Academia de Studii Economice

Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci Şi Burse

de Valori

Caiet Practică

Bucureşti, 2000
 Cuprins

1. Instrumente de plată
1.1. Ordinul de plată
1.2. Cecul
1.3. Dispoziţia de încasare
1.4. Acreditivul
1.5. Scrisoarea de garanţie

2. Centrul informatic al Băncii Agricole

3. Tipuri de carduri
3.1. VISA
3.2. Eurocard/MasterCard
3.3. Activitatea cu carduri în România
3.4. Carduri emise de Banca Agricolă

4. Credite
4.1. Linia de credite
4.2. Creditarea persoanelor fizice

5. Managementul riscului
5.1. Organizarea Comitetelor de risc de creditare
5.2. Dispoziţii comune
5.3. Metodologia de analiză şi evaluare a riscului de
creditare
5.4. Analiza şi evaluarea riscului de creditare la
persoanele fizice
5.5. Bonitatea

6. Legea bancară

7. Organigrama

2
 1. Instrumente de plată
1.1. Ordinul de plată
Este o dispoziţie necondiţionată şi irevocabilă dată de către
emitentul acesteia(plătitorul), unei societăţi bancare iniţiatoare,
de a pune la dispoziţia unui beneficiar, o sumă de bani la o
anumită dată.
Ordinul de plată este irevocabil şi se utilizează pentru
efectuarea plăţilor, în lei, numai în interiorul României.
Ordinul de plată se emite în prezent pe suport de hârtie.
Ordinul de plată se depune de emitent la: unitatea bancară
iniţiatoare şi se emite formularul standard prezentat în anexă.
Folosirea ordinului de plată ca instrument de decontare în
relaţiile dintre clienţii băncii, pe baza contractelor economice sau
pe baza altor înţelegeri între părţi, obligă clientul plătitor ca o
dată cu depunerea acestuia la bancă, să aibă rezervate fondurile
necesare pentru efectuarea plăţii precum şi pentru plata
comisioanelor şi a eventualelor speze bancare.
Clientul plătitor emite pe propria răspundere ordinul de
plată prezentat la decontare iar banca iniţiatoare va verifica dacă
acesta conţine următoarele menţiuni obligatorii:
− denumirea plătitorului (sau numele şi prenumele
acestuia), codul fiscal, numărul contului şi banca
iniţiatoare;
− denumirea beneficiarului, numărul contului şi
banca destinatară sau numele, prenumele şi
adresa acestuia;
− suma în lei scrisă clar în cifre şi litere;
− semnătura autorizată a emitentului sau a
împuternicitului acestuia, autografă executată cu
cerneală sau pastă de scris albastră sau neagră
(compararea semnăturii de pe ordinul de plată cu
specimenul este obligatorie);
− data emiterii care trebuie să fie reală;
− data la care urmează să se efectueze plata;
− informaţii în legătură cu obiectul plăţii;
− ştampila, pentru persoanele juridice;

3
 Se interzice acceptarea ordinului de plată fără existenţa
unuia din aceste elemente şi a disponibilului în cont.
Banca iniţiatoare poate accepta sau refuza ordinul de plată.
În cazul acceptării ordinului de plată, timpul de executare
este ziua primirii sau cel târziu a doua zi dacă a fost primit după
orele de ghişeu.
Dacă pe ordinul de plată este înscrisă o anumită zi la care
să se efectueze plata, banca iniţiatoare care acceptă ordinul de
plată va organiza o evidenţă specială de urmărire a datelor când
documentul trebuie decontat (cartotecă). La fel se va proceda
când se constată lipsa disponibilităţilor în cont dacă plătitorul cere
băncii sale să-l păstreze la cartotecă şi să-l deconteze la o dată
ulterioară, respectând ordinea legală de efectuare a plăţilor.
Pentru ordinele de plată care se referă la plăţi planificate
sau eşalonate între agenţii economici, banca poate cere ca odată
cu ordinul de plată să se depună în bancă şi un exemplar din
convenţiile sau contractele dintre părţi.
Dacă ordinul de plată este primit de banca iniţiatoare după
închiderea zilei sale bancare, aceasta are dreptul să-l trateze ca şi
cum l-ar fi primit în următoarea zi bancară, aplicând ştampila de
primire cu data zilei următoare.
În cazul primirii şi acceptării la decontare a unui ordin de
plată, dacă banca iniţiatoare îl operează cu întârziere, calculată la
valoarea ordinului de plată şi în funcţie de numărul zilelor de
întârziere a plăţii.
Dobânda de întârziere nu poate depăşi valoarea ordinului de
plată.
Penalizarea va solicita emitentul ordinului de plată, băncii
iniţiatoare care are obligaţia achitării acesteia pentru perioadă
cuprinsă între ziua de executare şi data efectuării plăţii din contul
clientului plătitor.
Banca iniţiatoare va accepta plata dobânzii de întârziere
dacă neexecutarea ordinului de plată s-au datorat întârzierii sale,
iar suma a fost reclamată ca neîncasată de către beneficiar.
Dobânda de întârziere nu poate depăşi nivelul dobânzii “la
vedere” practicată în acel moment de banca în cauză.
După primirea sau recepţionarea unui ordin de plată, pentru
confirmarea acceptării la decontare, banca plătitorului aplică
semnătura şi ştampila pe ordinul de plată înscriind ziua recepţiei
(R).

4
 Pe parcursul circuitului de la plătitor la beneficiar se pot
interpune mai multe bănci care vor efectua operaţiuni de recepţie,
autentificare, acceptare sau refuz şi executarea ordinului de plată.
Toate aceste operaţiuni poartă denumirea de “transfer
fonduri”.
Numărul băncilor intermediare menţionate pe verso
formularului ordinului de plată pot fi cel mult două societăţi
bancare iar din cadrul acestora cel mult trei unităţi bancare.
Schema de circuit a ordinului de plată este redată în
Regulamentul nr. 10/1994 modificat prin Circulara nr. 34/1995 a
Băncii Naţionale a României.
Ordinul de plată se prezintă la banca iniţiatoare în trei
exemplare care au următoarea destinaţie:
− exemplarul 1 (alb) serveşte la debitarea contului plătitorului şi
se clasează la dosarul cu documente de deconectare ale zilei;
− exemplarul 2 (roz) se transmite băncii destinatare prin sistemul
propriu intrabancar sau interbancar al Casei de Compensaţii şi
serveşte la creditarea contului beneficiarului;
− exemplarul 3 (verde) se restituie plătitorului ca anexă la
extrasul de cont, pentru confirmarea efectuării plăţii.
În procesul decontării ordinului de plată de la banca
iniţiatoare până la banca destinatară, băncilor intermediare le
revin aceleaşi obligaţii de recepţie, autentificare, acceptare sau
refuz şi de executare ca şi băncii iniţiatoare (plătitoare) precum şi
de încadrare în termenele de executare sau de refuz la plată
prevăzute de Regulamentul nr. 10/1994 modificat prin Circulara
nr. 34/1995 a Băncii Naţionale a României.
În cazul nefinalizării unui transfer de fonduri, băncile:
iniţiatoare, intermediare sau destinatare sunt responsabile de
plata dobânzii de întârziere la decontare, în funcţie de obligaţiile
fiecărei bănci şi de zilele de întârziere.
Unitatea bancară iniţiatoare care a acceptat un ordin de
plată, concomitent cu decontarea acestuia îşi reţine din contul
plătitorului comisioanele şi spezele bancare, zilnic.
Unitatea bancară destinatară poate reţine comisioanele şi
spezele bancare din valoarea ordinului de plată dacă beneficiarul
sumei este o persoană fizică care nu are cont la banca
destinatară, eliberând acestuia, restul sumei, având obligaţia să-l
înştiinţeze pe beneficiar, la adresa menţionată în ordinul de plată,

5
că-i păstrează la dispoziţia sa suma respectivă perioadă de 30 de
zile.
Unitatea bancară destinatară are obligaţia să înştiinţeze
beneficiarul, de primirea fondurilor băneşti care se vor înregistra
direct în contul acestuia sau se vor reutiliza pentru rambursarea
unor obligaţii faţă de bancă (credite şi dobânzi) sau faţă de alţi
creditori, potrivit scadenţelor.
În circuitul bancar al ordinului de plată pot apare situaţii de
“returnări de fonduri” de la banca destinatară la banca iniţiatoare
în următoarele cazuri:
− neidentificarea beneficiarului sumei, din vina
emitentului ordinului de plată, când banca iniţiatoare
nu datorează dobânzi de întârziere;
− transmiterea greşită a unui ordin de plată de către
banca iniţiatoare;
În cazul transmiterii greşite a unui ordin de plată la altă
bancă decât cea destinatară, banca iniţiatoare are obligaţia
returnării de către plătitor a dobânzii de întârziere de 1% pe
perioada de la acceptarea ordinului de plată până la data
corectării operaţiunii conform ordinului Guvernatorului Băncii
Naţionale a României nr. 490/1995, art. 9.
O bancă receptoare (a plătitorului) nu poate fi obligată la
plata unor dobânzi de întârziere dacă vina este a unei bănci
intermediare sau destinatare şi nu poate recupera suma datorată,
de la aceste bănci care la rândul lor, pot beneficia de unele
îngrădiri ale legii.
Eventualele litigii ce pot apare pe parcursul unui transfer de
fonduri pe baza unui ordin de plată se vor soluţiona la nivelul
conducerii unităţilor bancare implicate în caz de nesoluţionare se
va apela la organele judecătoreşti.
Pentru serviciile prestate de o bancă la solicitarea clientului
său, acesta este obligat la plata unor comisioane bancare, potrivit
normelor interne.
Comisioanele bancare se reţin zilnic odată cu efectuarea
operaţiunilor din contul plătitorului, automat cu ajutorul
programului pe calculator iar cuantumul acestora se stabileşte
potrivit normelor interne ale băncii.
Unităţile băncii vor păstra în arhiva băncii, ordinele de plată
îndosariate în ordine cronologică împreună cu contul sintetic şi

6
jurnalul operaţiunilor zilnice, o perioadă de timp egală cu perioada
de prescripţie, respectiv 3 ani.

1.2. Cecul
Cecul este un instrument de plată utilizat de titularii de
conturi bancare care au disponibil corespunzător în aceste conturi.
Disponibilul se poate crea printr-un depozit bancar,
operaţiuni de încasări sau prin acordarea unui credit.
Disponibilul trebuie să fie lichid, cert şi exigibil.
Banca Agricolă - S.A. poate face comerţ cu cecuri şi presta
servicii bancare specifice pentru clienţii lor luându-şi toate
măsurile pentru eliminarea riscurilor care pot apare pe parcursul
derulării unor astfel de operaţiuni.
Formele de cec utilizate de clienţii BRD - S.A. sunt: cecul
barat acceptat în activitatea de compensare şi cecul simplu pentru
eliberarea de numerar.
a)”Cecul barat” este un instrument de plată care pune în
legătură în procesul creării sale 3 persoane :trăgătorul, trasul şi
beneficiarul.
Instrumentul de plată este întocmit de trăgător , care, în
baza unui disponibil constituit în prealabil la banca sa, dă un ordin
necondiţionat acesteia, care se află în poziţie de tras, să plătească
la prezentarea cecului o sumă fixă, unei terţe persoane sau însuşi
trăgătorului emitent, aflat în poziţie de beneficiar.
Cecul utilizat de unităţile băncii îndeplineşte condiţiile de
formă şi de fond obligatorii potrivit standardului de conţinut
prezentat în Norma cadru nr. 7/1994 emisă de Banca Naţională a
României.
Obligaţiile celor 3 persoane puse în legătură prin cec sunt:
trăgătorul emite cecul, posesorul legitim îl încasează iar trasul îl
plăteşte.
Unităţile băncii eliberează clienţilor săi, carnete cec
completate parţial cu anumite informaţii, pe care aceştia le pot
utiliza în scopul efectuării oricărei plăţi către furnizori, creditori
sau pentru ridicări de numerar.
Unităţile BRD - S.A. pot accepta în operaţiunile lor numai
cecuri redactate în limba română şi în moneda naţională “lei”.

7
 Cecul emis într-o ţară străină şi plătibil în România se va
prezenta la plată în termen de 30 de zile, iar dacă este emis în
Europa, în termen de maxim 70 zile de la data emiterii.
Dacă cecul este plătibil în străinătate termenul de
prezentare la plată va fi cel arătat de legea ţării respective şi
normele băncii plătitoare străine.
Un cec cuprinde în mod obligatoriu, următoarele elemente:
− denumirea de “cec” trecută în însuşi textul titlului;
− ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă în
lei, în cifre şi litere;
− denumirea băncii trase;
− denumirea trăgătorului (sau numele şi prenumele),
semnătura şi stampila;
− contul trăgătorului şi codul băncii;
− locul unde plata trebuie făcută (banca trasă);
− data şi locul emiterii cecului: ziua, luna şi anul;
− contul, banca beneficiarului şi codul băncii;
− scopul plăţii (în rubrica “stipulat”).
Lipsa unuia din aceste elemente atrage de la sine nulitatea
cecului.
Elementele privind “data emiterii” sunt obligatorii şi permite
băncii trăgătorului să verifice termenul de prezentare la plată a
cecului, termen după expirarea căruia posesorul pierde dreptul de
a intra în posesia sumei. Băncile vor urmări ca cecurile emise şi
plătibile în ţară să se încadreze în următoarele termene de
prezentare la plată, la banca plătitorului (trasă):
− 8 zile dacă cecul este plătibil chiar în localitatea în
care a fost emis;
− 15 zile dacă cecul este plătibil chiar în localitate.
Termenul de prezentare la plată curge din ziua
următoare datei emiterii cecului şi cuprinde toate
zilele calendaristice, inclusiv sărbători legale.
Toate persoanele care în orice calitate sunt obligate la plată
(trăgător, giranţi) sunt responsabile solidar de plata în termen a
cecului, deşi obligaţiile au fost asumate în momente diferite.
Data emiterii unui cec trebuie să fie unică, posibilă şi certă.
Unităţile BRD - S.A. pot confirma pe cec la solicitarea
trăgătorului, existenţa disponibilului necesar efectuării plăţii, dacă
această confirmare i-a fost cerută de viitorul beneficiar al cecului.

8
În această situaţie cecul devine “cec certificat” de banca
plătitoare.
Persoana care a emis cecul (trăgătorul) nu mai poate
retrage din contul său această sumă până la expirarea perioadei
de prezentare la plată. Pentru “cecurile certificate” banca va
păstra la grupa operativă o fotocopie a cecului eliberat, pentru
verificare, în momentul prezentării la plată.
Cecul se certifică prin expresia “certificat” însoţită de
numele şi prenumele referentului de ghişeu precum şi de
semnătura şi ştampila unităţii bancare plătitoare.
Certificarea cecului obligă banca trasă, ca în cazul unui
refuz din partea trăgătorului, să despăgubească pe viitorul
beneficiar al cecului.
În situaţia în care trăgătorul trage un cec pe numele său,
banca va elibera suma acestuia, care are şi calitatea de beneficiar
al cecului.
Cecul este plătibil numai “la vedere”.
Pentru a se evita riscul falsificării cecurilor, unităţile
bancare nu vor accepta la decontare decât cecuri la care suma de
plată indicată în litere, corespunde cu cea în cifre, cu un scris clar
şi fără alterări ale textului.
Unităţile băncii pot primi la decontare un cec întocmit şi
semnat de o altă persoană decât trăgătorul, dacă prezintă o
împuternicire autentificată, prin care se obligă la plata sumei în
numele trăgătorului iniţial.
În acest caz persoana împuternicită are obligaţia prezentării
“specimenului de semnătură”, băncii plătitoare, împuternicire
semnată de persoane autorizate.
Băncile pot primi la decontare cecuri transmisibile prin “gir”
(la ordin).
Cecul poate fi girat cel mult de două ori. Girul trebuie să fie
“necondiţionat” şi “în plin” fapt care pentru bancă înseamnă
ordinul de a plăti unei anumite persoane indicată de girant suma
menţionată pe faţa cecului.
Girul dat de o persoană “necondiţionat şi în plin” trebuie să
cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente:
− numele, prenumele, adresa sau denumirea
girantului;

9
 − numele, prenumele şi adresa giratarului sau
denumirea, adresa contul şi banca în cazul
persoanelor juridice;
− semnătura girantului şi data girării (în cazul
persoanelor juridice se aplică şi ştampila)
Dacă girantul nu s-a îngrijit de asigurarea fondurilor pentru
a evita neplata unui cec, când acesta este prezentat la plata ,
răspunde faţă de giratar, banca nefiind responsabilă de acest fapt.
Unităţile băncii obligate ca la verificarea unui cec să
urmărească succesiunea girurilor şi să legitimeze persoana care
prezintă cecul pentru încasare care trebuie să corespundă cu
ultimul giratar înscris pe cec.
Posesorul unui cec primit prin gir nu poate pretinde plata în
numerar dacă cecul conţine în rubrica “stipulat” menţiunea
“plătibil în cont” sau “numai prin virament”.
În acest caz banca va efectua operaţiunea numai scriptic
prin creditarea contului beneficiarului.
Dacă în rubrica “stipulat” trăgătorul a menţionat
“netransmisibil” plata se va efectua beneficiarului înscris pe cec,
el fiind primul dar şi ultimul posesor al cecului.
Beneficiarul cecului în care este menţionată clauză
“netransmisibil” poate gira cecul numai unităţii sale bancare
pentru stingerea unor obligaţii de plată faţă de aceasta. În acest
caz, beneficiarul cecului va menţiona pe verso cecului “girat
pentru încasare”.
Modalitatea de circulaţie a unui cec este stabilită de
trăgător din momentul emiterii acestuia, prin completarea
rubricilor prevăzute de formular.
Unităţile băncii pot primi spre decontare cecuri garantate
printr-un “aval”.
Avalul îl poate da o terţă persoană numită avalist, care are
capacitatea juridică necesară prevăzută de lege şi care este în
fapt garantul unei obligaţii asumate de una dintre persoanele
obligate prin cec, numită avalizat.
Avalistul va înscrie pe cec cuvintele “pentru aval” sau
“pentru garanţie” şi va purta obligatoriu semnătura autorizată şi
ştampila avalistului înscrisă numai pe faţa cecului.
Unităţile băncii vor accepta cecuri cu menţiunea “aval”
numai pentru întreaga sumă în scopul evitării operaţiunii de “refuz
parţial de plată” cauzată de lipsa disponibilului în cont.

10
 În cazul lipsei disponibilului în contul plătitorului
(trăgătorului), banca trebuie să accepte efectuarea plăţii din
contul avalistului care
s-a obligat autonom şi solitar faţă de plătitorul cecului.
Dacă avalistul are cont la banca plătitorului, operaţiunea
trebuie să se efectueze în aceiaşi zi, dacă nu, documentul se
transmite băncii prin sistemul intrabancar sau interbancar.
Un cec pierdut sau furat poate fi revocat (anulat) numai în
interiorul termenului de prezentare la plată.
În relaţiile de decontare pe bază de cecuri, plătitorul unui
cec nu i se acordă perioadă de graţie nici prin lege, nici pe cale
judecătorească.
Arhivarea cecurilor se va face zilnic de către aparatul
operativ care a efectuat decontarea cecului în ordinea cronologică
a conturilor sintetice şi se va păstra o perioadă de 5 ani.
Formularul de “cec” prezentat în anexă face parte
integrantă din prezentul proiect de norme şi este obligatoriu din
punct de vedere al formei şi conţinutului.
Cecul barat este folosit pentru decontările atât din sistemul
intrabancar cât şi din sistemul interbancar.
b) “Cecul simplu” este folosit pentru ridicările de numerar
din contul plătitorului (trăgătorului). Cecul va fi completat cu
toate datele prevăzute de formular pe faţa şi verso cecului.
Beneficiarul unui cec care solicită numerar, va înscrie pe
cec: data (ziua, luna anul), primit suma de ... lei (cifre şi litere),
semnătura (dată în prezenţa salariatului băncii), seria, numărul şi
data eliberării buletinului de identitate.
După verificarea realităţii datelor, de către referentul de
ghişeu, cecul va fi semnat şi ştampilat, apoi îl va înscrie în
jurnalul de casă, după verificarea existenţei disponibilului în cont.
Casierul la primirea cecului va proceda la identificarea plătitorului
şi va efectua plata cu respectarea prevederilor din Normele
metodologice nr. 18/1994 cu modificările ulterioare.
În procesul decontării unui cec unităţile bancare se pot
confrunta cu unele proceduri de executare silită în cazul în care
cecul nu a fost decontat la termen, proceduri de care banca
trebuie să ţină seama: cecul este un titlu atât pentru trăgător cât
şi pentru bancă pentru suma înscrisă pe el, împreună cu
eventuala dobândă de întârziere calculată de la data prezentării la
bancă pentru plata până la data achitării, precum şi pentru

11
cheltuielile de judecată. În acest caz, judecătoria dispune
aplicarea formulei executării direct pe fila de cec, neonorată la
plată.

1.3. Dispoziţia de încasare

Se utilizează în prezent, pentru încasarea unor drepturi
cuvenite bugetului de stat sau bugetului asigurărilor sociale
însoţite de acte emise de organele teritoriale ale Ministerului
Finanţelor sau Ministerului şi Protecţiei sociale şi constituie pentru
bancă titluri executorii în cazul în care unii agenţi economici nu îşi
achită la scadenţă anumite obligaţii legale.
“Dispoziţia de încasare” se poate utiliza şi de unii creditori
sau furnizori care se află în posesia unor hotărâri judecătoreşti
sau executorii definitive, pentru recuperarea contravalorii unor
mărfuri livrate, servicii prestate sau lucrări executate care nu au
fost plătite de beneficiar sau de către banca sa. Pentru livrările de
mărfuri, executări de lucrări, prestări servicii a căror plată
urmează să se efectueze pe bază de acreditive prin acceptarea
plăţii pe baza documentelor introduse de furnizor, se va utiliza ca
instrument de decontare “dispoziţie de încasare”.

1.4. Acreditivul
Este o formă de decontare prin care plăţile se efectuează pe
măsura livrării mărfurilor dintr-o sumă rezervată în acest scop şi
ţinută la dispoziţia furnizorului la unitatea bancară la care acesta
îşi are contul.
Acreditivul poate fi domiciliat atât la banca furnizorului cât
şi la banca plătitorului.
Deschiderea acreditivului se face la cererea plătitorului din
contul său de disponibilităţi sau din credite bancare.
Cererea de deschidere a acreditivului se formulează pe un
“ordin de plată” care se prezintă băncii plătitorului şi care trebuie
să conţină următoarele date:
− suma acreditivului;
− denumirea furnizorului şi banca sa;
− domiciliul acreditivului;
− numărul şi obiectul contractului în baza căruia se
deschide acreditivul;

12
 − termenul de valabilitate al acreditivului. Acesta se
stabileşte în funcţie de termenele de livrare
contractuale şi nu va putea fi mai mare de 45 de
zile. Cu aprobarea băncii, termenul de 45 de zile v
putea fi prelungit cu încă 30 de zile;
− documentele pe care furnizorul este obligat să le
prezinte la banca sa pentru decontare din acreditiv;
Ordinul de plată (cererea pentru deschiderea acreditivului)
se prezintă la bancă plătitorului în 4 exemplare.
La primirea ordinului de plată, grupa operativă verifică
legalitatea întocmirii documentului şi debitează contul plătitorului
în baza exemplarului 1 al ordinului de plată pe care îl clasează la
dosarul cu documentele zilei.
Exemplarele 2 şi 3 ale ordinului de plată se remit ca anexe
la scrisoarea DRS adresată băncii furnizorului sau se predau
grupei operative la care se află contul furnizorului dacă acesta
este deservit de aceeaşi unitate bancară.
Exemplarul 4 prevăzut cu ştampila şi semnătura de primire
în bancă, se restituie plătitorului.
La banca furnizorului, pe baza scrisorii DRS şi a
exemplarelor 2 şi 3 ale ordinului de plată (cererii de deschidere a
acreditivului) se creditează contul 4610 “Acreditive deschise”.
Exemplarul 2 serveşte pentru deschiderea unui cont analitic
pentru fiecare acreditiv în cadrul contului sintetic “Acreditive
deschise” şi rămâne în evidenţa grupei operative pentru controlul
respectării de către furnizor a condiţiilor stabilite de plătitor.
Exemplul 3 se eliberează furnizorului, pentru a lua cunoştinţă de
condiţiile în care a fost deschis acreditivul.
Dacă acreditivul este domiciliat la banca furnizorului,
controlul efectuării plăţilor se face de banca furnizorului.
Furnizorul este obligat ca, după livrarea produselor,
executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor, să prezinte băncii
(în cadrul termenului stabilit pentru depunerea documentelor spre
încasare) o “dispoziţie de încasare de factură”.
În vederea efectuării plăţilor din acreditivele deschise,
grupa operativă care ţine contul furnizorului este obligată să
verifice dacă furnizorul a respectat toate condiţiile acreditivului şi
să restituie toate documentelor care nu respectă condiţiile
stabilite iniţial sau care depăşesc soldul disponibil.

13
 Cele 3 exemplare ale “Dispoziţiei de încasare cu factură” au
următoarele destinaţie:
− exemplarul 1 serveşte la debitarea contului
“Acreditive deschise” după care se clasează la dosarul
cu documentele zilei (act de debit);
− exemplarul 2 serveşte pentru creditarea contului
furnizorului şi se eliberează acestuia ca anexă la
extrasul de cont (act de credit);
− exemplarul 3 împreună cu facturile pe care s-a
aplicat ştampila şi semnătura referentului de ghişeu se
remit plătitorului (sau băncii acestuia, după caz în
funcţie de condiţiile stabilite iniţial între cele două bănci
când acreditivul este domiciliat la banca furnizorului).
Dacă acreditivul este domiciliat la banca plătitorului,
controlul plăţilor se face de banca plătitorului. În acest caz
documentele de plată se supun acceptării plătitorului.
Beneficiarul mărfii are dreptul ca în cadrul termenului
stabilit pentru acceptare să refuze plata integral sau parţial dacă
nu s-au respectat clauzele contractuale.
Refuzul de plată se comunică băncii pe verso exemplarul 3
al dispoziţiei de încasare împreună cu o copie a refuzului care
constă în: suma refuzată, numărul şi data facturii, furnizorul şi
explicaţii privind motivul refuzului.
Grupa operativă va verifica dacă refuzul a fost depus în
cadrul termenului de acceptare şi dacă cuprinde suficiente
elemente pentru clarificare.
Rezolvarea eventualelor neînţelegeri dintre părţi ca urmare
a refuzurilor da plată este de competenţa organelor judecătoreşti.
Acreditivul se încheie la folosirea integrală a sumei, la
expirarea valabilităţii sau cererea plătitorului, cu acordul prealabil
al furnizorului.
Soldurile rămase neutilizate din suma acreditivelor la
expirarea termenului de valabilitate, se virează de către banca
furnizorului, pe baza de notă de contabilitate în contul plătitorului
sau al băncii acestuia, după caz, cel târziu în ziua următoare
expirării termenului de valabilitate.

14
 1.5. Scrisoarea de garanţie
Scrisoarea de garanţie este domeniul prin care banca
plătitorului confirmă cererea acestuia, că pentru anumite cazuri
bine precizate, va asigura pe o anumită perioadă şi în limita unei
sume determinate, efectuarea plăţilor prevăzute în scrisoare, din
credite bancare sau disponibilităţi proprii.
Scrisoarea de garanţie se eliberează pe baza unei cereri
prezentată de agentul economic, băncii sale, care cuprinde:
− valoarea scrisorii respectiv cuantumul plăţilor pentru care
banca trebuie să garanteze;
− denumirea beneficiarului, banca şi contul acestuia;
− obiectul scrisorii de garanţie;
− termenul de valabilitate al scrisorii de garanţie;
− documentele pe care beneficiarul scrisorii trebuie să le prezinte
la bancă pentru decontare;
În cazul când clientul solicită eliberarea unei scrisori de
garanţie din credite acesta va trebui să aibă un credit aprobat de
bancă.
Cererile de credite în baza cărora urmează să se elibereze
scrisoarea garanţie, se vor analiza şi aproba de unităţile băncii în
conformitate cu prevederile din “Manualul de creditare” al Băncii
Agricole - S.A.
După aprobarea cererii pentru eliberarea scrisorii de
garanţie, serviciul de creditare întocmeşte scrisoarea de garanţie
conform modelelor din scrisoarea nr. 95/25 august 1995 în funcţie
de scopul propus, în 3 exemplare, din care un exemplar se
eliberează unităţile plătitoare pentru a fi remis furnizorului, un
exemplar se păstrează la dosarul serviciului de creditare, iar un
exemplar se predă grupei operative pentru evidenţierea plăţilor
efectuate în limita sumei din scrisoarea de garanţie împreună cu
“nota de contabilitate”. Serviciul operativ va debita contul de
credite şi va credita contul 4655...”Serviciul de garanţie eliberate
din credite bancare”.
În situaţia în care plătitorul, la primirea mărfurilor sau la
executarea lucrării nu emite un cec, furnizorul este obligat ca
după livrarea mărfurilor, să transmită băncii plătitoare “dispoziţie
de încasare” cu factură, înăuntrul termenului maxim prevăzut în
scrisoarea de garanţie, pe care va înscrie la rubrica “menţiuni
speciale”, “scrisoare de garanţie nr........din..........”.

15
 Pe verso fiecărei dispoziţii de încasare cu factură se va
indica suma totală a scrisorii de garanţie suma utilizată şi soldul
rămas.
Dispoziţiile de încasare se supun acceptării exprese a
plătitorului (în cazul în care contractul dintre parteneri nu prevede
alte condiţii) care va verifica dacă furnizorul a respectat condiţiile
din scrisoarea de garanţie, iar dacă sunt respectate, acceptă
plata.
Dacă în urma controlului efectuat de banca plătitoare
rezultă că nu au fost respectate condiţiile prevăzute în scrisoarea
de garanţie eliberată din credite, documentele se restituie băncii
furnizorului cu scrisoare în care se vor arăta motivele restituirii şi
neadmiterii la plată, din credite.
Scrisoarea de garanţie îţi încetează valabilitatea la folosirea
integrală, la expirarea termenului de valabilitate, sau la cererea
plătitorului cu acordul prealabil al furnizorului.
Termenul de valabilitate al scrisorii de garanţie diferă în
funcţie de tipul scrisorii de garanţie, potrivit scrisorii circulare nr.
95/25 august 1995.
Documentele primite după expirarea termenului de
valabilitate al scrisorii de garanţie se vor deconta potrivit ordinii
legale de efectuare a plăţilor.
Eliberarea scrisorii de garanţie din disponibilităţi proprii se
face în baza ordinului de plată emis de agentul economic prin care
se debitează contul de disponibilităţi şi se creditează contul
46.56...”Scrisori de garanţie eliberate din disponibilităţi”.
În baza ordinului de plată serviciul contabilitate întocmeşte
scrisoare de garanţie în 2 exemplare. Originalul se predă
agentului economic, sub semnătura de primire pe exemplarul 2
care rămâne la serviciul contabilitate, pentru urmărire.
Unităţile băncii vor urmări evidenţierea scrisorilor de
garanţie eliberate, într-un registru special, în care se va
menţiona: numărul de ordine al scrisorii, suma garantată,
unitatea plătitoare căreia i s-eliberat scrisoarea, unitatea
beneficiară, contul şi banca acestuia, termen de valabilitate.
Competenţele de aprobare a scrisorilor de garanţie eliberate
din credite sunt cele prevăzute în “Manualul de creditare” al Băncii
Agricole - S.A.
Deosebit de tipurile de scrisori de garanţie reglementate
prin scrisoarea nr. 95/1995, la solicitarea scrisă a agenţilor

16
economici unităţile băncii pot elibera “Scrisori de garanţie” pentru
activitatea de leasing, conform scrisorii circulare nr.
850/2.06.1995.
Termenul de valabilitate al scrisorii este în funcţie de durata
contractului de leasing.
La eliberarea scrisorii de garanţie nu se rezervă sume în
cont, această operaţiune efectuându-se numai cu 45 zile înainte
de expirarea valabilităţii scrisorii de garanţie.
Scrisorile de garanţie pentru activitatea de leasing se
înregistrează în contul în afara bilanţului 041 - “Angajamente
acordate de bancă”.
Pe fişa de cont a agentului economic pentru care s-a emis
scrisoarea se va înscrie:
− denumirea agentului economic;
− numărul de cont;
− numărul contractului de leasing;
− valoarea scrisorii de garanţie;
− termen de valabilitate;
− data când urmează rezervarea sumei în cont;
Unităţile bancare care eliberează scrisori de garanţie din
credite bancare, vor solicita clienţilor săi pentru o mai mare
siguranţă a rambursării creditului, un bilet la ordin sau o cambie
care să aibă scadenţa plăţii identică cu ultima scadenţă a
creditului aprobat.
La eliberarea scrisorilor de garanţie indiferent de sursa din
care au fost emise sau de destinaţia acestora, banca emitentă va
percepe un comision, reglementat de normele interne ale băncii.

2. Centrul informatic al Băncii Agricole

Organizează şi coordonează activitatea de informatică din
cadrul Băncii Agricole în scopul satisfacerii cerinţelor activităţii de
bază şi propune conducerii băncii strategia de dezvoltare pe
termen scurt, mediu şi lung a activităţii informatice. Deasemenea
propune şi pune în practică strategia de dezvoltare a informaticii
în Banca Agricolă, aprobată de conducerea băncii. Mai mult,
coordonează activitatea de informatică pentru implementarea

17
noului sistem informatic BASIS, în toate unităţile băncii,
întocmeşte planul de activitate, anual şi trimestrial, al activităţii
de informatică şi urmăreşte realizarea obiectivelor respective,
coordonează activităţile de integrare treptată a sistemului existent
în noul sistem informatic, elaborează şi obţine aprobările pentru
normele interne de lucru ale Centrului Informatic, asigură, fie cu
Direcţia logistică, fie prin comisie proprie, recepţionarea
echipamentelor din cadrul programului de informatică al băncii.
De asemenea urmăreşte, prin specialiştii săi, derularea
contractelor de livrare şi instalare a echipamentelor active şi
pasive, de corelare structurală, în unităţile teritoriale ale Băncii
Agricole.
Atribuţiile Centrului Informatic, în legătură cu sistemele de
aplicaţii, sunt:
− de a instala şi de a configura platformele tehnice, tip
hardware şi sisteme de operare conform documentaţiei
de instalare şi parametrilor sistemelor de operare,
necesari pentru a susţine sistemele de aplicaţii;
− de a primi şi instala soft-ul sistemelor de aplicaţii
standard MIDAS, LEO, CITY DEALER, pe baza
documentaţiei de instalare trimise de furnizori;
− de a primi şi distribui corespunzător documentaţia
standard de sistem şi manualele de utilizare către
direcţiile de utilizatori;
− de a primi şi instala orice modificări şi dezvoltări
agreate, ce urmează a fi efectuate în sistemele de
aplicaţii standard, precum şi veniturile superioare -
dezvoltate de furnizor, însoţite de documentaţia tehnică
completă;
− de a configura mediile tehnice de operare (de test, şi de
producţie) necesare pentru a susţine sistemele de
aplicaţii;
− de a implementa noile sisteme în mediul de lucru al
băncii (mediul de producţie), pentru folosirea “live” de
către direcţiile de utilizatori;
− de a opera şi susţine sistemele de aplicaţie livrate, cu
asistenţa furnizorului acestora, pe baza contractelor de
întreţinere, în vigoare;

18
 3. Carduri
Printre sistemele mondiale majore care asigură cu succes
globalizarea plăţilor prin carduri, se pot aminti: VISA
INTERNATIONAL, EUROPAY INTERNATIONAL, AMERICAN
EXPRESS, MASTERCARD INTERNATIONAL, DINNERS (BELGIA),
JCB etc. Aceste sisteme mondiale sau regionale au asigurat, sub
forma unor organizaţii non-profit generarea unui comportament
de plăţi “uniform” excluzând orice barieră naţională, monedă
tranzacţionată sau comportament financiar particular.
Indiferent de interesele regionale ale oligarhiilor financiare
actuale, , fără a denatura rolul sau importanţa euromonedelor, a
monedelor transnaţionale sau global acceptabile, mărci precum
VISA, MASTERCARD, EUROCARD, AMERICAN EXPRESS, DINNERS
CLUB realizează internaţionalizarea neconvenţională a plăţilor
precum şi uniformitatea comportamentală în domeniul fluxurilor
de numerar sub forma unei monede unice - banul de plastic.

3.1. VISA INTERNATIONAL

VISA INTERNATIONAL este o organizaţie non-profit,

proprietate a membrilor săi, înfiinţată şi subvenţionată prin
intermediul taxelor şi costurilor de participare.
Societatea VISA INTERNATIONAL este alcătuită din
organisme financiare cum ar fi : bănci comerciale, case de
economii etc.
În momentul de faţă, VISA domină piaţa internaţională a
cardurilor. În tabelul de mai jos se află o statistică care poate da
o imagine despre dimensiunile acestei companii:

19
Nr. total de carduri VISA 555 milioane 13%
Cheltuieli anuale efectuate de deţinătorii 1070 milioane
24%
de carduri VISA USD
Nr. total de tranzacţii VISA 13, 4 miliarde 24%
Nr. total de unităţi bancare disponibile
368000 7%
pentru deţinătorii de carduri VISA
Nr. total de membri 20771 -
ATM-uri care pot fi folosite de deţinătorii
368846 32%
de carduri VISA/PLUS
- Sursa: VISA INTERNATIONAL - Cifrele se referă la sfârşitul lunii iunie 1997

3.1.1. Cardurile de tip “Clasic” (VISA Classic card)

3.1.1.1. Cardul de debit “VISA Classic”

Cu un debit-card VISA Classic clienţii pot avea un acces

convenabil, controlabil şi global la fondul lor. Acest card poate fi
autorizat prin intermediul unui EFTPOS sau ATM. Acolo unde se
folosesc sisteme manuale, sumele tranzacţionate trebuie să fie
autorizate vocal atunci când valoarea tranzacţiilor depăşeşte
plafonul limită stabilit de VISA pentru tipurile specifice de
comercianţi.
Faptul că se solicită autorizarea tranzacţiilor atunci când se
depăşeşte o anumită limită asigură un nivel de gestiune a riscului
mai ridicat decât în cazul credit-cardului. De aceea, selectarea şi
evaluarea bonităţii clienţilor sunt importante.
Serviciile suplimentare oferite de emitent contra-cost,
specifice acestui tip de card, sunt:
- înlocuirea cardurilor în situaţii excepţionale (furt, pierdere
etc.)
- eliberarea de numerar cu maximă operativitate.

3.1.1.1. Cardul de credit “VISA Classic”

Un credit-card, cu o linie de credit alocată anterior, poate fi

o alternativă viabilă. Clienţii pot cheltui, în limita plafonului
aprobat, folosind cardul. În acelaşi timp, emitenţii pot extinde
creditul într-un mod practic şi profitabil.
Metodele flexibile de autorizare ajută emitentul să menţină
controlul asupra limitelor aprobate anterior. În sisteme on-line

20
cardul poate fi folosit la EFTPOS-uri (Puncte electronice de
vânzare la comercianţi). În sisteme off-line, autorizarea telefonică
prin voce ajută la minimalizarea folosirii greşite a cardului şi a
fraudelor. În oricare din aceste situaţii, deţinătorii de carduri de
bucură la maxim de oportunităţile de a face cumpărături şi de a
obţine numerar la un mare număr de bănci, comercianţi şi ATM-
uri. (Dispozitive automate de eliberare numerar).

3.1.2. Cardul de tip “VISA Business”

Este un produs destinat a fi utilizat de persoane ce

călătoresc şi întreţin în mod regulat afaceri şi au un potenţial
financiar ridicat (firme, personal angajat al societăţilor
comerciale, patroni, familii bine situate). Utilizarea acestui tip de
card este asemănătoare cu cea a “classic cardului” - pentru
achitarea călătoriilor de afaceri, a cazării, închirierii de
autoturisme, a vacanţelor etc.

3.1.3. Cardul de tip “Gold Card/ Premier”

Emitenţii doresc să folosească un program de gold card

pentru a întări relaţiile cu clienţii importanţi. Cardul VISA Gold
domină piaţa în acest moment. Acesta oferă clienţilor cu venituri
mari acces la fondurile proprii şi la facilităţile de creditare prin
intermediul celei mai extinse reţele de ATM-uri şi comercianţi din
lume. Specific pentru acest tip de card este multitudinea de
servicii oferite de emitent contra-cost.

3.1.4. Cardul de tip “Electron Card”

Acest tip de card este un produs tip “electron” şi este în

special desemnat clienţilor ce prezintă un grad ridicat de risc în
utilizare (studenţi, elevi etc.).
El se utilizează numai prin intermediul dispozitivelor
automate de eliberare de numerar (ATM-uri sau POS). Ori de câte
ori un electron-card este folosit, trebuie obţinută autorizarea
adică emitentul decide dacă tranzacţia se face sau nu.

3.1.5. Cardul de tip “VISA Cash”

21
 Cardul de tip VISA a lansat un puternic program de
cercetare pentru prototipurile de smart-carduri, terminale şi
echipamente aferente (lucrează cu 27 de companii majore în
domeniul tehnologiei chip pentru a dezvolta aceste prototipuri).
De-a lungul timpului, creşterea capacităţilor de memorare şi
calcul a chip-urilor va permite băncilor membre să ofere clienţilor
lor carduri proiectate să îndeplinească cererile individuale ale
acestora şi vor îngloba noi informaţii adiţionale, incluzând extrasul
de cont sau alte informaţii financiare personale.
Există trei tipuri de astfel de conturi:
• De unică folosinţă: cardurile sunt cumpărate la o
valoare prestabilită şi după ce valoarea este consumată
sunt aruncate sau păstrate ca suvenir.
• Reîncărcabile: cardurile se cumpăra cu sold zero şi se
încarcă cu valoare electronică. Atunci când valoarea este
consumată, cardul de poate reîncărca cu ajutorul
dispozitivelor speciale sau a unor ATM-uri upgradate.
• Multifuncţionale: un credit sau debit-card care conţine
aplicaţia VISA Cash. Acesta este primul pas către oferta
de servicii complete prin smart-card.

3.1.6. Afinity card

Acest tip de card este in produs rezultat în urma unui acord

între VISA şi alte organizaţii sau grupuri (întreprinderi) care nu
pot fi membre VISA, cum ar fi autocluburi, societăţi profilate pe
închirieri auto, organizaţii profesionale sau caritate.

3.1.7. VISA Travellers Cheques

Cecurile de călătorie sunt destinate acoperirii cheltuielilor

pe perioada vacanţelor şi a călătoriilor de afaceri, iar reţeaua
creată de VISA este în prezent cea mai dezvoltată reţea de astfel
de cecuri din întreaga lume, acestea emiţându-se în 14 valute.

3.2. EUROPAY INTERNATIONAL

22
 Europay International este o organizaţie non-profit,
proprietate a membrilor ei, înfiinţată şi subvenţionată prin
intermediul taxelor şi a costurilor de participare.
Europay International cuprinde societatea MasterCard
International, cu sediul în SUA şi Eurocard International, cu sediul
în Belgia, cele două societăţi acordându-şi reciproc dreptul de
emitere şi acceptare a cărţilor de plată MasterCard şi Eurocard pe
teritoriul naţional al membrului.

3.2.1. Eurocard/Mastercard - classic card

Este un card tip debit-card sau credit-card care de

adresează tuturor categoriilor de utilizatori prezentând un anumit
grad de siguranţă. El poate fi folosit în întreaga lume atât pentru
tranzacţii comerciale cât şi pentru obţinerea de numerar, prin
intermediul echipamentelor electronice (ATM, POS) sau cu
preluarea manuală a datelor operaţionale.

3.2.2. Cirrus

Este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de

utilizatori cu grad înalt de risc, putând fi folosită în întreaga lume
pentru retragerea de numerar prin intermediul echipamentelor
electronice (ATM).

3.2.3. Eurocard - ATM

Este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de

utilizatori cu grad înalt de risc, putând fi folosit numai în Europa
pentru retragerea de numerar prin intermediul echipamentelor
electronice (ATM).

3.2.4. Eurocheque

Este un cec de călătorie acceptat numai în Europa, adresat

persoanelor care călătoresc frecvent şi nu deţin conturi în bancă.

3.2.5. Ede

23
 Este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de
utilizatori cu grad înalt de risc, putând fi folosită numai în Europa
pentru tranzacţii comerciale prin intermediul echipamentelor
electronice (POS).

3.2.6. Maestro

Este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de

utilizatori cu grad înalt de risc, putând fi folosit în întreaga lume
pentru tranzacţii comerciale prin intermediul echipamentelor
electronice (POS).

3.2.7. Europay CLIP

Produsul CLIP combină avantajele numerarului cu uşurinţa

în folosire, securitatea absolută şi capacitatea unică de folosire
oriunde în lume. Deţinătorul cardului foloseşte una din metodele
de încărcare cu monedă sau valute la alegere, după care este liber
să folosească cardul fie în ţara sa, fie în străinătate.

3.3. AMERICAN EXPRESS

American Express este un titlu global de plăţi prin carduri

promovat de banca americană American Express. Preluând
modelul creat de organizaţiile non-profit Eurocard sau
MasterCard, banca American Express a impus pe piaţa americană
sistemul de cărţi sub egida American Express.

3.3.1. Cardul “Business Card” American Express

Acest tip de card este orientat, în general, către acea

categorie care călătoresc foarte mult în interes de serviciu şi
întreţin în mod regulat relaţii de afaceri şi către clienţii cu un
potenţial financiar personal foarte ridicat.

3.3.2. Cardul “Gold Card” American Express

24
 Acest produs a fost creat pentru categoria de clienţi cu un
potenţial financiar foarte mare. Se impun anumite condiţii
speciale la eliberarea produsului.

3.3.3. Cardul “Classic Card” American Express

Acest produs se poate elibera oricărei categorii de client

persoană fizică. Este un produs cu o largă utilizare internaţională
şi este destinat satisfacerii necesităţilor de consum ale clienţilor
obişnuiţi ai băncii.

3.4. Activităţi bancare cu carduri în România

Anul 1992 poate fi considerat anul debutului programelor de

carduri în România.
Tranzacţii cu carduri, respectiv acceptarea la decontare a
cardurilor emise de sistemul bancar internaţional, au fost derulate
în România încă din 1972, dar acest serviciu, gestionat de
organizaţia naţională de turism, reprezenta un privilegiu numai
pentru persoanele fizice nerezidente.
Din anul 1992, bănci comerciale româneşti cum ar fi: Banca
Agricolă, Banca Comercială Română, Banca Română pentru
Dezvoltare, Banca comercială Ion Ţiriac, iar ulterior din 1995 şi
Banc Post, au pus bazele programelor de carduri în România,
angajându-se atât în emiterea cardurilor, cât şi în crearea
condiţiilor pentru acceptarea acestor instrumente de plată ca
mijloc de decontare în mediul economic românesc.
Pentru procesarea tranzacţiilor cu carduri potrivit cerinţelor
mondiale în materie, băncile comerciale amintite au constituit în
Bucureşti o societate comercială denumită Romcard, specializată
în prelucrarea automată a operaţiilor derulate prin carduri în
România. În acest fel, comercianţilor români acceptatori le-a fost
creată posibilitatea obţinerii autorizaţiilor în maxim 30 secunde şi
facilitatea decontării valutare în două zile lucrătoare.
Carduri precum “Banca Agricolă VISA Business”, “BCR VISA
International” sau “VISA BCIT” au oferit persoanelor juridice
române posibilitatea efectuării de cheltuieli în valută în orice colţ
al lumii, fără a mai fi necesară prezenţa efectivă a numerarului.
Meritele majore în constituirea componentelor bancare de plăţi
prin carduri în România au revenit produselor naţionale puse în

25
circulaţie de BCR, Banca Agricolă, Banc Post. Carduri precum
“Banca Agricolă VISA Classic”, “BCR Europay Maestro”, “BCR VISA
Classic”, “BCR Eurocard-MasterCard”, ”Banca Ion Ţiriac Eurocard-
MasterCard”. “Banc Post VISA Classic Prospera”, au generat o
adevărată modă în utilizarea instrumentelor de “plastic” ca mijloc
de plată, înlocuind treptat, cu consecvenţă, numerarul din sfera
plăţilor “en detail”.
Banca Agricolă, un mare operator de carduri în România, a
abordat însă, într-un alt mod, programul său de card naţional.
Dispunând de o largă reţea teritorială şi având un număr
impresionant de clienţi, atât din domeniul ofertei de consum
individual (puncte de desfacere etc.) cât şi al potenţialilor
utilizatori (persoane fizice cu carduri bancare), această bancă
lansează simultan atât produse tip ATM (cash) cât şi carduri de
consum direct, îngemănând funcţiile lor într-un sigur card. Astfel,
pentru necesitatea de acoperire a cheltuielilor de deplasare a
angajaţilor firmelor româneşti, dar şi pentru satisfacerea tuturor
cerinţelor de consum individual sau de grup pe parcursul
vacanţelor, concediilor, dar şi pentru oferirea posibilităţilor de
retragere de numerar în orice moment, Banca Agricolă emite un
card tip Classic care va fi folosit atât în ATM-uri cât şi în mediul
“zip-zap /imprinter” la comercianţi.

3.5. Carduri emise de Banca Agricolă

1. Banca Agricolă Eurocard/MasterCard - este un debit-card

în lei, valabil doar pe teritoriul României.
3. Banca Agricolă Eurocard/MasterCard - este un debit-card
internaţional, în dolari americani (USD).
2. Banca Agricolă VISA Business Card - este un debit-card
în lei.
4. Banca Agricolă VISA Classic - este un debit-card în lei,
valabil doar pe teritoriul României.

4. Credite

26
 4.1. Linia de credite
Prin linia de credite se înţelege modalitatea de creditare în
sistem revolving, pentru activitatea globală de exploatare a
agenţilor economici, în cadrul căreia se pot efectua acordări şi
rambursări succesive pe toate durata de valabilitate a liniei, cu
condiţia ca soldul debitor zilnic al contului de credite
20.215...”Linie globală de exploatare”, să nu depăşească nivelul
maxim al liniei de credite aprobate.
Liniile de credit se deschid pentru creditarea activităţii
curente de ansamblu a agentului economic, desfăşurată în
domeniile: aprovizionare, producţie, prestări servicii, desfacere,
etc.
1. Pot beneficia de linii de credite agenţii economici, la
care încasările şi plăţile au caracter de frecvenţă şi care
îndeplinesc criteriile prevăzute în capitolele A şi B de la Secţiunea
IV a Manualului de creditare precum şi următoarele condiţii:
1.1. La finele anului precedent şi la data solicitării
deschiderii, majorării sau prelungirii liniei de credite să se
încadreze în categoria de bonitate STANDARD şi să aibă un
serviciu al datoriei “BUN”.
1.2. Au realizat în anul precedent sau prelimină să realizeze
în anul curent o cifră de afaceri de peste 500 mil. lei.
1.3. Au un capital propriu de cel puţin 50 milioane lei.
1.4. Nu au conturi deschise la alte bănci fără acordul scris al
Băncii Agricole, iar încasările din activitatea agenţilor economici
respectivi să se deruleze prin bancă, inclusiv cele provenite din
export, dacă acestea reprezintă contravaloarea produselor sau
serviciilor exportate, creditate de Banca Agricolă.
1.5. Nu au datorii restante faţă de banc, bugetul de stat şi
bugetul asigurărilor sociale.
1.6. Desfăşoară activităţi economice de cel puţin un an iar
activităţile desfăşurate sunt eficiente.
2. Pentru agenţii economici care îndeplinesc criteriile de la
pct. 1, linia de credite se deschide pe o perioadă de maximum 6
luni, cu posibilitatea de prelungire, succesivă, pe o perioadă de
maximum 6 luni, în condiţiile prevăzute la pct. 10.2.
3. În vederea deschiderii liniilor de credite, solicitanţii
care îndeplinesc condiţiile prevăzute la pct. 1, vor depune la bancă

27
documentele prevăzute la Secţiunile VII, pct. 2 şi VIII pct. 1.1 ale
Manualului de creditare, precum şi:
a) Calculul trezoreriei nete, întocmit pe formularul din
anexa nr. 1;
b) Situaţia încasărilor în numerar din trimestrul precedent pe
formularul din anexa nr. 2;
c) Planul afacerii care va cuprinde informaţii detaliate la
fiecare punct din macheta anexa nr. 3;
4. Pe baza documentaţiei prezentate, organele băncii
vor analiza situaţia de ansamblu a societăţii urmărind
îndeplinirea riguroasă a tuturor condiţiilor de creditare şi
existenţa certă a posibilităţilor de rambursare.
4.1. La deschiderea liniei de credite, analiza se va efectua în
mod obligatoriu la sediul unităţii, organele băncii având astfel
posibilitatea să solicite justificarea anumitor date sintetice cu
documente de evidenţă primară, conturi analitice, etc.
O atenţie deosebită se va acorda verificării plăţilor efectuate
direct din încasări şi în situaţia în care sunt de valori importante,
se vor analiza cauzele, cu conducerea societăţii, căreia i se va
pune în vedere că linia de credite se va închide imediat ce banca
va constata că nu respecta reglementările legale privind
operaţiunile cu numerar.
4.2. Pe baza calcului trezoreriei nete (anexa nr. 1) se va
determina pe baza planului afacerii, contractelor şi comenzilor
privind aprovizionarea şi desfacerea produselor (serviciilor),
precum şi a altor factori care pot influenţa fluctuaţia acestuia
(extinderea sau închiderea unor capacităţi, preţuri, etc.).
5. Concluziile rezultate din analiză vor fi înscrise în
referatul de analiză (anexa nr. 19 la secţiunea VIII - adaptată
corespunzător), care va fi prezentat Biroului de risc, urmând ca
după obţinerea avizului acestuia să fie supus aprobării potrivit
prevederilor de la Secţiunea IX a Manualului de creditare.
5.1. După aprobare, banca va încheia cu împrumutatul
contractul de credite pe formularul - anexa nr. 4, potrivit
metodologiei prevăzute la Secţiunea XII, pct. 2.
5.2. În vederea efectuării de plăţi din liniile de credite,
serviciile (birourilor) de creditare vor comunica serviciilor de
contabilitate nivelul maxim aprobat al liniilor de credite deschise,
pe formularul prezentat în anexa nr. 5.
6. Utilizarea liniei de credite

28
 6.1. Potrivit Normelor metodologice de utilizare a conturilor
contabile de către societăţile bancare, aprobate prin Ordinul nr.
1418/344/1997 al Ministerului Finanţelor şi Băncii Naţionale a
României, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 bis din 27 august
1997 “operaţiunile curente de încasări şi plăţi” ale agenţilor
economici se efectuează prin CONTURILE CURENTE deschise la
bancă cu simbolul 2511.
Plăţile curente se efectuează din contul curent al agentului
economic, numai în limita soldului creditor al acestuia.
6.2. Creditele aprobate prin linia de credite se acordă în
completarea fondurilor proprii ale împrumutatului prin contul
20.215 “Linie globală de exploatare”, pe măsura necesităţii
efectuării plăţilor neacoperite din disponibilităţilor existente în
contul curent, potrivit prevederilor de la pct. 7.1. şi 7.2.
7. Pe baza comunicării primite de la serviciul (biroul) de
credite (anexa nr. 5), Serviciul de contabilitate înregistrează
angajamentul de acordare a creditului (suma maximă aprobată a
liniei de credite) în debitul contului în afara bilanţului 903
“Angajamente în favoarea clientelei”, prin creditul contului 999
“Contrapartidă”.
7.1. Pe măsura epuizării disponibilităţilor din contul curent,
serviciul de contabilitate totalizează valoarea documentelor rămase
de plată şi virează, cu notă contabilă, vizată de compartimentul de
credite, suma acestora din credite debitând contul 20.215... prin
creditul contului curent al titularului liniei de credite, din care se
vor efectua plăţile respective.
Concomitent cu suma virată din contul de împrumut în
contul curent se diminuează angajamentele evidenţiate în afara
bilanţului (debit cont 999= credit cont 903).
7.2. Virarea sumelor din creditul aprobat în contul curent al
împrumutatului, potrivit prevederilor de la pct. 7.1. se poate
efectua în toată perioada de valabilitate a liniei de credite, cu
condiţia ca soldul debitor al contului 20.215... “Linie globală de
exploatare”, să nu depăşească nivelul maxim aprobat al liniei de
credite.
7.3. Calcularea şi evidenţierea dobânzilor datorate, aferente
creditelor utilizate se fac potrivit reglementărilor din “Normele
metodologice de utilizare a conturilor de către societăţile bancare”
şi a celor emise de Direcţia de contabilitate.

29
 8. Rambursarea creditelor acordate pe baza liniei deschise
se efectuează din disponibilităţile proprii acumulate în contul
curent (în zilele în care soldul acestuia este creditor).
În acest scop, la sfârşitul fiecărei zile operative în care, după
efectuarea tuturor plăţilor scadente, soldul contului curent este
creditor, serviciul de contabilitate virează cu notă contabilă, vizată
de compartimentul de creditare, soldul acestuia în contul de
credite, debitând contul curent prin creditul contului
20.215....Dreptul băncii de a efectua aceste operaţiuni în contul
curent al împrumutatului a fost prevăzut într-o clauză distinctă în
contractul de credite.
Concomitent, cu suma rambursată se reconstituie
angajamentele evidenţiate în afara bilanţului (debit cont 903=
credit cont 999), soldul contului 903 reprezentând creditul
disponibil din linia de credite aprobată.
8.1. Este interzis ca soldul zilnic al contului curent al
agentului economic să fie creditor în zilele în care soldul contului
liniei de credite este debitor.
8.2. În situaţia în care, în ziua (zilele) următoare, obligaţiile
de plată ale titularilor liniilor de credite nu pot fi achitate în
totalitate din disponibilităţile proprii acumulate în contul curent,
acesta va fi alimentat din creditele disponibile, cu suma necesară,
potrivit prevederilor de la pct. 7.1. cu respectarea strictă a pct.
7.2.
9. Garantarea creditelor pe baza liniilor de credite
deschise agenţilor economici se va face potrivit prevederilor de la
Secţiunea X din Manualul de creditare, cu următoarele precizări:
9.1. Valoarea minimă a garanţiilor acceptate de bancă va fi
cel puţin egală cu nivelul maxim aprobat al liniei de credite, plus
dobânzile antecalculate pe perioada pentru care s-a aprobat
deschiderea sau prelungirea liniei de credite.
9.2. Pentru garantarea creditelor acordate pe baza liniei de
credite, agenţii economici, vor prezente băncii următoarele
garanţii:
− garanţii reale, constând în bunuri imobile pentru care
există o piaţă sigură de valorificare, care să reprezinte
cel puţin 40% din nivelul maxim al liniei de credite;
− cesionarea în favoarea băncii a tuturor drepturilor
băneşti pe care le are de încasat de la terţi. În acest

30
 sens, în contractul de credite se va înscrie o clauză
distinctă;
− alte garanţii prevăzute la Secţiunea X din Manual.
10. Analiza utilizării liniei de credite se efectuează
lunar, precum şi cu ocazia solicitării majorării sau
prelungirii liniei de credite.
10.1. Analiza lunară se efectuează, în perioada 25-30 a
fiecărei luni, pe baza balanţei de plăţi de verificare întocmită
pentru luna expirată, calculul trezoreriei nete (anexa nr. 1) şi a
situaţiei privind rambursările realizate în contul liniei de credite, pe
perioada de la deschiderea sau prelungirea liniei, până la data
analizei.
Calculul trezoreriei nete se întocmeşte de împrumutat şi se
prezintă băncii împreună cu balanţa de verificare şi situaţia
patrimoniului (după modelul de raportare semestrială).
În cadrul analizei, economistul (referentul) băncii, va urmări
modul în care au fost respectate condiţiile avute în vedere la
deschiderea sau prelungirea liniei, nivelul indicatorilor de bonitate,
menţinerea caracterului permanent al încasărilor şi plăţilor,
volumul rambursărilor din contul liniei de credite să se încadreze în
limitele prevăzute la pct. 10.1.1. litera b.
Concluziile rezultate din analiză vor fi înscrise în “Raportul
lunar de analiză a liniei de credite” care va cuprinde, în mod
obligatoriu, cel puţin următoarele informaţii:
− evoluţia indicatorilor financiari şi a categoriei de
bonitate la finele lunii, comparativ cu cea existentă la
deschiderea sau prelungirea liniei de credite;
− volumul încasărilor şi plăţilor efectuate prin contul
curent comparativ cu cel prognozat prin fluxul de
numerar pentru perioada analizată;
− proporţia încasărilor prin contul curent în cifra de
afaceri;
− volumul rambursărilor din perioada analizată,
evidenţiat în contul 20.215...
În funcţie de constatări, se vor propune măsurile
corespunzătoare privind:
10.1.1. Menţinerea liniei de credite la nivelul maxim aprobat,
în situaţia în care:

31
 a) indicatorii financiari corespund categoriei de bonitate
STANDARD, iar agentul economic are un serviciu al
datoriei “BUN”;
b) volumul rambursărilor, de la data deschiderii sau
prelungirii liniei de credite, până la data analizei,
reprezintă următoarele procente din soldul maxim
realizat al liniei de credite:
− până la 60 zile, cel puţin 15%;
− până la 90 zile, cel puţin 35%;
− până la 120 zile, cel puţin 50%;
− până la 150 zile, cel puţin 75%;
− până la 180 zile, cel puţin 100%;
În cazul în care rambursările nu se încadrează în limitele
prevăzute mai sus, nivelul maxim aprobat al liniei de credite se
reduce cu rambursările nerealizate.
10.1.2. Reducerea nivelului maxim aprobat al liniei de
credite cu minusurile de garanţie înregistrat la finele lunii
precedente, determinat conform anexei nr. 1;
În situaţia în care se înregistrează, atât nerealizarea
rambursărilor în limitele prevăzute la pct. 10.1.1. lit. b, cât şi
minus de garanţie, nivelul maxim aprobat al liniei de credite se
reduce cu valoarea cea mai mare;
10.1.3. Închiderea liniei de credite dacă indicatorii financiari
nu se încadrează în categoria de bonitate STANDARD, în condiţiile
prevăzute la pct. 10.2.3.
10.1.4. Majorarea nivelului maxim aprobat al liniei de
credite, la cererea împrumutatului, în cazul în care sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute la pct. 10.1.1. iar din calculul trezoreriei nete
(col. 2) rezultă deficit, în limita căruia poate fi efectuată
majorarea, cu respectarea competenţelor de aprobare în vigoare.
Pentru majorarea nivelului maxim aprobat al liniei de credite
se întocmeşte act adiţional la contractul de credit.
10.2. Cu 15 zile înainte de expirarea termenului de
valabilitate al liniei de credite împrumutaţii vor prezenta băncii
cereri, pe formularele prevăzute în Manualul de creditare, pentru
prelungirea liniilor de credite pe o perioadă de maximum 6 luni sau
vor solicita, în scris, închiderea liniilor respective.
În cererile de prelungire, împrumutaţii vor solicita
menţinerea, majorarea sau diminuarea nivelului maxim aprobat al
liniei de credite aprobată anterior.

32
 10.2.1. Cererea de prelungire va fi însoţită de ultima balanţă
de verificare întocmită la termenul stabilit de Ministerul Finanţelor,
situaţia patrimoniului (după modelul de raportare semestrială)
existent la finele lunii pentru care s-a întocmit balanţa de
verificare, calculul trezoreriei nete şi de documentele prevăzute la
pct. 3.
10.2.2. Analiza îndeplinirii condiţiilor pentru
prelungirea linie de credite se efectuează pe baza
documentelor prezentate de împrumutat, inclusiv a situaţiei
privind rambursările realizate în contul liniei de credite, pe
perioada de la deschiderea sau prelungirea acesteia, până la
data la care se face analiza.
În funcţie de constatări se va proceda după cum urmează:
a) dacă toate condiţiile sunt îndeplinite iar
rambursările sunt cel puţin de valoare egală cu soldul
maxim realizat, linia de credite se prelungeşte la acelaşi
nivel sau la un nivel majorat în limita deficitului
trezoreriei nete;
b) dacă toate condiţiile sunt îndeplinite iar
rambursările sunt mai mici decât soldul maxim realizat,
linia de credite se prelungeşte de la un nivel egal cu
rambursările efective, în limita deficitului trezoreriei nete;
c) dacă toate condiţiile sunt îndeplinite, iar din
calculul trezoreriei nete rezultă minus de garanţie, linia de
credite se prelungeşte la o valoare reprezentând nivelul
maxim aprobat la data analizei, diminuat cu valoarea cea
mai mare. În situaţia în care se constată atât nerealizarea
rambursărilor în limita prevăzută la lit. a, cât şi minus de
garanţie, prelungirea liniei se face la o valoare
reprezentând nivelul maxim aprobat la dat analizei,
diminuat cu valoarea cea mai mare. Pentru prelungirea şi
majorarea liniei de credite se întocmeşte act adiţional la
contractul de credite.
d) dacă indicatorii financiari nu se încadrează în
categoria de bonitate STANDARD sau dacă rambursările
realizate sunt mai mici de 50% din soldul maxim realizat
se va proceda la închiderea liniei de credite.
10.2.3. În cazul închiderii liniei de credite, în situaţiile
prevăzute la pct. 10.1.3. şi 10.2.2. lit. d sau la cererea
împrumutatului se va proceda astfel:

33
 a) în situaţia în care împrumutatul se încadrează în
categoriile de bonitate SUBSTANDARD, ÎNDOIELNIC şi
PIERDERE, creditele existente în sold vor fi trecute, în
funcţie de analiza ce se va efectua, în conturi simple de
împrumut şi eşalonate la rambursare pe o perioadă de
maximum 60 zile.
b) în situaţia în care împrumutatul se încadrează în
categoriile de bonitate STANDARD (dar nu îndeplineşte
celelalte condiţii pentru prelungirea liniei de credite)
sau ÎN OBSERVAŢIE şi dacă creditele existente pot fi
individualizate pe obiecte creditabile, acestea vor fi
transferate în conturi simple de împrumut şi eşalonate
la rambursare pe o perioadă de maximum 6 luni.
Eşalonarea la rambursare a creditelor existente în sold, în
situaţiile prevăzute la lit. a şi b de mai sus se va face pe baza unui
grafic de rambursare întocmit de către bancă şi pe care
împrumutatul are obligaţia potrivit clauzei prevăzute în contract
să-l accepte şi execute, necondiţionat aşa după cum acesta a fost
întocmit şi comunicat, în scris, de către bancă.
Creditele trecute în conturi simple de împrumut potrivit art.
10.2.3. lit. a şi b nerambursate la scadenţele stabilite de către
bancă, potrivit graficului de rambursare comunicat împrumutatului
se înregistrează la restanţă.
11. Controlul utilizării şi garanţiei creditelor acordate în
cadrul liniei de credite se va face lunar, conform anexei nr. 1 col. 3
precum şi potrivit prevederilor de la secţiunea XVIII a Manualului
de creditare, cu precizarea că la Cap. VI “Credite pe termen scurt”
din anexa nr. 3 la această secţiune, creditele vor fi defalcate
astfel:
VI Credite pe termen scurt - total din care:
a) credite în baza liniei de credite (ct. 512);
b) credite prin alte conturi de împrumut (ct.
5191+5192+5193+5194+5195+5196+5198) din care:
restante (ct. 5192)
12. Necesarul plafoanelor de credite şi sursele
corespunzătoare liniilor de credite se vor stabili şi aproba, potrivit
politicii de creditare a băncii.

4.2. Creditarea persoanelor fizice

34
 În scopul diversificării produselor bancare oferite populaţiei,
unităţile băncii pot acorda persoanelor fizice, în lei, credite de
consum pe termen scurt pentru procurarea de bunuri de folosinţă
îndelungată şi credite pe termen mediu pentru cumpărări de
autoturisme.
I Credite de consum cu termene de rambursare până la
24 luni, în valoare totală de până la 25 milioane lei, pentru
procurarea următoarelor bunuri gospodăreşti de folosinţă
îndelungată (noi):
− mobilă şi covoare
− obiecte electro-casnice (maşini de spălat, frigidere,
congelatoare, maşini de gătit, aparate de aer
condiţionat, etc.);
− aparate audio-video (aparate de radio - cu excepţia
celor pentru autoturisme - radio-casetofoane,
combine muzicale, televizoare etc.)
Condiţii pentru acordarea creditelor:
Pot beneficia de credite de consum personale fizice care
îndeplinesc următoarele condiţii:
• au domiciliul stabil în localitatea în are funcţionează
unitatea Băncii Agricole la care s-a solicitat creditului
sau în localităţi limitrofe acesteia:
• fac dovada cu adeverinţe de la locul permanent de
muncă sau eliberate de primării (administraţii
financiare), că realizează venituri permanente (sau
asupra averii, în cazul gospodăriilor ţărăneşti);
• prezintă un număr de un girant plătitor (angajament)
• să întrunească punctajul minim şi celelalte criterii
prevăzute în “Scoring”;
• solicitantul şi soţia (soţul) să nu aibă credite angajate la
alte bănci, CEC sau direct la unităţile comerciale care
desfac produse cu plata în rate. Această situaţie va fi
confirmată în scris pe cererea de credite prin declaraţia
pe proprie răspundere a solicitantului.
• cumpără mărfurile de la societăţi comerciale care au
conturi deschise la unităţile băncii la care se solicită
creditul.
• depun la bancă, într-un cont de disponibilităţile fără
dobândă ca avans, cel puţin 10% din valoarea bunurilor

35
 ce vor fi cumpărate, prevăzute în documentele emise în
documentele emise de vânzător (ofertă, factură
proformă, etc.)
În cazul în care, din analiza efectuate de economistul
(referentul) băncii, şi din documentele prevăzute de solicitant,
rezultă că suma ratei şi a dobânzii ce urmează să fie achitate
lunar, conform graficului de rambursare, reprezintă mai puţin
20% din veniturile lunare ale acestuia, avansul nu este
obligatoriu.
II Credite pe termen mediu pentru cumpărări de
autoturisme (până la 3 ani), în sumă maximă de până la 100
milioane de lei.
Condiţii pentru acordarea creditelor
Pot beneficia de credite pe termen mediu pentru
cumpărarea de autoturisme persoane fizice care îndeplinesc
următoarele condiţii:
• au domiciliul stabil în localitatea în care funcţionează
unitatea Băncii Agricole la care s-a solicitat creditul sau
în localităţi limitrofe acesteia;
• fac dovada, cu adeverinţe de la locul permanent de
muncă sau eliberate de primării (administraţii
financiare), că realizează venituri permanente (sau
asupra averii, în cazul gospodăriilor ţărăneşti);
• prezintă un număr de doi giranţi plătitori (angajament);
• să întrunească punctajul minim şi celelalte criterii
prevăzute în “Scoring”;
• solicitantul şi soţia (soţul) să nu aibă credite angajate la
alte bănci, CEC sau direct la unităţile comerciale care
desfac produse cu plata în rate. Această situaţie va fi
confirmată în scris pe cererea de credite prin declaraţia
pe proprie răspundere a solicitantului.
• să depună la bancă într-un cont de disponibilităţi fără
dobândă, un avans reprezentând minim 20% din
valoarea autoturismului, prevăzută în ofertă (factura
proformă) emisă de distribuitorul autorizat (dealer)

5. Managementul riscului

36
 Norme privind organizarea şi funcţionarea comitetelor
de risc de creditare din administraţia centrală şi din
sucursalele coordonatoare
Analiza şi evaluarea riscului de creditare este organizată şi
se desfăşoară în Administraţia Centrală şi în sucursalele băncii ca
o activitate distinctă, având ca obiectiv principal minimalizarea
riscului băncii în plasarea în credite a fondurilor aparţinând
acţionarilor şi deponenţilor băncii şi a celor atrase de pe piaţa
interbancară.
Analiza şi evaluarea riscului de creditare se efectuează în
funcţie de competenţele de aprobare a creditelor, respectiv la
centrală de către Serviciul de analiză şi evaluare a riscului de
creditare din cadrul Direcţiei risc de creditare, credite
neperformante şi relaţii cu sucursalele, iar la sucursalele
coordonatoare de către serviciile (birourile) de risc, organizate la
nivelul acestora pe baza metodologiei de analiză şi evaluare a
riscului de creditare.

5.1. Organizarea Comitetelor de risc de creditare din

Administraţia Centrală şi din sucursalele coordonatoare
A. Comitetul de risc din Administraţia Centrală se constituie
la nivelul Direcţiei risc de creditare, credite, credite
neperformante şi relaţii cu sucursalele şi este compus din:
− directorul direcţiei;
− directorul adjunct;
− şeful Serviciului de analiză şi evaluare a riscului de
creditare;
− şeful Serviciului de recuperare a creditelor
neperformante;
− şeful Serviciului de clarificare a creditelor, constituirea
şi clasificarea provizioanelor;
− şeful Serviciului de asigurări;
− şeful Serviciului de relaţii cu sucursalele;
Comitetul de risc, organizat la nivelul Direcţiei risc de
creditare, credite neperformante şi relaţii cu sucursalele este

37
condus de directorul direcţiei, iar în lipsa acestuia de directorul
adjunct.
Şedinţele de lucru ale Comitetului de risc se vor organiza ori
de câte ori apare necesitatea analizării din punct de vedere al
expunerii băncii la riscul de creditarea cererilor de credite sau
eliberării scrisorilor de garanţie, deciziile finale fiind luate cu
majoritate absolută (jumătate+1)
B. La nivelul sucursalelor coordonatoare sunt constituite
servicii (birouri) de risc care sunt organizate potrivit
Regulamentului de organizare şi funcţionare a Băncii Agricole
S.A., având următoarele sarcini:
1. Analiza şi evaluarea riscului de creditare asupra
solicitărilor de credite adresate atât sucursalelor
coordonatoare cât şi unităţilor din subordinea acestora.
2. Gestionarea riscului de creditare începând din
momentul acordării şi până la achitarea în întregime a
datoriilor către bancă de împrumutaţi.
3. Clasificarea creditelor şi determinarea
provizioanelor specifice de risc, conform Normelor nr.
3/1994 ale Băncii Naţionale a României şi cele elaborate
în acest sens de Banca Agricolă S.A.
4. Gestionarea creditelor neperformante la agenţii
economici care au cont la Banca Agricolă, pe baza
normelor de lucru elaborate în acest sens.
5. Monitorizarea activităţii de asigurări care se
desfăşoară în bancă conform convenţiilor încheiate cu
ASIROM şi AGRAS.
În exercitarea atribuţiilor sale, serviciul (biroul) de risc din
sucursală este condus de către şeful serviciului (biroului).
Comitetul de risc din sucursala coordonatoare cuprinde şeful
de serviciu (birou) şi salariaţii din subordinea acestuia, şedinţele
de lucru fiind organizate ori de câte ori apare necesitatea
analizării unei cereri de credite sau eliberării unei scrisori de
garanţie, deciziile fiind luate cu majoritate absolută.

II Funcţionarea Comitetelor de risc de creditare din

Administraţia centrală şi din sucursalele coordonatoare

A. Administraţia centrală

38
 1. Comitetul de risc, constituit la nivelul Administraţiei
centrale îşi va desfăşura activitatea pe baza analizelor de evaluare
a riscului efectuate în centrală de către Serviciul de analiză şi
evaluarea riscului de creditare din cadrul Direcţiei risc de
creditare, credite neperformante şi relaţii cu sucursalele.
2. La administraţia centrală, documentaţiile de credit (în lei
şi valută), precum şi cele pentru eliberarea scrisorilor de garanţie
din disponibilităţile proprii de agent economic, fără rezervarea în
conturi separate de disponibilităţi, împreună cu referatele de
analiză însuşite de şefii serviciilor de creditare se vor preda
Direcţiei risc de creditare, credite neperformante şi relaţii cu
sucursalele.
2.1. Documentaţiile primite la Serviciul de analiză şi
evaluare a riscului de la serviciile de creditare, vor fi înregistrate
în Registrul de evidenţă, după care, conducerea Direcţiei risc de
creditare, credite neperformante şi relaţii cu sucursalele le va
repartiza către şeful Serviciului de risc, în vederea efectuării
analizei în cadrul serviciului respectiv.
2.2. Analiza documentaţiilor primite se va efectua în maxim
3 zile lucrătoare, urmărind în principal analiza şi evaluarea riscului
de creditare, punând în evidenţă potenţialele pericole ce pot apare
în dezvoltarea normală a procesului de creditare. Analiza şi
evaluarea riscului de creditare se vor efectua potrivit normelor
proprii.
2.3. Concluziile analizei efectuate potrivit prevederilor de la
pct. 2.2. vor fi cuprinse în referatul de analiză şi evaluare a
riscului care, după însuşirea de către şeful serviciului, va fi supus
dezbaterii Comitetului de risc, care va formula recomandări care
au ca principal scop limitarea riscului.
În cazul recomandării “FAVORABILE” sub rezerva îndeplinirii
anumitor condiţii, acestea vor fi menţionate expres în referatul de
analiză şi evaluare a riscului de creditare.
2.4. În cazul în care recomandarea este “NEFAVORABILĂ”,
motivele care au determinat această hotărâre vor fi menţionate
detaliat în referatul de analiză şi evaluare a riscului de creditare.
3. Deciziile Comitetului de risc din centrală, vor fi
consemnate în scris în referatul de analiză şi evaluare a riscului
de creditare, sub formulele:
3.1. RECOMANDARE FAVORABILĂ

39
 3.2. RECOMANDARE FAVORABILĂ sub rezerva îndeplinirii
următoarelor CONDIŢII (se vor menţiona condiţiile)
3.3. RECOMANDARE NEFAVORABILĂ din următoarele
MOTIVE (se vor arăta motivele)
3.4. După consemnarea deciziei se vor înscrie numele şi
prenumele membrilor prezenţi ai Comitetului de risc, funcţiile şi
votul “pentru” sau “împotrivă” ale acestora, după care urmează
semnăturile.
4. Documentaţiile de credite sau cele pentru eliberarea
scrisorilor de garanţie asupra cărora s-a efectuat analiza şi
evaluarea riscului de creditare împreună cu referatul pe care a
fost consemnată decizia Comitetului de risc potrivit pct. 3.1.-3.3.
se restituie departamentului sub semnătura depusă în col. 9 a
registrului de evidenţă (anexa nr. 1)
B. Comitetele de risc din sucursalele coordonatoare
5. Comitetele de risc la nivelul sucursalelor îşi vor desfăşura
activitatea pe baza analizelor de evaluare efectuate de către
economistul (referentul serviciului de risc).
5.1. Documentaţiile de credite (în lei sau valută), precum şi
cele pentru eliberarea scrisorilor de garanţie din disponibilităţile
proprii ale agenţilor economici, fără rezervarea sumelor de conturi
separate de disponibilităţi, împreună cu referatele de analiză
însuşite de şefii serviciilor (birourilor) de creditare, se vor preda
serviciului (biroului) de risc.
Prezentarea şi restituirea documentaţiilor de credite
promovate de către unităţile teritoriale ale sucursalei
coordonatoare se vor face printr-un delegat, care să poată oferi
informaţii despre documentaţia prezentată.
5.2. Documentaţiile primite la serviciul (biroul) de risc de la
serviciul (biroul) de creditare vor fi înregistrate în Registrul de
evidenţă, după care vor fi repartizate de către şeful serviciului
(biroului), salariaţilor din subordine în vederea efectuării analizei.
5.3. Analiza documentaţiilor primite se va efectua în maxim
3 zile lucrătoare, potrivit normelor proprii, urmărind în principal
ca analiza şi evaluarea riscului de creditare să evidenţieze
potenţialele pericole ce pot apare în dezvoltarea normală a
procesului de creditare.
6. Concluziile rezultate din analiză, cuprinse în referatul de
analiză şi evaluare a riscului de creditare, vor fi supuse analizei

40
Comitetului de risc, care va emite recomandări asupra cererilor de
credite şi/sau eliberării scrisorilor de garanţie bancară.
6.1. Comitetul de risc emite recomandări favorabile (cu/fără
condiţii) sau nefavorabile numai cu majoritatea absolută a
voturilor “pentru” ale membrilor prezenţi (50%+1).
6.2. În cazul recomandării favorabile cu îndeplinirea
anumitor condiţii, acestea vor fi menţionate expres în referatul de
analiză şi evaluare a riscului de creditare.
6.3. În cazul în care recomandarea este nefavorabilă,
motivele care au determinat această hotărâre vor fi menţionate
detaliat în referatul de analiză şi evaluare a riscului de creditare.
7. Hotărârile Comitetului de risc din sucursala
coordonatoare, vor fi consemnate în scris în referatul de analiză şi
evaluare a riscului de creditare, sub formulele:
7.1. RECOMANDARE FAVORABILĂ
7.2. RECOMANDARE FAVORABILĂ sub rezerva îndeplinirii
următoarelor condiţii (se vor menţiona condiţiile)
7.3. RECOMANDARE NEFAVORABILĂ din următoarele motive
(se vor arăta aceste motive).
7.4. După consemnarea deciziei se vor înscrie numele şi
prenumele membrilor prezenţi ai comitetului de risc, funcţiile şi
votul “pentru” sau “împotrivă” ale acestora, după care urmează
semnăturile.
8. Documentaţiile de credite sau pentru eliberarea
scrisorilor de garanţie asupra cărora s-a efectuat analiza şi
evaluarea riscului de creditare, împreună cu referatul pe care a
fost consemnată decizia comitetului de risc potrivit pct. 7.1.-7.3.,
se restituie serviciului (biroului) de creditare, sub semnătura
depusă în col. 9 a registrului de evidenţă.

5.2. Dispoziţii comune

9. Având în vedere caracterul prudenţial al analizelor
efectuate, concluziile Comitetului de risc reprezintă recomandări
referitoare la limitarea expunerii băncii la riscul de creditare,
acestea fiind prezentate odată cu documentaţiile de creditare la
nivelele ierarhice conform concepţiilor de aprobare a creditelor.

41
 5.3. Metodologia de analiză şi evaluare a riscului de
creditare
În activitatea curentă a băncii, toate produsele şi serviciile
bancare, deci şi creditul , conţin elementele de risc, Riscul de
credit este generat în principal de posibilitatea apariţiei pe
parcursul derulării contractului de credit, a unor dificultăţi legate
de activitatea la termen a obligaţiilor legate de activitatea la
termen a obligaţiilor asumate de clienţii băncii, care nu au putut fi
sesizate la analiza, evaluarea şi aprobarea creditelor.
Banca are organizată ca activitate distinctă analiza şi
evaluarea riscului de creditare, folosind în acest sens diferite
metode de analiză cu scopul de a lua măsurile care se impun în
vederea minimalizării acestui risc.
Analiza şi evaluarea riscului de creditare se efectuează
avându-se în vedere următoarele categorii de riscuri:
− Riscul financiar;
− Riscul comercial;
− Riscul de garanţie;
− Riscul managerial;
− Riscul de senzitivitate;

I Analiza şi evaluarea riscului de creditare la persoanele

juridice

1.1. Riscul financiar (RF) reflectă dificultăţile ce pot apare în

activitatea financiară a firmei legate mai ales de posibilităţile de
achitare la termen a obligaţiilor către bancă.
În vederea asigurării unei bune comparabilităţi, datele de
referinţă la care se vor efectua analizele riscului financiar vor fi
cele de la finele ultimului an şi 30.VI anul curent. Pentru
activităţile din agricultură, inclusiv pentru prestări de servicii de
tip AGROMEC şi construcţii, analiza se va efectua la finele
ultimului an, iar pentru activităţile de turism care are caracter
sezonier analiza se va efectua la închiderea perioadei de activitate
respective.
Analiza concretizată în referatul serviciului de risc va fi
efectuat la cea mai apropiată dată fată de solicitarea creditului.

42
 Analiza riscului firmei se efectuează cu ajutorul metodei
scorurilor (Z) bazată pe modelul J. Conan şi M. Holder, care
permite evaluarea riscului de faliment şi are la bază următoarea
formulă de calcul: Z=0,24*X1+0,16*X 2+0,16*X 3-0,87*X 4 -0,10*X 5
în care X1 ,X 2 ,X 3 ,X 4 ,X 5 , sunt indicatori economico-financiari:
EBE
X1 =
Datorii totale

Capital propriu
X2 =
Activ total

Active circulante (fara stocuri)

X3 =
Activ total

Având în vedere particularităţile unor domenii de activitate,

stocurile vor fi luate în calculul activelor circulante în următoarelor
situaţii:
− la societăţile comerciale care solicită credite pe stocuri în
vederea prelucrării şi industrializării acestora
− în sectorul zootehnic
− în sectorul vegetal
În toate aceste cazuri în care există stocuri
necorespunzătoare calitativ, fără desfacere asigurată, acestea vor
fi scăzute din activele circulante.
Cheltuieli financiare
X4 =
Cifra de afaceri

Cheltuieli cu personal
X5 =
Valoare adaugata
Pe baza scorurilor rezultate, interpretarea riscului de
faliment se va efectua după cum urmează:
a. Z>0,16 - situaţia financiară a firmei este bună, riscul
de faliment este < de 10%
b. 0,10<Z<0,16 - situaţia financiară a firmei este bună,
riscul de faliment fiind cuprins între 10% şi 30%
c. 0,04<Z<0,10 - situaţia financiară a firmei este în
atenţie, riscul de faliment fiind cuprins între 30% şi 60%
d. Z<=0,04 ritmul de faliment este > de 65%
1.2. Riscul comercial (RC) - reprezintă incertitudinea ce
poate să apară în încasarea clienţilor şi va fi evaluat în funcţie de

43
specificul activităţii desfăşurate de agentul economic, după una
din cele 2 variante prezentate:
a) gradul de încasare al clienţilor care se va calcula după
formula:
Rulajul creditor al conturilor clienti
G.I.C. =
Rulajul debitor al conturilor clienti

Evaluarea riscului comercial se face astfel:

G.I.C.> 90% - risc redus
70%<G.I.C.<90% - risc mediu
G.I.C.<=70% - risc maxim

b) perioada medie de încasare a clienţilor

Clienti * T
PMIC =
Cifra de Afaceri

PMÎC<=30 zile - risc redus

30<PMÎC<= 60 zile - risc mediu
PMÎC> 60 - risc ridicat

1.3. Riscul de garanţie (RG) - este reprezentată de

posibilitatea apariţiei unor dificultăţi legate de valorificarea
bunurilor aduse în garanţie în situaţia în care împrumutatul nu
rambursează creditul şi nu plăteşte dobânzile aferente conform
prevederilor contractului de credite.
Evaluarea riscului de garanţie se face ]n funcţie de gradul
de lichiditate, valabilitate şi controlabilitate a garanţiilor şi va fi
apreciat astfel:
a. siguranţa maximă: garanţii necondiţionate şi irevocabile
emise de Ministerul Finanţelor pe baza mandatului Guvernului
României acordat prin acte normative, scrisori de garanţie emise
de bănci, cambii acceptate de tras şi avalizate de bănci, gaj cu
deposedare (obiecte de artă, bijuterii sau metale preţioase),
depozite bancare în valută sau lei, după caz, precum şi garanţii
emise de Fondul Român de Garantare a Creditelor şi Fondul
Român de Garantare a Creditului Rural: titluri emise şi garantate
de stat, ipoteci asupra clădirilor cu destinaţie de locuinţă situate
în centrul oraşelor mari: reşedinţe de judeţ şi în staţiunile de
odihnă montane.
b. siguranţă medie

44
 Grupa I: ipoteci asupra: clădirilor cu destinaţie de spaţii
industriale (fabrici, ateliere uşor adaptabile), spaţiilor comerciale
(magazine şi sedii), clădirilor cu destinaţie de locuinţă (pentru
cele din mediul rural numai dacă pot fi valorificate) şi terenurilor
din intravilan din oraşe mari şi localităţi turistice; cesiunea
creanţelor din exporturi cu plata prin acreditive irevocabile emise
de bănci agreate de Banca Agricolă - S.A., cu condiţia ca
acreditivele să fie domiciliate la aceasta, contractul de gaj şi
contractul de cauţiune, ipoteci asupra fermelor agrozootehnice din
mediul rural, utilaje şi maşini, bunuri cumpărate din credite cu
condiţia existenţei de posibilităţi rapide şi sigure de valorificare.
Grupa II : bunuri second-hand cumpărate din credite cu
condiţia existenţei posibilităţii rapide şi sigure de valorificare, etc.
c. garanţii nesigure: maşini şi utilaje mai vechi de 5 ani,
gospodării ţărăneşti, alte garanţii.
1.4. Riscul managerial (RM) - este determinat de calitatea
echipei de conducere a firmei şi va fi analizat pe baza cunoaşterii
directe a acestora de către economistul (referentul) băncii.
Evaluarea riscului managerial se va face în funcţie de
următoarele caracteristici ale echipei de conducere:
a. este (nu este) calificată şi are (nu are) experienţă
îndelungată în domeniul în care firma îţi desfăşoară activitatea.
b. evoluţia în timp a indicatorilor economico-financiari, a
demonstrat (nu a demonstrat) capacitatea necesară în conducerea
eficientă a afacerii.
c. a avut (nu a avut) relaţii corespunzătoare cu banca, a
(nu a) efectuat operaţiuni prin contul deschis; a (nu a) deschis
conturi la alte bănci; a (nu a) rambursat la termen împrumuturile;
a (nu a) plătit la termen împrumuturile; a (nu a) plătit la termen
dobânzile etc., iar cu parteneri de afaceri: sunt (nu sunt)
parteneri permanenţi, şi-a (nu şi-a) plătit la timp furnizorii, şi-a
(nu şi-a) încasat la timp debitorii, a avut (nu a avut) litigii cu
partenerii, dacă a fost implicată în evaziuni fiscale, etc.
1.5. Riscul de senzitivitate (RS) Pentru invenţiile pe termen
mediu şi lung (la agenţi economici şi persoane fizice), în analiza şi
evaluarea riscului de creditare se face şi o analiză de senzitivitate.
În analiza senzitivităţii se folosesc 2 indicatori:
RIRB =rata de rentabilitate financiară calculată pe baza
fluxului de numerar pentru varianta de bază,

45
 indicator calculat şi până acum pentru toate
proiectele de investiţii.
RIRF =rata de rentabilitate financiară calculată pe baza
aceluiaşi flux de numerar, la care se aplică o
creştere de 1% a costurilor de producţie faţă de
venituri, ca urmare a acţiunii cumulate a factorilor
sus menţionaţi.
Condiţiile care se cer îndeplinite sunt ca: RIR F să fie mai
mare decât rata dobânzii aferentă creditului propus spre
aprobare.
Riscul total (RT) de creditare se va determina pe baza
punctajelor acordate pe clasa de risc, prevăzute în anexa ????
a) RT=RF+RC+RG+RM (pentru credite pe termen scurt)
b) RT= RF+RC+RG+RM+RS (pentru creditele de investiţii)
Clasele de risc:
- clasa I 100-80 puncte
- clasa II 79-55 puncte
- clasa III < 55 puncte
Semnificaţia claselor de risc:
Clasa de risc I - Societăţile comerciale din această clasă au
performanţe financiare foarte bune, fapt care permite achitarea la
scadenţă a obligaţiilor faţă de bancă. Se prefigurează menţiunea
şi în perspectiva a performanţelor financiare, iar garanţiile oferite
de aceşti clienţi asigură siguranţa maximă. Riscul de creditare
este minim.
Clasa de risc II - Performanţele financiare ale firmelor
analizate sunt bune, dar nivelul prezent nu poate fi menţinut în
perspectivă. Garanţiile oferite de client conferă o siguranţă medie.
Riscul de creditare este mediu, avizul favorabil fiind dat numai cu
îndeplinirea unor condiţii suplimentare privind indicatorii
financiari, garanţiile etc.
Clasa de risc III - Performanţele financiare sunt scăzute sau
indică pierdere, nu pot fi plătite datoriile către bancă, iar
garanţiile prezentate nu asigură posibilităţile de transformare
rapidă în lichidităţi. Ritmul de creditare este foarte mare.

5.4. Analiza şi evaluarea riscului de creditare la

persoanele fizice

46
 2.1. Analiza riscului de creditare se efectuează asemănător
cu cea pentru agenţii economici (cap. I) cu următoarele precizări:
2.1.1. Riscul financiar este legat de posibilitatea apariţiei
unor dificultăţi ale solicitantului privind realizarea veniturilor care
să-i asigure acoperirea consumului propriu, inclusiv plata
impozitelor şi a taxelor locale, precum şi a excedentului necesar
rambursării creditelor şi plăţii dobânzilor bancare.
Evaluarea riscului financiar se determină în funcţie de
gradul de rentabilitate al activităţilor, produselor, obiectivelor
creditate astfel:
a. credite pentru producţie

R>15% - risc redus

5%<=R<=15% - risc mediu
R<5% - risc mare

Venituri totale - Cheltuieli totale

R =
Cheltuieli totale

b. credite în valută pentru activitatea de investiţii, rata

internă a rentabilităţii să fie:
RIR>15% - risc redus
RIR=15% - risc mediu
RIR<15% - risc maxim
c. credite în lei pentru activităţile de investiţii, rata internă
a rentabilităţii să fie:
RIR>rata dobânzii - risc redus
RIR=rata dobânzii - risc mediu
RIR<rata dobânzii - risc maxim
2.1.2. Riscul managerial este dat de calităţile profesionale şi
morale ale persoanelor fizice şi va fi apreciat în funcţie de:
a) vârstă, pregătire profesională şi experienţă în domeniu;
b) modul în care este cunoscută persoana respectivă în
localitate (aprecierea vecinilor, rudelor etc.);
c) relaţiile persoanelor fizice cu banca, cu organele locale
(administraţii financiare etc.) şi cu ceilalţi cetăţeni.
2.1.3. Riscul de garanţie şi riscul de senzitivitate vor fi
analizate conform pct. 1.3. şi pct. 1.5.

47
 2.2. Riscul total de creditare se va determina pe baza
punctajelor acordate pe clasele de risc prevăzute în anexa
nr. ?????
a) Pentru creditele pe termen scurt: RT=RF+RM+RG
b) Pentru creditele de investiţii RT=RF+RM+RG+RS
Clasele de risc:
- clasa I: 70 - 100 puncte;
- clasa II: 70 - 79 puncte;
- clasa III: <70 puncte;
Pentru creditele de consum, analiza riscului de creditare se
va efectua ţinând cont de prevederile normelor privind creditarea
persoanelor fizice.
EVALUAREA RISCULUI TOTAL DE CREDITARE
- agenţii economici persoane juridice -

Categorii de risc Indicatori Punctaj

T.S. T.L.
1. Riscul financiar Z>0,16 50 45
0,10<Z<=0,16 40 40
0,04<Z<=0,10 30 30
Z<0,04 0 0
2. Riscul comercial Punctaj maxim 20 15
- risc minim 20 15
- risc mediu 10 10
- risc mare 5 5
3. Riscul de Punctaj maxim 20 puncte
garanţie
- garanţii sigure 20
- garanţii cu siguranţă medie gr. I 15
gr. II 10
- garanţii nesigure 5
4. Riscul managerial, din care: Max. 10
puncte
- echipă calificată, cu experienţă mare în 5
- experienţă şi domeniu 2
calificare - echipă eterogenă şi experienţă redusă 1
- echipă necalificată şi fără experienţă
- relaţii foarte bune cu banca şi terţii 5
- relaţii cu banca - relaţii bune cu banca şi terţii 3
- relaţii necorespunzătoare cu banca şi terţii 1
5. Riscul de senzitivitate Max. 10
puncte
r<75% 10
r>=75% 0
5.5. Bonitatea

48
 Bonitatea reprezintă performanţa financiară a agenţilor
economici care atestă încrederea pe care acesta o inspiră băncii în
momentul solicitării unui credit de a restitui la scadenţă, creditele
contractate împreună cu dobânzile aferente.
Bonitatea financiară se determină prin calcularea unor
indicatori financiari pe baza datelor din formularele contabile, în
funcţie de perioada în care se determină, astfel:
a. anual - bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere;
b. semestrial - rezultate (01) şi situaţia patrimoniului (02);
c. lunar - balanţa de verificare;
Formularele anuale şi semestriale din care se extrag datele
pentru determinarea bonităţii trebuie şi fie vizate pentru depunere
la Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de
stat judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
Indicatori financiari şi formulele de calcul:
Active circulante
1. Lichiditatea generala =
Datorii curente

Capital propriu
2. Solvabilitatea patrimoniala =
Total pasiv

Profit brut
3. Rata profitului brut =
Cifra de afaceri

Profitul net
4. Rata rentabilitatii financiare = * 100
Capital propriu

Datorii curente
5. Gradul de indatorare = * 100
Total activ

Nr.
Indicatori 20 puncte 15 puncte 10 puncte 5 puncte
crt.
Lichiditatea
1 >2 : 1 1,6-2 : 1 1,31,5 : 1 0,1-1,2 : 1
generală
Solvabilitatea 20% - 10%- 0,1%-
2 > 30%
patrimonială 30% 19,9% 9,9%
Rata profitului 1,5%- 0,1%-
3 >5% 35-5%
brut 2,9% 1,4%
Rata
0,1%-
4 rentabilităţii >10% 6%-10% 3%-5,9%
2,9%
financiare

49
 Gradul de
5 0-0,25 0,26-0,50 0,51-0,75 0,76-1
îndatorare

Încadrarea pe categorii de bonitate

În funcţie de punctajul obţinut, fiecare agent economic cu
personalitate juridică va fi încadrat într-unul din următoarele
categorii de bonitate, astfel:
Categoria A 80-100 puncte STANDARD
Categoria B 60-79 puncte ÎN OBSERVAŢIE
Categoria C 40-59 puncte SUBSTANDARD
Categoria D 20-39 puncte ÎNDOIELNIC
Categoria E <20 puncte PIERDERE

Corecţii ale încadrării pe categorii de bonitate

Încadrarea agenţilor economici pe grupe de bonitate în

funcţie de indicatorii financiari, poate fi corectată în funcţie de
unii factori subiectivi, astfel:
1. Infuzie de capital (emisiune de acţiuni, asocieri
etc.) în perioada imediat următoare (până la 90 de zile).
- Bonificaţie 15 puncte;
2. Preluarea unor riscuri de către stat sau alte
organe abilitate.
- Bonificaţie 15 puncte;
3. Existenţa unui program de restructurare
economică şi de conducere cu posibilităţi certe de
aplicare; - Bonificaţie 15 puncte;
4. Retehnologizarea producţiei în anul analizat, care
va conduce la plusuri de producţie şi venituri, reduceri de
costuri şi implicit obţinere de profit suplimentar
- Bonificaţie 10 puncte
5. Vocaţie la export a producţiei şi câştigarea de noi
pieţe de desfacere
- Bonificaţie 10 puncte
6. Fuziuni care vor permite îmbunătăţirea
indicatorilor financiari (asigurarea de materii prime la
preţuri mai avantajoase, eliminarea unor verigi
intermediare, condiţii mai bune de prezentare şi
desfacere etc.) - Bonificaţie 10 puncte

50
 7. Calitatea echipei de conducere
- Bonificaţie max. 15 puncte

Interpretarea încadrării pe categorii de bonitate

Categoria A: Performanţele sunt foarte bune şi permit

achitarea la scadenţă a dobânzii şi a ratei. Totodată se
prefigurează menţinerea şi în perspectivă a performanţelor
financiare la un nivel ridicat.
Categoria B: Performanţele financiare sunt bune sau foarte
bune, dar nu pot menţine acest nivel în perspectivă mai
îndelungată.
Categoria C: Performanţele sunt satisfăcătoare dar au o
evidentă tendinţă de înrăutăţire.
Categoria D: Performanţele financiare sunt scăzute şi cu o
evidentă ciclicitate la intervale scăzute de timp.
Categoria E: Performanţele financiare arată pierderi şi
există perspective clare că nu pot fi plătite nici ratele scadente
nici dobânzile.

6. Legea bancară (nr. 58/1998)

Legea bancară este constituită din 16 capitole astfel:
Capitolul I - “Dispoziţii generale” - cuprinde 3 secţiuni după
cum urmează:
a) Secţiunea I - “Domeniul de aplicare” - defineşte spaţiul
juridic în are poate fi aplicată legea bancară: “Prezenta lege se
aplică băncilor, persoanelor juridice române, constituite ca
societăţi comerciale, precum şi sucursalele din România ale
băncilor, persoane juridice străine.”
b) Secţiunea a 2-a - “Definiţii” - stabileşte semnificaţiile
exacte acordate definiţiilor, termeni şi expresii definitorii pentru
domeniul financiar-bancar.
c) Secţiunea a 3-a - “Interdicţii” - stabileşte principalele
interdicţii în desfăşurarea unei activităţi bancare de către
persoanele fizice sau juridice.

51
 Capitolul II - “Activităţi permise băncilor” - expune
principalele activităţi ce sunt permise prin autorizare de către
Banca Naţională a României.
Capitolul III - “Autorizarea băncilor” - prezintă principalele
etape pe care o bancă trebuie să le parcurgă pentru a obţine
autorizarea de funcţionare acordată de BNR, precum şi condiţiile
pe care trebuie să le îndeplinească în acest sens.
Capitolul IV - “Retragerea autorizaţiei” - prezintă condiţiile
când BNR poate retrage unei bănci autorizaţia de funcţionare
precum şi procedura de retragere a autorizaţiei.
Capitolul V - “Fuziunea şi divizarea băncilor” - combină şi
completează dispoziţiile legale existente privitoare la fuziunea şi
divizarea băncilor.
Capitolul VI - “Organizarea şi conducerea băncilor” -
prezintă cadrul organizatoric obligatoriu impus de BNR băncilor
comerciale precum şi structura calitativă a personalului din
conducerea băncii.
Capitolul VII - “Conflictul de interese” - defineşte acţiunile
de urmat în cazul ivirii unui conflict de interese între bancă şi
administratorul acesteia.
Capitolul VIII - “Secretul profesional” - consfinţeşte prin
lege obligaţia personalului de a păstra secretul profesional chiar şi
după încetarea activităţii la respectiva bancă.
Capitolul IX - “Cerinţe operaţionale” - cuprinde 7 secţiuni
după cum urmează:
a) Secţiunea 1 - “Dispoziţii generale” - conţine referiri la
politicile de credit şi valutare a băncilor comerciale, norme
prudenţiale şi conturi obligatorii la BNR.
b) Secţiunea 2 - “Cerinţe de capital” - defineşte normele de
constituire a capitalului social, de majorare sau de diminuare a
acestuia, precum şi cerinţele referitoare la rezerve.
c) Secţiunea 3 - “Cerinţe prudenţiale” - certifică principale
norme de clasificare a riscului conferit de agenţii economici clienţi
ai băncilor.
d) Secţiunea 4 - “Acţionari semnificativi” - defineşte limita
de 5% din capitalul social ca limită inferioară pentru obţinerea
atributului de “acţionar semnificativ”.
e) Secţiunea 5 - “Tranzacţii interzise” - aşa cum lasă de
bănuit, această secţiune conţine acele operaţiuni pe acare nu le
poate efectua o bancă comercială.

52
 f) Secţiunea 6 - “Documente contractuale, registre şi
evidenţe” - impune băncilor comerciale păstrarea unei evidenţe
detaliate cuprinzând: contractele de societate, registrul
acţionarilor, hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor, actele ce
evidenţiază activitatea sa bancară etc.
g) Secţiunea 7 - “Conturi, situaţia financiară şi controlul
acestora” - impune băncilor comerciale păstrarea unei evidenţe
contabile stricte care să releve activitatea acesteia. Mai mult
băncile sunt obligate să prezinte la BNR situaţia lor financiară pe
baza elementelor de bilanţ contabil.
Capitolul X - “Transferul de fonduri” - certifică supervizarea
transferului rapid de fonduri şi a plăţilor fără numerar de către
BNR care pe de altă parte va acţiona astfel încât să eficientizeze
aceste operaţiuni.
Capitolul XI - “Supravegherea prudenţială a băncilor” - BNR
supraveghează activitatea băncilor, pe baza rapoartelor de
prudenţă bancară sau prin inspecţii.
Capitolul XII - “Măsuri de remediere şi sancţiuni” - în cazul
în care apar disfuncţionalităţi în activitatea normală a băncii, BNR
aplică o serie de măsuri de remediere specificate în acest capitol
şi aplică sancţiuni celor ce se fac vinovaţi de aceste
disfuncţionalităţi.
Capitolul XIII - “Măsuri de instituire a supravegherii
speciale şi de administrare a băncilor” - cuprinde două secţiuni
astfel:
a) Secţiunea 1 - “Măsuri de instituire a supravegherii
speciale a băncilor” - astfel de măsuri se aplică în cazul în care
banca în cauă a încălcat legea sau reglementările prudenţiale
emise de BNR. Se constituie o comisie de 5-7 specialişti ai BNR
din care unul va îndeplini funcţia de preşedinte iar altul pe cea de
vicepreşedinte.
b) Secţiunea a 2-a - “Măsuri de administrare specială a
băncilor” - se instituie în cazul în care măsurile de supraveghere
nu dau rezultate în 120 de zile.
Capitolul XIV - “Căi de contestare” - prezintă căile de
contestare legală a acestei legi bancare (la consiliul de
administrare a BNR).
Capitolul XV - “Dispoziţii tranzitorii” - face referire la
cazurile de autorizare nesoluţionate şi/sau care nu corespund cu
prevederile legii bancare.

53
 Capitolul XVI - “Dispoziţii finale” - se referă la:
− organizarea de asociaţii profesionale de către băncile
comerciale;
− activitatea de finanţare a întreprinderilor mici şi
mijlocii: restaurare, modernizare, privatizare,
stimularea exporturilor etc.
− termenul de intrare în vigoare al prezentei legi şi norme
referitoare la aceasta.

7. Organigrama

Capitolul I - Dispoziţii generale

Banca Agricolă S.A. îşi desfăşoară activitatea pe baza
legislaţiei în vigoare din România, Actul constitutiv şi Contractul
de societate.
Banca Agricolă S.A. este persoană juridică română, fiind
organizată ca societate comercială pe acţiuni, acţionând
independent, în condiţiile economiei de piaţă şi are sediul
Administraţiei Centrale în Municipiul Bucureşti.
Banca Agricolă S.A. are ca obiect de activitate efectuarea
tuturor operaţiunilor bancare specifice unei bănci comerciale,
după cum urmează:
a) acceptarea de depozite, în lei ţi valută, de la
persoane fizice şi juridice române şi străine;
b) contractarea de credite în lei şi valută;
c) emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de
credit;
d) plăţi şi decontări;
e) transferuri de fonduri;
f) emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente;
g) tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu
instrumente monetare negociabile;
h) tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu
valută;

54
 i) tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu
metale preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;
j) operaţiuni de distribuire de valori mobiliare, în
calitate de membru al unui grup de vânzare;
k) acţionarea ca agent custode pentru valori
mobiliare;
l) desfăşurarea de activităţi de depozitare pentru
fonduri deschise de investiţii şi societăţi de investiţii;
m) închirierea de casete siguranţă;
n) consultanţă financiar-bancară;
o) operaţiuni de mandat;
Banca Agricolă S.A. prin aparatul său din Administraţia
centrală, îndrumă şi controlează activitatea bancară a unităţilor
sale teritoriale şi urmăreşte ca activitatea acestora să se
desfăşoare potrivit legii şi normelor băncii.
În desfăşurarea activităţii sale, Banca Agricolă S.A.
colaborează cu Ministerul Finanţelor, BNR, celelalte societăţi
bancare, cu organismele administraţiei, precum şi cu alte
organisme financiare internaţionale.

Capitolul II - Conducerea Băncii Agricole S.A.

Conducerea şi administrarea băncii este asigurată de:

A. Adunarea generală a acţionarilor

Adunarea generală a acţionarilor este organul suprem de

conducere care reprezintă pe toţi acţionarii băncii.
Adunarea generală a acţionarilor se convoacă cu minim 15
zile înaintea datei fixate pentru întrunirea acestora iar convocarea
va fi publicată în Monitorul Oficial - partea a IV-a - şi într-un ziar
de largă răspândire, cu difuzare în întreaga ţară.
Administratorii sunt obligaţi să convoace de îndată
Adunarea generală, la cererea acţionarilor, reprezentând a zecea
parte din capitalul social, dacă cererea cuprinde probleme ce intră
în competenţa de soluţionare a Adunării generale. Adunarea se va
întruni în termen de maxim o lună de la înregistrarea cererii
acţionarilor la sediul social al băncii.

55
 Acţionarii pot fi reprezentaţi în adunările generale prin alţi
acţionari sau persoane fizice cu deplină capacitate de exerciţiu,
care nu au calitatea de acţionari, pe bază de procură specială.
Adunarea generală este ordinară şi extraordinară:
a) Pentru validarea deliberărilor adunării generale ordinare,
este necesară prezenţa acţionarilor sau reprezentanţilor lor, care
să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social iar hotărârile
să fie luate cu votul acţionarilor ce deţin majoritatea absolută din
capitalul social, reprezentat la adunare. Dacă adunarea generală
nu poate delibera, din cauza neîntrunirii condiţiilor menţionate
anterior, se va convoca o nouă adunare care poate delibera
asupra problemelor înscrise pe ordinea de zi a celei dintâi adunări,
oricare ar fi partea de capital reprezentată de acţionarii prezenţi,
cu majoritate simplă de voturi.
b) Pentru validarea deliberărilor adunării generale
extraordinare sunt necesare:
− la prima convocare, prezenţa acţionarilor sau
reprezentanţilor lor, care să reprezinte cel puţin două
treimi din capitalul social iar hotărârile să fie luate cu
votul unui număr de acţionari, care să reprezinte cel
puţin jumătate din capitalul social;
− la convocarea următoare, este necesară jumătate din
capitalul social iar hotărârile să fie luate cu votul unui
număr de acţionari care să reprezinte cel puţin o treime
din capitalul social.

B. Consiliul de administraţie al Băncii Agricole S.A.

Administratorii băncii vor fi în număr de 11 - persoane fizice

- care pot fi reprezentanţi ai acţionarilor sau specialişti din diverse
domenii, aleşi de A.G.A. Toţi administratorii în funcţie constituie
Consiliul de administraţie.
Consiliul de administraţie are puteri pe linia administrării
băncii şi are următoarele atribuţii principale:
− convoacă A.G.A. băncii ori de câte ori este necesar, în
conformitate cu prevederile Actului constitutiv.
− stabileşte data de referinţă pentru acţionarii îndreptăţiţi
să fie înştiinţaţi şi să voteze în cadrul Adunării generale.
− propune, spre aprobare, Adunării generale modificarea
Actului constitutiv.

56
− elaborează bilanţul, contul de profit şi pierdere şi
raportul său de activitate, pe care le supune aprobării
Adunării generale.
− întocmeşte proiectele bugetului de venituri şi cheltuieli
şi ale programului de dezvoltare, pe care le supune spre
aprobare Adunării generale;
− face propuneri la Adunarea generală cu privire la
repartizarea profiturilor băncii.
− aprobă structura organizatorică, numărul de personal al
băncii şi nivelul de salarizare pentru toţi salariaţii
băncii.
− aprobă Regulamentul de ordine interioară şi Contractul
colectiv de muncă.
− aprobă suportarea, pe seama rezervei generale pentru
riscul de credit a eventualelor credite care nu mai pot fi
recuperate, cât şi a altor credite bancare.
− aprobă nivelul dobânzilor, comisioanelor şi tarifelor
bancare proprii.
− stabileşte competenţele de acordare a creditelor.
− aprobă normele, instrucţiunile şi cadrul de desfăşurare
a activităţii în bancă.
− aprobă facilităţi la acordarea creditelor şi la plata
comisioanelor pentru clienţii şi salariaţii băncii.
− aprobă participarea băncii cu capital la societăţi
comerciale conform legii, în limite sumelor prevăzute
prin bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat.
− aprobă înfiinţarea de sucursale, reprezentanţe şi agenţii
ale băncii, în ţară şi străinătate, precum şi înfiinţarea de
filiale, în condiţiile legii.
− numeşte şi evocă directorii executivi şi contabilii şefi din
Administraţia centrală şi unităţile teritoriale, fixând şi
remuneraţia acestora.
− stabileşte şi aprobă premiile ce se acordă salariaţilor
pentru activitatea prestată.
− aprobă numirea unei firme de expertiză autorizate,
independentă şi reputată, care să acţioneze ca auditor
extern al băncii.

57
 − rezolvă orice problemă ce intră în competenţa sa,
potrivit hotărârii Adunării generale şi dispoziţiilor legale
în vigoare.

C. Comitetul de direcţie al băncii

Aducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de

administrare al Băncii Agricole S.A. revine Comitetului de direcţie
al băncii, format din 3-5 membri, aleşi dintre administratori şi
numiţi de Consiliul de administraţie.
În componenţa Comitetului de direcţie intră obligatoriu
preşedintele, prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii băncii.
Comitetul de direcţie se întruneşte în şedinţe săptămânale sau ori
de câte ori este necesar. Deciziile comitetului de direcţie se iau cu
majoritate absolută a voturilor membrilor săi, votul nu poate fi
dat prin delegaţie. Activitatea comitetului de direcţie este condusă
de preşedinte iar în lipsa lui, de prim-vicepreşedintele sau, în
situaţia în care şi acesta din urmă lipseşte, de unul din
vicepreşedinţi, desemnat de preşedinte.
Comitetul de direcţie răspunde faţă de Consiliul de
administraţie al Băncii Agricole S.A. asupra modului de îndeplinire
a atribuţiilor ce îi revin.

D. Conducerea curentă

Conducerea curentă a băncii se asigură de preşedinte care

poate îndeplini şi funcţia de preşedinte al Consiliului de
administraţie. Preşedintele reprezintă banca în relaţiile cu terţii.

a) Preşedintele Băncii Agricole S.A. are următoarele

atribuţii:
− asigură conducerea curentă a băncii;
− reprezintă banca în relaţiile cu persoane fizice şi juridice
din ţară şi străinătate.
− angajează patrimonial banca, împreună cu directorul
Direcţiei de contabilitate, ori de câte ori se încheie acte
de angajare patrimonială la nivelul Administraţiei
centrale;
− propune membrilor Comitetului de direcţie al băncii
numirea sau revocarea din funcţie a directorilor,

58
 directorilor adjuncţi şi contabililor şefi din unităţile
teritoriale;
− aprobă încheierea, modificarea şi desfacerea contractului
de muncă pentru salariaţii din Administraţia centrală
băncii;
− pentru operaţiuni bine definite, stabileşte regimul
semnăturilor şi împuternicirilor în cadrul băncii;
− ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor
Consiliului de administraţie şi Comitetul de direcţie ale
băncii;

b) Prim-vicepreşedintele are următoarele atribuţii:

− înlocuieşte de drept preşedintele băncii, pe perioada
absenţei acestuia din bancă, preluând toate atribuţiile
acestuia;
− angajează banca în relaţii cu persoanele fizice şi juridice
din ţară şi străinătate, în limita delegării primite din
partea preşedintelui băncii;
− angajează patrimonial banca, în relaţii cu persoanele
fizice şi juridice din ţară şi străinătate, în limita delegării
primite din partea preşedintelui băncii;
− angajează patrimonial banca, împreună cu directorul
Direcţiei de contabilitate, în lipsa preşedintelui băncii şi
în limita delegării date de acesta;
− ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, în spiritul legii a
hotărârilor Consiliului de administraţie şi Comitetului de
direcţie;
− coordonează, îndrumă şi controlează activitatea pe
sectoarele repartizate de preşedintele băncii;
− execută orice alte sarcini stabilite de Consiliul de
administraţie, Comitetul de direcţie, conforme cu legea,
Actul constitutiv şi Registrul de organizare şi funcţionare
al băncii.

c) Vicepreşedinţii băncii au următoarele atribuţii:

− angajează banca în relaţii cu persoane fizice şi juridice
din ţară şi străinătate, în limita delegării primite din
partea preşedintelui băncii;
− angajează patrimonial banca, împreună cu directorul
Direcţiei de contabilitate, în lipsa preşedintelui băncii şi a

59
 prim-vicepreşedintelui şi în limita delegării date de
acesta;
− coordonează, îndrumă şi controlează activitatea pe
sectoarele repartizate de preşedintele băncii;
− execută orice alte sarcini stabilite de Consiliul de
administraţie, Comitetul de direcţie, conforme cu legea,
Actul constitutiv şi Registrul de organizare şi funcţionare
al băncii.

Comitetul de administrare a activelor şi pasivelor (ALCo)

Prin ordinul preşedintelui Băncii Agricole S.A. s-a înfiinţat

Comitetul de administrare a activelor şi pasivelor (ALCo).
Comitetul de administrare a activelor şi pasivelor are următoarea
componenţă: Preşedintele băncii, directorul Direcţiei trezorerie,
directorul Direcţiei gestionare credite, directorul Direcţiei
strategie, marketing şi biroul de presă, directorul Direcţiei pieţe
de capital şi directorul Direcţiei managementului sucursalelor şi
operaţiilor. Atribuţii:
− direcţionează întreaga activitate de atragere a
fondurilor şi modul de plasare a acestora, în vederea
maximizării profitului, stabileşte nivelul de depozite la
vedere şi la termen atrase de la clientela nebancară;
− monitorizează structura activelor, pasivelor şi a
scadenţelor;
− elaborează strategia în domeniul nivelului dobânzilor
active şi pasive şi monitorizează marja dobânzii;
− urmăreşte revizuirea bugetelor pentru activitatea
băncii;
− stabileşte nivelul comisioanelor percepute clienţilor
băncii;
Comitetul de administrare a activelor şi pasivelor (ALCo) se
întâlneşte săptămânal sau ori de câte ori apare necesitatea de a
se lua decizii în legătură cu problemele menţionate mai sus.

Comitetul de risc de creditare

Pentru analiza şi evaluarea documentaţiilor de credit sau a

celor pentru eliberarea sarcinilor de garanţie, asupra cărora s-au
efectuat analiza şi evaluarea riscului de creditare, la nivelul

60
Administraţiei centrale se constituie Comitetul de risc de creditare
şi Comitete de risc de creditare la nivelul sucursalelor
(coordonatoare).
Analiza şi evaluarea riscului de creditare, asupra
documentaţiilor de credite, se efectuează potrivit metodologiei de
analiză şi evaluare a riscului de creditare, un accent deosebit
punându-se pe categoriile majore de riscuri , după cum urmează:
riscul financiar, riscul comercial, riscul de garanţie, riscul
managerial şi riscul de senzitivitate.

Comitetul de forfetare

Pentru corectarea unor neajunsuri constate în activitatea

anterioară şi pentru asigurarea unei activităţi corespunzătoare în
domeniul financiar operaţiilor de comerţ exterior, prin ordinul
Preşedintelui Băncii Agricole S.A., s-a înfiinţat Comitetul de
forfetare, compus din câte un salariat di cadrul următoarelor
direcţii:
− Direcţia trezorerie;
− Direcţia gestionare credite;
− Direcţia contabilitate;
− Direcţia juridică;
− Direcţia operaţiuni valutare şi relaţii externe.

Capitolul III - Comisia de cenzori

Comisia de cenzori asigură supravegherea de ansamblu a

gestiunii băncii. Comisia de cenzori este subordonată, în
activitatea sa, numai A.G.A. Comisia de cenzori este formată din
trei membri şi tot atâţia supleanţi. Durata mandatului cenzorilor
este de trei ani, după care pot fi realeşi. Cenzorii sunt obligaţi să-
şi exercite personal mandatul lor. Ei sunt obligaţi să supravegheze
gestiunea băncii, să prevină dacă bilanţul şi contul de profit şi
pierdere sunt legal constituite şi în concordanţă cu registrele,
dacă acestea din urmă sunt corect ţinute şi dacă evaluarea
patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru
întocmirea bilanţului.
Despre toate acestea, precum şi în legătură cu propunerile
pe care le vor crede necesare asupra bilanţului şi repartizării

61
beneficiilor, cenzorii vor face către Adunarea generală un raport
amănunţit.

Capitolul IV - Structura organizatorică

Banca Agricolă are următoarea structură organizatorică:

I Direcţia gestionare credite;
II Direcţia recuperare a creditelor neperformante şi a
creditelor în curs de realizare;
III Direcţia managementului sucursalelor şi
operaţiunilor;
IV Direcţia juridică;
V Direcţia de operaţiuni valutare şi relaţii externe;
VI Direcţia trezorerie;
VII Direcţia control;
VIII Direcţia strategie, marketing şi biroul de presă;
IX Direcţia pieţe de capital;
X Direcţia produse, servicii bancare şi relaţii cu
publicul;
XI Direcţia logistică;
XII Direcţia organizare, salarizare, resurse umane şi
secretariat;
XIII Direcţia contabilitate;
Banca Agricolă S.A. îşi desfăşoară atribuţiile prin
următoarele categorii de unităţi subordonate: Centrul informatic,
sucursale (coordonatoare), sucursale (tip I şi II) şi agenţii. De
asemenea, unele unităţi au şi reprezentanţe (puncte de lucru),
care au ca atribuţii principale atragerea de surse băneşti de la
populaţie şi schimbul valutar.

62