Blaga: cultura minora = cultura traditionala de aspect oral; cultura majora = cultura moderna de aspect

scriptural. Nu este vorba de o opozitie de valoare ci de pondere.

1.2. Cultura traditionala cultura moderna
Cultura traditionala are la baza modele repetitive, ce presupun valorizarea traditiei, exponentii ei
intretinand raporturi directe, personale, forma de comunicare fiind preponderent orala;
Cultura moderna are la baza modele cumulative, ce presupun valorizarea inovatiei; raporturile intre
exponenti sunt indirecte, realizate prin coduri, forma de comunicare fiind preponderent scripturala.
1.3. Transferul de substanta
Exemplu: drama Mesterul Manole de Lucian Blaga preia personajele din balada populara; prin actul lui
Blaga s-a produs dislocarea temei, inscrierea in circuitul scriptural si instalarea ei in institutiile culturii
moderne.
1.4. Transferul de forme
- Presupune transformarea formelor populare in forme culte (basm basm cult, legenda legenda culta,
balada balada culta). De asemenea, transferul de forme inseamna si multiplicarea formelor, anume
convertirea formei simple in forme savante. De exemplu, basmul a fost preluat si restructurat de
imaginatia individuala (basmul-feerie, Sanziana si Pepelea de Alecsandri; basmul-poem, Fat-Frumos
din lacrima de Eminescu; basmul-nuvela, Soacra cu trei nurori de Creanga; basmul parodie, Caragiale;
basmul-idila, Craiasa zanelor de Cosbuc; basmul stiintifico-fantastic,Ber-Caciula de Vissarion).
1.5. Transferul de procedee
Pentru a ilustra complexitatea relatiei dintre cultura majora si cultura minora, trebuie tinut cont de
transferul de procedee, exemplul cel mai concludent fiind oralitatea: in sistemul culturii minore,
oralitatea reprezinta un mod de comunicare si un mod de creatie; in sistemul culturii majore prezenta
oralitatii este un procedeu care intretine o iluzie acustica (Ex: Creanga, Slavici, Caragiale). Relatia
literaturii cu mitul presupune un intermediar, care este creatia poetica orala.
1.6.Erori
In acest subcapitol, autorul lucrarii comenteaza erorile care au survenit in definirea conceptului de mit,
incepand cu semnalarea unor afirmatii derutante ale lui Mircea Eliade (neconcordanta dintre mit ca bun
cultural, consecinta a unui efort intelectual si mitul ca produs al sensibilitatii noastre). Ca o completare,
este amintita acceptiunea lui Romulus Vulcanescu, conform careia mitul are o tripla cauza: intelectuala,
sensibila si ereditara.
2.

Mitul si literatura

2.1. Mitul un neadevar

Autorul mentioneaza faptul ca pentru intelegerea mitului s-au impus doua metode: consultarea
documentelor in arhive, spre a-i reconstrui istoria, respectiv observarea directa a realitatilor unei
culturi traditionale. Astfel, se ajunge la intrebarea: creatorilor lui, mitul le comunica un adevar sau un
neadevar?.
Consultand
definitiile
din
dictionare
se
poate
observa
sinonimia
dintre mit si legenda sau basm. (Platon: mythos era antonimul lui logos opozitie subsumata intentiei de
a ilustra doua moduri de cunoastere inechivalente rationala si mitica).
2.2. Mitul si metafora
Lingvistul Max Mler aprecia ca metafora este o maladie a limbajului, odata cu aceasta nascandu-se
mitul, dintr-o insuficienta a limbajului prea sarac pentru a putea exprima aspectele realului. Deci,
metafora reprezinta o viziune antropomorfica. Existenta metaforei dovedeste ca exista adevaruri care se
adreseaza sensibilitatii noastre prin imagini, o consecinta a acestui fapt fiind incifrarea sensului prin
imagine.
2.3. O fictiune hermetica
Mitul o fictiune hermetica definitie formulata de G. Calinescu, care ii sublinia caracterul criptic,
retras din ordinea de suprafata a comunicarii intr-o ordine de adancime, caracter care poate fi pus in
legatura cu structura metaforica a reprezentarilor mitice. Mitul exclude o intelegere la propriu a ceea ce
spune.
2.4. Puterea mitului
Experientele eroilor mitici sunt susceptibile de a fi repetate in cultura traditionala. Marile experiente
umane sau indeletniciri, cum ar fi vanatoarea, razboiul, agricultura, sunt modelate dupa scheme mitice.
Ritul este o tentativa de reiterare a evenimentului mitic.
2.5. Mitul si ritul
Autorul mentioneaza ca mitul, prin capacitatea sa de a dezvolta un corelativ, ne ajuta sa intelegem cat de
mare este distanta dintre aceasta forma culturala si formele poetice (basmul sau legenda). Povestire
sacra, mitul este o valoare a vietii religioase, purtand un mesaj ce este receptat in campul adevarului;
basmul sau legenda raman valori estetice receptate in campul frumosului.
2.6. Sacrul
Sacrul, in acceptiunea lui Silviu Angelescu, reprezinta punctul de sprijin al oricarui sistem mitic. Sacrul
este o valoare ambivalenta care are drept consecinta, in viziune mitica, discontinuitatea lumii: timpul
este o curgere neomogena de momente faste si nefaste; spatiul este divizat in locuri bune si locuri rele, la
fel fiind impartite si lucrurile.
2.7. Sensul si ordinea
Mitul marturiseste o constiinta omului asupra propriei insuficiente, pe care, prin rit (forma dramatizata
a mitului) incearca sa o depaseasca, inscriindu-se intr-un model superior lui. Conceptia cu privire la

dualismul lumii explica preocuparea pentru ordine, care intr-o cultura traditionala este pastrata prin
norme si interdictii (datinile confera stabilitate, chiar inertie).
2.8. Mitul - un adevar
Cei care au sustinut ca mitul reprezinta un adevar au fost cercetatorii Bronislaw Malinowski si Mircea
Eliade. Adevarul se iveste daca mitul este cercetat prin prisma imaginilor la care recurge si cu un sens
figurat.
3.

Viziuni si efecte estetice

3.1. Fabulosul
Tzvetan Todorov disocia fabulosul de fantastic si straniu. Daca fabulosul intra intr-una dintre etapele
raportului dintre experientele umane, trebuie retinut faptul ca aceasta presupune o preeminenta a
supranaturalului asupra naturalului. In viziunea lui Angelescu, suntem in stadiul unei perspective
teologice in care raportul dintre religios, prin mit, si estetic, prin literatura, se rezolva in favoarea
religiosului.
3.2. Fantasticul
Fantasticul, ca efect estetic, presupune nu numai utilizarea unor tehnici narative, ci si alte modalitati de
includere a mitului in constructia epica, diferite de cele proprii basmului sau epopeii. Mitul devine o
prezenta discreta, ocultata cu ajutorul unor artificii narative.
3.3 Straniul
Valorile sacre ale mitului pot fi regasite in naratiune ca elemente ce induc o semnificatie intamplarilor,
dar aceasta semnificatie este dezvoltata numai pentru a fi negata ulterior de semnificatia concurenta, mai
puternica, a cauzalitatii logice din ordinea firescului.
4.

Dizlocarea temelor mitice

4.1. Mituri cardinale

G. Calinescu a consacrat un capitol din Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent influentei
miturilor in literatura populara, exercitata ulterior asupra literaturii culte. Criticul delimiteaza patru teme
de sursa folclorica, mitica:
a) geneza poporului roman Traian si Dochia;
b) situatia cosmica a omului (moartea asumata cu seninatate) Miorita;
c) problema creatiei Mesterul Manole;
d) iubirea si sexualitatea mitul erotic al sburatorului.

4.2. Metamorfoza mitului

Cand este scos din sfera religiosului si adus in cea a esteticului, mitul se metamorfozeaza si devine
motiv poetic.
4.3. Un eufemism al mortii metafora mioritica
Balada Miorita asociaza doua teme poetice: tema moarte-nunta si tema substituirii ritualului funerar
printr-un ritual al naturii. In opinia lui Constantin Brailoiu, Miorita ar ascunde, de fapt, expresia
spaimei pe care o provoaca, nu atat moartea, car mortul, spaima care era exorcizata prin ritualul funerar.
Ceea ce astazi receptam drept imagine poetica nu este decat un vechi gets magic de imblanzire a
mortului.
4.3.1. O paranteza mitizarea
Exemplu: o balada populara din Maramures raportarea baladei la ritualul funerar este o forma de
verificare a semnificatiilor, deci o proba a adevarului. La originea versurilor aflam credinta, deci mitul,
in conformitate cu care existenta umana este conceputa ca o relatie.
4.4. Conversiunea mitului
Silviu Angelescu analizeaza studiul lui Constantin Brailoiu, subliniind ca in Miorita are loc o
decontextualizare a temei in mediul mitico-ritual. Brailoiu raporteaza sistematic Miorita la lirica
funerara, dar in balada moartea este inteleasa ca o retragere din lumea vizuala. In concluzie, balada
ramane in relatie cu mitul, dar il converteste in intr-unul poetic, permitandu-i totodata existenta intr-un
alt mediu.
4.5. Mitul estetic
Raportul dintre mit si rit a fost urmarit de Mircea Eliade, punctul de plecare al studiului sau fiind
balada Mesterul Manole, construita pe tema sacrificiului necesar pentru a realiza o constructie durabila.
Deschiderea catre realitatea etnografica pe care o urmareste autorul dezvaluie preocuparea acestuia
pentru recuperarea unui adevar particular al vietii: modul propriu al unei culturi de a trai prin complexe
mitico-culturale si experienta de creatie ca o sacralizare a vietii (omul cauta sa imite un model divin, cel
pe care i-l ofera mitul, astfel balada dezvaluie formele vietii religioase si autoritatea acestora asupra
realitatii).
Pe de alta parte, G. Calinescu propunea o lectura literara a baladei, perspectiva din care nu mai
intereseaza balada ca expresie a unei realitati etnografice, ci impresia asupra unei experiente umane
simbolice, deci un complex de imagini care incifreaza un adevar. Criticul literar deducea semnificatiile
baladei prin corelarea unor motive fundamentale: cautarea, preconstructia, zidul instabil, amenintarea,
visul, jertfa, juramantul, probele, sacrificiul, orfanul, ispitirea, condamnarea mesterilor, zborul si
metamorfoza.

Concluzia la care ajunge Silviu Angelescu este aceea ca opera literara ramane legata de planul
indepartat al mitului tocmai prin limbajul poetic, iar cele doua sugestii de lectura amintite anterior se
afla in raport de complementaritate.
4.6. Antitema
Asa cum exista urari, strigaturi, proverbe, colinde, exista si antiformele lor in cultura traditionala (ex:
antiurarea pentru cei care nu-i primesc pe colindatori, sau antiproverbul Cine sapa groapa altuia,
departe ajunge). In spatele acestor treceri pe negativ, dupa cum le numeste Angelescu, sta tensiunea
dintre mit si antimit, cel din urma prezentand distrugerea, in opozitie cu creatia pe care o reprezinta
mitul. (Andr Jolles creatorul conceptului de mit eschatologic). O antiforma dezvolta o antitema. De
exemplu, daca balada Mesterul Manole dezvolta tema creatiei devorand viata umana, antitema prezinta
tema vietii care devora creatia (Biserica tiganilor).
5.

Mitul erotic al zburatorului

5.1. Personajul mitic

Cea mai veche atestare a mitului despre zburator poate fi gasita in Descrierea Moldovei a lui Dimitrie
Cantemir, unde este relatata imaginea pe care o aveau moldovenii despre acest personaj, numit cel ce
zboara, fiind un om frumos care vine noaptea la fetele si femeile tinere si savarseste fapte
necuviincioase; daca este prins de sotii acestor femei, el este pedepsit cum se cuvine. In Tara
Romaneasca, Iordache Golescu semnala o cu totul alta viziune, anume aceea ca zburatorul, numit si
zmeu se arata pe cer ca un foc, o lumina in chipul sarpelui. Alte modalitati de percepere a personajului
au fost inregistrate de Ion Muslea, Ovidiu Barlea sau Simion Florea Marian, cel din urma afirmand ca in
popor zburatorul e ca un zmeu, care intra noaptea pe cos, sub forma de sarpe si cu aparenta forma de
flacara, tulburand somnul femeilor tinere, iar daca una femeia este insarcinata, copilul se va naste mort.
Artur Gorovei sublinia ca zburatorul a fost blestemat sa nu poata vedea lumina zilei, avand solzi
rotunzi, ca cei de peste, albi, care nu ard in foc. Tudor Pamfile mentiona si alte nume sub care
personajul este cunoscut: smaul, smeul, al mai rau, crasnic, ceasul rau; chinuirea femeilor se
numeste bantuire, iar boala provocata, lipitura.
5.2. Inertia reprezentarilor mitice
Persistenta in timp a credintelor despre zburator se datoreaza largii difuzari a mitului pe teritoriul
romanesc. Nasterea acestui personaj mitic este pusa in stransa legatura cu iubirea, cu intensitatea
sentimentului, in general cu starile de dezechilibru, dezvaluind deci anormalitatea, e nefiind niciodata
asociat cu aspectele normale ale vietii.
5.3. Asumarea mitului
In popor, zburatorul constituie un adevar, iar cei chestionati aduc intotdeauna exemple de intamplari
cand fiinta si-a facut aparitia.
5.4. Rituri profilactice

Descantecele urmarind vindecarea de zburator sunt numeroase si pot fi urmarite in lucrarile

folcloristilor, cu sunt: Constantin Donici, Simion Florea Marian, Artur Gorovei, I.A. Candrea, acestia
prezentand atat descantecele, cat si obiectele magice necesare in diverse momente, precum si modurile
de utilizare (ex: mladite de maces, fire de matase rosie, fire de tort sau apa nenceputa si buruieni de noua
feluri ori hapuri smirna, tamaie, mir mare, praf de foi sfintite).
5.5. Ritul un instrument magic
Ritul magic implica credinta in puterea omului de a domina lumea demonilor, de a-i alunga, sau de a le
neutraliza puterea nociva, insa nu oricine detine aceasta forta, ci numai cei care au ajuns sa detina stiinta
secreta a magiei.
6.

Motivul folcloric al zburatorului

6.1. Diseminarea temei

In culegerile de folclor poate fi usor remarcat faptul ca mitul zburatorului are ecouri in literatura
populara, imaginea acestuia fiind evocata in cadrul unor specii populare, cum ar fi: descantecul,
colindul, legenda, balada sau povestirea. Motivul poetic al zburatorului ramane legat de mit, forma
culturala care i-a dat nastere.
6.2. Descantecul
G. Calinescu sublinia ca mitul zburatorului este asociat in credinta populara unei boli care poate fi
vindecata prin magie. Numeroasele descantece de zburator descriu infatisarea pe care o ia zburatorul,
aceasta fiind figurata prin culori negru, rosu, alb, vanat, posomorat. Mai sunt enuntate si
posibilele cauze ale presupusei boli (din dragoste, din frica, din bataie), dar si leacurile prin care
se poate vindeca (plante sau radacini adunate de femei in luna mai). Descantecul ia forma unei invocatii
enumerative (Avrameasa/ Dragan/ Leustean/ Si odolean), invocatie care presupune totodata si
personificarea plantelor carora li se solicita ajutorul.
6.3. Colinda
Datorita inserarii unor elemente precum popa, diacul, colacul, giulgiul care pot avea o dubla
interpretare in colinda populara a fetei care pleaca la seceris, exista dubii in vederea incadrarii acesteia
in categoria colindului de doliu sau a colindului de dragoste (Angelescu sustine cea de-a doua
acceptiune).
6.4. Povestirea
In povestiri, zmeul ramane intotdeauna legat de viata erotica. El nu este descris, dar ii sunt prezentate
manifestarile sau moartea cauzata de rugaciuni. Spre deosebire de mit care generalizeaza faptele,
povestirea le particularizeaza prin precizarea numelor victimelor si prin delimitarea timpului si a
spatiului.
6.5. Legenda

Spre deosebire de povestire, legendele construiesc un alt cadru temporal intamplarilor cu zmei, despre
care se spune ca s-au petrecut demult.(legende toponimice sau legendele cu scop de a preveni).
6.6. Balada
Tratat cu intentie moralizatoare, motivul zburatorului apare si in balada, o varianta fiind Cantecul cu
zmeii, consemnata de C. Mohanu in volumulFantana Dorului.
6.7. Zburatori si Sintoaderi
Adrian Fochi spunea ca Santoaderii sunt imaginati ca si centaurii din mitologia greaca, asemenea unor
fiinte ale caror forme ii incadreaza intr-un fel de interregn, intre om si animal.
Prin inclinatia lor erotica, Santoaderii sunt incadrati de mentalitatea populara in grupa zmeilor.
7.

Motivul literar al zburatorului

7.1. In lumea mitului

Poezia culta preia o serie de teme si motive proprii literaturii populare, intre care si motivul zburatorului.
Primul autor atras de acest mit a fost Ion Heliade Radulescu, iar in lumea pe care acesta o evoca
zburatorul este o fiinta fabuloasa, care distruge echilibrul vietii, fiind cauza nelinistii erotice. Iubirea este
considerata o boala care nu poate fi vindecata decat prin act magic.
7.2. Demitizarea
Conceptul este exemplificat pe poemul Sburatorul, scris de Vasile Alecsandri, iar demitizare consta in
faptul ca desi zburatorul este declansatorul nelinistii erotice, el nu mai este o fiinta supranaturala, ci
ramane in sfera umanului, uneori fiind chiar el starnit de fete.
7.3. Eul din oglinda
Trimiterile se fac catre poemul lui Mihai Eminescu Calin (file din poveste), unde amestecul zburatorului
in existenta umana nu mai este o cauza de spaima, ca la I.H. Radulescu, ci apropierea este cautata,
voita. Confesiunea nu mai este facuta mamei, ci propriului eu, in oglinda.
7.4. Idila
Asemanator este tratat motivul si in La Oglinda a lui Cosbuc, unde flirtul fetei cu propria imagine atrage
atentia asupra faptului ca iubirea este legata de factori strict personali (dorul).
7.5. Omul vinovat
Poemul Fatalaul al lui Tudor Arghezi exemplifica faptul ca mitul erotic al zburatorului este amestecat cu
elemente antropologice traditionale, folclorice, care avertizeaza ca raul ascuns in om ar fi denuntat, in
primul rand printr-o infatisare aberanta fata de normal.

7.6. Cautarea unei identitati

Convertirea mitului intr-un motiv poetic si difuziunea lui intr-o zona a esteticului presupune o tratare
prin repetarea temelor de la o specie la alta. Literatura nu s-a oprit numai asupra mitului numai pentru
reprezentarile fabuloase, ci si pentru ca astfel se putea apropia de atingerea unei anumit grad de
specificitate a vietii, mai ales ca mitul este si o componenta a culturii minore.
8.

Ordinea mitica a lumii

8.1. Programul unui prozator

Structurile mitico-rituale, al caror echivalent in opera lui Sadoveanu este datina sunt prezentate
asemenea unor categorii formative ce orienteaza spre adevar istoria. Datina capata sensul unui tipar al
universului secund, cultural, destinat sa modeleze natura umana, sa instituie un sens existentei si sa
imprime o ordine lumii. Convingerea poporanistilor ca ar exista o determinare stilistica a artei, venind
din directia mentalitatii nationale, care i-ar oferi originalitate si caracter a fost impartasita si de
Sadoveanu.
8.2. Un tip de personaj
Acceptiunea formulata in subcapitolul anterior a fost transmisa de Sadoveanu si asupra personajelor
sale, carora le incredinteaza sarcina de a descoperi modul in care structurile mitico-rituale ajung sa le
specifice o lume a lor, cu norme structurate si structurante, fata de al caror inteles divedesc un atasament
deosebit. Motive precum cel al strainului sau al pribeagului, sunt sustinute de Angelescu prin utilizarea
de exemple citate din Baltagul si Fratii Jderi.
8.3. Modelat de datini
Titlul subcapitolului face referire la destinul Vitoriei Lipan, aceasta crezand cu tarie in capacitatea ei de
a restabili un echilibru, distrus prin varsarea de sange de catre cei rai, prin implinirea randuielii.
Obiceiurile noi, sinonime cu o erezie pentru personajul sadovenian, dezvaluie teama de a nu strica
sensul ordinii lumii (Exemplu: coafura Minodorei).
8.4. Despre chip
Pentru personajele lui Sadoveanu, chipul este ca o carte deschisa in care se afla scrise tainele ascunse,
gandurile, modul de a fi, destinul (Exemplu: Vitoriei i se arata chipul lui Nechifor pe masura ce ea se
apropie de locul crimei).
8.5. Universul magic
Existenta spatiului magic in care traiesc personajele poate fi tradus in cotidian, dar este inconjurat de
autoritatea acelorasi practici magice. Ritualul, alaturi de mit, joaca un rol extrem de important, deoarece
instituie o ordine, trasand liniile neamului.
8.6. Un erou al cautarii

Geografia lumii sadoveniene este completata de o istorie care nuanteaza intelegerea. Aceasta se imparte
pe mai multe niveluri. Primul nivel este sinonim cu autoritatea absoluta, imaginat ca un cerc al
certitudinilor. Cel de-al doilea nivel delimiteaza spatiul autoritatii spirituale, iar ultimul nivel corespunde
cercului de autoritate care ii revine domnitorului. Nivelurile situate mai jos ilustreaza conditia celor care
s-au indepartat cel mai mult de legea veche, datorita autoritatii bisericii prin intermediul careia noua
credinta se consolideaza, slabind vechile reprezentari.
8.7. O lume a remanentei
Exemple credinta intr-un dublu animalic al fiintei umane, in care sunt identificabile ecouri totemice
(comisoaia Ilisafta; personajele ce se aduna la crasma lui Mos Precu); practici magice si rituale la
nastere, nunta si inmormantare, ghicitul, erosul, vindecarea bolnavilor (Baltagul).
8.8. Un lexic cultural
Sadoveanu imprumuta nu numai elemente de sens ale civilizatiei orale, ci si procedeele acesteia, astfel
sunt identificabile scheme, elemente de lexic narativ, embleme ale unor vechi mitologii.
9.

Mitul ocultat

9.1. Contextul literar

Subcapitolul trateaza raportul dintre mit, mentalitate, normele morale ale unei culturi si implicatiile lor
asupra conflictului epic. Analiza este restransa asupra operei lui Liviu Rebreanu, dar in special asupra
romanului Ion, incercand sa retina relatia in care epicul intra cu etnicul.
9.2. De la etnografie la sociologie
Se porneste de la intrebarea daca reactia antisamanatorista a romancierului a insemnat o renuntare la
elementul etnografic, dar se demonstreaza ca raspunsul este negativ, prin evidentierea relatarii unor
practici magice (descantece), practici de vindecare a bolnavilor, descrierea obiceiurilor legate de
sarbatorile de peste an. Din acestea rezulta ca in romanul lui Rebreanu exista doua modele culturale
concurente (unul primitiv si unul rafinat).
9.3. Tensiuni antirituale
Titlul acestui subcapitol face referire la scena horei din Ion. Tensiunile anuntate aici sunt dezvoltate
ulterior in constructia epica, fiindu-le subliniata esenta de reactii antirituale care, din acest motiv,
degenereaza in conflict.
9.4. Clauza identitatii
Referirile din acest subcapitol sunt indreptate cu totul la problema statului social care este discutata de-a
lungul intregului roman citat spre analiza.
9.5. Functii complementare

Functiile complementare ale elementelor etnografice sunt de a data, localiza si particulariza conflictul
romanului.
9.6. O cultura a rusinii si o cultura a vinovatiei
9.7. Doi prozatori contemporani
9.8. Crima si delict
- cele trei subcapitole concluzioneaza elementele esentiale, dar si punctele comune pe care le au operele
lui Sadoveanu si ce cele ale lui Rebreanu, raportarea facandu-se la elementele etnografice.
9.9. Individul si persoana
Angelescu demonstreaza legaturile dintre individ si societate si modul in care primul element este
influentat de cel de-al doilea.
9.10. Lexicul cultural
Ca tipuri specifice de enunt, proprii culturii minore, proverbele si zicatorile sunt actualizate de un
context, avand functia de a semnala relatia dintre un adevar particular si un adevar general.
10. Epilog:10.1. Tipologii;10.2. Desacralizarea mitului reprezinta concluziile pe care le traseaza
autorul cu privire la intregul continut de informatii prezentate pe parcursul lucrarii.