478
9. Paicu Vasile ’’ 2.181
10. Ianca Cordea ’’ 2.082
11. Iosif Bâlea ’’ 1.994
12. Hangu Petre ’’ 1.978
13. Müller Richard ’’ 1.978
14. N. Puzdericã ’’ 1.883
15. Gh. Rãdulescu ’’ 1.745
16. Al. Curcov ’’ 1.745 45.207
Total salarii lunare Lei 404.236
475
Actualul stat de salarii însumeazã, deci, Lei 404.236 lunar, faþã de

387.889 cât a fost înainte de miºcarea susarãtatã, ceea ce reprezintã o diferenþã
în plus de Lei 16.347.
Personalul superior – Direcþiunea – se compune actualmente din ºase

membri, din care cinci români creºtini ºi un român evreu.
Personalul inferior se compune azi din 25 funcþionari, din care 20 români
creºtini ºi cinci români evrei.
Personalul de serviciu se compune din 16 persoane, din care 15 români
creºtini ºi un român evreu.
Proporþia prevãzutã de lege – considerând elementul evreu ca minoritar
este astfel împlinitã.
Consiliul ia act ºi autorizeazã publicaþiile necesare.
Pensionarii, în numãr de 58, încasând anual Lei 3.311.796, au fost reduºi

în cursul anului 1937, prin lichidarea drepturilor lor la pensie la 36, reprezentând
o platã anualã de 2.286.756 lei.
Celor 22 pensionari lichidaþi li s-a plãtit de cãtre Casa de Pensiuni
despãgubiri care totalizeazã Lei 4.772.062, ceea ce reprezintã o medie de Lei
231.000.
În urma pensionãrii celor 12 funcþionari români evrei, numãrul actual al
pensionarilor revine de la 38 la 50, suma totalã a pensiilor ce li se servesc anual
fiind de Lei 2.724.676, faþã de Lei 3.311.796 în 1937.
Consiliul ia act ºi autorizeazã Direcþiunea sã facã publicaþiunile necesare
în Monitorul Oficial.

(ss) George Kapri
476
Proces-verbal
din 11 aprilie 1938
Prezenþi domnii: baron Ion V. Stârcea, preºedinte; Anibal Teodorescu,

vicepreºedinte; George Crãciun, Grigore N. Filipescu, George Kapri ºi dr. Ionel
Popp, administratori.
Asistã la ºedinþã domnii directori I. Mãrgãrit ºi Alexandru Pacsimade.
Secretarul Consiliului: domnul avocat Nicolae P. Voinescu.

Adunãrii Generale Ordinare, pentru constituire ºi realegându-se spre
completare domnul Anibal Teodorescu ºi Grigore N. Filipescu, se pune în
discuþie alegerea biroului ºi se desemneazã domnul baron Ion V. Stârcea,
preºedinte ºi domnul profesor Anibal Teodorescu, vicepreºedinte.
Având în vedere expunerea domnului director Mãrgãrit asupra Casei de
Pensiuni „Fundaþiunea Mauriciu Blank” s.a.
Prin legea din 8 aprilie 1933 pentru unificarea asigurãrilor sociale se
reglementeazã casele de pensiuni ºi ajutor ale întreprinderilor particulare.
Legea împarte aceste case de pensiuni în douã categorii:
acele care sunt alimentate prin reþineri fãcute asupra salariilor (care trec
sub controlul Casei Centrale a Asigurãrilor);
casele de pensiuni constituite exclusiv din contribuþia patronilor, care sunt
exceptate de la dispoziþiunile de control ale legii.
Casa Centralã a Asigurãrilor Sociale, având drepturi ºi puteri foarte

întinse asupra caselor de pensiuni, poate dispune lichidarea acelora pe care nu
le gãseºte viabile, adicã dacã le socoate cã nu posedã resurse suficiente pentru
a face faþã obligaþiunilor sale.
Aceasta este întrucâtva situaþia Casei de Pensiuni a bãncii, care
dispunea, la 31 decembrie 1937, de un capital de Lei 17.250.000 depus la
bancã, neproducãtor de venit, ºi nominal Frs.fr. 1.857.000 obligaþiuni Comunale
7% din 1924, producând anual circa 500.000 lei.
În schimb, Casa de Pensiuni are de servit pensiuni la 46 pensionari,
reprezentând o sumã de Lei 2.700.000 (în medie, deci, Lei 5.900 de pensionar,
lunar) ºi, în viitor, la 27 funcþionari în serviciu, îndeplinind condiþiunile de
retragere, cãrora ar avea eventual de plãtit anual circa Lei 1.600.000.
Or, venitul anual al Casei de Pensiuni este de circa 500.000 lei ºi,
considerând chiar ipoteza cã banca i-ar putea pune la dispoziþie fondul de 17
milioane spre a-l fructifica, încã venitul astfel sporit la vreo 2 milioane lei n-ar
îndestula totalitatea nevoilor de peste 4 milioane anual. Trebuie totuºi relevat aici
cã suma totalã anual de platã se va reduce încetul cu încetul la circa 3 milioane ºi
chiar mai puþin, având în vedere vârsta înaintatã a numeroºilor pensionari, cum
ºi programul nostru de rãscumpãrare a drepturilor la pensiuni.
Pentru a preîntâmpina efectele unor prevederi ale legii care ar altera

spiritul ºi scopul în care a fost creatã casa noastrã de pensiuni, ºi considerând cã
banca a înþeles a duce pânã la capãt obligaþiunea ce ºi-a luat de a servi
funcþionarilor sãi pensiunea reglementarã (principiul obligativitãþii fiind astfel
477
consfinþit de lege), Consiliul aprobã urmãtoarele hotãrâri:

1) actuala Casã de pensiuni, denumitã Fond de Pensii „Fundaþiunea
Mauriciu Blank”, se desfiinþeazã pe ziua de 1 ianuarie 1938, ea
nemaicorespunzând prevederilor legii pentru unificare a asigurãrilor sociale;
2) în locul acestei case se înfiinþeazã o nouã casã de retragere denumitã
„Casa de Retragere ºi Ajutor Mauriciu Blank”, care va fi alimentatã exclusiv de
cãtre bancã;
3) în schimb, fondul de circa 17 milioane lei, precum ºi titlurile în valoarea
nominalã de Frs.fr. 1.875.000 Obligaþiuni Comunale 7% 1924, se preiau de cãtre
bancã, cu condiþiunea expresã de a nu se da acestor fonduri sau contravalorii lor
altã destinaþie în afarã de plata pensiunilor ºi lichidarea drepturilor de pensiune;
4) se va întocmi un nou statut al Casei de retragere, în conformitate cu
legea asigurãrilor ºi þinându-se, totodatã, seama atât de situaþia ºi interesele
bãncii, cât ºi de drepturile câºtigate ale funcþionarilor.
Statutul se va întocmi cu avizul Contenciosului Bãncii, ºi se va supune

apoi Consiliului bãncii spre ratificare în cea mai apropiatã ºedinþã.

(ss) dr. Ionel Popp
478
Proces-verbal
din 16 iulie 1938
Prezenþi: domnul Baron I.V. Stârcea, preºedinte; Anibal Teodorescu,

vicepreºedinte; George Kapri, dr. Ionel Popp, George Crãciun, membri.
Asistã la ºedinþã: domnul Aristide Blank, în calitate de mare acþionar.
Domnii I. Mãrgãrit ºi Alexandru Pacsimade, directori ai bãncii.
Se dã citire sumarului ºedinþei precedente, care se aprobã.
Consiliul examineazã bilanþul pe primul semestru al anului 1938, verificat

de cenzorii bãncii, care se aprobã.
Consiliul ia act, dupã explicaþiile date de Direcþiunea bãncii, cã în primele
ºase luni s-a achitat o sumã de Lei 25.243.094 creditorilor eºalonaþi, ºi Lei
17.636.579 creditorilor neeºalonaþi.
Acestora din urmã li s-a plãtit în cea mai mare parte o cotã variind între 40-
60%, în numerar, ºi restul în Obligaþiuni Comunale Bucureºti 7% 1924, ce ne-au
fost puse la dispoziþie de grupul francez.
În ceea ce priveºte vânzãrile de terenuri din parcul Jianu, acestea, dacã
n-au încetat complet, urmeazã într-un ritm foarte încet din cauza crizei de
construcþii, care, începutã în primãvara anului curent, nu s-a atenuat decât într-o
slabã mãsurã în cursul ultimelor luni.
Se relevã cã printre loturile vândute în suprafaþã de 6.392 m.p., în
decursul primelor ºase luni, banca a putut realiza pe unele parcele preþul de Lei
2.000 m.p., în numerar cu plata imediatã.
Privind acest capitol, Direcþiunea mai semnaleazã cã lucrãrile edilitare
pentru ultimele sectoare se continuã cu intensitate, desãvârºirea lor necesitând
cel mult încã 2-3 sãptãmâni. În acest interval, Municipiul Bucureºti a început
recepþionarea acestor lucrãri.
Ca urmare la dispoziþiunile ce au avut loc în precedentele Consilii, având

ca obiect lichidarea creditorilor concordatari, adicã a acelora care pânã acum n-
au primit nicio platã ºi care însumeazã circa Lei 120 milioane, domnul Aristide
Blank aduce la cunoºtinþa Consiliului cã, aflându-se la Londra în lunile aprilie ºi
mai a.c., a obþinut de la Westminster Bank Limited Londra un credit de Lstg.
360.000, având ca destinaþie exclusivã achitarea creditorilor bãncii. Împrumutul
acordat de Westminster Bank Limited Londra a fost confirmat domnului Aristide
Blank prin scrisoarea ce i-a adresat sub data de ... ºi pe care o reproducem în
întregime, în traducere: iatã textul ei:
„Confirm primirea scrisorii dumneavoastrã din 13 curent, ºi am plãcerea

de a vã informa cã banca va fi de acord cu stabilirea unui credit total de Lstg.
360.000 în favoarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. în lichidare, care sã fie
utilizat conform convorbirilor ºi condiþiunilor discutate, care, în linii principale,
sunt urmãtoarele:
1) Creditul va fi utilizat în trei tranºe de câte Lstg. 120.000 fiecare, a doua
ºi a treia tranºã fiind pusã la dispoziþie numai dacã tranºele anterioare sunt
rambursate, creditul neputând sã depãºeascã suma de Lstg. 120.000 în acelaºi
timp.
479
2) Vom primi un depozit în numerar de Lstg. 120.000, alocat drept

acoperire pe timpul duratei creditului ºi acest depozit va fi eliberat numai la
expirarea creditului sau în eventualitatea anulãrii lui.
3) Creditul va fi stabilit numai dupã ce ne veþi fi remis o declaraþie
irevocabilã din partea Bãncii Naþionale a României, prin care îºi dã acordul la
transferul sumelor necesare în lire sterline, contra depunerii de lei la cursul oficial
al zilei respective a tuturor pretenþiunilor noastre în ordinea lor cronologicã ºi pe
care ni le veþi aviza.
De îndatã ce condiþiunile mai sus menþionate vor fi îndeplinite, vom avea
plãcerea de a vã tranmsite o scrisoare adresatã Bãncii Marmorosch, Blank &
Co., conform proiectului pe care îl avem în posesiunea noastrã.
Asigurându-vã de plãcerea ce am de a-mi pune serviciile la dispoziþia
Dumneavoastrã în aceastã chestiune, vã rog sã mã credeþi al Dumneavoastrã.
(ss) Ruch”
Precum se vede, o condiþiune esenþialã a acordãrii împrumutului prevede

cã rambursarea sã se facã în aceeaºi monedã, adicã în lire sterline la Londra, ºi,
ca consecinþã a restricþiunilor de devize existând la noi în þarã, banca
împrumutãtoare, pentru a avea certitudinea cã i se vor restitui astfel banii, cere o
confirmare scrisã din partea Bãncii Naþionale a României, prin care aceasta se
obligã sã transfere în lire sterline la Londra, sumele de lei depuse de banca
noastrã pentru achitarea împrumutului.
Având, deci, de realizat aceastã clauzã a convenþiei, domnul Aristide

Blank s-a înapoiat în þarã ºi a luat contact cu persoanele având cãderea de a
soluþiona acest postulat, stãruind pentru satisfacerea clauzei impuse de
proiectul de convenþie sus reprodus.
Ca urmare la acele demersuri, banca a dresat urmãtoarea scrisoare
Bãncii Naþionale a României, sub data de 8 iunie a.c.:
„Avem onoarea a vã supune textul unei convenþiuni pe care Westminster
Bank Limited Londra este gata sã semneze, sub rezerva fireascã prevãzutã la
art. 5.
Întrucât acest articol se referã la onor. Banca Naþionalã a României, în
dubla ei calitate de supraveghetoare a târgului de devize ºi de Institut de
transmitere a sumelor depuse de noi, în achitarea creditului de Lstg. 360.000
acordat de Westminster Bank Limited Londra, vã rugãm respectuos a ne
comunica hotãrârea dumneavoastrã pentru a putea înºtiinþa eventualul nostru
împrumutãtor.
Pentru a evidenþia cele obþinute de noi la Londra ºi repercusiunea lor în
þarã, ne permitem a releva:
a) nu se restituie prin Banca Naþionalã a României decât lirele obþinute;
b) lirele obþinute nu servesc decât în achitarea creditorilor neeºalonaþi (cei
eºalonaþi urmând sã fie plãtiþi din veniturile anuale ale Societãþii de Distribuire
Comercialã încã 8½ ani;
c) de fapt, Banca Naþionalã a României acordã zilnic creditorilor noºtri
strãini, de-a lungul anilor, achitãri în devize, aºa încât diferenþa între operaþiunea
Westminster Bank Limited Londra ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. este cã
terminãm într-o singurã datã cu creditorii noºtri, în loc sã-i mai amânãm ani de
zile;
d) aceastã diferenþã conþine însã o posibilitate demnã de reþinut. Dacã
Westminster Bank Limited Londra acordã unei bãncii române 360.000 Lstg. este
480
probabil cã, mai devreme sau mai târziu, ea intenþioneazã sã participe mai
intensiv în viaþa noastrã economicã. A refuza rãspunsul dorit de Westminster
Bank Limited Londra la art.5, înseamnã a o îndepãrta de la asemenea intenþiuni
ºi, deci, a-ºi lua rãspunderea unei probabile neveniri în þarã de multe milioane de
lire sterline;
e) rãspunsul trebuie dat pânã la 15 iulie a.c.”
Pânã în prezent, nu ne-a parvenit niciun rãspuns la aceastã întâmpinare,

am rãmas însã cu convingerea, dupã discuþiunile ºi sondajele fãcute, cã
transferul nu ne poate fi acordat din lipsã de disponibilitate în valute strãine, dar
cã, de îndatã ce aceastã situaþie de penurie de devize se va fi ameliorat,
posibilitatea unui transfer parþial ºi extins pe o duratã mai lungã, poate fi envisajat
cu optimism.
În asemenea condiþiuni, am comunicat lui Westminster Bank Limited
Londra, mulþumind pentru solicitudinea ce ne-a arãtat, cã ne rezervãm a reveni
la toamnã, când conjunctura economico-financiarã de la noi se va fi ameliorat
graþie recoltei bune a acestui an.
La tratative a luat parte ºi domnul director al bãncii I. Mãrgãrit, pe timpul
aflãrii domniei sale acolo.
Împrumutul de la Londra, neputând fi realizat actualmente din cauza
rãspunsului încã defavorabil al Bãncii Naþionale, sau în cel mai bun caz fiind
amânat, banca rãmâne cu preocuparea lichidãrii acelei categorii de creditori,
care pânã acum nu s-au prezentat la eºalonare.
O dezlegare a acestei chestiuni am gãsit-o în degajarea de cãtre
creaþiunea noastrã, Societatea de Distribuire Comercialã din Bucureºti, a sumei
de aproximativ 41 milioane lei, pe care o are depusã la CAM cu titlu de garanþie
prevãzutã de Regulamentul pentru distribuirea produselor monopolizate.
Degajându-se aceastã sumã, ea va fi pusã la dispoziþia bãncii noastre,
care, la rândul ei, ar întrebuinþa-o pentru achitarea parþialã a categoriei de
creditori de care vorbim mai sus, socotind cã, cu aceste circa Lei 40 milioane, s-
ar putea lichida o cantitate de 60 milioane, prin dare în platã a 2/3 numerar ºi 1/3
în obligaþiunile pe care le posedã banca.
Cu chipul acesta, capitolul de circa 120 milioane lei se va reduce la 60
milioane lei.
Datã fiind importanþa ca ºi urgenþa realizãrii acestei chestiuni, s-au fãcut
demersuri ºi s-a procedat la formalitãþi pe lângã autoritãþile în drept, care s-au
arãtat binevoitoare satisfacerii acestui deziderat. Întrucât însã Regulamentul
pentru distribuirea produselor monopolizate nu îngãduie acordarea concesiunii
de distribuire fãrã depunerea unei garanþii, am sugerat înlocuirea actualei
garanþii de efecte, printr-o garanþie ipotecarã în terenuri din parcul Jianu.
Aceastã garanþie am constituit-o Societãþii de Distribuire Comercialã, care, la
rândul ei, ar cesiona-o mai departe Casei Autonome a Monopolurilor.
Este foarte probabil însã cã CAM va cere un spor al terenului de 20.000

m.p., sugerat de noi în locul garanþiei în efecte ºi socotim cã suprafaþa ce vom fi
nevoiþi a afecta, în acest scop, va fi de 22-23.000 m.p., pentru care onor. Consiliu
are a-ºi da consimþãmântul.
Consiliul ia act ºi aprobã a se afecta Societãþii de Distribuire Comercialã
suprafaþa fixatã de CAM în scopul degajãrii garanþiei de efecte, care,
transformatã în bani, va fi întrebuinþatã de bancã exclusiv pentru plata
creditorilor ei concordatari. Fiecare platã va purta douã semnãturi, fie a domnilor
481
directori Mãrgãrit ºi Pacsimade, fie a unuia din aceºtia cu domnul administrator

Crãciun, dupã cum aceeaºi semnãturã dublã este necesarã ºi pentru orice platã,
tranzacþiune, vânzare, cumpãrare, liberare de acte, efecte etc.
Se aprobã Regulamentul Serviciului de pensionare al funcþionarilor bãncii
cu anexele lui.
În legãturã cu refuzul Municipiului Bucureºti de a achita cupoanele de la
pachetul de obligaþiuni dobândit de la grupul francez, pentru care banca a
acþionat în judecatã Municipiul spre a fi obligat la platã în franci francezi, luându-
se direct contact cu autoritatea respectivã pentru a soluþiona pe cale amiabilã
aceastã controversã, s-a izbutit sã se obþinã de la Muncipiul Bucureºti plata
cuponului ºi amortismentului la cursul oficial al francului francez, majorat cu
prima valutarã de 38%.
Municipiul a ºi început achitarea cupoanelor în restanþã pe aceastã bazã,
lucru de care Consiliul ia act, fiind de acord, totodatã, ca sã se renunþe la
acþiunea judiciarã ce a fost întreprinsã.

(ss) George Kapri
482
Proces-verbal
Prezenþi domnii: baron I.V. Stârcea, preºedinte; Anibal Teodorescu,

vicepreºedinte; George Kapri, Richard Soepkez, George Crãciun, dr. Ionel
Popp.
Asistã la ºedinþã: domnul Aristide Blank, în calitate de mare acþionar;
domnul Alexandru Pacsimade, director al bãncii.
Secretar de ºedinþã: domnul avocat N. Voinescu.

Domnul preºedinte deplânge moartea lui Grigore N. Filipescu, aºa de
timpuriu pierdut din mijlocul Consiliului, arãtând marile lui calitãþi ºi frumoasele
servicii aduse Instituþiunii.
Consiliul ascultã expunerea asupra situaþiei creditorilor, din care rezultã
cã, de la 30 iunie pânã la 6 decembrie 1938, s-au achitat:
Creditori concordatari Lei 15.461.000

Creditori eºalonaþi Lei 15.453.000
în total Lei 30.914.000
În urma acestor plãþi, situaþia creditorilor Bãncii este astãzi urmãtoarea:
Creditori concordatari Lei 112.652.000

Creditori eºalonaþi Lei 217.672.000
Consiliul ia act.
Se expune stadiul în care se gãsesc formalitãþile privitoare la degajarea

de cãtre Societatea de Distribuire Comercialã din Bucuresti a sumei de circa 40
milioane lei, operaþiune discutatã în ºedinþa Consiliului de la 16 iulie 1938.
Se aprobã mãrirea la 30.000 m.p. a terenului din Parcul Jianu, asupra
cãruia urmeazã sã se dea Casei Autonome a Monopolurilor Statului inscripþie
ipotecarã în schimbul liberãrii actualei garanþii de efecte.
Se aduce la cunoºtinþa Consiliului cã, în preocuparea procurãrii de

fonduri pentru plata creditorilor neeºalonaþi, platã ce trebuie sã aibã loc
irevocabil la 7 aprilie 1939, Societatea de Distribuire Comercialã a reuºit sã
obþinã de la Banca Naþionalã a României o schimbare a vechilor convenþiuni, în
sensul cã Banca Naþionalã acordã Societãþii de Distribuire Comercialã o pãsuire
pentru plata sumelor ce Societatea de Distribuire Comercialã, în executarea
contractelor anterioare, are a-i plãti lunar ºi anume: „pãsuire” pentru scadenþele
din 1 septembrie, 1 octombrie, 1 noiembrie ºi 1 decembrie 1938 ºi 1 ianuarie, 1
februarie, 1 martie ºi 1 aprilie 1939, fiecare de câte Lei 6.867.454, adicã în total
Lei 54.939.632, ºi osebit participaþia cuvenitã Bãncii Naþionale a României din
beneficiul ce va rezulta pe anul 1938, ceea ce, luând ca bazã anul anterior, ar fi
483
circa 22 milioane lei. Replãtirea acestor sume cãtre Banca Naþionalã se va face
în 60 rate lunare egale, începând de la 1 mai 1939 ºi pânã la 1 aprilie 1944 cu
dobânda legalã.
Se ia în discuþie situaþia parcelãrii Jianu, arãtându-se cã lucrãrile de

parcelare sunt complet gata, au fost recepþionate de Primãrie ºi au însumat în
total Lei 94.816.250, sumã în care se cuprind costul lucrãrilor propriu-zise,
precum ºi cheltuielile la care a trebuit sã consimþim în legãturã cu aceste lucrãri.
Consiliul ia act ºi aprobã, ratificând ºi vânzãrile încheiate de la ultima
ºedinþã a Consiliului la zi, însumând 5.150 mp. Cu un preþ mediu (numerar ºi
creanþã) de Lei 1.834 m.p.
Suprafaþa totalã rãmasã încã proprietatea bãncii este de 146.000 m.p.,
din care 30.000 m.p. deveniþi indisponibili prin ipoteca în favoarea Casei
Autonome a Monopolurilor Statului, de care se face menþiunea în pasajul II din
acest proces-verbal.
Se aratã în acelaºi timp cã cererea de terenuri, din cauza situaþiei
generale, este din ce în ce mai micã ºi preþurile au tendinþa de scãdere, nu numai
pentru parcelarea noastrã, ci ºi pentru parcelarea vecinã: Parcul ..., unde, în
ultimul timp, s-au fãcut concesii însemnate la preþ ºi condiþiuni de platã.
Consiliul ratificã vânzarea terenului din Calea Victoriei 95, în suprafaþã de

698 m.p., pe preþul de Lei 7.000 m.p., în creanþe.
Se face menþiunea de rezultatul tratativelor duse cu Primãria Municipiului,

pentru plata cuponului ºi sorþilor la obligaþiunile Comunale Bucureºti 7% 1924 în
Frs.fr., tratative care au dus la rezultatul dorit, adicã decizia Primãriei de a plãti
aceste cupoane ºi sorþii nu la cursul oficial fãrã primã, cum se proceda anterior, ci
cu prima de 38%, ceea ce este de mare importanþã pentru bancã, deþinãtoare a
unui însemnat pachet din aceste obligaþiuni, atât prin faptul încasãrii ca
contravaloare a cupoanelor ºi sorþilor a unei sume sporite cu 38%, cât mai ales
pentru cã, prin reluarea serviciului de platã a cuponului ºi în noile condiþiuni,
aceste obligaþiuni se gãsesc revalorizate.
Se aduce la cunoºtinþa Consiliului cã scadenþa din iunie 1938, cupoanele
ºi sorþii, precum ºi restanþele din trecut, au fost încasate.
Consiliul ia act de condiþiunile în care s-a fãcut înþelegerea cu Primãria, de
renunþarea la rezervele fãcute cu ocazia încasãrilor anterioare ºi aprobã
diversele cheltuieli ºi onorarii ocazionate de acþiunea intentatã Primãriei ºi de
sus-zisele tratative.
În urma programului de lichidare a debitorilor ce au mai rãmas pentru a

descongestiona banca de posturi îndoielnice din activ, Consiliul aprobã ultimele
tranzacþiuni de lichidare fãcute cu debitorii, ºi anume:
Vasile D. Vasilache în conversiune

Ghiþã I. Dumitru, Panciu în conversiune
Fabrica de Spirt ”Bãneasa” în concordat agricol
I. Silberstein, ”Distileria Tecuci”
Zalman Cehu în concordat agricol
Aba Glückmann, Brãila insolvabil
Tricot ”Fabrica Tricotaje Cernãuþi” creanþã litigioasã
484
Petre Marinescu, Loco în conversiune

Casa Þãrãneascã, Tecuci în concordat
Societatea ”Girot’’, Tecuci în concordat
Iani Antippas, prop.Mata Antippas insolvabil
ªandor Lipot, Tg. Mureº în conversiune
Scully Logotetidi, Ghidigeni în conversiune
În unanimitate, Consiliul coopteazã pe domnii Vladimir Mavrocordat ºi

profesor George Strat, sub rezerva ratificãrii Adunãrii Generale.

(ss) dr. Ionel Popp
485
Proces-verbal
Prezenþi: domnul preºedinte baron I.V. Stârcea; vicepreºedinte, Anibal

Teodorescu; consilieri: George Kapri, dr. Ionel Popp, principe Vladimir
Mavrocordat, George Crãciun, profesor George Strat.
Iau parte ºi asistã toþi cenzorii: domnii N.V. Vârgolici, Pantelimon Sitescu,
colonel Maltopol, George Elefteriu ºi farmacist dr. Olariu,
precum ºi domnul Aristide Blank, în calitate de mare acþionar,
domnul Alexandru Pacsimade, directorul bãncii ºi N. Voinescu, secretarul
Consiliului.
Domnul preºedinte baron I.V. Stârcea deschide ºedinþa, rugând pe

domnul N. Voinescu, secretarul Consiliului, sã dea citire procesului-verbal al
ºedinþei anterioare.
Se observã cã la redactarea procesului-verbal s-a petrecut o omisiune ºi
anume: nu s-a trecut la expunerea situaþiei creditorilor soldul societãþii
Transcontinental Banking Corporation LTD. Londra, de Lei 84.568.576,
reprezentând Lstg. 115.000 la cursul oficial.
Se îndrumeazã rectificarea, în urma cãreia pasajul vizat trebuie sã aibã
urmãtoarea redactare:
„în urma acestor plãþi situaþia creditorilor bãncii este astãzi urmãtoarea:
Creditori concordatori Lei 112.652.000

Creditori concordatori
în valute strãine era Lstg. 115.000 Lei 84.568.576
Creditori concordatori eºalonaþi Lei 217.672.000
Domnul preºedinte baron I.V. Stârcea salutã, în numele Consiliului,

prezenþa noilor consilieri, principele Vladimir Mavrocordat ºi domnul profesor
George Strat, rugându-i sã colaboreze cu [...] lor la buna conducere a Institutului.
Rãspund, mulþumind ºi fãgãduind tot concursul lor, domnii Mavrocordat ºi
profesor George Strat.
Se ia în discuþiune Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere pe anul 1938, se

aprobã în întregime nemodificat ºi se autorizeazã publicarea lui.
Se aduce la cunoºtinþa Consiliului perfectarea schimbãrii de garanþii la
CAM, de care s-a fãcut vorbire în ºedinþele Consiliului de la 9 ºi 20 decembrie
1938.
Consiliul ia act.
Se ia în discuþiune eventualitatea transferãrii ipotecii concordatare de pe

imobilul Jianu pe imobilul Palatul bãncii, proprietatea Societãþii Generale de
Construcþiuni ºi Lucrãri Publice SA, creaþiunea bãncii. Se constatã oportunitatea
acestei operaþiuni ºi Consiliul însãrcineazã Direcþiunea bãncii cu demersurile
necesare pentru înfãptuirea ei, autorizându-se cheltuielile relative.
486
Se coopteazã domnul general Ion Manolescu, sub rezerva ratificãrii

Adunãrii Generale.
(ss) George Strat (ss) Indescifrabil

(ss) Vladimir Mavrocordat (ss) Indescifrabil
487
Proces-verbal
al ºedinþei Consiliului de Administaþie
din 27 iunie 1939

Teodorescu, vicepreºedinte; George Kapri, George Crãciun, profesor George
Strat, principele Vladimir Mavrocordat, general I. Manolescu, consilieri.
domnul Alexandru Pacsimade, directorul bãncii, domnii Pantelimon Sitescu ºi
N.V. Vârgolici, cenzori.

Consiliul examineazã bilanþul pe primul semestru al anului 1939, îl aprobã
ºi dispune publicarea lui, conform legii bancare.
Consiliul ia act cã de la data de 7 aprilie a.c., când a expirat concordatul
bãncii, s-au achitat conturi concordatare în sumã de Lei 43.675.486, iar la
scadenþele de aprilie ºi iunie a.c. s-au achitat conturilor eºalonate rate în total de
Lei 25.337.545, din care în valutã strãinã, la cursul oficial, Lei 10.205.545 ºi la
diverºi Lei 15.132.00.
În urma acestor plãþi, situaþia creditorilor este, la data acestei ºedinþe,

urmãtoarea:
Creditori concordatari:
în þarã
Lei 43.180.000
în strãinãtate Lei 62.680.000
Lei 19.500.000
eºalonate în lei 177.120.000
în valute strãine, c/r a Lstg. 100.625
la cursul oficial
71.439.000

Situaþia Cassei Lei 33.854.233
Consiliul ia act.
Se raporteazã Consiliului cã însãrcinarea datã Direcþiunii bãncii în
ºedinþa de la 10 februarie a.c., de a face demersurile necesare pentru
transferarea ipotecii concordatare de pe imobilul Parcul Jianu, proprietatea
bãncii, pe imobilul Palatul bãncii, proprietatea Societãþii Generale de
Construcþiuni ºi Lucrãri Publice, creaþiunea bãncii, a fost dusã la bun sfârºit,
ipoteca concordatarã radiindu-se de pe imobilul Parcul Jianu. Cheltuielile de
expertizã, timbre, avocaþiale etc. au însumat Lei 291.300.
Consiliul ia act.
Se expune Consiliului situaþiunea Parcelãrii Jianu ºi se aratã cã atât

pentru o mai bunã îngrijire ºi administrare a Parcului Jianu ºi a imobilului
Palatului bãncii, cât ºi pentru intensificarea vânzãrilor în vederea procurãrii
numerarului necesar rambursãrii creanþelor, s-a organizat un Birou de
Arhitecturã ºi Vânzãri sub conducerea domnului Arhitect Eugen [...], cu o
retribuþie de Lei 10.000 lunar. În acelaºi timp, prin publicitate ºi intermediari s-a
reuºit, pe o parte, sã se dea un însemnat impuls vânzãrilor, iar, pe de altã parte,
488
sã se facã cât mai cunoscutã publicului Parcelarea Jianu. În aceastã companie

de construcþii s-au vândut, de la data ultimului Consiliu, 14.451 m.p., prin care s-
a procurat numerarul necesar rambursãrii creanþelor ºi s-a descãrcat în
contabilitate contul „Imobil Jianu” cu Lei 30.235.477, adicã o medie de Lei 2.090
per metru pãtrat.
Consiliul ia act ºi ratificã.
Se supune Consiliului tranzacþia dintre Sindicatul „Steaua Românã” ºi

Societatea „Petrolul Românesc”, în urma cãreia Bãncile Româneascã, de Credit
Român ºi Marmorosch, Blank & Co., consimt la reducerea datoriilor de circa Lei
13.000.000, la Lei 3.000.000.
În urma programului de lichidare a debitorilor ce au mai rãmas, pentru a

descongestiona banca de posturi îndoielnice din activ, se expune Consiliului
situaþiunea creaþiunii bãncii „Câmpulungul” SAR, care avea în scriptele bãncii un
sold debitor de Lei 59.705.659. Pentru a permite Societãþii „Câmpulungul”
balansarea pierderilor sale încercate din lichidarea activului (maºini, instalaþii,
imobile), Banca Marmorosch, Blank & Co. s-a declarat de acord sã renunþe la o
sumã de Lei 43.236.700 din aceastã creanþã.
Se menþioneazã cã în evaluãrile debitorilor bãncii s-a luat întotdeauna în
considerare imposibilitatea recuperãrii creanþei asupra Societãþii „Câmpulungul”
pentru care s-a constituit la timp rezerva necesarã. Banca posedând 99% din
capitalul Societãþii „Câmpulungul”, operaþia este în realitate o simplã operaþie
contabilã, prin care se regularizeazã mai ales din punct de vedere fiscal situaþia
Societãþii „Câmpulungul”.
(ss) Anibal Teodorescu (ss) dr. Ionel Popp

489
Proces-verbal

Teodorescu, vicepreºedinte; George Crãciun, profesor George Strat, principele
Vladimir Mavrocordat, general Ion Manolescu ºi dr. Ionel Popp.
domnul Alexandru Pacsimade, directorul bãncii.
Domnul profesor Anibal Teodorescu, vicepreºedinte, în cuvinte bine

simþite aminteºte pierderea crudã pe care a suferit-o institutul prin moartea
administratorului Richard Soepkez.
Domnul Aristide Blank, mare acþionar, profund emoþionat, face elogiul
fostului sãu colaborator, arãtând princeperea ºi devotamentul cu care, mai întâi
ca director ºi apoi ca administrator, a luat parte în timpuri bune, ca ºi în timpuri
rele, la conducerea institutului, rãmânând la datorie în momentele atât de grele
prin care a trecut banca.
Consiliul, în picioare, pãstreazã un minut de tãcere.
Se intrã în ordinea de zi, dându-se citire sumarului ºedinþei precedente,

care se aprobã.
Se aratã Consiliului cã, în reluarea operaþiunilor curente ºi pentru a
întrebuinþa disponibilul de cassã, creând astfel ºi o sursã de venit, au fost
acordate urmãtoarele credite:
Companiei de Instrucþiuni Comerciale S.A ....................... Lei 2.000.000

contra unui gaj de 6.000 acþiuni ”Petreºti”
D-lui I. Hoffmann, Loco...................................................... Lei 5.000.000
contra unui gaj de 14.500 acþiuni ”Rurban”
Rutiera Românã S.A5.000.000......................................... Lei 5.000.000
contra unui gaj de maºini ºi vehicule
ºi cesiunii unei creanþe de lei 4.295.920
D-lui Radu Paºca, Loco..................................................... Lei 150.000
contra unui gaj de 250 acþiuni ”Mica”
Fabrica de Hârtie ºi Mucava Piatra-Neamþ....................... Lei 4.000.000
Fondul pentru pregãtirea emigrãrii.................................... Lei 3.750.000
În legãturã cu reluarea operaþiunilor, Consiliul ia în discuþie oportunitatea

cererii de autorizare pentru comerþul de devize ºi însãrcineazã Direcþiunea
bãncii cu demersurile necesare.
Domnul director Pacsimade expune Consiliului situaþia parcelãrii Jianu,
arãtând cã, potrivit aprobãrii date în ºedinþa anterioarã, construirea deversorului
este în curs ºi cã aceastã ultimã lucrare edilitarã va fi gata, dupã toate
probabilitãþile chiar în cursul acestui an. Domnia sa aratã cã în intervalul de la
ultima ºedinþã a Consiliului, 27 iulie 1939, pânã la 15 octombrie 1939, s-au mai
vândut 9.634 m.p., cu o medie de Lei 2.110 per m.p., iar totalul vânzãrilor de la
deschiderea campaniei de construcþii în martie, pânã la 15 octombrie a.c.,
490
însumeazã un total de circa 27.700 m.p., la data prezentei ºedinþe suprafaþa

rãmasã în parcelarea Jianu este de circa 117.700 m.p.
Consiliul ia cunoºtinþã de retragerea din conducerea bãncii a domnului

Mãrgãrit.
Domnul vicepreºedinte Anibal Teodorescu aduce mulþumirile Consiliului
domnului Mãrgãrit pentru munca, devotamentul ºi priceperea pe care le-a pus
întotdeauna ºi cu atât folos în serviciul intereselor instittului, în lungul ºir de ani al
colaborãrii domniei sale.
Consiliul însãrcineazã direcþiunea bãncii sã lichideze domnului Mãrgãrit

drepturile sale, decurgând din legea contractelor de muncã ºi din calitatea sa de
membru al Fondului de Pensii, drepturi pe care le fixeazã la un total de Lei
2.000.000, acordându-i ºi o gratificaþie, pentru fixarea cuantumului ºi
modalitãþilor de platã asupra cãreia Consiliul dã mandat domnului Aristide Blank,
mare acþionar, domnului administrator George Crãciun ºi domnului director
Alexandru Pacsimade. Lichidarea acestei gratificaþii se va face în cadrul
creditului de Lei 6.000.000 anual, prevãzut în procesul-verbal al Consiliului de
Administraþie din 29 februarie 1936 ºi reînnoit prin prezentul proces-verbal
pentru anul în curs, pentru care Consiliul autorizeazã prelevarea unei sume de
Lei 6 milioane din beneficiile Societãþii „Rurban”.
Se aduce la cunoºtinþa Consiliului cã situaþia creditorilor per 15 octombrie

a.c. era urmãtoarea:
Creditori neeºalonaþi
în þarã Lei 35.170.000

în strãinãtate Lei 19.460.000 54.630.000
Creditori eºalonaþi
în lei...............................................................................168.760.000
în valute strãine Lstg. 100.625/la cursul oficial..................71.439.000
Consiliul ia act.
Domnul director Pacsimade supune Consiliului tranzacþia intervenitã

între Sindicatul „Steaua Românã” ºi subparticipanþii la Sindicat, ºi anume:
Prin tranzacþia din 9 august a.c., cu Banca Chrissoveloni, Sindicatul
„Steaua Românã” a acceptat reducerea datoriei totale de la 3.538.200 lei la
2.831.748., suma rãmasã urmeazã sã se plãteascã astfel:
Lei 500.000 la semnarea Convenþiei

Lei 500.000 15 iulie 1940
Lei 500.000 15 iulie 1941
Lei 500.000 15 iulie 1942
Lei 831.748 15 iulie 1943
491
Prin tranzacþia din 25 august a.c., cu Societatea IRDP, Sindicatul „Steaua

Românã” a acceptat reducerea datoriei de circa Lei 13.000.000 la suma de Lei
3.000.000 plãtibilã imediat.
În legãturã cu „Steaua Românã”, domnul director Pacsimade expune

Consiliului situaþia bãncii în Sindicat ºi Consiliul, dupã discuþii, dã mandat
Direcþiunii bãncii de a trata cu ceilalþi componenþi ai Sindicatului, Banca
Româneascã ºi Banca de Credit Român, lichidarea datoriei ce banca are faþã de
Banca Româneascã ºi Banca de Credit Român, derivând din plãþile cãtre
„Steaua British”, pe care sus arãtatele bãnci le-au efectuat pentru contul Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. în decursul concordatului.
Se ia notã de ultimul aranjament din 29 iunie 1939 dintre Sindicatul
„Steaua Românã” ºi „Steaua British”, în urmarea cãruia, timp de 10 ani, cele trei
bãnci coparticipante se obligã a plãti câte Lstg. 25.000 anual asupra bãncii
noastre, cãzând deci o obligaþie de platã de Lstg. 5.124 pe an.
În urmarea programului de lichidare a debitorilor ce au mai rãmas, pentru

a descongestiona banca de posturi îndoielnice din activ, Consiliul aprobã
ultimele tranzacþiuni de lichidare fãcute cu debitorii ºi anume:
Inginer Jacques Iaroslavici, Loco;
S. Rãdulescu, Loco.
Pentru completarea Consiliului, se hotãrãºte cooptarea, sub rezerva

aprobãrii Adunãrii Generale, a domnului arhitect Gr.M. Cantacuzino.

(ss) dr. Ionel Popp
492
Proces-verbal

Teodorescu, vicepreºedinte; George Crãciun, George Kapri, general Ion
Manolescu, principele Vladimir Mavrocordat, arhitect Gr. M. Cantacuzino, dr.
Ionel Popp, profesor George Strat, membri.
Asistã la ºedinþã: domnul Aristide Blank, în calitate de mare acþionar.
Domnul Alexandru Pacsimade, directorul bãncii.
Se ia în cercetare Bilanþul General încheiat per 31 decembrie 1939, care

se aprobã fãrã nicio modificare, Consiliul autorizând amortizarea pierderii de Lei
92.743 prin scãderea ei din rezerva legalã existentã, care se reduce în acest fel
la Lei 69.087. Se autorizeazã, în acelaºi timp, publicarea legalã a bilanþului.
Domnul director Pacsimade roagã Consiliul ca, în conformitate cu art. 20

din Legea pentru organizarea ºi reglementarea comerþului de bancã, sã
binevoiascã a da autorizarea expresã a urmãtoarelor persoane din Consiliul de
Administraþie de a face parte ºi din alte consilii bancare, dupã cum urmeazã:
Domnul preºedinte I.V. Stârcea, administrator al Bãncii Comerciale
Române din Bucureºti;
Domnul vicepreºedinte profesor Anibal Teodorescu, preºedinte al Bãncii
de Industrie ºi Scont SA din Bucureºti;
Domnul administrator principe Vladimir Mavrocordat, administrator al
Bãncii Comerciale Române din Bucureºti;
Domnul administrator dr. Ionel Popp, administrator la bãncile: Banca
Româneascã SA din Bucureºti, Banca Centralã pentru Industrie ºi Comerþ din
Cluj;
Domnul administrator George Kapri, preºedinte al Consiliului de
Administraþie al Bãncii Vultur SA din Bucureºti.
Consiliul dã autorizarea expresã cerutã de art. 20 din Legea pentru

organizarea ºi reglementarea comerþului de bancã.
Tot pentru a rãspunde cerinþei art. 20 din Legea pentru organizarea ºi
reglementarea comerþului de bancã, Consiliul dã autorizare expresã de a face
parte din Consiliile întreprinderilor mai jos notate, domnilor:
Director Alexadru Pacsimade:
Alumina SA Bucureºti;
Delta Dunãrii SA;
Frigex SA Arad;
Frigoriferele de Vest SA Oradea;
Olãneºti SA Bucureºti;
Techirghiol SA;
Mircea Vodã SA,
Societatea Generalã de Construcþiuni ºi Lucrãri Publice SA;
Carmen SA Oradea;
Rutiera Românã SA Bucureºti.
493
Subdirector M. Arþãreanu:
Banca Griviþa SA Bucureºti;
STAD;
Secerãtoarea SA;
Rutiera Românã SA;
Cinegrafia Românã SA;
Alumina SA.
Subdirector V.A. Urechia:

Antrepozitele ªerban Vodã SA, lichidator;
Prima Fabricã de Armãturi;
Tractocar SA;
Societatea Generalã de Construcþiuni ºi Lucrãri Publice SA;
Delta Dunãrii SA Bucureºti;
Olãneºti SA;
Fichet SA;
Banca Rahova Bragadiru;
Banca de Depuneri ºi Scont SA;
Râul Vadului SA;
San Remo SA;
[...] SAR.
Consiliul ia notã de felul cum a fost întrebuinþat pânã la zi fondul special

prevãzut în procesul-verbal din 29 februarie 1936, ºi reînnoieºte pentru anul în
curs acest fond, autorizând prelevarea sumei de Lei 6.000.000 din beneficiile
Societãþii „Rurban”.
Consiliul ratificã lichidarea fostului procurist C. Florescu, prin plata sumei

de Lei 500.000, reprezentând lichidarea tuturor drepturilor sale, derivând atât din
Legea contractelor de muncã, cât ºi din contribuþia sa la fondul de pensii pe
timpul cât a funcþionat.
Consiliul fixeazã o pensie de Lei 6.000 lunar doamnei Mariana Leonida,

fostã funcþionarã ea însãºi, soþia fostului funcþionar Benedict Leonida, decedat în
cursul anului 1939, ºi o pensie de Lei 7.500 lunar doamnei Charlotte Falkenfluck,
soþia fostului funcþionar S. Falkenfluck, decedat tot în cursul anului 1939.
Consiliul ia notã de încetarea pensiei doamnei Theresa Kotzbacher,
decedatã, ºi hotãrãºte pensionarea domnului Braustern, fixându-i o pensie de
Lei 3.000 lunar.
Domnul Director expune Consiliului situaþia personalului pe perioada de

la 1931 la 1939, adicã sub durata concordatului, ºi Consiliul aprobã rectificãri de
salariu între 20 ºi 30%, totalizând o diferenþã de Lei 98.285 între statul de salarii
anterior ºi statul de salarii actual, sau în cifre statul de salarii anterior însuma Lei
434.678, iar noul stat de salarii însumeazã Lei 532.963 lunar. Se remarcã cã ºi în
acest fel majoritatea salariilor rãmân inferioare celor pe care aceeaºi funcþionari
le-au avut în 1931, înainte de reducerile la care s-a procedat din cauza
concordatului.
Domnul director Pacsimade aratã cã, în baza însãrcinãrii datã de

Consiliu, a continuat tratativele cu Banca Româneascã ºi Banca de Credit
494
Român pentru aranjarea soldului debitor de Lei 23.152.158 ce banca avea faþã
de cele douã instituþiuni de mai sus, derivând din plãþile fãcute cãtre Sindicatul
„Steaua Românã” pentru contul nostru, sub durata concordatului, încheind cu
numitele instituþiuni o convenþie, în baza cãreia soldul de Lei 23.152.158
urmeazã a fi achitat în felul urmãtor: Lei 3.152.158 la semnarea convenþiei, iar
restul de 20.000.000 în douãzeci rate semestriale, de câte Lei 1.000.000, din
care prima la 1 ianuarie 1940.
S-au achitat, pânã în prezent, ratele de Lei 3.152.158 la semnarea
convenþiei, ºi Lei 1.000.000 la 1 ianuarie 1940, rãmânând astãzi un sold de Lei
19.000.000.
Consiliul aprobã.
În legãturã cu Sindicatul „Steaua Românã”, domnul director Pacsimade
reaminteºte Consiliului cã, prin convenþia din 29 iunie 1939, încheiatã între
„Steaua British” ºi „Steaua Française”, de o parte, ºi Sindicatul „Steaua
Românã”, de alta, s-a stabilit cã, începând de la 1 ianuarie 1939 ºi pânã la 1
ianuarie 1949, întreg grupul român sã plãteascã anual Lstg. 25.000.
Din aceastã ratã, avem de suportat anual
a) pentru noi Lstg. 3.424.1

b) din cota Bãncii Berkowitz Lstg. 719.12
c) din cota Bãncii Þãrãneºti Lstg. 942.16
d) din cota Bãncii de Scont Lstg. 131.15
Lstg. 5218.4
Consiliul ia notã.
Domnul director Pacsimade roagã Consiliul ca, în conformitate cu art. 28

din Legea pentru organizarea ºi reglementarea comerþului de bancã, sã
binevoiascã a autoriza vânzarea cãtre domnul V.A. Urechia, subdirector al
bãncii, a unei suprafeþe de 330 m.p. din Parcelarea Jianu, la preþul de Lei 1.800
m.p., ºi a unei alte suprafeþe de 176 m.p. tot din Parcelarea Jianu, la Lei 1.100
metrul pãtrat.
Consiliul, în baza avizului Consiliului de Cenzori, dã autorizarea expresã
pentru aceastã operaþiune.
Domnul director Pacsimade aratã Consiliului cã Primãria Municipiului

Bucureºti, pentru împroprietãrirea unui numãr de cavaleri ai Ordinului Mihai
Viteazul, a propus bãncii un schimb de terenuri în Parcelarea Jianu, ºi anume:
banca cedeazã loturile nr. 1, 4, 18, 19, 20, ºi 27 din Blocul nr. 14, ºi loturile
nr. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 ºi 11 din Blocul nr. 11, cât ºi o porþiune de teren de 41
m.p. pe strada N., colþ cu strada Popovici.
În schimb, Primãria cedeazã o suprafaþã de teren de 3.843,40 m.p., care
se aflã în blocurile nr. 33, 34 ºi 35.
Primãria se obligã a efectua toate lucrãrile edilitare pe cheltuiala sa ºi a
vinde, dupã efectuarea exproprierilor pe strada N., diferenþele de suprafaþã
rãmase, la preþul de Lei 865 metrul pãtrat.
Consiliul, apreciind interesul pe care banca îl are de a fi agreabilã

Primãriei, aprobã ºi dã autorizare Direcþiunii bãncii sã semneze actele
respective.
495

496
Proces-verbal
din 26 martie 1940
Prezenþi domnii: baron I.V. Stârcea, preºedinte: profesor Anibal

Teodorescu, vicepreºedinte; arhitect Gheorghe M. Cantacuzino, George
Crãciun, George Kapri, general Ion Manolescu, principele Vladimir Mavrocordat,
profesor George Strat, administratori.
domnul Alexandru Pacsimade, directorul bãncii, domnul Nicolae Voinescu,
secretarul Consiliului.
Se decide convocarea Adunãrii Generale Ordinare a Acþionarilor pentru

ziua de miercuri, 17 aprilie 1940, ora 9½ a.m., la sediul societãþii din Bucureºti,
strada Doamnei 4, spre a se pronunþa asupra urmãtoarelor chestiuni la ordinea
de zi:
2) Bilanþul General ºi Contul de Profit ºi Pierdere, ambele încheiate per 31
decembrie 1939;
5) Ratificarea cooptãrii în Consiliul de Administraþie a domnului arhitect
Gheorghe M. Cantacuzino;
6) Alegerea de noi membri în Consiliul de Administraþie în locul domnilor
baron Ion V. Stârcea ºi George Crãciun, ale cãror mandate au devenit vacante în
ordinea vechimii, conform statutelor membrii ieºiþi la sorþi sunt reeligibili;
Domnii acþionari care doresc a lua parte la aceastã Adunare Generalã

Ordinarã, vor depune acþiunile la sediul societãþii din Bucureºti, strada Doamnei
4, cel mai târziu pânã la 12 aprilie 1940 inclusiv, contra cãrþii de legitimaþie, dând
drept de acces ºi de vot în aceastã Adunare Generalã Ordinarã.
Dacã în ziua hotãrâtã nu se va întocmi numãrul legal de acþionari,
Adunarea Generalã Ordinarã se va þine în ziua de joi, 25 aprilie 1940, la aceeaºi
orã ºi în acelaºi local, cu aceeaºi ordine de zi, fãrã vreo nouã convocare.

497
Proces-verbal
din 28 mai 1940
Prezenþi domnii: profesor Anibal Teodorescu, vicepreºedinte; George

Crãciun, Gheorghe M. Cantacuzino, general Ion Manolescu, principele Vladimir
Mavrocordat, dr. Ionel Popp, profesor George Strat, administratori; Nicolae
Vârgolici, cenzori.
Reprezentaþi: domnul Baron I.V. Stârcea, preºedinte, prin domnul
profesor Anibal Teodorescu; domnul George Kapri prin domnul profesor George
Strat.
domnul Alexandru Pacsimade, directorul bãncii.
Secretarul Consiliului: domnul avocat Nicolae Voinescu.
Prezideazã domnul profesor Anibal Teodorescu, vicepreºedinte, care

constatã cã adunarea este în numãr.
Domnul avocat Nicolae Voinescu, secretarul Consiliului, citeºte procesul-
verbal al ºedinþei din 26 martie 1940, care se aprobã fãrã nicio modificare.
Se intrã în ordinea de zi.
Domnul vicepreºedinte, profesor Anibal Teodorescu, aratã cã, în
conformitate cu art. 16 din Statute, Consiliul, în prima sa ºedinþã dupã Adunarea
Generalã, urmeazã sã procedeze la constituirea biroului.
Consiliul, în unanimitate, realege preºedinte pe baron I.V. Stârcea ºi
vicepreºedinte pe domnul profesor Anibal Teodorescu.
Domnul director Pacsimade aratã Consiliului cã, potrivit ordinului

Comandamentului Apãrãrii Pasive, toate bãncile ºi instituþiunile au fost obligate
sã amenajeze, în conformitate cu numãrul persoanelor aflate în imobil, adãpost
contra gazelor ºi bombelor.
În urma intervenþiunilor fãcute la autoritãþile respective, banca a fost
scutitã de amenajarea adãpostului de bombardament, care necesitã lucrãri
foarte costisitoare, fiind obligatã numai la construirea de adãpost contra gazelor.
Douã firme specializate în asemenea instalaþiuni au prezentat oferte ºi
anume:
Aero Chimica Românã în valoare de Lei 774.900, prevãzând 0,60 mc. de
persoanã;
Accomondita Lavorazione Metalli, în valoare de 1.788.500 lei, prevãzând
1.00 m.c. de aer de persoanã.
În condiþiuni egale de execuþie, a fost aprobatã oferta Societãþii Aero

Chimica Românã, de Lei 774.900.
În afarã de aceste instalaþiuni speciale pentru fixarea aerului, s-au mai
achiziþionat:
Aparate conform Regulamentului C.A.P. de............213.600
3 uºi blindate etanºe în sumã de..............................135.000
totalul cheltuielilor fãcute de Lei 1.123.500
Execuþia lucrãrilor s-a fãcut în condiþiuni bune, fiind în mare parte

terminate.
498
Recepþia se va face în prezenþa unui delegat al Comandamentului

Apãrãrii Pasive.
Consiliul ia notã ºi ratificã.
Domnul director Pacsimade aratã Consiliului cã instituþia a subscris

2.500.000 lei la Împrumutul pentru Înzestrarea Armatei ºi, pentru a înlesni
funcþionarilor subscripþia la acelaºi împrumut, a avansat funcþionarilor în acest
scop o sumã de 251.140 lei.
Consiliul ia notã ºi ratificã.
Domnul director Pacsimade aratã Consiliului cã, în urma dãrâmãrii
imobilelor vecine cu banca dinspre strada Eugeniu Carada, s-a constatat cã
imobilul bãncii a fost construit fãrã calcan, rezemându-se de calcanul imobilului
vecin, fost proprietatea bãncii. Având în vedere cã, construirea acestui calcan ar
fi acum mai costisitoare decât cumpãrarea calcanului vecin existent, domnia sa
recomandã acceptarea ofertei de vânzare a Societãþii „Dãrâmarea” în sumã de
Lei 163.000, plãtibilã în patru rate egale ºi în conformitate cu avansarea
dãrâmãrilor.
Consiliul aprobã.
Se ia în discuþie noi deschideri de credite ºi se ratificã creditul de Lei
4.118.000 acordat Societãþii Olãneºti SA, participaþia bãncii, cu destinaþia
achiziþionãrii a nominal Lstg. 29.950, Renta 4½% 1922 consolidatã,
achiziþionarea fãcutã tranzacþiei proiectatã cu Statul Român pentru lichidarea
datoriei de Lei 595.373.867 a Bãncii Industriale (participaþia bãncii).
Consiliul, reluând în discuþie aceastã chestiune, ia notã de tratativele care
se duc pentru stingerea acestei datorii a Bãncii Industriale, prin cedarea cãtre
Statul Român a participaþiei pe care Banca Marmorosch, Blank & Co. o are la
Societatea Olãneºti, renunþarea la datoria pe care societatea „Olãneºti” o are la
Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi predarea celor nominal Lstg. 29.950, de care
se face vorbire mai sus.
Consiliul hotãrãºte acordarea unui credit de Lei 6.000.000 domnului M.
Schapira, Bucureºti, acoperit ca gaj de 15.000 bucãþi acþiuni Fabrica de Hârtie ºi
Mucava „Piatra-Neamþ” SA.
Consiliul hotãrãºte augmentarea cu Lei 2.000.000 a creditului acordat
Societãþii Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA, credit acordat în
ºedinþa de la 18 octombrie 1939.
Domnul director Pacsimade aduce în faþa Consiliului propunerea
Societãþii Trans Continental Banking Corporation Ltd. Londra ca, în schimbul
renunþãrii sale la facultatea de a cere plata ratelor de la 15 iulie 1940, 15 ianuarie
1941 ºi a celorlalte douã urmãtoare, în lire sterline, sã i se plãteascã de îndatã, în
lei, la cursul stabilit prin convenþia de la 1 martie 1939, ratele prevãzute pentru 15
iulie 1940 ºi 15 ianuarie 1941, iar termenele de platã ale urmãtoarelor douã rate
sã fie fixate în mod ferm la 15 iunie 1941 ºi 15 decembrie 1941, care ratã sã fie
platibilã tot în lei.
Aceastã renunþare mai este condiþionatã ºi de schimbarea datei tuturor
celorlalte rate prevãzute în convenþia iniþialã, în sensul ca ele sã fie schimbate
din 15 iulie ºi 15 ianuarie ale fiecãrui an, celelalte condiþiuni rãmânând
neschimbate.
Consiliul, socotind propunerea avantajoasã, hotãrãºte acceptarea ei.
Domnul director Pacsimade expune Consiliului situaþia participaþiunilor
499
bãncii în cadrul dispoziþiunilor Legii pentru organizarea ºi reglementarea

comerþului de bancã, arãtând cã pânã în prezent au fost lichidate urmãtoarele
societãþi afiliate:
Antrepozitele ªerban-Vodã SA;
Câmpulungul SA;
Societatea Generalã de Construcþiuni ºi Lucrãri Publice;
ºi cã, prin lichidarea Societãþii Generale de Construcþiuni ºi Lucrãri
Publice, în al cãrei activ se gãsea nuda proprietate a imobiliului Palatul Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. din strada Doamnei nr. 4, Banca Marmorosch, Blank &
Co., care deþinea numai uzufructul, redevine proprietate integralã.
Consiliul ia notã ºi hotãrãºte urmarea aceleiaºi politici de lichidare a
participaþiunilor pe mãsura posibilitãþilor, pentru a rãspunde prevederilor Legii
pentru organizarea ºi reglementarea comerþului de bancã.
Consiliul hotãrãºte lichidarea definitivã a domnului ªtefan Borbelly, fost
director al Sucursalei Cluj ºi reprezentantul pânã acum al bãncii la Cluj, prin
acordarea unei indemnizaþii de lei 500.000, reprezentând drepturile decurgând
din Legea contractelor de muncã ºi din participarea sa la fondul de pensii.
Domnul director Pacsimade expune Consiliului situaþia Parcelãrii Jianu,
arãtând cã în intervalul de la 15 octombrie 1939 pânã la data adunãrii acestui
consiliu, 28 mai 1940, s-au vândut parcele în suprafaþã totalã de 7.475 m.p., cu
preþul mediu de circa 2.780 lei m.p.
Consiliul ratificã ºi ia notã cã a mai rãmas o suprafaþã de 107.665 m.p.,
dând mandat direcþiunii bãncii sã continue vânzarea dupã posibilitãþi a unei
suprafeþe de 7.665 m.p.
Se ia în discuþie participaþia de 49% a bãncii la capitalul Societãþii
„Rurban” ºi, apreciindu-se interesul ca aceastã participaþie sã nu fie minoritarã,
Consiliul hotãrãºte achiziþionarea unui numãr de 300 acþiuni, la valoarea
nominalã de Lei 500 bucata, prin aceastã operaþiune participaþia bãncii
stabilindu-se la 50% din capitalul social al Societãþii „Rurban”.
Ordinea de zi fiind epuizatã ºi, nefiind alte comunicãri sau propuneri,

domnul vicepreºedinte, profesor Anibal Teodorescu, ridicã ºedinþa.
(ss) Anibal Teodorescu (personal ºi pentru dl. Baron I.V. Stârcea)

(ss) Vladimir Mavrocordat
(ss) George Strat (personal ºi pentru dl. Baron George Kapri)
(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
500
Proces-verbal
din 24 iulie 1940
Consiliul examineazã bilanþul pe primul semestru al anului 1940, verificat

de cenzori, îl aprobã ºi dispune publicarea lui, conform legii bancare.
Consiliul ia act cã, de la 1 ianuarie 1940 ºi pânã la 30 iunie 1940, s-a
achitat conturi concordatare în sumã de Lei 9.468.643, iar la scadenþele de
aprilie ºi iunie a.c. s-au achitat conturilor eºalonate rate în total de Lei
29.143.877, din care în valutã strãinã, la cursul oficial, Lei 11.326.640, ºi la
diverºi Lei 17.817.237.
În urma acestor plãþi, situaþia creditorilor la 30 iunie 1940 era urmãtoarea:
Creditori concordatari:

în st. Lei 26.318.398 Lei 62.890.057
eºalonaþi
în Lei Lei 200.315.546

în valute st. 163.348.504 363.664.050
Situaþia cassei Lei 10.459.954
Consiliul ia act.
Prin procesul-verbal din 28 iunie 1940 al Sindicatului „Steaua Românã” s-

a hotãrât a se remite scadenþa la 1 iulie a.c., de Lstg. 12.500, la cursul de Lei
864.585, din devizele societãþii „Steaua Românã”, provenite din navluri.
Cota noastrã ºi partea ce trebuie sã suportãm din cotele Bãncii Berkowitz,
Societãþii „Saropar” ºi Banca de Scont, reprezintã Lei 2.273.566, adicã cu un
plus de Lei 751.734, faþã de suma plãtitã pentru rata per 1 ianuarie 1940, pe care
am achitat-o la cursul de Lei 577.
Prin acelaºi proces-verbal, s-a stabilit cã, întrucât rata per 1 ianuarie 1939
a fost achitatã de societatea „Steaua Românã” din cota sa de 30%, pe care ar fi
putut s-o negocieze la cursul de Lei 86,50, iar noi i-am depus contravaloarea la
cursul de Lei 674, urmeazã sã mai plãtim numitei societãþi o diferenþã de curs de
Lei 187,50 per lirã sterlinã, adicã în total Lei 3.229.459. Cota noastrã ºi parte din
cotele Bãncii Berkowitz, Societãþii „Saropar” ºi Banca de Scont, ce urmeazã sã
suportãm, este de 1/3, adicã Lei 1.076.486.
Consiliul ia act ºi aprobã aceste plãþi, însãrcinând Direcþiunea sã încerce
eºalonarea acestei sume.
Conform programului de lichidare a participaþiunilor ºi pentru a ne pune
de acord cu dispoziþiunile Legii pentru organizarea ºi reglementarea comerþului
de bancã, am lichidat pânã la 30 iunie 1940 urmãtoarele participaþiuni:
Antrepozitele ªerban-Vodã;
Banca Creditului Basarabean;
501
„Câmpulungul”;
Societatea Generalã de Construcþiuni ºi Lucrãri Publice.
Prin lichidarea Societãþii Generale de Construcþiuni ºi Lucrãri Publice,

imobilul bãncii a trecut complet în proprietatea noastrã, fiind înregistrat la contul
„Imobile” cu Lei 50.000.000.
Un pachet de 6.000 acþiuni „Aluminia” SAR s-a vândut pe preþul de Lei
5.150 bucata.
Consiliul ia act ºi ratificã aceste operaþiuni, hotãrând continuarea
aceloraºi politici de lichidare a participaþiunilor pe mãsura posibilitãþilor, pentru a
rãspunde prevederilor Legii pentru organizarea ºi reglementarea comerþului de
bancã, autorizând însã cumpãrarea a 30.000 acþiuni „Rurban” la 1.000 lei
bucata.
În baza deciziunii Secþiei a II-a a Curþii de Apel din Paris, cu nr. 4.387 DS/
1937, banca a fost condamnatã sã plãteascã Societãþii Duveen Brothers în
lichidare 1.000.000 Frs.fr., plus dobânzi legale asupra 500.000 Frs.fr., socotite
de la 1 septembrie 1932, iar asupra restului de 500.000 Frs.fr., socotite de la 2
septembrie 1933 pânã în ziua achitãrii.
În urma tratativelor duse cu domnul avocat Jean Ch. Florescu,
procuratorul creditoarei, s-a încheiat urmãtoarea înþelegere:
Pentru stingerea tuturor pretenþiunilor, capital ºi dobânzi, s-a plãtit
mandatarului suma de Lei 4.433.860.
Încheierea o considerãm avantajoasã, dat fiindcã Banca Naþionalã a
României, dupã informaþiunile culese, în principal nu dã autorizaþie pentru plãþi în
franci, iar cursul la liberã negociere, ceea ce în general autorizeazã Banca
Naþionalã, este francul francez socotit la cursul de 4,97.
Aºa cum s-a lichidat creanþa, poate fi consideratã ca fiind fãcutã în
avantajul bãncii.
Consiliul ia act ºi ratificã aceastã operaþiune.
Pentru automatizarea ascensorului destinat chiriaºilor bãncii, s-au

executat o serie de lucrãri de cãtre firma Italift. Totalul acestor lucrãri însumeazã
Lei 114.439.
Schimbarea linoleumului în birourile ºi sãlile bãncii situate la parter, a
costat 232.450.
Consiliul ia act ºi ratificã aceste cheltuieli.

502
Proces-verbal
Se dã citire procesului-verbal al ºedinþei precedente de la 24 iulie 1940,

care se aprobã.
Se dã citire demisiilor domnului profesor George Strat din 8 iulie a.c.,
domnia sa devenind incompatibil prin faptul intrãrii sale în Guvern la acea datã, ºi
a domnului dr. Ionel Popp, din 17 octombrie a.c., domnia sa devenind
incompatibil prin numirea sa la Banca Naþionalã a României.
Se ia notã de demisiile domnilor profesor Anibal Teodorescu ºi George
Kapri.
Potrivit Decretului Lege nr. 3.543, din 19 octombrie a.c., care prevede
pentru consiliile de administraþie un numãr de consilieri de la 1 pânã la maximum
7, Consiliul nu se poate socoti descompletat, chestiunea cooptãri eventuale de
noi consilieri rãmânând a se examina ulterior.
Se ia în discuþie situaþia Societãþii „Rurban”, care, în urma rezilierii prin
decret-lege a contractului de distribuire a sãrii pe care îl avea încheiat cu
Institutul Naþional al Cooperaþiei, a rãmas fãrã obiect.
Cum banca noastrã posedã 50% din capitalul acestei societãþi, pentru a
evita o eventualã pierdere s-a vãzut silitã sã achiziþioneze ºi restul pachetului de
acþiuni, devenind în acest fel unica acþionarã ºi pentru a evita cheltuieli de regie,
personal, impozite separate, s-a hotãrât dizolvarea societãþii. În acest fel,
întregul ei activ a intrat în patrimoniul bãncii. La aceastã operaþiune de
achiziþionare a acþiunilor Societãþii „Rurban”, banca nu a înregistrat nicio
pierdere, toate valorile, care fuseserã înstrãinate în acest scop, reintrând
complet din nou în patrimoniul bãncii.
Este de deplâns însã cã banca noastrã se gãseºte lipsitã de participarea
sa la o afacere care începuse ºi se organizase sub cele mai bune auspicii ºi sub
cele mai bune perspective.
Se hotãrãºte, pentru restrângerea la maximum a cheltuielilor, lichidarea

tuturor participaþiunilor la care banca deþine totalitatea acþiunilor (Oficiul
Economic al României SA, Frigorifele de Vest SA, Banca de Comerþ ºi Depozite
SA, Societatea Româno-Mediteranã SA).
Se ia notã de reducerea creditului acordat Societãþii „Rutiera Românã”,

de la 5.000.000 la 2.000.000 lei ºi a creditului acordat domnului M. Schapira, de
la 6.000.000 la 4.500.000 lei, urmãrindu-se lichidarea lor completã, precum ºi de
urmãrirea debitorului L. Zohrab, pentru suma de 4.000.000 lei, prin executarea
silitã a ipotecii care garanteazã datoria sa.
Se aprobã preluarea de cãtre Fabrica de Hârtie „Petreºti” SA a datoriei de

Lei 6.500.000 capital ºi dobânzi, a domnului I. Hoffmann, care datorie s-a gãsit la
un moment incomplet acoperitã, deoarece era garantatã cu un gaj de acþiuni
„Rurban”.
Domnul director Pacsimade aratã Consiliului cã Fabrica de Hârtie

„Petreºti” SA are un capital de Lei 120.000.000, valoarea investiþiunilor sale este
de Lei 192.000.000, capacitatea de producþie 9.000 tone, cifra de afaceri
însumeazã 172.000.000 ºi este de o bonitate indiscutabilã.
503
Domnul director Pacsimade aratã Consiliului situaþia creditorilor bãncii,

care, la data acestei ºedinþe, este urmãtoarea:
Conturi neeºalonate

în teritoriu cedate Lei 1.086.125 44.127.333
Conturi eºalonate
în þarã Lei 106.249.487

în teritoriu cedate Lei 14.220.605 196.014.911
Conturi depozite

în strãinãtate Lei 8.866.000 13.150.000
Total Lei 253.292.244
(ss) Vladimir Mavrocordat

(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
504
Proces-verbal
29 aprilie 1941
Ca urmare la procesul-verbal din 17 februarie 1941, se aprobã ca, pentru

încãperile ocupate de Misiunea Militarã Germanã în România, sã se accepte
chiria oferitã de aceastã Misiune, de Lei 238.000 (douãsutetreizeciºioptmii lei)
lunar.
Se hotãrãºte, totodatã, ca din aceastã chirie sã se deducã soldul creditor
al fostei Legaþiuni Austriece din Bucureºti la banca noastrã, care se cifreazã la
Lei 161.921 în cont eºalonat.
Administrator Unic,
(ss) general I. Manolescu
505
Proces-verbal
29 aprilie 1941
Se ia cunoºtinþã de Deciziunea Ministerului de Finanþe nr. 7.188 din 5

aprilie 1941, cu urmãtorul conþinut:
Deciziune
Vãzând raportul nr. 146 din 23 decembrie 1940 al Comisiunii însãrcinatã

sã ancheteze operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul Finanþelor a
rãscumpãrat portofoliul de efecte aflate la Banca Naþionalã, precum ºi
condiþiunile fixate sau convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor efecte,
funcþionând în baza art. 1 din Decretul-Lege nr. 3.441 din 11 octombrie 1940 ºi a
art. 1 din Decretul Lege nr. 584 din 10 martie 1941;
Având în vedere dispoziþiunile art 6 din Decretul Lege nr. 3.441 din 11
octombrie 1940 ºi ale art. 5 din Decretul-Lege nr. 584 din 10 martie 1941;
Decidem
Art. 1. Statul a suferit un prejudiciu de Lei 828.280.403

(optsutedouãzeciºioptmilioanedouãsuteoptzecipatrusute lei) din preluarea de la
Banca Naþionalã a României, în trei tranºe, a portofoliului Bãncii Marmorosch,
Blank & Co. SA ºi din scoaterea din obligo a acestei instituþiuni.
La suma de mai sus, urmeazã sã se mai adauge dobânzile scãzute de la
data scadenþei diferitelor poliþe ºi creanþe, precum ºi cheltuielile de urmãrire.
Art. 2 Obligã Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, împreunã cu domnii
Aristide Blank, Nicolae Tabacovici ºi moºtenitorii defunctului Richard Soepkez ºi
Alexandru Garvin, responsabili de acest prejudiciu, sã-l acopere astfel:
Lei 776.043.833
(saptesutesaptezeciºiºasemilioanepatruzeciºitreimiioptsutetreizeciºitrei
lei)
Banca Marmorosch, Blank & Co. solidar cu domnii Aristide Blank, Nicolae
Tabacovici, moºtenitorii defunctului Richard Soepkez ºi Alexandru Garvin ºi
Lei 52.236.570
(cincizeciºidouãmilioanedouãsutetreizeciºiºasemiicincisuteºaptezeci
lei)
Banca Marmorosch, Blank & Co. solidar cu domnii Aristide Blank, Nicolae
Tabacovici ºi moºtenitorii defunctului Richard Soepkez.
Art. 3 Aceastã deciziune se va comunica debitorilor menþionaþi la art. II, în

conformitate cu dispoziþiunile art. 5 din Decretul-Lege nr. 584 din 10 martie 1941.
Ministru ºi General Stoenescu, Referent titular delegat

cu conducerea Oficiului
(ss) Üllrich
Se hotãrãºte, în conformitate cu Decretul-Lege nr. 584 din 10 martie

1941, introducerea apelului la Comisiunea prevãzutã de acest decret-lege,
506
împotriva acestei deciziuni.

Pentru susþinerea acestui apel ºi a intereselor instituþiunii, se hotãrãºte
angajarea domnilor avocaþi Profesor Djuvara ºi profesor Bãlescu, cu un onorariu
total de Lei 1.350.000 (unmiliontreisutecincizecimii lei) net.
Administrator Unic,
507
Proces-verbal
12 iulie 1941
Se ia notã cã, de la 29 aprilie a.c. ºi pânã în prezent, s-au efectuat

urmãtoarele lichidãri:
Conturi curente eºalonate:

137 conturi, însumând Lei 4.027.219, s-au lichidat prin plata sumei de Lei
1.765.926, conform dispoziþiei domnului administrator Vasile Beza.
Conturi creditoare neeºalonate:

4 conturi, în sumã de Lei 645.985, s-au lichidat prin plata sumei de Lei
238.388, conform dispoziþiei domnului administrator girant Vasile Beza.
Conturi curente debitoare:

Conturile: Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” de Lei 2.048.600 ºi
Fabrica de Hârtie „Petreºti” de Lei 6.914.800, au fost lichidate prin bonificare de
la Trans Continental Banking Corporation, conform aranjamentelor
anterioare/20.05.1941.
Datorii pe scont lichidate:
Eugen Iliescu, Buzãu lei 398.872 contra 130.000

Olga Zamfirescu, Focºani lei 25.440 ” 14.689
Pecsi Mano, Cluj lei 47.669 ” 20.429
N. Ghiulea, Loco lei 45.000 ” 13.500
Vânzãri Jianu:
Se ia notã de adresa Ministerului de Finanþe, nr. 134.687 din 7 crt., prin
care se opreºte pânã la noi dispoziþiuni vânzarea de parcele.
Administrator Unic,
508
Proces-verbal
10 noiembrie 1941
Se ia notã cã, în intervalul de la 24 octombrie 1941 la 10 noiembrie a.c., au

fost lichidate 23 conturi creditoare eºalonate, însumând un total de Lei 386.696,
cu Lei 207.401, ºi un cont creditor neeºalonat de Lei 54.610, cu Lei 27.300,
conform dispoziþiei domnului administrator girant Vasile Beza.
Administrator Unic,
509
Proces-verbal
14 noiembrie 1941
Domnul administrator unic hotãrãºte sã se încheie o tranzacþie cu Banca

de Credit Român ºi Banca Româneascã SA, în vederea lichidãrii obligaþiunilor
ce decurg din participaþia Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la afacerea „Steaua
Românã”.
Normele tranzacþiei sunt:
Totalul datoriilor ºi angajamentelor bãncii se stabileºte la Lei
159.055.614.
Pentru lichidarea acestui pasiv, Banca Marmorosch, Blank & Co.
cedeazã, fãrã nicio rezervã, Bãncii de Credit Român ºi Bãncii Româneºti, în pãrþi
egale, întreaga sa participare în afacerea „Steaua Românã”, cu toate drepturile
ºi obligaþiunile, adicã cele 64.503 acþiuni „Steaua Românã”.
În schimb, Banca de Credit Român ºi Banca Româneascã, subrogându-
se Bãncii Marmorosch, Blank & Co., preiau în pãrþi egale toate sumele datorate
în viitor de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. cãtre „Steaua Românã British”
Ltd. ºi cãtre „Omnium Français des Pototes” ºi diferenþa de curs de Lstg. 6.885,
prevãzutã în art. 12 al convenþiunii din 12 februarie 1925, ºi se substituie în locul
Bãncii Marmorosch, Blank & Co. faþã de toþi participanþii ºi subparticipanþii, luând
asupra lor ºi toate cheltuielile Grupului român, precum ºi orice alte speze ce ar fi
putut suportate de Banca Marmorosch, Blank & Co.
De asemenea, numitele bãnci iau asupra lor plata datoriilor cãtre creditorii
strãini, care cad în sarcina Bãncii Marmorosch, Blank & Co. pe baza solidaritãþii,
fiind subrogate în toate obligaþiunile ºi drepturile Bãncii Marmorosch, Blank &
Co.
În schimb, Banca Marmorosch, Blank & Co. cedeazã Bãncii de Credit
Român ºi Bãncii Româneºti sumele pe care le are de încasat în prezent de la
membrii Grupului român ºi care sunt evaluate la suma de Lei 1.000.000.
În plata sumelor de Lei 24.025.536 ºi 30.988.290, total Lei 55.013.826,
recunoscute de Banca Marmorosch, Blank & Co. conform celor stabilite în actul
de tranzacþie, Banca Marmorosch, Blank & Co., cu autorizaþia Statului Român,
prin Ministerul de Finanþe, va vinde Bãncii de Credit Român ºi Bãncii Româneºti,
în pãrþi egale, parcelele din Parcul Jianu în întindere de 5.999,80 m.p., prevãzute
în plan.
Preþul total al parcelelor se fixeazã la Lei 24.000.000, cu care se
lichideazã definitiv sumele datorate Bãncii de Credit Român ºi Bãncii
Româneºti, cu condiþia expresã ca actul de tranzacþie sã fie respectat întocmai.
Pentru aceastã dare în platã ºi vânzare se va întocmi un act separat, toate
taxele ºi cheltuielile privind exclusiv pe cumpãrãtoare.
Cumpãrãtoarele se obligã faþã de Banca Marmorosch, Blank & Co. sã nu
vândã niciuna din parcelele sus arãtate pânã la 1 noiembrie 1941, decât la
preþurile care se vor fixa de comun acord cu vânzãtoarea. Dupã 1 noiembrie
1943, cumpãrãtoarele vor fi libere a vinde parcelele la orice preþ.
Pentru aceastã tranzacþie se va încheia un act separat, care se va
legaliza de Judecãtoria Ocol I Bucureºti.
Administrator Unic,
510
Proces-verbal
9 februarie 1942
Domnul administrator unic, general I. Manolescu, ia cunoºtinþã de

hotãrârea datã de Înalta Comisie de Judecatã, în ziua de 7 februarie a.c.,
hotãrâre prin care banca este condamnatã sã plãteascã suma de 594.000.000
lei.
Cum, potrivit decretului-lege care a instituit Comisia de Judecatã,
hotãrârea este fãrã nicio cale de atac, dar cum, pe de altã parte, acelaºi decret-
lege prevede cã debitorul poate face propuneri pentru lichidarea debitului sãu,
domnul administrator unic împuterniceºte Direcþiunea bãncii sã facã propuneri ºi
sã semneze orice aranjament cu Ministerul de Finanþe, salvgardând interesele
celorlalþi creditori ºi, în special, ale deponenþilor. Recomandã ca propunerile ce
se vor face Ministerului sã priveascã atât creanþa de 594.000.000 lei, nãscutã
prin sentinþa din 7 februarie 1942, cât ºi pretenþiunile de circa 530.000.000 lei ale
Bãncii Naþionale a României, urmare a rezilierii contractului „Discom”,
participaþia noastrã.
Administrator Unic,
511
Proces-verbal
10 martie 1942
Ca urmare la procesul-verbal din 9 februarie 1942, domnul administrator

unic hotãrãºte sã se facã Ministerului de Finanþe urmãtoarea propunere pentru
lichidarea debitului bãncii faþã de Stat, Banca Naþionalã a României ºi Sindicatul
Bãncilor Române:
”Prin Deciziunea datã în ziua de 7 februarie 1942 de Comisia Specialã de
Apel, instituitã prin Decretul-Lege nr. 584/1941, am fost condamnaþi sã plãtim
Statului Român suma de 594.903.228 lei.
Având în vedere cã aceastã Decizie este definitivã ºi executorie, conform
decretului-lege nr. 584/1941, ºi dând urmare invitaþiunii ce ne-a fost transmisã
prin domnul director Üllrich de la Oficiul de Studii al Ministerului, secretarul
Comisiunii Speciale, de a prezenta propunerile noastre în cadrul art. 11 din
decretul-lege susmenþionat, avem onoarea a vã înainta bilanþul nostru estimativ
cu anexele sale, ºi a vã supune urmãtoarele:
1) Banca Marmorosch, Blank & Co. înþelege sã abandoneze Statului
Român toate bunurile sale, prevãzute în alãturatul bilanþ estimativ ºi cuprins sub
posturile 1-10, reprezentând o valoare totalã de Lei 1.131.444.669 pentru
stingerea completã:
a) a creanþei Statului Român, de Lei 594.903.228, derivând din decizia
susmenþionatã;
b) a creanþei Bãncii Naþionale a României, derivând din anularea
Contractului Societãþii de Distribuire Comercialã (Jurnalul Consiliului de Miniºtri
publicat în „Monitorul Oficial” nr. 284 din 23 octombrie 1940) care, fãrã dobânzi,
se ridicã la circa 450 milioane lei, conform anexei nr. 13;
c) a creanþei Sindicatului Bãncilor Române pentru acþiunile „Steaua
Românã”, creanþã care, pe baza actualului curs de bursã al acþiunii „Steaua
Românã”, se reduce la circa 12 milioane lei, conform anexei nr. 14,
urmând ca Statul Român sã stabileascã o înþelegere directã cu Banca
Naþionalã a României ºi cu Sindicatul Bãncilor Române.
2) Bunurile prevãzute în alãturatul bilanþ estimativ sub posturile 11-12, ce

rãmân bãncii noastre, ºi anume:
a) 55.000 m.p. în Parcul Jianu, socotiþi a Lei 5.000 m.p. din care
scãzându-se contribuþia bãncii la taxele ºi cheltuielile de vânzare de circa 500 lei
de metru pãtrat, rãmân în realitate Lei 4.500 de metrul pãtrat, sau de total Lei
247,5 milioane;
b) debitorii bãncii, de la care cu greu s-ar putea recupera mai mult de 15
milioane lei,
vor servi la plata datoriei bãncii cãtre creditori, deponenþi ºi fisc, datoria
însumând circa 262 milioane lei, precum ºi la lichidarea drepturilor funcþionarilor
ºi pensionarilor bãncii.
Pentru înlesnirea acestei tranzacþiuni, Statul Român este rugat:
a) sã dispunã eºalonarea pe mai mulþi ani a impozitelor restante ale
bãncii, care nu au putut fi achitate din cauza blocãrii bunurilor ei prin Jurnalul
Consiliului de Miniºtri nr. 2.247 din 23 octombrie 1940, urmând ca, în baza
acestei eºalonãri, plata lor sã se facã pe mãsura vânzãrii terenurilor din Parcul
Jianu, rãmase bãncii;
b) sã dispunã ca toate actele ºi operaþiunile, legate de prezenta
512
tranzacþie, sã fie scutite de orice fel de taxe, impozite ºi contribuþiuni, pentru a nu

diminua valoarea bunurilor cedate;
c) sã lase, în folosinþa bãncii, Sala de safe-uri ºi un numãr de încãperi,
care se va stabili de comun acord, în imobilul din strada Doamnei nr. 4 actualul
sãu sediu, cu mobilierul respectiv, pentru nevoile funcþionãrii bãncii, pânã la
lichidarea operaþiunilor prevãzute la punctul 2 de mai sus.
Suntem la dispoziþia Domniei Voastre ºi a onoratei Comisiuni Speciale
pentru orice lãmuriri ºi pentru examinarea modalitãþilor de realizare a
propunerilor de faþã delegãm pe domnii profesor Virgil Veniamin, avocat, ºi
Mihail Arþãreanu, directorul Contenciosului nostru, sã ne reprezinte în acest
scop”.
Administrator Unic,
513
Proces-verbal
12 martie 1942
Ca urmare la deciziunea datã de Comisia Specialã de Apel la 7 februarie

a.c., prin care banca a fost condamnatã sã plãteascã Statului Român suma de
Lei 594.903.228, domnul administrator unic hotãrãºte fixarea unui onorariu de
Lei 500.000 (cincisutemii) domnului profesor Virgil Veniamin, avocat, pentru
tratativele ce duce în numele bãncii cu Ministerul de Finanþe în cadrul art. 11 din
decretul-lege nr. 584/1941.
Administrator Unic,
514
Proces-verbal
04 octombrie 1945
Domnul administrator unic autorizeazã Direcþiunea bãncii sã-ºi dea

acordul asupra punctelor înscrise în ordinea de zi a Adunãrii Generale
Extraordinare a Acþionarilor Societãþii „Olãneºti” din 5 octombrie 1945, în baza
celor 8.000 acþiuni proprietatea bãncii, aprobând, în special, vânzarea staþiunii
balnear-climaterice Olãneºti ºi a circa 200 hectare pãdure de protecþie cãtre
Casa Centralã a Asigurãrilor Sociale, cu preþul de Lei 1.400.000.000
(unmiliardpatrusutemilioane lei).
Administrator Unic,
515
Proces-verbal
10 octombrie 1945
Domnul administrator unic ia notã de Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr.

1.306, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 230 din 9 octombrie 1945, cu urmãtorul
text:
„Consiliul de Miniºtri, în ºedinþa sa de la 5 octombrie 1945,

Având în vedere referatul domnilor miniºtri ai Justiþiei ºi Finanþelor, cu nr.
102.045 din 5 octombrie 1945,
Vâzând dispoziþiunile art. 1 al legii nr. 641 din 19 decembrie 1944 pentru
abrogarea mãsurilor legislative antievreeºti,
Decide:
Art. 1 Se anuleazã dispoziþiunile Jurnalului Consiliului de Miniºtri cu nr.
2.247 din 25 octombrie 1940, prin care se declarã blocate ºi indisponibile toate
bunurile mobile ºi imobile, aparþinând SA Banca Marmorosch, Blank & Co.,
precum ºi acelea aparþinând domnului Aristide Blank.
Art. 2 Se autorizeazã Ministerul Finanþelor sã anuleze numirea
administratorului girant, fãcutã prin deciziunea cu nr. 288.879 din 28 octombrie
1940.
Art. 3 Domnii miniºtri ai Justiþiei ºi Finanþelor sunt însãrcinaþi cu aducerea
la îndeplinire a dispoziþiunilor prezentului Jurnal.”
ªi autorizeazã Direcþiunea bãncii sã invite deponenþii ºi creditorii sãi sã se

prezinte pentru ridicarea sumelor ce mai au de primit.
Administrator Unic,
516
Proces-verbal
12 octombrie 1945
Prezenþi domnii: general Ion Manolescu, administrator unic, asistat de

membrii direcþiunii bãncii, Alexandru Pacsimade, director, M. Arþãreanu,
subdirector, ºi L. Paltin, secretar general.
Se decide convocarea unei adunãri generale extraordinare pe ziua de 2

noiembrie 1945, orele 12, la sediul bãncii din str. Doamnei nr. 4, cu urmãtoarea
ordine de zi:
1) demisia administratorului unic;
2) alegerea unui Consiliu de Administraþie, în conformitate cu art. 10 din
Statute.
În caz de neîntrunire a cvorumului legal, a doua adunare va avea loc fãrã

altã convocare în ziua de 10 noiembrie 1945, cu orice numãr de acþionari.
M. OF. 237/1945
Administrator Unic,
(ss) general Ion Manolescu
517
Proces-verbal
Prezenþi domnii: general Ion Manolescu, Alexandru Grigoriu, contele A.A.

O’Kelly, inginer Emil Prager, Aristide Blank.
Prezideazã domnul general Ion Manolescu, cel mai în vârstã dintre

membrii Consiliului de Administraþie.
Consiliul, procedând la constituirea sa, desemneazã în unanimitate ca
preºedinte pe domnul general Ion Manolescu ºi ca administrator delegat pe
domnul Aristide Blank.
Consiliul numeºte ca director pe domnul Leon Paltin ºi ca procuriºtii: I.
Ghitric, Eliad Iliescu ºi M. Mãrculescu, cu dreptul la semnãturã socialã în
conformitate cu art. 23 din Statute.
În urma acestor numiri se constatã cã semnãtura socialã aparþine
urmãtorilor domni:
General Ion Manolescu, preºedinte, Aristide Blank, administrator delegat,
Alexandru Grigoriu, administrator, contele A.A. O’Kelly, administrator, inginer
Emil Prager, administrator, Alexandru Pacsimade, director, Leon Paltin, director,
Mihai Arþãreanu, directorul Contenciosului, subdirector Maria Buzdugan,
procuristã, I. Ghitric, procuristã, Eliad Iliescu, procurist, M. Mãrculescu,
procurist.
În conformitate cu art. 23 din Statute, banca este valabil angajatã prin

semnãturã pusã sub firma socialã de cãtre administratorii, directorii ºi
subdirectorii bãncii, care pot semna în oriºice mod, câte doi împreunã sau prin
semnãtura unuia dintre directori sau subdirectori cu un procurist.
Domnul Aristide Blank expune apoi situaþia bãncii la 31 octombrie 1945,
analizând posturile principale din activ ºi pasiv, de care Consiliul ia act.
Domnul Aristide Blank pune în cunoºtinþã Consiliul cã demersurile ce s-au
fãcut de cãtre acþionarul majoritar al bãncii (prin intermediul Misiunii Americane),
precum ºi de bancã în urma sesizãrii ei, pe lângã autoritãþile în drept pentru
repararea prejudiciilor suferite din anularea contractelor „Discom” ºi „Rurban” ºi
de pe urma blocãrii bãncii de cãtre trecutul regim.
Domnia sa mai aratã cã prin Jurnalul Consiliului de Ministri nr. 1.306 din 5
octombrie 1945, s-a dispus anularea acestei mãsuri de blocare, precum ºi
anularea Deciziunii Ministerului de Finanþe de instituire a unui administrator
girant pe lângã bancã, ºi pune, totodatã, în curent Consiliul cu stadiul recursului
introdus de bancã în procesul ce i s-a fãcut sub vechiul regim pentru portofoliul
preluat de Stat în 1931, în baza unor decrete-legi speciale edictate de acel regim,
prin care s-au instituit instanþe de judecatã ad-hoc, care a condamnat banca la
plata unei sume de circa 600 milioane lei, deºi chiar expertizele efectuate de
Comisia Specialã de Apel s-a putut constata cã valorile realizate de Stat ºi
bunurile ce i-au fost date în platã (Atelierele Grafice „Cultura Naþionalã” ºi Calea
Feratã Buzãu-Nehoiaºu) întrec valoarea portofoliului preluat. Dreptul de recurs
fiind suprimat de cãtre acele decrete-legi, banca nu a putut recurge la aceastã
cale de atac decât abia la 20 ianuarie 1945, imediat dupã apariþia legii nr. 30 din
17 ianuarie 1945, prin care s-a repus în vigoare dreptul la recurs.
Trecându-se la examinarea situaþiei funcþionarilor, domnul Aristide Blank
aratã cã, pentru a veni efectiv în ajutorul funcþionarilor ºi pensionarilor – dat
518
fiind cã afilierea la Economatul Bãncilor din România, sub auspiciile Bãncii de

Scont, nu a dat rezultate mulþumitoare, banca a organizat singurã
aprovizionarea personalului cu alimente de primã necesitate pe mãsura
posibilitãþilor ei, ºi i-a mai ajutat în vederea procurãrii de combustibil, în care scop
s-a fãcut o cheltuialã de circa 40 milioane lei, ceea ce revine la circa 400.000 lei
de fiecare funcþionar ºi pensionar.
În ceea ce priveºte salariile, dat fiindcã cele actuale sunt insuficiente, se
propune, ºi Consiliul aprobã, majorarea lor conform tabloului anexat, precum ºi
acordarea unui ajutor pensionarilor mai nevoiaºi ai bãncii.
În vederea prelungirii imobilului bãncii spre strada Eugeniu Carada, unde,
în urma exproprierii banca este lipsitã de o faþadã, Consiliul aprobã, în principiu,
construcþia unei aripi spre strada Eugeniu Carada, precum ºi începerea lucrãrilor
de subsol în campania acestui an, ºi roagã pe domnul administrator inginer Emil
Prager sã binevoiascã a examina planul ºi devizele întocmite.
Se pune în discuþiune remuneraþia membrilor Consiliului de Administraþie
ºi se hotãrãºte fixarea unui jeton de prezenþã de Lei 50.000 net de ºedinþã,
socotindu-se cã vor fi cel puþin 12 ºedinþe în cursul unui an.
În ceea ce priveºte remuneraþia domnului preºedinte al Consiliului ºi a
domnului administrator delegat, care presteazã un serviciu efectiv continuu ºi
permanent, se fixeazã domnului preºedinte Lei 85.000, ºi domnului
administrator delegat Lei 300.000 net, drept retribuþie lunarã.
(ss) general Ion Manolescu (ss) Indescifrabil

(ss) Emil Prager (ss) Indescifrabil
(ss) Alexandru Grigoriu
(ss) contele A.A. O’Kelly
519
Proces-verbal
Prezenþi domnii: general Ion Manolescu, Aristide Blank, Alexandru

Grigoriu, contele A.A. O’Kelly ºi inginer Emil Prager.
Prezideazã: domnul general Ion Manolescu, preºedinte.
Consiliul examineazã urmãtoarele chestiuni aflate la ordinea zilei,

ascultând ºi expunerea domnului administrator delegat Aristide Blank:
1) În urma tratativelor duse cu domnul avocat Victor Hillard,
reprezentantul lui Transcontinental Banking Corporation din Londra, s-a ajuns la
un aranjament pentru stingerea datoriei bãncii de 73.614 Lstg., în sensul de a se
afecta la plata acestei datorii o suprafaþã de 20.000 m.p. din Parcul Jianu,
respectiv produsul vânzãrii acestei suprafaþe, þinându-se seama de echivalenþa
dintre lira sterlinã ºi preþul unui metru pãtrat din Parcul Jianu la data contractãrii
acestei datorii. Cu modul acesta se achitã o datorie în valutã forte ce apasã greu
asupra bãncii, fãrã sã mai fie nevoie de un transfer, ceea ce în condiþiunile
actuale este imposibil ºi ar constitui ºi o sarcinã pentru economia naþionalã.
Domnul Aristide Blank aminteºte Consiliului originea acestei datorii, care
a fost contractatã pentru achiziþionarea de pe piaþa Parisului, în vederea
repatrierii lor, a unui pachet de nominal Frs.fr. 13.758.500 Obligaþiuni Comunale
7% Bucureºti, emise în 1924 pentru rãscumpãrarea Uzinei de Gaz ºi
Electricitate, în urma cererii domnului primar general Donescu ºi a dorinþei
exprimate ºi de domnul inginer Caranfil, directorul general al Societãþii de Gaz ºi
Electricitate.
Aranjamentul la care s-a ajuns cu Transcontinetal Banking Corporation
mai prezintã avantajul cã acest creditor s-a declarat de acord de a investi leii ce-i
va realiza din vânzarea suprafeþei de mai sus, vânzare ce se va efectua de cãtre
bancã pentru contul lui, pânã la concurenþa unei sume de minimum 600 milioane
lei, la o eventualã sporire a capitalului bãncii.
Acest aranjament, având nevoie pentru perfectarea lui ºi de aprobarea
Bãncii Naþionale ca organ de control ºi de autorizare al operaþiunilor în devize cu
strãinãtatea, s-au fãcut demersurile necesare la Banca Naþionalã ºi chestiunea
este încã pendinte înaintea acestui for.
Consiliul, apreciind avantajele aranjamentului cu Transcontinental
Banking Corporation în condiþiunile de mai sus, aprobã încheierea lui, precum ºi
demersurile fãcute la Banca Naþionalã pentru obþinerea autorizãrii legale.
2) În recursul fãcut de bancã în procesul ce s-a deschis bãncii sub vechiul

regim, pentru portofoliul preluat de Stat de la Banca Naþionalã în anul 1931, a
intervenit la 17 noiembrie 1945 o primã deciziune a Înaltei Curþi de Casaþie,
Secþia a II-a, prin care s-a dat câºtig de cauzã bãncii, în sensul cã a fost valabil
scoasã din obligo pentru acel portofoliu prin convenþia încheiatã la 7 octombrie
1931 cu Statul Român prin Ministerul de Finanþe. S-a produs însã divergenþã
asupra chestiunii dacã decretele-legi din octombrie 1940 ºi martie 1941, edictate
sub vechiul regim, au putut prevedea revizuirea unei convenþiuni valabil
încheiate, ºi, în caz afirmativ, dacã banca ºi domnul Aristide Blank, care, în
calitatea sa de fost conducãtor al bãncii, fusese condamnat solidar cu banca, au
a rãspunde de un pretins prejudiciu ºi în cazul cã nu li se poate imputa nicio
520
culpã, cum hotãrâse Comisia Specialã de Apel prin Decizia sa din 7 februarie
1942, atacatã cu recurs. Aceastã divergenþã neputându-se judeca la termenul
de 18 decembrie 1945, procesul s-a amânat pentru ziua de 10 ianuarie 1946.
Consiliul ia act de stadiul actual al acestui proces ºi decide a se depune
toate diligenþele ca judecata sã se termine cât mai repede posibil, având în
vedere marele interes ce-l are banca de a i se face dreptate dupã atâþia ani de
prigoanã.
3) Din vânzarea bunurilor Societãþii „Olãneºti”, aflate în staþiunea

Olãneºti, inclusiv perimetrul de protecþie de 200 ha. pãdure cãtre Casa Centralã
a Asigurãrilor Sociale, conform actului autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr.
50.955/1945, s-au realizat Lei 1.400.000.000, mai puþin Lei 115.000.000 taxele
actului. În urma acestei vânzãri, banca, în calitatea ei de creditoare a Societãþii
„Olãneºti”, ºi-a încasat creanþa ei privilegiatã cu dobânzile aferente în sumã de
Lei 302.804.220, iar în calitatea ei de acþionarã cu 2/3 a Societãþii „Olãneºti” a
ajuns la o înþelegere cu Banca de Scont a României, care posedã restul de 1/3
din acþiunile Societãþii „Olãneºti”, pentru lichidarea drepturilor fiecãruia în
Societatea „Olãneºti”, în condiþiunile prevãzute în Procesul-verbal din 5
octombrie 1945, al cãrui conþinut se dã citire.
Consiliul ia act de modul cum s-au rezolvat drepturile bãncii în calitate de
creditoare ºi de acþionarã a Societãþii „Olãneºti” ºi aprobã înþelegerea intervenitã
între bancã ºi Banca de Scont a României, prin procesul-verbal din 5 octombrie
1945.
4) Pentru a veni în ajutorul personalului bãncii, care fireºte suferã din
cauza scumpirii crescânde a traiului, banca, pe lângã ajutorul de iarnã ce l-a
acordat în naturã, a venit ºi cu sporirea salariilor conform aprobãrii Consiliului din
ºedinþa precedentã din 14 noiembrie 1945 (cu unele mici ajustãri ce s-au mai
fãcut ulterior). Aceastã sporire reprezintã o sarcinã importantã pentru bugetul
bãncii, dat fiind lipsa de activitate normalã a bãncii care lucreazã în pierdere,
consumând din substanþa ei. Totalul salariilor inclusiv ale funcþionarilor
reintegraþi ºi inclusiv pensiile, care ºi ele au trebuit sã fie mãrite pentru
pensionarii mai nevoiaºi ai bãncii, se ridicã la 8.405.000 lei brut lunar, faþã de
cifra anterioarã de Lei 3.292.000 brut lunar, adicã reprezintã o diferenþã de Lei
5.113.000 în plus lunar, precum rezultã din tabloul ce se prezintã Consiliului.
O nouã contribuþie impusã prin Decizia Ministerului Muncii din decembrie
1945, care obligã întreprinderile comerciale ºi industriale cu mai mult de 25
salariaþi sã înfiinþeze cantine, vine sã mãreascã în mod sensibil aceastã sarcinã,
banca neputând înfiinþa o cantinã în împrejurãrile actuale, a fost solicitatã de
personalul ei sã-i acorde în schimb o despãgubire în bani de 2.000 lei zilnic,
propunere ce a primit ºi aprobarea Ministerului Muncii pe o duratã de 3 luni.
Aceastã despãgubire reprezintã o sumã de Lei 2.500.000 lunar.
Se pare însã cã prin reglementarea contractului colectiv de muncã, astfel
cum e propusã de cãtre Confederaþia Generalã a Muncii, se vor cere
întreprinderilor comerciale ºi industriale noi sacrificii. Deocamdatã, s-a cerut
acordarea unui avans de trei salarii.
Consiliul, luând act de cele de mai sus, socoteºte cã, în situaþia ei actualã,
banca a dat dovadã de un spirit larg de înþelegere pentru nevoile personalului ei,
prin acordarea unui ajutor substanþial de iarnã în naturã, prin sporirea salariilor ºi
prin plata unei indemnizaþii zilnice de 2.000 lei pentru masã, mãsuri care gãsesc
în totul aprobarea Consiliului.
În ce priveºte celelalte revendicãri, fiind vorba de mãsuri generale,
urmeazã sã se ia o hotãrâre în comun cu celelalte bãnci.
521
5) Conform aprobãrii din ºedinþa precedentã, pentru construcþia aripei

imobilului bãncii dinspre str. Eugeniu Carada ºi a avizului ce a binevoit sã-l dea
domnul administrator inginer Emil Prager, s-a încheiat cu antrepriza Ing. E.
Apogy, B. Flinker un contract pentru începerea lucrãrilor, cuprinzând construcþia
subsolului, pentru o valoare de Lei 58.495.875. Lucrãrile au început, dar nu au
putut fi duse la o fazã mai înaintatã din cauza iernii timpurii ce s-a ivit, astfel cã vor
continua în primãvarã.
Consiliul ia act de contractul încheiat, pe care-l aprobã.
6) Domnul avocat Mihail Arþãreanu, directorul Contenciosului bãncii, fiind

reþinut de noua sa funcþiune la Creditul Minier ºi gãsind cã este incompatibil sã fie
retribuit de bancã cât timp nu poate presta serviciile sale bãncii, a solicitat sã fie
temporar desãrcinat de atribuþiunile sale la bancã, prin acordarea unui concediu
de trei luni cu începere de la 1 ianuarie 1946, ceea ce i s-a aprobat, în care
interval de timp înþelege a nu primi niciun salariu, urmând ca la expirarea acestui
concediu sã-ºi reia serviciul la bancã, sau, în cazul când ar fi mai departe
împiedicat de a lucra efectiv, sã se ia o decizie definitivã.
Consiliul ia act de situaþiunea în care se aflã domnul avocat Mihail
Arþãreanu, directorul Contenciosului, ºi aprobã cererea sa, precum ºi concediul
ce i s-a acordat.
7) Consiliul aprobã urmãtoarele transferuri de acþiuni Banca

Buc. 1.500 acþ. pe numele Marcu Harabagiu de la Alex. Zãnescu

” 1.250 ” Emil Prager de la Margot Spayer
” 1.250 ” Conte A.A. O’Kelly de la Margot Spayer
” 1.250 ” Alex. Grigoriu de la Margot Spayer
” 200 ” Adolf Wagner din care:
100 acþ. de la Alexandru Zãnescu
100 acþ. de la Alexandru Botez
” 200 ” Arnold Boilis din care:
” 310 ” Charlotte Blumenfeld de la E.I. Sotirescu
” 500 ” Falic Paciuc din care:
” 100 ” Roza Zismann de la Alex. Zãnescu
” 50 ” Gabriel Negrei de la Alex. Zãnescu

” 100 ” B. Weisengrin de la Alex. Zãnescu
” 270 ” Jean Grünblatt din care:
100 acþ. S. Dulberg
170 acþ. Maria ...
” 400 ” Marcel Erlich de la Alex. Zãnescu
” 200 ” Egon Nasta de la Alex. Zãnescu
” 100 ” Alex. Tacoff de la Alex. Zãnescu
” 200 ” Nico Caleff de la Alex. Zãnescu
” 100 ” Schreier Clement de la Alex. Zãnescu
” 50 ” Maria Gl. de la Dr. Marinescu
522
Buc. 500 acþ. pe numele H.L. Herºcovici de la Alex. Zãnescu

” 400 ” Alexandru ....................... din care
300 acþ. de la Alex. Zãnescu
100 acþ. de la Alfred Weigl
” 210 ” Dumitru Garibaldi de la Vasile Beza
” 300 ” Atanase Tanaºoca de la Vasile Beza
” 32 ” Dumitru Anghelescu de la Ella Rubin
” 100 ” Irina Dr. N. Sebastian de la Alex. Zãnescu
” 500 ” Nestor Anibal de la Alex. Zãnescu
” 20 ” Natalia N. Diamandi de la Lisette Missir
” 50 ” Mina Goldenberg de la Ana Nicolescu
” 150 ” Iancu Meirovici de la Alex. Zãnescu
” 30 ” Mary Grünblatt de la Gabriela Sãnãtescu
” 400 ” Silvia Bãnãrescu de la Alex. Zãnescu
” 610 ” Adolf Grundea, din care:
100 acþ. de la Constanþa Löbel
10 acþ. de la Titu Axente
30 acþ. de la Herman Cohu
60 acþ. de la prof. I.G. Munteanu
10 acþ. de la Gabriela Sãndeºiu
” 105 ” Ilie Garbay din care:
50 Alex. Zãnescu
10 Alex. Gheorghiu
45 Cristea ªtefania Vasile
” 35 ” Jean Grünblatt, din care:
200 acþ. de la Otilia Georgescu Carpen
10 acþ. de la Nicolae Filitti
5 acþ. de la Ing. Th. Dobrescu
” 100 ” Elena Catargi, Valentina Argetoianu
” 20 ” Margareta Catargi Ghica de la C.I. Protopopescu
” 50 ” Madeleine Crihan de la Editura Euxenia
” 1130 ” Aristide Blank, din care:
713 acþ. de la Valerie I. Samuelly
” 100 ” Ana Rosetti de la Alex. Zãnescu
” 50 ” Ion. C. Tabacu de la Alex. Zãnescu
” 100 ” Suzette Halbertal de la Jean Grünblatt
” 300 ” Grigore Jianu de la Alex. Botez

(ss) ing. Emil Prager (ss) Indescifrabil
(ss) conte A.A. O’Kelly
523
Proces-verbal

Prezideazã domnul general Ion Manolescu, preºedintele Consiliului de
Administraþie.
1) Domnul administrator delegat Aristide Blank aduce la cunoºtinþa

Consiliului cã tranzacþia intervenitã între bancã ºi Transcontinental Banking
Corporation Ltd. din Londra, pentru stingerea datoriei de Lstg. 73.614, a primit
aprobarea Bãncii Naþionale a României, de care Consiliul ia act ºi autorizeazã pe
domnul administrator delegat sã pãºeascã la realizarea acestei tranzacþiuni.
2) Faþã de situaþiunea schimbatã, domnul administrator delegat propune
Consiliului sã decidã convocarea unei adunãri generale extraordinare pentru a
se proceda la o importantã sporire a capitalului social care sã corespundã
cerinþelor actuale financiare.
Consiliul, luând în examinare propunerea domnului administrator
delegat, decide convocarea unei adunãri generale extraordinare pentru ziua de
6 februarie 1946 ºi, în caz de amânare pentru neîmplinirea cvorumului statutar,
pentru ziua de 13 februarie 1946, cu urmãtoarea ordine de zi:
I. Sporirea capitalului social de la Lei 125.000.000 la Lei 2.500.000.000,
prin una sau mai multe emisiuni de acþiuni noi la purtãtor, în valoare de Lei 2.500
fiecare, pentru completarea restului pânã la Lei 2.500.000.000, la datele, în
condiþiunile ºi modalitãþile ce se vor stabili de Consiliul de Administraþie în baza
mandatului ce urmeazã a i se da de cãtre aceastã adunare generalã.
II. Modificarea, în consecinþã, a art. 5 ºi 8 al. 1 din Statute, precum

urmeazã:
Textul vechi Textul nou
Art. 5. Capitalul social este Art. 5. Capitalul social este

de lei 125.000.000 deplin vãrsat, de lei 625.000.000 deplin vãrsat,
împãrþit în 250.000 acþiuni împãrþit în 250.000 acþiuni
nominative de câte lei 500 valoare nominative de câte lei 2500
nominalã fiecare. valoare nominalã fiecare.
Capitalul social va putea fi
sporit pânã la suma de lei
2.500.000.000, prin una sau mai
multe emisiuni de acþiuni la
purtãtor, prin decizia Consiliului de
Administraþie care este autorizat
de cãtre Adunarea Generalã
Extraordinarã sã fixeze cuantumul
acestor emisiuni, datele, condiþiile
ºi modalitãþile lor.
Pe mãsura sporirii
524
capitalului social, Consiliul de

Administraþie va constata la
închiderea fiecãrei emisiuni cifra
Capitalului Social ºi numãrul
acþiunilor.
Art. 8. al 1. Sporirea Art. 8. al. 1. Sporirea

capitalului social peste cifra de capitalului social peste cifra de
125.000.000 lei se va putea face 2.500.000.000 lei se va putea face
prin emisiuni ulterioare în urma prin emisiuni ulterioare, în urma
unei deciziuni a Adunãrii Generale unei deciziuni a Adunãrii Generale
Extraordinare în conformitate cu Extraordinare în conformitate cu
art. 33 din aceste statute, art. 33 din aceste statute.
3) Consiliul aprobã gratificaþia acordatã personalului bãncii de Sf.

Sãrbãtori, egalã cu un salariu, ºi care însumeazã Lei 8.102.070.
Consiliul ia act cã banca, în urma intervenþiei Confederaþiei Generale a
Muncii prin Sindicatul Funcþionarilor din bãnci, urmând mãsura luatã ºi de
celelalte bãnci, a fost nevoitã a acorda personalului sãu un avans de trei salarii
lunare, ceea ce însumeazã Lei 15.067.000.
Domnul administrator delegat informeazã Consiliul cã procesul cu Statul
Român, reprezentat prin Ministerul de Finanþe pendinte înaintea Înaltei Curþi de
Casaþie, Secþia a II-a, care urma sã se judece în divergenþã în ziua de 10 ianuarie
1946, a trebuit sã fie amânat la 19 februarie 1946.
Preºedinte,
(ss) inginer Emil Prager (ss) Indescifrabil
(ss) Alexandru Grigoriu (ss) Indescifrabil
(ss) conte A.A. O’Kelly (ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
525
Proces-verbal

Prezent ºi domnul cenzor unic: Aurel Micºunescu.
I. În exercitatea mandatului primit de Consiliu de la Adunarea Generalã

Extraordinarã din 6 februarie 1946, Consiliul, examinând modalitãþile ºi
condiþiunile pentru sporirea treptatã a capitalului bãncii, decide sporirea
capitalului actual de Lei 125.000.000 la Lei 1.250.000.000, în modul urmãtor:
a) Se mãreºte valoarea nominalã a celor 250.000 acþiuni existente de la
500 lei la Lei 2.500, printr-un vãrsãmânt în numerar de Lei 2.000, ceea ce
reprezintã un prim spor de capital de Lei 500.000.000;
b) Se emite un numãr de 250.000 acþiuni noi la purtãtor, de Lei 2.500
valoare nominalã fiecare, ceea ce reprezintã un al doilea spor de capital de Lei
625.000.000. Noile acþiuni se vor atribui cu preferinþã vechilor acþionari în
proporþie de o acþiune nouã la una veche.
Totodatã, fixeazã urmãtoarele condiþiuni de participare la acest spor de

capital:
1) Acþiunile vechi se vor prezenta la sediul bãncii din Bucureºti, str.
Doamnei 4, începând de la 15 martie 1946 ºi pânã la 30 aprilie 1946, în vederea
ºtampilãrii lor pentru valoarea mãritã ºi pentru exercitarea dreptului de opþiune la
noua emisiune;
2) O datã cu prezentarea acþiunilor, se va vãrsa de fiecare acþiune: Lei
2.000 pentru completarea valorii nominale mãrite a vechilor acþiuni, plus Lei 150
pentru taxe ºi cheltuieli; Lei 2.500 pentru acoperirea vãrsãmântului integral
asupra noilor acþiuni, plus Lei 250 pentru taxe ºi cheltuieli de emisiune.
3) Pentru acþionarii din strãinãtate, termenul de prezentare a vechilor
acþiuni ºi exercitarea dreptului de opþiune, precum ºi termenul de efectuarea
tuturor vãrsãmintelor expirã la 15 iunie 1946. Aceste operaþiuni se vor putea face
la: Société Financière Européene, Paris, Place Vendôme 70; Transcontinental
Banking Corporation Ltd. London, Copthall avenue 42.
4) Noile acþiuni vor participa la dividendul întreg pe exerciþiul 1946.
5) Neexercitarea dreptului de subscriere în termenul ºi modul prevãzut
mai sus, atrag pierderea acestui drept, urmând ca Consiliul de Administraþie sã
decidã asupra distribuirii acþiunilor nesubscrise.
II. Consiliul aprobã procura datã domnului avocat I. Sihlea din

Contenciosul bãncii, autentificatã sub nr. 6.634 din 16 februarie 1946, pentru
semnarea actelor de vânzare de parcele din Parcul Jianu ºi reprezentarea bãncii
la autentificarea lor.
III. Consiliul aprobã actul de tranzacþie din 19 ianuarie 1946, încheiat de

bancã cu Transcontinental Banking Corporation Ltd. Londra, prin reprezentantul
ei de aici, domnul avocat Victor Hillard, în conformitate cu autorizarea Consiliului
din 21 decembrie 1945 ºi a Bãncii Naþionale a României, pentru lichidarea
datoriei bãncii de Lstg. 73.614.
526
IV. Consiliul ia act ºi aprobã înþelegerea încheiatã de bancã cu Antrepriza

Ing. A. Ilovici ºi Ing. E. Blitz din ordinul ºi pentru contul Societãþii Transcontinental
Banking Corporation Ltd. Londra, prin schimbul de scrisori din 25 ianuarie 1946,
pentru valorificarea celor 20.000 m.p. din Parcul Jianu, al cãror produs a fost
afectat lichidãrii datoriei bãncii cãtre Transcontinental, conform tranzacþiei
intervenite.
V. Consiliul ia act de comunicarea transmisã bãncii de cãtre Grupul

Român al Sindicatului „Steaua Românã” cu scrisoarea din 4 februarie 1946, la
propunerea fãcutã Societãþii „Steaua Românã British”, pentru o lichidare parþialã
a datoriei acestui grup.
(ss) general Ion Manolescu, (ss) Aurel Micºunescu

cenzor unic
(ss) Aristide Blank
(ss) inginer Emil Prager
527
Proces-verbal
din 5 aprilie 1946
Prezenþi domnii: Aristide Blank, Alexandru Grigoriu, contele A.A. O`Kelly

ºi Emil Prager, administratori.
Prezent ºi domnul cenzor unic, Aurel Micºunescu.
Prezideazã domnul Aristide Blank, administrator delegat.
Domnul adminstrator delegat supune Consiliului proiectul Bilanþului ºi al

Contului de Profit ºi Pierdere, încheiate pe ziua de 31 decembrie 1945, din care
rezultã un beneficiu de Lei 7.911.267, dupã amortizarea unor creanþe dubioase
din trecut, în valoare de Lei 60.000.000.
Domnul administrator delegat atrage atenþia Consiliului cã mobilierul este
complet amortizat, figurând cu 1 leu, iar postul de Imobile, care reprezintã atât
Palatul bãncii, cât ºi circa 60.000 m.p. din Parcul Jianu, este trecut în bilanþ cu
numai Lei 155.939.446, ceea ce denotã existenþa unei însemnate rezerve
latente.
Consiliul, examinând Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere ºi le
însuºeºte, ºi decide convocarea Adunãrii Generale Ordinare a Acþionarilor
pentru aprobarea lor.
În vederea acestei adunãri, care se fixeazã pentru ziua de 25 aprilie 1946,
orele 13, ºi, în caz de neîntrunire a numãrului legal de acþionari, pentru ziua de 3
mai 1946, se redacteazã Darea de Seamã a Consiliului de Administraþie ºi se
stabileºte urmãtoarea ordine de zi:
1. Darea de Seamã a Consiliului de Administraþie ºi Raportul Cenzorului
Unic asupra gestiunii pe exerciþiul 1945;
2. Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate pe ziua de 31
decembrie 1945;
3. Descãrcarea Consiliului de Administraþie ºi a Direcþiunii de gestiunea
lor ºi a cenzorului unic de funcþiunea sa.
4. Întrebuinþarea beneficiului.
5. Alegerea a trei cenzori ºi trei cenzori supleanþi.
6. Remuneraþia membrilor Consiliului de Administraþie.
7. Retribuþia cenzorilor.
8. Autorizarea membrilor Consiliului de Administraþie ºi a cenzorilor
pentru a îndeplini funcþiuni la alte întreprinderi.
Domnul administrator delegat aduce la cunoºtinþa Consiliului cã, în urma

încadrãrii personalului bãncii în Contractul Colectiv de Muncã, conform tabloului
ce-l prezintã, bugetul de salarii al bãncii se ridicã de la un total de Lei 275
milioane anual la lei 420 milioane anual, în care se includ ºi suplimentele de
salarii date în anul precedent, ceea ce reprezintã un spor de circa 50%.
Consiliul ia act de aceste comunicãri ºi aprobã sporurile acordate
conform tabloului prezentat.
Consiliul aprobã urmãtoarele transferuri de acþiuni Banca Marmorosch,
Blank & Co.:
528
Buc. 50 acþiuni pe numele I. Constantin de la Alex. Zãnescu

” 50 ” Cecilia C. Golescu de la N.T. Filittis
” 120 ” Daisy Clarice Atias de la Alfred Feigle
” 40 ” V. Dudu de la N. Feldmann
” 100 ” Ana Bimberg de la Alex. Zãnescu
” 215 ” Micu L. de la Zentler Mãrculescu
Consiliul mai aprobã eliberarea urmãtoarelor duplicate pentru acþiuni

pierdute:
Buc. 5 acþiuni pe numele Ana Bacovescu nr. 99.052/56 M.O.nr. 276/946

” 25 ” C. Dinu de la N. Filipescu ” 61/946
” 25 ” Elena O’Kelly ” 81/946
” 26 ” Maria Le Marois ” 81/946
Consiliul ia act de comunicarea domnului administrator Alexandru

Grigoriu, cã domnia sa mai face parte, în calitate de administrator, din Consiliul
Bãncii Comerciale Italiene ºi Române, dându-i cuvenita autorizare, în
conformitate cu dispoziþiile art. 20 din Legea Bancarã.
(ss) Aristide Blank

529
Proces-verbal
din 25 aprilie 1946

Grigoriu ºi ing. Emil Prager.
Prezent ºi domnul cenzor unic, Aurel Micºunescu.
Prezideazã domnul general Ion Manolescu.
Consiliul realege ca preºedinte pe domnul Ion Manolescu ºi reînnoieºte

mandatul de administrator delegat domnului Aristide Blank.
Domnul administrator delegat informeazã Consiliul cã domnul avocat
Mihai Arþãreanu i-a comunicat cã ocupaþiunile sale actuale nu-i mai permit a
îndeplini funcþiunea ce o avea în bancã, ºi roagã sã fie desãrcinat de aceastã
funcþiune.
Consiliul ia act cu regret de plecarea domnului avocat Mihai Arþãreanu din
serviciul bãncii.
Dupã propunerea domnului administrator delegat, Consiliul numeºte ca
ajutor de subdirector pe domnii H. Spirescu ºi Eliad Iliescu cu dreptul la
semnãtura socialã în conformitate cu art. 23 din Statute. În urma acestei numiri,
domnul Eliad Iliescu se încadreazã în clasa a I-a a Tabloului de Salarizare anexat
Contractului Colectiv de Muncã, domnul H. Spirescu fiind deja încadrat în
aceastã clasã.
În urma schimbãrilor survenite, Consiliul constatã cã semnãtura socialã
aparþine domnilor:
general Ion Manolescu, preºedinte,
Aristide Blank, administrator delegat,
Alexandru Grigoriu, administrator,
Contele A.A. O’Kelly, administrator,
inginer Emil Prager, administrator,
Alexandru Pacsimade, director,
Leon Paltin, director,
H. Spirescu, ajutor de subdirector,
Eliad Iliescu, ajutor de subdirector,
Maria Buzdugan, procuristã,
I. Ghitric, procurist,
M. Mãrculescu, procurist.
În conformitate cu art. 23 din Statute, banca este valabil angajatã prin

semnãtura pusã sub firma socialã de cãtre administratorii, directorii,
subdirectorii ºi ajutorii de subdirectorii, care pot semna în orice mod, câte doi
împreunã, sau prin semnãtura unuia dintre directori, subdirectori sau ajutori de
subdirectori cu un procurist.
Domnul administrator delegat aduce la cunoºtinþa Consiliului cã
intenþioneazã, pe la 15 mai a.c., sã plece în strãinãtate ºi roagã Consiliul a-i
acorda un concediu de douã luni ºi a desemna pe unul din membrii Consiliului
care sã-i þinã locul în absenþa sa.
Consiliul, luând act de comunicarea domnului administrator delegat, îi
aprobã concediul cerut de douã luni ºi dã delegaþie specialã domnului
administrator Alexandru Grigoriu a-l înlocui pe domnul administrator delegat în
timpul absenþei sale.
530
Consiliul aprobã urmãtoarele transferuri de acþiuni Banca Marmorosch,

Blank & Co.
Buc. 40 acþiuni pe numele L. Moroeanu de la K.Z. Zambaccian,

” 100 ” P. Antonescu de la Al. Zãnescu,
” 50 ” Em. Kreþulescu de la Al. Zãnescu,
” 100 ” Marin Iorgulescu de la V. Argetoianu,
” 100 ” Marin Iorgulescu de la Banca Furnica.
(ss) Aristide Blank (ss) inginer Emil Prager

(ss) Alexandru Grigoriu (ss) conte A.A. O`Kelly
531
Proces-verbal
din 3 iunie 1946
Prezenþi domnii: general Ion Manolescu, preºedinte; Alexandru Grigoriu,

contele A.A. O’Kelly, inginer Emil Prager, administratori.
1. Consiliul primeºte cererea domnului H. Spirescu, ajutor de subdirector,

de a fi trecut la pensie pe ziua de 1 iunie 1946, ºi constatã încetarea dreptului sãu
de semnãturã cu aceeaºi datã.
Consiliul fixeazã domnului H. Spirescu o pensie de bazã, de Lei 14.600
lunar brut, care, cu sporurile ºi alocaþiile acordate, se ridicã azi la Lei 43.000 lunar
brut, cu începere de la 1 iunie 1946.
2. Consiliul aprobã indemnizaþia, echivalentã cu douã salarii, respectiv
pensii lunare, ce s-a plãtit funcþionarilor bãncii pentru procurare de lemne.
3. În ce priveºte reparaþia instalaþiei de calorifer din subsolul bãncii, faþã
de împrejurarea cã firmele „Vulcan” ºi „Wolff” au refuzat a prelua lucrarea de
regenerare a cazanelor, fiind ocupate cu comenzi pentru Comisia de Armistiþiu,
s-a cerut ºi s-a primit de la „Metalurgia Manotehnica” o ofertã de Lei 72.500.000,
pentru aceastã lucrare.
4. Domnul administrator ing. Emil Prager este de pãrere sã se accepte
oferta acestei firme, încercându-se a se mai obþine pe cât posibil o reducere,
însã pentru unitatea lucrãrii este de acord sã se dea comanda tot prin Antrepriza
Ing. E. Apogy ºi B. Fleischer, care va avea de executat restul lucrãrilor de
revizuire a întregii instalaþiuni de calorifer, spre a se obþine astfel o coordonare
mai completã ºi o garanþie mai eficace pentru buna funcþionare a întregii
instalaþiuni de încãlzire centralã.
Consiliul, examinând ofertele primite ºi apreciind asupra necesitãþii
reparãrii radicale ºi din timp a întregii instalaþiuni de calorifer, autorizeazã
Direcþiunea de a da comanda Antreprizei Ing. E. Apogi ºi B. Fleischer, cu
obligaþia pentru aceastã Antreprizã sã execute lucarea de regenerare a
cazanelor prin firma „Metalurgia Manotechnica”, de la care sã se încerce a se
obþine pe cât posibil o reducere din preþul ofertei ei de 72.500.000 lei.
5. Pentru a se putea construi aripa proiectatã pe str. Eugen Carada, spre a
se da o faþadã Palatului bãncii pe aceastã stradã, s-a cerut Primãriei Capitalei
certificatul de aliniere ºi regim necesar obþinerii autorizaþiei de construcþie. S-a
constatat atunci cã, cu ocazia trasãrii pe teren a noului imobil al Bãncii Naþionale
ºi anume în ce priveºte latura cãtre str. Eugen Carada, nu s-au respectat
prevederile Decretului Regal nr. 1.778 din 6 aprilie 1938, pe baza cãruia s-a
decretat alinierea strãzii Eugen Carada. Din verificarea la faþa locului a rezultat
cã, între zidul calcan al imobilului nostru al bãncii noastre spre strada Eugen
Carada ºi gardul Bãncii Naþionale, lãþimea strãzii este de numai 12 m. în loc de
16 m., aºa cum ar fi trebuit sã fie în conformitate cu decretul regal susmenþionat.
Deoarece aceastã greºealã nu se mai poate repara în fapt din cauza construcþiei
deja ridicate a noului imobil al Bãncii Naþionale, nu rãmânea altã soluþie practicã
pentru a se menþine lãrgimea de 16 m. a strãzii Carada decât admiþându-se
trecerea pietonilor sub gangul imobilului nostru situat în colþul format de str.
Doamnei cu str. Eugen Carada. Deºi aceastã soluþie nu ne poate fi agreabilã,
totuºi, având în vedere cã ea este o urmare a construcþiei Bãncii Naþionale, ne-
am dat acordul nostru la transformarea gangului nostru în arcade,
532
cu dreptul de trecere pentru pietoni, cu condiþia ca acest regim de arcade sã se

prelungeascã pe toatã lungimea terenului nostru pe str. Eugen Carada în linia
calcanului, cu dreptul pentru noi de a construi deasupra, iar fâºia de teren ce
prisoseºte peste lãrgimea trotuarului la capãtul de sud al proprietãþii noastre sã
ne fie cedatã fãrã platã.
Comisia specialã de pe lângã Primãria Municipiului, apreciind sacrificiul
fãcut de noi, a avizat favorabil pentru admiterea cererii noastre în ceea ce
priveºte prelungirea regimului de arcade.
Dat fiindcã îndeplinirea formelor legale pentru aducerea la îndeplinire a
acestui aviz ºi discuþiunile în jurul fâºiei de teren ce urmeazã sã ne fie cedatã nu
s-ar putea termina în termen util pentru a folosi campania actualã pentru
construirea aripei proiectate ºi, cum costul acestei construcþii a suferit urcãri
importante faþã de preþurile din devizele obþinute în iarna 1945, iar lucrãrile
pentru construirea subsolului aprobatã prin decizia Consiliului nostru de
Administraþie din 21 decembrie 1945, au fost de abia începute, am socotit
oportun sã acceptãm oferta Antreprizei Ing. E. Apogi ºi B. Fleischer ca, pânã la
soluþionarea tuturor chestiunilor legate de construirea aripei proiectate, sã
construiascã pe terenul nostru din str. Eugen Carada, în mod provizoriu, un
numãr de ºapte prãvãlii pe socoteala Antreprizei, cu singura condiþie sã-i lãsãm
folosinþa acestor prãvãlii pe timp de trei ani de la terminarea lor, ceea ce va trebui
sã aibã loc cel mai târziu la 26 octombrie 1946. Construcþia va fi proprietatea
bãncii ºi urmeazã sã ne fie predatã liberã ºi în bunã stare la expirarea acestui
termen de trei ani. Deºi autorizarea de construcþie pentru aceste prãvãlii este
limitatã la trei ani, totuºi este de sperat cã se va putea obþine o prelungire de
termen, astfel cã banca, fãrã a investi niciun ban, va putea beneficia de aceste
prãvãlii la expirarea termenului de trei ani, iar în cazul cel mai rãu va putea
recupera materialele de construcþie.
Consiliul considerã acest aranjament ca folositor bãncii ºi-l aprobã.

533
Proces-verbal
din 12 iulie 1946
Prezenþi domnii: general Ion Manolescu, preºedinte; Alexandru Grigoriu

ºi ing. Emil Prager, administratori.
1. Consiliul decide prelungirea pânã la 1 septembrie 1946 a termenului

pentru efectuarea vãrsãmintelor la mãrirea valorii nominale a vechilor acþiuni ºi
la subscripþia pentru noua emisiune.
2. Consiliul ia act de rezultatul favorabil al judecãrii ultimelor douã motive
de recurs în procesul cu Ministerul de Finanþe. Conform deciziei date de Înalta
Curte de Casaþie la 10 iulie a.c., s-a stabilit cã pretinsul prejudiciu al Statului din
preluarea portofoliului bãncii de la BNR trebuie apreciat pe data decretelor legi
din 1940/1941 ºi nu pe data operaþiuni de preluare, cum greºit a hotãrât Comisia
de Apel, din care cauzã a ajuns sã condamne banca la plata unei sume de 600
milioane lei, când, în realitate, Statul a primit în platã bunuri importante de la
bancã (Atelierele Grafice „Cultura Naþionalã” ºi Linia Feratã „Buzãu-Nehoiaºu”
care, pe baza valorii lor din 1940/1941, acoperã cu prisosinþã valoarea
portofoliului preluat de Stat, precum a rezultat din expertizele ordonate de
Comisia de Apel, ºi înlãturate de ea ca pe nedrept.
3. Consiliul aprobã comanda datã Antreprizei Ing. E. Apogy ºi B. Fleischer
ca, în colaborare cu firma „Manotechnica”, pentru partea cazanelor sã facã
lucrãrile necesare pentru revizuirea ºi repararea întregii instalaþiuni de calorifer.
Deoarece de la firma „Manotechnica” nu s-a putut obþine decât o reducere de 2%
din preþul ofertei pentru regenerarea cazanelor, adicã de la Lei 72.500.000 la Lei
71.50.000, Consiliul este de acord cu acceptarea preþurilor din devizul
Antreprizei Ing. E. Apogi ºi B. Fleischer din 8 mai 1946, de Lei 160.000.000, în
care lucrãrile referitoare la cazane se cuprind cu Lei 73.700.000, înþelegând cã
diferenþa de Lei 2.650.000 dintre acest deviz ºi oferta redusã a firmei
„Manotechnica” sã o recunoascã numitei Antreprize pentru coordonarea ºi
controlul lucrãrilor executate de „Manotechnica”, precum ºi pentru garanþia de
bunã funcþionare a întegii instalaþiuni ce Antrepriza o dã bãncii, separat de
garanþia firmei „Manotechnica”.
4. Consiliul aprobã mãrirea alocaþiei de cantinã de la Lei 3.000 la Lei
4.000 pe zi, cu începere de la 1 iulie 1946.
De asemenea, aprobã acordarea unui avans de 25% din salariul lunar,
pentru cumpãrarea de alimente distribuite prin Economat, restituibil imediat din
salariul lunii urmãtoare ºi a unui avans de 75% din salariul lunar, restituibil lunar
în rate de 10%, pentru cumpãrare de alte mãrfuri distribuite prin Economat.
5. Consiliul ia act cã banca s-a vãzut nevoitã sã reintegreze pe urmãtorii
funcþionari cu salariul corespunzãtor categoriei trecute în dreptul fiecãruia:
I. Rodescu, categoria a II-a;
S. Feingold, categoria a III-a;
L. Cohn, categoria a III-a;
M. Steinberg, categoria a IV-a.
Aprobã sã se încheie un aranjament cu domnul arhitect E. Shinesi, pentru

renunþarea la cererea de reintegrare, plãtindu-i-se Lei 4.886.100, cu titlu de
indemnizaþie.
534
Consiliul aprobã ºi aranjamentele încheiate de bancã cu foºtii funcþionari

ai „Discom-ului”, care au cerut reintegrarea ºi la bancã, în care scop s-a plãtit, la
un numãr de 26 funcþionari, despãgubiri totalizând Lei 41.769.240.
Atât aceastã sumã, cât ºi suma de Lei 8.064.000 plãtitã domnului H.
Spirescu, fost procurist, cu ocazia plecãrii lui din serviciul Societãþii „Discom”, se
va pune în sarcina Societãþii „Discom”.
Au rãmas nerezolvate pretenþiile unui numãr de funcþionari foºti în
serviciul Societãþii „Discom”, din care unele nu sunt justificate ºi urmeazã a fi
eventual tranºate prin Justiþie.
Consiliul aprobã urmãtoarele transferuri de acþiuni Blankbanca ºi anume:
Buc acþ. pe
. numele
” 50 ’’ D. Rainhorn de la Olga Dall’Orso la 11.06.1946
” 100 ” J. Iaroslavici de la Emil Dendrino la 11.06.1946
” 105 ” L. Moroeanu de la B. Villacros la 11.06.1946
” 19 ” Sofia Dr. Obreja de la Ing. Portocalã la 15.06.1946
” 30 ” Marin Pavel de la Olga Dall’Orso la 17.06.1946
” 240 ” I. Sãvulescu de la L. Sãvulescu la 27.06.1946
” 50 ” D. Rainhorn de la Dürstler & Co. la 28.06.1946
” 50 ” D.Rainhorn de la P. Caille la 28.06.1946
” 100 ” D. Rainhorn de la Th. Cozzika & Co. la 28.06.1946
” 3 ” L. Moroeanu de la Credit Suisse la 28.06.1946
” 15 ” L. Moroeanu de la B-que Fédérale la 28.06.1946
” 120 ” L. Moroeanu de la A. Belvila Nacht la 28.06.1946
” 20 ” Dr. E. Liebreich de la B-que Fédérale.la 28.06.1946
” 241 ” Dr. E. Liebreich de la B-que Fédérale.la 28.06.1946
” 50 ” Dr. E. Liebreich de la Bechora I. Massabky 28.06.1946
” 89 ” Dr. E. Liebreich de la Credit Suisse Gèneve la 28.06.1946
” 100 ” Dr. E. Liebreich de la Cozzika & Co. la 28.06.1946
” 40 ” L. Moroeanu de la ..................la 28.06.1946
” 50 ” L. Moroeanu de la Th. Cozzika & Co. la 06.07.1946
” 200 ” D.E. Iliescu de la Th. Cozzika & Co. la 06.07.1946
” 200 ” M.N. Zografi de la Th. Cozzika & Co. la 10.07.1946
” 100 ” L. Moroeanu de la Th. Cozzika & Co. la 10.07.1946

535
Proces-verbal
Prezenþi domnii: general Ion Manolescu, preºedinte; Alexandru Grigoriu,

contele A.A. O’Kelly ºi ing. Emil Prager, administratori.
În conformitate cu decizia Consiliului de Administraþie din 3 septembrie

1946 s-a acordat, în baza hotãrârii luate de Asociaþia Bãncilor, salariaþilor bãncii
o primã de activitate egalã cu salariul ºi toate accesoriile în mod retroactiv, cu
începere de la 1 iulie 1946.
Având în vedere greutãþile de aprovizionare ºi scumpetea traiului, se
aprobã a se acorda salariaþilor ºi pensionarilor un avans de 350.000 lei de cap de
familie, pentru aprovizionarea cu cartofi (50 kg.) ºi ceapã (10 kg.). Modul de
rambursare a acestui avans urmeazã a se stabili ulterior.
De asemenea, se aprobã a se mãri plafonul creditului fiecãrui salariat
pentru aprovizionarea pânã la un salariu inclusiv prima de activitate, minimum
însã 600.000 lei. Acest credit se va rambursa în 10 rate lunare prin reþineri lunare
de 10% socotite asupra creditului, ceea ce pentru salariile (inclusiv prima de
activitate) peste 600.000 lei lunar, se traduce printr-o reþinere de 10% din salariul
lunar; pentru salariaþii cu salarii sub 600.000 lei (inclusiv prima de activitate)
reþinerile se vor majora pânã la maximum 20% din salariul respectiv (inclusiv
prima de activitate).
În cadrul acestui credit, se va acorda fiecãrui salariat un avans de 400.000
lei pentru aprovizionare cu unturã (ceea ce revine la circa 10 kg. de salariat).
Pentru a veni ºi în ajutorul pensionarilor ale cãror venituri nu le permit
rambursarea unui credit de aprovizionare, se decide a li se acorda, cu titlu de
ajutor, suma de Lei 750.000, pentru înlesnirea aprovizionãrii lor.
Se mai acordã pensionarilor bãncii ºi indemnizaþia de pâine, sub rezerva
rambursãrii ei de cãtre Ministerul de Finanþe.
(ss) inginer Emil Prager (ss) Alexandru Grigoriu

(ss) general Ion Manolescu (ss) conte A.A. O’Kelly
536
Proces-verbal
Prezenþi domnii: general Ion Manolescu, preºedinte; Aristide Blank,

administrator delegat, contele A.A. O’Kelly, ing. Emil Prager, administratori.
Domnul preºedinte salutã reîntoarcerea domnului administrator delegat

Aristide Blank, care, pentru interesele bãncii, a fost nevoit sã-ºi prelungeascã
ºederea în strãinãtate pânã acum.
Consiliul decide a se solicita Bãncii Naþionale a României un credit de
scont, pentru a se înlesni bãncii reintegrarea ei completã în economia naþionalã
ºi reluarea locului ce l-a deþinut, în trecut, în viaþa comercialã.
Buc. 200 acþ. pe numele Ilie Garbay de la D. Rainhorn la 31.12.1946

” 100 ” Leon Moroeanu de la D. Rainhorn la 18.01.1947
(ss) general Ion Manolescu (ss) conte A.A. O’Kelly

(ss) Aristide Blank (ss) inginer Emil Prager
537
Proces-verbal

Alexandru Grigoriu, conte A.A. O’Kelly ºi ing. Emil Prager, administratori.
Prezenþi domnii cenzori: ...
I. Domnul administrator delegat Aristide Blank aratã cã în Adunarea

Generalã Extraordinarã din 6 februarie 1946 s-a decis mãrirea valorii nominale a
acþiunilor bãncii de la 500 la 2.500 lei, printr-un vãrsãmânt în numerar de Lei
2.000 la vechile acþiuni ºi un vãrsãmânt integral de Lei 2.500 la acþiunile din
emisiunea nouã.
În acea adunare s-a mai hotãrât sporirea capitalului social de la lei
125.000.000 la lei 2.5000.000.000, din care o parte, ºi anume 625.000.000.000,
sã se acopere prin mãrirea valorii nominale a vechilor acþiuni, iar restul prin douã
sau mai multe emisiuni de acþiuni noi, dându-se mandat Consiliului de
Administraþie sã fixeze condiþiunile ºi modalitãþile de realizare a sporului de
capital.
Prin decizia Consiliului de Administraþie din 27 februarie 1946, s-a hotãrât
ca, deocamdatã, capitalul sã fie sporit de la Lei 125.000.000 numai pânã la
concurenþa sumei de Lei 1.250.000.000, ºi acest spor sã se acopere pe lângã
vãrsãmintele pentru mãrirea valorii nominale a vechilor acþiuni, însumând Lei
500.000.000 printr-o primã emisiune de 250.000 acþiuni a Lei 2.500 valoare
nominalã, însumând 625.000.000 lei.
Din cauza greutãþilor de comunicaþii, în special cu strãinãtatea, ºi a
formalitãþilor multiple în materie de devize pentru acþionarii din strãinãtate, deºi
termenul de subscripþie a fost prelungit pânã la 1 septembrie 1946, precum ºi din
cauza dispoziþiunilor luate de CASBI, de a se vãrsa pe timp nelimitat dreptul de
vãrsãmânt la acþiunile aparþinând foºtilor supuºi inamici, trecute sub
administraþia CASBI-ului, nu s-a efectuat vãrsãmântul complementar de Lei
2.000 la toate acþiunile vechi.
Astfel fiind, înseamnã cã ar urma sã fie în circulaþie acþiuni cu vechea
valoare nominalã de 500 lei. ºi acþiuni cu noua valoare nominalã de Lei 2.500,
ceea ce ar da loc la confuziuni ºi complicaþiuni.
Pentru a se remedia aceastã situaþiune, se impune sã se menþinã vechea
valoare nominalã de Lei 500 de acþiune ºi, în consecinþã, ºi noile acþiuni sã fie
emise pe aceeaºi valoare nominalã.
În acest scop, este nevoie de convocarea unei adunãri generale
extraordinare.
Consiliul, luând act de expunerea domnului adminstrator delegat Aristide
Blank, decide convocarea unei Adunãri Generale Extraordinare pentru ziua de
15 martie 1947, orele 13, cu urmãtoarea ordine de zi:
1. Menþinerea vechi valorii nominale de 500 lei, atât la vechile acþiuni, cât
ºi la cele noi ºi atribuirea, în consecinþã, a 4 acþiuni de câte 500 lei valoare
nominalã pentru suma de Lei 2.000, vãrsatã la o acþiune veche, ºi a 5 acþiuni de
câte 500 lei valoare nominalã pentru suma de Lei 2.500, vãrsatã pentru o acþiune
nouã, revenindu-se astfel asupra hotãrârii Adunãrii Generale Extraordinare din 6
februarie 1946, prin care s-a fixat valoarea nominalã a unei acþiuni la Lei 2.500.
538
2. Modificarea art. 5,6 ºi 8 al.1 din Statute, precum urmeazã:

Art. 5
„Capitalul social este de Lei 1.250.000.000, împãrþit în 2.500.000 acþiuni
de câte Lei 500 valoare nominalã fiecare, din care primele 250.000 acþiuni sunt
nominative, iar celelalte acþiuni sunt la purtãtor.”
Art. 6
„Acþiunile sunt numerotate de la 1 la 2.500.000.
Se pot emite tituluri de 1, 5, 10, 25, 50, 100, 1.000, 5.000 ºi 10.000
acþiuni.”
Art. 8, alin. 1
„Prin deciziunea Adunãrii Generale Extraordinare din 6 februarie 1946
(”Monitorul Oficial” nr. 45/1946) s-a aprobat sporirea capitalului social pânã la
2.500.000.000 lei, prin una sau mai multe emisiuni, dându-se mandat Consiliului
de Administraþie sã fixeze datele, condiþiunile ºi modalitãþile emisiunilor
succesive pentru realizarea acestui spor de capital, sporirea capitalului social
peste cifra de Lei 2.500.000.000 se va putea face prin emisiuni ulterioare, în
urma unei deciziuni a Adunãrii Generale, în conformitate cu art. 33 din aceste
Statute.”
Restul art. 8 rãmâne neschimbat.
3. Darea mandatului necesar Consiliului de Administraþie pentru

aducerea la îndeplinire a hotãrârilor Adunãrii Generale.
II. Domnul administrator delegat aduce la cunoºtinþa Consiliului cã

cererea bãncii adresatã Bãncii Naþionale, pentru acordarea unui credit de scont,
a avut o primire favorabilã ºi sunt în curs tratative pentru aranjarea datoriei
Societãþii „Discom” la BNR, datorie care a rãmas în suferinþã din cauza rezilierii,
în mod unilateral ºi nejust de cãtre vechiul regim, a contractului dintre Societatea
„Discom” ºi CAM, ceea ce a cauzat numitei societãþi grave prejudicii, a cãror
reparaþie cade în sarcina Ministerului de Finanþe.
III. Consiliul ia act de avantajele acordate personalului bãncii pentru a

face faþã scumpirii excesive a traiului.
(ss) general Ion Manolescu (ss) Alexandru Grigoriu

(ss) Aristide Blank (ss) conte A.A. O’Kelly
539
Proces-verbal
din 26 martie 1947

administrator delegat, Alexandru Grigoriu, contele A.A. O’Kelly, ing. Emil Prager,
administratori.
Domnul preºedinte supune Consiliului proiectul Bilanþului ºi al Contului de

Profit ºi Pierdere, încheiate pe ziua de 31 decembrie 1947, din care rezultã un
beneficiu net de Lei 101.453.495.
Consiliul examineazã Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere ºi constatã cu
aceastã ocazie cã banca, trebuind sã facã faþã unor anumite obligaþiuni sociale
impuse de lege, în urma cãrora s-au acordat personalului urmãtoarele sume:
Lei 100.881.860 - drept primã de activitate,

Lei 89.596.246 - drept ajutor de iarnã,
Lei 35.727.120 - drept ajutor de procurare de lemne,
Lei 32.853.920 - îmbrãcãminte pt. personalul de serviciu,
Lei 8.800.000 - diferenþã pentru pâine,
Lei 267.859.146 în total
a crezut necesar ca aceastã sumã totalã sã fie acoperitã din rezerva

latentã ce o are la terenul din Parcul Jianu.
Consiliul se declarã de acord cu înregistrãrile fãcute ºi cu proiectul
Bilanþului ºi al Contului de Profit ºi de Pierdere ce i-a fost supus, ºi decide
convocarea Adunãrii Generale Ordinare a Acþionarilor pentru aprobarea lor.
În conformitate cu art. 12 din Statute, se procedeazã la tragerea la sorþi
pentru reînnoirea unei treimi din membrii Consiliului de Administraþie ºi se
constatã ieºirea la sorþi a domnilor Aristide Blank ºi Alexandru Grigoriu.
În vederea Adunãrii Generale Ordinare, care se fixeazã pentru ziua de 19
aprilie 1947, orele 13, ºi, în caz de neîntrunire a numãrului legal de acþionari
pentru ziua de 26 aprilie 1947, se redacteazã Darea de Seamã a Consiliului de
Administraþie ºi se stabileºte urmãtoarea ordine de zi:
1. Darea de Seamã a Consiliului de Administraþie ºi Raportul Cenzorilor
asupra gestiunii pe exerciþiul anului 1946;
2. Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere, încheiate pe ziua de 31
decembrie 1946;
lor ºi a cenzorilor de funcþiunea lor;
4. Întrebuinþarea beneficiului;
5. Reînnoirea unei treimi din membrii Consiliului de Administraþie, în urma
ieºirii din Consiliu, prin tragere la sorþi conform statutelor, a domnilor Aristide
Blank ºi Alexandru Grigoriu. Membrii ieºiþi sunt reelegibili.
6. Alegerea a trei cenzori ºi trei cenzori supleanþi.
7. Remuneraþia membrilor Consiliului de Administraþie;
540
(ss) Aristide Blank (ss) Alexandru Grigoriu

(ss) inginer Emil Prager (ss) conte A.A. O’Kelly
541
Proces-verbal
din 31 martie 1947
Se ia în discuþie chestiunea recalculãrii pensiilor ºi, deºi Consiliul este de

pãrere cã, potrivit legii nr. 1.053/1946, urmeazã a se þine seama numai de
salariul de bazã fãrã suplimente, totuºi, pentru a veni în ajutorul pensionarilor,
decide, în mod tranzitoriu, acordarea de pensii mãrite prin includerea
suplimentelor, însã numai pânã la un plafon de 300.000 lei brut lunar.
Totodatã, decide acordarea unui ajutor corespunzãtor pensionarilor a
cãror pensii nu ar atinge un minimum de Lei 120.000 brut lunar.
[...] aduce la cunoºtinþa Consiliului cã încãperile ocupate în imobilul bãncii
de cãtre Misiunea Financiarã Sovieticã ºi Ruski Banca, în baza ordinului de
rechiziþii nr. 4.985/70/ [...] au fost evacuate la data de 12 martie a.c.
Direcþiunea a fãcut intervenþiile necesare pentru scoaterea de sub
regimul rechiziþiilor a acestor imobile de care instituþia însuºi are nevoie în
vederea reluãrii activitãþii sale normale. Aceste intervenþii nu au reuºit decât în
parte, ºi anume sã reducã numãrul încãperilor rechiziþionate numai la 7, încãperi
care au fost ocupate între timp de cãtre Comisia Centralã de Rechiziþii.

(ss) Aristide Blank (ss) conte A.A. O`Kelly
542
Proces-verbal
din 19 aprilie 1947

Grigoriu, contele A.A. O’Kelly, administratori.

Adunãrii Generale Ordinare pentru constituire, realege pe domnul general Ion
Manolescu preºedinte, ºi reînnoieºte domnului Aristide Blank mandatul de
administrator delegat.

(ss) Aristide Blank (ss) conte A.A. O’Kelly
543
Proces-verbal
din 21 mai 1947

administrator delegat, ing. Gr. Blank, Alfred Cerkez, Alexandru Grigoriu, contele
A.A. O’Kelly, ing. Emil Prager ºi Radu Xenopol, administratori.
Domnul Aristide Blank, luând cuvântul, ureazã bun venit noilor membri,
domnii Ing. Gr. Blank, Alfred Cerchez ºi Radu Xenopol, ºi îºi exprimã satisfacþia
pentru aceastã alegere fericitã ce o considerã fãcutã în spiritul fondatorului
acestei bãnci, Mauriciu Blank, ºi a tradiþiei bãncii. Doreºte ca noii membrii sã se
simtã cât mai bine în mijlocul Consiliului, iar banca sã poatã folosi la maximum
preþioasa contribuþie ce domniile lor o pot oferi.
Domnul Radu Xenopol mulþumeºte cãlduros domnului Aristide Blank ºi
Consiliului pentru buna primire ce i se face, lui ºi colegilor noi aleºi, declarã cã se
simte onorat de cooptarea sa în Consiliul bãncii ºi roagã Consiliul sã fie
încredinþat cã va da tot concursul ce i se va cere în interesul bãncii, de care îl
leagã raporturi vechi, de pe vremea neuitatului Mauriciu Blank. Ureazã bãncii sã
reintre pe calea propãºirii, sub valoroasa conducere a domnului Aristide Blank,
animatorul ei.
Domnii Alfed Cerkez ºi ing. Gr. Blank se asociazã la mulþumirile ºi urãrile
domnului Radu Xenopol.
Domnul Aristide Blank, luând din nou cuvântul, aratã cã ºedinþa de azi
nefiind destinatã decât unui schimb de vederi de ordin general, socoteºte
necesar sã punã pe colegii noi veniþi în curent cu situaþiunea bãncii ºi face o
succintã expunere a stãrii patrimoniale a bãncii, a greutãþilor ce trebuie învinse ºi
a perspectivelor ce le întrezãreºte.
În discuþia generalã ce urmeazã, domnii administratori ating diversele

probleme ce intereseazã mersul bãncii, dupã care preºedintele declarã ºedinþa
închisã.
(ss) general Ion Manolescu (ss) conte A.A. O`Kelly

(ss) Aristide Blank (ss) Indescifrabil
(ss) Alexandru Grigoriu (ss) Indescifrabil
544
Proces-verbal
din 30 iunie 1947
Prezenþi domnii: general Ion Manolescu, Aristide Blank, Alfred Cerkez,

Alexandru Grigoriu, ing. Emil Prager ºi Radu Xenopol.
Reprezentat domnul Grigore Blank prin domnul Alexandru Grigoriu, ºi
A.A. O’Kelly prin domnul general Manolescu.
Prezenþi ºi domnii cenzori.
Administraþie.
1. Domnul administrator delegat Aristide Blank aduce la cunoºtinþa

Consiliului cã Societatea de Distribuire Comercialã din Bucureºti („Discom”) ºi-a
achitat datoria ce o avea la Banca Naþionalã a României, inclusiv dobânzile la zi.
De asemenea, ºi Banca Industrialã a achitat datoria ei ºi a afiliatelor ei, SA
„Mecano” ºi SA Prima Fabricã de Armãturi, în capital ºi dobânzi, provenind din
portofoliul preluat la timpul sãu de cãtre Stat. Astfel fiind, devine lipsitã de obiect
pretenþia Bãncii Naþionale a României cã banca noastrã ar fi avut a rãspunde de
o datorie a cãrei neplatã din partea Societãþii „Discom” se datora anulãrii de cãtre
fostul regim a contractului acestei societãþi cu CAM, pentru distribuirea
produselor monopolizate. Tot aºa, prin plata fãcutã de Banca Industrialã devine
caducã imputarea adusã bãncii sub fostul regim, cã Statul a fost prejudiciat prin
preluarea portofoliului Bãncii Industriale ºi cã banca noastrã greºit a fost scoasã
din obligo pentru acest portofoliu, imputare ca de altfel gãsitã nefondatã ºi de
Înalta Curte de Casaþie prin casarea deciziei datã sub fostul regim în contra
bãncii de comisii speciale de anchetã ºi de judecatã. Banca Blank a înþeles sã
dea sprijinul ei, atât Societãþii „Discom”, cât ºi Bãncii Industriale, pentru achitarea
datoriilor lor sus arãtate.
În încheiere, domnul administrator delegat Aristide Blank mai aratã cã
banca nu mai are actualmente niciun fel de datorii, în afarã de obligaþiunile ce
rezultã din participaþia la Sindicatul „Steaua”, adicã ratele ce trebuie sã le achite
împreunã cu ceilalþi participanþi la termenele fixate, conform normelor stabilite.
În schimb, posedã rezerve latente în imobilul bãncii ºi în cei circa 50.000
m.p. disponibili în parcelarea Parcul Jianu, a cãror valorificare parþialã ºi
succesivã serveºte, dealtminteri, cel puþin deocamdatã, în lipsa unor venituri mai
importante din alte operaþiuni, pentru plata salariilor ºi a celorlalte cheltuieli de
regie.
Consiliul ia notã ºi aprobã expunerea domnului administrator delegat.
2. În baza dispoziþiunilor legale, banca s-a afiliat Economatului Bãncilor

Unite din România „EBUR”, constituind fondurile cerute succesiv pentru numãrul
persoanelor înscrise. Cum însã funcþionarea acestui Economat a prezentat ºi
mai continuã sã prezinte deficienþe de organizare ºi distribuire, Comitetul de
Direcþie a promis alocarea unui fond pentru procurarea de alimente de primã
necesitate salariaþilor ei pe mãsura posibilitãþilor.
Consiliul ia notã ºi aprobã mãsura luatã de Comitetul de Direcþie al bãncii.
3. Reparaþia imobilului. Din cauza evenimentelor ºi a greutãþilor prin care

a trecut banca începând din anul 1931, imobilul din str. Doamnei nr. 4 n-a mai fost
supus unei revizuiri radicale ºi nu a putut fi reparat în consecinþã.
545
Pentru a evita degradarea prin intemperii ºi uzurã excesivã, sunt

necesare reparaþiuni exterioare ºi interioare, din care o parte au ºi fost
executate.
Consiliul, luând act de devizele prezentate, aprobã aceste reparaþiuni ºi
autorizeazã Comitetul de Direcþie a face cheltuielile necesare.
4. Pentru a da posibilitate românilor din America sã trimitã ajutoare

rudelor ºi prietenilor lor, sau diverselor instituþiuni culturale sau de binefacere din
România, s-a fãcut din partea bãncii o propunere Guvernului Român, în
condiþiuni similare cu cele admise de Guvern pentru anumite organizaþiuni de
ajutorare din USA în favoarea unora din locuitorii þãrii.
Aceastã propunere, deºi a avut la început o primire binevoitoare, a rãmas
în cele din urmã în suspensie.
5. În conformitate cu prevederile statutare ºi ale legii nr. 1.053 publicatã în

„Monitorul Oficial”, nr. 278 din 30 noiembrie 1946, s-au stabilit drepturile la
pensie ale urmaºilor foºtilor funcþionari Henri Joseph ºi Adolf Dietrich, cãrora li s-
a alocat Lei 125.600, respectiv Lei 193.130 pensie lunarã, ceea ce s-a
consemnat în procesul-verbal din 24 iunie 1947 al Comitetului de Direcþie al
bãncii.
Consiliul ia notã ºi aprobã.
6. Consiliul aprobã urmãtoarele transferuri de acþiuni Blankbanca ºi

anume:
Buc. 10 acþ. pe numele Bernard Rubin de la Ing. ..... Rozen la 03.06.47

’’ 5 ’’ Av. I.V. Vineº de la Alex. Vineº la 07.06.47
’’ 100 ’’ Petre Georgescu de la M. Harabagiu la 10.06.47
’’ 200 ’’ M. Roman de la M. Harabagiu la 13.06.47
’’ 500 ’’ Elena Bogdan de la Alex. Zãnescu la 16.06.47
’’ 12.000 ’’ Elena Bogdan de la M.Gh. Berceanu la 16.06.47
’’ 100 ’’ D. Dobrescu de la M. Harabagiu la 19.06.47
’’ 400 ’’ Eliza Mihãescu de la M. Harabagiu la 20.06.47
’’ 100 ’’ Eliza Mihãescu de la Ilie Garbay la 20.06.47
’’ 250 ’’ Eliza Mihãescu de la Aron Alhalel la 20.06.47
’’ 50 ’’ Eliza Mihãescu de la Mina Grinberg la 20.06.47
’’ 100 ’’ Eliza Mihãescu de la Gh. Dimitriu la 20.06.47
’’ 72 ’’ Eliza Mihãescu de la Petre Enescu la 20.06.47
’’ 100 ’’ Eliza Mihãescu de la Bernard Rubin la 20.06.47
’’ 100 ’’ Eliza Mihãescu de la Petre Bacalu la 20.06.47
’’ 200 ’’ Alex. Stelescu de la I. Alexandrescu la 25.06.47
’’ 100 ’’ Eliza Mihãescu de la Maria Daia la 26.06.47
’’ 200 ’’ Eliza Mihãescu de la M. Roman la 26.06.47
’’ 100 ’’ Eliza Mihãescu de la I. Gãrcineanu la 26.06.47
’’ 100 ’’ Eliza Mihãescu de la C. Gavrilescu la 26.06.47
’’ 100 ’’ Eliza Mihãescu de la Alf. Florin la 26.06.47
’’ 216 ’’ Ing. Gr. Blank de la Elise Kencu la 30.06.47
’’ 478 ’’ Ing. Gr. Blank de la Melanie Kencu la 30.06.47
546
(ss) Aristide Blank

(ss) Alexandru Grigoriu, personal ºi pentru dl. Gr. Blank
(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
547
Proces-verbal
din 4 iulie 1947

Alexandru Grigoriu, ing. Emil Prager ºi Radu Xenopol.
Reprezentat ºi domnul Grigore Blank, prin domnul Alexandru Grigoriu, ºi
domnul A.A. O’Kelly prin domnul general I. Manolescu.
Prezideazã domnul Ion Manolescu, preºedintele Consiliului de
Administraþie.
Examinându-se chestiunile înscrise în ordinea de zi, Consiliul de

Administraþie ia urmãtoarele horãrâri:
1. În baza mandatului primit de la Adunarea Generalã Extraordinarã din
22 martie 1947, Consiliul decide a se pune în aplicare hotãrârea acelei adunãri
de a se menþine vechea valoare nominalã a acþiunilor de Lei 500 fiecare ºi, în
consecinþã, dispune a se atribui câte 4 acþiuni noi la purtãtor de 500 lei valoare
nominalã fiecare, pentru suma de Lei 2.000, vãrsatã pentru proiectata mãrire a
valorii nominale a unei acþiuni de Lei 2.500, ºi câte 5 acþiuni noi la purtãtor de 500
lei valoare nominalã de fiecare, pentru suma de Lei 2.500, vãrsatã de fiecare
acþiune la subscripþia la Emisiunea a X-a, fãcutã pentru sporirea capitalului
social la Lei 1.250.000.000.
În consecinþã, Emisiunea a X-a va cuprinde 2.250.000 acþiuni la purtãtor,
de câte Lei 500 valoare nominalã.
Pânã la imprimarea noilor acþiuni se vor da adeverinþe pentru numãrul
corespunzãtor de acþiuni noi, de câte Lei 500 valoare nominalã, acþionarilor care
au depus 2.000 lei de fiecare acþiune veche ºi celor care, în exercitarea dreptului
de opþiune, au mai vãrsat 2.500 lei de acþiune la subscripþia la Emisiunea a X-a,
proiectatã la început în acþiuni de Lei 2.500 valoare nominalã.
Pentru eliberarea acestor adeverinþe, se va proceda în felul urmãtor:
a) adeverinþele de 4 acþiuni noi de câte Lei 500 valoare nominalã pentru
suma de Lei 2.000, depusã de fiecare acþiune veche, se vor elibera la
prezentarea acþiunilor vechi, pe care se va anula menþiunea fãcutã cã valoarea
nominalã a unei acþiuni s-a mãrit de la Lei 500 la Lei 2.500, aplicându-se o nouã
ºtampilã pe aceste acþiuni, cã, în conformitate cu hotãrârea Adunãrii Generale
Extraordinare din 22 martie 1947, se menþine vechea valoare nominalã de 500
lei de acþiune.
b) adeverinþele de 5 acþiuni noi de câte 500 lei valoare nominalã pentru
vãrsãmântul de 2.500 lei, efectuat în exercitarea dreptului de opþiune la
Emisiunea a X-a, proiectatã la început în acþiuni de Lei 2.500 valoare nominalã,
se vor [...] restituirii adeverinþelor date, la timpul sãu, cu ocazia efectuãrii
vãrsãmântului de 2.500 lei de acþiune.
Constatându-se cã înlãuntrul termenelor [...] ºi, cu toatã prelungirea de
termen acordatã, nu s-a depus pentru un numãr de 21.892 acþiuni vechi suma de
2.000 lei de acþiune veche, pentru proiectata mãrire a valorii nominale a
acþiunilor de la Lei 500 la Lei 2.500, ºi nici nu s-a exercitat dreptul de opþiune la
Emisiunea a X-a, proiectatã la început în acþiuni de câte Lei 2.500 valoare
nominalã, pentru care trebuia sã se verse 2.500 lei de acþiune, ºi având în vedere
548
cã, la o mare parte din acest numãr de acþiuni, conform dispoziþiunilor CASBI-
ului, dreptul de opþiune ºi vãrsãmântul trebuie sã rãmânã mai departe rezervat,
iar, pe de altã parte, conform dispoziþiunilor Codului de Comerþ, din contrã, nu se
poate pãºi la o nouã majorare a capitalului pânã ce emisiunea anterioarã n-a fost
în întregime subscrisã ºi acoperitã, Consiliul, în virtutea mandatului ce i s-a dat
de cãtre Adunãrile Generale Extraordinare din 6 februarie 1946 ºi 22 martie
1947, decide sã se atribuie aceste acþiuni ce au rãmas astfel neacoperite,
respectiv numãrul corespunzãtor de noi acþiuni de Lei 500 valoare nominalã,
unui grup de acþionari români în frunte cu domnul Teodor Teodorovici, care se
însãrcineazã de a efectua, deîndatã, vãrsãmintele prescrise pentru aceste
acþiuni, împreunã cu taxele ºi spezele de emisiune aferente, ºi se obligã,
totodatã, conform înþelegerii intervenite de a þine acþiunile respective la dispoziþia
celor în drept de a le reclama în schimbul restituirii sumelor vãrsate de ei.
3. Prin hotãrârea luatã de Adunarea Generalã Extraordinarã din 6

februarie 1946, menþinutã ºi de cãtre Adunarea Generalã Extraodinarã din 22
martie 1947, dându-se mandat Consiliului de Administraþie de a pãºi la o nouã
sporire a capitalului social de la 1.250.000.000 lei la 2.500.000.000 ºi a fixa
condiþiunile ºi modalitãþile de realizare a acestui spor, se decide înfãptuirea
acestui spor de Lei 1.250.000.000, printr-o nouã emisiune (a XI-a) de 2.500.000
acþiuni la purtãtor, de Lei 500 valoare nominalã fiecare, numerotatã de la
2.500.001 la 5.000.000, care se atribuie în întregime doamnei Vota Blank, contra
efectuãrii imediate a unui vãrsãmânt de 500 lei de fiecare acþiune, plus Lei 50
pentru taxe ºi speze de emisiune ºi cu obligaþia pentru domnia sa, conform
înþelegerii intervenite de a nu exercita vreun drept de opþiune în baza acestor
2.500.000 acþiuni din Emisiunea a XI-a la emisiunea viitoare ce se va face pentru
sporirea capitalului social de la Lei 2.500.000.000 la Lei 5.000.000.000, decât
dupã ce va fi asigurat vechilor acþionari din România un drept de preferinþã la
aceastã viitoare emisiune în proporþie de 3 acþiuni noi pentru o acþiune veche,
considerându-se ca acþiuni vechi toate acþiunile din emisiunile anterioare celei
de faþã, adicã ºi acþiunile din Emisiunea a X-a.
(ss) Aristide Blank

(ss) Alexandru Grigoriu, personal ºi pentru dl. Grigore Blank
(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
549
Proces-verbal
din 11 iulie 1947

Alexandru Grigoriu, ing. Emil Prager, Radu Xenopol.
Reprezentat Grigore Blank prin domnul Alexandru Grigoriu, ºi domnul
A.A. O’Kelly prin delegat Ion Manolescu.
Administraþie.
Examinându-se chestiunile înscrise la ordinea de zi, Consiliul ia

urmãtoarele hotãrâri:
1. Consiliul constatã cã grupul de acþionari români, reprezentat prin
domnul Teodor M. Teodorovici, a efectuat vãrsãmintele necesare pentru
acoperirea acþiunilor nesubscrise din Emisiunea a X-a, ce i s-au atribuit în
condiþiunile prevãzute de procesul-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie
din 4 iulie 1947, acceptate de acest grup, ºi cã, de asemenea, doamna Vota
Blank a efectuat în întregime vãrsãmintele prescrise pentru totalitatea acþiunilor
din Emisiunea a XI-a ce i s-a atribuit în condiþiunile prevãzute în procesul-verbal
al aceleiaºi ºedinþe a Consiliului de Administraþie, acceptate de domnia sa.
În consecinþã, Consiliul constatã cã emisiunile a X-a ºi a XI-a au fost în
întregime acoperite, capitalul social fiind de Lei 2.500.000.000, împãrþit în
5.000.000 acþiuni de Lei 500 valoare nominalã fiecare.
2. Consiliul, socotind cã este necesarã o nouã sporire a capitalului social

al bãncii de la Lei 2.500.000.000, printr-o nouã emisiune (a XII-a) de 5.000.000
acþiuni la purtãtor de câte Lei 500 valoare nominalã, decide convocarea unei
adunãri generale extraordinare pentru ziua de 31 iulie 1947, orele 13, cu
1. Sporirea capitalului social de la Lei 2.500.000.000 la Lei
5.000.000.000, adicã cu Lei 2.500.000.000, printr-o nouã emisiune de 5.000.000
acþiuni la purtãtor de Lei 500 valoare nominalã fiecare, ce se va acoperi prin
vãrsãminte în numerar.
2. Modificarea art. 5, 6 ºi 8, al. 1 din Statute, precum urmeazã:
„Art. 5 Capitalul social este de Lei 5.000.000.000 deplin vãrsat, împãrþit în
10.000.000 acþiuni de câte Lei 500 valoare nominalã fiecare, din care primele
acþiuni numerotate de la 1-250.000 sunt nominative, iar celelalte de la nr.
250.001-10.000.000 la purtãtor.”
„Art. 6 Acþiunile sunt numerotate de la 1-10.000.000. Se pot emite titluri de
5, 10, 25, 50, 100, 500, 1.000, 5.000 ºi 10.000 acþiuni.”
„Art. 8, alin. 1 Sporirea capitalului social peste cifra de Lei 5.000.000.000
se va putea face prin emisiuni ulterioare, în urma unei deciziuni a Adunãrii
Generale Extraordinare a Acþionarilor.”
3. Acordarea unui drept de preferinþã la aceastã emisiune pentru
acþionarii din România, în proporþie de 3 acþiuni noi pentru una veche.
4. Darea mandatului necesar Consiliului de Administraþie pentru
aducerea la îndeplinire a hotãrârilor acestei adunãri.
550
În cazul când, la data de 31 iulie 1947, nu se va întruni numãrul legal de

acþionari, se va þine o a doua adunare în ziua de 7 august 1947, la aceeaºi orã, în
conformitate cu dispoziþiunile legale.
Consiliul stabileºte, totodatã, redacþiunea dãrii de seamã cãtre Adunarea
Generalã ce se convoacã.
(ss) Aristide Blank

(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
551
Proces-verbal
din 25 august 1947

Alexandru Grigoriu ºi Radu Xenopol.
Reprezentat domnul Grigore Blank, prin domnul Alexandru Grigoriu, ºi
domnul conte A.A. O’Kelly, prin domnul general Ion Manolescu.
Asistã ºi domnii cenzori.
Administraþie.
1. Domnul administrator delegat Aristide Blank aduce la cunoºtinþa

Consiliului cã s-a primit azi o adresã din partea Ministerului Muncii, Comisiunea a
XII-a pentru repartizarea forþelor de muncã, prin care banca este avizatã cã
numita Comisiune, sesizatã din oficiu cã am avea personal disponibil, a hotãrât,
în ºedinþa din 22 august 1947, punerea în disponibilitate a domnilor general Ion
Manolescu, Alexandru Pacsimade, E. Iliescu, I. Sihlea, Al. Florin, ºi Elena
Popovici. Deoarece banca noastrã nu a înaintat niciun personal disponibil ºi cum
reluarea activitãþii bãncii reclamã menþinerea funcþionarilor actuali, iar cei puºi în
disponibilitate sunt indispensabili bunei funcþionãri a serviciilor bãncii, în special
în momentul de faþã când, în urma însãrcinãrii Bãncii Naþionale de a se primi
depozite de lei vechi în cont blocat, aproape întregul personal a fost concentrat
pentru aceastã lucrare, este de pãrere sã se facã apel în contra acestei hotãrâri
ºi sã se cearã, totodatã, suspendarea provizorie a executãrii pânã la judecarea
apelului.
Domnul general Ion Manolescu roagã sã se ia act cã þine la dispoziþia
Consiliului demisiunea sa, neînþelegând a crea greutãþi bãncii în împrejurãrile
actuale.
Consiliul aprobã propunerea domnului administrator delegat ºi roagã pe
domnul preºedinte a reveni asupra demisiunii sale.
2. Pentru plata diferenþelor de salarii pe intervalul 15-31 august 1947,

precum ºi a salariului pe septembrie a.c., conform noilor norme de încadrare ºi
salarizare a personalului este necesarã o sumã de circa 700.000 lei stabilizaþi, în
afarã de pensiile ºi de cheltuielile curente de regie, întreþinere etc.
Cum, pânã în prezent, nu se cunosc normele exacte de deblocare a
disponibiliului în lei vechi rezultat din soldul cassei per 12 august 1947, iar, pe de
altã parte, acest sold nu poate acoperi, chiar în eventualitatea deblocãrii
integrale, sarcinile ce incumbã bãncii la capitolele sus arãtate, aceastã situaþie
dã naºtere unei probleme care nu este specificã doar bãncii noastre, ci ºi
celorlalte întreprinderi din aceeeaºi ramurã de activitate comercialã, care trebuie
sã facã faþã unor obligaþiuni identice.
Este, deci, de presupus cã forurile economice competente vor veni cu o
soluþie care sã permitã împlinirea nevoilor imediate ale instituþiunilor în cauzã.
Trebuie relevat cã disponibilitãþile proprii din soldul cassei acopereau
salariile ºi pensiile vechi pe timp de patru luni, dar cã aceastã sumã, raportatã la
salariile actuale dupã noile încadrãri în lei stabilizaþi, nu reprezintã azi nici
chenzina pe 15-31 august a.c.
552
Deocamdatã, s-a intervenit de cãtre Asociaþia Bãncilor la Banca

Naþionalã a României pentru acordarea unui credit necesar avansului de 30%
din salariul de platã pe chenzina 15-31 august 1947, ceea ce s-a aprobat, în
principiu, de Banca Naþionalã a României, urmând ca fiecare bancã sã depunã
un efect girat de altã bancã pentru obþinerea creditului necesar.
Banca noastrã s-a înþeles în aceastã privinþã cu Banca Timiºoarei, de a-ºi
gira reciproc efectele.
3. Domnul administrator delegat Aristide Blank expune Consiliului

proiectul unei sporiri a capitalului social, dupã ce se va fi fãcut recalcularea pe
baza normelor legii notatã recent, care sã permitã strângerea unui fond de 120-
180 milioane lei stabilizaþi, pentru reintrarea bãncii în circuitul vieþii economice.
Pânã la înfãptuirea acestui program, domnia sa gãseºte necesar a se
continua cu vânzãrile parcelelor din Parcul Jianu, pe preþuri modice ca ºi în
trecut, ºi a se încerca, totodatã, scontarea veniturilor Societãþii „Techirghiolul”,
care are sume importante de încasat de la Ministerul de Interne pentru apa
potabilã furnizatã vilelor ocupate la Eforie de unitãþile militare sovietice.
Consiliul ia act de proiectul prezentat de domnul administrator delegat ºi
aprobã propunerea domniei sale pentru procurarea fondurilor imediat necesare.
(ss) Aristide Blank

(ss) general Ion Manolescu, personal ºi pentru dl. A.A. O’Kelly
(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
553
Proces-verbal

administrator delegat, Alfred Cerkez, contele A.A. O’Kelly, Alexandru Grigoriu,
ing. Grigore Blank, reprezentat prin domnul Alexandru Grigoriu, administratori.

Administraþie.
Domnul administrator delegat Aristide Blank, luând cuvântul, aratã
Consiliului greutãþile întâmpinate de bancã pentru acoperirea regiei generale ºi,
în special, a plãþii salariilor recalculate prin Decizia Ministerului Industriei ºi
Comerþ, ca urmare a stabilizãrii. Salariile astfel recalculate însumeazã circa Lei
450.000 lunar. În aceastã sumã se cuprinde ºi retribuþia Direcþiunii, care a fost
fixatã sub limitele prevãzute prin decizia ministerialã. Graþie eforturilor depuse,
plata salariilor s-a fãcut cu regularitate ºi achitarea celei de a doua chenzine a
lunii octombrie este ºi ea asiguratã.
S-a ivit acum o altã dificultate, ºi anume: noile revendicãri ale
pensionarilor bãncii.
Pânã acum, calculul pensiilor reactualizate s-a fãcut în baza legii din 30
noiembrie 1946, luându-se în consideraþie salariul din Contractul Colectiv de
Muncã din 1 decembrie 1945, fãrã prima de activitate.
Contractul Colectiv din 1 aprilie 1947 a înglobat însã în salariu ºi prima de
activitate, iar pensionarii cer recalcularea pensiilor în raport cu salariul total al
funcþionarilor. Dacã aceastã cerere ar fi îndreptãþitã, ea nu ar putea fi valorificatã
de cãtre pensionari decât faþã de Casa de Pensiuni sau faþã de Fondul de
Pensiuni. Or, Fondul de Pensiuni al bãncii este de ani de zile epuizat prin plãþile
de pensii ce s-au fãcut între timp. În situaþia specialã în care se aflã banca, lipsitã
de activitate productivã, ea nu este în mãsurã sã împrumute acest fond cu
sumele necesare pentru acoperirea unor pensiuni atât de mari, presupunând cã
pretenþiunile pensionarilor ar fi juste. Ea înþelege, totuºi, ca ºi în trecut, sã facã
faþã plãþii unor pensiuni calculate ca ºi mai înainte pe baza unei jumãtãþi din
salariul funcþionarilor, adicã cu excepþia fostei prime de activitate, azi înglobatã în
noile salarii.
Pentru a veni în ajutorul vãduvelor ºi orfanilor foºtilor funcþionari ºi
pensionari ai bãncii, care, conform statutului, n-au dreptul decât la jumãtate din
pensie, se va da acestora cu titlu de ajutor, un supliment egal cu ¼ din pensie,
fãrã ca prin aceasta sã se înþeleagã a se aduce vreo modificare statului de
pensionare. Pensiile ce vor rãmâne, totuºi, sub 1.000 lei, se vor întregi sub
acelaºi titlu ºi sub aceeaºi rezervã la Lei 1.000.
Pensiile astfel calculate, plus ajutorul menþionat, se cifreazã la suma
importantã de circa 130.000 lei lunar. Adãugând la aceastã sumã salariile ºi
restul cheltuielilor de regie ale bãncii, încãlzit, iluminat, telefon, întreþinere,
impozite, taxe ºi timbre, salariile etc., bugetul lunar al bãncii însumeazã circa
1.000.000 lei.
Faþã de acest buget de cheltuieli, banca nu poate, deocamdatã, conta
decât pe circa Lei 100.000 lunar, venituri din chirii, ºi pe circa 50.000 lunar
venituri din locaþiunea casetelor.
554
Pe de altã parte, singurul activ realizabil în funcþie de interesele

cumpãrãtorilor rãmâne doar terenul parcelat din Parcul Jianu. În presupunerea
cã s-ar obþine, într-un viitor apropiat, Lei 400-500 de metru pãtrat, la cei circa
30.000 metri pãtraþi rãmaºi disponibili, din care circa 10.000 m.p. au nevoie încã
de lucrãri edilitare, sumele ce ar intra succesiv ar asigura, la cifra actualã a
cheltuielilor, bugetul bãncii pe aproximativ un an.
Se pune însã întrebarea dacã o administraþie sãnãtoasã a bãncii poate fi
stabilitã pe aceste baze ºi dacã nu s-ar putea gãsi o modalitate ca instituþia sã-ºi
restrângã cheltuielile la toate capitolele, în limita veniturilor prevãzute, de Lei
150.000 lunar, la care s-ar adãuga, eventual, suma de circa Lei 200.000 lunar din
încasãrile afiliatei sale „Techirghiolul” SA, pentru apa distribuitã în staþiunea
balnearã Eforia.
Domnul administrator delegat adaugã în încheiere cã, deocamdatã,
înþelege a enunþa numai problema ce se pune conducerii bãncii, urmând ca
desfãºurarea situaþiei bãncii sã arate dacã rezolvarea acestei probleme poate fi
amânatã sau reclamã luarea unei hotãrâri.
Domnul administrator delegat aduce la cunoºtinþa Consiliului scrisoarea

din 20 august 1947, primitã din partea lui Transcontinental Banking Corporation
Ltd. Londra, prin care informeazã banca cã a lucrat în raporturile cu banca ca
mandatar al doamnei Bianca Wesnitch ºi cã autorizeazã banca sã urmeze
instrucþiunile domniei sale. Aceasta este confirmat ºi printr-o scrisoare
anterioarã a doamnei Bianca Wesnitch din 31 mai 1947 adresatã bãncii, prin
care cere, totodatã, bãncii sã þinã acþiunile subscrise pentru domnia sa de cãtre
Transcontinental Banking Corporation Ltd. Londra, la dispoziþia firmei Intra
American Company Ltd. New York. La aceastã din urmã scrisoare, banca a
rãspuns sub data din 5 septembrie 1947, dupã primirea scrisorii din 20 august
1947 a lui Transcontinental Banking Corporation Ltd. London, cã îºi rezervã sã
îndeplineascã cele necesare.
Consiliul ia notã de aceste comunicãri.
Consiliul este apoi pus în curent cu stadiul procedurii de ridicare a

mãsurilor de sechestru ºi control la care a fost supusã Banca Industrialã, afiliatã
bãncii, sub regimul trecut, ºi anume cã, prin Jurnalul Consiliului de Miniºtri
publicat în „Monitorul Oficial” nr. 246 din 24 octombrie 1947, s-a dispus anularea
blocãrii bunurilor Bãncii Industriale, astfel cã acum nu mai rãmâne decât sã se
revinã ºi asupra mãsurilor de instituire a administratorului girant numit la timpul
sãu, în care scop Ministerul de Finanþe va da zilele acestea o decizie.
Domnul administrator delegat mai aduce la cunoºtinþa Consiliului cã, prin

hotãrârea Comisiei Centrale de Repartizare a Forþelor de Muncã, nr. 38.194 din
18 septembrie 1947, s-a revenit asupra comprimãrii din oficiu a domnului
preºedinte al Consiliului de Administraþie ºi a unuia din funcþionari ºi se sperã cã
se va reveni ºi în privinþa celorlalþi funcþionari ai bãncii comprimaþi din oficiu.
În urma stabilizãrii monetare, se fixeazã remuneraþia domnului

preºedinte al Consiliului la Lei 5.000 lei brut lunar, a domnului administrator
delegat la Lei 20.000 brut lunar, ºi a domnilor membrii ai Consiliului, la Lei 3.000
brut lunar, cu începere de la 15 august 1947, sub rezerva ratificãrii Adunãrii
Generale.
555
Nemaifiind nimic la ordinea de zi, domnul preºedinte ridicã ºedinþa.

(ss) Aristide Blank
(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
556
Proces-verbal

Alexandru Grigoriu.
Reprezentat domnul ing. Grigore Blank prin domnul Alexandru Grigoriu.
Prezideazã domnul general Manolescu, preºedintele Consiliului de
Administraþie.
Domnul administrator delegat supune Consiliului greutãþile în care se aflã

banca, din cauza lipsei de venituri suficiente pentru acoperirea bugetului de
cheltuieli. Din lipsã de activitate, banca este avizatã la veniturile din chiriile
imobilului sãu din str. Doamnei nr. 4 ºi taxele de locaþiune ale casetelor. Pe când
salariile, pensiile ºi celelalte cheltuieli ale bãncii au suferit sporuri importante în
urma stabilizãrii, chiriile au rãmas reglementate sub nivelul indicelui de
scumpete, la fel ºi taxele de locaþiune ale casetelor.
O echilibrare a bugetului nu se poate realiza decât printr-o reluare a
activitãþii bãncii. Aceasta însã este legatã de obþinerea unui credit de scont
corespunzãtor din partea Bãncii Naþionale a României. Strãduinþele de pânã
acum nu au dat rezultat.
Domnia sa aminteºte Consiliului cã, începând din ianuarie 1947, ca
urmare la convorbirile avute anterior cu conducerea Bãncii Naþionale prin
diverse memorii, banca a solictat de la BNR un credit de scont, bazat pe faptul cã
prezenþa sa în câmpul economiei naþionale dateazã din anul 1848, când a luat
fiinþã în prima ei formã. De obþinerea acestui credit de scont este legat ºi dreptul
de a elibera scrisori de garanþie ºi de a primi depuneri garantate de Banca
Naþionalã.
În cursul lunii mai 1947, banca a fost convocatã la Serviciului Scontului
Bãncii Naþionale, unde s-a comunicat delegatului nostru cã cererea de credit a
fost aprobatã în principiu ºi cã, pentru punerea acestei aprobãri în aplicare,
urmeazã numai sã se achite datoriile Bãncii Industriale ºi ale Societãþii de
Distribuire Comercialã „Discom”.
Ca urmare acestei comunicãri, la 12 iunie 1947 s-a achitat complet
datoria Societãþii „Discom”, iar la 14 iunie 1947 s-a achitat ºi datoria Bãncii
Industriale, astfel cã toate sumele reclamate de Banca Naþionalã ºi de Statul
Român, provenind din fostul portofoliu de scont al bãncii noastre, au fost achitate
în capital ºi dobânzi.
La data de 15 iulie 1947, cu adresa nr. 277.293 a Direcþiei Creditului din

Banca Naþionalã a României, ni s-a cerut numele persoanelor delegate a primi
normele de dirijare a creditelor pe care Banca Naþionalã ni le va transmite în baza
Legii nr. 249/1947, pe care le-am comunicat cu adresa din 16 iulie 1947.
La data de 9 septembrie 1947 am remis, la cererea domnilor inspectori de
credite Ion Olteanu ºi Ilie Marian, un memoriu privitor la activitatea din trecut ºi la
programul pentru viitor al instituþiei noastre, iar la 11 septembrie am completat
acest memoriu cu toate datele cerute.
De la aceastã datã, nu s-a mai dat nicio urmare comunicãrii verbale ce

557
ni s-a fãcut cã cererea de credit de scont a fost aprobatã principial ºi cã urmeazã

numai sã achitãm sumele datorate de „Discom” ºi Banca Industrialã, deºi aceste
datorii au fost achitate, precum se aratã mai sus.
Consiliul, luând act de expunerea domnului administrator delegat, este de

pãrere sã se facã un nou demers scris la Banca Naþionalã cu rugãmintea de a ne
comunica hotãrârea sa în chestiunea creditului de scont solicitat, dat fiindcã, în
urma Deciziei nr. 200/1948 a Comisiei Ministeriale pentru Redresarea
Economicã privitoare la modificarea ºi completarea legii bancare, situaþia bãncii
urmeazã a fi reglementatã.
Domnul administrator delegat aduce la cunoºtinþa Consiliului cã, în

conformitate cu Decizia Comisiei Ministeriale pentru Redresarea Economicã nr.
200/1948, publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 27 din 23 februarie 1948, toate
bãncile care pânã la data intrãrii în vigoare a legii nu au fost desemnate printr-un
jurnal al Consiliului de Miniºtri sã beneficieze de dispoziþiunile legii nr. 320/1947,
se considerã radiate de drept ºi intrã în lichidare dacã în termen de 45 zile de la
data deciziei din 3 februarie 1948 nu au obþinut autorizarea din partea Curþii
Superioare Bancare pentru reînscrierea în registrul Oficiului Bancar.
În consecinþã, urmeazã ca banca sã facã în termen [...] o cerere de
reînscriere.
Având în vedere cã prin noua reglementare a regimului bancar se

urmãreºte reducerea bãncilor în funcþiune, fie prin lichidarea lor, fie prin
fuzionarea obligatorie cu alte bãnci, domnul administrator delegat supune
Consiliului propunerea de fuzionare primitã din partea Bãncii Cerealiºtilor ºi a
Bãncii de Agriculturã ºi Export, în vederea concentrãrii acestor douã bãnci.
Banca noastrã, arãtând totodatã cã, dupã informaþiunile culese, nu [...] cã
aceastã concentrare ar crea bãncii noastre o situaþie mai [...] între altele ºi pentru
motivul cã celor douã bãnci li s-a suprimat dupã stabilizare creditul de scont ce-l
aveau la Banca Naþionalã.
Consiliul, examinând principial propunerea de fuzine, socoteºte cã nu
este cazul a se pãºi la realizarea ei.
La propunerea domnului administrator delegat, Consiliul, având în

vedere lipsa oricãrei activitãþi a Societãþii de Distribuire Comercialã din Bucureºti
SA, de la 1940 încoace, decide ca banca, în calitatea ei de unicã acþionarã a
acestei societãþi, sã o declare dizolvatã ºi pentru lichidarea ei sã preia toate
activele, bunurile ºi drepturile acestei societãþi; de asemenea, ºi pasivele ce vor
rezulta din bilanþ.
Domnul administrator delegat informeazã Consiliul cã domnul Alexandru

Pacsimade, director al bãncii, ºi-a înaintat pe ziua de 11 ianuarie 1948
demisiunea sa, motivatã de obligaþiile ce le are prin deþinerea ºi a funcþiunii de
subdirector general al Oficiului de Uleiuri Vegetale.
Totodatã, domnia sa comunicã cã domnul L. Strejaru, procurist al bãncii,
obþinând un angajament la Banca Ardeleanã, ºi-a dat demisia cu începere de la 1
februarie 1948.
Prin aceste douã demisiuni, bugetul de salarii al bãncii se reduce cu lei

27.000 lunar, ceea ce vine în ajutorul programului de economii al bãncii.
558
În acelaºi scop, domnul administrator delegat cere a i se reduce retribuþia

sa lunarã la jumãtate, cu începere de la 1 februarie 1948, adicã de la Lei 20.000
la Lei 10.000, înþelegând cã ºi aceastã retribuþie redusã sã nu o încaseze efectiv
cât timp banca se va afla în dificultãþile pecuniare de azi, dupã cum nu a încasat
efectiv nicio retribuþie de la 30 noiembrie 1947, domnia sa aminteºte Consiliului
cã, în ºedinþa de la 22 noiembrie 1947, domnul preºedinte al Consiliului a
consimþit, de asemenea, sã nu ridice retribuþia sa, iar ceilalþi membri ai
Consiliului au renunþat la orice retribuþie.
Consiliul ia act de comunicãrile domnului administrator delegat.
Consiliul primeºte demisiunea domnului Alexandru Pacsimade, director

al bãncii ºi demisiunea domnului Luby Strejaru, procurist al bãncii cu dreptul la
prima semnãturã pentru secþiile Secretariat ºi Bunuri, ºi le exprimã mulþumiri
pentru activitatea depusã.
Consiliul mai ia act de comunicarea domnului procurist St. Feingold cã, în

conformitate cu publicaþia din „Monitorul Oficial” nr. 43/1948, a primit autorizarea
de schimbare a numelui patronimic de Feingold în Florescu.

(ss) Indescifrabil
559
Proces-verbal
din 30 martie 1948
Prezenþi domnii: general Ion Manolescu, Aristide Blank, Alfred Cerkez ºi

Alexandru Grigoriu.
Reprezentat domnul ing. Gr. Blank prin domnul Alexandru Grigoriu.
Administraþie.
Asistã domnii cenzori ºi domnul director Leon Paltin.
1. La ordinea de zi, cererea Comitetului de Întreprindere de a constitui

rezerve matematice corespunzãtoare obligaþiunilor de pensionare […] de
bancã, în conformitate cu art. 310 din Legea Asigurãrilor Sociale din […]
decembrie 1938 cu modificãrile din 10 noiembrie 1940.
Domnul director Paltin susþine aceastã cerere ºi, fãcând o expunere
sumarã, aminteºte Consiliului cã în ºedinþa din 26 februarie a.c. s-a hotãrât, în
principiu, sã se þinã seama la încheierea bilanþului de obligaþiunile de pensie ale
bãncii în limitele legale, ºi s-a dispus ca un domn actuar sã fie însãrcinat cu
efectuarea calculelor necesare, urmând apoi sã se examineze din nou
chestiunea ºi posibilitãþile practice de […] domnia sa supune Consiliului raportul
domnului actuar expert […] din 23 martie 1948, întocmit în acest scop, din care
rezultã cã rezervele de pânã la 31 decembrie 1947, calculate în lei stabilizaþi în
raport cu pensile ºi salariile plãtite de bancã de la stabilizare, se ridicã la Lei
31.373.016 ºi roagã Consiliul sã binevoiascã a decide.
Domnul administrator delegat Aristide Blank face un scurt […] al
chestiunii pensiilor ºi evidenþiazã grija continuã ce a avut-o […] bãncii, cu mult
înainte de orice legiferare, de a asigura personalului mijloace de existenþã la
bãtrâneþe, prin acordarea de pensiuni. Fondurile de pensie au fost în trecut
regulat alimentate de bancã pentru a putea face faþã obligaþiunilor de
pensionare.
La intrarea bãncii în concordat în 1931 aceste fonduri […] la Lei
41.501.673 în numerar ºi Lei 13.646.000 nominal în efecte publice. […] aceastã
datã, nemaiexistând posibilitatea de a le reînnoi, ele au fost […] treptat consumat
prin plata de pensii ºi lichidãri definitive, ajungând la 31 decembrie 1937 sã fie
reduse la Lei 17.250.000 în numerar ºi nominal Frs.fr 1.857.000 obligaþiuni
Comunale Bucureºti în 1924.
Banca ar fi putut, la intrarea ei în concordat sau, mai târziu, sã
consemneze fondurile existente ºi sã fie exoneratã de plata pensiilor. Cum însã
aceasta n-ar fi soluþionat preocuparea ei omeneascã de soarta pensionarilor ºi a
salariaþilor ei, deoarece venitul acestor fonduri nu puteau acoperi plata pensiilor,
conducerea bãncii a socotit cã e mai bine sã ia asupra sa aceastã obligaþiune ºi
dupã epuizarea fondurilor existente, înþelegând a furniza sumele necesare
pentru achitarea pensiilor pe mãsura trebuinþelor. În acest sens, s-a alcãtuit în
1938 un nou statut, care a fost aprobat de Consiliul de Administraþie în ºedinþa sa
din 16 iulie 1938.
În ceea ce priveºte cererea Comitetului de Întreprindere de a se înscrie în
bilanþul din 31 decembrie 1947 în lei stabilizaþi, în raport cu salariile ºi pensiile
plãtite de bancã dupã stabilizare, totalul rezervelor matematice corespunzãtoare
obligaþiilor de pensionare luate de bancã, aceastã cerere depãºeºte dispoziþiile
560
art. 310 din Legea Asigurãrilor Sociale. Acest text de lege prevede înscrierea
anualã a cotei pãrþi din rezervele matematice necesare. Aplicarea lui nu ar duce
decât la calcularea rezervelor matematice, astfel cum ar fi urmat sã fie înscrise în
trecut, an cu an, în raport cu salariile ºi pensiile plãtite în anii respectivi.
Rezervele matematice reconstituite astfel în lei vechi pânã la 15 august 1947 ar fi
supuse convertirii în lei stabilizaþi la paritatea de 20.000 la 1, conform legii de
recalcularea patrimoniului din 27 august 1947 ºi ele ar reprezenta azi o valoare
infimã. Numai pentru timpul de la 15 august 1947-31 decembrie 1947 s-ar putea
cere ca calculul rezervelor matematice corespunzãtoare acestei perioade de 4½
luni sã se facã în lei stabilizaþi în raport cu noile salarii ºi pensii.
Domnul administrator delegat înþelege însã sã priveascã chestiunea nu
numai sub raportul legal, ci ca un postulat de omenie ºi este doritor de a crea
pensionarilor ºi salariaþilor bãncii o situaþie mai bunã în împrejurãrile actuale.
Trebuie însã sã mãrturiseascã cã, lãsându-se condus de acest sentiment, care
este pe linia tradiþionalã a conducerii bãncii, se teme cã satisfacerea cererii în
chestiune sã nu atragã dupã sine alte cereri sau consecinþe care sã întreacã
posibilitãþile bãncii în starea ei actualã. Astfel, s-au formulat cereri ºi doleanþe de
despãgubiri din fondurile de rezerve matematice pentru cei ce ar pleca din
serviciul bãncii ºi defalcãri speciale de bunuri, ceea ce banca nu este în mãsurã
sã accepte. Socoteºte de aceea cã ar fi poate nimerit sã se aºtepte
reglementarea legalã a problemei pensiilor pentru cã, în urma schimbãrilor
datorate perioadei de inflaþie ºi astabilizãrii de la 15 august 1947, echilibrul
tuturor fondurilor de pensiune fiind rupt, o reglementare legalã care sã þie seama
de capacitatea realã de platã se impune ºi nu poate întârzia. În orice caz,
constituirea de rezerve matematice astfel cum se cere ºi care depãºeºte limitele
elgale, trebuie fãcutã în condiþiuni care sã nu întreacã mandatul Consiliului de
Administraþie. Aceastã operaþiune nu trebuie sã ducã la dezechilibrarea
bilanþului bãncii sau sã expunã banca la discuþiuni asupra unor eventuale
impuneri.
Trebuie, de asemenea, sã fie bine precizat cã realizarea rezervelor
constituite nu se poate cere decât în cazul unei lichidãri a bãncii.
Domnul administrator Alexandru Grigoriu este de pãrere – din acelaºi

spirit de înþelegere a situaþiei pensionarilor ºi salariaþilor bãncii, de care este
animat ºi domnul Blank –, sã nu se amâne înscrierea rezervelor matematice de
vreme ce, din discuþiile urmate, reiese cã se pot preciza modalitãþile sub care sã
fie efectuatã aceastã înscriere, pentru a nu se crea bãncii sarcini ce nu le-ar
putea suporta sau situaþiuni asupra cãrora Consiliul nu are cãderea sã decidã.
Domnul preºedinte general Ion Manolescu ºi domnul administrator Alfred
Cerkez declarã cã se raliazã la pãrerea domnului Grigoriu, acceptatã ºi de
domnul Aristide Blank.
În consecinþã, Consiliul, în unanimitate, decide a se înscrie în bilanþul pe

1947 rezervele matematice în sumã de lei 31.373.016, conform raportului din 29
martie 1948 al domnului actuar expert I. Margulieº, sub urmãtoarele condiþiuni:
a) rezervele matematice sã fie constituite din diferenþa rezultatã din
recalcularea patrimoniului bãncii, în care scop se va cere autorizarea forurilor
competente, conform legii de recalculare din 27 august 1947;
b) pentru a se avea o confirmare oficialã cã înscrierea acestor rezerve
matematice nu este supusã vreunui impozit, ceea ce ar crea bãncii sarcini ce nu
ºi le poate asuma în situaþia ei financiarã actualã, se va cere forurilor competente
dezlegarea necesarã;
561
c) faþã de motivele expuse, pentru care banca înþelege a înscrie aceste

rezerve matematice ºi, dat fiindcã ele se constituie fãrã nicio contribuþie din
partea salariaþilor sau a pensionarilor, realizarea acestor rezerve matematice,
care, conform legii, beneficiazã de un privilegiu asupra întregului activ la bãncii,
nu se va putea cere decât în cazurile prevãzute de art. 311 al. 3 din Legea
Asigurãrilor Sociale din 22 decembrie 1938.
În cazul cã autorizãrile ºi dezlegãrile necesare nu s-ar primi în timp util,

pentru ca aceste rezerve matematice sã poatã fi înscrise în bilanþul pe 1947, ele
se vor înregistra pe exerciþiul 1948.
2. În legãturã cu problema pensiilor, Consiliul mai decide:

Având în vedere cã din motive de economie, faþã de situaþia în care a fost
pusã banca, va trebui sã se procedeze la o reducere masivã a personalului,
pentru a se da o compensaþie personalului care va pleca din serviciu ºi care în
momentul plecãrii va avea o vechime minimã de 15 ani fãrã sã fi împlinit însã ºi
vârsta de 55 ani, Consiliul înþelege sã treacã la pensie cu dispensã de vârstã pe
toþi salariaþii bãncii, care vor pleca din serviciul ei, având vechimea minimã de
serviciu de 15 ani ºi recunoaºte celor care au împlinit cel puþin vârsta de 50 ani
dreptul la cotã câºtigatã pe baza vechimii de serviciu împlinitã în momentul
plecãrii lor din serviciul bãncii, iar celor care n-au împlinit încã vârsta de 50 ani, li
se va aplica pentru fiecare an în minus o reducere din cota sus arãtatã egalã cu
jumãtate din procentul de creºtere anualã a cotei. Cota câºtigatã ºi procentele de
creºtere anuale sunt cele stabilite în conformitate cu Statutul de pensionare din
1938, prin raportul domnului actuar expert I. Margulieº din 29 martie 1948.
Consiliul mai decide sã se cearã avizul domnului actuar expert I.
Margulieº, dacã prin recunoaºterea dreptului la pensie mai înainte de împlinirea
vârstei de 55 ani ºi prin acordarea cotelor de mai sus nu se aduce vreo atingere
modului de calcul al rezervelor matematice, astfel cum rezultã din Raportul sãu
sus menþionat, ºi, în caz afirmativ, sã indice reducerile care trebuie fãcute dupã
normele actuariale din cotele stabilite de domnia sa în raport cu vârsta de 55 ani,
urmând ca pensiile propriu-zise sã fie socotite dupã normele ce le va indica
domnia sa, iar diferenþa pânã la completarea sumei ce corespunde cotelor
recunoscute de Consiliu sã fie datã cu titlu de alocaþie.
Pe mãsura înaintãrii în vârstã a funcþionarului pensionat, se va mãri
proporþia pensiei propriu-zise faþã de alocaþie, fãrã a se schimba totalul, conform
normelor actuariale în aceastã privinþã.
3. Consiliul ia act cã termenul de reînscriere în Registrul Bancar prevãzut

de Decizia Comisiei de Redresare Economicã din 3 februarie 1948, care a
expirat pe ziua de 23 martie a.c., a fost prelungit pânã la 10 aprilie 1948.
4. Fãcându-se recalcularea patrimoniului bãncii dupã normele legii nr.

303 din 27 august 1947, s-a ajuns pentru imobilele bãncii la urmãtoarele valori:
pentru o întindere de circa 35.396 metri pãtraþi terenuri parcelate din Parcul
Jianu la Lei 241.681.269, ºi pentru Palatul Bãncii la lei 46.411.166.
Aceste valori sunt disproporþionate faþã de valorile reale actuale ale

acestor douã bunuri ºi anume, valoarea recalculatã pentru Parcul Jianu este
excesivã, pe când cea a Palatului bãncii prea joasã. Valorile astfel rezultate din
recalculare sunt datorate unor situaþiuni speciale. Din cauza devalorizãrii leului
562
în perioada de inflaþie, preþurile încasate din vãrsarea de parcele, deºi cifric

urcate, raportate însã la o monedã stabilã, nu acopereau nici pe departe costul
terenului ºi al lucrãrilor edilitare executate înainte de 1938. Beneficiile obþinute
din aceste vânzãri erau aparente, cãci, în realitate, contul Parcul Jianu a rãmas
încãrcat cu diferenþele nerealizate dintre preþul de cost ºi preþul de vânzare, ceea
ce, prin recalculare, a produs aceastã evaluare excesivã a suprafeþei, de circa
35.396 m.p. rãmasã nevândutã.
Pe de altã parte, Palatul bãncii, fiind complet amortizat încã dinainte de
1933, a suferit o reevaluare parþialã, în vederea acoperirii unor pierderi în anul
1940, apãrând în bilanþul acestui an cu suma de Lei 51.286.000.
Aplicându-se coeficienþii respectivi la suma de mai sus ºi la investiþiile
fãcute ulterior, a rezultat în lei stablizaþi valoarea redusã de Lei 46.411.166.
Rezultatul acesta oarecum straniu s-ar putea remedia dacã s-ar admite o
recalculare pe baza valorilor reale. Dupã informaþiile primite, o asemenea
recalculare nu se permite decât societãþilor bancare care beneficiazã de
dispoziþiile legii nr. 320/1947 (credit de scont la BNR ºi garanþia statului pentru
depuneri), aceasta în conformitate cu o decizie recentã, nr. 204 din 3 februarie
1948, a Comisiei de Redresare Economicã ºi Stabilizare Monetarã, ce se aplicã
numai acestor bãnci.
Având în vedere cã valorile acestor douã bunuri imobiliare rezultate din
recalculare dupã normele ºi coeficienþii Legii nr. 303/1947 sunt invers
proporþionale în raport cu valorile lor actuale, Consiliul este de pãrere a se
interveni la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 303/1947 ca sã aprobe cel puþin
inversarea lor, adicã aplicarea valorii de Lei 241.681.269 la Palatul bãncii ºi a
valorii de Lei 46.411.166 la terenurile parcelate din Parcul Jianu. Prin aceasta nu
s-ar schimba soldul final al contului de Imobile ºi nu s-ar aduce vreo atingere
soldului creditor al contului de diferenþe din recalculare, care conform Legii nr.
303/1947 ºi a Deciziei Comisiei de Aplicare publicatã în „Monitorul Oficial” din 4
februarie 1948, este deocamdatã intangibil.
5. Conform aprobãrii din ºedinþa din 26 februarie a.c., s-a închiriat, cu

începere de la 26 martie a.c., holul, birourile direcþiunii de la etajul I (inclusiv cele
rechiziþionate), jumãtate din etajul II ºi întreg etajul III cãtre Societatea
Comercialã de Stat „Romcereal”, cu o chirie anualã de 4 milioane lei plãtibilã
anticipat. Societatea „Romcereal” a luat cunoºtinþã cã parte din birourile
direcþiunii de la etajul I sunt rechiziþionate în favoarea Sindicatului Funcþionarilor
Societãþii de Telefoane ºi cã, pentru celelalte birouri de la etajul I ºi hol, existã un
ordin recent de recenzare în favoarea Societãþii de Radiodifuziune ºi a declarat
cã ia asupra sa eliberarea birourilor ocupate de Sindicatul Telefoane ºi
desfiinþarea ordinului de recenzare, cerându-se sã facem contestaþie la acest
ordin, cu moþiunea cã holul ºi birourile recenzate au fost închiriate Societãþii
”Romcereal”. În ceea ce priveºte plata chiriei, din cauza alegerilor, Societatea
”Romcereal” a cerut termen pânã la 30 martie a.c.
De asemenea, Societatea „Romcereal” a luat cunoºtinþã cã parte din
încãperile de la etajele II ºi III sunt ocupate de diverºi locatari cu contracte
prelungite pânã la 23 aprilie a.c. ºi a convenit ca, în cazul când nu vom obþine
eliberarea acestor încãperi prin bunã învoialã, sã nu aibã pretenþiuni faþã de noi
decât la o reducere proporþionalã a chiriei, ce se va reþine din suma de platã la 30
martie a.c., stãruind ca pânã la aceastã datã sã eliberãm tot ce va fi posibil,
având nevoie urgentã de localul închiriat.
563
Dând urmare acestei cereri, s-a procedat imediat la eliberarea încãperilor

ocupate de serviciile bãncii, inclusiv holul, care a fost pus la dispoziþia Societãþii
”Romcereal” pe ziua de luni 29 martie a.c., orele 9 dimineaþa. Societatea
”Romcereal” nu a ocupat însã imediat holul, iar Societatea de Radiodifuziune,
fãrã a avea un ordin de rechiziþie ºi mai înainte chiar de a fi expirat termenul de
contestaþie de cinci zile libere, respectiv mai înainte de a se fi judecat contestaþia
noastrã, care fusese depusã în termen, a intrat cu forþa cu personalul ei în hol ºi l-
a ocupat.
Fãcând reclamaþiune la Serviciul de Rechiziþii, domnul director al
Serviciului de Rechiziþii s-a deplasat personal la bancã, dar a gãsit inutil sã mai ia
vreo mãsurã de evacuarea holului, deoarece Societatea „Romcereal” prin
reprezentaþii ei i-a declarat cã Societatea „Romcereal” înþelege sã renunþe la hol
în favoarea Societãþii de Radiodifuziune.
În aceastã situaþiune, am cerut Societãþii Romcereal sã ne plãteascã,
precum s-a convenit, întreaga chirie de 4 milioane lei, privind-o pe ea
recuperarea cotei pãrþi corespunzãtoare holului, cerere care nu ne-a fost încã
satisfãcutã.
Consiliul ia act de închirierea cãtre Societatea „Romcereal” ºi de situaþia
creatã prin ocuparea holului de cãtre Societatea de Radiodifuziune ºi de
demersurile fãcute, cu care este de acord.

(ss) Aristide Blank
(ss) Alexandru Grigoriu, personal ºi ca reprezentant pentru dl. Gr. Blank
(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
564
Proces-verbal
din 11 mai 1948

Alexandru Grigoriu.
Reprezentat domnul ing. Gr. Blank, prin domnul Alexandru Grigoriu.
Consiliul ia în cercetare Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere încheiate pe

ziua de 31 decembrie 1947.
La cererea fãcutã Comisiei pentru aplicarea legii de recalculare, în
conformitate cu cele hotãrâte în ºedinþa precedentã, s-a primit rãspuns în sensul
cã imobilul bãncii trebuie sã rãmânã cu valoarea rezultatã din recalculare, iar în
ceea ce priveºte Parcul Jianu, recalcularea sã se facã numai pentru suprafaþa
existentã la 31 octombrie 1947. Procedându-se astfel, valoarea suprafeþei de
m.p. 34.577, existentã la 31 decembrie 1947, se reduce faþã de calculul anterior
[...] de Lei 241.681.269, la Lei 52.761.166. În ceea ce priveºte valoarea
imobilului bãncii, valoarea lui recalculatã este de numai Lei 46.411.166, ceea ce
se explicã din motivele arãtate în procesul-verbal al ºedinþei precedente, din 30
martie a.c. Aceastã valoare este incontestabil mult sub orice apreciere obiectivã
a valorii reale actuale a acestui imobil. În urma recalculãrilor, contul Rezervã,
provenit din recalcularea patrimoniului, prezintã un sold creditor de Lei stabilizaþi
194.891.956.
În ceea ce priveºte cererea fãcutã Comisiunii pentru aplicarea legii de

recalculare de a ne da cuvenita autorizaþie ca sã constituie din plusul rezultat din
recalculare rezervele matematice în sumã de Lei 31.373.816, corespunzãtoare
obligaþiunilor de pensionare luate de bancã faþã de actualii ºi viitorii ei pensionari,
s-a primit rãspuns cã legea de recalculare nr. 303/1947, nepermiþând utilizarea
plusului rezultat din recalculare, pânã la o reglementare a acestei chestiuni,
Comisiunea pentru aplicarea legii de recalculare nu este în mãsurã a încuviinþa
asemenea cereri.
În urma sugestiei ce ni s-a fãcut ºi, având în vedere cã ºi alte întreprinderi,
între care ºi bãnci ºi societãþi de asigurare, se aflã în situaþiuni similare, ne-am
adresat Comisiunii Ministeriale pentru Redresarea Economicã ºi Stabilizarea
Monetarã.
Deoarece încheierea bilanþului trebuie fãcutã pânã la 15 mai a.c.,
Consiliul decide ca, pânã la rezolvarea cererii de mai sus, sã se înregistreze
rezervele matematice menþionate în sumã de Lei 31.373.016 în pasivul bilanþului
per 31 decembrie 1947, prin debitul unui cont tranzitoriu.
Consiliul decide a se supune Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere,

încheiate pe ziua de 31 decembrie 1947, Adunãrii Generale Ordinare a
Acþionarilor, ce urmeazã a se þine în ziua de 31 mai 1948, orele 13, ºi, în caz de
neîntrunire la acea datã a numãrului legal de acþionari, adunarea sã fie amânatã
pentru ziua de 8 iunie 1948, la aceeaºi orã.
În conformitate cu art. 12 din Statute, se procedeazã la tragerea la sorþi a

doi membri din Consiliu, în vederea reînnoirii cu o treime a Consiliului ºi se
constatã ieºirea la sorþi a domnilor A.A. O’Kelly ºi Radu Xenopol.
565
Consiliul stabileºte redacþiunea Dãrii de Seamã cãtre Adunarea Generalã

ºi fixeazã urmãtoarea ordine de zi:
1. Darea de Seamã a Consiliului de Administraþie asupra gestiunii pe
exerciþiul 1947;
2. Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere încheiate pe ziua de 31
decembrie 1947;
lor ºi a cenzorilor de funcþiunea lor;
4. Reînnoirea unei treimi din membrii Consiliului de Administraþie, în urma
ieºirii din Consiliu, prin tragere la sorþi, conform statutelor, a domnilor A.A.
O`Kelly ºi Radu Xenopol. Locurile pot fi lãsate ºi vacante;
5. Alegerea a trei cenzori ºi trei cenzori supleanþi;
6. Remuneraþia membrilor Consiliului de Administraþie;
Consiliul ia notã cã termenul prevãzut de art. 70 din Decizia nr. 200/1948,

a Comisiunii Ministeriale pentru Redresarea Economicã ºi Stabilizarea
Monetarã, privind reînscrierea bãncilor în Registrul Oficiului Comerþului, s-a
prelungit în ceea ce priveºte o parte din bãnci, între care ºi banca noastrã, la 31
mai 1948.
Consiliul constatã din nou situaþia grea în care se aflã banca ºi care nu i-a
permis la finele lunii aprilie crt. sã plãteascã mai mult de jumãtate din salariile ºi
pensiile datorate, cu toate strãduinþele depuse spre a realiza sumele necesare
din chiriile ce mai are de primit ºi din vânzarea de terenuri din Parcul Jianu ºi a
altor bunuri din activul bãncii.
Societatea „Romcereal”, care a refuzat pânã în prezent sã plãteascã

chiria la care s-a obligat, s-a adresat Serviciului de Rechiziþii ºi a cerut
rechiziþionarea întregului imobil al bãncii (cu excepþia pãrþilor deþinute de
Societatea de Radiodifiziune), adicã atât a etajelor I, II, ºi III ce le ocupã pe baza
unei înþelegeri cu noi, cât ºi a restului imobilului, parter, etajul IV ºi subsol, ceea
ce include ºi încãperile de la parter în care am restrâns serviciile bãncii pentru a
putea pune la dispoziþia Societãþii „Romcereal” încãperile de la etajele I, II ºi III,
ocupate mai înainte de aceste servicii.
În contra acestei cereri de rechiziþii, ce ne-a fost adusã la cunoºtinþã în

ziua de 28 aprilie a.c. printr-o înºtiinþare de recenzare a Oficiului de Rechiziþii, am
fãcut contestaþie în termen, care este pendinte.
În ceea ce priveºte holul mare al bãncii, care a fost ocupat de Societatea

de Radiodifuziune în zilele de 29 ºi 30 martie a.c., s-a primit între timp ordinul de
rechiziþie ºi retribuire în favoarea acestei societãþi cu plata chiriei ei legale.
La cererea domnului Leon Paltin, Consiliul îi dã autorizaþie de a accepta

alegerea sa în Consiliul de Administraþie al Fabricii de Produse Farmaceutice dr.
Wander SA din Bucureºti.

(ss) Indescifrabil
566
Proces-verbal
din 27 mai 1948

Alexandru Grigoriu.
Reprezentat domnul inginer Gr. Blank, prin domnul Alexandru Grigoriu.
Consiliul ia cunoºtinþã cã banca a fost sesizatã de Grupul Consorþial

„Steaua Românã” cã, prin art. 5 al legii nr. 81 din 1 aprilie 1948, fiind abrogate
dispoziþiunile art. 3 al Jurnalului Consiliului de Miniºtri nr. 1.404/1947, se pune
problema plãþii impozitului mobiliar asupra unor dobânzi prezumate la datoriile
Grupului Român cãtre „Steaua Românã” (British) Londra ºi „Omnium Français
de Petroles” Paris, de Lstg, 548.876 ºi Frs.fr. 17.376.302.
Acest impozit asupra întregii datorii pentru timpul anterior datei de 1
ianuarie 1948 se cifreazã la Lei 37.602.721, din care cota ce revine bãncii
noastre este de Lei 5.150.068.
Faþã de caracterul acestei datorii, care a fost contractatã la timpul sãu din
îndemnul Guvernului Român pentru achiziþionarea pachetului majoritar de
acþiuni ale Societãþii Anonime pentru industria petrolului „Steaua Românã”, de la
Societatea „EOS” din Glarus (Elveþia), în vederea naþionalizãrii acestei
întreprinderi, ºi faþã de imposibilitatea de platã a acestei datorii de cãtre bãncile
componente ale Grupului Român, Consiliul preconizeazã sã se facã un demers
comun al Grupului Consorþial la Ministerul de Finanþe, pentru exonerarea de
impozit la dobânzi prezumate asupra acestei datorii, ºi, în subsidiar, sã se cearã
de cãtre banca noastrã, în cazul soluþionãrii defavorabile a acestei cereri,
suspendarea temporarã a plãþii din cauza situaþiei ei speciale, pânã la instituirea
lichidatorului, ce urmeazã a fi numit din oficiu de cãtre Curtea Superioarã
Bancarã.
acþ.
Buc. 500 pe numele Gh.B. Diamandescu de la Niþã Grigorescu la 14.05.48
” 200 ” Const. Iliescu de la Aneta Grigorescu la 15.05.48
” 2.000 ” Luca Severineanu de la Leon Moroeanu la 15.05.48
” 500 ” Ofelia Ciocãrdel de la Th.M. Theodorovici la 15.05.48

(ss) Indescifrabil
(ss) Indescifrabil
567
Proces-verbal
Astãzi, 3 iulie 1948, subsemnaþii, general Ion Manolescu, Aristide Blank,

Alexandru Grigoriu ºi Alfred Cerkez, în calitate de foºti membri ai Consiliului de
Administraþie al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA în lichidare de drept, în
conformitate cu dispoziþiunile art. 70 din Legea pentru organizarea ºi
reglementarea comerþului de bancã ºi
subsemnaþii, Haralambie Tãnãsescu-Dima ºi Dumitru Pollychroniade, în
calitate de lichidatori ai Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA în lichidare, din
Bucureºti, strada Doamnei nr. 4, numiþi prin deciziile Curþii Superioare Bancare
nr. 164 din 4 iunie 1948 ºi nr. 264 din 17 iunie 1948, publicate în ”Monitorul
Oficial” nr. 145 din 26 iunie 1948 ºi în Buletinul Oficial Bancar nr. 5.253 din 3 iulie
1948 am procedat, primii, la predarea, iar secunzii, la primirea patrimoniului ºi
administraþiei Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA în lichidare, conform situaþiilor
ºi inventarelor ce fac parte integrantã din prezentul proces-verbal.
Am predat, Am predat,
Membrii Consiliului de Administraþie: Lichidatori:
(ss) general Ion Manolescu (ss) Haralambie Tãnãsescu-Dima

(ss) Indescifrabil (ss) Dumitru Pollychroniade
568
Decizie
Subsemnatul Dumitru Pollychroniade, în calitate de lichidator al Bãncii

Marmorosch, Blank & Co., în baza deciziei Curþii Superioare Bancare nr. 354 din
18 august 1948, în conformitate cu art. 7 din Decretul nr. 197 pentru dizolvarea ºi
lichidarea întreprinderilor bancare ºi instituþiilor de credit, am decis:
Se menþin în funcþiunile prezente, urmãtorii funcþionari pentru operaþiunile
de lichidare:
Iliescu Eliad – subdirector;
Buzdugan Maria – funcþionarã la casete;
Preiss Beatrice – secretariat, dactilografã;
Moinescu Traian – avocat-jurisconsult;
Ghircoiaº Traian – intendent;
Comoþi Gheorghe – curier;
Rodescu Iancu – subdirector ajutor.
Pentru restul personalului, se denunþã pe deplin drept contractul de

muncã, pe data D.L. nr. 197 din 12 august 1948, în baza art. 7 al subscrisului
decret, cu drepturi bãneºti prevãzute în art. 1 al. a al Deciziei nr. 36/1947 a
Comisiei Ministeriale pentru Redresarea Economicã ºi Stabilizarea Monetarã,
adicã salariul pe o lunã, osebit de concediul de odihnã neacordat, conform art. 2
din Decizia nr. 47/1947 a Comisiei Ministeriale pentru Redresarea Economicã ºi
Stabilizarea Monetarã, care prevede plata unei indemnizaþii socotite conform noi
salarizãrii, fãrã însã a depãºi 21 de zile.
La plata drepturilor ce se cuvin personalului, se vor face toate reþinerile,
rezultate din avansuri pe salarii, pentru alimente, îmbrãcãminte etc.
Dau delegaþie domnului Iliescu Eliad, pentru îndeplinirea formalitãþilor de
preaviz personalului rãmas disponibil, în colaborare cu domnul avocat Traian
Moinescu.
Lucrãrile de contabilitate ºi orice operaþiuni privind lichidarea
patrimoniului Bãncii Marmorosch, Blank & Co. vor fi executate de domnul Iliescu
Eliad, în colaborare cu restul personalului reþinut.
Fac direct rãspunzãtor pe domnul Iliescu Eliad de orice înstrãinare de
bunuri ale bãncii, fãrã îndeplinirea formalitãþilor legale, precum ºi de
neexecutarea dispoziþiunilor legii pentru organizarea ºi reglementarea
comerþului de bancã ºi a instrucþiunilor Curþii Superioare Bancare.
Manipularea ºi pãstrarea numerarului va fi în sarcina mea personalã.
Valorile din tezaur vor fi inventariate, iar cheile tezaurului îmi vor fi predate
imediat.
Nu se vor face niciun fel de acte, fãrã autorizaþia mea.
Toate actele ºi corespondenþa vor fi contrasemnate de domnul Iliescu
Eliad.
Datã azi, 19 august 1948.
Lichidator,
(ss) Dumitru Pollychroniade
569
570
Notã asupra ediþiei
Documentele publicate în acest volum fac parte din fondul arhivistic al

Bãncii Marmorosch, Blank & Co., fond de arhivã aflat în administrarea Arhivelor
Naþionale ale României-Direcþia Municipalã Bucureºti, astfel: Capitolul I –
dosarul 154/1942 –, intitulat „Banca Marmorosch, Blank & Co., Societate
Anonimã, Concluziuni scrise prezentate Înaltei Comisiuni de Apel, instituite prin
Decretul Lege nr. 584/1941, în procesul cu Ministerul de Finanþe”; Capitolul II –
dosarul 153/1942 –, „Banca Marmorosch, Blank & Co., Societate Anonimã,
Anexe la Concluziunile scrise prezentate Înaltei Comisiuni de Apel, instituite prin
Decretul Lege nr. 584/1941, în procesul cu Ministerul de Finanþe”, iar pentru
Capitolul III, registrele 174/1923-1931, 175/1932-1940 ºi 176/1941-1948,
conþinând procesele-verbale ale Consiliului de Administraþie al Bãncii
Operaþiunile de tehnoredactare, corecturã ºi graficã s-au desfãºurat în

trei etape cronologice: în prima etapã – în cursul anilor 2005-2006 –
tehnoredactarea pentru procesele verbale ale ºedinþelor Consiliului de
Administraþie din anii 1924-1932; a doua etapã – lunile aprilie-august 2009 –
tehnoredactarea pentru procesele-verbale ale ºedinþelor Consiliului de
Administraþie din anii 1933-1940 ºi 1945-1948, precum ºi procesele verbale ale
administratorului unic din anii 1941-1942 ºi 1945, iar a treia etapã – lunile
octombrie 2009-ianuarie 2010 – pentru capitolul I ºi II. Operaþiunile tehnice
privind corectura ºi grafica s-au desfãºurat în lunile ianuarie-martie 2010.
Cu excepþia anexelor nr. 15, 19, 20, 21, 22, 23, 27 ºi 54, aparþinând
capitolului al II-lea, care au fost editate ºi în volumul al XI-lea din Constantin
Argetoianu, Memorii pentru cei de mâine, Amintiri din vremea celor de ieri,
Editura Machiavelli, Bucureºti, 1998, celelalte documente din prezentul volum
sunt inedite.
Sublinierile existente în cuprinsul documentelor aparþin textelor din

documente. Spaþiile marcate cu trei puncte aparþin, de asemenea, documentului
ºi autorilor acestuia. Spaþiile marcate cu trei puncte încadrate cu parantezã
dreaptã aparþin îngrijitorului de ediþie, marcând întreruperea textului datoritã
imposibilitãþii descifrãrii acestuia. Redarea graficã a tabelelor a respectat
întocmai prezentarea tabelelor din documentele originale. Din punct de vedere
ortografic s-a intervenit numai acolo unde s-a considerat necesar unei adaptãri
la normele ortografice actuale.
571
Indice de nume
A Bacovescu, Ana, 529

Balaciu, Petre, 165, 166
Achimescu, Elena, 355 Bally, N., 210
Aftalion, C., 305, 391, 474 Balasz, 360
Aftalion, Mayer, 443 Baunsch-Iancovici, M., 351
Alcalay, A.M., 391 Bãdulescu, I., 165
Alevra, Grigore, 165, 166 Bãicoianu, C.I., administrator BNR, 192,
Alexandrescu, Al., 392 251, 252, 253
Alexandrescu, I., 546 Bãlãnescu, N., administrator BNR, 68,
Alexandrescu, Traian, 379 251, 252, 253
Alhalel, Aron, 546 Bãlescu, Constantin, 101, 507
Andreau, Jean, 216 Bãnãrescu, Silvia, 523
Angelescu, Constantin, guvernator BNR, Bâlea, Iosif, 475
24, 64, 73, 113, 151, 155 Bechoff, E., 307, 308, 309, 320
Anghel, Cristina, 415 Bénac, André, administrator BMB, 310,
Anghelescu, Dumitru, 523 315, 354, 356, 359, 385, 397
Anibal, Nestor, 523 Berceanu, M.Gh., 546
Antippas, Iani, 485 Bercovici, B., 392, 474
Antonescu Ion, om de stat, 138 Bercovici, I., 391
Antonescu, Mihai A., ministru, 138 Berkowitz, R., 402
Antonescu, P., 531 Berlescu, H., 462
Antonier, I., 395 Beza, Vasile, 509, 523
Apogy, E., 522, 532, 533, 534 Bidiulescu, G., 415
Apostol, Al., 216 Bimberg, Ana, 529
Argetoianu, Constantin, administrator, Blank, Albert Louis, 339, 345
BMB-ministru, 34, 62, 63, 85, 116, 154, Blank, Aurelia, 351
184, 189, 191, 193, 195, 197, 198, 199, Blank, Aristide, bancher, 40, 50, 86, 154,
200, 201, 238, 241, 242, 295, 302, 303, 156, 190, 209, 210, 232, 238, 240, 241,
304, 305, 306, 307, 309, 310, 316, 317, 249, 251, 270, 271, 295, 300, 303, 305,
318, 320, 321, 322, 330, 331, 332, 333, 307, 309, 310, 317, 318, 319, 320, 322,
337, 340, 341, 354, 355, 356, 359, 360, 330, 331, 333, 340, 341, 342, 343, 344,
361, 362, 363, 364, 365, 370, 371, 374, 346, 350, 351, 353, 354, 355, 356, 360,
375 361, 364, 365, 366, 369, 371, 375, 376,
Argetoianu, Valentina, 523, 531 377, 378, 385, 387, 388, 390, 397, 438,
Arþãreanu, Mihai, 101, 119, 136, 270, 271, 445, 450, 452, 455, 458, 460, 461, 463,
443, 474, 494, 513, 517, 518, 522, 530 464, 466, 468, 469, 470, 472, 479, 483,
Atias, Daisy Clarice, 529 486, 488, 490, 491, 493, 497, 498, 516,
Auboin, Roger, consilier tehnic BNR, 29, 518, 520, 523, 524, 526, 527, 528, 529,
32, 33, 34, 36, 39, 40, 47, 48, 51, 60, 63, 530, 531, 537, 538, 539, 540, 541, 543,
114 116, 172, 185, 240, 242 544, 545, 547, 548, 549, 550, 551, 552,
Aubry, 66 553, 554, 556, 557, 559, 560, 561, 564,
Aurelian, P.S., 215, 216, 450 565, 566, 567, 568
Auºnit, Max, 436 Blank, Grigore, administrator BMB, 544,
Avram, Cristea, 420 546, 547, 549, 550, 551, 552, 553, 554,
Avram, S., 421 556, 557, 559, 560, 564, 565, 566, 567
Axente, Titu, 523 Blank, Martin, 207
Axentovici, E., 475 Blank, Bettina, 365
Azouz, Calef, 340 Blank, M., 351
Blank, Mauriciu, bancher, 73, 80, 209, 210,
B 215, 216, 232, 238, 295, 302, 305,
Baboianu, Al., 391 307, 309, 310, 316, 317, 318, 319, 320,
Bacalu, Petre, 546 321, 322, 324, 328, 329, 330, 331, 332,
572
333, 338, 339, 340, 341, 342, 346, 352, Capon, S., 391
354, 356, 361, 363, 364, 366, 450 Cappon, 420
Blank, Vota, 468, 469 Carol I, rege, 74
Blitz, E., 527 Carol II, rege, 153, 240, 372
Blumenfeld, Charlotte, 522 Catargi, Elena, 523
Blumenfeld, Ionel, 395 Catargi Ghica, Margareta, 523
Boambã, Ioan, administrator BMB, 210, Cazacu, G.I., 205, 208, 408, 412, 425
216, 238, 250, 295, 300, 303, 305, 307, Cãrtinã, D., 475
310, 319, 320, 321, 322, 330, 331, 333, Cehu, Zalman, 484
340, 341, 342, 344, 346, 350, 353, 356, Cerkez, Ecaterina, 362
361, 363, 364, 365, 377, 378, 379, 381, Cerkez, Alfred, administrator BMB, 544,
383, 385, 387, 388, 390, 391, 393, 394, 545, 548, 550, 552, 554, 557, 560, 561,
397, 399, 403, 404, 406, 408, 412, 422, 565, 567, 568
425, 434, 438, 450, 451 Cesianu, G., administrator BNR, 205, 208,
Bocu, Sever, 429 251, 252, 253, 408, 412, 425
Bogdan, Elena, 546 Chiriac, 438
Boilis, Arnold, 522 Cohn, L., 534
Bolintineanu, Constantin St., 419 Ciocãrdel, Ofelia, 567
Borbelly, ªtefan, 500 Ciortan, State, 147, 161
Borceanu, Victor, 216 Cnobloch, C., 244
Bota, R., 392 Coandã, Constantin, administrator BMB,
Botez, Alexandru, 522, 523 250, 303, 305, 307, 317, 322, 328, 333,
Brandais, Anna, 355 337, 340, 341, 342, 343, 344, 346, 351,
Braustern, 494 353, 354, 356, 363, 364, 365, 366, 369,
Brãtianu, Ion I.C., 347 371, 375, 377, 378, 379, 380, 381, 382,
Brãtianu, Vintilã I.C., 70 383, 385, 387, 394, 397, 403, 404, 406
Brenner, I., 392 Coblenz, I., 402
Bretea, H., 361, 420 Cogan, Haim, 420
Bröefer, I., 386 Cohen, I., 474
Buber, I., 392 Cohu, Herman, 523,
Bulfon, Petre, 355 Comoþi, Gheorghe, 569
Burillianu, Dumitru/Dimitrie, guvernator Condeescu, N., 160, 164
BNR, 32, 50, 63, 73, 86, 116, 159, 232, 233 Constantin, I., 529
Bursan, Constantin, 68, 90, 165, 166, 205, Constantinescu, Alexandru/Alecu, 216,
208 330, 331, 333, 450
Bursan, Jules, 395 Constantinescu, E., 474, 475
Buzdugan, Alexandru C., administrator Constantinescu, Gr. 420
BNR, 192, 218, 219, 220, 222, 224, 225, Constantinescu, M., 391
226, 227, 251, 252, 253 Constantinescu, Zaharia, 91, 108, 262,
Buzdugan, M., 475, 518, 530, 569 265, 267
Cordea, Ianca, 475
C Corodeanu, Nicolae, 101
Caille, P., 535 Costescu, Gheorghe, 419
Caleff, Nico, 522 Crãciun, Dogaru Ion, 415
Cantacuzino, I.G., 75, 215, 216, 450 Crãciun, George, administrator BMB, 165,
Cantacuzino, G., administrator BMB, 302, 167, 191, 199, 200, 219, 226, 227, 238,
303, 305, 319, 331, 394 360, 362, 381, 385, 386, 409, 426, 459,
Cantacuzino, Gheorghe M., administrator 460, 461, 463, 465, 468, 471, 472, 477,
BMB, 492, 493, 497, 498 479, 483, 486, 488, 490, 491, 493, 497,
Cantuniari, Alexandru, director BMB, 213, 498
225 Crãciunescu, Al., 474, 475
Cantuniari, Constantin, funcþionar BNR, 65 Cretzianu, C., ministru, 138
Cantuniari, Esther, 420 Crihan, Madeleine, 523
Capoianu, D.N., 392 Cristea, ªtefania Vasile, 523
573
Cristescu, Dem., 159, 193 F

Crussicos, I., 392
Csillag, Adalbert, 382 Falkenfluck, Charlotte, 494
Culitza, V., 474, 475 Falkenfluck, S., 420, 473, 494
Cuparencu, Alexie, 392 Fãgeþel, C.S., 91, 108, 262, 265, 267
Curcov, Al., 475 Feher, Max, 216
Feigle, Alfred, 529
D Feingold, S., 534, 559
Feldea, L., 390, 475
Dabija, Aurel, 402 Feldmann, N., 529
Daia, Maria, 546 Ferdinand I, rege, 346
Dall Orso, Olga, 535 Filipescu, Grigore N., administrator BMB,
David, Ioan N., 244 154, 303, 305, 307, 309, 310, 317, 320,
David, Rubin, 259, 320 322, 328, 329, 331, 332, 339, 344, 345,
Dãscãlescu, S.P., 392 346, 351, 353, 354, 355, 356, 360, 361,
Deianu, P., 392 362, 363, 364, 365, 366, 369, 370, 375,
Demetrescu, M., 251, 252 379, 380, 381, 382, 383, 385, 386, 387,
Demoque, 108 388, 389, 391, 393, 394, 397, 399, 403,
Dendrino, Emil, 535 404, 406, 408, 421, 425, 433, 437, 438,
Deºliu, M., administrator BMB, 295, 300, 444, 445, 448, 449, 450, 455, 457, 458,
310, 312, 315 459, 460, 461, 463, 464, 468, 471, 477,
Diamandescu, Gh.B., 567 483
Diamandi, Natalia, 523 Filipescu, N., 216, 529
Dietrich, Adolf, 475, 546 Filitti, Nicolae, 523
Dimitriu, Gh. 546 Filittis, N.T., 529
Dinermann, W., 209, 210 Finger, Carol, 259
Dinu, C., 529 Fleischer, B., 532, 533, 534
Dinulescu, C., 109, 283 Flinker, B., 522
Djuvara, Mircea, 101, 507 Florescu, C., 390, 475, 494
Dobrescu, D., 546 Florescu, Jean Ch., 502
Dobrescu, Th. 523 Florescu, Vera, 270, 271
Dona, I.N., 429 Florin, A., 394, 546, 552
Donescu, 520 Fotiade, ªtefan, 394
Dornburg, Bernhard, 216 Frero, M., 386
Drãghici, D., 474, 475 Friedman, Ion, 386
Duca, I.G., 153 Frunzeanu, G., 475
Duca, G.G., 295, 305, 310, 322, 331, 333, Füurstenbourg, Carl, 216
346, 353, 356, 364, 365
Dudu, V., 529 G
Dulberg, S., 522
Dumitrescu, Petre, 355 Gal, Gavril, 395
Dumitrescu, V., 395 Galimir, A., 345
Dumitru, Ghiþã I., 484 Garbay, Ilie, 523, 537, 546
Duveen, 320 Garibaldi, Dumitru, 523
Garvin, Alexandru, 270, 271, 412
E Gasse, 309
Gaspar, Ion P., 415
Ene, Ernest, 403 Gavrilescu, C., 546
Enescu, Petre, 546 Gãrcineanu, I., 546
Erenharry, I.I., 392 Gãrloiu, Mihai, 475
Erlich, Marcel, 522 Gârbea, Elena, 474, 475
Esca, Aurel, 391 Georgescu, Gr., 210
Eugen, arhitect, 488 Georgescu Karpen, Otilia, 523
Eidinger, N., 436 Gerogescu, petre, 546
Elefteriu/e, G., 450, 465, 468, 486 Ghelmegeanu, M., 394
Elias, M.I., 392 Gheorghiu, Alexandru, 523
Elli, Pono, 421 Gheorghiu, D.I., administrator BNR, 251,
Ellman, A., 391 252, 253
574
Gheorghiu, M., 351 Hasefer, 420

Ghermani, M., 360 Haþieganu, Emil, 164, 212
Ghermany, E., 351 Heilpescu, M., 394
Ghica, Gr.Eg., 213 Heiss, Philippe, 216
Ghircoiaº, Traian, 569 Herscovici, D., 395
Ghitiuc, J., 421, 475 Herºcovici, H.L., 523
Ghitric, I., 518, 530 Hertz, 402
Ghiulea, N., 508 Hillard, Victor, 520, 526
Gicu, C., 264, 266 Hoffmann, I., 490, 503
Glückmann, Aba, 484 Homberg, André, administrator BMB, 322,
Goldberg, Victor, 391 328, 354, 356, 366, 369, 383, 397
Goldenberg, Mina, 523 Hornstein, M., 392
Goldenberg, S., 421, 474 Hossu, V., 475
Golescu, Cecilia C., 529
Gorjan, G.A., 419 I
Gradiu, 270 Iacobescu, 438
Grãdinaru, M., 244 Iacobescu, Sp., 254, 261
Grigorescu, A., 161 Iancovici, B., 474
Grigorescu, Aneta, 567 Iaroslavici, J., 535
Grigorescu, Niþã, 567 Iliescu, E., 475, 508, 518, 530, 535, 552,
Grigorescu, Romulus, 409 569
Grigoriu, Alexandru, administrator BMB, Iliescu, Const., 567
518, 519, 520, 522, 523, 524, 525, 526, Ilovici, A., 527
527, 528, 529, 530, 531, 532, 533, 534, Incovici, Marcel, 420
535, 536, 538, 539, 540, 541, 542, 543, Ioanidi, Nicolae, 388, 397, 405, 435
544, 545, 547, 548, 549, 550, 551, 552, Ioaniþescu, D.R., 204, 212
553, 554, 556, 557, 559, 560, 561, 564, Iaroslavici, Jacques, 492
565, 566, 567, 568 Ionescu, Ecaterina, 420
Grinberg, Mina, 546 Ionescu, D.T., 415
Grossu, Emil, 392 Ionescu, Romeo, 395
Grossu, Pr., 361 Ionescu, St., 475
Grossu, S., 340 Iorga, Nicolae, 318
Grozea, Mariette, 362 Iorgulescu, Marin, 531
Grüber, 438 Iosef, Henri, 473
Grüberg, 254 Iosifescu, Matei, 391
Grumãzescu, V., 474, 475 Ioþu/Iotzo, G., 91, 264
Grundea, Adolf, 523 Isãcescu, I., 474
Grünbaum, L., 406 Israilovici, S., 421
Grünblatt, Jean, 522, 523 Itzokowitz, I., 391
Grünblatt, Mary, 523 Iunian, Grigore N., 160, 250, 295, 303,
Gusti, Dimitrie, 203 305, 307, 310, 315, 317, 320, 330, 342,
H 344, 346, 350, 353, 371, 374, 375, 385,
390, 397
Hacal, I., 244 Ivanovici, Eliza, 355
Haimovici, R., 351 Ivanovici, Luiza, 355
Haimovici, Simon, 207
Haffner, I., 351 J
Halbertal, Suzette, 523
Halippa, Pantelimon, 160, 212 Jerscovici, Ch., 351
Hamangiu, C., 198 Jianu, Grigore, 523
Hangu, Petre, 475 Joseph, Henri, 546
Harabagiu, Marcu, 522, 546
Haralamb, H., 295
K
Harnik, David, 166 Kamerling, I., 391, 456
Harnik, Josif, 166 Kandel, Josef, 379
Hassan, L., 351 Kanton, Adolphe, 421
575
Kapri, G., 295, 302, 303, 304, 305, 310, Mahler, G., 165, 166
319, 322, 333, 353, 356, 364, 365, 394, Mayer, Hans, 68, 244
397, 398, 406, 407, 408, 421, 422, 425, Maltopol, T. 449, 452, 465, 468, 486
438, 444, 445, 448, 449, 449, 450, 451, Maniu, Iuliu, 160
452, 453, 455, 458, 459, 460, 463, 464, Mano, Pecsi, 508
465, 467, 468, 469, 470, 471, 472, 476, Manoilescu, Mihai, guvernator BNR, 33,
477, 478, 479, 482, 483, 485, 486, 488, 80, 81, 85, 114, 149, 151, 182, 186, 187,
489, 493, 496, 497, 498, 500, 502, 503 192, 193, 195, 235, 240, 241, 242, 246,
Kaufmann, L., 391 251, 252, 253
Keiss, S.W., 392 Manolescu, Ion, administrator BMB ºi
Kelemen, I., 295, 386 administrator unic, 472, 487, 488, 490,
Kencu, Elise, 546 493, 497, 498, 505, 507, 508, 509, 510,
Kencu, Melanie, 546 511, 513, 514, 515, 516, 517, 518, 519,
Kiriacescu, Oscar, administrator BNR, 520, 523, 524, 525, 526, 527, 529, 530,
192, 211, 251, 252, 253 531, 532, 533, 534, 535, 536, 537, 538,
Kohan, L., 395 539, 540, 541, 542, 543, 544, 545, 547,
Kostolanski, 475 548, 549, 550, 551, 552, 553, 554, 556,
Kotzbacher, T., 351, 494 557, 559, 560, 561, 564, 565, 566, 567,
Kreþulescu, Em., 531 568
Kühnberg, A., 351 Marcovici, H., 351
Marcovici, L., 394, 420
L Marcovici, M.I., 421
Lamberger, Carl, 216 Marcus, Ferdinand, 333
Lang, I., 392 Marcus, H., 351
Lantoº, Iuliu, 420 Margulieº, I., 561, 562
Lapedatu, I., administrator BNR, 154, 251, Maria, general, 522
252 Marian, Ilie, 557
Laszlo, Desider, 394 Marinescu, G., 211
Laurent, Théodore, administrator BMB, Marinescu, Petre, 485
310, 315 Marmorosch, Jacob, bancher, 73, 215, 216
Leantcy, C.A. 429 Marocinski, M., 475
Lederhaendler, R., 395 Mateescu, Gh., 474
Leibovici, E., 351 Matei, George, 304
Le Marois, Maria, 529 Mateiescu, G., 474
Lemcovici, S., 394 Massabky, Bechora I., 535
Leonida, 421 Mavrocordat, Vladimir, administrator BMB,
Leonida, Benedict, 494 486, 487, 488, 489, 490, 492, 493, 496,
Leonida, Mariana, 462, 494 497, 498, 500, 502, 504
Leonhardt, M., 351 Mazãre, Ion, 386
Levy, E., 351 Mãrculescu, Eliad, 518
Levy Strauss, Achille, 295, 300, 346, 350, Mãrculescu, Eugenia, 420
354, 356, 385, 397 Mãrculescu, M., 351, 530
Liebreich, E., 535 Mãrculescu, Zentler, 529
Lipot, ªandor, 485 Mãrgãrit, I/F., 165, 167, 226, 227, 412, 426,
Löbel, A., 395 438, 449, 450, 451, 452, 453, 455, 458,
Löbel, Constanþa, 523 460, 461, 463, 465, 466, 467, 468, 470,
Logotetidi, Scully, 485 474, 477, 479, 481, 482
Lonczy, Leo, 216 Mãtãsaru, F. 395
Lorenz, A., 394 Mãtãsaru, I., 361
Lustgarten, B., 421 Mecu, Ilie, funcþionar BNR, 40, 154, 379
Melbert, 390
M Meirovici, Iancu, 523
Macovei, Marin, 415 Mendel, M., 394
Madgearu, Virgil, ministru, 23, 53, 61, 72, Miclescu, 472
73, 84, 93, 113, 145, 150, 158, 159, 160, Micºunescu, Aurel, 526, 527, 528, 530
164, 203, 212, 318 Micu, L., 529
576
Mihail, A., 474 O’Kelly, Elena, 529

Mihailide, M., 391 Olariu, A., 407, 449, 465, 468, 486
Mihalache, Ion, 160, 164 Olãnescu, C.P., administrator BMB, 249,
Mihãescu, 415 250, 305, 307, 309, 310, 316, 317, 318,
Mihãescu, Eliza, 546 319, 320, 321, 322, 323, 329, 330, 331,
Mironescu, G.G., ministru, 36, 37, 202, 332, 333, 338, 339, 340, 341, 342, 343,
203, 212 344, 345, 346, 350, 450
Mirto, Eduard, 204 Olteanu, Ion, 557
Missir, Lisette, 523 Opriºan, C., funcþionar BNR, 40
Mitif, Rosa, 429 Orãºanu, Cezar, 94, 95, 108, 270, 274,
Moinescu, Traian, 569 275, 279
Moisescu, C., 403 Oromulu, M., guvernator BNR, 334
Moldovan, Grigore, 395 Ornstein, E., 392
Moroeanu, L., 531, 535, 537, 567 Orzeanu, Orfi, 395
Mosa Luigi, 65 Ottulescu, Emil, 270, 379
Moscovici, J., 351 Oþoiu, Adrian, administrator BNR, 192,
Mund, S., 420 213, 251, 252, 253
Munteanu, Elena, 362
Munteanu, I., 421 P
Munteanu, I.G., 523
Munteanu, Irina, 362 Paciuc, Falic, 522
Mureºanu, F., 386 Pacsimade, Alexandru, director, BMB,
Mussolini, om de stat italian, 51 119, 136, 361, 381, 425, 450, 452, 455,
Müller, Hermann, 304 458, 460, 461, 463, 465, 468, 474, 477,
Müller, Richard, 475 479, 482, 483, 486, 488, 490, 491, 493,
494, 495, 497, 498, 499, 500, 504, 517,
N 518, 530, 552, 558, 559
Nacht, A., Belvila, 535 Paicu, Vasile, 475
Nanescu, Constantin, 91, 92, 264, 265, Paltin, L., 205, 208, 394, 426, 474, 517,
269 518, 530, 560
Nasta, Egor, 472, 522 Pancu, G., 210
Naumescu, G., 474, 475 Pangal, Ion, 165
Navrodi, G., 90, 165 Pantazi, Emilian, administrator BMB, 249,
Nãdãºan, Sofia, 420 250, 303, 304, 305, 306, 307, 309, 310,
Necht, 307, 309 316, 317, 319, 320, 322, 328, 330, 331,
Negrescu, Constantin, 475 339, 340, 341, 342, 343, 344, 345, 346,
Negrescu, S., 402 352, 354, 356, 360, 361, 362, 363, 364,
Negulescu, D., 248 365, 366, 369, 371, 375, 376, 377, 378,
Negrei, Gabriel, 522 379, 380, 381, 382, 383, 384, 385, 387,
Nemeth, Louis, 386 390, 391, 394, 396, 398, 399, 402, 403,
Nestorescu, Ilie, funcþionar BNR. 40, 379 404, 405, 406, 407, 408, 421, 422, 424,
Nicolau, E., 161 425, 438, 447
Nicolescu, Ana, 523 Panteli, Anghel Hagi, 429
Niculescu, Mihalache Alexandru, 415 Papp, S., 402
Niþescu, Voicu, 403 Pascu, Radu, 210
Niþescu, Voicu, 204 Paspatti, A., 351
Noica, Gavril, 254 Paºca, Radu, 490
Pavel, Marin, 535
O Paximade, R., 210
Obreja, Sofia, 535 Pârvu, I., 395
Odobescu, Ion, 216 Petrescu, M., 395, 474
O’Kelly, A.A., administrator BMB, 518, 519, Petrovici, Iorgu, 379
520, 522, 523, 524, 525, 526, 527, 528, Perez, Marian, 333,
529, 530, 531, 532, 533, 536, 537, 538, Pillat, I., 303, 305, 330, 356, 363, 364, 395
539, 540, 541, 542, 543, 544, 548, 550, Pinsler, M., 351
552, 553, 554, 556, 565, 566 Plachs, F., 210
577
Planiol, 90, 108 Romniceanu, Victor, administrator BMB,

Plesnilã, P., 394 250, 310, 315, 317, 319, 320, 321, 322,
Pollychroniade, Dumitru, 568, 569 329, 330, 331, 332, 333, 337, 338, 339,
Poloni, St., 474 340, 342, 343, 344, 345, 346, 352, 353,
Popescu, G., 392 354, 355, 356, 360, 361, 362, 363, 364,
Popescu, Ghiþã, 240 365, 370, 371, 374, 375, 376, 377, 378,
Popescu, Teodor, 415 379, 380, 381, 382, 383, 384, 385, 386,
Popescu, V., 245 387, 388, 389, 390, 391, 392, 393, 394,
Popovici, Al.A., 391 396, 397, 398, 399, 402, 403, 404, 405,
Popovici, C.A., 429 406, 407, 408, 421, 422, 424, 434
Popovici, Elena, 552 Rosenbandur, H., 421
Popovici, Mihai, 160, 164, 167 Rosenfeld, Ch., 351
Popp, Ionel, 434, 445, 449, 450, 452, 455, Rosenfeld, Simon, 361
457, 458, 459, 460, 461, 462, 463, 464, Rosental, Ignat, 340
465, 467, 468, 469, 470, 472, 473, 476, Rosental, Simon, administrator BMB, 154,
477, 478, 479, 482, 483, 485, 486, 489, 238, 240, 250, 295, 303, 304, 305, 306,
490, 492, 493, 498, 503 307, 309, 310, 317, 320, 321, 324, 329,
Portocalã, inginer, 535 330, 333, 337, 340, 341, 342, 343, 344,
Poruþiu, P., administrator BNR, 251, 252 346, 353, 356, 361, 363, 364, 365, 371,
Possa, M., 156, 233, 242, 248 374, 375, 376, 377, 378, 379, 380, 381,
Prager, Emil, administrator BMB, 518, 519, 382, 383, 384, 385, 386, 387, 388, 390,
520, 522, 523, 524, 525, 526, 527, 528, 394, 397, 399, 402, 403, 404, 405, 406,
529, 530, 531, 532, 533, 534, 535, 536, 408, 421, 425
537, 538, 539, 540, 541, 542, 543, 544, Rosetti, Ana, 523
545, 548, 550 Roºca, Isaia, 475
Preiss, Beatrice, 475, 569 Roºoiu, M., 398
Preiss, L., 407 Rotberg, I., 392
Procopie Dumitrescu, Florian, 30, 165, 166 Rothenberg, Feny, 254
Protopopescu, C.I., 523 Rothenberg, Iulius, 254
Protopopescu, Dimitrie, 80, 216 Rohrlich, Carol, 165
Pussmann, S., 420 Rozen, inginer, 546
Puzdericã, N., 475 Rubin, Bernard, 546
Rubin, Ella, 523
R Ruch, 480
Radopol, C., 351
Rainhorn, D., 535, 537
S
Raþiu, Victor, 362 Salner, M., 420
Rau, 66 Samuelly, 90
Rãducanu, I., 164, 324 Samuelly, Valerie I., 523
Rãdulescu, C., 35, 196 Sapoca, L., 394
Rãdulescu, Elena, 254 Sapocinic, Isac, 475
Rãdulescu, Gh., 475 Sapora, I.M., 391
Rãdulescu, T., 216 Saulick, 420
Rãdulescu, S., 492 Sãnãtescu, Gabriela, 523
Rãuþ, G., 360, 377, 382, 387, 391, 406, Sãndeºiu, Gabriela, 523
422, 425, 436, 438, 445, 450, 452, 453, Sãveanu, S., 212
456, 458, 459, 462 Sãvulescu, I., 535
Ripert, 90, 108 Sãvulescu, L., 535
Rist, Charles, consilier tehnic BNR, 63, Schapira, M., 68, 90, 209, 320, 499, 503
168, 242 Schee, M., 392
Rodescu, Iancu, 534, 569 Scheiu, A., 421
Roller, Adolf, 244 Schnabel, Oscar Tiny, 254
Roman, M., 546 Schoenfeld, C., 351
Romanescu, Radu, comisar al Guvernului, Schrager, S., 360, 395
24, 30, 61, 113, 156, 158 Schreiber, Iosif, 392
578
Schreiber, Simeon, 392 346, 353, 356, 364, 365, 395, 434, 438,
Schreier, Clement, 522 445, 449, 452, 453, 455, 458, 459, 460,
Schrötter-Scarlat, S., 324 463, 465, 468
Schutzer, N., 391 Stanislav, D., 474, 475
Schwartz, F.H., 351 Stãncescu, Constantin, 362
Scondãcescu, Barbu, 150, 155, 241 Stãnescu, Gr., 420
Scurtopol, 420 Stârcea, Al., 150, 155, 241
Sebastian, N., 523 Stârcea, I.V., administrator BMB, 250, 303,
Segal, 379, 310, 315, 321, 330, 340, 341, 342, 343,
Segale, I., 473 344, 345, 346, 352, 353, 354, 356, 359,
Segall, S., 392 362, 363, 364, 365, 388, 390, 391, 393,
Seulescu, Mihai, administrator BMB, 165, 394, 397, 399, 403, 406, 408, 425, 438,
166, 216, 250, 295, 300, 302, 305, 306, 445, 449, 450, 451, 452, 454, 460, 462,
307, 309, 310, 316, 317, 318, 319, 320, 463, 465, 468, 471, 472, 477, 479, 483,
321, 322, 323, 329, 330, 333, 338, 339, 486, 488, 490, 493, 497, 498, 500
340, 341, 342, 343, 344, 346, 350, 353, St Chamont, J.C., 381, 395
354, 355, 356, 363, 364, 366 Steinberg, H., 420
Severineanu, Luca, 567 Steinberg, M., 420
Sgardelli, Al., 474, 475 Stelescu, Alex. 546
Shinesi, E., 534, Stelian, Toma, administrator BMB, 295,
Siegler, Osias, 259 305, 307, 310, 315, 320, 325
Siegler, Speranþa, 259 Stoenescu, Nicolae, ministru, 506
Silberstein, I., 484 Stoiceanu, M., 474
Sihlea, I., 394, 552 Stoicescu, Costin, administrator BNR, 25,
Simionescu, Traian, 395 31, 54, 60, 61, 149, 192, 251, 252, 253
Stoicescu, M., 475
Simon, Florica, 394
Strat, George, administrator BMB, 486,
Siseºti, G., 198
487, 488, 489, 490, 492, 493, 496, 497,
Sitescu, Pantelimon, 486, 488 498, 500, 503
Slavian, S., 386, 426, 430 Stratilescu, Gh., 94, 95, 108, 270, 274,
Slãvescu, Victor, bancher, 21, 70, 72, 117, 275, 279, 355
247, 248 Strejaru, Luby., 402, 558, 559
Smaia, I.S., 402 Sussmann, B., 351
Soepkez, Margareta, 270, 271 Szende, A., 395
Soepkez, Richard, administrator BMB, 40,
154, 190, 209, 210, 238, 240, 241, 242, ª
250, 251, 270, 295, 305, 310, 317, 319, ªaraga, Achille, 420
320, 321, 322, 330, 331, 333, 337, 339, ªendrea, A.N., 304
340, 342, 344, 346, 354, 356, 361, 364, ªerbãnescu, N., 386
365, 371, 374, 375, 377, 378, 379, 381, ªerbescu, S., 394
382, 383, 385, 387, 388, 390, 391, 393, ªerbulescu, 92, 147
394, 397, 398, 399, 403, 404, 405, 406, ªtefãnescu Amza, Constantin, 198
407, 408, 425, 433, 445, 448, 449, 450, ªtefãnescu, avocat, 379
452, 455, 458, 465, 468, 471, 472, 483, ªtefãnescu, Nae, bancher, 240
490 ªtefãnescu, N. Th., 218, 219, 220, 222,
Soreanu, I., 474 224, 225, 226, 227
Sotirescu, E.I., 522
Spayer, Herman, 216 T
Spayer, Margot, 522 Tabacovici, Nicolae, director, 40, 154, 156,
Sperri, Alfredo, 362 191, 232, 238, 240, 241, 242, 251, 270,
Sperri, Eufrosina, 362 271, 324, 371, 374, 375, 377, 378, 379,
Spielmann, Berta, 420 381, 382, 383, 385, 387, 388, 390, 391,
Spiratos, Mihai, funcþionar BMB, 65, 66 393, 397, 451
Spirescu, H., 386, 530, 532 Tabacu, Ion. C., 523
Staicovici, Chr., 295, 305, 319, 331, 333, Tache, Ecaterina, 415
579
Tache, Niþã, 415 Vineº, I.V., 546

Tacoff, Alex., 522 Vineº, Alex., 546
Tanaºoca, Atanase, 523 Voinescu, N., 205, 208, 213, 340, 390, 394,
Tãnãsescu-Dima, Haralambie, 568 399, 404, 426, 430, 438, 443, 460, 463,
Tãnãsescu, Gheorghe, 355 465, 468, 472, 474, 477, 483, 486, 497,
Teianu, C.N., 161 498
Temembaum, 420
Teodorescu, Anibal, administrator BMB, Z
363, 364, 365, 366, 369, 370, 375, 376, Zagoritz, V., 394
377, 378, 379, 380, 381, 382, 383, 384, Zaharief, Ion, 475
385, 386, 387, 388, 391, 393, 394, 397, Zambaccian, K.Z., 531
406, 407, 408, 412, 421, 422, 424, 425, Zamfirescu, 421
434, 437, 438, 444, 445, 448, 450, 451, Zamfirescu, Al., 386
452, 455, 457, 458, 459, 460, 462, 463, Zamfirescu, Olga, 508
464, 465, 467, 468, 469, 470, 471, 472, Zãnescu, Alexandru, 522, 523, 529, 531,
476, 477, 478, 479, 482, 483, 485, 486, 546
487, 488, 489, 490, 491, 492, 493, 496, Zãrnescu, Theodor, 402
497, 498, 500, 502, 503 Zentler, Otto, 360
Teodorovici, Teodor M., 271, 550, 567 Zingher, I., 402
Thanos, Mihai, funcþionar BMB, 65 Zingler, I., 361
Thenen, 461 Zismann, Rosa, 522
Thomas, M., 462 Zografi, M.N., 535
Titulescu, Niculae, 212 Zohrab, L., 503
Tulbure, L., 474, 475
X
U
Xenopol, Alexandru D., 80
Ulic, Iulia, 421 Xenopol, Radu, administrator BMB, 544,
Ungureanu, Ghiþã, 475 545, 548, 550, 552, 565, 566
Unter, I., 361, 386
Unter, Martin, 392 W
Urechia, V.A., 199, 200, 205, 208, 219, Wagner, Adolf, 522
225, 344, 360, 381, 394, 425, 450, 452, Wechsley, R., 351
455, 474, 494, 495 Wechsler, I., 295, 464, 474
Üllrich, R., 156, 233, 243, 506, 512 Weigl, Alfred, 523
Weinberg, M., 394
V Weisengrin, B., 522
Vaida-Voevod, Alexandru, 160, 203, 212, Wesnitch, Bianca, 555
250, 295, 302, 303, 305, 306, 307, 309, Wiard, H., 309
310, 311, 315, 321, 323, 331, 339, 340, Wieder, N., 395
341, 342, 343, 344, 345, 346, 371, 374, Wiegler, C., 394, 421
406
Vaisengruen, B., 165, 166
Valeriu, Andrei, 475
Vasilache, Vasile D., 484
Vasilescu, Constantin, 254
Vasilescu, C.M., 216
Vasilescu, Dumitru, 421
Vasilescu Karpen, Nicolae, 198
Vârgolici, N.V., 395, 438, 449, 450, 452,
465, 468, 486, 488, 498
Vârgolici, V.V., 392
Veniamin, Virgil, 513, 514
Villacros, B., 535
de Viville, B., 395
580
Cuprins
Prefaþã,
ªtefan Petre Kirson...........................................................................................5
Capitolul I,
Concluziile scrise de Banca Marmorosch, Blank & Co., prezentate
Înaltei Comisii de Apel în procesul cu Ministerul de Finanþe (1942).....................7
Capitolul II,
Anexele la Concluziile scrise de Banca Marmorosch, Blank & Co., prezentate
Înaltei Comisii de Apel în procesul cu Ministerul de Finanþe (1942)..............111
Capitolul III,
Procese-verbale ale ºedinþelor Consiliului de Administraþie al Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. (1924-1940, 1945-1948). Procese-verbale ale
administratorului unic al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. (1941-1942, 1945)
......................................................................................................................289
Notã asupra ediþiei,

ªtefan Petre Kirson ......................................................................................571
Indice de nume ...........................................................................................572
581
Prin documentele unui proces celebru,
susþinut de mari avocaþi ºi judecãtori ai timpului,
ºi prin incendiare dezvãluiri de secrete ale lumii bancare interbelice,
“TITANICUL”
civilizaþiei bancare româneºti

– Banca Marmorosch, Blank & Co. –
iese la suprafaþã la aproape 80 de ani de la prãbuºirea sa
ISBN
978–606–92420–3–2
978–606–92420–5–6

Colectia Noi Suntem Bancheri Vol 2

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Colectia Noi Suntem Bancheri Vol 2

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ

DIN ANII 1929-1933:

CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Continuãm sã editãm, în cuprinsul volumului al doilea dedicat prãbuºirii

În Capitolul al II-lea prezentãm anexele care au însoþit, ca suport

În ierarhia superioarã a unei bãnci, Consiliul de Administraþie întruneºte

1. 12 ianuarie 1942. Concluziile scrise de Banca Marmorosch, Blank & Co.,

1/ Competenþa Comisiei de Anchetã.

1/ Decretul Lege nr. 3.441/1940 nu a derogat de la normele dreptului comun.

1/ Legea Monetarã din 7 februarie 1929.

1/ Tranºa de 300.000.000 lei.

1/ Valoarea legalã a convenþiilor ºi tranzacþiilor încheiate.

1/ Frauda sau culpa.

1/ Inadmisibilitatea discuþiei acestor critici faþã de competenþa restrânsã a

1/ Toate ratele eºalonate, ce mai sunt de încasat, trebuie scãzute, contrar

Complexitatea procesului de faþã, care rezultã din natura particularã ºi din

1/ Competenþa Comisiunii de Anchetã. De la început trebuie sã precizãm

„Art. 1 Se instituie pe lângã Preºedinþia Consiliului de Miniºtri o

Din simpla citire a acestui text, rezultã cã obiectul anchetei îl formeazã:

„Când se constatã fraude sau grave prejudicii aduse Statului, Consiliul

Prin acest articol se precizeazã cã ancheta va avea sã stabilescã ºi dacã

gestiunea bãncii în general;

„În adevãr, misiunea Comisiunii nu e aceea de a cerceta întreaga

Totuºi, Comisiunea, în flagrantã contrazicere cu propria ei definiþie a

2/ Competenþa Comisiunii de Apel. Conform principiului cã competenþa

1/ Din principiul cã D.L. 3.441/1940 este o legiuire excepþionalã ºi

„Comisiunea, interpretând disp. art. 3 din D.L., a gãsit cã legiuitorul nu a

Reprezentanþii Ministerului, ori de câte ori noi am înþeles sã invocãm

cã între culpã ºi prejudiciu existã o cauzalitate directã ºi exclusivã.

Pentru îndeplinirea atât a rãscumpãrãrilor de efecte, cât ºi a convenþiilor

Dupã ce se vorbeºte mai departe de creanþe care vor continua sã figureze

„Pe de altã parte, se va proceda la amortizarea unei pãrþi importante din

Anii 1930/32 au fost deosebit de grei pentru instituþiile bancare, prin

„Art. 1 Pentru administrarea portofoliului de efecte cu scadenþã prea

Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929, pânã la concurenþa sumei totale de

În completarea acestui text, citãm aici art. 24 din statutele Bãncii

„Art. 24 Nu sunt admise la scont decât efecte de comerþ la ordin timbrate,

„Pentru rãscumpãrarea portofoliului imobilizat al Bãncii Naþionale,

Prin urmare, e vorba în mod mãrturisit de sacrificu, de completarea

Se accentueazã, deci, din nou, cã e vorba de jertfã, cã nu se va putea

„Luând contact cu conducerea Institutului de Emisiune, am ridicat

Prin urmare, nu numai cã autorul legii confirmã cã era vorba ca Statul sã

„Am fost întrebat cum s-a putut ca în portofoliul Bãncii Naþionale a

ªi dupã ce aratã cã originea acestor efecte nestatutare era politica de

„Se înþelege cã, în asemenea condiþiuni, Banca Naþionalã, oricâtã

Acest înþeles al legii e confirmat ºi prin depoziþia /luatã înaintea acestei

aplicarea legilor de rãspundere de portofoliu:

„Printre aceste efecte /propuse de BNR spre a fi preluate de Stat/ erau ºi

Socotim, deci, cã am dovedit fãrã putinþã de îndoialã cã efectele, ce se

„În mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare vor

Prin planul de stabilizare s-a pus la dispoziþia Statului pentru aceste

la totalul resurselor disponibile conform planului de stabilizare.

bb/ În ce priveºte formalitãþile acestor convenþii ºi tranzacþii, este, de

„În vedere cã portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale trecut la Stat, pe

Se confirmã, deci, cã convenþiile cu debitorii trebuia sã fie pe termene

Statul a preluat de la Banca Naþionalã efecte provenite de la noi, în trei

1/ Tranºa de Lei 300.000.000 a fost preluatã de Ministerul de Finanþe, în

„Având în vedere cã BNR, de acord cu consilierul tehnic, a fost silitã sã

Se vãd din aceastã adresã împrejurãrile care au justificat oportunitatea

La 23 iulie 1930, Comisiunea Portofoliului, creatã prin art. 10 din aceastã

obligo, n-ar fi existat autorizarea Consiliului de Miniºtri, deºi Jurnalul nr.

„Pour sa part la Banque Blank a remboursé, dans le courant de l’année

Dar cã în 1931 retragerile de depozite au continuat ºi conchide