You are on page 1of 8

Arsura

leziune alterativa a tegumentelor sau mucoaselor provocata de agenti externi, fizici


sau chimici care produc coagularea proteinelor si pun in libertate proteazele cu actiune
litica asupra hematiilor, aparand ca urmare fenomene nervoase si stare
de intoxicatie.
Arsurile de gradul intai - Arsurile de gradul intai afecteaza epidermul si se manifesta
printr-o roseata, uneori urmata de o descuamare. Ele pot antrena o febra usoara.
Insolatia este o arsura de acest tip.
Tratament - Durerea poate fi calmata prin aplicarea de comprese reci sau cu apa
curenta proaspata. Arsurile de gradul intai sunt tratate eventual prin aplicarea de creme
grase si calmante si pansate pentru a evita infectarea lor. Flictenele (basici continand
plasma) pot fi excizate chirurgical. Aceste arsuri se vindeca repede, in general in mai
putin de trei saptamani.
Arsurile de gradul al doilea - Arsurile de gradul al doilea pot fi superficiale
(afectarea epidermului si o parte a dermului, crutand insule de membrana bazala) sau
profunde (distrugerea epidermului si a totalitatii dermului). Ele se traduc prin aparitia
flictenelor si pot provoca un soc cardiovascularcu cadere de tensiune
si tahicardie. arsura, alterand bariera cutanata, favorizeaza suprainfectia.
tratament - Arsurile de gradul al doilea necesita o dezinfectare si punerea
unui pansament steril. Daca dermul este carne vie, poate fi aplicata o pomada
deasupra arsurii pentru a ajutacicatrizarea. In unele cazuri, arsura conduce la o
pierdere treptata a pielii, care se elimina in vreo doua saptamani. Aceasta este urmata
de o regenerare cutanata provenind din zona periferica a arsurii, care permite
acoperirea zonei arse.
In caz de arsura profunda si intinsa, cicatrizarea nu poate avea loc rapid: recurgerea la
tehnicile dechirurgie reparatorie (grefa, lambou) este indicata atunci,
o excizie chirurgicala precoce a tesuturilor moarte si grefele de piele oferind un
mai bun rezultat functional si estetic decatcicatrizarea de la sine.
arsurile de gradul al treilea - arsurile de gradul al treilea, sau carbonizarea,
distrug epidermul, dermul si hipodermul. Foarte profunde, ele pot ocaziona
distrugerea muschilor, a tendoanelor sau a osului subiacent si pot sa
provoace moartea pacientului, in special cand este vorba de subiecti invarsta. Totusi,
tehnicile chirurgicale actuale permit supravietuirea subiectilor afectati pe 80% din
suprafata corpului, chiar in cazul de 95% arsura la subiectii tineri.
tratament - aceste arsuri impun o spitalizare intr-un centru specializat si o reparare in
mai multi timpi: excizia chirurgicala a tesuturilor moarte, repararea chirurgicala
(autogrefa de epidermindeosebi) apoi cicatrizarea, asociata uneori cu interventii
de chirurgie plastica. In caz de arsuri intinse, este practicata imersarea arsului in bai
de ser fiziologic pentru a reduce pierderile de plasma prin suprafetele arse, pentru a
mentine temperatura corporala si a atenua durerea.
Reeducarea kineziterapeutica este esentiala in tratarea marilor arsi pentru evitarea
formarii bridejor cicatriceale si redarea unei amplitudini normale a miscarii in regiunile
lezate, mai ales la niveluldegetelor. Masajele sunt intreprinse inca din perioada
de cicatrizare, reeducarea prin jocuri si ergoterapie poate duce la reinvatarea

manipularii diferitelor obiecte, mai ales cand e vorba de copil. Ulterior, cicatricile urate
si deranjante sunt corectate prin chirurgie plastica, curele termale cu dusuri puternice
reusesc sa aplatizeze unele cicatrici mari.
Primele ingrijiri care se acorda unui ars - Arsurile superficiale de mica
intindere (mai putin de 15% din suprafata corporala) si care nu implica regiuni de risc
(fata, plicile de flexiune, orificiile naturale) nu necesita spitalizare. Partea arsa a corpului
trebuie tinuta sub apa curenta rece, dar nu de la gheata, timp de cel putin 5 minute,
trebuie dezinfectata cu un antiseptic diluat, trebuie indepartat epidermul desprins si
neaderent. Flictenele cele mai mari (basicile continand plasma) trebuie sa fie excizate
de catre un medic, iar leziunile sa fie acoperite cu un pansament gras (tul gras, de
exemplu). O injectie cu ser antitetanic este practicata la nevoie, uneori asociata cu
administrarea unui analgezic sau a unui anxiolitic.
Daca arsura este intinsa sau profunda, se evita dezbracarea persoanei, in afara cazului
ca hainele nu sunt imbibate cu lichid fierbinte sau daca, fiind fabricate din fibre sintetice,
ele risca sa se topeasca in contact cu pielea. Indeosebi trebuie evitat sa obligi arsul sa
bea si, daca a ingerat produse caustice, sa-l faci sa vomite. Infasurat in cearceafuri
curate, el trebuie sa fie indreptat imediat spre un centru specializat.

LIPOTIMIA

Lipotimia (lesinul) apare deseori chiar la oamenii complet sanatosi.Datorita unor emotii puternice,
sau pur si simplu datorita oboselii, statului prelungit in picioare, la caldura, in aer inchis, pot
aparea spasme de foarte scurta durata ale vaselor cerebrale, sau se poate produce o scadere
brusca si pasagera a tensiunii arteriale.In aceste conditii, creierul nu mai este oxigenat suficient si
omul isi pierde cunostiinta.De cele mai multe ori, lesinul este prevestit de o senzatie de ameteala
amestecata cu somn si senzatia de urechi infundate.Bolnavul se face alb la fata, casca si, dupa
cateva
secunde,
se
prabuseste
la
pamant.
Bolnavul trebuie culcat imediat la orizontala, cu capul ceva mai jos decat trunchiul.Fata i se
stropeste cu apa rece, este palmuit usor pe obraji si i se dau sa miroasa solutii puternic volatile
(eter, amoniac, otet, apa de colonie).

Sincopele sunt asemanatoare, ca semne exterioare.Ele, insa, rareori apar la oamenii sanatosi
(emotii deosebit de violente), si se datoresc, aproape intotdeauna, sau unor traumatisme (lovituri
in zone reflexogene, ca plexul abdominal, barbia, gatul, testiculele), sau unor boli (de inima,
vasculare, hemoragii etc.).In sincope, spre deosebire de lesin, pulsul devine aritmic, deosebit de

slab si poate, chiar, disparea.Primul ajutor este acelasi ca pentru lesin, dupa care, insa, bolnavul
trebuie transportat la un spital.

Insolatia este provocata de contactul prelungit al razelor puternice de soare cu capul si ceafa
neprotejate.Temperatura
crescuta
se
transmite
oaselor
craniului
si
creierului.
Insolatul se plange de dureri mari de cap, ameteli, dureri in dreptul inimii, senzatia de nevoie
imperioasa de a urina, urechilesunt infundate, ceafa devine rigida, apar tulburari ale ritmului
pulsului.
Primul ajutor consta in culcarea victimei la umbra, cu gatul eliberat de stransoarea cravatei sau a
camasii.Se aplica apa rece sau gheata, pe frunte si cap.Se dau bolnavului sa bea ceaiuri si cafele
tari, lichide sarate, se fac clisme cu sare amara (30 g la 120 ml apa).
Trebuie avut, in permanenta, in vedere, ca bauturile reci, ca si alcoolul, consumate pe plaja, sub
dogoarea
razelor
puternice
ale
soarelui
de
vara,
favorizeaza
aparitia
insolatiei.
Sursa: Sa acordam corect primul ajutor.

SOCURILE

ocul este un sindrom cu cauze multiple ce se caracterizeaz prin scderea


volumului de snge ce ajunge la esuturi. Aceast scdere a volumului de snge
determin hipoxie (scade cantitatea de oxigen) la nivelul esuturilor cu consecine
foarte grave.

ocul nu este o boal, ci o stare fiziopatologic cu efecte devastatoare asupra


strii pacientului, chiar dac sunt eliminate cauzele, putnd duce rapid la
deces.

Clasificarea

cauzele

ocului

ocul se poate clasifica n: oc cardiogen, oc hipovolemic i oc de


distribuie. ocul poate fi produs de orice factor care poate altera funcia inimii,
volumul de snge circulant sau presiunea arterial.

ocul cardiogen este produs de disfuncia ventriculului stng scade debitul cardiac
i presiunea arterial. Cauzele sunt multiple, dar frecvent se datoreaz unui infarct
ce afecteaz mai mult de 40% din suprafaa ventriculului stng.
ocul hipovolemic apare atunci cnd volumul de snge din sistemul vascular scade
cu mai mult de 40%. Cauzele scderii volemiei sunt multiple: arsurile ntinse,
hemoragii, vrsturi sau diaree masiv.
ocul distributiv este caracterizat de vasodilataie periferic (crete diametrul vaselor
capilare din periferie) ceea ce duce la scderea debitului cardiac. Dilatarea vaselor
de snge din periferie va produce creterea volumului de snge aflat n aceste
regiuni. Acest lucru duce la o scdere a volumului de snge ce ajunge la inim, prin
ntoarcerea venoas, determinnd scderea debitului cardiac. Cauzele ocului
distributiv pot fi: toxine produse de bacterii, veninul de insecte, medicamente sau
alimente.
Oricare ar fi cauza ocului, se va produce scderea debitului cardiac datorit
afectrii funciei inimii sau sechestrrii sngelui n zonele periferice ale
corpului,
prin
vasodilataie.

Compensarea

ocului

n anumite situaii patologice ce pun viaa n pericol, organismul intervine prin


mijloace proprii pentru ncerca s remedieze situaia. De obicei, aceste mecanisme
sunt ineficiente, iar uneori pot produce chiar moartea organismului n ncercarea de
a-l salva.
Pentru a combate ocul, organismul ncearc s se adapteze prin 2 mijloace.
Redistribuirea sngelui prin diferite mecanisme, organismul redistribuie volumul de
snge spre organele vitale inim, plmni, creier. Reuete acest lucru prin
producerea vasoconstriciei n anumite zone (piele, muchi) i producerea
vasodilataiei
n
alte
zone
(creier,
cord).
Refacerea volemiei n organismul uman exist unele organe ce pot depozita snge
ficat, splin. n momentul producerii ocului, sngele este eliberat din depozite
pentru a reface volemia. Alte mecanisme (eficiente pe termen lung) de refacere a
volemiei se ntlnesc la nivelul rinichiului: scade cantitatea de ap eliminat prin
urin sau la nivelul intestinului ori crete cantitatea de ap absorbit.

Manifestarea

ocului

O persoan aflat n oc este contient i cu o senzaie permanent i intens de


sete. Pielea este palid, umed i rece, iar cantitatea de urin eliminat este mic
(scade diureza). La nivelul aparatului respirator i cardiac se constat creterea
numrului de respiraii (tahipnee) i numrul btilor inimii (tahicardie).
oculcardiogen
Cauza producerii acestui oc este exclusiv alterarea funciei inimii scade debitul
cardiac. Scderea debitului cardiac se poate produce prin alterarea direct a inimii
un infarct face ca inima s se contracte haotic (fibrilaie ventricular) ceea ce
afecteaz funcia de pomp; sau scade ntoarcerea venoas prin sistemul venos o
hemoragie masiv compromite ntoarcerea venoas i debitul cardiac.
Instituirea unei terapii precoce poate preveni progresia ocului, cu excepia infarctului
cnd
depinde
de
suprafaa
afectat.

oculhipovolemic
ocul hipovolemic se produce atunci cnd presiunea sau volumul de snge circulant
scade. Pierderea de snge, plasm sau ap poate duce la instalarea ocului
hipovolemic (pierderea se produce prin hemoragii, vrsturi, diaree sau transpiraii
excesive). Acest tip de oc poate fi rezolvat dac se intervine asupra mecanismului
de
baz

se
oprete
i
se
compenseaz
hipovolemia.

oculseptic
Este cea mai frecvent cauz de deces n unitile de terapie intensiv. Cauza
acestui tip de oc este infecia sistemic bacteriile ptrund n snge i ajung n tot
organismul. Odat ce au ptruns n snge, bacteriile (Staphylococus
aureus, Streptococus pyogenis) , fungii sau bacilie vor secreta substane extrem de
toxice. n acest tip de oc, organismul nu moare datorit toxinelor, ci datorit
rspunsului pe care acesta l d la contactul cu toxinele se secret cantiti mari de
histamin, serotonin, enzime lizozomale, bradikinin ce vor afecta capilarele,

producnd o pierdere important de lichide. Terapia n aceste situaii vizeaz n


principal inactivarea substanelor pro-inflamatorii i mai apoi toxinele bacteriene (cu
excepia
unor
bacterii
caClostridium
tetani sau Clostriudium
botulinum).

oculanafilactic
Este starea de oc care se instaleaz n cteva minute. Fr tratament evolueaz
imediat spre oc ireversibil cu producerea decesului n mai puin de o or. Cauzele
sunt numeroase medicamente (penicilin), alimente (alune, ou, nuci) sau veninul
insectelor (albine, viespii). La contactul cu alergenul se produce degranularea
masiv a mastocitelor cu eliberarea de histamin substan pro-inflamatorie.
Histamina determin creterea permeabilitii capilarelor i blocarea sngelui n
periferie. Mecanismele de compensare n aceast situaie sunt de obicei ineficiente.
Tratamentul ocului anafilactic este reprezentat de administrarea intravenoas de
adrenalin.

INECUL (SUBMERSIA)

INECUL (SUBMERSIA)
Inecul sau submersia este un accident grav care duce la asfixie si
stop respirator urmat la scurt timp, de stopul cardiac. Cauzele lui
sunt:

oxigen
zis.

1. Inundarea cailor respiratorii cu apa care impiedica schimbul de


si bioxid de carbon necesar vietii. Acesta este inecul propriu-

2. Hidrocutarea sau hidrocutia este moartea subita care se produce


la simplul contact cu apa, mai ales apa rece, avand cauza stopul cardiorespirator
reflex. Acest accident se produce la bolnavii care au o sensibilitate deosebita la
apa si mai ales la apa rece. In general acesti bolnavi manifesta o teama de apa
(hidrofobie).

3. Traumatissme sau accidente care


se
produc
in
apa.
Traumatismele care pott sa aiba loc in apa: traumatisme cranie- ne, toracice,
abdominale sau accidente survenite intamplator in apa; infarct de miocard,
accident
vascular
cerebral,
crize
de
epilepsie.
1. Inecul propriu- zis se face prin aspiratie de lichid care blocheaza
caile respiratorii. Aspectul victimei este de inecat albastru, datorita cianozei
tegumentelor si mucoaselor. Acest accident poate apare la cei care nu stiu sa
inoate, la inotatorii cu- prinsi de panica sau la cei la care apare, la un moment
dat, epuizarea fizica. Se produce o apnee reflexa, prin spasm glotic provocat de
contactul cu apa in caile respiratorii, urmat de dispnee. Inundarea plamanilor cu
apa produce asfixiere. Lipsa de oxigen in alveo- lele pulmonare precum si
acumularea de CO 2 in sange, determina tahicardia si cresterea brusca a
tensiunii arteriale urmate de pier- derea cunostintei. Aceasta are drept cauza
hipoxia si intoxicarea centrilor cerebrali cu CO 2. La scurt timp se produce
moartea prin stop cardiac. Victima are tegumentele si mucoasele cianotice
(vinete).
Inecul in apa dulce, care este hipotona fata de sange, este
deosebit fata de inecul in apa de mare care este hipertona.
Apa dulce, mai
putin concentrata decat sangele, trece din alveolele pulmonare in sange
producand hemodilutia si cres- terea brusca a volumului circulant. In acest fel,
inima dreapta a accidentatului este supraincarcata brusc, ducand la edem
pulmo- nar acut. Concomitent, hemodilutia produce hemoliza adica distrugerea
masiva a globulelor rosii. In acest fel, se produce o ane- mie brutala care are
drept consecinta hipoxia sicresterea potasiului in sange (hiperpotasemie).
Acestea, combinate cu edemul pulmonar, antreneaza, la scurt timp, stopul
cardiac.
Apa sarata, fiind mai concentrata in saruri decat sangele, atrage
apa din plasma in alveolele pulmonare si caile res- piratorii. Se produce edemul
pulmonar acut. Concomitent, are loc hemoconcentratia si scaderea volumului
sanguin (hipovole- mia) care antreneaza colapsul si tahicardia. Inima lipsita de
oxigen face unefort suplimentar, prin tahicardie, oboseste si se o- preste (stop
cardiac).
2. Hidrocutia (hidrocutarea) se produce, fara aspiratie de apa in
caile respiratorii. Este unaccident supraacut care se produce, la contactul cu apa
rece,
care
determina
stopul
cardiorespirator
reflex
(sincopacardiorespiratorie). Spasmul laringi- an, instalat reflex, nu permite
intrarea apei in caile respratorii. Aspectul victimei este de inecat alb,
caracterizat prin lipsa cianozei tegumentelor si mucoaselor, moartea fiind
subita.
3. Inecul prin traumatisme este cauzat de loviri, in timpul
plonjarii in apa, urmate de traumatisme craniene sau visce- rale. Accidentele, in

timpul sederii in apa, pot fi datorate unui efort excesiv sau unor tare
preexistente cardiovasculare. Victima poate sa faca un infarct de miocard, o
lipotimie, un accident vascular cerebral, o criza de epilepsie etc.
Primul ajutor este de mare importanta, pentru ca, el trebuie sa
reasigure oxigenarea si restabilirea respiratiei.
El consta in:
1.Curatarea nasului, gurii si faringelui, de apa, secretii, mal, nisip.
2.Eliminarea apei din plamani, prin intoarcerea inecatului pe burta sau lateral, cu
capul in jos. Copiii sau acciden- tatii mai slabi se tin cu capul in jos, apucati de
glezne cateva secunde. Cand acest lucru nu este posibil datorita greutatii
corporale a victimei, se va aseza cu toracele pe coapsele salvatorului care sta in
genunchi. Cu toracele si capul aplecat in jos, se aplica cateva lovituri, intre
omoplatii victimei, pentru a forta evacuarea apei, din torace. Acelasi lucru, se
poate face, punand victima pe burta, cu capul pe o parte, iar salvatorul, cu
mainile sub abdomenul victimei, exercita cateva ridicari care ajuta apa sa iasa
din torace.

3.Controlul respiratiei si pulsului la carotida. In cazul in care


acestea lipsesc se incepe, rapid, respiratia gura la gura sau gura la nas (daca
victima are falcile inclestate). Masajul cardiac extern se incepe, concomitent cu
respiratia gura la gura, in cazul lipsei pulsului, la carotida.

4. Victima se transporta cat mai rapid, la o unitate sanitara care are


mijloace de reanimare.
In spital, se iau urmatoarele masuri:
- intubatia orotraheala si aspiratia traheobronsica, prin
sonda de intubatie a apei si secretiilor;
- sondajul gastric pentru eliminarea apei din
stomac ;
- oxigenoterapia prin

sonda

de

intubatie

si

pulmomat ;
- combaterea tulburarilor
hidroelecrolitice,
acidobazice
edemului cerebral si altor complicatii posibile: infectii pul- monare, infarct de
miocard etc.