Cuvint inainte la editia a doua Prima editie a acestei cArti, apiruti in 1986 la Editura Academiei, s-a bucurat de o buna primire, coneretizata atit in epuizarea rapid a celor dowd tiraje, cit si in recenziile si notele bibliografice care i-au fost consacrate ara! si in strainatate?, Aprecierile celor care au citit-o si numeroasele ‘cereri primite intre timp de la diverse persoane doritoare sa si-o procure m-ati determinat si ma gindese la reeditarea luerarit, Prin bunavointa Edi- turii Humanitas, cartea isi incepe acum al doilea drum spre cei interesati de gramatica limbii romaine Fara a fi o lucrare scrisi din nou, editia de fata este 0 versiune refacuta ~ si, sper, imbunatatita —a celei din 1986. Deosebirile constau indeosebi in adaosuri de fapte si de explicatii, dar si in reformulari ale unor pasaje, in scopul clarificarii lor. Impotriva tnor probabile asteptari, legate de pireri relativ raspindite, nu am avut de addugat multe fapte de limba recente care si fi aparut in perioa- da dintre cele dou editii, eventual in dependenta de schimbarile de natura sociopolitica. Daca in vocabular ultimii ani au adus, intr-adevar, multe noutati absolute si treceri reciproce intre fondul activ si cel pasiv, in struc {ura gramaticala inovatiile sint practic inexistente, ceea ce nue de mirare: fata de cit de incet se schimba aceasta parte a limbii, 0 perioada de zece ani este prea scurta pentru a aduce elemente relevante. Unele fenomene care attag atentia acum prin inmultirea lor si prin manifestarea in imprejurari AL Grau, in .Roménia literars™ XVIL 1985. nr. 49. p. 8: Ton Toma, in Forum” XXVIII 1986. ne. 17, p, 86-80: Stefan Bades. in Romania literara” XX. 1987. nt. 9, p. 7: ‘Maria Gherghina. in Limba si literatura romana” XVI, 1987. nr. 1, p. 60-6: Sabina Teius in ,Cercetari de lingvistca” XXXIT. 1987, nr, 2. p. 184 ~ 186: Lucia-Gabriela Munteanu, in Collegium” (lasi) IL. 1987. p, 192-193: N. Mibiescu, in ,Saptamina”. 1987, nr. 24 (861). p. 2 sir. 26 863). p. 2: Nicolae Andrei. in .Vremuri noi (Calirasi. 20 iunie 1987: M. Andrei. in Ateneu XXIV. 1987. nr-10; Cloreli] Glicmacea]. in .Teibuna seoli= ‘XVIL 1987. nr. 297. p.2: Flora Suteu. in -p-85-91 : wane" LL 1987. n® 203 ~ 204, p, S72: nauistique de Paris LXX(IL 1988, 2 Daniel Arapu. in Bulletin de la Société de p. 219-221: Povi Skirup. in .Revue comane™ XXII. 1988, 2. p. 296-297; Sunda Sora, in .Romanistisches lahrbuch” XL. 1989, p. 187-189: Gerhard Emst, in .Romanische For- schungen™ CHL 1990.1. p. 74-77 8/CUVINT INAINTE LA EDITIA A DOUA publice au o existent mai veche si au fost notate in prima editie a cartii| CUVINT INAINTE LA EDITIA A DOUs dem oamenii de cultura s-au plins de degradarea limbii: perioada inter liek renumita pentru inflorirea culturii ~ ne ofera nenumarate marturii ingrijorarilor contemporane cu privire la ,,deteriorarea™ limbii dupa Un ea Mare din 1918; si totusi in acea perioad s-a produs miract Wnificdrii rapide a limbii literare! Cred c& putem avea incredere in capi tatea limbii de a alege mereu griul de neghin’ in toate compartimentele deci de a nu ajunge, in ce priveste gramatica, si-si facd norme din dezac duri gi anacoluturi, in exprimarea neingrijita asemenea fenomene au ¢: Jat si vor exista totdeauna, dar important este ca ele si nu fie preluat: Jimba literara. Cunoasterea normelor limbii literare poate fi asigurata p {m0 mai buna formatie scolar’ si prin informatia ulterioara, pe care c ‘efiuta si o va asimila numai cineva educat in aceasta directie. Daca exista astizi un motiv real de ingrijorare in privinta limbii, m pire ca acesta este atitudinea fata de norma: anume, se constati tend Nejustificata de a asocia norma unica si actiunea institutionalizata de r mare a limbii cu regimurile totalitare, dictatoriale ~ pe care le-ar ev prin trasituri ca rigiditatea, impunerea obligatorie si nivelarea social jupusa ~, si, in consecint4, de a le respinge in numele ideilor de liberal (libertate a expresiei), de pluralism si de individualism (manifestare a sonalititii, eventual initiativa particulara); in masura in care respinge normei unice se face si in numele unei descentralizari, al unui patriot local" ~ fie teritorial, fie functional/sociocultural — opus unui fost mo Jitism, se ajunge la ideea aberanta ca n-ar exista o singura limba liter aceeasi pentru toti romanii. Sfidarea intentionat’ a normei (unice) « incomparabil mai grava decit incalcarea ei din ignorant, din inertie din neatentie. Adaugirile operate in editia de fat’ — unele sugerate de recenzenti fost facute cu respectarea si chiar sublinierea specificului general al c& care a fost orientata de la inceput spre aspectele de cultivare a limbii am introdus referiri speciale la abateri caracteristice vorbitorilor din publica Moldova, intrucit consider c& prelucrarea pentru acesti destins anormei unice este mai bine sa fie facut de specialisti locali. Pentru < deranja sistemul de trimiteri de la un paragraf la altul si de la glosarul dice la paragrafe, adaosurile au fost inglobate in vechile paragrafe. Un paragraf complet nou al acestei editii a fost plasat la sfirsit (§ 431) si consacrat unei caracterizari de ansamblu a gramaticii limbii romane actu Indicele de cuvinte (forme), afixe si imbinari discutate in carte a fost ac gat pentru a ajuta gisirea rapida a unor informatii de amanunt. in legatura cu continutul cartii si cu nivelul ei, parerile exprimate blic sau comunicate personal au mers in doua directii opuse: unii cititor fi dorit-o mai mica si mai simpla, iar altii, dimpotriva, mai ampli si mai vant; de aceea si unii, si altii au putut socoti discutabild destinatia pe: fofi afirmata in titlu, fie pentru cd li se parea c lucrarea nu este accesi10/CUVINT INAINTE LA EDITIA A DOUA tuturor, fie pentru ca ii atribuiau autoarei intelegerea lui fo drept ,netoti* sau ,tonti* care au nevoie de indicatii elementare. Prevaizusem posibili- tatea unor asemenea obiectii si ele nu m-au facut si schimb conceptia car- fii, tocmai pentru c&, exprimind puncte de vedere opuse, se anulau in fapt; am ramas la convingerea c8, dupa selectia mea, fiecare cititor isi poate ale~ ge informatiile despre care constata ca ii lipsesc. Tot opuse au fost cite- odata parerile despre indicatiile normative si corective din carte, atitudinea mea fala de unele fapte inregistrate fiind socotita sau prea intransigent’, sau prea tolerantd; la aceste obiectii — care erau si ele previzibile, intrucit consensul in materie este greu de atins ~ nu pot rispunde decit repetind pentru cititorii actuali asigurarea cd recomandarile pe care le fac sint con- forme cu cele din lucratile normative in vigoare (sau in spiritul lor in situ- atii absente din acestea) si ci se bazeaza pe observarea uzului literat, con- fruntat, cind este cazul, cu opiniile altor cercetatori. In conformitate cu explicatiile date la prima editie (vezi aici p. 13 — 14), nuam dat nici acum o bibliografie, De altfel, ultimii ani, bogati in lucrati de gramatici didacticd, nu prea au adus noutati semnificative in spiritul cari mele; singura apropiata de ea, dar altfel organizata, este lucrarea lui G. Gruita intitulata Gramaticd normativa. 77 de intrebiiri si raspunsuri (1994). Cu riscul de a pirea lipsita de modestie, indic, pentru cei interesati de aprofundarea unor aspecte, doua Iucrari ale mele publicate dupa editia | a Gramaticii pentru toti: Probleme ale exprimarii corecte (1987) $i Ortografie pentru toti. 30 de dificultati (1990). Desi s-ar pirea ca intra in contradictie cu pledoaria pentru respectarea normei unice a limbii literare, cartea de fat nu aplica normele academice din 1993 care au modificat in mod nejustificat serierea vocalei /i/ si a unor forme ale verbului a fi. Contradictia este numai aparenta, intrucit normele ortografice din 1993, decretate, abuziv, de nespecialisti, contravin realitatii lingvistice si principiilor stiintifice. Nu este locul si reiau argumentele pe care le-am expus in repetate rinduri impotriva scrierii cu 4 sia formei sunt (vezi, in special, Procesul ortografiei, in Limba roman’ XLI, 1992, ar. 4, p. 185 — 198). Spre cinstea ei, Editura Humanitas foloseste in conti- nuare scrierea rationala cu ? si sin, ceea ce este unul dintre motivele pen- tru care noua editie a Gramaticii pentru tofi se simte aici ca acasi,Cuvint inainte la editia intti Prin gramatica se inteleg doua lucruri: 1) 0 parte componentia li bij, denumitd si structur’ gramaticalt, si 2) studiu! acestei parti comy nente a limbii, deci o disciplina lingvisticd sau, altfel spus, 0 parte comp nent a stiintei limbii; ca la orice studiu, numele disciplinei desemneazi concretizarea ei sub forma unei lucrari. fn ce sens este folosit cuvintul titlul c&rtii Gramatica pentru tofi? Evident, in cel de al doilea, cici strt tura gramaticali este oricum, in mod obiectiv, a tuturor vorbitorilor lim ‘materne, asa cum limba in intregime este bunu! tuturor. Numai studiu! li bi, asadar si al gramaticii, poate fi facut in grade diferite de aprofundare de accesibilitate, pentru mai multi sau mai putini destinatari. O.,.gramat pentru toti, deci o lucrare de gramatic’ adresatd, in principiu, tuturor v: bitorilor, trebuie si cuprinda elementele considerate necesare pentru f ‘matia cultural a oricarui cetatean. Traducere directi a titlului unei gramatici franceze ~ Grammaire fit ¢aise pour tous de Maurice Rat -, titlul prezentei lucrari este in egal n surd inspirat de doud cunoscute colectii roménesti: Biblioteca pentru tof. Stiinta pentru tofi. Ca si in aceste formule, destinatia pentru fofi poate socotit’ o pretentie utopica, iluzorie, dacti nu se precizeazi ci sint avuti vedere toti cei interesati, toticei care vor si fie indrumati, care \ 88 citeascd, si capete sau si-si aminteasci anumite informatii, in cazul fati elemente de gramaticd romaneasca utile pentru practica limbii, Ex tenta unor asemenea cititori interesati si-si imbundtiteasci exprimar prin stApinirea constienta a gramaticii nu este iluzorie. Imi amintesc cu cu multi ani in urmi, dup’ o prelegere despre acord tinut’ la Universita Populari (actuala Universitate Cultural-Stiintifiea) din capital’, am f opriti de un cursant inginer care ar fi dorit sa aibi o carte cu regulile ac dului, pentru ci — marturisea cu sinceritate — subalternii sai rideau de un: rezolutii formulate agramatical. Ascultitorii emisiunilor radiofonice probleme de limba, autori ai unor intrebiri dintre cele mai variate cu f vire la corectitudinea gramaticala, sint tot atitia cititori prezumtivi ai ac tei carti. Gramatica pentru tofi a fost scrisi cu gindul la cei care — dintr-12/CUVINT INAINTE LA EDETIA INTH la cei care nu se simt bine in inferioritatea de exprimare, de cultura lingy ticd, gi care reactioneaza la risul celor din jur nu prin indiferenta sau ch prin razbunare, ci prin instruire. Nu e grav atit faptul in sine e& un vorbit face anumite greseli de limba, cit persistenta in ele, nepasarea fata de co fruntarea cu modul de a se exprima al altora. Stapinirea imperfecta a lit bii literare este o lipsi de bazi a oricarui cetitean cu pretentii de cultura oricit de motivat ar fi prin conditiile formatiei sale, ea nu poate fi scuz: la infinit. Cultivarea limbii inseamna, in primul rind, asigurarea exprimarii core te — conform normelor limbii literare actuale ~ si, la un nivel superior, t finarea si imbogatirea ei. in ambele acceptii, cultivarea limbii vizeazA to te componentele exprimarii orale si scrise, deci pronuntarea — ortoepia serierea ~ ortografia si punctuatia -, vocabularul si gramatica, in too urmarindu-se si adecvarea stilistica, iar gramatica nu este 0 componen oarecare a exprimarii corecte, ci una pe care se bazeazi multe reguli scriere si chiar unele de pronuntare, precum si distinctia intre unele senst lexicale, Spre deosebire de corectitudinea lexicali, care este prin excelent at mista (fiecare cuvint trebuie invatat treptat cu sensurile lui exacte), core titudinea gramaticala poate fi cuprinsa, in cea mai mare parte, intr-o exp nere sistematic’, avind reguli aplicabile la un numar mai mare sau mai m de cuvinte gi, mai ales, de situatii (cea ce nu inseamna cé nu existd si rege gramaticale cu aplicabilitate limitata). Sfera larga de aplicare a unei regi gramaticale constituie un dezavantaj in cazul divergentelor fati de no mele literare actuale, in sensul cA greselile gramaticale, o dats inradacinat nu sint usor de corectat (Eminescu spunea ci ele ,,se contracteazi pr deprindere si cu greu se pot dezvita"). De aceea este de dorit, fireste, pr venirea greselilor inainte de contractare si instalare, dar nu trebuie ado, tata o pozitie de resemnare total in fata greselilor existente, intrucit « vointa, studiu si atentie la modele bune de urmat corectarea este posibil Daca cititorii acestei carti vor gasi in ea raspuns la unele nedumeriri, dac vor constata ~ poate, cu surprizi — ¢& fac anumite greseli si vor incey macar s4 mediteze asupra lor, in vederea corectarii treptate, ea isi va atins scopul. in legtura cu publicul larg caruia ii este destinata Iucrarea mai sint m cesare doua preciziri, Cititorii avuti in vedere sint vorbitorii nativi ai lin bii romane, carora aceasta gramatica nu urmireste deci sa le creeze con petenta de exprimare, ci sa le-o perfectioneze si, mai ales, s& le creeze sz sa le dezvolte spiritul critic referitor la ce este sau nu corect in limba lit: tara, Lectura ei presupune existenta la acesti cititori a cunostintelor oferi de gramatica scolara (la nivelul unui absolvent de gimnaziu) si este ajuta de glosarul final, care defineste termenii cu care opereazi expunerea so indica locul din carte unde se gaseste definitia.CUVINT INAINTE LA EDITIA INTIL/ Gramatica de fai nu este 0 descriere complet’, exhaustiva, a structu gramaticale romanesti si nu reprezinta o contributic teoretica originala studiul acesteia. Normativa si corectiva, ea foloseste un cadru descript redus la strictul necesar pentru infelegerea recomanditilor gi interdictiil formulate in conformitate cu normele oficiale in vigoare. Conceptia let tii, in functie de scopul ei practic, a impus o dubla selectie a faptelor r {inute in tratare: pe de o parte, o selectie din punctul de vedere al cultiva Timbii, iar, pe de alta, o selectie din punctul de vedere al sferei diversel teguli $i date ale descrierii, acordindu-se prioritate regulilor generale si formatiilor esentiale pentru justificarea recomandarilor. De aici extinder diferita dati unor sectiuni si capitole aparent comparabile intre ele, unex in evident disproportie cu alte lucrari descriptive. Sectiunea de morfol gie cup un loc mai mare decit cea de sintaxA nu numai prin multim ‘speciilor si a formelor flexionare, ci si pentru cd ea inglobeaz aspecte si tactice a ciror tratare s-a dovedit mai economic, mai usor de sistematis cu prilejul discutarii unor cuvinte sau forme. La morfologie s-a dezvol tratarea unor parti de vorbire ca articolul, pronumele si numeralul sia alt capitole sau subcapitole care se preteaza la reguli generale sau micar p: ticulare (pentru reguli individuale privind formele unor substantive, adje tive, verbe trebuie folosit Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic limbii romane, 1982, sau Indreptarul ortografic, ortoepic yi de punctual 1983, iar pentru valorile lexico-gramaticale ale prepozitiilor, conjunctii siale unor adverbe trebuie sa se apeleze la dictionate lexicale explicativ La sintaxa s-a dezvoltat tratarea acordului predicatului cu subiectul § acordului atributului si s-au consacrat capitole speciale contragerii prop 2itiilor si dezvoltarii partilor de propozitie sau sinonimiei gramaticale. Baza bibliografica a lucrarii o constituie Gramatica limbié romane « noscuta sub numele de .Gramatica Academiei* (editia a II-a, 1963), : ‘c&rei indicatii au fost confruntate cu alte lucriri mai vechi si mai noi primul rind — pentru domeniile indicate in titlu ~ cu Dicfionarul or grafic, ortoepic si morfologic al limbii romdne, 1982) si completate cu ce am considerat util ea aspecte aplicative. O bibliografie generala, a tu ror lucrarilor folosite, nu mi se pare 4 ar aduce servicii reale cititorilor1 specialisti avuti in vedere, iar specialistii stiu unde s-o giseasci. MA si datoare totusi si numese doud carti esentiale pentru cunoasterea lim contemporane, pe care le-am folosit intr-o masura mai mare si eare apar indrumatorilor mei in studiul gramaticii: Limba romdnd actuald. O maticé a ,,greselilor” de lorgu lordan (1943, editia a doua 1948) si T. dinjele actuale ale limbii romane de Alexandru Graur (1968) Sint constient& de faptul c3 Iucrarea pe care 0 ofer cititorilor at cistigat in putere de convingere si eficienta daca toate afirmatiile contin ar fi fost insotite de citate (pentru exprimarile corecte si incorecte) si de dicatii bibliografice exacte cu privire la locul unde se giseste formul14/CUVINT INAINTE LA EDITIA INTI sau comentat o norma oarecare, aproximativ dup’ modelul reprezentat « Le bon usage. Grammaire francaise avec des remarques sur la langt francaise d’aujourd’hui de Maurice Grevisse. Aceasta structura, idea pentru justificarea autorului si pentru satisfacerea specialistilor, ar fi pie dut ins in accesibilitate; in orice caz, dimensiunile unei asemenea lucra ar fi speriat nu numai pe editori, ci si pe cititori, de aceea am renuntat, © putin deocamdata, la aparatul de trimiteri. E de la sine inteles ins& « exemplele date urmeazi modele — pozitive sau negative — autentice gi « atitudinea adoptata a tinut seama de diverse opinii exprimate. in momentul in care Gramatica pentru tofi isi incepe drumul spre cit torii destinatari, trebuie si marturisesc ci, daca orice carte datoreazi un edituri aparitia sa, cea de fata datoreaza Editurii Academici insusi faptul « a fi fost scrisa. Pentru indemnul si permanentele stimulari pe care le-a primit de la conducerea acestei edituri gi de la intreaga ei redactie de fill logie, le adresez calde si sincere multumiri. Multumese de asemenea profesorului meu, acad. Al. Graur, pentru le tura atentA a manuscrisului, pentru observatiile facute si pentru interes cu care a incurajat alcatuirea acestei carti. Ea este, de altfel, rodul unei a tivitati de peste treizeci de ani in colectivul de gramatica format de Don nia sa la Institutul de Lingvisticd din Bucuresti, unde lucrez.Abrevieri gi semne speciale A \cuzativ a =neutru = accentuat N. = nominativ - \djectiv, adjectival neace, = neaccentuat v. \dverb, adverbial heart. = nearticulat cart, irticol, articulat neg. =negativ “aux. wuxiliar neh, = nehotarit card. = cardinal num. = numeral ef. ‘onfer compara ord. = ordinal conj. = conjunctiv; conjunctie, part, = participiu pers. rsoand, personal pfs. fect simplu pl lural poz. = pozitiv prep. = prepozitie, prepozitiona rezent ronuume, pronominal regional uubstantiv, substantival { noteaz variantele libere > ,adat™ sau ,da* < ,provine din” * (inaintea unui exemplu) noteaz’ forme sau constructii neatestate ~ inlocuieste repetarea unui element comun + plus, cu; admis”; in tabele ,existent™ (#) in tabele existent, dar foarte rar, slab reprezentat* — minus, fra; respins*; in tabele ,,inexistent™ () inmodele de flexiune marcheazi forme posibile, dar practic rar folos16 / ABREVIERE §1 SEMNE. SPECIALE consoana redata in ortografie prin ¢ +e, # (ceas, deci) consoana redati in ortografie prin g + e, i (geam, legi) consoana redata in ortografie prin gh + e, i (gheafd, unghi) consoana redati in ortografie prin ch + ¢, i (cheamd, unchi) sau prin k+ e, i (Kediv, kilogram) mya. 0¢ 8+Introducere GRAMATICA $I PARTILE EL § 1. Pentru multi vorbitori, poate chiar pentru marea majoritate a nespe lor, limba este format numai din cuvinte. Cuvintele nu sint insi de cit materialul ei de constructie. Dup’ cum jocul de sah nu inseamn’ num: tabla cu cele 64 de pitrate gi 32 de piese sau tenisul un teren cu fileu, dou rachete 5i 0 minge, ci in primul rind un set de reguli, tot astfel limba nu s reduce la cuvinte — a ciror totalitate constituie vocabularul sau lexicul - ¢ are ca parte componenti unele reguli de organizare gi functionare, a care totalitate constituie structura ei gramaticald sau gramatica ei. (In timp ¢ primul termen ~ sfructura gramaticald ~ desemneaza fara echivoc o part a limbii, cel de al doilea — gramaticu ~ denumeste atit aceeasi realitate, ¢ gi studiul ei; aceasta nu afecteaza definitia, intrucit in ambele sensuri gre matica este un ansamblu de reguli, diferenta constind in caracterul Ic obiectiv sau subiectiv.) Gramatica este un ansamblu de reguli privitoare, pe de o parte, | forma cuvintelor si la modificarile ei, iar, pe de alta parte, la imbinarea ct vintelor in procesul comunicarii, Din definitie se intelege c& gramatica ar doua feluri de reguli, respectiv dou parti constitutive. Regulile privitoat la forma cuvintelor si la modificirile formale ale cuvintelor constitui morfologia, iar regulile privitoare la imbinarea cuvintelor in propozit si ftaze constituie sintaxa. (Ca si in cazul gramaticii, morfologia si sir taxa denumesc atit piirti ale limbii, cit gi parti ale studiului ei.) Legitura dintre cele dou’ parti constitutive ale gramaticii este atit d strinsi, incit practic nu se poate studia una dintre ele fara referire la ceala 18. Aceasta nu anuleaza insi distinctia metodologica dintre ele, intruc descrierea fiecareia trateazii problemele dintr-un punet de vedere specifi Legatura dintre morfologie si sintaxa consti in faptul ci ele se serves reciproc: sintaxa se serveste de morfologie folosind modificarile formal ale cuvintelor pentru a imbina cuvintele intre ele si pentru a exprima rapoi turile create in imbinitri, iar morfologia se serveste de sintaxa folosind i flexiune imbinari de cuvinte (formele verbale compuse cu verbe auxiliar diverse cuvinte ajutitoare prin care se redau anumite categorii morfolc ice).18 / INTRODUCERE Gramatica este legatt gi de celelalte parti constitutive ale limbii: voea bularul, formarea cuvintelor gi structura foneticd; de aceea in studiul gra maticii se fac adesea referiri gi la aspecte care tin de compartimentel mentionate. (De altfel, ultimele dou — formarea cuvintelor si structur fonetica — sint uneori chiar inglobate in gramatica.) De asemenea, gramatica este legat’ de alte parti constitutive ale studiu lui limbii, in primul rind de stilistica, in oricare dintre acceptiile gi varian tele acesteia. in sfirgit, gramatica este legati de scriere, atit de ortografie, cit si d punctuatie, ale cAror reguli conventionale sint influentate de ea. Concluzia practica a interdependentelor mentionate este c& orice cuvin nou trebuie si fie insusit corect sub toate aspectele formale si de continul inclusiv sub aspectele gramaticale ale flexiunii si ale constructiilor in car se foloseste. GRAMATICA $I LOGICA § 2. Pe ling’ legaturile pe care le are cu alte parti ale limbii si cu alt discipline lingvistice, gramatica este strins legat de gindire, respectiv d logic’. In special imbinarea cuvintelor si modul de organizare a construct ilor sintactice dovedese claritatea sau confuzia din gindire, avind conse cinfe asupra felului cum sint infelese ideile transmise. Acest adevar este re cunoscut de multi vreme in formula, devenita clasica, a lui Boileau: Cee ce este bine gindit se enunfi clar™, cu varianta Cine gindeste bine vor beste bine“. in temeiul acestei legiituri se admite ci studiul gramaticii, prit deprinderea de a analiza exprimarea, ajut la dezvoltarea ginditii logice idee rezumati in definitia metaforicd a gramaticii drept 0 gimnasticd mintii sau o gimnastica intelectuali. Desigur c& nu se poate pune semn de identitate intre corectitudinea gra maticala si cea logic’, gramatica avind si 0 ,logica” a ei, care permit imbinarea ~ corecti formal — a unor cuvinte incompatibile din punct d vedere notional (de exemplu: Visele triunghiulare izbesc cu blindete), b chiar si a unor creatii cu aparenti de cuvinte (de exemplu: Ronii sabos tumareau zipeste), situatii speculate in unele curente literare sau in jocur Importante deosebiri intre gramatic’ gi logic’ sint date de varietatea ma mare a expresiei gramaticale fata de un anumit continut logic (forme s constructii sinonime), mai rar de situatiile in care expresia gramaticala co respunde unor continuturi logice diferite (forme si constructii cu mai mult valori). Perfectionarea paraleli a modului de gindire si a constructiei gram: cale este, la rindul ei. legata de cresterea nivelului cultural si de asimilareINTRODUCERE /1 Amintite afirmatiile lui Eminescu referitoare ta raportul dintre limba ~ * ansamblul ei ~, cultura si gindire: ,,Limba, alegerea si cursivitatea expr: ssiunii in expunerea vorbita sau scrist, e un element esential, ba chiar u eriteriu al culturii * si ,.Limba gi legile ei dezvolta cugetarea” ORIGINEA $I STABILITATEA STRUCTURIT GRAMATICALE § 3. Structura gramaticala ~ si in special cea morfologica — reprezini ‘e¢a mai stabil parte constitutiva a oricarei limbi, ceea ce, alituri de carat terul arbitrar sau nemotivat (adici de faptul ci mijloacele concrete ¢ exprimare a unei categorii gramaticale nu sint in nici un fel impuse ¢ontinutul acesteia), ii di 0 pozitie prioritara in determinarea originii lin bil in cauz’. Latinitatea structurii gramaticale a limbii romane constitu dovada esentiala si incontestabili a originii limbii insesi, a apartenent: limbii roméne Ia familia limbilor romanice. Caracterul romanic al structurii gramaticale roménesti este dat atit ¢ felul in care s-a conservat mostenirea latineasci (de exemplu, cele trei gt nuri, dectinarea, cele patru conjugiri, tipuri flexionare regulate si form neregulate, elementele de relatie), cit si de faptul eX diferentele fata de lat ni (de exemplu, crearea articolului, unele mijloace analitice folosite in fl xiuine) sint rezultatul evolutici in sensul unor tendinte existente inci d latina $i continuate si de alte limbi romanice. Mai important decit conse varea particularititilor gramaticale latinesti ale cuvintelor mostenite, si el din latin’ este tratarea tuturor cuvintelor din limba romani, indiferent ¢ originea lor si de epoca intririi in limba, dupa acelasi model al cuvintelc mostenite: orice imprumut este adaptat din punct de vedere morfolog dupa acest model, iar functionarea lui sintactici este asigurati de elemen’ materiale si de procedee exclusiv latinesti. De exemplu, de la orice verb provenit din substratul dac (ca « bucura), imprumutat din slava (a iubi din maghiara (« banui), din greaca (a sosi) ~ perfectul compus se formeaz cu verbul auxiliar de origine latina a avea, mai mult ca perfectul cu ajt torul sufixului -se- si gerunziul cu sufixul -ind sau -ind, mostenite din | tind, conjunctivul e marcat de conjunctia sd, de aceeasi origine, diate pasiva se realizeaza cu auxiliarul latinese a fi, iar diverse valori, inclus ‘cea pasivis, se exprima prin imbiniri cu pronumele reflexive mostenite ¢le din latina; prin flexiunea si modul lor de functionare, de origir latineasc’, forme ca se bucurd, iubesti sau esti iubit, a bdnuit sau banuis sosind, sd soseascd ete. sint elemente ale limbii romane si numai radacir le triideaza legitura cu limba de origine. ‘Cunoscind aceasta, se intelege de ce putem intilni in limba noastrai pre pozitii, fraze si chiar texte mai lungi alcdtuite exclusiv din elemente | tinesti (poezii populare ca doina dobrogeani analizata de Hasdeu in legi20 / INTRODUCERE tura cu teoria sa ,imba in circulatiune™, strofe intregi din poeziile | Eminescu, de exemplu strofa inti din Somnoroase pdsdrele sau din Atit, Jragedd...), dar nu si propozitii alcatuite exclusiv din elemente de alte o| gini, intrucit, chiar daca s-ar folosi numai cuvinte propriu-zise imprum tate din slavi, maghiara, greacd sau tured, legitura dintre ele nu poate facuta decit cu formanti gramaticali si cuvinte ajutitoare (articol, prepoz tii etc.) de origine latina. Enunturi posibile ca Mosul povesteste babei sfi situl basmului, Cafegiul bogat lipsea mereu sau Haiducii pindisera pril Jul nimerit sirdjuind drumurile $i enunturi reale ca proverbul Frica pazes bostanti sau expresia a festelit iacaua au din punct de vedere lexical num elemente de imprumut, dar functionarea acestora este pur romanic’ d punct de vedere gramatical. in cea mai mic& imbinare de cuvinte este inev tabila interventia elementelor gramaticale mostenite din latin’ Stabilitatea structurii gramaticale nu exclude evolutia ei, evidenti insugi faptul c& structura gramaticali a limbii romaine si cea a limbii latir ~ pe care o continu’ ~ nu sint identice, Mai putin si mai incet decit al compartimente ale limbii, structura gramaticala evolueaza si ea, si acest evolutii i se datoreste faptul cd de la o perioadii ta alta se constata une deosebiri de reguli, forme sau constructii si 3 in cuprinsul aceleiasi px tioade, de exemplu in limba roman actual, exist unele reguli, forme sa constructii invechite gi altele cu caracter de inovatii Intre evolutia uzului si consacrarea transformarilor in normele expr mari corecte existi totdeauna un anumit decalaj CARACTERUL SISTEMATIC AL STRUCTURIL GRAMATICALE $I AL GRAMATICI CA STUDIU AL EL § 4. Structura gramatical’ are un pronunfat caracter sistematic, prin car se distinge mai ales de vocabular. Dintre cele doud parti ale structurii gre maticale, mai sistematic’ este morfologia, in special morfologia partilor d vorbire flexibile, dar sintaxa prezintai si en numeroase elemente de siste matizare (corespondenta dintre propozitiile subordonate gi pittile de pre pozitie, regulile acordului, rolul distinctiv al topicii in unele situatii). Ca racterul sistematic al structurii gramaticale faciliteaz’ atit descrierea (dind si gramaticii ca stint un caracter sistematic), cit si insusirea reguli lor gramaticale si aplicarea lor. Faptul ed un numar relativ mic de model (forme si construct) si de reguli sint aplicabile intr-un mare numar de si cuvinte si mai ales imbinari ale lor) inseamna o importanta econo mie de eforturi Sistemul gi sistematizarea implic& o ierarhie a tipurilor flexionareINTRODUCERE /2 limvitat de cuvinte sau constructii, enumerate re) si chiar individual (referitoare la un anumit cuvint sau la o anumita imbinare). Bineinteles, re gulile generale au ponderea cea mai mare, dar limitarea la aceste regu principale poate duce lao gramatica rudimentara, nu numai lipsiti de nv ante, ci si pindita de pericolul unor aplicatii gresite a situatii aflate su incidenta unor reguli particulare sau individuale necunoscute; de exempl tegula general a acordului predicatului cu subiectul este contrazisi d imele reguli particulare ale subiectului exprimat prin pronume sau locut uni pronominale de politete, cu care numele predicativ se acorda dupa ir jeles (Dumneavoastrd sinteti drept, Maria sa este darnic). Perfectionarea in materie de gramatica inseamni insusirea treptata a rc gulilor secundare, prin care se asiguri atit corectitudinea deplina, cit si im bogitirea si nuantarea exprimérii din punct de vedere gramatical. Stabil unor reguli gramaticale cu un grad mai mare de generalitate este dificila i conditiile unui uz (literar) cu multe exceptii sau reguli individuale: in nt meroase situatii, ca femininul substantivelor si adjectivelor formate cu el mentul de compunere -log (-logd saw/si -loaga), genitiv-dativul singul: articulat al substantivelor feminine in -ie bisilabic si cu a accentuat in fo ma-tip (cordbici sau corabici), pluralul substantivelor feminine in -toar reducerea la o regula generala ar reprezenta o solutie simpli, dar rigid artificial’, opusa realititii complexe, care impune un set de reguli compl mentare. Intr-o anumiti masura, simplificarea regulilor gramaticale d dorinta de a le face mai accesibile (printr-un numar mai mic de reguli cu fer’ mai larga, prin climinarea exceptiilor) le reduce eficienta si sansa ¢ ‘a fi acceptate, intrucit le indepirteazi de complexitatea specifica limbil naturale. Pentru ca aplicarea unei reguli sa aiba rezultate corecte este necesar ¢ regula si fie bine inteleas’ si insusit. Regulile gramaticale sint uneo complicate de diverse conditii si exceptii, dar simplificarea lor neaten poate duce la aproximari gresite. Atentie deci Ia insusirea exacti a regul lor gramaticale in toate amanuntele lor! TIPURI DE GRAMATICI § 5. Gramaticile — ca studii asupra structurii gramaticale — pot fi « diverse feluri dup’ scopul propus, dup’ destinatarii avuti in vedere s: dupa metodele folosite. Lasind la o parte gramaticile istorice sau /si comparative, o gramatici limbii actuale poate fi, dupa scopul propus, descriptiva — cu sau fri el manta da tantia — nnrmativ’ can carectiv’ fn timn cn oramation nv22, /INTRODUCERE tea, gramatica normativ formuleaz’ regulile exprimirii eoreete, in nun le cdrora gramatica corectiva critica formele sau constructiile neacceptc de norme. Tipurile mentionate nu sint coneretizate de obicei in stare ptt ci se realizeazi prin preponderenta unui anumit caracter, Gramaticile destinate marelui public sint preponderent normative si ¢ rective. Ele nu se pot dispensa insa total de descriere, de anumite defini 31 clasificari, aparent fird utilitate practicd. Insusirea — sau actualizarea unui minim de notiuni, termeni si elemente de descriere si de explicat este necesar’ pentru insasi formularea mai economic’ a normelor gi a ind catiilor corective, pentru a nu mai vorbi de faptul cA acest minim de teor este necesar pentru explicarea $i intelegerea modului de functionare a lin bii, pentru formarea deprinderii de analiza a mesajelor receptate si a cel. emise. Gramaticile adresate specialistilor pot fi de diverse feluri dup’ metode le folosite, ,traditionale™ sau ,modeme* (structuraliste, transformationalk matematice etc.). Atit timp eit gramatica scolar’ este de tip traditionalis gramaticile destinate marelui public nu pot fi decit de aceasti orientare avind interesul sa se bazeze pe un bagaj de cunostinte existent in memori cititorului. TERMINOLOGIA, DEFINITULE $1 FORMULAREA REGULILOR GRAMATICALE § 6. Terminologia gramaticala este uneori usoard si totodati motivati ~ micar etimologic — de esenta notiunilor denumite. in aceasta privinti ter. meni ca pronume in locul unui nume", numeral ,referitor la un numar Prepozitie ,asezare inainte* si, mai ales, (perfect) simplu, respectiv com pus, complement sau propozitie de timp, de loc, de cauzd nu pun nici un fel de probleme. De asemenea nu pun probleme termenii care nu sint transpa- renti pentru vorbitorii obignuiti: de exemplu, adjectiv, interjectie, genitiv, predicat, topicd. Unii termeni pot fi insa derutanti prin faptul ca etimolo. Bia sau intrebuintarea lor curenta indicd o sferi mai restrinsa sau, dimpo- trivd, mai largi decit realitatea gramaticali denumitd: de exemplu, adverb inseamni la origine ,(care st) linga verb", dar partea de vorbire denumita astfel nu se limiteaza ln aceasta subordonare, dup cum complementul instrumental (si propozitia corespunztoare) nu exprima numai un instru- ment propriu-zis; dimpotriva, verb inseamna in gramaticd un anumit fel de cuvinte, gi nu orice cuvint sau chiar limbaj, ca in limba comund (in expre- sii livresti de tipul verbul sau inaripat). Termenii gramaticali trebuie ins telesi drept conventionali si acceptati in sencurile ein naraINTRODUCERE / Unititile gi fenomenele gramaticale pot fi definite in diverse feluri. C finitiile mai exacte si complete sint, in general, mai putin accesibile dai rith fie tehnicismului, fie detalierii unor caracteristici si conditii. Definiti Aimplificate din gramaticile scolare si din gramaticile adresate marelui ¢ blic pot fi valabile numai in linii mari, dind 0 idee general asupra notiu tn cauza; ajutate, de obicei, de elemente descriptive insotitoare, ele au gultate mulfumitoare pentru identificarea notiunilor definite. Atit in descriere, cit gi in formularea unor reguli, simplificarea duce, mod fatal, la mai putina rigoare decit au expunerile exhaustive si ne pridite de dorinta accesibilitatii. Introducerea unor restrictii prudente ca obicel, in general, in special, fr’ preciziri asupra situatiilor aflate iminoritate, ca si listele de exemple incheiate cu etc. sau si altele — care sint totdeauna usor de completat de catre cititor — nu reprezint altce decit incereari de rezolvare a contradictiei dintre rigoarea stiintific’ si si plificare, dintre exactitate (minutiozitate) si accesibilitate. NORMA GRAMATICALA § 7. Gramatica a fost mult timp confundat& cu insisi cultivarea liml dup cum rezulti din vechea ci definitie, de mare circulatie, arta de vorbi si de a scrie corect". Chiar daca astizi nu i se mai d& aceasti accep ~ nici in sensul cuprinderii exprimarii (limbii) in intregime, nici in sen limitarii la indicatii normative si corective —, obiectivele de aceasta nati ‘sigur’ locul gramaticii limbii materne in cultura general a oricirui © care stipineste empiric modul de functionare a limbii, dar vrea si cunoa: exigentele normelor referitoare la limba literara. Etimologic termenul gramaticd (< grecescul grammatiké (téchne) de a scrie si a citi literele ~ grammata*) este legat de limba scrisi, deci aspectul cult al exprimirii, iar aceasti identificare se observa in intele: tile actuale ale cuvintului agramat (si agramatism). Oricum ar fi defin gramatica, intre ea si notiunea de regula este o legatura atit de strinsa, in termenul gramaticd a ajuns sa fie folosit cu sensul general ,ansamblu reguli* in diverse alte domenii (arte, jocuri), vorbindu-se de gramatica | eziei sau a jocului de tenis. Toate acestea sint menite si confere gramaticii o pozitie privilegiat’ actiunea de cultivare a limbii. $i, dacd orice fel de gramatica incearca degajeze si si descrie regulile obiective, implicite, constitutive ale str turii gramaticale, gramaticile normative formuleaza reguli explicite si p scriptive, adugind judeciti de valoare cu privire la folosirea unei for sau constructii apreciate drept corectf sau gresiti in varietatea literar24 /INTRODUCERE Normele gramaticale ale limbii literare sint, pe de o parte, greu de ¢ Jat in toate amanuntele lor (din imbinai realizate cu diverse euvinte, i Verse contexte) si, pe de alta, greu de acceptat uneori, avind un caracter putin conventional decit normele ortografice, de exemplu. Desi din p de vedere gramatical varietitile teritoriale, sociale, stilistice si diacro istorice sau cronologice) ale limbii se deosebesc intr-o masur& mai 1 decit din alte puncte de vedere — in primul rind, din punctul de veder Yocabularului ~, exist destule variante si in gramatica, iar ierarhizare Tepattitia acestora nu sint totdeauna general admise. Daca uzul liter Consacrat de mult articolul posesiv in forma variabila al, a, ai, ale (fat Varianta regional’ invariabild a) sau auxiliarul de perfect compus in mele a 3 sg, si au 3 pl. (fat de variantele regionale o la 3 sg., respecti @ sau or la 3 pl.), in numeroase alte situatii el nu manifest aceeasi fer fate sau preferinjele sale nu reies cu aceeasi claritate (de exemph formele de plural ale mai mult ca perfectului cu sau fara -rd-— cintaser cintasem ~ sau la topica adverbului mai fata de uncle pronume neacce, ate: nu-mi mai dd sau nu mai imi dé). in special normele individuale, 1 itoare la flexiunea sau constructia cite unui cuvint in parte (mai ales d cl nu este dintre cele general si frecvent folosite), prezinta oscilatii, refl {ate uneori si in deciziile luate de lucririle normative, fie c& aceste dec au variat in timp (in ce priveste clasa de conjugare a verbelor a ramine\ @ tine(a) si a umple(a), de exemplu), fie cd ele admit in norma vari: Libera (de exemplu, la pluralul unor substantive feminine: poieni/poie ripe/ripi sau neutre: pardesiuri/pardesie, seminarii/seminare: la. indi tivul prezent al unor verbe: anticipeaza/anticipa, ignoreaza/ignord), in legatura cu ultimul concept sint necesare unele Limuriri, intrucit n ma dubla (sau admiterea unor variante in norma) nemultumeste fie p insisi existenta ei (considerata antinorma), orieit de rar admisi, fie p faptul & nu este extins& la mai multe situatii (la toate variantele din literar), iar atitudinea principiala fata de ea provine adesea din neinte gerea exact. Pentru ca doua sau mai multe variante sa fie admise in non limbii literare actuale ca ,variante libere” ele trebuie si stea aproxima Pe acelasi plan, adica sa aiba o pondere egala in uz i si fie lipsite de cor {atitstilistice diferite sau de restrictii contextuale specifice; variantele ¢ Rorma nu se confunda deci cu cele ~ mult mai numeroase — din uz, reprezint& rezultatul unei selectii. Aceasta inseamna ci ele indepline conditia unei norme, iar diferenta specifici fafa de normele unice este ac £2 dintre obligatoriu si facultativ, respectiv dintre absenta si prezenta po: bilitétii de a opta. Variantele libere din norma trebuie privite strict ca un r Recesar pentru o anumita perioada, pind la rezolvarea obiectiva, in uz, coneurentei dintre ele. Admiterea unor variante aproximativ egale fntr-1 numar limitat de situatii particulare nu inseamni nicidecum admiterea fim Honarii paralele a doud norme integrale sau sisteme de norme. FvalutINFRODUCERE normei reduce treptat nunvinu! de variante libere fie prin eliminarea u membru al cuplului, fie prin specializarea lor pe sensuri lexicale sau stiluri functionale. In general, indicatiile normative in gramatica (si in vocabular, de alt nu urmarese interzicerea din limba a variantei sau variantelor existente inlaturarea (sau macar ingradirea) din exprimarea literar, unde aparitia ar urma sa fie conditionata de investirea cu anumite intentii stilistice. orice eaz, normarea gramaticali implied indicatii cu privire la repart stilistica a unor forme sau constructii (de exemplu, faptul c& antepune adjectivului posesiv este limitata la poezie: al nostru steag). Specifica testrictiilor stilistice este un element de rafinare a normelor, operatie ab Jut necesara pentru adecvarea comunicarii. In conditiile transferului u Variante dintr-un stil in altul sau in limba licerara comuna se produc i rente schimbari de statut din punctul de vedere al corectitudinii (de exe plu, functie de, locutiune consacrata in limbajul matematic, este incore in alte stiluri ale limbii literare, unde corect se spune in fimnctie de). Adversarii normelor gramaticale — si lingvistice, in general ~ se ter ele ar afecta bogatia si evolutia limbii literare (bogatia acesteia nu st i in variante anarhice, ci in sinonime, iar evolutia nu este opriti de norme doar incetinita in scopul verificarii prealabile, in timp, a unor inovatii) De asemenea, ei incearca sa sustina inutilitatea interventiilor normat prin referirea la vorbirea corecti a nestiutorilor de carte, adulti (de pre rings rani) sau copii, ignorind cu intentie dou’ aspecte esentiale: deost rea de varietati sau niveluri ale limbii (gramatica graiului sau a limbajt familiar vorbit fata de gramatica limbii literare) si deosebirea de complt tate a exprimarii. in contextul social-politic actual normarea limbii — toate aspectele, deci inclusiv cel gramatical ~ este contestata si din cor derente extralingvistice legate de afirmarea libertatii de expresie. Bogtia, complexitatea si varietatea flexiunii din limba romana, a melor i a mijloacelor prin care se realizeaza ea, ofera implicit prilejur ezitari sau chiar de greseli morfologice; cultivarea limbii in morfole urmareste in primul rind corectitudinea elementara, respectarea norm. unitare, fara a neglija utilizarea diverselor resurse si adecvarea stilistic unor forme concurente. $i in sintaxa cultivarea limbii este in situatia « se ocupa de aspecte ale corectitudinii elementare (inlaturarea unor gre propriu-zise de constructie), dar in acest sector al gramaticii cultivarea | bii se poate ridica mai des la un nivel mai inalt, care vizeaza imbogati diversificarea si nuantarea modului de exprimare. Normele morfologice sint — sau pot fi — mai bine cunoscute decit « sintactice atit din expuneri sistematice care cuprind normele generale 5 cola narticnlare in mnd aveantional imal norma in viduale eit ei26 /INTRODUCERE stantive gi clasa de conjugare la verbe, dar, de obicei, gi forma de plural la substantive, adjective sau pronume, respectiv forma de indieativ prezent 1 sau 3 sg. la verbe; atentie ins la distinctia intre formele recomandate si variantele consemnate cu titlu descriptiv!), Cuprinse numai in expuneri de ansamblu, care nu pot da decit reguli generale si particulare, normele sin- tactice sint mai putin cunoscute, in special la nivelul normelor individuale de construire a unui cuvint; in acelasi timp, multe norme sintactice — de exemplu, normele referitoare la topicd si chiar unele de acord — sint mai putin categorice decit cele morfologice (si decit alte norme lingvistice). in masura in care sint stabilite, chiar daca sint sau par discutabile in une- le aminunte, normele gramaticale trebuie respectate, in interesul unitiii limbii literare si al prestigiului ei, de toti cei care vorbese si scriu, obligatia fiind cu atit mai mare pentru cei care i-ar putea influexta pe alti. In aceasti privinta un dicton latinesc, kisat mostenire culturii modeme, este etern va- abil: Cezar (= imparatul!) nu este mai presus de gramatica™MORFOLOGIAIntroducere in morfologie §8. Morfologia este partea structurii gramaticale (si a gramaticii ca studiu al acesteia) care cuprinde regulile privitoare la forma cuvintelor, la structura lor interna si la modificarile lor formale in diferite intrebuintari (intrucit etimologic termenul morfologie inseamma ,,studiu al formei”, el poate avea i acceptii nelegate de gramatic’, denumind in diverse domenii = ca biologia, geologia ~ forma sau disciplinele care studiaz forma si structura obiectului de cercetare.) in opozitie cu sintaxa, al cirei obiect de studiu il constituie imbinarile de cuvinte, morfologia ca stiinta este defini- ti uneori ca avind drept obiect cuvintul sau morfemul (in acceptia de uni: tate minimal’ dotati cu semnificatie din structura unui cuvint; precizarea este necesara dat fiind ca termenul morfem are acceptii dintre cele mai diferite), Forma cuvintelor $i modificarile ei sint studiate impreuna cu va~ lorile sau functiile lor, morfologia inglobind astfel ceea ce unii numesce sintaxa partilor vorbirii CLASIFICAREA CUVINTELOR IN PARTI DE VORBIRE § 9. Studiul morfologiei este organizat pe asa-numitele parti de vorbire, care nu sint altceva decit clase de cuvinte. (Termenul invechit parte de cu- vint trebuie evitat din cauza confuziei pe care o produce, la cei nedeprinsi cu sensul ,.discurs™ al lui cuvint, faptul ci un cuvint poate fi parte de cuvint.) Cuvintele pot fi clasificate in diverse feluri, mai importante sau mai putin importante numai din anumite puncte de vedere. Ele pot fi clasifi- cate, de exemplu, dup’ origine sau ~ criteriu legat de aceasta —numai dup’ virsta sau vechimea lor in limba, distingindu-se neologismele de cuvintele din fondul mai vechi; dupa structura foneticd, distingindu-se cuvintele in functie de lungimea lor, de numéirul de silabe, de locul accentului, de sune- tul initial sau final; dupa sferele semantice sau cimpurile lexicale carora le apartin; dupa apartenen(a stilisticd; dup modul de formare; dupa familiile de cuvinte etc, Multe dintre aceste clasificiri, care tin de vocabular, de fonetica sau de formarea cuvintelor, intereseaza intr-o anumits masura30/ MORFOLOGIA gramatica. Clasificarea care intereseaza direct $i integral gramatica e clasificarea cuvintelor in parti de vorbire; acestea sint clase lexicale gi maticale in acelasi timp, distinse dupa caracteristicile semantice, morfol Bice si sintactice ale cuvintelor grupate. Cele treicriterii menfionate se i tilnesc, in principiu, in definitia fiecarei parti de vorbire, in care se arata exprima ea (sensul lexical general), ce caracteristici de form’ are (da sufera sau nu modificdri de forma) si ce functii indeplineste. Din moti obiective ins, la unele parti de vorbire definitiile nu se refer’ la sensul | Xical (este situatia prepozitiei si a conjunctiei), dup’ cum la altele nu se r fera la funetile sintactice (1a substantiv, pronume, numeral, verb, unc acestea sint numeroase, variate gi nespecifice); singurul element censte de definire este cel morfologic, adic& specificarea caracterului flexibil se neflexibil, cu eventuale precizari asupra flexiunii Partile de vorbire sint zece: substantivul, articolul, adjectivul, numer: {ul pronumele, verbul, adverbul, prepozitia, conjunctia si interjectia (art colului $i numeratului le este contestat insa acest statut). Dintre cele zece parti de vorbire sase sint flexibile, adic pot prezent modificari formale (substantivul, articolul, adjectivul, numeralul, pron. mele si verbul), iar patru neflexibile (adverbul, prepozitia, conjunetia ¢ interjectia), cu precizarea c& adverbul, in general neflexibil, ocupa un lo intermediar prin faptul e8 are un element de flexiune (analitiea): grade d comparatie. Dupa felul flexiunii, verbul se opune tuturor celorlalte parti d vorbire flexibile; ea se numeste la el conjugare, Substantivul, articolul, ad dectivul si numeralul sint grupate uneori intr-o supraclas’ a numelui, vor bindu-se de o flexiune nominal, care caracterizeaza in cea mai mare part $1 pronumele (flexiunea pronominala are insi si particularitati care-i-con fera autonomic gi o pozitie intermediar’ intte nume i verb); acestor cine Pitti de vorbire le este specifica flexiunea cazuala, numiti declinare. Parti le de vorbire flexibile prezinta grade diferite de bogitie flexionara: verbu este de departe cel mai bogat; urmeaz pronumele (cu deosebiri intre spe- ciile sale, cel mai bogat fiind pronumele personal), apoi substantivul, att, colul si adjectivul; cel mai sitac este numeralul. De retinut ca in cadrul uunei parti de vorbire flexibile se pot intilni unititi invariabile, care cone trazic caracteristica generali a clasei, dar se grupeazi in ea pe baza alter criterii, La partile de vorbire neflexibile lipsa flexiunii face ea in descrierea lor sa aib& importanta alte caracteristici de form sau unele referitoare la provenienta. Din punet de vedere lexical si sintactic se disting partile de vorbire cu sens lexical de sine stat8tor sau autonom, numite autosemantice, care pot fi Parti de propozitie (substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul, adverbul, interjectia), de partile de vorbire lipsite de aceste calititi, care au totdeauna rol de cuvinte ajutitoare sau de instrumente gramaticale (arti colul, prepozitia, conjunctia). Lipsa capacititii dea canstitii cinarina axes!INTRODUCERE IN MORFOLOGIE /3 ‘opozitie nu trebuie confundati cu lipsa oricarei functii sintactice: 1 Jor de cuvinte care exprima raporturi intre cuvinte sau intre pre ‘itti, deci de elemente de relatie, prepozitia si conjunctia au functii sin importante gi definitorii. Sensul cuvintelor autosemantice si cuvir = sespectiv partile de vorbire ~ care il exprima nu trebuie confundat tealititile denumite. Asemenea confuzii, care viciaza intelegerea gre ii, apar uneori din cele mai bune intentii; de exemplu, o sceneta, mu la serbarile scolare dintre cele dou’ rizboaie, cu titlul Ghiveci a ive, incerca s2-i convinga pe copii de utilitatea gramaticii cu argu | 68 ci traiesc printre parti ale vorbirii: mninca substantive, admit ive etc.! Pe aceeasi linie se inscriu inceredrile de a ierarhiza partil ire dupa importanta realitatilor denumite. ile vorbirii sint inegal reprezentate numeric si iaegale ca deschidet penetrabilitate) pentru unitati noi, fie formatii proprii, fie imprumt La polurile opuse se afla substantivul — cu cel mai bogat inventar, i ent completare si primenire — si articolul — cu inventarul cel m: $i, totodat’, complet inchis —. Parti de vorbire bogate si deschise mi ‘Verbul, adjectivul, adverbul si interjectia, iar relativ sirace si mai mu mai putin inchise sint pronumele, numeralul, prepozitia si conjuncti iile de vorbire cu inventar limitat au, in general, un caracter mai ab: +t si preponderent gramatical. Clasificarea cuvintelor in parti de vorbire nu este o simpli problem: ‘{eoreticd de organizare a studiului morfologiei, ci are o larga aplicabilita: ‘Mit in practica limbii materne, cit si in insusirea unei limbi straine. De al minteri, cuvintele sint clasificate astfel in gramatica empiricd pe care + hazeaza folosirea limbii de catre orice vorbitor, intrucit modelele de flex “une $i de constructie se aplici diferentiat in functie de partea de vorbis feprezentata de un cuvint. Necesitatea cunoasterii acestei clasificari, a co1 ‘slientizArii ei, apare la invatarea unui cuvint nou, pentru care incadrarea © anumita parte de vorbire inseamna indicatia de baz’ pentru modul « functionare. Orice inlocuire sinonimica sau antonimicd a unor cuvinte limba materi, ca si orice traducere a unui cuvint din sau intr-o limba str ind trebuie sa tina seama de obligativitatea apartenentei la aceeasi parte ¢ vorbire (de exemplu, impede este sinonim cu clar, nu cu claritate, antonim cu fulbure sau confuz, nu cu confizie); aceasta regula — de la ca fae exceptic numai unele imbinari de cuvinte (vezi § 10) — are o ma insemnitate in tehnica gasirii in dictionare a cuvintului sau a sensului cd) fat, mai ales atunci cind acelasi invelis sonor corespunde mai mult ‘euvinte cu statut gramatical diferit (de exemplu, mai adverb si substanti dar conjunctie si substantiv; vezi si § 11). O consecinté functionala a ¢ noasterii partilor de vorbire se poate vedea in formularea oricaror definit care sint datoare si respecte partea de vorbire a termenului definit; dacir32 / MORFOLOGIA (atunci) cind se intimpld ceva grav sau Cinstea este dacti nu fuuri aca nnu inseamnd decit c& exprimarea coreet& din punet de vedere lingvisi logic concorda cu clasificarea morfologica, deci cd ultima nu este grat In acelasi fel, cunoasterea partilor de vorbire se oglindeste in realiz nor constructii simetrice. Pentru aplicatiile din ortografie vezi § 18 LOCUTIUNILE § 10. Locutiunea este un grup de cuvinte mai mult sau mai putin si si stabil care are un inteles unitar si care, din punet de vedere gramatica comporta ca o singurd parte de vorbire. Existi locutiuni corespunzat. tuturor partilor de vorbire cu exceptia articolului (substantivale: ad re-aminte; adjectivale: de seamd; numerale: cite doi; pronominale: te ) ce; verbale: 4 aduce aminte; adverbiale: de-a dreptul; prepozitionale:, de; conjunetionale: in loe sd; interjectionale: Doamme fereste!), dar ek important mai mare la numeral ~care are unele specii reprezentate nu de locutiuni — si, mai ales, la cele mai multe parti de vorbire neflexibile adverb, la prepozitie si la conjunctie. Caracteristicile generale ale locutiunilor sint, pe plan lexical, unite semantic& realizata prin pierderea individualitatii cuvintelor alcatuite (uneori existente in limba literara actual numai in locutiuni, ca arhais saw/si regionalisme: de exemplu, adverbul buzna din a da busna, subst tivele -adar din in zadar si pofida din in pofida), iar, pe plan gramatic ordinea de obicei fix’ a cuvintelor grupate, posibilitatile reduse de di ciere si, adesea, dificultatea analizei interioare a grupului (de exemplu haga de seamé, a fine minte, pe de rest, o data ce); in unele locutiuni gureaza variante fonetice si forme flexionare care nu sint literare in a situatii (de exemplu, a bdga in sperieti, a haga in boale, de-a prinselea, Laturi sau pe de laturi, pe alese) Locutiunile nu se deosebesc ins totdeauna net de imbinarile libere cuvinte, ceea ce favorizeaza extinderea nejustificatd a conceptului (cind consider, de exemplu, locutitni adjectivale diverse imbinari libere functie de atribut, ca de aur — mai ales in sens figurat -, de nedeseris, aurul ete.). Recunoasterea sau nerecunoasterea statutului locutional unui grup de cuvinte influenteaza analiza sintactic’ a propozitiei saw/s) frazei, avind consecinte mai mari cind este vorba de locutiuni prepoziti nale si conjunetionale; analiza pirtilor de propozitie si a propozitiilor sv ceptibile de a fi dependente de un grup de cuvinte trebuie corelati cu inte pretarea dati grupului in cauzi (daca grupul in fata este consider locutiune prepozitionala, atunci cuvintul denendent em a eeINTRODUCERE IN MORFOLOGIE /33 i este considerat locutiune, ci o imbinare Libera ~ prepozitie + sub- -~, atunei cuvintul dependent este atribut al substantivului fafa). ufiunile constituie o bogatie a limbii de care trebuie si se tind sea- jile de sinonimie (0 locutiune poate fi sinonima eu un cuvint: a seama ~ a observa sau/si cu alta locutiune: a baga de seamd — a 11, «lua aminte) si in variatia exprimarii. In dictionare ele sint Ja unul dintre cuvintele alcatuitoare, de obicei la cel considerat de ‘exemplele anterioare la aminte, respectiv seamd), uneori paralelisme de structura intre locutiuni corespunzatoare iti de vorbire diferite. De la unele locutiuni verbale ca a aduce w, a biga de seamé deriva locutiuni substantivale ca aducere-aminte, fe de seama sau adjectivale i substantivale ca bagdtor de seamd. nt este paralelismul dintre locutiunile adverbiale, prepozitionale si onale: cu toate acestea—cu toate ca; in jur — in jurul; inainte de ite (cat) sa. _-TRECERI SI CONFUZII INTRE PARTI DE VORBIRE 11. Exist numeroase situatii in care un cuvint pare a se incadra la multe parti de vorbire. Desi dictionarele trateaza de obicei in acelasi ico! valorile morfologice diferite dezvoltate de un cuvint unic la origine, ‘a face cu omonime lexico-gramaticale, realizate prin procedeul nu- | schimbarea valorii (categoriei sau functiei) gramaticale sau, cu ter~ ni mai tehnici, derivare improprie ori conversiune. cerea unui cuvint de la o parte de vorbire la alta se face prin modifi- a comportirii lui gramaticale pe fondul aceluiasi sens lexical; cuvintul este, anume, caracteristicile morfologice si sintactice ale partii de ire la care trece, Orice parte de vorbire care se substantiveaza, de exem- sly un adjectiv, un numeral, un pronume, o forma verbal, un cuvint nefle- poate cApita artical, se poate declina sau, macar, poate primi determi- Mte adjectivale si poate indeplini functii sintactice specifice substantivului itii ca Pe este prepozitie sau De n-ar fi daca si dard... nu au etele exprimate prin prepozitii, respectiv conjunctii, ci prin numele or pinti de vorbire, devenite substantive prin citare). O parte de vor- flexibila care se adverbializeaz, de exemplu un adjectiv, se foloseste u forma invariabila si in functii sintactice specifice adverbului (copil fru- fata frumoasé, copii frumosi, fete frumoase, dar El, ea scrie/ei, ele = sau va/vor serie — frumos; vezi § 183). cerile de la o parte de vorbire la alta sint uneori consacrate, devenite bile si uznale, alteori ocazionale; in special ultima situatie — trecerile gazionale =, precum si trecerile limitate contextual (binisor adv. este s.34 / MORFOLOGIA lund) constituie una dintre dificultitile de stabilire eit de eit exactii numarului de cuvinte din limba, Din alt punct de vedere trecerile sint, m: rar, definitive, in sensul pierderii valorii originare (de exemplu, eurin adv. este un fost gerunziu; mincare, iubire s.f. sint foste forme de infiniti slung”); de obicei, noua valoare nu o inlatura pe cea originara, coexistent dind nastere unor cuvinte diferite (omonime — partiale sau totale —, mai r: paronime). Omonimiile intre un substantiv gi un adjectiv si intre un adverb si v adjectiv —realizate, de cele mai multe ori, prin trecerea adjectivelor in al parte de vorbire, dar si invers — sint banale; de asemenea sint banale om« nimiile dintre un participiu gi un adjectiv (iar, de aici, si un adverb sau/ un substantiv) sau dintre un supin si un substantiv. Un interes special pri zinti omonimiile mai complicate (reprezentind mai multe parti de vorbir sau mai neobisnuite (valori asociate mai rar), precum si omonimiile cap: bile de a genera greseli in analiza gramaticala, Omonimie multipla se intilneste, de exemplu, la bine adv., s.n. si ad sau la prost adj, s.m. si adv.; frumos gi rdu au si mai multe valori, intruc ca substantive pot fi de genuri diferite: adj., adv., s.n. si m. O omonim mai complicat prezinti cuvintele cu forma-tip drepr: adj., adv., s.m. ir prep. (dreapta — ca si proasta, frumoasd $i rea ~ este numai adj. gi s.f Aceste omonimii multiple rezults din cumularea unor omonimii simpl banale: adj./s., adj./adv., respectiv adv /prep. Omonime cu caracter mai neobisnuit sint, de exemplu, aproape adv sm, intrind vb. (gerunziu) si s.n. sau grafie s.f. si prep. Omonimiile care provoaea adesea greseli in analiza gramaticala sint, | de o parte, unele omonimii multiple de la cuvinte cu corp fonetic redus monosilabice sau chiar nesilabice -, iar, pe de alta parte, unele omonini simple de la cuvinte ajutitoare (instrumente gramaticale); uneori cele dot grupari se intrepatrund sau/si se complica prin existenta unor omoni morfologice. Din prima categorie fac parte urmitoarele omonimii: @ ar vb, aux. (de perfect compus, regional si de viitor), prep. (una veche si ut neologica), inter)., regional si adj. pron.; de prep., conj., pron. si inter}. nesilabie pron. (D. sg., A. m. pl.), vb. si inter}. (numai i- < ia: Lauzi!); art.,num., pron. (pers. A. f. sg), adj. pron. (neh.), vb. aux. (de viitor, regi nal si de perfect compus) $i interj.; si pron., con, si adv.; w art., num, adj. pron. in a doua categorie intra mai ales parti de vorbire neflexibil deasupra adv. gi prep; pind prep. si conj.; nici conj. si adv., dar gi altfel « cuvinte ajut3toare: Jui art. si pron. sialtele. Pentru un, o distinctia se face prin pluralul corespunziitor din punct « vedere semantic (cu pluralul niste sint articole, iar cu pluralul unii, une sint adjective pronominale; distinctia — putin clara din cauza sensul nehotarit comun — este imposibila la G.D., unde pluralul este unic: unor) prin opozitia cu alte cuvinte (opuse lui doi, doud, trei etc. sint numeralINTRODUCERE IN MORFOLOGIE/ 35 e lui alt, alta sint adjective pronominale; cind pot fi omise — ite cu zero ~ sintarticole). jpartile de vorbire neflexibile confuzia intre omens este evitata de prin cuvintele care urmeaza sau care pot ume dupa ele: dupa o pre- tie $i dupa o conjunctie subordonatoare trebuie si urmeze ceva, in timp ‘dupa adverb poate sau urmeze nimic (de aceea in Locuieste deasupra Ma face cu un adverb, iar in deasupra magazinului, deasupra noastré ) prepozitic); dupa prepozitie poate urma orice parte de vorbire afara de srb la un mod personal, care, ‘$n schimb, este caracteristic pentru con e (de aceea in pind a inserat cuvintul pind este conjunetie, spre de re de pind seara sau pind anuse insera, unde e prepozitie). Context’ “ei venit sint caracteristice pentru si adverb. fomonimia lui art. si pron. (G.D.) se rezolva in bund parte prin pre i v (eventual substitut) imediat urmator: / eceda totdeauna un substantiv sau un substitut de substantiv (carte drei, Jam scris ui Andrei), in timp ce lui pron. poate sd nu fie urm: “nimic (imi place cartea Iui, I-am scris si ul) sou poate fi urmat de oric Pe inclusiy de un substantiv, cu care nu se grupea7a (Lui iif place pron. fata de Lui Andrei 1 i place art ); procedee ajutatoa a distinge cele dowd omonime — cind nu exist alte indicii specifi zitie - sint nlocuirea cu sinonime (pentru lu prom: dinsului, dur fealui,acestuia, acelwia, iar numai la genitiv $i adjectivul posesiv sau, s ‘sai, sale; pentru lui art: articolul enclitic fn situatii ca lui Radu = Radul ‘Toma. Tomei), inlocuirea cu forme de alt gen sau numar (pentru A vg. ei, pl. Jor) sau cu corespondente din alta clasa flexionara (pc tru dui art.: fui Andrei = bdiatului, Mariei), inlocuirea cu Iu, care este ve wit (neliterara; vezi § 56) numai a articolului, nu st @ pronumelui on “hrim, si schimbarea topicii fara schimbarea intelesului (de exemplu, Lu “place Andrei, Andretti place lui, Andrei Jui ii place pron.). La unele cuvinte confuzia omonimica este evitata in exprimarea or jn accentul sintactic (si si nici sint sau pot fi accentuate ca ‘adverbe $i “gocentuate cind sint conjuncti; wm, 0 pot fi accentuate numai ca numer “hu gi ca articole sau adjective pronominale) sau prin acest accent + urmitoare (/ui art. este totdeauna neaccentuat si de obicei rostit pau intre el si cuvintul urmator, spre deosebire de Mui pron., care poa ‘accentuat sau/si separat prin pauza de cuvintul urmator); in scris ace eosebire fonetica se reflecta in interdictia de a se pune virgula dupi “art, gi posibilitatea (dar nu obligativitatea) de a se folosi acest sem _ jnctuatie dupa ui pron. in exemple ca ‘Lui, Andret ii place; Datorite. Wdrei a putut pleca; In cartea lui, Andrei povesteste fapte reale). ‘tinctia intre omonime este necesara deci si jn practica limbii, pentru le: ‘vorecta si pentru punctualia adecvata. cannes do lao parte de vorbire la alta se face cu modific36 / MORFOLOGIA dtirdt adv. ~ indiirdtul prep., inainte adv. ~ inaintea prep ; atentie pen nu confunda aceste paronime cu formele unuia $i aceluiagi cuvint! Ca si cuvintele, unele locutiuni pot corespunde unor parti de vor diferite, fie fara modificdri formale (de-a Jungul loc. adv mai mare dragul loc. adj. si loc. adv.), fie cu modifica (in jur loc. ad in jurul loc. prep.) TRECERI INTRE LOCUTIUNI $1 CUVINTE § 12. Locutiunile provin din imbinari libere de cuvinte, de care vazut cA, adesea, nu sint usor de delimitat. Prin deasa intrebuintare ut locutiuni se sudeaza pind la transformarea lor in cuvinte uniee (compu de exemplu, adjectivele cuminte si cumsecade provin din locutiunile Jectivale cu minte, respectiv cum se cade, adverbele desigur, impre invotdeauna sau totodatd din locutiunile adverbiale omofone, iax conju {iile desi, incit sau inerucit din locutiuni conjunctionale. Delimitares u locutiuni de un cuvint compus este adesea conventionala, in special ein vorba de parti de vorbire neflexibile. Mult mai rar se produce fenomenul invers, de creare a unei locuti dintr-un cuvint unic originar: adverbele induntru, dindutru, cu variant inlauntru, dinléuntru, sint analizate de unii vorbitori drept reprezenti locutiunile in launeru, din liuntra, ceea ce a dus la aparitia unui substan Kiuniru; adverbul regional oleaci este seris adesea, gresit, o leacd p fals& analiza, dup’ modelul locutiunii sinonime o fir CATEGORILE GRAMATICALE § 15. Prin categorii gramaticale se inteleg notiunile morfologice fund mentale exprimate prin flexiune (modificirile formale suferite de part de vorbire flexibile); acestea sint in limba romana genul, numirul, cam gradul de comparatie, persoana, diateza, modul si timpul. Fiecare dint termenii mentionati desemneaza nu numai categoria in eauz8, ci si fieea dintre realizarile ei: cele trei genuri (masculin, feminin 51 neutru), oe dowd numere (singular si plural), cele cinei cazuri (nominativ, geniti. d tiv, acuzativ ¢1 vocativ), cele rei grade de comparatie (pozitiv, eomparat i superlativ), cele trei persoane etc. Genul, numarul si cazul se intilnese la toate partile de vorbire flexibil chiar daca nu la toate cuvintele care le reprezint& (multe numerale nu z forme de numér) sau la toate formele lor (genul si cazul apar la verb num, {2 modul participiu, prin care are forme de acest fel intreaga diateri pasit Ja tipul alcdtuit cu auxiliarul a fi) Grade de marcos fineINTRODUCERE IN MORFOLOGIE - ntimerale), Persoand au pronumele (unele speci) gi verbul (unele mod Diateza, modul gi timpul sint categorii exclusiv verbale. Cu exceptia persoanei i a comparatici, categoriile gramaticale com wrinti adesea deosebiri mari, de continut si de pozitie in cadrul flexiu ‘le 1a 0 parte de vorbire la alta. Numai la substantiv ~ unde este, de altfel, fix (in sensul ca subst _tivele sint de un anumit gen, a carui eventuala schimbare nu este de nat jonar’, ci duce la crearea altui cuvint, fie si numai cu statut de v ut) ~ genul corespunde, in parte, unei realitati, anume, la majoritatea lor de insufletite el reflect opozitia naturala de sex, iar la celelalte s mntive se explici prin analogie cu acestea. La toate celelalte parti tbire existenta genului este datoratd referirii la un substantiv (insotit peuit), iar schimbarile dupa gen fac parte din flexiune. n flexiunea nominal si in cea pronominali formele de numir ai € vorba de un obiect intr-un singur exemplar sau in mai multe, ia sxiuunea verbala (la modurile personale) daca actiunea are un singur at sau mai multi. La verb si la pronumele care au persoana, numarul se te strins cu aceasti categorie, prezentind unele particularitati: nu ‘persoana a Ill-a se gaseste raportul normal dintre singular si plural ‘amna ,,mai multi el" sau —altfel spus — ,,c1 si el"), pe cind perso ‘Ii-a plural poate insemna nu numai ,tu si tu, ci si ,tu gi el (sau ei, )", iar persoana I plural nu este niciodata pluralul propriu-zis al } ei I singular, intrucit nu inseamna ,eu si eu”, ci cu si tu (voi)* sau el (sau ei, ea, ele)*; acestei situatii i se datoreste faptul cd in unele luc se vorbeste de trei persoane distribuite pe cele doua numere, ci de 5 joane (persoana | plural fiind considerata persoana a IV-a, a Il-a pli V-a, iar a Ill-a plural a VI-a). Pentru persoana vezi si § 103. _ Cazul este o categorie prin excelent gramatical’, care exprim’ ray urile in care se giseste un cuvint cu alte cuvinte din propozitie sau fix lorile definitorii ale celor cinci cazuri se potrivesc insi numai per olul sintactic al substantivelor si al pronumelor sau al numeralelor cu de substantiv, in timp ce la celelalte parti de vorbire (articol, adjex altele echivalente cu acesta) cazul se explic’ prin acord, deci inc pendenta de substantivul aflat in acelagi caz (cazul dativ sau acuzati Nn adjectiv nu indica, de exemplu, un complement indirect sau direct ptul ci adjectivul este atributul unui asemenea complement). Pentru problemele comparatiei vezi § 80 si 191, iar pentru diateza, x timp § 130, 135 si 145. EXPRIMAREA CATEGORIILOR GRAMATICALE _ § 14. Categoriile gramaticale se exprima prin diferite mijloace:38 / MORFOLOGIA fonetice si analitice sau sintactice (imbinari cu cuvinte ajutitoare); in Zitie cu ultimul tip de mijloace, primele dowd se numese sintetice. La rt zarea unei forme flexionare pot actiona mijloace de tipuri diferite, § 15. Specifics morfologiei este realizarea flexiunii prin modific: structurii interne a cuvintului, mai exact, prin afixele gramaticale. in st {ura oricdrui cuvint flexibil se disting, pe de o parte, elementele const: de cele variabile si, pe de alta, elementele cu valoare lexicala de cele valoare gramaticala. Componentele structurii morfologice a unui et flexibil sint r&dacina, prefixele, sufixele gi desinentele; dintre acestea ri cina are valoare exclusiv lexical’, desinenfele au valoare exclusiv gram cala (flexionara), iar prefixele si sufixele au valori de ambele feluri, F fixcle, sufixele si desinentele sint denumite, cu un termen generic. afi Radacina impreundi cu sufixe sau/si prefixe (deci fii desinente) forme: © tema, care poate fi o tema lexical sau una flexionara. Cuvintele nefle bile pot avea numai radacina gi afixe lexicale, de obicei sufixe. Radacina este elementul neanalizabil din punct de vedere morfo gic comun mai multor cuvinte cu sens inrudit prin ea (de exemplu, rid na drept. in dreptate, indrepta, indreptar, indreptiti, nedrept, nedrepta nedreptafi ete.); cuvintele care au aceeasi radacin’ alcatuiesc ceea ce numeste o familie de cuvinte. (Cuvintele compuse ~ gi derivatele lor auc doua sau mai multe ridacini, prin eare tin de tot atitea familii: drepnung dreptunghic si dreptunghiular au deci radacinile drept si unghi.) Radaet Poate constitui singura un cuvint mai ales la partile de vorbire neflexib (de exemplu, ci, de, iar) rar la cele flexibile (ca in exemplul dat, dre spre deosebire de munt- din munte, muntean, munticel, muntos ete.) Prefixul este un afix adsugat inaintea radacinii, Prefixele au de ot cei valoare lexicala, formind cuvinte noi, fie ele singure (de exemplu, de cruce: rdscruce; de laa bate: rdzhate, strabate), fie in asociete cu alte pt cedee: sufixe lexicale (de la chip: a inchipui; de la mut: a demutiza), sufi lexico-gramaticale sau conversiune (de la bun: a imbuna, a rizbuna: de femn: a inlemni), derivare regresiva (de la a fugi: transfieg). Unele pref au insa si valori apropiate de cele gramaticale: prefixul negativ ne- (mm ales in folosirea lui la gerunziu, participiu si supin), prefixele cu valoare ¢ Superlativ, ca arhi-, extra-, hiper-, stra-, super-, ultra- Sufixul este un afix adiugat dupa radacina sau dupa alt sufix, St fxele sint de dou8 feluri: lexicale, cind formeaza cuvinte noi (de exemph tor din muncitor fata de a munci; -ime din muncitorime fata de muncitor si gramaticale ~ flexionare sau morfologice —, cind creeazi forme ale acc {uiasi cuvint, in speti forme de mod si de timp la verbe (sufixul -w- de per fect simplu: técui, técusi, uicu etc., de exemplu); pozitie intermedrar intre aceste dou’ tipuri are sufixul cu valoare de superlativ-isim (rarisim. care este considerat lexico-gramatical. in categoria sufixelor lexico-graINTRODUCERE IN MORFOLOGIE/ 3 matical sint incluse de unii cercetiitori gi sufixele substantivale motional de femninin -d (din cuseru: cuscrd, elev: eleva), -e (din edlator: céilatoare regizor: regizoare), precum si sufixele verbale caracteristice pentru conju area I sia IV-a (din iainte: a inainta, abur: a aburi, chior: a chiori), car par s& formeze cuvinte noi, desi aceste ,,sufixe nu se mentin in curst intregii flexiuni a cuvintelor in cauza (vezi formele cuscre, eleve, inainte: uburese, aburea, chiordsc, chiora etc.), ceea ce este un argument in favoe ea incadrarii la alte procedee (la conversiune in cazul sufixelor verbale). Tema este o grupare de elemente din structura aceluiasi cuvint, fiin ‘aledtuita din radacina plus sufixe saw/si prefixe. La majoritatea cuvintele flexibile sau neflexibile — tema este lexical& (datorit& caracterului lexic: “Al afixelor continute). La verbe se distinge 0 tema lexicala, comuna tuturc formelor flexionare, de temele flexionare specifice unor timpuri sat modur bul a editor’, de exemplu, are tema lexicala calidtor- si diverse tem flexionare: cdldtorea- la imperfect, cdldtorise- la mai mult ca perfect ete Desinenta este afixul exclusiv gramatical care se adauga dupa radi ind sau dupa tema pentru a exprima numérul si cazul la substantiv (4 exemplu, -uri din drepturi, -e din case), genul, numérul gi cazul la adjec tive (-e din bune), articole (-ui din -ué), pronume (-ui din cdrui), numera! Ge din prime) si participii (-e din /dudate), persoana si numérul la verbe ( din indreprai), Spre deosebire de sufixe, care ~ fie lexicale, fie gramatica = pot fi mai multe intr-un cuvint (intr-o forma a acestuia), desinenta n poate fi decit una singura. (Pentru desinenta se foloseste uneori termenu neindicat, terminafic, care este echivoc; el poate fi folosit fark © accept gramaticala, pur si simplu ca sinonim al termenului finald si ca antonim : lui initiald, pentru a indica sunetul sau grupul de sunete de la sfirsitul um ‘cuvint.) in opozitie cu formele flexionare marcate prin afixe gramaticale, di spre cele lipsite de asemenea afixe se spune ci au sufix gramatical zer tespectiv desinenti zero, intrucit lipsa unui afix constituie ea insagi marc’, Unele forme flexionare cu valori diferite pot fi omonime. Formele om« nime pot avea structura morfologica identica (de exemplu, cinta 3 sg. sip ind. prez. sau (unei) zile G.D. sg. si (niste) zile pl.) sau diferit’ (de exen plu, mincafi 2 pl. ind. prez., imperf. sau imper. = minc-a-fi si mincati pat m, pl. = ninc-af-i) § 16. Mijloacele fonetice folosite in flexiune, ca marci exclusive s- complementare, sint alternantele fonetice, accentul si intonatia. Cantitate sunetelor ~ lungirea si dublarea lor — poate exprima valori apropiate « cele gramaticale (valori de superlativ sau de aspect verbal), dar nu creea:40 / MORFOLOGIA. Alternantele fonetice sint variatiile suferite de foneme in + rite forme flexionare ale aceluiasi cuvint (de exemplu, ¢ - ea in die dreapta, a ~ d si t— fin dreptate ~ dreptiti) sau in cuvintele derivate aceeasi familie (a a gi t~ fin dreptate — indreptdqi). Dupi cum rezul din exemplele date, alternantele vocalice au loc mai ales in interi "idicinii sau al sufixelor lexicale, iar cele consonantice mai ales la fir cuvintului, inaintea desinentei Altemantele folosite in flexiune sint a) vocalice a~4:s, mare — mari; adj, cdlare — cdlari: vb. art — araté @~€:8. masd~ mese; adj, desert — desarti; vb. sed ~ sade @~€:5, par peri; adj, proaspiit — proaspet; vb. apdr — aperi 4—d~e: vb. spall ~ speli - spalat €—ea: 8! mireasd ~ mirese; adj intreg — intreaga: vb. aleg — alec i: vb. vin ~venim e rdmin — rdmései — rémas 8. cuvint ~ cuvinte; adj. tindir — tineri: vb. vind = vinzi 0-04: s. cover — covoare; adj. tdios ~ tdiousdé: vb, dorm — doar surori; num, amindoi — aminduror 0 0a ~ u: adj. tot — tout — tuturor; vb. rog ~ rouga— rugiim b) consonantice d— 2:8. ghid ~ ghizi; adj. fraged — fragezi: vb. cad ~ cazi 8~ & 8. catarg~ catarge; adj, intreg — intregi: vb. rog ~ rogi &-€:s, mac — maci; adj. saérac —sdraci; vb. tac ~ tact 5—$: 8. as ~ asi, poveste Povesti, ministru~ ministri; adj, taios \diosi, ingust ingusti albastru — albastri: pron. acest — aces nostra — nostri; vb. cos ~ cosi, gust —gusti sk—$t:s. bascti— basti; adj. romdnesc ~ romdnesti: vb. crese-—cre sk— st: s. ceased — cesti; vb. muse — musti IF 8. stdent— studenti; adj. bogat — bogati; vb. caut — caufi =~ j:8. obra: — obraji; adj. viteaz — viteji Altemanjele se produe uneori regulat, mecanic, in conditii foneti identice sau sint limitate de anumite condifii gramaticale (anumite parti « vorbire, anumite forme flexionare) ori etimologice (unele alternante nu ¢ loc in neologisme). Accentul poate diferentia unele forme flexionare prin schimbare locului sau de pe o silaba pe alta. in flexiunea nominal ssemenes situat Sint exceptii: substantivele feminine neregulate nord — murori, sord surort, substantivele neutre de tipul zero — zerouri gi adjective fot ~ tuturor. in flexiunea verbal schimbarea accentului are un rol mz Important nu numai prin raspindirea fenomenului, ci si prin faptul ca loct accentului poate fi singurul element distinctiv in situatii ca adiind prez. adund vf < can anein: es FINTRODUCERE IN MORFOLOGIE /« Tntonatia constituic in flexiunea nominala o mare’ a cazului voc jar in cea verbala o marca a modului imperativ. Ea capt’ importan formele lipsite de alte marci (afixe) distinctive, care constituie mar oritate: la formele de vocativ identice cu nominativul (copii!, mama ‘eu dativul plural (frafilor!) si la formele de imperativ pozitiv sau neg, identice cu forme ale prezentului indicativ (inceteazd!, incetati!, sta: stati!). 17. Mijloacele analitice folosite in flexiune sint reprezentate « wi cu urmatoarele cuvinte ajutStoare: verbe auxiliare (cu ca tuiese formele verbale compuse; vezi § 121), unele prepozitii (fol :atit in flexiunea nominal, cit si in cea verbal; vezi § 201), conjunet folosita in flexiunea verbal’; vezi § 137), unele adverbe si locutiuni a Je (folosite la formarea gradelor de comparatie; vezi § 82, 83) si ar I (folosit atit ca mare a unor categorii gramaticale din flexiunea n nala — vezi § 56 -, cit si ca formant al unor specii de numerale ~vezi § 61 -). MORFOLOGIA $I ORTOGRAFIA \cturii lor si a alternantelor pe care le pot avea au important’ pent jea corect8. Ortografia romaneasca actual se bazeazi in mare mast ‘asa-numitul principiu morfologic, care cere si se {ind seama de str morfologica a cuvintelor, de categoria gramaticala si de tipurile ompuse), Regula scrierii cu ca sau ia se orienteaza, in diferite conter ice, dupa alternanta ea ~ ¢ (gheatd— ghete, chem ~ cheamd) sau ia — 14 ~ piete, pierd - piarda). Regulile scrierii cu a sau ea, respectiv ds ‘ei f sau i dupa s, j sint diferite pentru radacina cuvintelor (unde se ‘numai a, ¢, i) fati de afixe (unde se poate scrie atit a, e, #, cit si ea, a, ‘funetie de clasa morfologica, pastrindu-se infatisarea pe care 0 au afix« numai cunoasterea structurii morfologice poate du ‘In infelegerea scrierii diferite a formelor verbale asazd si furiseaza (ambi ind. prez. 3 sg. si pl.) sau ingroasd ind. prez. 3 sg. si pl. si (sd) ingroe con). prez. 3 sg. si pl; a unor forme adjectivale ca guresd f. N.A. sg. _gurese £. pl. si G.D. sg. (si m. V. sg.: ~ domn) sau substantivale ca na. schija N.A. sg. si nase, schije pl. si G.D. sg. Regula scrierii cu sau fat ‘final dupa consoanele j, s, f, z (in conditiile in care pronuntarea nu este indiciu sigur) este legata de distinctia dintre singular si plural in flexiur nominala (substantivali: vrej, mas, hot, sturz sg. ~ vreji, mosi, hoti, stu pl. siadjectivala: dragdlas, micuf, ursuz sg.— drdgdlasi, micuti, ursuzi 542 / MORFOLOGIA i de distinetia dintre persoane in flexiunea verbala (ingray, aga, luc | sg. — ingrasi, agdfi, lucrezi 2 sg.), Morfologice sint de asemenea tegul scrierii unor articole hotirite enelitice care nu se pronunti sau se pronu nedistinct in vorbirea curent’: notarea articolului de masculin-neutru s gular N.A. -I (litru, lucru neart. — litrul, lucrul art.) si notarea articolului masculin plural N.A. -/ (regula serierii cu un singur i sau cu doi i, respe tiv cu doi sau cu trei) in forme ca membri neart. — membrii art., copii nea ~ copiii art.; cf. si pentru feminin G.D. sg.: tari neart. — ari a Asemanitoare este regula notirii desinentei / in flexiunea verbala: citi (ir si) pf. s. 3 sg. —citi | sg., fi’ imper. poz. — nu fi imper. neg, Scrierea cu s fara cratima a cuvintelor compuse flexibile se orienteazi dup gradul | de suduri manifestat in flexiune (cf. bundvointd fata de rea-voing), i regulile despartirii in silabe separa cuvintele compuse, derivatele cu pr fixe si unele derivate cu sufixe de restul cuvintelor, recomandind re Pectarea structurii lor morfologice (de exemplu, drepi{-Junghi fata « drep|-ltate, in{-Jexact fata de if-]nel, virst{-Inic fata de mon{-|stru). Dar nu numai prin sfera principiului numit morfologic se manifes legiturile dintre morfologie si ortografie. Principiul numit sintactie, log sau sintactico-lexical (pentru ca tine seama de sensul lexical si de relatii cu alte cuvinte din propozitie) releva in primul rind apartenenta la parti « vorbire diferite a unor segmente omofone, diferentiind scrierea lui o da. num. adv. sau art. + s. de odutd adv., a lui deloc adv. de de loc prep. + « intruna adv. de intr-una prep. + num. etc. in sfirsit, scrierea cu initia majuscula sau minuscula — pe care unii 0 subordoneazi unui asa-num Principiu simbolic ~ este legata, in cea mai mare parte, de distinctia dint substantivele proprii gi cele comune, care sint clase morfologice si lexica (vezi § 20).335. Fraza este unitatea sintacticX de sine st&t&toare alcZtuiti din dow i multe propozitii. Pentru comparatia cu propozitia din punctul d al dimensiunilor si al continutului exprimat vezi § 235 1p rolul lor in frazik propozitiile sint de doud feluri: principale, cin de sine stititoare (in sensul ci nu depind de altele, dar putind nec ita unor completiri, vezi § 338), si secundare sau subordonat depind de alte propozitii din fraz’; de exemplu, in fraza leri am lipsi cdi am fost bolnav, propozitia eri am lipsit este principal’, iar per am fost boinav secundara. Minimul necesar pentru existenta unt il constituie fie dou propozitii principale, fie o propozitie principal secundar, cea ce inseamni ca fraza este conditionati de prezent in a unei propozitii principale. in frazele care au si propozitii secur - propozitia principal — sau propozitiile principale — reprezint | de baz al comunicarii, nucleul central de organizare, in jurul cz © grupeaz propozitiile secundare. (Pentru importanta in comunicat ozitiilor secundare vezi § 349.) ‘opozitia principala imprima unei fraze intregi propriul ei caracter di de vedere al scopului comunicirii (vezi § 241) si al afectivitit § 242), ceea ce se reflecti in intonatia si in punctuafia final. Semnt atie de la sfirsitul unei fraze cu diverse propozitii secundare est ident de propozitia principali: Cine fi-a dat voie si pleci desi n- ?; Ce bine e cind sintem impreund! ipurl de fraze 6. Dupa raporturile dintre propozitiile imbinate in frazi, se distin uri fundamentale de fraze: unele formate numai prin coordonan formate numai prin subordonare (acestea cu subtipuri in functie ¢ I propozitiilor secundare si, mai ales, de subordonarea lor numi principala sau si fati de unele dintre ele) si altele mixte, formatSubstantivul j@ acestea genul este constant (vezi § 13), forma substantivelor schir use numai dupa numar si caz. Substantivul este deci o parte de ve + flexibila din grupa celor care se declina. O serie de ,,forme” in plus prin articularea cu articolu! hotarit enclitic, iar acestea sint chi | mimeroase decit cele nearticulate. Flexiunea pur substantivals — lim fi la formele nearticulate — este relativ saraca, numarul de forme fiit It mai mic decit la verb sau la unele speci de pronume si chiar decit clase de adjective: el variaz’ intre o singura forma (Ia relativ putin ‘antive invariabile) si trei forme; cu adaugarea formelor articula irul maxim de forme ajunge la opt. Forma-tip a majoritagii substa or, sub care pot fi gisite in dictionare, este cea de nominativ-acuzat gular nearticulat. _ Substantivul este partea de vorbire cel mai bine reprezentaté numeric | continua imbogatire, ceea ce face s4 existe imprumuturi neadaptate fi gitipuri flexionare noi, alaturi de cele vechi, cu diferite grade de stat . Marele numar de substantive se grupeaza in relativ numeroase cla “gi subelase flexionare, inegale ca importanta. 5 CLASE LEXICO-GRAMATICALE § 20. Principala clasificare a substantivelor este cea care opune su intivele comune (numite si apelative) substantivelor proprii, Substan le comune denumesc obieéte de acelasi fel — intreaga clasa si fiece iplar al ei -, de exemplu, casdi, copil, riu, pe cind substantivele pr prii denumese numai anumite obiecte, considerate izolat pentru a le d linge de celelalte din clasa lor. Substantivele proprii pot fi: nume de px soane sau antroponime (prenume, nume de familie, supranume, nume mitologice sau de petsonaje literate): Alexandru, Maria; Grigorese44 / MORFOLOGIA Vasiliu; Pastorel, Dumnezeu;, Scufita Rosie), nume de animale sau zoo: nime (Fulger, Labus, Joiana, Mieunica), nume de locuri sau toponime (nume de ape, forme de relief, localitati, regiuni ete.: Ozana, Siret, Car. pati, Paring; Niculitel, Tulcea; Dobrogea; Romédnia; Europa), nume de intreprinderi si de institutii (Premial, Combinatul de Utilaj Greu, Institutu de Lingvisticd), nume de corpuri ceresti sau astronime (Berbecul, Carul- Mare), nume ~ sau titluri — de opere literare, stiintifice, artistice sau de documente istorice (Baltagul, Dictionarul ortografic, ortoepic si morfolo- gic al limbii romane, Rapsodia romana, Declaratia de independenta) nume de evenimente istorice (Reforma, Unirea Principatelor), nume de sirbitori (Anul Nou, Criciun), nume ~ sau marci — de produse industriale (biscuiti Adbatros, sipun Lux, pasti de dinti Supercristal), nume de vehicule (vaporul Sdgeata, trenul Orient Expres) Distinctia intre substantive comune si proprii este legati de unele ca racteristici gramaticale gi se reflect in ortografie prin serierea cu initial? minusculi sau majuscula (distinctie care se anuleazi insi la inceput de enunt, cind orice cuvint se scrie cu majuscula). Din punct de vedere gramatical, substantivele proprii au de obicei (pen: 26) un singur numir (sg. sau pl.) $i se folosese fie in for mi nearticulata, fie in forma articulati enclitic, nu ins cu articol nehotarit unele tipuri de nume proprii au gi alte particularitati, de exemplu, formare: GD. sg. cu articolul proclitic fui la multe antroponime si zoonime. Substantivele comune se scriu cu initial’ minuscula (in afara inceputu lui de enunt). Scrierea lor cu initial majuscula este permis’ daca intervin intentia de reliefare pentru sugerarea importantei acordate (substantive abstracte ca adevar, dreptate, iubire, libertate: in numele Libertatii sau concrete, ca om: A fost un Om; folosirea majusculei este mentionat uneor i in exprimarea orala: cu 0 mare sau cu majusculd) saw/si a atitudinii de reverent (nume de persoane — parintii si bunicii, sotul/ iubitul, sefuul ie rarhic — si de lucruri considerate unice de cel care scrie: Am visat-o px Mama, M-am adresat Directorului, Si-a dat viafa pentru Patrie; procedeu este folosit mai ales in adresiti directe gi indirecte: Dommule Director Domnului Director) sau daca, in contextul dat, se produce o sinonimie ct un nume propriu (Capital = Bucuresti) sau/si o elipsi a unui astfel di nume (Institutul = Institutul de Lingvisticd). De retinut c& in asemene: situatii initiala majuscula este facultativa i tebuie folositi cu misura, in trucit abuzul de majuscule cu caracter exceptional ajunge si anuleze efec tul expresiv urmarit Substantivele proprii se scriu cu initial majusculd, Aceasti regula est inclcati in situatii care au motivatii opuse intre ele: pentru reliefare sat pentru minimalizare. [n primul caz este vorba de o tendint’, raspindit’ i publicistica si in publicitatea moderna, de a se scrie cu initiala minuscul: diverse subelase de nume proprii: nume de persoane in postura de autorSUBSTANTIVUL (45 interpreti (in afige gi programe), titluri de publicatii (magazin istoric, de ‘exemplu) si de opere din domenii variate, denumini sau firme/embleme de magazine si de institutit (ca editura meridiane); sorierea contrara normelor ‘Gite aici un procedeu artistic al carui nonconformism urmareste sa relie~ feve numele respectiv, dar neglijeazi faptul ca, fiind specifica substanti- Jor comune, initiala minuscula poate fi perceputd ca indiciu al unei mini- vari (iar efectul artistic este discutabil si, oricum, anulat de banalizarea ptati a procedeului, devenit maniera). Spre deosebire de ueest procedeu, contrazice insigi logica scrierii, folosirea initialei minuscule pentru \inimalizarea unor nume proprii pare a avea sens (corelindu-se si cu fo- irea initialei majuscule la substantive comune relicfate), cea ce nu in- ‘ca ¢ recomandabila, Initiala minuscula cu rol de minimalizare a impusa in uz si chiar in norma, in anii 1950-1970, la numele de sar- i religioase (boboteazd, créciun, paste in loc de Boboteazd, Craciun, 2) si la numele Dumnezeu (si Domnul cu acelasi inteles), Maica Dom- , Mesia, Mintuitorul, Precista, Sfintul, Sfinia; regula era o componen- ‘4 propagandei ateiste, Aseminitoare este folosirea cu valoare peiora- Ji, de catre unii publicisti, a initialei minuscule la numele proprii ale srsoanelor si institutiilor detestate (grafii de tipul ceausescu sau n.c. | Ceausescu“, p.c.r, ,Partidul Comunist Romén" au reprezentat 0 ade- Yirata moda imediat dupa 1989); validarea acestui procedeu ar insemna wunarea la posibilitatea distinctiei grafice dintre substantivele proprit si Je comune, atit de necesar in cazurile de schimbare (reala!) a statutului mui cuyint. fn scricrea substantivelor proprii compuse se tine seama si de ceca ce “denumesc ele: majoritatea lor se scriu cu inifiala majuscula la toti ‘termenii, ‘exceptia cuvintelor ajutatoare, dar titlurile se seriu cu initial majuscula ai la primul termen; la toponime este necesar sa se distinga situatiile in ¢ un termen generic face parte din numele propriu ~ si deci trebuie scris ideauna cu initiala majusculi (de exemplu, Lacul Sarat, Riul Doamnei, Strada Lungd, Virful cu Dor) ~ de cele in care un asemenea termen nu 4 in aleatuirea numelui propriu ~ si deci nu se serie cu initiala majus- decit pe harti — (de exemplu, facul Razelm, rful Aries, strada Masina Piine, virfuul Omul). - Intre cele doua clase de substantive ~ comune si proprii ~ exist, pe de parte, substantive aflate la limita dintre ele, cu statut intermediar, nepre- Jzat sau controversat, si, pe de alta parte, treceri de la o clasa la alta, Substantive cu statut intermediar (neunitar sau insuficient marcat) sint, de exemplu, numele de dansuri populare, epitetele afective, numele de rase, specii sau varietiti de plante side animale, numele lunilor anului. in ivinta scrierii literci initiale, pentru unele dintre ele exist reguli ortogra- fice unice, ferme (numele lunilor se scriu cu initiala mic: ianuarie), in timp ce pentru altele regulile sint nvanfate, mai putin clare (la unele nume a Macaia ath Danaed46 / MORFOLOGIA la altele initiala minuscula: ionatan, merinos), iar pentru altele (epitete buftea, haplea, somnorila, nume de dansuri ca alunelul, hafegana) wu formuleaza reguli explicite, dar recomandarile individuale acorda pret rin initialei minuscule. Trecerile intre substantivele comune si cele proprii se produc in ambe directii, prin evolutii semantice si modificari pur gramaticale. in ambe situafii existi cuvinte la care transformarea este mostenit’ sau imprum tata gi altele Ja care ea s-a petrecut in limba noastra, de asemenea cuvinte care transformarea a avut ca rezultat eliminarea ipostazei originare $i alte la care cele doua ipostaze coexista. in sfirgit, unele transformari au rez tate stabile, altele au caracter ocazional. Substantivele proprii devin comune prin elips&: intr-un grup nominal care numele propriu este atribut, se elimina substantivul comun determin al carui sens il preia fostul nume propriu, La transformarea in substanti comune, numele proprii devin variabile in numar $i articulabile cu artic nehotirit. Exemple: marghiloman < cafeaua lui Marghiloman, murfatl < vin de Murfatlar, 0 dacie < 0 masiné Dacia, un iuda < un trédator Inda, Devenite comune, substantivele foste proprii se seriu cu initie mica; fac exceptie numele proprii ale unor creatori folosite ocazional substantive comune care denumese operele realizate sau formele de pt zentare a acestora: un Eminescu (volum), un Grigorescu sau trei Luchie (tablouri), wn Enescu (disc), de asemenea numele proprii de persoane f losite, prin elipsa unei comparatii, cu sensul ,cineva ca..."": De cite ori simtim lipsa unui Caragiale! Substantivele comune devenite proprii pierd, de obicei, posibilitat variatiei in numar sia opozitiei de articulare, in special compatibilitatea atticolul nehotarit. Exemple: antroponime ca Floarea, Puiu, Berbec, 20 nime ca Fulger, Fetita, toponime ca Brddet, Greci, Poiana, Slobox nume de institutii ca Steaua, nume de corpuri ceresti ca Berbecul, F cioara, nume de sirbatori ca Mosi, nume de produse ca Lux. in cadrul substantivelor proprii se pot produce treceri de la un tip nume fa altul: de exemplu, de la antroponime la toponime si, mai invers, de la antroponime la zoonime sau la astronime, ceea ce unet implica anumite deosebiri gramaticale (numele de familie Moldoveanu a G.D. lui Moldoveanu, pe cind toponimul Moldoveanul are G.D. Mold veanului). § 21. Clasificarea substantivelor in nume de insufletite (animate) neinsufletite (inanimate), iar in cadrul insufletitelor in numele de pe soane gi celelalte, intereseaz comportarea gramaticala ~ pentru acordul gen, complementul direct cu sau far pe, inlocuirea prin anumite pronur =, dar notiuinile respective nu au nevoie sa fie definite gi descrise. (E nec sar, cel mult, precizarea c& din punct de vedere gramatical sint tratateSUBSTANTIVUL (47 ‘de animale, nu gi numele de plante.) Tot astfel, nu au nevoie de ii unele clase lexicale ca numele de materie, de exemplu, care au $i numite particularitati gramaticale. " Pistinetia de ordin logic intre aga-numitele substantive concrete gi yaete nu interescaza direct gramatica; unele tipuri de abstracte care irticulavitati gramaticale pot fi desemnate prin referire la cea ce ex- (nume de insusiri, de stari sau de actiuni). GENUL Categorie morfologica fundamentald la aceasta parte de vorbire, fiind ca de gen depind modul de formare a pluralului si declinarea, il substantivelor este marcat si se recunoaste prin forma determinantu- cum un substantiv dat admite sa fie precedat, la singular si plural, srechi ca: lun — doi sau. acest — acesti ~* substantivele de genul masculin; “y- doud sau aceasta ~ aceste ~* cele de genul feminin, “un — doud sau acest ~ aceste ~» cele de genul neutra. te evident ca aceste indicii sint inoperante pentru cine are indoieli cu ire la genul corect al unui substantiv (ca si pentru strainii care invata nba noastra), intrucit pentru alegerea formei adecvate a determinantului ecesard cunoasterea prealabil a genului substantivului. Indiciile re- ritoare la infelesul sau la forma substantivului nu sint nici ele operante in putine situatii. Ince priveste infelesul, genul cel mai unitar este neutrul, care euprinde oape exclusiv aume de obiecte neinsufletite: de exemplu, loc, Inert, muzeu, obiect, vis (exceptiile, nume de insufletite, sint putine: de exemplu, timal, dobitoc, mamifer, macrou, personaj). Substantivele de genul mas- in sicele de genul feminin denuimesc atit insufletite, cit si ncinsufletite ‘acestea, numai la denumirile de fiinfe genul este, de obieci, motiva’ in sex — $i deci usor de recumoscut dupa infeles (de exemplu, barbat - wie, elev — eleva), de aceea cele dowa genuri se definese drep prinzind nume de fiinte de sex barbatesc, respectiv femeiese, si nume de insufletite care prin tradifie sau prin analogic cu acestea sint socotite It | Caracterizarea genurilor prin anumite clase lexicale nu se poate face ft statistic, cu referire la majoritatea cuvintelor din acceasi grupar. anticd, intrucit cele mai multe grupari sint neunitare: de exemplu, nu de fructe sint de obicei feminine, dar, chiar intre numele de fructe ne ice, sint exceptii ca pepene, sirugure m. si mar n, (pentru nume d: te exotice cf, ananas m., grep(frut), mango n.); numele de arbori sin ‘obicei masculine, dar cu exceptii feminine ca salvie, tisd (cf. acacia ); pind si la numele fiinfelor umane de sex barbatesc, dupa ocupatia sa) we ee “ an na haiendan eal edtand ardonant,48 / MORFOLOGIA (vezi § 24). Gruparile semantice unitare ca gen au un numir redus de unitati lexicale, deci sint putin importante: de exemplu, numele zilelor sap- taminii ca feminine, numele lunilor $i al notelor muzicale ca masculine, numele simfurilor ca neutre. Nici terminatia substantivului in forma-tip nu ofera indicii mult mai ficiente, deoarece nici o terminatie nu apare la un singur gen, ci una si aceeasi terminatie se intilneste, in grade diferite de reprezentare, cel putin Ja dou, daca nu la toate cele trei genuri. Jat un tablou al situatiei terminatiilor substantivelor comune pe genuri: ‘Terminatia mom Exemple 1. a(siea) ace. wm wm + papé; cinema; basma, saltea a (si ea) neace. wm - & paria, prislea; soia 3. dneace. ® - + tate; mama 4. ea wm + @ bebe; sote; koine 5. eneace, + (+ frate; nume; carte 6. i vocalie ace. wm + & colibri; scl 7. i vocalic neace. ® O © uli derbi; tanti 8. i semivocali + + tei; rai; joi 9. i soptit ® © & pustis cisti; vineri 10, o ace. ® & - mikado; banjo 11. oneace. OQ + @ picolo; radio; cacao 12. u vocalic ace. OW - cebu; atu 13. u vocalic neace. ak ar ministru; lucru 14, u semivocalic pret tk leu; tablou 15.consoandnepalatali = + 0 += sac; lac 16. consoani palatali = + =F unchis unghi (i grafic) Dupa cum rezulti din acest tablou, fa genul masculin se intilInesc toate terminatiile substantivale, dintre care 8 sint comune tuturor genurilor, 6 nu- mai masculinului gi neutrului si 2 numai masculinului si femininului. Ge- nul neutru si genul feminin pot fi caracterizate negativ prin absenta unor terminatii, dintre care mai importanta este la neutru absenta terminatiei -d, iar la feminin absenta terminatiilor -w vocalic neaccentuat (vezi exceptii in § 49), -w semivocalic si, mai ales, a terminatiilor consonantice. E usor de observat c& unele terminatii apar numai la neologisme, mai mult sau mai putin recente, uneori inc’ neadaptate, La asemenea substantive neadaptate se pot intilni terminatii neincluse in tablou pentru substantivele feminine: de exemplu, terminatia consonantica la nume de animate ca girl (si cover-girl, script-girl), madam, miss; cind nu sint nearticulabile si defective de numar sau invariabile, ca madam (vezi § 47), substantivele de acest fel prezint’ RE Mall ae omni occSUBSTANTIVUL / 4¢ cea nearticulata ~ feminind —: 0, unei (sau aceasta, acestei, frumoasa oasei ete.) cover-girl f., dupa sens, dat cover-girl-ul n., dupa forma. Indiciile furnizate de forma devin mai numeroase si mai eficiente dac: fe terminafii sint descrise mai aminun{it, cu preeizarea sunetelor can veda sunetul final si cu unele date statistice: de exemplu, terminatia ‘comuna tuturor gemurilor numai cind apare dupa consoana (neutrel Wd numai 10, iar masculinele sub 100), pe cind e precedat de alta vocal cit i caracterizeaza exclusiv substantivele feminine si chiar e precedat d se intilneste la feminine si la masculine, poate fi considerat o carac ica a celor dinti, intrucit la masculin exista numai exceptional (in 1 ide luni si in adie), de asemenea, daci descricrea formala este asc cu informatii referitoare la sens ori la modul de formare: toate term le neobisnnite, slab reprezentate la masculine (-a, -i si-o accentuate: sntuate, -e si -u accentuate, -d), se gisesc numai la nume de fiints ‘ariatele substantive terminate in e precedat de consoana cele form: ‘ou sufixele -tate (-dtate, -etate, -itate) si -toare, ca si cele provenite di tantivizarea fostului infinitiv lung (vezi § 141) sint numai feminin substantivele terminate in -u semivocalic cele formate eu sufixul -g: int numai masculine. Dati fiind comportarea specifica a genului neutru, Ia singular princ pala opozitie de gen este intre substantivele feminine si cele nonferninin far la plural intre substantivele masculine si cele nonmasculine. De acee pre substantivele defective de numar (vezi § 26) se poate sti cu sig in{a numai daca sint feminine sau masculin-neutre, cind nu se folose “tlecit la singular, respectiv numai daca sint masculine sau feminin-neuty dl nu se folosesc decit la plural, dar aceasta informatie este suficier pentru flexiune; substantive ca aur, singe, unt sint incadrate in mod co Nentional, de obicei dupa sens, la neutru, musetel, ianuarie la masculin s preliminarii, funeralii la neutra si represalii la feminin. ve Yjints-o prudenta exagerati unele dictionare evita si precizeze ger ‘nor substantive (de obicei neologisme recente nefamiliare lexicografil $i neatestate in contexte concludente sub acest aspect; simpla menfiune Sint subse. lipsita de indicatii asupra gemului inseamna ,cu genul necunc cut", dar, de fapt, la cele mai multe cuvinte, incertitudinea nu prive toate cele trei genuri, ci doar distinctia dintre doua gemuri (dintre mascu fincutru lacele atestate numai la singular si dintre feminin gi neutru la ¢ “atestate numai la plural). Substantivele proprii au adesea terminatii care la substantivele comt sint mai rare sau chiar inexistente; de exemplu, la numele proprii de p ‘soane (prenume) si de animale: -a (-ea) neaccentuat (Toma, Oprea, M folea) si chiar -d (Gavrila, Ionica, Murgila) pentra genul masculin; e ‘soand (Carmen, Catrinel, Lenus, Lotus) si -w vocalic neaccentuat (Lt Muu) pentru genul feminin; -i vocalic neaccentuat (Gabi, Vali), -0 ace twat (Uojo, Margo, Zozo) si neaccentuat (Roro, Toto) pentru masculit rst50 / MORFOLOGIA La numele proprii de inanimate (Jocuri, institutii, marei de vehieu) etc.) genul depinde de form’ sau/si de referent, mai exact de substantivy comun generic care denumeste referentul. Orientarea dup’ form’ este ev dent in exemple ca (0) Dacia (Lada, Skoda, Toyota) f. fata de (un) Citroé (Fiat, Ford, Nissan, Oltcit, Volvo) n. sau LR.T-.A. si R.A.T.A. f. fata d LTB. $i R.A.TB. n. La substantivele nonfeminine defective de plural i | cele nonmasculine defective de singular (vezi § 26) atribuirea genului est conventional: de exemplu, numele de orase (Arad, Paris), de riuri/fluv (Crges, Rin) si de tinuturi sau state (Qus, Maroc, Peru) sint de genul nev tru, iar numele de insule (Alewtine, Canare) sint de genul feminin § 23. Numeroase substantive au variante formale, fie in cadrul ace i yen, fie de genuri diferite. De obicei numai una dintre variante est considerat corecti in limba literara, dar uneori normele actuale admit cit doua variante, intr-o anumita ordine de preferinta. Substantive care cunosc variante — de terminatie — ale formei-tip i cadrul aceluiasi gen (pentru variantele de plural vezi § 28): m.: berbec (nu berbece), ciucure (nu ciucur), genunchi (nu genunche pieptene (nu piepten), soarece (nu sourec), viddica (mu vlddic); variati liber admis: bulgdre/bulgdr, tutore/tutor, f.: cineraria (nu cinerarie), curea (nu cureaud), laturd (nu lature origine (nu origind), sandala (nu sanda), sarma (nu sarmalay; variati liber’ admis’: tapiocd/tapioca, vileca/vileica; ne: itinerar (au itinerariu), linoleum (ou linoleu), opiu (nu opium), per sonaj (nu personagiu), salariu (nu salar), serviciu (nu servici), tangou (n tango), taxi (nu taxiu); variatie liber’ admisa: minimum/minim. Unele variante formale sint admise in anumite contexte, incit pot fi con siderate un fel de forme secundare. De exemplu, =i are varianta ziud, ad misa in limba literari numai in unele constructii, ca se face ziud, de c ziud; cf. diferenta de infeles dintre /a =i ,Ja curent, in actualitate™ si fa zit. ncind se face dimineati"; tot astfel, numele primelor cinci zile ale sipta mini, terminate in i soptit (Juni, marfi, miercuri, vineri), respectiv semivo calic (joi), au cite o variant’ in -e, admis’ in imbinrile cu un adjectiv post pus: se spune 0 miercuri, uceastd miercuri, cu miercure ca varianta, da numai o miercure neagrd a fotbalului. Pentru variantele unor substantiv in imbinari cu adjective posesive conjuncte vezi § 49 in putine situatii deosebirile formale din cadrul aceluiasi gen sint core late cu distinctii de inteles, in perechi de substantive cu statut de omonim partiale sau de paronime. Un tip mai bine reprezentat este cel al perechilo de substantive neutre cu finala o accentuat sau (é)u: bolero dans” 5 bolerou ,ilic, caro ,,culoare la cartile de joc" si carou ,,patrat™. intr-o situ atie asemindtoare sint substantivele neutre file .muschi*. fileu nlasi* sSUBSTANTIVUL /SI ‘Substantive care au variante de genuri diferite (fie numai la singular, ‘fumai la plural, fie la ambele numere): mm, gi m.: combustibil m, (pl. combustibili, nu combustibile n.), robinet (pl. robinete, nu robinefi m.), suport n. (pl. suporturi, nu suporti m.), den. (pl. spalturi, nu spalti m.), vagonet n. (pl. vagonete, nu vagonefi } variatie liber’ admis in norma: aséru ~ pl. astri mJastre n., cleste ~ elesti mJcleste n., cocolos — pl. cocoloase n./cocolosi m., ghiont ~ pl. ii m./ghionturi n., virus — pl. virusuri nJvirusi m5 im. gif: bocane m. (nu bocancd £.), briosd f. (nu brios m.), cartof m. carto(ayfa £.), ciorchine m. (nu ciorchind £.); variatie libera admis in i: desagd f/desag m., zori m/f. (art. zorii/zorile), si n.: butic n, (nu buticd f.), cdtun n. (au cditund £.), cinema n. (art. maul, nu cinemaua f), fine n. (att. finele, nu finea f.), fruct n. (nu fruc- *), monogramd f. (nui monogram n.), sistem n. (nu sistemd f.), fortn. (nu {.); variatie liber admis’ in norma: astma/astm, colind/coiindc “m., n. si f.: foarfece ,,instrument* n. (nu foarfec m. sau foarfe feminina este admisa cu sensuri metaforice in sport si in economia itica), gogoasd f. (nu gogos n. sau m.). " Unele variante de gen sint admise in anumite expresii: de exemplu, fn. (pl. cimpuri) are o variant masculina ~ pl. cimpi — admisa, in ba literara actuala, numai in expresiile a bate cimpii, a-si lua cimpii. Lanumele de inanimate, concurenta dintre neutru si feminin se rezolva ximativ la egalitate, in timp ce in concurenta dintre masculin si neutru constati o tendinti neti de restringere a genului neutru, prin trecerea tor substantive de acest gen la masculin sau prin scindarea altora pen- diferentierea unor sensuri. O categorie aparte de substantive cu variante de genuri diferite, neutru feminin, este constituita de cuvintele striine intrebuinjate ca atare in 1ba romana — simtite inca si citate drept straine -, la care variatia genului ‘explica prin orientarea dupa criterii diferite (etimologic, formal, seman- ), Situatia special a acestor substantive const in limitarea variatiei de Ja forma nearticulata sau insotiti de articolul nehotarit, in timp ce cu “articolul hotirit enclitic ele au o singura forma, de genul neutru, varianta feminina fiind defectiva de articularea hotarita (sau nearticulabila). Ele ‘sint mai ales nume de inanimate: neart. un, unui (sau acest, acestui, alt, ‘altui, propriul, propriului etc.) koine n./o, unei (sau aceasta, acestei, alta, ultei, propria, propriei etc.) koine f., dar numai koineul n., la fel glas- nost(i), laudatio, story sau Weltanschauung, mai rar, nume de animate ‘care descmneaza (si) persoane de sex femeiese: neart, un, unui (sau acest, acestui etc.) star n.fo, unei (sau aceasta, acestei, frumoasa etc.) star f. (0 “adevarata star), dar numai art. starul n., la fel top-model. Pentru nume proprii de inanimate cu variante de gen vezi § 26 si 53 8 aiba variante propriu-zise, unele nume proprii de inanimate osci-52./ MORFOLOGIA leaza in comportamentul sintactic intre genuri diferite, orientate dup’ fc mi sau dupa inteles (vezi § 269 si 280). Relativ numeroase sint perechile de substantive (omonime partio sau paronime) cu genuti diferite specializate pentru sensuri diferite: m. $i m.: accident ,,intimplare™ n. (pl. accidente), dar in muzica m. (| accidenti), creier ,organ anatomic, loc inalt si greu accesibil" m. (pl. cr ieri), dar ,persoana, element conducitor" n, (pl. creiere), curent de aer si de apa m. (pl. curenfi), dar cultural n. (pl. curente), glob ,,corp, obiect st rien. (pl. globuri), dar in anatomie m. (pl. globi), mar ,pom" m. meri), dar ,fruct* n, (pl. mere), termen ,cuvint, monom* m. (pl. fermen dar data fix’, interval" n, (pl. termene), umdr ,parte a corpului omenes aunui vas“ m. (pl. wneri), dar ,umera, proeminenti” n. (pl. umere); ce mai multe perechi de m. si n. sint legate de distinctia intre un nume de pe soana (de sex barbatesc) si un nume de obiect (de obicei instrument): « exemplu, difuzor ,persoani m. (pl. difuzori), dar ,dispozitiv, aparat* (pl. difuzoare), spalator ,persoana™ m. (pl. spdldtori), dar ,obiect, inst latie™ n. (pl. spalatoare) - cf. si cap ,conducator* m. (pl. capi) fat& de ce n. (pl. capete, respectiv capuri, vezi § 28) ~ sau intre un nume de persoai (de sex barbatesc) si un nume de actiune: de exemplu, fratricid ,ucigas « frate“ m. (pl. fratricizi), dar ,ucidere de frate™ n. (pl. fratriciduri) — la { alte compuse cu -cid: homicid, infanticid, matricid, paricid, patricid etc sau participii si supine substantivizate ca tuns ,,persoand* (pl. tunsi), d ,actiune n. (pl. tunsuri f. si m.: fascicul ,manunchi* n. si fasciculd parte tiparita dintr-o | crare“ f. (pl. identic fascicule), garderob ,dulap" n. (pl. garderoburi) garderoba ,,imbracaminte, loc de depunere a hainelor* f. (pl. garderobe inchizétor (la arma) n. (pl. inchizdtoare) si inchizdtoare (Ia alte obiecte) (pl. inchizatori), onoare ,cinste, faim’, mindrie, stim’, favoare* f. (fa pL) si onor ,,manifestare a stimei, rang” n. (pl. onoruri), ordin ,.porunci n. (pl. ordine) si ordine ,(o)rinduiali, orinduire™ f. (pl. ordint), pend sdispozitiv care oscileaza™ n. si penduld .ceas dé perete* f. (pl. ident pendule), m. si f: tipuri bine reprezentate sint perechile de nume de fiinte, m ales de persoane (vezi § 24), ca bunic m. si bunicd f. (pl. neart. ident bunici), cdtelus m. (pl. catelusi) si cdtelusa f. (pl. cdifeluse) si perechile « substantive in care masculinul este nume de planta (mai ales pom), i femininul nume de fruct: cais m. (pl. caisi) si caisd'f. (pl. caise), frag m. fraga f. (pl. neart. identic fragi), dar exist si alte tipuri, de exempl perechi in care masculinul este nume de persoan’, iar femininul nume « obiect: aschiuti’ ,surcica* f. (pl. aschiufe), dar ,om mic“ m. (fra pl. se invariabil), trompet ,instrumentist™ m. (pl. trompeti) si trompeta instr ease al auatiSaaa citi aaaSUBSTANTIVUL / 53 iar femininul atit nume de persoand, cit si nume de obiect: ghiei- bat..."' m, (pl. ghicitori), ghicitoare ,femeic...“ f. (pl. ghicitoare) nilitura" f. (pl. ghicitori), secerator sau semdndtor ,,barbat...“ m. ‘Secerdtori, respectiv semdndtori), secerdtoare sau semdndtoare * (pl. neart. = sg.) si ,obiect' (pl. secerdtori, semandtort); “n. si f: base ,,barbat,..“'m. (pl. basci), base ,parte a unei jachete™ hascuri), based ,,femeie....* (pl. basce) — i ylimba...* (fara pl.) ~ si i" f. (pl. basti); tragdtor .barbat..."" m. (pl. tragdtori), tragator iment de desenat" n. (pl. trdgdtoare), rdgdtoare .,femeie ...* f. (pl. |= sg.) si.,curea, instrument de descaltat* f. (pl. rdgdtori). La numele de insufletite se pune problema concordantei dintre ‘ex. Din acest punct de vedere se disting, pe de o parte, substantive care nu au pereche pentru sexul opus, iar, pe de alta parte, sub- cu genul motivat gi cu genul nemotivat. nele de insufletite la care genul marcheaza diferente de sex sint de ) perechi de cuvinte cu radacini diferite (numite heteronime): tat ~ Wid, bdiat — fatd, cal — iapd, cocos ~ gdind; ‘perechi de cuvinte cu aceeasi radacina, formate unul de la altul prin urea sau, regresiv, prin suprimarea unui sufix (numite mobile, iar enul respectiv numindu-se motiune). Mai frecventa este formarea de line de la masculine, care se realizeaza numai prin adiugarea unor su- jexicale sau lexico-gramaticale ca: -d (casier — casierd, socru ~ soa- ), ed (pui — puicd, tulcean— tulceancd), -e (ambasador — ambasadoare or ~ invatdtoare; se spune corect directoare, nu directoara, dresoare oard), -easd (bucitar — buciitdreasd, mire ~mireasa), -esa (duce - I, negru — negresd), -itd (casier — casierifd, pdun — paunifd), -oaicc leoaicd, ture ~ turcoaica; invechit gi regional, -oaie: comis ~ comi , doftor — dofioroaie), la numele proprii -a (Dumitru — Dumitra, Ion- , Grigorescu — Grigoreasca, Joian — Joiana), -ca (Ivan ~ Ivanca inu — Baleanca), -eta (George ~ Georgeta), -ina (Alexandru ~ Ale a, Gheorghe ~ Gherghina), -oaia (Florea ~ Floroaia) sau prin in a unor sufixe: a lui -el cu -ea sau -icd (vitel ~ vifea/viticd), a lui -er -iele: poeziile, studiile) alta morfologica (analogia cu substantivele feminine si neutre care au p ralul nearticulat in -¢, articulat in -e/e) § 43. Formele articulate de vocativ necesitii unele precizari refe toare la conditiile de intrebuintare si la valoarea lor. 0 forma special’ exist’ numai la V. sg. m. (bdiatule!) si n. (sufletule care prezinta particularitatile de a nu porni de la forma special de V nearticulat (cu desinenta -e), ci de la forma nearticulata de N.A. (din put de vedere istoric, a luat nastere din forma articulati de N.A. + desinet -e): compara bdianule! cu baiete!, si de a putea apirea la mult mai mu substantive decit forma special de V. sg. nearticulat (in primul rind, adjectivele substantivizate: iubitule!, rdule! si la substantivele terminate semivocalele # si u: puiule!, fiule!). La toate genurile se foloseste la V si o forma articulata egala cu cea de N.A., care in limba literara este < mis numai cu determinante genitivale sau adjectivale posesive: bdia mamei!, respectiv fata mamei!, odorul mamei!, puiul meu (drag)!, come ramea!, sufletul meu!, in unele situatii — de chemare indirect — gi ctu nur proprii in apozitie: Domnul lonescu!, Eleva Popescu! Nu este deci liter: folosirea la vocativ a formei de N.A. sg. fara determinante, in exemple Dommul, v-a edizut batista!, Tata, unde esti? sau Sefa, ma invoiti mtin Mama, ghici ce-fi dau!, nici cu un nume propriu in adresare direct: faci, doamna sau domnul Ionescu? La vocativul plural, la toate genurile, se poate folos fie o forma atic anes nt in NT ASUBSTANTIVUL /7 in limba literara imbinari de vocative + determinante ea bdiefii me I, fetele mele!, odoarele mele!, dar nu si folosirea substantivelor sit : Hai, bidietii!, Fetele, e rindul vostru! Forma de V, pl. egal cu G.I freeventa la adjectivele substantivizate: iubitilor!, scumpelor!, dé ‘Ia celelalte substantive: de exemplu, se spune domnilor!, fratilor elor!, fetelor!, dar nu si colegilor! sau colegelor!, iar tovardyilor se foloseste uncori, nu este literar. Pentru toate formele articulate de vocativ este valabila observatia ci punctul de vedere al continutului, ele se deosebese de formele neart ¢ prin altceva decit prin opozitia individualizat — neindividualizat sa it —necunoscut, ambele serii de forme folosindu-se numai pentr ete cunoscute, cum e si normal in chemari si adresiri directe. Uzul jacrat adresarea numai prin forme nearticulate 1a unele substantive : forme articulate Ja altele, cu valoare absolut identic’: de exemph e!, cumnate!, nepoate!, vere!, dar bunicule!, socrule!, unchiule si colege!, dar doamnelor si domnitor! © dovada in acest sens tituie si faptul ca adjectivele substantivizate au la masculin, de obi iar la feminin una nearticulata: n impol; cf. si opozitia sg. — pl. di g. neart. iubito! — pl, art. iubitelor! Prin formele spi de V. sg. in -e (neart.) si in -uwle (art.) se marcheaza o diferentiere lex tranganté numai la domn ,,domnitor, Dumnezeu — V, sg. doa ne!) si domn ,,termen de politeje pentru un barbat* ~ V. sg. don | De obicei, intre cele doui serii de forme — la substantivele, inclusi etivele substantivizate, care au forme de ambele feluri — sint num: sbiri de nuante lexicale sau stilistice, in general forma in -e avind u ‘obiectiy si neutru din punt de vedere stilistic, iar forma in -we u ‘figurat (de epitet) si o nuanta afectiva (peiorativa, ironica sau des drule!; opozitia se manifesta cel mai clar la uncle nume de persoan: Ja Y. sg. in -e (sau egal cu nominativul) desemneaza un profesionis Y. sg. in -wle sint epitete: doctore! — doctorule!, birjar(e)! — bis intr-un mod similar, la plural forma de V. egala cu G.D. se poal | pentru sensuri figurate sau valori afective: copii! ~ copiilor!, ld tautarilor! le, au de obicei G.D. sg. in -ei sau -if, fara legatura cu forma ni td de G.D. sg. (= N.A. sg.) sau cu cea de pl.: badea — badei, bid titei, iulibasa — bulibasei, papa — papei, pasa — pasei, tata — tate a ~ popii; ecle terminate la forma-tip in -cd, -gd au G.D. fie tn -a cu altemanta k — & sau k — 8: aga ~ agai, badica — badichi78 / MORFOLOGIA soane — asimilate cu numele proprii — exist tendinta de a se folosi la Gl sg. articolul proclitic /ui + forma articulati de N.A. sg. Aceasta este unic posibililate de exprimare a G.D. sg. la nenea—G.D. lui nenea. Laalte cit va substantive comune se admite acest G.D. ca variant alaturi de forma c articol ettlitic; aceste substantive sint rara ,tatil meu (G.D. tatei/lui tate siunele derivate ale lui, ca tataia, taticul, tatuea sau tatucul, sinonimul si taica (taichii/lui taica), badea (badei/lui badea) $i derivatele badia, bad ca, badita. In vorbirea neingrijita circulA si lui bunicul, lui unchiul (expl cabile prin elipsa din formule de tipul Jui bunicu-meu — vezi § 49) si chi: Ini dommul, lui parintele ,preotului*, lui popa, lui seful, lui tovarasul, © expresia populara S-o spui lui mutul. Modéle de declinare articulata a substantivelor masculine: Singular N.AGiV.) papa fratele socrul eroul puiul — sefiul GD. papel fratelui socrului eroului puiului sefului v.(formi = ~~ socruleeroule puiule sefidle special’) Plurat NAGIV.) papi frafii socrii eroii —puii_—_sefit G.D.GiV.) papilor fratilor socrilor eroilor puilor sefilor 45. La substantivele feminine existi diverse exceptii de la regu atagarii stticolului la forma nearticulati, La NA. sg. exceptii partiale sint numele celor patru zile ale siptimin terminat¢ la forma-tip in i soptit, care au la formele articulate ¢ (semivoc: lic), in l0e de 7, inaintea articolului: /uni ~ lunea, marti ~ martea, miercu — mierci”ea, vineri — vinerea; ef. insa formele lor nearticulate secunda: de tipul (0) lune (vezi § 23). La GD. sg, face exceptie, in primul rind, un grup mare de substantiy cu aceeasi structura formala, anume cele terminate in ic bisilabie (bucuri familie), care au G.D. sg. nearticulat, la fel cu pluralul, in -if (bucun: Famili), Sax forma articulata in -iei (bucuriei, familiet), nu in ~iti (bucuri Jamiliit); deosebirea dintre forma articulata si cea nearticulata este m ‘mare la unele substantive cu a accentuat in silaba antepenultima la form tip, care devine d la G.D. sg. nearticulat, dar se mentine ca a la G.D. s articulat: (unei) sdnii — saniei (nu sdniei), la fel dihaniei §i altele in -ani plaviei, prapastiei, sabiei, salciei, vrabiei (singurul substantiv la care : ‘admite 3i forma hibrida — cu alternanti, dar cu finala -iei — este corabi corabieiorabiei). Asadar, la substantivele feminine terminate in ie bis labic, cu eXceptia partiald a lui corabie, articolul de G.D. sg. se atageazi forma deN.A. sg. nearticulat.SUBSTANTIVUL / 79 avemenea, face exceptie 1a G.D. sg. un grup, mult mai mic, de sub- ‘earacterizate formal prin terminatia -ca, iar semantic prin faptul ume de persoane, care, desi au G.D. sg. nearticulat, egal cu pluralul, wafic, cu alternanta k— (uneori (si) in -ele, la cele cu N.A. in -icd), Dy sp. articulat gi, sau numai, in -di fra altemanta, deci cu atagarea fului la forma de N.A. sg. nearticulat, ori in -ii cu alternanta k ~ = bunicai/bunicii/bunichii (la fel mamica, matusica, mosica), m ~ mdmucai/mamuchii (Ia fel duduca), fetica —feticdi. Acest fel de © 4 G.D. sg, articulat nu este adoptat de toate substantivele cu cele vearacteristici (de exemplu, nu se intilneste la substantive ca amicd Ta derivatele in -eancd, -nicd, -oaicd), desi se extinde adesea le ide persoane pentru care normele actuale admit numai forma tn -ci de ndsicii circula si variante in -cai/-chit), sau -clei (alaturi de cum: {, nepotelei circula si variante in -cai/-chif). In acelasi timp, el se ex “la substantive care nu sint nume de persoane, ci de animale sau chia insufletite (maimuticd, rindunicd sau cdrticied, trasuricd wu variant ware de G.D. sg. art. in -chif), ceca ce arata ca modul de formare a G.D ticulat la substantivele in ca nu este o trastitura ferma a numelor d: ane (sau a ,,(sub)genului* personal, pentru care vezi § 25). ‘nele forme de G.D. sg. articulat care se abat de la regula general Ja diferentieri lexicale: in accasta situatic se giisesc substantivel 4 (numai partial: G.D. maicii pentru ,cilugaritet* totdeauna, pentr i** numai cu determinant; altminteri, pentru ,mamei G.D. este ma, Wmaichit), piele (G.D. pielii pentru piclea omulut, dar pfeii pentru piele jimalelot) $i sora (G.D. surorii pentru ,,ruda, dar sore? pentru inf jeri, cadru sanitar’; forma regulata sorei se extinde, la uni vorbitori, tuda), Incle substantive defective de G.D. sg. nearticulat au forma articula htru aceste cazuri, pornind de la forma nearticulata de N.A.: de exen uy cinste (cinstei), coca ,copil, aluat* (cocai), lene (lenei), onoare (ono. i), roud (roudi), Altcle nu au nici G.D. sg. articulat: nea, vogd. Formele articulate ale substantivelor feminine pun mai multe problen cultivare a limbii. Ja formele articulate de N.A. sg. intereseaz numai unele aspecte ort notarea cu # a semivocalei de legatura dintre articolul -a si substa ele de tipul celor terminate in a (ea): se scrie corect ua (nu oa) in be 4, steaua, ziua, beizadeaua; desi are alt terminatie, substantiy (oa fost asimilat cu acestea in privinia formei articulate de N.A.: a eauar; — evitarea scrierii cu -iea sau -iia in formele articulate ale substan slor terminate in -ie bisilabic: se scrie corect bucuria, familia, ia, via; “— evitarea confuziei intre ~ia si -ea la formele articulate, care trebuie wacnaatiy o din etrnetira formelor neartic80 / MORFOLOGIA late (pentru aparenta exceptie a tipului luni — unea vezi § 23): se sct corect baia, femeia, joia (ou pistrarea lui i ~ semivocalic ~ din forme nearticulate), dar aleea, ideea, melopeea si cartea, vulpea (cu pastrarea | ¢ din formele nearticulate, transformat din vocal in semivocal&) Cele mai multe probleme apar la G.D. sg. Unele variante neliterare @ formelor articulate se datoresc faptului cd se porneste de la variante nelit rare ale formelor nearticulate de G.D. sg. (egale, de cele mai multe ori, cele de plural); greseli freevente de tipul cdpsunii, ciresii, cirjti, creding remarcit, wzinit, visin (in loc de cdpsunet, ciresei, cirjei ..) sau caract risticei, coalei, piersicei, regulei (in loc de caracteristicii, colii, piersicit nu sint deci specifice, reprezentind consecinta unor abateri produse formele de bazii (vezi § 28) sau/si confuzia intre forme paronime ca vir (de la vind) gi vinei (de la vind). Greseli specifice pentru formele articula de G.D. sg. sint urmatoarele: = formele articulate in -ii in loe de -ei la substantivele care la G.D. n articulat (si la pl.) au desinenta -e: casit, crainicii, fetii, literii, nevest vitezii (in loc de casei, crainicei, fetei, lirerei, nevestei, vitezei); fenomen se explica fonetic prin tendinta de inchidere a vocalelor neaccentuate d silaba final, pronuntate neglijent, si morfologic prin analogie cu substa tivele care au G.D. sg, in-i, articulate normal in -i; = formele articulate in -ei in loc de -ii la substantive a caror forr nearticulata de G.D. sg. (si de pl.) se termina in #: emisiunei, floarei, gri linistei, ordinei, scinteici, statuiei (in loc de emisiunii, florii, grijii, linisi ordinii, scinteii, statuiiy, formele in -ei se explicd prin hipercorectitudi fonetica si prin analogie morfologica. Multe forme cu -ei in loc de -ii si hibride, intrucit contin alteman{e fonetice justificate numai la flexiunea ~i: bardcei, chingei, garzei, fruntet (in loc de bardcii, chingii, gar=ii, frunti alaturi de formele recomandate copertei, imbrdcdmintei, incaltdmintei 5 fi tolerate, eventual, variantele populare in -if si cu f >f (coperfii, i bracdminti, incaltamintii), da nu hibridele hipercorecte in -e# gi cu t (coperfei, imbrécaminei, incaltamingeiy; ~ inlocuirea formelor de G.D. sg. articulate enclitic cu articolul pr clitic Jui + forma articulata de N.A. sg. la substantive comune: lui bunic lui mama, lui nage Pentru greseli la formele articulate de plural vezi § 42. Modele de declinare articulata a substantivelor feminine: ‘Singular N.A.(GiV.) fetija fara basmaua —_piinea_femeia via GD. ‘fetitei jarii basmalei__piinii_femeii__viei Plural N.A.(siV.) fetifele farile basmalele piinile femeile _viilSUBSTANTIVUL/ § 46. Substantivele neutre pun putine probleme speciale, La cele terminate la forma-tip in -um neaccentuat, mai ales cind s | polisilabice, se constati unele dificultiti in crearea formelor articulate | sg, ca, de altfel, gi in flexiunea propriu-zis& (formarea pluralului neartiv lat), existind tendinta de inlaturare a finalei -um sau -m inaintea articolu i finn de pl. -uri. De refinut ci formele articulate corecte s Taudanumul, linoleunul, memorandumul, referendumul, ultimatumul, vas iL. in cazul substantivelor care prezint& la forma-tip variante cu si f jnafiile in discutie trebuie respectati corespondenta formelor: max art. maximul, dar maximum — att. maximumul (la fel minim si minima yr — art. forul, dar forum — art. forumul. Substantivul ov are la N.A. pl. forma corectit oudle (nu oudlele), iat .D. pl. oudlor (nu owdlelor). Pentru greseli la formele articulate de plural in -ele $i -ile vezi § 42. Modele de declinare a substantivelor neutre: Singular Tacul sufletul biciul luerul studiui tabloui — cuiu . lacului sufletului biciului lucrului studiului tabloului cuiu (forma (lacule) suflemle = =~ 2 3 a “speciala) Plural AL lacurile sufletele bicele lucrurile studiile tablourile cuie Vv) dD. lacurilor sufletelor bicelor lucrurilor studiilor tablourilor cuie v) 47. Unele substantive invariabile nearticulabile pot fi declin gular primind la G.D., indiferent de gen, articolul proclitic iui age tea formei (nearticulate) de N.A. sg. In aceasta situatie sint la ge in numele de luni, epitete in -ald, -ild, -ea, -utd gi substantivul vo cel feminin substantivele madam (+ un nume proprin) si fant (ac $i variante neliterare articulate enclitic: N.A. sg. tantea, G.D. sg. t LA. pl. tantile sau tantele, G.D. pl. tantilor sau tantelor): Masculin Feminin sg. 5g LA. ianuarie voda madam tanti Vv) DD. tui ianuarie lui vodd tui madam — lui tanti82 / MORFOLOGIA Declinarea substantivelor compuse § 48. Substantivele compuse prezint& unele particularititi morfologic care justific’ tratarea lor aparte: flexiunea propriu-zisa si articularea Ic depind de gradul de sudur dintre termenii constitutivi si de natura aceste ra (cuvinte existente si independent, elemente de compunere, abrevieri; | cuvintele intregi intereseaza si partea de vorbire cdreia ii apartin, iar uneo! si raporturile dintre termeni). in rindul lor se gasesc multe substantive variabile (de obicei si nearticulabile); printre cele variabile, la unele variaz numai un termen ~ fie primul, fie al doilea -, iar la altele ambii termen Putine compuse invariabile sint articulabile: tatd-mare, art. tata-mar: G.D. lui tata-mare. Compusele invariabile i nearticulabile sint formate mai ales dintr-u verb + diverse pirti de vorbire: gurd-cased, incurcd-lume, lase-md st las, nu-mé-uita, zgirie-nori, dat si dintr-un substantiv + un adjectiv: coc te-goale, gurd-sparta, vorba-lunga sau dintr-un substantiv + prepozitie substantiv: brinzd-n sticld. Compusele variabile sint si articulabile; comportarea lor difer’i uneo in ce priveste articularea fai de flexiunea propriu-zisi (de exemplu, nt mérul, iar la feminine gi cazul pot fi mareate la doi termeni, in timp ce art colul apare numai la unu: cfine-lup — ciinele-lup, ctini-lupi ~ ctinii-lup masind-unealta ~ masina-unealtd, (unei) masini-unelte ~ masinii-unelte Unele compuse variabile sint defective de forma nearticulata (fie-iertatu mai-marele) sau se folosese cu forma ~ unica ~ articulati enclitic chi: atunci cind primese articolul nehotarit (nume de plante si de animale ca floarea-soarelui, un calul-popii) Compusele la care variaz numai primul termen pot avea diverse struc turi: substantiv + substantiv in nominativ (bloc-turn, decret-lege, pas. rea-muscd), substantiv + substantiv in genitiv (calul-popit, floarea-soarelui substantiv + adjectiv (lemn-ciinesc, singe-rece), substantiv + prepozitie substantiv (cal-de-mare, drum-de-fier). ‘Compusele la care variazi numai ultimul termen au cel mai inalt gra de sudura. Din aceast categorie fac parte toate compusele din cuvinte it tregi care au ca prim(i) termen(i) parti de vorbire neflexibile (de exemph prepozitie: demincare, descdzut, farddelege; adverb; binecuvintare, ma marele, mai mult ca perfect) si compusele in structura carora intr’ elt mente de compunere (biochimie, biologie, biolog), dar si multe compuse cor termeni sint cuvinte flexibile: substantiv + substantiv in nominativ (rm. talazbest, nord-american, valvirte)), substantiv + adjectiv (botgros, bunt voinfd, dreptunghi), substantiv + numeral (prim-plan, triplusalt), subst tiv + prepozitie + substantiv (wnidelemn), verb + substantiv (fie-iertatul) Compusele la care variaza ambi termeni pot avea urmatoarele stru turi: substantiv + substantiv in nominativ (ciine-lup, redactor-sef), sul stantiv + adiectiv (bund-cuviintd. mamd-mare). substantiv + numeral (diSUBSTANTIVUL / 83 Unele compuse oseileazi intre dou tipuri de flexiune: bundstare, ad- fh norma ou flexiunea ultimului termen (art. N.A. bundstarea, G.D. fstarit), apare wneori intr-o variant cu flexiunea ambilor termeni ID. art. bunei-stdri, normele insesi admit variatia la substantive ca ministra (att, sg. print-ministrul/prinul-ministru, pl. prim-ministri/ imii-ministri) UDoosebitile in ce priveste unitatea morfologica se reflecta in serierea tantivelor compuse: in general, cele sudate, la care variazd numai ul- mul fermen, se scrin intr-un cuvint, iar celelalte cu cratim intre ferment Putinele substantive comune compuse din abrevieri sint variabile in wea finali: sg. agromec, gostat — pl. agromecuri, gostaturi, (un) c.a.p- ccorect ce-a-pe), art. c.a.p.-ul ~ (niste) c.a.p.-uri Declinarea substantivelor cu adjective posesive conjuncte § 49. Citeva substantive nume de persoane care desemneaz grade de denie sau relatii sociale se construiesc la singular, in limba populard si in bajul familiar, cu adjective posesive conjuncte si prezinta mai multe cularitati morfologice care demonstreazi unitatea grupului (Pentru iantele adjectivelor posesive vezi § 109): » Substantivul este nearticulat, ceca ce se vede clar la substantivele ter- ninate in d si in e: bunicd:mea, maicd-mea, stapind-sa, frate-sdu, taica- fu; bunicu-sdu, unchiv-sdu (compari cu imbinatile in care adjectivul siv postpus nu este conjunct: bunica mea, stdpina sa, fratele sau, bu- sai). « Substantivele masculine au G.D. cu articolul proclitic fui: Jui tai- desdu, lui bunicu-sdu (compari cu bunicului sdu, unchiului sau). eGubstantivele feminine au la G.D. fie a) aceeasi forma ca la N.A.. fic b) o forma specialé, in -i; in ambele situatii adjectivul posesiv conjunet are orme speciale de G-D.-mii/-mei | se. -ti/-tei 2g. -sil/-sei 3 sg., dup mo- ful declinirii articulate a substantivelor: a) maicd-mit, sord-ti, fited-sit, )) nevesti-sif © Substantivele care au 0 forma speciala de V. sg. nu apar niciodata cu fn asemenea imbinari; cele masculine sc folosesc numai in forma inte- pral egala cu N. (cumnatu-meu!), iar ccle feminine fie tot aga (sord-mea D co forma speciala in -o a adjectivului posesiv conjunct (sord-meo!), De retinut ca: = folosirea articolului proclitic Jui la imbiniri de acest fel cu substan tive feminine (lui maicd-mea, lui sord-ta) caracterizeaza vorbirea neingri ” tratarea acestor imbinari ca invariabile, deci cu G.D. A. (mina ta84 / MORFOLOGIA Creanga), ca $i folosirea posesivului ca invariabil dup’ un substantiv fem nin cu forma speciala de G.D. (ca (mu)mini-sa, nurori-sa) sint regionale; — inlocuirea lui -u cu -d la substantivele masculine cu forma-tip term nat in consoana (bunicd-sdu, stapind-sdiu) este de asemenea un fenome regional; ~ folosirea variantelor invechite noru si soru ale substantivelor fem nine nord, sord (noru-mea, soru-ta) este un fenomen popular $i familiar; — folosirea substantivelor in variante alterate (md-sa, ta()-su sau tac-tt caracterizeaz vorbirea neingrijiti. DECLINAREA SUBSTANTIVELOR PROPRIL § 50. Substantivele proprii au unele particularitati flexionare. in limt literara, trsituri care unesc substantivele proprii feminine cu forma art culati enelitic de diverse categorii semantice — nume de persoane, nume ¢ animale, nume de locuri, nume de corpuri ceresti ~ sint preferinta penti G.D. (art.) in -ei sau -di si tendinta de evitare a alternantelor fonetice flexiune (unele alternante sint excluse de insii optiunea pentru alte des, nente decit -i); aceasta tendinta se manifesta in mod clar la substantiv proprii ale caror teme contin diftongii ea, 0a, vocala a sau se termina consoanele c, g, t, d; spre deosebire de substantivele comune, la care + produc alternantele ea ~ ¢, oa — 0, a —d sau a—e (dup i), k—6, g—g, t- si d—, la substantivele proprii, in forma de G.D., se mentine nealtera tema (ca laN.A.). De retinut ci au G.D. in -¢i toate numele de persoane, de animale si m mele savante de corpuri ceresti cu exceptia celor cu N.A. in -ca, -ga (de Anei, Mihaelei, Zoife’; Baltatei, Surei; Casiopeei) $i majoritatea numeh: de locuri (Bistrifei, Brailei, Cernei, Craiovei, Dobrogei, Moldovei, Sin iei, Sulinei, Tirgovistei, Tulcei, dar: Dundrii). Fonetisme mentinute la G.C ea (rar): Leana — Leanei oa: Ioana ~ loanei, Timisoara — Timisoarei a: Roxana ~ Roxanei, Dumana — Dumanei, Comana — Comani Liliana ~ Lilianei, Joiana — Joianei k(c): Florica — Floricai, Mieunica — Mieunicai, Cacica ~ Cacicai g: Olga — Olgdi, Peceneaga — Peceneagai, Vega — Vegai t: Marta - Martei, Lacerta ~ Lacertei d: Sanda ~ Sandei, Andromeda — Andromedei Unele nume proprii au variante regionale in -ii gi cu alternante fonetic de exemplu, Av Lilienii, numele cu tema in c, g + variante in -chii, -ghii, deci cu desinenta in -i si alternantele k — k, g — (Florichii, Mieunichii, Olghii). Numele de locuri pastreaz3 uneori si in n menclatura oficiala asemenea forme regionale de G.: Cimpia Turzii, GuSUBSTANTIVUL / 85 Prin prezenta, respectiv absenja alternantelor se face uneori distinctia de substantivul comun omonim la N.A. art: floarea — ji, dar a - Floarei; puica — puicit, dar Puica ~ Puicat (sau Puichit); fraga |, dar Fraga ~ Fragai (sau Fraghii). ele proprii de persoane au de obicei flexiune diferita dupa gen: joritatea celor masculine nu-si schimba forma la G.D., marcindu-I cu ilorul articolului procltic (vi, in timp ce majoritatea celor feminine au o specialé de G.D., marcata prin articolul enclitic, de obicei si prin a precedent (lui Lon, dar loanei); exist’ insa si masculine cu jpeciale de G.D., marcate enclitic (toate invechite: Radului, Balces- ucdi, Oprei, Tomei), precum si feminine cu terminatii neobignuite imes¢ la G.D. articolul proclitic [ui (lui Calipso, lui Carmen, lui iam, lui Zoe, lui Lili, lui Zizi, variantele cu articol enclitic par nefiresti: -ei), Acceasi este situatia la numele de animale, Numele de corpuri festi au de obicei forme speciale de G.D. articulate enclitic, dar se mite folosirea articolului proclitic /ui la unele nume savante nearticula~ (lui Astarte, lui Hidalgo). Pind si la uncle nume de institutii cu forma rliculabila sa extins, in limba vorbitd, G.D. cu lui (Jui Dinamo, lui (2), evitat in limba literara prin perifraze (de exemplu, echipei Dinamo, eprinderii Unio). Numele de locuri au forme speciale de G.D. si nu niciodata la articolul proclitic /ui (pentru deosebirea fata de unele de persoane omonime vezi § 20), ceea ce inseamn’ ca ele se declina substantivele comune. § 51. Numele proprii de persoane gi de animale pot avea forme speciale le vocativ: m. in -e (Alexandre!, Joane!), in -wle (Radule!, Stancule!) sav <0 (Opreo!, Tomo! ~ forme invechite si populare), f. in -0 (Ano!, Sando. ‘forme regionale) sau in -d si -e (And!, Marie! — forme populare si fami: }), dar tendinta actuala este de a se folosi la V. forme egale cu N.A. hiar atunci cind exista forme speciale: Alexandru!, lon!, Radu!, Oprea! ‘oma!, Ana!, Sanda! Putini vorbitori respect distinctia corecta dintr: N.A. Petru si V. Petre!, forma normala de V. find folosita si la N.A., ci it nume sau variant a lui Petru (iar de la Petre s-a ajuns, popular, si k Petrea, cu V. Petreo!). La acuzativul cu functic de complement direct este obligatorie prepo itia pe. Modele de declinare: Maseulin Jon Petru Sandu Andrei Costicad =‘ Toma D. lui on tui Petru lui Sandu lui Andrei lui Costica lui Toma/Tome Tau Daten Sviditla om re Tomo86 / MORFOLOGIA Feminin N.A. ($1 V.) Maria Adina Florica Carmen GD. Mariei ——Adinei_ Floricat tui Carmen V.(formi Marie, Mario - — Floried, Florico special) § 52. Numele de locuri se declin’ ca substantivele comune, Modele de declinare a substantivelor simple: NA. Jiul — Brasovul Romania Tirnava —Vileelele GD. Jiului Brasovului Roméniei Tirnavei Vilcelelor (forma Jiule Brasovule Roménie (Tirnavéd, Vileele special) Tirnavo) Modele de declinare a substantivelor compuse: a) variaz numai primul termen: N.A. Gura Humorului Rimnicul Sarat Véilenii de Munte G.D. Gurii Humorutui Rimnicului Sarat Vallenilor de Munte V(forma — - - special) ») variazi numai al doilea termen (tip reprezentat numai de compuse nonfeminine): NA. Tirgu-Jiul —— Cimpulung GD. Tirgu-Siului — Cimpulungului V. (forma (Tirgu-Jiule) (Cimpulungule) special’) 4 ambi termeni (tip reprezentat numai de compuse feminine): Copsa Micd Marea Neagrt GD. Copsei ici Mairii Negre V.(formi (Mare Neagra) specials) § 53. Substantivele proprii compuse din abrevieri — nume de institut sau de produse ~ au flexiune diferita in fumctie de natura ultimului termen: cuvint intreg sau abreviere (literd sau fragment de cuvint, Compusele care au pe ultimul loc cuvinte intregi pot fi articulate si de- clinate ca substantivele corespunzitoare: Comaliment(ul) —G.D. Comal. mentului, Eurasia ~ G.D. Eurasiei, Romarta ~G.D. RomarteiSUBSTANTIVUL / 8° le care au pe ultimul loc fragmente de cuvinte terminate it | precum si compusele care au pe ultimul loc litere, cu exceptic ‘oare noteaza vocale neaecentuate la Lectura, mai ales a, pot fi articw (i declinate ca substantivele comune de genul masculin-neutru, |: singular: ADAS-ul ~ G.D. ADAS-ului, TAROM-ul — G.D fului; CP.R-ul = G.D. CF.R-ului, A.S.E.-ul ~G.D. A.S.E.-ului d—G.D. S.R.L-ului. Chiar abrevierile care la forma nearticulata av Fianta de genul feminin, datorata infelesului, nu se pot articula hotari Jina decit in varianta lor de genul neutru: de exemplu, fosta sau fost , ULR.S.S,, dar mumai R.D.G.-ul(ui), U.R.S.S.-ul(ui). isele care au pe ultimul loc fragmente de cuvinte terminate in vo cele compuse din litere dintre care ultima noteaza 0 vocala neaccen Sint folosite de obicei ca abrevieri invariabile gi nearticulabile: Aro ea, Flaro; S.U.A., U.E.F.A., U.N.E.S.C.O. (de exemplu, cursuril: campionii S.U.A., hotdrirea U.E.F-A.), care pot fi citite cu intre termenilor abreviati (campionii S.U.A. = campionii Statelor Unit mericii). (in limba vorbita, unele dintre ele au forme articulat ilic, ca substantivele comune ~ si ca tipul precedent de compuse dit eri —, de exemplu: O.N.U.-lui, U.N.E.S.C.O.-ului; cele terminate in ¢ niuat sint asimilate cu substantivele comune articulate cu -a find aceasta finala la G.D. cu ~ a) Jimbajul oficial si in pres folosirea invariabila se extinde gi la ti rile de compuse din abrevieri care pot fi articulate si declinate, in locu lilivului folosindu-se forma de N.A., ca un fel de pected de exemplu Be aici cind existh- cau la denumirea de baz8, neabreviet, Ja un substantiv comun ca determinat al abrevieri mplu, nu se spune S-au adresat B.N.S., ci B.N.S.-ului, Blocului ‘Natio iindical sau organizatiei B.N.S. LOCUTIUNILE SUBSTANTIVALE /§ 54. Cu valoarca unui substantiv se poate folosi si un grup de cuvint re prezinta o unitate de sens, adica o locutiune substantivala. Termenu folosit in special pentru grupurile de cuvinte legate de locutiuni cores le vorbire la care recunoasterea statutului de locuti se bazeazi pe trisaturi mai clare, in primul rind pentru grupurile d uvinte legate de cite o locutiune verbala (vezi § 181): de exemplu, aduce uinte, hdgare de seamd si bigdtor de seamd, parere de ru, dat § entra unele legate de cite o locutiune pronominali (vezi § 118): de exem88 / MORFOLOGIA Exist $i locutiuni substantivale striine utilizate oa atare, eae ~ ca ¢ substantivele de acest fel, vezi § 23 ~ pot avea variante de gen (Csi n)k: forma nearticulat, dar un singur gen (n.) la forma articulata: un, tai (sav aces acestui etc) café frappé nJo, unei (aceasta, acestei ete.) café frap. é, dar numai café frappé-ul(ui) n.; cele mai multe locutiuni substantivels strdine sint nearticulabile hotirit: axis mundi, coup de foudre, dolee far- niente, mea culpa, petitio principii, toate f. sin,Articolul _ § 55. Este partea de vorbire flexibila cu rol de cuvint ajutitor care inso- fe un substantiv, ardtind, de obicei, msura in care obiectul denumit este it vorbitorilor sau, altfel spus, gradul de individualizare a obiectu- denumit; pe ling’ acest rol principal, articolul mai poate fi marci 2 lui, element de legatura intre un substantiv (sau substitut al tui) si un inant, mare a substantivizarii altor parti de vorbire, respectiv a dis- tie intre valoarea pronominala si cea adjectival sau intre adverb s ozitie, si chiar element constitutiv constant al unor cuvinte sau speci i. Continutul abstract si exclusiv gramatical face ca articolul si fie de definit, iar natura in parte eterogend a cuvintelor incadrate in clase lulu sia valorilor lor face dificila o definitie generala satisfacatoare Desi are foarte putini membri, fiind partea de vorbire cu numarul ce i mic de unitati lexicale (toate mostenite din latina si ficind parte dir jbularul fundamental), articolul este de mai multe specii. Dupa gradu de individualizare exprimat se distinge articolul hotirit (sau definit) de ce jotarit (sau nedefinit). In grupa articolelor hotarite intra, pe linga artico- lul hotirit propriu-zis, articolu! posesiv (sau genitival) si articolul demon strativ (sau adjectival). Informatiile pe care le dau articolele pot fi descris« = printr-o simplificare maxima — in felul urmator: = lipsa oricdrui articol = informatie zero cu privire la gradul de cu “noastere; = articolul nehotirit = un grad redus de individualizare (obiectul esti tat ca necunoscut); = articolul hotarit = un grad inalt de individualizare (obiectul esti prezentat sau considerat drept cunoscut). Aceastii situatie este valabila numai pentru cuvintele care cunose celi rei ipostaze (marea majoritate a substantivelor comune), deci care intra it opozitia de articulare. Dupa pozitia fat de cuvintul articulat, articolele se impart in proclitice adic3 antepuse (articolul nehotarit totdeauna; articolul hotarit propriu-zi numai in forma de G.D. sg. lui, de exemplu, cu un nume propriu de persoa nica Andrei), si enclitice sau postpuse (articolul hotirit propriu-zis in toat situafiile cu exceptia formei /ui). Articolul posesiv gi cel demonstrativ s: ‘isesc, din acest punct de vedere, in situatii complexe, pozitia lor fiind raportabili de obicei la cite doi termeni: in intrebuintirile lor tipice, ele sint encli- tice fata de substantivul la care se refer’ $i proclitice fata de determinantul pe care il introduc, dar, daca acest determinant este antepus, devin procliti- ce si fat de substantiv (de exemplu (acest) steag al nostru = al nostru steag). Articolul are o situatie aparte intre pirtile de vorbire din limba romana prin faptul c nu totdeauna apare ca un cuvint propriu-zis: cele mai multe articole (articolul nehotatit, cel posesiv, cel demonstrativ si articolull hota- rit propriu-zis proclitic fui) au aceasta independent formal’, dar articolul hotirit propriu-zis enclitic face corp comun cu cuvintul care se articuleazi, asemanindu-se astfel cu un afix. Lipsa de independent formalii a articolu- lui hotarit propriu-zis enclitic face ca articolul si fie o parte de vorbire con- troversata in limba romana, propunindu-se solutii ca recunoasterea unei categorii morfologice a ,determinarii, in care s-ar incadra numai unele articole, si trecerea unor specii de articole in clasa pronumelor, respectiv a adjectivelor pronominale. Problemele de litigiu semnalate au important pentru deserierea unita- {ilor cuprinse — prin traditie ~ in clasa articolului, considerat parte de vor- bire, nu si pentru intrebuintarea lor in practic’, unde apar probleme de alt natura. Apreciat ca cel mai dificil capitol de gramatici romaneasca pentru strainii care invaté limba noastri (mai ales cind acestia sint vorbitori ai unei limbi lipsite de articol, dar si cind sint deprinsi cu alt numar gi alte specii de articole; existenta mai multor feluri de articole hotirite este 0 patticularitate a limbii romane fati de majoritatea limbilor europene), arti- colul pune destule probleme de cultivare a limbii si pentru vorbitorii limbii romdne ca limba materna ARTICOLELE HOTARITE (SAU DEFINITE) Articolul hotarit propriu-zis § 56. Este articolul care — la substantivele cuprinse in opozitia de arti- culare ~ prezinta obiectul denumit drept puternic individualizat, cunoscut de vorbitori, fie pentru c& a fost in prealabil introdus, direct (fie lingvistic, prin acelasi cuvint sau un sinonim al lui in forma nearticulata ori insotita de articolul nehotarit, fie situational) sau indirect (prin cuvinte care il fac de presupus), in comunicare, fie pentru c’ este, din capul locului, cunoscut in cercul respectiv de vorbitori sau are chiar notorietate generala. Formele articolului hotirit propriu-zis sint: Singular m. f. NA. -L-le, -a “a GD. -lui, -(e)i 4e)i tui luiARTICOLUL /91 Plural a leanne ® beet, Ne erence GD. lor -lor —-lor Vv. -lor — (-lor) -lor In acest tablou — gi in orice situatie in care se citeaza fara cuvintul la este alipit — articolul enclitic este notat cu o cratima inaintea sa, mar- -se astfel, ca la afixe, lipsa de autonomic si locul unde se face sudu- ‘Accast notatie metalingvistica, folosita cind se vorbeste despre articol, trebuie confundata cu notarea ortografica a articolului in practica lim- articolul enclitic se scric alipit direct (fara cratima) la cuvintal articu- formind cu acesta o unitate grafica (gi fonetic), cu exceptia unor Winte neadaptate sau a unor sigle, cind poate aparca separat prin cratima, mpreund cu vocala de legatura: show-ul, C.F.R.-ului. Forme articulate bunicul, cartea se deoscbesc de imbinari ~ dintr-un tempo rapid ~ ca mnicuel mingife (unde -/ este pronume personal conjunct) sau O carte-a t Juatd (unde -a este verb auxiliar) sau 0 carte-a colegului meu (unde -a articol posesiv). Segmentele din tablou cuprinse in paranteza reprezinta la genitiv-dati- sg. m. gi f. vocala e in situatii in care nu face parte din structura de fapt ‘articolului, dar nici din structura formei nearticulate (de exemplu, fated wu Mini-ei).. Pentru alipirea formelor enclitice (inclusiv distributia formelor diferite acelasi gen, numir si caz) vezi § 41 si 42. jn vorbirea curenta, uncle forme ale articolului enelitic nu se mai pro- inf sau nu se mai pronunfi suficient de distinet, in special intr-un tempo jd: in aceasta situatie se afla, pe de o parte, forma de N.A. m. sin. -! si, de alta, forma de N.A. m. pl. si de G.D. sg. m. si f= Functia lui -/ este preluata de vocala precedenta -u, care reprezinta fosta Jnenfa a cuvintului nearticulat: pomul se poate pronunta pomu fara a ine in pericol opozitia de articulare, la fel /eul se poate pronunta feu, cu u alic (in dows silabe), faféi de semivocala de la forma nearticulata (mo- ilabica); singurele cuvinte la care neglijarea lui -/ in pronuntare anu- distinctia articulat — nearticulat sint cele terminate la forma nearticu- fn vocala u: m. codru, litru, multiplu, nuntiu; n, beneficiu, exemplu, ‘vu. in scris, lipsa articolului -! este admisa, in literatura artistic’, aumai Situatiile in care are loc atasarea unei forme conjuncte pronominale (de cemplu, (in) visw-i ,(in) visul siu*, Batrinu-t (sau Batrinu-i) asteapia irinul ii, respectiv fi...) ori verbale (Batrinu-i obosit = batrinul ii je(ste)*..) sau 0 contragere accidentala de tipul Bdtrinu-a venit = batrinul vy Batrinu-aude = batrinul aude, batrinu-acela sau batrinu-al doilea =92 / MORFOLOGIA bdtrinul acela, respectiv al doilea ~ fenomenele in cauza find marcate prin cratima ~ si atunci cind se foloseste cu intentie redarea unei form: fri -/ de naturd a caracteriza vorbirea unui personaj: Ce dracu? = ce dra cul? sau domnu= dommul (situatie in care se poate folosi apostroful, scriin du-se dracu’, dommu' pentru a se evidentia caracterul intentionat al grafie fara -/). In toate celelalte situatii, prezenta articolului -f este obligatorie it scris, iar in imprejurari legate de un stil solemn (de exemplu, 0 conferinfa) de o dictiune clara in tempo lent si de pozitia anterioara unei pauze sat unor vocale este sesizabili — si recomandabila — si pronuntarea lui. Grafi ca Lifta (in loc de liftul) defect sau Bors in findu (in loc de fundul) cur; influentate de pronunjarea curent — sint mostre tipice de agramatism si k fel de gregite sint grafiile hipercorecte de tipul de exemplul (in locul lui d exemplu). La un nivel mai inalt se produc ezitari la substantive terminat in u vocalic folosite in constructii prepozitionale neconcludente pentr opozitia de articulare (vezi § 58): cu titlu sau titlul de curiozitate? sub bene ficiu sau beneficiul de inventar?; recomandabile sint aici formele nearticu late, Pentru situatia speciala a articolului -/ la numele proprii vezi § 60. Situatia articolului de N.A. m. pl. si de G.D. sg. m. if. -/ este asemana toare cu a lui -/. in pronuntare articolul -i, semivocalic, se confunda adese: cu i vocalic precedent, care reprezinta desinenta de la forma nearticulat La majoritatea cuvintelor, aceasti pronuntare nu afecteaz’ opozitia d articulare, intrucit ea se face intre i nesilabic la forma nearticulata si i sila bic la cea articulata: de exemplu, formele articulate pomii sau femeii se dis ting chiar in pronuntarea fara -i semivocalic de corespondentele nearticu late prin numarul diferit de silabe (0 silaba in plus la formele articulate) singurele cuvinte la care neglijarea articolului -/ anuleaza gi in pronuntar: opozitia mentionata sint cele terminate la forma nearticulati in vocala i, di tipul membri, multipli. Scrierea articolului -i este obligatorie in toate tiile, inclusiv in situafiile in care se ataseazi forme conjuncte pronominal (ca in (in) ochii-i) sau se produc contrageri accidentale de tipul batrinii-a ceia, Batrinii-ar vrea, iar normele ortoepice recomanda si pronuntarea lui cel pufin in stilul solemn gi intr-un tempo lent. Dat fiind rolul gramatical a lui / final ca notatie a articolului, scrierea cu un i sau doi i, respectiv cu do i sau tei la sfirsitul cuvintelor, constituie unul dintre cele mai important aspecte ale ortografiei romanesti. Atentie deci la respectarea distinetie dintre forme nearticulate sau cu articol nehotitit ca (niste) pomi, (doi membri, (unei) tari, (acestei) femei $i corespondentele lor articulate hot&ri pomii, membrii, tarii, femeii; la fel, dintre (niste) copii, (dot) fii $i copiii fii! De retinut c& grafiile de tipul acesti membrii (in loc de acesti membri sint tot atit de gresite ca si tos’ membri (in loc de tofi membrii). Varianta -li a formei de N.A. pl. f. gin. -le (de exemplu, fdrili in loc d sarile) este neliterari. De asemenea este neliterar4 varianta Iu a articoluluARTICOLUL “folosirea intentionaté a acestei variante pentru caracterizarea vorbirii u _petsonaje ea se scrie, de obicei, cu apostrof: lu’. Pentru modificari ale desinentei cuvintului articulat cu -i la G.D. sg “gif si-le la N.A. sg. m. sin, pl. f. gin. vezi § 42 5145. ‘Unele forme flexionare ale articolului hotarit propriu-zis nu au, de f jodata rol de articol, intrucit nu se incadreazA in opozitia de articou nu corespund valorilor specifice ale acestei opozitii. In aceasta situ pe de o parte, articolul proclitic de G.D. sg. m. si f. lui, care, ati stantivele proprii (lui Petrisor, lui Carmen), cit si la cele comune -meu, lui tata), este numai o marca a cazutilor respective (vezi § , 47, 49 si 50), si, pe de alta parte, formele de V. sg. m. (si n.) -le si , care, chiar cind se opun altor forme de vocativ (de exemplu, baie nile! sau tovardsil/tovardsilor!), nu exprima opozitia individualiz. \dividualizat sau cunoscut ~ necunoscut (vezi § 43). § 57. In legatura cu folosirea articolului hotarit enclitic — in situ ‘enumerate in definitie ~ la substantivele comune, cuprinse in opoz aiticulare in sensul exprimarii gradelor de individualizare sau de tere, trebuie precizate citeva lucruri: = Articolul hotarit enclitic indeplineste adesea (mai ales dupa intre a directa, fie prin acelasi cuvint sau un echivalent in forma neartien insofit’ de articolul nchotirit, fie prin faptul ci obiectul denumi igeazA direct simturilor) rolul unui adjectiv demonstrativ, ceea 1 lic prin originea sa; de exemplu, A scris doud studii; studiile dem, d (= acele studi); Te-a cdutat un vecin; omul avea nevoie ...(=a. ); Cine este persoana? (= aceastii persoand, pe care 0 vede sau 0a locutorul). = Articolul hotirit enclitic indeplineste uneori rolul unui adjectiv jv pe ling’ numele pirtilor corpului: A intors capul (= capul sau), le ochii si deschide gura! (= ochii tdi, gura ta) $i pe ling’ unele mt petsoane indicind grade de rudenie, functii sau relatii sociale care tru vorbitor nume de obiecte unice asimilate cu numele proprii: | ia (= mama mea sau a noastra), Vorbeste seful (=seful nostru). Di tivele care exprima grade de rudenie fac exceptie sof, sofie, fr var, verisoard, nepot, nepoatd, la care nu este recomandabilA f articolului cu sens posesiv: se spune corect A venit sofia mea (ta ), nu A venit sofia. Articolul hotirit enclitic de singular are uneori sens distributiv, £ lent cu numeralul cardinal propriu-zis un, 0 sau cu adjectivul n lecare: Costa zece lei kilogramul (sau bucata). ~ Articolul hotarit enclitic atagat la un adjectiv (sau la un numera wecadinetivals en neimul din nvimul any ante euhetantic94 / MORFOLOGIA acestui substantiv, gradul de cunoastere referindu-se Ia obieetul denun de substantiv, nu la insusirea acestuia: istequl bdiat = bdlanul istep, fr ‘moasa zi = ziua frumoasd. Adjectivul (antepus) poate avea deci forme a ticulate (vezi § 79), dar articolul inclus in ele functioneaz’ pe ling’ su stantiv ca si atunci cind este atasat direct la acesta, Substantivul articuleaz totdeauna cind determinantul antepus este un numeral colecti ou exceptia lui ambii (deci amindoi sau tustrei copiii etc.), sau adjectiv pronominal de intirire (insusi autorul); de asemenea, el poate fi articul dupa citeva adjective propriu-zise: dup’ intreg numai la N.A. (se sput atit intreg oragul, cit $i intregul oras, dar numai intregului oras, mu *intreg orasului), dupa tot la sg. numai la N.A., dar la pl. Para restrictii (¢ orasul, toate orasele, tuturor oraselor), dupa unele adjective invariabi (de exemplu, cogeamite omul, ditamai baiatul), Cind substantivul es precedat de unul dintre adjectivele diet, sdrac, scirman, rdposat, regrete articolul enclitic poate fi pus atit la adjectiv, cit si la substantiv, daca ace ta din urma denumeste un obiect unic (pentru vorbitor) sau este insotit « un determinant: bietul tata, sdraca vecina noastrif, constructia adject articulat + substantiv nearticulat poate avea uneori alt sens (bietul tatd), i constructia adjectiv nearticulat + substantiv artieulat nu este literara (sar: a vecina noastra). in toate intrebuintirile sale legate de substantivele comune articolul h tarit enclitic este si mare — unicd sau suplimentara — a cazului (vezi § 4C Pentru diverse feluri de substantive comune din punctul de vedere posibilitatilor de articulare vezi § 40. Pentru concurenta intre forma cu articol hotrit enclitic a unui substa tiv si cea nearticulata ~ urmatd sau nu de articolul posesiv — vezi § 66 si 6 § 58. Probleme speciale pune articularea substantivelor comune dy prepozitie. Dupa majoritatea prepozitiilor (toate cele simple si compu construite cu acuzativul, in afar de cu si de-a, de asemenea locutiuni prepozitionale construite cu acuzativul care nu se termind in cu), substa tivele neinsotite de un atribut sau de o propozitie atributiva nu se pot ar cula; in aceasta situatie se anuleazi deci distinetia cunoscut — necunosct Ma duc la scoala, Intru in casa. Prepozitiile care constituie exceptii sint situatii diferite: — Dupa prepozitia compusa de-a substantivul apare totdeauna articul: Ne jucam de-a scoala; a se da de-a rostogolul. — Dupa prepozitia cu substantivul se foloseste nearticulat sau articul (numai hotarit sau/si nehotarit) in functie de sensul prepozitiei, de natu substantivului sau/si de gradul de cunoastere: se spune, pe de o parte, /. creazéi cu grijd sau seris cu cerneald, pe de alta, Lucreazd cu ziua, Vin cu bucata sau scris cu creionul ori cu un creion, dar atit Vine cu bani, citARTICOLUL st exceptii gi in privinta substantivelor, in sensul c& se folosese ar hotirit substantivele nume de persoana care desemneazi fiinfe uni tru vorbitor, asimilate cu numele proprii. In aceasta situatie sint, in p ‘ind, substantivele din sfera gradelor de rudenie ~ cind ele denume fle vorbitorului, iar articolul suplineste adjectivul posesiv (vezi § 57) duc aminte de bunica, Ma gindesc la mama; de asemenea, substanti ac, imparat, jupin, domn (doamnd) sau ~ in regimul comunist ~ for drdsd) cu sensul ,invatator (invatitoare, educatoare)*, sef (ref la dracul!, Horia s-a dus la imparatul, Culege flori pentru doam: ptie de alt tip este Ja anul cu sensul ,.in anul viitor*. pa prepozitile (respectiv locutiunile prepozitionale) care se const ‘cazul genitiv sau dativ se foloseste, in functie de gradul de cuno articolu! hotarit sau cel nehotarit, dar niciodata substantivul nearti: leasupra cimpiei si deasupra unei cimpii; datorita imprejurarilor itd unor imprejure substantivele insotite de un atribut sau de o propozitie atributiva ¢ iruiese cu acuzativul (si care nu permit articularea substantivului f semenea determinari). in aceasta situatie substantivele pot fi nearticul: late hotrit sau nehotarit in functie de gradul de cunoastere: adus de argint, pe o tavii de argint sau pe tava de argint; Lucreaza f welari de protectie sau fard ochelarii de protectie. Datorit sensurilo buintarilor lor, dup prepozitii ca « sau de apar mai ales substant iculate: Miroase a vin nou; Face a vreme rea; buchet(ul) de flori a: pa (sau apa) de izvor de munte. Pentru greseli care constau in folos) ipa prepozitie a formei cu articolul hotarit enclitic in locul celei nearti urmate de articolul posesiv vezi § 69. § 59. Pe linga intrebuintavile sale tipice de la substantivele comune, olul hotarit enclitic are diverse roluri in legatura cu alte cuvinte. Articolul hotarit enclitic poate fi marca a substantivizarii altor part orbire, pastrindu-si rolul de exprimare a opozitiei cunoseut ~ necunos de exemplu, un ranit ~ rdnitul sau un bine ~ binele; substantivizarea v jjective ca nume de insusiri are loc uneori numai sau mai ales prin art larea enclitica: frumosul s.n., inaltul (cerului), de-a dreptul. Legat de rolul su in substantivizare este si faptul ca articolu! ho nelitic poate fi marci a valorii pronominale fata de cea adjectival? suvinte ca alt adj. ~ altul pron. la N.A. sg. si pl. (constructiile de tipul « sint regionale), model extins la reg. si fam. dldlalt, dstdlalt a¢ @llattul, cstélattul pron. Ia N.A. sg. si la intreg pluralul; (nici, vre)un (nici, vre)unul pron. numai la N.A. sg., pluralul fiind articulat gi la jameni, unele femei).96 / MORFOLOGIA In alte situatii, articolu! hotiirit enclitic este element constitutiv constar al unor cuvinte flexibile ca numeralul colectiv ambii, pronumele personal insul si dinsul — la care se mentine in intreaga paradigm — sau al unor pri pozitii la care marcheaz’ distinctia fata de adverbele corespunzittoare: in potrivd, inainte, dedesubt, inddrat adv. — impotriva, inaintea, dedesubtu indardtul prep. La unele substantive care exprim’ notiuni temporale art colul enclitic este o marca a valorii adverbiale (numele de anotimpuri la sj sil, iar numele de zile gi de parti ale lor mai ales la pl.) sau a unor sensu din cadrul acestei valori: substantive ca vard, zi, sdrbdtoare, duminic« searii se folosesc adverbial singure numai in forma articulati (vara sa verile, ziua, sdrbdtoarea sau sarbdtorile, duminica sau duminicile), ce nearticulata aparind numai in imbinari ca farnd si vard, zi si noapte sa zile si nopti, zile intregi (vezi § 33); pentru sensul iterativ fata de cel punc tual compara Vine miercurea sau dimineafa cu Vine miercuri sau dimineaj (vezi gi § 183). La toate pirtile de vorbire flexibile la care se foloseste, articolul hotiir enclitic este si marc’ ~ unic sau suplimentara — a cazului, la fel ca la sut stantivele comune. § 60, Articularea substantivelor proprii prezint particularitati diferit dupa subclasa semantic (nume de persoane sau de locuri, de exemplu) Je persoane au, in general, fie forma articulata enclitis fie forma nearticulati. Marea majoritate a prenumelor feminine au form articulata (sau considerata ca atare): Florica, lleana, Maria; la putine excepfii mai vechi, ca Aglae sau Zoe (care au variante in -a), s-au adaug: numeroase imprumuturi moderne de tipul Carmen, Miriam, derivate in -« (Catrinel, Irinel) sau -us (Lenus) si, mai ales, hipocoristice ea Lili, Luli Prenumele masculine au forma nearticulata: Alexandru, Andrei, Petriso Viorel, Costache (cele derivate cu sufixele -icd, -itti se deosebesc de core: pondentele feminine tocmai prin lipsa articolului: Gheorghita m. — Gheo, ghita £,, Ricd m. ~ Rica £.); numai putinele prenume de tipul Costea, Tom au forme considerate a fi articulate. Numele de familie — masculine — sit fie nearticulate (Cosbuc, Hasdeu, Viahuta, Boboc, Pand, Vulpe, Muntean fie articulate, dar cu functia articolului -/ preluati de vocala precedent’ : Ciobanu, Ursu, Munteanu, Grigorescu (exceptiile de tipul Onciul, Pumni sint foarte putine). Numele de animale se comporti in general ca numele de persoane, ce feminine fiind de obicei articulate: Dolea, Fetifa, Joiana (cu putine ¢: ceptii, ca Mifi), iar cele masculine mai ales nearticulate: Fulger, Labu Jotan (dar gi articulate: Puiu, Ursu). La aceste dou subclase de nume proprii — de persoane gi de animale articolul hotirit enclitic este element constant al numelor in discutie, i: unele forme ale sale (articolul de feminin si, mai rar, de masculin -a) ci setlannionleil dn ener 0 ewe ‘Dravente ee Vines ‘urtinnh anARTICOLUL (97 nati niciodata de constructia eu o prepozitie sau cu un atribut gi, in iterara, nici de functia sintactica (formele nearticulate de vocativ de il And!, Marie!, Leano! sau Tomo! nu sint literare). La mumele proprit snite din substantive comune articolul hotarit enclitic constant poate fi {utrecerii in clasa substantivelor proprii (compara substantive ca $i Puica sau cioban si Ciobant), Fenomenul contrat se intilneste la ume proprii feminine, la care refacerea unei forme nearticulate este ‘a treceri in clasa substantivelor comune sau macar a apropierii de le exemplu, aceasta Marie, altei Marii. Numele proprii de locuri (toponimele) se deosehese de numele proprii srsoane si de animale prin faptul ca, desi sint si ele cunoscute intr-c mit forma (fie articulata, fie nearticulata), se pot folosi si cu form: de obicei in legatura cu anumite functii sintactice, alteori si in legi- | cur nuante de sens; in cadrul acestei subclase deosebirile de articular ese nu numai genul, ci si numarul numelui propriu. Numele topic \¢ au, in marea majoritate, forma articulata cind reprezinta singula Pobrogea, Dundrea, Slobozia, Tulcea (exceptiile sint putine: de exem Ordstie, Tirgoviste), dar cind reprezinta plurale mu se mai constata « vrin{d neta pentru articulare satt nearticulare: exista toponime nearticu ‘ea Ogilinzi, Lespezi, Magurele, si altele articulate, ca Lunctle, Odaile La numele topice masculine sau neutre situafia este, in lini mari “Ja numele cu forma de singular articularea si nearticularea apa oximativ in proportii egale (Ardeal, Aries, Babadag, Brasov, Bucium 1g; Cerbu(l), Maru(!), Negoiul, Omuel), pe cind la numele cu forma d I masculinele sint exclusiv nearticulate (Bucuresti, Busteni, Galat neutrele neavind preferinte mareate (Plaiuri, dar Lacurile), Uneori d asi substantiv comun s-au creat toponime de ambele tipuri: Cefare fea’ Poieni — Poienile; Alunis — Alunisu((); Izvoare ~ Izvoarele. Cot actia cu prepozitie nu afecteaza in general articularea; constituie excey jumele propriu Dundrea, care cu prepozitii apare in forma nearticulal ‘Dundre), si constructiile cu prepozitiile care cer cazurile genitiv sa Wy, in care orice toponim cu forma-tip nearticulata se foloseste articul: irul Orastiei, Brayovului etc.).Toponimele cu forma-tip nearticula folosesc in propozitii in forma articulata in toate functiile sintactice (¢ eeptia unor apovitii) in care apar fara prepozitii din categoria celor cor jte cti acuzativul: se spune Brasovul este frumos, Imi place Brasov. fitia Brasovului etc., dar Am fost la Brasov (cu prepozitic; pentru sit idiferita a prepozitiei cw vezi § 58), orasul Brasov (apozitie); de asem ele apar mumai cu forma articulata atunci cind au un atribut adjective litival sau prepozitional — fie in imbinari libere, fie in toponime cor =: Brasovul contemporan, Brasovul inceputului de veac, Brasovul « data. Crisul Repede, Bucurestii Noi, Adunatii Teiului, Valenii de Muni onimele cu forma-tip articulata au o forma nearticulata pentru folo: ‘cu determinant antepuse: intreaga Dobroge, frumoasa Bucovii D98 / MORFOLOGIA saw/si pentru nuanfe de sens in care se apropie de substantivele comt alta Dobroge, 0 Dobroge de nerecunoscut. O problem’ important de cultivare a limbii este notarea articolult 'a toponimele cu forma de m. sin. sg. Nomenclatura administrativa a ge ralizat la numele proprii de localitii scrierea fird -/. Dacd pentru topc mele simple se poate accepta aceasti solutie unificatoare, nu este de indicat s& se adopte scrierea fara -/ si in situafiile in care apare un deter nant: corect trebuie si se scrie Créciunelul de Sus, Malul cu Flori, Sight Marmatiei, Vinjul Mare (scrierea fara -1 este supiraitoare mai ales la to nimele terminate la forma nearticulata in u semivocalic, la care in abse lui -1nu se marcheazi pronuntarea vocalica a lui u din Simleul Silvan Teceul Mic sau Zaul de Cimpiey; in orice caz, nu existi nici o justific pentru extinderea scrierii fara -/ la termeniii generici din virfiul Omul, cas 4ul Sulina, Capul Midia, Oceanul Inghetat de Nord. La folosirea toponimelor in propozitii se produc adesea greseli ins: sul neglijarii cerinfei de a se folosi numai forme articulate in anumite ct structii. Omiterea articolului ca atare este evidenta in exemple ca Bu: resti (in loc de Bucurestiul) este un oras mare, Brasov (in loc de Brasov pare un oras primitor sau Dintre tarile mici vizitate i-a placut Luxemb (in loc de Luxemburgul); de retinut ins ci exist’ si toponime nearticu bile enclitic, ca Chile, Haiti, Tokio, si c& pentru altele, ca Peru, se adm atit forma articulati, cit si cea nearticulata (Peru sau Peruul este un ste Uneoti se intiineste numai omiterea scrierii articolului -/, a carui func este indepliniti de -v; folosirea unor asemenea grafii la toponime cu fi ma+tip nearticulata care trebuie si apara articulate in diverse construc intactice este total nejustificati: se scrie corect numai Brayovul (nu By sovu) este un oras. La toponimele cu forma-tip nearticulata terminata it semivocalic, grafia fara -1 in propozitii ca Buzdu este un oras poate rep! zenta fie 0 greseala de seriete (ca in Brasovu in loc de Brasovul), fie u de gramatica (la fel ca in Brasov este...); de retinut formele corecte Bi nearticulat ~ Buzdiul articulat, § 61. Articolul hotarit propriu-zis poate fi proelitic numai la caz tile genitiv si dativ, unde este, de fapt, doar o marca a cazului respect (vezi § 56), uneori obligatorie (de exemplu, lui Andrei, lui nenea, lui i nuarie, lui Carmen, lui tant), iar alteori optional’, in concurenta cu fort de G.D. articulati enclitic a aceluiasi cuvint (tatei/lui tata) sau a unui su stantiv generic intr-o perifrazi (echipei Dinamo/lui Dinamo). De observ 4 la cuvintele articulabile articolul proclitic /ui apare alituri de forma 2 ticulata enclitic (de N.A.) a acestora: lui nenea, lui tata (neliterar gi lui b nicul, lui parintele, lui mama, lui Florica). Forma corect& a acestui articol este fui (nu lu; vezi § 56). Pentru omor mia cu forma de G.D. a pronumelui personal de pers. 3 sg. m. sin. vezi § |ARTICOLUL / 9 ea articolului fuZ pune probleme legate mai ales de natura cuvin ‘care poate aparea. In limba literara el se foloseste corect numai ct le substantive (pentru restrictii de gen si de subclase lexico-gramati § 44-50) si numai la numarul singular. In exprimarea neingrijiti tendinta de extindere a folosirii sale: pe de o parte, la diverse subcla ibstantive, ca ila alte parti de vorbire (la pronume: lui dla, lui cutare , wi matale) si la grupuri nominale (Iui dla micul, lui aia micd) si all parte, mai rar, la numarul plural: fu fragii XY, lu’ dia doi sle precizari sint necesare si in ce priveste folosirea articolului pro la coordonarea a dou’ genitive sau dative. Articolul /ui trebuit ‘inaintea fiecarui termen al coordonarii: Am transmis rugdmintea t lui ¥ (nu lui X gi ¥), cu exceptia situatiilor in care termenii coor \caza 0 unitate gi deci este suficient articolul proclitic la primu in; prin prezenta sau absenta articolului proclitic la termenii urmator face distincjie intre un singur obiect determinat si mai mult. compara mingea sau opera lui X si a lui ¥ (doua obiecte) cu min Wu opera lui X si ¥ (un singur obicet). rticolul posesiv (sau genitival) Este articolul care, pe de o parte, apare ca element constant it pronumelor posesive si a numeralelor ordinale (de la 2 inainte) i ‘alta parte, insoteste, in anumite conditii, adjectivele posesive si geni ibstantivelor si al pronumelor de diverse specii, marcind legatura ct sau adjectivul determinat. Considerat articol hotarit, articolu ate numai rareori rolul specific acestuia: de exemplu, in con lile de tipul articol posesiv + genitiv sau adjectiv posesiv antepus lantiy nearticulat = substantiv articulat enclitic + genitiv sau adjecti siv fiird articol posesiv: al nostru steag = steagul nostru; de cele ma ‘ori indeplineste alte roluri — in special pe cel de articol de legatur | semn al cazului genitiv —, care-i permit aparitia dupa substantiv. late sau insofite de articolul nehotarit: (w) capitol al cartii si dup. live: agenfi modificatori ai climci. in unele situatii are o valoare apro ide pronume: Ai casei il asteapta cu masa, Caietul este al unui elev. nele literare ale articolului posesiv sint: Singular Plural msin f. m fin al a ai ale - - alor pe ee100 / MORFOLOGIA De retinut c& articolul posesiv nu are forme speciale de G.D. sg.; for de G.D. f. sg. folosit’ de unii vorbitori, in loc de a, in constructii ca w prietene ale Mariei sau unei prietene ale mele (vezi §109) este hiperc rect. Fata de formele literare cuprinse in tablou, deprinderi regionale fac unii vorbitori si foloseasci o singura formi, invariabili dupa gen si num a, iar altii si sporeasc3 numinul formelor cu forme de G.D. sg.: m. si lui si f. alei (folosite in aceleasi conditii ca G.D. pl. alor). Nici prima d tre ele, nici celelalte dou’ nu sint admise in exprimarea literar’; forma variabili a este tolerati (dar nu recomandabili) in poezie, numai in locul ale, din motive de versificatie, intrucit oferd avantajul unci silabe in mini Atentie la scrierea corectii, in cite un singur cuvint, a formelor al si (nu cu cratima, cum se scriu secventele omofone din pentru a-l intele sau a-i pdrea bine), ca si alor — si, in m&sura in care apare in seris, alu (nu a lor, @ lui, care sint grafiile consacrate pentru articolul posesiv a pronumele personal /or, respectiv pron. pers. sau art. proclitic Jui)! Dupa cum rezulti din definitie, articolul posesiv insoteste substanti sau pronume de alte specii decit cele posesive in forma lor de genitiv (p1 prie sau realizati cu ajutorul unui articol, hotirit enclitic sau nehotiri Prezenja lui inaintea unor substantive sau grupuri nominale fara forma genitiv face din articolul posesiv marca unick a acestui ¢az in imbin%iri 1 gionale ca un sfat al frate-su, o hotdrire a maicd-sa (vezi § 49) sau la co) puse din abrevieri ca 0 decizie a N.A.T.O., noul regulament al U.E.F. (vezi § 53). Tot marca unicd a genitivului este acest articol in formt exclamativa ~ populara si familiara ~ al (a, ai, ale) dracu'’, in care for: seurtata dracu’< dracului are aparenta unei forme de N.A. articulat. Folosirea corecti a articolului posesiv impune, in primul rind, respe tarea acordului in gen si numér cu substantivul determinat sau inlocuit el. in aceasta privinti e necesar si se tind seama de faptul ca: ~ Articolul posesiv nu trebuie acordat cu substantivul (sau pronume in genitiv pe care il insoteste, ci cu substantivul determinat de acesta: fi tele mai mare al lui, al ei, al lor; Cartea este a colegului meu, iar ereior al colegei tale. Acordul articolului nu ar trebui si prezinte dificultati situatii simple ca acestea; totusi, se intilnesc greseli de acord, care se € plica prin atractia exercitata de forma atributului introdus saw/si prin ne guranta vorbitorilor depringi cu forma invariabil’ a: acestia din urm’ s folosesc peste tot aceasti form’, spunind un caiet a (pentru al) meu, ¢ frati a (pentru ai) mamei, sau introduc, din hipercorectitudine, forme f xionare nejustificate: respectarea prevederilor si ale (pentru @) anga, mentelor, de exemplu. = Substantivul determinat nu este totdeauna cel mai apropiat. Comp catiile referitoare la acord crese atunci cind genitivul insotit de artico posesiv apare in constructie cu un substantiv urmat de un atribut substanARTICOLUL / 101 1 cu prepozitie, deci cind avem a face cu urmatorul grup nominal: sub- mntiv + substantiv cu prepozitie + substantiv (sau pronume) in genitiv cu fticol posesiv. Aceasta constructie poate reda doua situatii diferite, in func- de care difer’ si regula acordului articolului posesiv: _a) daca atit substantivul cu prepozitie, cit si substantivul sau pronumele enitiv sint atributele primului substantiv, articolul posesiv trebuie si se “ in gen si numar cu primul substantiv (tip ciinele de vindtoare al tatei); }) daca substantivul sau pronumele in genitiv este atributul celui de al a substantiv (care este atributul prepozitional al primului substantiv), jul posesiv trebuie si se acorde in gen si numar cu al doilea substan- centru de difuzare a presei). Majoritatea constructiilor sint clare, ca in exemplele date. Verificarea ~ de dubiu — se face prin alaturarea nemijlocita a substantivelor in dis- € vorba de cfinele tatei (nu de vindtoarea tatet), de difuzarea presei i de centrul presei). In asemenea situatii nerespectarea acorduiui da sere unei exprimari gresite, dar nu modifica sensul evident al grupului. tunele imbinari ins poate exista indoiala cu privire la substantivul la se refer atributul insotit de articol posesiv, pentru ca e posibila refe- a la oricare dintre ele, dar cu diferent de inteles: intr-o imbinare de inte ca modul de educare + genitivul paringilor forma articolului pose- iy poate fi, dupa intelesul contextului mai larg, si al, si a: in modul de lucare al parintilor genitivul (posesiv) depinde de substantivul modul, ind vorba de modul de educare pe care il poseda sau il aplica parintii, in np ce in modul de educare a parintilor genitivul (obiectiv) depinde de ubstantivul educare, aratind asupra cui se exercitA actiunea de educare cae vorba de modul in care altcineva (statul sau scoala) educa pe pa- ni; la fel, este o deosebire de inteles intre muzeul de istorie a orasului A ire este specializat pentru istoria orasului respectiv) si muzeul de istorie il orasului X (muzeul orasului, cu profil de istorie in general). Existi § ituatii — relativ putine — in care ambele acorduri sint posibile fra diferent? le inteles, pentru c& genitivul poate fi raportat atit la substantivul imedia edent, cit si la primul din grup (si, prin el, la intregul grup nominal) wvelul (sau gradul) de pregatire a/al elevilor, bagajul de cunostinte aVak bsolventilor, legile de functionare a/ale economiei de piatd. La grupuril ominale dezvoltate ¢ nevoie deci de atentie: regula, simpla, spune ca acor ful articolului se face cu substantivul determinat de genitiv, dar in practici , dupa sens, la ce cuvint se refera genitivul respectiv. Cind termenul determinat este multiplu, acordul in gen si numar al arti olului posesiv care introduce un atribut postpus oscileaz intre orientare: yrin atractie dup’ ultimul substantiv precedent (directorul si liderul sindi al al uzinei) si orientarea dup toti constituentii (directorul si liderul sin102 / MORFOLOGIA Pe ling forme si acord, articolul posesiv pune gi alte probleme de cu vare a limbii, legate de contextele in care prezenta Ini este justificata sau 1 Pentru a se evita dou’ categorii de greseli opuse intre ele: fol superflud gi omiterea articolului posesiy, trebuie retinute citeva cond baz ale aparitiei articohului posesiv ca insotitor al unui genitiv sau al ut adjectiv posesi ~ Cuvintul determinat poate fi fard restrictii un substantiv nearticu sau articulat cu articolul nehotrit, precum si un adjectiv. El poate fi si substantiv articulat enclitic, dar numai daca intre acesta si articolul pose: se intercaleaza alte cuvinte (caietul de notife al lui); 0 exceptie este cons tuiti din situatia in care genitivul introdus de articolul posesiv este insc de insusi antepus (vezi § 108). (Statutul de cuvint determinat nu trebt confundat cu vecinatatea sintactic’: articolul posesiv poate aparea imed dup’ un substantiv articulat enclitic daca nu introduce un atribut al aces: ia, ci al regentului lui: ministrul comerfului al Franjei sau un nume pre cativ antepus ori neinsotit de un verb copulativ: Caietul al meu este, Ce tea e a mea, iar caietul al lui sau cind este reprezentantul substantivului cauzii in alt& propozitie: caietul al cdrui proprietar este X.) Prezenta at colului este nejustificata dup’ un substantiv determinat care e articulat ¢ clitic in constructii de tipul capitolele ale acestei cérfi, tofi membrii ai « ganizatiei; tot astfel, este nejustificats si omiterea lui in situatia in cx intre substantivul articulat enclitic si atributul lui in genitiv sau adjec posesiv se intercaleaza un text pus intre paranteze, intre linii de pauza s intre virgule: cu participarea, de exemplu, elevilor (in loc de a elevile sau ajutorul ~ neasteptat in conditiile date ~ fostilor colegi (in loc de Jostilor colegi) Cind se coordoneaza mai multe genitive (atribute sau cerute de o pi pozitie) articolul posesiv trebuie pus inaintea fiecdrui termen incepind al doilea: autorul romanului si al scenariului, impotriva prafilui si fintarilor; fac exceptie, in sensul ca articolul posesiv nu ¢ necesar, situat le in care genitivele formeaz o unitate, substantivele respective exprimi notiuni identice sau strins legate: Ministerul Educatiei si Invajdminnul predarea limbii si literaturit romane, proprietatile sodiului sau natriul Este gresiti deci omiterea articolului posesiv in imbinairi ca recensdmin populatiei si animaletor (in loc de al animalelor) ~ Genitivul cu fumetie de apozitie (acordat) pe ling’ alt genitiv trebt si fie insotit de articolul posesiv: adeptul unui procedeu, al unei tehn (nu adeptul unui procedeu, unei tehnici), Omiterea articolului posesiv de f. sg. a se explic’ uneori (ceea ce inseamnii ci se justified) prin cauze fonetice, in imediata vecinatate a ur cuvint cu a initial: in vorbirea rapida cei doi a se pot contrage, dar in sc sint gresite imbinari ca impotriva lor si acestora sau altora (in loc deARTICOLUL /1 Cind este element constitutiv, formant al numeralului ordinal, artico: ‘w trebuie si apara totdeauna, indiferent de valoarea numeralului, itia lui fata de substantiv sau de felul substantivului din punctul al articularii. Pentru omiterea lui, prin contragere, in exemple elasa doua si aparitia superflua in clasa a-ntiia vezi § 94. ' Prin reactie fata de situatiile de omitere gresita a articolului posesiv, luce aparitia lui incorecti in constructii cu dou’ dative coordon dente de prepozitiile daiorita, gratie, mulfumitd, de verbe ca a da a mulfumi sau a apartine si de adverbe de tipul conform: de retinut ne corect datoritd ajutorului si indicagiilor (nu si a indicagiilor). ‘aptul c& unele cuvinte —in special numerale si adjective cu sens car = dispun, pe ling’ genitiv, de posibilitatea folosirii unei constru alente, realizate cu prepozitia a, are adesea ca rezultat contamina or doua formule, in constructii cu articolul posesiv superfluu intre iv articulat enclitic sau o prepozitie cu forma articuiata si geniti for (vezi si § 77, 87); in asemenca constructii articolul apare in for onima cu prepozitia: destinul a multor capodopere (in loc de desti tor... sau a multe), de-a lungul a citorva ore (in loc de de-a tun, ia... sau a citeva), comemorarea a celor 350 de ani (in loc de cor yarea celor 350... sau a 350). Confundarea prepozitici « cu articolul posesiv omonim in forma lui ‘in singular sau in varianta regionala invariabila se intilneste in div constructii in care, din hipercorectitudine, unii vorbitori ajung si me forma prepozitiei din constructii echivalente cu genitivul (vezi § 2 \d-o drept variabila dupa gen si numar, ca si cum ar fi vorba de artiv retinut ci articolul posesiv nu poate aparea inainte de un numeral « ial propriu-zis care nu este insotit de celor, nici inainte de ceea ce sau citiva, diferiti, multi, numerosi, putini, tofi in forma de acuzativ: se sp’ ict reprezentanfi a (nu ai) 21 de state; autor a (nu al) doud carti; ex ul a (nw al) cea ce se numeste...; caracterul a (mu al) numeroase b Pentru greseala care const’ in inlocuirea articolului posesiv cu artic: t enclitic al substantivului precedent vezi § 69. Existenta articolului posesiv cu forme variabile constituie un avante jii roméne, care, intr-un sir de atribute — mai ales substantivale — 1 a acelasi substantiv, permite mai mari libertati de topic’ decit i, intrucit articolul semnaleaz prin acord la ce substantiv anterio atributul introdus. Aceasta posibilitate de care dispune limba n nu este folosita suficient pentru claritate (chiar dezambiguizare) pentru estetica exprimirii, De exemplu, alituri de aportul feme ‘muncd sau interesul studentilor pentru cercetare e bine si fie avut si formulele aportul in muncd al femeilor, interesul pentru ce al studentilor, intte poeziile lui X de dragaste $i poeziile de drag Yorima formul’ este. evident. stineace. iar fat de intilnirile ab104 / MORFOLOGIA ventilor din fiecare an numai formula intitnirile din fiecare an ale ab ventilor inlatura un echivoe nedorit (confuzia cu absolvengii din fiecare compara $i statuia scriitorului de aici. cu statuia de aici a scriitorului. B injeles, articolul posesiv nu constituie 0 solutie universalé, rolul siti p liv find legat de prezenta unor substantive de gemuri si numere diferite Alteori poate fi mai indicat&, dimpotriva, evitarea constructiei cu articol posesiv, pentru a elibera un enunt de prezenta abuziva a acestui strument gramatical (vezi § 428), Articolul demonstrativ (sau adjectival) § 63. Este articolul care leaga un substantiv articulat cu atticol hot snelitic saui un nume propriu de persoani de determinantul siu (adjec numeral, substantiv sau adverb cu prepozitie), substantivizeazi un adjec un numeral sau constructii prepozitionale si este formant al superlative relativ. Daca in unele situatii nu face decit sa sublinieze indiv idualiza mareati prin articolul hotarit propriu-zis, in altele il poate inlocui pe ac ta, dovedindu-si clar calitatea de articol hotatit: prietemul cel mai bun — mai bun prieten; lenesii = cei lenesi Formele acestui articol sint: Singular Plural msin. ff. m. f. sin. NA. cel cea cei cele GD. celui celei celor Atentie la scrietea corecta, intr-un singur euvint, a formelor cel, cea cei (nu cu cratima, cum se scriu secventele omofone din Ce-1 doure? « din Mi-a spus ce-1 doare..., Ce-a spus?, Ce-i dai?)! Accentuarea corecti a formelor de G.D. este pe ridicina, nu pe de: Renje: célui, célei, célor (nu celii, celéi, celér). Forma de G.D. f. sg. cei (in loc de celei) este invechiti si regionals. Folosirea corecti a articolului demonstrativ pune mai multe problem strins’ legiturd cu formele trebuie refinut’ necesitatea acordului gen, numar si caz cu substantivul determinat sau inlocuit. Abateri de aceasta regula se produc la acordul in caz cu substantivul determinat, spela Ia G.D. sg. si pl: impotriva tendintei de pairisire a acestui acord (si « folosite, la G.D., a formelor de N.A.), ¢ bine de stiut 8, in conformitare ¢ normele, se spune corect bdianului celui harnic (nu cel harnic), fetei cel harnice (out cea harnicd), baietilor celor harnici (wu cei harnici, fetel celor harnice (nu cele harnice) $i c& numai in nume proprii ca Mircea c Batrin, Ecaterina cea Mare este corecti folosirea articolului sia adjective luila G.D. in forma de N A= (al hui MieARTICOLUL / 10 limba literari actuala folosirea articolului demonstrativ ca element ¢ pentru un atribut (adjectival sau prepozitional) si chiar ca mijle bstantivizare a unui adjectiv este in evident regres fata de perioade ‘Vechi. in prima situatie — la atribute - el nue concurat de alt elemen indu-se aliturarea direct’ a adjectivului, a numeralului sau a cor ei prepozitionale: fata harnica/fata cea harnicd, ceea ce deno sensului demonstrativ originar al articolului. In a doua situatie — intivizari ~ articolul demonstrativ este concurat de articolul hotat itic: cel harnic/harnicul. Pentru prezenta sau absenta articolului di istrativ (+ prepozitia de) inaintea unui numeral ordinal vezi § 94. jterea nejustificatA a articolului demonstrativ se produce in cor oti + cei + numeral cardinal propriu-zis echivalent cu numeral tiv (vezi § 88): corect se spune fofi cei 15 vorbitori, toate cele 30 (nu tofi 15 vorbitori sau toate 30 de vagoane). \d se coordoneaz’ mai multe atribute referitoare la acelasi substar uticolul demonstrativ se pune o singur’ data, la primul termen: bait 1 harnie si cuminte; la fel stau lucrurile de obicei la coordonarea Gu un singur obiect) si un substantiv cu atribut legat de cel + alt sul iv reprezentat de ce! ca mijloc de substantivizare (= doua obiecte), « ea in bdianul cel (mat) harnic si cel (mat) leney omiterea lui cel ar co: itui o greseal’; cf. imbiniri ca limba francezd si germand (pentru ca i si § 280). opozitie cu pierderea sensului demonstrativ — care are ca rezultat r a articoiui ce/ prin iniocuirea lui cu zero — apare inlocuirea ar lui cu adjectivul sau pronumele demonstrativ inrudit, ceea ce inseamn’ liniere a sensului demonstrativ: de retinut ci nu sint literare ni imbinarile ~ regionale — de tipul omul (a)cela bunul (in care se produce a articolului hotirit propriu-zis), nici cele — livresti — de tip de aici si acea de la Iasi sau interesul personal si acel colectiv. _ Articolul demonstratiy este folosit uneori in mod superfluu inaintea < ‘olului posesiv (mai ales cind acesta are valoare apropiati de pronum« este suficient — si preferabil — si se spun’ Raspunsul ei a fost corect, 1 nsd si al lui X (nu si cel al lui X) ARTICOLUL NEHOTARIT (SAU NEDEFINIT) § 64. Este articolul care insoteste un substantiv (sau alt parte de v« bire substantivizata) prezentind obiectul denumit de acesta ca individua106 / MORFOLOGIA este de a introduce in comunicare numele unui obi cunoscut. Formele articolului nehotirit sint: 1, care devine as Singular Plural m™. sin. f. m., f. sin. NA. un ° niste GD. uni nei unor De remarcat prezenta in flexiunea articolului un, 0 a formei de N.A. niste, care reprezinta un cuvint diferit, deci este o forma supletiva; for de G.D. pl. nistor nu este literara. Forma de N.A. pl. este folosit, corect, mai putin decit celelalte fort in general, intrebuintarea formelor de N.A. — sg. $i pl. - este in concure cu intrebuinfarea substantivului nearticulat (vezi § 67), mult mai rar articolul hotarit (vezi § 70) Prezenfa articolului nehotirit la substantivele — lipsite de determin’ cu functie de nume predicativ (sg. si pl.) este legatd de anumite valori afi tive ale articolului (dispret, admiratie) ~ diferentiate prin intonatie — si anumite sensuri, figurate, ale substantivului: compari X este faran si este un faran. Articolul nehotarit este superfluu la numele predicati exprimate prin substantive cu sens propriu, mu figurat (de exemplu, El vr 80 devind un medic sau un inginer sau Versurile sale sint niste eleg, aparitia articolului nehotarit la asemenea substantive este admis numai © anumita intonatie exclamativa care suplineste o determinare. In ce P veste numele predicative exprimate prin adjective, pe care aparitia ar colului le substantivizeaza, de retinut deosebirea dintre adjectivele cu se Pozitiv gi cele cu sens negativ: pentru adjectivele care exprima insu Negative este consacrati substantivizarea ca mijloe de subliniere a insusi sia atitudinii afective fata de aceasta, deci este corect si se spuna, de exer plu, Sint 0 proustd, Esti un las, Sinteti niste rai, pe cind pentru adjective care exprima insusiri pozitive aceste formule — din picate, foarte rispi dite ~ sint neindicate (de exemplu, Esti un drdgut, respectiv o driiguat loc de Esti drdgu((d), intrucit articolul nehotarit la asemenea adjective investeste prin traditie eu o nuanfa ironica (de exemplu, in Esti un deste = Esti (un) pros) Articolul nehotarit de N.A. pl. niste apare in mod inutil gi in alte situa (Ia substantive cu functia de subiect sau de complement direct i in diver constructii prepozitionale); de retinut c& ~ in ciuda unei tendinte rispindi pini la abuz in publicistica actuala — nu este recomandabilé folosirea | niste cu substantive abstracte in constructii ca S-au tras niste conclu, Are niste motive, Observatiile pornesc de la niste comparatii La numele de materie, care de obicei nu au articol nehotirit (folosindu-tARTICOLUL/1 de anumite constructit (vezi $i § 67) 51 sensuri saw/si de o anun iifie; compara Caut zahdr eu Caut un zahdr mai fin sau Face mine: Face 0 mincare...! Cind se coordoneaz’ dou’ sau mai multe substantive (de acelasi ger sau indiferent de gen la pl.) articulate nehotarit, articolul trebuie | a fiecdruia; se spune corect un(ui) artist sau un(ui) sportiv | lui) artist sau sportiv), A fost o eleva si o studenta dintre cele mai bi 0 elevit si studentd). Articolul nehotirit se pune numai la primul iv cind este vorba de ipostaze ale aceluiagi obiect si cind substantiv | gi alt determinant comun: un(ui) mare romancier si dramaturg. ‘Folosirea articolului nehotarit de singular inaintea pronumelui nehe -altul sau a adjectivului nehotirit a/t, ca si inaintea unui numeral ordi prim rezultat, un al doilea vorbitor, o a doua parere etc.) sia adj lui demonstrativ de identitate (un acelasi fenomen, o aceeusi pare admisa atunci cind corespunde unei necesititi de continut, intruciti lele cu sau fara articol nehotarit nu sint sinonime. Articolul nehot aici o valoare foarte apropiati de adjectivul nehotirit. Din punctul re al calititii de articol este interesanta in mod special imbinarea , care alatura formal dou’ articole opuse (pentru articolul hotarit ictura pronumelui altul vezi § 59). Prezenta articolului nehotarit alzturi de adjectival demonstrativ , te permis’, dar nu obligatorie: se poate spune atit aya petrecere, ci ‘0 asa petrecere (nu insi asa o petrecere). Alta intrebuintare a articolului nehotirit care merit si fie cunose "este aparitia lui pe ling un nume propriu ca mijloc de transformare a ac tuia intr-un substantiv comun: Un Eminescu nu apare in fiecare an NEARTICULAREA (SAU LIPSA ORICARUI ARTICOL) § 65. Substantivele nearticulate se gisesc in mai multe situatii. In mul rind trebuie ficuti distinctie intre situatiile in care individualizs este exprimati prin alte mijloace decit articolul (prin adjective pronomi Je sau prin pronume personale si reflexive la dativul posesiv vezi § 10 107) sau este marcata la determinantele antepuse ale substantivului (tiy ca simpaticul bdiat, al nostru steag, cel mai bun elev) si situatiile in « substantivul apare fara nici determinare. La acestea din urma trebuie cut alti distinctie, precizindu-se situatiile in care substantivul neartic are sau nu un rol legat de gradele de individualizare: la folosirea substa vului nearticulat dup’ prepozitie (vezi § 58) lipsa articolului nu spune mic despre faptul ci obiectul respectiv ar fi prezentat intr-un fel anu ferent necumecent nartitiv carretentant al enecial’ in tinn en lines art108 / MORFOLOGIA Intrebuintari caracteri pentru substantivul nearticulat ~ fari det minari echivalente cu vreun articol gi fara prepozitii ~ au numai formele nominativ-acuzativ, cu unele deosebiri intre posibiliti{ile singularului ale pluralului. Comuna ambelor numere este folosirea substantivului ne. ticulat in functiile de: nume predicativ (El este elev, Ei sint elevi), elem« predicativ suplimentar (S-a dus bou si s-a intors vaci, Au fast alesi de Sati) $i apozitie (Cel mic, sugar, era acasd; cei mari, elevi, erau la gee a); la acestea se adaug’ unele complemente circumstantiale de mod, loc sau de timp in care substantivul are valoare apropiata de adverb (Z asteptat 2i si noupte/zile si nopti). La functia de subiect i de compleme direct capata importanta faptul dac& este vorba de un obiect numarabil s nu. Substantivele nearticulate la singular nu pot aparea, de obicei, ca subie te decit in citeva constructii: in constructii care exprim’ stiri psihice fiziologice sau fenomene ale naturii (Mi-e fried, Mi-e somn, E ger) § constructii partitive (Nisip este mult); substantivele nearticulate la plu pot fi subiecte si cind este vorba de obiecte numirabile (se spune Pe stra. tree soldati, dar nu si... *irece soldat). De notat insd cA restrietiile refe toare la singular scad daca intervine o anumiti topicd sau o anumita int natie (inclusiv accentul sintactic si pauza). O situatie asemanitoare se co stata la complementul direct (se spune Are bani, dar nu si *Are ban; Spa rufe, dar nu *Spald rufa). Unele restrictii de folosire a substantivului nea ticulat la singular in functiile de subiect sau complement direct dispar cit substantivul este inclus in enumerari (de exemplu, A pardsit slujbci, fam lie si a plecat) ARTICULAT $I NEARTICULAT § 66. Oricit ar parea de curios, in unele situatii exist’ o sinonimie int lipsa oricarui articol si prezenta articolului hotarit propriu-zis, Aceasta : constati la intrebuintari ale substantivului nearticulat iesite din uzul act si pistrate numai in imbindiri fixe: in proverbe ca Munte cu munte se inti neste, dar om cu om, Cui pe cui se scoate (unde se poate vorbi si de o sin nimie cu articolul nehotarit generic ~ vezi § 70), in imbindiri cu adjectivi Posesiv conjunct, de tipul nevastd-sa (vezi § 49), si cu dativul posesiv: di parte-mi (vezi § 104) i in formule cu nume proprii insotite de titluri, ¢ Matei-Voievod sau Rosu-Impdrat = Voievodul Matei, Impdratul Rosu, j care titlul este nearticulat in postpunere si articulat in antepunere. In ultim vreme se manifesta tendinta — gresiti — de extindere a folosirii substar tivului nearticulat in locul articularii !ui cu articolul hotarit in mai mult situatii: ~ la numele de titluri si de functii antepuse numelor proprii de pes soana: inginer XY (in loc de inginerul...), academician XY (in loc d academicianul...) $i in imbinarea hotel + numele propriu respectiv: hote Intercontinental (in loc de hotelul...);ARTICOLUL / It 1a toponimele masculine yi neutre folosite in propozitii (pentru ca 60); if substantive comune care denumesc obiecte individualizate (pr ‘sau determinante); de retinut ca se spune corect Pastrafi linistea si ia! (nu liniste, curdtenie, dar Facefi liniste, respectiv curdjenie. fionarea interzisa (nu Stationare...), lupta pentru pacea mondiala (1 pace mondiald). ‘Uncle imbinari mai mult sau mai putin stabile (locutiuni sau nu) su il de baz apare fie nearticulat, fie articulat cu articolul hotarit. ! aici mai multe situatii: ambele variante sint corecte, fara deosebiri de constructie sau dei s si fara deosebire sensibila din punctul de vedere al gradului de indiy ambele variante sint corecte, dar conditionate de determinari: d 1 de vedere + adjectiv (din punct de vedere legal), dar din punctul « wre + genitiv (din punctul de vedere al legit); de evitat deci formule punctul de vedere legal sau din punct de vedere al legii; -¢) exista doua formatii paralele, ambele corecte, dar in sensuri diferit 1a vorbd ,,a anunta si a Idsa vorba ,,a tacea", a lua parte ,,a particip @ lua partea ,,a fi de partea..., a sprijini"; _ d) numai una dintre variante este corecta (in limba literara actuala): 4 ent ce (nu din momentul ce). Atentie la imbinarile cu structuri asemanatoare: se spune corect a av. ijd, dar a duce grija; a pune punct, dar a pune punctul pe i! _§ 67. Data fiind apropierea de continut dintre lipsa articolului si pr {a articolului nehotirit (la N.A.), concurenta si confuziile dintre aces srocedce sint mai usor de infeles decit in cazul articolului hotarit. ‘Unui substantiv insofit de articolul nehotarit la singular fi poate core punde la plural in functiile de subiect si de complement direct nu nur i imbinare (cu articolul de N.A. pl. niste), ci si— chiar mai curind ubstantivul nearticulat: se spune Trec soldati sau niste soldati, Am intili ildati sau niste soldati, dar numai Trece un soldat, Am intilnit un sola i $i § 65); posibilitatea opozitiei sg. cu articol nehotarit — pl. neartic face ca unii cercetiitori si nege calitatea de articol nehotarit a lui nis spectiv existenta unui articol nehotarit de N.A. pl. Exista uncle imbinari mai mult sau mai putin stabile in care substa il apare fie nearticulat, fie insotit de articolul nehotarit. Constructiile alcatuite din prepozitiile dintru, intru si pentru + anum ibstantive neutre la singular nearticulate cunose variante cu dintr-un, i un, pentru un + aceleasi substantive: dintru inceput/dintr-un incep: iniru tirziu/intr-un tirziu, peniru momeni/pentru un moment; preferab110 / MORFOLOGIA Unele grupuri verbale — locutionale sau nu ~ cu structura verb + st stantiv cu functie de complement direct admit atit lipsa articolului, eit articolul nehotirit: a avea interes/un interes (sau a avea rost/un rost), a telefon/un telefon (sau a da semn/un semn de viata) — uneori cu deoset importante de infeles (compari a avea rost cu a avea un rost) -, in timp altele sint fixate cu substantivul nearticulat (a avea grijé, a da zor) sau substantivul articulat nehotirit (a scoate un oftat, a trage o bétaie). E cauza avestei diversititi de situatii, ca si din cauza deosebirii dintre sing lar si plural, se ajunge la greseli de tipul a suferi exec in loc de un es (folosirea substantivului nearticulat la plural e corecta: a suferi esecuri) § 68. Prin prezenta, respectiv lipsa articolului se pot diferentia valor unui instrument gramatical: ca adverb de comparatie se construieste nun cu substantive articulate (hotirit sau nehotirit), in timp ce ca prepozitie, sensul ,,in calitate de, drept* se construieste cu substantive nearticula compara ca mama, cao mamd gi ca mamd sau ca stipinii, ca niste stap: si ca stdpini. De evitat deci confuzii intre formule de tipul ca fill satului ca fii ai satului (vezi i § 69). Distinctia dispare in constructia in care su stantivul introdus de ca este urmat de o propozitie atributiva cu ce: admite aici atit lipsa articolului, cit $i articolul nehotatit: ca pro era/ca un profesor ce era. CONCURENTA INTRE ARTICOLE DE DIVERSE FELURI § 69. in cadrul grupei articolelor hotirite se produc uneori confu: intre articolul hotarit propriu-zis si articolul posesiv. O greseala freeven consti in alipirea articolului posesiv de feminin singular la finala unui su stantiv nearticulat precedent, ceea ce are ca rezultat folosirea unei forn articulate enclitic acolo unde infelesul cere un substantiv nearticulat: der tinut c& se spune corect centru de difuzare a presei (nu de difuzarea Muzeul de Istorie a Bucurestiului (nu de Istoria...). Chiat la masculin-ne tru singular, unde formele diferi mai mult, se intilnesc situatii aseman toare de inlocuire a articolului posesiv de la determinant cu articol enclitic al cuvintului determinat, spunindu-se, gresit, Ela fost numit dire torul liceului (in loc de director al...) sau Ca fiul unui faran, el cunoas satul (in loc de ca fiu al...) § 70. Cu valoare generic’, pentru a indica specia in ansamblu printr-t reprezentant-tip al ei, se poate folosi, la singular, atit articolul hotiit pr priu-zis, cit si cel nehotirit, agadar dou articole opuse intre ele ajung s nonime in aceasta imprejurare: Pompierul mui lasd focul nestins inseam acelasi Iucru ca Un pompier nu lasd focul nestins (de remarcat deosebire dintre singular si nlural namnierul este achivalant ru monsAdjectivul 71. Este partea de vorbire flexibila care exprim’ o insusire calitativ u cantitativa a unui obiect, referindu-se la substantivul care denumest st obiect si acordindu-se cu el (sau cu un substitut al lui). ategoriile morfologice dupa care variaza forma propriu-zisi a adjec ului sint genul, numirul si cazul (numai in functie de aceasta adjective] ifica in variabile si invariabile); categoria specifica adjectivului — erbului -, anume comparatia, se exprima de obicei prin mijloace an: , folosindu-se adverbe cu rol de cuvinte ajutitoare. ‘Adjectivele cu functie de atribut pot fi, in unele situati, articulate ou a olul hotarit enclitic (apartinind, ca inteles, substantivului din grup), car geazi o serie de forme in plus, sau insotite de articolul demonstrati , cea, cei, cele, Flexiunea adjectivului este, in general, foarte asemni cu a substantivului. Ea este, in principiu si in ansamblu, bogati, c ‘a unor deoscbiri intre diversele cuvinte incadrate in clasa adjectivt dintre care unele pot fi invariabile sau/si necomparabile. Forma. jectivelor, sub care pot fi gasite in dictionare, este cea de masculin-net u singular nearticulat. Cuvaloare de adjective pot fi folosite cuvinte provenite din alte parti c orbire; dintre acestea, adjectivele pronominale si cele numerale (numer: le cu valoare adjectivala) se trateaza la partile de vorbire de baza. Pentt tivele pronominale, eventual si pentru cele numeral, se foloseste uneo jenumirea de adjective determinative, careia i se opune cca de adjectis lificative pentru adjectivele propriu-zise; ambii termeni sint folositi si c acceptie, intr-o clasificare a adjectivelor dupa continutul lor notional FORMELE DE GEN, NUMAR $I CAZ § 72. Dupa cum igi schimba sau nu forma pentru a indica genul, num: nil si cazul, adjectivele sint de dowa feluri: variabile (marea majoritate) ariabile. Toate adjectivele variabile au pentru neutru aceeasi forma ¢ ulinul Ja singular si cu femininul la plural, iar pentru genitiv-dativ cular feminin nearticulat aceeasi forma cu nluralul feminin nearticula112 / MORFOLOGIA § 73. Adjectivele variabile sint de mai multe feluri, avind una sai doud forme la nominativ-acuzativul sg, nearticulat gi intre dowd gi einei for me nearticulate in total. Reprezentante tipice ale flexiunii adjectivale ro ménesti sint considerate adjectivele cu patru forme in total, de tipul lui bu m. sin. sg., bund f.N.A. sg., bunt m. pl., bune f. sin. pl., f. G.D. sg., even tual m. V. sg. (la fel acru, continu, greu, frumusel), dar sint numeroase § adjectivele cu cite trei sau doua forme in total, cu diverse repartitii pe ge nuri si numere; de exemplu, cu trei forme: romdnesc m. gi n. sg., romd neascd f.N.A. sg., roménesti pl. $i f. G.D. sg. (Ia fel mic, lung, nou, rosu straniu, argintiu), dar silitor m. sin. sg., silitoare sg. f., pl. f. in, silitor m. pl. (Ia fel instantaneu) gi june m. sg., f. pl. $i G.D. sg., jund f. N.A. sg, juni m. pl., iar eu dou’ forme: mare m. gin. sg., £.N.A. sg., mari pl. gi f.G.D sg. (Ia fel dulce, limpede, verde), dar vechi m. sin. sg. pl. si f. G.D. sg, veche £. N.A. sg, (la fel galbui), dibaci m. sin. sg, pl. m., dibace f. sg. § pl.,n. pl. (la fel greoi, rotofei) si tenace m. sg., f. sin. 9g, $i pl, fenaci m pl. Un mic grup de adjective — uneori cu statut controversat in ce privesti incadrarea'la aceasta parte de vorbire, la pronume sau la numeral ~ au cit: cinci forme in total: mult m. sin. sg., multi f. N.A. sg., mulfi m. N.A. pl multe n. pl., f.N.A. pl. $i G.D. sg., multor G.D. pl. (la fel anumit, diferit pufin, tot), deosebindu-se de tipul cu patru forme numai prin forma spe ciala de G.D. pl. Dup& cum rezulta din prezentarea ficuti, intre formel flexionare ale adjectivelor variabile exista unele omonimii, mai numeroas: saul mai putin numeroase de la un tip la altul; multe dintre aceste omonimi se anuleaza la adaugarea articolului hotarit enclitic (de exemplu, fata di vechi m. sin. sg., pl. gi f G.D. sg., corespondentele articulate sint vechiu m. sin. N.A. sg., vechiului m. sin. G.D. sg., vechii m.N.A. pl, f.G.D. sg, vechile f. sin. N.A. pl., vechilor G.D. pl. ef. $i vechiule m.V.s¢.). Este necesara precizarea cA printre adjectivele variabile exista destul di multe adjective defective de anumite genuri sau de un numar, ceea ci reduce totalul formelor, fair a schimba tipul adjectivului respectiv. Feno menul apare mai ales la adjective din terminologia tehnico-stiintifica folo site cu referire numai la anumite substantive, in grupuri nominale stabile Astfel, adjectivele care apar in chimie in denumirea acizilor au adesea nu mai genul masculin, iar cele din denumirea hidrocarburilor numai genu feminin, atit unele, cit si celelalte avind uneori numai numarul singular: di exemplu, acetilsalicilic, cloric, clorhidric, picric m. sg., acetilenica f. sg. olefinicd f.; exista gi adjective care au numai genul neutru: de exemplu abelian (grup ~) in matematica. Din limbajul comun se pot cita ca exem ple de adjective defective ndtardu si prostaldu numai m. (femininele ndta raucd sau néitéroaicét, prostélaie nu sint literare). Adjectivele defective is pot completa uneori paradigma in legatura cu extinderea combinatiilor stabile sau ocazionale — in care apar: alaturi de gravidé f., general folosit in terminologia medicala evisté ci farma nentrA orevid Guiter ~\ iar in olinADIECTIVUL 113 74. Adjectivele invariabile sint mult mai putine decit cele varia numirul lor, neinsemnat in fondul vechi si popular (vezi totusi aie- axemenea, cogeamite, cumsecade, doldora, ferice, gata, leoarcd, sa: i altele), este in crestere in limba moderna, prin diverse neologisme latie mai larga sau mai restrinsa (de exemplu, ad-hoc, antisoc, bantu | bordo, corai, eficace, forte, franco, lila, pane, rococo, sexy, shocking. coaz, uni); un grup semantic bine reprezentat printre adjectiveie inva- este constituit din cele care indic’ o culoare. Unele adjective invaria- au o structur’ formal aseminatoare cu aceea a unor adjective variabi: le excmplu, finala consonantic’, i semivocalic sau e), dar caracteristice ele sint finale ca: vocale accentuate (-a,-¢, -i,-0, -u $i -6, -tiin blew )) $i vocalele neaccentuate -a (si diftongul -ea), -i, -0. 75, Unele adjective cunose variante formale prin cate se ineadrea- puri diferite. Pe de o parte, numeroase adjective invariabile neoiogi tendinta de a-si crea forme variabile adaptate; de retinut c& in limbz actuala adjectivele ecosex, gri, kaki, mov, pepit, roz, vernil, ca § 5 motrice, perspicace sin invariabile, deci sint incorecte forme de linin ca ecosezd, mova, de plural masculin ca pepifi, rozi, vernili sau rspicaci, ca si kakiu m. si n. sg. ~ kakie f. sg., motric m. sin. sg : sg. etc, Pe de alti parte, unele adjective variabile cu dou’ sat \¢ in total oscileaz’ fie in ce priveste tipul flexionar, avind variante miaresc sau le micsoreazi numarul de forme, fie in ce priveste sub | avind alta repartitie a formelor omonime. tru prima situatie (variante cu alt numar de forme) pot fi mentionate }) Variante dupa tipurile cu trei sau patru forme: Dintre adjectivele neologice formate cu sufixul -ariu sau -ar la m. sin Wine mai oscileazi in limba actual’ intre flexiunea cu trei forme jase pentru varianta invechit’ in -ariu, si cea cu patru forme, fireasc? -varianta in -ar (la care s-au fixat arbitrar, doctrinar, ipotecar, necesar inar etc.): ca adjective sint literare contrar si onorar ,onorifie™ (nu con: tespectiv onorariu, care sint corecte numai ca substantive neutre) ine sa se evite mai ales flexiunile hibride, in care se amestec’ forme inind unor tipuri diferite: alaturi de confrar m. si n. sg., contrard 8g., contrari m. pl, contrare f. sin. pl, f. G.D. sg. se tolereazi vari A \ invechit’, corecta gramatical, contrari m. sin. sg., contrarie f. ontrarii pl. si f. G.D. sg., dar nu si contrar — contrarie ~ contrarii djectivele neologice terminate in wu la m. sin. sg. (de tipul ambiguu , continuu, superfluu), cu patru forme in limba literar’, au tending: trece la tipul cu trei forme, datorité folosirii formei de f. sin. pl. sif 8g. in -ui (discutii continui, contexte ambigui) in loc de -ue (continue ). Un adjectiv vechi si freevent ca rar are si el 0 variant’ flexio114 / MORFOLOGIA nari care denota trecerea de la patru Ja nun G.D. rari in loc de rare. De retinut si faptul cd formele literare actuale sint rosu m. $i n. sB.,.r° sie f. N.A. sg., rosii pl. $i f. G.D. sg. (nu roy m. sin. sg., rasd f N.A. sg, rosi m. pl. rose f. sin. pl., f. G.D. sg.). ») Variante dupa tipurile cu dowd sau trei forme: de exemplu, adjectivul tulbure, cu doua forme in limba literara (pl. si f. G.D. sg. ulburi), are 0 Variant cu trei forme: tulbur m. gin. sg., tulbure f. N.A. sg., tulburi pl. $1 £G.D. sg. ) Variante dupa tipurile cu patru sau dou’ forme: adjectivul usor, ev patru forme in limba literara (usourd f. N.A. sg. usori m. pl. usoare pl. § £. G.D. sg.), are varianta regional cu doua forme usure m. sin. sg.. f.N.A sg., usuri pl. si f. G.D. sg. ‘d) Variante dupa tipul cu cinei forme si un tip ~ neadmis in limba lite rari — cu gapte forme: dintre cele citeva adjective cu cinci forme, anumi manifesta tendinta de a-si crea ine’ dou forme, pentru G.D. sg. (anumitw m. sin. sg, $i anumitei f. sg.) Cea de a doua situatie (variante cu alta repartitie a formelor omonim fr schimbarea numarului total de forme) se intilneste numai la tipul ct trei forme. De interes mai larg este aici oscilatia adjectivelor neologice for mate cu sufixul -oriu sau -or la m. sin. sg. intre flexiunea cu omonimie di gen la numarul plural, fireasc’ pentru -oriu, si cea cu omonimie de num’ fa genul feminin, fireascd pentru -or: sint literare accesoriu, contradieto riv, obligatoriu, probutoriu (nu accesor, contradictor, obligator, proba tor), cu f, N.A. sg. in -ie, pl. gif. G.D. sg. in ~i, dar circulator, declamator inflamator, inhibitor, revelator (mu circulatoriu, declamatoriu, inflamate riu, inhibitoriu, revelatoriu), cum. pl. in i, iar f. sg. si ph. in -oare; rareo! normele admit ambele serii de forme: eliminatoriu/eliminator, respirato! respiratoriu sau le recomandi cu diferente semantice: executor ,care ext cutis gi executoriu ,care trebuie executat™, ondulator ,unduiter” $i ond: latoriu in fizicd (cf. si auditor adj. gi s. m. ,persoana”, dar auditoriu s.1 \sali, public"). De evitat, ca gi la contrar, mai ales flexiunea hibrid’ ob! Zator m. sin. sg. — obligatorie f. N.A. sg. ~ obligatorii pl. sif. G.D. sg. C ‘asemenea, prezinta interes formele literare actuale ale adjectivului nou n sin. sg: noud f. N.A. sg., noi pl. if G.D. sg. (nu noud f. sg. si pl... pl noi — seris de unii noui — numai m. pl.), precum si faptul ¢4 pentru une adjective normele literare admit cite dowd forme, in variatie liberd, ¢ exemplu [dfiu si moliu au f. si n. pl. ldliie/lalii, moliie/molii, deci tin « dou’ subtipuri diferite ca distributie a formelor omonime. trei forme: pl f gin, sg. f § 76. La adjectivele variabile genul, numsrul si cazul se exprima, der guli, ca si la substantive, prin desinente si prin alternante fonetice. O sit atie aparte au adjectivele formate cu sufixul diminutival -el (curdtel, fiADIBCTIVUL / 1 a care se produce, in flexitme, o schimbare a sufixului lexic 1N.A. sg. fiind format cu sufixul -icd, iar femininul plural si G ele; ,anomalia se explica prin impletirea unor forme din pa diferite (pentru feminin exista formatii concurente in -ea cu acel -ele); normele limbii literare au optat rareori ferm pentr. singuricd/singurea, tinericd/tinerea, usuricd/usurea), f f-ea avind totusi restrictii de ordin stilistic. ijectivele variabile terminate la m. gi n. sg. in consoani au -d le (cut exceptia celor formate cu sufixul diminutival -ef, care | la £.N.A. sg., sia celor cu sufixul -(#)or, al c&ror f. N.A. sg. € Noare); de retinut c& si la adjectivele terminate la m. sin. sg. § forma corecti de f. N.A. sg. este in -d: drdgdlasd, jucdu fiicindu-se deosebire intre aceasta forma si cea in -¢ de f. sin. pl sim. V. sg.): drdgdlase, jucduse, lenese. privire la alternantele fonetice sint de facut mai multe precizari. Us Me existente in flexiunea adjectivetor din fondu vechi si popu i aplicd — sau nu se mai aplica in mod regulat ~ la adjectivele m Fati de alternanta e — ea din des ~ deasd, intreg — intreaga, negr i, sec — seacd, adjectivele neologice il mentin pe ¢ neschimbat: ds wd, integru — integra, intrinsec — intrinseca;, derivatele cu sufi ese cunose alternanta (romdnese ~ romdneasea), pe cind cele cu I neologic omonim nu o aplica (carnavalesed, dantesed, romanes xXceptie pitorese, cu femininul pitoreased), forme ca groteas (in loc de grotesed, livrescd) find nerecomandabile. Tot ast altemanta o — ou din frumos ~ frumoasd, adjectivele neologic: de obicei pe 0: burac — baroed, ipohondru — ipohondra, majo |, monoton ~ monotond, patriot ~ patrioté (nu patrioata), dat a analoagd (nu analog), omolog — omoloagd, snob ~ snoabd. Ak a@~e pune probleme la unele adjective, indiferent de vechimea ial dup’ i semivocalic sau vocalic apar variante incorecte jerea lui a in flexiune, in locul transformarii in ¢: mdiastre, aust jane (in loc de mdiestre, austriece, italiene). Alternanta z ~ j € la adjective vechi ca breaz, dirz, treaz, viteaz cu pl. m. breji, di teji, dar nu la neologicele confuz, obez sau toate cele care ind nena etnicd si locaki (chinez, francez etc.) si nici la mai vect Ja mofluz se admit doua forme de m. pl. mofluji/mofluzi. Spre dec 2~j, alternanta d— j nu e niciodati literara in flexiunea adj nu sint corecte deci formele de m. pl. cruji, scunji, surji in loc ,scunzi, surzi. Alternana !—i semivocalic, aproape generala la adj din fondul vechi si popular (go! — goi, moale — moi, toate cele «ul diminutival -el: frumusel — frumusei, dar cu unele exceptii116 / MORFOLOGIA corecte de m. pl. sint chei, satui, nu cheli, satuli!), nu intervine niciodati i flexiunea adjectivelor neologice (in -al, -bil, -ul ete., fidel ~ fideli) Alternanta sk ~ st (model: roménesc — romdnesti) functioneaz’ inst si | unele adjective neologice (aplicindu-se si la f. pl. in -e): bruse m. sin. sy brusca f. N.A. sg., brusti m. pl., bruste (nu brusce) f. gin. pl, f. G.D. sy (la fel fantasc), dar base ~ based ~ basci — basce (la fel etruse, flase) Consoana s altemeazi cu s nu numai in pozitie final (tipul des ~ desi atentie la grupul consonantic ks seris x: fix — ficsi!), ci si in grupurile con sonantice s¢(prost —prosti), kst (scris xt: mixt— micsti) si str (albastru ~ al basiri, ilustru — #lustri), nu insa si in grupul spr: forma literara de m. pl. lui aspru este aspri (nu aspri). O problema de ortografie legati de alternantele vocalice este scriere: cu a sati ct ea dupa consoanele j, 5; se scrie corect ea (nti a) in sufixe c ~eased (f. N.A. sg. de la -esc): vitefeased, ostdyeascd, -ean: clujean, osean dar @ (nu ea) in radiicina, la femininul lui desert: desartd N.A. sg., desart pl. siG.D. sg. § 77. Forme cazuale diferite de cele de nominativ-acuzativ in cadru aceluiasi numar au toate adjectivele variabile pentru genitiv-dativ singula feminin, unele si pentru vocativul singular masculin antepus si foarte pu tine pentru genitiv-dativ plural in privinta formelor de genitiv-dativ singular ale adjectivelor feminin trebuie acordati atentie folosirii lor pentru realizarea acordului in caz, car este obligatoriu in orice topicd (antepunere si postpunere) si indiferen daca adjectivul este juxtapus direct sau insotit de articolul demonstrat cel, cea, cei, cele (pentru folosirea acestuia vezi § 63): unei realizari mar (sau remarcabile), unei mari (sau remarcabile) realizéri, realizarii mar (sau remarcabile), realizdrii celei mari (sau remarcabile). Forma speciali de vocativ singular masculin au numai unele adjectiv variabile terminate la N.A. sg. in consoand sau u vocalic. La cele mai mu! te dintre acestea, care apartin tipului flexionar cu patru forme in total, for ma de V. sg. m. (nearticulat) este in -e (Ia fel cu cea de f. sin. pl. gif. G.E sg.) $i se foloseste numai in antepunere: scumpe (jubite, stimate, ilustre batrine, tinere, sdrmane) prieten(e). Adjectivul drag, singurul dintre ad jectivele cu forma special de vocativ care apartine tipului cu trei forme i total, are la V. sg. m. forma dragd, egal cu cea de f. N.A.V. sg., care 5 foloseste mai ales in antepunere, dar si in postpunere: dragd frate/frat draga (dar dragd prietene/prieten drag). Mai multe posibilitsti de folosir are forma de vocativ egali cu nominativ-acuzativul, care insi nici ea nu s foloseste la toate adjectivele, nici cu orice substantiv (chiar dintre cel compatibile cu vocativul) sau in orice topic: se spune, de exemplu, pri traditie, om bun! si oameni buni!, dar nu si prieten (sau vecin) bun!, nic bun prieten!ApIBeTIVUL /117 folosese desinenta pronominal -or cind sint antepuse gi nepre- Me alt determinant cu forma cazuala marcata: multor, pufinor, ture funulor) sav anumitor, diferitor colegi (dar celor mai mulfi nu celor Sacestor anumiti colegi, mu acestor anumitor colegi). Aveleasi scare se adaugi unele ca destul, divers, felurit, numeros (deci definita sau diversitatea), apar, ca at jn formele de N.A. pl, in constructii Te echivalente cu genitivul sau dativul: cu prepozitia a in locul ti (puirerile a multi sau a destui colegi) si cu lain locul dativulyi Ta multi saw la destui colegi). Din contaminarea celor dow’ posi- exprimare a genitivului reaultS folosirea gresiti a tui a inainteo ‘tiv in -or dupa un substantiv articulat: pdrerile a multor {in loe de parerile multor sau a multi colegis veri si § 62) Pentre treliterare de G.D. sg. anumitui m. gi n., amumitei f., create tot ot ;pronominale ca $i G.D. in -or, vezi § 75. Imedele de declinare a adjectivelor variabile in formele lor nearti Maseulin sg. pl A. (un) prieten seump (niste) prieteni scumpi .D. (unui) prieten scump (unor) prieteni scumpi prieten(e) scump! prieteni scumpi! LA. prietenul (cel) scump prietenii (cei) scumpi D. prietenului (celui) scump prietenilor (celor) scumpi | prietenule scump! prietenilor scumpi! LA. (un) scump prieten (niste) scumpi prieteni .D. (unui) scump prieten (unor) scumpi prieteni ‘scumpe (sau scump) prieten(e)! — scumpi prieteni! Feminin sg. pl. N.A. (0) prictend scumpa (niste) prietene scumpe D. (une) prietene scumpe (unor) prietene scumpe |. prietend seumpa! prietene scumpe! LA. prietena (cea) scumpa prietenele (cele) seumpe D. prietenci (celei) scumpe prietenelor (celor) scump. - prietenelor scumpe!118 / MORFOLOGIA N.A. (0) seumpd prietenat GD. (unei) scumpe prietene (iste) seumpe prietene (unor) scumpe prietene V.— scumpd prietend! scumpe prietene! Neutru se. pl. NA. (un) tablou scump (niste) tablouri scumpe G.D. (unui) tablou scump (unor) tablouri scumpe v. - = NAA. tabloul (cel) seump tablourile (cele) scumpe GD. tabloului (celui) seump tablourilor (celor) scumpe Vv. = = NA. (un) scump tablou (niste) scumpe tablouri GD. (unui) scump tablou (unor) scumpe tablouri V. = = § 78. Aspecte specifice prezinta flexiunea unor adjective compuse d doua sau mai multe cuvinte intregi, existente independent in limba. La ai jectivele de acest fel are important’ atit structura (natura morfologic’ a ci vintelor componente si raportul dintre ele), cit si gradul de suduri. Adje tivele compuse dintr-un adverb si un adjectiv sau dintr-un substantiv sit adjectiv nu trebuie si-si modifice in flexiune decit ultimul termen, adjeci vul din componenta lor: de la nou-ndscut ~ in care nou este adverb cu se sul ,de curind"— formele flexionare corecte sint nou-ndscutd, nou-ndsct (nu noi-ndscufi), nou-ndscute (nu noi-ndscute), iar de la rduvoitor ~ care rdu este substantiv — ele sint rduvoitoare, rduvoitori (nu rdivoiton Ia fel se comport clarvazdtor, drept-credincios, liber-cugetdtor, mic-bu ghez, nou-venit, rdufiicator. Adjectivele compuse din dous adjective se g sese in diferite situatii: unele, ca dulce-acrisor, gol-golut, singur-singurc au forme flexionare la ambii termeni (dulci-acrisoare, goulé-golutd, si guri-singurei), cele mai multe ~ formatii, in general, recente si termin logice — au comportament dublu, preferindu-se flexiunea ultimului terme (activitatea) instructiv-educativa, ataturi de care se tolereaza gi flexiun ambilor termeni, mult mai putin freevent&: instructivd-educativa. Num roase oscilaii apar in legatura cu adjectivele compuse care exprima comt nafii sau nuanfe de culori: se spune atit (tricouri) alb-negre, cit si albe-n gre; la adjective ca albastru-deschis, galben-pal, rosu-aprins, verde-cru unde normali e flexiunea numai a primului termen, se eviti de obic formele de feminin sau/si de plural. Problema gradului de sudura se pu la adjective compuse de tipul cuminte, provenit dintr-o locutiune (prep zitie + substantiv): in limba literard actual cuminte, scris intr-un cuvint evoluat semantic fata de (cu) minte, este adjectiv variabil, cu dou forr (pl. sif. GD. sg. cumingi, nu cuminte).ADIFCTIVUL 119 FORMELE ARTICULATE ENCLITIC 19, Adjectivele se articuleaza cu articolul hotarit enclitic cind au ie de atribut si sint agezate inaintea unui substantiv care ar irebui si rticulat (vezi § 57), imbinarea adjectiv articulat + substantiv nearti- fiind echivalenta gramatical cu cea alcatuita din substantiv articulat + Ny neurticulat: frumosul gest, frumoasa faptd = gestul frumos, fapta F_Numai adjectivele intreg si fof preceda in form nearticulata tive articulate enclitic: inreg poporul, toatd lumea (akaturi de con- obignuiti a adjectivelor, in postpuncre: poporul inireg, lumea oa~ tru unele resirictii vezi § 57); adjectivul biet ~ numai antepus,— se fegulii generale in limba literard, deci se spune bietul om, biata wonstructia biatd fata find regionala. intrucat nu toate adjectivele pot puse (vezi § 277), nici formele articulate nu sint folosite la toate wele, chiar acolo unde, formal, ar fi posibile. Alteori structura for- se opune articularii, Adjectivele invariabile (dupa gen, numa caz) de cele mai multe ori, st nearticulabile (de exemplu, aievea, aseme- fa, antisoc, uni); citeodata la unele se incearca articularea, mai ales anumit gen sau numar (cumsecadele vecin, cumsecadea vecind, wele sale intervenfii tagarea articolului enclitie urmeaza aceleasi reguli ca la substantive § 42): frumos — frumosul; frumoasd ~ frumoasa; mare - marele, ctc,; se intiInesc, de asemenca, accleasi tipuri de greseli specifice Jor articulate — legate de nerespectarea regulii de atasare a articolului nearticulata corespunzatoare (cu cele doua exceptii: femininele in ilabic, care au G.D. sg. nearticulat in -if st articulat in -fef: auriet, si vocativul masculin singular, in -ule, care nu pomeste de la forma vatata in -c: scumpule). Se spune corect marti (nu maret) sdrhdtort. mari scriitori; marele fluvin, dar marile fluvit; ultimei (mu uwltimit; gi ultimele (nu ultimile) stiri, ultimelor (au ultimilor) cdldtoare, dat hi ealatori, vesnice’ (nu vesnicit) amintiri si veynicele (nu vesnicile fi; propriile (nu propriele) greseli, la fel auriile (nu auricle) raze H teecvente se fae la femininul adjectivului drag, la care apar forme xeete fara corespondente in paradigma adjectivului nearticulat: ast pune gresit dragei (in loc de dragii) mele surori si dragele (in lo tagile) mele prietene, desi o forma *drage nu este folosita, adjective frei forme: drag ~ draga ~ dragi. jectivele terminate la m. si. sg, in 1 vocalic necesita atentie la scr ferita a formelor articulate si a celor nearticulate, care in pronuntar confunda uncori: de la adjective ca albastru, ilustru, integru, megrt jy, suplu formele articulate de m. $i. $B sint albastrul, ilustrul etc fel masculin nearticulat este cu un singur i: (ochi) albastri sau neg! mi) ilusiri, integrt sau simpli, iar cel articulat cu dot ilustrii ba SoD ctawatnd macentin nearticulat al adectivelor vechi termina120 / MORFOLOGIA copii. Adjectivele terminate la m. gin, sg, in iu (cu u vocalic sau semivo calic) si adjectivul rosw au pluralul nearticulat (si f. G.D. sg.) cu doi i (obiecte) proprii, strani, aurii, rosii, (oameni) grijuli, iax pluralul mas culin articulat cu trei i: propriii (sai) ochi, grijuliti copii Folosirea imbinarii adjectiv articulat + substantiv la genitiv-dativ sin gular feminin cere atentie pentru a nu se neglija forma cazuala a substan tivului: se spune corect scumpei noastre mame (nu mamé), marefe (nu zi), ida to debra adjectivelor articulate: Masculin se pl. N.A. scumpul prieten scumpii prieteni G.D. seumpului prieten scumpilor prieteni V. — scumpule prieten! - Feminin N.A. scumpa prietend scumpele prietene G.D. scumpei prietene scumpelor prietene v. - = Neutru N.A. scumpul tablou scumpele tablouri G.D. scumpului tablou scumpelor tablouri v. - - Forma special de vocativ masculin articulat (in -ule) au cam aceleas adjective care au si vocativ nearticulat in -e, desi vocativul articulat nu s formeazi de la cel nearticulat; coincidenta nu e deplin’, cAci, alaturi de for me paralele ca scumpe ~ scumpule, batrine — bdtrinule si altele, se spun stimate, dar nu si *stimatule, si, dimpotriva, nu exist un vocativ *bune dar exist bunule. Vocativul articulat de la mai multe adjective — indiferer de gen si numir — are aceeasi form’ cu nominativ-acuzativul in imbind cu un adjectiv posesiv sau un genitiv intercalat intre adjectivul propriu-zi gi substantiv: scumpul meu prieten!, scumpii mei prieteni!, scumpa me prietend!, scumpele mele prietene! GRADELE DE COMPARATIE, § 80. Dupa cum pot exprima sau nu — in anumite imbinari—gradele d intensitate in care exist’ aceeasi insusire la dou’ sau mai multe obiecte,ADIEETIVUL / 121 obiect, adjectivele sint de dowi feluri: comparabile si necomparabile, desi comparatia este 0 categorie morfologicd specifica partilor de are exprima insusiri ale obiectelor (adjectivul) sau ale actiunilor 1), nu toate adjectivele au grade de comparatie (vezi § 84). In mod | se admit trei grade de comparatie: pozitivul, comparativul $i tivul, ultimele dou’ cu subdiviziuni sau specii; nu toate exprim? ‘unei insusiri prin comparatie, dar au, intr-un fel sau altul, lega- 0 .Gradul pozitiv este, de fapt, numai reperul sau etalonul fat de Stabileste comparatia propriu-zisd, exprimati de gradul comparatin Superlativ. Adjectivele sint la acest grad cind arata o insusire a unu jn mod absolut, fra a 0 raporta la alte obiecte, la alte imprejurar ‘alte insusiri; din punct de vedere formal, adjectivele sint la gradu in forma-tip a lor: coleg bun, El este inalt. 82. Gradul comparativ este de egalitate si de inegalitate, iar | ivul de inegalitate se disting comparativul de superioritate si ce ferioritate. Toate nuantele gradului comparativ se exprim’ prin adjec |1a forma gradului pozitiv precedat de anumite adverbe sau locutiun jiale si insotit, de obicei, de al doilea termen al comparatiei, marcz prin anumite cuvinte de legatura. ‘omparativul de egalitate se formeazi cu la fel de, tot asa de sa it de, deopotrivd de + adjectivul in cauzi cu forma gradului pozitiy jenul al doilea al comparatiei este introdus prin ca sau ca si, cit sa daca este o parte de propozitie, (pre)cum si cit daca este 0 propoziti« la fel de eal): A tot aya de | eta) est) rot atit de inalt | (predoutt cst deopotrivé de oe este si ea ymentele de formare a comparativului de egalitate (la fel de se mele) pot lipsi, gradul fiind marcat exclusiv prin constructia term: fal doilea: inalt ca tine sau, cu inversiune, ca tine de inalt. In aceas ie, 1a termenul al doilea elementul introductiv ca, respectiv cur fi intarit prin asa, intocmai, la fel; ca poate fi si inlocuit prin la fel ¢ Yentru comparatia de egalitate intre dou’ insusiri se folosesc, in pr tie, constructiile corelative tot atit de + primul adjectiv + cit si de + adjectiv sau pe cit de... pe atit de... iar in frazd tot atit de... pe « de... sau pe cit este de... pe atit este de. este tot atit de inalt pe cit de inalt } voinic122 / MORFOLOGIA tart de tras | pet Pe cit este deinalt’ | peatit } este de voinic Comparativul de egalitate se poate folosi si in mod absolut, far’ al doilea termen (care este subinteles din context): X are 1,90m, iar Y este la Jfelde inalt Comparativul de superioritate se formeazi cu adverbul mai (+ ad- jectivul cu forma gradului pozitiv): mat inalt, iar comparativul de infe~ tioritate cu ajutorul lui mai pufin: mai putin inalt. La amindoua aceste specii ale comparativului de inegalitate termenul al doilea este intro- dus prin decit sau ca (la fel de corect), dacd e parte de propozitie, si pr decit, mai rar (si popular) de cum, daca este 0 propozitie Superioritate: El este mai inalt decit \ 44 Inferioritate: El este mai putin inalt | ca \ decit este ea De retinut c&, in timp ce la comparativul de egalitate termenul al doilea poate fi introdis prin ca intivit de si (Ia fel de inalt ca si ea), ta compara tivul de inegalitate ca (echivalent al lui deci?) se foloseste corect singur; constructiile regionale de tipul E mai inalt ca si mine trebuie evitate in limba literara. Pentru statutul si regimul lui ca (s#), cit (si) si decit vezi § 193. La comparativul de inegalitate al unor adjective care exprimé cantitati sau dimensiuni, termenul al doilea se introduce prin prepozitia de cind arat{ miisura si contine un numeral: se spune corect greutdti mai mari de (nu decit) 10 kg Citeva adjective neologice de origine latina in -(i)or reprezinta compa- rative de superioritate etimologice (sintetice si neregulate): anterior, pos- terior, ulterior: inferior, superior; exterior, interior, major, minor. Numai 6 parte dintre ele (primele dou’ grupe semantice: anterior, posterior, ulte~ rior; inferior, superior au si sensuri, 51 constructie de comparativ; la aces- tea termenul al doilea al comparatiei se construieste altfel decit dupa regu- Ja generala: el sta si in cazul dativ (datd anteriourd expedierii, recultat superior asteptarilor) sau este introdus prin fatd de. Ca si comparativul de egalitate, comparativul de inegalitate poate fi folosit in mod absolut, far al doilea termen (care este subinteles, cumoscut sau presupus): Cumpard-mi rosii, dar vezi sd fie mai frumoase!, Mai puti- nd galdgie! ‘Comparativul de inegalitate poate aparea in urmatoarele constructii ~ intensive, realizate cu adaugarea adverbelor, accentuate, mult sau mult mai (pugin) frumos, si mai (putin) interesant (constructia intensiva cu ‘mult e singura posibila si la comparativele etimologice de tipul anterior..., inferior... mult inferior);ADIECTIVUL (12. ~ progresive, realizate cu adaugarea adverbelor mereu, tor sau a locu i din ce in ce; de evitat alaturarea pleonastica a lui tor si mereu (tot me ‘mati puternica) sau a lui din ce in ce si tot sau merew (din ce in ce to uernici). ‘omparativul intensiy poate fi exprimat si numai prin accentuarea lu (neaccentuat la comparativul obignuit): mdi bund = si mai buna. Aten leci la lectura adecvata a imbinarilor omografe! Cind se coordoneaza mai multe adjective aflate la gradul comparativ d litate, este obligatorie repetarea marcilor adverbiale ale acestui grac respectiv mai pufin; de evitat deci constructii ca Serbarea va fi ma sd si atrdgatoare. coordonarea disjunctiva a unui comparativ de superioritate cu unv ierioritate, de la acelasi adjectiv, adjectivul poate fi exprimat o sin data, dupa coordonarea marcilor celor dou comparative; in aceast ie comparativul de superioritate se formeaza, in mod exceptional, © ‘mult (in loc de mai): mai mult sau mai putin atent (= mai atent sau ma aatent). cu mai mult, dat si cu mai curind, mai degrabe se exprima com ia Intre doua insusiri, de obicei opuse: mai mult moarta decit vie, me tinar decit batrin. ‘omparatival de inferioritate se foloseste mai putin dectt cel de super , fiind inlocuit cu una dintre urmatoarele constructii echivalent« fea comparativului de egalitate al aceluiagi adjectiv satt comparative iperioritate al adjectivului antonim; in loc de mai putin urita se poat 1e deci fie nu rot atir de urita, fie mai frumoasd. Optiunea pentru corr tivul de superioritate cu un anumit adjectiv sau pentru cel de inferior al antonimului sau are adesea ratiuni eufemistice. ‘Comparatia de inegalitate poate fi exprimata si prin adjective la grad itiy construite cu un al doilea termen introdus prin fard de, pe lingd, i rratie cu sau in raport cu: X este tind faga de Y sau mic in compare mine, Furtuna de azi a fost slaba pe linga cea de ieri. Nu este core. losirea adjectivelor la gradul comparativ de inegalitate cu acest mo ‘construire a termenului al doilea (mai tinar fafa de..., mai mic in con ie cu.., mai slabd pe lingd...). De asemenea, nu este indicata folc unor adjective ca redus, scdzut, sporit la gradul comparativ atu. ‘nu se face comparatie cu aceeasi insusire: se spune corect are o ant calitate intr-un grad scdzut, wu mai scdzut. {std adjective ~ putine — care se folosesc de preferinti la gradul con tiy de superioritate: (mai) acatdirii, (mai) dihai. ‘Altele au numai sensuri de comparativ sau apropiate de acest grad gi n wuie confundate cu el; in aceasta situatie sint adjective ca priorita dar. 83. Gradul superlativ este de doua feluri: relativ si absolut, i: dintre aceste specii poate fi de superioritate sau de inferioritate. Si124 / MORFOLOGIA perlativul relativ arata c& insugirea unui obiect este Ja un grad extrem ra portatd direct la un grup de obiecte sau la mai multe imprejuriiti, iar cel ab solut exprima o insusire la un grad extrem fara nici o comparatie direct’. Superlativul relativ se formeazA de la comparativul de inegalitate clruia i se adang’, la inceput, articolul demonstrativ cel, cea, cei, cele. A doilea termen al comparatiei se construieste cu prepozitiile dintre (mai ra intre sau printre) + un plural, din (rar in) + un singular (pentru greseli | folosirea lui din si dintre vezi § 211), de + un adverb. Superioritate: ET este cel mai inalt | dintre ei Inferioritate: El este cel mai putin inalt. | din clasd | de acolo Prin constructia termenului al doilea ~ si prin accent — superlativul rele tiy se deosebeste de imbinarea omonima care reprezinti substantivizare pilin cel... a unui comparativ de superioritate (de exemplu, cei mat mai dintre noi fata de cei mai mari decit noi). Tot prin constructia termenult al doilea se deosebeste de comparativ superlativul relativ folosit ~ in expr marea neingrijita ~ fra instrumentul specific de formare, articolul cel. de exemplu, El este mai inalt intre ei. Superlativul relativ poate fi intr< buintat si in mod absolut, fara al doilea termen: Au fost premiati cet me bunt elevi. Datorita atit sensului, cit si articolului cel. din structura sa, superl: tivul relativ este prin excelenff individualizat si element de individual zare. Cind este atribut adjectival, el poate fi postpus, urmind numai dupa v substantiv articulat enclitic, sau antepus, precedind un substantiv neartict lat enclitic, dar la fel de ,,cunoscut™: elevul cel mai bun = cel mai bun ele Cind se coordoneazi mai multe adjective la gradul superlativ relati referitoare la acelasi substantiv, articolul cel... se pune de obicei numai primul, dar adverbele mai si, respectiv, mai purin trebuie repetate la fi care: solufia cea mai simpld si (cea) mai eleganta (nu solutia cea mai sin pla si eleganta) Ca gi comparativul de inegalitate, superlativul relativ poate apirea constructii intensive (mai putin sudate), intarit prin cu mult sau de depart Eleste de departe cel mai inalt dintre ei Superlativul absolut are unele mijloace de formare gramaticalizat altele marcate stilistic, dintre care unele sint la limita dintre formarea pr priu-zisa a unui grad gi echivalenta cu el. Procedeul gramaticalizat de formare a superlativului absolut este adi garea, inaintea unui adjectiv in forma-tip, egalA cu pozitivul, a adverbul Joarte (postpuneres acestuia este iavechits st populara) pentru superlativ of BhanADIECTIVUL! 15 gi familiar, iar mut este invechit. Spre deosebire de aceste trei a care se aldtura pur si simplu adjectivului, numeroase adverbe m it sau mai putin sinonime gi prezentind diverse grade de expresivita legate de adjective prin prepozitia de; intre ele se pot distinge citer semantice: adyerbe care exprima prin ele insele depasirea unor lim aparte, neobisnuit, de mirare (excesiy, extraordinar, extrem, deos -colosal, fantastic, formidabil, minunat, uimitor), adverbe negative as pure ca sens cu precedentele (neinchipuit, nemaipomenit, nespu: be cu sensuri dezagreabile (grozav, ingrozitor, teribil). Adverbele ip se folosesc mai ales in limba populara si in vorbirea familiara, » nea in stilul beletristic si in cel publicistic; in stilul stiingific sau nistrativ se pot folosi numai uncle adverbe, mai putin expresiy prima grupa, ca deosebit, extraordinar, extrem. fulte dintre aceste adverbe (gi altele, echivalente) sint mai degraba ¢ te sintactice ale adjectivului, In acecasi situatic sint unele substa eu valoare adverbial (wn in beat tun, foe in scump foc) sau diver iliuni (din cale-afard, peste masurd, nevoie mare etc.), in care ap si adjective si adverbe la gradul comparativ de superioritate (de dragul, mai mult decit) Folosirea cu valoare superlativa a adverbului destul (de), caracteristi nirii inculte pretentioase, este impropric gi ereeazii probleme la rece ‘0 profesoara carcia un fost elev fi declara recunostinta pentru tava le destul de bune primite in scoala se poate simti, pe drept cuvint, jigni ucit destul (de) inseam’ numai ,,suficient (de)* sau chiar ,aproximat (iv, deci aprecierea pare concesiva, in ciuda intentiilor vorbitorului onstructii sintactice echivalente cu superlativul sint constructiile « native cu asa de, atit de, cit de sau ce adverbial + pozitivul, asemar i cle cu precedentele, sau cu cit + comparativul de superioritate ( ‘yesel), precum si cele numai cu adjectivul in forma de la gradul po “dar cu topica si intonatie specifice: Bun (mai) e ceaiul! Echivale ptactice mult mai departate, intr-un sens foarte larg al superlativului, © tructii ca 0 frumusete de fatd sau frumoasa frumoaselor (pentru ,.fo fitumoasa“). Un mijloc sintactic de exprimare a superlativului absolut este repeta ectivului (un om batrin, batrin), iar mijloace fonetice sint lungire: petarea unor sunete (buuund, rrrdu). “Exista si mijloace la limita dintte morfologie si vocabular (forma vintelor): cu sufixul neologic -isin si cu mai multe prefixe vechi (pre ., sird-) si mai ales neologice (arhi-, extra-, hiper-, super-, sup) ltra-) se formeazi adjective cu sens intensiv, care pot fi interpretate prezentind superlativul cuvintului de baza, dar mu sint forme ale aces 1, ci cuvinte noi (inregistrate ca atare in dictionare); intrebuinfarea ace: ixe este limitati de obicei la citeva format:126 / MORFOLOGIA extra-: extrafin, extraplat hiper-: hiperemotiv, hipersensibit prea- (invechit): preacurati, preacuvios rds-/rdz- (popular): rdscunoscut, razbucuros : strdlimpede, stravechi super-: superfin, superrefractar supra-: supraaglomerat, supraincalzit, suprasensibil wltra-: ultracentral, ultraelegant, ultramodern Pentru sporirea expresivitatii, se poate repeta un prefix (extraextrafin, risraiscunoscut, strstravechi, suprasupraaglomerat, ultraultramodern) saul, mai rar si nerecomandabil, se pot asocia dou prefixe (arhisupra- aglomerat). Nu este insi permisi insotirea derivatelor cu afixe superlative de marci ale superlativului relativ sau absolut (cel mai, foarte sau diverse adverbe echivalente); de evitat deci pleonasme ca foarte strdvechi sau extrem de rarisim (in cate sint inutile ori afixele stré-, respectiv -isim, ori adverbele foarte, extrem de). De acelasi fel cu afixele mentionate este ele- mentul de compunere mega-, care a cipitat de curind valoare superlati in cuvinte ca megaclitist, megahidos (mult mai numeroase sint formatiile ‘ugmentative/superlative cu baz substantivala: megaescroc, megasticld) Bogatia mijloacelor de formare a superlativului absolut si a unor con~ structit echivalente permite variatia stilisticd. E bine de retinut ea, in timp ¢¢ repetarea unui mijloc gramaticalizat ca foarte nu este suparatoare, fo- losirea aceluiagi adverb expresiv la distante mici nu este elegant; trebuie evitat deci abuzul — devenit aproape tic Ia unii vorbitori — de elemente ca fantastic, teribil etc. La coordonarea a doua superlative absolute adverbul foarte trebuie tepetat pentru claritatea imbinairii: foarte inteligenta si foarte muncitoare (nu ... si muncitoare, care s-ar confunda cu pozitivul), dar adverbele expre- sive legate prin de pot apirea o singura data, repetindu-se numai prepozitia (extrem de inteligenta si de muncitoare), daci este vorba de un superlativ $i un pozitiv, pentru evitarea oriciror confuzii — care in vorbire pot fi inli- turate, partial, prin intonatie —, se recomandi topica pozitiv + superlativ: muncitoare si foarte inteligentd, respectiv extrem de inteligentd (nu foarte sau extrem de inteligentd si muncitoare), Raportul de freeventa dintre superlativul (absolut sau relativ) de inferi- oritate si cel de superioritate si posibilitatile de inlocuire a unuia dintre ele prin celalalt, cu un adjectiv antonim, sint aceleagi ca la gradul comparativ. Nu trebuie confundate cu gradu! superlativ absolut adjectivele care au sens de superlativ (exprimi o insusire posedata intr-un grad inalt), dar for- ma de pozitiv: de exemplu, excelent, admirabil, splendid, perfect, sublim superb, culminant (si multe altele, omonime adesea cu adverbele expre- sive folosite pe ling adjective ca echivalente ale lui foarte: extraordinar. colosal, fantastic, teribil..); de evitat gi aici abuzul de asemenea califica-ADIECTIVUL /12 diloevente, in special de adjective la moda, ca deosebit si exce Hin limbajul publicistic, dement (sau demential) si mortal in cel fi ‘asemenea, nu trebuie confundate cu superlativul adjectivele folosi yparatii de egalitate sau de inegalitate prin care se exprima gradul © It sau cel mai scizut al insusirii: de exemplu, curat ca lacrim cu mierea, lung cit 0 zi de post, mai frumoasd decit toate, mai fr it dracul. le adjective neologice de origine latin’ (in -im sau em) reprezin fe etimologice (sintetice si neregulate): optim, maxim, minir uultim, infim; extrem, suprem. Ele au si sensuri de superlativ abs: i relativ. Ultimele tipuri de adjective, cu sens sau/si forma de superlati din categoria adjectivelor necomparab ile (incompatibile ¢ de comparatie). in aceasta categorie intra deci, pe de o parte, a ‘care au sens de superlativ (mai rar, de comparativ) sau sens si fo comparativ, respectiv superlativ, si la care adaugarea unor marci « ‘ar fi pleonastic’. De retinut cA adjectivele care reprezint’ compar superlative etimologice sintetice — lipsite de raportarea la un poz romana — nu trebuie folosite nici la comparativ, nici la superlativ ‘88 se spun’ atit mai superior, cel mai optim sau foarte infim (ple ), cit si fourte superior, mai optim sau mai putin superior (constu de). Adjectivele care au numai sens de superlativ nu admit nic mirci de superlativ absolut (nu e corect s& se spuna foarte exceler admirabil, foarte splendid etc.), dar unele dintre ele se pot folosi jparativ (mai ales intensiv) sau la superlativul relativ: de exemplu, ter minunat. de alta parte, in categoria adjectivelor necomparabile intra numeroa ive exprimind insusiri care nu pot fi concepute in grade diferite: « 1, definitiv, final, incomparabil, (inyfinit, initial, intreg, total, w multe adjective derivate si compuse din terminologia tehnico-stiintifi are se exprimé referinta, apartenenta, originea, componenta, materi agentul: vizual, clorhidric, metalic, euclidian, termogen. Une tive necomparabile in sensul propriu sau / si in imbindri obisnuite, + ite substantive, pot avea grade de comparatic cind sint folosite | uri figurate sau in alte imbinari: de exemplu, viu cu sensul ,,vioi” si re culori) aprins", mort in imbinari ca mort de fried (sau de ob i), mort dupa ceva (sau cineva), intreg in intreg la minte; barbatese 1 grade de comparatie cind exprima apartenenta sau componenta (sex ~), dar poate avea cind inseamnii ,curajos™ (atitudine mai — sau fourte ie, ve128 / MORFOLOGIA Adjectivele necomparabile nu admit de obicei nici prezenta ling’ ele unor determinante sintactice cu sens de evaluare (cam, destul de, pre putin) si nici formarea de la ele a unor diminutive sau augmentative, de sint incompatibile cu exprimarea gradatiei in general. LOCUTIUNILE ADJECTIVALE § 85. Cu valoarea unui adjectiv se poate folosi si un grup de cuvin care prezinti o unitate de sens, adic& o locutiune adjectivali. Locutiunile adjectivale au diverse structuri, intre care mai freevent es tipul prepozitie + substantiv (fara sau cu diverse determinante ale acest ia): de frunte, de seamd, in lege; in doi peri, la locul lui. Ca reprezentan ale altor tipuri pot fi mentionate cu umea, fel de fel, nu stiu cum, (tot) un si unul, Calitatea de locutiuni adjectivale a unor asemenea grupuri de cuvin este dati in primul rind de sensul (global) adjectival, din care deriva si c pacitatea unora dintre ele de a avea grade de comparatie: mai de seamd, ¢ mai de seamd, foarte nu stiu cum. (Numeroase locutiuni adjectivale : insd ele insele sensuri de superlativ: de exceptie, de milioane, de tot dr gul.) Alte caracteristici gramaticale ale locutiunilor diferi de ale adje tivelor: principala deosebire const in faptul ca locutiunile adjectivale r se acorda in gen, numir si caz cu substantivul determinat (exista, cel mu unele potriviri partiale: fa locul Iui/ei/lor; ca acela/aceew/aceia/acele. unul $i unul/una si una). Cind au funetie de atribut, nu exist’ motive pet tru a le considera atribute adjectivale, intrucit se comport’, in functie ¢ structura lor, ca atribute (substantivale sau pronominal) prepozitional genitivale, apozitionale etc.; cf. si regimul substantival al unei locutiuni « fel de fel (legata prin prepozitia de de substantivul la care se refer’).Numeralul § 86, Este partea de vorbire flexibila specializata pentru exprimat ii de numir definit: un numar in sine, determinarea numeric’ a obit sau ordinea obiectelor prin numarare. (Numarul poate fi precis s ximativ — vezi § 93 —, dar si in ultimul caz este raportat la un nun is, perce sint de mai multe specii. Principala clasificare distinge r ele cardinale (care indica, in general, un numar sau determinay ied a obiectelor, cu sau fara alte detalii) si cele ordinale (care ar obiectelor prin numarare); practic, ele se recunose dupa cum r \d la intrebari adresate cu. pronumele gi adjectivele pronominale = cele cardinale — sau al citelea, a cita ~ cele ordinale ~ (la ace bari pot raspunde si cuvinte ca mulfi, numerosi, respectiv wlrimul ~ ltimul, antepenuitimul — sau locutiunea cel din urmd, care ins nu s le intrucit nu exprima un numar definit si nu au nici structura f ili a numeralelor). Intre numeralele cardinale se disting, ca subspe lele cardinale propriu-zise, colective, fractionare, distributive, : iale si multiplicative. Subspeciile de numerale ordinale sint mai | numeralele ordinale proprit-zise si cele adverbiale. “‘Trisitura caracteristicA a numeralului ca parte de vorbire este orga stricti in serii, care sint teoretic deschise, dar folosesc invent lise de cuvinte simple si de modele de derivare si combinatii (in co sau locutiuni cu numeralul comutabil). Seriile caracteristice diver specii prezinti un paralelism intre ele, avind ca punct de plecare nur cardinal (= fundamental, de baz) propriu-zis. Marea majoritate a numeralelor o constituie cuvintele mostenite din sau formate in limba romana din elemente latinesti mostenite; exce, numai sutd dintre numeralele vechi gi citeva numerale neologice (un \d sinonime vechi), dintre care mai important este ordinalul prin numeralele simple vechi fac parte din vocabularul fundamental. jumeralul este partea de vorbire flexibil cu cea mai redusi flexiu numerale fiind invariabile. in masura in care unele speci in anse130 / MORPOLOGIA ce dupa care variazi sint cele specifice adjectivelor si substantivului: 5 nul, numarul si cazul, NUMERALELE CARDINALE Numeralul cardinal propriu-zis § 87. Este numeralul cardinal care exprim’ numai un numér intreg s determinarea numerica a obiectelor, fara alte detalii legate de aceste infi matii cantitative definite (exacte sau precise); pentru situatiile in care ¢ primi ordinea obiectelor prin numirare vezi § 99. Dupa structur’ numeralele cardinale propriu-zise sint: 1 simple si neanalizabile (putine, dar cele mai importante): numeral de Ia unu la zece inclusiv, sutd, mie, zero (care, exprimind o multime vi poate fi considerat numeral cardinal negativ); tot aici pot fi incadrate r meralele milion si miliard, greu analizabile; 2 compuse, dupa urmatoarele modele: 4) numeralele de la unsprezece la riaticisprezece; b) numeralele pentru zeci, sute, mii, milioane, bilioane etc. numara doudeeci, doud sute, doud mii etc.; ¢) numeralele pentru zeci + unitati: d) numeralele pentru sute (+ zeci) + unit&i, mii (+ sute + zeci) + unit ete.; ¢) numeralele savante — putin folosite i semianalizabile — bilion, 1 lion, evadrilion, cvintilion... Numeralul corespunzator lui | este singurul numeral cu forme difer pentru valoarea adjectival — ca insotitor al unui substantiv, cu care acord’ — sau substantivali (pronominal) si, in acelasi timp, numera cardinal cu cea mai bogati flexiune (spre deosebire ins’ de omonim: sale partiale, articolul nehotirit si pronumele sau adjectivul pronomi: nehotarit, numeralul cardinal are numai singular). Valoare adjectival’ Valoare substantivalit sgem.sin. NA. un unu(D, GD. uni unuia f. NA. o una GD. unei uneia De obicei se spune cA numeralul cu valoare substantivald se scrie fi articolul enclitic -/, spre deosebire de pronumele nehotirit unul. Distine ‘nu este ins& categorica si absolut, fie din pricina unor situatii mai puNUMERALUL / doi, unu sau doi, unu la suid, numarul unu, ora unu etc.), inclusiv ca ‘men final al unui numeral compus (dowdzeci si unu, 0 mie unu). Trad ‘inentine insa, in mod exceptional, serierea lui cu -/ in imbinari ca ew ws fot unul si wml, de unul singur, iar in constructia pind fa unul ,pini ‘ultimul™ scricrea cu -/ permite distinctia fata de pind /a unu pind la ora ‘olosirea cu valoare adjectivala a formei de feminin una in loc de o exemplu, una masind de scris) este 0 caracteristica pedanté a limbajt nercial-administrativ; o variant veche (und) a formei cu valoare adj al se gaseste in adverbul deundzi. In numeralele compuse cu 1 pe v I loc se folosese exclusiv formele unu, una: doudzeci si unu (sau uw ssuéd um (sau una). Numeralul corespunzitor lui 2 are forme deosebite numai dup’ ¢ i m., doud f. si n.; forma de genitiv-dativ duor nu este literari. Cu yrea numeralului se folosesc uncori substantivele pereche (0 pereche i, dar si de palme) si, cu o sfera mai limitata, cuplu, ceea ce face inv enta lui doi in constructii pleonastice ca 0 pereche de doi tineri. Numeralele sase, sapre se pronuntii si se scriu corect cu a dupa s. ta septe este tolerati (numai) in convorbirile telefonice, intructt fav perceperea distincta faa de yase. Numeralele zece, suid, mie se comporta ca niste substantive femin avind forme distincte dupa numir: pl. zeci, sute, mii gi dupa caz (genitiv- iyul singular identic ca pluralul: unei zeci, sute, mii) si putind fi articu enclitic (10 numai la plural: zecile, zecilor; 100 si 1000 la ambele num fa, sutei, sutele, sutelor; mia, miei, miile, miilor). Numeralele neologice simple milion, miliard si compusele de tipul / on, trilion ... se comporta, intr-un mod similar, ca niste substantive neu de exemplu, mifioane; milionu!, milionului, milioanele, milioanelor. ~ Neologismul zero este substantiv neutru —articulabil, cu pluralul in -u ‘ea nume al cifrei 0. Ca numeral, zero se foloseste numai la singular ¢ (cd Insoteste un plural: zero grade La toate numeralele compuse corespunziitoare lui 11 ~ 19 este neces Fespectarea structurii: unitate + prepozitia spre + zece, farii alterarea s entului -sprezece in variante ca -sprece, -spce, -spce, -spe (variantel. Aipul unspe, doispe caracterizeaza vorbirea neglijent’). Unele compust acest fel au variante si la primul segment (= numeralul simplu): pentr. i 18 exist variante permise si curente in pronunfare care nu se admi seris decit pentru efecte stilistice (cinsprezece, respectiv opsprezece yptisprezece); pentru 14 si 16 ins formele literare — in pronuntare § scriere — sint paisprezece, saisprezece, iar variantele nealterate (patrus) rece, sasesprezece) sint pedante, fiind tolerate cel mult in convorbi elefonice; numeralele pentru 17 si 19 se promunti gi se scriu corect sa, rezece (nu saptisprezece, nici septesprezece, care nu ¢ nevesar nic i132 / MORFOLOGIA trebuie respectate (se spune corect dowdsprezece — wu dotsprezece ~ mit fel ora doudsprezece si doudsprezece mai, vezi § 97 gi 98); in limb: comercial se foloseste cu aceasti valoare substantivul duzind. Numele zecilor (20 — 90) au structura: unitate + zeci; ele se scriu intr cuvint, fara cratim’: doudzeci, treizeci etc. Formele corecte ale w numerale cu probleme sint: 50 cincizeci (varianta cinzeci ¢ admisa i rent in pronuntare), 60 saizeci (varianta sasezeci este pedant&), 70 sap zeci, 80 optzeci (varianta obzeci e admisa si curenta in pronuntare). Numele sutelor, miilor, milioanelor etc. au structura: unitate + sin larul sau pluralul numeralelor suid, mie, milion; spre deosebire de num zecilor ~ cu care seam®n’ compusele cu pluralul -, ele se scriu in cuvi separate, nelegate prin cratima: doud sute, doud mii, doud milioan Forma corecti a numeralelor corespunzatoare [ui 100 si 1000 este 0 sut mie, numeralul pentru unitate avind aici valoare adjectivala (cf. un milic Variantele una sued, una mie reprezint’ o trasitura pedanti a stilului ad nistrativ. Numeralele cinci sute si opt sute au variantele de pronuntare Suite, respectiv op sute, admise in tempo rapid. Numeralele compuse corespunzitoare lui 21 — 99 au structura: num? gevilor (unitate + zeci) + si + unitate; ele se pronunta distinct si se sorit cite trei cuvinte separate, nelegate prin cratima: doudzeci si unu, doud: si doi, treizeci si noud etc. (variantele contrase de tipul dowd doudsunu, treizesunu, treijdoi caracterizeazi vorbirea rapid’; varia pasopt pentru ,anul (0 mie opt sute) patruzeci si opt* are anumite nua stilistice, absente la derivatul, literar, pasoptist). Compusele cu unu si pe ultinul loc (21, 22, 31, 32 ete.) variazi dup’ gen: doudzeci doudzeci $i una; treizeci si doi, treizeci si doud. Numeralele corespunzitoare numerelor de peste sute, mii, milioane (101 = 199, 201... 1001 — 1999, 2001...) au o structura asemanatoare, de reguli mai simpla, lipsind legatura prin si intre sute si unitati sau 2 intre mii si unitati, zeci, sute ete.: 0 sutd doi, 0 mie opt, un milion cinc sutd doudzeci si doi; 0 mie trei sute cincisprezece. $i este tolerat numa 1001: o mie (si) ums, o mie (si) una. ‘Numeralele cardinale propriu-zise care insofesc un substantiv se as de regula inaintea acestuia. Postpunerea numeralului (lei irei sute, crei ne cinci) este o caracteristica a limbajului comercial-administrativ, re: tind din influenta notirii pe rubrici; rar, ea se intilneste si in poezie (u are alte explicatii). Numeralele corespunzitoare lui 1 — 19 (si 101 — 119, 201 ~ 21¢ 1001 — 1019 etc.) si 0 se leaga direct — ca adjectivele — de substanti insotit, care este nearticulat: un minut, dowd zile, cincisprezece zile, 0 § zece ore, zero lei. De la 20 in sus (cu exceptiile mentionate in parant anterioara) numeralele au alti constructie — aseminatoare cu a substaNUMBRALUL / 1! dle (doudzeci pagini, o sutd lei) sint gi ele o caracteristic’ a limbajul jercial-administrativ, rezultati, pe de o parte, din influenta scrierii « $i pe coloane, iar, pe de alta, din tendinta spre scurtime a corespo {ei (mai ales a celei telegrafice). {n conformitate cu normele limbii , prezenta prepozitiei de este obligatorie atit in exprimarea oral’, cit is, inclusiv atunci cind numeralul este notat prin cifte: 20 de pagi miterea prepozitiei este admis’ numai cind substantivul apare abreviat : 20 p., 35 kg etc.), Necunoasterea exact’ a regulii ~ care, dupa cu viizut, nu € aceeasi pentru toate numeralele ~ explici nesiguranta un bitori in construirea numeralelor de tipul o swéd trei, doud sute cine rece, la care apar greseli produse prin hipercorectitudine, in sens nderii nejustificate a lui de: o sutd trei de articole, in loc de 0 sutd t icole. “Numele zecilor si sutelor de mii, de milioane etc. urmeaz’ construct alti a numeralelor de la 20 in sus, deci au in structura lor prepozitia tintea hui mi, milioane: (0 sutd) dowtzeci de mii, 0 sutd de mii, doud su ‘mii (sau de milioane) etc. (nu dowdzeci mii etc., ca in limbajul come |-administrativ). Variantele contrase ale numelor de zeci de tipul patr ‘mii) caracterizeazA vorbirea neglijenti; jde (sau jdd) mii cu sens nulti, nenumarati"* nu apartine limbii literare in mod exceptional se tolereazi — fara a fi obligatorie — constructia « ‘tia de la numerale mai mici de 20 (in speta 2 ~ 19) atunci cind su tantivul insotit denumeste un numir sau o cifra (find un numeral su intivat), o litera, o not’ muzicala sau orice cuvint gi chiar segment de ¢ Vint citat: doi (de) 3, doi (de) i, doi (de) re, doi (de) care. Numeralele cardinale propriu-zise se pot nota in scris cu litere sau + . Notatia cu cifre, specifica limbajului tehnico-stiintific si celui come ‘jal-administrativ, este admisi in alte stiluri ale limbii literare numai snuumite situatii: este consacrata, de exemplu, Ia indicarea anilor (1932) jlerat, in general, la numere relativ mari (compuse); se recomanda ex ea amestecului celor doua feluri de notatii in acelasi context (mai ales merari sau in constructii care redau, prin aliiturarea unor numeral proximatia numerica — vezi § 93 -: zece, cincisprezece lei sau 10~ 15h uu zece ~ 15 lei), " Numeralele care au forme de gen se acorda in gen cu substantival i ofit atit atunci cind sint legate direct de acesta, cit si cind legatura se fa prepozitia de: doi elevi, doud eleve, doudzeci si doi de elevi, doudze idoud de eleve. Atentie la acordul corect al numeralelor compuse cu un 1a ca termen final in situatiile in care substantivul insotit este de gen tru: se spune corect doudzeci si umu de caiete, o mie (si) unu de moti doudzeci si una, respectiv 0 mie (si) una)! Mai multe probleme de acord in gen pun determinantele numeraluh icolul demonstrativ de plural cei, cele si diverse adjective, in special pr134 / MORFOLOGIA inainte, Cind numeralele sint mai mici deeit doud sufe, aeordul in gen face exelusiv cu substantivul insotit: cele (aceste, alte) cineisprezece 21 cei (acesti, alfi) 195 de lei. Acelasi fel de acord e valabil gi cu numeral ‘mai mari, cu exceptia numeralelor care exprima cifie rotunde, incepind doud sute; la acestea acordul se poate face fie cu substantivul, fie cu r meralul, in functie de ceea ce vrea si reliefeze vorbitorul. Deci: numai (acesti, alfi, ultimii) doud sute trei lei, dar atit cei (acesti, alti, ultimit) do sute (sau mii, milioane) de lei, cit si cele (aceste, alte, ultimele) doud si (mii, milioane) de lei; de respectat insi acordul consecvent in restul prop Zitiei: se spune corect fie cei doud sute de lei au fost cheltuifi, fie cele do sute de lei au fost cheltuite (nu cele doud sute de lei au fost cheltuiti). constructia artico! demonstrativ sau/si adjectiv pronominal + pluralele ze sute, mii, milioane, in care sutele, miile ete. nu sint ,numarate” exact, n corecti ins decit forma de feminin indiferent de genul substantivului mitor, intrucit e vorba de o determinare direct a numeralului: cele (ac te, alte) citeva zeci de metri, nu cei (acesti, alft) cifiva zeci de metri Unele probleme de acord in numir existi la formulele (cu numer cardinale) consacrate pentru cele patru operafii aritmetice, cind formul respective au functie de subiect (dezvoltat): daca se foloseste ca predi verbul a face, acesta se pune totdeauna la plural, deci se spune wn plus 1 (sau unu si cu unu) fac doi, dar si unu minus unu (sau unu féird uni) , zero, de asemenea unu ori unu (sau o datd unu, unu inmulfit cu unu), unu $i unu imparfit la unu fac unu; daci insi se recurge la predicatul nor nal (a /i) egal, acesta se intrebuinteazi, tot invariabil, la singular, deci « plus unu (este) egal (cu) doi, doi ori doi egal patru ete. Substantivul insotit de un numeral cardinal propriu-zis sti, in firesc, la singular linga wn, o (0 aparenta exceptie este constructia cu top inversa din limbajul comercial-administrativ: /ei unu) si la plural lings t te celelalte, inclusiv lingi zero (zero lei sau lei zero), Cele mai multe numerale cardinale propriu-zise nu au forme cazu {exceptii partiale: un(u), zece, sutd, mie, milion, miliard, bilion si celel: compuse cu -lion) si nici nu pot insoti substantive la genitiv-dativ; aceea pentru aceste cazuri se folosese constructii analitice realizate cu 2 torul unor prepozitii urmate de forme de acuzativ. Pentru genitiv constr tia echivalenta este cu prepozitia a, care nu trebuie confundata cu artice al,a, ai, ale: se spune corect parinte a trei copii (nu al), reprezentanti a de state (nu ai). Pentru dativ constructia echivalenti este cu prepozitia S-au dat premii la cinci copii; in anumite contexte (dupa prepozitii adverbe care cer dativul) se admite, ca echivalenta cu dativul, construc cu prepozitia a: datoritd a doi prieteni. Numeralele care au forme cazu folosesc si ele in uncle situatii constructii prepozitionale echivale: Numeralul wn(u) apare astfel mai ales cind este corelat cu alte numer: parerea aunu sau doi vorbitori. Numeralele care dispun de o flexiune sNUMERALUL / 135 mai ales la pluralele cu valoare aproximativa (wor zeci, miidor) si la jgularul considerat ca entitate (unei sute, sutei); compusele cu zeci, sule, fic., precum $i zece nu cunose decit constructiile prepozitionale, iar liu o utd, o mie, un milion ete. se folosesc ambele procedee, cu predo- rea neti a constructiilor prepozitionale. La numeralele care dispun de posibilititi de exprimare a genitivului e necesara atentie pentru a nu ‘corfunda: se spune corect proprietar al unei masini sau, mai putin obis- roprietar ao masind (nu proprietar a nei... sau proprietar al 0...) Cand numeralele cardinale propriu-zise sint insotite de articolul demon- iv de plural cei, cele ~ care reprezinta singurul fel de articulare posibil umeralelor netrecute in clasa substantivelor (spre deosebire de tipul /, opturile) , flexiumea cazuali se realizeaza prin articol: parerea tei (prieteni). Numetalele cardinale propriu-zise sint implicate uneori in constructii ‘astice sau macar redundante. Una dintre ele ~ tolerat, dar ca o tra- de pretiozitate — este folosirea inutilé a lui wa mum de, in mumir "o sumar de inaintea unui numeral (un numdr de cinci vorbitori) sau a tui numdir dup’ un numeral (trei la nundr). Pentru exprimarea aproximatiei numerice vezi § 93. Numeralul colectiv § 88, Este numeralul cardinal care indica un ansamblu de obiecte nu- te, specificul si constind in ideea de insotire. Toate numeralele co- ve pot avea atit valoare adjectivals, cit si valoare substantivala. Pentru un ,coleetiv de 2 exist dou numerale sinonime: amindoi m. iindoud f. sin. sineologicul ambii m., ambele f. sin. Intre aceste sinoni ‘exist deosebiri de natura stilistica (ambii nu e popular si caracteri: ‘mai ales limbajul tehnico-stiintific, pe cel administrativ si pe ee! pu ali (de articulare, de flexiune, de marcare a valorilo rite gi de topica). in timp ce amindoi se construieste cu un substantis lat, ambii (numai articulat in limba actuala) se construieste cu sub tive nearticulate: amindoi vecinii/ambii vecini, Amindol are la genitiv-da | pentru toate genurile, forma aminduror ca adjectiv antepus si amin ora ca adjectiv postpus sau cind are valoare substantival: fe-am da induror vecinilor, le-am dat vecinilor amindurora, le-am dat amindu ra; ambi se declind dup modelul substantivelor articulate, avind form genitiv-dativ diferentiate numai dup’ gen: ambilor (vecini), ambelo ine). (Amindoua sinonimele se folosese in constructii prepozitional valoare de dativ: Ja amindoi/ la ambii.) Cu valoare adjectivala aminde di de obicei substantivul determinat, dar poate sta si dup’ el (amir i cartile/cartile amindoud), pe cind ambii este numai antepus. Pentru colective de la 3 inainte exist de asemenea sinonime, dar toa! ralele colective din serie sint formate pornind de la cardinalul pr iuazis corespunzitor. Pentru numerele mici (sub 10) exist’ numerale e+136 / MORFOLOGIA lective compuse ~ folosite mai ales in vorbirea popuilardi ~avind pe prim Joc elementul tus- (< tofi) sau citesi-: tustrei/eltesitret, tuspatrweitesipat etc.; de notat cA numeralele colective de aceste dou’ tipuri corespu ZAtoare lui 3 au si forma special de feminin-neutru: tustrele/citesitre Pentru orice numar ~ de la 3 inainte - se folosesc ca numerale colecti’ constructii (locutiuni) alcatuite cu numeralul cardinal propriu-zis preced de adjectivul tofi m., toate f. si n. sau (popular) de cite: tofi cinci(sprez ceYcite cinci(sprezece), Cind au valoare adjectival’, atit colectivele cor use, cit si locutiunile se construiesc cu substantive articulate, de aceea poate spune ci numeralul colectiv indic& un grup de obiecte cunoscute st aspectul lor numeric, aseminindu-se, prin aceasta, cu numeralul cardin propriu-zis insotit de articolul cei, cele: tuspatru/citesipatrw/tofi patru/ci patru bdietii (nu bdieti), respectiv tuspatrwcitesipatru/toate patru/ci patru fetele (nu fete); de retinut aceasta trasatura deosebitoare a numeral lui colectiv de tipul cite patru fata de numeralul distributiv omonim (ve § 90). Numeralele colective de la 3 inainte nu au forme de genitiv-dati folosindu-se numai in constructii prepozitionale echivalente cu aces cazuri (formele de tipul tuspatrora sau citor trei nu sint literare). Dupa cum rezulti din prezentarea diverselor tipuri, singurul nume1 colectiv cu structurA neanalizabila (fara legatura cu numeralul cardir propriu-zis corespunzitor) este ambii si de aceea el este singurul la care constati intrebuintari gresite sub raport semantic: trebuie evitate atit co structia pleonasties amrbele doud chestiuni, cit $i constructia contradicto: ambele irei chestiuni. Elementul amin- din amindoi provine din latinesc abo, deci la origine amindoi a fost pleonasm, ca ambii doi; pierder sensului etimologic si retinerea numai a valorii colective explic’ apari unor formatii ca amintrei, aminpatru, care nu sint literare (ci fie regiona fie familiare glumete), Numeralele colective nu trebuie confundate cu substantivele cu se colectiv formate — in romana sau in limbile de origine — pe baza unor 1 merale de diverse speci, care denumese de obicei grupuri de anum obiecte, determinate sau nedeterminate gramatical in functie de articula de exemplu, duo $i duet in muzica; trio, terfa si terfet tot in muzica, terfi in versificatie, tripletd in sport, treime in religie (sa nu se confunde aumeralul fractionar omonim!), froicd ,,sanie cu trei cai™ sau ,grup de t persoane sau institutii*; chenzind ,,15 zile“ etc. Numeralul fractionar § 89. Este numeralul cardinal care denumeste o fractie ordinara (rap: tula dou numere intregi). Cu exceptia partiala a lui jezmdtate (sia hui sf in locutiunea adverbial pe sfert), numeralul fractionar este totdeauna gtup de cuvinte. De obicei are valoare substantivala, mai rar adverbial Structuri tipice pentru acest numeral sint considerate imbinarile aleaNUMERALUL / derivati cu sufixul -ime tot de la un numeral cardinal propriu-zis (« , treime, patrime etc.) indicind numitorul: 0 doime, doud treimi, ¢: imi etc, Aceste structuri au o sferd de aplicare limitati (este impos redat prin ele o fractie ca 1/2375), intrucit derivate in -ime nu se ma decit de la numeralele cardinale propriu-zise simple si de la ¢ \puse sudate, in general livresc, numeralul fractionar de acest tip a iF 0 rispindire mai mare prin limbajul sportiv, in care se vorbeste de i gi sutimi de secunda sau de optimi si saisprezecimi de finalA. Doime si patrime au sinonime populare nelegate de alte numer: ute, respectiv sfert (care se folosesc gi ele in constructii de tipt itate, trei sferturi). Folosirea lui jumdtate pune urmatoarele proble orectitudine (pentru constructia cu un cardinal propriu-zis vezi § 9° fespectarea constructiei cu prepozitia de a substantivului urmator: we de kilogram, nu (0) jumatate kilogram (constructia fara de cat wi uncle formule populare, diferite prin topic’ sau articulare: a udtate sau jumdtate drumuly, pronuntarea integral a cuvintului, neredus la juma sau jumate. lumeralul fractionar cunoaste ins mai multe structuri, cu anun stilistice. n limbajul matematicii se folosesc dou’ structuri care pomese de la seris al fractiilor si sint realizate exclusiv cu numerale cardin ‘supra cinci, precum $i o structuri realizata cu numeralul cardinal p imiirator si cel ordinal pentru numitor (cu ambele numerale in for nin): una a treia, doud a cincea. Primele dou’ sint singurele str valabilitate generala ale numeralului fractionar, putind forma s: de combinatii pentru exprimarea oricarui numar fractionar: lu, unu pe (sau supra) doud mii trei sute saptezeci si cinci. turi specializate pentru raportarea la 100 si la 1000 (event 000 etc.), raspindite din limbajul statistic in cel administrativ si in licistic si chiar in vorbirea curenti, sint structurile alcatuite dintr | cardinal propriu-zis (numératorul) si sutd, mie (numitorul) leg ele prin prepozitia lu: cincizeci la sutd (notat grafic 50%), cincizec (50%o). Cu valoarea lui la sutid, sutime se poate folosi substanti Proceni(e): un procemt, trei procente, cincizeci de procente, iat lui a mic, mime substantivul feminin, mult mai rar folosit, p promile: 0 promild, cincizeci de promile. Atentie la grese legate de folosirea acestor formule: de evitat formulele pleonast Lun procent de trei la sutd sau cincizeci de procente la sutd, prec’ contradictorii, absurde, de tipul un procent de trei la mie sau cin le procente la mie! Yorbirea popular’ si familiar’ se folosese structuri care contin : pun substantivul parte. Dou dintre ele exprima numai numito { 4 numaratorul 1: 0 structur’ cu numeralul ordinal + subst: parte (a vutra parte) si alta ~ folositA numai ca determinant al wm138 / MORFOLOGIA numeralul cardinal proprit-zis, in formé de feminin, precedat de ile pe din sau in (pe din dowd, in dowd), Completa din punct de vedere matematic este structura doud parti din cinci; ef. si structura redusii la numerale legate prin prepozitia din, eventual cu precizarea la numirator a obiectelor numarate: dot (barbasi)/doud (femei) din trei, O variant fami- liara a formulei statistice cu prepozitia la (~ sutd, ~ mie) este realizata cu prepozitia in, dar numai in expresiile sutd in sutd si mie in mie (de exem- plu, lind sutet in sutd). Structurile de tipul unu pe trei, unu supra trei si una a treia, caracteris- tice limbajului matematic, se folosesc numai pentru numere in sine, deci la ele nu se pune problema unor determinante; tot absolut (ffiri determinante) se folosese si structurile populare de tipul pe din doud, in doud (cu sau far’ substantivele generice parti, bucafi). Numeralele fractionare pe ling’ care se precizeazi natura intregului fractionat au pentru aceasta atribute sub- stantivale sau pronominale: in cazul acuzativ cu prepozitiile de + numarul singular (jumdtate de kilogram, doud treimi de kilogram), din + singular sau plural (doud treimi din total, doud treimi din vagoane), dintre + plural (doud treimi dintre cei prezenti), dintru + singular (doud treimi dintr-o clasd), mai rar in cazul genitiv (0 treime a asistenfei). Structurile eu for- matii in -ime, jumdtate si sfert, cele cu la sutd, la mie sau cu procent, pro- mild pot fi construite cu atribute adjectivale (mai ales cu adjective pronomi- nale): aceasta cincime, alte doud cincimi, ultimele doud cincimi, cealalta jumdtate, alti/alte doudzeci si cinci la sutd, celelalte procente etc. Cind au fimotie de subiect in propozitie, numeralele fractionare pun pro- bleme de acord (in numar, uneori si in gen sau in persoana) al predicatului Cele mai multe numerale fractionare cu functie de subiect admit nu numai acordul formal — strict gramatical — facut direct cu ele, ci i acordul dup’ infeles (saw/si prin atractie) cu atributul lor, exprimat sau subinteles, prefe~ rind chiar acest acord: O cincime (din voturi) a fost anulatd/au fost anulate; Doud cincimi (sau patruzeci de procente) din recolta au fost compromise/a fost compromisa; Trei sferturi (dintre noi) sint/sintem de acord (acordul formal este singurul corect atunci cind se subliniaz’ valoarea substantivala a numeralului: (Doud treimi dintre probleme au fost rezolvate,) cealaltd treime este — nu sint — in studi), Subiectul jumatate cu un atribut la plural ~ ex- primat sau subinteles — se comporti diferit dup cum este insotit sau nu de numeralul cardinal propriu-zis 0; jumatate singur impune acordul dupa inteles, la plural: Jumdtate (dintre elevi) au lipsit, dar o jumdtate admi- te ambele feluri de acord: O jumaitate (dintre ei) a/m« lipsit, iat acordul formal este singurul corect cind se subliniazd valoarea substantivala a lui jumdtate: (O jumatate (dintre ei) a/au votat pentru,) cealaltd jumdtate s-a abtinut. Numeralul distributiv 8.90. Este numernhul cardinal care indie’ renartizarea ohiectelor in ornNUMERALUL / 139 data in comun. Numeralul distributiy este constituit dintr-un grup de luvinte (locutiune) in care intra totdeauna adyerbul cife si numeralul cardi- propriu-zis. Structura tipica este cite une (sau wna), cite doi (sau doud) frei etc., dar alaturi de aceasta exist doua formule cu repetarea numa eralului: cite doi, doi sau doi cite doi, precum si una cu repetarea am: termeni: cite doi, cite doi. Valoarea numeralului distributiv poate f etivala sau substantivala, ‘Plexiunea este, bineinteles, ca la numeralul cardinal propriu-is. ‘0 problema specifica de corectitudine formala se refera la locul prepo cu care se poate construi numeralul distributiv (inclusiv in constructi lente cu genitivul sau cu dativul): se spune corect cu cite una (m eu una), de cite zece ani (imu cite de zece ani). Din punctul de vedere al proprietatii termenilor si al economiei de mij ¢ este de remarcat aparitia redundanta a numeralului distributiv in le -dinalului propriu-zis in constructii in care distributia este exprimat alte procedee, de exemplu prin prepozitia neologica a: 3 saci a (cite filograme sau pronumele fiecare: fiecare de (cite) 80 de kilograme Structuri distributive se pot realiza si cu un numeral fractionar: cite (c ditate, cite un sfert, cite o treime, cite doud treimi. Numeralul adverbial (sau de repetare) § 91. Este numeralul cardinal care arati de cite ori se indeplineste 0 a ne sau in ce proportic se gaseste o calitate ori o cantitate a unui obie de alt obiect sau de acelasi obiect in imprejuriri diferite; din definit julta c4 determina aceleasi parti de vorbire ca adverbul (in primul rit ‘verb, un adjectiv sau alt adverb) si are si infelesuri asemanitoare. Spec umeralului adverbial nu trebuie confundata cu numeralele cardinale « le speci folosite uncori cu valoare adverbiala (de exemplu, multiplic ca intreit); pentru sinonimia partiala cu numeralele multiplicative ve 2, Numeralul adverbial este totdeauna un grup de cuvinte cu caracter itiune. Numeralul adverbial corespunzator lui 1 este o dard ,,o singura dati in doua cuvinte (spre deosebire de adverbul odatd cu sensul ,,odit i): ined o data, o datd in plus, o data pentru totdeauna, O data plec ‘se mai intoarce etc.; atentie si la scrierea formatiilor bazate pe o da datd ce, o data cu, dintr-o datd, dar deodata, totodata! De la 2 in sus numeralul adverbial se formeaza din prepozitia de + + sralul cardinal propriu-zis in forma de feminin plural + substantivul | luralul lui oard): de doud ori, de trei ori etc. Numeralul cardinal poatc wrezentat prin dou numerale (de doud, trei ori) sau intre prepozitia de umeral pot fi intercalate adverbe ca aproximativ, circa, yreo, prepoz.140 / MORFOLOGIA O structur’ mixti au formatiile de acelayi tip eu numeralul advert pur realizate cu un numeral distributiv: de cite doud ori; formatia cor punzatoare ui | este cite o datd (care s-a sudat in forma adverbului nel t8rit citeodatd), Formatiile mixte cu un numeral colectiv (de exemplu, amindoud orile) sint invechite si regionale; curent se spune de amindc datile sau de ambele dai ‘Neologismele bis si ter, care in latin’ erau numerale adverbiale, se losese in romana cu sensuri intru citva diferite si in contexte speciale, c ce face si nu fie considerate sinonime cu de doud ori, de trei ori. in merotarea unor obiecte (case, pagini, exemplare etc.) bis si ter ca insotit re ale unui numeral cardinal propriu-zis: nr. 12 bis, 12 ter exprima reps tia, dar legata de ordine (vezi § 95), avind mai curind valoare adjectival sensul ,al doilea (sau al treilea) numar x“ sau ,(dat) a doua (sau a tre ara”, chiar ,,repetat", decit de doua (sau trei) ori. Bis ca indicatie de petare a unei producfii artistice sau a unui pasaj literar ori muzical are loare adverbial, dar inseamna ,incd o data* (au ,de doua ori* confe etimologiei); cf. si sensurile verbului derivat a bisa (de evitat formatia corect’ a trisa). Numeralul multiplicativ § 92. Este numeralul care arati in ce proportie creste 0 cantitate sa calitate. Structura numeralului multiplicativ de tip traditional este a u derivat parasintetic cu forma asemanitoare unui participiu: se formeazz Ja un numeral cardinal propriu-zis simplu (2-8, 10, 100, 1000) cu prefi in- (im-) si sufixul partieipial -it: indoit, intreit, impatrit ete. Primele merale din serie au sinonime neologice: uzuale sint dublu, triplu; in lim: jul stiintific se folosese uneori si evadruplu, cvintuplu, sextuplu. Amt tipuri de numerale multiplicative au de obicei valoare adverbiala sau jectival’, tipul traditional dispunind de mai multe posibilititi de folos in special in ce priveste valoarea adverbial. Cu valoare adverbiala mt plicativele de tipul indoit, intreit pot fi sinonime cu numeralele adverbial doudi (respectiv trei) ori (mai mult), Cu valoare adjectival, ambele tipur numerale multiplicative au si flexiune adjectivali: inzecit, inzecitd, i citi, inzecite, inzecitul, inzecitei etc.; dublu, dubla, dubli, duble, dut dublei etc. In aceasta valoare numeralele multiplicative indoit/dublu gi treit/triplu sint uneori sinonime cu patticipiile dublat, triplat etc. Exprimarea aproximatiei numerice § 93. Numeralele cardinale de diverse feluri ~ mai ales cele cardi propriu-zise, dar si celelalte specii, cu exceptia numeralelor colective folosese si in diverse constructii care arat aproximatia numerica: te (in plus sau in minus fat de numérul exprimat) sau partiala (inferioritNUMERALUL / 1 de un numar exact; superioritatea, depigirea, tot neprecizata, a unui as (ea numir; aproximatia cu limita numericad minima si maxima). Exi tnor mijloace variate de exprimare a acestor notiuni duce uneori cigiri cu caracter mai mult sau mai putin pleonastic Astfel, la aproximatia numeric total — care se red prin aldturar }or umerale apropiate (intre care in scris se pune fie virgulA, fie cratim patru zile sau trei-patru zile, dar numai virgula in constructiile cu i a substantivului: 0 zi, doud), printr-un adverb ca aproximativ, cai }, vreo (popular si ca) + numeral, prin locutiunea prepozitional’ in ji yopular si prepozitia Za) + numeral sau prin adjectivul pronominal cit pluralele zeci, sute etc. — se intilnesc diverse combinatii de procede care unele sint corecte, iar altele nu: desi fiecare dintre constructii ime dowd-trei sute, vreo doud sute sau citeva sute exprim’ in me ent aproximatia, se tolereaz constructiile redundante vreo doud-w sau vreo citeva sute, de asemenea, popular, combinatia ca la; pleona rezultate din alturarea a doud adverbe, de tipul aproximativ (s: circa) vreo zece sau din combinatia in jur de si adverb, de tipul in j irca o sutd, sint insa incorecte. Pentru inferioritatea cantitativa — care se reda printr-un numeral carc Proprit-zis precedat de adverbul aproape, de prepozitii ca pind i :, sub sau de locutiunea mai putin de — este pleonastica o constructie I aproape spre doudzeci sau sub aproape o suté. Pentru depasirea unci cifre exacte ~ care se reda printr-un numeral pr lat de prepozitia peste sau de locutiunile mai bine de, mai mult de « de si ceva, si mai bine, si mai mult - sint pleonastice combinatii ite 0 sutd si ceva (sau si mai bine), mai bine de peste o sutd. “Aproximatia cu dou’ limite numerice se reda corect, intre alte mijloa exemplu, 25 pind la 30 de oameni), prin prepozitia intre si do ale cardinale propriu-zise legate intre ele — atit in vorbire, cit si =prin conjunctia si: intre 10 si 20 de vizitatori (este gresit sa se scr 10-20). NUMERALELE ORDINALE Numeralul ordinal propriu-zis § 94. Este numeralul care indica, prin numirare, ordinea sau pozitic spatiu, in timp sau intr-o ierarhie — ocupata de un membru al unei set deosebire de cardinale, la care sensul lui wmu este totdeauna acel: ort cu doi, si de ordinalele care exprima o ordine strict cronologi spatial — anu! intii precedindu-I totdeauna pe al doilea —, la ordinal.142 / MORFOLOGIA calificare inferioara anterioara gradului superior jusil ~.) Poate avea, general, valoare adjectivala, substantivala si adverbial Pentru I exist trei numerale ordinale sinonime intre ele, toate fri giturd cu numeralul cardinal propriu-zis corespunzator (ordinalul wk una apare exclusiv in compuse): intii(ul), (cel) dintii si prim(ul); pentru al patrulea sinonim, limitat contextual, vezi § 95 Toate celelalte numerale ordinale (cu exceptia sinonimelor neolog! ale ordinalelor traditionale corespunzitoare lui 2 si 3: secund, respec ter), deci inclusiv compusele cu | pe ultimul loc, sint formate de la nur ralul cardinal propriu-zis corespunztor, dupa urmatorul tipar general, forme numai de singular N.A.: pentru masculin si neutru, articolul pose: af-+ numeralul cardinal + articolul enclitic -le + particula -a (al doilea, patrulea, al cincisprezecelea, al noudzecilea ete.); pentru feminin artico posesiv a + numeralul cardinal + articolul enclitic -« (a dowa, a patra cineisprezecea, a noudzecea). Citeva reguli speciale legate de aplicar avestui tipar: ~ La numeralele ordinale corespunzitoare unor eardinale terminate consoana (opt, numeralele in -lion si miliard) se intercaleaz vocala u ( sau i, i) inaintea lui -lea: al optulea, al (un) milionulea. La numeralele ordinale corespunzitoare oricaror cardinale compu formantul ordinal enclitic (-lea m. si n., -a f.) se pune numai Ia ulti numeral component: al doudzeci si unulea, a doudzeci si una; al o st cincizecilea, a o sutd cincizeceu;, al doud mii sase sutelea, a doud mii sa zece miilea, a zece mia; al zece milioanelea, a zece milioana € (Aceasta regula este incalcata adesea in dou sensuri, mai ales la femin unii vorbitori adaugi formantul enclitic in mod redundant la toate num ralele din structura compusului, spunind gresit, de exemplu, a zecea n: sau a zecea milioana parte; allii plaseaz’, la fel de gresit, formantul ort nal enclitic la primul numeral din structura compusului, ceea ce duce modificarea intelesului, intrucit a zecea mie sau al zecelea milion inseat ni altceva decit a zece mia, respectiv al zece miliounelea.) ~ La formarea numeralelor ordinale corespunzitoare unor cardinale struetura carora intra prepozitia de, aceasta prepozitie se omite inaintea 1 timului numeral component (cel care primeste formantul ordinal enclitii de la cincizeci de mii ordinalul este al cincizeci miilea, a cincizeci mia; la patruzeci de milioane se formeazi al patruzeci milioanelea, a patrux ‘milioana; de la o mie de milioane sau un milion de milioane formatia ¢ recti a ordinalului este al 0 mie milioanelea, a 0 mie milioana, respectiv un milion milioanelea, a un milion milioana. ~ La ordinalele corespunzatoare numeralelor cardinale 0 sutd, 0 m un milion (si celelalte in -lion), un miliard se pune problema special? preluarii sau omiterii lui o, respectiv un. Regula este aici mai nuantat? Si mai complicat’ — decit nentru alte numerale: la ardinalele earecrnnsNUMERALUL /143 io sutdlea, al o mielea), dar facultativa la feminin (se poate spune atit uta, a mia, cit gi ao suta, a 0 mia); la ordinalele corespunzatoare lui un lion, un miliard mentinerea lui un este facultativa la masculin-neutru (se ite spune atit ai un milionulea, cit si al milionulea), dar imposibila la in, unde se spune numai a milioana. ~ La ordinalele corespunzitoare cardinalelor compuse cu pluralele =eci , mii, milioane, miliarde pe ultimul loc se pun doua probleme speciale: ierea sau omonimia fafa de ordinalele formate de la singularele , 0 sutd etc. $i paralelismul sau fipsa de paralelism dintre masculin- si feminin. Se spune si/sau se scrie corect: al zecelea (nu al zecilea). ‘ea (nu — scris — a zecia) si al unspreecelea, a unsprezecea, ai eecilea (nu al doudzecelea), a doudzecea (nu — scris ~ a dowdzecia): sutélea, a (0) suta, al doud sutelea, a doud suta (nu a doud sutea); ai jelea, a (0) mia (nu — sctis — a mica), al doud miilea (nu al doud lea), a doud mia (nu — scris— a doud miia); al (un) milionulea, a mili- ,, al doud milioanelea (nu al doud milionelea), a doud milioana (ma a milioanea); al un miliardulea, a miliarda, al doud miliardelea, o ui miliarda. Dupa cum se vede, majoritatea situatiilor speciale se refer’ la formaree ralelor ordinale corespunziitoare unor numere mati, Sovaielile nume- existente Ja numeralele in discutie se explica prin raritatea acestora § absenta unora dintre ele in limbajul curent si in aspectele traditionale limbii, precum si prin faptul c&, in varietitile functionale ale limbii care folosesc, ele apar de obicei notate prin cifre. Intrucit, pe de o parte, free lor este in crestere in limba literara actuala, in special in stilul tehni stiintific si in cel publicistic, datoriti maririi in general a ponderii infor ici numerice, iar, pe de alta parte, exista destule imprejurari in care ele wie reproduse oral sau scrise cu litere, insusirea regulilor specifice nu lelor ordinale pentru numere mari nu este un lux, ci o necesitate im de realitate. Probleme de corectitudine ~ de diverse feluri — se pun si pentru alte rale ordinale, chiar pentru primele din serie. Dintii este invariabil. Folosit fara articolul cel, poate avea numai valoar. jectival (dar exclusiv in postpunere: iubirca dintii), popular si adverbi (Am venit dintii aici). insotit de articolul demonstrativ, poate avea di yenea valoare adjectival’ (fara restrictii de topica: cea dintii iubirefiu sa cea dintii), dar i substantivala (Cel dintii a vorbit mai bine). Intii nearticulat este si el invariabil, find folosit cu valoare adjectival postpunere (anul inti, clasa intii; formele feminine de tipul ziua intiie le intiie sint regionale) si cu valoare adverbiala (Am venit intii aici) iculat cu articolul hotarit enclitic (constructia cu articolul demonstrativ tipul cel intii, cea intii, este invechit4), poate avea valoare adjectival iin antepunere (intiiul copil, intiia iubire) si valoare substantival144 / MORFOLOGIA Singular Plural m. sin. f. m. fsim NA. intiiul inti inti inttile GD, intiiului intiii intiilor intiilor Atentie la formele de feminin: G.D. sg. inti (nu intiiei), N.A. pl. intit (nu intiiele), G.D. pl. intiilor (nu intiielor)! Probleme speciale pune exti derea formei de feminin N.A. sg. infiia pentru folosirea cu valoare adjec val in postpunere, in locul invariabilului inti (recomandat de normele vigoare): alituri de clasa intii se spune, din ce in ce mai mult, clasa intfi eea ce reprezint’ o asimetrie fati de masculin si fata de plural. Neologicul prim, nearticulat, are numai valoare adjectival’; se folose te tar dupa substantive (capitolul prim, secretar prim) si mai des inaint Acestuia: in compuse de tipul prim-ministru, prim-plan, prim-secretar (sci se cu cratim’, spre deosebire de vechiul si sudatul primdvard), iar in co structii libere numai cind e precedat de articohu! nehotarit sau de un adje tiv pronominal (un prim contact, aceasta primd intilnire) si in construc Pee ole (de prim ordin, de prima necesitate). Articulat cu articol otarit enclitic, primui functioneaza ca si intiful: cu valoare adjectival n mai in antepunere (prinud copil, prima iubire) si cu valoare substantive (primul a vorbit mai bine); formele flexionare coreete (ca ale oricdrui a jectiv articulat enclitic) sint aceleasi pentru ambele valori, inclusiv la get tiv-dativ singular feminin, unde trebuie evitat’ folosirea cu valoare substa tivali a formei primeia in loc de primei. Constructiile cu numeralul ordir prim in forma de feminin singular articulat — indiferent de genul sin marul substantivului determinat si de locul fata de acesta -, cu sensul le) cal modificat in bun, superior, grozav: masticd prima (sau prima-nti brinza cea mai prima (sau cea mai prima-ntii), cel mai prima vin apani vorbirii neingrijite; formula corecta este de calitatea intit sau de prima ¢ litate. incepind de la ordinalul corespunzitor lui 2, pentru toate numerak ordinale feminine se pune problema respectirii prezentei articolului a numeralul cu valoare adjectival postpus unui substantiv terminat in (articol enclitic): corect este clasa a doua, ziua a saptea, nu clasa dor ziua saptea (greseli suparStoare mai ales in scris). Prin reactie la constr. file gresite fara articol, unii il introduc gresit inaintea lui intii(a): clase intiia (a-ntiia), Alta problema general este posibilitatea insotirii tuturor numerale ordinale de la 2 inainte de articolul demonstrativ ce! urmat de prepozitia (obligatorie in limba literara actual); structurile respective cunose ¢ doua variante fonetice si grafice pentru secventa de + articolul al, a, a bele corecte: scrierea ou cratima, cel de-al doilea sau cea de-a dow,NUMERALUL/ 1 ipo lent (si dintr-un stil solemn), In constructia numeralului ordinal jcolul demonstrativ cel numai acest articol isi schimba forma dupa g: mar si caz, in timp ce numeralul ordinal variaza doar dupa gen la sing , la plural aparind forma de masculin singular alaturi de cer, cele: Singular m. sim. f NA. cel de(-)al doilea cea de(-)a doua G.D. celui de(-)al doitea celei de(-)a doua Plural m. fsin. NAA. cei de(-)al doitea cele de(-)al doilea GD. celor de(-)al doilea celor de(-)al doilea Formele de plural sint foarte rar folosite si aproape numai cu valo tantivala (cu valoare adjectival’, oricum, numai in postpunere). Las lar N.A. cu cel (si de) este sinonim facultativ (usor pretentios) al nur lului ordinal fara cel, pe cind la G.D. prezenta articolului demonstre \stituie singurul mijloc de exprimare a acestor cazuri fa un numeral |. Genitiv-dativul singular feminin folosit cu valoare adjectivala ¢ tie Ia forma cazuala a substantivului insotit cind numeralul e antep spune corect celei de(-)a cincea zile (nu z1), celet de(-)a patruzecea & wrsari (nu aniversare). Ordinalul traditional corespunzator lui 2 este al doilea m. si n., a dou ide evitat forma hibrida a doudlea. Al doilea $i al treilea au cite doua v. ite — ambele corecte — de pronuntare, in general in functie de tempo: | bic in tempo lent (al do-i-lea) si nesilabic in tempo rapid (al doi-L inonimele neologice ale lui al doilea si al treilea: secund, respectiv t livresti si au intrebuintari foarte limitate (de exemplu, pe locul secu 0 terté persoand). Un sinonim vechi si popular al lui al treilea se gist adverbul regional anfdrf acum doi ani" (literal: ,al treilea an in urm. Al cincilea are un sinonim neologic, cvintul, folosit numai in denum ‘imparatului Carol Cvintul. __ Numeroase probleme de corectitudine referitoare la aspectul formal (j ‘hunfare sau/si scriere) sint comune cu cele ale numeralului cardinal y -zis; in aceasti situatie sint ordinalele corespunzatoare lui 6, 7, 14 — $0, 60, 70, 80, care apar uneori in variante formate pe baza unor vari: literare ale cardinalului propriu-zis. Aspecte specifice se intilnese la matoarele numerale ordinale:146 / MORFOLOGIA 5: al cincilea (nw al cincelea) si a cincea (nw a cineia, cum e seris un ori) 8: al optulea (nu al optilea, al optilea, al optelea sau al optilea) 9: al nowdlea (nu al noulea, al nodlea sau al noilea) 12: al doisprezecelea n. =m. (nu al doudsprezecelea), a dowdsprezec £ (nu @ doisprezecea) 22 (32, 42...): al doudzeci si doilea n. = m. (nu al doudzeci si doudle. O problemi de corectitudine gramaticala este respectarea acordului gen, deci evitarea constructiilor regionale si populare de tipul al doil asd. Cu valoare adverbial’, numeralele ordinale propriu-zise sint folosite forma de masculin-neutru. /ntié poate aparea, cu acelagi sens, precedat adverbul mai, specific gradului comparativ. in constructii populare prep zitia de poate insoti numeralele ordinale cu valoare adverbial atit atur eind functioneaza drept complemente circumstantiale, cit mai ales cind functie de atribut (nevastd de-al doilea). Numeralele ordinale propriu-zise se pot reda in scris fie integral cu lit re, fie cu cifre si litere; in ultima situatie cifra noteaza de obicei (cu uni exceptic a lui /) numeralul cardinal din structura ordinalului, iar literele n teazi formantii al si -lea, respectiv a si -a (formantul enclitic -/ea m. si ~a f., ca si articolul enclitic din intiiul, intiia se scriu sau — separate p! cratima — in rind cu restul, sau ,,ia umarul* cifrei: al I-lea, al I1'*). Sy cificd numeralelor ordinale este notarea cu cifre romane: amu! I si clasa I( Zi, cum scri uni; in antepunere se scrie -a conferintd, I-ul congre anulal H-lea, clasa a I-a etc., dar aceasti scriere traditional este rezer\ ta pentru numere mai mici si pentru anumite cimpuri semantice, find « ce in ce mai mult concurati de cifrele arabe: a 40-a aniversare, al 20-| vorbitor si, mai ales, a! 100 000-lea vizitator. Numeralul ordinal adverbial (sau de repetare) § 95. Este numeralul ordinal care arata a cita oara se indeplineste 0 ac une sau se manifesta o calitate. Ca si numeralul cardinal adverbial, spe: numeralului ordinal adverbial nu trebuie confundat cu numeralul ordi: propriu-zis folosit uneori cu valoare adverbiala (vezi § 94). Structura tipiea gi traditionala a numeralului ordinal adverbial este | ralela cu a numeraluiui cardinal adverbial, fiind o locufiune alcatuitS « numeralul ordinal propriu-zis + substantivul oard sau (mai rar) data: int (sau prima) oard (sau data), a doua oard etc. Aceasta este singura str turd in care, pentru 1, se foloseste si sinonimul popular, cu forma numai f. sg., intiiasé: inttiasi datd. Numeralele ordinale adverbiale cu acea structura se pot construi cu prepozifiile de si pentru. Cu prepozitia de po folosite nu numai cu valoare adverbial (Am reusit de prima oard), ci $iNUMBRALUL/ 147 Alt structura a numeralului ordinal adverbial — folositi mai ales in de argumente gi de intrebiri — este reprezentata de o locutiune alcatu- prepozitia in + numeralul ordinal propriu-zis + substantivul rind: in jul rind, in al doilea rind. fentrui primele pozitii din serie existi si numerale ordinale adverbiale ice, cu caracter livresc, sinonime cu tipul fn... rind: mai freevente {primo sisecundo, mai rar tertio; ele se noteaz’ adesea in forma 1°, 2°, CONSTRUCTH CU DIVERSE SPECIL DE NUMERALE ALATURATE (SAU CONCURENTE) 96, Dup& descrierea separati a diverselor speci de numerale se poate fe la constructiile care recurg — simultan sau optional ~ la numerale jind unor speci sau subspecii diferite. xprimarea unor numere mixte, zecimale si a intregilor cu subdiviziuni § 97. Un numar mixt (numir intreg + fractie) se exprima ~ cum ¢ si normal — prin aliturarea unui numeral cardinal propriu-zis gi a unui neral fractionar (de obicei in structura specific de tip -ime sau eu mele jumdtate, sfert cind e cazul) legate intre ele prin conjunctia si: ($i 0 cincime (1 1/5), doi si trei cincimi (2 3/5), unu si o doime/unu si Matate (1 1/2), cinci yi trei patrimi/cinei si trei sferturi (S 3/4). De evitat fierile hibride, care combin’ notatia literala cu cea cifric’, de tipul wm 1/5. Atentie la prezenta conjunctiei s/ in scrierea cu litere (unde se comit i in special cind e vorba de jumdtate: de retinut c& se spune corect ‘yi jumdtate, nu trei jumatate) 51 in lectura orali a notatiei cifrice! ind formulele care exprimd numere mixte sint folosite impreund cu Je intregilor exist 0 deosebire de topicd intre limbajul oral ~ si chiar cris verbal, care noteazi numerele prin cuvinte, cu litere — si notatia cu re a numerelor: in vorbire substantivul sti intre numeralul cardinal pro- zis si numeralul fractionar, altfel spus inaintea fractici (cinci kilo- fe si trei sferturi), dar la notatia cu cifre a numarului mixt substantivul azi dupi toata formula, deci abia dupa fractie (5 3/4 kg). De aici rg alte doud deosebiri de constructie gramaticala in sitwatia in care sul este 1: in topica specifica limbajului verbal, cu substantivul inter- intre numirul intregilor si fractie, numeralu! cardinal propriu-zis are Je adjectivale un, 0, iar substantivul imediat urmitor are forma de gular (un sac i trei sferturi, o tond si jumdtate, un kilogram si doud i; in topica specific’ notatiei cifrice, cu substantivul agezat dup’148 / MORPOLOGIA si nu se observe, din cauzi ci ele sint notate prin abrevieri ca m (= met si meri), dar e vizibil la substantive ca butoaie, saci, sticle =, iar in eazul in care notatia cifricd se transpune verbal gi se citeste eu voce tare numeralu} cardinal propriu-zis are formele substantivale unu, una, deci ume si tre! sferturi saci, una si jundtate tone (desi unii vorbitori considera c& pluralu) este nefiresc pe ling numeralul unu, una, aceasta este constructia con sacrata). Problemele de acord in gen intre numeralul cardinal propriu~zis care exprimi intregii si substantivul care-i denumeste sint cele cunoscute ale numeralelor care au forme de gen, dar ezitarile si greselile sporese daca termenii implicati in acord sint la distanta, in speti atunci cind numele intregilor este asezat abia la sfirsitul formulei: nu se greseste in mod o| nuit in topica doud bidoane si trei sferturi, dar se intilnese cel putin ez: la lectura structurilor de tipul 2 3/4 bidoane sau cisterne, unde apare ten. dinta de folosire invariabila a formei de masculin doi si tei sferturi De acelasi tip cu structura folosita pentru exprimarea numerelor mixte in topica specifica limbajului verbal este imbinarea o data si jumatate, in care numeralul fractionar se altura unui numeral cardinal adverbial. Numerele zecimale, fiind un tip de numere fractionare, se pot ex: prima prin formule in care se aplica structura generala folosita pentru nu merele mixte, respectiv structura specifica folosita pentru numerele fractio: nare, deci cu un numeral fractionar in -ime pentru subunitati: trei (intregi si doud miimi corespunde notatiei 3,002 (= 3 2/1000), iar o sutime notatic 0,01 (= 1/100); numerele zecimale au insa si formule cu o struetura speci fica, care, poind de la notatia matematic’, includ substantivul virguic (numele semnului dintre intregi si zecimale) si in care pentru partea dc dupa virguld se folosesc fie numerale fractionare: trei virguld doud miimi zero virguld 0 sutime, fie numerale cardinale propriu-zise: tei virgulc zero zero doi, zero virguld zero unu (ultima formula este adesea singur: posibila: de exemplu, unu virguld trei sute doudzeci si cinci). Formulele care exprimi numere zecimale se comport intr-un fel ase manitor cu cele pentru numerele mixte in privinta deosebirilor de topica (: substantivului care denumeste intregii) intre limbajul verbal si notatia ct cifre, in privinta problemelor care apar cind intregul este | sia probleme lor de acord; atentie deci la lectura corecti a unor notatii ea 2,5 kg (dou virguld cinci kilograme), 1,7 t (una virguld sapte tone)! In plus, aici exist unele probleme similare in situatiile in care intregul este zero (0,8 f: zer« virguld opt litri) sau/si in cele in care unu se gaseste la sfirsitul partii zeci male (7,1 I: sapte virguld unu litri; 0,01 |: zero virguld zero unu litri). O situatie aparte se intilneste la lectura numerelor zecimale care se re fera la unititi de masura fizice sau monetare din sistemul decimal: dup. ‘mentionarea intregilor prin numele unei anumite unititi, partea zecimal poate cuprinde indicarea printr-un alt substantiv a subdiviziunilor acele unitati; de exemplu: cinci kilograme si doud sute de grame (= 5,200 kg)NUMERALUL/ 1 ele intregilor (kilograme, dolari) se combina cu deosebiri privi {a sau absenta substantivului care denumeste subdiviziuni (gran ) $i prezenfa sau absenta conjunctiei si: cinci kilograme (si) doud st grame); aceste elipse sint frecvente in limba vorbiti, in care se po: ite si numele unitatii superioare, reprezentind intregii: cinci doud sui Probleme asemintoare se pun si la exprimarea altor intregi \ diviziuni (nu neaparat zecimale), cum sint unitatile temporale, pi nule complexe realizate cu numerale cardinale propriu-zise gi cu st itivele corespunzatoare: de exemplu, in loc de un an si jumdtate se pe un an si un semestru/un an si doud trimestre/un an si sase luni, de doud ore si un sfert se poate spune doud ore si cincisprezece n we; de respectat prezenta conjunctiei si inaintea ultimului numeral (¢ trei luni; doi ani, trei luni si cinci zile). orelor intregi — insotite sau nu de subdiviziunile lor — se face pi le cardinale propriu-zise, popular numai prin cele de la 1 la | (si oficial) si prin cele de la 13 la 24; ea pune unele probleme refe fa genul numeralului si la numarul substantivului ord (care poate ): se spune corect (ora) unu si (ora sau orele) dowdzeci si umu, ¢ sau orele) dowd si, la fel, doudsprezece (nu doisprezece), doudzeci (nu doudzeci si doi). Exprimarea unei ore care nu este un intreg fo atit structura pentru numere mixte (ore + fractiuni de ora redate pi tate, sfert: trei $i jumatate, patru si trei sferturi), cit si struetura pe intregi (ore) $i subdiviziuni specifice (tei si treizeci de minute: pan eisprezece minute si opt secunde), in ambele structuri numeralele fii te intre ele prin conjunctia sf, asezata inaintea ultimului numeral ci dic si secundele (conjunctia si poate fi omisi intre ore si minute 1 ti cind este omis gi substantivul minute, iar numeralul corespunzal mitelor este mai mare de 15: (ora/orele) trei dowdzeci, (ora) wm tr ee); la aceste structuri de tip progresiv se adauga doua de tip regresiv, de la + 30 de minute, se foloseste pentru or’ numeralul imediat sup ise scade numirul necesar de minute (indicat prin numeralul cardir is sau prin numeralul fractionar un sfert) legindu-se numeral n ptepozitia fard: trei féird doudzeci si cinci, trei fard un sfert, Pent ¢ situafii exist structuri sinonime, cu deosebiri stilistice: structur sive si regresive) care conjin numeralele fractionare jumdtate sint populare si familiare, pe cind cele cu cincisprezece, treizeci s izeci yi cinci (de minute) sint livresti si oficiale (constructiile cu ) si sfert se folosesc, de altfel, numai in sistemul popular si famil indicare a orelor prin 1-12, nu si prin 13-24); de la + 30 inainte struct progresive de tipul (ora) unu si treizeci si cinci (de minute) sint livre iciale, pe cind cele regresive, de tipul doud fiira doudzeci si cinci, s iliare. Regional exista si o structurd regresiva care nu este limitata150 / MORFOLOGIA ile de acest tip (un sfert la doud ,(ora) unu gi un afert’, jumadtate la de (ora) unui $i jumatate” gi tre’ sferturé la dowd ,(ora/orele) doud far’ sfert”) nu sint literare, Exprimarea datei § 98. Dintre problemele pe care le pune exprimarea unei date cal daristice intereseaza in acest capitol numai cele legate de numeralul fol pentru zile, luni si ani in ce priveste ziua dintr-o luna oarecare, normele limbii literare prez ti unele ,curiozititi* — dac& se poate spune asa ~ sau inconsecvente ¢ dau loc la diferite greseli din partea vorbitorilor depringi s8 aplice regu Uinui sistem, frumos din punct de vedere teoretic, dar in situatia in sp inexistent in practic’. Astfel, pentru prima zi a lunii se foloseste numer: ordinal (propriu-zis): intii’ martie, in timp ce toate celelalte zile ale lt ssint desemnate prin numerale cardinale (propriu-zise): opt martie, doud: si patru ianuarie etc. In aceste conditii este usor si se ajungi la extinde numeralului cardinal si pentru prima zi a lunii (cu atit mai mult, cu ct general exist’ tendinta de inlocuire a numeralului ordinal cu cel cardit vezi § 99); asa se explica de ce unii vorbitori spun unu mai in loc de i mai, cum cer normele limbii literare (de remareat ci, in constructii numele luni neexprimat, numai prin folosirea numeralului ordinal se p te evita confuzia cu formula de indicare a orei: Ne revedem la intii se fera la data, iar Ja unu la ori). Dar, dacd pentru celelalte zile ale lunii, d a doua pind la ultima, exist’ unitate in folosirea exclusiva a numeralt cardinal nu inseamna ci aceast folosire este lipsit’ de inconsecvente. intimpin’ aici problema genului acestui numeral — bineinteles, la nume lele care au forme de gen diferite: doi sau doud martie? doispri doudsprezece mai? doudzeci si unu sau doudzeci si una iunie? Limba | rara a ales pentru 2 si compusele 12, 22 forma de feminin — deci de doudsprezece, dowdzeci si doud martie ~, dar compusele lui unu in for de masculin: doudzeci si unu iunie, treizeci si unu decembrie; aceast& consecvent a normelor da nastere la diferite ezitari sau incerc&ri de 1 formizare in doua sensuri: unii vorbitori extind genul masculin si in ¢: lui doud, doudsprezece, doudzeci si doud, spunind doi martie in loc doud martie (\ocalitatea rurala de ling Mangalia este cunoscuta in vor numai sub forma Doi Mai, locuitorii ei numindu-se doimdieni), iar altii tind genul feminin la compusele lui unu, spunind doudzeci si una, res tiv rreizeci si una ianuarie (in extinderea femininului joacd un rol gi se ‘mentul raportarii [a substantivul =i). Evident, prin uniformizarea spe sau/sia genului se ajunge la un sistem mai logic, numai c sistemul ob tiv al limbii, fie el si ,ilogic“, cu norme inconsecvente, nu poate fi moc cat prin interventii subiective, nesustinute de traditia exprimarii liter Trebuie si recunoastem ins& c& modelele literare sint mai greu de desccNUMERALUL / 1 in cazul numeralelor, care in seris apar de obicei notate prin cifre (t i cifre arabe pentru zile, inclusiv pentru inti, notat /), netradind 1 despre specia sau genul lor, ‘Notatia prin cifre a lunilor (/— XZ, | - 12 sau 07 - 12), totdeauna pt de numérul care indicd ziua si de cele mai multe ori urmate de inc ‘anului, nu spune nimic despre faptul c& in aceste formule luna se « in limbajul administrativ printr-un numeral ordinal feminin (4 1 19 4/2/1932 citindu-se patru a doua...), in timp ce in exprimarea ob lectura inlocuieste cifra pentru luna cu substantivul care o denumes februarie), ‘Anul se exprimi prin numerale cardinale propriu-zise (redate in sc cei prin cifte arabe; anul de aparitie a unei cArti se noteazi uneori cifre romane; MCMLXXXIV = 1984). La exprimarea unui an din mileniul nostru in limbajul familiar se om partea inifiala a numeralului compus: fie numai o mie, spunindu- 1984 numai noud sute optzeci si patru, fie si sutele: in optzeci . Cind formulele scurtate sint folosite in seris in notatie cific’, ¢ primelor cifre poate fi marcati prin apostrof: ‘84 in loc de 1984, f ‘aceastA scriere — preferati in limbajul publicistic si in cel publicitar — obligatorie (e permisa i notatia 84). Omiterea sutelor trebuie folos prudenta, intrucit poate duce la contuzii intre secole. Unele trunchi Saul erau consacrate pentru secolul trecut, de exemplu: 77 (razho ~) = 1877, dar in ultimul timp se vorbeste si de 77 (cirtremurul din 1977. Numeralul cardinal in locul celui ordinal § 99. Se constati o putemic’ tendinta de inlocuire a numeralelor or propriu-zise cu cele cardinale (propriu-zise), care ajung astfel sd ¢ ime un sens nespecific pentru ele, Normele au nevoie aici de nuantir licri dupa diferite situatii gramaticale, lexicale gi stilistice, intrucit menul are loc numai la numeralul atribut adjectival postpus si mai a. genul masculin-neutru, de preferint’ in combinatie cu anumite subst: (de exemplu, la numerotarea regimentelor, a bornelor de distante) de regula cind e vorba de numere mari, de asemenea, mai ales jumite varietati functionale (imbajul familiar, tehnic si publicistic). Conform normelor, se recomanda sa se spuna anul (articolul, capitol jul, felul, gradul, secolul, volumul) intié si al doilea, al treilea etc., « structiile cu numeralele cardinale unu, respectiv doi, trei sint tolera tolereaz4 chiar folosirea cardinalului in forma masculind dupa un stantive feminine ca pagina, loja: pagina unu, loja doi (nu insa si du satt banca). Daca numele de suverani se folosesc numai cu numer152 / MORPOLOGIA VI (sase). Se spune aproape numai kilometrul 19, mila 23, paralela 36, tol astfel regimennul 33, escadronul 2 (dot), numarul unu (sau doi) si numa} Kilometrul 135, articolul 214, legea 18, pagina 380, cu numerale cardinale Este insa gresiti folosirea numeralelor cardinale in situatii ca: razboiul doi (in loc de al doilea) mondial, rindul trei (in loc de al treilea) de la fereas tra, deceniul sapte (in loc de al saptelea) si, mai ales, sectia unu (in loc de Secfia inti’) sau clasa una (in loc de clasa intii). Uneori, mai ales pentru numerele mari, numeralul ordinal este inlocuil prin formula (cu) numarul + numeral cardinal: brigada nr. 3 (numdru trei), exemplarul nr. 3 000, vizitatorul cu numdrul 1 000 000 ete. UN SUBSTITUT DE NUMERALE § 100. Din limbaju! matematic a patruns si in limbajul familiar un sub: stitut de numerale (care poate fi numit pronumeral) n, citit en, care desem. neazi un numar nedeterminat: vom vizita n muzee, fi-am spus de n ori. De la acest n s-a format si un corespondent ordinal, folosit, la feminin, ma ales in numeralul ordinal adverbial: (pentru) a n-a oard; ef. si prezenta lu nin compusul creat dup’ modelu! numeralelor corespunzatoare lui 11-19 al ensprezecelea sau al enspelea. NUMERALELE SI ALTE PARTI DE VORBIRE § 101. Descrierea din § 87-99 s-a referit la numeralele folosite cu statu de numeral (cu valori adjectivale, substantivale si adverbiale in limitel acestui statut). E bine de stiut ins ci multe numerale pot fi folosite cu sta tut de substantive — ca nume de cifre, de note (calificative) scolare, di intervale muzicale ete. — si in aceste situatii ele capita caracteristici gra maticale diferite de cele descrise: de exemplu, pot fi articulate (treiul, op tul, unsprezecele), pot avea singular si plural (un opt, mai multe opturi) pot fi folosite independent (un secund, secundul). Exista de asemenea diverse parti de vorbire in structura carora se iden tific un numeral sau elemente echivalente. Pe ling derivate si compus analizabile prin numerale romanesti — ca sutar, sutisoard, milionar, pri ‘mar, a uni, a indoi, a dubla; sutamiist, triplusalt, primavard -, multe al tele, imprumutate, contin in structura lor de origine numerale (vezi si § 88) Recunoasterea numeralului originar sau macar cunoasterea sensului actua legat de un numeral asigura folosirea corect’ a unor asemenea cuvinte Problema intereseazi studiul numeralului, pentru ca greselile curente im plicd adevarate numerale in doud feluri: in constructii pleonastice ~ ci un numeral e folosit sunerflin ca determinant al alNUMERALUL / 15 \ivalentul acestui numeral, de exemplu bicicletd cu doud rofi — sii ictii contradictorii, absurde ~ cind un numeral e folosit ca determ ‘al unui cuvint care contine echivalentul altui numeral: de exemph icletd cu trei roti (se poate spune insi trifoi cu patru foi pentru c& plar pectiva nu poate fi numiti altfel). Dup’ cum rezult& si din exemple! |, este vorba in mod special de anumite elemente de compunere savar au sensuri legate de numerale: 1 uni- (unilateral) si mon(o)- (monarh, monoplany; primi- (primipar) si proto- (prototip) bi- (bilunar) $i di- (distih), diplo)- (diplacuzie, diplofonie), ambi-(ambigen) $i amfi- (amfibiu), amfo- (amfocit) tri- (triunghi) cevadr(i)- (cvadragenar, evadrimotor) si tetr(a)- (tetratlon, tetravalent) evincy- (cvinevagenar) si pent(a)- (pentodd, pentavalent), chint- (chintesenfa) sau cvint- (cvintilion) sex(i)- (sexagenar, sexiped) $i hex(a)- (hexodd, hexametru), sext- (sextilion) sept(u)- (septenal, septuagenar) si hepta)- (heptodé, heptaedru) acto- (octosilab) nona- (nonagenar) si ene(a)- (eneoda, eneasilab) 10 deci- (decilitru) $i deca- (decalitru) 11 endeca-(endecasilab) 12. dodeca- (dodecasilab) 100 cent(i)- (centenar, centigram) $i hecto- (hectogram) 1000 mil(i)- (milenar, milimetru) 5i kilo- (kilometru) 10000 miria- (mirialitru) VS semi-(semicerc), demi- (demisol) si (h)emi- (emisferd, hen plegie) v a a Ww Be .0 0 Pe ling’ formatiile cu numerale originare, in terminologia stiintifi der exist elemente de compunere cu alt statut originar cArora li s- ibuit, in mod conventional, sensuri de numerale in denumirea unitati misuri foarte mari (mega-, giga-, tera-) 3i a celor foarte mici (nan EfPronumele § 102. Este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substan dind si diverse indicatii gramaticale cu privire la acesta sau indicatii scriptive cu privire la obiectul denumit de el. Unele promume (sau nur unele forme) pot inlocui si propozitii sau fraze intregi Pronumele sint de mai multe specii (9): personale (in care se incluc cele de politete), reflexive, de intirire, posesive, demonstrative, relati interogative, nehotirite si negative Categoriile gramaticale intilnite la majoritatea pronumelor sint caz numiirul gi genul, deci categorii comune cu flexiunea nominal’, care sin exprimate intr-un mod aseminator, dar cu tinele particularititi, Citeva s) cii de pronume cunose si categoria persoanei: pe ling pronumele num personale, in aceasta situatie mai sint pronumele reflexive, cele de intit si cele posesive. in general, flexiunea pronominala este bogati, in gre diferite la diversele specii si chiar in cadrul aceleiasi speci, si se caracte ZeazA printr-un numar relativ mare de forme neregulate fata de inventa redus de cuvinte care apartin clasei pronumelui. Parte de vorbire cu inventar inchis, pronumele este reprezentat nun prin cuvinte mostenite din latina sau formate in limba romana din eleme te mostenite din latina. Toate pronumele fac parte din vocabularul func mental, avind ranguri de freeventi ridicate, Cu exceptia pronumelor personale si a celor reflexive, pronumele diverse specii devin adjective pronominale atunci cind insotesc substantiv, acordindu-se eu el in gen, numar si caz. Din punet de vede formal adjectivele pronominale au uneori particularitati deosebitoare fz de pronumele corespunzatoare. Ca inteles, cele mai multe adjective pron ale nu mai au functie de inlocuire, aducind doar, cu privire la substa tivul determinat, indicatiile caracteristice speciei din care fac parte; nurt adjectivele posesive continua si inlocuiasci numele posesorului (pierzi du-si ins’ capacitatea de inlocuire a numelui obiectului posedat). PRONUMELE PERSONAL § 103. Este pronumele care desemneazii diferitele persoane grama cale, fara a da si alte informatii: persoana I arati la singular (eu) nersomeels PRONUME vorbeste, iar a plural (noi) un grup care include persoana vorbitor ‘ ana a I-a arata la singular (fv) persoana careia i se adresea: itorul, iar la plural (vo#) un grup din care face parte interlocutorul; pe a Ill-a arati obiectul (el, ea) sau obiectele (ei, ele) despre care te, cind acestea sint altele decit persoana I si a Il-a. iru persoana a Illa, pe ling’ pronumele personal de baz sau pr el, ea..., existi inc dows pronume: insul, insa... si dinst 104. Pronumele personal propriu-zis are o flexiune deosebit de b el igi schimba forma dupa persoand, numar si caz, la persoana a IIT igen, iar la cazurile dativ si acuzativ are cite dowd serii de form mate (mai exact: accentuabile) si neaccentuate. (Formele accentua imite uneori lungi, iar cele neaccentuate scurte, dupa situatia cea m 8; Ia persoana a IIl-a insi nu totdeauna formele neaccentuate si ‘scurte decit cele accentuate: vezi dativul feminin singular ef ~ fi, ac | masculin singular ef ~ i sau plural ei ~ fi.) Formele neaccentua de doud feluri: nelegate de cuvintele invecinate si legate grafic sau jic de acestea; in sfirsit, formele neaccentuate legate (sat conjunct fi simplu legate (de cite un singur cuvint) ~ proclitice sau enclitic ppozitie ~ sau dublu legate (de cite douti cuvinte) — mediane ~. Formele neaccentuate legate se scriu totdeauna cu cratimé (liniut? noteazii in acelasi timp dependenta gi autonomia pronumelui; pe parte, cratima noteaz’ si eliziunile care se produc, fie la pronume (1 sapta > m-asteapté, nu il dau > mul dau), fie la cuvintele vecine (1 ba > ma-ntreaba, nwo dau > n-o dat), La unele persoane formele neaccentuate prezinti omoni ilor dativ si acuzativ, in cadrul aceluiasi numar (plural: ne; va si. v-; $i. -n/A£-n.) sau la numere diferite (7 sii D. sg. m.-ngi fs A. pl. m Pronumele personal este singura parte de vorbire Ia care se intilne ite care diferentiaza formal nominativul de acuzativ (I sg. eu ~ mir 1 2.sg. tu tine, te) sau, partial, genitivul de dativ (3 sg. lui, ef G. $i numai D.); prin controlul cu aceste pronume se pot recunoaste rile cazuale diferite ale formelor unice de la alte cuvinte. ati formele pronumelor de diverse persoane: 1 sg. 25g. N. eu tu G. a D. ace, mie tie heace. imi, mi in, fi mi-, -mi, -mi- fie, “fi, fi A. ace mine tine meace, md te méd-, -méi, -méi-,m-,-m- tee, -te, -fe~ v. - tu!156 / MORFOLOGIA N G. D. ace. neace. A. ace, neace. v. as e 1 pl. 2pl. N noi voi G. - = D. ace. noua voud neace, ne, ni va, vi Ne-,-ne, Ne, Micy-ni- vee, VG, vibe, >, “Vy Vi-g Vi A. ace. noi voi neace. ne va ne-, -ne, -ne~ vde, -vd, -vad-, v-, -v- Vv. a voi! 3pl. N. ei G lor D. ace. lor neace. le, li le, -le, -le-, li- A. ace, i neace. Vv. = = Tabloul acesta, prezent, intr-o forma sau alta, in orice gramatica ro méneasca, nu este dat nicaieri cu scopul memorizarii mecanice a unor list de forme dup’ modelul colegilor lui Creanga de la scoala de eatiheti di Filticeni, in frunte cu vestitul Trisnea, care incercau si spun’ pe de ros wmi-ti-i, ni-vi-li-, me-te-il-o, ne-ve-i-le. Si alte imoave h&zoase ca aceste” atrigind comentarii ca ,Ce-a fi aceea, duci-se pe pustii!* sau ,CumpliPRONUMELE/ 157 ), la care urmeaza sa se refere diversele explicatii si observatii, necesare special pentru numeroasele forme neaccentuate. Consultarea atenti a acestui tablou este in miisura sa arate, de exemplu, = nu existi forme pronominale ca me si fe, pe care unii le scriu gresit in de mi si fi urmate de vocale (me-a dat, te-am scris in loc de mi-a, ds = la acuzativ nu exist’ in limba literara formele Mf 3 sg. si ni 1 pl., pe unii le folosese gresit in loc de -/ si ne, in combinatie cu imperativul rinde-lé-i in loc de prinde-1, prinde(ti)-ld-fi in loc de prindeti-l, rectiv duce(ti)-ni-ti in loc de duceti-ne (Id in loc de -/ apare, la fel de iterar, si in combinatie cu interjectiile iatd, iacatd: ia(cd)ta-la-i), ~ formele neaccentuate nelegate imi, if, fi, il constituie cite un singur (nu sint compuse, ‘este un adaos de sprijin fonetic), scriindu-se co- aga si nu cu cratima, cum le scriu unii (deci niciodata imi-da sau i-mi, Vi, i); ~ formele accentuate de dativ | sg. si 2 sg. sint mie, fie (nu mia, fia, spun unii). Tabloul in sine este departe de a putea spune totul despre formele pro- imelui personal. Folosirea diverselor forme neaccentuate, respectiv ale- formei adecvate intr-o anumita situatie, are unele reguli obligatorii gi ltele facultative, depinzind de mai multi factor, in special de: a) locul pro- imelui fata de verb, b) vecinatatea altor pronume neaccentuate, c) sune- | final al cuvintului precedent, d) sunetul initial al cuvintului urmator. Inele reguli facultative depind de un anumit tempo al vorbirii gi de regis- I stilistic; de exemplu, folosirea unor forme nelegate sau legate dup’ un Wint terminat in vocal’: se spune (si se scrie) nu-/, sd-i in tempo rapid si vorbirea curenta, dar nu i, sd if in tempo lent si in stilul solemn. intrucit ste reguli obiective sint in general respectate gi cele mai frecvente gre- i privesc aproape exclusiv scrierea, nu e necesara o prezentare detaliata regulilor sau conditiilor de intrebuintare a fiecdrei forme. Pentru a ilustra iversele forme neaccentuate din tabloul anterior, iat’ altul cu exemple de losire a lor in contexte minimale: Lsg. D. imi dd, mise da mi-aduce, déi-mi, dé-mi-o A. mavede mé-ntreaba, asteaptii-mé, lua-mé-va, m-asteapta, lua-m-ar 2sg. D. itida,tise da aduce, nu-ti dau, fi-fi-ar158 / MORFOLOGIA 35g. D. ii dau, ise da i-adue, mei dau, daci-o A. m.sin. ilvad Lastept, nul vad, lua-lar f ovad o-ntreb, dé-o, lua-o-ar I pl. D. ne dai, ni se dé ne-aduce, dii-ne, dét-ne-o, nici dé, dii-ni-i A ne vede ne-asteaptt, asteapti-ne, lua-ne-ar 2pl. D. vd da, vi se da va-nminez, dindu-va, da-v. viei dé, datu-vi-s-a vd vede vé-ntreb, vdzindu-vd, lua-vd-va, v-asteapta, lua-v-ar 3pl. D. le da li se da le-aduce, dii-le, da-le-o, li-i da, dinduc Am jivede va, v=o dau, datu-v- i-asteapta, asteapta-i, lua-i-ar f.sim. le vede le-asteapta, asteapti-le, lua-le-ar Gregelile referitoare la forma asupra caré dou’ feluri. ‘a trebuie atras’ atentia sint Pe de o parte, se produc ~ atit in vorbire, cit si in scris — confuzii in diverse forme: ~ intre formele nelegate ne si ni, aceasta din urma find folosit’ gre atunci cind nu este urmati de alt pronume neaccentuat (Care ni sint se cinile? in loc de ne sint); in scris confuzia apare si intre formele legate + sini- (ca si le- si li-), scriindu-se uneori ni-a dat sau di-ni-o (in loc de ne dat, da-ne-o) si chiar ni-a veizut (in loc de ne-a vazut), intre formele legate de dativ v- si vi-, spunindu-se gi seriindu-se gre vi-0 dau sau dindu-vi-o in loc de v-0 dau, dindu-v-o. De asemenea, se produce uneori o contragere a formei de dativ vd, n rar gi fe + verbul e in contexte ca Nu va (sau le) rusine? in loc de Nu (sau le) e rusine? Pe de alti parte, se intilnesc multe gregeli de scriere legate de folosi: cratimei: = omiterea cratimei (si contopirea a dou cuvinte) in situatii ca da sau ma vzut, mai vézut, va dat in loc de dé-mi, m-a véizut, m-ai vizut, dat; ~ prezenta inutila a cratimei in contexte ca mi se dé, mi te prind.PRONUMELE / 15! nul numai aspeetul pur formal al pronumelor personae, ci si intre lor intereseazi cultivarea limbii. stingicie stilisticd consta in prezenta inutila a pronumelui persona pe linga un verb care are marcat’ persoana in forma lui, atunci cin: ‘yorba de o reliefare a subiectului; caracterul artificial al propozi ete" din vorbirea scolareasc&, cu subiectul pronominal exprimat, d Noi astazi am invdfat... sau Eu md numese...; Eu sint elevd este evi (vezi si § 259). Intr-o situatie asemanatoare se gaseste folosirea for ‘entuate de dativ sau acuzativ la complementul indirect, respeoti alaturi de forma neaccentuati, care ar fi suficienta in contexte ca ut I: Cum te cheama? Pe mine ma cheama X Y. imeroase reguli privesc fenomenul dubla lementului direct si indirect (sau a propozitiilor corespunzatoare forma neaccentuati a pronumelui personal: vezi § 293, 298, 363 : ‘Unele dintre aceste reguli sint facultative, altele obligatorii (impunin snta, fie absenta dublarii). Greselile propriu-zise care se constata limbii dovedese numai nerespectarea unor reguli obligatorii din c¢ sia celor prohibitive, deci care interzic o forma neaccentuati, ca antic ‘ unui complement direct sau indirect nume de Incru: O vefi prin 1a, Blis-a adresat institutici in loc de Veti primi cartea, El s-a adres« ici. in situatiile pentru care regulile sint facultative exist unele di: \ii sau macar preferinte stilistice: anticiparea ambelor complemente : te mai ales in limba vorbit’, in timp ce limba serisa, in stilul preter ‘mentine uneori constructiile fara anticipare, simtite astizi drept use hhite in situatii ca (/-)a intrebat pe copii sau (Le-)a spus copiilor. \w este literara constructia, cunoscuta de unele graiuri, in care se repe ji pronume neaccentuat complement direct, plasat atit inaintea verb ‘eit si dupa el: o va lua-o in loc de o ve hua (sau va lua-0). ‘ormele neaccentuate pun si unele probleme legate de posibilitat irii lor autonome si de asocierea lor. in mod exceptional si numai yjul familiar, unele forme neaccentuate pot constitui singure ~ sau al doar de cuvinte ajutatoare — un enunt, anume un rispuns afirmat i § 247): - Va ved si miine? — Ne; ~ Sa-i mai dau? ~ Séi-i. Coordonan ui forme neaccentuate dependente de acelasi verb (de exemplu, Ne weciazd, Imi si iti multumeste) nu este recomandabild, La folosir inal a unei forme neaccentuate de dativ si a uncia de acuzat le exemplu, mi te, mi-l, mi-o, mi-i, mi | fetinut c& exist restrictii in privinta unor vecinatati (si nu numai « ivatie de ordin logic, ca la *mi md sau *mi ne): de exemplu, nu se sp i ve, nici *ni va (desi mi te si ni te sint curente). Pentru posibilitati ere este util urmatorul tablouw160 /MORFOLOGIA ‘3 A! ma | te L ° ne |v i le mi | - + foe oo + ' ti al a + + - a + | eS Ce ee ee ne] -. eiilbeawe alt nea deces dP tame ee ni | - 2s + v(a) fi ne S ioe ey vi + = +] + le + a i H#|-|[@m {+ - @ Folosirea formelor neaccentuate ale pronumelui personal de persoana T1-a cu asa-numita valoare ,ncutra", lipsita de referire la un anumit obier comporta uncle recomandari de ordin stilistic, Valoarea in discutie + poate intilni la urmatoarele forme: — dativul singular i s inainte, 2i-i un cintei ui =i, in construc(ii fixe populare ca da a-i trage cu bautura; singular feminin 0, pe de o parte, populare, ca am patit-o, 0 face latd, n-am nimerit-o, structii livresti, care trebuie evitate, de tipul v-0 fur s de vd jur, iti dectar); — acuzativul plural feminin-neutru fe in constructii ea le zice bine, | au le vede ,.se pricepe, stie*, care marcheaza stilistic exprimarea Ai sau imitatiile ei teribiliste Puternic marcata din punct de vedere stilistic ca neliterara este si fole sirea vocativului fu cu valoare apropiata de o interjectie de adresare, inlc cuind numele interlocutorului, in exemple ca Unde mergem, tu? sau Tu, su mai merg, care caracterizcaza vorbirea periferica, in special a femeilor Cu atit mai nerecomandabil este acest tu ca insotitor al unui substantiv | vocativ plural: ty, fetelor, In legatura cu intrebuintarea persoanei 1 plural cu valoarea persoanci singular in situatiile numite pluralul autoritatii sau al maiestatii, pluralt modestiei si pluralul autorului, care e cel mai freevent in limba actual este necesir sa se stie ca ea este posibila, obisnuita, dar nu obligatorie (cun cred unii despre pluralul autorului) si ca 0 conditie a exprimarii corect este consecventa: avind libertatea de a opta pentru exprimarea la (persoana | n constructii fix: i, pe de alta, in cor wt -0 declar (in loPRONUMELE / 16 Jar sau plural, autorii trebuie si fie atenti la respectarea aceluia in intreaga lucrare, la diverse forme pronominale gi verbale. Dec voi ardta in comunicarea mea ce m-a determinat sau ce mise pare, 0 ardta in comunicarea noastrd ce ne-a determinat sau ce ni se par ‘eonstructii hibride ca voi ardta in ce ne priveste sau noi susfinem urmi lucrarile mele, mise impune, m-a convins. Formele neaccentuate de dativ au doui intrebuintari specifice: dativt i dativul posesiv. Dativul etic (sau al interesului afectiv), existent numai la pers. 2.sg,, este o constructie — populara si familiar’ — expresiva care sug participarea sufleteasc a vorbitorului, respectiv a ascultatorului, ie; de exemplu, Unde mi-ai fost?; Cind are bduturd, fi-o bea dintr- ire. Formele pronominale pentru cele doudi persoane pot aparea gi asc in topica mi fi: Cind il prindea, mi ficl batea zdravén. ativul posesiv este cazul dativ folosit cu valoare posesiva. De 44 valoare se intilneste, in diverse constructii, si la substantiv, si | te specii de pronume, existenta dativului posesiv este relevat de ob in legatura cu intrebuintarea formelor neaccentuate ale pronumelt sonal gi ale celui reflexiv (vezi § 107). Dativul posesiv exprimat prin pronumele personal se poate gisi in tr 1. Pe lings un substantiv, ca forma conjuncti legati enclitic de substar | respectiv sau de atributul adjectival (adjectiv propriu-zis, numera icipiu) care il preced’: in casa-i, in frumoasa-i casd. Pronumele’pe are in asemenea construetii functia de atribut pronominal in dativ. 1 sinonim cu un adjectiv pronominal posesiv (aici cu sa) sau cu gen I pronumelui personal (Ju/, ei), pe care le inlocuieste. Sensul posesiv de atribut nu sint suficiente pentru a conferi formei de dativ a unt yume personal valoare adjectival: lipsindu-i conditia esentiali a aco i in gen, numar si caz cu substantivul determinat, dativul posesiv n fi incadrat Ia adjectivele pronominale. 2, Pe ling’ o prepozitie sau o locutiune prepozitional’ din categor care se construiesc cu cazul genitiv sau cu un adjectiv posesiv, ¢ conjuncti legata enclitic: asupra-i, in juru-i. Ca si sinonimele sa aceasti constructie pe care le inlocuieste, dativul posesiv indeplines! se functii sintactice — de obicei complement, mai rar atribut — in cu prepozitia sau locutiunea prepozitionala pe ling’ care apare. . Pe lingi un verb, ca forma legat\ sau nelegati, de reguli agezai -a lui, dar cu referire la un substantiv care se giseste in relatie ¢ st verb (subiect, nume predicativ, complement): i apreciez eforturil punct de vedere formal, pronumele personal in dativ este un determ al verbului, anume complement indirect — cea ce se verified pri ilitatea de a dubla, cel putin in majoritatea constructiilor, forma nea«162 / MORFOLOGIA sinonim cu un adjectiv pronominal posesiv sau cu genitivul pronumel personal, deci cu determinante ~ atributive — ale substantivului, nu ale ve bului (/i apreciez eforturile = apreciez eforturile sale sau lui, ei). Duy cum se vede, dativul posesiv de pe ling’ un verb prezint 0 evident coi tradictie intre forma si infeles, pe care analiza gramaticali o rezolva « obicei in favoarea formei, desi nu lipsesc pirerea contrara gi unele inte pretiri mai nuantate. Ce trebuie stiut despre dativul posesiv pentru practica limbii? ‘In primul rind, unele restrictii de ordin stilistic. Singurul tip viu, care foloseste in toate stilurile limbii, este dativul posesiv de pe ling’ un ve (3). Pe linga un substantiv (sau atribut adjectival al acestuia) si pe lin; prepozitii (deci tipurile 1 si 2), dativul posesiv reprezint’ in limba actua © constructie invechit’, care este admisa in poezie (gi in proza poetic’), d simtiti ca artificial, livresed in orice alta situatie, cu exceptia un imbiniti fixe ea din parte-mi sau Puschea pe limbd-fi. Inexistente ca pr cedee active in limba vorbita, aceste dou’ tipuri de dativ posesiv nu si cum cred unii — caracteristici ale limbii scrise sau ale limbii literare general, ci numai ale poeziei. Cu toate ci cele trei tipuri de dativ poses sint legate intre ele si se pot explica unul prin altul (probabil: 3 > 1 >‘ limba actual diferentiaz’ net productivitatea tipului verbal (3) fata celelalte: constructii atit de aseminiitoare ca viata mi se schimbd si viafa- se schimbd se deosebese in privinta gradului de acceptare. Pentru dativul posesiv pe ling’ un substantiv (1) si pe linga o prepodi (2) exista unele restrictii de ordin formal, atit la dativ, cit si la cuvintul care este atasat. In ce priveste dativul, chiar in poezie, unde este adi (Gatoriti avantajelor oferite pentru versificatie prin scurtimea lui in cot paratie cu sinonimele adjective posesive sau genitive), in limba actuala folosese numai formele de singular (-mi, -ti, -i, dintre care cea mai me frecventa o are -i), nu si cele de plural (-ne, -vd, -le), care se pot intilni seriitori mai vechi sau regional: patria-ne zee (Eminescu), asuprd-l. cuvintul de care este atasat dativul posesiv, restrictiile privesc cazul si: ticularea; fir a fi vorba chiar de restrictii, se constata o preferintd pen! intrebuintarea dativului posesiv pe linga adjectivul care preceda substan vul determinat: deci mai curind in scurta-i viafd decit in viafa-i. Dativ posesiv nu se mai foloseste astizi, nici in poezie, pe lingi substantive cazul genitiv sau dativ (ca a fiintii-#i), Substantivul la care se ataseaza da vul posesiv este articulat in majoritatea situatiilor (de aceea substantivi masculine la plural trebuie scrise cu doi i: ochii-mi, nu ochi-mi), cu exee tia substantivelor ferninine in -d i -e, care pot aprea la singular si neat culate: in casa-mi/ in casd-mi, preferindu-se totusi articularea; substantivi si adjectivele masculine si neutre terminate in consoana sau in semivos lele i si w apar la singular ffr& -l, articularea find exprimat prin -u (prt cufi, capu-mi, blindu-i chip). Prepozitiile si locutiunile prepozitionale comporta intr-un mod similar in ce priveste ,articularea”: asupra-mi/a:PRONUM| Ele emi, inainte-i/inaintea-i, in urma-ifin urma-i, dar mumai indardtu-i, juru-i. In constructia cu dativ posesiv pe linga un verb substantivul la ca’ referi dativul nu poate fi nearticulat decit cind este precedat de o pr ozitie (a-i cduta in coarne); de cele mai multe ori este articulat hot ¢ numele?; I-am cunoscut familia), mai rar insotit de articol m: olivit (I-a fiurat o casetd; I-a cdcut un nasture). Unele restrictii formale ¢ ‘vedere in acelasi timp dativul posesiv si cuvintul precedent, mai exa ibinarea lor: astfel, dupa un plural masculin nu se foloseste dativul pos: +i, a cSrui prezenta nu poate fi perceput’ in vorbire (alaturi de ochii-n propriu-i fiu nu se recomanda deci si se spuni ochii-i, nici propriti Dativul posesiv pe lingi un verb este folosit uneori in constructii pl fice, in care posesia mai este exprimati prin alte mijloace: printr-u tiv posesiv (/-a amadrit viata sa), printr-un pronume in genitiv (J. mirit viata lui) sau printr-un dativ posesiv pe ling’ un substantiy (/- ndrit viafa-i). Cu verbe pe linga care dativul ar putea fi interpretat gi al , constructiile pleonastice sint tolerabile, find necesare pentru sublin a sau precizarea sensului posesiv, de exemplu pentru dezambiguizare i propozitii ca Ti-am citit lucrarea (ta), Dativul posesiv este in uncle constructii numai una dintre dou’ sau m: nulte posibilitati de exprimare a posesiei (vezi gi § 199), alteori insa sit a solutie posibili: de exemplu, in expresii ca a nu-i tdicea gura sau a Veni inima 1a loc. Constituind adesea o trisituri deosebitoare fati de alt limbi, trebuie sa i se acorde o mare atentie in traduceri: nesocotirea dativt lui posesiv duce la unele dintre cele mai frecvente greseli in traducerile r¢ minesti din limbi lipsite de aceasta intrebuintare a dativului, ca englez usa, dupa cum echivalarea lui mecanica cu un dativ reprezint o gr a tipicd pentru romani care invatii asemenea limbi La optarea pentru una dintre constructiile sinonime trebuie si se tin’ se: a cd prezenta sau absenta dativului posesiv poate fi corelata cu alte m« lificdri in context; de exemplu, o caracteristica a dativului posesiv folos ling un verb cu referire la complementul direct al acestuia este incon patibilitatea cu pe ca marci a acuzativului complement direct si cu antic ca complementului printr-un pronume neaccentuat: se spune an véizut- ¢ prietena ta, dar fi-am vdzut prietena. § 105. Flexiunea celorlalte dou’ pronume personale sinonime cu el, d we am amintit in § 103, este mult mai simpli, urmind modelul de de clinare al substantivelor articulate. Primul dintre ele: insul m. gin. sg., insa f. 9g., insti m. pl, insele f. sit I. se foloseste numai in aceste forme de acuzativ, aparind exclusiy in cor164 / MORFOLOGIA Pronumele dinsu/ are 0 flexiune mai bogati deeit insul (din care pro- vine); el se declina astfel: Singular Plural m. f. m. f NA. dinsul dinsa dinsii dinsele GD. dinsului — dinsei_—dingilor_—_dinselor Formele de genitiv-dativ sint foarte putin folosite in limba literar’. De refinut totusi c& forma corect de genitiv-dativ feminin singular este din sei, nu dinsii. Spre deosebire de insul, folosirea pronumelui dinsul, cu mai multe posibilititi gramaticale, are unele restrictii semantice: in limba lite- rar’ el nu inlocuieste decit un nume de persoani (deci nu se foloseste pen- tru nume de alte fiinte sau chiar de lueruti, ca in unele graiuri). Speciali- zarea pentru referirea la persoane explicd interpretarea lui de eatre vorbitori drept un pronume de politefe. Trebuie stiut c& in limba literar’ dinsu! nu este sinonim cu dumnealui, cum cred unii, ci numai cu ef (deci pronume personal pur); el poate exprima, cel mult, o nuanta slaba de politete, aflin- du-se, din acest punct de vedere, intre ef gi dumnealui Pronumele de politete (sau de reverenti) § 106. Constituie o subclasi de pronume personale folosite in vorbirea cu sau despre persoanele in viati fata de care se exprima o atitudine de res- pect sau se marcheazi o distant. Pronumele de politete sint: dummeata, cu variantele (regionale si familiare) mata, matale si dimi- nutivele lor (md)talicd, matilufa, pentru persoana a [l-a singular, dunmeavoastra, formal numai pentru persoana a IT-a plural, dar ca sens si pentru a II-a singular; dumnealui (m.), dumneaei (£.) gi, rar, dumneasa (m. si £.), pentru per- soana a IIl-a singular; dumnealor pentru perseana a Ill-a plural. Dintre acestea, numai dummeata i dumneasa au cite o forma special de genitiv-dativ: dumitale, respectiv dumisale; dumnealui, dumneaei si dumneavoastrd au aceeasi forma pentru toate cazurile. Mata este, etimo- logic, o forma de nominativ-acuzativ, iar matale de genitiv-dativ (Ce do- resti mata? Care e dorinfa matale?), amindoua formele au devenit pentru unii vorbitori invariabile, fiecare fiind folosit pentru toate cazurile (deci $i Ce doresti matale? si Care e dorinta mata?), Pentru persoana a Il-a singular, cele dou pronume de politete dumnea- ta si dumneavoastra exprima grade diferite de politele: dumneata un grad sezut, politetea dintre egali si apropiati sau fay’ de un inferior (variantele mata, matale 3i diminutivele acestora avind un caracter mai marcat intim),PRONUMELE / 14 jar dummeavoastrd un grad inalt, politetea distant, din relatii oficiale, m “ales fat de superiori, Vorbitorii care atribuie pronumelui dinsul valoare « ‘politete (vezi § 105) stabilesc si la persoana a Ill-a sg. si pl. o gradatie s “milara cu (nu) ~ dumneata — dumneavoastré de laa Ul-a singular: (el) — di | ~ dumnealui. Pe ling pronume, exist gi unele locutiuni pronominale de politete « ura substantiv feminin (abstract al calitatii) + adjectiv posesiv sau pr \¢ personal in genitiv. Sfer’ generali ca orice pronume au numai loc ile din seria Domnia ta (lui, ei, sa, voastrd; Domniile voastre, lor), ca rima un grad mai inalt de politete decit pronumele compuse sudate « iea- (provenit din domnia) si sint folosite numai in stilul solem elalte locutiuni pronominale de politete au o sfera mult mai restrins specializate, ca formule protocolare vechi sau modeme, pentru pe cu anumite pozitii sociale sau profesionale: de exemplu, Altefa printi sau prin{ese, Eminenta sa pentru clericii de rang inalt ai un (de exemplu, cardinali), Excelenta sa pentru gefi de stat, ministri basadori, Magnificenta sa pentru rectori, Maiestatea sa pentru re; sgine, impirati si impardtese, Maria sa pentru dommitori gi boieri, Sar tea sa pentru pap’ si pentru patriarhi, Sfingia sa pentru alti clerici ( ipa rang, Preasfintia sa, Inalt Preasfintia sa) etc. Dupa modelul locuti jlor incetitenite, se pot crea unele ad-hoc, ca Intunecimea ta (la Cai le), Intunecimea voastra si Mirsdvia voastra (la Creanga) pentru cig ia dracilor, Poezia su si Poezia voastra (la N. Velea) pentru un po fovdrdsia sa pentru un comunist. Locutiunile pronominale au in mod ob Wit aceleagi persoane (a II-a gia III-a) ca si pronumele de politete, fir? folosite neaparat la ambele persoane si la ambele numere (de exemp Iu se spune Excelenta ta). in mod exceptional, in seria alcatuita cu Do. iia exist locutiuni pronominale analogice pentru persoana I: Dom 1, Donmiile noastre, folosite astazi in gluma. Locutiunile pronominale de politete (mai demult si pronumele) de p: 1a a II]-a se folosesc nu numai ca inlocuitoare ale unor substantive, ca insofitoare ale unor substantive proprii sau comune care indicd r le, respectiv titlurile persoanelor in cauzit: Domniei sale domnului 1 ypescu; Excelenta sa X ¥, ministrul... Pronumele si locutiunile pronominale de politete pun mai multe pi ¢ de ortografie, referitoare la abrevierile lor, la initialele majuscule s jinuscule gi la prezenta sau absenta cratimei Pronumele de politete sint adesea abreviate in scris, dup3 cum urmea: _ dumneata: d-ta; dumitale: d-tale dumneasa: d-sa; dumisale: d-sale dumneavoastra: dv., dvs. sau d-voastra166 / MORFOLOGIA Dintre locutiunile pronominale, abrevieri uzuale are seria cu Domni D-ta (D-tale), D-lui, D-ei, D-sa (D-sale), Dvs. sau Dy,, D-lor. Celelalt ‘mai putin folosite, se abreviazA numai in anumite limbaje; mai cunoscu este abrevierea M.S. pentru Muiestatea sa. Conform normelor in vigoare, pronumele de politete se scriu cu initia minuscula, iar locutiunile cu initial majuscula la substantiv si minuscu la posesiv sau genitiv. Este permisa insé folosirea initialei majuscule atit pronumele de politete (deci Dumneavoastrd), cit si la posesivul sau gen tivul din cadrul locutiunilor (deci Excelenta Voastrd) cind se simte nevo de a se sublinia reverenta; mai mult, in asemenea situatii este permis’ (di: nui obligatorie) folosirea initialei majuscule si la alte pronume (personal reflexive sau posesive) care se refer 1a sau substituie un pronume de pol tele: Subsemnatul.. apelez la bundvointa Dumneavoastré: adresindu-1 rugdmintea de a Va interesa de... Cratima mu se foloseste nici la pronume (intre termenii lor componenti nici la locutiuni; ea apare numai in unele abrevieri: deci dumneata, Don nia ta, dar d-ta, D-ta. Principala problema de corectitudine gramaticala in folosirea prom: melor gi locutiunilor pronominale de politete este acordul in persoand, numiar si in gen. La pronume exista probleme de acord, numai in numar, la dumneavoa, tra referitor la persoana a II-a singular. In aceasta situatie, ca si atunci cir se refera la persoana a Il-a plural, cumneuvoustra se construieste ca si biect cu un verb la persoana a II-a plural si este substituit prin pronume ¢ aceasti persoan’; deci propozitii ca Dumneavoastra hotdrifi, Dumne: voastra vi se pare, Pe dumneavoastrat v-am vazut se pot referi atit la o sit gura persoand (2 sg.), cit si la mai multe (2 pl.). Spre deosebire ins& « dumneavoastra 2 pl., care se construieste cu un nume predicativ sau cut verb pasiv la plural, cind subiectul este dumneavoustrd 2 sg. numele pr dicativ si participiul din cadrul diatezei pasive cu verbul a fi stau la sing! Jar; agadar: Dumneavoastra sinteti multumiti (multumite), ingineri (inginere) et 2pl. Dumneavoastra sintefi multumit(d), inginer(d) ete. 2 sg. In timp ce cu pronumele de politete acordul verbului (in persoana numér) se orienteaza totdeauna dupa elementul pronominal din structu compuselor cu dumnea- (deci dumneata 2 sg., dumnealui 3 sg. etc.), cu | cutiunile pronominale de politete acordul se poate face in dou’ feluri: limbajul curent, acordul se face gi aici dupa infeles cu elementele pron minale si in functie de situatia real a referentului (Mdria ta hotdrasti, E celenta voastrd sinteti rugat), dar exist& si un acord livresc mai distant, ¢PRONUMELE / 167 Pronumele de persoana a [ea singular mata(le), ca subiect, este con- it de unii vorbitori cu verbul Ia persoana a I-a plural: Ja witati-vd ma- Jel; in acest caz dezacordul poate avea valoare stilistic’, exprimind iro- prin contrastul dintre cele dow’ grade de politete. PRONUMELE REFLEXIV § 107. Este pronumele care desemneazi diferitele persoane gramati- le, exprimind de obicei identitatea complementului (direct sau indirect) subiectul unui verb si caracterizindu-se formal totdeauna prin identi- de persoani cu verbul insofit. In limba contemporani apare exclusiv Jinga un verb (vezi § 124), in unele situatii valoarea pronominal (de in- uire a numelui unui obiect) fiind foarte slab. Are numai dou’ cazuri iy gi acuzativ (fiecare ins’ cu forme accentuate si neaccentuate, iar aces- din urmi legate si nelegate). Pronumele reflexiv are forme proprii numai pentru persoana a IIl-a, ne- bite nici dupa numar, nici dupa gen: D. ace. neace. A. ace. sine neace. se ser, se, 8 Pentru persoana I si a Il-a singular si plural se folosesc formele (accen- late $i, mai ales, neaccentuate) de datiy si de acuzativ ale pronumelor per- le corespunzatoare, a ciror valoare reflexiva se recunoaste dupa iden- tea de persoani cu verbul insotit: imi amintesc, mi-am amintit (fata de i aminteste, mi-ai amintit), md duc, m-am dus (fata de ma duci, m-a ). Conditiile de intrebuintare a diverselor forme ale pronumelui reflexiy i ale pronumelui personal cu valoare reflexiva) sint aceleasi ca ale pronu- ielui personal (vezi § 104). Aseminitoare sint si unele probleme de cultivare a limbii, dintre care it8 SA fie amintite: = folosirea gresiti a formei ni in loc de ne gi a formei vi in loc de ve 1 v-). De retinut c& — spre deosebire de pronumele personal, la care bele serii de forme sint corecte in contexte diferite — pronumele reflexiv are niciodata in limba literar’, nici la dativ, nici la acuzativ, formele n pl. sivé2 pl, deci nu sint corecte ni-am amintit sau ni-am dus (in loc dk amintit. ne-am dus). vieati amintit. schimbati-vi-o (in loc de v-ati...168 / MORFOLOGIA — omiterea cratimei (si unirea a doud cuvinte) in situatii ca sa dus loc de s-a dus), asi aminti sau amintindusi (in loc de a-si aminti, a du-si); = neglijarea (in scris si in rostire) a lui i din formele de dativ isi, si-, Formele accentuate sint folosite, mai rar decit la pronumele persor pentru reliefarea complementului direct: md cunose pe mine, se lauda sine. Formele accentuate de dativ sint putin intrebuintate in limba conte porand, cea ce explicd ezitarile cu privire la forma corecti sie (alaturi care se intilnesc uneori variantele invechite sie, siesi sau siesi), precum intrebuintarile improprii fara valoare reflexiva (in construetii ca ii prie siesi, ina ddunat siesi). In masura in care, la formele accentuate, mai apar variantele comp! cu finala intiritoare -yé, ele se scriu intr-un cuvint, fara cratima: siesi ( tiv), sinesi (acuzativ). Formele neaccentuate de dativ pot fi folosite cu valoare posesiva. I tivul posesiv exprimat prin pronume reflexive este in limba literara c: temporan’ mai putin variat decit dativul posesiv de la pronumele persor intrucit nu se mai foloseste pe lings un substantiv (cum se putea inc& yremea lui Eminescu: in cale-si) si nici pe ling prepozitie (asupra- deci € limitat la tipul in care sti pe ling un verb: isé supraapreciazd 1 ritele, isi vede de treabd. Mai des decit la pronumele personal, dativul | sesiv exprimat prin pronume reflexive apare in constructii pleonast impreund cu un adjectiv posesiv (Si-a irosit viafa sa), cu un pronume F sonal in genitiv (Si-a irosit viafa lui) sau cu un dativ posesiv pe ling’ s stantiv (Si-« irosit viafa-i), corecta si suficienta este constructia cu de posesiv pe ling verb: Si-a irosit viafa, Pentru restrictiile formale referit re la exprimarea complementului direct din constructia cu un dativ pose pe linga verb (incompatibilitatea cu nearticularea, cu pe $i cu anticipar sint valabile cele spuse despre dativul posesiv la pronumele personal (v § 104); o greseala frecventa este aparitia pronumelui reflexiv cind comy mentul direct este nearticulat: nu-si are rost (in loc de mu-si are rostul me are rost). E de la sine inteles ca si dativului posesiv exprimat prin ¢ nume reflexiv trebuie si i se acorde atentie in traduceri; de observat ins? 0 traducere artificiali ca El intoarse capul sdu poate fi corectat in bi limb& roméneasc& nu numai in £/ isi intoarse capul, ci si in El intoa capul, cu posesia neexprimata explicit. PRONUMELE DE {NTARIRE § 108. Este pronumele care precizeaza prin insistent obiectul al ct nume il inlocuieste. De fant. in limba contemnoran’ nronumele ca atariPRONUMELE / au Va interveni insusi; freevent este numai adjectivul pronominal de i ‘fire, care insofeste un substantiv (insust autorul/autorul insusi) sau un 5 me (cu insumi, dumneavoustra insive, pe sine insusi, aceasta ins insdsi aceasta), mai rar un adjectiv pronominal posesiv (cu referire Ia jor: unt portret al tdu insufi, in fata noastrd insine), precizindu-le int od echivalent cu adverbele chiar, toemai, personal sau cu adjectis ir, personal, propriu. Intre intrebuintarea pronominala si cea adje nu exist deosebiri de forma. Pronumele si adjectivele pronominale de intirire sint cuvinte comp vechiul pronume personal ins, insd, insi, inse (pastrat astizi, numa articulati de acuzativ, in constructie cu prepozitiile inéru, din tru — vezi § 105) si formele neaccentuate de dativ ale pronumelui | sau reflexiv -mi, -fi, -si, -ne, -vi, -si/-le. Structura de cuvint com lick particularititile flexionare ale acestui pronume (si acordul jivului corespunziitor): variind dupa persoani, gen, numar si caz (4 numai la feminin singular), el marcheazi persoana prin partea fir 1 cu termenul al doilea al compusului, iar genul, numarul si cazu ior, prin finala primului termen al compusului. Aceste complicatii are, ca si faptul ci specia in ansamblu caracterizeazi limba liter wind din vorbirea popular’, explick numeroasele greseli formale, de lurile din folosirea adjectivului pronominal de intarire. "lati tabloul complet al formelor: 1sg. m. insumi (eu, mie, pe mine ~) cind vorbeste un birbat { f. N.A. insdmi (eu, pe mine ~) i G.D. insemi (mie ~) 28g. m. insufi (tu, dumneata, fie, pe tine ~) } cind se vorbeste } iGind Vorberte'o:femele un barbat f. NA. insdfi (tu, dumneata, pe tine ~) ) cind se vorbeste \ o femecie G.D. inseti (tie ~) ‘38g. m. sin. insusé (el, lui ~, elevullui) ~; sié ~, pe sine ~) f£. NA. insdgi (ea ~, eleva ~; pe sine ~) G.D. insesi (ei ~, elevei ~} si Apl. m. inyine (noi, nowd ~) cind grupul e masculin sau mixt f. insene (noi, noua ~) cind grupul e feminin 2pl. m. insiva (voi, voud, dunmeavoastrd ~) cind se vorbeste cu u grup masculin sau mixt, respect cu un barbat f. insevé (voi, voud, dumneavoustra ~) cind se vorbeste cu u grup feminin sau cu o femeie pl. m. insisi (ei lar ~ elevii elevilar ~\170 / MORFOLOGIA Cu privire la forme sint de retinut urmiitoarele: ~ Formele corecte de N.A. feminin singular sint cu d ta sfirsitul pri- mului termen, care e nearticulat: insd (variantele insami, insafi, insast sint neliterare). ~ Pentru femininul persoanei a Ill-a plural sint corecte dou’ forme insesi (care se poate folosi atit antepus’, cit si postpusa: insesi ele/ele in- sesi) $i insele (limitat& la postpunere: ele insele), compuse in prima parte cu acelasi inse din insene, insevd, iar in a doua fie cu dativul pronumelui reflexiv (-si), fie cu dativul pronumelui personal (-le); forma insile (ele ~), care nu respect sistemul de formare si de flexiune, avind prima parte egal cu masculinul, nu e admis’ in limba literara, cu atit mai putin forma Iibrida insele (ele ~). = Variatia dupa caz se limiteaza la femininul singular; nu sint literare formele de genitiv-dativ folosite de uni vorbitori pentru persoana a Ill-a plural (masculin si feminin): nici (Jor) insile, nici (or) insilor sau inselor = Toate formele se scriu corect intr-un singur cuvint, fara cratima (deci NU instemé, insd-fi etc.) = Atentie la scrierea si pronuntarea lui / final din formele de persoana a Ull-a insusi, insdsi, insisé, insesi' Acordul in persoana, gen, numiar si caz este obligatoriu. Trebuie evitata tendinta de a folosi forma de persoana a IlI-a singular ~ masculinul insusi sau femininul insdyi — in locul tuturor celorlalte forme (eu insusi, voi insdisi etc.) sau cu valoare adverbial’: insusi aici. Dac’ cineva nefamiliarizat cu flexiunea si acordul acestui pronume sovaie in alegerea formei adecvate, este recomandabil si renunte la folosirea lui in situatia data, inlocuindu-l ui un sinonim (dintre cele mentionate la p. 169) fara probleme; deci, daca nu se cunose formele corecte de feminin (eu) insdmi, (vot) inseva etc. sai formele de persoana, e preferabil si se scrie eu personal sau chiar voi decit sf se riste crearea unor dezacorduti. Stapinirea flexiunii corecte si a acordului permite recunoasterea rapor- tului de determinare si atunci cind adjectivul pronominal e distantat, deci distinctia intre importana fenomenului insdsi (= importanta insdsi a feno- ‘menului/ insdisi importanta fenomenului) si importanta fenomenului insusi (fenomenul insusi); ef. portretul tu insusi $i portretul tax insuti. Folosirea adjectivului pronominal inaintea unui genitiv dup un sub- stantiv articulat enclitic nu e recomandabila: fata de doringa insusé poetulu sau dorinta a insusi poetului (cu interventia neobisnuiti a articolului pose- siv), e preferabili postpunerea adjectivului: dorinta poetului insusi. in constructia cu antepunere adjectivul pronominal determinant al genitivulu: nu trebuie plasat inaintea articolului posesiv: dorinta insusi a poetului este © constructie incorecti. Constructiile prepozitionale necesiti o grija deosebit’ intrucit aici se produc gregeli de topic din pricina sinonimiei adjectivului pronominal de intirire cu adverbul chiar: pe de o parte, insusi apare uneori gresit inaintezPRONUMBLE /171 jozitiei (insusi din protectul lucrarit in loc de din insusi proiectul...), , pe de alta parte, chiar este plasat gresit dupa prepozitie (din chiar pro- in loc de chiar din proiectul...) in topica gresit8, cu anticiparea lui insusi fafS de articolul posesiv sau de prepozitie, el este infeles ca si cum ar avea valoare adverbial’. _ Adjectivul pronominal de intirire este oarecum redundant prin definitie + putin in ce priveste persoana). Daca folosirea lui cu un substantiv sau un pronume, chiar dublat, nu ¢ considerati pleonastici, admitindu-se jtatea insistentei in exemple ca a se cunoaste pe sine insusi, folosirea (8 a pronumelui de intarire si a unui element de insistent’ sinonim | exemple de tipul ew insumi personal, chiar el insusi, tocmai autorul in- i, insiisi propria lui afirmaie) este pleonastica si trebuie evitata. De retinut ca adjectivul pronominal de intarire insoteste fie un substan- fie un pronume; prezenta unui pronume personal intre substantivul inat si adjectivul pronominal de intarire postpus este superflua (de lu, Presedintele ef insusi a recunoscut in loc de Presedintele in- ..). PRONUMELE POSESIV § 109. Este un pronume care are dubla valoare pronominal, intrucit in- ieste atit numele obiectului posedat, cit si numele posesorului: Rochia et € ude ined; a mea s-a uscat. Cind devine adjectiv (rochia mea), in- ste numele obiectului determinat, dar continua si inlocuiasca numele esorului, deci piistreazi ceva din valoarea pronominal; aceasta explic’ | c& adjectivul posesiv poate fi determinat de un adjectiv pronominal intarire (vezi § 108) sau de o apozitie (vezi § 273). intre pronumele gi tivele pronominale posesive existi urmitoarea deosebire formala: jumele este totdeauna insofit de articolul posesiv al, a, ai, ale, in timp adjectivul se foloseste in unele situatii far’ acest articol, iar in altele cu rochia mea, o rochie a mea. Pronumele posesiv variaz’ dupa persoana si numarul posesorului si dup’ mul $1 numarul obiectului posedat, Formele sale sint urmatoarele: persoanal — persoanaall-a persoana a [Il-a un singur posesor forme proprii_ pron. personal unsingur = ¢m-n.almeu al td alsdu al lui, al ef Bepoccdt {amen ate asa ahi,ae ‘mai multe m. ai mei ai tdi ai sai ai lui, ai et Rerceiic To anal” gem ‘asaee “ale Ad ale mai multi posesori unsingur ¢m.-n.alnostru al vostru 7 al lor172 / MORFOLOGIA b) mai multe isaraagt ai vostri = ailor obiecte posedate Lf-n. ale noastre ale voastre = ale lor La persoana a IIl-a, pentru un singur posesor pronumele posesiv are si formele proprii al sdu, a sa, ai sdi, ale sale (asemanatoare cu cele de per- soana I sia Il-a: al meu..., al tdu...), dar se folosese si formele de genitiv singular ale pronumelui personal al, a, ai, ale lui $i al, a, ai, ale ei; pentru mai multi posesori pronumele posesiv nu are forme proprii la aceasta pe! soanti, singura posibilitate find folosirea genitivului plural al pronumel: personal af, a, ai, ale lor. Numai formele proprii ale pronumelui posesiv pot fi adjective prono- minale cind insotesc numele obiectului posedat, pentru ci numai ele se acorda cu acest substantiv in gen, numir si caz. Genitivul pronumelui per~ sonal Lui, ei, lor poate insoti numele unui obiect posedat, dar nu-si schim- bi forma dupa acesta, cea ce inseamné ci-si pistreazi nestirbit’ valoarea pronominal; avantajul pronumelui personal de genitiv singular fata de ad- Jectivul posesiv sinonim sti tocmai in faptul cA, neacordindu-se, el da in- formatii despre genul posesorului: scrisoarea (sau scrisorile) lui, serisou rea (sau scrisorile) ci, fai de scrisoarea sa, scrisorile sale (din care mu afliim daca posesorul e barbat sau femeie). Acest plus de informatie expli- © preferinta limbii populare gia celei familiare pentru genitivul pronume- Jui personal fat’ de formele proprii ale pronumelui i adjectivului prono- minal posesiv de persoana a Il-a. In limba literara sdu este folosit uneori pina la abuz (mai ales in traduceri), conferindu-i-se, pe de o parte, calitatea de element livrese si, pe de alta, o valoare de politete. Exprimarea ingrijiti trebuie si profite de existenta sinonimelor sdu/lui (et), utilizindu-le cu dreapti masura gi pe unele, si pe celelalte, in primul rind pentru variatic, deci pentru evitarea monotoniei produse de repetarea aceluiasi cuvint, dar in unele situafii si pentru claritate. Folosirea lui sdu poate da nastere la confuuzii, in special atunci cind exist’ 0 opozitie intre posesori de genuri diferite: de exemplu, in Venirea sa era o piedicd pentru planurile sale fat de Venirea lui era o piedica pentru planurile ei; un exemplu pozitiv ilustru Se gaseste in versurile lui Eminescu: ati lacul. Luna plind Poleindu-1 il strabate. El, aprins de-a ei lumina, Simte-a lui singuratate. fnlocuirea lui satu cu Jui, ei nu este un remediu universal, pentru orice ambiguitti. Posibilitatea confuziei de persoane din propozitia Cu toarai prietenia sa pentru X nu i-a citit ultimele sale poezii ramine aceeasi gi in varianta cu /ui (Cu toatd prietenia lui pentru X, nu i-a citit ultimele lui poezii), poate mai putin in cea cu sa... lui (prietenia sa, ultimele lui poezii);| PRONUMELE /17 melui demonstrativ acesta pentru ultimul posesor: Cu toatd prietenia s (sau Jui) pentru X, nu i-a citit ultimele poezit ale acestuia. In legatur’ ¢ ‘alegerea intre sau $i ui, ei sint de observat si unele restrictii de ordin fo ‘nal-eufonic: fara a fi interzisa, se eviti folosirea lui sa dupa substantiv ‘Yerminate in aceasti silab’ (casa sa) si, mai cu seama, a genitivelor lui, pli genitive articulate cu o structura identica a silabei finale (fratelui lu nuriei ei). Pronumele posesiv are ~ prin articolul posesiv (vezi § 62) — gi o form genitiv-dativ plural: alor mei, alor tai, alor sai, alor nostri, alor vostri;.¢ mplu, bucuria alor mei, Le-am spus alor nostri. Nu sint literare form: analogice de genitiv-dativ singular de tipul alui mew m. gi n., alei mele , folosite regional. in masura in care apar in literatura artistic’, trebu se scrie intr-un cuvint afui, alei, ca si alor, nu a lui meu sau a lor mei Adjectivul pronominal posesiv st de reguli dupa substantivul determ imediat dupa el (cu sau fara al in functie de articularea substantivulu la distant (numai cu al). Antepunerea adjectivului posesiv (al nos sag) este permis’ numai in poezie. Adjectivul posesiv postpus are la feminin si o forma de genitiv-dat ar, egal cu cea de plural: (colege/) mele, tale, sale, noastre, voustr id adjectivul primeste articol posesiv, acesta trebuic s& aiba singura ii de feminin singular (a). Deci constructia corecta este unei colege Je (nu unei colege a mea sau uneé colege ale mele, cum gresit spun ut sitori Alaturi de constructia de tipul un coleg al meu, 0 colegd a mea in lit jul familiar se foloseste gi o constructie partitiva cu acelasi sens, care ct numai cu pluralul: ws coleg de-ai mei, o colegd de-ale mele (nu leg de-al meu, o colegd de-a med). ih privinta formelor pronumelui si adjectivului posesiv sint necesa WAtoarele recomandari: ~ Se pronunti si se scrie corect meu, mei (nu mieu, miei, cum se pos i la unii actor); fale (nu tele sau tale, variante regionale). = Se scrie la masculin plural numai nostri, vostri cu un singur i (eare 1 int o vocal’), iar la singular noseru, voséru fara /. ~ Atentie la scrierea corecta a femininului singular sa (un singur cuvi fon cu s-a din s-a dus)! ~ Adjectivele posesive folosite la singular dupa substantive nearticul: ai ales nume de rudenie) formeazi o unitate cu acestea si de aceea iu legate prin cratima: maicd-mea, frate-meu (vezi § 49). In aceasta je unele adjective posesive au variante formale specifice limbii pop si vorbirii familiare: -miu pentru -meu; -10, -u pentru -tdu; -s0, - (tru -sdu (frate-miu, frate-tu, frate-su). Atentie la scrierea cu cratin e neglijata in mod nejustificat la imbinarile ~ neliterare — cu variar rate fie la substantiv, fie la adjectivul posesiv: md-sa (nu mdsa), tat~174 / MORFOLOGIA nearticulat + adjectiv posesiv Jegat) prezinti particularitati in diverse) variante formale. Tipurile cu adjectivul posesiv invariabil in caz sint regi« nale, fie cA ¢ invariabil si substantivul (casa maicd-sa), fie c& se declis numai acesta (casa mini-sa). Cind adjectivul posesiv legat se declin’ (1 mai el sau si substantivul pe care il insoteste), el nu are forma obisnuitt genitiv-dativ mele, tale, sale, ci -mei/mii, -tei/tii, -sei/sii dup’: model) substantivului: sord-tei, nevesti-sii. De asemenea, adjectivul posesiy ley) ajunge si aiba forma special de vocativ singular feminin: sord-meo; 4 cativul de adresare indirect’, cu adjectivul posesiv la persoana a Ill-a: md-y\ este vulgar. imbinarile cu adjectiv posesiv conjunct de persoana a [II-a ap) uneori urmate, pleonastic, de un genitiv pronominal sau substantival: id. lui, md-sa bdiatului, este evident ci asemenea constructii sint gregite Adjectivele posesive au o particularitate de acord: chiar daca se ref) ca inteles la doud sau mai multe substantive, acordul nu se face decit ¢ substantivul cel mai apropiat: cartea si caietul meu. PRONUMELE DEMONSTRATIV § 110. Este pronumele care inlocuieste numele unui obiect indicind to odata apropierea sau departarea obiectului in spatiu sau in timp, identiti tea, diferentierea sau aseminarea lui fafa de alte obiecte. § 111. Pronumele demonstrative de apropiere sint aceste $i sinon mul familiar (inifial regional) dsta, alaturi de care exist diverse pronun) sau variante regionale (aista, ista, cesta; in adverbul asifel primul terme al compusului este 0 variant a lui dst adj., iar in adverbul regional estim) cu sensul exact ,,in acest an —nu ,,in acest timp", cum cred cei e&rora 1) lee familiar — primul termen este 0 varianta a lui ist adj.). Adjectivele demonstrative corespunzitoare au aceleagi forme cu prc numele cind stau dup’ substantivul — articulat ~ determinat de ele: 071) acesta, seara asta. Cind stau inaintea substantivului — nearticulat — a¢ jectivele demonstrative au forme speciale, fra finala -a: acest om, asi seard. Formele flexionare ale pronumelor si ale adjectivelor postpuse aces! si dsta sint: Singular Plural m. sin. m. NA. acesta — dsta acestia —distia GD. acestuia dstuia acestora —_dstora f. fsim. N.A. aceasta asta acestea asteaPRONUMELE / 175 le flexionare ale adjectivelor antepuse sint: Singular Plural m. sin. m. acest ast acesti asti acestui — distui acestor distor f. f. sin. aceasta asta aceste caste acestei astei/dstei_ © acestor stor umele si adjectivul pronominal acesi(a) constituie o caracteristic’ ii scrise si a stilului nat; folosirea lor in conversatie di acesteia o artificialitate (in aceeasi situatie sint si dialogurile scolaresti dintre i sau invatatori si elevi: Ce este aceasta? Aceasta este...). Sinoni- (a) este specific pentru exprimarea orala, inclusiv a vorbitorilor iliterare; de remarcat ca acestia folosesc in special pronumele si for- jonime, cu -a, ale adjectivului postpus (multe forme ale adjectivu- pus dst practic nu apar in limba literara). Unele constructii se reali- numai cu pronumele dsta; de exemplu, Asta om!, Asta e el sau Asta twdit sd (0) vad si (pe) asta (sau una ca asta). De asemenea, numai jvul demonstrativ asta intri intr-o serie de adverbe compuse si im- adverbiale temporale, uneori cu sensul ,,aceasta™ (astazi, astd seard, data), alteori cu sensul ,precedenta, trecuta™ (astd-noapte, asté-va- retinut scrierea cu cratima in ultima situatie. wervatii cu privire ka forme: iuarea literara a formelor de genitiv-dativ este pe tem’, nu pe de- : acéstui(a), acéstei(a), acéstor(a), nu acesti(a) ete. flexiunea pronumelui si adjectivului demonstrativ de apropiere la limba literarii nu recurge niciodati la altemanta s-s si aplic’ mai alternanta ad: formele regionale de genitiv-dativ feminin sg. ), in loc de dstei(a), si de feminin pl. dstea, astea, in loc de astea, evitate adjectivul demonstrativ postpus normele cer respectarea acordului pe care multi il neglijeaz’: se spune corect omului acestuia (nw ), oamenilor acestora (nu acestia), fetelor acestora (nu acestea), of. ssteia, unde acest acord nu se omite. De fapt, e preferabil si se evi- wunerea adjectivului demonstrativ la cazurile genitiv si dativ, intr ‘unele contexte, omonimia cu pronumele poate da nastere la confuzii -esteia inseamna uneori ,acestei fete, alteori ,,fetei sau fiicei ei). osirea adjectivului demonstrativ postpus cind urmeaza alt adjectiv176 / MORFOLOGIA La adjectival demonstrativ antepus trebuie evitati folosirea formelor cu a, neliterare in aceasta situatie: corect este aceastd 2i (nu aceasta zi), Formele de feminin singular ale pronumelui, aceasta gi asta, se pot folosi cu valoare neutra, insemnind ,,acest lucru, acest fapt*; in aceast’ situatie ele nu apar decit la cazurile nominativ-acuzatiy, iar cind au functie de subiect al unui nume predicativ adjectiv acordul acestuia se face, de obicei (cu exceptia lui bun), la genul neutru: Aceasta nu este recoman dabil, Asta-i frumos din partea ta (dar Asta-i bund), Trebuie evitata folosirea pronumelui la numarul singular in loc de plu- ral in constructii partitive ca un creion dintr-dsta, o haind dintr-asta (in loc de dintr-astea). Observatii de continut gi de stil: Pronumele demonstrativ de apropiere trebuie sa se refere la ultimul sub- stantiv precedent care are acelasi gen si acelasi numir. Incalcarea acestei reguli produce confuzii: de exemplu, din fraza Motoarele avionului s-au oprit bruse si, la impactul cu solul, acesta a luat foc se intelege c3 a luat foc solul, nu avionul. in contexte cu dou’ sau mai multe substantive de acelasi fel demonstrativul de apropiere este folosit adesea, pentru preci- zarea referentului, cu adaosul din urméd: Conflictul dintre X si ¥ s-a soldat cu demisia acestuia din urmd. In limba actuala se constat& o tendint& de extindere a folosirii pro- numelui demonstrativ acesta in dauna pronumelui personal el. Aceastti tendin& nu trebuie incurajatd nici micar cind se respect restrictiile gra maticale specifice demonstrativului de apropiere, intrucit el di o nuanta livresca stilului, iar repetarea lui acesta intr-un context este mai supara- toare decit a lui ef (pentru mijloacele de evitare a repetiirii lui acesi(a), pronume si adjectiv, vezi § 428). Cu atit mai mult trebuie evitata extin- derea realizati prin neglijarea restrictiilor de folosire, anume prin referirea demonstrativului de apropiere la un substantiv precedent mai indepartat decit ultimul cu acelasi gen si acelasi numar (vezi alineatul anterior) si chiar la un substantiv urmitor, in propozitii ca Presedintele a primit la ce- rerea acestora un grup de artisti (propozitia devine corecta cu schimbarea topicii: ...a primit un grup de artisti la cererea acestora). Pronumele demonstrativ de apropiere se foloseste si in calitate de in- locuitor ocazional al unui substantiv care e uitat sau necunoscut de vorbi- tor. in aceste situatii, firesti sint demonstrativele familiare dsta, asta: L-am vazut pe... dsta, cum il cheamd? Dé-mi... asta, 2i-i pe nume!; de evitat ins’ folosirea lui asta drept cuvint de umpluturd, care, mai ales prin repetare abuziv, poate deveni tic verbal: S-a dus la... asta... farmacie, a cumpé- . asta... aspiring. Folosirea lui acesta ca vocativ in formula mdi, acesta!MATT § 112. Pronumele demonstrative de departare sint acela (care are ‘© varianta regional cela) si sinonimul familiar (initial regional) dla; un |pronume literar ce/ se foloseste in limba literara numai in pronumele rela- ‘tiv compus cel ce. Adjectivele demonstrative de depirtare sint acel(a) si ‘l(a, cu aceeasi repartitie a formelor, dupa pozitia fata de substantiv, ca la jonstrativele de apropiere. Formele flexionare ale pronumelor si adjectivelor postpuse: PRONUMEL Singular Plural m. sin. m. NA. acela dla aceia dia GD. aceluia dluia acelora dlora f. f. sin. NA. aceea aia acelea alea GD. aceleia dileia acelora— dlora Formele flexionare ale adjectivelor antepuse: Singular Plural m. sin. m. NA. ace! al acei ai GD. acelui — ailut acelor — dlor if fsin. NA. acea a acele ale GD. acelei — dlei acelor lor _ fn general, pentru demonstrativul de depirtare sint valabile observatiile ute la cel de apropiere cu privire la: ~accentuarea formelor de genitiv-dativ: acélui(a), acélei(a), acélor(a), aceliti(a) etc.; acordul adjectivului postpus: omudui aceluia, nu acela; ~antepunerea adjectivului in constructia cu inc’ un adjectiv: acel fe- en cultural, nu fenomenul acela cultural; = evitarea formelor cu -a la adjectivul antepus: acel ceas, nu acela ~ folosirea formelor de feminin singular ale pronumelui, aceea si aia, valoare neutr’; ~evitarea folosirii pronumelui la singular in loc de plural in constructii itive: un creion dintr-acelea (mu dintr-acela). “Asvecte (nartial) diferite si snecifice:178 / MORFOLOGIA in care apare in vorbirea familiara, se utilizeaz numai pronumele si fo! mele omonime ale adjectivului postpus; adjectivul antepus este exclu regional, cu exceptia prezentei in adverbul aseard). Constructiile in cat se prefer pronumele dla, de exemplu: dla om/, sint si ele mai putin nt meroase. Adesea demonstrativul di(a) este simtit ca avind valoare peior: tiva. Cu privire la variantele formale, de remarcat cd este aseminitoare sitt atia altemantei a-d.la feminin: forma regionals de feminin plural N./ lea in loc de alea trebuie evitat’. Serierea corecta a ambelor specii de pronume este cu -i, nu cu -ea, | genitiv-dativ singular (unde -a se adauga la desinenta -ui, -ei): acestuic acesteia, aceluia, aceleia, La demonstrativul de departare trebuie respec tata in seris deosebirea dintre aceia m. pl. (= acei + -a) si aceea f. sg. (c cea + -a), identice in pronuntare; atentie ins la genitiv-dativul singul: feminin, care este corect aceleia (nu aceleca)! O problemi specific’ este intrebuintarea emfatic’ inutili a adjectivul demonstrativ (antepus), de care se abuzeazi in stilul didactico-stiintific in cel publicistic, in locul articularii enclitice a substantivului, mai alc inaintea unei propozitii atributive: in acele cazuri in care... (in loc de i cazurile in care...), sd se ia acele masuri care vor fi socotite necesare (i loc de... mésurile care...) Uneori se folosesc gresit cu valoare pronominal formele Pir’ -

You might also like

• Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  

  From Everand

  Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  Jane Austen

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (19653)
• Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  

  From Everand

  Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  Stephen F. Kaufman

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (3321)
• Freakonomics Rev Ed

  

  From Everand

  Freakonomics Rev Ed

  Steven D. Levitt

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (7849)
• • Magazines
  • Podcasts
  • Sheet music
• The Hobbit

  

  From Everand

  The Hobbit

  J. R. R. Tolkien

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (24727)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  From Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (20028)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  From Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (5795)
• The Art of War: A New Translation

  

  From Everand

  The Art of War: A New Translation

  Sun Tzu

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (3044)
• Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  

  From Everand

  Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  Stephen R. Covey

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (2556)
• The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  

  From Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  Stephen R. Covey

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (2475)
• The Handmaid's Tale

  

  From Everand

  The Handmaid's Tale

  Margaret Atwood

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (13188)
• American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  

  From Everand

  American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  Neil Gaiman

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (12948)
• Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  

  From Everand

  Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  Emily Bronte

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (9486)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  From Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (353)
• How To Win Friends And Influence People

  

  From Everand

  How To Win Friends And Influence People

  Dale Carnegie

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (6521)
• The Iliad: The Fitzgerald Translation

  

  From Everand

  The Iliad: The Fitzgerald Translation

  Robert Fitzgerald

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (5646)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  From Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (2568)
• Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  

  From Everand

  Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  Stephen R. Covey

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (2499)
• Life of Pi: A Novel

  

  From Everand

  Life of Pi: A Novel

  Yann Martel

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (13455)
• The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  

  From Everand

  The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  Homer

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (5718)
• Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  

  From Everand

  Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  Stephen R. Covey

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (2507)
• Oscar Wilde: The Unrepentant Years

  

  From Everand

  Oscar Wilde: The Unrepentant Years

  Nicholas Frankel

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (10242)
• Wuthering Heights Complete Text with Extras

  

  From Everand

  Wuthering Heights Complete Text with Extras

  Emily Bronte

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (9929)
• The Picture of Dorian Gray (The Original 1890 Uncensored Edition + The Expanded and Revised 1891 Edition)

  

  From Everand

  The Picture of Dorian Gray (The Original 1890 Uncensored Edition + The Expanded and Revised 1891 Edition)

  Oscar Wilde

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (9054)
• The Odyssey: (The Stephen Mitchell Translation)

  

  From Everand

  The Odyssey: (The Stephen Mitchell Translation)

  Stephen Mitchell

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (7770)
• The Picture of Dorian Gray: Classic Tales Edition

  

  From Everand

  The Picture of Dorian Gray: Classic Tales Edition

  Oscar Wilde

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (9756)
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  From Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (3279)
• Stardust

  

  From Everand

  Stardust

  Neil Gaiman

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (8137)