Termenul de Lig sau Societatea Naiunilor apare inc din 1908, cnd Lon Bourgeois propune

un nou sistem de organizare a relaiilor internaionale. Ideea este preluat i susinut de grupuri
i asociaii din Frana, din Marea Britanie, din Statele Unite, unde preedinii Roosevelt i Taft
avanseaz formula unui sistem de securitate in care agresorii s primeasc automat sanciuni
economice i militare din partea comunitii internaionale.
n iunie 1915, o Lig pentru intrirea pcii, susinut de preedintele american Taft, militeaz
pentru o Societate a Naiunilor bazat pe securitatea colectiv i intrirea dreptului internaional.
Preedintele Woodrow Wilson este ins cel care, la 27 mai 1916, traseaz, pentru prima dat, in
termeni concrei, instituionali, proiectul unei asemenea organizaii. El propune o asociaie
universal a naiunilor, care, pe lng garaniile de securitate, s asigure prosperitatea economic
general, accesul la materiile prime, libertatea neingrdit a circulaiei, sigurana navigaiei
maritime. Prevenirea rzboaielor urma a se realiza prin garanii reciproce, utilizarea diplomaiei
deschise i transparente, apelul la opinia public, cei refractari la aceste principii urmnd a fi
supui sanciunilor economice, dar nu i celor militare, excluse de preedintele Wilson din
considerentul opoziiei previzibile a izolaionitilor din Senatul american.
Statele Unite ale Americii dispreuiau conceptul de echilibru de fore i considerau imoral
practica aa-numitului Realpolitik. Criteriile americane pentru ordinea mondial erau
democraia, securitatea colectiv i autodeterminarea. Aceasta presupunea, prin urmare,
asocierea tuturor naiunilor, fr nici o discriminare, recunoaterea i impunerea dreptului
internaional deasupra tuturor intereselor particulare, instituirea unei fore colective, care s
nu mai fie `n serviciul ambiiilor politice sau al egoismelor in complot i al ordinii i pcii
universale.
Instrument al dezvoltrii panice i al cooperrii mondiale
Ideea lui Woodrow Wilson a fost concretizat, in cursul anului 1918, prin mai multe proiecte
propuse de americani, britanici, francezi i italieni. Principiile fundamentale ale acestora aveau in
vedere, in primul rnd, asigurarea securitii colective prin opunerea fa de agresor a frontului
comun al tuturor statelor participante. Mijloacele propuse pentru realizarea unui atare obiectiv
erau diferite: americanii acceptau doar sanciuni economice, britanicii voiau imbinarea
mijloacelor economice i militare de coerciie, in timp ce francezii militau pentru constituirea
unei armate internaionale permanente.
Garania pcii durabile era considerat dezarmarea i instituirea unui sistem de control al
armamentelor. Liga urma s devin nu numai un mijloc de prevenire a rzboiului, ci i un
instrument al dezvoltrii panice, al cooperrii, al reglementrilor internaionale in diverse
domenii, concepute ca pai spre integrarea politic.

Din punct de vedere al organizrii instituionale, in fruntea Ligii urma a se institui un Consiliu,
conceput de britanici ca fiind alctuit exclusiv din reprezentanii marilor puteri, care s asigure i
controlul asupra reconstruciei economice postbelice. Americanii i italienii au susinut, in
schimb, formula unor membri permaneni, reprezentnd marile puteri, i a unor membri nepermaneni, din rndul celorlalte state.
Consiliul a fost organizat, in cele din urm, ca un organ executiv i decizional, format din cele
cinci mari puteri (Statele Unite, Marea Britanie, Frana, Italia i Japonia), ca membri permaneni,
i patru reprezentani ai celorlalte state, desemnai ca membri nepermaneni, prin rotaie, dup
criteriul geografic.
Adunarea general s-a constituit din cte trei delegai din fiecare ar, care puteau fi oficiali sau
reprezentani ai opiniei publice. n intrunirile sale anuale, Adunarea avea menirea de a dezbate
toate problemele importante legate de activitatea Ligii i de meninerea pcii in lume, membrii
avnd dreptul de a aduce in faa ei orice fapt considerat a amenina comunitatea internaional.
Statutul Ligii Naiunilor, ca rezultat al unui dificil compromis intre diferitele interese ale
iniiatorilor, reflecta un consens limitat privind anumite obiective i interese comune ale statelor
in domeniul asigurrii securitii i a cooperrii internaionale, extinderea rolului dreptului
internaional, acceptarea unor standarde i norme de comportament ale guvernelor bazate pe
preceptele acestuia. n sfrit, Secretariatul, ca organ administrativ al Ligii, avea personalul
recrutat pe baza reprezentrii statelor conform criteriului geografic i membrii si erau
responsabili numai in faa Ligii, nu i in faa statelor naionale de provenien.
Strmoul Organizaiei Naiunilor Unite
Statele Unite s-au retras din Liga Naiunilor inc din 1920, din cauza neratificrii, in cele din
urm, a Statutului de ctre Senat. Japonia s-a retras in 1933, din cauza problemei manciuriene,
iar Italia in 1937, dup sanciunile, de altfel ineficiente, adoptate de Liga Naiunilor impotriva ei
din cauza atacrii Abisiniei. A fost admis, in schimb, ca membr permanent, Germania, in
1926, care s-a retras in 1933, dup venirea la putere a nazitilor. Uniunea Sovietic a fost
acceptat in Liga Naiunilor in anul 1934.
Eecul tentativei reprezentate de Liga Naiunilor in direcia asigurrii securitii internaionale i
a eliminrii pericolului de rzboi s-a prefigurat inc de la inceputurile constituirii sale. Aceasta
deoarece, contrar ideilor lui Wilson, marile puteri europene invingtoare in rzboi au pus pe prim
plan asigurarea securitii proprii prin pedepsirea i slbirea statelor invinse, in primul rnd a
Germaniei, prin reglementri teritoriale care s aib in vedere interesele lor specifice i ale
statelor aflate in sfera lor de influen. Al doilea obiectiv esenial l-a constituit izolarea Rusiei
Sovietice i impiedicarea expansiunii spre vest a revoluiei bolevice. Pacea izvort din aceste
considerente nu a fost rezultatul unui consens european, ceea ce a pus de la inceput sub semnul
intrebrii durabilitatea sistemului creat.

Retragerea Statelor Unite, care au refuzat s gireze acest sistem, a lipsit Liga Naiunilor de una
din garaniile eseniale ale reuitei sale, astfel inct nici mcar obiectivul minimal al refacerii
sistemului echilibrului european prin Concertul marilor puteri nu a putut fi realizat, lipsind din
acest ansamblu, alturi de Statele Unite, Germania i Rusia Sovietic.
Prevederile statutului Ligii cu privire la dezarmare au rmas ineficiente. Lipsa unei atmosfere de
incredere reciproc duce, in cele din urm, la eecul Conferinei pentru dezarmare din anii 19321934, singurul rezultat concret fiind acordul pentru interzicerea gazelor toxice.
Perspectivele eecului Ligii Natiunilor au adus `n prim plan conturarea unor alternative pentru
realizarea unei uniuni a statelor europene. Astfel, liderul de opinie liberal italian Pierro Gobetti,
acceptnd principial ideea wilsonian a Ligii Naiunilor, supune unei critici severe, la `nceputul
anului 1919, modalitile propuse pentru punerea ei `n aplicare, respingnd formulele de tip
federalist, precum i pacifismul socialist - ca alternative pentru unificarea european. n viziunea
sa, rezultatul federalismului este un stat artificial, o uniune de grupuri etnice diverse, care
ascunde o varietate confuz i contradictorie, asemntoare imperiilor multinaionale, care s-au
nscut i au disprut `n anumite condiii istorice date. Gobetti contrapune acestei viziuni
imaginea unei Ligi a Naiunilor conceput ca o asociaie economic i cultural de state
suverane, care s urmreasc apropierea treptat `ntre civilizaiile avansate, o activitate
industrial i comercial eliberat de orice forme de protecionism, limitarea armamentelor,
rezolvarea problemelor internaionale prin arbitraj, inlturarea oricrei tendine de hegemonie
prin control reciproc.