You are on page 1of 10

Antologie de

poezie
moderna

Prefata
Modernismul apare in literatura secolului al XX-lea si cuprinde toate acele miscari
artistice care exprima o ruptura de traditie, negand, in forme uneori extreme, epoca ori
curentul care le-a precedat. Desprins din miscarea simbolista, modernismul a incearcat
sa puna de acord expresia artistica cu viata moderna, cu sensibilitatea epocii si a
contribuit la imbogatirea mijloacelor de creatie artistica.
Astfel in perioada interbelcia s-a poezia romaneasca a cunoscut o imbogatire atat
tematica cat si stilistica,poetii modernisti concetrandu-se cu precadere pe existent
omului si scopul acestuia in viata.Prin diversitatea de teme abordate de poeti din
perioada interbelica ca:George Bacovia,Tudor Arghezi,Lucian Blaga,Ion Barbu si Ion
Pillat,intalnim si tema iubirii pusa in legatura cu diverse elemente si motive cum ar fi
natura,noaptea,toamna.Fiecare dintre autori a avut o viziune diferita spre exempluBacovia a renuntat sa mai vada iubirea ca o cale de salvare spre deosebire de poetii
romantici,L.Blaga percepe iubirea ca o cale de a dobandi cunoasterea si adancirea a
misterelor universului iar pentru I.Barbu iubirea este pusa in legatura cu existent omului
si neputinta acestuia de a-si controla destinul.
Astfel,putem afirma ca perioada modernista din cadrul literaturii romane a reprezentat
un pas inainte pentru dezvoltare poeziei romanesti prin diversitatea tematica si stilistica
care a fost valorificata de scriitori acestei perioade.

George Bacovia
Pastel

S ne iubim

Adio, pic frunza


i-i galben ca tine,
Rmi, i nu mai plnge,
i uit-m pe mine.

Vai, si va veni o vreme


Cnd adromi-vom amndoi,
Si-nstrinati, prin cimitire,
Va plnge toamna peste noi.

i s-a pornit iubita


i s-a pierdut n zare
Iar eu n golul toamnei
Chemam n aiurare...

Ce poate, deci, a fi sub soare,


n haosul imensittii -Dac-ti vei pierde fecioria
n taina roz-a volupttii?

Mai stai de m alint


Cu mna ta cea mic,
i spune-mi de ce-i toamn
i frunza de ce pic...

Pastel de G.Bacovia
Tema poeziei este iubirea(pierderea iubirii) pusa in legatura cu motivul toamnei. Dei intitulat Pastel,
poezia bacovian, se constituie mai degrab ntr-o descriere a tririlor poetului (un decor interior) pe
fundalul unei toamne agonizante care pustiete natura.
n strofa a doua se realizeaz o coresponden ntre frunza care pic i iubita care s-a pierdut n zare.
ndrgostitul este prada disperrii, idee sugerat prin intermediul imaginii auditive: chemam n aiurare .
Imaginile vizuale configureaz un univers devastat de toamna, anotimp al golului, al depresiei dar i al
morii. Catrenul creeaz ambiguitate deoarece nu este sugerat vreo legatur ntre dispariia iubitei i
golul toamnei .
Msura versurilor este de 7 silabe i rima semi-ncruciat (rimeaz versurile 2 cu 4).Pentru Bacovia
iubirea nu mai este o cale de salvare ca in viziunea romanticilor,poetul symbolist nu crede in iubirea
acestui sentiment.

Tudor Arghezi
Melancolie

Morgenstimmung

Am luat ceasul de-ntlnire


Cnd se tulbur-n fund lacul
i-n perdeaua lui subire
i petrece steaua acul.

Tu ti-ai strecurat
cantecul
in mine
De ce-ai
cantat?
De ce te-am auzit?
Intr-o dup-amiaza,
cand
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos Fereastra sufletului
zavorata
bine
Nedespartit
- in bolti.
Se deschisese-n vant,
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Fara sa stiu ca te aud cantand.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.

Ct vreme n-a venit


M-am uitat cu dor n zare.
Orele i-au mpletit
Firul lor cu firul mare.

Cantecul tau a umplut cladirea toata,


Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavanda sonora. Iata,
Au sarit zavoarele
Si manastirea mi-a ramas descuiata,

i acum c-o vd venind


Pe potec solitar,
De departe, simt un jind
i-a voi s mi se par.

Si poate ca nu ar fi fost nimic


Daca nu intra sa sape,
Cu cantecul, si degetul tau cel mic,
Care pipaia mierlele pe clape Si-ntreaga ta faptura, aproape.

Cu tunetul in
selirica
prabusira
norii
Poezia Morgenstimmung(1927),se incadreaza
erotica si
argheziana,al
carei ton aminteste de Cantarea
In
incaperea
universului
inchis.
Cantarilor,prin sublimarea dorintei in adorare a finite iubite.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele,
frunzele...
Mi-s
Tema intregii poezii fiind iubirea,ilustrand
intalnirea
cu dragostea,eveniment
care coboara poetul din sfera
transcedentului in lumea terestra.
Creatia lirica Morgenstimmung este structurata in cinci strofe a cate cinci versuri inegale,cu ritm alternant.
Din punct de vedere epic,se prezinta o intamplare:ascultand o femeie care canta la pian,poetul(pustnicul) renunta la
solititudine,coborand in lumea reala.
Timpul evocarii este unul trecut necalendaristic(Intr-o dupa-amiaza marcat prin starea de asteptare a eului lyric
(cand/Ferestra sufletului zavorata bine/Se deschide-n vant). Cele doua metafore (a ferestrei si a manastirii) au ca
termen comun zavorarea sufletului a carui cheie o constituie incantatiile cu sugestii olfactive(comparatia Cantecul
tauca o lavanda sonora).
In ultima strofa,iubirea devine contopire a doua universuri opozitionale(eu-sus-din morti si tu-jos-din vieti)
realizata prin contopirea in inalt.Ca un Luceafar eminescian,barbatul a coborat din planul transcendent (si
etern),radicand femeia in sfera sa (in bolti).

Lucian Blaga
Iubire

Dorul

Iubesti - cnd ulciorul de-aram


se umple pe rnd, de la sine
aproape, de flori si de toamn,
de foc, de-anotimpul din vine.

Setos iti beau mirasma si-ti cuprind


obrajii
cu palmele-amindoua, cum cuprinzi
n suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi n ochi cum
stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor
de tine!"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic,
parc-as fi
pribeag pe-un alt pamnt.
Femeie,
ce mare porti n inima si cine esti?
Mai cnta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea -- vesnicii.

Iubesti - cnd suav icoana


ce-ti faci n durere prin veac
o tii nrmat ca-n rana
strvechiului verde copac.
Iubesti - cnd sub timpuri prin
sumbre
vltori, unde nu ajung sorii,
te-avnti s culegi printre umbre
blaiul surs al comorii.

Iubesti - cnd simtiri se


desteapt
c-n lume doar inima este,
c-n drumuri la capt teasteapt
nupoeziei
moartea,
alt poveste.
Tema
esteciiubire
pusa in legatura cu cunoasterea.Discursul fiind structurat sub forma unui monolog liric

adresat.
Iubesti - cnd ntreaga fptur,
Titlul poeziei Iubire nu denumete sentimentul de dragoste, ci un concept filozofic foarte des ntalnit n opera poetic
cu schimbul, odihn, furtun
a lui Blaga. Cunoaterea prin iubire mbogete universul cu mistere pe care nu le dezvluie, ci le accentueaz,
ti este-n aceeasi msur
mbogind
n acelai de
timp
i spiritualitatea uman.
si lav ptruns
lun.
Strofa final are rol conclusiv, fiind pus aceasta sub semnul iubirii, ca act fundamental de accedere la misterele
universale. Metafora odihn, furtun i este, surprinde strile contradictorii care pot coexista n fiecare om. Iubirea,
valoare suprem a omului, este aproape de acesta att n momentele de puternic frmntare luntric, ct i atunci
cnd simte nevoia acut de reflexivitate, de ntoarcere spre sine. Ideea este reluat n versul final, care conine o
metafor lav ptruns de lun, metafor care reliefeaz mbinarea pasiunii ardente cu melancolia, coexistena tririlor
aparent antagonice ntr-un singur trup, dar care duc spre acelai drum final, cel al iubirii.
Expresivitatea poeziei lui Lucian Blaga reiese n primul rnd din construcia identic a celor cinci strofe. Fiecare strof
n parte reprezint o definiie a iubirii, precedat de verbul la modul indicativ ,timpul prezent, persoana I, singular:
iubesti. Poetul folosete n fiecare strof, o serie de metafore extrem de sugestive: iubirea e ulciorul de aram,
suav icoana, blaiul surs al comorii, dar i lava ptruns de lun.

Ion Barbu
Ion Barbu In ceata
Murea prin seara strada si zilnicul ei muget
Asemeni unei rancezi ingramadiri de seu.
Un nor se pravalise pe stresini iar pe cuget
O bura de-nnoptate tristeti cadea mereu.
Se-amestecase ceata din noi cu cea din slava
Si, silnici, pasii nostri trezeau o cat de rar!
Ecouri fara nume, prin liniste buhava
Din acel trist si umed sfarsit de Faurar.
Intrasem in penumbra stapanitoarei unde
Strivite-n vrajmasia puterilor din jur,
Nici sufletele noastre nu-si mai puteau raspunde
Iar vorbele soptite loveau greoi si dur.
Hordii intregi de duhuri, lungi stoluri de destine
Isi impleteau in preajma infricosatul rit:
Caci blestemul cazuse In gandul meu si-n Tine
Biruitor pustiul scurma Si ne-am oprit

Paralel romantic
Numisem nunii noastre-un burg,
Slvit cu ape abia de curg
Ca un dulu trntit pe-o lab,
Vechi burg de-amurg, n ara vab.
Scri, unghiuri, pori! n prag de ue,
O troli domoli, o troli cu gue,
La ce vrsri, ca de venin,
Vis crud strivii i gnd cretin!
Stngi cuburi ubrede, intrate,
De case roii, zaharate;
Verzi investiri, prin cte-un gang,
Sub ceasuri largi balang, balang!

Sa cercetam o clipa raspantia si bruma


Si-am stat, si-am stat sub neguri, de asprul tarm legati:
Doi arbori singuratici si desfrunziti de-acuma,
Pe unda nenturnata a orei inclinati.
........................
Ne prabuseam Cand iata ca, inclinand privirea
Acolo, jos, pe crusta de caldaram si lut,
Zariram doua umbre unite: contopirea
Salbateca, informa, a marelui Sarut.
Pareau a nu cunoaste nici piedici nici osanda.
Zagazuri pamantene n-aveau Alt Demiurg
Le stapanea, desigur, cu-o pravila mai blanda
Faptura lor ciudata si vecinicul amurg.
Tema poeziei este iubire aceasta fiind sustinuta de motivele:noptii,umbrei si orei si prezinta incapacitatea omului de a-si
deslusi propiul destin.
Strofa final surprinde relaia stabilit la nivelul cuplului o dat cu trecerea timpului. Simbolurile: rspntia i bruma scot n
eviden rscrucea de drumuri. Repetiia verbal i-am stat scoate n relief contientizarea faptului c se afl naintea unui
moment extreme de important al vieii. Epitetul dublu arbori singurateci i desfrunzii arat, n mod simbolic, unicitatea fiecrui
individ, lipsa de comunicare, precum i apropierea iminent a morii. Majuscula folosit la substantivul Orei reliefeaz
importana acestuia, faptul c opera este pus sub semnul timpului trector.
Prin intermediul personificrii: murea prin sear strada se asociaz o trstur specific uman, cea a morii, cu linitea care
inund spaiul uman odat cu apariia serii. Imaginea plastic reliefeaz lipsa motricitatii, trecerea ntr-o stare meditativ, de
contientizare i asumare superioar a faptelor accumulate de-a lungul zilei ca simbol al faptelor realizate de-a lungul vieii.
Epitetul plasat ntr-o inversiune: nnoptate tristei scoate n eviden termenul plasat n poziie iniial. Sensul conotativ al
epitetului reliefeaz starea de melancolie, de angoas, de meditaie profund asupra existenei umane.

Ion Pillat
Eva
Ceea ce sunt? Ce vrei sa fiu? Alege!Cand poruncesti, eu voi lovi in palme
Da-mi aripi - si sunt inger de luminaRitma-voi goala dansul baiaderei
Si smulge-le - voi fi numai femeie. Dar daca-mi ceri, voi sta curata-n strane
Si voi refi in murmur lin de psamle
Privirea ta ma face far' de vina,
Dar tot ea poate patima sa-mi deie Iar Sfanta-nvingatoare a durerii
Si de pacat faptura sa mi-o lege.
Daca ma rogi, ti-oi face alta rana
Ceea ce sunt? Ceea ce esti tu insutiIndragostit ma chemi - iti sunt iubita
Ce-ti poarta-n ochi destinul. De esti bestie
Copil, suspini, sunt mama si sunt sora
In bratul tau m-oi frange ca o trestie
Ce va veni zambind sa-ti stearga plans-ti.
Iar pofta mea pe veci, nepotolita,
Iar pentru tata, chiar de port naframa
Raman tot fata scumpa de-altadata.Te va inlantui cu lant de sarpe.
Dar daca esti inaltul visator
De treci nepasator - sunt trecatoarea,
Ce-aude-n suflet sunete de harfe
Dar oarba ta credinta
Dispretuind un spasm amagitor
Mi-a redat eternitatea clipei
sa urmaresti ideea
Daca in marea fluidicelor plete te-ai Daca-ndraznesti
scaldat.
Si-n sferele sonore s-o vanezi
Atunci, cu lampa-n mana sunt Psycheea
De straja langa tine... de-o mai vezi

Ion Pillat vede Iubirea in diverse forme prin prisma ambilor indragostiti,mai degraba ca o metamorfoza a eului liric
in ipostaza iubitului.
Eul liric se aseamana la sfarsitul operei cu Psyche care era o tnr vestit pentru frumusetea ei care, datorit
acestui fapt, i-a atras asupr-i gelozia Aphroditei. Pentru a mplini porunca unui oracol. prinii lui Psyche au
prsit-o pe un munte nalt, de unde - spunea oracolul - avea s vin s-o ia de nevast un monstru nspimnttor.
ntr-adevr, Psyche a fost luat de vnt i dus ntr-un palat ndeprtat. Acolo, un necunoscut care n-o ntlnea
dect noaptea i al crui chip n felul acesta Psyche nu putea s-l vad, a fcut-o soia sa i stpna unor bogii
nemsurate.

Paralela intre doua texte poetice apartinand


modernismului.

Lucian Blaga

George Bacovia

Iubire

Pastel

Iubesti - cnd ulciorul de-aram


se umple pe rnd, de la sine
aproape, de flori si de toamn,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubesti - cnd suav icoana
ce-ti faci n durere prin veac
o tii nrmat ca-n rana
strvechiului verde copac.
Iubesti - cnd sub timpuri prin
sumbre
vltori, unde nu ajung sorii,
te-avnti s culegi printre umbre
blaiul surs al comorii.
Iubesti - cnd simtiri se desteapt
c-n lume doar inima este,
c-n drumuri la capt te-asteapt
nu moartea, ci alt poveste.
Iubesti - cnd ntreaga fptur,
cu schimbul, odihn, furtun
ti este-n aceeasi msur
si lav ptruns de lun.

Adio, pic frunza


i-i galben ca tine,
Rmi, i nu mai plnge,
i uit-m pe mine.
i s-a pornit iubita
i s-a pierdut n zare
Iar eu n golul toamnei
Chemam n aiurare...
Mai stai de m alint
Cu mna ta cea mic,
i spune-mi de ce-i toamn
i frunza de ce pic...

Tema

Titlul

Viziune
Nivel Stilistic

Nivel
compozitional

Iubire

Pastel

Tema iubirii este pusa in legatura cu


cunoastere.aceasta fiind o modalitate
de cunoastere si ajuta la potentarea
misterului.
Nu defineste sentimental de iubire ci
capacidatea de a dobandi
cunoasterea prin intermediul acestui
sentiment/trairi.
Iubirea este vazuta ca o modalitate de
cunoastere si ajuta la potentarea
misterului
Observam existent unui limbaj
metaforic,care are un substrat
filosofic-diferitele forme ale
iubirii.Repetarea cuvantului
iubire la inceputul fiecarui strofe
ilustreaza diferitele forme ale
acesteia

Tema iubirii sugereaza incapacitatea ului


liric de a fis salvat.

Titlul Pastel reprezinta o sugestie pentru


spatial tomnatic,in care eul liric isi descrie
sentimentele prin intermediul simbolurilor si
metaforelor.
Sentimentul de iubire este pus in legatura
cu pierderea iubitei ,fiind prezentat intr-un
spatiu trist si dezolant de toamna.
La nivel stilistic observam o abundenta de
simboluri si imagini vizuale care contureaza
spatiul si sentimentele eului liric (gandurile
si trairile fiind sugerate prin intermediul
simbolurilor)

5 catrene,organizate sub forma unui


monolog liric adresat,versurile au
masura egala ,rima incrucisata.

3 catrene,vers alb

Perioada interbelic cuprinde anii 1918-1944. Aceasta se caracterizeaz pe plan european


prin nfrngerea Germaniei n timpul Primului Rzboi Mondial, prbuirea Imperiului AustroUngar i Revoluia din Rusia. Pe plan naional se realizeaz unitatea naional i integrarea
n ritmul european de modernizare.
n literatur tendinele moderniste, care domin n epoc coexista cu cele traditionaliste . n
acest contest se impun personaliti ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu,
Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu.Astfel
putem afirma prin intermediul acestei coexistente a curentului modernist cu cel traditionalist in
aceasta perioada s-a incercat o sincronizare a culturii romane cu cea europeana,sincronizarea
fiind facilitate si de aparitia diverselor reviste care promovau pe tinerii scriitori ,cea mai
importanta fiind revista Sburatorul ale carei obiective au fost promovarea tinerilor scriitori;
imprimarea unei tendine moderniste n evoluia literaturii romne.

Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie
Voronca, George Clinescu, Pompiliu Constantinescu.Astfel putem afirma ca in perioada
interbelica literature romana a reusit o sincronizare cu modernismul present in restul Europei.

You might also like