Curs 4-I.S.D.

R
Ius valahicum/legea romaneasca(vine de la vlahi-populatia de origine
romaneasca)
-Ius valahicum a fost un drept agrar funciar care s-a format in etapa nasterii si
dezvoltarii relatiilor feudale, a constituit dreptul aplicat in etapa monarhiei
faramitarii feudale cu prelungire si in urmatoarea etapa a monarhiei centralizate
fara absolutism. Acest drept s-a nascut ca obicei al pamantului la romni in
obstea sateasca.
Institutii ale lui ius valahicum:
Acest drept a trebuit sa reglementeze stapanirea pamantului si anume ceea ce
mai tarziu s-a numit proprietate funciara. El a reglementat proprietatea
obsteasca, dar la nivelul de dezvoltare al societatii din sec. X-XIII cand se
constata o crestere a proprietatii personale astfel ca se vorbeste despre Maroies
tere(stapanii pamantului) si rustici tarani. De asemenea, documentele sarbesti
din sec. al XIV-lea amintesc ca taranii romani ce lucrau pamanturile
stapanilor(romni) erau obligati dupa vechiul drept romanesc la zile de munca
care erau 3 pe an, la darea in natura si la slujbe de transport. (practic e vorba de
relatiile ce se nasc intre stapanii de pamant si taranii care lucrau acel pamant)
Referitor la statutul persoanelor- datorita inegalitatilor de avere se creeaza o
anumita stratificare sociala si anume se creeaza o patura superioara formata din
juzi, cnezi, jupani, voevozi ; care sunt sefi militari, au terenuri, incaseaza venit
de la locuitorii satelor, au competenta judecatoreasca si marea parte a
locuitorilor care o constituie taranimea libera alaturi de care exista o taranime
intr-un inceput de dependenta. De asemenea, odata cu aparitia acelor categorii
sociale iau nastere norme de drept care precizeaza drepturile si indatoririle
fiecaruia. Astfel ca alaturi de justitia traditionala si anume cea a oamenilor buni
si batrani s-a dezvoltat justitia cnejilor si voevozilor.
(Ca subiect de examen-ius valahicum si trebuie sa scriem tot;dregatoria in T.R si
Moldova)

Statul si dreptul in etapa monarhiei centralizate fara absolutism (a doua etapa)

(sec. XIII-XIV pana in sec. XVIII)

Ca tip istoric de stat, tarile romane au fost state feudale. Ca forma de stat, marea
parte a acestei etape Tara Romaneasca si Moldova au fost monarhii centralizate
fara a atinge stadiul absolutismului, in timp ce Transilvania etapa voevodatului
ce se intinde din sec. XIII pana 1541 putem sa o consideram o monarhie
centralizata fara absolutism, in timp ce etapa principatului autonom 1541-1691 a
fost clar o etapa a monarhiei starilor privilegiate.
Etapa care au parcurs-o tarile romane a avut ca si caracteristica fiintarea separata
a celor 3 principate fiecare cu organizare proprie . In timp ce Tara Romaneasca
si Moldova eu fost organizate aproape identic , in Transilvania modul de
organizare in autonomiile Romanesti a trebuit sa infrunte masurile pe care le-a
luat cuceritorul maghiar. (practic T.R si M se dezvolta avand ca model bizantin,
iar Transilvania model apusean)
Organele centrale in Tara Romaneasca si Moldova :
1) Domnul denumit si voevod -care pana in secolul al XVII-lea a venit la
tron pe baza principiului ereditar electiv, dupa aceea fiind ales de boieri
din randul lor. (termenul voevod-termen slav care semnifica atributii
militare; referitor la succesiunea la tron, Dimitrie Cantemir domn al
Moldovei si mare carturar...). In schimb dupa instaurarea regimului turcofanariot s-a utilizat numirea domnitorilor dintre straini. Domnul a fost
unicul legiuitor al tarii, a fost comandantul suprem al armatei, a avut
importante atributii administrative si a fost judecatorul suprem in tara.
2) Soborul sau sfatul de obste sau adunarea obsteasca-acestea sunt
denumirile date unuia dintre organele reprezentative ale oranduirii feudale
care s-a prezentat ca adunare a starilor si care pe la sfarsitul sec. al XVIlea a avut un caracter voevodal ca si domnia cu atrbutii politice si anume
alegerea domnului si atributii judiciare.
3) Sfatul domnesc acesta este format din boierii mari cu care domnul se
consulta in problemele privind oranduirea statului. In acest sfat numarul
membrilor era variata dar cifra pentru cea mai lunga etapa a fost de 12
mari dregatori.
4) Dregatoria- aceasta s-a caracterizat in primul rand prin lipsa retribuirii
banesti (retribuirea dregatorilor-donatii de mosii, acordarea de imunitati) ;
in al doilea rand se caracterizeaza printr-o organizare ierarhica ,
ierarhizare ce a cunoscut o subordonare pe vertical si alta pe orizonatal.
Pe plan vertical toti dregatorii erau supusi domnului, la randul lor vin
impartiti in dregatori mari si dregatori mici, exista o ierarhizare in cazul

dregatorilor mari. Astfel ca dupa activitatea pe care au desfasurat-o,

dregatorii mari au fost impartiti in:
-dregatori a caror activitate au vizat interesele tarii(logofatul-seful cancelariei
domnesti, vornicul, vistierul-administratia financiara)
-dregatori care ii slujau nemijlocit pe domni ( stolnicul-trebuia sa poarte
buzduganul si sabia , ostelnicul-sa se ocupe de odaia de domnit, paharnicultrebuia sa se ocupe de masa, bautura domnului si trebuia sa guste sa nu fie
otravite-erau mari boieri)
-dregatori teritoriali (banul Craiovei, portarul Sucevei si prclabii)
Insa pe plan orizontal fiecare dregator mare avea in subordine o serie de slujbaji.