Rolul asistentului medical in ingrijirea

pacientului cu A.V.C.
Motto
A apara si a promova, a venera si a iubi viata este o misiune pe care Dumnezeu o
incredinteaza fiecarui om, chemandu-l in calitate de imagine vie a sa, sa fie partas la
stapanirea pe care El, Dumnezeu o are asupra lumii
Papa Ioan Paul al II-lea
Evanghelium Vitae

Introducere
Dupa O.M.S 1971 AIT este definit ca o instalare brusca a unor episoade cu
caracter repetitiv de tulburare a unor functii cerebrale, determinate de o ineficienta
a irigatiei sanguine intr-o regiune limitata si care dispare complet in 24 ore.
Un accident ischemic tranzitor este un semn care poate anunta aparitia unui
accident vascular cerebral constituit. Accidentul ischemic tranzitor apare cand fluxul

sanguin catre o parte a creierului este temporar redus sau blocat (obstructie partiala
sau totala) adesea, datorita unui cheag de sange. Aceasta obstructie produce
aceleasi simptome cu cele ale unui accident vascular cerebral constituit, dar
diferenta este ca fluxul de sange se restabileste in cateva minute si simptomele
dispar complet. Spre deosebire de accidentul ischemic tranzitor, in accidentul
vascular cerebral constituit obstructia nu dispare, fluxul de sange nu se restabileste,
iar leziunile cerebrale care apar sunt definitive. Desi manifestarile accidentului
ischemic tranzitor sunt temporare si dispar complet, pacientul necesita obligatoriu
un consult medical pentru stabilirea diagnosticului si tratamentului corespunzator,
cu scopul de a impiedica aparitia unui accident vascular
Multi pacienti nu stiu ca au avut un accident ischemic tranzitor pana la
efectuarea unei consultatii medicale, in general pentru un alt motiv, ocazie cu care,
medicul, pe baza relatarilor pacientului poate stabili un diagnostic retrospectiv.
Reversibilitatea fenomenelor neurologice este caracterul de baza al AIT. Intervalul de
timp de 24h pare sa aibe un caracter arbitrar.
Majoritatea autorilor admit ca limita maxima de reversbilitate 24h de la debut, iar
pentru fenomenele reversibile in 24-72 de ore la 3 saptamani folosesc termenul de
atac ischemic reversiv care poate fi precoce, cand simptomatologia cedeaza in 2472 ore si tardiv cand simptomatologia dispare complet in 3-21 zile.
Dupa un accident vascular cerebral pot aparea complicatii amenintatoare de viata.
Ne administrarea precoce a unui tratament poate scadea numarul celulelor din
creier care ar putea fi lezate permanent, accentuand amploarea dizabilitatii.
Accidentul vascular cerebral este cea mai frecventa cauza de dezabilitate fizica
datorata unei afectiuni ale sistemului nervos. La persoanele care supravietuiesc
dupa un AVC, jumatate din ei vor mai prezenta un deficit inca lunide zile dupa
aceea.
Capitolul 1
Notiuni de anatomie si fiziologie ale sistemului nervos
Sistemul nervos central
Sistemul nervos, impreuna cu sistemul endocrin, regleaza majoritatea functiilor
organismului. Sistemul nervos (SN) are rol in special in reglarea activitatii
musculaturii si a glandelor secretorii ( atat exocrine cat si endocrine), in timp ce
sistemul endocrin regleaza in principal functiile metabolice. Reglarea activitatii
musculaturii scheletice este realizata de SN somatic, iar reglarea activitatii
musculaturii viscerale si a glandelor (exo- si endocrine) este realizata de SN
vegetativ. Intre SN si sistemul endocrin exista o stransa interdependenta.

Sistemul nervos periferic actioneaza doar ca un releu pentru transmiterea mesajelor

intre sistemul nervos central si muschi, glande si organe de simt. Practic, nu joaca
nici un rol in analiza informatiilor senzitive sau in initierea impulsurilor motorii.
Ambele activitati si multe altele apar in sistemul nervos central.
Creierul si maduva spinarii formeaza unitatea centrala care prelucreaza impulsurile.
Ele primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de simt si receptori, le
selecteaza si analizeaza si dupa aceea, transmit impulsurile de-a lungul fibrelor
motorii, producand un raspuns
adecvat al muschilor si glandelor.
Functia de analiza sau de procesare
poate fi relativ simpla pentru unele
activitati ce se desfasoara in
maduva spinarii, dar analiza la
nivelul creierului este de obicei de o
inalta complexitate, implicand
participarea a mii de neuroni
diferiti. Desi multi neuroni senzitivi
se termina si multi neuroni motori
au originea in creier, majoritatea
neuronilor cerebrali sunt interneuroni care au functia de a filtra, analiza si stoca
informatiile.
Intregul sistem nervos central necesita un aport substantial de sange, care
furnizeaza oxigenul si substantele nutritive.
El este de asemenea protejat de doua tipuri de iinvelisuri. Primul este osos: craniul,
care adaposteste creierul, si coloana vertebrala, care adaposteste maduva spinarii.
Cel de-al doilea este constituit din trei membrane fibroase denumite meninge.
Acestea acopera in intregime creierul si maduva spinarii.

Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede, apos,

care circula in meninge, in maduva spinarii si in
ventriculii cerebrali (cavitali). Lichidul are un efect
de amortizare, ajutand astfel la protejarea tesutului
nervos vital fata de agresiuni.
Fluidul este produs continuu din sange de catre
celulele specializate ale plexurilor coroide din
ventriculii cerebrali. Spre deosebire de ventriculii
inimii, care au nume specific, ventriculii cerebrali
sunt numerotati. Numerotarea incepe de la
emisferele cerebrale in jos, catre maduva spinarii,
iar primii ventriculi (denumiti ventriculi laterali) sunt si cei mai mari.
Lichidul circula de la ventriculii laterali, printr-un orificiu ingust, in ventriculul al
treilea si apoi, printr-un canal si mai ingust, apeductul cerebral, in cel de-al patrulea,
care este putin mai larg. De aici iese prin orificii ale planseului ventriculului in niste
spatii (cisterne) pline cu lichid care inconjoara trunchiul cerebral la baza creierului.
Dupa aceea, lichidul circula catre partea superioara a creierului (emisferele
cerebrale) si este reabsorbit de catre proeminente speciale, denumite vilozitati
arahnoidiene, de pe arahnoida, una dintre cele trei meninge.
In principiu, creierul poate fi impartit in trei regiuni distincte: creierul posterior,
creierul mijlociu si creierul anterior. Fiecare din aceste regiuni este divizata in zone
separate, care controleaza functii distincte, toate interconectate cu alte portiuni ale
creierului.
Cea mai mare structura a creierului
posterior este cerebelul. Aceasta zona
are, in principal, activitati motorii. Ea
trimite impulsuri care produc
miscarile inconstiente ale muschilor,
astfel postura si echilibrul sunt
mentinute si actioneaza in perfect
acord cu ariile motorii ale emisferelor
cerebrale pentru coordonarea
miscarilor corpului.

Trunchiul cerebral,
care leaga creierul
cu maduva spinarii,
cuprinde parti din
creierul posterior,
tot creierul mijlociu
si o parte din cel
anterior. Aici este
locul de incrucisare
al tuturor cailor
aferente si
eferente, astfel
incat partea stanga
a corpului este
controlata de partea dreapta a creierului si viceversa.
Variatele structuri ale trunchiului cerebral - incluzandu-le pe cele denumite bulb
(medulla oblonga) si punte, care fac parte din creierul posterior, si formatia
reticulata (uneori, denumita sistem reticulat activator), care face parte din creierul
mijlociu - au functii vitale. Ele controleaza frecventa cardiaca, presiunea arteriala,
deglutitia, tusea, respiratia si somnul. Controlul gradului de constienta este una
dintre cele mai importante functii ale creierului. Formatia reticulata este cea care
filtreaza afluxul de informatii, decide care este destul de importanta pentru a fi
transmisa la creier. Caile nervoase din intregul organism trimit ramuri catre formatia
reticulata si o alimenteaza cu un flux constant de semnale cu origine in celulele
nervoase. In consecinta, acest fapt determina formatia reticulata sa emita semnale
catre toate zonele creierului la centrii adecvati, unde semnalele sunt preluate,
colationate si prelucrate. Daca aceasta capacitate de conducere scade sau este
impiedicata sa apara, partea din creier denumita cortex cerebral devine inactiva si
persoana devine inconstienta.
Cortexul cerebral
Cortexul cerebral este un strat gros de
aproximativ 3 mm (1/8 inci) de materie cenusie
cu aspect cutat reprezentand suprafata
exterioara a creierului. Aceasta parte a creierului
a devenit atat de dezvoltata la oameni incat a
necesitat plieri repetate pentru a avea loc in
craniu. Depliata, ar acoperi o suprafata de 30 de
ori mai mare.

Intre pliuri exista cateva santuri adanci,

care impart fiecare din cele doua emisfere
ale cortexului in patru zone numite lobi.
Fiecare din acesti lobi indeplineste una
sau mai multe functii specifice. Lobul
temporal serveste pentru auz si miros,
lobul parietal pentru pipait si gust, lobul
occipital pentru vaz, iar cel frontal pentru
miscare, vorbire si gandirea superioara.
In fiecare din acesti lobi exista portiuni specifice ce receptioneaza mesajele
senzoriale dintr-o singura zona a corpului. De exemplu, simtul tactil este localizat pe
o arie mica in lobul parietal, care nu receptioneaza decat senzatiile de la genunchi si
o arie intinsa pentru police. Aceasta explica de ce policele este mai sensibil decat
genunchiul. Acelasi principiu se aplica si altor arii senzoriale din cortex, ca si ariilor
motorii.
De aceea, cortexul cerebral este locul unde informatiile primite de la cele cinci
simturi - vaz, auz, pipait, gust si miros - sunt analizate si prelucrate astfel incat alte
parti ale sistemului nervos pot reactiona la informatie daca este necesar. In plus,
ariile premotorii si motorii ale cortexului cerebral conlucreaza cu alte arii ale
sistemului nervos central si periferic pentru a produce miscarea coordonata care
este vitala pentru orice activitate constienta.
Emisferele cerebrale si hipotalamusul
Partea cea mai mare din creier este reprezentata de emisferele cerebrale (cerebrum)
localizate in creierul anterior. Acestea sunt mai dezvoltate la om decat la orice alt
animal si sunt esentiale pentru gandire, memorie constienta si procesele mentale
superioare. Acesta este locul unde toate celelalte parti ale creierului transmit
mesajele pentru a fi luata o decizie.
Creierul mare este impartit pe linia
mediana in doua jumatati, cunoscute sub
numele de emisfere cerebrale. Ele sunt
unite la baza printr-un fascicul gros de

fibre nervoase, denumit corp calos.

Desi fiecare reprezinta imaginea in
oglinda a celeilalte, ele au functii complet diferite si conlucreaza prin intermediul
corpului calos.
In interiorul emisferelor cerebrale exista o aglomerare de substanta cenusie (celule
nervoase) denumiti ganglioni bazali. Aceste celule formeaza un sistem complex de

control, care coordoneaza activitatea musculara, ceea ce permite corpului sa

indeplineasca diferite tipuri de miscari libere si inconstient. Acest tip de activitate
musculara este implicat in balansarea bratelor in timpul mersului, in expresia fetei si
in pozitionarea membrelor inainte de ridicarea in
picioare sau de mers.
Hipotalamusul se afla la baza creierului, sub cele
doua emisfere cerebrale. El este situat imediat sub
o alta structura importanta din creierul anterior,
talamusul, care functioneaza ca un releu telefonic
intre maduva spinarii si emisferele cerebrale.
Hipotalamusul este, in fapt, o colectie de centri
nervosi specializati, care sunt conectati cu alte zone importante din creier si cu
glanda hipofiza. Este regiunea creierului implicata in controlul unor functii vitale,
cum ar fi mancatul, dormitul si termoreglarea. Este strans legat de sistemul
hormonal endocrin.
Hipotalamusul are cai nervoase care il conecteaza cu sistemul limbic, care este
strans legat de centrul olfactiv din creier. Aceasta portiune a creierului are, de
asemenea, conexiuni cu arii ce controleaza alte simturi, comportamentul si
organizarea memoriei.
Maduva spinarii
Maduva spinarii este o coloana de tesut nervos aproximativ cilindrica, in lungime de
circa 40 cm (16 inci), care este situata in interiorul canalului vertebral de la creier
pana la vertebrele inferioare. Este compusa din aglomerari de neuroni si fascicule de
fibre nervoase. Materia cenusie - denumire a aglomerarilor neuronale - are forma de
H pe sectiune transversala, cu un corn posterior si unul anterior in fiecare jumatate.
Cel anterior este compus din neuroni motori, in timp ce cornul posterior contine
corpii celulari ai neuronilor de asociatie si senzitivi. Materia cenusie este inconjurata
de materia alba. Aceasta este imprastiata in trei cordoane si contine fasciculele
ascendente si descendente care conecteaza creierul la maduva spinarii in ambele
directii. Fasciculele descendente propaga impulsurile motorii de la creier la sistemul
nervos periferic; fasciculele ascendente duc
impulsurile senzitive catre creier.

Functiile maduvei spinarii

Maduva spinarii are doua functii principale. In
primul rand, ea functioneaza ca un sistem de
conducere in ambele sensuri intre creier si
sistemul nervos periferic. Aceasta functie este
indeplinita prin intermediul neuronilor senzitivi
si motori; fibrele acestora din urma formeaza
fascicule lungi, ce pleaca din diferite parti ale
creierului. Ele coboara pe distante variate prin
maduva spinarii si la capatul lor, la mare
distanta de creier, vin in contact cu dendritele
sau cu corpii celulari ai neuronilor senzitivi sau
motori apartinand sistemului nervos periferic.
Mesajele pot fi transmise prin intermediul
sinapselor, intre neuronii periferici si cei

spinali.
A doua functie a maduvei spinarii
este
de a controla activitatile reflexe
simple. Aceasta se obtine prin
neuroni, ale caror prelungiri se extind
pe
distante mici in sus si in jos prin
maduva spinarii si prin interneuroni
care
transmit mesajele direct intre
neuronii senzitivi si cei motori. Daca puneti mana pe o soba fierbinte, receptorii
pentru durere din piele transmit mesaje la maduva spinarii. Unele dintre acestea
sunt transmise imediat prin interneuroni la neuronii motori ce controleaza miscarile
muschilor bratului si ai mainii si mana este retrasa rapid si automat. Mesajele urca
prin maduva spinarii si sunt conectate prin interneuroni cu nervii motori care
controleaza miscarile gatului.
In acest fel, capul se intoarce automat
catre sursa dureroasa. Alte mesaje sunt
transportate pana la creier si determina
senzatia constienta de caldura si durere.
Un nerv este un fascicul alcatuit din fibre
motorii si senzitive, impreuna cu tesutul
conjunctiv si vasele sanguine. Nervii
principali, in numar de 43 de perechi, isi au
originea in sistemul nervos central: 12
perechi se desprind din portiunea
inferioara a creierului (nervii cranieni) si 31
perechi din maduva spinarii (nervii spinali).

Nervii cranieni inerveaza, in principal, organele de simt si muschii capului, desi un

nerv cranian foarte important, vagul, inerveaza organele digestive, inima si caile
respiratorii din plamani. Unii nervi cranieni, cum ar fi nervul optic, contin doar fibre
senzoriale.
Nervii spinali se desprind la intervale regulate din
maduva spinarii si contin intotdeauna atat fibre
motorii, cat si senzitive. Ei inerveaza toate
regiunile corpului situate mai jos de gat. Fiecare
nerv spinal este atasat de maduva spinarii prin
intermediul a doua radacini, una alcatuita din fibre
motorii si cealalta din fibre senzitive. Dupa unirea
radacinilor, cele doua tipuri de fibre se alatura
pentru a forma nervul, desi fiecare actioneaza
independent de cealalta, ca doua fire ale unui
cablu electric. (In timp ce la nervii cranieni, de
asemenea atasati de regiunea inferioara a
creierului prin radacini, fibrele senzitive si motorii formeaza, de regula, nervi
separati).
La mica distanta de maduva spinarii, fiecare nerv spinal se divide in ramuri care, la
randul lor se divid in numeroase ramuri mai mici, formand o retea care inerveaza tot
corpul.
Atat fibrele senzitive, cat si cele motorii sunt doar parti ale neuronilor senzitivi si
motorii. Fibrele motorii si senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor
respectivi.
Fiziologia neuronului si a sinapsei
Neuronul reprezinta unitatea
morfofunctionala a sistemului nervos din
punct de vedere al formei si al
dimensiunilor, sunt foarte diferiti forma
neuronilor este variabila: stelata ( coarnele
anterioare ale maduvei), sferica sau
ovalara (in ganglionii spinali), piramidala (zonele motorii ale scoartei cerebrale), si
fusiforma (in stratul profund al scoartei cerebrale).
In functie de numarul prelungirilor, neuronii pot fi:
o unipolari - au aspect globulos cu o singura prelungire;
o psdudounipolari se afla in ganglionul spinal si au o prelungire care se divide in T
dendrita se distribuie la periferie iar axonul patrunde in sistemul nervos central;
o bipolari de forma rotunda, ovala sau fusiforma, cele doua prelungiri pornind de la
polii opusi ai celulei (neuronii din ganglionii spiral Corti si vestibular Scarpa, din
retina si din mucoasa olfactiv);

o multipolari au o forma stelata, piramidala sau piriforma si prezinta numeroase

prelungiri dendritice si un axon (scoarta cerebrala, cerebeloasa, coarnele anterioare
din maduva spinarii).
Dupa functie, neuronii pot fi: receptori, care, prin dendritele lor,
receptioneaza stimulii din mediul exterior sau din interiorul organismului
(somatosenzitivi si viscerosenzitivi), motori, ai caror axoni sunt in legatura cu
organele efectoare (somatomotori sau visceromotori), intercalari (de asociatie ) care
fac legatura dintre neuronii senzitivi si motori.
Neuronul este format din corpul celular (pericarionul) si una sau mai multe
prelungiri care sunt de doua tipuri dendritele- prelungiri celulipete (majoritatea
neuronilor au mai multe dendrite ) si axonul care, functional este celulifug,
prelungire unica a neuronului.
Corpul neuronului este format din neurilema (membrana plasmatica),
neuroplasma (citoplasma) si nucleu.
Neurilema celulei nervoase este subtire, delimiteaza neuronul si are o
structura lipoproteica.
Neuroplasma contine organite celulare comune (mitocondrii, ribozomi,
reticul endoplasmatic, cu exceptia centrozomului, deoarece neuronul nu se divide),
incluziuni pigmentare si organite specifice: corpii tigroizi (Nissl) din corpul celular si
de la baza dendritelor, cu rol in metabolismul neuronal si neurofibrilele care se
gasesc atat in neuroplasma cat si in prelungiri avand rol mecanic, de sustinere si in
conducerea impulsului nervos.
Nucleul. Celulele nervoase motorii
senzitive si de asociatie au un nucleu unic,
cu 1-2 nucleoli. Celulele vegetative centrale
sau periferice prezinta deseori un nucleu
excentric, aceste celule pot avea nuclei
dubli sau multipli.
Dendritele, in portiunea lor initiala
sunt mai groase, apoi se subtiaza. In ele se
gasesc neurofibrile, acestea receptioneaza
impulsul nervos si il conduc spre corpul
neuronului.
Axonul este o prelungire unica,
lunga (uneori de 1m) si mai groasa. Este format dintr-o citoplasma specializata
numita axoplasma, in care se gasesc mitocondrii, vezicule ale reticulului
endoplasmatic si neurofibrile. Membrana care acopera axoplasma se numeste
axolema si are un rol important in propagarea impulsului nervos. De-a lungul
traseului sau, axonul emite colaterale perpendiculare pe directia sa iar in portiunea
terminala se ramifica; ultimele ramificatii butonii terminali contin mici vezicule
pline cu mediatori chimici care inlesnesc transmiterea impulsului nervos la nivelul
sinapselor. Butonul mai contine neurofibrile si mitocondrii.

In jurul axonului, se deosebesc, in functie de localizare sistemul nervos

periferic (SNP) sau sistemul nervos central (SNC) si de diametrul axonului,
urmatoarele structuri.
Nevroglia
Celula nervoasa are proprietatile de excitabilitate si conductibilitate, adica pote
genera un potential de actiune care se propaga si este condus.
Conducerea impulsului nervos
Aparitia unui potential de actiune intro zona a membranei neuronale
determina aparitia unui nou potential de actiune in zona vecina. Asadar, aparitia
unui potential de actiune intr-un anumit punct al membranei axonale este
consecinta depolarizarii produse de un potential de actiune anterior. Aceasta explica
de ce toate potentialele de actiune aparute de-a lungul unui axon sunt consecinta
primului potential de actiune generat la nivelul axonului respectiv .
Conducerea la nivelul
axonilor mielinici
In acest caz,
potentialul de actiune poate
sa apara in orice zona a
membranei. Proprietatile
electrice ale membranei
permit depolarizarea
regiunilor adacente iar
potentialul de actiune este condus intro singura directie opusa, unde s-a produs
potentialul de actiune anterior, membrana este in stare refractara absoluta. De fapt,
termenul de conducere este impropriu deoarece orice nou potential de actiune este
un eveniment complet nou, care se repeta, se regenereaza de-a lungul axonului.
Conducerea la nivelul axonilor mielinizati
Datorita proprietatilor izolatoare ale mielinei potentialul de actiune apare la
nivelul nodurilor ronvier si sare de la un nod la altul intrun tip de conducere numita
saltatorie. Acest tip de conducere permite viteze mult mai mari (100m/s fata de
10m/s in fibrele amielinice ). Aceasta explica aparitia mai rapida a unor reflexe decat
altele .
Sinapsa este conexiunea functionala intre un neuron si o alta celula. In snc, a
doua celula este tot un neuron dar in snp ea poate fi o celula efectoare, musculara
sau secretorie. Desi similara cu cea neuroneuronala, sinapsa neuromusculara se
numeste placa motorie sau jonctiune neuromusculara. La nivelul sinapselor,
transmiterea se face intr-un singur sens.
Sinapsele neuroneuronale pot fi axosomatice sau axodendritice, axoaxonice
sau dendrodendritice.

Din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea, sinapsele

pot fi chimice sau electrice.
Oboseala transmiterii sinaptice
Stimularea repetata si rapida a sinapselor excitatorii este urmata de descarcari
foarte nimeroase ale neuronului post sinaptic, pentru ca, in urmatorele milisecunde,
numarul acestora sa scada accentuat. In acest caz, avem de-a face cu un mecanism
de protectie impotriva suprastimularii care se realizeaza prin epuizarea depozitelor
de mediator chimic de la nivelul terminatiei presinaptice.
Unele medicamente cresc excitabilitatea sinapselor (cofeina), altele o scad
(unele anestezice).
Reflexul
Mecanismul fundamental de functionare a sistemului nervos este actul reflex
.reflexul reprezinta reactia de raspuns a centrilor nervosi la stimularea unei zone
receptoare. Termenul de reflex a fost introdus de catre matematicianul si filozoful
francez Rene Descartes (1596-1650). Raspunsul reflex poate fi excitator sau
inhibitor.
Baza anatomica a actului
reflex este arcul reflex alcatuit
din 5 componente anatomice:
receptorul, calea aferenta,
centrii nervosi, calea eferenta si
efectorul.
Receptorul este o
structura excitabila care
raspunde la stimuli prin variatii
de potentiali gradate
proportional cu intesitatea stimulului. Majoritatea receptorilor sunt celule epitoriale,
diferentiale si specializate in celule senzoriale(gustative, auditive, vestibulare). Alti
receptori din organism sunt corpusculii senzitivi-mici organe pluricelulare alcatuite
din celule, fibre conjunctive si terminatii nervoase dendritice. Uneori rolul de
receptor il indeplinesc chiar terminatiile butonate ale dendritelor. La nivelul
receptorului are loc transformarea energiei stimulului in impuls nervos. In functie de
provenienta stimulului se deosebesc:
Exteroreceptori - primesc stimulii din afara organismului
Interoreceptori - primesc stimulii din interiorul organismului
Proprioreceptori - primesc stimulii de la muschi, tendoane, articulatii si informeaza
despre pozitia corpului si permit controlul miscarii, in functie de tipul de energie pe
care o prelucreaza

Chemoreceptori - stimulati chimici: muguri gustativi, epiteliul olfactiv, corpii

carotidieni si aortici, nociceptorii sunt considerati ca facand parte din aceasta
categorie deoarece sunt stimulati de substante
chimice eliberate de celulele distruse
Fotoreceptori - sunt stimulati de lumina: celule cu
conuri si bastonas Termoreceptori - raspund la
variatiile de temperatura: terminatii nervoase
libere
Mecanoreceptori - stimulati de deformarea
membranei celulare:receptori pentru tact, vibratii
si presiune .
In functie de viteza de adaptare :
Fazici - raspund cu o crestere a activitatii la aplicarea stimulului, dar, in ciuda
mentinerii acestuia, activitatea lor scade ulterior: receptorul olfactiv
Tonici - prezinta activitatea relativ constanta pe toata durata aplicarii stimulului:
receptorul vizual
La nivelul receptorului are loc traducerea informatiei purtate de stimul in informatie
nervoasa specifica (impuls nervos ).
Calea aferenta receptorii vin in contact sinaptic cu terminatiile dendritice ale
neuronilor senzitivi din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi cranieni prin
centrii unui reflex se intelege totalitatea
structurilor
din sistemul nervos
central care participa la actul reflex respectiv.
Sistemul nervos periferic
Sistemul nervos periferic (SNP) contine prelungirile neuronilor care constituie nervii
pe traiectul carora se pot gasi si ganglioni (aglomerari de corpi neuronali situati in
afara snc;cei senzitivi sunt asezati pe radacina posterioara a nervilor spinali si pe
traiectul unor nervi cranieni si sunt alcatuiti din neuroni senzitivi;cei vegetativi se
afla de o parte si de alta a coloanei vertebrale in apropiere de viscere sau in
peretele acestora si sunt alcatuiti din neuroni vegetativi). Prelungirile axonilor
sunt :axonul (prin care influxul nervos pleaca de la celula )si dendritele (prin care
influxul vine la celula) . Corpii neuronali formeaza substanta cenusie a sistemului
nervos iar prelungirile acestora formeaza substanta alba

Nervii periferici sunt fascicule de nervi

individuali care sunt fie senzitivi ,fie motori
sau micsti . din nervii periferici fac parte
nervii cranieni in numar de 12 perechi
nervii rahidieni .
Nervii cranieni transmit mesaje de la
si catre muschii care-i prmit persoanei
miscarea si activitatile zilnice. Afectarea
nervilor cranieni produce urmatoarele
dereglari:

Nervul I - olfactiv(senzorial):anosmie, hiposmie, parosmie.

Nervul II - optic(senzorial): amauroza, ingustarea campului vizual, acromatoxie,

hemeralopie, nictalopie .

Nervul III - oculomotor(motor): ptoza palpebrala superioara, strabism, diplopie,

midriaza

Nervul IV - trohlear(motor): diplopie prin paralizia muschiului oblicul mare .

Nervul V - trigemen- cel mai mare nerv cranian :are o componenta motorie care
inerveaza muschii temporali si maxilara si o componenta senzitiva care inerveaza
corneea, fata, capul si membranele mucoase. Lezarea acestui nerv produce:
nevralgie faciala, anastazia mucoasei bucale, trismus (inclestarea maxilarului ),
paralizia muschilor masticatori .

Nervul VI - oculomotor-extern (motor): diplopie, strabism intern.

Nervul VII - facial(motor): paralizia fetei, fata asimetrica, imposibilitatea

incretirii fruntii si a inchiderii ochiului, comisura bucala coborata, tulburari de gust,
scaderea secretiei lacrimale si salivare .

Nervul VIII - acustico-vestibular (format din nervi auditivi si vestibulari din punte
): srditate, nigstagmus si tulburari de echilibru .

Nervul IX - glosofaringian (mixt): tulburari de gust, paralizia muschilor faringelui

cu dificultate de deglutitie.

Nervul X - vag (mixt, motor senzitiv, secretor pentru toate organele interne
toraco-abdominale): tulburari de ritm cardiac tulburari respiratorii, deglutitie,
digestive, fonatie intestinale.

Nervul XI spinal (accesor; motor): tulburari de fonatie, paralizia laringelui si

valului palatin, paralizia maschilor trapez, si sternocleidomastoidian.

Nervul XII - hipoglos(motor): hemiparalizia si hemiatrofia limbii, tulburari in

articulatia cuvintelor, tulburari in masticatie si inghitire.

Capitolul 2
Date din literatura legate de A.V.C
Prezentarea generala a accidentului vascular cerebral
Definitie
Accidentele vasculare cerebrale (AVC) sunt suferinte grave ale sistemului
nervos central, determinate de modificari circulatorii cerebrale si se caracterizeaza
prin pierderea motilitatii unei parti din corp, asociata sau nu cu tulburari de
echilibru, sensitive,
senzoriale si de limbaj.
Un accident vascular
cerebral apare atunci
cand un vas de sange (o
artera) care furnizeaza
sange la nivelul unei
zone a creierului se
sparge sau este blocat de
un cheag sangvin. In
cateva minute, celulele
nervoase din acea zona sunt afectate si ele pot muri in cateva ore. Ca rezultat, acea
parte a corpului care este controlata de zona afectata a creierului nu mai poate
functiona adecvat.
In momentul in care apar simptome ale unui AVC este necesar un tratament de
urgenta, exact ca si in cazurile de infarct miocardic. In cazul in care tratamentul

medical este inceput cat mai curand dupa aparitia simptomelor, cu atat mai putine
celule nervoase vor fi afectate permanent.
Accidentul vascular cerebral care se instaleaza brusc in plina sanatate aparenta este
denumit si ictus apopletic (ictus = brusc, subit; apoplexie = lovitura, suprimarea
brusca a functiilor unui organ).
Aceste tulburari de motilitate (a functiei motorii musculare) pot fi de diferite grade
de la pareze (diminuarea fortei musculare) pana la paralizii (disparitia totala a
functiei motorii = plegie).
Clasificare
Din punct de vedere al sindroamelor
anatomo-chimice, accidentele vasculare cerebrale
pot fi clasificate
in:
v Ischemia
cerebrala suspendarea
temporara sau
definitiva a circulatiei cerebrale pe o anumita zona
a creierului in care sunt cuprinse:
a)

infarctul cerebral care poate fi dat de: tromboza arterelor cerebrale, embolia
arterelor cerebrale
b)
ischemia cerebrala
tranzitorie (fara infarct)
v Hemoragia cerebrala Conceptia actuala
precizeaza ca AVC
hemoracic poate fi dat la randul lui de 2 afectiuni
complet diferentiate si anume:
a) Hemoragia cerebrala - revarsare sanguina

difuza in tesutul cerebral

Hemoragie cerebrala

b) Hemoragia intracerebrala - colectie sanguina

bine delimitata, localizata in substanta alba
Hemoragia
subarahnoidiana
Mai pot fi cuprinse in AVC
si:
H.intracerebrala
v

Encefalopatia hipertensiva

v Trombofeblitele venelor cerebrale sunt procese

inflamatoii ale vaselor si sinusurilor cerebrale
Cauzele accidentului vascular cerebral ischemic
AVC ischemic este cauzat de un cheag de sange care blocheaza circulatia sangvina
a creierului. Cheagul de sange se poate dezvolta intr-o artera ingustata care iriga
creierul sau poate ajunge in arterele din circulatia cerebrala dupa ce a migrat de la
nivelul inimii sau din orice alta regiune a
organismului.
Cheagurile sangvine apar de obicei ca rezultat al
altor defecte din organism care determina
afectarea circulatiei sangvine normale, cum ar fi:
rigidizarea peretilor arterelor
(ateroscleroza). Aceasta este cauzata de
tensiunea arteriala crescuta, de diabetul zaharat
si de nivelul crescut al colesteroluluisangvin
-

fibrilatia atriala sau alte aritmii cardiace

(ritmuri cardiace neregulate)

anumite afectiuni ale valvelor cardiace, cum ar fi o valva cardiaca artificiala, o
valva cardiaca reparata, o boala cardiaca valvulara precum prolapsul de valva
mitrala sau stenoza (ingustarea) orificiului valvula
-

infectia valvelor cardiace (endocardita)

un foramen ovale patent, care este un defect cardiac congenital

tulburari de coagulabilitate a sangelui

inflamatie a vaselor sangvine (vasculita)

infarctul miocardic.

Cu toate ca este mai rar, tensiunea arteriala scazuta (hipotensiunea) de

asemenea poate sa cauzeze un accident vascular cerebral ischemic. Tensiunea
arteriala scazuta duce la scaderea circulatiei sangvine la nivelul creierului; ea poate

fi determinata de o ingustare sau o afectare a arterelor, de infarctul miocardic, de o

pierdere masiva de sange sau de o infectie severa.
Stenoze de valve cardiace
Anumite interventii chirurgicale (precum
endarterectomia) sau alte procedee (cum ar fi
angioplastia) folosite pentru tratamentul arterelor
carotide ingustate, pot duce la formarea unui
cheag sangvin la locul unde s-a intervenit,

cauzand ulterior un accident

vascular cerebral.
Cauzele accidentului vascular
cerebral
hemoragic
Accidentul vascular cerebral
hemoragic este cauzat de o
sangerare in interiorul creierului (numita hemoragie intracerebrala) sau in Ruptura
anevrism
spatiul din jurul creierului (numita hemoragie subarahnoidiana).
Hemoragia in interiorul creierului poate fi rezultatul unei valori crescute pe un
timp indelungat a tensiunii arteriale. Sangerarea in spatiul din jurul creierului poate
fi cauzata de ruperea unui anevrism sau de tensiunea arteriala crescuta care nu a
fost tinuta sub control.
Alte cauze de AVC hemoragic, mai putin
frecvente, sunt:
inflamatia vaselor sangvine, care poate
aparea in sifilis sau tuberculoza
tulburari de coagulabilitate ale sangelui,
precum hemofilia
leziuni ale capului sau gatului care afecteaza vasele sangvine din aceste
regiuni
Traumatisme craniene
-

iradierea terapeutica pentru cancere ale gatului sau creierului

angiopatia amiloidica cerebrala (o tulburare degenerativa a vaselor sangvine).

Alte cauze:

- etilism acut
- diabet
- intoxicatie acuta
- tumori cerebrale
Factori de risc
Pentru un accident vascular cerebral, factorii de risc pot fi modificati sau nu.
Anumite afectiuni pot creste riscul de AVC. In cazul in care aceste afectiuni pot fi
tinute sub control, riscul de AVC poate scadea.
Factorii de risc care pot fi controlati sunt:
tensiunea arteriala crescuta (hipertensiunea) este al doilea factor de risc ca
importanta dupa varsta
diabetul zaharat. Aproximativ un sfert din persoanele cu diabet decedeaza prin
AVC. Prezenta diabetului creste de 2 ori riscul de accident vascular cerebral din
cauza afectarii circulatiei care apare in aceasta boala.
nivelul crescut de colesterol din sange poate duce la afectiuni ale arterelor
coronare si la infarct miocardic, care la randul lor determina lezarea musculaturii
inimii (miocardului), iar aceasta la randul ei poate determina cresterea riscului de
AVC
afectiuni ale arterelor coronare, care pot determina aparitia unui infarct
miocardic si a unui accident vascular cerebral
alte afectiuni cardiace, precum fibrilatia atriala, endocardita, afectiuni ale
valvelor cardiace, foramen ovale patent sau cardiomiopatie
-

fumatul, inclusiv fumatul pasiv

lipsa activitatii fizice

obezitatea

folosirea unor medicamente, cum sunt anticonceptionalele orale - in special la

femeile care fumeaza sau care au avut pana in prezent tulburari de coagulare - si
anticoagulantele sau corticosteroizii. Se pare ca la femeile aflate in menopauza,
terapia de inlocuire hormonala are un risc mic de accident vascular cerebral
consumul crescut de alcool. Persoanele care consuma excesiv alcool, in special
cele care au intoxicatii acute cu alcool (betii) au un risc mare de AVC. Betia alcoolica
se defineste prin consumul a mai mult de 5 pahare de alcool intr-o perioada scurta
de timp
-

folosirea de cocaina sau de alte droguri ilegale.

Factorii de risc care nu pot fi modificati sunt:

varsta. Riscul de accident vascular cerebral creste cu varsta. Riscul se

dubleaza cu fiecare decada dupa 55 ani. Cel putin 66 de procente din toate
persoanele cu AVC au varsta de 65 de ani sau mai mult.
rasa. Americanii negri si hispanici au un risc mai mare decat persoanele de
alte rase. In comparatie cu albii, americanii negri tineri, atat femeile cat si barbatii,
au un risc de 2 -3 ori mai mare de a face un AVC ischemic si de a deceda din aceasta
cauza
sexul. Accidentul vascular cerebral este mai frecvent la barbati decat la femei
pana la varsta de 75 ani, dar dupa aceasta varsta femeile sunt mai afectate. La
toate varstele, mai multe femei decat barbati decedeaza din cauza unui AVC
istoricul familial. Riscul de AVC este mai mare daca un parinte, un frate sau o
sora a avut un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor
prezenta in trecut a unui accident vascular cerebral sau a unui accident
ischemic tranzitor.
Simptomatologie
Simptomele generale ale accidentului vascular cerebral includ debutul brusc al:
starii de amorteala, slabiciune sau paralizie a fetei, bratului sau piciorului, de
obicei pe o parte a corpului
tulburari de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclara, incetosata,
cu pete, vedere dubla sau pierderea vederii
-

confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor celorlalti

tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii

dureri de cap severe

simptomele datorate accidentului vascular cerebral ischemic difera de cele ale

celui hemoragic.
Simptomele depind de asemenea de localizarea cheagului sangvin sau a
hemoragiei si de extinderea regiunii afectate
simptomele AVC ischemic (cauzat de un cheag ce a blocat un vas sangvin)
apar de obicei in jumatatea corpului de partea opusa zonei din creier in care este
cheagul. De exemplu, un AVC in partea dreapta a creierului da simptome in partea
stanga a corpului.
simptomele unui AVC hemoragic (cauzat de o sangerare in creier) pot fi
similare celor produse de AVC ischemic, dar se deosebesc prin simptome legate de
tensiunea crescuta in creier, cum ar fi dureri de cap severe, greturi si varsaturi,
'intepenirea' gatului, ameteli, convulsii, iritabilitate, confuzie si posibil inconstienta

simptomele unui AVC pot progresa in curs de cateva minute, ore sau zile,
adesea in mod treptat. De exemplu, slabiciunea usoara poate evolua spre o
incapacitate de a misca bratul si piciorul de pe o parte a
corpului.
In cazul in care accidentul vascular cerebral este
provocat de un cheag de sange mare (ischemic),
simptomele apar brusc, in decurs de cateva secunde.
In cazul in care o artera care este ingustata deja de
ateroscleroza este blocata, de obicei simptomele se
dezvolta gradat, in curs de cateva minute sau ore, sau
mai rar, in cateva zile.
Daca in cursul timpului apar mai multe accidente vasculare cerebrale de mici
dimensiuni, persoana respectiva poate prezenta o modificare treptata a gandirii,
comportamentului, echilibrului sau a miscarii (dementa multi-infarct).
Nu sunt intotdeauna usor de recunoscut simptomele unui AVC mic. Ele pot fi
atribuite gresit varstei mai inaintate sau pot fi confundate cu simptomele provocate
de alte afectiuni si care pot fi asemanatoare.
Insuficienta circulatorie cronica
Insuficineta circulatorie cronica cuprinde mai multe forme clinice: cauzele sunt
multiple dar cea mai frecventa este arteroscleroza cerebrala.
Pseudoneurastenia aterosclerotica este cea mai des intalnita. Apare de
obicei dupa 45de ani in special la hipertensivii moderati. Tulburarile sunt de tip
nevrotic (cefalee, insomnie, astenie fizica si intelectuala). Cefaleea este mai intensa
dimineata la desteptare. Insomnia este persistenta bolnavul fiind ziua somnolent, iar
noaptea neputand dormi. Randamentul intelectual scade, iar ameteliile sunt
frecvente.
Evolutia este oscilanta cu tendinte de agravare.
Tratamentul adecvat: antiaterosclerotic igiena dietetica si medicamentoasa poate
duce la remisiuni durabile, impiedicand si aparitia unor tulburari mai grave.
Insuficienta circulatorie tranzitorie
Este o alta forma clinica intalnita tot la aterosclerotici, sub aspectul unor
fenomene de deficit in raport cu zona arteriala la nivelul careia s-a produs
tulburarea.
Se caracterizeaza prin tulburari de vorbire, pareze trecatoare si ameteli.
Dupa cateva ore fenomenele cedeaza rapid persistand mici semne clinice.
Uneori aceste tulburari precedeaza si anunta instalarea unui accident vascular
major.Tratamentul trebuie sa fie energetic si continuu:
- vasodilatatoare (vit.PP, B1, B6), papaverina, sedative, clofibrat, heparina

Sindromul pseudobulbar

Este o manifestare grava care apare la bolnavii cu leziuni cerebrale (lacune)

datorita unor AVC mici repetate si adesea neglijate.
Vasele cerebrale prezinta leziuni aterosclerotice difuze, leziunile sunt mici si
diseminate bilateral, apar tulburari de deglutitie si fonatie, tetrapareze si tulburari
sfinteriene.
De obicei bolnavul este un vechi aterosclerotic hipertensiv.
Fata este inexpresiva, labilitate emotiva pronuntata (plange si rade usor) atentia si
memoria sunt diminuate, tulburarile de mers sunt caracteristice (pasi mici, tarati pe
sol, miscari lente).
Refelxele sunt exagerate , vocea slaba cu dizartrie.
Evolutia este progresiva fiecare nou puseu agravand tulburarile prin scoaterea din
functiune a unor teritori cerebrale.
Tratamentul vizeaza ateroscleroza cerebrala, o atentie suplimentara trebuie
acordata masurilor de igiena si alimentatie a bolnavului.
Insuficienta circulatorie acuta
Cunoscuta sub numele de accident vascular cerebral, cuprinde mai multe forme
clinice, se instaleaza brusc, lovind bolnavul in plina sanatate aparenta, este denumit
ictus apopleptic.

Edemul cerebral acut (encefalopatia hipertensiva)

Apare de obicei ca urmare a unor tulburari circulatorii consecutive, unei

hipertensiuni arteriale si mai rar a unui proces infectios, alergic sau toxic. Creierul
este edematiat cu mici focare hemoragice ischemice.
Debutul poate fi acut sau subacut.
Clinic se manifesta prin sindrom de hipertensiune intracraniana; cefalee, vasaturi,
staza palpabrala.Acestea se pot instala in 1-2 ore sau numai in cateva ore.
Cefaleea este atroce insotita de varsaturi, insomnie totala, tulburari psihice,
convulsii si semne de atingere piramidala (pareza, afazie).
Simptomele sunt de obicei tranzitorii, disparand dupa cateva zile, dar daca se repeta
pot aparea leziuni organice grave.
Diagnostic
Se bazeaza pe cefalee intensa, varsaturi, convulsii, tulburari de vedere, ameteli,
greutate in gandire si exprimare.
Tratamentul edemului cerebral uramareste scaderea tensiunii arteriale cu
furosemid (fiole de 20 mg administrate i.v. repetat la 8 ore).

Edemul cerebral se combate prin administrarea de sulfat de Mg 25% (10-30ml

intravenos lent) sau de solutii hipertonice de glucoza 20% (100-200ml in perfuzie) si
manitol 10% 20% .
In cazul in care bolnavul este agitat, se administreaza plegomazin (intravenos sau
intramuscular) sau fenobarbital (0.10-0.20 mg i.m)
v

Ramolismul cerebral

Este un accident vascular acut care duce la necroza ischemica a unui teritoriu din
parechimul cerebral.
Cauzele: trombozele, emboliile, insuficienta circulatorie fara obstructie.
In zona necrozata se fomeaza o cicatrice cerebrala scleroasa sau o cicatrice chistica
plina cu lichid.
Tromboza cerebrala este o boala a varstei de peste 60 ani intalnita in general la
barbati.
Infarctul cerebral prin arterita este intalnit la varste tinere.
Leziunile mari ale ramolismentului se produc atunci cand anorexia cerebrala dureaza
mai mult de 3 minute.
Debutul infarctului are loc de regula in a doua parte a noptii: manifestari, semne,
simptome.
Semnele de debut:
- vertij, diminuarea fortei musculare,parestezii si pareze (posibil tranzitorii) la fata si
membre, tulburari vizuale,tulburari de vorbire usoare
Semnele de evolutie:
- cefalee puternica
- vertij intens
- accentuare tulburarilor de vorbire (afazie)
- instalarea deficitului motor partial, semipareza sau hemiplegie
- cand hemiplegia se instaleaza brusc pacientul isi pierde constiinta si poate intra in
coma (in cazul trombozelor mari).
Este un sindrom caracterizat prin deficit motor partial sau total a unei jumatati
de corp.
Marirea suprafetei corticale lezate nu este in raport cu volumul muscular, ci cu
complexitatea, finetea, precizia miscarilor in mod special al mainii si gurii.
Cauzele:
- afectiuni cardiovasculare, posttraumatisme craniene, hipertensiune arteriala,
diabet zaharatboli autoimune colageneza, boli infectioase

Factori favorizanti

Alcoolismul ,tabagism, efort fizic, stres emotional, bai fierbinti, hemoragii

masive
Caracteristici de debut
- durata este de cateva saptamani
- hemiplegia poate lua diferite aspecte in functie de localizarea leziunii cerebrale.
Daca pacientul este dreptaci si hemiplegia afecteaza partea dreapta - apar
tulburari de vorbire - afazia
- Tumefierea mainii si a degetelor, blocaj articular al mainii si degetelor
- Mana este edematiata difuz, uscata, blocata in pronoflexie
- Durerea cu debut brutal sau agravat
- Durerea are caracter de arsura, cu intensitate mare
- Tonusul muscular este scazut
- Capul si privirea sunt deviate spre partea sanatoasa
Catacteristici de recuperare

paralizia flasca devine treptat paralizie spastica

musculatura afectatata prezinta contracturi permenente care duc la atitudini

caracteristici ale membrelor paralizate
Evolutie si prognostic
Prognosticul este rezervat datorita ictusurilor repetate determinand decesul rapid
prin coma vasculara cerebrala.
Evolutia in infarctul cerebral este cronica de luni si ani de zile.
Diagnosticul ramolismentului cerebral se pune pe hemiplegie.
Tratamentul ramolismului cerebral
Este in principal profilactic adresandu-se in special aterosclerozei si factorilor de
risc.
Tratamentul curativ consta in repaus la pat , schimbarea pozitiei in pat pentru
evitarea escarelor si a pneumoniei hipostatice.
Se mai administreaza sedative, vasodilatatoare (papaverina, miofilin) anticoagulante
(heparina, trombostop), antibiotice profilactice (pentru prevenirea infectiilor).
Tratamentul sechelar se face prin masaje si miscari pasive ale muschilor paralizati si
antrenarea bolnavului pentru a executa miscari cat mai precoce.


Embolia cerebrala este o alta forma clinica a
ramolismului cerebral
Cauze:
Este datorata stenozei mitrale, endocarditei lente,
infarctului de miocard si exceptional unei embolii
gazoase.
Semne de debut:

debutul este brusc

dupa un efort mai mare

cefalee

scurta pierdere a constientei

uneori convulsii

frecvent la cei cu antecedente cardiace

Semne de evolutie:
hemiplegie
crize comitiale
tulburari respiratorii
tulburari psihice - delir, dezorientare
aspectul clinic este asemanator celui din tromboza , adesea fara coma
profunda.Rasetele sunt frecvente observandu-se embolii si in alte viscere.
Diagnostic: se bazeaza pe instalarea brusca a unui deficit neurologic de focar
(hemiplegie, afazie), la un bolnav care prezinta o cardiopatie emboligena.
Tratamentul emboliei cerebrale consta in vasodilatatoare, combaterea edemului
cerebral cu manitol 20%, .
Hemoragia cerebrala
Definitie este revarsarea de sange in parenchimul cerebral.
Cauza cea mai des intalnita este hipertensiunea arteriala.
In absenta acesteia in special sub varsta de 40 ani, pot fi luate in consideratie
malformatiile vasculare congenitale (anevrism sau angioame), discraziile sanguine,
purpura si leucemia.
De asemenea pot aparea ca urmare a unui traumatism cerebral.
Sediul de predilectie al hemoragiei este teritoriul arterei cerebrale, mijlocii cel mai
ades pe stanga.

Intinderea leziunii este amplificata in faza acuta de edemul penfocal.

Simptomatologie
- debutul este de obicei de o brutalitate extrema aparand cu ocazia unui efort a
unei emotii, mese copioase, unui puseu hipertensiv, sau fara cauza aparenta.
Clinic aspectul clinic este de ictus care apare in plina sanatate cu cefalee violenta,
semne meningiale ,greturi,varsaturi,redoarea cefei
Bolnavul isi pierde rapid cunostinta si cade intr-o coma profunda si
prelungita (cateva zile). In cazuri mai usoare bolnavul nu intra in coma si asista la
instalarea progresiva a paraliziei.
Coma este caracterizata prin pierderea totala a constientei, sensibilitatii si
mobilitatii voluntare.
In forme grave apar tulburari de ritm cardiac, respirator, febra mare si transpiratii
profuze.Respiratia este stuporoasa, fata bolnavului este inexpresiva, apare deviatia
conjugata a capului si a ochilor, membrele de parte paralizata cad inerte cand sunt
ridicate, obrazul de partea paralizata bombeaza in timpul respiratiei, aerul fiind
expulzat in vecinatatea comisurii bucale de aceeasi parte (semnul pipei).
Lichidul cefalorahidian este de obicei hemoragic.
Semnul clinic principal este hemoragia si hemiplegia, care evolueaza in
aceleasi stadii ca la tromboza (hemiplegie faza spastica, sechele definitive).
Evolutia este variabila , unii bolnavi mor in ziua ictusului, altii in a treia sau a patra
zi, iar unii se pot vindeca cu sechele definitive.
Riscul unei hemoragii in lunile sau anii care urmeaza este obisnuit.
Forme clinice:
a) hemoragia cerebrala meningeala este o hemoragie initial cerebrala, care cuprinde
ventriculii si spatiile subarahnoidiene.
Coma este profunda, febra ridicata, sindromul meningeal prezent, lichidul
cefalorahidian hemoragic.
Evolutia de obicei letala in 24, 48 ore.
b) hemoragia cortico meningeala
Este alta forma clinica, mai benigna in care hemoragia este inttial meningeala
atingand ulterior o mica portiune din cortex.
c) hematomul intracerebral
Hemoragie intracerebrala

Este o hemoragie cerebrala

circumscrisa
d) hemoragia meningeala
Este un accident vascular
cerebral relativ frecvent aparand
la orice varsta in deosebi dupa
40 ani.

Cauze:
- malformatii vasculare
- ateroscleroza vaselor cu sau fara HTA
- traumatisme craniene
- discraziile sanguine
Malformatii vasculare in
creier
- leziunile toxice
- arteritele trofice sau luetice
Debutul este brusc, de obicei in plina activitate, in urma unui efort cu cefalee
intensa, exacerbata de zgomot sau lumina si cu semne de
sindrom meningeal:
- cefalee difuza, fotofobie, varsaturi ,redoarea cefei,
semnul Kernig pozitiv
Bolnavul este agitat, hipertermic, uneori confuz, rar
delirant, adesea prezentand o stare de coma care de
obicei nu este pofunda, lichidul cefalorahidian este
hemoragic.
Cand suferinta este si corticala apar semne de iritatie piramidala.
Mai rar debutul este pregresiv cu cefalee, ameteli, obnubilare, varsaturi.
Prognosticul:
- este favorabil bolnavul vindecandu-se fara sechele
- pericolul recidivelor este insa mare.
Tratamentul hemoragiei cerebrale:

-in coma, deplasarea bolnavului este interzisa, iar ingrijirile igienice vor fi practicate
cu maxima atentie.
-se vor asigura drenajul vezical si cel rectal
-se va mentine igiena bucala si a pielii pentru evitarea escarelor
-partile expuse contactului prelungit cu patul vor fi deosebi de atent curatate cu
alcool, pudra de talc si protejate prin colaci de cauciuc bandajati cu tifon
-asternutul si lenjeria vor fi mereu schimbate si intinse pentru a evita cutele ce pot
duce la escare
-hidratarea bonavului este principala grija in aceasta perioada, ea asigurandu-se
prin perfuzii cu glucoza izotonica sau ser fiziologic, sonda gastrica.
-terapia medicamentoasa urmareste scaderea edemului cerebral cu solutie
glucozata, hipertonica 33% sau sulfat de magneziu 25%, intravenos si combaterea
sangerarilor prin hemostatice
-antibioticele se recomanda pentru prevenirea infectiilor. Asocierea sedativelor este
recomandata la bolnavii agitati, in cazul formarii unui hematom intraparenchimatos
in hematomul cronic subdural sau angioame si anevrisme, interventia
neurochirurgicala se impune de urgenta
-dupa iesirea bolnavului din starea de coma, el prezinta semnele leziunii cerebrale,
in general o hemiplegie
-in acest stadiu se cotinua tratamentul etiologic ateroscleroza, diabet cardiopatic,
hipertensiune ca si regimul alimentar indicat
-imediat ce este posibil se incepe gradat chinetoterapia si recuperarea nervului.
Mecanism fiziopatologic
In cazul unui accident vascular cerebral ischemic, se reduce aportul de sange bogat
in oxigen in zona respectiva a creierului. In accidentul vascular cerebral hemoragic
este o sangerare in creier.
Dupa aproximativ 4 minute fara sange si oxigen, celulele creierului devin afectate si
pot muri.
Organismul incearca sa restabileasca aportul de sange si de oxigen la nivelul
celulelor prin largirea altor vase de sange (artere) aflate in apropierea zonei
afectate. Daca blocajul este intr-un vas sangvin mare, cum ar fi artera carotida,
organismul ar putea fi incapabil sa furnizeze sange in regiunea afectata prin
intermediul altor vase sangvine.
Daca aportul sangvin nu este restabilit, de obicei apare o lezare permanenta a zonei
respective.
Atunci cand celulele creierului sunt lezate sau mor, acele parti ale corpului
care sunt controlate de aceste celule nu mai pot functiona. Pierderea functionarii lor
poate fi usoara sau severa, temporara sau permanenta. Aceasta depinde de

localizarea si de extinderea regiunii afectate din creier si de cat de repede este

restabilit aportul de sange in zona afectata.
Dupa un accident vascular cerebral pot aparea complicatii amenintatoare de viata.
Administrarea precoce a unui tratament poate scadea numarul celulelor din creier
care ar putea fi lezate permanent, diminuand amploarea dizabilitatii.
Accidentul vascular cerebral este cea mai frecventa cauza de dezabilitate fizica
datorata unei afectiuni ale sistemului nervos. La persoanele care supravietuiesc
dupa un AVC, jumatate din ei vor mai prezenta un deficit inca 6 luni dupa aceea.
Vindecarea depinde de localizarea si de extinderea leziunii din creier cauzata de AVC
si de capacitatea altor regiuni sanatoase din creier de a prelua functionarea regiunii
afectate. In general, cu cat este mai mica lezarea tesuturilor cerebrale, cu atat este
mai mica si dizabilitatea rezultata si cu atat este mai mare sansa unei vindecari cat
mai complete.
Cea mai mare sansa de recuperare a abilitatilor este in timpul primelor luni de dupa
un accident vascular cerebral. Recuperarea anumitor abilitati, precum vorbirea, se
face lent, daca se face. Aproximativ jumatate din toate persoanele care fac un
accident vascular cerebral vor avea o perioada indelungata de timp unele dificultati
in vorbire, in intelegere si in luarea deciziilor. De asemenea ei pot avea tulburari ale
comportamentului, care le afecteaza relatiile cu membrii familiei sau cu prietenii.
Complicatiile pe termen lung ale unui accident vascular cerebral, cum ar fi depresia
si pneumonia, se pot dezvolta imediat sau dupa o perioada de cateva luni pana la
cativa ani dupa AVC. Unele complicatii pe termen lung pot fi prevenite cu tratament
adecvat la domiciliu si prin monitorizare de catre un medic.
Dintre persoanele care au pentru prima data un accident vascular cerebral
sau un accident ischemic tranzitor (AIT), 14 % vor avea un alt AVC sau un AIT in
cursul urmatorului an.
Accident ischemic tranzitoriu
Definitie: dupa I. Cinca si C. Popa, ischemia cerebrala tranzitorie (Accident
Ischemic Tranzitoriu AIT) defineste alterarile chimice, hemodinamice si metabolice
ale creierului de scurta durata, repetitive si ireversibile.
.
Forme clinice in AIT
1.
AIT ce dureaza 1 minut, pana la 24 ore in sistemul carotidian si cateva
minute pana la 72 ore in sistemul vertebrobaziliar
2.

AIT reversibil in 24 -72 ore pana la 3 saptamani

3.

Atac ischemic constituit dupa 3 saptamani

a)

atac ischemic partial constituit

b)
total.

atac ischemic total se refera la aria vasculara daca este prinsa partial sau

Patogenia AIT recunoaste doua mecanisme principale :

v

mecanismul tromboemboliei

mecanismul hemodinamic

Mecanismul tromboemboliei legat de ateroscleroza vaselor mari toracocervicale este mult mai frecvent decat cel legat de embolii cardiace, de aici
importanta cunoasterii mecanismelor de producere a aterosclerozei, de combatere a
factorilor de risc.
Factorii de risc sunt aceeasi cu factorii majori care sunt recunoscuti si pentru
ateroscleroza.
a) Ateroscleroza altereaza peretele arterelor mari si mijlocii. Deosebirea esentiala
dintre ateroscleroza si arterioscleroza prezinta ca prima are ca substrat lezional
placa cu localizare electiva in inima arterelor mari si mijlocii, hialinizarea mediei
arterelor mici si mijlocii, leziunile arteriosclerozei se instaleaza foarte lent in zeci de
ani incepand din copilarie (perioada 10 20 ani), sunt inaparente pentru mult timp,
apoi brusc complicate de ischemie in teritoriul irigat de artera atinsa.
Consecintele aterosclerozei sunt inainte de toate de ordin hemodinamic ca urmare a
reducerii calibrului vascular, placa de aterom determina aparitia tulburarilor
ischemice .
Stenoza arterei se poate instala progresiv, alteori stenoza aterosclerotica se
constituie brusc prin dezvoltarea unui tromb la nivelul placii, prin aparitia unui
hematom intramular care bombeaza spre lumen sau prin mobilizarea unui fragment
de tromb sau de debriuri din placa ulcerata.
Deci ateroscleroza produce diminuarea sau oprirea circulatiei arteriale a unui
teritoriu prin:
- mecanismul de reducere a calibrului arterei
- mecanismul trombozei arteriale
- mecanismul emboliei arteriale
b) Embolii de origine cardiaca

Dupa o embolie la o cardiopatie reumatismala in

majoritatea cazurilor o stenoza mitrala cu fibrilatie
atriala 33% dintre pacienti prezinta embolie
sistemica dupa 2 ani, 50% dupa 6 ani si 100% mai
tarziu.
Dintre emboliile sistemice 50 sunt embolii cerebrale.
Cauzele cardiace clasice: valvulopatii reumatismale,
infarct de miocard, boli congenitale ale inimii,
complicatii ale chirurgiei cardiace.
Mecanismul hemodinamic Actualmente se admite ca
marea majoritata a AIT releva un mecanism
tromboembolitic, dar cea mai mare parte a autorilor
considera ca un anumit procentaj din AIT poate fi
determinat de perturbari hemodinamice.
Aceste realizari pot fi realizate prin:
- scaderea temporara a presiunii de perfuzie
- perturbarea locala sau generala a autoreglarii circulatiei cerebrale.
In cazul perturbarii hemodinamice ale AIT fara ocluzie se discuta notiunea de criza
circulatorie sau criza hemodinamica.
Crizele hipertensive
Observatiile clinice arata ca AIT se insoteste mai frecvent cu o crestere a
tensiunii arteriale, decat o scadere.
Boala hipertensiva afecteaza micile arteriole cerebrale care patrund adanc in
creier, precum si pe cele care, la nivelul anastomozelor arteriale leptomeningeale
reprezinta colaterale ale arterelor cerebrale majore.
Hipertensiunea agraveaza modificarile aterosclerotice ale vaselor mari
extracraniene si reduce in acelasi timp potentialul circulatiei cerebrale prin lezarea
arteriolelor superficiale.
Rolul spasmului arterial cerebral
- spasmul cerebral a jucat multa vreme un rol important in explicarea etiopatogenica
a ischemiilor cerebrale tranzitorii
- in prezent acordul este unanim in a nega rolul spasmului in AIT aterosclerotic.Se
vorbeste de spasm arterial in raport cu migrena, cu encefalopatia hipertensiva si in
special in hemoragia subarahnoidiana prin anevrism cerebral, traumatisme
craniocerebrale sau tumori cerebrale.
Simptomatologia clinica - simptomatologia clinica a AIT include o gama variata de
manifestari clinice, care poarta urmatoarele trasaturi caracteristici:

- instalarea in mod brusc a simptomelor, acestea atingand intensitatea maxima in

cateva minute
- caracterul deficitar al fenomenelor clinice, foarte rar sub forma de manifestari
excitatorii
- durata variabila a atacurilor in general scurta de la cateva minute la 24-72 ore
- caracterul repetitiv al crizelor este intalnit in special in cazul stenozelor avand
frecventa mai ridicata in primul an dupa debut.
Semnele unui accident ischemic tranzitor (AIT)
Simptomele sunt asemanatoare celor din accidentul vascular cerebral, cu exceptia
urmatoarelor:
- pierderea vederii este de obicei descrisa ca o senzatie, ca o umbra, scaderea
vederii unui ochi
- tipic, simptomele accidentului ischemic tranzitor dispar dupa 10 pana la 20 de
minute, dar ele pot persista pana la 24 ore. Deoarece nu se poate preciza daca
simptomele se datoreaza unui AVC sau unui AIT, este nevoie de un tratament de
urgenta in ambele situatii.
Se recomanda consultarea imediata a unui doctor in cazul in care:
- au fost prezente de curand simptome ale unui AVC sau AIT, chiar daca simptomele
au disparut
- persoana respectiva a avut in trecut un AVC sau un AIT si este in tratament cu
aspirina sau alte medicamente pentru prevenirea formarii cheagurilor de sange si a
aparut orice semn de sangerare
- persoana respectiva a avut un AVC si are acum un episod de innecare in timpul
inghitirii unor alimente
- au aparut semne care se pot datora prezentei unui cheag in vasele de sange
profunde, care pot fi inrosirea, incalzirea si durerea intr-o anumita zona a unui brat
sau a unui picior.
Tratamentul chirurgical al AIT
Primele incercari terapeutice chirurgicale in insuficienta circulatorie cerebrala au fost
intreprinse prin simpatectomie pericarotidiana sau rezectia ganglionului cervical
superior. Aceste metode par sa realizeze un efect antispastic, cat si o vasodilatatie
la nivelul sistemelor anastomotice.
Sunt totusi dezavantaje multe printre care si faptul ca sunt necontrolabile intrucat
vasodilatatia realizata poate provoca hemoragie in focarul cerebral cu efecte
agravante.
Concluzii Ischemia cerebrala reprezinta perturbarea functionala si/sau anatomica a
tesutului cerebral determinat de intreruperea sau dimnuarea circulatiei cerebrale si
care se traduc clinic prin diferite manifestari.
Tabloul clinic si formele clinice de boala

Accidentele vasculare cerebrale ischemice sau hemoragice, au o serie de simptome

comune dar si unele caracteristice ce permit diferentierea lor.
Pe langa accidentele ischemice tranzitorii sau prin insuficienta circulatorie cronica
mai sunt definite si alte forme de afectiuni cerebro-vasculare care includ: hemoragia
subarahnoidiana, hematoamele si tromboflebitele sinusurilor cerebrale, fiecare
avand o serie de caracteristici clinice si paraclinice.
Dintre aceste afectiuni ne vom axa in principal pe descrierea simptomatologiei
accidentelor vasculare cerebrale prin hemoragie cerebrala si ischemie cerebrala.
Astfel, in hemoragia cerebrala produsa prin ruptura vasului, se constata existenta
unor simptome si semne premonitorii.
Acestea preced cu cateva ore sau zile instalarea accidentului vascular, dar pot sa si
lipseasca total ca in cazul ictusului apoplectic ce apare in plina sanatate aparenta.
Cele mai frecvente si importante simptome premonitorii sunt: cefaleea, urmata de
varsaturi, iar intr-un numar restrans de cazuri convulsii de tip epileptiform.
Simptomele premonitorii comune sunt: ameteala, cefaleea, parestaziile localizate
uneori intr-un hemicorp, tulburarile tranzitorii de limbaj iar, uneori, o senzatie de
gol in cap' ce poate precede cu cateva ore ictusul; alteori, bolnavul descrie o
senzatie dureroasa cefalica cu caracter compresiv.
Se pare ca aceste simptome sunt date de mici sangerari ce au fost evidentiate pe
piesele anatomo - patologice.
Dupa modul de debut si de evolutie a ictusului hemoragie, se descriu trei forme:
v

hemoragia cerebrala supraacuta (masiva)

hemoragia cerebrala acuta

hemoragia cerebrala subacuta.

Hemoragia cerebrala supraacuta (masiva): survine adeseori fara nici un simptom

premontor, de obicei la tineri, barbati in jurul varstei de 50 de ani, in plina activitate,
din senin' de obicei in plina zi, foarte rar noaptea, de obicei in urma unor stari
tensionale negative Hemoragie masiva
subarahnoidiana

de o intensitate relativ mica. Brusc

bolnavul are o cefalee intensa, duce
mana la cap, rosteste cateva sunete
neinteligibile, cade si intra in coma, din
care de obicei nu mai iese niciodata.
La examenul obiectiv, bolnavul prezinta un facies vultuos care, asociat cu
obezitatea, caracterizeaza mare parte din acesti bolnavi constituind asa numitul
habitus apoplectic'. Starea de coma este profunda, bolnavul este putin reactiv sau
areactiv complet la stimulii nociceptivi de intensitate crescuta. Initial reflexul este

cornean este pastrat, abolirea lui indicand un pronostic infaust si rapid. La fel
reflexele de deglutitie sunt initial pastrate, abolirea lor indicand un prognostic grav.
Globii oculari sunt deviati de partea opusa membrelor paralizate,
bolnavul privindu-si leziunea.
Bronhoplegia se instaleaza rapid si se traduce clinic prin
respiratie stertoroasa si periodica de tip Cheyne-Stockes,
indicand gravitatea situatiei.
Membrele sunt atone iar pentru a evidentia partea paralizata,
se ia in considerare hipotonia faiala (semnul pipei'), caderea
membrelor pe planul patului si cu prezenta unui Babinski
prezent in peste 50 % din cazuri.
Semnul pipei
Semnul Babinski
Ceea ce
caracterizeaza coma apoplectica
este prezenta unor
manifestari severe din partea
sistemului nervos
autonom si anume: tensiunea
arteriala este foarte
ridicata iar uneori este scazuta
datorita socului; pulsul
este rar si plin; in cazurile grave,
febra apare precoce
depasind 400C fiind de origine
centrala; apare edem
pulmonar acut iar in unele cazuri se
constata crize de
epilepsie si hemoragii digestive
insotite de
hematemeza indeosebi in afectarea
hipotalamusului, acestea fiind semne de mare gravitate. La fel, inversiunea tipului
respirator presupune un deznodamant fatal in numeroase cazuri de hemoragie
cerebrala supraacuta evolutia evenimentelor clinice este deosebit de rapida, in
cateva ore mergand spre exitus prin depasirea capacitatilor terapeutice actuale.
Hemoragia cerebrala acuta: are tot un debut brusc dar nu de dramatismul formei
anterioare.
Bolnavul acuza cefalee intensa si in cateva minute intra in coma, dar o coma vigila,
examenul obiectiv punand in evidenta semne de focar.
Evolutia poate merge prograsiv, agravant, spre coma profunda cu accentuarea
fenomenelor clinice vegetative si exitus in cateva zile, iar alteori evolueaza spre
stergerea starii de coma vigila bolnavul supravietuind, dar cu sechele neurologice
severe: pareze, paralizii, hemiplegii.
Hemoragia cerebrala subacuta: debuteaza de obicei cu simptomele prodromale
amintite, in acest context instalandu-se o stare de obnubilare asociata frecvent cu
agitatie.
Examenul obiectiv pune in evidenta un tablou focal, cu deficit motor pe un
hemicorp.

Evolutia poate fi progresiva, cu accentuarea starii de coma si aparitia manifestarilor

vegetative ce anunta deznodamantul final, dar exista cazuri cand bolnavul
supravietuieste cu grave sechele
neurologice.
Diagnosticul pozitiv si diferential al AVC
Diagnosticul pozitiv - se stabileste pe:
v

anamneza

examenul clinic si

examenele paraclinice

Prin anamneza se stabileste in general

relatia dintre manifestarile prodromale
simptomatice si obiective si debutui
afectiunii ca si existenta si rolul factorilor
etiopatogeni declansanti, favorizanti si
de circumstanta.
In general se constata aparitia afectiunii la persoane in jurul varstei de 50 de ani si
de varsta a-II-a, uneori chiar mai tineri, la care afectiunea debuteaza in plina
sanatate aparenta sau in urma asocierii nefavorabile a mai multor factori
etiopatogenici.
La examenul clinic se constata prin examenul neurologic ca si prin examenul pe
aparate si sisteme, semnele obiective de aparitie a hemoragiei cerebrale.
Marea hemoragie cerebrala nu ridica dificultati mari de diagnostic, ictusul survenind,
in general la barbatii activi, hipertensivi, in plina zi, fara simptome premonitorii, cu
instalarea unei stari de coma profunda insotita de mari fenomene vegetative si
redoare de ceafa.
Pentru diagnostic sunt de luat in considerare 6 elemente clinice, si anume:
hipertensiunea arteriala; debut brusc si profunzimea comei; dezvoltarea in cateva
secunde sau minute a hemiplegiei si a altor semne focale; instalarea ictusului in
conditii de stress' psihic sau efort fizic; violenta durere de cap in momentul
apoplectic, depistabila daca pierderea de cunostinta nu este fulgeratoare si LCR
xantocromic sau mediu sangvinolent.
In cazul formelor acute si subacute, indoielile asupra diagnosticului pot persista
cateva zile, fiind necesare o serie de examene paraclinice.
Punctia lombara pune in evidenta a in LCR sau unui lichid cefalo-rahidian rozat sau
xantocrom. In ceea ce priveste oportunitatea efectuarii punctiei aceasta este un
subiect de disputa pentru ca extragerea LCR poate declansa fenomenul de angajare
in cazul exitentei unui edem cerebral important sau poate sa declanseze o noua
sangerare.

Punctia lombara poate fi efectuata in

orice afectiune a sistemului nervos,
efectuandu-se cu multa precautie la
bolnavii cardiaci, hipertensivi, la cei cu
compresiuni medulare, morb, fiind
contraindicata in tumorile cerebrale si
alte procese expansive craniene.
Lichidul cefalo-rahidian

La examenul LCR se apreciaza:

- Aspectul - in mod normal este clar ca apa de stanca prezentand, in patologie,
diferite aspecte: limpede, hemoragic, xantocrom si tulbure. In AVC este evident ca
LRC este hemoragic in toate cele trei eprubete, deosebindu-l astfel de lichid
accidental hemoragic din cursul unei punctii rahidiene prin inteparea unui vas
meningean.
Punctia lombara cu analiza
LCR
- Examenul citobacteriologic - normal LCR contine 1-3 elemente/mmc care, in
general, sunt limfocite. Polinuclearele cresc in meningitele septice la cateva zeci de
mii pe mmc. Astfel lichidul devine tulbure si se face determinarea calitativa a
elementelor prin centrifugare, frotiu colorat cu albastru de metilen sau hematoxilina.
- Examenul chimic - consta in dozarea albuminei, clorurilor si glucozei. Albumina se
determina prin reactia PANDY. Normal nu trebuie sa apara nici o reactie, in timp ce,
in patologie apare un nor fin alb albastrui.
Cantitatea normala de albumina este de 0,2-0,3 g/l.
Clorurile in mod normal sunt egale cu 7,3 g/l, scazand mult in meningitele
tuberculoase, la fel ca si glicorahia care normal este de 0,5-0,8

Examenul fondului de ochi pune in - evidenta existenta unui edem cerebral

important sau declansarea unei noi hemoragii, aratand o retinopatie hipertensiva
severa.
Este indicat sa nu se apeleze Ja substante pupilodilatatoare pentru a nu masca
aparitia unor modificari pupilare cum ar fi midriaza aparuta in cursul formarii unui
hematom intracranian acut.
O eventuala staza pupilara este un indiciu deosebit ce contraindica efectuarea
punctiei rahidiene examenul fundului de ochi, ofera informatii asupra starii arterelor
mici si arterelor cerebrale si mai putin a arterelor cerebrale mari.
Timpul este critic in diagnosticarea unui accident vascular cerebral. Un diagnostic
pus rapid poate duce la administrarea de medicamente care asigura o recuperare
mai buna.
Prima prioritate va fi sa se determine daca accidentul vascular cerebral este
ischemic sau hemoragic. Aceasta distinctie este critica deoarece medicamentele
administrate pentru un AVC ischemic (cauzat de un cheag de sange) poate fi
amenintatoare de viata daca accidentul vascular cerebral este hemoragic (cauzat de
o sangerare).
Doctorul va trebui de asemenea sa ia in considerare si alte afectiuni care pot da
simptome asemanatoare unui AVC si sa vada daca exista complicatii.
Primul si cel mai important test care trebuie efectuat dupa un accident vascular
cerebral este tomografia computerizata (TC) cerebrala, care reprezinta o succesiune
de radiografii ale creierului; aceasta poate identifica existenta unei sangerari. Acest
test va pune diagnosticul de AVC ischemic sau de AVC hemoragic. De asemenea se
poate face RMN (rezonanata magnetica nucleara) cu scopul determinarii extinderii
leziunii cerebrale; el poate ajuta la
prezicerea recuperarii.
Alte teste care pot fi recomandate initial
intr-un accident vascular cerebral ischemic
includ:
- electrocardiograma (ECG, EKG) pentru a
cauta afectiuni cardiace, precum aritmiile si
fibrilatia atriala
- teste sanguine, cum ar fi
hemoleucograma completa (HLG), glicemia
(glucoza din sange), electrolitii, testele
pentru evaluarea functiei ficatului si
rinichilor si timpul de protrombina (un test care masoara cat timp este nevoie pentru
ca sangele sa se coaguleze). Aceste teste il ajuta pe doctor sa aleaga conduita
terapeutica si sa caute alte afectiuni care pot cauza simptome asemenatoare cu cele
ale accidentului vascular cerebral.
- in cazul in care doctorul suspecteaza, sau alte teste sugereaza existenta unei
ingustari a unei artere carotide, se poate recomanda efectuarea unei ecografii
Doppler pentru evaluarea fluxului sanguin din artera. Poate fi necesara de asemenea

o angiograma cu rezonanta magnetica (MRA), o angiograma cu tomografie

computerizata (CT angiograma) sau o angiograma carotidiana.
- in cazul in care se suspecteaza ca accidentul vascular cerebral ar fi putut fi
provocat de o afectiune cardiaca, se poate efectua o ecocardiograma sau o
monitorizare electrocardiografica Holter sau un
test telemetric.
- este de asemenea recomandata evaluarea
factorilor de risc pentru afectiunile cardiace cu
scopul prevenirii dizabilitatilor sau decesului
datorate unei probleme cardiace, care ar putea
aparea in viitor.
- Electroencefalograma (EEG) - este o metoda de
explorare a activitatii bioelectrice cu o valoare
importanta ce contribuie la certificarea diagnosticului de accident vascular cerebral
putand aduce clarificari privitoare la patogenia si topografia AVC precum si la stadiul
lui evolutiv. In perioada initiala se constata o depresiune moderata a ritmului alfa iar
in cursul evolutiei traseul este invadat de unde delta mai bine exprimate de partea
leziunii. Pe acest fond se poate contura focarul lezional format din unde delta
polimorfe uneori intricat cu varfuri spike-uri.
In cazul unor forme foarte grave, traseul este dezorganizat
difuz fiind format din unde de voltaj crescut.
Diagnosticul diferential
Diagnosticul diferential in cazul AVC hemoragic se
realizeaza, cu urmatoarele afectiuni:
- Hematomul spontan al tinerilor - boala ce este apanaj al
varstei tinere produs de o malformatie vasculara si care se
dezvolta in substanta albaa emisferei cerebrale spre
deosebire de hemoragia cerebrala ce se dezvolta topografic in zona capsulo
striata, diferentierea se face pe angiografie, scintigrama si EEG si dau posibilitatea
diferentierii si stabilirii deciziei operatorii.
- Hemoragia meningeana - se caracterizeaza prin debut brusc insotit de stare de
agitatie psihomotorie cu semne de focar putin importante, iar daca exista comaaceasta este superficiala si rapid reversibila.
- Embolia cerebrala - survine de regula la persoanele tinere suferind de valvulopatii
cronice, fibrilante, avand un debut, brusc cu ictus in plina sanatate si intrare in coma
imediata dar o coma fara semne vegetative.
Diferentierea se face pe absenta sangelui in LCR, pe ameliorarea
simptomatologiei generale si de focar si pe existenta unei embolii in teritorii
extracerebrale.
- Encefalopatia hipertensiva - se intalneste la bolnavii hipertensivi ce prezinta brusc
un sindrom de hipertensiune intracraniana (H.I.C.) la care pierderea de cunostinta

este putin importanta, semnele focale lipsesc adeseori,iar evolutia este remisiva
imbracand un caracter pseudotumoral.
- Hematomul subdural - are un debut progresiv, cu evolutie
ondulatorie si semne de focar putin exprimate. Dupa o perioada lunga de timp se
instaleaza un sindrom de H.I.C. ce se accentueaza progresiv. Diferentierea certa este
facuta prin examen arteriografic.
- Tumorile cerebrale - se traduc uneori printr-un ictus tumoral ca modalitate de
debut a unei tumori cerebrale, evolutia mergand de cele mai multe ori spre deces.
Diferentierea se face prin scintigrama cerebrala.
Cel mai important diagnostic diferential este cel dintre hemoragia cerebrala si
ramolismentul cerebral datorita atitudinii terapeutice diferite pentru cele doua
afectiuni.
Diagnosticul diferential al A.I.T. are in vedere excluderea unor manifestari ce nu sunt
determinate de o ischemie cerebrala tranzitorie:
- vertijul labirintic - ce se manifesta izolat sau insotit uneori de fenomene
cochleare si vegetative; se diferentiaza prin probele vestibulare instrumentale,
pozitive pentru vertijul labirintic;
- crizele epileptice senzitive - care cuprind progresiv encefalul, spre deosebire de
cele din AIT ce cuprind dintr-o data tot teritoriul interesat;
- unele tumori cerebrale (meningioame sau glioame) - care debuteaza
si evolueaza lent, progresiv si de care se diferentiaza prin EEG si prin
scintigrama cerebrala:
- hipoglicemia la diabetici - ce poate provoca manifestari senzitive si
motorii;
- migrenele de acompaniament - ce insa debuteaza la varste mult mai tinere,
aparand progresiv, in 5-45 minute si care se insotesc de tulburari vizuale si
parestezii;
- tulburari nevrotice - ce se intalnesc la pacientii sub 50 ani, apar in urma unor
conflicte psihogene, lipsind simptomatologia organica neurogenica.
In general pentru a diferentia cele doua tipuri de ictus utilizam o constelatie
simptomatica clinica si paraclinica in care elementele de luat in considerare sunt:
varsta: hemoragia survine la varste mai tinere 40-60 de ani, in timp ce ictusul
ischemic sever si durabil se intalneste dupa 60 de ani, insa variatiile de varsta sunt
foarte mari in cele doua afectiuni.
- valorile tensionale crescute - indeosebi ale diastolei pentru hemoragia 'cerebrala,
in tim ce in ectusul ischemic, valorile tensionale pot fi normale sau scazute,
dintre semnele prodromale, cefaleea este considerata caracteristica pentru
hemoragia cerebrala fiind rara in cazul ramolismentului in timp ce parezele,

afaziile, hemianopsiile tranzitorii, limitate in spatiu, si fara durabilitate sunt

caracteristice ictusul ischemic.
modul de instalare este diferit in cele doua afectiuni nepunand nici un
fel problema in cazul hemoragiilor cerebrale mari ci ridicand probleme in cazul
formelor subacute. De regula instalarea actului ischemic este mai lenta durand de la
cateva ore la 2-3 zile in timp ce, daca cel din hemoragia cerebrala survine ziua in
plina activitate cel din ramolismentul cerebral survine de cele mai multe ori
noaptea;la varstnici cu hipertensiune moderata sau mare.
- starea de coma este caracteristica prin gravitate si profunzime de la debut
in hemoragia cerebrala in timp ce in ictusul ischemic este vorba mai mult de
obnubilare sau o coma superficiala. De asemenea, febra este precoce si ridicata, in
hemoragie fiind de natura central diencefalica, in timp ce, in ictusul ischemic apare
tardiv ca expresie a unei complicatii infectioase;
instalarea semnelor neurologice este rapida in hemoragie cu
bilateralitatea semnelor obiective: hemiplegie masiva, deviatia conjugata a ochilor si
capului.in timp ce, in ictusul ischemic, instalarea si definitivarea simptologiei
obiective este lenta, unilateralitatea este stricta, deviatia conjugata absenta,
hemipareza disociata, iar tulburarile sfincteriene, foarte marcate in hemoragia
cerebrala, sunt absente in ictusul ischemic. De asememea sindromul meningeal
ce constituie regula in hemoragia cerebrala lipseste intotdeauna in ictusul ischemic.
modul de evolutie - in cel mai mare numar de cazuri de ictus hemoragie merge
inexorabil spre deces in timp ce forma ischemica este oscilanta uneori cu caracter
partid remisiv.
- semne paraclinice. Dintre ele cel mai important este LRC care este clar si
nemodificat in ictusul ischemic si hemoragie sau xantocrom in forma hemoragica.
Evolutia, complicatiile si prognosticul accidentelor vasculare cerebrale
Evolutia AVC este imprevizibila mergand de la una favorabila cu recuperare
definitiva si fara sechele, cum este cazul formelor ischemice tranzitorii, pana la o
evolutie nefavorabila, infausta, cu deces, in cazul formelor hemoragice masive.
Prognosticul vital al ictusului hemoragie este extrem de sumbru, ierarhizarea in
ordinea gravitatii fiind urmatoarea:
-

hemoragia pontina - moare inainte de 24 de ore

hemoragia cerebeloasa - deces intre 24 - 48 ore

- hemoragia in teritoriul striat - daca nu intervine inundatia ventriculara permite
supravietuirea pana in a 14-a zi.
O categorie deosebita o reprezinta evolutia formelor cronice cu ramolisment
cerebral ce duc la sechele definitive de la monopareze la tetrapareze, hemiplegii sau
tetraplegii cu tulburari neurovegetative intense.
Acestea pot fi considerate atat forme evolutive cat si complicatii.

Dintre toate complicatiile insa cea mai grava ramane desigur decesul, ca si forma
nefavorabila de evolutie in ciuda tuturor progreselor din medicina, si a progreselor in
ingrijirile de sanatate.
Prognosticul variaza in functie de evolutia bolii si de gradul de dependenta al
bolnavului referindu-se la prognosticul imediat si la cel quo ad vitam.
Se cosidera in general ca prognosticul hemoragiei cerebrale este mai putin sumbru
la persoanele de sex feminin, in cazurile de hemoragie subacuta sau
acutajinortalitatea putand scadea pana la 50 %.
Exista o serie de circumstante care marcheaza gravitatea evolutiei si iminenta
prognosticului fatal:
Invadarea sangelui in spatiile subarahnoidiene cu instalarea
concomitenta sau succesiva si a unui sindrom meningeal;
- Inundatia ventriculara - este evenimentul clinic, care spulbera orice speranta de
supravietuire, prognosticul letal fiind inevitabil.
- Hemoragiile secundare de trunchi cerebral - traduse prin coma profunda,
areactiva, cu pierderea timpului reflex al deglutitiei, disparitia reflexului cornean,
respiratie Cheyne-Stockes sau inversarea tipului respirator, rigiditate pupilara;
Instalarea unui mare sindrom de HIC prin edemul cerebral
concomitent si fenomenele de angajare.
Hemoragiile digestive ca si complicatii redutabile si de rau augur pentru
bolnav.
Istoria naturala a accidentelor ischemice cerebrale constituite cuprinde factorii de
prognostic imediat si de prognostic indepartat.
Prin prognostic imediat se intelege mortalitatea survenita in cursul primelor patru
saptamani dupa accidentul ischemic cerebral, riscul vital imediat variind intre 13 si
42 % mortalitate.
Cel mai mare numar de decese survin in cursul primelor trei pana la zece zile,
urmatorii factori fiind importanti pentru supravietuirea imediata a bolnavilor:

varsta si sexul - cu cat bolnavul este mai varstnic cu atat efectele infarctului
cerebral sunt mai grave, datorita starii sistemului vascular si predispozitiei la infectii
respiratorii prin imobilizarea la pat; In ceea ce priveste sexul nu exista diferente
semnificative;

viteza de instalare - debutul rapid al deficitului neurologic este asociat cu o

mortalitate crescuta comparativ cu debutul progresiv.

antecedentele de boala cerebro - vasculara - cresc mortalitatea prifl A.I.T. pana

la 60 %.

tulburarile starii de constienta - supravietuirea este mai mare la cei ce nu

prezinta stare comatoasa.


localizarea infarctului cerebral - leziunile de trunchi cerebral au ur prognostic
mai bun decat cele din teritoriul emisferelor cerebrale.
Factorii de prognostic indepartat sunt:

hipertensiunea arteriala sistemica;

complicatiile cardiace, indeosebi infarctul de miocard;

recidivele;

starea mentala si fizica, prezenta tulburarilor psihice agravand prognosticul;

localizarea leziunii;

varsta si sexul, rata de supravietuire fiind mai mare la femei decat la barbati.

Tratamentul AVC
Tratament - generalitati
Tratamentul prompt al accidentului vascular cerebral si al problemelor medicale
asociate cu acesta, cum ar fi tensiunea arteriala crescuta si presiunea intracraniana
crescuta, poate minimaliza lezarea creierului si poate imbunatati sansele de
supravietuire. Inceperea unui program de reabilitare cat mai curand posibil dupa un
AVC creste sansele de recuperare a unora din abilitatile care au fost pierdute.
Tratamentul initial al accidentului vascular cerebral
Tratamentul initial al unui accident vascular cerebral este diferit, depinde de cauza daca a fost provocat de un cheag sanguin (ischemic) sau de o sangerare in creier
(hemoragic). Inainte de inceperea tratamentului, se recomanda efectuarea unei
tomografii computerizate (TC) craniene sau, daca este posibil, o rezonanta
magnetica nucleara (RMN) pentru a se vedea tipul de AVC. Alte teste pot fi efectuate
in continuare pentru a se determina localizarea cheagului sau a hemoragiei si pentru
evaluarea extinderii leziunii creierului. In timp ce se determina optiunile de
tratament, se vor monitoriza cu atentie tensiunea arteriala si capacitatea
respiratorie si poate fi necesara administrarea de oxigen.
Tratamentul initial este centrat pe restabilirea circulatiei sanguine (in AVC ischemic)
sau pe controlarea hemoragiei (in AVC hemoragic). Ca si in cazul infarctului
miocardic, lezarea permanenta datorata unui accident vascular cerebral se dezvolta
adesea in primele cateva ore. Cu cat se administreaza mai repede un tratament, cu
atat lezarea este mai mica.
Accidentul vascular cerebral ischemic
Tratamentul de urgenta in cazul unui accident vascular cerebral ischemic depinde de
localizarea si de cauza formarii cheagului. Se vor lua masuri pentru stabilizarea
semnelor vitale, folosindu-se inclusiv medicamente.Daca AVC este diagnosticat in
primele 3 ore de la debutul simptomelor, se administreaza medicamente pentru
dizolvarea chegurilor, numite activator tisular de plasminogen (t-PA), care ar putea
creste sansele de supravietuire si de recuperare. Totusi, t-PA nu se poate

administrata in siguranta la orice pacient. In cazul in care accidentul vascular

cerebral este hemoragic, utilizarea de t-PA este periculoasa. Alegerea optiunii de a
utiliza sau nu t-PA trebuie evaluata rapid in camera de garda.
Examenul Doppler transcranian
Se poate administra de asemenea aspirina, singura
sau in asociere cu un alt medicament antiagregant
plachetar. Totusi, aspirina nu se recomanda in
urmatoarele 24 ore dupa administrarea de t-PA. Se
pot da si alte medicamente: pentru controlarea
nivelurilor sanguine ale glucozei (glicemiei), pentru
febra sau pentru convulsii. In general, tensiunea
arteriala crescuta nu va fi tratata imediat decat
daca tensiunea sistolica este mai mare de 220 mm
Hg si cea diastolica este peste 120 mm Hg (220 cu 120).
Accidentul vascular cerebral hemoragic
Tratamentul initial pentru accidentul vascular cerebral hemoragic este dificil. Se fac
eforturi pentru controlarea sangerarii, pentru scaderea presiunii intracraniene si
pentru stabilizarea semnelor vitale, in special a tensiunii arteriale.
Exista cateva medicamente care se administreaza in AVC hemoragic. In unele
cazuri, se pot da medicamente pentru controlarea tensiunii arteriale, scaderea
tumefierii cerebrale, a nivelului glicemiei, febrei sau convulsiilor. Se monitorizeaza
indeaproape semnele de crestere a presiunii intracraniene, precum nelinistea
psihomotorie, confuzia, dificultatea de a efectua comenzile si durerea de cap. Alte
masuri pot fi luate pentru ameliorarea eforturilor provocate de tusea excesiva, de
varsaturi, de ridicarea din pat, de schimbarea pozitiei sau de eliminarea scaunelor.
De regula nu se recomanda interventii chirurgicale pentru controlarea
sangerarii usoare sau moderate. Totusi, daca a avut loc o sangerare in cantitate
mare si daca starea generala a persoanei se inrautateste rapid, poate fi nevoie de o
operatie cu scopul indepartarii sangelui care s-a acumulat in creier si a scaderii
presiunii intracraniene
In cazul in care sangerarea se datoreaza rupturii unui anevrism, se face o interventie
chirurgicala pentru a se repara anevrismul. Repararea poate include:
- folosirea unui clip de metal pentru clamparea anevrismului, cu scopul prevenirii
unei noi resangerari
- embolizarea endovasculara, o procedura care consta in insertia unui mic 'coil' in
interiorul anevrismului care sa-l blocheze.
Decizia de efectuare sau nu a acestor interventii chirurgicale depinde de localizarea
anevrismului si de starea generala a persoanei respective dupa accidentul vascular
cerebral.
Tratament de intretinere

Dupa ce s-a administrat tratamentul de urgenta si dupa ce starea generala a

pacientului s-a stabilizat, tratamentul are ca scop recuperarea si prevenirea aparitiei
unui alt accident vascular cerebral. Este importanta controlarea factorilor de risc
pentru AVC precum tensiunea arteriala crescuta, fibrilatia atriala, nivelul crescut al
colesterolului sau diabetul.
Se poate recomanda administrarea de aspirina sau alt medicament antiagregant
plachetar. In cazul unui accident vascular cerebral ischemic (cauzat de un cheag
sanguin), poate fi nevoie de anticoagulante pentru a se preveni un alt AVC. Poate fi
nevoie de asemenea de medicamente precum statine, pentru scaderea
colesterolului sau de medicamente pentru controlarea tensiunii arteriale.
Medicamentele care scad tensiunea arteriala includ:
- inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei
(IEC)
-

blocanti ai receptorilor angiotensinei II

betablocante

- diuretice
- blocanti ai canalelor de calciu.
De asemenea se poate recomanda o
endarterectomie chirurgicala carotidiana cu scopul
indepartarii placii de aterom formate in arterele
carotidiene.
O procedura relativ
noua care
consta in motarea de stenturi in
artera carotida
este o alta optiune pentru
persoanele care
au un risc crescut de AVC.
Aceasta
procedura seamana mult cu
angioplastia,
care este folosita frecvent
pentru
deschiderea arterelor inimii
(coronarele)
care sunt blocate. In timpul
acestei
proceduri, un chirurg de
chirurgie
vasculara insera un tub de
metal numit
'stent' in interiorul arterei carotide, cu scopul cresterii fluxului sanguin in ariile
blocate de placa de aterom. Chirurgul poate folosi un stent in asociere cu
medicamente, pentru a preveni blocarea ulterioara a carotidei.
Reabilitarea precoce poate permite recuperarea partiala a functionarii normale.
Reabilitarea se va centra pe abilitatile fizice care au fost pierdute, bazandu-se pe
starea generala de sanatate de dinainte de accidentul vascular cerebral si pe
capacitatea pacientului de a indeplini sarcinile. Reabilitarea incepe cu planificarea
activitatii cotidiene, precum mesele, dusurile si imbracarea.
Modificarea stilului de viata poate fi de asemenea o parte importanta a
tratamentului de intretinere, avand ca scop reducerea riscului de aparitie a unui nou

accident vascular cerebral. Este importanta efectuarea de exercitii fizice atat cat
este posibil, respectarea unei diete echilibrate, renuntarea la fumat. Se poate
recomanda o dieta speciala care sa ajute la scaderea tensiunii arteriale sau la
scaderea colesterolului. Aceste diete recomanda consumarea alimentelor cu
continut scazut in grasimi (mai ales grasimi saturate) si contin mai multe cereale,
fructe, legume si produse lactate sarace in grasimi.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Dupa un accident vascular cerebral, tratamentul la domiciliu este o parte importanta
a procesului de reabilitare.
Poate fi nevoie de dispozitive care sa usureze activitatea cotidiana:
- alimentarea: daca mana este slabita, se pot folosi dispozitive de agatat, din metal
prin a caror manevrare cu usurinta, se pot apuca si utiliza obiectele in cazul
persoanelor slabinte
- imbracarea: dispozitive denumite 'reachers' pot ajuta la punerea sosetelor sau a
ciorapilor daca mana sau bratul este slabit
- mersul, plimbarea: pot fi folosite carje pentru a se preveni caderile.
Optiuni de medicamente
Este foarte importanta efectuarea unui consult medical de urgenta daca exista
simptome de accident vascular cerebral. Daca este vorba de un AVC ischemic, care
este cauzat de un cheag sanguin, se poate administra un activator tisular de
plasminogen (t-PA), un medicament care dizolva cheagurile. Acest medicament este
recomandat cu tarie, dar este cel mai eficient daca este administrat in primele 3 ore
de la debutul simptomelor. Daca se administreaza t-PA in acest interval de timp, pot
fi sanse mari de imbunatatire a vindecarii. Noi studii arata ca ar putea fi un oarecare
beneficiu si in cazul in care t-PA s-ar administra si dupa primele 3 ore. Totusi, t-PA
poate fi periculoasa (potential letala) daca se da la un pacient cu un accident
vascular cerebral hemoragic, cauzat de o sangerare.
De vreme ce majoritatea accidentelor vasculare cerebrale sunt provocate de
chegurile sanguine, medicamentele care impiedica formarea de cheaguri sunt
folosite pentru prevenirea AVC-urilor ischemice ulterioare. Aceste medicamente sunt
de obicei administrate dupa tratamentul initial. Ele nu sunt recomandate in primele
24 de ore de la administrarea de t-PA. Cele doua tipuri de medicamente folosite
pentru prevenirea formarii chegurilor sunt:
- antiagregantele plachetare, care impidica cele mai mici celule din sange sa
formeze agregate. Aspirina este cel mai frecvent folosit antiagregant plachetar care
este folosit pentru prevenirea accidentului vascular cerebral. Doua studii de
amploare au aratat ca aspirina luata in primele 48 de ore de la un AVC poate reduce
sansa aparitiei unui alt AVC si poate preveni decesul. Persoanele care nu pot lua
aspirina sau cele care au accidente ischemice tranzitorii (AIT) sau un accident
vascular cerebral fiind sub tratament cu aspirina, sunt sfatuite uneori sa ia alte
medicamente antiagregante plachetare, cum ar fi clopidogrel sau ticlopidina.
Aggrenox este o combinatie de aspirina si dipiridamol cu eliberare prelungita, si care
previne aparitia unui AVC ischemic. Aggrenox reduce riscul unui AVC la fel de

eficient ca si aspirina si semnificativ mai mult decat clopidogrelul. Aspirina nu se

recomanda in primele 24 ore de la administrarea de t-PA
- anticoagulantele, care previn producerea de proteine necesare pentru formarea
normala a cheagurilor sanguine. Administrarea de anticoagulate (in principal de
warfarina) este cea mai buna metoda pentru prevenirea formarii cheagurilor in inima
din cauza fibrilatiei atriale, a infarctului miocardic, a afectiunilor valvulare cardiace si
a insuficientei cardiace. Ele nu se dau ca tratament de urgenta in accidentul
vascular cerebral.
La persoanele cu boala arterelor coronare, tratamentul cu medicamente care
scad colesterolul, numite statine, poate incetini dezvoltarea aterosclerozei in
arterele carotide si poate, de asemenea, scadea riscul aparitiei unui AIT sau AVC.
Studiile arata o reducere de 20 pana la 31% a riscului de AVC la persoanele care iau
statine.
Tratament chirurgical
In cazul in care se ia in considerare o interventie chirurgicala dupa un accident
vascular cerebral, factorii majori de decizie sunt varsta, starea de sanatate generala
de dinainte de eveniment si starea de sanatate actuala. Chirurgia nu este
recomandata ca parte a tratamentului initial sau a celui de urgenta a unui AVC.
Medicul chirurgul poate efectua:
- endarterectomie carotidiana. Aceasta este o interventie chirurgicala care consta
in indepartarea placii de aterom formata pe peretii arterelor carotide la persoanele
care au ingustare moderata sau severa a arterelor carotide. Aceasta interventie
poate ajuta la prevenirea altor accidente vasculare cerebrale
- interventie chirurgicala pentru drenarea sau indepartarea sangelui din interiorul
sau din jurul creierului, sangerare cauzata de ruperea unui vas sanguin (AVC
hemoragic)
- interventie chirurgicala (embolizare endovasculara) pentru repararea unui
anevrism cerebral care a cauzat accidentul vascular cerebral hemoragic. Se
introduce un mic carlig in interiorul anevrismului ca sa il blocheze. Daca aceasta
interventie chirurgicala se poate face sau nu depinde de localizarea anevrismului, de
marimea lui si de starea de sanatate a pacientului (daca poate suporta aceasta
procedura terapeutica)
- interventie chirurgicala pentru repararea vaselor sanguine anormal formate
(adica malformatiile arteriovenoase) care au cauzat sangerarea in creier. O
malformatie arteriovenoasa este o
afectiune congenitala
care formeaza o retea anormala a
vaselor sanguine din creier sau din

maduva spinarii. Peretii vasculari ai unei malformatii arteriovenoase pot deveni mai
subtiri si se pot fisura sau rupe.
Endarterectomia carotidiana nu se recomanda urmatoarele situatii:- ca tratament de
urgenta pentru persoanele care au avut un AVC provocat de un cheag sanguin (AVC
ischemic)
- la persoanele la care este improbabila supravietuirea dupa accidentul vascular
cerebral
- cand riscurile interventiei chirurgicale depasesc beneficiile ei. Persoana respectiva
poate avea anumite afectiuni medicale care fac ca operatia sa fie prea riscanta sau
nu este nici un doctor specializat in aceasta procedura
- la persoanele care au un accident ischemic tranzitor (AIT) sau un accident vascular
cerebral in arterele din partea posterioara a creierului (arterele vertebrobazilare)
- la persoanele care au o rigidizare si o ingustare minima a arterelor carotide (o
ingustare mai mica de 50 de procente din sectiunea vasului), chiar daca ei au avut
un accident ischemic tranzitor (AIT). La aceste persoane, riscurile chirurgicale
depasesc beneficiile.
- la persoanele care au o rigidizare si o ingustare moderata a arterelor carotide
(ingustare de 50% pana la 69%). La aceste persoane, beneficiul interventiei
chirurgicale este inca investigat.
Persoanele cu anevrism cerebral au nevoie de o evaluare completa a tuturor
simptomelor lor pentru a se determina daca este indicata o operatie. Embolizarea
endovasculara este tratamentul preferat la acesti pacienti. De asemenea, mai este
recomandat la cei care au un risc crescut de a face complicatii dupa o operatie de
reparare a anevrismului cerebral. In cazurile la care embolizarea endovasculara nu
este posibila, se face o craniotomie cu punerea de clipuri la nivelul anevrismului.
Tratamente noi
Montarea de stenturi in artera carotida poate fi utilizata uneori pentru a se deschide
arterele ingustate in incercarea de a preveni un accident vascular cerebral.
Denumita si angioplastia percutanata transluminala cerebrala, aceasta procedura
este asemanatoare cu cea folosita pentru deschiderea arterelor ingustate care
furnizeaza sange inimii (angioplastia cardiaca). In timpul acestei proceduri, un
chirurg de chirurgie vasculara insera un tub de metal numit stent in interiorul arterei
carotide cu scopul cresterii fluxului sanguin in zonele blocate de placa de aterom.

Studiile arata ca montarea de

stenturi pe artera carotida este
la fel de eficienta ca si
endarterectomia carotidiana in
prevenirea accidentului vascular
cerebral, a infarctului miocardic
si a altor complicatii la
persoanele cu risc crescut de
AVC. In prezent se fac studii
pentru a se clarifica in ce situatii
se indica montarea de stenturi in
artera carotida.
Montarea stenturilor in artera carotida
Anexe
Capitolul 3
Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului cu
AVC
3.1 Anexa 1 - Rolul AM in profilaxia AVC
Profilaxia bolilor, in general, cuprinde ansamblul masurilor medico-sanitare impuse
pentru prevenirea aparitiei si a raspandirii bolilor.
AVC constituie in prezent a treia cauza de deces dupa bolile cardiace si neoplazice.
Exista o serie de factori de risc a caror prezenta reprezinta un pericol ridicat in
dezvoltarea unei maladii vasculare la nivelul creierului. Trebuie precizat ca in
majoritatea cazurilor nu e vorba de un singur factor de risc, ci, de obicei, de o
combinatie de mai multi factori.
Gravitatea maladiilor vasculare impune aplicarea unor masuri care vizeaza - in
prima linie - factorii de risc ai acestor afectiuni. Deoarece marea parte a tablourilor
clinice de suferinta cerebrala vasculara apare pe un fond de ateroscleroza, se
impune luarea din timp a unor masuri de profilaxie.
Profilaxia primara - se adreseaza intregii populatii si se refera la echilibrarea modului
de viata si munca:

alimentatie rationala, evitand depasirea necesitatilor calorice ale organismului

prin administrarea unui regim alimentar hipolipidic,normoglucidic. si bogat in acizi
grasi nesaturati, consumul de alimente sarac in colesterol;

respectarea normelor de igiena a muncii cu regularitate fireasca a perioadelor

de activitate si de odihna;

evitarea fumatului si a consumului abuziv de bauturi alcoolice si cafea;


participarea zilnica a unor exercitii fizice sau cel putin a miscarii in aer liber cu
scopul de a ameliora respiratia, de a mobiliza capacitatile de rezerva ale
aparatului cardiovascular si de a activa metabolismul lipidic si glucidic.
Modificarea stilului de viata si a factorilor de risc
Medicamente antitrombotice si anticoagulante
Profilaxia secundara - se adreseaza bolnavilor ce au reprezentat un AIT sau un AVC
si pe langa cele mentionate mai sus, include si tratamentul afectiunilor de baza si al
complicatiilor lor.
Medicatie antitrombotica si anticoagulanta
Aspirina in doze de 50-325 mg/zi trebuie administrat ca prima alegere in reducerea
recurentei AVC.
Clopidogrelul este mai eficace decit aspirina in preventia accidentelor
aterotrombotice si se poate administra de prima intentie, sau cel putin pacientilor cu
risc crescut, cei care nu tolereaza aspirina, cei care au avut un nou AVC in timpul
trat cu aspirina.
Pacientii cu AVC si Fibrilatie atriala sau alta conditie cardioembolica, trebuie
anticoagulati pina la un INR de 2-3, daca riscul recurentei este mare.
Pacientii cu proteze valvulare trebuie sa primeasca intotdeauna tratament
anticoagulant pe termen lung cu INR intre 3 si 4.
Tratamentul transvascular si chirurgical
Endarterectomia carotidiana (EAC) este indicata la pacientii cu stenoza carotidiana
mai mare de 70%, fara a aveaun deficit neurologic sever (in 180 zile de la AVC). Pot
beneficia de EAC si barbati cu simptome neurologice hemisferice recente, cu
stenoze carotidiene de 50-69%. Stenozele mai mici de 50% nu au indicatie.
Angioplastia transluminala percutana carotidiana cu montarea unui stent poata fi
indicata la pacienti cu stenoza in locuri inaccesibile chirurgical sau la pacienti cu
restenoza dupa EAC initial.
Pacientii selectionati dupa efectuarea echodoppler carotidian, vor fi dirijati in servicii
de chirurgie cardiovasculara cu experienta in aceste tehnici.
Pentru unele persoane, prevenirea accidentului vascular cerebral poate incepe dupa
ce au avut un accident ischemic tranzitor (AIT) - care este un semnal de alarma ca
un AVC ar putea sa apara in curand. Consultarea cu promptitudine a unui doctor ar
putea ajuta la prevenirea unui accident vascular cerebral.
Este imperios necesara solicitarea unui ajutor medical de urgenta in cazul in care
apar simptome de AIT, care sunt asemanatoare celor ale unui accident vascular
cerebral si care cuprind probleme de vedere, de vorbire, de comportament si a
procesului de gandire. Un AIT poate provoca o pierdere de cunostinta, convulsii,
ameteala (vertij), o slabiciune sau amorteala intr-o parte a corpului. Simptomele

unui AIT, totusi, sunt temporare si de obicei dispar dupa 10 pana la 20 de minute,
desi uneori ele pot persista pana la 24 ore.
Multe AVC-uri pot fi prevenite prin controlul factorilor de risc si prin tratarea altor
conditii medicale care pot duce la aparitia unui accident vascular cerebral.
Daca la pacientul respectiv s-a spus ca are o rigidizare/ingrosare a arterelor
(ateroscleroza), poate fi nevoie sa ia o aspirina pe zi si/sau medicamente care sa
scada colesterolul. Administrarea unei tablete de aspirina zilnic poate reduce riscul
de aparitie a unui accident vascular cerebral la o persoana care a mai avut deja un
AVC ischemic.
Daca se aude un sunet ca un fosnet la
auscultarea fluxului sanguin din vasele
sanguine mari de la nivelul gatului (arterele
carotide), se recomanda continuarea
examinarii, de obicei cu efectuarea unei
ecografii carotidiene. Poate fi folositoare
administrarea de aspirina sau o interventie
chirurgicala pentru redeschiderea arterei
carotide blocate.
La unele persoane cu un risc crescut de
accident vascular cerebral poate fi necesara
inserarea unui stent (un tub de metal) in interiorul arterei carotide cu scopul cresterii
fluxului de sange in zonele blocate de placa de aterom.
Prevenirea aparitiei unui accident ischemic tranzitor se face prin controlul factorilor
de risc.
Pacientul trebuie sa faca periodic, examinari medicale pentru controlul
hipertensiunii arteriale, hipercolesterolemiei, afectiunilor cardiace (in special
fibrilatia atriala), diabetului zaharat si bolilor hematologice care favorizeaza
coagularea sanguina cum sunt policitemia si siclemia.
Intreruperea fumatului este necesara. Fumatul zilnic creste riscul de aparitie a unui
accident vascular cerebral de 2,5 ori. Fumatul pasiv (o persoana nefumatoare care
inhaleaza fumul de tigara) poate creste, de asemenea, riscul de aparitie a unui
accident vascular cerebral.
Medicul va stabili daca este necesar un tratament cu aspirina sau medicamente
hipocolesterolemiante. Studiile au aratat ca tratamentul zilnic, cu aspirina sau alte
antiagregante plachetare, ca aspirina asociata cu dipiridamol, la pacientii care au
avut un accident ischemic tranzitor, un accident vascular cerebral sau au suferit o
endarterectomie, poate preveni aparitia unui alt accident vascular cerebral.
Medicamentele care scad nivelul seric al colesterolului, numite si
hipocolesterolemiante, cum sunt statinele, sunt indicate la pacientii cu
hipercolesterolemie sau care au avut un atac cardiac. Daca pacientul este
hipertensiv si a avut deja un accident ischemic tranzitor, medicamentele
antihipertensive pot preveni aparitia altui accident ischemic tranzitor sau unui
accident vascular cerebral.

Este importanta mentinerea unei greutati corporale adecvate. Excesul ponderal sau
obezitatea cresc riscul de aparitie a hipertensiunii arteriale, afectiunilor cardiace si
diabetului zaharat, toate aceste boli fiind factori de risc pentru aparitia unui accident
ischemic tranzitor sau accident vascular cerebral.
Este indicata o dieta echilibrata: saraca in colesterol, grasimi saturate si sare,
scaderea consumului de grasimi animale, cresterea consumului de legume si fructe
care aduc un aport crescut de potasiu si vitamine B, C, E si riboflavina.
Exercitiile fizice efectuate regulat scad riscul de aparitie a unui accident vascular
cerebral. Cel mai simplu exercitiu fizic este mersul pe jos.
Consumul de alcool in cantitati scazute sau moderate (1/saptamana - 2/zi) scade
riscul de aparitie a unui accident vascular cerebral prin mecanism ischemic (prin
blocare unei artere cerebrale). Consumul excesiv de alcool creste riscul de accident
vascular cerebral.
Trebuie evitat tratamentul cu anticonceptionale orale la pacientele care mai au si alti
factori de risc pentru accidentul ischemic tranzitor sau accidentul vascular cerebral;
acestia sunt fumatul, hipercolesterolemia sau o alta afectiune produsa de un cheag
sanguin. In cazul acestor paciente medicul va prescrie o alta metoda contraceptiva,
care nu creste riscul de aparitie a unui accident ischemic tranzitor sau accident
vascular cerebral.
3.2 Anexa 2 - Rolul AM in asigurarea conditiilor de ingrijire
Asistenta medicala asigura si indeplineste o serie de sarcini, avand ca scopuri
principale: ingrijirea omului bolnav si prevenirea complicatiilor.
In cazul bolnavilor cu accident vascular cerebral, masurile de igiena ocupa un
loc de o importanta deosebita, deoarece acesti bolnavi sunt de cele mai multe ori
imobilizati la pat datorita plegiilor sau parezelor.
Elementele principale care constituie igiena unui bolnav sunt:
Repausul la pat - este obligatoriu pentru orice bolnav cu accident vascular
cerebral. El are rolul de a reduce la minimum eforturile si arderile din organism si
asa exagerate prin metabolismul crescut alpacientului cu AVC, contribuind astfel la
crutarea fortele de aparare a organismului obligat sa lupte cu boala. Acest repaus va
fi pastrat in toata perioada acuta a bolii si se va prelungi in functie de aparitia unor
noi elemente simptomatice sau daca evolutia este severa.
Igiena corporala - se adreseaza rufariei de corp, tegumentului si mucoaselor
bolnavului.
Rufaria trebuie confectionata dintr-un material moale, care sa nu irite pielea, sa nu
fie prea stramta, sa nu-1 jeneze pe bolnav in nici un fel. Ea trebuie sa fie in
permanenta foarte curata, urmand sa fie schimbata cat mai des.
Tegumentul bolnavului va fi intretinut intr-o stare de perfecta curatenie. Orice
bolnav trebuie spalat zilnic pe toata suprafata corpului cu apa si sapun, si atunci

cand este necesar chiar de mai multe ori pe zi, pentru a evita formarea escarelor de
decubit.
Mucoasele constituie de asemenea o preocupare deosebita, mai ales in cazul
cand pacientul prezinta pareze faciale. De multe ori, ele sunt inflamate si prezinta
secretii, fiind predispuse la infectii supraadaugate, fapt pentru care la orice bolnav
vor trebui luate masuri riguroase de igiena. Astfel, se vor indeparta secretiile
oculare, prin stergerea ochilor, cu un tampon de vata muiat intr-o solutie slaba de
acid boric (2%). Narile vor fi curatate de secretii si se vor picura in ele 2-3 picaturi
fedrocaina de 2-3 ori pe zi, aceasta avand pe langa o usoara actiune antiseptica si
rolul de a usura respiratia bolnavului prin micsorarea secretiilor. De asemenea, se
vor face gargarisme si spalaturi bucale si faringiene cu ceai de musetel sau solutii
slabe de permanganat de potasiu.
Asistenta medicala este un cadru sanitar cu o pregatire pluridisciplinara, cu
responsabilitati in pastrarea si restaurarea sanatatii, prevenirii imbolnavirilor,
inlaturarea suferintei. Rolul sau este de a suplini independenta, de a incerca sa
inlocuiasca necesitatea in asa fel incat persoana sa-si satisfaca cerintele mai usor si
fara handicap.
Asistenta medicala nu trebuie sa piarda din vedere omul in globalitatea sa,
interventia va fi orientata asupra lipsei de autonomie si consta in a spori, a creste
independenta fizica, psihica si morala a bolnavului.
Salonul
Temperatura optima a saloanelor sa fie de 20-220C, pacientii cu afectiuni
neurologice necesitand o temperatura constanta. Salonul trebuie aerisit ori de cate
ori este necesar, avandu-se grija ca bolnavii
sa fie protejati de curentii de aer rece.
Curatenia se va efectua zilnic:
dimineata si dupa-amiaza. Curatenia de
dimineata se va incepe imediat dupa
terminarea toaletei bolnavilor si se termina
inainte de inceperea vizitei medicale, iar
cea de dupa-amiaza se va efectua dupa
odihna pasiva a bolnavilor, inainte de
servirea cinei, iar in zilele de vizita se va
face imediat dupa plecarea vizitatorilor.
Mobilierul sa fie cat mai simplu pentru a facilita executarea curateniei si
pentru a nu retine praful. Curatenia se va face exclusiv cu aspiratoare si carpe
umede pentru a evita ridicarea prafului si a nu antrena inhalarea germenilor
existenti.
Bolnavii vor fi plasati in saloane in functie de afectiunile lor, varsta, sex,
tinand cont de similaritatea bolii, avandu-se in vedere posibilele propagari a
heteroinfectiilor (infectii incrucisate).

Igiena salonului - incaperea in care sta bolnavul trebuie sa fie spatioasa,

curata si bine aerisita. In saloanele de bolnavi nu trebuie sa fie mai mult de patru
paturi, iar distanta intre ele sa fie de minimum un metru.
In anotimpul rece, aerisirea se va face de 2-3 ori pe zi, fereastra ramanand
larg deschisa 20 de minute, timp in care bolnavul va fi bine invelit; in anotimpul
cald, fereastra poata sa ramana deschisa in permanenta. Temperatura camerei
trebuie sa fie constanta in jur de 200C.
La curatenia incaperii se va evita maturatul, folosindu-se tehnica umeda sau
mai bine aspiratorul de praf. In acest fel, se evita ridicarea in aer a particulelor de
praf incarcate cu microbi.
Patul si accesoriile sale
Paturile trebuie sa fie deplasabile pe roti, rabatabile, prevazute cu rezemator mobil
la care treimea cefalica a somierei poate fi ridicata in pozitie oblica de 450, necesara
pentru a asigura confortabilitatea in pozitie semisezanda, in scopul favorizarii
respiratiei.
Salteaua optima este cea din burete sau cauciuc umplut cu apa, pentru a preveni
escarele de decubit la bolnavii imobilizati. Pernele, in numar de doua, una mai mica
si alta mai mare pentru a asigura bolnavului o pozitie comoda. Patura trebuie sa fie
confectionata din lana moale. Lenjeria trebuie sa fie alba, din bumbac, cu cat mai
putine cusaturi.
Patul reprezinta pentru fiecare bolnav spatiul unde isi petrece majoritatea timpului si
i se asigura ingrijirile necesare. De aceea toate aceste accesorii au atat rolul de a
proteja bolnavul impotriva umiditatii, frigului si impotriva producerii leziuniloe
tegumentare (escare), cat si de a usura munca asistentei medicale.
Toaleta bolnavului
In functie de starea generala a bolnavului, asistenta medicala va efectua
toaleta acestuia pe portiuni, respectand intimitatea acestuia si masurile de igiena
sau daca pacientul este independent, il va educa pe acesta sa efectueze toaleta
generala, in salile de baie/dus ale salonului.
Va insista asupra regiunilor inghinale pe care le va pudra apoi cu talc,
pentru a evita aparitia eczemelor si iritatiilor pielii.
Unghiile si parul vor fi curatate regulat, avand in vedere faptul ca la acest
nivel stagneaza un mare numar de agenti patogeni, iar bolnavul cu dizabilitati
motorii se poate accidenta in cadrul crizelor de agitatie.
Efectuarea toaletei are efecte benefice asupra circulatiei cutanate, pe
care o stimuleaza, favorizeaza mobilizarea anticorpilor formati de celulele
reticuloendoteliale din tesutul celular subcutanat, are efect relaxant si sedativ
asupra organismului
Alimentatia

Alimentatia constituie substratul vital in ingrijirea bolnavului, constituind un

obiectiv important de realizat pentru asistenta medicala, alimentatia mentinand
energia organismului. Aportul alimentar trebuie sa tina cont de nevoile organismului,
diferentiat in functie de varsta, starea de sanatate sau boala, precum si de munca
(efortul) depusa.
In cazul pacientilor cu accident vascular cerebral, in
perioada acuta cand poate prezenta si febra, regimul
alimentar va fi hidrozaharat, bogat in vitamine, mai ales
vitamina C, sucuri de fructe, siropuri, ceaiuri calde, lapte.
Progresiv dupa ameliorarea simptomelor, se va trece la
regimul lacto-faino-zaharat si apoi la o alimentatie mai
substantiala, hipercalorica, usor digerabila, incercand sa
se respecte si preferintele culinare ale pacientului.
Pacient cu afectare mana
dreapta
Asistenta trebuie sa educe pacientul in ceea ce
priveste alimentatia sanatoasa, aportul de elemente
nutritive de care are nevoie organismul sanatos si calitatile energetice ale
alimentelor, pentru a le aplica acesta dupa ameliorarea bolii si chiar dupa externare.
Tinand cont de gravitatea acestei afectiuni si de faptul ca unii pacienti prezinta
plegii sau pareze, alimentatia este facuta la pat de catre asistenta medicala.
Lichidele se vor administra in doze mici, fractionate, in acest timp bolnavul
stand in pat pentru conservarea energiei, iar asistenta medicala va urmari si calcula
cu atentie ingesta-excreta, pentru a elimina posibilitatea unei deshidratari masive
sau aparitia unui dezechilibru electrolitic.

3.3 Anexa 3 - Rolul AM in stabilirea diagnosticului

Continua multiplicare si dezvoltare a mijloacelor de investigatie din toate
domeniile medicinei impun o revizuire periodica a cunostintelor si o permanenta
completare. Progresele realizate in ultimul timp in domeniul inverstigatiilor, ofera
medicului practician posibilitati reale de obtinere a unor date pe baza carora este
posibila conturarea unui diagnostic cat mai precis, precum si in profilaxia,
diagnosticul si tratamentul multiplelor maladii cu care se confrunta oamenii.
Diagnosticul si tratamentul afectiunilor SNC necesita o anamneza foarte
atenta, un examen fizic sistematic, un examen radiologic, examene complementare.
Rolul asistentei medicale consta in pregatirea pacientului pentru executarea
investigatiilor paraclinice si chiar efectuarea unora dintre acestea, precum si
asistarea medicului.
In cadrul vizitei medicale, asistenta medicala are indatorirea:


de a explica pacientului (sau apartinatorilor) in ce consta aceasta, de a-l
sprijini, de a-l linisti si de a explica cele ce se vor petrece;

de a dezbraca bolnavul pentru consultatie daca este necesar, in functie de

starea sa fizica si psihica;

de a pozitiona pacientul conform cerintelor etapei de investigare;

de a prezenta medicului evolutia starii bolnavului si interventiile efectuate.

Anamneza reprezinta un interogatoriu la care este supus pacientul sau

apartinatorii (in cazul afectarii grave neurologice a pacientului) in vederea depistarii
cauzelor ce au dus la imbolnavire si la prezentarea acestuia la medic, momentul
aparitiei primelor simptome si caracterul acestora, a atitudinii adoptate de pacient
sau apartinatori in aceste circumstante.
Pentru realizarea planului de ingrijire, asistenta medicala va purta o discutie similara
cu pacientul sau apartinatorii (in cazul pacientilor cu dizabilitati), denumita
culegere de date, insistand asupra sferei socio-familiale. In timpul anamnezei
asistenta medicala va indemna bolnavul sa vorbeasca deschis medicului, il va
incuraja si sustine si va interveni numai la cererea medicului sau cand pacientul se
abate de la raspunsurile cerute.
Examenul clinic / fizic este realizat de catre medic, bazandu-se pe date obiective
furnizate de metodele utilizate in acest scop.
Inspectia are drept scop depistarea modificarilor locomotorii, faciesului si culoarea
tegumentelor precum si alte semne care pot orienta diagnosticul.
Auscultatia permite sesizarea si interpretarea diverselor zgomote cardiace,
care pot sugera o fibrilatie atriala sau o stenoza aortica. Auscultatia se poate realiza:
direct cu urechea pe torace, sau indirect prin intermediul stetoscopului aplicat pe
cutia toracica.
Pozitia bolnavului trebuie adaptata: in picioare sau semisezand cand starea
bolnavului o permite, pozitia de decubit sau pozitia in care se afla pacientul.
Asistenta medicala trebuie:

sa cunoasca etapele examenului clinic pentru a putea explica bolnavului in ce

constau tehnicile;

asigura confortul fizic si psihic al acestuia;

pozitioneaza pacientul conform indicatiilor

medicului sau etapei din cadrul examenului clinic;

asigura instrumentarul necesar efectuarii

tehnicilor.
Examenele paraclinice
Examenele de laborator se pot grupa in doua categorii:

- examene curente: hemoleucograma, VSH,

glicemia, ureea sanguina (eventual si creatinina),
sumar de urina; determinarea nivelului seric al
colesterolului si trigliceridelor (valorile crescute ale
acestora pot creste riscul de aparitie a cheagurilor
sanguine si a aterosclerozei).
.
Aceste teste il ajuta pe doctor sa aleaga
conduita terapeutica si sa caute alte afectiuni care
pot cauza simptome asemenatoare cu cele ale
accidentului vascular cerebral.
Asistenta medicala trebuie sa respecte regulile de asepsie in timpul
recoltarii, sa cunoasca foarte bine tehnica pentru a nu aduce noi suferinte
pacientilor, care au in majoritatea cazurilor deficit
senzo-motor.

Recoltarea
Rolul asistentei medicale in efectuarea punctiei
lombare:

Pregatirea materialelor necesare;

Organizarea mediului -punctia se executa in cabinetul de tratamente sau in

salon la patul bolnavului;
-luminozitate adecvata, temperatura camerei de
cca 20s C;
-se interzic activitatile de curatenie, servitul mesei,
activitati
zgomotoase ale celorlalti pecienti sau prezenta vizitatorilor;

Pregatirea pacientului:

-Pregatirea psihica -Informeaza pacientul asupra necesitatii efectuarii

punctiei si minimele riscuri ce le comporta;
- Pozitionarea pacientului
pentru punctie:
- Pozitia sezand: pacientul este pozitionat pe pat
sau scaun cu mainile pe coapse sau incrucisate pe
piept sau spatar; capul pacientului este aplecat inainte;
spatele este incovoiat in forma de arc spate de pisica;
asistenta medicala sta in fata pacientului si apasa moderat capul acestuia in
regiunea occipitala (pentru a-si indoi spatele) iar cu mana cealalta impinge inapoi
epigastrul, accentuand pozitia dorita;

- Pozitia decubit lateral: pacientul este pozitionat la marginea patului

ghemuit; genunchii sunt cat mai ridicati spre gura si coapsele pe trunchi; capul
pacientului este aplecat inainte; spatele incovoiat in forma de arc pozitie
embrionara; asistenta medicala ce sta in fata pacientului fixeaza cu o mana
coapsele, iar cu cealalta ceafa acestuia (daca pacientul este agitat vor participa
pentru mentinerea pozitiei doua asistente medicale; copiii in timpul punctiei sunt
tinuti in brate, pe genunchii asistentei, fata in fata sau intr-o parte; aceasta ii poate
fixa cu o mana umerii si ceafa iar cu cealalta va efectua o presiune moderata
asupra regiunii epigastrice;
Procedura de laborator numita electroforeza
lichidului cefalorahidian este o metoda
folosita pentru studiul nivelul de proteine in
LCR

Ingrijiri acordate pacientului post-

punctie:

transportul pacientului este asigurat obligatoriu numai in decubit dorsal pe

targa .

pozitia pecientului in pat este in decubit dorsal sau ventral fara perna.

Servirea alimentelor si lichidelor se face la pat dupa cca 2 ore de la punctie.

In caz de evacuare a unei cantitati mari de LCR, pacientul este asezat in pozitie
moderat Trendelenburg.

Supraveghere atenta a functiilor vitale (P, R, Ts).

Medicul va fi informat de aparitia unor manifestari ca: greata, durere de cap,

ameteala, varsaturi sau rahialgii.

Dupa 6-8 ore pacientul poate folosi perna.

Dupa 24 h pacientul se poate mobiliza activ.

Administrarea de calmante, antiemetice, solutii perfuzabile se va face numai la

indicatia medicului.
Computer tomograf
Examenul CT este de examenul paraclinic de electie in cazul AVC pentru
depistarea caracterului ischemic sai hemoragic al acestuia.
Tomografia computerizata (CT) utilizeaza razele X pentru a crea imagini
detaliate a structurilor din interiorul corpului. In timpul examinarii, pacientul sta
intins pe o suprafata plana conectata la scanner. Scannerul trimite impulsuri de raze
X spre partea corpului ce este examinata.CT se utilizeaza pentru examinarea
craniului, toracelui, abdomenului, pelvisului, membrelor. De asemenea, poate oferi
informatii asupra vaselor sanguine (Angiografia CT), oaselor si coloanei vertebrale.

Substanta de contrast este o substanta pe baza

de iod folosita pentru o vizualizare optima a
structurilor si organelor investigate. Substanta se
administreaza intravenos si se foloseste pentru a
examina fluxul sanguin, pentru a evidentia
tumori sau alte afectiuni.
Tomografia computerizata nu este dureroasa.
Unii pacienti (care sufera de claustrofobie) se pot
simti neconfortabil in interiorul scanerului.
Substanta de contrast administrata da senzatia
de caldura si cateodata senzatie de greata si dureri de cap. Pacientul trebuie sa
informeze tehnicianul radiolog cu privire la toate simptomele pe care le are. Dupa
examinarea cu substanta de contrast, pacientul trebuie sa bea cat mai multe lichide
pentru a grabi eliminarea substantei iodate din organism.
Asistenta medicala insoteste pacientul la sala de examinare, a carei
temperatura este climatizata, indeparteaza obiectele radioopace, il linisteste,
deoarece izolarea in sala de examinare timp indelungat ii determina o stare de
nesiguranta, teama si anxietate. Explica caracterul nonagresiv al investigatiei,
conditiile in care se desfasoara aceasta, privind gradul de luminozitate, posibilitatea
de mobilizare, durata examinarii (aprox 30 minute), obligativitatea folosirii unei
substante de contrast in caz de necesitate, inainte de care AM efectueaza testul de
sensibilizare.
Nu pot efectua aceasta investigatie pacientii purtatori de: tije metalice, valve
cardiace metalice, pacemaker
cardiac.
Contraindicatii majore:
Graviditate
Alergie la iod
Insuficienta renala
Examinarea radiologica
Pentru preciarea diagnosticului
afectiunilor neurologice contribuie in mod decisiv si examenul radiologic simplu sau
cu substanta de contrast.
Mult timp radiografia standard a capului era o investigatie de rutina a
pacientilor cu afectiuni neurologice, dar de la aparitia metodelor de diagnostic
moderne aceasta si-a pierdut din utilitate.
Sunt folositoare pentru a observa: modificari de forma, dimensiuni si structura
a segmentelor osoase, modificari de transparenta ale sinusurilor paranazale,
modificari de forma, dimensiuni si contur a seii turcesti. Pe radiografie se pot
observa calcificari intracraniene patologice: tumorale - craniofaringiom, psamom,

oligodendrogliom, pinealom si cordom; vasculare, infectioase - parazitare,

facomatoze, boala Fahr; dar si calcificari fiziologice: glanda pineala, plexuri coroide,
coasa creierului, cortul cerebelos, granulatiile Pacchioni, ligamente interclinoidiene si
petroclinoidiene.
Imagistica prin Rezonanta Magnetica (RMN sau IRM)
Imagistica prin rezonanta magnetica este un test care se foloseste de un
camp magnetic si de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginii
diferitelor organe si tesuturi ale corpului omenesc. In multe din cazuri, IRM ofera
informatii care nu pot fi vizualizate prin radiografie, ultrasonografie sau tomografie
computerizata.
In timpul IRM, regiunea corpului ce
trebuie investigata, este plasata intr-un
aparat special care reprezinta un magnet
urias. Informatiile furnizate de IRM pot fi
stocate si salvate intr-un computer. De
asemenea pot fi facute poze sau filme
daca situatia o cere. In anumite cazuri se
poate utiliza o substanta de contrast
pentru a vizualiza mai clar anumite
structuri ale corpului.
Imagistica prin rezonanta magnetica este un test care se foloseste de un
camp magnetic si de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginii
diferitelor organe si tesuturi ale corpului omenesc.
IRM se efectueaza pentru diagnosticarea anumitor afectiuni ca tumori,
sangerare, leziuni, afectari vasculare sau infectii. Prin folosirea unei substante de
contrast in timpul IRM, se pot vizualiza clar anumite tesuturi. O IRM este indicata
pentru:
- regiunea cefalica - IRM poate detecta tumoti, anevrisme, sangerari la nivel
cerebral, leziuni nervoase si alte afectiuni, ca si cele cauzate de accident vascular
cerebral; IRM poate de asemenea detecta afectiuni ale nervului optic si globului
ocular, ale urechilor si nervului
auditiv
- regiunea toracica - IRM poate
vizualiza cordul, valvele cardiace si
vasele coronare; poate stabili daca
plamanii sau inima sunt afectate;
de asemenea poate fi folosita
pentru diagnosticarea cancerului
de san sau pulmonar
- vasele sanguine - IRM poate fi folosita pentru vizualizarea vaselor de sange si a
circulatiei sangelui prin vase, in acest caz purtand numele de angiografie prin
rezonanta magnetica; poate depista afectiuni ale venelor sau arterelor, ca

anevrisme vasculare, un cheag la nivel vascular sau ruptura partiala a peretelui

vascular (disectie); uneori se foloseste substanta de contrast pentru vizualizarea mai
clara a vaselor sanguine.
Ecografia Doppler
Ecografia Doppler este un mod de investigare a aparatului
cardiovascular, care se foloseste de ultrasunete si se
bazeaza pe efectul Doppler.
Cu ajutorul acestei tehnici se vizualizeaza organe interne,
poate fi folosita pentru a ghida explorarea chirugicala,
dirijeaza gesturile punctiei sau biopsiei si se poate vizualiza fara probleme fatul in
uterul mamei.
Tot acest tip de ecografie ajuta ajuta la observarea fluxurilor de urina, sange si
alte fluide, fiind chiar posibila ascultarea semnalelor emise de acestea.
Pentru prima oara descris in 1842 de catre Christian Doppler, efectul care ii
poarta numele consta in modificarea frecventei receptionarii semnalului, in
momentul in care sursa de emisie sau receptorul sunt in miscare unul fata de
celalalt.
Intre frecventa undei initiale si cea reflectate intervine o variatie ce poarta
denumirea de semnal Doppler.
Prin analiza semnalului obtinut, se obtin informatii despre viteza si directia de
deplasare a sangelui in diverse regiuni ale organismului.
Luam ca exemplu aparatul cardiovascular. In acest caz, sursa este una fixa. Se
studiaza modul in care se modifica frecventa ultrasunetelor pe care hematiile aflate
in miscare le reflecta, fata de frecventa initiala.
Exista mai multi factori de care depinde normalitatea semnalului Doppler inregistrat
la nivel vascular:
De modul in care ventriculul stang realizeaza ejectia eliminarea sangelui, actiune
care duce la cresterea vitezei sangelui unda a.
De tonusul muscular activ al peretelui vascular si de elasticitatea acestuia. Acestea
doua permit inmagazinarea in sistola a unei cantitati de energie, energie ce va fi
restituita sub forma unei usoare accelerari diastolice unda c.
De repartitia vitezelor hematiilor din coloana de sange, caci semnalul Doppler
reprezinta o medie a acestora.
La nivelul vaselor de sange, se intalnesc doua fenomene:
1. Stenoza este o ingustare a calibrului vascular. In cazul stenozei, observam doua
consecinte hemodinamice:
Local avem o crestere a vitezei de circulatie.

Distal de stenoza se observa o scadere a amplitudinii semnalului Doppler.

2. Obstructia asa cum arata si numele, vorbim despre o intrerupere a circulatiei
intr-o regiune vasculara a organismului.
Local, semnalul Doppler este absent, iar distral de obstructie, el poate sa apara cu o
amplitudine scazuta. Acest lucru se datoreaza existentei circulatiei colaterale.
Ecografia Doppler color
Dezvoltarea rapida a aparatelor
de explorare cu ultrasunele a dus la
crearea ecografiei Doppler color. Acest
lucru este posibil prin prelucrarea
semnalelor cu ajutorul
microprocesoarelor, ce realizeaza
imagini color ale circulatiei sangelui.
Semnalul este afisat in timp real si este
codificat in doua culori:
rosu, reprezentand fluxul sanguin ce
vine spre transductor.
albastru, reprezentand fluxul sanguin ce se indeparteaza de transductor.
In cazul in care viteza creste, culoarea, fie ea rosie sau albastra, va deveni
mai stralucitoare. Daca viteza scade, culoarea se intuneca.
In prezent, ecografia Doppler color este folosita pentru a se realiza o apreciere
calitativa si cantitativa, a sunturilor intercardiace, a regurgitarilor valvulare, a
curgerii sangelui. Totul cu o mare acuratete.
Electroencefalograma (EEG)
EEG consta in culegerea biocurentilor produsi
in tunelul cerebral cu ajutorul unor electrozi de
Ag sau Pb, aflati la o distanta minima de 2 cm
intre ei si plasati pe pielea capului, intranazal si
intraauricular.
Biocurentii sunt amplificati,
encefalografe electrice cu 4, 6, 8,
derivatii.

inregistrati de
10,12 sau 24

Inregistrare EEG
Pregatirea pacientului :
-asistenta medicala va pregati fizic si psihic bolnavul , va interzice bolnavului cu 24h
inaintea examenului orice medicatie, sedative sau excitatoare;

-capul pacientului va fi curat, parul curat si despletit, pozitia pacientului va fi asezat

pe un fotoliu sau culcat pe pat cu ochii inchiti. Camera va fi izolata fonic si de
lumina.
Modificari patologice :

epilepsie

traumatisme cranio-cerebrale

neuroinfectii

AVC

tumori cerebrale

modificari EEG pot sa apara in hipofizie , hipoglicemie, hiperhidratare

Arteriografia cerebrala
Consta in injectarea unei substante de contrast in sistemul carotidian sau
vertebro-bazilar
Tehnica : In sistemul carotidian:

punctia directa a vaselor la nivelul gatului

cateterismul femural

pe cale humerala (pe dreapta)

In sistemul vertebrobazilar

punctia directa a arterei vertebrale pe cale

humerala (stanga , dreapta)

cateterism femural

Pregatirea pacientului: se pregateste fizic si psihic pacientul, se pozitioneaza

in decubit dorsal cu gatul in extensie si capul rotit opus locului de punctie, se fac
teste de toleranta de iod, se sedeaza pacientul, se supravegheza functiile vitale ale
pacientului pe tot parcursul examinarii
Complicatiile care pot apare in timpul examinarii:
- hematom local
- lezarea arterei
- crize comitiale Jacksoniene
- crize grand mall
- tulburari de sensibilitate : afazie, hemipareza,
hemiplegie
- exitus

Manifestari patologice: anomalii vasculare cerebrale, procese expansive

intracraniene, stenoze, modificari ale dinamicii circulatorii cerebrale, obstructii
vascul
3.4 Anexa 4 Rolul AM in semiologie
Asistentele profesioniste sunt implicate in aprecierile initiale si continue ale starii
neurologice a pacientului.
Cu toate ca datele colectate vor folosi si medicului, primul scop este de a permite
asistentei sa identifice gradul in care pacientul este capabil sa efectueze activitati
de autoingrijire si de a aprecia modul in care aceste activitati sunt limitate de
deficitele identificate la nivelul capacitatilor motorii, senzoriale, afective sau
intelectuale.
In ingrijirea bolnavului asistenta are obligatia:
sa-l supravegheze pentru a culege toate datele privind starea generala si
evolutia bolii acestuia;
-

sa comunice medicului tot ce a observat la bolnav, in cursul zilei sau noptii.

Daca observatiile sale sunt sistematice si complete, vor putea fi valorificate de

medic.
Asistenta va sta cat mai mult la patul bolnavului si va urmari:
comportamentul bolnavului (faciesul, starea psihica, reactivitatea generala,
somnul);
-

functiile vitale si vegetative ale organismului;

aparitia unor manifestari patologice.

Urmarind comportamentul bolnavului, asistenta culege observatiile, in mod stiintific

si obiectiv. Notarea incorecta, fara pricepere si cunostinte obiective a modificarilor,
impiedica asigurarea unor ingrijiri de buna calitate a bolnavilor.
Datele culese de asistenta, in urma supravegherii bolnavului, prin masurarea
functiilor vitale si vegetative se noteaza grafic in foaia de temperatura, componenta
a foii de observatie.
Observarea faciesului, a starii psihice, a somnului bolnavului si a reactivitatii
generale
Scop: cunoasterea starii psihice si a reactivitatii generale a bolnavului este necesara
in stabilirea diagnosticului si aprecierea evolutiei anumitor boli. Acestea determina
bolnavului un anumit comportament, tradus prin cateva elemente care, impreuna cu
caracteristicile lor, trebuie bine cunoscute si observate de asistenta, raportate la
timp medicului pentru interpretare.

Elemente de observatie:
a)

Pozitia bolnavului in pat:

bolnavul cauta sa menajeze

partea dureroasa (in pleurita sau
fractura costala bolnavul sta pe partea
sanatoasa; in ulcerul gastric sau
duodenita bolnavul sta in decubit
ventral sau in decubit lateral stang);
pozitie ghemuita (in ulcerul gastric
penetrant bolnavul exercitand si o
presiune cu pumnul asupra regiunii
dureroase);
pozitie sezanda (ortopnee) (in afectiuni cardiace insotite de insuficienta circulatorie,
in afectiuni pulmonare);
decubit lateral cu spatele indreptat spre lumina (foto-fobie, meningita tuberculoasa);
pozitie in cocos de pusca (capul in hiperextensie si membrele inferioare flectate
articulatia coxofemurala si cea a genunchiului);
opistotonus (bolnavul se afla in hiperextensie sub forma unui arc cu concavitate
dorsala, corpul sprijinindu-se pe ceafa si calcaie: in tetanos).
Expresia fetei bolnavului:
fata anxioasa, cianotica (bolnavii cu insuficienta circulatorie grava);
fata acoperita cu sudori reci, ochii infundati si inconjurati de cearcane albastre, nasul
ascutit si privirea anxioasa fata peritoneala) in peritonita, ileus, alte afectiuni
abdominale grave;
fata congestionata, agitata, cu ochii sclipitori (boli infectioase grave);
fata exprima spaima (boala Basedow);
fata rotunda, asemanatoare cu luna plina (in mixedem);
trasaturile fetei din jurul gurii, ochilor si narilor simuleaza un ranjet, cu fruntea
incretita adanc, intristata (in tetanos).
Starea psihica a bolnavului:
bolnavul isi pastreaza constienta;
starea tifica: constienta tulburata, privirea absenta, sta in pat nemiscat (formele
grave de febra tifoida);
carfologie (stare tifica insotita de miscari automate, asemanatoare cu prinderea
mustelor din aer);

obnubilatie bolnavul are functiile psihice incetinite, sesizeaza numai partial

evenimentele;
delir stare de obnubilatie insotita de iluzii, halucinatii, hiperexcitatii (boli
infectioase acute, afectiuni cerebrale, intoxicatii);
apatie stare de dezinteres fata de mediu si propria persoana;
stupoare bolnavul sta in stare de imobilitate si insensibilitate, poate fi trezit, dar nu
raspunde la intrebari;
somnolenta necesitatea de a dormi indelungat, bolnavul se trezeste usor, dar
adoarme imediat;
sopor bolnavul poate fi trezit numai la excitatii foarte puternice;
coma stare patologica de inhibitie profunda a activitatii nervoase superioare,
caracterizata prin pierderea completa sau partiala a cunostintei, a miscarilor
voluntare si a sensibilitatii, fiind pastrate functiile vegetative fundamentale
(circulatia si respiratia).
d) Somnul bolnavului:
somn linistit, odihnitor, fara intreruperi, neagitat;
somnolenta - instalata imediat dupa alimentare (in insuficienta hepatica);
stare de insomnie (reala sau falsa raportul dintre somn de zi si de noapte se
inverseaza);
somn agitat intreruperi repetate (dureri de foame, diaree, necesitate de mictiuni,
stari de tensiune nervoasa).
e) Durerea:
intensitate mica suportabila (dureri articulare reumatismale) pana la durere de mare
intensitate (colica renala, hepatica);
spontana sau provocata prin palpare, se poate defini ca jena, apasare, presiune,
crampe, ruptura, sfasiere, tensiune, arsura;
de durata, de la cateva ore la cateva zile, in functie de cauza, avand un caracter de
permanenta sau intermitenta;
directia in care iradiaza durerea in ulcerul gastric sau duodenal, durerea iradiaza
din epigastru in spate, in colelitiaza din hipocondrul drept in umarul drept, in
apendicita acuta in fosa iliaca dreapta etc.
f) Convulsiile si contractiile (convulsia = succesiune de contractii puternice
involuntare ale unor grupe musculare; contractia musculara = punerea in tensiune
sau scurtarea fibrelor musculare):
convulsii locale sau generale;
convulsii clonice (scurte);

convulsii tonicoclonice (scurte, ritmice asociate cu altele cu caracter permanent).

g) Parezele si paraliziile (pareza = o scadere a functiei motorii musculare; paralizia
= disparitia totala a functiei motorii musculare):
paralizii periferice scaderea tonusului muscular (miscarile pasive se pot efectua cu
o amplitudine mult mai mare);
paralizii centrale sunt spastice, cu tonusul muscular pastrat;
hemiplegia sau paralizia unei jumatati laterale a corpului;
paraplegia paralizia membrelor inferioare;
tetraplegia paralizia celor patru membre;
paralizia musculaturii vezicii urinare sau a rectului se manifesta prin retentie de
urina sau materii fecale;
paralizia sfincterelor cauza a incontinentei de urina si materii fecale.

3.5 Anexa 5 - Rolul AM in aplicarea tratamentului si recuperare

Conduita de urgenta :
-atitudinea este legata de locul de manifestare a
accidentului vascular cerebral
-se va masura tensiunea arteriala si pulsul de urgenta
Conduita de urgenta in spital :
-se va examina bolnavul de urgenta
-se vor urmari functiile vitale si vegetative
-in caz de cianoza se va administra oxigen
-se urmareste pulsul si TA si se anunta medicul la orice schimbare
-se urmareste diureza
-asistenta medicala va urma tratamentul indicat de medici
Una dintre cele mai importante atributii ale asistentei medicale este administrarea
tratamentului, implicand in cazul AVC in special tratamentul medicamentos.
Medicamentele sunt substante folosite in scopul de a preveni, a ameliora sau a
vindeca bolile, extrase sau sintetizate din produse vegetale, animale sau din
substante minerale. Actiunea lor asupra organismului depinde de structura lor
chimica, de doza administrata si de calea de administrare. Aceeasi substanta poate
functiona ca aliment, medicament sau toxic, dupa cantitatile introduse in organism,
asistenta medicala avand rolul de a cunoaste foarte bine prezentarea

medicamentelor, cantitatea de substanta continuta, dozarea si timpul de actiune al

acestora.
Diferentierea actiunii medicamentelor asupra organismului este in functie de dozele
de administrare. Se deosebesc:
doza terapeutica doza utilizata pentru obtinerea efectului terapeutic dorit,
fara ca prin aceasta sa se produca vreo actiune toxica asupra organismului;
doza maxima este doza cea mai mare suportata de organism fara sa apara
fenomene toxice reactionale;
doza toxica este cantitatea care, introdusa in organism, provoaca o reactie
toxica periculoasa;
doza letala este doza care produce exitus-ul.
In vederea urmaririi efectului medicamentelor, asistenta medicala trebuie sa
cunoasca: efectul ce se asteapta de la medicamentul respectiv, pentru care a fost
de fapt administrat, timpul necesar dupa care poate fi asteptat efectul, efectele
secundare ale medicamentelor, fenomenele de obisnuinta si de acumulare,
fenomenele de hipersensibilitate.
Administrarea medicamentelor se face tinand cont de anumite reguli, dintre
care amintim: respectarea intocmai a medicamentului prescris, identificarea
medicamentelor prin citirea etichetei si a datei valabilitatii, verificarea calitatii
acestora, respectarea cailor de administrare, a dozajului prescris si a orarului de
administrare, respectarea somnului pacientului, evitarea incompatibilitatii intre
medicamente, administrarea imediata a medicamentelor deschise, respectarea
ordinii succesive de administrare a medicamentelor (solutii, picaturi, injectii, ovule
vaginale, supozitoare), administrarea medicamentelor in prezenta asistentei,
servirea bolnavului cu doze unice de medicament, respectarea asepsiei si antisepsiei
la administrarea parenterala, pentru evitarea infectiilor nozocomiale.
Asistenta medicala trebuie sa lamureasca bolnavul asupra efectelor
medicamentelor prescrise si sa raporteze imediat medicului o greseala care a
intervenit in timpul administrarii medicamentelor sau la aparitia unor efecte
secundare severe.
Caile de administrare ale medicamentelor sunt:

respiratorie,

orala / bucala,

percutana,

rectala,

parenterala,

prin aplicatii locale.

Pe cale respiratorie se administreaza gaze sau substante gazeificate, lichide fin

pulverizate sau sub forma de vapori.
Scopul administrarii pe cale respiratorie este: dezinfectia, decongestionarea
mucoasei cailor respiratorii, imbogatirea aerului inspirat in O2 (oxigenoterapie),
pentru combaterea hipoxiei, tinand cont ca in cazul accidentului vascular cerebral
starea generala este total afectata.
In cazurile grave se administreaza oxigen pentru combaterea hipoxiei determinata
de scaderea oxigenului alveolar.
Sursele de oxigen sunt: statia centrala de oxigen, microstatia de oxigen si butelia de
oxigen.
In cazul utilizarii surselor de oxigen sunt necesare anumite precautii, dintre care
enumeram:
pacientii si vizitatorii vor fi atentionati asupra pericolului
reprezentat de fumatul in preajma sursei de oxigen;
se vor verifica echipamentele electrice din incapere,
evitandu-se utilizarea materialelor generatoare de electricitate
statica si a materialelor inflamabile;
aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate in
partea opusa sursei de oxigen;
buteliile de oxigen vor fi asezate in pozitie verticala, pe un suport si fixate de
perete cu inele metalice;
cunoasterea de catre personalul ce manevreaza oxigenul, a locului de plasare
a extinctoarelor si a modului de utilizare a acestora.
Metodele de administrare a oxigenului
prin sonda nazala este metoda cea mai frecvent utilizata. Permite
administrarea O2 de concentratie de 25-45%. Nu poate fi utilizata la pacientii cu
afectiuni ale mucoasei nazale. Oxigenul introdus trebuie umidificat (instalatia este
dotata cu un vas cu apa numit barbotor), pentru a evita lezarea mucoasei cailor
respiratorii superioare.
prin masca permite administrarea O2 in concentratie de 40-60%, insa
este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare, accentuand starea de
anxietate mai ales la copii. Poate cauza iritatia tegumentelor fetei, fapt pentru care
este contraindicata la pacientii cu arsuri la nivelul acesteia.
prin ochelari pentru oxigen ochelarii sunt prevazuti cu doua sonde
ce se introduc in ambele nari. Se utilizeaza la copii si pacienti agitati, fiind mai bine
tolerati de catre acestia.
prin cort de oxigen utilizat frecvent la copii. Concentratia oxigenului nu
poate depasi 50%. Are dezavantajul ca atmosfera de suport se incalzeste si se
supraincarca cu vapori datorita aerului expirat de pacient in acelasi mediu cu aerul

inspirat. Oxigenul introdus in cort nu poate fi umidificat ci trecut prin instalatii de

racire.
Asistenta medicala va efectua pregatirea psihica a pacientului, pe care il va
linisti asigurandu-l ca s-au luat toate masurile de precautie. Pacientul va fi asezat
intr-o pozitie corespunzatoare, decubit dorsal sau de preferat in pozitie
semisezanda, pentru favorizarea expansiunii pulmonare.
Asistenta va dezobstrua caile respiratorii in cazul in care constata ca acestea
nu permit trecerea aerului cu usurinta si va aplica tehnica de administrare a
oxigenului, care consta in:
introducerea sondei umectate cu apasterila pentru facilitarea insertiei si
prevenirea mucoasei nazale (se masoara lungimea sondei pe obraz, de la nara la
tragus)
-

fixarea sondei pe obraz cu benzi de leucoplast;

fixarea debitului de administrare a oxigenului

urmarirea raspunsului terapeutic al administrarii oxigenului observarea

culorii tegumentelor, masurarea respiratiei si a pulsului;
-

supravegherea pacientului si a echipamentului de administrare;

mobilizarea periodica a sondei, cu scoaterea ei o data pe zi si introducerea in

cealalta nara.
Asistenta medicala trebuie sa cunoasca accidentele si incidentele care pot interveni
in timpul administrarii oxigenului (rasturnarea barbotorului si inhalarea lichidului
impins de oxigen), iritarea locala a mucoasei, congestie si edem alveolar, hemoragie
intaalveolara, atelectazie, distensie abdominala in cazul patrunderii gazului prin
esofag in tubul digestiv, precum si metodele de interventie cat mai rapida in cazul
semnalarii acestora.
Calea orala sau bucala este calea naturala de administrare a medicamentelor,
acestea putand fi introduse sub diverse forme: lichide (solutii, infuzii, decocturi,
tincturi, uleiuri, extracte) sau solide (prafuri, tablete, granule, substante
mucilaginoase).
Se renunta la aceasta cale de administrare cand:

medicamentul se descompune sub influenta sucurilor gastrice sau este

inactivat de acestea;

bolnavul refuza luarea medicamentelor pe aceasta cale;

medicamentul are proprietati iritante asupra mucoasei digestive;

bolnavul este inconstient (coma, are trismus)

medicamentul nu se resoarbe pe cale digestiva;

medicul doreste sa ocoleasca sistemul venei porte.

Medicamentele astfel introduse au efect: - local sau general, acestea se resorb la

nivelul mucoasei digestive, patrund in sange desfasurandu-si efectul asupra
intregului organism sau doar asupra unor anumite organe. Medicamentele lichide se
pot administra ca atare sau diluate cu apa, ceai, lapte, iar pentru mascarea gustului
dezagreabil pot fi indulcite cu mire, siropuri. Cand medicamentele solide nu pot fi
inghitite ca atare, se mojareaza (se piseaza) apoi pot fi diluate cu apa sau ceai.
Administrarea medicamentelor pe cale parenterala ofera anumite avantaje ce nu pot
fi neglijate:
v

absorbtia este usoara, iar efectul se instaleaza rapid;

v dozajul este precis, absorbtia nefiind in functie de conditiile speciale ale tubului
digestiv;
v medicamentele sensibile la actiunea sucurilor digestive, nu sunt alterate sau
modificate in stomac sau intestin;
v se pot introduce medicamente si in caz de intoleranta digestiva sau cand calea
enterala este contraindicata.
Prin calea parenterala se intelege de obicei ocolirea tubului digestiv si administrarea
medicamentelor prin injectare. Injectia reprezinta introducerea substantelor in stare
lichida in organism prin intermediul unui ac ce traverseaza tesuturile.
Astfel:

se utilizeaza calea subcutana cand substantele sunt usor resorbabile, au

densitate mica si presiune osmotica apropiata cu cea a organismului, nu provoaca
iritatia sau lipoliza tesutului celular adipos de sub
piele;

se recurge la calea intramusculara daca

densitatea medicamentului este mai mare, daca prin
stagnarea in tesuturi ar provoca iritatia acestora, iar
efectul urmarit trebuie sa se instaleze rapid sau daca
intarzierea absorbtiei ar produce modificari in
compozitia medicamentului injectat;
.

calea intravenoasa se foloseste cand se asteapta o actiune prompta si cand

substanta medicamentoasa introdusa printre tesuturi ar provoca distructii tisulare,
nefiind suportata de celulele tesuturilor moi;

Asistenta medicala are un rol deosebit de important

in administrarea medicamentelor pe cale parenterala, de
aceea ea trebuie sa cunoasca fiecare tehnica foarte bine,
locurile de electie, tipul solutiilor care pot fi injectate pe
cale s.c., i.m. sau i.v., regulile de asepsie precum si
modalitatea de a interveni in cazul unor accidente sau
incidente, dintre care amintim: durere vie prin lezarea
nervului sciatic (situatie in care se impune retragerea
acului), hematom prin inteparea unui vas (se evita
aceasta situatie printr-o aspirare dupa introducerea acului
daca apare sange se retrage sau se introduce acul mai profund,pana trece de
vasul de sange respectiv), supuratie aseptica datorita unor substante ce nu sunt
resorbite, ruperea acului ce impune extractia chirurgicala (toate acestea pentru
injectia intramusculara); injectarea solutiei in tesutul perivenos, manifestata prin
tumefierea tesuturilor si durere, flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei
sau a unor substante iritante, hematom prin strapungerea venei, ameteli, lipotimie
sau colaps (toate acestea in cazul injectiei i.v.);
Perfuzia endovenoasa urmareste introducerea in circuitul sangvin, picatura cu
picatura a unor solutii izotone, hipertone sau hipotone cu scopul de a sustine aportul
necesar de lichide si electroliti sau pentru reechilibrare hidroelectrolitica, hidroionica
si volemica si introducerea unor medicamente prin care se urmareste efectul
prelungit.
Deoarece tratamentul medicamentos de electie in cazul meningitelor este cel
antibiotic, asistenta medicala are sarcina de a face testul de hipersensibilitate la
respectivul antibiotic, pentru a evita un soc anafilactic care ar agrava si mai mult
starea pacientului.
Pe langa administrarea tratamentului asistenta medicala are rolul de a
monitoriza functiile vitale: respiratia, tensiunea arteriala, temperatura, pulsul,
diureza si scaunul.
Asistenta medicala masoara dimineata si seara functiile vitale, vegetative si le
noteaza in FO; urmareste zilnic comportamentul bolnavului pozitia, atitudinea,
expresia fetei, somnul si starea psihica.
Sesizeaza aparitia unor modificari patologice, modificari de culoare a
tegumentelor, eruptii cutanate, edeme si transpiratii.
Realizeaza zilnic bilantul ingestie-excretie, masoara zilnic diureza.
Realizeaza educarea pacientului cu privire la regimul de viata pe care trebuie sa-l
adopte dupa externare: se interzice consumul de alcool, cafea, tutun, explicand
efectul nociv al acestora asupra organismului.
Se combate obezitatea prin respectarea unui regim hipocaloric, hipoglucidic
(mai ales in cazul AVC ischemic).
Supravegheaza anumite efecte secundare: greturi, varsaturi, diaree.

Recuperarea deficitului motor consta in :

reducerea miscarii

procesul de recuperare etapizat

individualizarea recuperarii

continuarea recuperarii

stimularea pacientului pentru propria recuperare

supravegherea factorilor de risc

evitarea efortului prelungit al pacientului

terapia recuparatorie sa fie obligatoriu avizata de catre medic

Etapele recuperarii :
- reeducarea functionala trebuie inceputa in perioada acuta
- mentinerea pozitiei corecte a membrelor paralizate
- combaterea pozitiei de flexie a genunchilor , rasuciri ale trunchiului , rotatia
externa a coapselor
Mobilizarea bolnavilor paralizati are trei etape:
1.Mobilizarea pasiva - se maseaza extremitatile pentru prevenirea complicatiilor
tromboembolitice
- se efectueaza miscari ale segmentului paralizat
- se mentine supletea articulara
- durata unei sedinte de mobilizare pasiva sa fie intre 10-30 minute
- intre mobilizari se vor face scurte pauze obligatoriu
2.Mobilizarea autopasiva educam pacintul ca miscarile desi sunt simple sa se
execute corect si eficient si anume: abductie, adductie, flexie, extensie, rotatie,
supinatie, pronatie
3.Mobilizarea activa - se vor supraveghea:
- calitatea miscarilor
- viteza de executie a miscarilor deficitare
- forta fizica
- excitarea miscarilor deficitare
Capitolul 4
Planuri de ingrijire ale pacientilor
cu A.V.C.

Studiu de cazuri 4.1 Plan de ingrijire al pacientei P.V.

Perioada de ingrijire 24.02 27.02.2012

Prezentarea cazului
Doamna P.V. in varsta de 75 ani, se interneaza in data de 20.02.2012 in Spitalul
Clinic Colentina, sectia neurologie cu diagnosticul prezumtiv AVC hemoragic,
hemiplegie stanga, HTA, Obezitate gradul II
Domiciliul: mediul rural
Conditii de viata si munca: locuieste impreuna cu fiul ( casatorit); int-o casa cu patru
camera si dependinte, incalzire cu lemne, conditii relative igienice. Munceste in
gospodarie si agricultura.
Mod de petrecere a timpului liber: lecturarea unei carti, emisiuni TV
Motivele internarii
-deficit motor hemicorp stang
Antecedente medicale
Fiziologice

- menarha- la 13 ani;

- menopauza la 54 ani;
- sarcini: 2; nasteri : 1 ; avort spontan 1
Patologice

- bolile copilariei fara sa poata preciza care anume;

Antecedente heredo-colaterale - neaga luesul , TBC-ul, infectia HIV in familie

Istoricul bolii
Pacienta P V , in varsta de 75 ani cunoscuta ca hipertensiva, care nu urmeaza cu
regularitate tratamentul prescris de medic. Din relatiile insotitortilui reiese ca
bolnava, cu circa 5 ore inaintea internari, in urma unui efort fizic acuza brusc :
cefalee brutala accentuata, in casca, urmata de ameteli, varsaturi, fotofobie,
incontenienta urinara, diminuarea fortei musculare pe partea stanga a corpului,
obnubilare, agitatie, dispnee, cu sete de aer, transpiratii abundente. Se interneaza
de urgenta pentru investigatii si tratament de specialitate
Protocol medical
Examen fizic general
La examenul clinic pe aparate si sisteme efectuat de medic s-au constatat
urmatoarele aspecte patologice:
Stare generala: modificata, bolnav inconstient, subfebril T = 38,2C.

-Tegumente si mucoase: normal colorate, hiperemie intensa la nivelul fetei de

partea stanga a corpului;
-Sistem limfoganglionar, superficial: nepalpabil, nedureros.

-Tesut celular subcutanat: reprezentat in exces, obezitate gradul II.

-Sistem osteoarticular si muscular: integru morfofunctional, hipotomie musculara de
partea hemicorpului stang;
-Aparat respirator: R=2l/min;, CRS obstruate, dispneic in repaus, respiratie
stentertoasa, torace usor emfizematos; la palpare- vibratii vocale transmise pe
ambele arii pulmonare pana la baze; la percutie sonoritate pulmonara crescuta; la
auscultatie: murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare.
-aparat cardiovascular: cord in limite relativ crescute, cu socul apexian in
spatiul intercostal stang, in afara liniei medioclaviculare stangi, cu zgomote
cardiace intens batute; TA= 210/120 mmHg, AV=72bat/min; artere superficiale
indurate, sinuoase, vene permeabile.
- Aparat digestiv si anexe: abdomen hipoton de partea hemicorpului stang, cu
aspect batracian, nedureros la palpare, ficat la 3 cm sub rebordul costal drept pe
linia medioclaviculara dreapta, splina in limite normale, tranzit intestinal incetinit.
- Aparat urogenital: loji renale libere, mictiuni fiziologice, cu incontinenta urinara la
intenare, semnul GIORDANO negativ bilateral.
- Sistem nervos si organe de simt: dezorientat tempo-spatial, ROT abolite de
partea stanga, BABINSKI pozitiv bilateral, RFM=prezent bilateral, afazic, apraxic,
pareza flasca a hemicorpului stang, agitatie psihomotorie, tiroida nepalpabila,
nedureroasa.
Examen neurologic
-Atitudine = absente
-Ortostatiune = mers imposibil
- Mobilitate = deficit motor drept
- Coordonare M J =4/5 OMS =5/5
-Sensibilitate = normal
-Vorbire = normal
- Psihic GCS =15
Investigatii
Sectia Radioimagistica
Diagnostic de trimitere:AVC hemoragic
Regiune examinata:craniu

Rezultat: plaja hiperdensa hematica situate capsule renticular de partea dreapta cu

fin edem perifocal. Plaja hipodensa situate occipito parietal dreapta cu topogafie
pasagitata. Sistem ventricular usor asimetric situate pe linia mediana
Analize de laborator
Analiza

24.02.2012

25.02.2012

26.02.20
12

27.0

HEMATOLOGIE

RBC= 5.14/10*10/

MCH=28.88/pg
WBC=14.08/*10/L
LY#=0.65/*10/L
HGB=14.85/g/dl
MCHC=33.47/g/dl
NEU%=91.2%
HCT=44.35%
RDW=14%
NEU#=12.84/*10/L
BAS#=0.07/*10/L
MCV=86.28/fL
MPV=10.24/fL
VSH(1h)=20/mm
BIOCHIMIE

NA(ser)=132/mm ol/l
LDH=193/u/l
GOT=20/u/l
K(ser)=3.4/mm ol/l
GPT=25/u/l
Cl(ser)=91/mm ol/l
D.Bilir=0.29mg%
Protein. Totala=8.3
Glucoza=127/mg/dl
T.Bilir=0.61mg%

Lipide=688/mg/dl
Trigl.=52mg/dl
Ca=9.0/mg/dl
GGT=26/u/l
CPK=298/u/l
EXAMEN LCR

LCR - aspect

Aspect sanghinolent ENT(++

+)
LCR - culoare XANTOCRO
M(+)
LCR - R Pandy Pozitiv(++)
LCR - Albumina 0.52/g
LCR - nr celule 256/mm
LCR - nr eritrocite
138.240/mm
Tratament medicamentos prescris de medic
24.02.2012

25.02.2012

26.02.2012

27.02.2012

Enap

2f

2f

2f

2f

Miofilin

1f

1f

1f

1f

ACC

2f

2f

2f

2f

Algocalmin

2f

2f

2f

2f

Ranitidina

2 cp

2 cp

2 cp

2 cp

Metoclopramid

3f

3f

1f

Nimotop

2cp

2cp

2cp

2cp

Vit B2 , B6

2f

2f

2f

2f

Diazepam

1f

1f

1f

1f

Silimarina

3cp

3cp

3cp

3cp

Manitol 22 %

758 ml

758 ml

758 ml

758 ml

Solutie NaCl

500 ml

500 ml

500 ml

500 ml

Glucoza 10%

500ml+12 U.I
insulina

500ml+12 U.I
insulina

500ml+12 U.I
insulina

500ml+12
insulina

Apreciere nursing

Analizand datele anamnestice, examenul clinic, paraclinic si observatiile personale,

se apreciaza din punct de vedere nursing ca pacienta PV prezinta:

alterarea mobilitatii fizice

deficit de autoingrijire

incontinenta urinara

risc de alterare a integritatii pielii

risc de alterare a nutritiei

incapacitatea de a comunica

alterarea imaginii de sine

circulatie inadecvata

riscul de aparitie a sindromului de inutilitate social.

PLAN DE INGRIJIRE I (24.02-27.02.2012)

1. Nevoia de a respira a respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capata
oxigenul din mediul inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a
elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare .
Diagnostic de
ingrijire

Obiective

Interventii autonome si delegate

Pacienta prezinta o
respiratie
zgomotoasa cu
dispnee, senzatie
de sufocare

-sa prezinte cai

respiratorii
permeabile si o
buna respiratie

-monitorizarea functiilor vitale

Probleme

-sa-si diminueze
dispneea

-dificultatea in a
respira

-sa aibe un ritm

respirator regulat

R=21/min;T.A=210/120mmHg;AV=72b/min

-posturi adegvate care sa favorizeze respiratia(schimba

din 2 in 2h)
-efectuam tapotaj

-educarea pacientului pentru executarea unor exercitii r

-senzatie de
sufocare

-pregatesc bolnavul fizic si psihic pentu recoltarea de a

urgenta : grup sanguin,Rh,TS,TC,TQ,indice de
protrombina,calcemie

-dispnee

-administrarea medicamentelor prescrise de medic

-zgomote
respiratorii
Surse de dificulate
-durere
-anxietate
- diminuarea
mobilitatii
intoleranta la
efortul fizic
-lipsa cunosterii
despre boala sa
Manifestari de
dependenta
-senzatie de
sufocare
2. Nevoia de a se misca si a-si mentine o buna postura: sunt o necesitate a fiintei vii
de a fi in miscare , de a-si mobiliza toate partile corpului prin miscari coordonate , de
a pastra diferitelor parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea
functiilor organismului.
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si delegate

Alterarea mobilitatii prin AVC deficit

motor al membrelor pe partea stg

- sa-si recapete forta

si tonusul muscular

Problemele

-autonomie in
deplasare si miscare

-deficit motor al membrelor

superioare/inferioare pe partea stg

-mobilizez pasiv pacientul din 2 in

-maseaz regiunile predispuse la es

-ajut pacientul in satisfacerea nevo

servesc la pat cu cele necesare

-asigur conditiile necesare repausu

-pacientul nu are voie sa se miste din

cauza hemoragiei

-iau legatura cu serviciul exploarar

pentru a efectua EKG la patul boln

dificultatea de a se ridica, a merge

-monitorizarea functiilor vitale T.A=

R=20resp/min dispneic ; AV=70ba
T=38C;diureza=800ml/24h ; nu a

Sursa de dificultate
-hemoragia

-administrarea medicamentelor pre

medic+Aspatofort 2f/zi I.m

-oboseala
-slabiciune
-lipsa de cunoastere a tehnicilor
mobilizarii
Manifestari de dependenta
- imobilizare la pat, grad limitat de
miscare

3. Nevoia de a se alimenta: oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa

absoarba alimente de buna calitate si in cantitate suficienta , pentru a-si asigura
dezvoltarea , intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indisponibila unei
bune functionari .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si delega

Alimentatie inadegvata datorata

varsaturilor, greturilor, aportului
insuficient de alimente

- sa fie echilibrat din

punct de vedere fizic, sa
nu mai prezinte sindrom
digestiv

- asigur stare de confort pentru

varsaturilor si aspirari

Problemele
-alimentatie neadegvata:surplus
-varsaturi
-greturi

-sa primeasca
alimentatia care sa
corespunda din punct de
vedere calitativ si
cantitativ

-hidratare neadegvata

-reechilibrare

-aport insuficient de alimente

hidro-electrolitica

Sursa de dificultate

-pregatesc tavita renala pentru

sustin capul bolnavului in timp
varsatura

-diversificarea alimentelor in fu
regimul alimentar prescris de m
cont de boala

-rehidratarea dupa varsatura,a

venoasa pentru perfuzia cu Na
500ml+Glucoza 10%+10 U.I d
-ridic capul bolnavului in timp

-obisnuinta de hidratare deficitara si

alimentare deficitara

mananca

-monitorizarea functiilor vitale

T.A=180/90mmHg ; AV=72 ba
;R=19 resp/min

-lipsa de cunoastere a valorilor

nutritive ale alimentelor si nevoilor
organismului

-asigur regimul igieno-dietetic

administrarea parenterala de g
500ml

Manifestari de dependenta
- grad de deshidratare

-administrarea medicamentelo
medic

- odihna si somn deficitar prin stare de

disconfort

4. Nevoia de a dormi si odihni: este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi

si a se odihni in bune conditii , timp suficient , astfel incat sa-i perita organismului sa
obtina randamentul maxim .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si de

Disconfort prin tulburari de odihna si somn

manifestate prin agitatie,indispozitie
psihomotorie,iritabilitate

- satisfacerea nevoii de
somn a pacientului

-creez un climat de incred

pacientul si ii favorizez od

Probleme
-incapacitatea de a se odihni

-invat pacientul cum sa ex

relaxare

-educam familia cum sa c

pacientul in vederea dimin

-epuizare fizica si psihica

-observ si comunic medicu

survenite in comportamen

-agitatie
Sursa de dificulatate
-anxietate
-pacientul este agitat din cauza hemoragiei
-stare depresiva din cauza bolii

-monitorizarea functiilor v
T.A=175/95mmHg ; AV=7
T=36,9C ;R=19 resp/min

administrarea medicamen
medic+HALDOL 1f/i.m se

Manifestari de dependenta
-insomnie
-epuizare
5. Nevoia de a fii curat si ingrijit: a fi curat , ingrijit si a-ti proteja tegumentele si
mucoasele sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si pielea
sanatoasa , asa incat acestea sa-si poata indeplini functiile.
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si delegate

Degradarea autonomiei pentru

ingrijiri personale

-pacientul sa-si pastreze

tegumentele integre

-asigur lenjerie curata de corp si pa

-evitarea riscului de

-asigur microclimatul in salon si rep

Probleme

aparitie al escarelor

absolut

-imobilizarea

-sa-i asiguram materiale

necesare pentru
efectuarea igienei la pat

-asigur regimul igieno-dietetic si hid

corespunzatoare a bolnavului pe ca

-transpiratii abundente
subfebrilitate

-explic pacientului consecintele pos

imobilizarii si masurile de prevenire

-dezinteres fata de masurile de

igiena

-schimb pozitia pacientului din 2 in

- monitorizarea functiilor vitale T.A=

AV=71 bat/min T=38C ;R=20 resp
diureza=1000ml/24h

Sursa de dificulatate
-dificultatea de a se misca

-administrarea medicamentelor pre

medic+Aspatofort 2f/zi I.M

-stare depresiva din cauza bolii

-slabiciune
perturbarea imaginii de sine

-ii recolteaz analize de laborator(HL

TQ,IP,glicemie) la indicatia medicul

Manifestari de dependenta

-explic pacientului acesta manevra

-incontinenta urinara
-hemiplegie
6. Nevoia de a elimina: eliminarea reprezinta necesitatea organismului de a se
debarasa de substantele nefolositoare , rezultate din metabolism .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si delegate

Dezechilibrul in eliminarea
urinara legat de prezenta sondei

- sa-si recapete forta si

tonusul muscular

-am monitorizat permanent cantitate

emisiei de urina si fecale

Probleme

-autonomie in deplasare
si miscare

-la indicatia medicului montez o son

respectand toate regulile de asepsie
ale tehnicii de lucru stiind ca cele ma
ale tractului urinar survin in urma so

-mobilizarea obligatorie la pat a

pacientului din cauza AVC
hemoragic

-sonda urinara

- monitorizarea functiilor vitale T.A=

AV=70 bat/min T=37,2C ;R=20 res
diureza=1100ml/24h

-mobilizarea pacientului la pat

-administrarea medicamentelor pres

Sursa de dificultate

Manifestari de dependenta
-disconfort, jena
Nevoi fundamentale la care pacientul prezinta independenta
Nevoia Fundamentala

Manifestari de independenta

Obiective

Nevoia de a-si mentine

temperatura corpului in limite

-pacientul este afebril

- sa evite orice infectie c

putea determina crestere

normale

temperaturii

Nevoia de a comunica

-pacientul comunica cu personalul

medical dar si cu ceilalti bolnavi
din salon

-sa prezinte independent

satisfacerea acestei nevo
perioada spitalizarii

Nevoia de a actiona conform

propriilor convingeri si valori, de a
practica religia

-participa la slujbe religioase

ocazional

-respectarea convingerilo

Nevoia de a fii preocupat in

vederea realizarii

-integritate psihica

-sa-si continue activitatil

conform varstei si aptitud
sale

-manifesta ambitie in realizarea

activitatilor specifice varstei sale

-sa-si cunoasca resursele

intelectuale
Nevoia de a se recreea

-scaderea starii de incordare

-dezvoltare psihologica si
emotionala optima

Nevoia de a invata

-dorinta si interesul de a invata

-acumularea de cunostinte

-planific cu pacientul act

recreative

-pacientul trebuie sa cun

norme de mentinere a sa

Nevoia de a se imbraca si
dezbraca

-pacientul se poate imbraca

singur

-sa fie echilibrat fizic si p

Nevoia de a evita pericolele

-pacientul nu prezinta teama

-sa nu prezinte stare de a

si disconfort

4.2 Plan de ingrijire al pacientei R.I.

Perioada de ingrijire 14.03 17.03.2012
Prezentarea cazului
Doamna R.I. in varsta de 45 ani, se interneaza in data de 10.03.2012 in Spitalul
Clinic Colentina, sectia neurologie cu diagnosticul prezumtiv AVC ischemic dreapta,
hemiplegie stanga, HTA, Diabet zaharat tip II
Conditii de viata si munca: locuieste impreuna cu sotul, ambii pensionari, intr-un
aprtament cu trei camere
Motivele internarii
-hemiplegie stanga
-varsaturi alimentare
Antecedente medicale
Fiziologice

- menarha- la 15 ani;

- sarcini: 5; nasteri : 2 ; avort 3;

Patologice

- bolile infectioase ale copilariei

Antecedente heredo-colaterale -mama hipertensiva, decedata in urma unui stop

cardio-respirator
Istoricul bolii
Pacienta este cunoscuta ca o veche hipertensiva in tratament cu Enap , Nifedipin
etc., pe care-l urma inconstant si diabet zaharat de tip II , ultima valoare in luna
martie a glicemiei 180mg/dl mentinuta prin: regim alimentar, prescris de cabinetul
de nutritie si hipoglicemiante Maninil 2tb/zi :
-de circa 1 saptamana a observat :

o scadere de forta discreta la membrele de partea stanga

tulburari de echilibru

in dimineata internarii este gasita cazuta in casa prezentand :

varsaturi alimentare in jet

relaxare sfincteriana
Protocol medical
Examen fizic general
Pacienta constienta , orientata temporo-spatial prezinta :

labilitate psihoemotionala

fara redoare de ceafa

pupile egale reactive

pareza faciala stanga de tip central

hemiplegie stanga

Romberg nesistematizat

tulburari de vorbire de tip afazic

stare generala buna , tesut adipos bine reprezentat

stare de nutritie buna

T.A=235/140mmHg , AV=88/min , T=36,9C

Sfinctere incontinente pentru urina

medicul neurolog decide efectuarea in urgenta a testarii glicemiei cu glicotest

valoare de 320 mg/d
Examen neurologic
-Atitudine = absente
-Ortostatiune = mers imposibil
- Mobilitate = deficit motor stang
- Coordonare M J =4/5 OMS =5/5
-Sensibilitate = normal
-Vorbire = normal
- Psihic GCS =15
Investigatii
Examenul RMN
Examen IRM cerebral cu substanta de contrast
-mica retea de structuri vasculare serpinginoase cu
signal void de reflux rapid in toate secventele , vizibila
superficial parietal posterior pe partea stanga ,fara
modificari de semnal in parenchimul adiacent ;
secventele angio IRM evidentiaza malformatie vasculara
cu ramuri de hranire din ACM stg si ACP stg si drenaj
venos prin vene corticale in sinusul sagital superior si in
sinusul transvers stg aspect ingrosat al mucoasei ce
tapeteaza ambele sinusuri maxilare.
Analize de laborator

-HB=16,20g%
-Ht=45,6%
-trombocite=176.000/mm
-leucocite=8.200/mm
-formula leucocitara : Neutrofile segmentate=62% Limfocite=27%
Euzinofile=3%

Monocite=6%

Bazofile=2%
-VSH=14mm/h
-uree=31mg%
-glicemie=320mg% (la internare)
-colesterol=240mg%
-tymol=20
-TQ=14 sec (la internare)
-TH=100sec (la internare)
-coeficient protrombina=80%
-creatinina=0.90mg%
-urocultura=sterila
-glucozurie /24h=fara albumina , glucoza=130mg%
Tratament medicamentos prescris de medic
14.03.2012

15.03.2012

16.03.2012

17.03.2012

Manitol 20 %

200ml

200ml

200ml

200ml

Solutie Ringer

500ml

500ml

500ml

500ml

Glucoza 10%

1500ml + 12u.i
insulina/250ml

1500ml + 12u.i
insulina/250ml

1500ml + 12u.i
insulina/250ml

1500ml + 12u.i
insulina/250ml

Algocalmin

3f

3f

3f

3f

Cerucal

2f

2f

2f

2f

Clexane (40mg)

2f

2f

2f

2f

Furosemid

2f

2f

2f

2f

Piracetam

1f

1f

1f

1f

Cerebrolysin

1f

1f

1f

1f

Maninil

3tb

3tb

3tb

3tb

Vitamina B1 100

2f

2f

2f

2f

Vitamina B6 250

500 ml

500 ml

500 ml

500 ml

Vitamina C 500

4f

4f

4f

4f

KCl 1g

10 ml

10 ml

10 ml

10 ml

Sintrom

4 tb

4 tb

4 tb

4 tb

Enap

2tb

2tb

2tb

2tb

Apreciere nursing
Din analiza datelor anamnestice, examenul clinic, paraclinic si observatiile
personale, se apreciaza din punct de vedere nursing ca pacienta RI prezinta:

alterarea mobilitatii fizice

deficit de autoingrijire

incontinenta urinara

risc de alterare a integritatii pielii

risc de alterare a nutritiei

incapacitatea de a comunica

alterarea imaginii de sine

circulatie inadecvata

riscul de aparitie a sindromului de inutilitate social.

PLAN DE INGRIJIRE I (14.03-17.03.2012)

1. Nevoia de a respira a respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capata
oxigenul din mediul inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a
elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare .
Diagnostic de
ingrijire

Obiective

Interventii autonome si delegate

Respiratie
zgomotoasa cu
dispnee, senzatie de
sufocare

- cai respiratorii
permeabile si o
buna respiratie in
perioada
spitalizarii

-monitorizarea functiilor vitale

-diminuarea
dispneei

-efectuam tapotaj

Probleme
-dificultatea in a
respira
-senzatie de
sufocare

- ritm respirator
regulat pe timpul
spitalizarii

-dispnee

R=21/min;T.A=210/120mmHg;AV=72b/min

-posturi adegvate care sa favorizeze respiratia(schimb

din 2 in 2h)

-educarea pacientului pentru executarea unor exercitii

-pregatesc bolnavul fizic si psihic pentu recoltarea de a

urgenta : grup sanguin,Rh,TS,TC,TQ,indice de
protrombina,calcemie
-administrarea medicamentelor prescrise de medic

-zgomote
respiratorii
Surse de dificulate
-durere
-anxietate
- diminuarea
mobilitatii
intoleranta la efortul
fizic
-lipsa cunosterii
despre boala sa
Manifestari de
dependenta
-senzatie de
sufocare

2. Nevoia de a se misca si a-si mentine o buna postura: sunt o necesitate a fiintei vii
de a fi in miscare , de a-si mobiliza toate partile corpului prin miscari coordonate , de
a pastra diferitelor parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea
functiilor organismului.
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si delegate

Alterarea mobilitatii cu
reestrictie in miscare si
autonomie
Problemele
-dificultatea in a se misca,

-mobilizarea pasiva a
pacientul de 6 ori/12h
-pacientul sa-si mentina
satisfacute celelalte
nevoi fundamentale pe
timpul spitalizarii

-pacientul nu are voie sa se

miste din cauza hemoragiei

-mobilizez pasiv pacientul din 2 in 2h

-maseaz regiunile predispuse la escare

-ajut pacientul in satisfacerea nevoilor

servesc la pat cu cele necesare
-asigur conditiile necesare repausului

-iau legatura cu serviciul exploarari fu

pentru a efectua EKG la patul bolnavu

dificultatea de a se ridica, a
merge

-monitorizarea functiilor vitale T.A=19

R=20resp/min dispneic ; AV=70bat/mi
T=38C;diureza=800ml/24h ; nu a avu

Sursa de dificultate
-hemoragia

-administrarea medicamentelor prescr

medic+Aspatofort 2f/zi I.m

-oboseala
-slabiciune
-lipsa de cunoastere a
tehnicilor mobilizarii
Manifestari de dependenta
- imobilizare la pat, grad
limitat de miscare

3. Nevoia de a se alimenta: oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa

absoarba alimente de buna calitate si in cantitate suficienta , pentru a-si asigura
dezvoltarea , intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indisponibila unei
bune functionari .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si delega

Alimentatie inadegvata datorata

varsaturilor, greturilor, aportului
insuficient de alimente

- sa fie echilibrat din

punct de vedere fizic, sa
nu mai prezinte sindrom
digestiv in 48 ore

- asigur stare de confort pentru

varsaturilor si aspirari

Problemele
-alimentatie neadegvata:surplus
-varsaturi
-greturi

-sa primeasca
alimentatia care sa
corespunda din punct de
vedere calitativ si
cantitativ in 72 h

-hidratare neadegvata

-reechilibrare

-aport insuficient de alimente

hidro-electrolitica

Sursa de dificultate
-obisnuinta de hidratare deficitara si

-pregatesc tavita renala pentru

sustin capul bolnavului in timp
varsatura

-diversificarea alimentelor in fu
regimul alimentar prescris de m
cont de boala

-rehidratarea dupa varsatura,a

venoasa pentru perfuzia cu Na
500ml+Glucoza 10%+10 U.I d
-ridic capul bolnavului in timp
mananca

alimentare deficitara

-monitorizarea functiilor vitale

T.A=180/90mmHg ; AV=72 ba
;R=19 resp/min

-lipsa de cunoastere a valorilor

nutritive ale alimentelor si nevoilor
organismului

-asigur regimul igieno-dietetic

administrarea parenterala de g
500ml

Manifestari de dependenta
- grad de deshidratare

-administrarea medicamentelo
medic

- odihna si somn deficitar prin stare de

disconfort

4. Nevoia de a dormi si odihni: este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi

si a se odihni in bune conditii , timp suficient , astfel incat sa-i perita organismului sa
obtina randamentul maxim .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si de

Disconfort prin tulburari de odihna si somn

manifestate prin agitatie,indispozitie
psihomotorie,iritabilitate

- satisfacerea nevoii de
somn a pacientului in
perioada spitalizarii

-creez un climat de incred

pacientul si ii favorizez od

Probleme

- diminuarea starii de
anxietate in 48h

-incapacitatea de a se odihni
-epuizare fizica si psihica

-invat pacientul cum sa ex

relaxare

-educam familia cum sa c

pacientul in vederea dimin

-observ si comunic medicu

survenite in comportamen

-agitatie
Sursa de dificulatate
-anxietate
-pacientul este agitat din cauza hemoragiei
-stare depresiva din cauza bolii

-monitorizarea functiilor v
T.A=175/95mmHg ; AV=7
T=36,9C ;R=19 resp/min

administrarea medicamen
medic+HALDOL 1f/i.m se

Manifestari de dependenta
-insomnie
-epuizare
5. Nevoia de a fii curat si ingrijit: a fi curat , ingrijit si a-ti proteja tegumentele si
mucoasele sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si pielea
sanatoasa , asa incat acestea sa-si poata indeplini functiile.
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si delegate

Degradarea autonomiei pentru

ingrijiri personale

-pacientul sa-si pastreze

tegumentele integre

-asigur lenjerie curata de corp si pa

Probleme

-evitarea riscului de
aparitie al escarelor

-asigur microclimatul in salon si rep

absolut

-imobilizarea
-transpiratii abundente

-sa-i asiguram materiale

necesare pentru
efectuarea igienei la pat

-asigur regimul igieno-dietetic si hid

corespunzatoare a bolnavului pe ca

subfebrilitate

-explic pacientului consecintele pos

imobilizarii si masurile de prevenire

-dezinteres fata de masurile de

igiena

-schimb pozitia pacientului din 2 in

- monitorizarea functiilor vitale T.A=

AV=71 bat/min T=38C ;R=20 resp
diureza=1000ml/24h

Sursa de dificulatate
-dificultatea de a se misca

-administrarea medicamentelor pre

medic+Aspatofort 2f/zi I.M

-stare depresiva din cauza bolii

-slabiciune
perturbarea imaginii de sine

-ii recolteaz analize de laborator(HL

TQ,IP,glicemie) la indicatia medicul

Manifestari de dependenta

-explic pacientului acesta manevra

-incontinenta urinara
-hemiplegie
6. Nevoia de a elimina: eliminarea reprezinta necesitatea organismului de a se
debarasa de substantele nefolositoare , rezultate din metabolism .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si delegate

Dezechilibrul in eliminarea
urinara legat de prezenta sondei

- montarea unei sonde

vezicale

-am monitorizat permanent cantitate

emisiei de urina si fecale

Probleme

-evacuarea urinii prin

sonda

-la indicatia medicului montez o sond

respectand toate regulile de asepsie
ale tehnicii de lucru stiind ca cele ma
ale tractului urinar survin in urma so

-mobilizarea obligatorie la pat a

pacientului din cauza AVC
hemoragic

-sonda urinara

- monitorizarea functiilor vitale T.A=1

AV=70 bat/min T=37,2C ;R=20 resp
diureza=1100ml/24h

-mobilizarea pacientului la pat

-administrarea medicamentelor pres

Sursa de dificultate

Manifestari de dependenta
-disconfort, jena
Nevoi fundamentale la care pacientul prezinta independenta
Nevoia Fundamentala

Manifestari de independenta

Obiective

Nevoia de a-si mentine

temperatura corpului in limite
normale

-pacientul este afebril

- sa evite orice infectie c

putea determina crester
temperaturii

Nevoia de a comunica

-pacientul comunica cu personalul

medical dar si cu ceilalti bolnavi
din salon

-sa prezinte independen

satisfacerea acestei nev
perioada spitalizarii

Nevoia de a actiona conform

propriilor convingeri si valori, de a
practica religia

-participa la slujbe religioase

ocazional

-respectarea convingeri

Nevoia de a fii preocupat in

vederea realizarii

-integritate psihica

-sa-si continue activitati

varstei si aptitudinilor sa

Nevoia de a se recreea

-manifesta ambitie in realizarea

activitatilor specifice varstei sale
-scaderea starii de incordare
-dezvoltare psihologica si
emotionala optima

Nevoia de a invata

-dorinta si interesul de a invata

-acumularea de cunostinte

-sa-si cunoasca resursel

intelectuale

-planific cu pacientul ac
recreative

-pacientul trebuie sa cu
norme de mentinere a s

Nevoia de a se imbraca si
dezbraca

-pacientul se poate imbraca singur

-sa fie echilibrat fizic si

Nevoia de a evita pericolele

-pacientul nu prezinta teama

-sa nu prezinte stare de

si disconfort

4.3 Plan de ingrijire al pacientei M.L.

Perioada de ingrijire 21.03 24.03.2012
Prezentarea cazului
Doamna P.V. in varsta de 54 ani, se interneaza in data de 20.03.2012 in Spitalul
Clinic Colentina, sectia neurologie cu diagnosticul prezumtiv AVC aterotrombotic,
hemiplegie stanga de lob parietal nedominanta HTA
Motivele internarii
-deficit motor hemicorp stang
Antecedente medicale
Fiziologice

- menarha- la 13 ani;

- menopauza la 50 ani;
- sarcini: 3; nasteri : 2 ; avort 1
Patologice

- bolile copilariei

Antecedente heredo-colaterale - neaga luesul , TBC-ul, infectia HIV in familie

Istoricul bolii
Pacienta P V , in varsta de 75 ani cunoscuta ca hipertensiva, care nu urmeaza cu
regularitate tratamentul prescris de medic. Din relatiile insotitortilui reiese ca
bolnava, cu circa 5 ore inaintea internari, in urma unui efort fizic acuza brusc :
cefalee brutala accentuata, in casca, urmata de ameteli, varsaturi, fotofobie,
incontenienta urinara, diminuarea fortei musculare pe partea stanga a corpului,
obnubilare, agitatie, dispnee, cu sete de aer, transpiratii abundente. Se interneaza
de urgenta pentru investigatii si tratament de specialitate
Protocol medical
Examen fizic general
-Stare generala : mediocra
-Stare de nutritie : normo ponderal
-Stare de constienta : somnolent
-Facies : asimetic
-Tegumente : normal colorate
-Mucoase : normal colorate
-Fanere : fara modificari
-Tesut conjunctiv : adipos-normal reprezentate
-Sistemul osteoarticular : integre normofunctional

-Ap. Respirator : ampliatii respiratorii simetrice

-Ap cardio-vascular : T.A=150/70 AV=84
-Sfinctere si functia genetica : sonda urinara
-Limbaj : dizartrie
-Psihic : constient , somnolent
Examen neurologic
1.Atitudini particulare : nu are
2.Miscari involuntare : Fobille I
3.Semne meningeale : fara redoare de ceafa
4.Nervii cranieni
a.nervul olfactiv(acuitate olfactiva , halucinatii olfactive) : nu are
b.nervul optic(acuitate vizuala ,camp vizual ,fundul de ochi) : AS normale
c.nervul oculomotor ( per. III , IV , VI ) pozitia globilor oculari , mobilitatea globilor
oculari : pupile egale , RFM(+) bilateral
d.nerv acustico-vestibular : aude
e.nervul glosofaringian (examenul gustului in 1/3 posterioara a limbii , deglutitia pt
solide ) : fara tulburari de gust , deglutitie posibila
5.Mobilitatea
a.Ortostatiunea si mersul : imposibile
b.Miscarile active segmentare , forta musculara segmentara , probe pareza :
hemiplegie stg
c.Tonusul muscular : hipotonie mb stg
d.Coordonarea miscarilor : fara ataxie drp
Investigatii
CT cerebral nativ :
Rezultat : Arie hipodensa extinsa fronto-temporo-parietal , insular si caudatocapsulo-lenticular drp , cu stergerea reliefului cortical si efect de masa asupra
sistemului ventricular . Arii hipodense , infracentimetice , localizat pontin si axial si
in nucleul lenticular stg . Sistem ventricular asimetric prin colobarea V.
Concluzii : infarct subacut in teritoriul carotidian drp cu discret efect de masa .
Infarcte cronice lacunare pontin si lenticular stg .

Analize de laborator
Analiza

21.03.2012

22.03.2012

23.03.20
12

24.0

HEMATOLOGIE

RBC= 4.59/10*10/
MCH=34.58/pg
WBC=18.28/*10/L

LY#=1.68/*10/L
HGB=14.55/g/dl
MCHC=33.12/g/dl
%=95.4%

NEU

BAS%=0.6%
HCT=43.65%
RDW=13.56%
NEU#=15.54/*10/L
BAS#=0.12/*10/L
MCV=95.36/fL
MPV=10.56/fL
LY%=7.5%
VSH(1h)=22/mm
BIOCHIMIE

NA(ser)=142/mm ol/l
LDH=153/u/l
GOT=40/u/l
K(ser)=4.4/mm ol/l
CK-MB=6/u/l
GPT=25/u/l
Cl(ser)=95/mm ol/l
D.Bilir=0.29mg%
Protein. Totala=8.3
Glucoza=161/mg/dl
T.Bilir=0.71mg%
Lipide=628/mg/dl
Trigl.=132mg/dl
Ca=9.0/mg/dl

GGT=26/u/l
CPK=198/u/l
EXAMEN LCR

LCR-Aspect sanghinolent
ENT(+++)

LCR-culoare XANTOCRO
M(+)
LCR-R Pandy Pozitiv(++)
LCR-Albumina 0.52/g
LCR-nr celule 256/mm
LCR-nr eritrocite
138.240/mm
Tratament medicamentos prescris de medic
Tazocin 2f (1f /12 h i.v)
Gentamicina 2f (1f/12h i.v)
Dexametazona 2f (1f/12h i.v)
Miofilin 1f in perfuzie
ACC 2f ( 1f I.v perfuzabil/12h)
Pentoxifilin 1cp ora 14
Vit B1 , B6 2f (in perfuzie)
Tarosin 3cp (1cp la 8h)
Algifen 3f (1f /8h i.v la nevoie)
Vit A 2 cp
Fenitoin 2cp (1cp/12h)
Fenobarbital 1cp seara
HIDRATARE : Manitol 20% 75ml / 3 ori pe zi (i.v)
Solutie Ringer 500ml / 2 ori pe zi (i.v)
Haloperidol 15 picaturi /zi (per os)
Apreciere nursing
Analizand datele anamnestice, examenul clinic, paraclinic si observatiile personale,
se apreciaza din punct de vedere nursing ca pacienta PV prezinta:

alterarea mobilitatii fizice

deficit de autoingrijire

incontinenta urinara

risc de alterare a integritatii pielii

risc de alterare a nutritiei

incapacitatea de a comunica

alterarea imaginii de sine

circulatie inadecvata

riscul de aparitie a
sindromului de inutilitate
social.

PLAN DE INGRIJIRE I (21.03-24.03.2012)

1. Nevoia de a respira a respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capata
oxigenul din mediul inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a
elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare .
Diagnostic de
ingrijire

Obiective

Interventii autonome si delegate

Pacienta prezinta o
respiratie
zgomotoasa cu
dispnee, senzatie
de sufocare

-sa prezinte cai

respiratorii
permeabile si o
buna respiratie

-monitorizarea functiilor vitale

Probleme

-sa-si diminueze
dispneea

-dificultatea in a
respira

-sa aibe un ritm

respirator regulat

R=21/min;T.A=210/120mmHg;AV=72b/min

-posturi adegvate care sa favorizeze respiratia(schimba

din 2 in 2h)
-efectuam tapotaj

-educarea pacientului pentru executarea unor exercitii r

-senzatie de
sufocare

-pregatesc bolnavul fizic si psihic pentu recoltarea de a

urgenta : grup sanguin,Rh,TS,TC,TQ,indice de
protrombina,calcemie

-dispnee

-administrarea medicamentelor prescrise de medic

-zgomote
respiratorii
Surse de dificulate
-durere
-anxietate
- diminuarea
mobilitatii
intoleranta la
efortul fizic
-lipsa cunosterii
despre boala sa
Manifestari de
dependenta
-senzatie de
sufocare
2. Nevoia de a se misca si a-si mentine o buna postura: sunt o necesitate a fiintei vii
de a fi in miscare , de a-si mobiliza toate partile corpului prin miscari coordonate , de
a pastra diferitelor parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea
functiilor organismului.
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si delegate

Alterarea mobilitatii cu
reestrictie in miscare si
autonomie
Problemele
-dificultatea in a se misca,

-mobilizarea pasiva a
pacientul de 6 ori/12h
-pacientul sa-si mentina
satisfacute celelalte
nevoi fundamentale

-mobilizez pasiv pacientul din 2 in 2h

-maseaz regiunile predispuse la escare

-ajut pacientul in satisfacerea nevoilor

servesc la pat cu cele necesare
-asigur conditiile necesare repausului

-pacientul nu are voie sa se

miste din cauza hemoragiei

-iau legatura cu serviciul exploarari fu

pentru a efectua EKG la patul bolnavu

dificultatea de a se ridica, a
merge

-monitorizarea functiilor vitale T.A=19

R=20resp/min dispneic ; AV=70bat/mi
T=38C;diureza=800ml/24h ; nu a avu

Sursa de dificultate
-hemoragia

-administrarea medicamentelor prescr

medic+Aspatofort 2f/zi I.m

-oboseala
-slabiciune
-lipsa de cunoastere a
tehnicilor mobilizarii
Manifestari de dependenta
- imobilizare la pat, grad
limitat de miscare

3. Nevoia de a se alimenta: oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa

absoarba alimente de buna calitate si in cantitate suficienta , pentru a-si asigura
dezvoltarea , intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indisponibila unei
bune functionari .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si delega

Alimentatie inadegvata datorata

varsaturilor, greturilor, aportului
insuficient de alimente

- sa fie echilibrat din

punct de vedere fizic, sa
nu mai prezinte sindrom
digestiv

- asigur stare de confort pentru

varsaturilor si aspirari

Problemele
-alimentatie neadegvata:surplus
-varsaturi
-greturi

-sa primeasca
alimentatia care sa
corespunda din punct de
vedere calitativ si
cantitativ

-hidratare neadegvata

-reechilibrare

-aport insuficient de alimente

hidro-electrolitica

-pregatesc tavita renala pentru

sustin capul bolnavului in timp
varsatura

-diversificarea alimentelor in fu
regimul alimentar prescris de m
cont de boala

-rehidratarea dupa varsatura,a

venoasa pentru perfuzia cu Na
500ml+Glucoza 10%+10 U.I d
-ridic capul bolnavului in timp

Sursa de dificultate

mananca

-obisnuinta de hidratare deficitara si

alimentare deficitara

-monitorizarea functiilor vitale

T.A=180/90mmHg ; AV=72 ba
;R=19 resp/min

-lipsa de cunoastere a valorilor

nutritive ale alimentelor si nevoilor
organismului

-asigur regimul igieno-dietetic

administrarea parenterala de g
500ml

Manifestari de dependenta

-administrarea medicamentelo
medic

- grad de deshidratare
- odihna si somn deficitar prin stare de
disconfort

4. Nevoia de a dormi si odihni: este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi

si a se odihni in bune conditii , timp suficient , astfel incat sa-i perita organismului sa
obtina randamentul maxim .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si de

Disconfort prin tulburari de odihna si somn

manifestate prin agitatie,indispozitie
psihomotorie,iritabilitate

- satisfacerea nevoii de
somn a pacientului

-creez un climat de incred

pacientul si ii favorizez od

Probleme
-incapacitatea de a se odihni

-invat pacientul cum sa ex

relaxare

-educam familia cum sa c

pacientul in vederea dimin

-epuizare fizica si psihica

-observ si comunic medicu

survenite in comportamen

-agitatie
Sursa de dificulatate
-anxietate
-pacientul este agitat din cauza hemoragiei
-stare depresiva din cauza bolii

-monitorizarea functiilor v
T.A=175/95mmHg ; AV=7
T=36,9C ;R=19 resp/min

administrarea medicamen
medic+HALDOL 1f/i.m se

Manifestari de dependenta
-insomnie
-epuizare
5. Nevoia de a fii curat si ingrijit: a fi curat , ingrijit si a-ti proteja tegumentele si
mucoasele sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si pielea
sanatoasa , asa incat acestea sa-si poata indeplini functiile.
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si delegate

Degradarea autonomiei pentru

ingrijiri personale

-pacientul sa-si pastreze

-asigur lenjerie curata de corp si pa

Probleme

tegumentele integre

-imobilizarea

-evitarea riscului de
aparitie al escarelor

-transpiratii abundente
subfebrilitate
-dezinteres fata de masurile de
igiena

-sa-i asiguram materiale

necesare pentru
efectuarea igienei la pat

-asigur microclimatul in salon si rep

absolut

-asigur regimul igieno-dietetic si hid

corespunzatoare a bolnavului pe ca

-explic pacientului consecintele pos

imobilizarii si masurile de prevenire

-schimb pozitia pacientului din 2 in

Sursa de dificulatate

- monitorizarea functiilor vitale T.A=

AV=71 bat/min T=38C ;R=20 resp
diureza=1000ml/24h

-dificultatea de a se misca
-stare depresiva din cauza bolii

-administrarea medicamentelor pre

medic+Aspatofort 2f/zi I.M

-slabiciune
perturbarea imaginii de sine
Manifestari de dependenta

-ii recolteaz analize de laborator(HL

TQ,IP,glicemie) la indicatia medicul

-incontinenta urinara

-explic pacientului acesta manevra

-hemiplegie
6. Nevoia de a elimina: eliminarea reprezinta necesitatea organismului de a se
debarasa de substantele nefolositoare , rezultate din metabolism .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si delegate

Dezechilibrul in eliminarea
urinara legat de prezenta sondei

- montarea unei sonde

vezicale

-am monitorizat permanent cantitate

emisiei de urina si fecale

Probleme

-evacuarea urinii prin

sonda

-la indicatia medicului montez o sond

respectand toate regulile de asepsie
ale tehnicii de lucru stiind ca cele ma
ale tractului urinar survin in urma so

-mobilizarea obligatorie la pat a

pacientului din cauza AVC
hemoragic

-sonda urinara

- monitorizarea functiilor vitale T.A=1

AV=70 bat/min T=37,2C ;R=20 resp
diureza=1100ml/24h

-mobilizarea pacientului la pat

-administrarea medicamentelor pres

Sursa de dificultate

Manifestari de dependenta
-disconfort, jena
Nevoi fundamentale la care pacientul prezinta independenta
Nevoia Fundamentala

Manifestari de independenta

Obiective

Nevoia de a-si mentine

temperatura corpului in limite

-pacientul este afebril

- sa evite orice infectie c

putea determina crestere

normale

temperaturii

Nevoia de a comunica

-pacientul comunica cu personalul

medical dar si cu ceilalti bolnavi
din salon

-sa prezinte independent

satisfacerea acestei nevo
perioada spitalizarii

Nevoia de a actiona conform

propriilor convingeri si valori, de a
practica religia

-participa la slujbe religioase

ocazional

-respectarea convingerilo

Nevoia de a fii preocupat in

vederea realizarii

-integritate psihica

-sa-si continue activitatil

conform varstei si aptitud
sale

-manifesta ambitie in realizarea

activitatilor specifice varstei sale

-sa-si cunoasca resursele

intelectuale
Nevoia de a se recreea

-scaderea starii de incordare

-dezvoltare psihologica si
emotionala optima

Nevoia de a invata

-dorinta si interesul de a invata

-acumularea de cunostinte

-planific cu pacientul act

recreative

-pacientul trebuie sa cun

norme de mentinere a sa

Nevoia de a se imbraca si
dezbraca

-pacientul se poate imbraca

singur

-sa fie echilibrat fizic si p

Nevoia de a evita pericolele

-pacientul nu prezinta teama

-sa nu prezinte stare de a

si disconfort

Concluzii

Am ales aceasta tema deoarece sistemul nervos face legatura dintre organism si
mediul inconjurator ; controleaza si regleaza activitatea tuturor tesuturilor si organelor.

Nu putem supravietui fara un sistem nervos functional.

AVC ul este o suferinta

grava a SNC care duce la modificari cerebrale, pierderea motilitatii unei parti din corp
asociata sau nu cu tulburari de echilibru. Alaturi de tulburarile de motilitate apar si alte
tulburari : de sensibilitate, sfincteriene, trofice, senzoriale, de comunicare.

Factorii determinanti
o
HTA, arteroscleroza, traume psiho-afective, stari de incordare, conflictuale si de
tensiune emotionala, oboseala fizica, excese alimentare si/sau alcoolice, insolatie, variatii
bruste de temperatura si de presiune atmosferica, etc.

Discutii
Indiferent de cauza care a dus la producerea accidentului vascular, problemele
pacientilor sunt
alterarea mobilitatii fizice din cauza deficitului motor si senzorial, diminuarea fortei
musculare;
-

alterarea comunicarii verbale;

lipsa autonomiei in ingrijirile personale;

alterarea conceptiei despre sine;

alimentatie inadecvata prin deficit;

riscul alterarii tegumentelor;

risc de accidente ( caderi, loviri, raniri ).

Concluzii
1.
AVC tranzitor reprezinta o urgenta neurologica deoarece netratat la timp si corect se
transforma dupa mai multe repetari in accident ischemic constituit ( infarct cerebral ). In
functie de vasul afectat, deci de nivelul circulator de la care nu mai trece sangele,
simptomatologia este caracteristica.
2.
AVC hemoragic hemoragie subarahnoidiana se datoreaza sangelui care invadeaza
spatiul subarahnoidian care in mod normal contine LCR si circulatia acestui amestec pe
caile anatomice de curgere a LCR pana la nivel spinal, evolutia fiind rapida spre deces.
3.
AVC hemoragic hemoragie cerebrala are drept cauza HTA si ateromatoza reprezinta
una din cele mai grave suferinte ale creierului, grefata de o mortalitate crescuta, iar
pentru supravietuitori, de sechele neurologice importante : paralizii, tulburari psihice.
BIBLIOGRAFIE
1.

TITIRCA L.

URGENTE MEDICO - CHIRURGICALE

PENTRU CADRE MEDICALE, Editura 'Viata Medicala Romaneasca', Bucuresti, 2000.

2.

TITIRCA L.

GHID

DE

NURSING,

Editura

'Viata

Medicala

Romaneasca', Bucuresti, 2000

3.

TITIRCA L.

TEHNICI

DE

EVALUARE

Sl

INGRIJIRE

BOLNAVILOR, Editura 'Viata Medicala Romaneasca', Bucuresti, 2001.

4.

TITIRCA L.

INGRLJIRI
5.

BREVIAR

SPECIALE,

MOZESC.C

Editura

DE

EXPLORARI -FUNCTIONALE

'Viata

SI-

Medicala Romaneasca', Bucuresti, 2001.

TEHNICA INGRIJIRII BOLNAVILOR, Editura Medical,

Bucuresti, 2001.
6.

BALTAG. G

BOLNAVILOR,
7.

INGRIJIRI

VOL.

MORARU I.

1 - II,

GENERALE

Sl

SPECIALE

ALE

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1981.

ANATOMIE PATOLOGICA VOL UI, Fd-ara Medicala,

Bucuresti 1980.
8.

ARSENI C.

TRATAT DE NEUROLOGIE, VOLIV. PARTEA II Editura

Medicala, Bucuresti 1982.

9. CIMPEANU E.

NEUROLOGIE CLINICA VOL II, Editura Dacia, Cluj

1980.
10. WWW.AVC.ro
11. Atlas ADAM

Plansele , imaginile din lucrarea de diploma