CONSTANTIN BJU

PRINI l SCRIITORI BISERICETI

DIN EPOCA PRIMAR,
PILDE DE VIAT
l NVTTUR CRETINA AUTENTIC

Pr. Dr. C onstantin I. B ju

Prini i scriitori bisericeti

din epoca primar,
pilde de via
i nvtur cretin autentic

Pr. Dr. C onstantin I. Bju

Prini i scriitori bisericeti

din epoca primar,
pilde de via
i nvtur cretin autentic

E D IT U R A U N IV E R S IT A R IA
Craiova. 2010

Refereni tiinifici:
Pr.Prof.Univ.Dr. tefan Resceanu
Pr.Prof.Univ.Dr. A lexandru Isvoranu

Copyright O 2010 Universitaria

Toate drepturile sunt rezervate Editurii Universitaria

D escricrea C1P a Bibliotecii N aionale a R om niei

B ju, I. C o n stan tin
P rin i i scriito ri b isericeti d in epoca p rim a r , pilde de v ia
i n v tu r c re tin a u ten tic / Constantin I. Bju . - Craiova :
U niversitaria. 2010
Bibliogr.
ISBN 978-606-510-750-2

Aprut: 2010
T IP O G R A F IA U N IV E R S IT II DIN C R A IO V A
Str. Brcstei. nr. 156A, C raiova, Dolj. Romnia
T e l: +40 251 598054
Tiprit n Romnia

Prescurt[ri
PSB. Colec\ia P[rin\i ]i Scriitori Biserice]ti
PG Patrologia Graeca, J. P. Migne
col. - coloana
trad. traducere @n limba rom`n[
p. - pagina
MO revista Mitropolia Olteniei
ST revista Studii Teologice
MA revista Mitropolia Ardealului
GB revista Glasul Bisericii
BOR revista Biserica Ortodox[ Rom`n[
MB revista Mitropolia Banatului
MMS revista Mitropolia Moldovei ]i Sucevei

I. Introducere. Autenticitatea tr[irii cre]tine @n

primele veacuri
Sfin\ii P[rin\i, precum ]i o parte @nsemnat[ dintre
scriitorii biserice]ti din primele patru veacuri cre]tine, @nva\[
despre via\a de aici c[ este doar o prefa\[ ce anticipeaz[
via\a ve]nic[ ]i un exerci\iu pentru dob`ndirea fericirii
cere]ti. Ei @ndeamn[ la des[v`r]ire, la cur[\enia inimii, la
bl`nde\e, dragoste. Sfin\ii P[rin\i nu laud[ frumuse\ea vie\ii
p[m`nte]ti. Arat[ c[ frumuse\ea cre]tin[ nu este fizic[, ci
moral[, duhovniceasc[, \in`nd de tr[irea virtu\ilor ]i ne pun
@n fa\[ nu bucuria trec[toare, ci slava nepieritoare a lui
Dumnezeu. Via\a cre]tin[ este v[zut[ ca o lupt[
ne@ntrerupt[ pentru dob`ndirea nemuririi, pentru cur[\ire,
pentru @n[l\are1.
#ncep`nd cu P[rin\ii Apostolici, ace]tia insist[
asupra aspectelor morale ]i practice, operele lor fiind
oglinda vie\ii cre]tine la sf`r]it de sec. I ]i @nceput de sec. II.
Tema cea mai larg dezvoltat[ de ei este cea a raportului
dintre virtute ]i p[cat, raport expus prin @nv[\[tura despre
cele dou[ c[i: a vie\ii ]i a mor\ii, sau a binelui ]i a
r[ului, sau a luminii ]i a @ntunericului, expuse antitetic.
Astfel, P[rin\ii Apostolici, precum ]i Didahia sau
1

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Probleme de filosofie ]i literatur[ patristic[,

E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 1995, p. 20, 21. Ace]ti mari duhovnici au
abordat cu prec[dere probleme practice, viz`nd urcu]ul spre
des[v`r]ire, m`ntuirea omului credincios (#.P.S. Nicolae Corneanu,
Studii patristice. Aspecte din vechea literatur[ cre]tin[, Timi]oara
1984, p. 46).
7

#nv[\[tura celor 12 apostoli, pun bazele teologiei morale

cre]tine2.
Didahia, asemenea celorlalte scrieri ale P[rin\ilor
Apostolici, abund[ @n citate din Sf`nta Scriptur[, chiar dac[
nu se ridic[ tocmai la @n[l\imea scrierilor biblice. #ns[
importan\a deosebit[ a scrierilor P[rin\ilor Apostolici @n
general ]i mai ales a Didahiei vine din faptul c[ ele transmit
ecoul predicii Sfin\ilor Apostoli, constituind literatura
Bisericii primare. Iar contactul cu via\a ]i simplitatea acestor
scrieri sunt @nsu]irile lor esen\iale.
Paralelismul antitetic, via\[-moarte, cu variantele
sale, va fi @nt`lnit de asemenea @n Epistola lui PseudoBarnaba ]i @n P[storul lui Herma. Existen\a binelui, sau
lipsa lui, deci existen\a r[ului, sunt cele dou[ direc\ii pe care
omul poate merge. Acest paralelism nu este prima dat[
@nt`lnit la P[rin\ii Apostolici. Gnosticismul dualist vorbea
despre lumin[ ]i @ntuneric. Dar Didahia nu are leg[tur[ cu
acest dualism eretic. Aceasta, pentru c[ Didahia are @n
vedere des[v`r]irea persoanei umane ]i nu lupta @mpotriva
trupului, socotit de gnostici ca fiind r[u. Morala cre]tin[ nu
este c`tu]i de pu\in dualist[. Trupul ]i sufletul omului sunt
pe acela]i plan de existen\[ ]i am`ndou[ trebuie p[strate
curate3.
Primele ]ase capitole ale Didahiei vorbesc despre
cele dou[ c[i, alc[tuind primul catehism moral din
literatura patristic[. Calea vie\ii este descris[ @n patru
capitole, calea mor\ii @n unul singur, iar concluziile se @ntind
]i ele pe un capitol. Nu este o prezentare sistematic[.
Transpare aici dragostea de Dumnezeu ]i de oameni,
2

C. Vasilescu, Raportul dintre virtute ]i p[cat dup[ doctrina moral[ a

Didahiei, @n rev. ST, seria a II-a, an XIV, nr. 1-2/1962, p. 51
3
Ibidem, p. 56-58.
8

expus[ pe larg, cu aspectele ei sociale, @ntr-un mediu bazat

pe rela\iile sclavagiste dintre oameni4.
Important este c[ Didahia inten\ioneaz[ s[
st`rneasc[ @n inima credincio]ilor dezgust fa\[ de p[cat ]i
fa\[ de viciu, subliniind valoarea virtu\ilor. Ca form[, se
apropie oarecum de Decalog. Virtu\ile, la care ne @ndeamn[,
sunt elemente esen\iale ale vie\ii spirituale, iar p[catele
pricinuiesc moarte spiritual[. Via\a @nseamn[ libertate
moral[ ]i eliberare de p[cate. Moartea @nseamn[ robie
moral[. Av`nd libertatea moral[, cre]tinul este dator s[-L
urmeze pe Hristos, lucr`nd virtutea ]i fugind de p[cat. Calea
vie\ii arat[ atitudinea moral[ a cre]tinului, conduita moral[
pe care s[ o aib[ el, ce aduce cu ea s[n[tatea spiritual[.
Model ne este Hristos, criteriul suprem al vie\ii morale5.
Didahia arat[: atitudinea pe care cre]tinul trebuie s[
o aib[ fa\[ de Dumnezeu ]i fa\[ de @nv[\[tura cre]tin[;
atitudinea cre]tinului fa\[ de sine @nsu]i; atitudinea fa\[ de
semeni, pe plan individual ]i social. Cre]tinul trebuie s[-L
iubeasc[ pe Dumnezeu. Este raportul filial, dintre Creator ]i
creatura Sa, cu obliga\iile morale pe care le avem fa\[ de
Acesta. #ns[ cre]tinul trebuie s[ iubeasc[ ]i pe aproapele
s[u, @nc[ ]i pe du]manii s[i: Binecuv`nta\i pe cei ce v[
blestem[ ]i ruga\i-v[ pentru du]manii vo]tri. Posti\i pentru
cei ce v[ prigonesc, iubi\i pe cei ce v[ ur[sc. De credin\[
\ine ]i datoria cre]tinului de a fugi de idolatrie6.
Pe larg este expus[ atitudinea moral[ a cre]tinului
fa\[ de sine @nsu]i, @ndemn`nd la @nfr`narea pornirilor
p[c[toase ]i la @ndep[rtarea de tot ceea ce este
condamnabil. Cere acordul @ntre cuv`ntul ]i fapta
cre]tinului: Dep[rteaz[-te de poftele trupe]ti ]i lume]ti.
4

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, p. 98.

C. Vasilescu, Raportul, Op. cit., p. 61, 62.
6
Didahia, I, PSB 1, p. 25; C. Vasilescu, Raportul, Op. cit., p. 63.
5

Dac[-\i d[ cineva o palm[ pe obrazul drept, @ntoarce-i lui ]i

pe cel[lalt ]i vei fi des[v`r]it Dac[-\i ia haina, d[-i ]i
c[ma]a Oricui cere de la tine, d[-i ]i nu mai cere @napoi7.
Milostenia are rolul ei pozitiv, subliniat de @ndemnul: S[
asude milostenia ta @n m`inile tale p`n[ cuno]ti cui dai!.
Cre]tinul s[ nu fie mincinos ]i s[ arate fapte
conforme cu credin\a sa. S[ nu fie uciga], nici adulter, nici
desfr`nat, nici fur, s[ nu pofteasc[ bunurile aproapelui s[u.
S[ nu m[rturiseasc[ str`mb ]i s[ nu \in[ minte r[ul, s[ nu
fie nici lacom, nici r[pitor, nici f[\arnic, nici r[u, nici
m`ndru. Fiindc[ m`ndria aduce cu ea multe p[cate. De
aceea, Didahia @ndeamn[: S[ nu te @nal\i pe tine @nsu\i, nici
s[ ai sufletul t[u obraznic. S[ nu se lipeasc[ sufletul t[u de
cei m`ndri, ci s[ ai leg[turi cu cei drep\i ]i cu cei smeri\i8.
Invidia ]i m`nia sunt comb[tute cu hot[r`re.
Cre]tinul s[ nu fie nici m`nios, nici invidios, nici cert[re\,
nici poftitor. Din contr[, s[ fie bl`nd, c[ci cei bl`nzi vor
mo]teni p[m`ntul. S[ fie @ndelung r[bd[tor ]i milostiv,
pa]nic, bun, f[r[ r[utate9. Pe larg este expus[ ]i atitudinea
cre]tinului fa\[ de semenii s[i, pe care ar trebuie s[ @i
iubeasc[ a]a cum se iube]te pe sine @nsu]i ]i s[ nu le fac[
niciodat[ r[u. Milostenia este important[10.
Problematica familiei @]i afl[ ]i ea aici locul. Citim @n
Didahia: S[ nu iei m`na ta de pe fiul t[u sau de pe fiica ta,
ci s[-i @nve\i din tinere\e frica de Dumnezeu. Aceea]i
7

Ibidem, I, PSB 1, p. 25.

Ibidem, III, PSB 1, p. 26-27.
9
Ibidem, III, PSB 1, p. 26.
10
S[ nu fii cu m`inile @ntinse la luat ]i cu ele str`nse la dat S[ nu stai
la @ndoial[ c`nd dai ]i nici s[ murmuri c`nd dai, c[ vei cunoa]te cine
este Bunul R[spl[titor al pl[\ii. S[ nu @ntorci spatele celui lipsit. S[ faci
parte din toate ale tale fratelui t[u (Ibidem, IV, PSB 1, p. 27). A]adar,
milostenia urm[re]te deopotriv[ ajutorarea material[ ]i spiritual[ a
semenilor (C. Vasilescu, Raportul, Op. cit., p. 67).
8

10

purtare de grij[ trebuie s[ arate st[p`nii fa\[ de supu]ii lor,

iar supu]ii s[ manifeste cuvenitul respect, ru]ine ]i team[.
Nu @n ultimul r`nd, Didahia @ndeamn[ la m[rturisirea
p[catelor @n Biseric[ ]i la cur[\irea con]tiin\ei, pentru ca
rug[ciunea cre]tinilor s[ fie astfel bine primit[ de Domnul11.
Calea mor\ii este descris[ ca purt`nd pe ea
mul\imea p[catelor, omoruri, adultere, pofte, nedrept[\i,
furturi, nesinceritate, viclenie, r[utate, invidie, orgoliu ]i
celelalte asemenea. Cei ce merg pe o astfel de cale
persecut[ pe cei buni, ur[sc adev[rul ]i iubesc minciuna,
nu \in cont de ce este bine, nici nu judec[ drept. Ei sunt
departe de bl`nde\e, nu au r[bdare, nici mil[ fa\[ de
semeni, nu ajut[ pe cei nec[ji\i. Concluzia este formulat[ @n
mod direct: Vezi s[ nu te am[geasc[ cineva cu @nv[\[tura
c[ii mor\ii! (cap. VI). Didahia @ndeamn[ p`n[ la sf`r]it spre
des[v`r]ire, sau cel pu\in ca s[ lucr[m dup[ putin\[ pentru
atingerea ei. Este o atitudine pozitiv[, optimist[, ce
urm[re]te ca s[ se ia atitudine fa\[ de imoralitatea p[g`n[
]i s[ se contureze personalitatea cre]tinului12.
Despre via\a cre]tinilor afl[m multe detalii ]i @n
scrisorile Sf`ntului Ignatie al Antiohiei. Cre]tinii din
vremea sa duceau o via\[ duhovniceasc[ aleas[. Lor le
spune Sf`ntul P[rinte: V-am v[zut des[v`r]i\i @n credin\[
neclintit[, @nt[ri\i @n dragostea @n S`ngele lui Hristos ]i plini
de credin\[ @n El13.
#n cap. V ]i VI din Epistola c[tre Diognet este
descris modul cre]tin de via\[. Citim acolo: Cre]tinii nu se
11

Ibidem, IV, PSB 1, p. 27; Pr. prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, p.
101.
12
C. Vasilescu, Raportul, Op. cit., p. 70, 71.
13
Sf`ntul Ignatie, Epistola c[tre Smirneni, I, 1, PSB 1, p. 182;
Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[ dup[ b[rba\ii apostolici, @n
rev. ST, seria a II-a, an VII, nr. 3-4/1955, p. 228.
11

deosebesc de ceilal\i oameni nici prin \inuturile pe care le

locuiesc, nici prin limb[, nici prin r`nduielile vie\ii. Ei nu
locuiesc @n ora]e aparte, nu se folosesc de o limb[
schimbat[ Particip[ la toate @ndatoririle, ca ]i ceilal\i
cet[\eni ]i @ndur[ toate neajunsurile ca str[ini Se
c[s[toresc ca to\i ceilal\i, au copii, dar nu arunc[ pe noii
n[scu\i. Au mas[ ob]teasc[, dar nu vulgar[. Ei sunt @n trup,
dar nu tr[iesc dup[ trup. Ei duc via\a pe p[m`nt, dar sunt
cet[\eni ai cerului Ei iubesc pe to\i ]i de to\i sunt
persecuta\i Sunt lipsi\i de toate ]i prisosesc @n toate. Sunt
insulta\i ]i ei binecuv`nteaz[ Ei fac bine ]i sunt pedepsi\i
ca r[uf[c[tori. Via\a cre]tinilor era @n contrast evident cu
cea a p[g`nilor, surprin]i de acest mod nou de a vie\ui14.
Epistola c[tre Diognet respinge a]adar acuza\iile de
imoralitate aduse cre]tinilor. Este l[udat[ via\a lor de
familie, grija fa\[ de copii, respectul fa\[ de so\ ]i de legile
c[s[toriei, cur[\enia familiei cre]tine. De]i duc via\a pe
p[m`nt, cre]tinii tr[iesc de pe acum @n ceruri. Copiii sunt
educa\i @n spiritul dragostei cre]tine ]i spre facerea de bine.
14

Epistola c[tre Diognet, V, PSB 1, p. 340; Pr. Prof. Ioan G. Coman,

Patrologie, vol. I, p. 358, 359. Ceea ce este sufletul @n trup, aceea sunt
cre]tinii @n lume. Sufletul este r[sp`ndit @n toate m[dularele trupului, iar
cre]tinii @n toate ora]ele lumii. Sufletul locuie]te @n trup, dar nu este din
trup. Cre]tinii locuiesc @n lume, dar nu sunt din lume. Sufletul nev[zut
este @nchis @n trupul v[zut. }i cre]tinii sunt v[zu\i, pentru c[ sunt @n lume,
dar credin\a lor @n Dumnezeu r[m`ne nev[zut[. Trupul ur[]te sufletul cei poart[ r[zboi, f[r[ s[-i fi f[cut vreun r[u, pentru c[ @l @mpiedic[ s[ se
dedea pl[cerilor. }i lumea ur[]te pe cre]tini, f[r[ s[-i fi f[cut vreun r[u,
pentru c[ se @mpotrivesc pl[cerilor ei. Sufletul iube]te trupul, de]i trupul
ur[]te sufletul. Sufletul iube]te ]i m[dularele. }i cre]tinii iubesc pe
du]manii lor. Sufletul este @nchis @n trup, dar el \ine trupul. }i cre]tinii
sunt @nchi]i @n lume, ca @ntr-o @nchisoare, dar ei \in lumea. Sufletul
nemuritor locuie]te @n corp muritor. }i cre]tinii locuiesc vremelnic @n cele
stric[cioase, dar a]teapt[ @n ceruri nestric[ciunea" (Epistola c[tre
Diognet, VI, PSB 1, p. 340, 341).
12

Cre]tinii arat[ iubire fa\[ de du]mani, binecuv`nt`ndu-i. #n

fine, @ndeplinesc un rol important @n societate15.
Autorul Epistolei c[tre Diognet sesizeaz[ c[, de]i au
acelea]i condi\ii de via\[ cu p[g`nii, aceea]i m`ncare, sau
acelea]i haine, cre]tinii tr[iesc totu]i at`t de diferit, prin
minunata ]i uimitoarea r`nduial[ a vie\ii lor publice16.
Atitudinea cre]tinului fa\[ de oameni este una de fr[\ietate,
de milostivire ]i ajutorare17.
La Origen, via\a cre]tin[ este similar[ cu idea de
jertf[, pe care trebuie s[ o aducem. Se cuvine, subliniaz[
marele scriitor alexandrin, s[ aducem lui Dumnezeu o jertf[
din inim[, nu o jertf[ de carne ]i s`nge... S[ aducem jertfe
duhovnice]ti. Pentru cei de odinioar[ se @njunghiau oi, \api,
boi ]i p[s[ri. Pentru noi a fost @njunghiat Fiul lui Dumnezeu.
#n vie\uirea cre]tin[, avem exemplul sfin\ilor18.

15

Drd. Viorel Ioni\[, Coordonatele vie\ii cre]tine dup[ Epistola c[tre

Diognet, @n MA, an XV, nr. 7-8/1970, p. 477, 478.
16
Epistola c[tre Diognet, V, 4, PSB 1, p. 340; Magistrand }tefan Alexe,
Via\a cre]tin[, O. cit., p. 225.
17
Citim @n Epistola c[tre Diognet: Fericirea nu st[ @n a domni peste
aproapele, nici @n a voi s[ ai mai mult dec`t cei slabi, sau @n a fi bogat ]i
a asupri pe cei de sub tine. Nu @n aceasta se arat[ cineva a fi urm[tor lui
Dumnezeu, ci cine ia asupra-]i povara aproapelui, cine este gata s[
ajute pe cel mai slab, cine d[ celor lipsi\i din toate cele ce a primit de la
Dumnezeu, acela e urm[tor lui Dumnezeu (Epistola c[tre Diognet,
cap. X, PSB 1, p. 344; Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[, Op.
cit., p. 232).
18
Origen, Omilia XXIV la Numeri, PG 12, col. 759, PSB 6, p. 213; Idem,
Omilia II la Levitic, PG 12, col. 417, trad. @n vol.: Origen, Omilii ]i
adnot[ri la Levitic, introducere, traducere ]i note Adrian Muraru, editura
Polirom, Ia]i 2006 (prescurtat trad.), p. 79; Idem, Omilia X la Facere, PG
12, col. 219, traducere @n vol.: Origen, Omilii, comentarii ]i adnot[ri la
Genez[, introducere, traducere ]i note Adrian Muraru, Polirom 2006
(prescurtat trad.), p. 345.
13

To\i cre]tinii, spune Sf`ntul Vasile cel Mare, fie ei

b[rba\i sau femei, au datoria de a progresa duhovnice]te,
de a lucra pentru propria lor des[v`r]ire, av`nd pilda
sfin\ilor ]i ajutorul harului divin, @mpreun[ cu neostenitul
efort personal. De aceea, vorbind despre specificul
cre]tinismului, Sf`ntul P[rinte zice: Care-i specificul
cre]tinismului? Credin\a care lucreaz[ prin dragoste.
Specificul credin\ei? O convingere ferm[ @n adev[rul
cuv`ntului inspirat Specificul dragostei lui Dumnezeu? A
p[zi poruncile Lui pentru pream[rirea Lui. Iar al dragostei
de semen? A nu c[uta propriul folos, ci al celui iubit Care-i
specificul cre]tinului? S[ te na]ti prin botez din ap[ ]i Duh,
s[ te na]ti din nou Care-i specificul cre]tinismului? S[
prisoseasc[ @n toate dreptatea lui A ne iubi unul pe altul
cu iubirea cu care Hristos ne-a iubit A vedea @n toate pe
Domnul care ne st[ de fa\["19.
Sf`ntul Grigorie Teologul @i @ndeamn[ pe cre]tini
s[ fie cura\i. Dumnezeu se bucur[ de @ndreptarea omului.
Cre]tinii trebuie s[ fie @ntocmai ca ni]te lumin[tori @n lume,
s[ fie o putere d[t[toare de via\[ pentru ceilal\i20.
Nu numai preotul, ca p[stor de suflete, are datoria
de a-i zidi duhovnice]te pe semenii s[i, ci aceast[ datorie
\ine de fiecare dintre cre]tini @n parte. Faptele noastre sunt
mai vizibile dec`t orice. Au mai mult[ putere de convingere
19

Arhidiac. Prof. Ioan Z[grean, Probleme morale @n opera Sf`ntului

Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de
ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 231; R.P. Dom. Jean Gribomont,
Concep\ia Sf`ntului Vasile cel Mare despre idealul cre]tin ]i asceza
evanghelic[, trad. de Arhim. Benedict Ghiu], @n rev. MO, an XXXI, nr. 13/1979, p. 80-81.
20
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntarea la Sfintele Lumini, PG 36, col.
360, trad. @n vol.: Cuv`nt[ri dogmatice, trad. de Pr. Gh. Tilea, Bucure]ti
2002, p. 56.
14

dec`t vorbele, fie ele ]i frumoase. De aceea, Sf`ntul Ioan

Gur[ de Aur ne @ndeamn[ ca, atunci c`nd sf[tuim pe
cineva s[ fac[ vreo fapt[ bun[, s[ ne str[duim s[ facem noi
mai @nt`i fapta aceea. Iat[ deci c`t[ putere de convingere
are o via\[ curat[. C[ci cur[\enia vie\ii ]i a @nv[\[turii
trebuie s[ fie cele dou[ griji ale cre]tinului21.
Prin puterea exemplului lor, Sfin\ii Apostoli au
schimbat lumea. Acei mode]ti oameni, p[stori, sau vame]i
au ar[tat c[ purtarea ]i via\a curat[ este mai puternic[
dec`t limba celor mai str[luci\i retori. P[g`nii pot fi
@ndrepta\i cel mai u]or prin contactul lor cu cre]tinii ce
tr[iesc o via\[ curat[, sf`nt[ ]i r[m`n departe de dorin\a
dup[ bunurile prezente.
Adev[ratul cre]tin, dup[ botez, duce o via\[
diferit[, schimbat[ radical @n bine, fa\[ de perioada p[g`n[
a vie\ii sale. Lu`nd atitudine fa\[ de cei care, boteza\i fiind la
maturitate, continuau s[ tr[iasc[ la fel, revenind la vechile
obiceiuri, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur le atrage aten\ia c[ nu
se vede nici un semn @n via\a lor c[ sunt cre]tini. Mai mult,
la momentul @mp[rt[]irii cu Sfintele Taine, ei ie]eau afar[
din l[ca]ul sf`nt. De aceea, cre]tinul trebuie s[-]i arate
credin\a prin @ntreaga sa via\[, prin \inuta exterioar[, prin
privire, @mbr[c[minte ]i glas. }i s[ tr[iasc[ @ntocmai ca ]i
cum ar fi un c[l[tor pe acest p[m`nt, l[s`nd la o parte
toate grijile lume]ti"22.
C`nd Sf`ntul P[rinte rostea vestitele sale cuv`nt[ri,
vremea persecu\iilor cre]tine trecuse ]i odat[ cu ea
@ncepuse s[ se uite ]i jertfa nenum[ra\ilor m[rturisitori ai
21

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia VIII la Facere, PG 53, col. 73, 74,
PSB 21, p. 104; Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 235, PSB 23, p.
189.
22
Idem, Omilia IV la Matei, PG 57, col. 48, PSB 23, p. 57, 58; Idem,
Omilia LXIX la Matei, PG 58, col. 652, PSB 23, p. 798.
15

credin\ei lui Hristos. Contemporanii s[i spuneau de aceea

c[ @nv[\[tura despre mucenicie nu-]i mai are rostul, nu mai
este actual[. De aceea, lor le r[spunde c[ timpul
muceniciei cre]tine a existat totdeauna, pentru cei trezi la
minte, fiindc[ nu doar patimile s`ngeroase aduc cununa
martiriului. Exemplul scripturistic cel mai cunoscut este cel
al dreptului Iov, care nu a avut o moarte violent[, dar care
s-a @ncununat cu patimile sale. Pentru cre]tini din toate
timpurile, chemarea este ca ei s[ aduc[ jertf[ chiar sufletele
lor, r[bd`nd s[r[cia ]i necazurile, @ndep[rt`nd
dezmierd[rile, muncind ]i ostenindu-]i trupurile. Prin toate
acestea, chiar dac[ nu cade ucis de sabie, cre]tinul este un
m[rturisitor al lui Hristos. }i smerenia @nseamn[ jertf[, ]i
nevoin\ele trupe]ti, sau faptele bune, toate accesibile oricui
spre a fi lucrate @n orice timp ]i loc23.

23

Idem, Omilia VI la I Corinteni, PG 61 ]i urm., traducerea @n limba

rom`n[ (pentru toate omiliile hrisostomice la Epistolele pauline, prin
prescurtarea trad. se indic[ traducerea lui Theodosie Athanasiu,
punctele 30-39 din Bibliografia final[, la izvoarele patristice)., p. 70 ]i
urm.; Idem, Omilia I la II Corinteni, PG 61, col. 389, trad., p. 13; Idem,
Omilia XI la Evrei, PG 63, col. 93, trad., p. 171; Idem, Omilia IX la
Facere, PG 53, col. 80, PSB 21, p. 112.
16

II. Pilde scripturistice @n obiectivul de studiu ]i

tr[ire al Sfin\ilor P[rin\i ]i scriitori biserice]ti
a)Drep\ii din Vechiul Testament
Sf`nta Scriptur[ ne @ndeamn[ s[ urm[m exemplul
drep\ilor din vechime, care au fost oameni ca ]i noi, au avut
aceea]i fire. Auzind despre virtu\ile lor, despre r[bdarea,
cur[\enia lor sufleteasc[ ]i trupeasc[, suntem cuprin]i ]i noi
de dorin\a de a fi la fel cu ei24. Patriarhii ]i drep\ii Vechiului
Testament sunt modelul la care Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
ne trimite cu g`ndul deseori: Noe, Avraam, Melchisedec,
sau Iov. Ace]tia pot fi imita\i, iar nu oamenii p[m`nte]ti,
care ne @nconjoar[ ]i care au preocup[ri c`t se poate de
lume]ti ]i de trec[toare. De la cei din urm[ vom @nv[\a
p[catele, iar de la cei dint`i, virtutea25.
Noe este un model, fiindc[, tr[ind @n mijlocul celor
care luptau @mpotriva virtu\ilor, el @n toate virtu\ile era
des[v`r]it. Dintre aceste virtu\i, credin\a lui Noe @n

24

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia LVII la Facere, PG 54, col. 494, PSB
22, p. 231. S[ imit[m ]i noi pe cei drep\i: Idem, Omilia XI la Facere, PG
53, col. 95, PSB 21, p. 133; Idem, Omilia LXVII la Facere, PG 54, col.
580, PSB 22, p. 341; Idem, Omilia IV la Matei, PG 57, col. 49 ]i PSB 23,
p. 59; Idem, Omilia XLVIII la Matei, PG 58, col. 493, PSB 23, p. 561;
Idem, Epistola lui Inocen\iu al Romei c[tre Ioan al
Constantinopolului, PG 52, col. 537, 538 ]i trad. de Pr. Prof. D-tru
Fecioru, @n rev. MO, an XXXIX, nr. 2/1987, p. 76.
25
Idem, Cuv`ntul V la parabola despre Laz[r ]i bogatul nemilostiv ]i
despre Iov ]i Avraam, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXIX, nr.
4-6/1977, p. 429, PG 48, col. 1026.
17

Dumnezeu a fost pentru el o ancor[ puternic[ ]i temei

pentru m`ntuire26.
Patriarhul Avraam este vrednic de a fi imitat de
c[tre cre]tini pentru credin\a sa, pentru marea lui @ncredere
@n f[g[duin\a primit[ de la Dumnezeu. Mul\imea piedicilor
pe care le-a dep[]it i-au crescut r`vna ]i @ncrederea sa @n
puterea lui Dumnezeu. Filoxenia de la stejarul Mamvri arat[
tinere\ea sufletului s[u, iar jertfa lui Isaac ne descoper[ un
suflet tare ca diamantul27. }i Lot este un exemplu de
@ndelung[-r[bdare ]i de smerenie28.
Profetul David este o dovad[ pentru for\a cu care
s-a ridicat din p[catul @n care c[zuse, cur[\indu-se.
#n\elegem c[ nu tr`nd[via este starea fireasc[ a omului, ci
lucrarea virtu\ilor, pl`ngerea ]i c[in\a pentru p[cate, totul
@nso\it de fapte bune29.
Iov, dreptul este atletul credin\ei, pe care valurile
nenorocirilor nu l-au @nvins, ci l-au f[cut s[ fie mai
str[lucitor. Prin toate faptele ]i-a ar[tat recuno]tin\a sa
fa\[ de Dumnezeu30. Pentru tineri, avem pilda celor trei
tineri din cuptor31. Sf`nta Ana, mama profetului Samuel
este pild[ de credin\[, de @n\elepciune ]i de bl`nde\e,
26

Idem, Omilia XXIII la Facere, PG 53, col. 203, 204, PSB 21, p. 281282; Idem, Omilia XXV la Facere, PG 53, col. 224, 225, PSB 21, p. 311.
27
Idem, Omilia XLI la Facere, PG 53, col. 382, PSB 22, p. 87; Idem,
Omilia XLVIII la Facere, PG 54, col. 434, PSB 22, p. 154.
28
Idem, Omilia XLIII la Facere, PG 54, col. 400, PSB 22, p. 110.
29
Idem, Omilia XXVI la Matei, PG 57, col. 34, PSB 23, p. 338.
30
Idem, Omilia XXIII la Facere, PG 53, col. 202, PSB 21, p. 280; Idem,
Cuv`ntul V la Pilda despre s[racul Laz[r ]i bogatul nemilostiv ]i
despre Iov ]i Avraam, PG 48, col. 1026, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n
rev. MO, an XXIX, nr. 4-6/1977, p. 429; Idem, Omilia XXVIII la I
Corinteni, PG 61, col. 239, trad., p. 387; Idem, Omilia III la Romani, PG
60, col. 416 ]i trad., p. 46.
31
Idem, Omilia XXVI la II Corinteni, PG 61, col. 579, trad., p. 309; Idem,
Omilia XVIII la I Corinteni, PG 61, col. 151, trad., p. 238.
18

deopotriv[ pentru femei, dar ]i pentru b[rba\i. Este @ns[ un

exemplu mai ales pentru mame, ca ele s[-]i creasc[
odraslele precum Ana32.
T`lcuind Evanghelia dup[ Matei, Sf`ntul Ioan Gur[
de Aur vorbe]te despre proorocul ]i #nainte Merg[torul
Domnului, Sf`ntul Ioan Botez[torul. Descrie traiul s[u
auster, arat[ marea lui @n\elepciune ]i @ndeamn[ pe cre]tini
la poc[in\[, la dob`ndirea @mp[r[\iei cerurilor33.
b) Pilda Sfin\ilor Apostoli. Referire special[ la
Sf`ntul Apostol Pavel
Ce i-a f[cut mari pe Sfin\ii Apostoli ]i pe sfin\i @n
general? La aceast[ @ntrebare, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
r[spunde scurt: Via\a omului @l face pe om str[lucit, r`vna
lui fa\[ de Dumnezeu. Prin aceasta, sfin\ii atrag harul
Duhului. Sfin\ii Apostoli au r[bdat toate cu bucurie,
@mplinindu-]i misiunea, pentru m`ntuirea @ntregii lumi34.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, prin @ntreaga sa via\[, @n
tot ceea ce a lucrat pentru binele Bisericii ]i al p[stori\ilor
s[i, s-a str[duit s[-l imite pe Apostolul neamurilor, ar[t`nd
32

Pe p[rin\ii cre]tini, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @i @ndeamn[, zic`nd: De

nu avem copii, s[-i cerem lui Dumnezeu. De @i primim, s[-i cre]tem cu
mult[ grij[ (Idem, Cuv`ntul II la s[rb[toarea Sfintei Ana, PG 54, col.
643-652 ]i trad. de Pr. Prof. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXX, nr. 46/1978, p. 302-311).
33
#i @nv[\a s[ dispre\uiasc[ cele de pe p[m`nt, s[ aleag[ pe cele
viitoare ]i s[ se gr[beasc[ spre ele @n fiecare zi. M`ntuitorul #nsu]i l-a
l[udat (Idem, Omilia X la Matei, PG 57, col. 188-190, PSB 23, p. 125127; Idem, Omilia XXXVII la Matei, PG 57, col. 421, PSB 23, p. 454).
34
Idem, Scrisoarea 174, PG 52, col. 711, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n
rev. MO, an XL, nr. 4-6/1988, p. 75; Idem, Epistola 123, PG 52, col. 676,
trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XL, nr. 4-6/1988, p. 52. Aquila
]i Priscilla, cei doi so\i care au tr[it @n preajma Sf`ntului Apostol Pavel ]i
l-au sprijinit, sunt ]i ei o pild[ de @n\elepciune (Idem, Catehezele
maritale, trad. de Pr. Marcel Hanche], Sibiu 2004, p. 84).
19

aceea]i dragoste pentru Hristos35 ]i pentru credincio]ii din

@ntreaga lume36, ar[t`nd dispre\ fa\[ de averi, slav[ ]i toate
cele lume]ti, sc[p`nd de robia patimilor37. De acesta s-a
sim\it at`t de apropiat. A t`lcuit ca nimeni altul toate
epistolele pauline, iar omiliile sale se citesc ]i ast[zi cu
pl[cere ]i cu mult folos, dovedindu-se actuale prin
problematica abordat[ ]i prin felul cum autorul g[se]te
solu\ii la problemele cu care ascult[torii s[i se confruntau38.
P[rintele Patriarh Iustin Moisescu vorbea @n cuvinte
alese despre apropierea sufleteasc[ pe care Arhiepiscopul
Constantinopolului a ar[tat-o fa\[ de Sf`ntul Apostol Pavel,
zic`nd: Nimeni altul nu a tr[it mai aproape de sufletul
marelui Apostol ca Sf`ntul Ioan Hrisostom. El era mic de
talie, cu @nf[\i]are pl[p`nd[, cu fa\[ agreabil[, dar uscat[ de
at`tea nevoin\e ]i postiri. Avea fruntea @ncre\it[, cre]tetul
ple]uv, ochii profunzi, dar p[trunz[tori. Ducea o via\[
auster[. Tr[ia intens realit[\ile ]i punea la suflet toate cele
petrecute @n jurul s[u. Cu toate acestea, r[m`nea amabil,
bun, afectuos ]i chiar vesel, cu cei familiari lui, iar cu ceilal\i,
rezervat39.
35

Idem, Omilia XV la Romani, PG 60, col. 547, trad., p. 264.

Idem, Scrisoarea 93, PG 52, col. 656, 657, trad. de Pr. Prof. D-tru
Fecioru, @n rev. MO, nr. 3/1988, p. 30, 31.
37
Idem, Omilia XLVI la Matei, PG 58, col. 479, PSB 23, p. 541.
38
Isidor Pelusiotul spunea despre dasc[lul s[u: Dac[ Sf`ntul Pavel s-ar
fi folosit de limba greac[ atic[, spre a se interpreta pe sine @nsu]i, nu ar fi
comentat altfel dec`t Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur. Iar P[rintele Prof.
Grigorie Marcu spunea: Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nu a h[r[zit nici unei
alte personalit[\i cre]tine at`ta bel]ug de aten\ie admirativ[ ca
maestrului s[u preferat, Sf`ntul Apostol Pavel Elogierea Sf`ntului
Apostolului Pavel este o preocupare predilectic[ ]i permanent[ pentru
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur (Pr. Prof. Grigorie Marcu, Mens Divinior o
compara\ie @ntre Sf`ntul Apostol Pavel ]i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,
@n revista ST, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957, p. 617, 621).
39
Ibidem, p. 618, 620.
36

20

Privind faptele minunate ale Apostolului neamurilor,

cei mai mul\i cre]tini sunt oarecum dezn[d[jdui\i, socotind
c[ niciodat[ ei nu se vor putea ridica la @n[l\imea vredniciei
acelui vas ales al lui Hristos. Desigur, nu @l putem imita pe
Sf`ntul Apostol Pavel dup[ minunile s[v`r]ite de el, nici nu
ne vom @nvrednici de harul pe care el l-a primit, @ns[ putem
ajunge ca el sub aspectul cur[\iei vie\ii, o perspectiv[
realizabil[ pentru to\i40. Sesiz`nd acest sentiment, Marele
Ierarh ne @ncurajeaz[, zic`nd: Dac[ am voi ]i noi am
putea imita pe acel sf`nt41.
Cea mai frumoas[ caracterizare f[cut[ Sf`ntului
Apostol Pavel este aceea prin care Apostolul neamurilor
este numit st`nc[. El a fost, @ntr-adev[r, ca o st`nc[ de pe
malul unei m[ri, de care, izbindu-se valurile, s-au pref[cut @n
spum[. Marele Pavel a avut dou[ calit[\i excep\ionale, pe
care Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur le scoate cu claritate @n
eviden\[: r[bdarea ]i st[ruin\a. Tulbur[rile ]i du]m[niile
pornite @mpotriva Bisericii lui Hristos nu l-au ab[tut de la
\elul s[u: propov[duirea Evangheliei m`ntuitoare. Simpla
aducere aminte a vie\ii sale ne pune @nainte suferin\ele pe
care le-a @nfr`nt, @ncerc[rile, primejdiile, du]m[niile,
@ntemni\[rile, lan\urile, biciuirile, foametea, sau goliciunea
pe care le-a r[bdat42.
40

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre c[in\[, trad. de Pr. Prof. D-tru
Fecioru, Buc. 2002, p. 83. Multe sunt locurile din opera hrisostomic[, @n
care suntem chema\i s[-l imit[m pe Apostolul neamurilor. Iat[ c`teva:
Idem, Omilia XXXI la Facere, PG 53, col. 285, PSB 21, p. 397; Idem,
Omilia XXXII la Romani, PG 60, col. 681, trad., p. 501; Idem, Omilia
XIII la I Corinteni, PG 61, col. 110, trad., p. 170, 171; Idem, Omilia XXI
la II Corinteni, PG 61, col. 545, 546, trad., p. 255, 256.
41
Idem, Omilia XXXII la Romani, PG 60, col. 681, trad., p. 501.
42
Fericitul Pavel st[tea @n @nchisoare, era biciuit, plin tot de s`nge, cu
picioarele-n butuci, suferea at`t ]i totu]i predica pe Hristos ]i @n
@nchisoare boteza pe temnicer ]i f[cea tot ce-i sta @n putin\[ (Idem,
21

#n literatura cre]tin[, Cuv`nt[rile hrisostomice de

laud[ @n cinstea Sf`ntului Apostol Pavel r[m`n un model
neegalat. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vorbe]te at`t de frumos
]i de conving[tor, @nc`t ne creaz[ impresia c[ l-a cunoscut
pe Marele Pavel personal. }i poate chiar l-a cunoscut, peste
timp, cu voia lui Dumnezeu ]i ni l-a descris ca pe o pild[
pentru noi to\i, dar mai ales ca pe unul ce este chip
des[v`r]it al p[storului cre]tin de suflete, dup[ modelul lui
Hristos. Sf`ntul Apostol Pavel nu a fost chemat la slujirea
apostolic[ de altcineva dec`t de Domnul #nsu]i, Care i-a ]i
descoperit tainele Sale43.
Sufletul s[u este "livad[ de virtu\i ]i rai
duhovnicesc. At`t de mult @nflorea prin har ]i at`t de
vrednic[ de har @]i ar[ta experien\a sufletului s[u!44. Acest
vas ales, @nvrednicindu-se de cur[\enie, s-a bucurat cu
@mbel]ugare de rev[rsarea @n el a darului Duhului. Iar
roadele lucr[rii sale, peste veacuri, de]teapt[ sufletele
oamenilor spre rodire de virtute.
Sf`ntul Apostol Pavel a adunat @ntr-@nsul toate
virtu\ile omene]ti, a smuls spinii p[catelor, a sem[nat
cuv`ntul credin\ei. Cei care spun c[ virtutea este un lucru
greu de realizat, iar viciul este u]or, sunt @ndemna\i s[
priveasc[ spre el, fiindc[ a avut aceea]i fire omeneasc[,
precum avem ]i noi, a locuit pe acela]i p[m`nt pe care ne
afl[m ]i noi ]i totu]i a dep[]it pe to\i oamenii tuturor
timpurilor45. #n sufletul s[u se afla ceva mai mare dec`t
orice, dragostea lui Hristos, pe care av`nd-o, el se socotea
Epistola 123, C[tre preo\i ]i monahii din Fenicia, PG 52, col. 676 ]i
urm., trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XL, nr. 4/1988, p. 52).
43
IPS Irineu, #n Duhul sfin\eniei lui Hristos, Craiova 2001.
44
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`ntul I la Sf`ntul Apostol Pavel, PG
50, col. 473.
45
Ibidem, Cuv`ntul II, PG 50, col. 479.
22

mai fericit dec`t to\i oamenii. #n toate, dorea s[ plac[ lui

Dumnezeu ]i se temea s[ nu-L supere46.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ne @ndeamn[ s[ privim, @n
spatele Apostolului neamurilor, ajutorul dumnezeiesc pe
care el @l primea, lumin`ndu-l ]i @n\elep\indu-l, @nt[rindu-l ]i
p[zindu-l ne@ncetat47. Sf`ntul P[rinte rezum[ @n cel mai scurt
mod cu putin\[ str[daniile Sf`ntului Apostol Pavel, spun`nd
c[ un singur lucru urm[rea: m`ntuirea celor ce-l ascultau
]i-l vedeau48.
Apostolul neamurilor a fost o adev[rat[ statuie a
virtu\ii, desigur, o statuie vie ]i pentru cei de ast[zi.
Sl[biciunile firii sale omene]ti erau completate de t[ria
voin\ei sale, @n care lucra harul lui Dumnezeu cu
prisosin\[,
spre
folosul
credincio]ilor,
pentru
49
propov[duirea Evangheliei, @nc[ ]i legat fiind .
c) Sfin\ii mucenici ]i leg[tura sufleteasc[, prin
venerarea lor, dintre cre]tini ]i ei
Sf`ntul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei
Capadociei, apar\ine primei genera\ii de cre]tini de dup[
perioada persecu\iilor. Chiar bunicii s[i tr[iser[ o astfel de
experien\[ a martiriului, experien\[ care i-a fost transmis[
Marelui Ierarh, odat[ cu un nem[rginit respect ]i o
ne\[rmuit[ admira\ie fa\[ de m[rturisitorii lui Hristos. #n
cuv`nt[rile sale de laud[, sunt prezenta\i la loc de mare
cinste mai ales martirii acelor locuri, ai Capadociei, spre
cimitirele @n care se aflau moa]tele lor rev[rs`ndu-se @n
fiecare an, @n ziua pr[znuirii lor, @ntreaga cetate a Cezareei,
@n frunte cu Marele Vasile.
46

Ibidem, Cuv`ntul III, PG 50, col. 480.

Ibidem, Cuv`ntul IV, PG 50, col. 491.
48
Ibidem, Cuv`ntul V, PG 50, col. 498.
49
Ibidem, Cuv`ntul VI, col. 505, 506; Ibidem, Cuv`ntul VII, col. 513.
47

23

Curajul martirilor, @n acele momente ale jertfei lor,

este descris de Sf`ntul P[rinte, atunci c`nd vorbe]te despre
Sf`ntul Mucenic Varlaam. Teama torturilor nu i-a speriat
niciodat[ pe ace]ti bravi osta]i ai lui Hristos. Varlaam
socotea c[ este atins de trandafiri, @n loc de bice ]i se
bucura de primejdii ca de cununi. T[ria sa a fost at`t de
mare, @nc`t a preferat ca focul s[ @i ard[ m`na, dec`t s[
lase ca t[m`ia s[ cad[ dintr-@nsa pe jertfelnicul idolilor50.
P[stori\ii @i cinsteau @n chip aparte pe mucenicii lor,
prin pelerinajele din ziua pr[znuirii acestora, c`nd, @ntocmai
ca un roi, plecau spre moa]tele lor, a]a cum albinele pleac[
spre florile cele dumnezeie]ti ]i se adunau la bisericile
martirilor, din afara Cezareei. Amintirea vie\ii ]i a jertfei lor
era un @ndemn neegalat pentru imitarea faptelor lor bune,
lumin`nd calea vie\ii cre]tinilor. Din cunoa]terea vie\ii
sfin\ilor martiri, dob`ndim un folos necontenit ]i dorin\a de
a o imita. #nc[ ]i mai puternic[ este @nr`urirea produs[
asupra cre]tinilor de martirii care fac parte din acela]i neam
cu ei, care au tr[it pe acelea]i meleaguri51.
Mucenicii cre]tini au fost din toate categoriile socioprofesionale, de toate v`rstele, b[rba\i ]i femei. A]a de
pild[, mucenicul Gordie era militar de rang @nalt, puternic ]i
viteaz. }i, ca un adev[rat atlet al credin\ei, s-a preg[tit
pentru lupt[ prin post, privegheri, rug[ciuni, prin
cugetarea ne@ncetat[ a cuvintelor Duhului. }i-a m[rturisit
credin\a cu un curaj impresionant, nel[s`nsu-se intimidat de

50

Mucenicul nu vede primejdiile, ci cununile Nu se uit[ la vremelnicia

chinurilor, ci la ve]nicia r[spl[\ii (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XVII,
La mucenicul Varlaam, PG 31, col. 484, 485, PSB 17, p. 520-522).
51
Idem, Omilia XVIII, La mucenicul Gordie, PG 31, col. 489-493, PSB
17, p. 524-526.
24

amenin\[ri, nici convins de lingu]iri, fiindc[ @]i zidise casa

sufletului s[u pe temelia trainic[ de piatr[ a credin\ei52.
Poate cea mai impresionant[ cuv`ntare de laud[ @n
cinstea martirilor a fost rostit[ despre Sfin\ii patruzeci de
mucenici. Istorisirea vie\ii lor @i readuce @n mijlocul nostru,
fiind un adev[rat @ndemn la virtute. Sf`ntul P[rinte d[ o
dimensiune soborniceasc[ jertfei lor, c[ci cinsti\ii mucenici
erau din neamuri diferite ]i totu]i f[ceau parte din acela]i
neam duhovnicesc, ce @i une]te pe cre]tini, ca pe fii ai
Aceluia]i Tat[ ceresc ]i ca pe unii ce dob`ndesc @nfierea
Duhului. Totdeauna, diavolul a @ncercat s[ @i c`]tige pe cei
tineri, prin uneltirile sale. A @ncercat ]i cu ace]tia,
f[g[duindu-le bunurile trec[toare ale averilor ]i rangurilor ]i,
fiindc[ ei au r[mas neclinti\i @n credin\[, le-a pus @n fa\[
perspectiva mor\ii trupe]ti. Dar mucenicii au v[zut atunci
priveli]te str[in[: @ngeri s-au pogor`t din ceruri ]i au
@mp[r\it mari daruri osta]ilor53. Sfin\ii patruzeci de
mucenici sunt de ajutor pentru to\i cre]tinii, care @]i g[sesc
sc[parea la ei, atunci c`nd sunt @ntrista\i, dar ]i c`nd sunt
veseli. Ei duc cererile noastre la #mp[ratul tuturor, fie c[
sunt pornite de la tineri, ori de la cei mai @n v`rst[54.
52

Cer`ndu-i-se s[ renun\e, @n ultima clip[, pentru a nu fi ucis, Gordie

spune: Sunt gata s[ mor pentru numele Domnului Iisus nu numai o
dat[, ci chiar de nenum[rate ori. }i, ca o men\iune important[, se
spune c[ mucenicul ]i-a f[cut semnul crucii, @nainte de a se @ndrepta
spre chinuri, dovad[ c[ semnul m`ntuirii noastre este la fel de vechi,
f[c`nd parte din via\a cre]tinilor dintru @nceput (Ibidem, PG 31, col. 493505, PSB 17, p. 526-533).
53
Idem, Omilia XIX, La sfin\ii patruzeci de mucenici, PG 31, col. 508520, PSB 17, p. 534-540.
54
Ibidem, PG 31, col. 520-524, PSB 17, p. 540, 541. S[ ad[ug[m ]i
m[rturia Sf`ntului Vasile cel Mare, c[ din moa]tele lor de afl[ p[rticele @n
aproape fiecare \ar[ ]i fiecare \inut (Pr. Prof. Teodor Bodogae, C`teva
]tiri mai pu\in cunoscute despre martiri ]i despre moa]te @n
25

La Sfin\ii Vasile cel Mare ]i Ioan Gur[ de Aur

@nt`lnim frumoase cuv`nt[ri de laud[ rostite @n cinstea
muceni\elor, impresionante prin dovada eroismului acestor
ml[di\e cre]tine, care au m[rturisit cu nem[surat curaj pe
Hristos. A]a a fost de pild[ Sf`nta Muceni\[ Iulita care, de]i
era femeie, mai slab[ deci din fire, a dovedit c[, dac[
sl[biciunea omeneasc[ este @nt[rit[ de credin\[, ea nu
poate fi @nfr`nt[. T[ria acestei brave cre]tine este un
@ndemn pentru toate femeile, ca ele s[ nu uite c[ au fost
create de Ziditorul tuturor din acela]i aluat ca ]i b[rba\ii ]i
sunt chemate s[ arate aceea]i destoinicie @n virtute.
Moa]tele sfintei Iulita au fost a]ezate la loc de mare cinste,
cum m[rturise]te Sf`ntul Vasile cel Mare, @n cea mai
frumoas[ Biseric[ a ora]ului Cezareea, sfin\ind deopotriv[
acel loc, ca ]i pe cei care se apropiau de locul unde de
aflau55. #ndemnul adresat de Marele Ierarh tuturor femeilor
cre]tine este acela ca ele s[ st[ruie @n credin\[ ]i s[ urmeze
pilda Iulitei56.
Marea pre\uire pe care Sf`ntul P[rinte o ar[ta
martirilor ]i cultului lor era @n spiritul tradi\iei ]colii
alexandrine, dar era simultan ]i continuarea tradi\iilor
genera\iilor de cre]tini din Cezareea Capadociei. Acolo,
cre]tinii ar[tau o deosebit[ cinstire Sf`ntului Eupsihie, un
t`n[r cre]tin, de neam nobil, care a murit ca m[rturisitor al
credin\ei, fiind decapitat. #n cinstea sa, capadocienii au
@n[l\at o frumoas[ Biseric[, @n care Marele Ierarh @i chema
coresponden\a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MA, an XXXI, nr.
3/1986, p. 25).
55
Din p`ntecele sfin\ilor curg, precum ni]te r`uri, @nv[\[turile
duhovnice]ti, ud`nd sufletele ascult[torilor (Sf`ntul Vasile cel Mare,
Omilia V la Psalmi, PG 29, col. 292, PSB 17, p. 228).
56
Idem, Omilia V, La Muceni\a Iulita, PG 31, col. 240, 241, PSB 17, p.
386-388.
26

pe credincio]i s[ vin[ s[ se roage, @n ziua de pr[znuire a lui

Eupsihie57.
C`nd Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vorbea
ascult[torilor s[i despre martiri, amintirea m[rturisitorilor
credin\ei era @nc[ vie @n memoria multora dintre cei mai
v`rstnici. Ei sunt dovada vie a adev[rului gr[it de Marele
Ierarh, ar[t`nd c[ jugul virtu\ii este u]or de purtat58. For\a
de convingere pe care faptele martirilor o au este
superioar[ cuv`ntului, fie el ]i rostit de c[tre un ne@ntrecut
predicator, cum a fost Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur. De aceea,
el @i cheam[ pe ascult[tori s[ mearg[ la Biserica martirilor,
aflat[ @n imediata apropiere a zidurilor cet[\ii Antiohia, unde
se aflau sfintele lor moa]te ]i s[ se roage fierbinte, v[rs`nd
lacrimi sfinte. C[ci atunci c`nd mul\imea grijilor ne @ntunec[
cugetul, l`ng[ moa]tele lor g[sim totdeauna adiere
duhovniceasc[ ]i lini]te. Moa]tele sfin\ilor sunt limane
sigure, comori de bog[\ie necheltuit[. La ele, sufletele
noastre afl[ lini]te, odihn[ ]i siguran\[. Moa]tele sfin\ilor
sunt ca ni]te izvoare de ap[ rece, care @nt[resc sufletele

57

Pr. Gheorghe Dr[gulin, Sf`ntul Vasile cel Mare ]i ]coala

alexandrin[, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 94; Pr. Prof. Teodor
Bodogae, C`teva ]tiri, Op. cit., p. 28. Aceea]i grij[ fa\[ de cultul
martirilor ]i cinstirea sfintelor lor moa]te vedem ]i din scrisoarea trimis[
de Arhiepiscopul Cezareei Capadociei c[tre Iunius Soranus, guvernatorul
Sci\iei Mici, prin care @l ruga s[ @i trimit[ moa]tele Sf`ntului Sava Gotul @n
Capadocia, patria martirului de pe r`ul Buz[u (Sf`ntul Vasile cel Mare,
Epistola 155, PSB 12, p. 341-342).
58
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXXVIII la Matei, PG 57, col. 433,
PSB 23, p. 472; Idem, Cuv`nt la Duminica tuturor sfin\ilor, PG 50, col.
707, trad. de Pr. D-tru. Fecioru, @n volumul: Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,
Cuv`nt[ri la Praznicele #mp[r[te]ti, colec\ia Izvoarele Ortodoxiei,
Bucure]ti 1942, p. 283.
27

ostenite ]i @nfierb`ntate de patimile necuviincioase. L`ng[

ele, v[rs`nd lacrimi, stingem v[paia p[catelor ce ne ard59.
O frumoas[ cuv`ntare a fost rostit[ @n cinstea
Sf`ntului Vavila, ar[t`nd c[, @n pofida persecu\iilor p[g`ne,
credin\a cre]tin[ a devenit tot mai str[lucitoare, iar r[t[cirea
necredincio]ilor a fost @nvins[ de puterea lui Hristos.
Mucenicul a ar[tat tuturor c[ este rob doar cel ce
s[v`r]e]te p[catul, fie el ]i dac[ este un rege. Calit[\ile sale
sunt pe scurt enumerate: lini]te sufleteasc[, lips[ de
@ng`mfare ]i de nechibzuin\[. A fost plin de curaj. Prin jertfa
sa, Vavila a f[cut pe cei credincio]i s[ fie @nc[ ]i mai
credincio]i, iar pe cei p[c[to]i i-a @ndep[rtat de la p[catul
lor60.
#n fa\a faptelor sfin\ilor martiri, cuvintele noastre
p[lesc. Cultul @nchinat lor, cinstea de care se bucurau @nc[
@n secolul al IV-lea ne dovedesc faptul c[ tradi\iile actuale
ale cre]tinilor no]tri sunt @n continuitate direct[ cu cele ale
contemporanilor Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur61.
Pilda monahilor. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ne
trimite ]i la monahii care tr[iau @n vremea sa, la m[n[stirile
]i chiliile lor. De la ace]tia putem @nv[\a ceea ce ne este de
folos. Ei erau pilde vii de virtute, f[clii ce lumineaz[ fa\a

59

Pr. Prof. Dr. Alexandru Stan, Frumuse\ea ]i sublimitatea doctrinar[

a stilului predicatorial al Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n dou[ omilii
la sfin\ii martiri, @n rev. GB, an XLIII, nr. 5-6/1984, p. 361-363.
60
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre Sf`ntul Vavila, PG 50, col. 536,
537, 541-551, trad. de }tefan Bezdechi, Sibiu 1938, @n Seria teologic[,
nr. 12, p. 106-108, 114-128.
61
Sunt amintite ]i minunile s[v`r]ite de acele sfinte moa]te: Ce femeie,
spune Sf`ntul P[rinte, fiindu-i so\ul plecat, dac[ a venit (la biserica
martirilor) ]i a adus prin sfin\ii mucenici implorare St[p`nului tuturor, nu
l-a @ntors mai repede din @ndelunga c[l[torie? (Idem, Catehezele
baptismale, trad. de Pr. Marcel Hanche], Sibiu 2003, p. 108).
28

@ntregului p[m`nt62. Este a]adar ]i un @ndemn pentru

cre]tini de a cerceta pe monahi, de a merge la m[n[stirile ]i
la chiliile lor. Cel mai cunoscut exemplu este cel al Sf`ntului
Antonie cel Mare, a c[rui via\[ s[ o citim63.

62

"Du-te, dar, c`t mai des la ei, pentru ca, prin rug[ciunile ]i sfaturile lor,
s[-\i cure\i petele sufletului, ca s[ duci ]i aici pe p[m`nt o via\[ plin[ de
fapte bune ]i s[ ai parte ]i de bun[t[\ile viitoare (Idem, Omilia LXXII la
Matei, PG 58, col. 672, 673, PSB 23, p. 826, 827).
63
Dac[ cineva dintre voi nu a c[lcat niciodat[ @n chiliile monahilor
egipteni, s[ se g`ndeasc[ la omul care p`n[ ast[zi este pe buzele
tuturor, la fericitul ]i marele Antonie Pleca\i-v[ ]i voi ochii pe literele
c[r\ii (a vie\ii lui) ]i ve\i afla totul cu de-am[nuntul V[ mai rog @nc[ un
lucru: s[ nu trece\i numai cu ochii peste cele scrise, ci s[ ]i facem
(Idem, Omilia VIII la Matei, PG 57, col. 88, 89, PSB 23, p. 108).
29

III. Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti,

exemple vii prin puterea de @nr`urire ]i transformare a
contemporanilor lor
Via\a Sfin\ilor P[rin\i, dar ]i cea a unora dintre
scriitorii Bisericii noastre ne poate servi ca model, din multe
privin\e, dar mai ales pentru felul cum au ]tiut s[ transpun[
@n practic[ preceptele evanghelice. A]a este de pild[
Sf`ntul Policarp al Smirnei, care a dat o dovad[
minunat[ de statornicie @n credin\a sa, p`n[ la moartea
martiric[. P`n[ ]i p[g`nii vorbeau frumos despre el,
ar[t`ndu-i respect. Le atr[gea astfel inimile la cre]tinism64.
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, cu inteligen\a
sa sclipitoare ]i cu credin\a sa dovedit[ tot prin martiriu, a
ar[tat ]i el p[g`nilor caracterul moral-profund al
cre]tinismului, @n care omul are fa\a @ntoars[ spre cer, spre
Dumnezeu65.
O aten\ie deosebit[ se cuvine s[ acord[m ]i lui
Origen. Destinul lui a fost impresionant. Nici un scriitor
cre]tin nu s-a bucurat de at`ta glorie @n via\[, pentru ca apoi
s[ cad[ @n dizgra\ie ]i s[ fie anatematizat66.
64

Martiriul Sf`ntului Policarp, XIX, 1, PSB 11, p. 33, 34; Magistrand

}tefan Alexe, Via\a cre]tin[, Op. cit., p. 226.
65
Constantin I. B[j[u, Conceptul de virtute ]i tr[ire moral[ @n
cre]tinism, dup[ Apologe\i ]i scritorii alexandrini, @n rev. Analele
Facult[\ii de Teologie din Craiova, an III, nr. 3/1998, p. 74-75.
66
Pr. Prof. Dr. Nicolae C. Buzescu, Logosul la Origen, @n rev. MO, an
XXXIII, nr. 10-12/1981, p. 590. Cea mai mare parte a informa\iilor
despre Origen le afl[m din Istoria bisericeasc[, a lui Eusebiu de
Cezareea. Despre via\a sa ]i la: Pr. Prof. Ioan G. Coman, Chipul lui
30

Tat[l lui Origen, Leonida, a fost un martir, c[ruia i sa t[iat capul @n vremea persecu\iei lui Septimiu Sever. El a
imprimat fiului s[u de mic dragostea pentru cuv`ntul lui
Dumnezeu. Origen @nsu]i a vrut s[ moar[ ca martir,
adolescent fiind. Dar mama sa l-a oprit, temper`ndu-i
@nfl[c[rarea. La un moment dat chiar i-a ascuns
@mbr[c[mintea, fiind nevoit s[ r[m`n[ @n cas[67.
Din copil[rie, Origen a studiat Scriptura @n mod
sistematic. #nv[\a pe de rost pasaje @ntregi ]i nu se
mul\umea s[ cunoasc[ doar superficial @n\elesul Scripturii,
ci c[uta s[ descopere sensurile ei mai ad`nci. Voia s[ afle
ce anume se ascunde @n dosul Scripturii celei inspirate de
Dumnezeu68. Tat[l lui a murit c`nd el avea 17 ani ]i de
aceea a fost nevoit s[-]i ajute mama la cre]terea celorlal\i
fra\i, fiindc[ averea familiei fusese confiscat[ de c[tre statul
roman.
Ca dasc[l la ]coala catehetic[ din Alexandria,
Origen a ar[tat mult zel. Devenise vestit prin ]tiin\a sa,
@nc`t veneau ca s[-l asculte @nc[ ]i p[g`ni ]i iudei. }i-a
c`]tigat un nume vestit prin dragostea pentru studiu ]i prin
r`vn[. Nu mai pu\in, a fost un exemplu prin via\a sa tr[it[

Origen dup[ Eusebiu al Cezareei, Pamfil ]i Ieronim, @n rev. GB, an

XIX, nr. 11-12/1960, p. 916 ]i urm. Eusebiu, Ieronim ]i Rufin v[d to\i @n
Origen un cre]tin, cu credin\[ fierbinte, cald[, ce l-a condus de la
copil[rie ]i p`n[ la moarte. Credin\a lui Origen nu i-a sl[bit nici c`nd a
trecut prin vremuri de prigoan[.
67
Eusebiu, Istoria bisericeasc[, VI, 1 ]i 2, PG 20, col. 521 ]i 524, PSB
13, p. 224, 225. Impresionante sunt zelul ]i c[ldura cu care Origen @i
trata pe to\i martirii, cunoscu\i sau necunoscu\i. #i vizita c`nd ei erau la
@nchisoare, dar ]i @n momentul judec[\ii, sau al execu\iei. Unii martiri
erau fo]tii s[i ucenici (Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. II, p.
300).
68
Eusebiu, Istoria bisericeasc[, VI, 2, PG 20, col. 525, PSB 13, p. 225.
31

@ntr-o ascez[ sever[69. La ]coala lui Origen veneau chiar ]i

eretici, sau p[g`ni cultiva\i, ascult`nd cu mult[ r`vn[ ]i
@nv[\`nd de la el70.
Origen s-a bucurat de un prestigiu neegalat @n
vremea sa. Chiar mama @mp[ratului a vrut s[ @l cunoasc[.
Auzind de faima lui, faim[ ce se r[sp`ndise peste tot, l-a
chemat la Antiohia, ca s[ guste din cuno]tin\ele lui
teologice unanim admirate de to\i71. Origen avea mul\i
ucenici. A]a de pild[, dup[ mutarea sa la Cezareea
Palestinei, a continuat s[ aib[ @n jurul lui ucenici, @ntre care
fra\ii Teodor ]i Atenodor. Teodor va fi viitorul Sf`ntul
Grigorie Taumaturgul, sau al Neocezareei Pontului. Lor le-a
insuflat r`vn[ la studiu72.
Origen a fost @n vremea sa un adev[rat campion al
credin\ei. C`nd episcopul Beril din Bostra Arabiei a @nceput
s[ @nve\e gre]it, spun`nd c[ M`ntuitorul nu a avut o
existen\[ proprie @nainte de @ntrupare, de aceea nu avea nici
dumnezeire proprie, ci @n El s-ar fi s[l[]luit numai
Dumnezeirea Tat[lui, marele scriitor alexandrin a fost
chemat ]i, la sinodul \inut @n Bostra, l-a adus la ortodoxie pe
69

Acela]i Eusebiu spunea: Ziua @ntreag[ ducea via\[ de aspr[ ascez[,

iar partea cea mai mare din noapte o @nchina studierii Sfintelor Scripturi,
duc`nd via\a cea mai filosofic[ cu putin\[, pe de o parte prin
deprinderea posturilor, iar pe de alt[ parte prin scurtarea timpului de
somn, dormind pe p[m`ntul gol (Ibidem, VI, 3, PG 20, col. 529, PSB
13, p. 228). Eusebiu consemneaz[ ]i tradi\ia potrivit c[reia Origen ar fi
umblat mul\i ani chiar descul\. Nu consuma vin, iar alimenta\ia exagerat
de s[rac[ i-a d[unat s[n[t[\ii (Ibidem, VI, 3, PG 20, col. 529, PSB 13, p.
228). Prin exemplul vie\ii lui, Origen i-a schimbat pe mul\i. Chiar dac[
ducea o via\[ ascetic[ aspr[, c`nd citim @ns[ referirile sale la aspectele
morale ale vie\ii cre]tine, sesiz[m echilibru.
70
Ibidem, VI, 18, PG 20, col. 561, PSB 13, p. 241.
71
Ibidem, VI, 22, PG 20, col. 573, PSB 13, p. 246.
72
Ibidem, VI, 30, PG 20, col. 589, PSB 13, p. 252.
32

cel r[t[cit, conving`ndu-l cu puterea argumenta\iei sale

teologice73.
Origen a fost toat[ via\a o personalitate de prim rang
a Bisericii timpului s[u. S-a sim\it parte a acestei Biserici ]i
s-a opus tuturor ereticilor vremii. Totu]i, pentru c[ nu @]i
scria personal lucr[rile, ci dicta unor tahigrafi, nu totdeauna
ideile pe care voia s[ ni le transmit[ erau explicate suficient
de clar, l[s`nd loc pentru a fi r[st[lm[cite. Adesea, aceste
idei erau chiar @ndr[zne\e pentru stadiul de dezvoltare de
atunci al teologiei cre]tine, mai ales c[ Biserica nu se
proclamase solemn, a]a cum va face prin Sinoadele
ecumenice ]i locale ]i prin glasul ierarhilor ei teologi. Origen
nu a mai putut reveni @n timp asupra ideilor sale. El poate fi
socotit doar @n sens impropriu ca eretic, c[ci nu a gre]it @n
mod con]tient, inten\ionat74. Origenismul secolelor IV VI a
denaturat @nv[\[tura sa. #n secolul al VI-lea, prin edictul
@mp[ratului Iustinian ]i prin Sinodul V ecumenic (553), s-a
cerut condamnarea lui Origen75.
Sf`ntul Ciprian al Cartaginei s-a n[scut pe la
anul 200-210 @n Cartagina. De]i nu l-a cunoscut pe
Tertulian, a fost influen\at de opera aceastuia, oper[ pe care
a studiat-o cu aten\ie. S-a convertit t`rziu, @n plin[
maturitate, c`nd deja avea o solid[ cultur[, @n spiritul
tradi\iilor educative ale acelor timpuri76. S-a bucurat de un
respect deosebit din partea contemporanilor s[i.
73

Ibidem, VI, 33, PG 20, col. 593, PSB 13, p. 254.

Pr. Dr. Isidor Todoran, Poate fi considerat Origen eretic?, @n rev. MA,
an IV, nr. 7-8/1959, p. 545 ]i urm.
75
#n lucrarea Prof. Teodor M. Popescu, Denaturarea istoriei lui Origen,
@n rev. BOR., an XLIV (1926), p. 586, se prezint[ destinul lui Origen,
acest adev[rat reper ]i atlet al Bisericii, @n vremea sa, dar care peste 300
de ani avea s[ fie socotit p[rintele tuturor ereziilor.
76
Dup[ ce s-a convertit, Sf`ntul Ciprian nu s-a mai @ntors la autorii
profani de p`n[ atunci, ci s-a m[rginit la lectura ]i aprofundarea
74

33

Ca ]i @n cazul Sf`ntului Iustin Martirul ]i Filosoful,

Sf`ntul Ciprian descrie @n cuvinte fierbin\i procesul sufletesc
complex al convertirii sale77, zic`nd: #n timp ce z[ceam @n
@ntuneric ]i @n noaptea oarb[, cl[tin`ndu-m[ pe marea
vie\ii. socoteam lucru greu c[ cineva poate rena]te la o
via\[ nou[ prin baia apei m`ntuitoare a botezului, @n care s[
lepede pe omul cel vechi C[ci ]i eu eram \inut de o
mul\ime de erori78. Desigur, convertirea aceasta nu a fost
provocat[ dintr-o dat[, nu s-a petrecut brusc, el tr[ind
cre]tine]te @nc[ @nainte de a fi fost botezat. Dup[ ce a avut
loc, @n inima sa cur[\it[ de p[cate a p[truns lumina
purificatoare a credin\ei.
Via\a ierarhului cartaginez a fost tr[it[ @n cur[\enie ]i
@n dragoste fa\[ de to\i oamenii. }i-a @mp[r\it averea
s[racilor. I-a ajutat pe cre]tini, @n vreme de persecu\ie ]i a
fost mereu plin de milostenie79. A ajuns episcop al cet[\ii
Cartagina pe la anul 248-249. De]i a p[storit numai patru
ani, a r[mas ca un model de ierarh cre]tin. A fost foarte
iubit de poporul pe care a ]tiut s[-l slujeasc[ cu vrednicie. A
fost un ierarh hot[r`t, care a luat atitudine fa\[ de abaterile
disciplinare din eparhia sa. A]a de pild[, existau monahii
care, chiar dac[ pretindeau c[ sunt consacrate lui
Dumnezeu, aveau totu]i o conduit[ ur`t[. Alt[ problem[ a
fost creat[ de lap]i, cei c[zu\i @n vreme de persecu\ie,
c[rora le cerea s[ fac[ o serioas[ peniten\[ pentru a fi
Scripturii ]i a autorilor cre]tini, mai ales Tertulian (Pr. Prof. Ioan G.
Coman, Personalitatea Sf`ntului Ciprian, @n rev. ST, seria a II-a, an XI,
nr. 5-6/1959, p. 273).
77
#n lucrarea C[tre Donat afl[m despre procesul sufletesc prin care a
trecut pentru convertirea sa, de la necredin\[, la credin\[ (Pr. Prof. Ioan
G. Coman, Patrologie, vol. II, p. 105, 106).
78
Sf`ntul Ciprian, C[tre Donatus, III, PSB 3, p. 418.
79
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. II, p. 91 ]i urm.
34

reprimi\i @n Biseric[. C`t despre schisma lui Novatus ]i

Felicissimus, ace]tia au fost excomunica\i ]i ordinea
bisericeasc[ restabilit[. Poate cel mai uman din activitatea
ierarhului cartaginez este felul cum a organizat lucrarea de
asisten\[ social[ @n vremea epidemiei de cium[, ab[tut[
asupra provinciei pe care o p[storea, @n anii 252-254. Pe
c`nd p[g`nii fugeau @ngrozi\i, cre]tinii se aplecau cu
omenie ]i @i @ngrijeau pe bolnavi, iar pe mor\i @i @ngropau
cum se cuvine. #n felul acesta, mul\i au fost salva\i. #n
privin\a rebotez[rii ereticilor, a intrat @n conflict cu papa
}tefan al Romei. A convocat un sinod local la Cartagina la 1
septembrie 256. Sub Valerian @mp[ratul, @n 257-258, @n
vreme de persecu\ie, Sf`ntul Ciprian a fost condamnat la
moarte ]i a murit ca martir, la 18 octombrie, fiind cinstit ca
martir @nc[ de atunci.
Ca profil teologic, Sf`ntul Ciprian se eviden\iaz[ mai
mult ca un caracter practic, @nclinat spre rezolvarea
problemelor biserice]ti ]i mai pu\in preocupat de elaborarea
unor lucr[ri teologice ample, complexe. Este adev[rat,
@mprejur[rile istorice nici nu i-au fost favorabile, neav`nd
r[gaz s[ se a]eze la lucru. Poate fi caracterizat ca fiind un
om iubitor, pios, dezinteresat, activ, prudent, aduc`nd
pacea @n Biserica pe care o p[storea80. A fost un om de
energie, de ac\iune, p[rinte ]i frate neasemuit, veghind la
bunele r`nduieli ale tradi\iei, profund credincios, scriitor
talentat ]i cu o moralitate neab[tut[. A avut caracter
excep\ional ]i putere de p[trundere a sufletului omenesc. #n
felul s[u de a lucra ca ierarh, nu a ar[tat nici o ezitare, nici
un compromis, nici o nesiguran\[ @n toate hot[r`rile luate,
80

Drd. Constantin St[nule\, Concep\ia despre Biseric[ @n opera

Sf`ntului Ciprian, @n rev. ST, seria a II-a, an XXII, nr. 7-8/1970, p. 566 ]i
urm.
35

pe care le aplica imediat. Trata problemele ]i oamenii cu

seriozitate ]i bl`nde\e81.
Ca apologet, Sf`ntul Ciprian nu se ridic[ la @n[l\imea
lui Tertulian, nu are genul speculativ, nici vulcanismul
spiritual al acestuia, dar compenseaz[ cu o bogat[ intui\ie
a realit[\ilor, un deosebit bun sim\ ]i cump[nire a
faptelor. A vrut s[ @i c`]tige pe p[g`ni ]i pe iudei prin
demonstra\ie riguroas[, prin argumentare realist[82.
Via\a Sf`ntului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul
Cezareei Capadociei, este binecunoscut[ nou[. Unele
aspecte ale activit[\ii sale se cuvine @ns[ ca s[ fie subliniate,
ele sco\`nd @n eviden\[ excep\ionalele sale calit[\i de p[stor
de suflete, p[rinte ]i duhovnic, deopotriv[ pentru
contemporanii s[i, dar ]i pentru noi, cre]tinii de peste
veacuri.
El a fost ancorat @n credin\a Bisericii, care l-a ajutat
s[ nu se r[t[ceasc[ pe marea @nvolburat[ a vie\ii, @n vremuri
dintre cele mai grele. A avut o tr[ire spiritual[ @nalt[ ]i a
dovedit putere de g`ndire ]i neobosit[ ac\iune @n folosul
celor pe care cu vrednicie i-a p[storit83.
Marele Ierarh a fost foarte iubit de p[stori\ii s[i.
Impresionant descrie prietenul s[u, Sf`ntul Grigorie
Teologul, momentul @n care un judec[tor nedrept l-a re\inut,
iar poporul, @ntregul ora], socotind aceasta ca o insult[
comun[, s-a umplut de furie. }i precum un roi de albine,
c`nd li se d[ fum, a]a ]i locuitorii Cezareei, cu tor\e @n
m`ini, cu pietre de aruncat, ca un singur om, au venit s[-l
81

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sf`ntului Ciprian, Op. cit.,

p. 267, 273.
82
Ibidem, p. 278.
83
P.S. Timotei, Spiritualitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul
Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc.
1980, p. 106, 107.
36

salveze. C[ci toat[ lumea socotea c[ este amenin\at[

ortodoxia, @n persoana vrednicului lor episcop84.
Impactul, influen\a pe care Sf`ntul Vasile cel Mare a
avut-o asupra contemporanilor s[i a fost uimitoare. #l imitau
]i la felul cum purta barb[, dar ]i la @mbr[c[minte, @n
general la @nf[\i]area exterioar[85.
Spunem despre Marele Vasile c[ a fost un model
pentru studen\ii teologi din toate timpurile86, al[turi de
prietenul s[u, Sf`ntul Grigorie de Nazianz. Mai @nainte de a
ajunge la ]colile vestite ale timpului s[u, a avut ]ansa unei
educa\ii alese @n s`nul familiei sale model, de la tat[l Vasile,
retorul convertit ]i de la Macrina cea B[tr`n[, bunica sa ]i
ucenic[ a Sf`ntului Grigorie Taumaturgul, elevul lui Origen.
La v`rsta potrivit[, Sf`ntul Vasile cel Mare a mers la
Cezareea Capadociei, cu ]colile ei, @n care a excelat
deopotriv[ prin ]tiin\[ ]i prin \inut[ moral[. Acolo l-a @nt`lnit
pentru prima dat[ pe prietenul s[u Grigorie, de care va
r[m`ne ata]at suflete]te toat[ via\a. A avut de asemenea
]ansa de a fi ucenic al unor dasc[li vesti\i, precum retorul
Libaniu. Setea de @nv[\[tur[ l-a trimis la Atena, unde a
aprofundat disciplinele culturii vremii, precum gramatica,
dar ]i medicina, geometria, astronomia, sau muzica, toate
contribuind la vasta sa cultur[, pe care o va dovedi @n
scrierile nepieritoare ce ne-au r[mas de la el87.
84

Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntare funebr[, Cuv`ntul XLIII, PG 36,

col. 569, trad. de Nicolae Dono], Ia]i 1938, p. 174, 175.
85
Ibidem, PG 36, col. 600, trad., p. 198, 199.
86
Putem spune c[ exemplul studen\iei Sfin\ilor Vasile ]i Grigorie
reprezint[ o icoan[, care nu trebuie s[ lipseasc[ din sufletul oric[rui
t`n[r ce urc[ pe treptele universit[\ii (Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Sfin\ii Trei
Ierarhi, ap[r[torii Ortodoxiei, @n Analele Universit[\ii din Craiova, Seria
Teologie, an II, nr. 2/1997, p. 89).
87
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Studiile universitare ale P[rin\ilor
Capadocieni, @n rev. ST, seria a II-a, an VII, nr. 9-10/1955, p. 532 ]i urm;
37

Sf`ntul Vasile cel Mare a @mbinat latura preg[tirii

]tiin\ifice cu preg[tirea sa moral[, duhovniceasc[. A fost
orator @ntre oratori, chiar @n fa\a catedrelor profesorilor,
filosof @ntre filosofi, chiar ]i @n fa\a sistemelor filosofice88. #n
felul cum s-a format intelectual, sesiz[m deschidere de
spirit, receptivitate, putere de asimilare, dorin\a de
perfec\ionare continu[, toate contribuind la formarea
acestei inegalabile personalit[\i a vie\ii cre]tine, a Bisericii
secolului de aur. Nu numai at`t, el este un model ]i pentru
p[storul de suflete din zilele noastre, ce este chemat s[
dep[]easc[ hotarele preg[tirii strict teologice, devenind un
om de cultur[, av`nd @ns[ @n centrul vie\ii sale spirituale pe
Hristos ]i r[m`n`nd un membru activ al Bisericii Sale.
Despre rolul surorii lui, Sf`nta Macrina cea T`n[r[,
care l-a @ndrumat dup[ @ntoarcerea de la studii, pe calea
Bisericii, se ]tiu pu\ine lucruri89. Mai multe afl[m de la
fratele s[u, Sf`ntul Grigorie al Nissei90. Macrina a f[cut dintro proprietate modest[ a familiei, de la Annesi, l`ng[
Idem, Personalitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile
cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p.
40 ]i urm; #.P.S Nestor Vornicescu, Aspecte ale des[v`r]irii cre]tine @n
via\a ]i opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXX, nr.
4/1978, p. 606 ]i urm.
88
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntarea funebr[, Op. cit., PG 36, col.
509, 519, trad., p. 130-132; Prof. Constantin C. Pavel, Atitudinea
Sf`ntului Vasile cel Mare fa\[ de cultura ]i filosofia antic[, @n vol.
Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa,
Buc. 1980, p. 314.
89
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Dou[ femei de elit[ din epoca de aur a
patristicii: Gorgonia ]i Macrina, @n rev. ST, seria I, anul VII, col. 2/1940,
p. 114 ]i urm.
90
Sf`ntul Grigorie al Nissei spunea despre sora sa Macrina: Am avut o
sor[ care a fost o alt[ maic[, dup[ maica noastr[ (Pr. Dr. Marin
Brani]te, Sf`nta Macrina, sora Marelui Vasile, @n rev. MB, an XXXIX, nr.
4-6/1989, p. 31).
38

Cezareea, o oaz[ de tr[ire ascetic[, @mpreun[ cu mama ei ]i

cu slugile pe care le eliberaser[. Era, altfel, spus, o
m[n[stire de monahii. }i Sf`ntul Vasile cel Mare, @mpreun[
cu prietenul s[u, vor veni pe malul cel[lalt al r`ului Iris ]i
vor organiza propria m[n[stire, vie\uind acolo, p`n[ c`nd
problemele Bisericii din Cezareea @i vor chema s[
r[spund[91. Sf`ntul P[rinte a c[l[torit ]i a cercetat vestitele
centre monastice ce @nfloreau atunci @n Egipt, dar ]i @n
Palestina, chiar @n Mesopotamia.
#n vreme de crunt[ foamete, a organizat ajutorarea
celor care erau amenin\a\i c[ vor muri, conving`nd pe mul\i
dintre cei boga\i s[ @]i deschid[ hambarele. El @nsu]i a fost
s[rac, at`t de s[rac, @nc`t toate bunurile sale erau hainele
pe care le purta ]i c[r\ile ce @l @nso\eau. Dormea pe p[m`nt,
se hr[nea adesea doar cu p`ine. Ce s[ mai spunem despre
cur[\enia sa sufleteasc[ ]i trupeasc[. Dar poate cel mai
vrednic de pomenit fapt este respectul s[u nem[rginit fa\[
de oameni, @n care vedea, chiar ]i @n cei mai mode]ti, pe
Hristos92.
Peste veacuri r[m`ne vie inteligen\a Sf`ntului
Vasile cel Mare, capacitatea sa de a ad`nci problemele
diverse c[rora a trebuit s[ le dea r[spuns, ca @ndrum[tor ]i
ca p[stor al sufletelor cre]tine]ti @ncredin\ate lui93. A v[zut

91

Ibidem, p. 24 ]i urm.
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntarea funebr[, Op. cit., PG 36, col.
580, 581, trad., p. 182, 183; Diac. Asist. Viorel Ioni\[, Via\a ]i activitatea
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, nr. 1/1979, p. 23; Dr. N.
V[t[manu, 1600 de ani de la @nfiin\area Vasiliadei, cel dint`i
a]ez[m`nt de asisten\[ social[ ]i sanitar[, @n rev. BOR, an LXXXVII,
nr. 3-4/1969, p. 302 ]i urm.).
93
Multe ]i utile sunt sfaturile date de Sf`ntul Vasile cel Mare, ca
@ndrum[tor ]i p[stor de suflete, @n omiliile sale la Psalmi, unde are @n
vedere mai ales manifest[rile practice ale vie\ii cre]tine (Pr. Prof. Al.
92

39

@n rug[ciune cel mai eficient mijloc de purificare moral[ ]i

de @n[l\are spiritual[, spre o via\[ virtuoas[, tr[it[ dup[
principiile Evangheliei lui Hristos. Istoria Bisericii noastre,
memoria ei a consemnat calit[\ile morale ale Marelui Vasile,
iar operele sale ne arat[ metodele pastorale folosite ]i care
r[m`n la fel de actuale ]i ast[zi94.
Felul cum vede Sf`ntul P[rinte via\a este ilustrat
elocvent de cuvintele uneia dintre omiliile rostite de el la
Proverbe, unde compar[ trecerea noastr[ pe acest p[m`nt
cu traversarea unei m[ri, c`teodat[ lini]tit[, dar adeseori
furtunoas[. De aceea, cre]tinului i se cere s[ arate
iscusin\[, c`rmindu-]i cu pricepere barca sa slab[, pentru a
nu suporta un trist naufragiu95.
#ntre urma]ii Sf`ntului P[rinte, care au avut alese
cuvinte de laud[ la adresa sa, amintim numai doi: Sf`ntul
Andrei Criteanul96 ]i Teodoret al Cirului. Recunoa]terea sa

Moisiu, Sf`ntul Vasile cel Mare, @ndrum[tor ]i p[stor de suflete, @n rev.

MMS, an LXIV, nr. 1/1988, p. 27).
94
Ibidem, p. 19, 21.
95
Marele Vasile ne @ndeamn[, cu cuvinte ce r[m`n la fel de valabile
pentru noi, ca ]i pentru ascult[torul s[u de acum de mai bine de 16
secole: |ine cu aten\ie c`rma vie\ii, c`rmuie]te privirile tale, ca nu
cumva prin ochi s[ n[v[leasc[ valul violent al poftei; c`rmuie]te
urechea ta, pentru ca nimic v[t[m[tor s[ nu p[trund[ @n ea; c`rmuie]te
limba ta, pentru ca s[ nu rosteasc[ nici un cuv`nt oprit Patimile
sufletului sunt ca valurile. Dac[ le vei st[p`ni, vei pluti f[r[ primejdii @n
cursul vie\ii. Dac[ te vei l[sa st[p`nit de ele, vei fi @nghi\it de oceanul
p[catului (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XII la @nceputul Proverbelor,
trad. de Pr. Prof. Ioan G. Coman, @n rev. BOR, nr. 1-2/1955, p. 99 ]i
urm.).
96
a scris: Cuv`nt la T[ierea #mprejur a Domnului nostru Iisus Hristos
]i la Sf`ntul Vasile cel Mare, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MA, an
XX, nr. 1-2/1968, p. 101 ]i urm., trad. din PG 97, col. 913-932.
40

@ntr-un Sinod ecumenic a venit la scurt timp, Sinodul IV de

la Calcedon (451) numindu-l Marele Vasile97.
Via\a Sf`ntului Grigorie Teologul este la fel de
cunoscut[ ca ]i cea a prietenului s[u, Sf`ntul Vasile cel
Mare, @mpreun[ cu care de altfel ]i este pr[znuit. O mare
parte a activit[\ii lor a fost comun[, c[ci au mers pe acela]i
drum, chiar dac[ au jucat roluri a]a de diferite @n Biserica
vremurilor lor. Nu voi insista, desigur, asupra a]a de
cunoscutelor lor date biografice, ci voi schi\a tabloul
Ierarhului p[stor de suflete, l[s`nd precup[rile lui teologice
pentru alt[ dat[.
C`t de mult l-a cinstit Biserica noastr[ pe Marele
Grigorie se vede poate cel mai bine din faptul c[ i-a acordat
titlul de Teologul, supranume cu care au fost @nvrednici\i
doar Sf`ntul Ioan Evanghelistul ]i Sf`ntul Simeon Noul
Teolog. #ns[ dincolo de extraordinara sa ad`ncime de
p[trundere a dogmelor, ni se @nf[\i]eaz[ tabloul ierarhului
modest, cu via\a sa aspr[, cu hainele simple, cu hrana
s[r[c[cioas[, cu str[daniile sale de ne@ncetat[ rug[ciune ]i
slavoslovie98.
Familia Sf`ntului Grigorie Teologul s-a eviden\iat
prin nem[rginita iubire de Dumnezeu a membrilor ei. Tat[l,
Grigorie cel B[tr`n, care s-a impus prin felul s[u de a fi, prin
caracter, prin linia dreapt[ a vie\ii, i-a fost @ndrum[tor99.
Nona, mama Marelui Ierarh, a ar[tat ]i ea o nem[surat[
97

Arhidiac. Prof. Dr. Ioan Z[grean, Sfin\ii Trei Ierarhi, str[lucite ]i

ne@ntrecute modele de virtute cre]tin[, @n rev. MB, an XXII, nr. 13/1972, p. 35.
98
Drd. Diac. Marin Sava, Profilul teologului dup[ Sf`ntul Grigorie de
Nazianz, @n rev. ST, seria a II-a, an XXI, nr. 5-6/1969, p. 387 ]i urm.
99
Magistrand Constantin Corni\escu, Sf`ntul Grigorie de Nazianz,
despre familia sa, @n rev. ST, seria a II-a, an XVI, nr. 5-6/1964, p. 350 ]i
urm.
41

iubire fa\[ de Dumnezeu, fiind num[rat[ @n buchetul celor

ce au ilustrat magistral chipul femeii cre]tine, al[turi de
Sf`nta Emilia (mama Sf`ntului Vasile cel Mare), de Sf`nta
Macrina cea T`n[r[ (sora Sf`ntului Vasile cel Mare), sau
Antusa (mama Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur).
Dac[ Sf`ntul Vasile cel Mare a avut o sor[ sf`nt[, ]i
Sf`ntul Grigorie Teologul a avut pe sora sa Gorgonia, care @i
@ntrecea pe to\i @n c`ntarea psalmilor, @n citirea ]i t`lcuirea
Scripturii, dar ]i @n milostenie100.
Se spune c[ Sf`ntul Grigorie Teologul a fost d[ruit
Nonei de c[tre Dumnezeu pentru lungile ei rug[ciuni. S[
ad[ug[m ]i caracterizarea pe care fiul ei i-o face, spun`nd
c[ avea t[rie de caracter mai mult dec`t orice b[rbat101.
Reperele form[rii Marelui Ierarh sunt u]or de trasat
]i urmeaz[ pe cele ale Sf`ntului Vasile cel Mare. A @nceput
cu instruc\ia @n familie, de la tat[l s[u, cu lectura unor c[r\i
bune, mai ales a Sfintei Scripturi, cu ascultarea oamenilor
ale]i ai vremii. A continuat cu studiile @n Cezareea
Capadociei, apoi la Cezareea Palestinei ]i la Alexandria
Egiptului, form`ndu-]i o cultur[ vast[, multilateral[,
]tiin\ific[, dup[ programele cele mai preten\ioase ale acelor
vremuri. Apogeul acestei form[ri s-a v[zut la Atena102.
Celelalte momente ale activit[\ii sale ne sunt bine
cunoscute: ]ederea, dup[ @ntoarcerea @n \ar[, la m[n[stirea
@ntemeiat[ de Sf`ntul Vasile cel Mare, sau activitatea de
revigorare a ortodoxiei la Constantinopol, rostirea acolo a
vestitelor sale Cuv`nt[ri teologice, conducerea primei p[r\i
100

Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntarea VIII, 14, PG 35, col. 805.

Idem, Poeme despre sine @nsu]i, PG 37, col. 1033, 1034; Magistrand
C-tin Corni\escu, Sf`ntul Grigorie de Nazianz, despre familia sa, Op.
cit., p. 355.
102
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Studiile universitare ale P[rin\ilor
Capadocieni, @n rev. ST, seria a II-a, an VII, nr. 9-10/1955, p. 532-547.
101

42

a lucr[rilor Sinodului II ecumenic (381) ]i retragerea sa,

plin[ de discre\ie, l[s`nd ca testament dorin\a sa,
adresat[ celor c[rora le fusese p[stor, @n capitala imperiului,
de a p[stra odorul credin\ei103.
#n c`nt[rile de la vecernia mic[, din seara zilei de
pr[znuire a Sf`ntului Grigorie Teologul, @n Minei citim
cuvinte laudative dintre cele mai frumoase, alc[tuite de
Biserica noastr[. El este numit mintea cea prea @nalt[ a
cuget[rii lui Hristos, izvorul cuv`nt[rii de Dumnezeu, r`ul
@n\elepciunii ]i curgerea dumnezeie]tii cuno]tin\e, stea prea
luminoas[104.
Dac[ trebuie s[-l caracteriz[m pe Marele Ierarh prin
dou[ cuvinte, atunci pentru el ar fi potrivite: distinc\ia ]i
sensibilitatea sufleteasc[105. S[ ad[ug[m c[ a fost receptiv
la nevoile p[stori\ilor s[i. Cuv`ntarea a XIV-a, Despre
iubirea s[racilor, este una dintre cele mai impresionante
rostite pe aceast[ tem[. #n cuv`nt[rile sale, sfaturile
practice, pentru via\[ se @mpletesc cu @nv[\[turile
dogmatice. Nu @n ultimul r`nd, spunem despre el c[ a fost o
adev[rat[ enciclopedie de cultur[106.
Sf`ntul Atanasie cel Mare s-a bucurat de un
respect ]i o pre\uire deosebit[ din partea contemporanilor
s[i, datorit[ dragostei lui pentru Biserica lui Hristos de
pretutindeni. #nc[ ]i un Sf`nt P[rinte ca Sf`ntul Vasile cel

103

Arhidiac. Prof. Dr. Ioan Z[grean, Sfin\ii Trei Ierarhi, Op. cit., p. 36.
Pr. Prof. Nicolae Petrescu, #nv[\[tura despre preo\ie dup[ Sf`ntul
Grigorie de Nazianz ]i chipul de preot al lui @nsu]i, @n rev. MA, an
XVIII, nr. 5-6/1966, p. 397.
105
Pr. Prof. Nicolae St[nescu, Teologie ]i via\[ la Sf`ntul Grigorie de
Nazianz, @n rev. MO, an XIV, nr. 1-2/1962, p. 4.
106
Constantin P@rvu, Actualitatea omiletic[ a Sf`ntului Grigorie de
Nazianz, @n rev. MO, an VII, nr. 5-6/1955, p. 299-307.
104

43

Mare @l nume]te conduc[torul nostru al tuturor, sfetnic ]i

@ndrum[tor la toate107.
Multe sunt calit[\ile ar[tate de ierarhul alexandrin:
@n\elepciune, for\[, destoinicie. Lupta sa pentru ap[rarea
credin\ei adev[rate este greu de exprimat prin cuvinte. S-a
ar[tat a fi doctor al bolilor prin care trecea Biserica,
vrednic c`rmaci al corabiei Bisericii, pe marea @nvolburat[
de furtuna ereziilor108. Sf`ntul Grigorie Teologul a scris o
cuv`ntare de laud[ anume @n cinstea Sf`ntului Atanasie cel
Mare, socotind c[ l[ud`ndu-l pe acesta, laud[ @n acela]i
timp virtutea ]i pe Dumnezeu109.
}i Sf`ntul Ambrozie al Milanului a fost pentru
contemporanii s[i un exemplu. S[ ne g`ndim doar la
contribu\ia sa important[ pentru convertirea Fericitului
Augustin. C`t despre Sf`ntul Vasile cel Mare, acesta
recunoa]te meritele ierarhului apusean @n lupta contra
ereticilor, @ndemn`ndu-l: Lupt[-te lupt[ bun[, alin[
suferin\ele poporului!110.
La formarea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, o
contribu\ie deosebit[ a avut mama sa, Antusa. Aceasta a
r[mas v[duv[ la 20 de ani ]i s-a dedicat cre]terii ]i
educa\iei celor doi copii ai ei. Retorul p[g`n Libaniu,
dasc[lul t`n[rului Ioan, rostea cuvinte pline de admira\ie
despre Antusa. Ea a insistat ]i a reu]it, cu dragostea ei
p[rinteasc[, s[-l \in[ pe fiul ei @n apropierea casei,
@mpiedic`ndu-l s[ se dedice de la @nceput vie\ii monahale. I-

107

Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 69, PSB 12, p. 238.

Idem, Epistola 66, PSB 12, p. 235; Idem, Epistola 80, PSB 12, p.
253.
109
Sf`ntul Grigorie Teologul, Panegiric @n cinstea Sf`ntului Atanasie, I,
PG 35, col. 1081.
110
Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 197, PSB 12, p. 397.
108

44

a oferit posibilitatea s[ se exercite @n via\a ascetic[ @n

apropierea ei111.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, copil fiind, a v[zut @n
mama sa un model de vie\uire cre]tin[ vrednic[, demn[.
Antusa a fost socotit[ un exemplu de urmat pentru femeia
cre]tin[ din totdeauna. C`nd legile @mp[ratului Iulian
Apostatul interziceau copiilor cre]tini accesul la ]colile
publice, Antusa a pl[tit lui Ioan profesori particulari. Botezul
t`n[rului a fost mai t`rziu, iar mama sa i-a educat inima cu
grij[112.
#n ce prive]te modul de via\[, Sf`ntul P[rinte tr[ia
foarte simplu ]i sobru, @ntocmai ca un monah. A p[strat
acest mod de via\[ nu doar la Antiohia, ca preot, ci ]i la
Constantinopol. Postea ]i era foarte cump[tat. Avea o
s[n[tate precar[, fiind bolnav ]i z[bovea uneori la marginea
Antiohiei, la aer mai curat113.
Ne-a r[mas de la contemporanii s[i un portret al
Marelui Ierarh, care era mic de talie, pl[p`nd, dar cu fa\a
agreabil[. Avea fruntea @ncre\it[, cre]tetul ple]uv, ochii
profunzi ]i foarte ageri. Tr[ia intens evenimentele. Era
amabil, bun ]i afectuos cu cei apropia\i, dar rezervat cu
str[inii114.
Prin reformele f[cute la Constantinopol, c`nd a fost
adus s[ conduc[ Biserica din capitala imperiului, ]i-a
propus s[ readuc[ ordinea, disciplina, moralitatea acolo. A
111

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre preo\ie, PG 48, col. 623, 625, trad.
de Pr. Dumitru Fecioru, edi\ia a II-a, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 1998, p.
32, 34, 35.
112
Pr. Prof. Constantin Corni\escu, Chipul mamei Sf`ntului Ioan Gur[
de Aur, @n rev. ST, seria a II-a, an XXIX, nr. 9-10/1977, p. 617.
113
Pr. Prof. Ioan D. Popa, Aspecte moral-sociale @n predica ]i via\a
Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. GB, nr. 3-5/1980, p. 394.
114
Pr. Prof. Grigorie Marcu, Mens Divinior, Op. cit., p. 621.
45

sprijinit @ns[ mai ales institu\iile de asisten\[ social[,

spitalele. S-a sim\it foarte apropiat de cre]tinii simpli,
predic`ndu-le neostenit ]i zic`ndu-le: Nici boala, nici mii de
alte piedici nu m[ pot desp[r\i de dragostea voastr[115.
Comb[t`nd luxul @mp[r[tesei Eudoxia, prin
cuv`nt[rile sale, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i-a f[cut din
aceasta un adversar ne@nduplecat. La fel de redutabil a fost
]i Teofil al Alexandriei care, venind la Constantinopol,
@mpreun[ cu al\i nemul\umi\i, l-a condamnat @ntr-un sinod. I
s-au adus acuza\ii grave ]i nedrepte116.
Mult[ r[utate s-a pornit @mpotriva Sf`ntului Ioan
Gur[ de Aur. #mp[r[teasa Eudoxia a poruncit solda\ilor s[ @l
aresteze @n ziua de Pa]ti ]i cu toat[ opozi\ia poporului, a fost
trimis @n exil, @n Armenia Mic[ ]i apoi mai departe.
Impresionante sunt descrierile greut[\ilor drumului, cu
friguri, c[ldur[, oboseal[, boal[, a]a cum el @nsu]i
m[rturisea: Am suferit ]i am @ndurat chinuri mai cumplite
dec`t cei care lucreaz[ @n mine ]i dec`t cei care stau la
@nchisoare117.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a adormit la 13
noiembrie, strig`nd: Slav[ lui Dumnezeu pentru toate!
Moa]tele sale au fost aduse la 434 la Constantinopol de
c[tre Teodosie cel Mic, fiul Eudoxiei.
Nici un alt om al timpului, din R[s[rit, nu a atras
at`ta admira\ie din partea contemporanilor s[i ]i at`ta
115

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Actualitatea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur,

@n rev. ST, seria a II-a, an VII, nr. 7-8/1955, p. 407-409.
116
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Epistola I c[tre Inocen\iu al Romei, PG
52, col. 529-536, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXXIX, nr.
2/1987, p. 70-71; Idem, Epistola 125, PG 52, col. 681-685, trad. de Pr.
D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XL, nr. 4/1988, p. 54.
117
Idem, Epistola 120, PG 52, col. 674, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev.
MO, an XL, nr. 4/1988, p. 49.
46

stim[ din partea p[stori\ilor, ca Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur. A

fost un mare teolog, un predicator ne@ntrecut, a tr[it virtu\ile
evanghelice @n propria sa via\[. A ar[tat calit[\i suflete]ti
alese, eroism @n @ncerc[ri ]i un destin tragic. A dep[]it cu
mult nivelul contemporanilor, care nici nu l-au @n\eles.
Realit[\ile vie\ii erau altele dec`t idealurile evanghelice.
Marele Ierarh a g`ndit totul @n duhul Evangheliei, propun`nd
tuturor o via\[ moral[ ideal[. A fost un ierarh cu suflet de
apostol, cu via\[ de ascet, cu energie moral[ de profet. A
trecut prin evenimente politice, sociale ]i morale, prin
invazii, sau erezii118.
Leg[turile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur cu poporul au
fost importante pentru el. De]i tr[ia ca un ascet, nu era
solitar ]i nici mizantrop. Era un p[rinte sufletesc
comunicativ, bl`nd, devotat p[stori\ilor s[i. Ar[ta afec\iune
]i capacitate de a face binele. Credincio]ii @l iubeau ]i @l
ascultau cu mult[ pl[cere, sim\ind c[ldura inimii lui. #n
exilarea sa, dragostea poporului l-a m`ng`iat. }i totu]i,
Sf`ntul P[rinte nu i-a menajat pe ace]tia, ci adeseori i-a
criticat, cu p[catele lor personale. Dar dovada iubirii Marelui
Ierarh se vede @n milostenia ]i ospitalitatea ar[tat[, @n
a]ez[mintele de caritate sus\inute de el, cer`nd tuturor s[-]i
fac[ datoria de buni cre]tini119.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a v[zut munca preotului,
ca p[stor de suflete, ca pe una de preg[tire a drumului
m`ntuirii, pentru credincio]ii @ncredin\a\i lui. A lucrat f[r[
r[gaz pentru aceasta, socotind p[stori\ii ca fiind expresia
practic[ a sufletului preotului, @ndreptat[ spre sufletele
credincio]ilor. Rug[ciunea, Sfintele Taine ]i dragostea sa
nem[rginit[ de oameni au sfin\it via\a ]i sufletele cre]tinilor.
118

Prof. Teodor M. Popescu, Epoca Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev.

Ortodoxia, an IX, nr. 4/1957, p. 531, 532.
119
Ibidem, p. 551.
47

Pentru el, preotul este un lupt[tor, un factor activ @mpotriva

r[ului, din sine ]i din ceilal\i. A imitat c`t i-a fost @n putere
via\a lui Hristos. A st[ruit ca nimeni altul pentru fapta bun[.
S-a spus despre Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur c[ s-a str[duit s[
@mbun[t[\easc[ starea material[ a a]ez[mintelor de caritate
din Constantinopol ]i Antiohia. Aceste preocup[ri nu erau
noi. S[ ne g`ndim doar la Vasiliada din Cezareea
Capadociei. #ns[ elanul cu care Sf`ntul P[rinte f[cea
aceasta era deosebit, indign`nd pe cei care nu @n\elegeau
duhul @nnoitor al ini\iativelor lui120.
#n ce prive]te problemele sociale grave, legate de
raporturile dintre boga\i ]i s[raci, Marele Ierarh a r[spuns cu
vehemen\[ abuzurilor ]i exploat[rii. A analizat aspectele
revolt[toare ale vie\ii celor boga\i ]i existen\a mizer[ a
s[racilor. Erau aprecieri revolu\ionare pentru sec. IV. De
aceea, Marele Ierarh reaminte]te egalitatea tuturor
oamenilor, valoarea sufletului lor. Ambasadorul s[racilor
predica fierbinte, propun`nd remedierea decalajelor, a
discrepan\elor, @n spiritul Evangheliei121. Fiecare om este o
valoare ]i to\i merit[ s[ tr[iasc[, s[ fie respecta\i. Sf`ntul
P[rinte a vrut ca valorile evanghelice s[ fie nu doar auzite ]i
@n\elese, ci ]i puse @n practic[, tr[ite. El @nsu]i tr[ia astfel.
Mobilul str[daniilor sale era dragostea sa nem[rginit[ ]i
nest[p`nit[ fa\[ de poporul pe care @l slujea122.

120

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur,

@n rev. ST, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957, p. 596-599.
121
Ibidem, p. 601.
122
Pr. Gheorghe Busuioc, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Apostol al
dragostei, @n rev. MB, an XIX, nr. 1-3/1969, p. 22.
48

IV. Pre\uirea acordat[ @n\elepciunii p[g`ne

Clement Alexandrinul apreciaz[ valoarea unei
filosofii prin prisma apropierii, sau a dep[rt[rii ei de
Dumnezeu. Sunt denun\ate erorile diverselor curente
filosofice ]i cele ale religiilor p[g`ne. Filosofia ]i religia
p[g`n[ au fost @nclinate adesea spre fic\iune, c[ci unii
filosofi, lu`ndu-se dup[ poe\i, au f[cut zei din propriile
pasiuni: teama, dragostea, bucuria, speran\a123. P[g`nii nu]i puneau problema m`ntuirii. Filosofii au c[utat pe
Dumnezeu, precum Socrate, Platon sau Pitagora. Ei au
@ndrumat pe contemporanii lor pe calea adev[rului. Unii
dintre ei, precum Platon, s-au ridicat p`n[ la ideea de
m`ntuire. Filosofia este numit[ de Clement Alexandrinul o
chemare la binele cel mai de pre\, m`ntuirea124.
Spre deosebire de filosofia lui Platon, cre]tinismul
descoper[ oamenilor cum s[ ajung[ la asem[narea cu
Dumnezeu. Cre]tinul este superior filosofilor, c[ci numai el
este, prin virtu\i, asemenea lui Dumnezeu. Ra\iunea este
@nsu]ire fundamental[ a spiritului uman, cuprinz`nd @ntr@nsa filosofia ]i credin\a. De aceea, cre]tinul este @ndemnat
s[ nu se fereasc[ de filosofie ]i nici filosoful de credin\[.
Adev[rul se afl[ @n Dumnezeu, iar ra\iunea omeneasc[ @l
formuleaz[. Clement vrea s[ @mpace filosofia cu credin\a.
Dac[ p`n[ la Clement Alexandrinul, evreii spuneau c[
Dumnezeu a gr[it prin prooroci, acesta arat[ c[ a vorbit ]i
123

Clement Alexandrinul, Protrepticul, II, 26, 4, PSB 4, p. 86 ]i II, 27, 4,

PSB 4, p. 88.
124
Ibidem, XII, 123, 2, PSB 4, p. 162.
49

prin filosofi, adic[ inspira\ia a @mbr[cat ]i forma filosofiei.

Pentru scriitorul alexandrin, filosofia greac[ este
preg[titoare pentru primirea cre]tinismului, cur[\ind ]i
preg[tind sufletul pentru primirea credin\ei. A]adar, se
admite posibilitatea unei revela\ii generale, iar venirea lui
Hristos este aspira\ia @ntregii omeniri125.
Preg[tirea vast[ a Sfin\ilor Trei Ierarhi a avut o
palet[ larg[ de manifestare, potrivit cu preocup[rile lor
diverse ]i cu interesul pentru domeniile culturii p[g`ne. Un
astfel de domeniu, @n care ei au excelat, este cel literar,
ace]ti Mari Ierarhi dovedindu-se scriitori foarte talenta\i. Cu
toate acestea, ei nu insist[ asupra laturii estetice a operelor
teologice, pun`nd accent pe fondul lor dogmatic, moral. Ca
]i p[g`nii cultiva\i ai vremii, Sfin\ii Trei Ierarhi foloseau
limba greac[. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a @ntrecut pe
mul\i dintre clasicii p[g`ni @n folosirea acesteia, dovedind
rafinament, suple\e a stilului, dar ]i contact de idei ]i valori.
Aceast[ limb[ greac[ comun[ a f[cut posibil[ circula\ia
ideilor, a no\iunilor, a nuan\elor chiar, @n marile dezbateri
teologice ale secolelor IV-V. De asemenea, cunoa]terea
limbii grece]ti @n mod direct, de c[tre Sfin\ii P[rin\i, i-a
determinat pe ei s[ recomande tinerilor lectura crea\iilor
literare reprezentative ale culturii p[g`ne126.
Mul\i dintre Sfin\ii P[rin\i ]i-au f[cut preg[tirea
intelectual[ urm`nd cursurile marilor ]coli ale vremii, la
Atena, Alexandria, Antiohia, Cezareea Palestinei, sau
Cezareea Capadociei. Au str[lucit prin preg[tirea lor,
impresion`nd @nc[ ]i pe dasc[li, ]i-au format o @nalt[
concep\ie despre om, ce r[m`ne actual[ ]i valabil[ @n zilele
125

Pr. Nicolae C. Buzescu, Premisele unei filosofii cre]tine la Clement

Alexandrinul, @n rev. ST, seria a II-a, an X, nr. 3-4/1958, p. 197, 200.
126
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Probleme de filosofie ]i literatur[
patristic[, E.I.B.M.B.O.R, Bucure]ti 1995, p. 9-13.
50

noastre. Ace]ti Sfin\i P[rin\i ]i-au pus toate cuno]tin\ele @n

slujba cre]tinismului ]i a oamenilor. #n fa\a p[g`nilor era
a]ezat idealul kalokagathiei, pe c`nd @n fa\a cre]tinilor era
a]ezat[ perspectiva vie\ii ve]nice. Ei nu mai \intesc a]adar,
precum p[g`nii, o nemurire p[m`nteasc[, ci se roag[ lui
Dumnezeu pentru m`ntuire. De aici decurge ]i un alt stil de
via\[, caracterizat prin lupta ne@ntrerupt[ pentru a @nvinge,
pentru a se cur[\a de patimi127. Idealul moral cre]tin,
duhovnicesc fiind, pune accent pe tr[irea virtu\ii iubirii de
Dumnezeu ]i de aproapele, milostenia ]i celelalte virtu\i,
@ntr-un realism ]i pragmatism ce d[dea bogate roade pe
plan social. #n acela]i timp, se @nl[turau toate diferen\ele ]i
barierele dintre oameni, a]ezate arbitrar, pe criterii
subiective, sau etnice.
Cele mai multe dintre lucr[rile Sfin\ilor P[rin\i se
@ncadreaz[ @n categoria cuv`nt[rilor, a omiliilor, a predicilor,
@n general, cu caracter exegetic, t`lcuind rodnic pentru
ascult[tori cuv`ntul Sfintei Scripturi. Ace]ti autori patristici
au dus la des[v`r]ire genul omiliei cre]tine, r[m`n`nd
ne@ntrecu\i p`n[ ast[zi.
Sf`ntul Vasile cel Mare a folosit totdeauna
cultura sa p[g`n[ @n favoarea ]i pentru ap[rarea credin\ei
cre]tine, @ntrebuin\`nd cuno]tin\ele dob`ndite la ]colile
urmate, mai ales cea din Atena. #nclina\ia sa spre studiu era
natural[, dar aceasta se @nt[rea prin preocup[rile pentru
via\a moral[, pentru lucrarea virtu\ilor. Dintre lucr[rile
Arhiepiscopului
Cezareei
Capadociei,
Omiliile
la
Hexaimeron eviden\iaz[ cel mai bine dialogul dintre
cre]tinism ]i cultura antic[128.
127

Ibidem, p. 15-20.
Pr. C-tin C. Pavel, Atitudinea Sf`ntului Vasile cel Mare fa\[ de
cultura ]i filosofia antic[, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la
1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 316-325.

128

51

Sfin\ii P[rin\i insist[ asupra utiliz[rii principiului

selec\iei, aleg`nd ceea ce este de folos pentru cre]tini din
tot ceea ce cultura p[g`n[ a oferit @n decursul timpului.
Chiar dac[ @]i exprim[ dezam[girea fa\[ de cele mai multe
dintre crea\iile acestei culturi, ei repet[ c[ este folositoare,
ca o treapt[ ajut[toare spre cre]tinism. Sf`ntul Grigorie
Teologul reda aceast[ concep\ie clar, zic`nd: Eu cred c[
to\i oamenii cu mintea @ntreag[ vor recunoa]te c[ printre
toate bunurile p[m`nte]ti, locul @nt`i @l ocup[ educa\ia
(cultura) ]i nu numai educa\ia noastr[ cre]tin[, ci chiar ]i
cealalt[ (profan[), pe care unii cre]tini, ned`ndu-]i bine
seama, o dispre\uiesc129.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]tie c[ puterea min\ii
omene]ti este limitat[ ]i nu trebuie s[ ne baz[m doar pe
ra\ionamentele noastre, neglij`nd puterea ]i importan\a
ajutorului divin. P[g`nii credeau c[ @]i pot dep[]i propriile
hotare ]i gre]eau. De aceea, nici nu trebuie admira\i pentru
@n\elepciunea lor130. El ne @ndeamn[ s[ fim amabili fa\[ de
necre]tini, socotindu-i @ntocmai ca pe ni]te copii. Arat[ @ns[
deopotriv[ superioritatea @nv[\[turii cre]tine.

129

Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntare funebr[, trad., p. 128, 129; Pr.

Dr. Dumitru Radu, Spiritualitate ]i slujire la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev.
ST, seria a II-a, an XXVI, nr. 3-4/1974, p. 186; Diac. Prof. Emilian
Vasilescu, Sfin\ii Trei Ierarhi ]i cultura vremii lor, @n rev. ST, seria a II-a,
an XIII, nr. 1-2/1961, p. 61.
130
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia III la Romani, PG 60, col. 413,
trad., p. 42; Idem, Omilia VII la I Corinteni, PG 61, col. 60, trad., p. 86.
52

V. Evlavia Sfin\ilor P[rin\i ]i scriitori biserice]ti

@ntip[rit[ @n cuprinsul operelor lor
Un important element de @ndrumare a duhovniciei
patristice este num[rul mare, frumuse\ea ]i evlavia
operelor scrise de Sfin\ii P[rin\i. Ei au scris mult, de la
epistole ]i p`n[ la tratatele teologice ample ]i complexe.
Solu\iile date au caracter duhovnicesc ]i practic. S[
ad[ug[m forma lor aleas[, cu exemple concrete131.
#n ce prive]te importan\a scrierilor Sfin\ilor P[rin\i,
]tim c[ ei sunt c[l[uze sigure @n cunoa]terea ]i @n tr[irea
Evangheliei. Numeroase sunt motivele pentru care scrierile
patristice se bucur[ de pre\uirea noastr[. Autorii lor au pus
bazele teologiei cre]tine. Au fost modele de educa\ie
cre]tin[. Au luptat pentru @ndreptarea moravurilor semenilor
lor, pentru vindecarea p[catelor, a sl[biciunilor suflete]ti, au
pus @n fa\[ perspectiva des[v`r]irii. Au oferit ]i exemplul
vie\ii lor @mbun[t[\ite. Au fost @ndrum[tori, dasc[li ai @ntregii
cre]tin[t[\i. Ei nu sunt uita\i, ci sunt actuali ]i universali,
prezen\i ]i pentru noi, vii, reali, valabili. Au trecut dincolo de
relativitatea vie\ii lor p[m`nte]ti. De aceea, ne cheam[ pe
to\i la cet[\enia raiului. Ne @nva\[ s[ ne opunem la ce este
r[u, la p[cat, spre a ne @mpodobi cu virtu\ile. Sunt cei mai
buni pov[\uitori ai no]tri pe calea m`ntuirii132. Citind

131

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori ai

duhovniciei, @n rev. MB, an XVI, nr. 4-6/1966, p. 193.
132
#.P.S. Nicolae Corneanu, Studii patristice. Aspecte din vechea
literatur[ cre]tin[, Timi]oara 1984, p. 14, 19, 20.
53

scrierile Sfin\ilor P[rin\i, descoperim sugestii la fel de utile

pentru lucrarea noastr[ contemporan[.
O lucrare deosebit[ este Epistola c[tre Diognet,
prima capodoper[ a vechii literaturi cre]tine. Are 12
capitole. R[spunde la 3 @ntreb[ri ale lui Diognet: 1)Cine este
Dumnezeul cre]tinilor ]i care este secretul acestei religii,
care dispre\uie]te moartea?; 2)Care este sensul iubirii
cre]tine?; 3)De ce cre]tinismul a ap[rut acum ]i nu mai
devreme? Se subliniaz[ ideea c[ de fapt cre]tinii nu se
deosebesc de ceilal\i oameni prin locul @n care tr[iesc, nici
prin obiceiuri, sau prin limb[. Ei sunt un alt neam de
oameni doar sub raport spiritual133.
Clement Alexandrinul, pe numele s[u Titus
Flavius Clemens, s-a n[scut la anul 150 la Atena, dintr-o
familie p[g`n[ ]i ]i-a des[v`r]it mai @nt`i cultura sa
umanist[ filosofic[. Opera lui dovede]te aceasta cu
prisosin\[, ar[t`ndu-ne pe acest erudit cu bogate cuno]tin\e
din sfera literaturii, a filosofiei, sau a religiilor p[g`ne. Nu @n
ultimul r`nd, se arat[ ca un bun cunosc[tor al Sfintei
Scripturi ]i ca un conduc[tor al ]colii catehetice
alexandrine. Clement Alexandrinul a transpus con\inutul
revela\iei @ntr-un sistem teologic. A ar[tat credin\[
@nfl[c[rat[. A comb[tut credin\ele p[g`ne gre]ite. #n
teologie, s-a bazat pe Sf`nta Scriptur[, dar ]i pe tradi\ia ]i
pe cultul Bisericii. A avut @n vedere ]i izvoarele ra\ionale. #n
studiul temei am analizat lucr[rile sale binecunoscute:
"Pedagogul", omilia "Ce bogat se va m`ntui ?" ]i
"Stromatele" sale. Am @ntrebuin\at ]i "Protrepticul", o lucrare
de teologie sistematic[, o crea\ie a acestui dasc[l de geniu,
@n care sunt condamnate tradi\iile religioase ale p[g`nilor,
133

Drd. Viorel Ioni\[, Coordonatele vie\ii cre]tine, Op. cit., p. 472476.

54

socotite opera demonilor, iar cre]tinii sunt @ndemna\i s[

lupte @mpotriva vechilor obiceiuri134.
Genera\ii @ntregi de P[rin\i ]i scriitori biserice]ti, sau
simpli cre]tini au fost impresiona\i de c[ldura scrisului lui
Origen. Prin patosul ]i evlavia cu care a descris dorul
fierbinte dup[ des[v`r]ire al sufletului omenesc ]i prin
caracterul umanist al scrisului s[u, el a pus bazele literaturii
duhovnice]ti. Opera lui Origen este impresionant[. Fericitul
Ieronim vorbe]te despre 2.000 de titluri ale sale. Eusebiu de
Cezareea a cunoscut opera marelui alexandrin @n biblioteca
din Cezareea, unde acesta @]i desf[]urase ultima parte a
activit[\ii sale. Cele mai multe lucr[ri ale sale s-au pierdut.
A]a de pild[, din cele 291 de comentarii ale lui Origen, 275
s-au pierdut @n originalul grecesc, pu\ine ajung`nd @n latin[.
Lucr[rile marelui alexandrin se @mpart @n cinci categorii:
lucr[ri biblice, apologetice, dogmatice, practice ]i
epistolare. Origen s-a preocupat mai mult dec`t oricare alt
scriitor cre]tin de t`lcuirea Scripturii. Este socotit
@ntemeietorul studiului ]tiin\ific al Sfintei Scripturi135. }i-a
formulat aproape toat[ teologia @n lucr[rile sale exegetice.
Curiozitatea min\ii l-a @ndemnat la studiu. Din lucr[rile de
filosofie biblic[, cea mai cunoscut[ este Hexapla, pe care
Origen a @nceput-o la Alexandria ]i a completat-o la
Cezareea Palestinei, p`n[ la anul 245.
Origen prive]te la Scriptur[ ca la @nsu]i glasul lui
Dumnezeu ]i caut[ acolo adev[rul. #n omiliile sale, se arat[
apropiat de om, deschis tuturor problemelor sociale,
umanitare, culturale. Paginile sale abordeaz[ adesea tema
des[v`r]irii cre]tine136. Toate predicile lui urm[resc s[ @i
134

Jean Tixeront spunea despre el c[ a fost un profund cre]tin ]i @n

chip hot[r`t filosof J. Tixeront, Istoria dogmelor, vol. I, Paris 1921, p.
262; Pr. Prof. Nicolae C. Buzescu, Logosul @n Protrepticul lui Clement
Alexandrinul, @n rev. ST, seria a II-a, nr. 1-2/1976, p. 49-51, 58.
55

ridice pe ascult[tori la o via\[ spiritual[ mai @nalt[, insist`nd

asupra rolului virtu\ilor ]i cercet`nd sensul spiritual ]i mistic
al Scripturii. Totu]i, nu a @ncercat s[ @]i impun[ ideile cu
orice chip. Origen vorbe]te cu toat[ evlavia despre Hristos.
Filocalia, oper[ binecunoscut[ nou[, are un cuprins
bogat, dar ]i unitar. Trateaz[ despre sensul, rostul ]i
valoarea Scripturii, subliniind inspira\ia ei. Abordeaz[ ]i
tema raportului dintre cre]tinism ]i p[g`nism, dar ]i cea a
libert[\ii voin\ei, sau a pre]tiin\ei lui Dumnezeu. Cea mai
cunoscut[ oper[ apologetic[ a lui Origen este Contra lui
Cels, iar cele mai multe erori dogmatice se afl[ @n lucrarea
Despre Principii137.
Sf`ntul Chiril a fost arhiepiscop al Ierusalimului.
S-a n[scut la 313-315 ]i a murit la 18 martie 386. A
participat la Sinodul II ecumenic, fiind la loc de frunte @ntre
ceilal\i ierarhi participan\i. Opera sa este alc[tuit[ @n primul
r`nd din vestitele cateheze, @ns[ a alc[tuit ]i o omilie la
paraliticul de la Vitezda ]i o scrisoare c[tre @mp[ratul
Constan\iu138.
Catehezele sunt cea mai important[ parte a operei
Sf`ntului P[rinte. Cele 24 de cateheze baptismale alc[tuiesc
un ciclu complet de cuv`nt[ri. Destinatarii sunt
catehumenii, care urmau s[ primeasc[ botezul. Ei aflau
@nv[\[tura de credin\[ a Bisericii. Procateheza ]i cele 23 de
135

PSB 6, prefa\[, p. 5, 6, 14, 25, 26.

PSB 6, prefa\[, p. 28. Omiliile 8 ]i 39 la Evanghelia dup[ Ioan, de
pild[, descriu frumuse\ea idealului cre]tin de perfec\iune (PSB 7, prefa\[,
p. 76).
137
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. II, p. 334; Ierom. Drd.
Vartolomeu Androni, P[catul originar ]i consecin\ele lui @n concep\ia
lui Origen, @n rev. MO, an XLI, nr. 4/1989, p. 33.
138
Magistrand Viorel Chi\u, Catehezele Sf`ntului Chiril al Ierusalimului
ca izvor pentru istoria cultului cre]tin, @n rev. ST, seria a II-a, an XII, nr.
3-4/1960, p. 161 ]i urm.
136

56

cateheze alc[tuiau p[r\ile unui proces de @nv[\[m`nt

religios, oferind ascult[torilor un material complex ]i variat,
cu elemente de pedagogie cre]tin[. Se eviden\iaz[ prin ton,
limbaj ]i preocup[rile pentru folosul practic al
catehumenilor. Se spune despre aceste cuv`nt[ri c[ sunt
opera clasic[ a genului literar catehetic139.
Catehezele au fost rostite @n Ierusalim, @n Biserica
#nvierii, ridicat[ @n vremea Sf`ntului Chiril al Ierusalimului.
Sunt datate @ntre anii 348 ]i 350, fiind rostite @n postul
Sfintelor Pa]ti ]i @n S[pt[m`na Luminat[ (cele 24, respectiv
cele 5 mistagogice). #n Postul Pa]telui, catehumenii erau
preg[ti\i suflete]te ]i @n noaptea #nvierii erau boteza\i. #n
S[pt[m`na Luminat[, li se explicau Tainele pe care neofi\ii
le primiser[. Totodat[, era citit[ ]i explicat[ Sf`nta
Scriptur[. Catehezele erau rostite de luni p`n[ vineri.
Cuprindeau principalele adev[ruri ale cre]tinismului,
rezumate @n Simbolul de credin\[ explicat aici. #n acela]i
timp, se expuneau @nv[\[turi morale ]i altele liturgice, legate
de cultul Bisericii.
#n Procatehez[ se f[cea o introducere, @n care
ascult[torii erau preg[ti\i pentru primirea harului botezului.
Primele 18 cateheze erau pre-baptismale, preg[titoare. A]a
de pild[, cateheza a II-a vorbe]te despre p[cat ]i poc[in\[;
a III-a arat[ importan\a ]i efectele botezului; a IV-a prive]te
@n general @nv[\[tura cre]tin[ de credin\[; catehezele VI
XVIII expun metodic Simbolul de credin\[, articol cu articol.
Catehezele XIX-XXIV, numite mistagogice, @i ini\iaz[ pe
neofi\i @n cunoa]terea Sfintelor Taine. Primele dou[ se refer[
la ritualul botezului; cea de a treia la taina mirungerii; a

139

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. III, p. 544.

57

patra vorbe]te despre Sf`nta Euharistie; ultima red[ o

schem[ sumar[ a liturghiei credincio]ilor, cu explica\ii140.
Sf`ntul Chiril al Ierusalimului se eviden\iaz[ prin
vioiciunea expunerii sale. Locul de desf[]urare este l[ca]ul
sf`nt. Catehetul este arhiepiscop, @nvestit cu puterea deplin[
pentru aceast[ lucrare @nv[\[toreasc[. El caut[ s[ formeze
via\a practic[, moravurile celor ce urmau s[ fie boteza\i.
#nceputul vie\ii morale este f[cut de Dumnezeu141. Cere din
partea ascult[torilor s[i credin\[, m[rturisirea lui Hristos,
p[zirea poruncilor Lui ]i @ndep[rtarea de faptele rele. Cere
@n[l\area deasupra celor nefolositoare, fapte bune, post,
feciorie, modestie142.
Opera omiletic[ a Sf`ntului Vasile cel Mare a
constituit acea parte a operei sale, asupra c[reia m-am oprit
cel mai mult. Mai ales Omiliile sale la Hexaimeron ne
@nc`nt[ ]i ast[zi ]i ne uimesc prin cuno]tin\ele multiple, cu
argumente scripturistice temeinice. Nu mai pu\in
importante sunt Omiliile la Psalmi ]i cele 24 de omilii cu
140

Magistrand Viorel Chi\u, Catehezele Op. cit., p. 163, 164. Mihail

Bulacu, care a studiat mult opera Sf`ntului P[rinte, spunea despre
aceste cuv`nt[ri vorbe de laud[: Catehezele Sf`ntului Chiril se prezint[
@n istoria catehumenatului cre]tin ca o oper[ catehetic[ monumental[,
nu numai pentru c[ sunt un model de catehizare @n ce prive]te
preg[tirea pentru botez ]i pentru fazele @nsemnate ]i distinse ale
catehiz[rii, ci ]i pentru c[ prezint[ singurul exemplar complet de
cateheze din veacurile cre]tine primare (Mihail Bulacu, Con]tiin\a
cre]tin[. Studiu catehetic dup[ catehezele Sf`ntului Chiril al
Ierusalimului, Bucure]ti 1941).
141
Domnul, din pricina iubirii Sale de oameni, ne-a deschis, pentru a
intra @n via\a ve]nic[, nu numai o u][, ci multe, c[ci Dumnezeu vrea
ca to\i s[ ne bucur[m de via\a ve]nic[ (Sf`ntul Chiril al Ierusalimului,
Cateheza XVIII, 31, PG 33, col. 533).
142
Drd. Alex. Marcel Sab[u, Importan\a actual[ a Catehezelor
Sf`ntului Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului, @n rev. ST, seria a II-a, an
XXXVI, nr. 1-2/1984, p. 120, 121.
58

teme diverse. Coresponden\a Arhiepiscopului Cezareei

Capadociei dovede]te str[daniile sale duhovnice]ti, cu
exemple concrete. Aprecieri deosebite a primit opera
Marelui Ierarh dintru @nceput, chiar de la colegul ]i prietenul
s[u, Sf`ntul Grigorie Teologul, care spunea @n Cuv`ntul s[u
funebru, rostit @n cinstea acestuia: C`nd pun m`na pe
Hexaimeronul lui ]i citesc cu glas tare, admir pe Creatorul
mai mult dec`t mai @nainte C`nd citesc lucr[rile cu privire
la Sf`ntul Duh, aflu @n ele pe Dumnezeul, pe Care #l am ]i eu
]i prind curaj s[ gr[iesc adev[rul #n fine, c`nd citesc
cuv`nt[rile lui de cuprins moral ]i practic, @mi cur[\ prin ele
sufletul ]i trupul, devin un templu gata s[ primeasc[ pe
Dumnezeu #n acest chip, devin mai bun ]i m[
des[v`r]esc, parc[ a] fi alt om ]i simt @n mine un fel de
transformare duhovniceasc[143.
Cuv`nt[rile teologice ale Sf`ntului Grigorie de
Nazianz sunt binecunoscute nou[. O contribu\ie aparte o
reprezint[ @ns[ opera sa poetic[, cu o valoare excep\ional[.
Citind poemele sale, mai ales pe cele dogmatice (accesibile
]i @n traducerea rom`neasc[), sesiz[m c[ ele sunt un
amestec de sobrietate ]i smerenie, @mbr[c`nd @nv[\[tura
dogmatic[ @ntr-o aleas[ form[ literar[. Mai mult dec`t at`t,
poemele Marelui Ierarh vor s[ p[streze sufletele cre]tine
departe de primejdii, promov`nd totodat[ frumosul
exprimat autentic ]i chem`nd la comuniunea noastr[ cu
Dumnezeu. Prin intermediul poemelor cre]tine, ni se
transmite necesitatea lucr[rii binelui moral, a virtu\ilor, cu o
sensibilitate aparte, f[c`nd sufletele s[ vibreze @ntocmai ca

143

Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntare funebr[, Cuv`ntul 43, PG 36,

col. 585, trad., p. 187, 188.
59

ni]te instrumente cu coarde ce suspin[ la orice

atingere144.
#n studierea temei duhovniciei la Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur, am avut @n vedere lucr[rile hrisostomice de
t`lcuire a Sfintei Scripturi (fie ele omilii, sau comentarii la
unele c[r\i biblice), diversele cuv`nt[ri, cu tematica lor,
tratatele, dar ]i epistolele (mai ales cele trimise din exil), sau
c[r\ile de cult (@n primul r`nd Sf`nta sa Liturghie). Dintre
tratatele studiate, amintesc: Despre preo\ie; C[tre Teodor
cel c[zut; C[tre adversarii vie\ii monahale; Compara\ie @ntre
un @mp[rat ]i un monah; Despre feciorie; Despre slava
de]art[ ]i despre cre]terea copiilor. Am avut @n vedere ]i
catehezele baptismale ]i cele despre c[s[torie ale
Arhiepiscopului Constantinopolului. Am folosit minunatele
cuv`nt[ri hrisostomice la praznicele @mp[r[te]ti, precum ]i
cuv`nt[rile rostite @n cinstea sfin\ilor martiri ]i muceni\e.
Desigur, baza o reprezint[ lucr[rile hrisostomice de exegez[
a Vechiului ]i a Noului Testament, mai ales cele la epistolele
pauline.

144

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Poezia Sf`ntului Grigorie de Nazianz, @n

rev. ST, seria a II-a, nr. 1-2/1958, p. 69-71.
60

VI. Hristocentrismul vie\ii cre]tine

#n centrul vie\ii cre]tinilor, spun P[rin\ii
Apostolici, se afl[ Hristos, Care ne-a f[cut popor ales,
izb[vindu-ne inimile din @ntuneric145. Hristos s-a milostivit de
noi ]i din dragoste, s-a jertfit pe Sine146. Prin jertfa Sa, am
redob`ndit privilegiul de a fi fiii lui Dumnezeu. Domnul
nostru Iisus Hristos ne-a chemat din @ntuneric la lumin[, la
cunoa]terea numelui S[u sl[vit. Ne-a descoperit adev[rul.
}i-a @nt[rit @nv[\[tura prin chiar via\a Sa.
Sf`ntul Ignatie Teoforul se simte mistuit de
dragostea lui Hristos. De aceea, ne @ndeamn[: Nimic s[ nu
iubi\i, @n afar[ de Hristos, @n Care port lan\urile,
m[rg[ritarele cele duhovnice]ti. Din dragoste pentru
Hristos, el lucreaz[ cu smerenie ]i devotament pentru turma
@ncredin\at[ lui spre p[storire, p`n[ la martiriu. Arat[
sensibilitate, grij[ fa\[ de nevoile spirituale ale cre]tinilor,
este atent fa\[ de tot ceea ce putea strica unitatea Bisericii.
Socote]te o cinste ca s[-]i poat[ v[rsa s`ngele s[u pentru
Hristos147.
Dup[ ce s-a hot[r`t ca Sf`ntul P[rinte s[ moar[ ca
martir la Roma, @ncepe drumul s[u spre locul unde va fi
jertfit. Un drum lung, care scoate @n eviden\[ calit[\ile sale
excep\ionale, a]tept`nd s[-]i verse s`ngele pentru Hristos.
145

Epistola lui Pseudo - Barnaba, V, 7, PG 2, col. 736, PSB 1, p. 119.

Clement Romanul, Scrisoarea a II-a, I, 7, PG 1, col. 332, PSB 1, p. 95.
147
Sf`ntul Ignatie al Antiohiei, C[tre Efeseni, XI, 2, PG 5, col. 653, PSB
1, p. 161; Arhidiac. Prof. Dr. Constantin Voicu, Hristos @n via\a ]i opera
Sf`ntului Ignatie Teoforul, @n rev. Altarul Banatului, an V (XLIV), nr. 1012/1994, p. 15.
146

61

Pentru el, moartea martiric[ este adev[rata sa na]tere. De

aceea, cere cre]tinilor s[ nu intervin[ la Roma spre a-l
sc[pa.
#mpotriva ereticilor doche\i, accentueaz[ realitatea
#ntrup[rii lui Hristos ]i faptele Lui m`ntuitoare. G`ndirea ]i
tr[irea sa sunt hristocentrice. Dar, cum sublinia P[rintele
Prof. Ioan G. Coman, hristologia sa este mai mult una a
credin\ei ]i a inimii, dec`t a min\ii. Teologia sa este
hristocentric[, fiind apropiat[ de cea a Sf`ntului Apostol
Pavel148.
Suferin\ele ]i moartea lui Hristos aduc m`ntuirea
neamului omenesc. Pentru oameni, Hristos a p[timit.
Sf`ntul P[rinte ]i-a @nt[rit toate @nv[\[turile prin pilda vie\ii
lui. Epistolele sale vibreaz[ de dragostea c[tre Hristos ]i
c[tre credincio]i. Ele @mb[rb[teaz[ pe cre]tinii din vremea
sa149.
Din aceast[ dragoste puternic[ izvor[sc smerenia
]i devotamentul s[u, dar mai ales dorin\a de martiriu, cu
care a fost @ncununat. #ng[dui\i-mi s[ fiu urm[tor
suferin\elor Dumnezeului meu, le scria el romanilor. Sunt
cuvinte de o rar[ m[re\ie spiritual[. De aceea, cre]tinii sunt
@ndemna\i s[ propov[duiasc[ pe Hristos, av`nd @n via\a
acestui Sf`nt P[rinte un model, cu tr[irea sa curat[ ]i cu
credin\a sa nezdruncinat[. Se poate spune despre el c[ este
tipul cre]tinului adev[rat, prin intensitatea sentimentului

148

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, p. 139; Arhidiac. Prof. Dr.
C-tin Voicu, Hristos, Op. cit., p. 17, 23, 25.
149
Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[ dup[ b[rba\ii apostolici, @n
rev. ST, seria a II-a, an VII, nr. 3-4/1955, p. 226. Sf`ntul Ignatie @i
nume]te pe efeseni hristofori (Sf`ntul Ignatie, C[tre Efeseni, IX, 2, PSB
1, p. 160).
62

iubirii de Dumnezeu, un imitator al lui Hristos. Epistolele

sale, ]apte la num[r, arat[ cu prisosin\[ aceasta150.
Ceea ce @nal\[ ]i mai mult valoarea scurtelor sale
epistole este faptul c[ au fost rostite pe drumul spre
martiriu, spre Roma. Venind din Antiohia spre Smirna, a
scris primele 4 epistole, c[tre efeseni, magnezieni, tralieni ]i
romani. Din Troa a scris filadelfienilor, smirnenilor ]i
Sf`ntului Policarp. Desigur, @n aceste condi\ii s[ nu c[ut[m
@n acele epistole un sistem teologic @nchegat complex.
Vorbe]te despre Hristos, despre Biserica ]i despre via\a
cre]tin[, toate acestea fiind @n str`ns[ dependen\[.
M`ntuitorul nostru Iisus Hristos, @nva\[ Sf`ntul Ignatie, a
chemat neamul omenesc din @ntuneric la lumin[, din
necuno]tin\[ la cunoa]terea numelui cel sl[vit. Ne-a f[cut
s[ afl[m idealul vie\ii adev[rate. Mai mult, ne-a oferit pilda
vie\ii Sale.
C`t despre Biseric[, ea are rolul de a mijloci
comuniunea spiritual[ a credincio]ilor cu Iisus Hristos, prin
Sfintele Taine. Cei ce nu fac parte din Sf`nta Biseric[, sunt
lipsi\i de Sf`nta Euharistie, fiindc[ dac[ cineva nu este
@nl[untrul jertfelnicului, este lipsit de p`inea lui Dumnezeu.
Cine nu este @n Biseric[, nu se poate m`ntui. Via\a cre]tin[
nu @nseamn[ doar cunoa]terea @nv[\[turilor, ci ]i urmarea
pildei M`ntuitorului151. Toate acestea constituie dovada
tr[irii l[untrice a Sf`ntului Ignatie.
La r`ndul s[u, Sf`ntul Policarp al Smirnei #l purta
pe Hristos @n sufletul s[u, tr[ia o via\[ duhovniceasc[
150

L[sa\i-m[ s[ fiu m`ncare fiarelor, prin care am putin\a s[ ajung la

Dumnezeu. Gr`u al lui Dumnezeu sunt ]i m[ macin[ din\ii fiarelor, pentu
ca s[ fiu aflat p`ine curat[ a lui Hristos Sf`ntul Ignatie, C[tre
Romani, IV, 1, PG 5, col. 685, PSB 1, p. 175; Arhidiac. Prof. Dr.
Constantin Voicu, Hristos, Op. cit., p. 15, 20-22.
151
Arhidiac. Prof. Dr. C-tin Voicu, Hristos, Op. cit., p. 33-37.
63

intens[ ]i voia s[ se uneasc[ cu Domnul. Impresionante

sunt cuvintele rostite de el @n clipa martiriului, c`nd zice:
De 86 de ani slujesc lui Hristos ]i nici un r[u nu mi-a f[cut.
Cum a] putea dar s[ blestem pe #mp[ratul meu, care m-a
m`ntuit?152.
Origen pledeaz[ pentru un cre]tinism duhovnicesc,
l[untric, conform concep\iei Sf`ntului Apostol Pavel, care
distinge categoric @ntre formalismul legii mozaice ]i duhul
@nv[\[turii lui Hristos, urm[rind transfigurarea omului
l[untric, duhovnicesc. Esen\a cre]tinismului cere unitatea
de g`ndire ]i de ac\iune a credinciosului, av`nd model pe
Hristos. De aceea, Hristos trebuie s[ devin[ interior duhului
persoanei credincioase. Idealul evanghelic este sfin\irea
f[pturii omene]ti. Demonstr`nd unitatea celor dou[ firi @n
Hristos, Origen demonstreaz[ c[ firea omeneasc[ poate
asimila harul dumnezeiesc. #ntre om ]i Dumnezeu sunt
suprimate barierele ontologice. Lucr[rile lui Dumnezeu pot
fi @nsu]ite duhovnice]te ]i transformate @n energii personale.
#ntruparea este un dar ]i o binefacere a lui Dumnezeu
pentru omenire. Hristos nu a @ndumnezeit firea omeneasc[
doar pentru Sine, ci a @ndumnezeit-o, f[c`nd posibil[
@ndumnezeirea oric[rui om, care vrea s[-]i @nsu]easc[ harul
divin, dup[ preceptele lui Iisus153.
Hristos este lumina apostolilor, iar apostolii sunt
@ntr-adev[r lumina lumii. Precum soarele ]i luna ne
lumineaz[ trupurile, tot astfel Hristos ]i Biserica Sa ne
lumineaz[ min\ile, dac[ orbirea min\ii noastre nu va opri
lumina Sa154. Domnul lupt[ @mpotriva puterilor r[ului ]i le
152

Martiriul Sf`ntului Policarp, cap. IX, 3, PSB 11, p. 30.

Pr. Prof. Nicolae C. Buzescu, Hristologia lui Origen, @n ST, an XXXVI,
nr. 3-4/1984, p. 163, 177, 178.
154
Origen, Omilia I la Facere, PG 12, col. 151, traducere @n vol.: Origen,
Omilii, comentarii ]i adnot[ri la Genez[, introducere, traducere ]i note
153

64

alung[ din inimile noastre, ca s[ nu mai @mp[r[\easc[

p[catul. El ne cheam[ la m`ntuire ]i ne adun[ @n Biserica
p[m`nteasc[155.
T`lcuind tipologic unele persoane ]i evenimente din
Vechiul Testament, Origen vede @n acestea prefigur[ri ale lui
Hristos. A]a de pild[, Noe prefigureaz[ pe Hristos: Noe al
nostru care este cu adev[rat singurul drept ]i singur
des[v`r]it, Domnul Hristos156. }i Isaac este tip al lui
Hristos, c`nd este oferit spre ardere de tot. Dar ]i berbecul
este la fel157. Impresionant[ este jertfa patriarhului Avraam,
care ascult[ porunca lui Dumnezeu ]i urc[ pe munte ca s[
@l jertfeasc[ pe unicul s[u fiu, pe Isaac. Credin\a lui Avraam
este nezdruncinat[. Isaac @]i poart[ singur lemnele pentru
arderea de tot. El pre@nchipuie pe Hristos, Care }i-a dus
singur Crucea. Isaac se face pe sine ]i jertf[ ]i preot158. Din
citirea acestei pericope, orice cre]tin c`]tig[ statornicie ]i
Adrian Muraru, Polirom 2006 (prescurtat trad.), p. 135, 137. Desigur,
nu to\i cei ce v[d, sunt lumina\i de Hristos @n mod egal, ci fiecare @n
parte este luminat, @n m[sura @n care este @n stare s[ primeasc[ puterea
luminii.
155
Idem, Omilia XIII la Iosua, PG 12, col. 889, PSB 6, p. 264; Idem,
Omilia VII la Luca, PG 13, col. 1819, PSB 7, p. 90.
156
Noe cel duhovnicesc, Hristos, a]eaz[ @n arca Sa, @n care elibereaz[
spe\a omeneasc[ de moarte, adic[ @n Biserica Sa, acest num[r al
iert[rii (Idem, Omilia II la Facere, PG 12, col. 171, trad., p. 179, 189).
157
Idem, Omilia XIV la Facere, PG 12, col. 236, Trad., p. 403. Mielul
jertfit @n Vechiul Testament este tip al lui Hristos (Idem, Omilia XXIII la
Numeri, PG 12, col. 752, PSB 6, p. 204; Idem, Omilia XXIV la Numeri,
PG 12, col. 756, PSB 6, p. 210). Domnul Iisus Hristos se nume]te Miel
pentru c[ a binevoit, @n bun[tatea Sa raportat[ la oameni, prin
@mp[carea cu Dumnezeu, s[ ia @n rela\ia cu oamenii rolul mielului,
victim[ f[r[ pat[ ]i f[r[ vin[, prin care se crede c[ se lini]te]te m`nia lui
Dumnezeu @mpotriva oamenilor (Idem, Omilia XXIV la Numeri, PG 12,
col. 757, PSB 6, p. 211).
158
Idem, Omilia VIII la Facere, PG 12, col. 206, 207, trad., p. 301, 303.
65

t[rie a sufletului. }i dac[ nu ni se cere nou[ s[ ne jertfim

propriul fiu, @n schimb @nv[\[m s[ fim consecven\i @n g`nd ]i
@n voin\[, statornici @n credin\[159.
Sf`ntul Vasile cel Mare ne @ndeamn[ s[ primim
credin\a cea dreapt[, @n dumnezeirea lui Iisus Hristos, f[r[ a
avea @ndoieli. Vorbe]te despre @ngroparea Domnului de
c[tre Iosif din Arimateea, despre roadele Jertfei
M`ntuitorului, jertf[ de isp[]ire pentru noi to\i. C[ci pentru
@ntregul neam omenesc, El ]i-a v[rsat preacinstitul S`nge.
De aici necesitatea imit[rii lui Hristos de c[tre fiecare
cre]tin160.
La plinirea vremii, spune Sf`ntul P[rinte, Fiul lui
Dumnezeu s-a ar[tat @n trup, s-a n[scut din femeie, sub
lege, tocmai ca s[ @i r[scumpere pe cei de sub lege, pentru
ca neamul cel omenesc s[ dob`ndeasc[ @nfierea. Prin actul
#ntrup[rii ]i a Jertfei Sale, omul s-a eliberat de sub
st[p`nirea diavolului, a p[catului ]i a mor\ii, reintr`nd @n
comuniune cu Dumnezeu, iar firea uman[ bolnav[ a fost
restabilit[ la starea cea dint`i161. Prin lucrarea M`ntuitorului,
159

Origen zice: Pentru tine au fost scrise a]adar acestea, fiindc[ ]i tu ai

crezut @n Dumnezeu! Dac[ nu vei @mplini faptele credin\ei, dac[ nu vei
asculta toate preceptele, chiar ]i pe cele mai grele, dac[ vei ar[ta c[
preferi mam[, sau tat[, sau pe fii @naintea lui Dumnezeu, atunci nu vei fi
cunoscut c[ te temi de Dumnezeu (Idem, Omilia VIII la Facere, PG 12,
col. 208, Trad., p. 305). Avraam a fost tem[tor de Dumnezeu. A oferit lui
Dumnezeu pe fiul s[u muritor, f[r[ ca el s[ moar[, iar Dumnezeu L-a dat
mor\ii pentru oameni pe Fiul S[u Cel nemuritor. C[ci Dumnezeu Tat[l
nu L-a cru\at pe propriul Fiu pentru noi.
160
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia IX la Psalmi, PG 29, col. 408, PSB 17,
p. 294; Idem, Omilia XI la Psalmi, PG 29, col. 441, PSB 17, p. 314; Pr.
Dr. L. B[j[u, Predica @n slujirea, Op. cit., p. 168 ]i urm.
161
Idem, Epistola 261, PG 32, col. 968, 969; Idem, Despre Sf`ntul Duh,
15, 35, PG 32, col. 128; Pr. Conf. C-tin Corni\escu, #nv[\[tura despre
m`ntuire a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare,
@nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 99, 100.
66

firea uman[ este a]ezat[ la dreapta dumnezeirii, @n starea

primordial[. M`ntuirea este @n acela]i timp opera @ntregii
Sfintei Treimi, este un dar f[cut tuturor oamenilor de Sf`nta
Treime, dar pe care oamenii sunt chema\i s[-l primeasc[.
Prima condi\ie pe care oamenii trebuie s[ o @ndeplineasc[
este cea a credin\ei lor, urmat[ de necesitatea botezului ]i
de via\a tr[it[ potrivit @nv[\[turilor lui Hristos, mai ales cea a
iubirii. De fapt, Sf`ntul P[rinte nu concepe s[ vorbim despre
des[v`r]irea spiritual[ a cre]tinilor dec`t @n comuniune cu
Hristos162.
Sf`ntul Grigorie Teologul arat[ consecin\ele
pozitive ale #ntrup[rii pentru m`ntuirea neamului omenesc.
Fiul lui Dumnezeu se face Fiu al omului, se face p[rta] al
firii create, ia trup ]i suflet omenesc. Aceast[ cobor`re a lui
Dumnezeu la starea omului aduce cu ea posibilitatea urc[rii
omului la starea lui Dumnezeu. C[ci lu`nd firea noastr[,
Cuv`ntul @mp[rt[]e]te omului Dumnezeirea Lui ]i omul
poate s[ devin[ asemenea lui Dumnezeu. Smerindu-se ca
Dumnezeu, @nal\[ la Sine, @n trupul S[u, @ntreaga umanitate
la starea lui Dumnezeu. C[ci El s-a f[cut om pentru om163.
#n Persoana Cuv`ntului lui Dumnezeu @ntrupat se
reface a]adar comuniunea omului cu Dumnezeu. Firea
omeneasc[ a lui Hristos se @ndumnezeie]te, iar firea
dumnezeiasc[ este cea care @ndumnezeie]te. Una se @nal\[,
iar cealalt[ se smere]te. Omul vechi se @nnoie]te, @n
adev[ratul sens la cuv`ntului. Nu este o simpl[ restaurare
moral[, ci este o rechemare, o readucere la starea de la
@nceput. Cuv`ntul @]i face al S[u ceea ce era al nostru.
162

Pr. Conf. C-tin Corni\escu, #nv[\[tura despre m`ntuire, Op. cit., p.

101-103.
163
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul XXXIX, 13, PG 36, col. 348;
Magistrand Vasile Bria, Hristologia Sf`ntului Grigorie de Nazianz, @n
rev. Ortodoxia, an XII, nr. 2/1960, p. 208.
67

Omoar[ legea p[catului ]i m`ntuie @ntregul neam omenesc.

Dezleag[ @n Sine pedeapsa primit[ de protop[rin\i pentru
neascultare. #ndumnezeie]te firea noastr[ prin smerenia
Sa164.
Hristos a luat ceea ce este mai r[u, ca s[ ne
d[ruiasc[ ceea ce este mai bun. A devenit s[rac, pentru ca
noi s[ ne @mbog[\im prin s[r[cia Lui... A cobor`t, pentru ca
s[ ne @n[l\[m. A r[bdat ispite, pentru ca noi s[ @nvingem
A murit, pentru ca s[ ne m`ntuiasc[165.
Urm`nd pe Dumnezeu, @nva\[ Sf`ntul Grigorie al
Nissei, nu renun\[m la propria personalitate, ci este un act
de @n\elepciune a noastr[. Imit`nd pe Hristos, cre]tinul se
integreaz[ @n Hristos, tr[ie]te @n Hristos, @mpreun[ - lucreaz[
cu Acesta prin @mplinirea poruncilor166.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur afirm[ at`t unitatea de
persoan[ a M`ntuitorului, c`t ]i dualitatea firilor,
omeneasc[ ]i dumnezeiasc[. #ntrep[trunderea firilor ]i
comunicarea @nsu]irilor se realizeaz[ f[r[ amestecare ]i f[r[
schimbare167. Fiul lui Dumnezeu #ntrupat este Dumnezeu
adev[rat ]i om adev[rat, este Domnul ]i M`ntuitorul lumii.
Cuv`nt[ri frumoase ]i bogate @n con\inut teologic
roste]te Marele Ierarh despre modul @ntrup[rii Fiului lui
164

Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul IV teologic, 6, PG 36, col. 109;

Magistrand Vasile Bria, Hristologia, Op. cit., p. 210, 211.
165
Idem, Cuv`nt la Sfintele Pa]ti, trad. de Daniil Stoenescu, @n rev.
Altarul Banatului, an VI (XLV), nr. 7-9/1995, p. 129.
166
V. R[duc[, Antropologia Sf`ntului Grigorie de Nyssa, Bucure]ti
1996, p. 340, 341.
167
Dup[ cum cu privire la na]terea de sus este necucernic s[ presupui
mam[, tot a]a este hulitor s[ presupui tat[ cu privire la na]terea de jos
(Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, PG 56,
col. 387, 388; Magistrand C-tin Corni\escu, Idei dogmatice @n
Cuv`nt[rile Sf`ntului Ioan Hrisostom la Praznicele #mp[r[te]ti, @n
rev. ST, seria a II-a, an XVII, nr. 7-8/1965, p. 443).
68

Dumnezeu. Cel ce este, spune el, se face ceea ce nu era.

Este Dumnezeu ]i se face om, f[r[ s[ @nceteze a fi
Dumnezeu. Nu s-a f[cut om, @ndep[rt`ndu-se de Dumnezeu
]i iar[]i nici nu s-a f[cut din om Dumnezeu @ncetul cu
@ncetul, ci Cuv`nt fiind, datorit[ nep[timirii Sale, s-a f[cut
trup168.
#nv[\[tura Sf`ntului P[rinte este @nv[\[tura cre]tin[
autentic[, expus[ @n cuv`nt[ri mai simple ]i mai u]or de
receptat de masele de credincio]i. Hristologia hrisostomic[
coboar[ p`n[ la nivelul de @n\elegere al credinciosului
simplu, fiind folositoare ascult[torilor. Nu merge p`n[ la
subtilit[\ile dogmatice ale unirii ipostatice, fiind practic[,
evit`nd specula\iile doctrinare, pornind din sufletul acestui
mare p[stor. Accentueaz[ realitatea celor dou[ firi ale
Cuv`ntului #ntrupat. Expresiile @ntrebuin\ate sunt populare,
evit`nd disputele teologice. Din acest punct de vedere,
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur se deosebe]te mult de Sf`ntul
Grigorie Teologul. Unitatea Logosului cu trupul nostru
omenesc r[m`ne mai presus de puterea omeneasc[ de a
cerceta. Se prezint[ deofiin\imea Fiului cu Tat[l, realitatea
trupului Domnului, asem[narea trupului S[u cu al nostru,
lipsa de p[cat, suferin\ele Domnului169.
#n ce prive]te roadele Jertfei M`ntuitorului, aceasta
este @n\eleas[ ca fiind manifestarea cea mai @nalt[ a d[ruirii
Sale pentru oameni, prin care El @i ridic[, @i @mpac[ cu
Dumnezeu. Jertfa de pe Cruce aduce o nou[ ordine a
existen\ei, une]te pe Hristos Cel r[stignit ]i @nviat cu
credincio]ii, @ntr-un contact nemijlocit, care face ca via\a
Domnului s[ se reverse @n fiin\a oamenilor, s[ o @nnoiasc[,

168
169

Ibidem, PG 56, col. 385-394.

Pr. Ioan L. B[j[u, Predica, Op. cit., p. 207, 210, 211.
69

transfigur`nd-o170. Hristos a murit ]i a @nviat pentru

@ndreptarea noastr[. A r[mas nemuritor, fiindc[ moartea Sa
a fost moartea mor\ii, moartea p[catului171.
#ntruparea Cuv`ntului, @nva\[ Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur, ne elibereaz[ din robia p[catelor ]i aduce m`ntuirea
neamului omenesc. Iisus Hristos ne smulge din moartea
p[catului, red`ndu-ne vie\ii. Firea omeneasc[, prin
#ntrupare, se face p[rta][ m`ntuirii ]i @ndumnezeirii172.
M`ntuirea la care suntem chema\i nu face
deosebire @ntre oameni, dup[ condi\ia social[, fiind un dar
universal. Cere @ns[ lucr[toare libertatea de voin\[ din
partea omului. Harul, dat tuturor, poate fi primit, sau nu.
Harul face @nceputul m`ntuirii, dar nu ne sile]te cu nimic s[l accept[m. Cu toat[ mul\imea p[catelor noastre, nu
suntem lipsi\i de n[dejde, cu condi\ia s[ vrem s[ ne
@ndrept[m173.

170

#nvierea a adus mii de bun[t[\i (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`nt

la Sfintele Pa]ti, trad. @n vol. Cuv`nt[ri la Praznicele #mp[r[te]ti, p.
214). Magistrand Timotei Sevici, Probleme de @nv[\[tur[ ]i via\[
cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Scrisoarea
paulin[ c[tre Filipeni, @n rev. ST, nr. 7-8/1960, p. 507; Arhim. Chesarie
Georgescu, Iconomia dumnezeiasc[ ]i bisericeasc[, @n rev. ST, seria a
II-a, an XXXII, nr. 3-6/1980, p. 349.
171
Pe larg, @n Omiliile hrisostomice la Romani Pr. Prof. Ioan G. Coman,
Raportul dintre justificare ]i dragoste @n Omiliile Sf`ntului Ioan Gur[
de Aur la Epistola c[tre Romani, @n rev. Ortodoxia, an XVIII, nr.
2/1966, p. 202.
172
Sau, cum spune Marele Ierarh, Fiul lui Dumnezeu s-a f[cut Fiul
Omului, pentru ca fiii oamenilor s[ devin[ fiii lui Dumnezeu (Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur, Omilia XI la Ioan, PG 59, col. 79).
173
Idem, Omilia I la Rusalii, PG 50, col. 463. Multe sunt locurile din
cuv`nt[rile hrisostomice @n care se subliniaz[ c[ harul nu anuleaz[
libertatea noastr[. Harul colaboreaz[ cu voin\a omului (Pr. Prof. Ioan G.
Coman, Raportul dintre, Op. cit., p. 207-209).
70

Sf`nta Cruce, semnul m`ntuirii noastre.

Origen, t`lcuind tipologic Vechiul Testament, descoper[
pre@nchipuiri ale crucii. A]a de pild[, toiagul prin care
Egiptul este supus ]i faraonul @nvins, este Crucea lui Hristos.
Iar Moise, ridic`ndu-]i m`inile @n form[ de cruce,
pre@nchipuie ]i el acest semn m`ntuitor174.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, la r`ndul s[u, ne
@ndeamn[ adeseori s[ ne facem semnul Sfintei Cruci, dar
nu la @nt`mplare, ci cu con]tiin\a deplin[ ]i treaz[, zic`nd:
C`nd @\i faci semnul crucii, g`nde]te-te atunci la tot ce s-a
petrecut pe cruce, ]i stinge m`nia ]i toate celelalte patimi,
f[-\i liber sufletul Nu trebuie s[ facem semnul sfintei cruci
a]a, de m`ntuial[, ci cu mult[ credin\[. Sf`ntul P[rinte
vorbe]te adeseori despre roadele minunate pe care Sf`nta
Cruce le-a adus @n via\a oamenilor. Crucea este simbolul
sf`nt al m`ntuirii noastre ]i capul bun[t[\ilor. Ea trebuie
purtat[ de c[tre cre]tini @ntocmai ca o cunun[, c[ci printr@nsa se s[v`r]esc toate cele folositoare nou[, ca un semn al
biruin\ei. Crucea trebuie s[ fie al[turi de noi pretutindeni, ]i
oric`nd. Crucea este semnul m`ntuirii noastre, al libert[\ii
noastre ob]te]ti175. Mai @nainte de Hristos, crucea era semn
al celor condamna\i, dar acum ea a devenit un lucru de
mare cinste176.
174

Origen, Omilia IV la Ie]ire, PG 12, col. 321, trad. @n vol.: Origen,

Omilii ]i adnot[ri la Exod, introducere, traducere ]i note Adrian
Muraru, Editura Polirom, Ia]i 2006 (prescurtat trad.), p. 143; Idem,
Omilia XI la Ie]ire, PG 12, col. 377, Trad., p. 322.
175
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia LIV la Matei, PG 58, col. 537, 538,
PSB 23, p. 628, 629.
176
Crucea ne-a ajuns pricin[ a mii de bun[t[\i, crucea ne-a eliberat de
r[t[cire, crucea ne-a @mp[cat cu Dumnezeu (Idem, Omilia I la Cruce
]i la t`lhar, PG 49, col. 399, trad. @n vol. Cuv`nt[ri la Praznicele
#mp[r[te]ti, p. 121; Idem, Omilia a II-a la Cruce ]i t`lhar, trad. @n
acela]i vol., p. 140, PG 49, col. 407).
71

Cinstirea Maicii Domnului. #naintea Sf`ntului

Chiril al Alexandriei, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a dezvoltat
tema mariologiei. Arhiepiscopul Constantinopolului nu
nume]te pe Sf`nta Maria nici N[sc[toare de Dumnezeu, dar
desigur nici N[sc[toare de om. Vorbe]te despre pururea
fecioria ei, ce este o dovad[ @n plus a ob`r]iei divine a
M`ntuitorului. Din opera hrisostomic[ rezult[ ideea de
Theotokos, dar pentru motive de pruden\[ ]i pentru a nu
intra @n controverse cu colegii din Antiohia, nu folose]te
expresia aceasta177.
Sf`ntul Grigorie Teologul vorbe]te @ns[ despre
N[sc[toarea de Dumnezeu. #i arat[ acesteia o deosebit[
afec\iune. #nva\[ c[, dac[ cineva nu accept[ c[ Sf`nta
Maria este N[sc[toare de Dumnezeu, acela este desp[r\it
de Dumnezeu. Sunt comb[tu\i ]i acei eretici care spuneau
c[ Hristos a trecut prin Fecioara Maria ca printr-un canal,
f[r[ a se fi format @ntr-@nsa178.

177

Idem, Cuv`nt la Na]terea Domnului, PG 57, col. 389-390;

Magistrand C-tin Corni\escu, Idei dogmatice @n Cuv`nt[rile Sf`ntului
Ioan Hrisostom, @n rev. ST, seria a II-a, an XVII, nr. 7-8/1965, p. 444.
178
Sf`ntul Grigorie Teologul, Scrisoarea 101, PG 37, col. 177.
72

VII. Rolul soteriologic al Bisericii

#ntreaga via\[ cre]tin[ se desf[]oar[ @n Biseric[. De
aceea, Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti au acordat o
aten\ie deosebit[ eclesiologiei ]i rolului Bisericii pentru
m`ntuirea noastr[, chiar dac[, cu excep\ia Sf`ntului Ciprian
al Cartaginei, ei nu au scris lucr[ri cu specific aparte
eclesiologic. Cele mai multe dintre @nv[\[turile lor pot fi @ns[
u]or desprinse din omiliile rostite de ace]tia ]i din bogata
lor oper[ epistolar[.
A]a de pild[, Sf`ntul Ignatie al Antiohiei @i
@ndeamn[ pe credincio]i s[ r[m`n[ @n s`nul Bisericii, al[turi
de episcopii lor, @n jurul altarului unic, ferindu-se de orice
form[ de dezbinare179.
Arca lui Noe, spune Origen, prefigureaz[ Biserica, @n
care to\i se m`ntuiesc. }i fiica faraonului poate fi
considerat[ Biserica Ea este cea care iese din casa tat[lui
]i vine la apele (botezului)180. Se insist[ asupra aspectelor
practice, legate mai ales de disciplina bisericeasc[. El
atrage aten\ia celor care cu greu vin la Biseric[ ]i asta doar
@n zilele de s[rb[toare: Oare nu se @ntristeaz[ (Biserica) ]i
nu geme c`nd voi nu v[ aduna\i ca s[ asculta\i cuv`ntul lui
Dumnezeu, c`nd veni\i cu greu la Biseric[, doar @n zilele de
s[rb[toare ]i aceasta nu at`t din dorin\a cuv`ntului, c`t de

179

Arhidiac. Prof. Dr. C-tin Voicu, Unitatea Bisericii la Sfin\ii P[rin\i, @n

rev. MO, nr. 1/1984, p. 59; Pr. Prof. N. Dumitra]cu, Eclesiologia la
P[rin\ii Apostolici, @n Revista Teologic[, an III (75), nr. 1/1993, p. 47.
180
Origen, Omilia II la Ie]ire, PG 12, col. 309, Trad., p. 101.
73

dragul pompei ]i al c`]tig[rii, @ntr-un anumit fel, a iert[rii

publice?181.
Sf`ntul Ciprian al Cartaginei a insistat asupra
importan\ei misiunii ]i unit[\ii Bisericii. Persecu\iile, ereziile
]i schismele amenin\au s[ sf`]ie Biserica. Pentru a preveni
aceasta, ierarhul cartaginez a luptat organizat ]i continuu
pentru unitate. Lupta aceasta s-a realizat prin operele sale:
Despre unitatea Bisericii sobornice]ti ]i Despre cei
c[zu\i, dar ]i prin numeroasele scrisori.
Pentru Sf`ntul P[rinte, Biserica este una singur[,
fiind @ntemeiat[ de Unul N[scut, Fiul lui Dumnezeu @ntrupat,
Domnul nostru Iisus Hristos. Cel care nu respect[ unitatea
Bisericii, nu \ine credin\a Bisericii ]i nici nu se afl[ @n
Biseric[. Unitatea aceasta este asem[nat[ cu cea a
soarelui, care are disc, lumin[ ]i c[ldur[, sau cu un copac,
care are r[d[cini, trunchi ]i coroan[. Biserica are un singur
cap. Ea ne na]te, ne hr[ne]te cu laptele ei, ne @nsufle\e]te
cu duhul ei. Unitatea Bisericii este precum c[ma]a necusut[
de m`n[ a lui Hristos. Schismele sunt uneltiri ale diavolului.
Unitatea Bisericii @nseamn[ unitatea episcopatului.
Formul[rile ierarhului cartaginez sunt clare ]i au fost primite
@ntocmai de cre]tin[tate: @n afara Bisericii nu exist[
m`ntuire ]i nu poate avea pe Dumnezeu de tat[ acela care
nu are Biserica de mam[182.
181

Idem, Omilia X la Facere, PG 12, col. 215, Trad., p. 331; Idem,

Omilia IX la Levitic, PG 12, col. 515, Trad., p. 371. }i: A]a cum v[d c[
sunt unii dintre voi, care vin la biseric[ doar @n zilele de s[rb[toare Se
preocup[ de @ndeletnicirile ]i g`ndurile din inima lor, pe care le poart[ cu
ei (Idem, Omilia XI la Facere, PG 12, col. 224, Trad., p. 363).
182
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea, Op. cit., p. 285; Pr. Prof.
Alexandru Stan, Lucrarea Sf`ntului Ciprian de Cartagina Despre
unitatea Bisericii ]i importan\a ei misionar[ actual[, @n rev. ST, seria
a II-a, an XXXIV, nr. 5-6/1982, p. 327 ]i urm.
74

Vorbind despre rolul Bisericii @n m`ntuirea

oamenilor, Sf`ntul Vasile cel Mare ni se adreseaz[ nu din
exteriorul ei, ci din interior, ca unul ce a fost conduc[tor de
frunte, dar ]i fiu al acestei maice iubitoare. #nv[\[tura sa
este str`ns legat[ de centrul vie\ii biserice]ti, de cult, de
Sf`nta Liturghie, pe care a s[v`r]it-o Marele Ierarh, Liturghie
care @i poart[ numele. Totodat[, @nv[\[tura aceasta are o
baz[ biblic[ pe m[sura cunoa]terii Sfintei Scripturi de acest
mare exeget al ei. Nu @n ultimul r`nd, subliniem c[ @n
centrul preocup[rilor sale st[ omul, Biserica fiind ]i o
colectivitate de credincio]i, dar ]i locul unde ei @]i g[sesc
alinarea ]i vindecarea suferin\elor suflete]ti, unde @]i afl[
m`ntuirea. De aceea, trebuie s[ dezvolt[m tema @nv[\[turii
Sf`ntului Vasile cel Mare despre Biseric[, maic[ a noastr[ ]i
mijloc de aflare a m`ntuirii tuturor. Importan\a @nv[\[turii
sale despre Biseric[ ]i rolul ei este cu at`t mai mare cu c`t
aceasta este chiar @nv[\[tura Bisericii noastre ortodoxe, pe
care Marele Ierarh capadocian a formulat-o ]i a ap[rat-o
fa\[ de r[t[cirile eretice183.
Biserica @i adun[ pe to\i oamenii, chem`ndu-i la
speran\a unic[ a m`ntuirii. #ntr-@nsa afl[m ]i buni ]i r[i. To\i
pot fi @n comuniune de rug[ciune, @mpreun[ cu sfin\ii din
cer, care se roag[ pentru noi ]i noi to\i ne rug[m pentru cei
adormi\i din neamurile noastre. Iar timpul cel mai potrivit
este cel al Sfintei Liturghii, @n care se simte unitatea dintre
Biserica noastr[ lupt[toare ]i cea biruitoare184.

183

Prof. Nicolae Chi\escu, Aspecte ale eclesiologiei la Sfin\ii Trei

Ierarhi, @n rev. ST, seria a II-a, an XIV, nr. 7-8/1962, p. 401; Pr. Prof.
Nicolae C. Buzescu, Aspectul pnevmatic al eclesiologiei ortodoxe ]i
importan\a Tradi\iei la Sf`ntul Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an
XXXI, nr. 1/1979, p. 90 ]i urm.
184
Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 176, PG 32, col. 653.
75

Dintre atributele Bisericii, Sf`ntul Vasile cel Mare

insist[ cel mai mult asupra unit[\ii ei ]i asupra necesit[\ii
ap[r[rii acestei unit[\i. Este o viziune ampl[ eclesial[, to\i
form`nd Trupul lui Hristos @n unitatea Duhului. Cel mai
bine se vede aceast[ preocupare pentru p[strarea unit[\ii
Bisericii @n epistolele Sf`ntului P[rinte. Din Biserica
triumf[toare fac parte to\i drep\ii, sfin\ii, Maica Domnului185.
Ap[rarea unit[\ii Bisericii. Marele Ierarh al
Cezareei Capadociei, toat[ via\a sa, s-a str[duit s[ p[streze
lini]tea @n Biserica lui Hristos, tulburat[ de ne@n\elegerile
diverse, iscate de ispitele diavolului. Dovad[ st[ @ntreaga sa
activitate, dovad[ st[ ]i felul cum a ]tiut s[ p[streze
nealterat[ ]i credin\a ]i s[ fac[, atunci c`nd a fost nevoie,
sacrificii personale. Nu a fost singur. S[ ne g`ndim doar c[
@n acela]i timp cu el activau Sf`ntul Atanasie cel Mare, la
Alexandria Egiptului ]i Sf`ntul Ambrozie, episcopul
Milanului. Cu to\ii au luptat pentru pacea @n Biseric[, iar
aceast[ lupt[ a @nceput s[ dea roade, pe la anul 378, @n
vremea @mp[ratului eretic arian Valens186.
Felul cum Sf`ntul Vasile cel Mare a comb[tut
ereziile187 este actual ]i pentru p[storii de suflete de ast[zi,
185

Idem, Despre Duhul Sf`nt, 26, PG 32, col. 181; Idem, La Psalmi, 48,
PG 29, col. 433.
186
Arhidiacon Prof. Dr. Constantin Voicu, Unitatea Bisericii @n
oikumene dup[ Sf`ntul Vasile cel Mare, @n rev. MB, an XXIX, nr. 46/1979, p. 275, 276, 285; Pr. Prof. Nicolae Petrescu, Sf`ntul Vasile cel
Mare neobosit ap[r[tor al unit[\ii dreptei credin\e, @n rev. MB, nr. 1012/1979, p. 648.
187
Scurt catalog al ereticilor comb[tu\i: arienii (Sf`ntul Vasile cel Mare,
Omilia XXIV. Contra lui Arie ]i a anomeilor, PG 31, col. 600, PSB 17,
p. 589; Idem, Epistola 140, PSB 12, p. 326-328; ]i studiul Pr. Prof.
Nicolae Petrescu, Scrisori ale Sf`ntului Vasile cel Mare, documente
ale str[daniei sale pentru p[strarea ]i ap[rarea unit[\ii dreptei
credin\e, @n rev. BOR, an C, nr. 7-8/1982, p. 600 ]i urm.); eunomienii
(Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 234, PSB 12, p. 482, 483);
76

actual
prin
prisma
metodelor
misionar-pastorale
@ntrebuin\ate, chiar dac[ specificul acelor erezii s-a
schimbat. Sf`ntul P[rinte s-a dovedit a fi un continuator ]i
un des[v`r]itor al @nainta]ilor s[i, @n ap[rarea credin\ei
adev[rate, deopotriv[ prin cuv`nt ]i prin fapt[188.
Deopotriv[, Biserica este sf`nt[. Adun[ sub aripile
ei oameni cu o via\[ sf`nt[, dar ]i p[c[to]i, chema\i la
m`ntuire. Izvorul acestei sfin\enii este Sf`nta Treime.
T`lcuind cuvintele: St[tut-a @mp[r[teasa de-a dreapta Ta,
@mbr[cat[ @n hain[ aurit[ ]i @nfrumuse\at[ (Psalmul 44, 11),
Sf`ntul Vasile cel Mare vede aici Biserica, porumbi\a
des[v`r]it[ a lui Hristos. Aceasta a]eaz[ de-a dreapta Lui
pe oamenii care au f[cut fapte bune, desp[r\indu-i de cei
r[i189.
Cre]tinii au to\i o patrie comun[ ]i trebuie s[ se
supun[ st[p`nirilor. Dar, @n viziunea Arhiepiscopului
Cezareei Capadociei, Biserica ]i statul nu se pot identifica.

pnevmatomahii (tratatul Despre Sf`ntul Duh ]i Epistolele 8, 52, 113,

125, 128, 140, 159, 226, 251, 258, PSB 12); apolinari]tii (Idem, Epistola
129, PSB 12, p. 311; Idem, Epistola 131, PSB 12, p. 315); sabelienii
(Idem, Epistola 210, PSB 12, p. 431; Idem, Epistola 125, PSB 12, p.
305; Idem, Omilia XXIV, PG 31, col. 600, PSB 17, p. 589); antitrinitarii
monarhiani]ti (Marcel de Ancira) tropici (Idem, Epistola 69, PSB 12, p.
240; Idem, Epistola 125, PSB 12, p. 304); ereticii doche\i gnostici (Idem,
Epistola 261, PSB 12, p. 538), marcioni\ii, valentinienii ]i maniheii
(Idem, Omilia XI la Psalmi, PG 29, col. 449, PSB 17, p. 319).
188
Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Predica, Op. cit., p. 161. Pr. Teodor Bodogae,
O epistol[ dogmatic[ a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MA, an XXII,
nr. 10-12/1978, p. 807; Idem, Str[daniile Sf`ntului Vasile cel Mare
pentru unitatea Bisericii, @n rev. MB, an XIII, nr. 11-12/1963, p. 496.
189
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia IX la Psalmi, PG 29, col. 408, PSB 17,
p. 294.
77

Acestea trebuie @ns[ ca s[ colaboreze, c[ci membrii lor,

credincio]ii, apar\in deopotriv[ celor dou[190.
Sf`ntul P[rinte a fost mereu preocupat ca @ntre
ierarhia bisericeasc[ ]i credincio]i s[ fie cea mai str`ns[
leg[tur[. Dovad[ st[ apropierea sa de poporul de care nu sa sim\it niciodat[ departe ]i pe care l-a ajutat din toate
puterile. Dincolo de aceasta, a insistat asupra schimbului de
bunuri duhovnice]ti, asupra rug[ciunii @mpreun[ a
membrilor Bisericii, asupra vie\ii de comuniune191.
Vorbind despre c`ntarea bisericeasc[, ne referim
@n primul r`nd la psalmi. Mai ales Sf`ntul Vasile cel Mare a
dezvoltat aceast[ tem[ at`t de drag[ cre]tinilor. Psalmii
arat[ atot@n\elepciunea lui Dumnezeu, Care a unit dogmele
cu pl[cerea c`ntatului. Pe nesim\ite, prin frumuse\ea
acestor minunate c`nt[ri biserice]ti, @n mintea ]i inima
cre]tinului p[trunde ]i @nv[\[tura, instruind. Psalmii
transform[ sufletele192.
Sf`ntul Vasile cel Mare a fost acuzat c[ a introdus
c`ntarea antifonic[ la Sf`nta Liturghie. #ns[ @nc[ din 356,
Sf`ntul Atanasie cel Mare, ca s[ evite tulbur[rile dintre
190

Protos drd. Irineu Pop, #nv[\[turile morale ]i sociale @n opera ]i

activitatea Sf`ntului Vasile cel Mare necesare activit[\ii preo\ilor @n
vremea noastr[, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXVII, nr. 3-4/1985, p. 285.
191
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, PG 31, col. 116; Arhim.
Prof. Chesarie Georgescu, Sfin\ii Trei Ierarhi, modele de dasc[li ]i
p[stori @n Biserica cre]tin[, @n rev. GB, nr. 1-2/1974, p. 48.
192
Roadele lor sunt enumerate @n prima Omilie la Psalmi: Psalmul este
lini]tea sufletelor, conduc[tor al p[cii. Potole]te tulburarea ]i v`lv[taia
g`ndurilor, @nmoaie m`nia sufletului, leag[ prietenii, une]te pe cei de
departe, @mpac[ pe cei @nvr[jbi\i Psalmul pune pe fug[ pe demoni ]i
aduce pe @ngeri @ntr-ajutor Psalmul este glas al Bisericii (Idem, Omilia
I la Psalmi, PG 29, col. 212, 213, PSB 17, p. 181, 184). }i epistolele
Sf`ntului P[rinte vorbesc despre c`ntarea psalmilor, @mpreun[ cu
practica rug[ciunii, @n biseric[ (Idem, Epistola 2, PSB 12, p. 119; Idem,
Epistola 205, PSB 12, p. 426, 427).
78

arieni ]i dreptm[ritori, i-a pus s[ c`nte alternativ psalmii

polieleului (134 ]i 135). }i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @i
@ndeamn[ pe cre]tini s[-]i @nve\e copiii s[ c`nte psalmi,
g[sind acolo sfaturi folositoare pentru s[n[tatea lor moral[.
Cu timpul, copilul cresc`nd astfel, se va ridica ]i spre cele
mai @nalte ale credin\ei cre]tine193.
Pentru Sf`ntul Grigorie Teologul, m[rturisirea
credin\ei nu este apanajul numai al clerului bisericesc, ci al
fiec[rui cre]tin @n parte. Prin Sf`ntul Botez, cu to\i primim
chemarea @nv[\[toreasc[. De aici, to\i trebuie s[ p[zim
dogmele Bisericii. Sf`ntul P[rinte nu a pus niciodat[ binele
s[u personal, @naintea binelui Bisericii. Conduc[tor al
Sinodului al II-lea ecumenic, la Constantinopol (381), ca
arhiepiscop @n capitala imperiului, el s-a sacrificat pentru
pacea @n Biseric[ ]i pentru a curma dezbinarea @ntre
sinodali, ]i-a dat demisia ]i s-a retras, zic`nd: Alunga\i-m[
din ora], numai s[ iubi\i adev[rul ]i pacea194.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vede Biserica drept
trupul lui Hristos, iar Acesta este capul Bisericii. Este un
trup organic, av`nd ca membre pe fiecare credincios @n
parte. De aici nevoia ca to\i s[ se afle @ntr-o armonie
perfect[. Sf`ntul P[rinte leag[ @ntemeierea Bisericii de
#nvierea Domnului, c[ci #nvierea este cea care ne d[
fiec[ruia dintre noi germenul vie\ii ve]nice. Biserica se
@ntemeiaz[ pe Cruce ]i pe #nvierea Domnului, chiar dac[
istoric vorbind, prima comunitate cre]tin[ a ap[rut la
193

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia IX la Coloseni, PG 62, col. 363,

trad., p. 109-111; Pr. Prof. Teodor Bodogae, T`lcul unei scrisori
p[rinte]ti a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MB, an XXIX, nr. 46/1979, p. 316.
194
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul XXXVII, 5, PG 37, col. 401; Pr.
Prof. Nicolae Borda]iu, Aspecte ale tr[irii cre]tine @n via\a ]i opera
Sf`ntului Grigorie Teologul, @n rev. GB, nr. 1-2/1972, p. 60.
79

Rusalii195. Puterea Bisericii vine din puterea lui Hristos. Omul

p[c[tos vine la l[ca]ul sf`nt ca la un refugiu. Acolo
sufletele omene]ti se unesc cu Persoanele Sfintei Treimi,
dob`ndind m`ntuirea196. Chiar dac[ Sf`ntul P[rinte vorbe]te
despre Biseric[ drept trup al lui Hristos, el nu o desparte nici
de Duhul Sf`nt, f[r[ de Care Biserica nu ar fi luat fiin\[. Mai
mult, Sf`ntul Duh este prezent mereu @n Biseric[. Aceasta
nu este desp[r\it[ nici de Cruce197.
Marele Ierarh dezvolt[ pe larg @n cuv`nt[rile sale
leg[tura dintre Biseric[ ]i Sfintele Taine, prin care se
realizeaz[ @ncorporarea oamenilor @n Hristos. Vorbe]te mai
ales despre Botez ]i Sf`nta Euharistie. De asemenea,
Biserica, ]coala duhovniceasc[ a moravurilor, cum o
nume]te el, @i @nva\[ pe cre]tini s[ deprind[ virtutea, s[
tr[iasc[ vrednici de numele lui Hristos, s[ poarte grij[ de
sufletul lor ]i de m`ntuirea semenilor. Desigur, Biserica @i
adun[ nu doar pe cei buni, ci ]i pe cei p[c[to]i, tocmai
pentru a-i m`ntui198.
Membrii Bisericii. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur insist[
asupra demnit[\ii pe care preo\ia o are ]i asupra condi\iilor
pe care cel ce urmeaz[ s[ fie hirotonit trebuie s[ le
@ndeplineasc[, mai ales asupra aspectelor morale. P[rintele
ob]tesc, a]a cum este numit preotul, are o demnitate pe
195

Pr. Drd. Ilie Moldovan, Aspectul hristologic ]i pnevmatologic al

Bisericii dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. ST, seria a II-a, an XX,
nr. 9-10/1968, p. 706, 711.
196
Drd. Mihai Enache, #nv[\[tura despre Biseric[ dup[ Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an XXVI, nr. 1/1974, p. 129.
197
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`ntul II la Rusalii, PG 50, col. 458;
Idem, Cuv`nt despre Cruce, 2, PG 49, col. 390-397; Idem, Omilia II la II
Timotei, PG 62, col. 607.
198
Idem, Omilia XXIV la I Corinteni, PG 61, col. 200; Idem, Cuv`ntul I
la Botezul Domnului, PG 49, col. 204; Drd. Mihai Enache, #nv[\[tura
despre Biseric[, Op. cit., p. 130.
80

m[sur[. Con]tient de slujirea sa, Arhiepiscopul

Constantinopolului s-a @ngrijit de cei pe care i-a primit de la
Dumnezeu spre p[storire, tr[ind la @n[l\imea chem[rii
sale199. Insist[ ]i asupra grijii pe care trebuie s[ o manifeste
preotul, pentru fiecare membru al Bisericii, f[r[ a-i dispre\ui
pe unii, f[r[ a-i neglija pe al\ii. Preo\ii nu lucreaz[ cu puterea
de la ei, ci de la Hristos, de la Care au primit-o prin
hirotonie. De aceea, nu este loc de egoism @n ceea ce fac, ci
de iubire de oameni. #ntre membrii Bisericii nu conteaz[
diferen\ele sociale200.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur insist[ cel mai mult
asupra unit[\ii Bisericii, cunosc`nd implica\iile directe pe
care p[strarea acestei unit[\i le are @n via\a cre]tinilor.
Unitatea Bisericii vine din faptul c[ unul este capul Bisericii,
Domnul nostru Iisus Hristos. Prin #ntrupare, Fiul lui
Dumnezeu a luat trupul Bisericii201.
Unitatea bisericii se realizeaz[ @n Sf`nta Euharistie,
aceast[ Tain[ prin excelen\[ a ei, prin care Biserica devine
una cu Hristos. Totu]i, vorbind despre unitate, nu se
@n\elege nicidecum anularea individualului, a ceea ce este
199

Idem, Omilia IV la I Timotei, PG 62, col. 525; Idem, Omilia VI la I

Timotei, PG 62, col. 529; Idem, Omilia I la Tit, PG 62, col. 663; Pr.
Magistrand Mircea Ni]coveanu, Aspecte din via\a cre]tin[ @n
Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistolele pastorale, @n
rev. GB, an XXIII, nr. 7-8/1964, p. 674.
200
Sau, cum spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur: De ai fi sclav sau liber,
aceasta nici nu te avantajeaz[, nici nu te mic]oreaz[ (Idem, Omilia III
la Matei, PG 57, col. 34, PSB 23, p. 40; Idem, Omilia VII la II Timotei,
PG 62, col. 637; Drd. Ierom. Modest Zamfir, Eclesiologia paulin[
reflectat[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistola
c[tre Efeseni, @n rev. Ortodoxia, an XXXIV, nr. 4/1982, p. 500).
201
Multe sunt locurile hrisostomice @n care aceast[ idee este dezvoltat[.
Iat[ c`teva: Idem, Omilia III la Efeseni, PG 62, col. 26; Idem, Omilia XII
la Coloseni, PG 62, col. 338; Idem, Omilia XXX la I Corinteni, PG 61,
col. 250; Drd. Ierom. Modest Zamfir, Eclesiologia, Op. cit., p. 495.
81

propriu fiec[rui membru al corpului bisericesc. Ca un

ne@ntrecut p[stor de suflete ]i conduc[tor al Bisericii,
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur s-a str[duit s[ @nving[ dezbin[rile,
tulbur[rile ereticilor din vremea sa. A ]tiut s[ dep[]easc[ nu
doar obstacolele dogmatice, legate de @nv[\[tura gre]it[ a
celor necredincio]i, ci ]i greut[\ile aduse de organizarea
statului roman, favoriz`nd grup[rile eretice, @n detrimentul
Bisericii dretpm[ritoare202.
Felul cum a @nv[\at Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nu
este unul organizat, sub forma unor tratate, sau a unor
lucr[ri de spiritualitate, elaborate @n lini]tea m[n[stirii. El nu
a avut r[gazul acesta ]i poate nici nu ]i-a propus.
#nv[\[turile sale sunt practice, rostite cel mai adesea @n
cadrul omiliilor, @n cultul divin, izvor`nd din dorin\a
predicatorului de a contribui la m`ntuirea celor care @l
ascultau ]i cu convingerea c[, primind sfaturile sale
duhovnice]ti ]i @nv[\[turile predate, vor putea mai u]or s[
r[spund[ pericolului pe care ereticii timpului @l aduceau
lini]tii Bisericii ]i fiec[ruia dintre membrii acesteia.
Sf`ntul P[rinte extinde ideea de unitate ]i de pace
@n Biseric[ dincolo de cadrul restr`ns al comunit[\ilor
cre]tine, chiar ]i al celor care erau organizate sub forma
unor provincii importante, cum era cea av`nd capitala la
Antiohia. Pentru el, unitatea aceasta, armonia dintre
membrii Bisericii trece dincolo de distan\ele geografice, cu
convingerea c[ Domnul este Cel ce @i une]te pe to\i
cre]tinii. De aceea, @nainte de a ar[ta primejdiile pe care
ereticii le aduc pentru stricarea unit[\ii cre]tine, @i @nt[re]te

202

Arhidiac. Prof. Dr. Constantin Voicu, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i

unitatea Bisericii, @n rev. MB, an XXX, nr. 1-3/1982, p. 76 ]i urm; Prof.
Teodor M. Popescu, Epoca Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev.
Ortodoxia, an IX, nr. 4/1957, p. 538 ]i urm.
82

pe p[stori\ii s[i ca ei s[ r[m`n[ statornici @n Biseric[ ]i

ata]a\i ei203.
Ideea fundamental[ a unit[\ii Bisericii ]i a
membrilor ei este aceea a bazei liturgice-euharistice. La
aceast[ unitate pe care o aduc Sfintele Taine, se adaug[
unitatea pe care o aduce @ntre cre]tini iubirea, dup[ modelul
iubirii Sfintei Treimi. Iubirea aceasta unificatoare se
motiveaz[ ]i prin unitatea @ntregului nostru neam omensc.
S[ ad[ug[m ca factor unificator credin\a comun[
m[rturisit[ de membrii Bisericii ]i lupta pentru p[strarea
acestei credin\e curat[ de r[t[cirile eretice. Toate acestea
creaz[ o imagine de ansamblu asupra felului cum Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur a @n\eles unitatea cre]tinilor @n Biserica lui
Hristos ]i a motivelor care l-au @ndemnat la lupta sa
neostenit[ pentru p[strarea unit[\ii cre]tine. Actualitatea
ideilor hrisostomice este la fel de evident[ ]i pentru cre]tinii
@nceputului acestui mileniu204.
Participarea credincio]ilor la via\a liturgic[ a
Bisericii. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur cheam[ pe cre]tini s[
mearg[ la l[ca]ul sf`nt, c[ci @n Biseric[ @]i pot afla lini]tea
sufleteasc[, de care ei au at`ta nevoie. Acolo, @n Biseric[
afl[m @nv[\[turile bune, acolo se g[se]te speran\a m`ntuirii.
Ea este precum o ancor[ pentru corabia sufletului. }i a]a
cum ancora \ine legat vasul, tot a]a Biserica @i une]te pe
credincio]i @n rug[ciune, @n ascultarea @nv[\[turii adev[rate
]i c`nt`nd laude Domnului. Celor care credeau c[ nu pot
veni la Biseric[, fiindc[ nu au \inut post, le reaminte]te c[
vrednicia lor nu depinde @n primul r`nd de alimentele
consumate, ci de p[cate, c[ci p[catul este o mare ru]ine.
203

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXXII la Matei, PG 57, col. 384;
Idem, Omilia I la I Corinteni, PG 61, col. 15.
204
Drd. Mihai Enache, #nv[\[tura despre Biseric[, Op. cit., p. 132137; Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Predica @n slujirea, Op. cit., p. 200-202.
83

Marele Ierarh @i cheam[ la Biseric[ ]i pe cei care preferau s[

participe la tot felul de convorbiri nefolositoare, @n pia\a
ora]ului, @n loc s[ asculte predica205.
Celor care veneau zilnic la Biseric[, ascult`nd
slujba, postind chiar, le cere s[ mearg[ mai departe,
ar[t`nd mai mult[ grij[ fa\[ de sufletele lor. Biserica este
cea care ofer[ tuturor masa duhovniceasc[ ]i participarea
cre]tinilor la aceasta s[ fie activ[, pentru a da roade.
Fiindc[ nu este suficient s[ spunem c`\iva psalmi ]i s[
rostim la @nt`mplare rug[ciunile, ci s[ sporim duhovnice]te
la aceast[ ]coal[ a evlaviei206.
}i @n vremea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, ca ]i @n
zilele noastre, l[ca]urile sfinte erau pline la s[rb[tori, dar @n
zilele urm[toare, se goleau de credincio]i. De aceea, el @i
@ndeamn[ pe ace]tia s[ frecventeze zilnic Biserica. C`t
despre cei care plecau din timpul slujbei, pe ei @i mustr[207.
Unii dintre cei care veneau @n Biseric[ se caracterizau prin
nep[sare, vorbind @n timpul slujbei ]i al predicii. Se
auzeau discu\ii despre comer\, erau vorbi\i de r[u du]manii,
r`deau, ba chiar ]i aplaudau, aveau g`nduri lume]ti, sau
205

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia X la Statui, PG 49, col. 83, trad., p.
117; Idem, Omilia XII la Statui, PG 49, col. 128, trad., p. 122. Sunt
mustra\i cre]tinii care, de]i stau la mic[ dep[rtare de l[ca]ul sf`nt, nici
o uli\[, cum spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, prefer[ s[ mearg[ la
teatru, sau la hipodrom, @n loc s[ vin[ la Hristos (Idem, Omilia VII la
Matei, PG 57, col. 79, PSB 23, p. 97).
206
Idem, Omilia XI la Facere, PG 53, col. 93, 94, PSB 21, p. 131, 132;
Idem, Omilia XXXII la Facere, PG 53, col. 293, PSB 21, p. 408; Idem,
Omilia XI la Matei, PG 57, col. 200, PSB 23, p. 142; Idem, Omilia XXXII
la Matei, PG 57, col. 386, PSB 23, p. 403.
207
Idem, Cuv`nt la Botezul Domnului, PG 49, col. 363, trad. @n vol.
Cuv`nt[ri la Praznicele #mp[r[te]ti, p. 41; Ibidem, PG 49, col. 368,
trad., p. 57; Idem, Despre poc[in\[, IX, PG 49, col. 345, trad., p. 98;
Idem, Omilia XXXII la Matei, PG 57, col. 386, PSB 23, p. 403.
84

chiar @ncercau s[ fure pe al\ii. Fa\[ de to\i ace]tia Marele

Ierarh ia atitudine, ca unul ce manifesta neostenit[ grij[ fa\[
de s[n[tatea lor sufleteasc[208. #n fine, sunt aten\iona\i ]i cei
care r`deau @n timpul slujbelor, @n l[ca]ul sf`nt. R`sul nu
este ceva r[u @n sine, dar c`nd omul r`de f[r[ m[sur[ ]i
f[r[ timp, atunci devine r[u209.

208

Idem, Omilia XXXII la Matei, PG 57, col. 385, PSB 23, p. 403; Idem,
Omilia XIX la Matei, PG 57, col. 285, 286, PSB 23, p. 259, 260; Idem,
Omilia XXXVI la I Corinteni, PG 61, col. 313, 314, trad., p. 511, 513;
Idem, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 735, trad., p.
100, 101.
209
Idem, Omilia XV la Evrei, PG 63, col. 122, trad., p. 215, 216.
85

VIII. Lucrarea sfin\itoare a Sfintelor Taine @n

via\a cre]tinilor
a)Botezul, poarta de intrare @n cre]tinism
Sfin\ii P[ri\i subliniaz[ cu to\ii importan\a
momentului botezului pentru opera de m`ntuire. Hristos
este centrul intim al @ntregii naturi omene]ti, este noul
Adam. Tot ceea ce face El, se r[sfr`nge asupra @ntregii
omenit[\i, din toate timpurile. Ne cuprinde @n Sine, prin
umanitatea Lui. Hristos nu se boteaz[ pentru El, ci pentru
noi. Din iubirea dumnezeiasc[ fa\[ de neamul omenesc, ia
povara p[catelor noastre. Ne @mpac[ cu Dumnezeu Tat[l,
ne sloboze]te din @ntuneric. Botezul S[u este o anticipare ]i
un @nceput al sp[l[rii vinei noastre. Botezul Domnului face
capabil[ umanitatea noastr[ s[ primeasc[ plenitudinea
harurilor, prin #nvierea Lui din mor\i210.
Biserica @]i @ndepline]te lucrarea sa m`ntuitoare prin
Sfintele Taine. P[rin\ii Apostolici leag[ lucrarea Tainelor
de #ntruparea, patima ]i #nvierea Domnului. Sfintele Taine,
@ncep`nd cu cea a Botezului, sunt momente prin care
cre]tinul se @nal\[ duhovnice]te. Botezul este poarta prin
care se intr[ @n cre]tinism. Biserica se @ntemeiaz[ pe apa
Botezului, la fel cum turnul despre care vorbe]te P[storul
lui Herma se zide]te pe ap[211.
Didahia vorbe]te mai ales despre cele dou[ Sfinte
Taine: Botezul ]i Euharistia. Cere botezarea @n numele
210

Magistrand Dumitru Radu, Semnifica\ia soteriologic[ a Botezului

Domnului, @n rev. Ortodoxia, an VII, nr. 4/1955, p. 530, 531.
211
Magistrand }tefan Alexe, Eclesiologia P[rin\ilor Apostolici, @n rev.
ST, seria a II-a, an VII, nr. 5-6/1955, p. 378.
86

Tat[lui ]i al Fiului ]i al Sf`ntului Duh, @n ap[ vie, curg[toare.

Cere post de la primitorul, dar ]i de la s[v`r]itorul Sfintei
Taine212.
Pentru Origen, botezul a fost prefigurat de ie]irea
evreilor din Egipt, de trecerea lor prin Marea Ro]ie213.
#n prima sa Catehez[ mistagogic[, Sf`ntul Chiril al
Ierusalimului descrie ]i explic[ neofi\ilor actele
premerg[toare botezului, cu lep[d[rile, a]a apropiate de
cele de ast[zi, rostite cu fa\a spre apus, @n pridvorul
baptisteriului. Urma @ntoarcerea lor spre r[s[rit ]i rostirea
Crezului214. Se cerea catehumenilor schimbarea total[ a
felului lor p[g`n de via\[, o schimbare interioar[, c[ci
Dumnezeu cunoa]te sufletul fiec[ruia dintre noi. Nimeni nu
va intra @n @mp[r[\ia lui Dumnezeu, oric`t de virtuos ar fi,
oric`te fapte bune ar lucra, dac[ nu va primi prin ap[
pecetea215.
Botezul este pre\ de r[scump[rare pentru cei robi\i,
iertare a p[catelor, moarte p[catului, pecete sf`nt[, vehicul
c[tre cer. Cur[\irea adus[ de botez se refer[ deopotriv[ la
trupul, ca ]i la sufletul primitorului216. Taina Botezului are la
Sf`ntul Chiril al Ierusalimului mai multe denumiri217. Este
212

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, p. 102.

PSB 6, p. 49, introducere.
214
Drd. Mihai Hau, Tainele de ini\iere dup[ Catehezele mistagogice
ale Sf`ntului Chiril al Ierusalimului, @n rev. Ortodoxia, an XXXVIII, nr.
4/1986, p. 129.
215
Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza III, 15, trad. @n colec\ia
Izvoarele Ortodoxiei, vol. I, Buc. 1942, p. 101.
216
Drd. Mihai Hau, Tainele, Op. cit., p. 131, 132. Despre cur[\irea
dubl[ a botezului, Sf`ntul Chiril al Ierusalimului spune: Apa cur[\e]te
trupul, iar Duhul pecetluie]te sufletul, ca s[ ne apropiem de Dumnezeu
(Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza III, trad., p. 89).
217
Numirile botezului: este dumnezeiesc ]i de via\[ f[c[tor; cur[\[
trupul ]i sufletul; este moarte ]i @nviere (afundarea @n ap[ pre@nchipuie
213

87

numit[ baie a rena]terii, pecete a apei, sau pecete a

rena]terii. Botezul este condi\ia indispensabil[ pentru
m`ntuire. El lumineaz[ ]i @ndumnezeie]te sufletul, rena]te
spiritual218.
Botezul condi\ioneaz[ m`ntuirea omului. Iisus
Hristos nu s-a botezat ca s[ ia iertare de p[cate (c[ci era
f[r[ p[cat), ci ca s[ dea har dumnezeiesc ]i vrednicie celor
ce se vor boteza Dac[ cineva nu prime]te Botezul, nu se
m`ntuie]te219. Dintre virtu\ile cerute catehumenilor,
credin\a are un rol aparte, cateheza a cincea vorbind pe larg
despre ea. Se cere ]i poc[in\[, autorul d`nd exemple
despre roadele ei din Sf`nta Scriptur[220.
Din Catehezele Sf`ntului Chiril al Ierusalimului
rezult[ c[ @nv[\[tura actual[ a Bisericii noastre este @n acord
deplin cu cea a Bisericii primare.
Sf`ntul Vasile cel Mare a dedicat acestei Sfinte
Taine una dintre cele 24 de omilii ale sale, vorbind despre
Sf`ntul Botez, care @nseamn[ @ngroparea primitorului cu
Domnul ]i p[rt[]ia lui la #nviere. C`nd primitorul botezului
este matur, el este chemat s[ intre @n vistieria sufletului s[u,
morm`ntul Domnului; este libera rena]tere a @nfierii ]i arvuna
Sf`ntului Duh; este pecete tainic[, baie a poc[in\ei. Sf`ntul P[rinte
spune catehumenilor: Mare lucru este Botezul care v[ st[ @nainte! Pre\
de r[scump[rare pentru cei robi\i, iertare p[catelor, moarte p[catului,
rena]tere sufletului, hain[ luminat[, pecete sf`nt[, care nu se stric[,
vehicul c[tre cer, desf[tarea paradisului, pricinuitor al @mp[r[\iei
(Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Procateheza, trad. p. 53).
218
Magistrand Viorel Chi\u, Catehezele Sf`ntului Chiril al Ierusalimului
ca izvor pentru istoria cultului cre]tin, @n rev. ST, seria a II-a, an XII, nr.
3-4/1960, p. 166, 167.
219
Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza III, trad., p. 96, 97.
220
De aceea, spune catehumenilor: M[rturise]te-te la vremea potrivit[ ]i
prime]te @n ziua m`ntuirii vistieria cea cereasc[ (Idem, Cateheza I,
trad., p. 62).
88

sco\`nd dintr-@nsul mul\imea p[catelor. Botezul este

binevenit la orice v`rst[. #nt`lnim mai multe numiri date
acestei Taine. Botezul este r[scump[rare a celor robi\i,
moarte pentru p[cate, iertarea gre]elilor primitorului,
rena]tere a sufletului lui, hain[ luminoas[, har al @nvierii.
Sunt de fapt doar c`teva dintre numeroasele roade pe care
primitorul le simte, lucr`nd @n via\a sa @nnoit[ de dup[
botez. C`t despre v`rsta care este cea mai potrivit[ pentru a
se boteza cineva, Sf`ntul Vasile cel Mare socote]te c[ orice
moment al vie\ii este la fel de bun pentru a se c`]tiga
m`ntuirea. Sunt mustra\i @ns[ cei care primeau botezul doar
pe patul de moarte221.
Una dintre operele Sf`ntului Grigorie Teologul,
Cuv`ntarea a XL-a, vorbe]te despre aceast[ Sf`nt[ Tain[ a
Botezului. Multe sunt darurile pe care botezul le revars[
asupra primitorului, devenind r[d[cina credin\ei lui. Dintre
numirile atribuite, amintim pe cele de har, luminare, baie,
sau pecete. #n alte cuv`nt[ri ale sale, Sf`ntul Grigorie
Teologul vorbe]te despre felurile botezului. Moise a botezat
@n ap[, nor ]i mare, pre@nchipuind botezul cre]tin. Sf`ntul
Ioan a botezat nu doar cu ap[, ci ]i cu poc[in\[, chiar dac[
nu ad[uga ]i Duhul. Sf`ntul P[rinte vorbe]te ]i despre
botezul muceniciei, prin s`nge, superior celorlalte, sau
despre botezul lacrimilor222.
221

Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XIII, PG 31, col. 424-440, PSB 17, p.
488-497.
222
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul XL. Despre botez, 3, PG 36, col.
361; Idem, Cuv`ntare la Sfintele Lumini, PG 36, col. 353, 356, trad. de
Pr. Gh. Tilea, @n lucrarea: Cuv`nt[ri dogmatice, Bucure]ti 2002, p. 53;
Arhidiac. Prof. Dr. Constantin Voicu, Viziunea patristic[ asupra
Botezului de la Hristos, @n Anuarul Academic 2001-2002, Universitatea
Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Teologie Andrei }aguna, Sibiu
2002, p. 85. Sf`ntul Grigorie Teologul insist[ asupra rolului Sfintelor
Taine @n via\a cre]tinului. Prin Botez, @nva\[ el, murim pentru Adam cel
89

#n ce prive]te pe Sf`ntul Grigorie al Nissei, pentru

acesta na]terea spiritual[ a omului depinde de voin\a lui,
prin @nsu]irea subiectiv[ a harului m`ntuitor din Taina
Botezului ]i a Euharistiei223.
Ne-au r[mas de la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur mai
multe Cateheze baptismale, din anul 388, rostite @n
Antiohia, importante prin bog[\ia @nv[\[turilor, prin
frumuse\ea limbii, dar ]i prin sfaturile moralizatoare ]i prin
grija de p[stor de suflete a autorului lor. Prin botez,
primitorul devine osta] al lui Hristos. Condi\iile pentru
primirea Tainei sunt credin\a, cunoa]terea Simbolului,
m[rturisirea ortodox[ a @nv[turii despre Sf`nta Treime,
faptele vrednice, lep[darea de cele lume]ti ]i renun\area la
podoabe, ori ve]minte scumpe, cel pu\in @n cazul boga\ilor,
atunci c`nd ei veneau la Sf`nta Biseric[224.
Sf`ntul P[rinte confirm[ existen\a, @n vremea sa, a
riturilor de ini\iere, a exorcismelor, a na]ilor de botez ]i a
rolului lor225, cerin\a de a posti ]i a fi cump[ta\i primitorii
tainei. Nu sf[tuie]te s[ a]tepte nimeni b[tr`ne\ea, spre a se
boteza, socotindu-i pe cei care procedeaz[ astfel tr`ndavi.
Se @nt`mpla ]i fenomenul invers: c`nd nenorocirile se
vechi, spre a fi @ntrupa\i @n Adam cel nou. Prin Sf`nta Euharistie,
devenim una cu Cel ce ne hr[ne]te cu Trupul ]i S`ngele S[u. Fiecare
Tain[ adaug[ un plus la bel]ugul de haruri rev[rsat (Prof. Nicolae
Chi\escu, Aspecte ale eclesiologiei la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. ST,
seria a II-a, an XIV, nr. 7-8/1962, p. 402).
223
Diac. C-tin Voicu, Probleme dogmatice @n opera Marele Cuv`nt
Catehetic al Sf`ntului Grigorie de Nisa, @n rev. Ortodoxia, an XIII, nr.
2/1961, p. 224.
224
Pr. Dr. Adrian Diaconu, Catehezele baptismale ale Sf`ntului Ioan
Gur[ de Aur, @n rev. BOR, an CVIII, nr. 5-6/1990, p. 71-74.
225
Na]ii sunt @ndemna\i s[ arate grij[ fa\[ de cei pe care ei @i boteaz[
(Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Catehezele baptismale, trad. de Pr. Marcel
Hanche], p. 50).
90

ab[teau, din cauze naturale, asupra Antiohiei, veneau to\i

locuitorii, de team[, s[ se boteze, revenind apoi la vechile
obiceiuri p[g`ne. De aceea, concluzioneaz[ despre v`rsta
primirii botezului, zic`nd c[ poate fi primit ]i c`nd suntem
mici de tot, ]i c`nd am crescut mari ]i c`nd suntem
b[tr`ni226. Roadele Botezului sunt descrise pe larg. El
aduce moartea p[catelor, @ntov[r[]irea faptelor bune,
rena]tere prin Duhul Sf`nt, @l mut[ pe om @n ceruri,
@mpreun[ cu @ngerii, este arvuna Duhului, doctorie
puternic[ pentru p[cate, @ndemn pe calea virtu\ilor227.
b)Taina Mirungerii
Mirungerea este cea de a doua Sf`nt[ Tain[ pe care
o explic[ Sf`ntul Chiril al Ierusalimului celor de cur`nd
boteza\i, @n cea de a treia catehez[ mistagogic[ a sa. Ea se
administreaz[ dup[ ie]irea din colimvitra sfintelor ape ale
botezului. Mirungerea este pecetea Duhului Sf`nt. Prin
faptul c[ mirungerea se administreaz[ imediat dup[
primirea botezului, avem un argument istoric vechi ]i
incontestabil privind practica Bisericii primare, diferit[ de
cea actual[ a bisericii romano-catolice. Mirul cu care este
uns cel proasp[t botezat nu este simplu mir. Dup[
invocarea Duhului Sf`nt asupra lui, el devine un dar al lui
Hristos ]i al Sf`ntului Duh, lucr`nd prin prezen\a
dumnezeirii. Se descrie felul practic cum se realizeaz[
ungerea cu Sf`ntul Mir: pe frunte, la urechi, la n[ri ]i la
226

Idem, Omilia XL la Facere, PG 53, col. 374, PSB 22, p. 77; Idem,
Omilia XIII la Evrei, PG 63, col. 108, 109, trad., p. 193, 196; Pr.
Gheorghe Busuioc, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Apostol al dragostei, @n
rev. MB, an XIX, nr. 1-3/1969, p. 26, 27.
227
Idem, Omilia Xl la Facere, PG 53, col. 374, PSB 22, p. 77, 78; Idem,
Omilia XI la Romani, PG 60, col. 490, trad., p. 167 ]i urm.; Idem,
Omilia III la II Corinteni, PG 61, col. 418, trad., p. 57; Idem, Omilia VI
la Coloseni, PG 62, col. 342, trad., p. 74.
91

piept, la m`ini ]i la picioare. Se explic[ semnifica\ia fiec[rei

ungeri, cu am[nunte aproape unice @n toat[ literatura
cre]tin[ a acelor vremuri. Prin mirungere, unirea cre]tinului
cu Hristos, @nceput[ prin botez, se realizeaz[ deplin. De
aceea, Sf`ntul P[rinte nume]te aceast[ Tain[ ca Taina
plin[t[\ii sau perfec\iunii ad[ugat[ la harul @nfierii sau
@mp[rt[]irii Duhului Sf`nt228.
c)Sf`nta Euharistie, expresie a dragostei lui
Hristos pentru oameni ]i culme a sfin\irii cre]tinilor
Aceast[ Sf`nt[ Tain[ une]te pe cre]tini cu Hristos ]i
@i sfin\e]te. Didahia ]i Sf`ntul Ignatie al Antiohiei
@ndeamn[ st[ruitor pe cre]tini, subliniind valoarea
Euharistiei @n via\a religioas[ a cre]tinilor. #mp[rt[]ania se
da credincio]ilor @ntr-o adunare. Se p[streaz[ @n Didahia ]i
rug[ciunile care se rosteau @nainte ]i dup[ s[v`r]irea
Euharistiei. Este sugestiv[ mai ales rug[ciunea de dup[
@mp[rt[]ire229. Aceast[ Sf`nt[ Tain[ este leg[tura
unificatoare, @n[l\[toare ]i d[t[toare de via\[ a cre]tinilor.
Ea cere preg[tire, poc[in\[230. Este ]i doctoria care ne
vindec[ ]i ne @nt[re]te sufletele231.
#nt`lnim la Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful
informa\ii valoroase despre modul cum se s[v`r]ea Sf`nta
228

Magistrand Viorel Chi\u, Catehezele, Op. cit., p. 168, 169.

Magistrand }tefan Alexe, Eclesiologia, Op. cit., p. 378, 379.
230
Didahia zice: Adun`ndu-v[ @n Duminica Domnului, fr`nge\i p`inea ]i
v[ @mp[rt[]i\i, m[rturisindu-v[ p[catele mai @nainte, ca s[ fie curat[
jertfa voastr[ (Didahia, cap. XIV, PSB 1, p. 31). Foarte frumoas[ este
rug[ciunea de dup[ primirea Sfintei Euharistii, redat[ de Didahia:
Mul\umim |ie, P[rinte Sfinte, pentru numele T[u cel Sf`nt, pe care l-ai
s[l[]luit @n inimile noastre ]i pentru cuno]tin\a ]i credin\a ]i nemurirea
pe care ni le-ai f[cut cunoscute prin Iisus Fiul T[u. Slav[ |ie @n
veci!(Didahia, cap. X, PSB 1, p. 29-30).
231
Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[ dup[ b[rba\ii apostolici, @n
rev. ST, seria a II-a, an VII, nr. 3-4/1955, p. 229, 230.
229

92

Liturghie @n vremea sa. Sunt dou[ r`nduieli ale ritualului

euharistic: cel al liturghiei de la botezul neofi\ilor (cap. 65
din prima Apologie) ]i cel de la liturghia duminical[
obi]nuit[ (cap. 67). Se subliniaz[ esen\a divin[ a Sfintei
Liturghii232.
Origen insist[ asupra aspectelor practice, legate de
@mp[rt[]irea cre]tinilor, zic`nd: C`nd lua\i Trupul
Domnului, s[-l p[zi\i cu toat[ grija ]i venera\ia, ca s[ nu
cad[ din el vreo p[rticic[, s[ nu dispar[ ceva din darul
sfin\it. C[ci v[ crede\i vinova\i dac[ ceva cade de acolo
printr-o neglijen\[233.
Sf`ntul Ciprian al Cartaginei, referitor la Taina
Sfintei Euharistii, vrea s[ @ndrepte erorile unor cre]tini de
atunci, numi\i hidroparasta\i. El le reaminte]te acestora c[
@n Sf`nta Euharistie, vinul este S`ngele lui Hristos, iar apa
este poporul dreptm[ritor. Amestecul dintre vin ]i ap[ @n
potir simbolizeaz[ unirea credincio]ilor cu Hristos. Nu se
ofer[ doar ap[, sau doar vin. Dac[ ar fi doar vin, @n potir,
atunci S`ngele lui Hristos ar exista f[r[ noi. Dac[ ar fi
numai ap[, atunci poporul ar exista f[r[ Hristos. Taina
Euharistiei este deplin[ doar prin amestecarea celor dou[
elemente. #n Trupul cel euharistic, boabele de gr`u
reprezint[ poporul dreptcredincios. A]adar, Euharistia este
temei ]i @ndemn pentru unitatea Bisericii234.
Sf`ntul Chiril al Ierusalimului consacr[ acestei
Sfinte Taine cea de a patra Catehez[ mistagogic[. El
explic[ neofi\ilor c[ p`inea ]i vinul euharistic se prefac @n
232

Pr. Magistrand Simeon Stoica, Liturghia cre]tin[ din secolul II,

descris[ de Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, @n raport cu Liturghia
ortodox[ de ast[zi, @n rev. Ortodoxia, nr. 1/1960, an XII, nr. 78-79.
233
Origen, Omilia XIII la Ie]ire, PG 12, col. 391, Trad., p. 365.
234
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sf. Ciprian,, Op. cit., p.
290.
93

mod real @n Trupul ]i S`ngele Domnului nostru Iisus Hristos.

Se arat[ ]i roadele binecuv`ntate ale @mp[rt[]irii cre]tinilor,
plec`nd de la textul din I Corinteni XI, 23-25. Prefacerea are
loc @n timpul rostirii epiclezei, @n cadrul Sfintei Liturghii.
Despre aceasta vorbe]te @n Cateheza a cincea mistagogic[.
#n timpul rostirii rug[ciunilor, spune Sf`ntul P[rinte, #l
rug[m pe iubitorul de oameni Dumnezeu s[ trimit[ Duhul
S[u Cel Sf`nt peste cele puse @nainte, pref[c`ndu-le @n
Trupul ]i S`ngele S[u. Realismul euharistic este subliniat cu
claritate. #n ceea ce prive]te r`nduiala Sfintei Liturghii, se
red[ schema Liturghiei credinicio]ilor, cu explicarea ei
simbolico-dogmatic[235.
Convins de realitatea prefacerii euharistice, Sf`ntul
Chiril al Ierusalimului @ndeamn[ st[ruitor pe cei de cur`nd
boteza\i s[ se apropie cu vrednicie de Sf`nta #mp[rt[]anie,
zic`nd: Apropiindu-te deci, sfin\indu-\i ochii prin privirea
la Sf`ntul Trup, @mp[rt[]e]te-te, av`nd b[gare de seam[
Mul\ume]te Domnului, Care te-a @nvrednicit de taine at`t de
mari. |ine aceste @nv[\[turi curate Nu v[ l[sa\i goi prin
necur[\ia p[catelor de aceste sfinte ]i spirituale taine. C`t
despre folosul pe care @l dob`nde]te cre]tinul ce se
@mp[rt[]e]te, "aceast[ p`ine se r[sp`nde]te @n toat[
fiin\a, spre folosul trupului ]i a sufletului"236. P`inea cereasc[
]i paharul m`ntuirii sfin\esc sufletul ]i trupul. Ele nu sunt
p`ine ]i vin obi]nuite, ci Trupul ]i S`ngele lui Hristos.
Aceste Cateheze sunt o adev[rat[ chemare duhovniceasc[,

235

Magistrand Viorel Chi\u, Catehezele Sf`ntului Chiril, Op. cit., p.

169, 170.
236
Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza V mistagogic[, trad. de Ioan
Popescu Albota, Bucure]ti 1908, Univ. din Bucure]ti, Facultatea de
Teologie, p. 44, 45; Drd. Mihai Hau, Tainele, Op. cit., p. 136.
94

ar[t`nd ascult[torilor lor pe ce drum trebuie ei s[ mearg[,

@n lumina cre]tinismului237.
De la Sf`ntul Vasile cel Mare ne-a r[mas Sf`nta
Liturghie ce @i poart[ numele. Ceea ce @i apar\ine acestuia
ne@ndoielnic sunt rug[ciunile citite @n tain[ de preot pentru
sfin\irea Darurilor ]i cele urm[toare. Anaforaua sa @ntrece
pe cea a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, fiind mai @ntins[, mai
bogat[ ]i cu idei teologice profunde. Liturghia Sf`ntului
Vasile cel Mare, prin rug[ciunile ei, @ndeamn[ pe cre]tini s[
lucreze pentru des[v`r]irea lor. Fiecare gest, c`ntare, imn,
sau rug[ciune, @n chip intuitiv, scoate @n eviden\[ un adev[r
de credin\[. Prin Sf`nta Jertf[, omul se @mpac[ cu
Dumnezeu238.
237

Sf`ntul Chiril al Ierusalimului spune despre realismul prefacerii

euharistice: #ntr-un timp, Hristos a pref[cut @n Cana Galileii apa @n vin,
care este foarte apropiat cu s`ngele (Ioan II), ]i s[ nu fie demn de crezut
c`nd a pref[cut apa @n s`nge? Chemat la nunta fireasc[ (@n Cana), a
f[cut acest minunat lucru ]i s[ nu credem c[ El a d[ruit cu at`t mai mult
din c[mara nuntal[ Trupul ]i S`ngele spre m`ncare? De aceea, s[ le
lu[m cu credin\[ ca Trupul ]i S`ngele lui Iisus Hristos. C[ci sub form[
de p`ine \i se d[ Trupul ]i sub form[ de vin \i se d[ S`ngele. Ca lu`nd
Trupul lui Hristos, s[ te faci un trup ]i s`nge cu D`nsul. #n felul acesta ne
facem ]i purt[tori de Hristos S[ nu crezi deci p`inea ]i vinul de lucruri
simple, c[ci ele sunt, dup[ cum #nsu]i Domnul ne @ncredin\eaz[, Trupul
]i S`ngele lui Iisus Hristos S[ nu iei lucrurile dup[ gust (Idem,
Cateheza IV mistagogic[, trad., p. 37, 38). Drd. Al. M. Ioni\[, Taina
Sfintei Euharistii la Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, @n rev. GB, an
XXXVIII, nr. 7-8/1979, p. 805, 806.
238
Pr. Prof. Ene Brani]te, Sf`ntul Vasile cel Mare @n cultul cre]tin, @n
vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea
sa, Buc. 1980, p. 241-246; Pr. Dr. Mircea Ni]coveanu, Teologia
Sf`ntului Vasile cel Mare @n rug[ciunile euharistice, @n rev. ST, seria a
II-a, an XIX, nr. 5-6/1967, p. 300 ]i urm.; Pr. Drd. Sandi Mehedin\u,
Importan\a catehetic[ a Liturghiei Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev.
ST, seria a II-a, an XXXV, nr. 1-2/1983, p. 46-49.
95

Mai mult dec`t ceilal\i autori patristici, Sf`ntul

Ioan Gur[ de Aur vede aceast[ Sf`nt[ Tain[ ca fiind o
culme a sfin\eniei credinciosului, prin care el devine
hristofor ]i pnevmatofor. #mp[rt[]ania este cea care
@nmul\e]te harul @n sufletele oamenilor. Sf`ntul P[rinte nu
desparte niciodat[ Sf`nta Euharistie de Sf`nta Liturghie,
care are @n centrul ei momentul epiclezei239.
Sf`nta Euharistie, aceast[ tain[ @nfrico][toare,
aduce cu ea m`ntuirea. Arat[ lucrarea proniatoare a lui
Dumnezeu. Ea une]te pe credincio]i, pe cei vii ]i pe cei
mor\i. Este o jertf[ adus[ pentru @ntreaga Biseric[, pentru
toat[ lumea. Un exemplu care ne face s[ @n\elegem aceasta
este cel al boabelor de gr`u, care alc[tuiesc p`inea240.
Prin Sf`nta Euharistie, cre]tinul se une]te real cu
Hristos. Nu este o unire simbolic[, dup[ credin\[. S[ nu ne
uit[m a]adar numai la materia (p`inea ]i vinul) ce ne stau
@naintea ochilor, ci s[ ne reamintim c[ M`ntuitorul spunea:
Acesta este Trupul Meu! Este trupul de la Cina cea de
Tain[, Trupul cu care El a urcat la ceruri241.
Numeroase ]i bogate sunt roadele Sfintei Euharistii
@n via\a cre]tinului ]i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur insist[
asupra lor. Ea d[ omului @ndr[znire, d[ bucurie, vindecare
239

Pr. prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori ai

duhovniciei, @n rev. MB, an XVI, nr. 4-6/1966, p. 199; M.E. Herghelegiu,
Aspecte ale evolu\iei epiclezei euharistice din anaforalele liturghiilor
Sf`ntului Vasile cel Mare ]i a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev.
Ortodoxia, an XLVIII, nr. 3-4/1993, p. 55.
240
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXV la Matei, PG 57, col. 331;
Idem, Omilia II la Galateni, PG 61, col. 647; Idem, Omilia XXI la
Faptele Apostolilor, PG 60, col. 170; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sensul
ecumenic al Sfintei Euharistii la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev.
Ortodoxia, an XVII, nr. 4/1965, p. 521-524.
241
Idem, Omilia LXXXII la Matei, PG 58, col. 743, PSB 23, p. 934; Idem,
Omilia III la Efeseni, PG 62, col. 27, trad., p. 29.
96

de p[cate, d[ puteri de via\[ haric[. Doctoria Euharistiei

red[ progresiv omului frumuse\ea de odinioar[242.
Sf`ntul P[rinte insist[ asupra necesit[\ii vredniciei
s[v`r]itorului tainei, a preotului. Tema este pe larg abordat[
@n tratatul s[u Despre preo\ie, descriind modul de via\[
evanghelic, ce se cere preotului liturghisitor, atunci c`nd el
invoc[ pe Sf`ntul Duh. Se cuvine ca sufletul preotului s[
str[luceasc[ precum o lumin[ umple lumea @ntreag[. Cei
nevrednici ]i cu sufletul p[tat de p[cate vor fi aspru
pedepsi\i243.
Mai mult dec`t orice @ns[ sesiz[m grija
Arhiepiscopului Constantinopolului de a ne con]tientiza
despre necesitatea preg[tirii adecvate, pentru primirea
acestei Sfinte Taine. Credinciosul se cuvine s[ arate r`vn[,
atunci c`nd se apropie de potirul duhovnicesc, s[ aib[
con]tiin\a treaz[, s[ nu se @mp[rt[]easc[ sim\indu-se
nevrednic. Preotul trebuie s[ @l opreasc[ de la Sf`nta
Euharistie pe cel pe care @l ]tie a fi nevrednic. Vrea ca
nimeni s[ nu fie @ndep[rtat din Biseric[, ci ca to\i s[ fie plini
de team[244.
#n ce prive]te frecven\a cu care un cre]tin se poate
@mp[rt[]i, tema este la fel de actual[ @n zilele noastre, ca ]i
@n acele vremuri. Unii dintre cre]tini socoteau nepotrivit s[
242

Idem, Omilia I la Efeseni, PG 62, col. 13, 14; Idem, Omilia XLI la I
Corinteni, PG 61, col. 361, trad., p. 589; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sensul
, Op, cit., p. 532.
243
Pe unul dintre preo\i @l @ndeamn[, zic`nd: Cur[\[-\i bine sufletul,
preg[te]te-\i cugetul pentru primirea acestor taine (Idem, Omilia XXIV
la I Corinteni, PG 61, col. 204, trad., p. 330; Idem, Omilia LXXXII la
Matei, PG 58, col. 744, PSB 23, p. 935; Idem, Despre preo\ie, IV, 4, PG
48, col. 680; Pr. Gh. Tilea, Evlavia Euharistic[ dup[ Sf`ntul Ioan Gur[
de Aur, @n rev. ST, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/ 1957, p. 634).
244
Idem, Omilia LXXXII la Matei, PG 58, col. 744-746, PSB 23, p. 936,
937.
97

se @mp[rt[]easc[ de mai multe ori pe an. Pentru al\ii era

ceva care \inea mai mult de obicei, ei @mp[rt[]indu-se la
s[rb[torile mari, chiar f[r[ de cur[\enie sufleteasc[. Tuturor
@ns[ li se pune @n fa\[ condi\ia vredniciei, necesar[ pentru a
se @mp[rt[]i. Pentru unii este prea mult ]i o dat[ pe an,
pentru al\ii este prea rar ]i la fiecare s[rb[toare245.
d)Poc[in\a, treapt[ spre @nduhovnicire ]i rolul
ei @n cur[\irea de p[cate. Taina Spovedaniei
P[storul lui Herma insist[ asupra rolului poc[in\ei.
Une]te botezul, @n\eles drept chemarea cea mare, cu o
singur[ poc[in\[. C[ci poc[in\a spal[ p[catele
credincio]ilor, @i schimb[ l[untric, le cur[\[ deplin inimile246.
Ea @nseamn[ via\[, iar lipsa ei @nseamn[ moarte. Prin
poc[in\[, credinciosul poate tr[i @n Dumnezeu247.
Poc[in\a, ca purificare, este pentru Clement
Alexandrinul o rena]tere sufleteasc[. Deplin[ este numai
poc[in\a ]i iertarea botezului. Poc[in\a ulterioar[ nu mai
are, pentru scriitorul alexandrin, aceea]i putere248.

245

Idem, Omilia XXVII la I Corinteni, PG 61, col. 223, trad., p. 373, 374;
Idem, Omilia III la Efeseni, PG 62, col. 28, trad., p. 30; Idem, Omilia V
la I Timotei, PG 62, col. 529, trad., p. 50; Idem, Omilia XVII la Evrei, PG
63, col. 132, trad., p. 231, 232.
246
Cur[\ia trebuie s[ se @ntind[ ]i asupra trupului cre]tinului. Citim
@ndemnul: P[streaz[ curat ]i nep[tat acest trup al t[u, pentru ca duhul
care locuie]te @ntr-@nsul s[ m[rturiseasc[ pentru el (P[storul lui Herma,
Asem[narea V, 7, PSB 1, p. 246; Magistrand }tefan Alexe, Via\a
cre]tin[, Op, cit., p. 230).
247
P[storul lui Herma, Porunca IV, 31, PSB 1, p. 251; Ibidem, Pilda VII,
72, PSB 1, p. 251; Ibidem, Pilda VIII, 77, PSB 1, p. 290; Pr. Drd. Nicu
Dumitra]cu, Eclesiologia la P[rin\ii Apostolici, @n Revista Teologic[, an
III (75), nr. 1/1993, p. 59.
248
N. }t. Georgescu, Doctrina moral[ dup[ Clement Alexandrinul,
Buc., p. 49.
98

#n omiliile sale, Origen insist[ @n mod deosebit

asupra str[daniilor cre]tinului de a @nvinge propriile p[cate.
Interpret`nd spiritual luptele duse de Iosua Navi, vede @n
acestea un tip al luptelor duse de orice cre]tin contra
diavolilor ]i a patimilor. Iosua Navi este tip al lui Hristos.
Cucerirea p[m`ntului f[g[duin\ei este simbol al cuceririi
sufletului nostru ]i al @mp[r[\iei cerurilor, sub conducerea
lui Iisus, conduc[torul nostru. To\i du]manii lui Israel
(iebuseii, canaanei\ii ]i ceilal\i), sunt de fapt tenta\iile de
fiecare zi, cu care cre]tinul se confrunt[249. Fa\[ de diavolul
cel potrivnic ne putem opune prin t[ria credin\ei noastre.
Diavolul vrea s[ ne lege cu lan\urile patimilor, ale viciilor250,
vrea s[ fim ab[tu\i de la Domnul, purt`nd grija veacului, a
banilor, a profitului, grija propriet[\ilor, dorin\a bog[\iilor,
slava veacurilor ]i cinstea lumii251.
Pentru ca un cre]tin s[ se poat[ elibera de sub
influen\a p[catului, are nevoie ]i de fermitate din partea lui
Dumnezeu. C[ci dac[ El ar cru\a pe un p[c[tos, fiindu-i
mil[ de acesta, dac[ nu l-ar pedepsi din prea mare
milostenie, atunci p[c[tosul ar fi @mpins spre s[v`r]irea
altor rele. Acela]i lucru, spune Origen, se @nt`mpl[ ]i @n
biserici. Tot a]a ]i medicul, dac[ nu taie ce este de t[iat ]i
249

Luarea @n st[p`nire de c[tre evrei a |[rii Sfinte simbolizeaz[ lupta

@mpotriva patimilor de tot felul ]i gustarea din fericirea f[g[duit[ celor
bl`nzi, celor cura\i cu inima (PSB 6, prefa\[, p. 225).
250
Origen, Omilia IX la Facere, PG 12, col. 214, Trad., p. 327. Diavolul,
regele Egiptului te face s[ ba\i forumul cu procese ]i s[-i obose]ti pe cei
apropia\i cu litigii pentru o brazd[ de p[m`nt, ca s[ nu mai amintesc
de @n]el[toriile aruncate inocen\ei, de f[ptuirea celor ru]inoase (Idem,
Omilia I la Ie]ire, PG 12, col. 302, Trad., p. 77). Omul nostru l[untric @l
are ca tat[ fie pe Dumnezeu, dac[ tr[ie]te dup[ Dumnezeu ]i @mpline]te
poruncile Lui, fie pe diavol, dac[ se afl[ @n p[cate ]i @mpline]te vrerile
aceluia (Idem, Omilia VIII la Ie]ire, PG 12, col. 359, Trad., p. 263).
251
Idem, Omilia XII la Ie]ire, PG 12, col. 383, Trad., p. 339.
99

nu cauterizeaz[ ceea ce este de cauterizat, g`ndindu-se c[

bolnavul va trebui s[ aib[ dureri dup[ astfel de opera\ie, el
face boala s[ progreseze ]i s[ se agraveze. Dac[ dimpotriv[
medicul procedeaz[ cu mai mult[ @ndr[zneal[, atunci
salveaz[ via\a celui bolnav252.
Inima omului poate s[ apar\in[ fie @mp[r[\iei lui
Dumnezeu, fie celei a p[catului. Desigur, p[c[to]ii tr[iesc
@n @mp[r[\ia p[catului Dac[ suntem aten\i la faptele
noastre, la vorbele noastre, sau la cuget[rile noastre, vom
@n\elege dac[ este @n noi @mp[r[\ia lui Dumnezeu, sau
@mp[r[\ia p[catelor253.
#n Cateheza a II-a, Sf`ntul Chiril al Ierusalimului
vorbe]te despre iertarea p[catelor. Preg[te]te sufletul ca el
s[ fac[ fa\[ asaltului p[catului, care poate pricinui focul
ve]nic. #nv[\[tura aceasta despre poc[in\[ este de o
profunzime deosebit[.
#n fa\a greut[\ilor vie\ii, oamenii nu trebuie s[ a]eze
ca motiv al celor ce se abat asupra lor pe Dumnezeu,
fiindc[ El nu este cauza relelor. Omilia a IX-a din seria celor
24 dezvolt[ tema, oferind Sf`ntului Vasile cel Mare
252

O persoan[ a p[c[tuit, iar dup[ p[cat, a cerut s[ fie reprimit[ @n

ob]tea credincio]ilor ]i la Sf`nta Cuminec[tur[. Dac[ este primit[ prea
degrab[, ob]tea credincio]ilor va fi @ndemnat[ spre rele ]i p[catele
celorlal\i vor fi mai mari. Dar dac[ judec[torul, prin chibzuin\[, nu pentru
c[ nu i-ar fi mil[ de p[c[tos, sau pentru c[ ar fi neomenos, ci din
purtarea de grij[, at`t pentru individ, c`t mai cu seam[ pentru ob]te,
cerceteaz[ paguba care ar urma, este lucru firesc s[-l @ndep[rteze pe
p[c[tos, pentru ca s[ m`ntuiasc[ mul\imea credincio]ilor Idem,
Omilia XII la Ieremia, PG 13, col. 385, PSB 6, p. 405.
253
Dac[ r`vne]te cineva @mp[r[\ia lui Dumnezeu, acela ]i face parte din
ea, pe c`nd dac[ este @mb[tat de focul zg`rceniei, @nseamn[ c[ face
parte din lumea zg`rceniei #ntristarea, teama, iubirea, pofta, fiecare din
aceste patimi @l st[p`nesc pe cel ce le r`vne]te (Idem, Omilia XXXVI la
Luca, PG 13, col. 1895, PSB 7, p. 129).
100

prilejul unei expuneri teologice. Unele p[cate ]i rele, spune

el, precum nedreptatea, sau uciderea, ce p[teaz[ sufletul
cre]tinului, depind de voin\a sa liber[, @ntunec`ndu-i
sim\urile, @ntin`ndu-i sufletul. Foametea, seceta ]i alte
pl[gi ab[tute asupra comunit[\ilor au @ns[ tocmai scopul
de a opri cre]terea peste m[sur[ a r[ut[\ii omene]ti, r[ul
nevenind de la Dumnezeu, ci de la noi. Sau, cum
formuleaz[ Sf`ntul P[rinte aceast[ realitate, r[ul nu este
dec`t lipsa binelui, este o consecin\[ a bete]ugurilor
sufletului254.
Urmarea p[catelor este stric[ciunea sufletelor,
robia, sclavia fa\[ de aceste p[cate. #n cele din urm[,
p[catele aduc moartea. #nt`lnim la Sf`ntul Vasile cel Mare
explicate sensurile mor\ii. Exist[ moartea pentru p[cate,
bun[, dar ]i moartea pe care p[catele o aduc celor
p[c[to]i, consecin\a celor care nu se poc[iesc255.
#n str[daniile cre]tinilor pentru des[v`r]irea moral[,
pentru c`]tigarea m`ntuirii, Ierarhul Cezareei Capadociei
insist[ asupra primei trepte, cea a cur[\irii omului de
p[cate, condi\ie a @n[l\[rii duhovnice]ti. Sufletul omului este
ca o t[bli\[ de cear[, care poate fi utilizat[ doar dac[ a fost
cur[\it[ mai @nainte, spre a @ntip[ri @nv[\[turile dumnezeie]ti.
Boala p[catului, s[l[]luit[ @n suflete, trebuie a]adar
dezr[d[cinat[, iar sufletul cur[\it de mocirla patimilor, ce @l
254

Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia IX, PG 31, col. 332-340, PSB 17, p.
435-444. #n vremea Sf`ntului Vasile cel Mare existau dou[ opinii:
fatalismul dualist ]i gnosticismul maniheist, ce considera r[ul ca
existen\[ de sine, ca principiu r[u. Fa\[ de acestea, Sf`ntul P[rinte ia
atitudine Pr. Prof. Mircea Ni]coveanul, Doctrina Sf`ntului Vasile cel
Mare @n exorcismele sale, @n rev. GB, an XXXV, nr. 7-8/1976, p. 747.
255
Idem, Omilia I la Psami, PG 29, col. 228, PSB 17, p. 192; Idem,
Omilia V la Psalmi, PG 29, col. 288, PSB 17, p. 225; Idem, Omilia VIII
la Psalmi, PG 29, col. 385, PSB 17, p. 281, 282.
101

@ntinaser[256. Ca un p[rinte duhovnicesc, pune @n fa\a

p[stori\ilor s[i remedii potrivite @mpotriva p[catelor, pentru
cur[\irea lor, remedii care dovedesc cu prisosin\[
cunoa]terea de c[tre Marele Ierarh a realit[\ilor vie\ii.
#nceputul lucr[rii omului se face prin primirea Botezului, @n
deplin[ libertate, cu con]tiin\a limpede, risipind g`ndurile
lume]ti, cur[\indu-]i mintea. C[ut`nd apropierea de cre]tinii
@nainta\i @n credin\[, de b[rba\ii des[v`r]i\i, ascult`nd
cuvintele lor, s[n[tatea sufleteasc[ a fiec[ruia va fi @nt[rit[,
iar @ntunericul din suflete va fi @nl[turat. Rug[ciunea este ]i
ea un ajutor de n[dejde, c`nd se face st[ruitor. Cre]tinul
trebuie s[ se lepede de sine ]i de grijile lume]ti ]i s[ urasc[
p[catele. Dac[ vorbim despre o scar[ a virtu\ilor, precum
scara lui Iacob, putem vorbi ]i despre o scar[ a remediilor
@mpotriva p[catelor, @ncep`nd cu primele trepte, cu
@ndep[rtarea de cele lume]ti257. Pentru ca omul s[ poat[
primi @ntr-@nsul harul divin, este nevoie ca el s[ se
cur[\easc[ de r[utate. Cei ce cred @n Hristos, trebuie mai
@nt`i s[ se poc[iasc[, spre a nu fi os`ndi\i258.
256

Idem, Omilia II la Psalmi, PG 29, col. 236, PSB 17, p. 196; Idem,
Epistola II, PSB 12, p. 117 ]i urm.; Idem, Epistola XLIV, PSB 12, p. 198
]i urm.
257
Sau, cum spune Marele Ierarh: Este cu neputin\[ s[ @ncepi a face
binele, dac[ mai @nt`i n-ai fugit cu totul de r[u (Idem, Omilia VIII la
Psalmi, PG 29, col. 376, PSB 17, p. 276; Idem, Omilia I la Psalmi, PG
29, col. 217, PSB 17, p. 187; Idem, Regulile Mari, 6, PG 31, col. 925;
Idem, T[lm[ciri ]i @ndrum[ri ale Sf`ntului Vasile cel Mare pentru cei
doritori de des[v`r]ire moral[, @n rev. GB, nr. 1-2/1990, p. 55; #PS
Nestor Vornicescu, Aspecte ale des[v`r]iri cre]tine @n via\a ]i opera
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXX, nr. 4/1978, p. 604
]i urm.; Sf`ntul Vasile cel Mare, #nv[\[tura Sf`ntului Vasile cel Mare
c[tre fiul duhovnicesc, trad. de I. Popa, @n rev. MO, an XXXI, nr. 13/1979, p. 67).
258
Idem, #nv[\[turi morale, prezentare ]i trad. de Pr. Prof. Nicolae
Petrescu, @n rev. MO, nr. 1-3/1977, p. 158.
102

Sf`ntul Grigorie Teologul este un optimist

moderat. #ndeamn[ ne@ncetat la lupta @mpotriva p[catelor,
ca o datorie a fiec[ruia dintre noi, dar este pe deplin
con]tient c[ nu putem s[ le oprim pe acestea cu totul. De
aceea, s[ le @ndep[rt[m din via\a noastr[, lep[d`nd
@ntunericul, s[ ne apropiem de lumina virtu\ii259.
Pentru Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, binele \ine de
ascultare, iar r[ul de neascultare, a]a cum vedem atunci
c`nd vorbim despre p[catul primilor oameni, legat de
porunca ascult[rii. Un rol aparte are con]tiin\a, care ne
mustr[ pentru p[catele s[v`r]ite. Mai ales la judecata de
apoi, ne vom reaminti de p[catele de orice fel, care ne vor
sta @naintea ochilor260.
Nefaste sunt consecin\ele p[catelor. Ele, spune
Sf`ntul P[rinte, r[stoarn[ ierarhia valorilor din via\a omului.
Aduc moartea sufleteasc[. Sufletul nostru e]ueaz[ @n tot
felul de l[comii ]i pofte ur`cioase. Omul @]i pierde
libertatea. P[catul devine ca un fel de lan\, care @l \ine legat.
Via\a tr[it[ @n p[cate este, paradoxal, nefericit[, de]i este
@nso\it[ de desf[t[ri. #ns[ mintea p[c[tosului se @ntunec[,
iar pr[pastia poftelor rele @l @ngroap[. Finalul unei astfel de
vie\i este gheena261. Cur[\irea sufletului @nseamn[ mai @nt`i
259

Sf`ntul Grigorie Teologul, Despre preo\ie, trad., p. 217, PG 35, col.

417 (Cuv`ntul II); Idem, Cuv`ntare la Sfintele Lumini, PG 36, col. 336,
trad. @n vol. Opere dogmatice, p. 40.
260
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`ntul VII la Facere, trad. de Pr. D-tru
Fecioru, @n rev. GB, an XLIV, nr. 7-9/1985, p. 502, PG 54, col. 610; Idem,
Cuv`ntul II la parabola Despre bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r,
trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXVIII, nr. 7-8/1976, p. 549, PG
48, col. 985.
261
Idem, Omilia XXIV la Facere, PG 53, col. 216, PSB 21, p. 299; Idem,
Omilia IX la Romani, PG 60, col. 472, trad., p. 141; Idem, Omilia XIX la
I Corinteni, PG 61, col. 157, 158, trad., p. 249, 250; Idem, Omilia IX la I
Corinteni, PG 61, col. 80, trad., p. 120; Idem, Omilia VI la II Corinteni,
103

cur[\irea g`ndurilor noastre. Doar astfel omul poate c`]tiga

@mp[r[\ia cerurilor262.
Ideal ar fi ca orice cre]tin s[ se poat[ p[zi de
p[catele care @i ies @n fa\[ @n via\[. Altfel spus, ar fi bine s[
nu avem nimic comun cu p[catul. Acest lucru este @ns[
practic cu neputin\[ de realizat. De aceea, Sf`ntul Ioan Gur[
de Aur, spirit realist fiind, ne @ndeamn[ s[ ne p[zim,
@ncep`nd de la p[catele cele mai mici, pentru ca astfel s[
nu ajungem ]i la cele mai mari. C[ci luptele sunt mai
u]oare la @nceput. Pentru c[ p[catele pot evolua, @ncep`nd
de la unul aparent mic ]i ne@nsemnat. Se @nt`mpl[ cu
sufletul nostru ca ]i cu o hain[ care, dac[ @ncepe @ntr-un loc
s[ se rup[ ]i nu este reparat[ de @ndat[, se va distruge cu
totul263.
Marele Ierarh propune diverse remedii pentru
p[cate, ca de exemplu: lectura c[r\ilor folositoare, @ngrijirea
orfanilor, rug[ciunea, grija pentru suflet, frica de Dumnezeu,
aducerea aminte de gheen[, lucrarea faptelor bune,
PG 61, col. 439, 440, trad., p. 92-94; Idem, Omilia XI la II Corinteni, PG
61, col. 480, trad., p. 156; Idem, Omilia XXIV la Efeseni, PG 62, col.
174, 175, trad., p. 251, 252; Idem, Omilia XV la Evrei, PG 63, col. 120,
trad., p. 213; Idem, Omilia XXII la Evrei, PG 63, col. 158, trad., p. 272.
262
Idem, Omilia XXVII la Facere, PG 53, col. 243, PSB 21, p. 337; Idem,
Omilia LXII la Matei, PG 58, col. 601, PSB 23, p. 722, 723. Cur[\irea de
p[cate se dob`nde]te cu greu. De aceea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
@ndeamn[: Pl`nge, suspin[, d[ milostenii, cere-\i iertare de la cel pe care
l-ai sup[rat, @mpac[-te cu el, cur[\e]te-\i limba, ca s[ nu m`nii mai mult
pe Dumnezeu. Desigur, calea m`ntuirii este str`mt[, atunci c`nd omul
se ata]eaz[ prea mult de cele pl[cute din lume, fiindc[ este @ngreunat de
dezmierd[rile vie\ii (Idem, Omilia LI la Matei, PG 58, col. 516, PSB 23,
p. 595).
263
Idem, Omilia VIII la Romani, PG 60, col. 463, trad., p. 125; Idem,
Omilia XII la Romani, PG 60, col. 505, trad., p. 195, 196; Idem, Omilia
VIII la I Corinteni, PG 61, col. 73, 74, trad., p. 108 ]i urm.; Idem, Omilia
XI la I Corinteni, PG 61, col. 93, trad., p. 142.
104

pl`ngerea p[catelor, @mplinirea poruncilor lui Dumnezeu,

c`ntarea psalmilor, cur[\irea con]tiin\ei ]i altele264. Un bun
remediu este ]i permanenta aducere aminte de gre]elile
f[cute, care na]te poc[in\a. Totodat[, ne reamintim de
mul\imea darurilor primite de la Dumnezeu265.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur insisit[ asupra
importan\ei p[rerii de r[u pentru p[catele s[v`r]ite, prin
care oamenii dob`ndesc iertare ]i m`ng`iere. #n aceast[
via\[, oft`nd pentru cele gre]ite, pentru p[cate, vom sc[pa
de pedeapsa de apoi266. Pl`nsul nu este @n sine r[u. De
pl`ns sunt faptele rele, p[catele. De aceea, p[rerea de r[u,
c`nd este exprimat[ prin lacrimi, pentru p[cate, este
binevenit[, dac[ este @nso\it[ de rug[ciuni. }i M`ntuitorul a
l[crimat pentru Laz[r, fratele Mariei ]i al Martei, pentru
Ierusalim ]i pentru Iuda. A pl`ns ]i Sf`ntul Apostol Pavel.
Domnul ferice]te pe cei ce pl`ng, c[ci acele suspine aduc
mo]tenirea @mp[r[\iei cerurilor267. Dac[ murd[ria trupurilor
se spal[ cu ap[, @n baie, p[catele, p[t`nd sufletul, pot fi
sp[late doar cu ajutorul lacrimilor sincere, ce pleac[ din

264

Idem, Omilia II la Matei, PG 57, col. 29, PSB 23, p. 34; Idem, Omilia
XIII la Romani, PG 60, col. 520, trad., p. 219, 220; Idem, Omilia VII la II
Corinteni, PG 61, col. 452, trad., p. 112, 113; Idem, Omilia XII la II
Corinteni, PG 61, col. 487, trad., p. 167.
265
Idem, Omilia XLI la Matei, PG 57, col. 450, PSB 23, p. 498; Idem,
Omilia XXXI la Evrei, PG 63, col. 216, trad., p. 361, 362; Idem, Omilia
VII despre poc[in\[, PG 49, col. 328, trad., p. 73.
266
Lacrimile cre]tinului spal[ p[catele sale (Idem, Omilia XV la Matei,
PG 57, col. 226, PSB 23, p. 177; Idem, Omilia IV la II Corinteni, PG 61,
col. 426, trad., p. 72).
267
Idem, Omilia VI la Matei, PG 57, col. 68-70, PSB 23, p. 84-86; Idem,
Omilia XII la Coloseni, PG 62, col. 386, trad., p. 148, 149.
105

inim[ smerit[, zdrobit[. #ns[ nu sunt suficiente doar

lacrimile, ci sunt necesare ]i faptele bune, virtu\ile268.
La poc[in\[ sunt chema\i, f[r[ deosebire, to\i
p[c[to]ii, care @n\eleg astfel c[ Dumnezeu este @ndelungr[bd[tor fa\[ de ei, oferindu-le ]i lor ]ansa de a-]i c`]tiga
m`ntuirea. M`ntuitorul iart[ oamenilor p[catele cu mult[
mil[, cu bl`nde\e, aceast[ iertare devenind un izvor pentru
m`ntuirea lor. Dac[ Dumnezeu nu ar fi fost @ndelungr[bd[tor cu p[c[to]ii, atunci Biserica nu l-ar fi avut de pild[
pe Sf`ntul Apostol Pavel. Marele Ierarh ne pune @n fa\[ pilde
scripturistice, care ilustreaz[ rolul poc[in\ei. Ne cheam[ s[
avem n[dejde ]i s[ lucr[m pentru propria m`ntuire,
renun\`nd la p[cate. Un binecunoscut exemplu este ]i cel al
profetului rege David. Dup[ p[catele sale, inclusiv cel al
uciderii lui Urie, el s-a poc[it ]i s-a vindecat, dup[ ce a fost
mustrat de proorocul Natan. Un alt exemplu este cel al lui
Rahab269.
Dumnezeu este @ndelung-r[bd[tor cu oamenii,
atunci c`nd ei s[v`r]esc p[cate. Aceasta face ca oamenii
s[ aib[, chiar ]i dup[ ce au gre]it, ]ansa m`ntuirii, dac[ se
@ndreapt[, merg`nd pe calea vie\uirii virtuoase. Egiptul a
@nsemnat, @n antichitate, idolatrie, p[cate, robie. }i totu]i,
din cei de demult au r[s[rit vl[stare bune, @nc`t @n vremea
Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur @n pustiul Nilului @nflorea o via\[
268

Scriptura ne dovede]te prin exemplele ei eficien\a poc[in\ei (Idem,

Omilia XLI la Matei, PG 57, col. 450, PSB 23, p. 497, 498; Idem, Omilia
XIV la Filipeni, PG 62, col. 282, trad., pg 147; Idem, Omilia II despre
poc[in\[, PG 49, col. 287, trad., p. 16, 17; Idem, Catehezele maritale,
trad., p. 37).
269
Idem, Omilia II despre poc[in\[, PG 49, col. 286, 287, trad., p. 1415; Idem, Omilia VII despre poc[in\[, PG 49, col. 330, 331, trad., p. 76,
77; Diac. Prof. Orest Bucevschi, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur: Omilile
Despre poc[in\[, @n rev. ST, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957, p. 629,
630.
106

monahal[ excep\ional[, tr[it[ @n chip evanghelic de

numero]i eremi\i. Este dovada c[ Dumnezeu p[streaz[ de
multe ori r[d[cina, pentru roadele pe care le va da. #n
virtutea pedagogiei Sale divine, pe care noi nu o @n\elegem
mereu, pe cel p[c[tos @l aduce la via\[, ar[t`ndu-i
bun[tate270.
Poc[in\a d[ roade doar dac[ este lucrat[ @n timpul
vie\uirii noastre, @n trup fiind. Dup[ moarte, nu ne mai este
de folos, a]a cum o corabie nu mai are nevoie de c[pitan,
dup[ ce ea s-a scufundat, iar un bolnav nu mai poate fi
ajutat de medic, dup[ ce a murit din pricina bolii sale. De
aici vin @ndemnurile permanente ale Marelui Ierarh, adresate
nu numai ascult[torilor s[i, ci ]i nou[, cititorilor s[i de
ast[zi, ca s[ ne str[duim ]i s[ lucr[m pentru s[n[tatea
sufletului nostru, altfel spus ca s[ plec[m s[n[to]i suflete]te
din aceast[ via\[, s[ ne @ntoarcem pe calea dreapt[, s[ fim
@ntr-un cuv`nt mai buni, pentru a nu fi os`ndi\i, precum
bogatul nemilostiv fa\[ de s[racul Laz[r271.
#n cuv`nt[rile hrisostomice despre poc[in\[, Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur se str[duie]te mai @nt`i s[ previn[ apari\ia
r[ului ]i a p[catului, cer`nd interven\ia pentru curmarea lui
dintru @nceput. A]a de pild[, recomand[ ca metod[
mustrarea. #ndeamn[ ]i s[ nu dezn[d[jduim, c[ci nici o
arm[ nu este a]a de puternic[ @n m`na diavolului ca
dezn[dejdea. De aceea, lui nu @i facem at`ta bucurie
gre]ind, c`t @i facem dezn[d[jduind. De-abia c`nd p[catul a
fost s[v`r]it, atunci intervine efectul curativ. Roadele
poc[in\ei sunt multe ]i mari. Ea distruge r[ut[\ile din
sufletul celor ce o primesc, a]a cum focul cur[\[ ogoarele
270

Idem, Omilia VII Despre poc[in\[, PG 49, col. 323-325, trad., p. 6769.
271
Idem, Omilia LXXIV la Matei, PG 58, col. 683, PSB 23, p. 843; Idem,
Omilia XLII la I Corinteni, PG 61, col. 367, trad., p. 598.
107

de spini, pentru a fi din nou arate ]i sem[nate. Poc[in\a

stinge flac[ra poftele din sufletul nostru, readuc`nd
sim\urile la firescul lor, @nl[tur[ tr`nd[via, tulburarea
min\ii272.
Roadele poc[in\ei au fost tr[ite de p[stori\ii
antiohieni ai Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, c`nd s-a produs
r[scoala @n urma c[reia au fost d[r`mate statuile
@mp[ratului, ora]ul risc`nd s[ fie spulberat din porunca lui.
Poc[in\a locuitorilor a dat roade, iar predicatorul le-a putut
vesti p[stori\ilor s[i iertarea ]i salvarea273. #n fa\a greut[\ilor
ce trebuie @nvinse de cre]tinul ce se poc[ie]te, perspectiva
iert[rii p[catelor devine dificil de atins. #ns[ el ne @ndeamn[
s[ ne g`ndim la r[splat[ ]i orice lucru va fi mai lesnicios.
De c`te ori ne poc[im? Ne spune at`t de limpede
Marele Ierarh @ntr-una dintre omiliile sale despre poc[in\[,
zic`nd: Dac[ gre]e]ti @n fiecare zi, poc[ie]te-te @n fiecare
zi. Desigur, dac[ poc[in\a ar \ine doar de puterile omului,
ea nu ar avea aceast[ for\[. #ns[ intervine @n acest proces ]i
iubirea nem[rginit[ a lui Dumnezeu fa\[ de noi oamenii.
Dumnezeu cere de la noi cur[\enia inimii care se poc[ie]te.
Ne aduce pe calea cea bun[ @ncetul cu @ncetul, ca pe fiul

272

Idem, Omilia I despre poc[in\[, PG 49, col. 280, trad., p. 5; Idem,

Despre c[in\[, II, PG 47, col. 411 ]i urm., trad. de Pr. Prof. D-tru Fecioru,
E.I.B.M.B.O..R., Bucure]ti 2002, p. 88-95. Alte imagini din natur[ arat[
efectele poc[in\ei. Ea este precum un v`nt puternic, ce spulber[ praful ]i
@mpr[]tie fumul, adic[ poftele, p[catele. Poc[in\a ne face albi ca z[pada,
cura\i. Cel care ]i-a m[rturisit p[catele @n aceast[ via\[, @ndrept`ndu-se,
nu se mai teme la judecat[, c`nd vr[jma]ul diavol, ca un p`r`], pune @n
fa\[ gre]elile oamenilor (Idem, Omilia XX la Facere, PG 53, col. 171,
PSB 21, p. 239; Idem, Omilia XII la Evrei, PG 63, col. 102, trad., p. 185;
Idem, Despre c[in\[, I, PG 47, col. 393 ]i urm., trad. , p. 75).
273
Idem, Omilia XII la Statui, PG 49, col. 127, trad., p. 21.
108

risipitor, dac[ nu ne pierdem n[dejdea. Este un singur loc

unde n[dejdea nu mai are for\[: @n iad274.
Exist[ o succesiune de trepte @n acest proces al
poc[in\ei, @n urm[toarea ordine: 1)m[rturisirea p[catelor;
2)p[rerea de r[u pentru cele s[v`r]ite; 3)smerenia;
4)milostenia; 5)rug[ciunea; 6)postul. Toate trebuie s[ @l
@nso\easc[ pe cre]tin, ajut`ndu-l ]i toate @l duc la cer.
#nt`lnim aceste trepte at`t @n Omiliie despre poc[in\[, c`t ]i
@n alte lucr[ri hrisostomice275.
}i totu]i, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, de]i recomand[
st[ruitor poc[in\a, nu socote]te m[rturisirea public[
potrivit[276. Nu numai p[catele considerate ca fiind mari
trebuie m[rturisite, ci ]i cele mici. C[ci toate trebuie
adunate ]i scrise ca @ntr-o carte277.

274

Idem, Omilia VIII despre poc[in\[, PG 49, col. 337, trad., p. 86;
Idem, C[tre Teodor cel c[zut, trad. de Pr. Prof. D-tru Fecioru,
E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2001, p. 332-338.
275
A]a de pild[, @n lucrarea Despre m[rginita putere a diavolului (II),
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur zice: |i-am ar[tat cinci c[i de poc[in\[! Prima,
os`ndirea p[catelor; a doua, iertarea semenilor no]tri; a treia,
rug[ciunea; a patra, milostenia; a cincea, smerenia. Nu te tr`nd[vi!
Mergi @n fiecare zi pe toate aceste c[i! C[ile sunt u]oare Idem, Despre
m[rginita putere a diavolului, II, PG 49, col. 263, 264, trad. de Pr. Prof.
D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2002, p. 38. #n alte cuv`nt[ri,
ordinea este pu\in schimbat[ (Idem, Omilia IX la Evrei, PG 63, col. 80,
83, trad., p. 152-154).
276
Pr. Gheorghe Busuioc, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Apostol al
dragostei, @n rev. MB, an XIX, nr. 1-3/1969, p. 29.
277
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XLI la Matei, PG 57, col. 450, PSB
23, p. 498. P[catul m[rturisit, devine mic, nem[rturisit se face mai
mare ]i mai v[t[m[tor Nimic nu vindec[ c[derea @n p[cate, at`t de
sigur, ca o amintire @ntr-una a lor, precum ]i invers, nimic nu face pe om
mai tr`ndav ]i aplecat spre p[cat, ca uitarea lor (Idem, Omilia XXXI la
Evrei, PG 63, col. 216, trad., p. 361).
109

Taina Spovedaniei. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur

aminte]te pe scurt despre spovedanie, detaliind mai mult
dec`t to\i ceilal\i tema poc[in\ei cre]tinilor. Nu recomand[,
ca form[ practic[, spovedania public[, ci pe cea
individual[. Fiecare cre]tin s[ @]i m[rturiseasc[ p[catele,
pentru a-i fi iertate. Desigur, nu este suficient[ simpla
recunoa]tere a gre]elilor, ci hot[r`rea voin\ei omului de a
r[m`ne @n bine, de a nu se mai abate de la drumul
drept[\ii278.

278

Impresionante sunt cuvintele Sf`ntului P[rinte, care zice: Ai p[c[tuit?

Nu-\i pierde n[dejdea, ci intr[ (@n biseric[), purt`nd @nainte poc[in\a. Ai
p[c[tuit? Spune-I lui Dumnezeu: am p[c[tuit Spune-\i p[catul, ca s[-]i
]tergi p[catul (Idem, Omilia XXI la Evrei, PG 63, col. 216, trad., p. 361;
Idem, Despre poc[in\[, II, PG 49, col. 285, trad., p. 12, 13; Diac. Prof.
Orest Bucevski, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur: Omiliile Despre poc[in\[,
@n rev. ST, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957, p. 626; Pr. Gh. Busuioc,
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Op. cit., p. 29).
110

IX. Sf`nta Scriptur[, tezaur de @nv[\[turi

folositoare pentru to\i oamenii
#n Biserica primelor veacuri cre]tine, lectura Sfintei
Scripturi @n cadrul cultului divin era o practic[ obi]nuit[. #n
acest sens, avem m[rturia Sf`ntului Iustin Martirul ]i
Filosoful, care spunea: #n ziua care se cheam[ ziua
soarelui, se face adunare @ntr-un singur loc ]i se citesc
epistolele ]i faptele apostolilor, sau scrierile profe\ilor, at`t
c`t permite timpul. Fragmentele scripturistice citite nu erau
fixate uniform ]i oficial, ca ast[zi. Lungimea ]i num[rul lor
depindea de condi\iile concrete, de timpul pe care @l aveau,
sau de alegerea proestosului279. Sf`ntul P[rinte are o
concep\ie strict[ despre inspira\ie, accentu`nd mai mult
factorul supranatural. Totu]i, nu va sus\ine inspira\ia
verbal[280.
Origen este convins c[ p`n[ ]i ultima liter[ a
Scripturii lucreaz[281 ]i nu exist[ nimic @n cartea sf`nt[ care
279

Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, Apologia I, cap. 67, PSB 2, p. 71;

Pr. Magistrand Simeon Stoica, Liturghia, Op. cit., p. 89.
280
A]a de pild[, @n Dialogul s[u cu iudeul Trifon, vorbe]te despre profe\i
ca despre ni]te oameni ferici\i, drep\i ]i iubitori de Dumnezeu, care au
vorbit @n Duhul Sf`nt ]i care au ar[tat cele viitoare (Drd. Simion
Todoran, Despre inspira\ia Sfintelor Scripturi, @n rev. ST, seria a II-a, an
XXXVI, nr. 5-6/1984, p. 335).
281
Fiecare cuv`nt al Scripturii divine este asemenea unei semin\e care,
odat[ aruncat[ @n p[m`nt se ramific[ @nmul\it ]i cu acest cuv`nt,
care tocmai ni s-a citit din C[r\ile sfinte: de]i la prima vedere se arat[
mic ]i ne@nsemnat, el se transform[ @n copac, dac[ @ncepe s[ fie @ngrijit ]i
tratat cu @ndem`nare duhovniceasc[ (Origen, Omilia I la Ie]ire, PG 12,
col. 297, Trad., p. 63).
111

s[ nu dea roade, @n sufletul celor ce ]tiu s[ o foloseasc[282.

El @nsu]i cuno]tea Scriptura ca pu\ini al\ii. O citeaz[ la tot
pasul, de obicei din memorie283. #i @ndeamn[ pe ascult[torii
s[i la lectura Scripturii, fiindc[ ea este folositoare pentru
m`ntuire284. Prin mijlocirea literelor Scripturii ]i prin
rev[rsarea Duhului Sf`nt, primim @n\elepciunea
supraomeneasc[ ]i darurile purt[rii de grij[ a lui
Dumnezeu pentru noi, primim cuvintele m`ntuitoare
s[dite @n fiecare liter[285. Din cuv`nt[rile profetice ]i
apostolice cunoa]tem taina cea mare, care se @mpline]te
@n Hristos ]i @n Biseric[, afl[m cum s[ ne @ndrept[m
moravurile, viciile, cum s[ ne cur[\im sufletul286. Scriptura a
282

Dup[ cum orice plant[ care ac\ioneaz[, fie asupra s[n[t[\ii trupe]ti,
fie @n alt fel, cu toate c[ nu tuturor persoanelor le este dat s[ ]tie la ce
folose]te fiecare plant[, ci doar celor ce ]i-au dob`ndit cunoa]terea lor,
adic[ botani]tilor, care le studiaz[ pentru ca s[ aduc[ folos celor ce au
nevoie de medicamente din plante, tot a]a ]i sf`ntul este un fel de
botanist duhovnicesc, care alege din scrierile sfinte fiecare iot[ ]i fiecare
stihie, c[ci @n Scripturi nimic nu este de prisos (Idem, Filocalia, PSB
7, p. 349, 350).
283
#.P.S. Nicolae Corneanu, Origen ]i Celsus. Confruntarea
cre]tinismului cu p[g`nismul, Editura Anastasia, Bucure]ti 1999, p.
31.
284
Vino acum la Iisus, medicul ceresc, intr[ @n acest salon medical al
Lui, Biserica, vezi @ntins[ acolo mul\imea bolnavilor Fiindc[ acest Iisus,
Care este medic, este ]i Cuv`ntul lui Dumnezeu, El le aduce
medicamente suferinzilor Lui nu din sucuri de ierburi, ci din
sacramentele cuvintelor Medicina sufletelor este pe l`ng[ Hristos
Fiecare trebuie s[-]i ia din aceste c[r\i, care se citesc @n Biseric[, puterea
potrivit[ a cuvintelor, ca pe ierburi vindec[toare (Idem, Omilia VIII la
Levitic, PG 12, col. 492, 493, Trad., p. 305).
285
Origen @ndeamn[: Fiul meu, s[ dai aten\ie @n primul r`nd citirii
Sfintelor Scripturi (Idem, Filocalia, PSB 7, p. 332, 334, 356; Idem,
Omilia I la Facere, PG 12, col. 161, Trad., p. 167; Idem, Omilia XX la
Iosua, PG 12, col. 921, PSB 6, p. 282).
286
Idem, Omilia II la Facere, PG 12, col. 174, Trad., p. 197.
112

fost scris[ pentru folosul nostru, nu pentru istorisirea celor

de odinioar[287.
Pentru @n\elegerea Scripturii, Origen recomand[
rug[ciunea. T`lcuirea Scripturii nu este ceva ra\ional, ci
presupune credin\[ ]i cuno]tin\e intelectuale. Credin\a este
cea care ajut[ ra\iunea ]i @i garanteaz[ o @n\elegere
obiectiv[ ]i des[v`r]it[ a Scripturii288. Toat[ Legea
Vechiului Testament, toat[ Scriptura este preg[titoare, este
pedagog spre Hristos.
Origen insist[ @n a sublinia importan\a accept[rii
inspira\iei Sfintei Scripturi. C[r\ile Scripturii nu sunt operele
unor oameni, ci au fost compuse din inspira\ia Sf`ntului
Duh. Scriptura @ndrum[ pa]ii oamenilor spre Dumnezeu. #n
toat[ opera sa exegetic[, scriitorul alexandrin pleac[ de la
ideea inspira\iei literale a Scripturii. Aceasta nu cuprinde
287

Idem, Omilia II la Ie]ire, PG 12, col. 304, Trad., p. 89. S[ nu te

minunezi cre]tine, c`nd \i se istorise]te ceea ce s-a @nt`mplat cu poporul
cel vechi. Prin taina Botezului ]i tu ai trecut cursul de ap[ al Iordanului
}i s[ nu-\i @nchipui c[ pe tine, care ascul\i acum cum \i se istorise]te
ceea ce s-a @nt`mplat cu cei de demult, nu te intereseaz[, pentru c[ toate
acestea se @mplinesc ]i cu tine @n chip duhovnicesc. C[ci dac[ vei p[r[si
@ntunericul idolatriei ]i dac[ r`vne]ti s[ ajungi la cunoa]terea legii divine,
atunci @ncepe ie]irea ta din Egipt. C`nd te-ai ata]at de mul\imile
catehumenilor Bisericii ]i ai @nceput s[ ascul\i de r`nduielile Bisericii, ai
str[b[tut ]i tu Marea Ro]ie Dar c`nd vei ajunge la izvorul duhovnicesc
al Botezului, vei intra ]i tu @n |ara f[g[duin\ei @n care, dup[ Moise,
Iisus te ia cu grij[ ]i devine @ndrum[torul noului t[u drum (Idem, Omilia
IV la Iosua, PG 12, col. 843, PSB 6, p. 242).
288
S[ avem ]i noi credin\[ deplin[, fapte des[v`r]ite ]i rug[ciuni
ne@ncetate, s[ c[ut[m s[ p[trundem cuv`ntul Lui sf`nt (Idem, Omilia
XVI la Iosua, PG 12, col. 909, PSB 6, p. 272; Idem, Omilia XX la Iosua,
PG 12, col. 925, PSB 6, p. 287; Haralambie Roven\a, Interpretarea
Scripturii dup[ Origen, R`mnicu-V`lcea, 1929, p. 35, 36). Despre
modul citirii Scripturilor, Origen spune: Nu trebuie s[ ne pierdem
cump[tul, c`nd citim Scripturile, chiar dac[ nu le @n\elegem (Idem,
Omilia XX la Iosua, PG 12, col. 924, PSB 6, p. 285).
113

@ntr-@nsa nimic de prisos. #ntre c[r\ile ei nu exist[

dezacorduri, nici neadev[ruri, nu exist[ nimic care s[ nu se
fi @mplinit. Aici cre]tinii g[sesc tot ceea ce le trebuie pentru
m`ntuire. Scriptura este un tot, din care nu se poate arunca
nimic. Nu exist[ nepotriviri @n Scriptur[, chiar dac[ noi nu
ne putem ridica la un nivel suficient de @nalt de @n\elegere289.
Mai mult dec`t cei de dinaintea lor, Sfin\ii Trei
Ierarhi au cerut ca @nv[\[tura cre]tin[, descoperit[ @n
Sf`nta Scriptur[, s[ fie mai @nt`i tr[it[, pentru a putea fi
@n\eleas[ cu adev[rat. #n Scriptur[ g[sim cuv`ntul lui
Dumnezeu, pus oamenilor la @ndem[n[290.
Sf`ntul Vasile cel Mare ne-a l[sat o bogat[ oper[
exegetic[, ar[t`nd preocuparea sa constant[ de a face ca
s[ fie cunoscut ]i @n\eles cuv`ntul lui Dumnezeu de c[tre
p[stori\ii s[i. Lucr[rile Arhiepiscopului Cezareei Capadociei,
de t`lcuire a Sfintei Scripturi, sunt cele 9 omilii
binecunoscute la Hexaimeron, cele 14 omilii la Psalmi ]i
alte 10 diverse omilii, care explic[ unele texte scripturistice.
#ns[ nu este exagerat s[ spunem c[ toat[ opera Sf`ntului
P[rinte este un vast comentariu la Sf`nta Scriptur[291.
Marele Ierarh scoate @n eviden\[ rolul important al
Sfintei Scripturi @n via\a omului, ca una ce este o adev[rat[
farmacie de ob]te, ce adun[ leacul potrivit fiec[ruia. Acolo
g[sim exemple adecvate, pentru a ne @nt[ri. Cel ce vrea s[
289

Idem, Despre Principii, IV, PG 11, col. 360; Haralambie Roven\a,

Interpretarea, Op. cit., p. 20, 21. Scripturile care au proorocit erau
inspirate de Dumnezeu (Origen, Despre Principii, PG 11, col. 352, 356,
PSB 8, p. 267, 270).
290
Pr. Dr. C-tin Corni\escu, Sfin\ii Trei Ierarhi, interpre\i ai Sfintei
Scripturi, @n rev. ST, nr. 1-2/1976, p. 89-90; Asist. Sebastian }ebu,
Sfin\ii Trei Ierarhi, modele de @n\elegre ]i tr[ire actual[ a
cre]tinismului, @n rev. MA, nr. 1-3/1976, p. 144.
291
Pr. Prof. C-tin Corni\escu, Sf`ntul Vasile cel Mare, interpret al Sfintei
Scripturi, @n rev. MO, nr. 3-4/1969, p. 308.
114

se des[v`r]easc[ pe sine, g[se]te @n Scriptur[ pilde de vie\i

sfinte, adev[rate icoane vii ]i lucr[toare, pe care s[ le
urm[m292.
Dintre c[r\i, Sf`ntul P[rinte se opre]te cu mult[
dragoste asupra Psaltirii, aceast[ vistierie ob]teasc[ de
@nv[\[turi bune, care d[ fiec[rui om, dup[ c`t[ s`rguin\[
arat[, ceea ce i se potrive]te. Psalmii t[m[duiesc r[nile
sufletelor, @ngrijesc pe cei bolnavi, @ndep[rteaz[ patimile.
Psalmii aduc lini]tea sufletelor ]i potolesc valurile
g`ndurilor, sl[besc m`nia ]i @nfr`neaz[ patimile293.
Sf`ntul Vasile cel Mare vorbe]te despre Scriptura
de Dumnezeu insuflat[. Scriptura a fost scris[ prin Sf`ntul
Duh. Inspira\ia @nseamn[ pentru el iluminare, asistare a
scriitorului, ridicarea la cel mai @nalt nivel a capacit[\ilor lui,
pentru a putea @n\elege ]i pentru a putea pune @n scris,
transmi\`ndu-ne ]i nou[, ceea ce Dumnezeu i-a descoperit.
Pentru c[ autorul este un colaborator al lui Dumnezeu, ce
transpune @n limbajul omenesc pe cele revelate294.
Sf`ntul P[rinte este con]tient de necesitatea
cur[\irii sufletului de patimile trupului, eliberarea de
@ntunericul @n care ne arunc[ grijile vie\ii, pentru a putea
@n\elege marile adev[ruri cuprinse @ntre paginile Sfintei
Scripturi295. El ne @ndeamn[ s[ nu citim Scriptura numai
292

Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 2, PSB 12, p. 120.

Idem, Omilia I la Psalmi, PG 29, col. 209, PSB 17, p. 181; Pr. Dr.
Constanin Necula, Calea virtu\ii, pedagogia Psaltirii @n exegeza la
Psalmi a Sfin\ilor Vasile cel Mare ]i Ambrozie al Milanului ]i a
Fericitului Augustin, @n Revista Teologic[, nr. 3-4/2000, p. 182, 183.
294
Pr. Prof. Dr. Mircea Basarab, Sf`nta Scriptur[ ]i interpretarea ei @n
concep\ia Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MB, an XXIX, nr. 4-6/1979,
p. 287.
295
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia I la Hexaimeron, PG 29, col. 4; Diac.
Prof. Ioan Caraza, Revela\ia divin[ @n Hexaimeronul Sf`ntului Vasile
cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXXI, nr. 1/1979, p. 119.
293

115

dup[ litera ei, pentru c[ altfel pierdem chiar esen\ialul. #n

spatele literei st[ duhul, ce poate fi primit prin ridicarea la
o @n\elegere duhovniceasc[. De aici grija Marelui Ierarh de
a scoate @n eviden\[, dincolo de litera Scripturii, cuv`ntul cel
viu, ce @l pune @n lumin[ pe Hristos. Totodat[, ne @ndeamn[
st[ruitor la lectura Sfintei Scripturi296.
T`lcuind Vechiul Testament, @l raporteaz[
permanent la Noul Testament, cu convingerea c[ Vechiul
Testament nu poate fi @n\eles f[r[ Hristos. Evenimentele
Vechiului Testament #l anun\[ pe Hristos. T`lcuirea aceasta
este nu doar hristologic[, ci ]i bisericeasc[, fiind realizat[
@n Biseric[, @n cadrul cultului ]i rostit[, prin binecunoscutele
omilii vasiliene, pentru membrii comunit[\ii biserice]ti. S[
ad[ug[m ]i permanentele str[danii ale Sf`ntului P[rinte
pentru @nt[rirea credin\ei ascult[torilor s[i297.
Sf`ntul Vasile cel Mare s-a str[duit s[ evite folosirea
abuziv[ a alegoriei, @ntrebuin\`nd metoda istorico-literar[,
dovedind subtilitate ]i logic[. Desigur, nu voia s[ desfiin\eze
alegoria ca metod[, ci doar abuzul de alegorie298. Exegeza
vasilian[ este deopotriv[, c`nd are @n vedere Vechiul
Testament, ]i una tipologic[299. Prin revela\ia nedeplin[ a
296

#ntr-una dintre epistolele sale, Sf`ntul Vasile cel Mare @ndeamn[ pe to\i
cre]tinii s[-]i petreac[ via\a @n meditarea cuvintelor dumnezeie]ti,
cuprinse @n Sf`nta Scriptur[ (Idem, Scrisoarea 261, PG 32, col. 968 si
urm., PSB 12, pg 540).
297
Pr. Prof. Dr. Mircea Basarab, Sf`nta Scriptur[, Op. cit., p. 296-299.
298
Despre cei care foloseau, pentru t`lcuirea Scripturii, doar
interpretarea alegoric[, Sf`ntul Vasile cel Mare spune c[ pun pe seama
Scripturii propriile lor idei (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia IX la
Hexaimeron, PG 29, col. 189, PSB 17, p. 171).
299
Face referire la ]arpele de aram[, tip al r[stignirii M`ntuitorului. #n
tratatul Despre Sf`ntul Duh avem detaliat[ aceast[ idee. Marea Ro]ie a
pre@nchipuit botezul. Ea a separat pe evrei de egipteni, a]a cum botezul
separ[ pe oameni de tirania diavolului. }i jertfa lui Isaac este tip al Jertfei
116

Vechiului Testament, Dumnezeu a f[cut s[ vedem mai

@nt`i umbra corpurilor, pentru ca, obi]nuindu-ne s[ vedem
soarele mai @nt`i @n ap[, s[ nu fim orbi\i la vederea luminii
celei adev[rate.
Sf`ntul Grigorie Teologul @ndeamn[ ]i el pe
cre]tini la citirea Scripturilor, pe care le socote]te de
Dumnezeu insuflate300. Totodat[, cere respectarea
contextului, evitarea interpret[rii textelor rupte din
context301.
Pentru Sf`ntul Chiril al Ierusalimului,
@nv[\[turile Bisericii noastre sunt @ntocmai precum ramurile
ce cresc din Sf`nta Scriptur[, f[r[ de care ele nici nu pot s[
existe. El @ndeamn[ pe ascult[tori ca s[ caute a afla @n toate
dovada celor spuse de Scriptur[. Sf`ntul P[rinte, vorbind
despre Scripturile inspirate, arat[ c[ Dumnezeu i-a @nv[\at
pe oameni @n cele dou[ Testamente cele necesare pentru
m`ntuirea lor302.
Importante considerente despre t`lcuirea Sfintei
Scripturi descoperim studiind ]coala antiohian[.
M`ntuitorului, iar cobor`rea Sa la iad are ca tip pe Iona, care a stat trei
zile @n p`ntecele chitului (Idem, Despre Sf`ntul Duh, PG 32, col. 121,
122, PSB 12, p. 46-48).
300
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntare la Sfintele Pa]ti, PG 36, col.
637, trad. @n vol. Cuv`nt[ri dogmatice, p. 72; Idem, Poeme dogmatice,
35, PG 37, col. 517 ]i urm.
301
Nu trebuie s[ citim, nici s[ desprindem spusele Sfintei Scripturi din
textul care le @ncadreaz[, nici s[ le t`lcuim f[r[ ajutorul celor @nrudite
(Idem, Scrisoarea 201, PG 37, col. 332; Pr. Dr. Constantin Corni\escu,
Sfin\ii Trei Ierarhi, Op. cit., p. 85).
302
Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza IV , PG 33, col. 493, 496; Pr.
Prof. D-tru Abrudan, Biblia @n preocup[rile Sfin\ilor P[rin\i, @n rev. MA,
an XXXIV, nr. 6/1989, p. 29; Dr. Constantin Iana, Concep\ia Sf`ntului
Chiril al Ierusalimului despre Sf`nta Scriptur[, ca temei al
@nv[\[turilor Bisericii @n Catehezele sale, @n rev. ST, seria a II-a, an
XIX, nr. 7-8/1967, p. 449.
117

Reprezentan\ii acesteia, @ntre care mai ales Sf`ntul Ioan

Gur[ de Aur, dar ]i Sf`ntul Chiril al Ierusalimului (care, de]i
geografic nu face parte din aceast[ ]coal[, totu]i, prin
metod[ este un antiohian) au @ndemnat neostenit pe cre]tini
s[ nu se mul\umeasc[ cu explica\iile primite la Biseric[, sub
forma t`lcuirii pericopelor citite la sfintele slujbe, ci s[
continue studiul acas[, individual. Citirea Scripturii, @n mod
organizat, sistematic, devenit[ un obicei pentru cre]tini,
aduce cunoa]terea ei temeinic[. #nc[ din vremurile acelea,
acum mai bine de 16 secole, P[rin\ii aminti\i sf[tuiau ]i
@ndemnau pe fiecare cre]tin s[ aib[ un exemplar al
Scripturii @n propria cas[. #ndemnau la o interpretare a
Scripturii f[cut[ cu m[sur[, p[str`nd leg[tura ne@ncetat[ cu
amvonul, cu predicatorii Bisericii. Cre]tinii aveau datoria, de
asemenea, ca @nainte de a veni la slujb[, ei @n]i]i s[
lectureze, acas[ fiind, pericopa evanghelic[ ce urma s[ fie
apoi explicat[ la predic[.
Cum voi ar[ta, oprindu-m[ asupra Sf`ntului Ioan
Gur[ de Aur, exegeza sa, ca de altfel a tuturor
reprezentan\ilor ]colii exegetice antiohiene, urm[re]te
preponderent sensul literal, dar ]i pe cel tipic ]i mai rar
ofer[ un sens alegoric. Este o exegez[ ziditoare suflete]te,
plin[ de echilibru, presupun`nd din partea t`lcuitorului
posedarea unor cuno]tin\e biblice, ]i nu numai, bogate.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a t`lcuit @ntreaga
Scriptur[, l[s`ndu-ne o oper[ exegetic[303, sub form[ de
303

Foarte pe scurt, aceast[ oper[ impresionant[ este alc[tuit[ din 67 de

Omilii la Facere, din 8 Omilii la Regi, 58 de Omilii la Psaltire, altele la
Profe\ii mari, la Iov ]i Proverbe. La Noul Testament s-au p[strat 90 de
Omilii la Matei, 16 Omilii la Luca, 88 Omilii la Ioan, 63 de Omilii la
Faptele Apostolilor ]i 251 de Omilii la Epistolele pauline (Pr. Teodor
Baba, Opera exegetic[ a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. MB, an
XXXVIII, nr. 4/1988, p. 27).
118

omilii, de-a dreptul impresionant[ ]i c`t se poate de

folositoare pentru zidirea noastr[ sufleteasc[. Este, @n
acela]i timp, la fel de actual[, de]i au trecut, iat[, at`tea
secole de la rostirea ei. Pentru el, Sf`nta Scriptur[,
@mpreun[ cu Sf`nta Tradi\ie constituie baza credin\ei ]i a
doctrinei cre]tine. Este destinat[ tuturor oamenilor, fiind
mijlocul de des[v`r]ire religios-moral[ ]i de dob`ndire a
m`ntuirii. Scriptura nu este destinat[ numai unui popor
anume, ci tuturor oamenilor, cu scopul de a le de]tepta
con]tiin\a moral[ ]i pentru a le cur[\a cugetul, @ndemn`ndui la @mplinirea virtu\ilor304.
Ca un ne@ntrecut p[stor de suflete, Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur era con]tient de necesitatea cunoa]terii
Sfintei Scripturi de c[tre p[stori\ii s[i, ca o condi\ie
esen\ial[ pentru apropierea lor de Dumnezeu. Le cerea de
aceea s[ calce c`t mai des, chiar zilnic, pragul Sfintei
Biserici ]i s[ asculte acolo citirea Scripturii. Era un fel de
invita\ie la lectur[, pentru ca, ajung`nd acas[, cre]tinii s[
continue studiul c[r\ilor sfinte, cu mult folos duhovnicesc.
Desigur, @ntre ascult[torii s[i erau, cei mai mul\i, oameni
mode]ti, care nu-]i puteau permite cump[rarea unui
exemplar caligrafiat. Existau @ns[ ]i oameni avu\i, care, de]i
aveau acas[ Sf`nta Scriptur[, nu o citeau, p[str`nd-o ca pe
un bibelou305.
Sf`nta Scriptur[, spune Marele Ierarh, este cel mai
potrivit medicament al sufletului nostru. Este dasc[lul
nostru permanent ]i de aceea Scriptura nu trebuie s[
lipseasc[ din casa cre]tinului ]i din lectura sa. Mai ales Noul
304

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XII la Facere, PG 53, col. 104;
Idem, Omilia LII la Ioan, PG 59, col. 296; Pr. Teodor Baba, Opera
exegetic[, Op. cit., p. 26.
305
Idem, Omilia XXIX la Facere, PG 53, col. 262, PSB 21, p. 364; Pr.
Gheorghe Busuioc, Sf`ntul Ioan, Op. cit., p. 23.
119

Testament este un adev[rat depozit de medicamente, ce

aduc alinare. Necunoa]terea Scripturilor pricinuie]te toate
relele @n via\a cre]tinului. C[ci un astfel de om se aseam[n[
cu soldatul care pleac[ la r[zboi f[r[ s[ aib[ arme306.
Impresionant este @ndemnul la lectura Scripturii @n
familie, str`ng`nd @n jurul nostru pe so\ie ]i pe copii,
@mp[rt[]indu-le cele aflate la slujb[, citind din nou textul
pericopei evanghelice. Din p[cate, oamenii g[sesc timp
pentru multe ocupa\ii inutile, dar pentru cele duhovnice]ti,
nu307.
Se cere @ns[ mai mult dec`t o simpl[ lectur[ a
Scripturii, fie ea ]i atent[ ]i repetat[. Se cere memorarea
unor versete. C`t despre cei ce erau nep[s[tori fa\[ de cele
duhovnice]ti, lor li se reaminte]te c`t[ grij[ aveau unii
dintre ei pentru ocupa\ii josnice, precum @nv[\area
c`ntecelor de lume, sau participarea la @ntrecerile de pe
hipodrom, unde aceia ]tiau numele cailor ]i ale sportivilor.
C`nd venea vorba ca s[ @nve\e pe de rost fie ]i numai
c`teva versete, motivau lipsa timpului. Unii spuneau c[
Scriptura trebuie citit[ doar de monahi ]i de clerici, uit`nd
c[ lectura aceasta este chiar o datorie. #n fine, unii motivau

306

Idem, Omilia IX la Coloseni, PG 62, col. 361, trad., p. 107-108. Nu-i

cu putin\[ s[ te m`ntuie]ti, dac[ nu cite]ti necontenit c[r\i
duhovnice]ti Avem nevoie necontenit de armele Scripturii (Idem,
Cuv`ntul III la parabola Despre bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r,
PG 48, col. 992, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXVIII, nr. 910/1976, p. 736).
307
Se cuvine s[ afierosim o zi @ntreag[ din s[pt[m`n[ predicii ]i celor
auzite la Biseric[ (Idem, Omilia V la Matei, PG 57, col. 55, 56, PSB 23,
p. 66, 67; Idem, Omilia a VI-a despre post, PG 49, col. 315, trad. de Pr.
D-tru Fecioru, @n rev. BOR, an XCI, nr. 3-4/1978, p. 235).
120

c[ familia le r[pe]te tot timpul ]i c[ nu mai au c`nd s[

citeasc[, ar[t`nd superficialitate308.
Sf`ntul P[rinte subliniaz[ autoritatea suprem[ a
Sfintei Scripturi, ce con\ine adev[ruri dumnezeie]ti, puse @n
scris de oamenii ale]i, de scriitorii sfin\i. Vede un echilibru
@ntre contribu\ia acestora ]i ac\iunea Sf`ntului Duh, @n
compunera c[r\ilor Scripturii, cu men\iunea c[ subliniaz[
rolul elementului divin, ce face ca tot ce se afl[ @n acele c[r\i
sfinte s[ fie adev[rat. Totu]i, chiar dac[ toate c[r\ile
Scripturii au fost inspirate, aceast[ inspira\ie nu se refer[ la
expresii, la cuvinte ]i litere, ci la idei, la ansamblul c[r\ilor
Scripturii309.
Pentru a @n\elege felul cum Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur t`lcuia Sf`nta Scriptur[, trebuie s[ @n\elegem ]i
principiul dup[ care el se ghida: cel al adapt[rii divine la
condi\iile firii omene]ti, @n lucrarea inspira\iei divine. Dac[
scriitorii alexandrini accentuau elementul divin din Scriptur[
]i minimalizau rolul celui uman, subliniind sensurile ascunse
ale Scripturii ]i suger`nd o t`lcuire alegoric[, ]coala
antiohian[ ]i mai ales Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @nva\[ c[
Dumnezeu a \inut seama de capacit[\ile de @n\elegere ale
oamenilor, adapt`ndu-se la limbajul, la cuvintele noastre310.
Pe l`ng[ acest principiu, se insist[ ]i asupra principiului
308

Idem, Omilia XXI la Facere, PG 53, col. 182, 183, PSB 21, p. 254,
255; Idem, Omilia II la Matei, PG 57, col. 30, PSB 23, p. 35.
309
Pr. Prof. Dr. Constantin Corni\escu, Sfin\ii Trei Ierarhi, Op. cit., p.
84). Sf`ntul P[rinte zice: Plin de Duhul Sf`nt a scris Matei Evanghelia
sa (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia I la Matei, PG 57, col. 15, PSB 23,
p. 17).
310
Pr. Prof. Iustin Moisescu, Sf`nta Scriptur[ ]i interpretarea ei @n
opera Sf`ntului Ioan Hrisostom, 1942; Pr. Prof. Vlad Prelipceanu,
Adaptarea divin[ la condi\iile firii omene]ti, @n lucrarea inspira\iei
divine, dup[ @nv[\[tura Sf`ntului Ioan Hrisostom, @n rev. ST, seria a IIa, an XI, nr. 7-8/1959, p. 403, 404.
121

acriviei, al preciziei, al des[v`r]irii, @mpotriva celor care

c[utau gre]eli @n Sf`nta Scriptur[, ba chiar contradic\ii. Dar
Sf`nta Scriptur[, fiind cuv`ntul lui Dumnezeu, nu are nimic
gre]it @n ea. Con]tient fiind de dificultatea @n\elegerii unor
locuri mai dificile din Scriptur[, Marele Ierarh arat[
necesitatea explic[rii lor din partea Bisericii, a preotului311.
Foloasele (roadele) lecturii Scripturii sunt
nenum[rate, iar Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur le-a scos @n
eviden\[. A folosit cel mai adesea exemple luate din Sf`nta
Scriptur[, urm[rind prin @ntrebuin\area lor s[ @i fac[ pe cei
care @l ascultau s[-]i schimbe @n bine via\a, pun`nd @n
practic[ regulile cuprinse @n c[r\ile revelate de Dumnezeu.
#n acest sens, cuvintele folosite de el au fost dintre cele mai
laudative312.
A]adar, citirea Scripturii @mbog[\e]te duhovnice]te
pe cre]tin, fiind cea mai potrivit[ hran[ a sufletului.
Cuvintele scurte ale c[r\ilor Sfintei Scripturi trebuie
cercetate @n ad`ncul semnifica\iei lor, iar averea pe care

311

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilie la cuv`ntul profetului Ieremia, PG

56, col. 153-162, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, nr. 3-4/1969, p.
321.
312
S-a spus c[ nici un P[rinte bisericesc nu a explicat at`t de temeinic
]i @n acela]i timp at`t de practic textele sfinte, ca Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur (Magistrand Traian Sevici, Probleme de @nv[\[tur[ ]i via\[
cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Scrisoarea
paulin[ c[tre Filipeni, @n rev. ST, seria a II-a, nr. 7-8/1960, p. 500).
Sf`nta Scriptur[ este @ntocmai cu o livad[ plin[ de felurite flori, adic[ cu
virtu\ile drep\ilor, din care putem face mai mult dec`t s[ ne desf[t[m de
frumuse\ea lor, putem s[ culegem mult folos. Scriptura este
asem[nat[ de Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i cu un izvor dulce, bun de b[ut
(Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XLIII la Facere, PG 54, col. 395, PSB
22, p. 105; Idem, Catehezele maritale, trad. de Pr. Marcel Hanche],
Sibiu 2004, p. 5).
122

ele o ascund este nespus[, fiindc[ @ntr-un cuv`nt c`t de

mic po\i g[si putere mare de g`nduri ]i nespus[ bog[\ie313.
Mult folos aduce lectura Scripturii prin faptul c[
dob`ndim r`vn[ ]i dorin\[ de a-i imita pe drep\ii ]i sfin\ii
care au binepl[cut lui Dumnezeu314. Citind Scriptura, g[sim
leac potrivit pentru fiecare necaz ce tulbur[ inima
omeneasc[, alung`nd triste\ea, @mbog[\indu-ne limba,
@ntrarip`ndu-ne sufletele, @n[l\`ndu-le spre Dumnezeu.
Aceast[ hran[ sufleteasc[ pe care o g[sim @n Sf`nta
Scriptur[ ne @nt[re]te sufletul ]i @l @n\elep\e]te, ferindu-l de
patimile ru]inoase315.
P`n[ ]i simpla vedere a Sfintelor Scripturi @l face pe
cre]tin s[ fie mai tr`ndav la s[v`r]irea p[catelor,
mustr`ndu-i cugetul. Pentru cel virtuos, vederea acestora @l
@nt[re]te ]i mai mult316. Dintre c[r\ile sfinte, recomand[ cu
c[ldur[, pentru cre]tinul @ncep[tor, Psaltirea cea plin[ de
mii de bun[t[\i. Acolo g[se]te m`ng`ierea cel ispitit, acolo
afl[ liman de sc[pare cel aflat @n str`mtorare, @n Psaltire
omul drept afl[ siguran\a m`ntuirii sale, iar omul p[c[tos
afl[ m`ng`iere317.
313

Idem, Omilia III la Facere, PG 53, col. 32, PSB 21, p. 46; Idem,
Omilia VIII la Facere, PG 53, col. 70, PSB 21, p. 99; Idem, Omilia XVIII
la Facere, PG 53, col. 154, PSB 21, p. 215; Idem, Omilia XXI la Facere,
PG 53, col. 175, PSB 21, p. 244.
314
C`nd @nv[\[m din Scriptur[ c[ drep\ii au fost @nvrednici\i de
r[splat[, nu ne vom str[dui noi oare s[ mergem pe aceea]i cale, ca s[
lu[m ]i noi, ca ]i ei, acelea]i r[spl[\i?" Idem, Omilia XXVIII la Facere,
PG 53, col. 252, PSB 21, p. 350, 351; Idem, Omilia LX la Facere, PG 54,
col. 523, PSB 22, p. 268.
315
Idem, Omilia XXIX la Facere, PG 53, col. 262, PSB 21, p. 364.
316
Idem, Cuv`ntul III la Parabola despre bogatul nemilostiv ]i
s[racul Laz[r, PG 48, col. 992, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an
XXVIII, nr. 9-10/1976, p. 737.
317
Idem, Omilia XXVIII la Romani, PG 60, col. 652, 654, trad., p. 450,
451.
123

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur r[spunde celor care

obiectau c[ le este dificil s[ @n\eleag[ cele scrise @n
Scriptur[. Lor le recomand[ s[ citeasc[ de mai multe ori ce
nu au @n\eles ]i, @n cele din urm[, s[ mearg[ la un dasc[l
mai @nv[\at, ar[t`nd r`vn[. Iar ajutorul de la Dumnezeu nu
va @nt`rzia, ca un r[spuns pentru cel r`vnitor318.
}i totu]i, lectura mecanic[ a Scripturii nu poate
nicidecum s[ aduc[ roade. De aceea, se cere cre]tinului s[
aib[ mintea treaz[, aten\ia @ncordat[, ca s[ nu treac[ peste
r`nduri, ci s[ se str[duiasc[ s[ @n\eleag[ fiecare am[nunt.
Postul este ]i el un ajutor, c[ci atunci m[dularele ne sunt
mai u]oare ]i cre]tinul este netulburat de valurile patimilor.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur este el @nsu]i un excelent exemplu
de cititor plin de r`vn[ al Sfintei Scripturi. El a citit-o cu
pasiune, a studiat-o aprofundat, a st[p`nit pe de rost mare
parte din aceasta. S-ar putea spune c[ Sf`nta Scriptur[ a
fost principalul lui dasc[l319. Prin toat[ opera sa, s-a str[duit
s[ s[deasc[ @n sufletele ascult[torilor responsabilitatea
pentru adev[rul revelat. Exegeza sa practic[ a adus
Scriptura @n mijlocul familiei cre]tine. Omiliile hrisostomice
au rea]ezat Sf`nta Scriptur[ ca pe c[l[uza vie a

318

Cel mai cunoscut exemplu este cel al famenului reginei Etiopiei

(Fapte 8), care era a]a de r`vnitor @n citirea Scripturilor ]i c[ruia
Dumnezeu i-a trimis @n ajutor pe Filip (Idem, Cuv`ntul III la Parabola
despre bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r, PG 48, col. 995, trad., p.
738, 739; Idem, Omilia XXXV la Facere, PG 53, col. 322, 324, PSB 22,
p. 17-19).
319
Idem, Omilia XXI la Facere, PG 53, col. 175, PSB 21, p. 244, 245;
Idem, Cuv`ntul III la Facere, PG 54, col. 590, trad. de Pr. D-tru Fecioru,
@n rev. GB, an XLIV, nr. 3-4/1985, p. 193; Arhim. Veniamin Micle, Citirea
]i interpretarea Sfintei Scripturi dup[ omiliile Sf`ntului Ioan Gur[ de
Aur, @n rev. Ortodoxia, an XXXII, nr. 2/1980, p. 275.
124

credincio]ilor320. Ca ]i Sf`ntul Vasile cel Mare, Sf`ntul Ioan

Gur[ de Aur nu ]i-a propus s[ fac[ exegez[ ]tiin\ific[ a
Scripturii, ci a vrut numai s[ zideasc[ spiritual pe
ascult[torii s[i.
Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti, tr[itori ]i
sus\in[tori ai Sfintei Tradi\ii. Sf`nta Tradi\ie, sum[ a
adev[rurilor cre]tine, fie ele dogmatice, sau morale, pe care
nu le afl[m @n Sf`nta Scriptur[, se g[se]te @n operele
Sfin\ilor P[rin\i. Ei socotesc fluviul revela\iei divine ca fiind
format din dou[ bra\e: Sf`nta Scriptur[ ]i Sf`nta Tradi\ie,
cea din urm[ complet`nd-o pe cea dint`i ]i fiind vrednic[
de crezare321.
Revela\ia divin[ nu s-a f[cut dintr-o dat[, ci
progresiv, @n timp. C`nd Sfin\ii P[rin\i vorbesc despre
progresul Sfintei Tradi\ii, ei @n\eleg dezvoltarea, precizarea,
clarificarea ]i definitivarea dogmelor ]i a elementelor de
via\[ cre]tin[, prezente @n Biserica de la @nceput322.
Sf`ntul Atanasie cel Mare spune despre predanie
c[ este doctrina ]i credin\a pe care a dat-o Domnul, au
vorbit-o Apostolii ]i au p[strat-o P[rin\ii. #n continuare,
Sf`ntul Vasile cel Mare sublinia: Dintre dogmele p[strate
de Biseric[, pe unele le avem din @nv[\[tura scris[, iar pe
altele le-am primit din tradi\ia apostolilor. Ambele au
aceea]i putere pentru credin\[. La r`ndul s[u, Sf`ntul
Grigorie Teologul sus\ine ]i el importan\a Tradi\iei. C`t
despre Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, el insist[ asupra rolului

320

Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Predica @n slujirea dreptei credin\e @n primele

patru veacuri, Craiova 1997, p. 203.
321
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia IV la II Tesaloniceni, PG 62, col.
488; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sf`nta Tradi\ie @n lumina Sfin\ilor
P[rin\i, @n rev. Ortodoxia, an VII, nr. 2/1956, p. 163, 164.
322
Sf`ntul Vasile cel Mare, Regulile morale, XII, PG 31, col. 724.
125

Tradi\iei, mai ales @n ceea ce prive]te t`lcuirea Sfintei

Scripturi323.

323

Sf`ntul Atanasie cel Mare, Epistola I c[tre Serapion, PG 26, col. 593,
596; Sf`ntul Vasile cel Mare, Despre Sf`ntul Duh, PG 32, col. 188, 189,
PSB 12, p. 79; Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul V teologic, 25-27, PG
36, col. 160-164; Arhidiacon Prof. Dr. Constantin Voicu, Concep\ia
patristic[ despre Tradi\ia biblic[, @n rev. MA, nr. XXX, nr. 7-8/1985, p.
415.
126

X. Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti,

dasc[lii cre]tin[t[\ii
Vorbind despre dasc[lii cre]tini, am @n vedere pe
aceia care au condus o ]coal[ catehetic[, organizat[, av`nd
un scop determinat, clar, anume preg[tirea celor care
urmau s[ primeasc[ botezul cre]tin.
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful a deschis la
Roma o ]coal[ cre]tin[, propov[duind cuv`ntul lui
Dumnezeu @n capitala imperiului. El ne d[ o pre\ioas[
m[rturie despre @nceputurile catehumenatului.
Clement Alexandrinul a fost un mare dasc[l
cre]tin, el @nsu]i conduc`nd cunoscuta ]coal[ catehetic[
din ora]ul @n care a tr[it ]i a @nv[\at. Cele mai multe
elemente de educa\ie le afl[m din binecunoscuta sa oper[
"Pedagogul". Dar cine este Acesta? Pedagogul nostru este
Hristos. Cuv`ntul, Logosul ne @nva\[ s[ ducem o via\[
moral[, s[ s[v`r]im faptele bune324. Oamenii bolnavi
trupe]te au nevoie de medic. Cei neputincio]i suflete]te au
nevoie de Pedagogul, pentru a le vindeca patimile ]i a-i
conduce la Dumnezeu. Cuv`ntul este singurul doctor care
vindec[ sl[biciunile omene]ti, care vindec[ ]i trupul ]i
sufletul. Pedagogul nostru vorbe]te deopotriv[ b[rba\ilor,
ca ]i femeilor. Cu to\ii avem acela]i Dumnezeu ]i o singur[
Biseric[, o via\[ @n comun ]i acela]i har m`ntuitor, aceea]i
m`ntuire, la care suntem to\i chema\i. Trebuie s[ lucr[m
324

Prin pildele @ncurajatoare, @nt[re]te sufletele, iar prin reguli de

conduit[, prin pilda de iubire de oameni, ca prin ni]te doctorii pl[cute la
gust, @ndreapt[ pe cei bolnavi la cunoa]terea des[v`r]it[ a credin\ei celei
adev[rate (Clement Alexandrinul, Pedagogul, I, PSB 4, p. 167).
127

acelea]i virtu\i. #nv[\[tura Pedagogului este des[v`r]it[. El

ne arat[ calea spre m`ntuire, ne @ndep[rteaz[ de @ntuneric.
#nceputul @l face botezul. Acesta, prin Duhul Sf`nt, cur[\e]te
p[catele omului. Sau, cum spune Clement Alexandrinul,
cur[\[ ochii omului, care poate astfel s[ vad[ lumina
Duhului. C[ci @ntre lumin[ ]i @ntuneric nu poate fi nici o
leg[tur[325.
#n ceea ce prive]te pe Origen, ca dasc[l la ]coala
alexandrin[, activitatea sa este bogat[ ]i constituie apogeul
acestei forme de @nv[\[m`nt cre]tin, @n Alexandria
Egiptului. Origen punea un accent deosebit pe lectura ]i
explicarea Sfintei Scripturi. }i fiindc[ nu exista o edi\ie
sigur[ a textului ei, marele scriitor a alc[tuit Hexapla sa,
care includea ]i Septuaginta. La ]coala din Alexandria se
f[ceau dou[ feluri de cateheze. Unele erau simple, pentru
catehumenii obi]nui\i, iar altele mai savante, pentru oamenii
cultiva\i ai vremii. Origen @nsu]i a comentat toat[ Scriptura.
El cople]ea pe ascult[tori cu bog[\ia credin\ei ]i a ]tiin\ei
sale326.
Detalii despre activitatea sa de dasc[l cre]tin afl[m
din Discursul pe care Sf`ntul Grigorie Taumaturgul, elevul
s[u, l-a rostit la terminarea studiilor, @n Cezareea Palestinei.
Origen a fost mai mult dec`t un profesor. A fost un prieten
al ucenicilor s[i, pun`ndu-le @n fa\[ dob`ndirea unor
nepre\uite bunuri spirituale. |elul educa\iei lui era acela de a
aprinde @n sufletele ucenicilor dragostea pentru Cuv`ntul lui
Dumnezeu327.
Origen a fost @ntocmai ca un bun agricultor, ]tiind
s[ cultive la fel de bine p[m`ntul neroditor, dar ]i pe cel
rodnic. A catalizat energiile ucenicilor s[i, aprofund`nd nu
325

Ibidem, PSB 4, p. 169, 172, 182.

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. II, p. 315, 318.
327
PSB 10, p. 23.
326

128

numai @nv[\[tura cre]tin[. A aplicat mereu principiul

psihologic, ca fundament al educa\iei, @ndep[rt`nd din
sufletul cre]tinesc tot ceea ce este r[u ]i nefolositor328.
#n ciclul studiilor pe care elevii lui Origen ]i le
@nsu]eau se num[rau ]tiin\ele naturii, sau geometria, dar ]i
dialectica. Centrul preocup[rilor @l forma @ns[ educa\ia
moral[, virtu\ile, care aduc cu ele asem[narea cu
Dumnezeu. Ucenicii erau @ndemna\i spre autocunoa]tere ]i
contemplare, spre lucrarea virtu\ilor. Totdeauna, exemplul
s[u, ca dasc[l, a fost pilduitor329. A inspirat ucenicilor
dragostea fa\[ de frumuse\ea drept[\ii ]i fa\[ de
@n\elepciunea adev[rat[ ]i de cump[tare. Toate acestea au
ca rezultat echilibrul ]i pacea sufleteasc[.
Opera de catehizare a Sf`ntului Chiril al
Ierusalimului este nu numai important[, dar, prin
p[strarea ciclului de cateheze baptismale ]i mistagogice, se
constituie @ntr-un model pentru dasc[lii cre]tini din toate
vremurile. S[ ad[ug[m ]i forma literar[, ca ]i bog[\ia de
idei teologice ce caracterizeaz[ catehezele chiriliene. Sf`ntul
P[rinte educ[ nu doar din punct de vedere religios, ci @]i
propune ]i reu]e]te s[ fac[ ]i educa\ia moral[, @ndemn`nd
pe ascult[torii s[i s[ tr[iasc[ adev[rurile credin\ei cre]tine,
ca ni]te adev[ra\i ucenici ai Domnului. Schimbarea @n bine
a celor care @mbr[\i]eaz[ cre]tinismul trebuie s[ porneasc[
a]adar de la schimbarea con]tiin\ei lor, angaj`nd sufletele,
cu intelectul, dar ]i cu voin\a ]i sim\irea.
Sf`ntul Chiril al Ierusalimului dovede]te c[ p[storul
cre]tin trebuie s[ fie mai mult dec`t un cunosc[tor al
dogmelor Bisericii, mai mult dec`t unul care pune @n
practic[ @n propria via\[ Sf`nta Scriptur[, pe care o poart[
328
329

PSB 10. p. 23-25.

PSB 10, p. 23-31.
129

@n suflet. Trebuie s[ fie ]i un educator capabil s[

@ntrebuin\eze
metode
didactice
potrivite
realiz[rii
obiectivului educa\iei cre]tine. De aceea, @n catehezele
chiriliene descoperim formulate principii ]i metode ale
@nv[\[m`ntului cre]tin. Nu mai pu\in, Sf`ntul P[rinte este ]i
un mare psiholog cre]tin, un cunosc[tor al sufletelor celor
c[rora se adreseaz[. El se caracterizeaz[ ]i prin activismul
s[u, at`t cel privit sub raportul laturii spirituale duhovnice]ti,
c`t ]i sub cel al ac\iunii cre]tine. Propune tututor membrilor
Bisericii un program de via\[ duhovniceasc[. Metoda sa
este cea ca iubirii cre]tine330.
#n Cateheza I, de exemplu, Sf`ntul Chiril al
Ierusalimului le cere cetehumenilor @nnoirea inimii ]i a
duhului, le cere s[ mearg[ pe calea evlaviei, a cucerniciei,
p[str`nd aprinse @n suflet f[cliile credin\ei. C[ci credin\a,
spune el, este punctul de plecare al zidirii suflete]ti ]i cea
care aduce libera rena]tere a @nfierii. Prin credin\[,
dob`ndim harul. Prin Botez, rena]te duhovnice]te sufletul
cre]tinului331. Cateheza a II-a insist[ asupra poc[in\ei ]i a
iert[rii p[catelor. Fiindc[ p[catul este o boal[ cumplit[, iar
renun\area la el @nseamn[ vindecarea sufletului ]i
rec[p[tarea libert[\ii. Omul p[c[tuie]te tocmai pentru c[
are libertatea de voin\[. Dar poc[in\a are mai mult[ putere
c`nd este @nso\it[ de rug[ciune, desigur, rug[ciune f[cut[
cu evlavie332. Dintre roadele poc[in\ei, cel dint`i este
milostenia. Cel ce vrea s[ se bucure de harul Duhului ]i de
darurile negr[ite ale @mp[r[\iei cerurilor, trebuie mai @nt`i s[
@nvredniceasc[ pe cei s[raci de merindele p[m`nte]ti333.
330

Pr. Mihail Bulacu, Con]tiin\a cre]tin[ dup[ Catehezele Sf`ntului

Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului, Bucure]ti 1941, p. 284-306.
331
Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza I, trad., p. 57 ]i urm.
332
Idem, Cateheza II, trad., p. 65 ]i urm.
333
Idem, Cateheza III, trad., p. 89 ]i urm.
130

#n Cateheza a IV-a, Sf`ntul Chiril al Ierusalimului ne

@ndeamn[ s[ ne cunoa]tem pe noi @n]ine. Insist[ asupra
constitu\iei dihotomice a omului. Sufletul nostru este creat
dup[ chipul lui Dumnezeu, fiind liber ]i nemuritor, cu
puterea de a face ceea ce voie]te. Se sus\ine cu t[rie liberul
arbitru, argumentele aduse fiind inclusiv din Sf`nta
Scriptur[, pe care autorul o cunoa]te ]i o utilizeaz[ @n
detaliu334. #n ce prive]te aspectele practice ale vie\ii cre]tine,
semnal[m de pild[ grija sa pentru haine, care trebuie s[ fie
deopotriv[ modeste ]i practice. Cateheza a V-a detaliaz[
tema credin\ei cre]tine, aceast[ virtute nepre\uit[ ce face pe
om s[ fie mai bogat dec`t cel care are averi nem[surate.
Exemplele scripturistice vin ]i ele s[ ne conving[ despre
importan\a credin\ei pentru m`ntuire335.
Privite @n ansamblu, Catehezele acestea se arat[ a fi
lucr[ri deosebite de zidire sufleteasc[, @n duh hristocentric.
Fiecare catehez[ este ca o nou[ piatr[ pus[ la temelia
cunoa]terii336. #ntreaga lucrare catehetic[ a ierarhului
ierusalimitean se constituie ca o \es[tur[ complex[.
Desigur, acesta nu r[m`ne doar la stadiul defini\iilor, ci
transpune @n via\[, @ndemn`nd pe ascult[tori la lucrarea
virtu\ilor, dup[ pilda celor din Sf`nta Scriptur[ ]i dup[
modelul des[v`r]it, Domnul nostru Iisus Hristos. Nu @n
ultimul r`nd, autorul se coboar[ la posibilit[\ile de receptare
ale ascult[torilor s[i337, asigur`nd astfel succesul lucr[rii de
catehizare.
Sf`ntul Vasile cel Mare a fost un dasc[l
ne@ntrecut, at`t al contemporanilor s[i, c`t ]i pentru noi, cei
334

Idem, Cateheza IV, trad., p. 104 ]i urm.

Idem, Cateheza V, trad., p. 137 ]i urm.
336
Idem, Procatehez[, trad., p. 48.
337
Idem, Cataheza IV, trad., p. 106; Pr. Mihail Bulacu, Probleme de
pedagogie catehetic[, @n rev. ST, nr. 3-6/1950, p. 236 ]i urm.
335

131

de ast[zi, care @i citim opera cu mult folos duhovnicesc. El

s-a str[duit ne@ncetat pentru ridicarea vie\ii cre]tine, g[sind
@n predic[ ]i @n exemplul personal mijloace adecvate. A fost
nu doar un foarte bun cunosc[tor al Sfintei Scripturi, ci ]i
un p[stor de suflete cu impresionante calit[\i de psiholog ]i
un cunosc[tor profund al vie\ii sociale din Cezareea
Capadociei vremurilor sale. Prin exemplul vie\ii, a fost
dasc[l, pedagog, educator cre]tin de prim rang. Via\a sa se
caracterizeaz[ prin bog[\ia realiz[rilor ]i prin experien\[. A
avut evlavie cald[ ]i dragoste p[rinteasc[ fa\[ de to\i ]i, nu
@n ultimul r`nd, spirit de jertfelnicie338.
Acest mare dasc[l a ]tiut totdeauna s[ g[seasc[
metodele cele mai potrivite pentru @ndreptarea ascult[torilor
s[i339. Adeseori, @i mustra pe ei, dar se bucura c`nd primeau
cu drag[ inim[ cuvintele sale, @ndrept`ndu-se, @nc`t
cuvintele deveneau prilej de a se aprinde mai tare @ntr-@n]ii
dorin\a unei vie\i @mbun[t[\ite. Certarea este pentru
Marele Ierarh o disciplin[ folositoare sufletului, care
cur[\e]te de petele p[catului, chiar dac[ ]tie prea bine
c[, la @nceput, aceast[ certare nu este bine primit[340.
Scoate din vistieria Bibliei mustr[ri, @ncuraj[ri, @ndemnuri,
prin toate acestea c[l[uzindu-]i ascult[torii pe c[r[rile vie\ii.

338

Protos Drd. Irineu Pop, #nv[\[minte morale ]i sociale @n opera ]i

activitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, necesare activit[\ii preo\ilor @n
vremea noastr[, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXVII, nr. 3-4/1985, p. 279;
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori ai duhovniciei,
@n rev. MB, an XVI, nr. 4-6/1966, p. 192.
339
A]a de pild[, celor care @i solicitau s[ scurteze predica sa, el le
r[spunde: Partea de timp @mprumutat[ lui Dumnezeu nu se pierde, ci se
d[ @napoi cu mare adaos (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia III la
Hexaimeron, PG 29, col. 53, PSB 17, p. 97).
340
Idem, Omilia XXI, PG 31, col. 540, PSB 17, p. 552; Idem, Omilia XII,
PG 31, col. 396, PSB 17, p. 472.
132

Sf`ntul Vasile cel Mare, prin felul cum ]i-a @ntocmit

vestitele sale R`nduieli monahale, reguli la fel de valabile ]i
ast[zi, arat[ c[ a cunoscut @n profunzimea ei firea uman[,
ca un bun psiholog. A @mbr[cat totul @n haina bl`nde\ii,
]tiind s[-i ia pe oameni cu bini]orul, conving`ndu-i ]i
f[c`ndu-i s[ accepte de bun[voie totul341. A @ndemnat
ne@ncetat la ac\iune cre]tin[, la activism, fiind un om
practic, mai @nainte de a fi teoretician. De multe ori, a reu]it
s[-]i determine ascult[torii s[ lucreze virtu\ile, @nnobil`ndu]i astfel sufletele. Exemplele nu lipsesc din cuv`nt[rile sale,
a]a cum prima dat[ privim chiar exemplul lui personal. Un
principiu ce se reg[se]te cu u]urin\[ @n centrul
propov[duirii acestuia este cel al hristocentrismului vie\ii
cre]tine342.
Numeroase ]i folositoare sunt sfaturile c[tre tineri.
Pe ace]tia @i sf[tuie]te s[ caute adev[rata podoab[,
adev[rul cre]tin, fa\[ de care @n\elepciunea p[g`n[ este
precum frunzele ce @nconjoar[ un fruct343. Sesiz[m o
atitudine de deschidere fa\[ de cultura vremii, recomandat[
tinerilor, av`nd @ns[ c[l[uz[ principiul selec\iei. C`nd poe\ii,
de pild[, "vorbesc de faptele sau cuvintele b[rba\ilor buni,
ei pot fi lua\i ca exemplu. Dar c`nd vorbesc de oameni r[i,
trebuie evitat[ imitarea lor. De aceea, trebuie s[ p[zim cu
toat[ grija sufletul, ca nu cumva, atra]i de pl[cerea
cuvintelor, s[ primim, f[r[ s[ b[g[m de seam[, ceva din
cele rele. T`n[rul, @n special, cre]tinul, @n general, s[
primeasc[ drept bune acele scrieri ale @n\elep\ilor p[g`ni
341

Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntarea funebr[, trad., p. 159; #.P.S.

Nestor Vornicescu, Aspecte ale des[v`r]irii cre]tine @n via\a ]i opera
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXX, nr. 4/1978, p. 618.
342
Pr. Dr. Gh. B@zgan, Principii omiletice @n predica Sfin\ilor Trei
Ierarhi, @n rev. MMS., an LV, nr. 3-6/1979, p. 298. 299.
343
Sf`ntul Vasile cel Mare, C[tre tineri, PG 31, col. 568, PSB 17, p. 568.
133

care au l[udat virtutea, sau au os`ndit viciul. S[ fim

@ntocmai ca o albin[, care ]tie s[ culeag[ din flori mierea344.
C`t prive]te grija fa\[ de trup ]i importan\a acordat[
sufletului ]i laturii duhovnice]ti a vie\ii cre]tine, sfatul pe
care cei mai tineri @l primesc de la Marele Ierarh este c`t se
poate de precis ]i simplu formulat, rezum`nd totodat[ ]i
stilul s[u de via\[: Trebuie s[ slujim trupului numai @n cele
necesare. Sufletului @ns[ s[-i d[m ce-i mai bun345.
Dincolo de preocup[rile sale teologice profunde,
dincolo de incomparabilele sale cuv`nt[ri, care i-au adus
supranumele Teologul prin excelen\[, Sf`ntul Grigorie
de Nazianz a fost @n egal[ m[sur[ un duhovnic346, un
dasc[l de suflete, cu dragoste cald[ pentru cei p[stori\i,
departe de orice griji pentru lucrurile lume]ti. A f[cut ]i el
lucrare de asisten\[ social[, at`t c`t i-a stat @n putere, a
ajutat pe s[raci, @mp[rt[]ind tuturor din aurul sufletului
s[u. Ca ]i ceilal\i P[rin\i mari ai Bisericii noastre, a socotit
important[ cuno]terea sufletului p[stori\ilor s[i ]i s-a
str[duit s[ @n\eleag[ fr[m`nt[rile lor l[untrice, c[ut`nd
solu\ii pentru problemele fiec[ruia @n parte. Altfel spus, a
pus tot geniul s[u @n slujba zidirii duhovnice]ti a
credincio]ilor347.
Convingerea Marelui Ierarh a fost aceea c[ lucrarea
aceasta spiritual[-moral[ a preotului nu poate da roade
dec`t @n m[sura @n care convinge liber pe om s[ pun[ @n
practic[ cele pe care el i le-a propov[duit. Altfel, ceea ce se
face cu sila este asem[n[tor unui copac @ndoit cu for\a ]i
care va reveni la pozi\ia sa de mai @nainte. Exemplul vie\ii
344

Trebuie deci s[ citi\i scrierile autorilor profani a]a cum fac albinele...
}i dup[ cum atunci c`nd culegem flori de trandafiri, d[m la o parte
spinii, tot a]a ]i cu ni]te scrieri ca acestea" (Ibidem, PG 31, col. 568,
PSB 17, p. 568-570).
345
Ibidem, PG 31, col. 581, PSB 17, p. 577.
134

personale, ca ]i @n cazul celorlal\i p[stori de suflete, are

nem[surat[ putere de @nr`urire asupra cre]tinilor. El @nsu]i
m[rturisea c[ s-a str[duit s[ nu fie precum un pictor r[u al
virtu\ii, sau ca medicul care vrea s[ vindece pe al\ii, c`t
timp el este plin de r[ni348.
Sf`ntul Grigorie Teologul, @n @ntreaga sa lucrare, s-a
socotit permanent un om al Bisericii, legat de aceasta prin
aspira\ii @nalte, t`lcuind tainele dumnezeie]ti, propov[duind
neostenit, slujind altarul lui Hristos. A fost convins c[
formarea cre]tinului @n general ]i a preotului @n special
trebuie s[ @nceap[ @n Biseric[, dup[ @nv[\[tura ei,
transpun`nd @n via\[ @nv[\[turile morale. Pentru aceasta,
cre]tinul are nevoie ]i de ]tiin\[, nu doar teologic[, ci ]i de
cea laic[, ce completeaz[ cultura349. C[ci cum altfel putem
@nv[\a pe al\ii, dac[ noi @n]ine nu suntem destul de
@nv[\a\i350.
Nu numai preg[tirea intelectual[, dar ]i exersarea
binelui, lupta pentru virtute, cu p[catul ]i reu]ita, prin
346

Pr. Prof. Dr. D-tru C[lug[r, Actualitatea ideilor pedagogice @n unele

din lucr[rile Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. MA, nr. 1-2/1974, p. 60.
347
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Geniul Sf`ntului Grigorie de Nazianz,
Bucure]ti 1937, p. 20; Pr. Dr. Gh. B@zgan, Principii, Op. cit., p. 294.
348
Pr. Dr. Gh. B@zgan, Principii, Op. cit., p. 299.
349
Sf`ntul Grigorie Teologul s-a caracterizat prin dragostea sa fa\[ de
cultur[, @n general. Pentru el, cultura a fost un proces complex de
purificare, @n[l\are ]i @nnobilare, realizat cu mult[ r`vn[, prin contact cu
]coala, cu c[r\ile ]i cu personalit[\ile. Cultura @n general include ]i pe
cea cre]tin[, l[s`nd la o parte ceea ce p[g`nii au nefolositor, chiar
d[un[tor (Diac. Asist. Ion Bria, Teologie ]i biseric[ la Sfin\ii Trei
Ierarhi, @n rev. ST, seria a II-a, an XXIII, nr. 1-2/1971, p. 395-398).
350
Sau cum spune proverbul, s[ @nve\i ol[ria @ncep`nd a face vase
mari, mie mi se pare un lucru nebunesc ]i seme\ (Sf`ntul Grigorie
Teologul, Apologie despre fuga sa @n Pont, 47, PG 35, col. 456, trad. de
Pr. Nicolae Dono], p. 75; Diac. Asist. Ion Bria, Teologie, Op. cit., p.
391, 392).
135

folosirea libert[\ii de care dispune omul, cu ajutorul harului,

toate acestea contribuie la zidirea spiritual[ a cre]tinului.
Lozinca pe care Marele Ierarh ne @ndeamn[ s[ o repet[m
ne@ncetat este: Dep[rteaz[-te de r[u ]i f[ binele! #nt`lnim ]i
la el ideea progresului continuu @n virtute351.
Ca o @nsu]ire ce i-a caracterizat pe to\i Sfin\ii P[rin\i
ai Bisericii, cur[\enia vie\ii este prezent[ ]i @n via\a Sf`ntului
Grigorie Teologul, cu convingerea sa c[ doar fiind curat,
poate s[ @i lumineze ]i s[ @i cure\e ]i pe al\ii ]i doar fiind el
@nsu]i aproape de Dumnezeu, poate s[-i apropie pe ceilal\i
de Acesta352.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a fost ]i el un mare
dasc[l ]i @nv[\[tor al Bisericii noastre. Nu voi insista asupra
numeroaselor aspecte de pedagogie cre]tin[ din opera sa.
Voi ar[ta numai cum folose]te el metoda exemplelor,
pentru a realiza lucrarea de zidire duhovniceasc[. #nv[\`nd
pe ucenicii S[i, dar ]i mul\imile de oameni, M`ntuitorul
nostru Iisus Hristos, spre a se face c`t mai bine @n\eles,
folosea exemple luate din natur[. Vorbind despre @nviere,
pleca de la binecunoscutul mod @n care bobul de gr`u,
c[z`nd @n p[m`nt, aducea road[ (Ioan 12, 24). Porumbelul
era dat ca exemplu pentru nevinov[\ia sa ]i, @n general,
studiind instinctele animalelor, putem @nv[\a lucruri
folositoare purt[rii noastre, ele fiind, cum spune Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur, adev[rate lec\ii de virtute353.

351

Ibidem, 14, PG 35, col. 424; Diac. Asist. Ion Bria, Teologie, Op. cit.,
p. 392; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori, Op.
cit., p. 194.
352
Idem, Cuv`ntul despre preo\ie, 71, PG 35, col. 480.
353
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia LXXVII la Matei, PG 58, col. 701,
PSB 23, p. 871; Idem, Omilia XII la Statui, PG 49, col. 130, trad., p. 2325.
136

#nc[ ]i mai puternice sunt exemplele luate din via\a

de zi cu zi. Dar cele mai cunoscute exemple folosite de
Marele Ierarh, pentru convingerea ascult[torilor s[i, sunt
cele luate chiar din Sf`nta Scriptur[354. Drep\ii Vechiului
Testament sunt pilde de urmat pentru noi, fiecare @n parte.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur este deplin con]tient de
faptul c[ un p[stor de suflete nu @]i poate @ndeplini menirea
sa de a-i ridica moral, duhovnice]te pe p[stori\i, dac[ ei nu
colaboreaz[, dac[ nu primesc @nv[\[tura ]i nu fac s[
devin[ lucr[toare @n propria lor via\[. Raportul preotului cu
cre]tinul care @l ascult[ este v[zut, @n modul cel mai firesc,
@ntocmai ca ]i cel al unui tat[ cu fiul lui, ca s[ folosim un
exemplu din Noul Testament, precum Sf`ntul Apostol Pavel
]i ucenicul s[u Timotei. Desigur, dasc[lul trebuie s[ fie
exemplu, o icoan[ vie, prin vie\uirea sa cre]tineasc[.
R[spunz`nd str[daniilor preotului, ascult[torii s[i @n acela]i
timp @l @ncurajeaz[. Sau, cum spune Sf`ntul P[rinte, nimic
nu poate @nsufle\i at`t pe un vorbitor ca aten\ia
ascult[torilor355.
P[storul de suflete este @n acela]i timp doctor al
celor @ncredin\a\i lui. Dar medicul nu poate face mai mult
dec`t s[ prescrie leacul potrivit. Mai departe, depinde de cel
bolnav, care poate primi, sau poate refuza tratamentul.
Pentru preot, doctoria pe care o ofer[ el este cea a
@nv[\[turii duhovnice]ti. Cel ce are grij[ s[ o primeasc[, va
sc[pa de boala p[catului, devenind s[n[tos, cu condi\ia ca
s[ aib[ mintea treaz[, s[ arate zel, nicidecum s[ fie tr`ndav.
Marele Ierarh ]tie c[, tr`ndav fiind sufletul nostru, el are
354

Idem, Omilia XIII la Filipeni, PG 62, col. 273, trad., p. 134, 135;
Idem, Omilia XXVI la Facere, PG 53, col. 237, PSB 21, p. 328; Idem,
Omilia IV la Coloseni, PG 62, col. 329-331, trad., p. 50-54.
355
Idem, Omilia IV la Facere, PG 53, col. 45; Idem, Omilia II la Filimon,
PG 62, col. 711.
137

nevoie zilnic de medicamentul, de hrana duhovniceasc[,

pentru a tr[i @n chip curat ]i a se feri de uneltirile celui
viclean356.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a fost mereu deschis
suflete]te c[tre ascult[torii s[i. Atunci c`nd ei transpuneau
@n via\[ ceea ce auzeau de la acesta, sporind duhovnice]te,
Marele Ierarh se bucura, a]a cum se bucur[ fiecare dasc[l,
atunci c`nd ]colarii s[i \in minte ceea ce el @i @nva\[. De
aceea, zicea: Cu c`t v[d c[ @n voi cresc mai mult apele
duhovnice]ti, cu at`t cre]te ]i @n mine izvorul pentru zidirea
voastr[ ]i pentru folosul sufletesc. Silin\a pe care o depune
este neostenit[ ]i se arat[ mereu cu luare aminte,
pov[\uindu-i pe calea virtu\ii357.
Grija pentru educa\ia celor mai mici cre]tini
(copiii). Prima grij[ a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, c`nd
vorbim de preocuparea sa pentru formarea sufleteasc[ a
membrilor celor mai mici ai Bisericii, a fost ca ei s[ fie
crescu\i @n spiritul credin\ei ]i al temerii de Dumnezeu358. Pe
cei tineri, @i opre]te din pornirile v`rstei lor cu sfatul s[u ]i
cu teama, @ndep[rt`ndu-le patimile din suflete, cer`ndu-le
s[-]i p[zeasc[ cur[\enia trupeasc[ ]i sufleteasc[, r[m`n`nd
@n apropierea p[rin\ilor lor. Mult[ aten\ie acord[ felului cum
tinerii se @mbr[cau, sau se @nc[l\au, evit`nd exager[rile,
risipa inutil[ pentru tot felul de mofturi, luxul ]i
356

Idem, Omilia XI la Facere, PG 53, col. 95, PSB 21, p. 133; Idem,
Omilia IV la Facere, PG 53, col. 45, PSB 21, pg 64; Idem, Cuv`ntul VII
la Facere, PG 54, col. 608, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. GB, an XLIV,
nr. 7-9/1985, p. 500.
357
Idem, Omilia VIII la Facere, PG 53, col. 70, PSB 21, p. 98; Idem,
Omilia XI la Facere, PG 53, col. 94, PSB 21, p. 132; Idem, Omilia XLI la
Facere, PG 53, col. 375, PSB 22, p. 79, 80.
358
Teodor M. Popescu, P[rin\ii cre]tini ca educatori (Sf`ntul Apostol
Pavel, Clement Alexandrinul ]i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur despre
educa\ia cre]tin[), @n rev. GB, an VIII, nr. 1-2/1949, p. 90.
138

compromisurile. Sprijinul tinerilor putea veni de la p[rin\ii

lor, cu judecat[ s[n[toas[ ]i s[n[to]i la suflet, c[ci p[rin\ii
erau primii care puteu s[ @i @ntoarc[ din r[t[cire, cultiv`ndule buna cuviin\[ a sufletelor359.
Grija p[rin\ilor trebuie s[ fie permanent[, @ncep`nd
din copil[rie, pentru a-i familiariza pe copii cu facerea
semnului Sfintei Cruci ]i pentru a-i cre]te @n respectul fa\[
de cele sfinte. Astfel, vor rezista @mprejur[rilor grele ale
vie\ii, dob`ndind virtutea sufleteasc[, ar[t`nd iubire de
oameni, lips[ de r[utate. Vor avea team[ de Dumnezeu ]i
de judecata de apoi. P[rin\ii care se @ngrijesc de copiii lor
a]a cum se cuvine, vor primi cuvenita r[splat[ de la
Dumnezeu360.
#n lucrarea de educa\ie cre]tin[, Fericitul Augustin
accentueaz[ dragostea, ca principiu de c[l[uzire a activit[\ii
sale. A ]tiut s[ @i atrag[ pe ascult[tori la credin\[, de acolo
@naint`nd ]i spre celelalte virtu\i cardinale ale cre]tinismului.
#i @ndemna ]i la smerenie, sau la @ndep[rtarea de r[t[cirile
morale. O alt[ metod[, care scoate @n eviden\[ calit[\ile
sale de dasc[l cre]tin, este cea prin care \inea mereu treaz[
359

Unui p[rinte care nu se @ngrijea de odrasla sa @i spune: Un t`n[r de a

c[rui educa\ie nu te ocupi este ca un p[m`nt pe care cresc numai spini
(Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XLIX la Matei, PG 58, col. 502-204,
PSB 23, p. 574-576; Idem, Omilia LIX la Facere, PG 54, col. 518, PSB
22, p. 260).
360
Pe un astfel de om @l @ndeamn[ astfel Marele Ierarh: #nva\[-l ca s[ fie
om bun ]i cinstit, fiindc[ astfel va putea ]i averile s[ le st[p`neasc[.
Dac[ copilul este r[u, chiar dac[ i-ai l[sa lui milioane, l-ai f[cut mai
r[u. C[ci pe cei care nu au fost crescu\i cre]tine]te, averea @i face s[
s[v`r]easc[ ]i mai multe rele (Idem, Omilia XII la I Corinteni, PG 61,
col. 106, trad., p. 164; Idem, Omilia XXI la Efeseni, PG 62, col. 154,
trad., p. 220; Idem, Omilia VI la I Tesaloniceni, PG 62, col. 433, trad., p.
228; Idem, Omilia II la II Tesaloniceni, PG 62, col. 478, trad., p. 305;
Idem, Omilia IX la I Timotei, PG 62, col. 5467, trad., p. 80).
139

aten\ia oamenilor, @mprosp[t`ndu-le aten\ia ]i interesul.

Avea @n vedere diversitatea st[rilor suflete]ti ]i a factorilor
care concur[ la formarea intelectual[ ]i mai ales moral[ a
cre]tinilor. Se ar[ta plin de dragoste fa\[ de p[stori\ii s[i ]i
de dorin\a de a le face bine. Era plin de r`vn[ ]i voia ca
ascult[torii s[ cread[ ceea ce aud, s[ spere ceea ce cred ]i
s[ iubeasc[ ceea ce sper[361.

361

Pr. Prof. Dr. Petre Procopoviciu, #ndrum[ri catehetice @n lucrarea

Fericitul Augustin: De catechizandis rudibus, @n rev. MA, an III, nr. 34/1958, p. 257-262; Pr. C. Grigora], Fericitul Augustin ]i locul lui @n
pedagogia cre]tin[, @n rev. Teologie ]i Via\[, an II (LXVIII), nr. 810/1992, p. 77.
140

XI. Rolul cuv`ntului lui Dumnezeu @n lucrarea

de zidire sufleteasc[
Sfin\ii P[rin\i au propov[duit neobosit cuv`ntul lui
Dumnezeu @n Biseric[, pentru a fi asimilat de fiecare dintre
cre]tini, @ns[ nu @n mod abstract, ci ca pe un adev[r de
via\[. Cuv`ntul este a]adar pentru ace]tia mijlocul de
transmitere ]i explicare a doctrinei Bisericii. Ei sunt
predicatori populari ]i iubi\i de ascult[torii lor. S-au cobor`t
la puterea de @n\elegere a acelora. Limbajul lor este ]lefuit,
rafinat, frumos. Dar, dincolo de forma atr[g[toare a
scrierilor patristice, fondul lor este bogat din punct de
vedere teologic. Mai ales @ns[, cuv`ntul Sfin\ilor P[rin\i a
avut o neb[nuit[ putere de @nr`urile asupra sufletelor
ascult[torilor, determin`ndu-le voin\a s[ treac[ la lucrare, la
ac\iune cre]tin[. Puterea de convingere este pe m[sura
harului de care s-au @nvrednicit. S[ ad[ug[m, ca factori care
au favorizat pozitiv lucrarea aceasta ]i credin\a lor
nezdruncinat[, al[turi de leg[tura cu credincio]ii pe care @i
p[storeau ]i cu exemplul propriei lor vie\i362.
#n Apologia I a Sf`ntului Iustin Martirul ]i
Filosoful se arat[ locul predicii @n cadrul slujbei Sfintei
Liturghii din vremea sa: Dup[ citirea memoriilor
Apostolilor, spune Sf`ntul P[rinte, sau a scrierilor profe\ilor,
proestosul, printr-un cuv`nt, d[ sfat ]i @ndemn la imitarea
acestor frumoase fapte (Apologia I, cap. 67). Predica f[cea
362

Diacon Asistent Ion Bria, Teologie, Op. cit., p. 81, 82; Drd. Ioan D.
Popa, Opera Sfin\ilor P[rin\i din epoca de aur ca izvor al predicii, @n
rev. ST, seria a II-a, an XXII, nr. 5-6/1970, p. 430, 431, 438.
141

parte din Sf`nta Liturghie ]i se rostea dup[ citirea pericopei

evanghelice, la ea particip`nd ]i catehumenii, care se
familiarizau astfel cu @nv[\[tura cre]tin[363.
Sf`ntul Vasile cel Mare a ap[rat credin\a Bisericii
prin cuv`ntul s[u rostit, prin predic[. S-a dovedit a fi o
personalitate inconfundabil[. Prin felul cum a propov[duit
Evanghelia lui Hristos, prin procedeele folosite @n lucrarea
sa pastoral[, @n rela\ia cu cre]tinii, prin spiritul s[u practic,
dar ]i prin forma\ia teologic[ @nalt[, prin for\a caracterului
s[u, a exercitat asupra contemporanilor o influen\[
deosebit[. Via\a sa a fost una de lupt[, iar sim\ul
responsabilit[\ii nu i-a lipsit niciodat[. Este responsabilitatea
p[storului de suflete fa\[ de cei @ncredin\a\i lui, dar ]i
responsabilitatea Marelui Ierarh pentru @ntreaga Biseric[ a
lui Hristos, pentru a c[rei unitate a luptat cu mult zel.
Sf`ntul P[rinte @i @ndeamn[ pe cre]tini s[ fie deschi]i cu
inima ]i cu sufletul ]i s[ cuprind[ cu mintea @nv[\[turile
cre]tine. Cuv`nt[rile sale poart[ amprenta personalit[\ii lui
inconfundabile, a iubirii ]i a d[ruirii acestuia pentru t`lcuirea
cuv`ntului lui Dumnezeu. Marele Ierarh a fost mereu
con]tient de
responsabilitatea misiunii sale de
propov[duitor al cuv`ntului lui Dumnezeu. A ap[rat cu
ardoare @nv[\[tura ortodox[ fa\[ de erorile ariene. A vorbit
oamenilor @ntr-un stil limpede, elegant, curg[tor, profund
influen\at de cultura clasic[ pe care ]i-o @nsu]ise364.
Sf`ntul Grigorie Teologul ne-a l[sat nou[
discursuri, cuv`nt[ri, @n num[r de 45. Unele sunt despre
Sf`nta Treime, altele sunt rostite la s[rb[tori ]i altele sunt
363

Pr. Magistrand Simeon Stoica, Liturghia, Op. cit., p. 88.

Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Predica @n slujirea, Op. cit., p. 161, 179;
Arhim. Veniamin Micle, Sf`ntul Vasile cel Mare, predicator al
cuv`ntului lui Dumnezeu, @n rev. MB, an XXIX, nr. 10-12/1979, p. 613630.
364

142

panegirice la sfin\i. El este un organizator ne@ntrecut al vie\ii

duhovnice]ti, un tr[itor pios al teologiei, un ad`nc cuget[tor
despre Dumnezeu. Fiecare cuv`ntare a sa are ]i un cuprins
moral, cu sfaturi practice pentru via\[, ce se @mpletesc cu
@nv[\[turile dogmatice. Alte cuv`nt[ri au un cuprins social,
vorbind despre pace ]i armonie @ntre cre]tini. Cuv`ntarea a
XIV-a, numit[ Despre iubirea s[racilor, arat[ grija pe care
a ar[tat-o fa\[ de fra\ii no]tri nevoia]i. Marele Ierarh a fost ]i
un bun psiholog, iar cuv`nt[rile lui creaz[ o atmosfer[
familiar[, de convorbire intim[ cu ascult[torii. Autorul vrea
pe de o parte s[ @i instruiasc[ pe credincio]i, iar pe de alt[
parte s[ creeze convingeri religios-morale365.
Sf`ntul Grigorie Teologul ]tie c[, pentru bolile
trupe]ti, nu se aplic[ totdeauna aceea]i doctorie, ci potrivit[
pentru fiecare @n parte. Tot astfel, sufletele cu diferitele boli
se vindec[ cu diferite @nv[\[turi ]i prin felurite mijloace.
Unii oameni pot fi vindeca\i cu cuv`ntul, iar al\ii, prin pilda
vie\ii preotului. Pe cei lene]i ]i greu de mi]cat spre bine,
trebuie s[-i de]tep\i cu lovitura cuv`ntului. Iar pe cei cares greu de st[p`nit @n porniri, pe ace]tia @i faci mai buni dac[i str`ngi ]i @i opre]ti cu cuv`ntul. Pentru unii oameni,
mustrarea este folositoare. Pentru al\ii, este de ajuns sfatul.
Unii se pot @ndrepta, dac[ sunt mustra\i @n v[zul lumii, iar
pentru al\ii este mai bun sfatul @n tain[. Fa\[ de al\i
oameni, este mai bine s[ treci chiar cu vederea unele din
faptele lor Pe unii trebuie s[ te m`nii, f[r[ ca @n sufletul
t[u s[ fii m`niat pe ei Adeseori e mai folositor ca pe unii
s[-i birui, iar de al\ii s[ te la]i biruit366.
365

Constantin P@rvu, Actualitatea omiletic[ a Sf`ntului Grigorie de

Nazianz, @n rev. MO, an VII, nr. 5-6/1955, p. 300, 304, 305.
366
Doctoriile pentru vindecarea sufletelor sunt foarte diferite. Unora le
este bun[ ]i folositoare o doctorie, altora o doctorie contrar[, dup[ cum
sunt timpurile ]i @mprejur[rile ]i dup[ cum o prime]te temperamentul
143

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur s-a str[duit f[r[ odihn[

s[ apropie pe oameni de Dumnezeu. De aceea, p[stori\ii s[i
@l iubeau ca pe p[rintele sufletelor ]i inimilor lor. Iar el @i
numea copii ai s[i. Marele Ierarh a folosit @n lucrarea
pastoral[ mai ales cuv`ntul rostit, prin care ]i-a @ndeplinit
magistral misiunea. Noi ast[zi putem numai s[ citim acest
cuv`nt ]i acela par\ial p[strat. Nu @n\elegem @ns[ pe deplin
puterea lui oratoric[, dar ne @nc`nt[ ]i uime]te frumuse\ea
cuv`nt[rilor hrisostomice, chiar dac[ efectul este departe de
cel pe care l-ar fi putut crea arta oratoric[ a Sf`ntului Ioan
Gur[ de Aur367.
Marele P[rinte al Bisericii noastre era @nzestrat cu
un sim\ psihologic aparte, cunosc`nd mecanismele voin\ei
omene]ti. #]i sprijinea totodat[ @ndemnurile prin exemplul
propriei vie\i, tr[it[ la @n[l\imea principiilor evanghelice.
Lupt`ndu-se s[-i fac[ pe oameni mai buni, @i convingea nu
doar prin cuvintele, ci ]i prin faptele sale. Era pe deplin
con]tient c[ argumentul propriei vie\i a preotului nu poate fi
@nvins de nimic. Oric`te cuvinte frumoase ar rosti, dac[
via\a sa nu este la fel de frumoas[, nu va convinge pe
nimeni. For\a cre]tinului @n general vine din faptele, nu din
cuvintele sale. #ntreaga oper[ hrisostomic[ este dublat[ de
o lucrare pastoral[, misionar[ ]i filantropic[ excep\ional[,
nu una realizat[ periodic, ci continuu, cotidian[. #ns[ nu
numai exemplul vie\ii sale a avut rolul de a favoriza lucrarea
Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, ci ]i preg[tirea lui teologic[, @n
celor ce trebuie vindeca\i. Convingerea Sf`ntului Grigorie Teologul este
c[ doar experien\a @ns[]i ]i cazurile concrete cu care se confrunt[
duhovnicul dau lumina, pentru vindecarea sufletului p[stori\ilor
(Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`nt de ap[rare despre fuga sa, al II-lea
teologic, PG 35, col. 437-441, trad., p. 233-235).
367
Magistrand Simion S. Caplat, Problema formei @n predica Sf`ntului
Ioan Gur[ de Aur, @n rev. BOR, an LXXXIII, nr. 7-8/1965, p. 712.
144

special, ]i intelectual[, cultural[, @n general ]i, nu @n ultimul

r`nd, oratoric[. Personalitatea sa, privit[ @n ansamblu, este
complex[368.
Propov[duind cuv`ntul lui Dumnezeu, Sf`ntul
P[rinte a fost convins c[ @mpline]te voia lui Dumnezeu, dar
@n acela]i timp, lucreaz[ pentru m`ntuirea semenilor ]i a
p[stori\ilor s[i. #n spiritul acestei lucr[ri se @nscrie @ntreaga
sa via\[. Puterea predicii ]i @n general a lucr[rii hrisostomice
vine ]i din faptul c[ ea se ad[pa din experien\a
duhovniceasc[ liturgic[ a Marelui Ierarh, care @i lumina
mintea ]i @i d[dea c[ldura s[ se apropie de sufletele
oamenilor. #n acela]i timp sim\im nem[rginita dragoste a sa
pentru M`ntuitorul369.
Predica hrisostomic[ are caracter misionar,
militant, popular ]i de mas[, urm[rind s[ apere ortodoxia.
A]a a fost cazul go\ilor arieni, afla\i @n apropierea
Constantinopolului, pe care Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, prin
tactul s[u pastoral, ce izvora din iubirea p[storului pentru
sufletele credincio]ilor sortite pieirii, i-a readus la Biseric[.
Le-a dat un l[ca] de slujb[, slujitori ]i a hot[r`t s[ se
oficieze serviciile religioase @n limba lor, iar go\ii au r[mas
astfel ortodoc]i. #n acest fel, Marele P[rinte bisericesc a
dovedit c[, de multe ori, mijloacele pastorale @n\elept
folosite, pot fi mai eficiente dec`t cele dogmatice370.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, vorbind ca nimeni altul
despre preo\ie, vede pe preot, p[rintele spiritual ]i
368

Pr. Prof. D-tru Belu, Cu privire la predic[ @n concep\ia Sf`ntului

Ioan Gur[ de Aur, @n rev. MA, an III, nr. 3-4/1958, p. 272-275, 282.
369
Diac. Prof. Nicolae Balc[, C`teva tr[s[turi ale Sf`ntului Ioan
Hrisostom ca predicator, @n rev. ST, seria a II-a, an XX, nr. 7-8/1978, p.
507, 508.
370
Pr. Dr. Ioan B[j[u, Sfin\ii Trei Ierarhi, ap[r[torii Ortodoxiei, @n
Analele Universit[\ii din Craiova, seria Teologie, an II, nr. 2/1997, p. 97.
145

@ndrum[torul duhovnicesc, @n gr[dina florilor celor mai

alese ale calit[\ilor morale, de care trebuie s[ se
@nvredniceasc[. Fiindc[ lucrarea preotului nu poate avea
succes dac[ el @nsu]i nu tr[ie]te @mbun[t[\it duhovnice]te
]i nu este des[v`r]it @n rug[ciune, @ntrec`ndu-i pe ceilal\i. #n
misiunea sa @nv[\[toreasc[ ]i pastoral[, a dovedit c[ are
bogate cuno]tin\e teologice, bazate pe Scriptur[ ]i Tradi\ie,
pe care @n decursul vie\ii ]i le-a amplificat, @mbog[\it
continuu371.
Prin
toat[
lucrarea
sa,
Arhiepiscopul
Constantinopolului pune @n valoare, pentru p[stori\i,
tezaurul @nv[\[turilor revelate, ca unul ce cuno]tea at`t de
bine sensul cel autentic al cuv`ntului dumnezeiesc,
aplic`ndu-l la situa\iile concrete ale vie\ii. El simte c[
@ndepline]te o misiune de credin\[, simte, ca p[stor de
suflete, c[ lucreaz[ potrivit poruncii M`ntuitorului. Vrea s[-i
elibereze de sub robia p[catului, integr`ndu-i @n comuniunea
de via\[ cu Dumnezeu ]i cu semenii. Propov[duirea
hrisostomic[ nu urm[re]te scopuri pur dialectice, ci vrea
ca, prin @nv[\[tur[, s[ transforme l[untric pe p[stori\i. Nu
este cuv`ntul unui cre]tin de r`nd, ci al acestui ne@ntrecut
conduc[tor duhovnicesc, @nsufle\it de harul Sf`ntului Duh,
har d[ruit lui prin hirotonie. De asemenea, Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur a lucrat cu convingerea c[ misiunea sa vine de
la Duhul Sf`nt. #n aceast[ slujire a semenilor, din pozi\ia de
p[rinte duhovnicesc, a avut ca model permanent de urmat
pe Sf`ntul Apostol Pavel. Talentul s[u oratoric, u]urin\a
vorbirii era dublat[ de o inteligen\[ vie, cu care vedea ]i
@n\elegea starea sufleteasc[ a p[stori\ilor. Ca un dasc[l, a
studiat toat[ via\a, pentru a putea @nv[\a el @nsu]i pe ceilal\i.
371

Drd. Simion S. Caplat, Profilul predicatorului cre]tin dup[ Sf`ntul

Ioan Gur[ de Aur, Sf`ntul Grigore Dialogul ]i Fericitul Augustin, @n
rev. ST, seria a II-a, an XVIII, nr. 7-8/1966, p. 494, 495, 501-505.

146

Studiul s[u se @nr[d[cina mai @nt`i @n cunoa]terea temeinic[

a Scripturilor, @ndemn`ndu-i ]i pe ceilal\i la cunoa]terea
c[r\ii sfinte372.
Cuv`ntul Marelui Ierarh ]i predicator nu era c`tu]i
de pu\in abstract, ci se adresa unor oameni reali, concre\i,
pe care @i avea @n fa\a sa, pe care @i p[storea, le cuno]tea
sufletele ]i condi\iile de via\[. Predicatorul @nsu]i tr[ia @n
clocotul vie\ii sociale ]i ar[ta perseveren\[ @n umanizarea ei,
@n rezolvarea problemelor legate de binele comun, pentru
asanarea nedrept[\ilor sociale. Ca o mo]tenire, pentru
cre]tinii ]i @n special pentru preo\ii din toate timpurile, a
l[sat @ndemnul de a nu se @nchide @n ritualism ]i nici @n
specula\ii dogmatice, ci, dimpotriv[, ca preotul s[ se
deschid[ c[tre societate, c[tre semeni ]i @mbun[t[\irea
s[n[t[\ii lor morale373.
Opera hrisostomic[ se na]te din ardoarea sufletului
autorului ]i din t[ria credin\ei acestuia. El este un spirit
practic, puternic ancorat @n realit[\ile vie\ii ]i adev[rului
cre]tin. Se adreseaz[ mai @nt`i inimii celor pe care @i
p[store]te. Tr[ie]te cele pe care le @nva\[. Se face p[rta]
sim\[mintelor ascult[torilor, cu st[rile lor suflete]ti, cu
puterea terapeutic[ a cuv`ntului s[u. Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur ne apare acum, dup[ 17 secole, ca un mare p[stor ]i
misionar cre]tin. #n rezolvarea problemelor cu care se
confrunt[, pune baz[ at`t pe tactul s[u pastoral, c`t ]i pe
nem[rginita sa iubire p[rinteasc[, rev[rsat[ prin
sim\[mintele pe care le arat[ fa\[ de cei c[rora se
adreseaz[. }tie totdeauna s[ lucreze dup[ @mprejur[rile
specifice, dup[ st[rile suflete]ti ale oamenilor, urm[rind ]i
reu]ind @n acela]i timp ap[rarea credin\ei fa\[ de r[t[ciri ]i
372

Pr. Prof. D-tru Belu, Predicatorul @n concep\ia Sf`ntului Ioan Gur[

de Aur, @n rev. BOR, an LXXVII, nr. 3-4/1959, p. 357-360, 364-369.
373
Ibidem, p. 378, 381.
147

m`ntuirea sufletelor oamenilor. #ntre mijloacele folosite se

num[r[ ]i dorin\a de a trezi con]tiin\ele ]i responsabilitatea
cre]tinilor. Inepuizabil @n efortul s[u, Sf`ntul P[rinte este plin
de convingere @n ceea ce face. Ca preot @n Antiohia, sau ca
arhiepiscop al Constantinopolului, predica de mai multe ori
pe zi, ar[t`nd grij[ fa\[ de sufletele @nsetate ca s[ asculte
cuv`ntul lui Dumnezeu. Cuv`nt[rile hrisostomice abund[ @n
sfaturi ]i @ndemnuri p[rinte]ti, iar frumuse\ea stilului s[u se
revars[, @nfl[c[r`nd inimile ascult[torilor374.

374

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @nseamn[ deopotriv[ frumuse\e de grai,

elocin\[ cre]tin[, cuantum de crea\ie, erudi\ie, d[ruire f[r[ seam[n @n
p[strarea ]i ap[rarea credin\ei celei adev[rate ]i drepte, credin\a cre]tin[
ortodox[ (Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Predica @n slujirea dreptei credin\e @n
primele patru veacuri, Craiova 1997, p. 198, 204, 221, 222).
148

XII. P[storul de suflete, ca model pentru

p[stori\ii s[i
Sfin\ii P[rin\i, @n general, au accentuat importan\a
tr[irii morale a p[storului cre]tin de suflete, ce trebuie s[
devin[ model de via\[ pentru p[stori\i, un model viu.
Sf`ntul Grigorie Teologul @l @ndemna astfel pe unul dintre
ace]tia, zic`nd: S[ devii tu @nsu\i lumin[ ]i a]a s[
luminezi. #n general, via\a Sfin\ilor P[rin\i este bogat[ @n
realiz[ri ]i pe drumul deschis de ei au mers mul\i ucenici ai
acestora, @nc[ ]i p[g`ni. Au fost a]adar cu mult mai mult
dec`t vesti\i oratori cre]tini. Au fost tr[itori, plini de evlavie
]i nem[surat[ iubire de semeni375.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur dezvolt[ pe larg
@nv[\[tura aceasta, @n numeroasele sale cuv`nt[ri. Pentru el,
p[storul de suflete trebuie s[ se eviden\ieze prin cur[\ia sa
de p[cate. Ceilal\i oameni, de-ar p[c[tui de mii de ori, pot
dob`ndi iertare. Dar dasc[lul dac[ p[c[tuie]te va primi
cea mai mare pedeaps[376. Munca p[storului de suflete
pare mic[, pare chiar ne@nsemnat[, dar ea cere multe
osteneli, care @l fac pe acesta vrednic de plata sa. Trebuie s[
fie slujitorul tuturor377.
375

Arhidiac. Prof. Dr. Constantin Voicu, Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. MA,
an XXII, nr. 7-9/1977, p. 504; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca
@ndrum[tori, Op. cit., p. 192; Asist. Sebastian }ebu, Sfin\ii Trei
Ierarhi, modele alese de @n\elegere ]i tr[ire actual[ a cre]tinismului,
@n rev. MA, nr. 1-3/1976, p. 144.
376
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 231, PSB
23, p. 185; Idem, Omilia VI la Efeseni, PG 62, col. 46, trad., p. 58.
377
Ceea ce face \[ranul c`nd trage cu plugul ]i despic[ brazdele
p[m`ntului, aceasta face ]i cel ce m`nuie plugul @nv[\[turii, s[dind @n
149

Credin\a ]i iubirea de semeni reprezint[ dou[ dintre

cele mai importante virtu\i, prin care p[storul de suflete se
arat[ ca model vrednic de urmat. El trebuie s[ fac[ mai
@nt`i ceea ce @nva\[, av`nd pe Sf`ntul Apostol Pavel ca
pild[. S[ fie ca un lumin[tor al celorlal\i, sau ca aluatul, ce
cre]te. C`nd @ns[ prin p[catele sale @i sminte]te ]i pe
ceilal\i, va primi pedeaps[ ]i mai mare378. P[storul de
suflete r[m`ne @nv[\[tor al celorlal\i @n fiecare clip[ a vie\ii
sale, ]i c`nd gr[ie]te, ]i c`nd tace, ]i c`nd st[ la mas[ ]i
c`nd orice face, ]i din mers, ]i din privire ]i din \inut[, @ntrun cuv`nt, din tot. Pentru aceasta, s[ @l respect[m cum se
cuvine379.
Sf`ntul Vasile cel Mare aseam[n[ slujirea
preo\easc[ cu cea @ngereasc[. Cere preo\ilor fric[ de
Dumnezeu, reamintindu-le chemarea lor pentru slujirea
cereasc[380.
Asemenea celorlal\i Sfin\i P[rin\i, Sf`ntul Grigorie
Teologul este con]tient de sublimitatea slujirii preo\e]ti, de
r[spunderea ei mare ]i se simte el @nsu]i nevrednic a o
primi. #n lucrarea sa despre preo\ie arat[ idealurile preo\iei,
sufletele ucenicilor s[m`n\a dumnezeie]tilor @nv[\[turi (Idem,
Catehezele baptismale, trad., p. 120; Idem, Omilia VIII la Efeseni, PG
62, col. 55, trad., p. 71; Idem, Omilia XXXII la Matei, PG 57, col. 383,
PSB 23, p. 399).
378
Idem, Omilia LXXV la Matei, PG 58, col. 690, PSB 23, p. 853; Idem,
Omilia XX la I Corinteni, PG 61, col. 168, trad., p. 266; Idem, Omilia
XXIII la I Corinteni, PG 61, col. 189, trad., p. 304; Idem, Omilia XXXII la
I Corinteni, PG 61, col. 265, trad., p. 431; Idem, Omilia X la I Timotei,
PG 62, col. 551, trad., p. 87; Idem, Omilia XXIX la Romani, PG 60, col.
658 ]i urm., trad., p. 460 ]i urm.
379
Idem, Omilia LXXII la Matei, PG 58, col. 668-670, PSB 23, p. 821823; Idem, Omilia X la Filipeni, PG 62, col. 255, trad., p. 109.
380
Pr. Lector Dr. Nicolae Chif[r, Preo\ia @n concep\ia Sfin\ilor Trei
Ierarhi, @n rev. Teologie ]i Via\[, an IV (LXX), nr. 8-10/1994, p. 10.
150

obliga\iile acestei slujiri. Insist[ de pild[ asupra necesit[\ii

cur[\eniei morale a preotului. Exemplul preotului pentru
p[stori\ii s[i este esen\ial, fiindc[ el trebuie s[ atrag[ pe
credincio]i pe calea virtu\ii prin cov`r]irea virtu\ii sale381.
Compar`nd preo\ia cu medicina, constat[ c[ medicina
este grea, dar preo\ia este ]i mai grea382.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur insist[ asupra rolului
esen\ial al preotului @n via\a cre]tinilor, care, cu ajutorul lui,
se familiarizeaz[ cu tezaurul nepre\uit ]i bogat al
@nv[\[turilor Bisericii noastre, @ndemn`ndu-i ne@ncetat pe
ace]tia s[ le transpun[ @n propria lor via\[. Preotul nu
modific[ ]i nu completeaz[ @nv[\[tura Bisericii, ci o face
@n\eleas[ de c[tre p[stori\ii s[i, urm`nd exemplul
M`ntuitorului nostru Iisus Hristos ]i al Sfin\ilor S[i apostoli.
Este o lucrare de maxim[ responsabilitate, @ncredin\at[ @n
exclusivitate slujirii @nv[\[tore]ti a clerului. Desigur, p[storul
de suflete nu lucreaz[ singur, ci are ajutorul Duhului Sf`nt ]i
contribu\ia proprie, prin str[danii neostenite. Capacit[\ile
intelectuale ]i morale @i @nlesnesc munca, iar
responsabilitatea @l con]tientizeaz[ ne@ncetat. Totul pe
fondul voca\iei, al chem[rii sale @nn[scute. Arhiepiscopul
Constantinopolului este el @nsu]i un exemplu elocvent. S[
ad[ug[m ]i sensibilitatea sa, al[turi de @nsu]irile native de
381

Preotul trebuie, @ntocmai ca argintul sau aurul, s[ nu sune fals,

oriunde s-ar g[si, @n orice @mprejurare din via\[ (Sf`ntul Grigorie
Teologul, Despre fuga sa, PG 35, col. 420, 424, trad., p. 218, 221).
382
Oric`t de anevoioas[ ]i de grea ar p[rea medicina, totu]i nu-i at`t de
grea ca preo\ia, unde trebuie s[ observi ]i s[ vindeci purt[rile oamenilor,
patimile lor, via\a lor, voin\a lor ]i altele asemenea din om (Ibidem, PG
35, col. 428, 429, trad., p. 224-226; Pr. Prof. }tefan Alexe, Actualitatea
g`ndirii Sfin\ilor Trei Ierarhi despre preo\ie, @n rev. ST, seria a II-a, an
XXXVI, nr. 1-2/1984, p. 94; Pr. Prof. Nicolae Petrescu, #nv[\[tura despre
preo\ie dup[ Sf`ntul Grigorie de Nazianz ]i chipul de preot al lui
@nsu]i, @n rev. MO, an XVIII, nr. 5-6/1966, p. 391).
151

psiholog, care rodesc pe t[r`mul cre]tin, precum ]i

ancorarea @n realit[\ile comunit[\ii pe care o p[store]te383.
Adeseori, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur insist[ asupra
vie\ii morale a preotului, ca o garan\ie a cur[\eniei
@nv[\[turii propov[duite de el p[stori\ilor s[i. Marele Ierarh a
tr[it neprih[nit cre]tinismul ]i din aceast[ cur[\enie a vie\ii
izvor[]te for\a ]i priceperea cuv`ntului s[u preo\esc, ca ]i
puterea de convingere a ascult[torilor lui384. Lucrarea
preotului bun este asem[nat[ cu cea a unui medic priceput,
care ]tie s[ aleag[ metoda potrivit[ pentru a vindeca
bolnavul385. Preotul trebuie s[ fie cucernic, dar lipsit de
m`ndrie, temut, dar iubit, autoritar, dar popular, drept, dar
larg la suflet, smerit, dar nu slugarnic, aspru, dar
@n\eleg[tor386.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a avut o experien\[
pastoral[ deosebit[, care i-a oferit ]ansa asimil[rii unor
cuno]tin\e practice vaste. Le-a oferit apoi cre]tinilor, @n
cuv`nt[rile sale, pun`ndu-se @n slujba contemporanilor, dar
]i a noastr[. Metodele folosite de el, departe de a fi fost
teoretizate @ntr-o lucrare anume, sunt eficiente ]i actuale.
383

Pr. Prof. D-tru Belu, Predicatorul, Op. cit., p. 357 ]i urm.

Pr. Prof. Nicolae Petrescu, #nv[\[tura Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur
despre preo\ie ]i chipul lui @nsu]i de p[stor sufletesc, @n rev. MB, an
XVIII, nr. 4-6/1968, p. 252; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sensul preo\iei la
Sfin\ii P[rin\i, @n rev. ST, seria a II-a, nr. 9-10/1949, p. 746 ]i urm; Pr. Ilie
Br[tan, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, o @nalt[ autoritate moral[, @n rev.
MO, nr. 11-12/1973, p. 982; Pr. Prof Spiridon C`ndea, Sensul preo\iei la
Sfin\ii P[rin\i, @n rev. ST, seria a II-a, an II, nr. 5-6/1950, p. 194. Nevoia
cur[\eniei suflete]ti a preotului este esen\ial[ (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,
Despre preo\ie, PG 48, col. 680, trad., p. 168).
385
Preotul trebuie s[ fie un bun psiholog (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,
Despre preo\ie, PG 48, col. 634, 635, trad., p. 57, 58).
386
Pr. Dr. Nicolae Voicu, Principii pastorale @n tratatele despre preo\ie
din literatura patristic[ ]i postpatristic[, @n rev. BOR, an CVII, nr. 34/1989, p. 103.
384

152

Iat[ c`teva dintre acestea, cu exemplific[rile de rigoare,

care s[ ne permit[ s[ ne facem o imagine de ansamblu a
complexit[\ii activit[\ii sale pastorale ]i a roadelor ei
deosebite @n via\a cre]tinilor.
#ntreaga activitate hrisostomic[ se caracterizeaz[
prin insisten\[. Este insisten\a sa @n lupta contra patimilor
diferite, care puneau st[p`nire pe p[stori\ii s[i. Citind
omiliile hrisostomice, putem face un adev[rat catalog al
p[catelor comb[tute ]i, deloc surprinz[tor, constat[m c[
ele sunt cele care marcheaz[ negativ ]i via\a moral[ a
contemporanilor no]tri.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur este @ns[ insistent, c[ci
insisten\a, statornicia este ]i o metod[, dar ]i o
caracteristic[ a preotului. A]a de pild[, c`nd @i mustra, cu
fiecare prilej, pe cei care @]i risipeau via\a @n petreceri ]i
be\ii, face aceasta nu ca s[-i ru]ineze, ci tocmai ca s[ @i
scoat[ din ru]inea pe care o provoac[ o astfel de via\[ de
decaden\[. }i, ca un psiholog cre]tin, ne sf[tuie]te s[ nu-i
oc[r`m pe s[rmanii oameni, nici s[ nu-i facem de r`s @n
fa\a celorlal\i, ci s[ ne str[duim, f[c`nd totul pentru a-i
@ndrepta ]i pentru a-i smulge din ghearele ucig[toare ale
diavolului. #n\elegerea profund[ a Marelui Ierarh vede @n
p[cat o robie a celui necurat, din care poate fi scos omul ce
are ]ans[ s[ @nt`lneasc[ un p[stor de suflete insistent,
st[ruitor. Despre un astfel de p[stor adev[rat, ce lucreaz[
neobosit, cu insisten\[ ]i r[bdare ]i despre rolul lui, citim
cuvinte dintre cele mai frumoase, asem[n`ndu-l pe el cu un
izvor. Iar izvorul curge, fie c[ bea ori ba cineva ap[ din el, la
fel cum r`urile curg la vale, chiar dac[ este sau nu folosit[
apa lor. Tot a]a ]i predicatorul trebuie s[-]i fac[ datoria lui,
chiar dac[ nimeni nu-l ascult[. }i chiar dac[ nu va reu]i s[
conving[ pe nimeni s[-]i schimbe felul gre]it de via\[, lucru

153

care este aproape cu neputin\[ de acceptat, p[storul @]i va

primi r[splata sa de la Domnul387.
Pas cu pas, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur scoate
obiceiurile rele, patimile din sufletele oamenilor, cu tact ]i
r[bdare, gradat, @ncet, st[ruitor, ar[t`nd c[ poate preface
p[catele @n virtu\i. Adapteaz[ metodele dup[ v`rsta
destinatarilor, a celor care constituie \inta cuv`nt[rilor sale.
C[ci @ntr-un fel se adreseaz[ el copiilor, ca un dasc[l ]i atent
purt[tor de grij[; altfel se adreseaz[ tinerilor, ]tiind c[
tinere\ea aduce cu ea tot felul de patimi ce tulbur[, ca o
mare furtunoas[; @n fine, altfel vorbe]te oamenilor maturi,
confrunta\i cu grijile cotidiene ]i purt`nd @n suflet alte
patimi, precum iubirea de argin\i, sau invidia. La orice
v`rst[, ne @ndeamn[ Sf`ntul P[rinte, trebuie s[ lu[m aminte
asupra noastr[, lupt`nd @mpotiva patimilor, cu n[dejdea c[
vom dob`ndi bunurile viitoare388.
Adeseori, Dumnezeu @l las[ pe om s[ se lupte mai
@nt`i cu mul\imea neajunsurilor, a suferin\elor, care devin un
adev[rat @nv[\[tor pentru el, @nt[rindu-l ]i f[c`ndu-l s[ aib[
r[bdare, perfec\ion`ndu-l a]a-zic`nd @n virtute, p`n[ la
v`rsta deplin[t[\ii, dob`ndind darul @mp[r[\iei cerurilor389.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a fost ]i un mare pedagog
cre]tin, @ntreaga sa str[danie viz`nd @nsu]irea @nv[\[turilor
expuse, spre folosul celor care @l ascultau. El este precum o
mam[ iubitoare, care d[ mai @nt`i copilului hran[ moale,
387

Propov[duitorul neobosit al cuv`ntului Evangheliei le r[spundea celor

care minimalizau importan\a muncii sale, ar[t`nd deopotriv[ optimism
]i realism (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`nt la Duminica a XXII-a
dup[ Rusalii, PG 47, col. 963 ]i urm., trad. de Pr. Prof. Nicolae Petrescu,
@n rev. MO, an XX, nr. 11-12/1968, p. 961, 962).
388
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia LXXXI la Matei, PG 58, col. 738,
PSB 23, p. 924, 925.
389
Idem, Omilia XVI la Statui, PG 49, col. 168, trad., p. 85.
154

pu\in c`te pu\in, ca s[ o poat[ @nghi\i. Tot astfel, Marele

Ierarh nu a @nclinat dintr-o dat[ paharul @nv[\[turii, ci l-a
@mp[r\it @n timp. A @ncercat s[ p[trund[ @n cugetul
ascult[torilor s[i, spre a le @n\elege n[zuin\ele ]i nevoile ]i
pentru a g[si cel mai potrivit aliment pentru hrana sufletelor
lor390.
Nu a fost niciodat[ un dasc[l comod pentru
ascult[torii s[i. Dorind ridicarea moral[ a acestora, a luptat
cu patimile lor, i-a certat, cu convingerea c[ certarea este
@mp[rt[]irea sfin\eniei, alung`nd tr`nd[via din suflete,
alung`nd poftele ]i dorin\a dup[ lucrurile p[m`nte]ti391.
Sf`ntul P[rinte, ca p[stor de suflete, duhovnic ]i
ne@ntrecut dasc[l, se caracterizeaz[, @ntre altele, prin realism
]i cunoa]tere a firii umane. El ]tie c[ noi nu putem lupta
simultan cu toate patimile. De aceea, a]a cum lucr[torii
@mpart lucrul c`mpului ]i muncile de acolo pe zile ]i
anotimpuri, tot astfel ]i cre]tinul, s[ lupte cu patimile ce @l
st[p`nesc nu dintr-o dat[, ci r`nd pe r`nd392.
390

Idem, La Galateni, PG 61, col. 611 ]i urm., trad., p. 32; Idem,

Cuv`ntul III la Parabola despre bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r,
PG 48, col. 981, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXVIII, nr.
9/1976, p. 735.
391
Idem, Omilia XXIX la Evrei, PG 63, col. 205, trad., p. 345; Idem,
Omilia VI la Facere, PG 53, col. 57, PSB 21, p. 80. Dasc[lul care @]i
mustr[ ucenicii, spunea Marele Ierarh, av`ndu-se desigur pe sine @n prim
plan, este ca un p[rinte. Desigur, mustrarea sa se @mbin[ cu iubirea,
dragostea pe care le-o purta ascult[torilor Idem, Omilia VII la Facere,
PG 53, col. 61, 62, PSB 21, p. 87; Idem, Omilia XLIII la Matei, PG 57,
col. 463, PSB 23, p. 516; Idem, Omilia LVI la Matei, PG 58, col. 556,
PSB 23, p. 655; Idem, Omilia IV la Evrei, PG 63, col. 45, trad., p. 97, 98;
Idem, Cuv`ntul VII la Parabola despre bogatul nemilostiv ]i s[racul
Laz[r, PG 48, col. 1046; Idem, Omilia XI la Matei, PG 57, col. 193, PSB
23, p. 132).
392
Cel mai detaliat exemplu este oferit despre metoda luptei cu patima
iubirii de argin\i (Idem, Omilia XXIV la Evrei, PG 63, col. 171, 172, trad.,
155

Urm`nd exemplul Domnului nostru Iisus Hristos,

Care s-a adresat tuturor oamenilor, Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur le gr[ie]te deopotriv[ la to\i. Dup[ 16 veacuri,
@n\elegem bine c[ @nv[\[turile sale sunt la fel de folositoare
contemporanilor no]tri, celor boga\i, dar ]i celor s[raci,
harnicilor, dar ]i lene]ilor. Aceste @nv[\[turi sunt
mobilizatoare, c[ci @ndeamn[ la activism, la ac\iune
cre]tin[, @nc`t din toate s[ alegem ceea ce ne este folositor
pentru m`ntuire, ceea ce ne este spre folos sufletesc393.
Caracteriz`ndu-l ca p[stor de suflete, spunem
despre Marele Ierarh c[ a fost moderat @n toate, inclusiv @n
intensitatea cu care @nv[\a, nu pentru u]urin\a sa, ci pentru
a nu dep[]i disponibilitatea ascult[torilor de a-]i concentra
aten\ia @n ascultarea sa394.

p. 291, 292; Idem, Omilia XI la I Corinteni, PG 61, col. 94-96, trad., p.

144-147). Lupta cu patimile este ca un alfabet, @n care fiecare dintre
acestea este ca o liter[ (Idem, Omilia XI la Matei, PG 57, col. 201, 202,
PSB 23, p. 142-144).
393
C[ci numai ascultarea predicii, f[r[ @mplinirea prin fapt[ a cuvintelor
predicii este f[r[ de folos (Idem, Omilia I la Facere, PG 53, col. 22, PSB
21, p. 32; Idem, Omilia XLIV la Matei, PG 57, col. 467, PSB 23, p. 524).
394
Idem, Despre nem[rginita putere a diavolului, I, PG 49, col. 246,
trad., p. 7.
156

XIII. Grija pentru suflet @n spiritualitatea

patristic[
Concep\ia lui Clement Alexandrinul despre om
corecteaz[ erorile proferate de eretici, mai ales de gnostici.
Comb[t`ndu-i pe cei care (gnostici ]i neoplatonici)
socoteau materia trupului ca fiind rea de la natur[,
subliniaz[ neutralitatea trupului din punct de vedere moral
]i refuz[ s[ socoteasc[ trupul drept o @nchisoare pentru
suflet, ci un mijloc ]i o locuin\[ provizorie. Sufletul este
chipul lui Dumnezeu din om. Respect`nd poruncile cre]tine,
Cuv`ntul se a]eaz[ @n suflet ca @ntr-un templu. Sufletul d[
trupului existen\a, forma, valoarea, iar activitatea trupeasc[
este subordonat[ celei suflete]ti395.
Omul, creat dup[ chipul lui Dumnezeu, are
posibilitatea, spune Clement Alexandrinul, s[ realizeze
asem[narea cu Acesta, idealul propus constituind ]i rostul
nostru pe p[m`nt, chemarea noastr[ cea mai @nalt[.
Sufletul nostru tinde ne@ncetat spre asem[narea cu
Dumnezeu, fiind @nclinat prin fire spre El. #n ce prive]te
mijloacele de dob`ndire a acestei asem[n[ri, se insist[
asupra rolului libert[\ii, care creaz[ climatul propice pentru
realizarea idealului amintit. Dezvoltarea personalit[\ii omului
\ine a]adar de voin\a lui, contribuind astfel la propria
m`ntuire. Faptul c[ omul a fost @nzestrat cu puterea de a
voi arat[ pre\uirea deosebit[ de care el se bucur[ din partea
395

Pr. Magistrand Marin Brani]te, Concep\ia antropologic[ a lui

Clement Alexandrinul, @n rev. ST, seria a II-a, an X, nr. 9-10/1958, p.
588, 591.
157

Creatorului tuturor396. A]adar, libertatea este piatra

unghiular[ pe care se sprijin[ concep\ia scriitorului
alexandrin despre om.
Vorbind despre unitatea neamului omenesc ]i
egalitatea b[rbatului cu femeia, Clement se bazeaz[ pe
principiul unit[\ii de structur[ biopsihic[ ]i al unit[\ii de
credin\[ ]i voca\ie. Deopotriv[, b[rbatul ]i femeia au un
singur Dumnezeu, o singur[ Biseric[, o singur[ moral[ ]i
evlavie. Se hr[nesc la fel, se c[s[toresc la fel. Respir[, v[d,
aud, cunosc, sper[ ]i iubesc la fel. Av`nd o via\[ comun[,
au ]i o m`ntuire comun[, aceea]i virtute397.
Clement nu s-a l[sat influen\at de r[t[cirile
@n\elep\ilor p[g`ni ai epocii sale. P[g`nismul dispre\uia
demnitatea uman[ natural[ ]i supranatural[. Dualismul
vedea @n suflet principiul cel bun, iar trupul reprezenta
partea rea din om. Gnosticismul @i @mp[r\ea arbitrar pe
oameni @n trei categorii. Contra tuturor acestora, scoate @n
eviden\[ natura uman[, @n spiritul tradi\iei cre]tine. Pentru
el, to\i oamenii sunt asemenea, av`nd acela]i Creator,
Dumnezeu, cu care ne putem asem[na prin progres moral.
Nu exist[ o alegere privilegiat[ a oamenilor, nici o na]tere
transcendent[ pentru unii. Nimic nu este r[u dup[ natur[.
De aici, necesitatea efortului fiec[ruia, subordon`nd
activitatea trupeasc[ fa\[ de cea sufleteasc[398.
Omul a fost @nzestrat de Dumnezeu cu con]tiin\[. A
fost s[dit[ @ntr-@nsul legea moral[ ]i a primit darul nepre\uit
al libert[\ii. Chiar dac[ nu intr[ @n detalii despre aceast[ lege
396

Ibidem, p. 593, 594.

Pr. Prof. Nicolae C. Buzescu, Logos, trinitate ]i eclesiologie @n
Pedagogul lui Clement Alexandrinul, @n rev. ST, seria a II-a, an XXIX,
nr. 5-8/1977, p. 470, 471.
398
Nicolae }t. Georgescu, Doctrina moral[ dup[ Clement
Alexandrinul, p. 16-21.
397

158

natural[ din noi, a]a cum va face Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,
scriitorul alexandrin eviden\iaz[ caracterul complementar al
ei, @n raport cu legea scris[, constituind norma de
conducere a omului, pentru ca el s[ tr[iasc[ conform cu
natura sa. Legea divin[ din noi, legat[ de con]tiin\[, ne
@nva\[ ceea ce este bine ]i ce nu, ce trebuie s[ alegem ]i ce
s[ evit[m. Con]tiin\a constituie judec[torul ac\iunilor
noastre. F[r[ libertatea voin\ei, orice ac\iune a sa @]i pierde
caracterul moral. De aceea, se spune despre Clement
Alexandrinul c[ este apologetul cel mai abil al liberului
arbitru399.
Clement Alexandrinul vorbe]te despre legea moral[
natural[, completat[ ]i apoi des[v`r]it[ de legea scris[.
Omul este legat de aceast[ lege divin[ @n mod natural, prin
con]tiin\a sa, prin care ]tie ce s[ aleag[ ]i ce s[ evite. Omul
poate alege a]adar binele. C`nd s[v`r]e]te r[ul, nu
Dumnezeu este autorul faptei sale. Con]tiin\a devine
judec[tor al ac\iunilor noastre, devine criteriu interior. De
aceea, ea trebuie p[strat[ liber[. Con]tiin\a aceasta se
datoreaz[ libert[\ii voin\ei. Scriitorul alexandrin este a]adar
un ap[r[tor hot[r`t al liberului arbitru al omului. Via\a
cre]tin[ este un urcu] spre asem[narea cu Dumnezeu ]i de
aceea, libertatea are un rol esen\ial. C[ci libertatea aceasta
condi\ioneaz[ lucrarea virtu\ilor. Sus\in`nd libertatea
voin\ei, Clement Alexandrinul se opune determinismului
gnostic sau filosofic400.
Credin\a, m`ntuirea, pedeapsa, r[splata, poruncile ]i
toate celelalte nu pot fi legate dec`t de aceast[ libertate.
Dumnezeu ne-a dat acest pre\ios dar tocmai pentru ca noi
399

Ibidem, p. 21-26. #n lucrarea: Ce bogat se va m`ntui?, Clement arat[

c[ alegerea depinde de om ]i darul este de la Dumnezeu Ce bogat se
va m`ntui?, 10, PSB 4, p. 40 ]i urm.
400
Nicolae }t. Georgescu, Doctrina, Op. cit., p. 23-27.
159

s[ alegem binele ]i s[ evit[m r[ul. Via\a moral[ @nseamn[

exercitarea virtu\ii, ce dep[]e]te simpla cunoa]tere a ceea
ce este bine ]i ceea ce este r[u. Fiindc[ nu oricine ]tie ce
este binele, lucreaz[ acest bine. De aceea se insist[ asupra
inten\iei bune a omului. Scopul vie\ii noastre este
asem[narea cu Dumnezeu, care trebuie c`]tigat[. Virtu\ile
sunt trepte ale des[v`r]irii. Cre]tinul trebuie s[ lucreze
virtu\ile nu din teama de pedeaps[, nici pentru recompense,
sau alte motive omene]ti, ci din iubirea de Dumnezeu401.
#n privin\a gnosticului cre]tin ]i a raportului dintre
credin\[ ]i cunoa]tere, scriitorul alexandrin spune c[ nu
exist[ credin\[ f[r[ cunoa]tere ]i nici cunoa]tere f[r[
credin\[. C`t despre credin\a des[v`r]it[, ea lucreaz[ prin
fapte, iar nu prin vorbe. Actul religios se desf[]oar[ @ntre cei
doi poli, al credin\ei, comun tuturor cre]tinilor ]i al gnozei,
excep\ional. Pentru Clement Alexandrinul, cunoa]terea este
superioar[ credin\ei. A cunoa]te este mai mult dec`t a
crede. Via\a gnosticului cre]tin presupune rug[ciunea
continu[. Credin\a este factorul subiectiv primordial. Gnoza
nu se desparte de Biseric[. Educa\ia cre]tin[ are doi factori,
Hristos ]i omul, iar ca scop, m`ntuirea. Adev[rata educa\ie
se face @n Biseric[, ]coala noastr[, av`nd pe Hristos ca
singurul @nv[\[tor402.
M[re\ia omului se vede din crea\ia sa, c[ci are
demnitatea soarelui ]i a lunii403. Desigur, partea sa cea mai
important[ este sufletul. T`lcuind C`ntarea C`nt[rilor,
Origen descoper[ @n Mireasa de acolo Biserica, dar ]i
sufletul, ce se une]te cu Hristos. Sufletul omenesc nu este
prin sine nici muritor, nici nemuritor, dar dac[ se va lipi de
401

Ibidem, p. 37, 38.

Pr. Prof. Nicolae C. Buzescu, Premisele, Op. cit., p. 204, 205, 213.
403
Origen, Omilia I la Facere, PG 12, col. 155, Trad., p. 147.
402

160

via\[, va deveni nemuritor prin p[rt[]ia la via\[404.

Alimentele spiritului sunt rug[ciunile ne@ncetate ]i lectura
divin[405.
Vorbind despre chipul lui Dumnezeu din om, Origen
nu @n\elege prin acesta ceva trupesc, fiindc[ cel ce a fost
f[cut dup[ chipul lui Dumnezeu este omul nostru l[untric,
nev[zut ]i netrupesc, nestricat ]i nemuritor. Dar cine este
chipul lui Dumnezeu, dup[ asem[narea chipului C[ruia a
fost f[cut omul, dac[ nu M`ntuitorul nostru?. Omul a fost
f[cut de Dumnezeu dup[ asem[narea acestui chip406. Fiul
lui Dumnezeu este pictorul acestui chip, ce se poate
@ntuneca prin nep[sare, dar nu poate fi distrus prin r[utate.
#n om r[m`ne ve]nic chipul lui Dumnezeu, chiar dac[ omul
suprapune peste el chipul celui p[m`ntesc407.
Origen afirm[ categoric faptul c[ r[ul nu vine de la
Dumnezeu, nici din materie, ci @n sufletul fiec[ruia este
cauza r[ut[\ii personale, @n ceea ce porne]te din voin\a rea.
Marele alexandrin este preocupat permanent pentru a
dovedi libertatea voin\ei, socotind c[ faptele nu trec pur ]i
simplu pe l`ng[ om, l[s`ndu-l indiferent, nici omul nu
s[v`r]e]te o fapt[, f[r[ s[ r[m`n[ @n el ceva din ceea ce a
s[v`r]it. Omul este st[p`n pe fapta sa. O asemenea
404

Idem, Omilia IX la Levitic, PG 12, col. 524, Trad., p. 397. C`nd omul
@]i are g`ndul la cele @nalte ]i superioare ]i nu mai cuget[ la nimic din
cele p[m`nte]ti, ci numai la cele cere]ti, atunci fiecare dintre
credincio]i devine ceresc, vede ]i contempl[ pe Dumnezeu (Idem,
Omilia I la Facere, PG 12, col. 147, 148, Trad., p. 125, 127).
405
Idem, Omilia IX la Levitic, PG 12, col. 518, Trad., p. 381.
406
M`ntuitorul nostru, care este chipul lui Dumnezeu, @mpins de mil[
pentru omul care fusese f[cut dup[ asem[narea Lui, v[z`nd c[ el, dup[
ce chipul S[u a fost p[r[sit, a luat chipul celui r[u, #nsu]i, @mpins de
mil[, dup[ ce a luat chip de om, a venit la el (Idem, Omilia I la Facere,
PG 12, col. 155-157, Trad., p. 151-155).
407
Idem, Omilia XIII la Facere, PG 12, col. 234, Trad., p. 397.
161

concep\ie se opune celei a ereticilor gnostici, fatali]ti ]i

determini]ti, care nu \ineau seama de libertatea determin[rii
omului. Vasilide ]i adep\ii s[i, de pild[, considerau patimile
ca fiind entit[\i ce exist[ @n afara sufletului, care p[trund @n
suflet ]i devin parazi\ii lui, f[r[ ca sufletul s[ fac[ ceva
@mpotriva lor. Valentin dispre\uie]te libertatea moral[,
@mp[r\ind pe oameni @n 3 clase: spirituali, materiali ]i
psihici. Doar psihicii au libertatea alegerii, m`ntuirea
depinz`nd de ei. Origen a comb[tut toate aceste erori @n
cap. III din lucrarea Despre Principii (fragment din
Filocalie), ridic`ndu-se @mpotriva fatalismului ]i a
determinismului cosmic, dovedind libertatea persoanei, cu
texte din Vechiul Testament. Se insist[ asupra procesului
sinergetic, ce condi\ioneaz[ evolu\ia spiritual[ a omului prin
libertate. Concep\ia aceasta despre providen\[ ]i libertatea
persoanei umane este curat ortodox[408.
Origen nu poate vorbi despre un p[cat originar @n
sensul cunoscut, adic[ despre un p[cat comis de Adam ]i
transmis apoi, ca vin[ ]i urm[ri tuturor oamenilor. Spune c[
doar p[catul personal poate fi atribuit cuiva. Urma]ii lui
Adam nu sunt muritori, fiindc[ au mo]tenit vina primului
om, ci fiecare om moare pentru p[catul personal409. #n ce
prive]te demnitatea oamenilor, ace]tia dep[]esc toate
vie\uitoarele p[m`ntului, prin putere, prin ra\iune ]i prin
@n\elepciune410. #n fine, observ[ scriitorul alexandrin, multe
popoare str[ine de credin\a lui Hristos au @nv[\at gre]it
despre destin, consider`nd c[ toate c`te li se @nt`mpl[ pe
p[m`nt, cele despre fiecare om, se datoreaz[ combina\iei
astrelor numite mobile, cu astrele ce sunt @n zodiac. O astfel
408

Drd. Vasile R[duc[, Pronia ]i libertatea persoanei @n g`ndirea lui

Origen, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXIV, nr. 5-6/1982, p. 374, 377, 383.
409
V. Androni, P[catul originar, Op. cit., p. 39.
410
Origen, Omilia II la Facere, PG 12, col. 163, Trad., p. 173.
162

de @nv[\[tur[ face inutile str[daniile omului, lauda ]i dojana,

faptele meritorii ]i cele blamabile. Este d[un[toare pentru
credin\a cre]tinului411.
Dumnezeu l-a creat pe om dup[ chipul S[u.
No\iunea de chip la Sf`ntul Vasile cel Mare se raporteaz[
la elementul spiritual. Omul are chipul prin crea\ie, dar
asem[narea o poate dob`ndi prin voin\[. Asem[narea
aceasta o posed[ @n poten\[. Altfel spus, oamenii sunt
lucr[tori ai asem[n[rii cu Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu
este dat nou[ prin crea\ie, iar asem[narea este o
virtualitate, ce poate fi actualizat[ prin har ]i efort
personal412. Distinc\ia dintre chip ]i asem[nare face posibil
dinamismul cre]tin ]i sinergismul413.
#n rai, @nva\[ Marele Ierarh capadocian, omul ducea
o via\[ fericit[. Toate celelalte creaturi vedeau @n el un
st[p`n. #ntre trupul ]i sufletul lui era armonie. Nu existau
nici boli, nici stric[ciune. Mai ales @ns[, fericirea din rai
venea din faptul c[ se afla @n comuniune cu Dumnezeu, cel
mai mare bun de care se poate bucura omul. Pruncia
spiritual[ a lui Adam nu venea din aceea c[ era nedeplin
411

Idem, Comentarii la Facere, PG 12, col. 49, 51, Trad., p. 471. Origen
se afl[ @ntre 2 extreme, pe care le combate deopotriv[: r[t[cirea lui
Marcion ]i Valentin, pentru care via\a ve]nic[ @nsemna doar nemurirea
sufletului ]i reveria milenarist[, dup[ care via\a viitoare era o via\[
p[m`nteasc[ comod[ ]i @mbel]ugat[, @ntr-o @mp[r[\ie lumeasc[ (Pr.
Magistrand Marin M. Brani]te, Eshatologia @n concep\ia lui Origen, @n
rev. ST, seria a II-a, an X, nr. 7-8/1958, p. 441).
412
Ierodiacon Drd. Vichentie Pungu\[, Antropologia ortodox[ @n
viziunea Omiliilor Despre crearea omului ale Sf`ntului Vasile cel
Mare, @n Revista Teologic[, seria nou[, an I (73), nr. 3/1991, p. 29.
413
}i al\i autori patristici au avut o concep\ie asem[n[toare. A]a de pild[
Origen (Despre Principii, PSB 8, p. 252) socote]te asem[narea ca fiind
binele suprem. Des[v`r]irea asem[n[rii @i este am`nat[ omului p`n[ la
sf`r]itul lumii ]i poate fi c`]tigat[ prin st[ruin\[, prin lucrare, prin fapte
bune.
163

dezvoltat intelectual sau moral. Nu @i lipsea puterea de a

deosebi binele de r[u. Pruncia aceasta spiritual[ consta @n
faptul c[, f[r[ s[ aib[ vreun merit, Adam primea darurile lui
Dumnezeu ]i se bucura de ele ca un prunc, necunosc`ndule adev[rata valoare. Libertatea cu care Adam fusese
@nzestrat a devenit cauza c[derii lui. De la prima @ncercare a
acestei libert[\i, omul a ales calea gre]it[. A pierdut
comuniunea cu Dumnezeu. Lipsit fiind de har, a trecut de la
starea de via\[ fireasc[, la una nefireasc[, iar chipul lui
Dumnezeu din el s-a @ntunecat, ra\iunea i-a sl[bit, liberul
arbitru s-a pervertit, nu a mai putut face bine distinc\ia
dintre bine ]i r[u. Mai mult, odat[ cu p[catul s[u, Adam a
transmis urma]ilor natura lui pervertit[ de p[cat414.
Concep\ia Sf`ntului Vasile cel Mare despre om este
una dihotomic[. Omul este dublu, cel din afar[ ]i cel
din[untru, cel care se vede ]i cel care are @n ascuns
g`ndurile sale415. Dumnezeu este Izvorul vie\ii noastre, iar
noi suntem creatura Lui, @n virtutea iubirii Lui. Sf`ntul
P[rinte subliniaz[ valoarea trupului, raport`ndu-se la
#ntruparea Fiului lui Dumnezeu. Condamn[ pe gnostici ]i pe
manihei (Marcion, Valentin) care socoteau c[ trupul
reprezint[ ceva r[u. }i, chiar dac[ trupul, prin demnitate,
este inferior sufletului, el este totu]i jum[tatea noastr[.
Combate ]i concep\ia gre]it[ despre mutarea sufletelor

414

Sf`ntul Vasile de Mare, Omilia la sfin\ii 40 de mucenici, 8, PG 31,

col. 1453; Idem, Omilie despre smerenie, 1, PG 31, col. 525; Idem,
Cuv`nt ascetic, 1, PG 31, col. 869-872; Idem, Despre Sf`ntul Duh, 14,
31, PG 32, col. 124; Pr. Conf. Constantin Corni\escu, #nv[\[tura despre
m`ntuire a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare,
@nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 96-98.
415
Idem, Omilia XII, PG 31, col. 412, PSB 17, p. 481.
164

dintr-o fiin\[ @ntr-alta (transmigrare, re@ncarnare)416. Dup[

cum spun Scripturile, am primit grija fa\[ de trup, ca s[ @l
@ngrijim cum se cuvine, @nc`t s[ dea roade, ajung`nd l[ca]
al lui Dumnezeu, a]a precum Dumnezeu a locuit @n sfin\i.
#n acela]it imp, s[ avem con]tiin\a c[ locuim vremelnic @n
lumea aceasta, fiind str[ini @n acest trup ]i la chemarea de
sus, vom merge spre \ara cea mai presus de cer417.
Sf`ntul Vasile cel Mare vede omul ca pe un
instrument muzical acordat, ca pe psaltire, @n care p[r\ile
sunt @n armonie. Sufletul, elementul spiritual din om, este
nemuritor, ra\ional, imaterial, nev[zut, inaccesibil sim\urilor
trupe]ti ]i cunoscut doar din lucr[rile sale418. Omul ar trebui
s[ r[m`n[ identic cu sine @nsu]i, adic[ f[r[ s[ se
m`ndreasc[, atunci c`nd se afl[ @n situa\iile fericite ale vie\ii
]i f[r[ s[ se lase dobor`t de necazuri ]i nenorociri. C`nd
furtunile, valurile se abat amenin\[tor asupra sufletului,
provoc`nd patimi ca: m`nia, teama, pl[cerile, @ntrist[rile,
atunci mintea noastr[ trebuie s[ fie mai presus de acestea,
ca un conduc[tor419. Omul se schimb[, odat[ cu trecerea
416

Idem, Omilia VIII la Hexaimeron, PG 29, col. 168, PSB 17, p. 159; Pr.
Conf. Ilie Moldovan, Natura ]i harul @n g`ndirea Sf`ntului Vasile cel
Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXXI, nr.1/1979, p. 84.
417
Idem, Omilia III la Psalmi, PG 29, col. 252, 253, PSB 17, p. 207.
418
Idem, Omilia la Psalmul XXIX, PG 29, col. 305; Pr. Conf. Constantin
Corni\escu, #nv[\[tura, Op. cit., p. 95. Cu ajutorul sufletului, omul
poate cunoa]te pe Dumnezeu ]i tot cu ajutorul lui, a inventat ]tiin\ele ]i
artele, me]te]ugurile ]i toate cele necesare vie\ii (Pr. Prof. Al. Moisiu,
Sf`ntul Vasile cel Mare @ndrum[tor ]i p[stor de suflete, @n rev. MMS,
an LXIV, nr. 1/1988, p. 21).
419
Idem, Omilia XII, PG 31, col. 420, PSB 17, p. 485. Sf`ntul P[rinte
pre\uie]te @n mod deosebit ra\iunea uman[ (Idem, Epistola 233, 1, PG
32, col. 864; Idem, La Psalmul 48, 8, PG 29, col. 449; Pr. Prof. D-tru
Belu, Activitatea omiletic[ a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul
Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc.
1980, p. 191).
165

timpului, at`t la trup, c`t ]i la suflet, la minte, @n g`nduri. Nu

exist[ o discontinuitate @ntre via\a aceasta, prezent[ ]i cea
viitoare, ve]nic[, cea din urm[ fiind scopul trudei noastre
din acest veac. De aceea, se cuvine s[ ne eliber[m din
grijile lume]ti prezente, contempl`nd lucrurile cele mari420.
Omul a fost @nzestrat de Creatorul s[u cu un fel de
c`ntar, cu ajutorul c[ruia ne este cu putin\[ s[ deosebim
care este natura lucrurilor. Liberul nostru arbitru poate
@nclina de o parte sau de alta421. Sf`ntul P[rinte este
optimist, c`nd vorbe]te despre puterea sufletului nostru de
a deosebi binele de r[u, put`nd astfel s[ se lupte cu
p[catul422. Aceast[ capacitate este specific[ min\ii
omene]ti. Mintea noastr[ are posibilitatea s[ aleag[ binele
de r[u. Aleg`nd r[ul, ea face repede p[catul cu g`ndul. De
aici, necesitatea permanen\ei purt[ri de grij[ fa\[ de p[cate,
fa\[ de ceea ce este v[t[m[tor pentru m`ntuire. #ndemnul
de a lua seama la el @nsu]i se refer[ @n primul r`nd la suflet,
pe care trebuie s[ @l @mpodobim, pentru a @ndep[rta de la el
toat[ r[utatea, cur[\indu-l de ru]inea p[catului ]i
@mpodobindu-l cu podoaba virtu\ii. Sf`ntul Vasile de Mare
zice: Nu te uita la trup, c[ este trec[tor, ci poart[ grij[ de
suflet, de lucrul cel nemuritor423.
420

Idem, Omilia IX la Psalmi, PG 29, col. 388, PSB 17, p. 283, 284;
Idem, Omilia X la Psalmi, PG 29, col.428, 429, PSB 17, p. 307; Drd.
Ioan Mircea Ielciu, Via\a ]i valoarea ei dup[ Sfin\ii P[rin\i
Capadocieni, @n rev. MMS, an LXII, nr. 1-2/1986, p. 73 ]i urm.
421
PS Timotei Lugojanul, Spiritualitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n
vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea
sa, Buc. 1980, p. 119.
422
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia II la Psalmi, PG 29, col. 249, PSB 17,
p. 205; Pr. Magistrand Mihai Georgescu, Idei morale ]i sociale @n
Comentariul la Psalmi al Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. ST, seria a
II-a, an X, nr. 7-8/1958, p. 465.
423
Idem, Omilia III, PG 31, col. 200-204, PSB 17, p. 365-368.
166

Marele Ierarh a luptat cu puterile pe care demnitatea

sa de ierarh al Bisericii i le oferea, pentru atenuarea
decalajelor uria]e dintre oamenii din vremea sa, sus\in`nd
egalitatea social[, ca rezultat al egalit[\ii @n iubire. El ]tie
c[, dac[ din bunurile pe care Dumnezeu le d[ruie]te
neamului omenesc cu @ndestulare, fiecare ar lua at`t c`t are
nevoie, oferind prisosul celor mai nevoia]i, atunci lipsurile
ar fi completate. Mijloacele de care dispune, pentru a-i
convinge pe ascult[torii s[i s[ lucreze astfel, sunt @n primul
r`nd predica, dar ]i exemplul s[u viu. Ideea egalit[\ii
oamenilor str[bate, ca un fir ro]u, @ntreaga sa oper[.
Adeseori intervine pentru al\ii, pe l`ng[ cei puternici ai
vremii, ca ]i c`nd ar cere ceva pentru sine424.
Ideea de a face binele este @nn[scut[ omului.
Sf`ntul Vasile cel Mare le cere cre]tinilor s[ lucreze pentru
semenii lor acela]i bine pe care ei @n]i]i @l a]teapt[ de la
ceilal\i. Exist[ virtu\i pe care omul le s[v`r]e]te f[r[ s[ fi
fost @nv[\at de c[tre cineva s[ le lucreze. Ele sunt @nn[scute
@n firea omeneasc[. A]a de exemplu, avem repulsie fa\[ de
tot ceea ce este r[u, fa\[ de boal[, ata]`ndu-ne de virtute ]i
socotind-o o stare fireasc[ a sufletului, o stare de echilibru
al energiilor naturale. C[ci virtu\ile, spune Sf`ntul P[rinte,
sunt proprii sufletului nostru, dup[ cum s[n[tatea este
proprie trupului425.
Sf`ntul Grigorie Teologul vorbe]te despre cinstea
acordat[ de Dumnezeu omului, pe care l-a a]ezat @n rai,
424

Pr. Drd. Constantin Du\u, Aspecte sociale @n predica Sf`ntului

Vasile cel Mare, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXI, nr. 1-4/1979, p. 325; PS
Antonie Pl[m[deal[, Idei sociale @n opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n
vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea
sa, Buc. 1980, p. 299.
425
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia IX la Hexaimeron, PG 29, col. 196,
PSB 17, p. 174.
167

d`ndu-i voin\[ liber[. Pomul cuno]tin\ei nu fusese s[dit cu

vreun g`nd r[u de la @nceput, ci el era bun, cu condi\ia ca
primii oameni s[ se @mp[rt[]easc[ la vremea potrivit[.
Sufletul, spune Sf`ntul P[rinte, este o suflare a lui
Dumnezeu426. Omul, creat de Dumnezeu, a fost cinstit de
c[tre Acesta cu voin\[ liber[. Totodat[, vorbe]te despre
ne@ncetatul ajutor pe care omul @l prime]te de la Dumnezeu,
Care, dac[ ia un p[stor de oi, @l face psalt. Acela]i ajutor la primit @nsu]i Sf`ntul P[rinte, @nvrednicindu-l s[ devin[
vestitor cutez[tor @n fa\a oamenilor427.
Pentru Sf`ntul Grigorie al Nissei, sufletul
omenesc este o substan\[ creat[, vie, ra\ional[, ce d[
trupului organic ]i sensibil, putere de via\[. #n Marele
Cuv`nt Catehetic avem o concep\ie antropologic[ ce
subliniaz[ libertatea omului. #mpotriva ereticilor manihei, se
spune c[ Dumnezeu nu este autorul r[ului. Omul a primit
bunul
nemuririi,
al
libert[\ii,
independen\ei
]i
autodetermin[rii. Se accentueaz[ factorul divin @n opera de
m`ntuire428.
Iubirea pentru Dumnezeu nu cre]te @n om liber ]i
spontan, ci cu eforturi multe ]i prin conlucrarea cu Hristos.
Ea nu poate s[ existe @n om @mpreun[ cu patimile. Pentru
@ndreptarea cre]tinului, trebuie s[ se renun\e la aceste
426

Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, PG 36,

col. 324, trad., pg 48; Idem, Despre suflet. Poem dogmatic, PG 36, col,
446, trad. @n vol. Cuv`nt[ri dogmatice, p. 165.
427
Idem, Cuv`nt la Cincizecime (XLI), trad., p. 109, PG 36, col. 448,
449; Idem, Cuv`ntare la Na]terea Domnului, PG 36, col. 324, trad., p.
27; Asist. I.V. Leb, #nv[\[tura Sfin\ilor P[rin\i despre lucrarea
Sf`ntului Duh @n Biseric[, @n rev. Mitropolia Moldovei ]i Bucovinei, an
LXVI, nr. 1-3/1990, p. 80.
428
Sf`ntul Grigorie al Nissei, Despre suflet ]i @nviere, PG 46, col. 29;
Diacon. C-tin Voicu, Problematica teologiei Sf`ntului Grigorie de Nisa,
@n rev. MA, an IX, nr. 3-5/1964, p. 237, 239.
168

patimi, av`nd ca ajutor rug[ciunea ]i fiind @nt[rit de puterea

Sf`ntului Duh. F[r[ Hristos, toate eforturile pentru
des[v`r]ire sunt precum mersul, sau escaladarea unei dune
de nisip429.
#n concep\ia sa despre om, Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur este foarte actual. Pu\ini autori patristici s-au fr[m`ntat
]i au acordat o asemenea @ntindere, @n operele lor, omului.
De aceea, P[rintele Prof. Ioan G. Coman spunea despre
Arhiepiscopul Constantinopolului c[ este un antropolog
practic, realist. Nu-l intereseaz[ omul abstract, obiect de
teorii filosofice, ci omul tr[itor @n carne ]i oase, membru al
societ[\ii430.
Nu este pagin[ din opera hrisostomic[, @n care s[
nu se vorbeasc[ despre om, @n mod practic, nu abstract.
Sf`ntul P[rinte are @n vedere omul viu, ca membru al
Bisericii ]i al societ[\ii. Dragostea hrisostomic[ de om este
lucr[toare, f[r[ considera\iuni teoretice. #nt`lnim la el idei
@naintate: egalitatea oamenilor, cinstirea egal[ a sufletului ]i
a trupului; egalitatea b[rbatului cu femeia. O pre\uire
deosebit[ se arat[ fa\[ de ra\iune, puterea care @l ridic[ pe
om deasupra celorlalte vie\uitoare. Autorul vrea s[-i
transforme pe cre]tini l[untric, s[ duc[ un stil nou de via\[.
Omul este v[zut @n zbuciumul vie\ii, pe toate treptele
existen\ei ]i pe toate treptele sociale, s[rac sau bogat,
soldat sau conduc[tor de ob]ti, rob sau @mp[rat431.
Legea natural[ reprezint[ dispozi\ia omului ca s[
n[zuiasc[ spre bine ]i s[ p[zeasc[ ordinea natural[.
Aceast[ lege natural[ este de origine divin[, fiind s[dit[ de
429

Pr. Dr. Vasile R[duc[, Antropologia Sf`ntului Grigorie de Nyssa,

Bucure]ti 1996, p. 337, 338.
430
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Actualitatea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur
(354-1954), @n rev. ST, seria a II-a, an VII, nr. 7-8/1955, p. 410.
431
Ibidem, p. 410-413.
169

Dumnezeu @n inimile credincio]ilor. Con]tiin\a fiec[ruia

poate s[ deosebeasc[ binele de r[u, d`nd o direc\ie vie\ii
credinciosului. Aceast[ con]tiin\[ ne zide]te l[untric. C`nd
facem fapte rele, ne acuz[. #nainte de a ne fi dat[ Legea
veche, oamenii aveau con]tiin\a gre]elii lor, c`nd p[c[tuiau.
Legea natural[ din inimi le spunea aceasta. Virtutea s[dit[
@n sufletele noastre este du]manul ne@mp[cat al p[catului432.
T`lcuind cartea Facerii, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
d[ o defini\ie no\iunilor de chip ]i asem[nare, zic`nd:
Dup[ cum cuv`ntul chip @nseamn[ st[p`nire, tot a]a
cuv`ntul asem[nare @nseamn[ ca noi s[ ajungem, at`t c`t
ne st[ @n puterea noastr[ omeneasc[, asemenea lui
Dumnezeu. S[ ne asem[n[m adic[ lui Dumnezeu @n ce ne
prive]te bun[tatea, bl`nde\ea, virtutea433.
Trupul nostru, spune Sf`ntul P[rinte, are multe
imperfec\iuni, prin aceasta omul @n\eleg`nd vremelnicia,
sl[biciunea lui. Dar @n acestea trebuie s[ vedem ]i dovada
@n\elepciunii lui Dumnezeu, care a r`nduit ca p[r\ile trupului
nostru s[ fie @n armonie. }i chiar dac[ omul, @n ce prive]te
trupul s[u, este inferior animalelor, el le st[p`ne]te prin
voin\a sa spiritual[, prin judecat[, cu care Creatorul l-a
@nzestrat434.
Trupul nostru este stric[cios ]i, chiar dac[ pare o
sl[biciune, este de fapt un avantaj. Altfel am fi st[p`ni\i de
m`ndrie, ne-am iubi prea mult trupurile, nu ne-am mai
432

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XIII la Statui, PG 49, col. 140, trad.,
p. 42; Drd. Nicolae Stoleru, #nv[\[tura despre Legea moral[ natural[
@n opera Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. ST, seria a II-a, an XXIV,
nr. 3-4/1972, p. 266-273.
433
Idem, Omilia IX la Facere, PG 53, col. 50, PSB 21, p. 109, 110.
434
Idem, Omilia V la Efeseni, PG 62, col. 61, trad., p. 50; Idem, Omilia
VIII la Filipeni, PG 62, col. 237, trad., p. 84; Idem, Omilia XI la Statui,
PG 49, col. 121-126.
170

@ngriji de bunurile viitoare, nu am mai @n\elege adev[rata

valoare a sufletului. Dumnezeu a r`nduit ca s[ fie
stric[cioase trupurile ]i s[ nu mai vedem astfel corpurile
celor mor\i. Fiindc[ trupul nostru este stric[cios, s[
@n\elegem splendoarea sufletului ]i s[ @l iubim435. Trupul nu
poate fi vinovat de p[cat, ci sufletul. Judecata este ca un
vizitiu, iar h[\urile sunt trupurile noastre, ce unesc pe vizitiu
cu caii. Dac[ h[\urile sunt bine \inute, nimic nu se poate
@nt`mpla. De aceea, s[ nu d[m vina pe trup, pentru gre]eli,
ci pe cugetul nostru cel r[u436.
Sufletul este creat neutru, adic[ nici bun, nici r[u.
El devine bun sau r[u dup[ cum folosim voin\a noastr[.
Sufletul se aseam[n[ cu p`nza unei cor[bii, care @mpinge
vasul, dup[ cum bate v`ntul. Dac[ cugetul nostru este bun,
cal[torim f[r[ primejdii pe marea acestei vie\i, altfel se vor
scufunda ]i cugetul ]i trupul437. Sufletele oamenilor sunt
foarte diferite @ntre ele, @ns[ diferen\ele acelea nu \in de
natur[, ci de inten\ia fiec[ruia. De aceea este nevoie s[ ne
str[duim s[ p[str[m netulburat sufletul nostru, departe de
fr[m`nt[ri, @n pace, pentru a sc[pa de am[r[ciunea
sufleteasc[438. Valoarea sufletului nu poate fi m[surat[.
Toate bog[\iile lumii nu pot pre\ui c`t sufletul unui om.
Multe boli trupe]ti pot fi vindecate. Dar cele legate de suflet
sunt mult mai greu de @n\eles ]i vindecat, chiar dac[ li se

435

Idem, Omilia XXXIV la Matei, PG 57, col. 403, 404, PSB 23, p. 427429.
436
Idem, Omilia XVII la I Corinteni, PG 61, col. 144-146, trad., p. 227,
228.
437
Idem, Omilia II la II Tesaloniceni, PG 62, col. 478, trad., p. 304.
438
Idem, Omilia XXIV la Facere, PG 53, col. 313, PSB 22, p. 5, 6; Idem,
Omilia XIII la I Corinteni, PG 61, col. 110, trad., p. 171.
171

acord[ o aten\ie mai mic[, fiindc[ nu \in de legile

constr`ng[toare ale firii439.
Cel mai aspru judec[tor al nostru, spune Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur, este chiar propria con]tiin\[.
Cercet`ndu-ne
con]tiin\a,
@ndep[rt[m
masca,
ea
acoperindu-ne adev[rata fa\[. La venirea mor\ii, la judecat[,
fiecare se va ar[ta tuturor dup[ faptele sale. De aici
@ndemnul de a deschide u]ile con]tiin\ei, condamn`ndune p[catele, mustr`ndu-ne440.
Existen\a
con]tiin\ei
este
dovedit[
de
comportamentul primilor oameni. C[ci dup[ ce au c[lcat
porunca, Adam ]i Eva s-au temut ]i s-au ascuns, de ru]ine.
Con]tiin\a aflat[ @ntr-@n]ii i-a @nvinuit ]i le-a ar[tat faptele.
Aceast[ con]tiin\[ este @n om ]i ea nu poate gre]i, de ea
omul nu se poate ascunde, nici c`nd doarme, cer`ndu-i
socoteal[. }i legea natural[ din noi este legat[ de
con]tiin\[, @n sensul cunoa]terii binelui ]i a r[ului, ca un
dasc[l interior. Dac[ Adam nu ar fi avut con]tiin\[, de unde
ar fi ]tiut s[ se ascund[? Abel ]i Cain sunt un alt exemplu.
C[ci altfel de la cine a ]tiut Abel c[ sacrificiul acela era o
fapt[ pl[cut[ lui Dumnezeu. }i p[g`nii au aceast[ lege a
con]tiin\ei lor441.
Harul, @nva\[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, este izvorul
vie\ii ]i al @ndrept[rii cre]tinului. Este gratuit ]i constituie
manifestarea dragostei lui Dumnezeu pentru oameni ]i
439

Idem, C[tre Teodor cel c[zut, PG 48, col. 277 ]i urm., trad., p. 359.
Idem, Omilia XXXVI la Facere, PG 53, col. 333, PSB 21, p. 29; Idem,
Omilia V la Romani, PG 60, col. 430, trad., p. 69; Idem, Omilia IX la II
Corinteni, PG 61, col. 464, trad., p. 131; Idem, Cuv`ntul II la Parabola
despre bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r, PG 48, col. 984, 986, trad.
de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXVIII, nr. 7-8/1976, p. 549-551.
441
Idem, Omilia XVII la Facere, PG 53, col. 135, PSB 21, p. 189; Idem,
Omilia XII la Statui, PG 49, col. 131, 133, trad., p. 27-30.
440

172

semnul lucr[rii Sf`ntului Duh. Harul vine prin credin\[. El ne

ofer[ @nfierea divin[, re@nnoirea inimilor, m`ntuirea din
p[cat. Harul lumineaz[ pe cei care se afl[ @n umbra mor\ii ]i
@i aduce la str[lucirea dumnezeiasc[442.
C`t despre libertate, tema este ]i ea deseori
dezvoltat[ de c[tre Sf`ntul P[rinte. El laud[ m[re\ia
libert[\ii. Pentru s[v`r]irea unei fapte, este necesar[ mai
@nt`i alegerea bun[, venit[ din partea oamenilor, dup[ care
vine ]i ajutorul lui Dumnezeu443.
#n ce prive]te raportul dintre har ]i libertate, @n
opera hrisostomic[, el a fost @n\eles gre]it de teologii
apuseni, care au socotit c[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a fost
influen\at de semi-pelagianism. F[r[ a intra @n detalii, spun
doar c[ @nv[\[tura Marelui Ierarh este ortodox[, iar
acuza\iile de erezie sunt ne@ntemeiate, a]a cum exemplele
extrase din opera sa o arat[. El subliniaz[ c[ libertatea
omului este real[, iar la originea r[ului st[ voin\a noastr[.
S[v`r]im r[ul pentru c[ avem libertatea aceasta. F[r[
libertate, omul nu ar avea nici o n[zuin\[ spre progres
spiritual ]i str[daniile lui ar fi cu totul inutile444. A]adar,
@nv[\[tura hrisostomic[ este conform[ cu cea a Bisericii
noastre, subliniind deopotriv[ rolul harului, dar ]i nevoia
conlucr[rii omului, cu voin\a sa liber[. #n spirit autentic
cre]tin, eviden\iaz[ darul nepre\uit al libert[\ii noastre, dar
oferit omului prin actul crea\iei sale de c[tre Dumnezeu.
442

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Raportul, Op. cit., p. 204-209; Pr.

Magistrand Mircea Ni]coveanu, Doctrina Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur
@n Comentariul s[u la Predica de pe munte, @n rev. ST, seria a II-a, an
XVII, nr. 9-10/1965, p. 544.
443
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`ntul V la Facere, PG 54, col. 600,
trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. GB, an XLIV, nr. 7-9/1985, p. 484; Idem,
Omilia XII la Evrei, PG 63, col. 99, trad., p. 181, 182.
444
Prof. Nicolae Chi\escu, A fost Sf`ntul Ioan Hrisostom semipelagian?, @n rev. MMS, an XLI, nr. 3-4/1965, p. 137-143.
173

Harul este tocmai cel care restaureaz[ adev[rata libertate a

omului.
Pentru c[ harul este at`t de necesar, omul trebuie
s[ nu se despart[ de comuniunea sa cu Dumnezeu,
r[m`n`nd cu ochii mereu deschi]i spre Acesta. Pe de alt[
parte, acela]i om, tinz`nd la des[v`r]ire, are ajutorul
propriei voin\e, fiindc[ @n voin\[ st[ tr[irea virtuoas[. Iar
virtutea \ine de aceast[ voin\[ liber[, @nt[rit[ @n lucrarea
binelui445.
#n lupta duhovniceasc[, omul nu este singur, ci are
o @nt[rire necontenit[, din partea harului lui Dumnezeu,
desigur, dac[ Acesta vede c[ sufletul ne este treaz ]i dorul
clocotitor. Atunci primim cu @mbel]ugare bog[\ia Lui446.
Ajutorul harului Duhului Sf`nt pentru sufletul nostru este
asem[nat cu cel al v`ntului, care bate @n p`nza unei cor[bii.
Dac[ aceast[ p`nz[ este spart[, atunci corabia nu va fi
@mpins[ @nainte. Tot astfel, Duhul Sf`nt nu lucreaz[ @n
sufletul stricat de p[cate447.
Libertatea, condi\ie a lucr[rii virtu\ii, este adeseori
scoas[ @n eviden\[. R[ul nu este ve]nic ]i nici necreat. Orice
om poate fi r[u, sau bun, dup[ cum voie]te s[-]i lase
nest[p`nite poftele, sau, din contr[, s[ fie virtuos. R[splata
sau pedeapsa este valabil[ pentru to\i, c[ci to\i ]tiu ce
trebuie s[ fac[. Dumnezeu #nsu]i ne-a dat voin\[ liber[,
ar[t`ndu-}i astfel bun[tatea Sa ]i ne @ndeamn[ neobosit
445

Magistrand Timotei Seviciu, Probleme de @nv[\[tur[ ]i via\[

cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Scrisoarea
paulin[ c[tre Filipeni, @n rev. ST, nr. 7-8/1960, p. 512; Drd. Mihai
Enache, #nv[\[tura despre sinergie la unii dintre Sfin\ii P[rin\i ]i @n
teologia ortodox[ mai nou[, @n rev. ST, seria a II-a, an XXVI, nr. 56/1974, p. 411.
446
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia IV la Facere, PG 53, col. 40, PSB
21, p. 57; Idem, Omilia IX la Facere, PG 53, col. 76, PSB 21, p. 108.
447
Idem, Omilia XXXIV la Evrei, PG 63, col. 235, trad., p. 389.
174

spre bine, ne d[ leacuri potrivite, dar las[ ca voin\a noastr[

s[ s[v`r]easc[ totul, las[ a]adar libertatea omului448.
#n ce prive]te @nv[\[tura despre destin, despre
soart[, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur arat[ lipsa de temei a unei
astfel de @nv[\[turi, @ndemn`nd: Dep[rteaz[-te de credin\a
@n na]terea cu noroc!449.

448

Idem, Omilia LIX la Matei, PG 58, col. 576, 577, PSB 23, p. 685, 687;
Idem, Omilia LXXXI la Matei, PG 58, col. 733, PSB 23, p. 918; Idem,
Omilia XIX la Facere, PG 53, col. 159, PSB 21, p. 221. R[utatea nu st[
@n firea omului (Idem, Omilia XXIX la Facere, PG 53, col. 266, PSB 21,
p. 269). Facerea de bine ]i lucrarea virtu\ii \in de voin\a noastr[ liber[
(Idem, Omilia XXII la I Corinteni, PG 61, col. 188, trad., p. 301, 302;
Idem, Omilia II la I Corinteni, PG 61, col. 21, trad., p. 22).
449
Idem, Omilia I la I Timotei, PG 62, col. 508, trad., p. 12. Astrologia,
aceast[ fals[ preten\ie de a cunoa]te viitorul, este socotit[ o eroare ]i de
c[tre Sf`ntul Vasile cel Mare, c[ci neag[ voin\a noastr[ liber[ ]i virtutea
(Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia VI la Hexaimeron, PG 29, col. 132, PSB
17, p. 139).
175

XIV.

Roadele

str[daniilor

@n

promovarea

virtu\ii
Virtu\ile, spune Clement Alexandrinul, sunt trepte
ale des[v`r]irii. Omul este n[scut apt pentru virtute ]i are
posibilitatea s[ aleag[, prin educa\ie ]i efort, @nt[rit fiind de
ajutorul divin. Virtu\ile stau una al[turi de alta, @n str`ns[
leg[tur[. Sunt dependente reciproc ]i se dezvolt[ progresiv.
Fundamentul vie\ii virtuoase este, pentru scriitorul
alexandrin, credin\a, ce se dezvolt[ @n iubire. C`t despre
n[dejde, aceasta este s`ngele credin\ei, @nsufle\ind-o,
@nt[rind pe om @n @ncerc[rile vie\ii, tinz`nd spre cele
nepieritoare ]i ve]nice. Frumoase considera\ii se propun
despre poc[in\[, rug[ciune ]i post. Poc[in\a aduce cu ea
purificarea, rena]terea sufleteasc[. Rug[ciunea ne edific[
spiritual ]i nu poate fi conceput[ via\a cre]tin[ f[r[
rug[ciune. Unit[ cu postul, ea d[ cur[\ie ]i face sufletul apt
pentru a intra @n comuniune spiritual[ cu Hristos. Observ[m
la marele alexandrin dezvoltarea progresiv[ a sentimentului
religios ]i moral cre]tin, de la primele forme ]i p`n[ la
culmea lui, iubirea450. Virtu\ile sunt dependente una de alta
]i se dezvolt[ progresiv. Se insist[ asupra credin\ei, ce se
des[v`r]e]te prin iubire. Celelalte, @ntre care sunt amintite:
n[dejdea, poc[in\a, @nfr`narea, r[bdarea, duc progresiv la
iubire ]i la gnoz[, cre@nd starea de religiozitate, atmosfera
vie\ii spirituale, pietatea.
Drumul virtu\ii, spune Origen, este urcare
@ntortochiat[, care cere credin\[ ]i fapte bune, cere
450

N. }t. Georgescu, Doctrina, Op. cit., p. 35-52.

176

@nvingerea multor dificult[\i, presupune efort. Pe acest

drum, cre]tinul nu este singur. Duhul lui Dumnezeu se
odihne]te peste cei care au o inim[ curat[ ]i peste to\i care
au cur[\it sufletul lor de p[cat. Dimpotriv[, El nu
s[l[]luie]te @ntr-un trup ap[sat de p[cat451. #n om sunt
dou[ neamuri ]i dou[ popoare. #n noi este ]i poporul
virtu\ilor ]i, nu mai pu\in, poporul viciilor. C[ci din inima
noastr[ ies g`ndurile rele, adulterele, ho\iile, m[rturiile
str`mbe, @n]el[toriile, disputele, ereziile, pizmele. Purt[m @n
noi ]i un alt popor, ale c[rui roade sunt iubirea, bucuria,
pacea, r[bdarea, bun[tatea, bl`nde\ea, cump[tarea,
castitatea, toate roadele Duhului. Poporul virtu\ilor este mai
pu\in numeros, iar viciile sunt mai numeroase dec`t
virtu\ile452. Origen @ndeamn[ pe cre]tini la lucrarea virtu\ilor:
iubirea, credin\a, n[dejdea453, bucuria, pacea, r[bdarea,
bun[tatea454,
bl`nde\ea,
cump[tarea,
castitatea455,
dreptatea456, ospitalitatea457, pietatea, @n\elepciunea458.
451

Origen, Omilia V la Ie]ire, PG 12, col. 328, Trad., p. 165; Idem,

Omilia VI la Numeri, PG 12, col. 608, PSB 6, p. 147. S[-L implor[m pe
#nsu]i Domnul, pe #nsu]i Duhul Sf`nt s[ binevoiasc[ s[ ridice orice nor
]i orice @ntunecime care, adunat din mizeria p[catelor, @ntunec[ vederea
inimii noastre, ca s[ putem percepe @n\elegerea duhovniceasc[ ]i
minunat[ a Legii Lui (Idem, Omilia I la Levitic, PG 12, col. 406, Trad.,
p. 47).
452
Idem, Omilia XII la Facere, PG 12, col. 226, 227, Trad., p. 371.
Cre]tinul des[v`r]it nu p[streaz[ doar pentru sine virtutea, ci @i @nva\[ ]i
pe al\ii ce @nseamn[ ea (Idem, Omilia VI la Facere, PG 12, col. 196,
Trad., p. 265, 267).
453
Idem, Omilia IX la Ie]ire, PG 12, col. 385, Trad., p. 285.
454
Dumnezeu nu-i bun f[r[ s[ fie ]i drept, dup[ cum nu-i nici iute, f[r[
s[ fie bun. El este @n acela]i timp ]i bun ]i aspru (Idem, Omilia IV la
Ieremia, PG 13, col. 289, PSB 6, p. 371).
455
Idem, Omilia XII la Facere, PG 12, col. 226, 227, Trad., p. 371; Idem,
Omilia X la Facere, PG 12, col. 218, Trad., p. 339. S[ fim ca]ti dup[
trup, drep\i cu mintea, cura\i cu inima, @ndrepta\i dup[ moravuri,
177

Sf`ntul Vasile cel Mare d[ o defini\ie complet[

conceptului de virtute cre]tin[, cu implica\iile ei profunde
pentru @ntreaga via\[ a credinciosului. Virtutea @nseamn[
iubirea lui Dumnezeu, r[bdarea, neprih[nirea sufleteasc[ ]i
trupeasc[, dispre\uirea slavei de]arte, renun\area la cele
nefolositoare sufletului, smerenia, adev[rul, fuga de
minciun[, @nfr`narea m`niei, ferirea de orice este r[u, pacea
]i lipsa invidiei, al[turi de toate virtu\ile trupe]ti459.
Pentru Sf`ntul P[rinte, virtutea este cea care
condi\ioneaz[ dob`ndirea vie\ii ve]nice. O defini\ie mai
simpl[, @nt`lnit[ la el este aceea de cale de mijloc a virtu\ii,
@ntre extreme, excese. Este dat ca exemplu curajul. C`nd
omul este prea pu\in curajos, devine la], iar c`nd este prea
curajos, devine cutez[tor. Echilibrul este coordonata
definitorie a cre]tinului ce lucreaz[ virtutea, aduc`nd cu ea
s[n[tatea trupesc[ ]i sufleteasc[460.

@naint`nd @n fapte, veghind @n ]tiin\[, fiind des[v`r]i\i @n credin\[ ]i fapte,

@n lucr[ri ]i @n g`nduri (Idem, Omilia I la Levitic, PG 12, col. 411, Trad.,
p. 63).
456
Idem, Omilia I la Facere, PG 12, col. 159, Trad., p. 163; Idem, Omilia
XVI la Levitic, PG 12, col. 567, Trad., p. 533; Idem, Omilia IV la
Ieremia, PG 13, col. 289, PSB 6, p. 371.
457
Lot a sc[pat de la moarte datorit[ ospitalit[\ii lui. De aceea, Origen
zice: Auzi\i acestea voi, care @ncuia\i u]a @n fa\a str[inilor, asculta\i
acestea voi, cei ce v[ teme\i de oaspete ca de oaste du]man[ #n casa
primitoare (a lui Lot) au intrat @ngerii, iar @n casele z[vor`te a intrat focul
(Idem, Omilia V la Facere, PG 12, col. 188, 189, Trad., p. 245).
458
Idem, Omilia XVI la Levitic, PG 12, col. 567, Trad., p. 533.
459
Sf`ntul Vasile cel Mare, #nv[\[tura c[tre fiul duhovnicesc, trad. de I.
Popa, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 58, 59.
460
Arhidiac. Prof. Ioan Z[grean, Probleme morale @n opera Sf`ntului
Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de
ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 211; PS Timotei Lugojanul,
Spiritualitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, Op. cit., p. 121, 122.
178

Virtutea nu este un ideal irealizabil, ci ceva care

poate fi u]or de realizat, \in`nd de str[dania noastr[ de a ne
asem[na cu Dumnezeu, at`t c`t firii omene]ti @i st[ @n
putin\[, lucr`nd faptele bune. Virtutea este o adev[rat[
podoab[, pe care o pot c[p[ta deopotriv[ at`t b[rba\ii, c`t
]i femeile461.
Sf`ntul Grigorie Teologul spune despre virtute ]i
viciu c[ s-au n[scut la u]i vecine. De aceea, a pus accent
pe rolul virtu\ii, @n via\a teologului care, @naint`nd @n tr[irea
virtuoas[, @n\elege m[re\ia lui Dumnezeu. Prin virtu\i, se
trece de la chip la Prototip462.
Virtutea, spune Sf`ntul Grigorie de Nyssa, nu
poate exista @n afar[ de Dumnezeu. De la @nceput, creat
fiind dup[ chipul Lui, omul a fost @mpodobit cu virtu\i. Iar
virtutea este @nt`lnirea harului cu eforturile omene]ti,
@nt`lnire ce favorizeaz[ cre]terea omului @n experien\a
Duhului. Virtutea este s[n[tatea sufletului, pe c`nd boala
este p[catul. Virtutea este calea de mijloc, pe care se
evit[ extremele, viciile. Virtu\ile se condi\ioneaz[ reciproc.
Pe culmea lor, sufletul se purific[, s[l[]luind @ntr-@nsul Duhul
Sf`nt463. Unele lucr[ri ale Sf`ntului P[rinte trateaz[ @n mod
special problema des[v`r]irii: Comentariile la Psalmi,
T`lcuirea la Ecclesiast, La C`ntarea C`nt[rilor, La Fericiri,
Despre via\a lui Moise, sau Despre des[v`r]irea cre]tin[.
461

Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia I la Psalmi, PG 29, col. 216, PSB 17,
p. 186; Pr. Magistrand Mihai Georgescu, Idei morale ]i sociale @n
comentariul la Psalmi al Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. ST, seria a
II-a, an X, nr. 7-8/1958, p. 465.
462
Sf`ntul Grigorie Teologul, Poeme dogmatice, trad. de Pr. Gh. Tilea,
Bucure]ti 2002, p. 205; Idem, Despre preo\ie, 76, PG 35, col. 484; Idem,
Cuv`ntarea II teologic[, 17, PG 36, col. 48; Pr. Prof. I. R[mureanu,
Preotul- slujitor al lui Dumnezeu ]i al oamenilor, dup[ Sfin\ii Trei
Ierarhi, @n rev. BOR, an LXXXVIII, nr. 1-2/ 1970, p. 100.
463
V. R[duc[, Antropologia, Op. cit., p. 342, 345.
179

A fi virtuos, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,

@nseamn[ a dispre\ui toate cele omene]ti, a g`ndi @n fiecare
clip[ la cele viitoare, a nu r[m`ne uimit de nimic din cele de
aici A fi virtuos @nseamn[ s[ tr[ie]ti numai pentru cele
duhovnice]ti ]i numai pe acelea s[ le s[v`r]e]ti464.
Multe sunt roadele virtu\ii. Ea este nemuritoare ]i
nebiruit[, c[ci nu se pleac[ @n fa\a greut[\ilor vie\ii.
Sup[r[rile vie\ii nu @l @ntristeaz[ pe omul virtuos. Virtutea @i
face pe oameni s[ fie puternici, mai puternici dec`t
vr[jma]ii, d[ruindu-le bucurie. Mai ales la judecata de apoi,
virtutea ne va fi de mare ajutor, @mbl`nzind pe dreptul
Judec[tor.
C`nd omul lucreaz[ virtutea, la @nceput i se pare
grea, obositoare, dar apoi devine pl[cut[465. Cu cele
p[c[toase, lucrurile sunt invers. Omul virtuos, chiar @n fa\a
valurilor @nvolburate ale vie\ii, r[m`ne plin de lini]te, lipsit
de @ntristare466.
Virtutea d[ o cinste pe care nici o dreg[torie
lumeasc[ nu o ofer[. R[splata ei este ve]nic[. Nu este
material[ ]i nu piere @n acest veac. Se dob`nde]te pentru o
464

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia VIII la Facere, PG 53, col. 75, PSB
21, p. 106.
465
C`t timp omul este robit de patimi, el nu poate lucra virtutea. Desigur,
viciul pare la @nceput pl[cut, pe c`nd vitutea pare grea, ca un urcu]
anevoios. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @ndeamn[ ne@ncetat pe cre]tini s[
lucreze virtutea, renun\`nd la lucrurile trec[toare (Idem, Omilia XV la
Filipeni, PG 62, col. 285-287, trad., p. 152, 154).
466
Idem, Omilia XII la Romani, PG 60, col. 504, trad., p. 193, 194 ;
Idem, Scrisoarea 136, PG 52, col. 693, 694, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n
rev. MO, an XL, nr. 5/1988, p. 81. Natura virtu\ii e plin[ de osteneli
(Idem, Scrisoarea 45, PG 62, col. 634, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev.
MO, an XL, nr. 1/1988, p. 91). Virtutea @ndep[rteaz[ @ntristarea (Idem,
Omilia LIII la Matei, PG 58, col. 531, PSB 23, p. 618; Idem, Omilia I la
II Timotei, PG 62, col. 604, 605, trad., p. 180, 181).
180

osteneal[ scurt[ ]i r[splata pentru virtute este f[r[ de

sf`r]it. Exemplul este patriarhul Avraam, a c[rui pild[ de
virtute a trecut peste veacuri, @ndemn`ndu-ne s[-l imit[m467.
P[rin\ii, mai ales, sunt @ndemna\i s[-]i @nve\e copiii
s[ lucreze virtutea, singura bog[\ie nespus[ ]i necheltuit[ ]i
care ne d[ @ndr[znire fa\[ de Dumnezeu468.
Con]tient c[ lucrarea virtu\ii presupune o
schimbare @n bine a @ntregii fiin\e a cre]tinului, mobilizarea
tuturor resurselor sale spirituale, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
ne @ndeamn[ la optimism ]i la lucrarea treptat[ a virtu\ii,
@n timp ]i pornind de la stadiul renun\[rii la s[v`r]irea
p[catelor. El ne propune un adev[rat alfabet al virtu\ilor, @n
care prima lectur[ este cea a ab\inerii de la rostirea
lucrurilor necuviincioase, continu`nd cu cele duhovnice]ti.
Roadele acestor str[danii sunt duble: Aici pe p[m`nt vom
vie\ui via\a pl[cut[ a virtu\ii, dar vom avea parte ]i de
bun[t[\ile cele viitoare469.
Dar virtutea nu se lucreaz[ numai treptat, ci ]i @n
ansamblul ei. C[ci nu ne este de folos de pild[ s[ fim
cura\i suflete]te ]i trupe]te, dac[ nu suntem ]i milostivi.
Sau nu c`]tig[m nimic din milostenie, dac[ nu ar[t[m
respect fa\[ de semeni. Fiecare dintre aceste virtu\i este o
parte a @ntregului, dar r[splata o putem primi numai atunci
c`nd g[sim @n via\a noastr[ lucr[tor tot acest @ntreg al
virtu\ii470.
467

Idem, Scrisoarea 147, PG 52, col. 699, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n
rev. MO, an XL, nr. 5/1988, p. 86; Idem, Omilia XLII la Facere, PG 54,
col. 386, PSB 22, p. 93; Idem, Omilia LXVI la Facere, PG 54, col. 567,
PSB 22, p. 325. Virtutea @l face pe om mai str[lucitor dec`t soarele
(Idem, Omilia XXVIII la II Corinteni, PG 61, col. 592, trad., p. 329 ]i
urm.).
468
Idem, Omilia LXVI la Facere, PG 54, col. 570, PSB 22, p. 329.
469
Idem, Omilia XI la Matei, PG 57, col. 202, PSB 23, p. 143.
470
Idem, Omilia LXIV la Matei, PG 58, col. 614, PSB 23, p. 743.
181

#n fine, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vorbe]te despre

timpul s[v`r]irii virtu\ii, care se @ntinde pe parcursul @ntregii
vie\i, p`n[ @n ultima clip[. Numai astfel, plec`nd la
Dumnezeiescul Judec[tor @ntr-o stare sufleteasc[ adecvat[,
ne vom putea bucura de r[splata Sa. Din contr[, cei care
nu au lucrat virtutea p`n[ la sf`r]it, au pierit. Virtutea \ine
numai de timpul vie\ii acesteia, c`nd tr[im @n trup, dup[
moarte ea nemaiput`nd fi lucrat[471. Lucrarea virtu\ii este
ceva firesc omului, @nn[scut @ntr-@nsul, tot a]a cum firesc
este ca noi s[ fugim de p[cate472.
Virtutea este, desigur, @n prima ei faz[ un lucru
dificil de transpus @n via\[, dar realizarea ei, subliniaz[
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, \ine de voin\a noastr[ liber[.
C`nd con]tiin\a consimte la lucrarea binelui, atunci doar
st[ruin\a este cea care ne mai separ[ de virtute. A]adar,
raportul libertate-virtute nu este de constr`ngere. Din
contr[, virtutea aduce ]i @nt[re]te libertatea, face chiar pe
cei care sunt robi s[ se simt[ liberi473.
Virtutea nu \ine de condi\ia social[ a omului, nu
este condi\ionat[ de bog[\ie ]i nici de @mprejur[rile vie\ii.
Poate fi lucrat[ indiferent de mediul @n care s[v`r]itorul ei
tr[ie]te. Po\i fi virtuos ]i dac[ tr[ie]ti @n mijlocul unui ora],
av`nd familie, iar nu numai dac[ e]ti monah, c[ci nu locul
te face virtuos, ci voin\a ]i purt[rile474.
471

Idem, Omilia LXIV la Matei, PG 58, col. 613, PSB 23, p. 741; Idem,
Omilia LXVII la Matei, PG 58, col. 638, 639, PSB 23, p. 778, 779; Idem,
Omilia XXIV la Evrei, PG 63, col. 170, trad., p. 290.
472
Idem, Omilia XXXIX la Facere, PG 53, col. 367, PSB 22, p. 70.
473
Idem, Omilia XXXII la Matei, PG 57, col. 387, PSB 23, p. 404; Idem,
Omilia XII la Romani, PG 60, col. 503, trad., p. 192; Idem, Omilia XIII
la Statui, PG 49, col. 139, 140.
474
Idem, Omilia XLII la Facere, PG 54, col. 396, PSB 22, p. 106, 109;
Idem, Omilia XLII la Matei, PG 57, col. 464, PSB 23, p. 518.
182

Desigur, nu to\i sunt chema\i s[ lucreze virtu\ile @n

forma lor deplin[, pentru c[ puterile noastre sunt limitate.
A]a de pild[, cre]tinului care nu poate tr[i @n feciorie ]i
monahism, i se recomand[ via\a curat[ tr[it[ @n familie. Iar
celui care nu are t[ria s[ renun\e la averile sale, depun`nd
votul s[r[ciei de bun[ voie, i se recomand[ s[ fac[ at`ta
milostenie c`t consider[475.
Opera hrisostomic[ este un @ndemn neobosit c[tre
cre]tini pentru lucrarea virtu\ii. Calea virtu\ii, spune Sf`ntul
P[rinte, este str`mt[ ]i anevoioas[. La @nceput, este grea
]i dificil de urcat, @ntocmai ca un munte, cer`nd osteneli. #n
fa\a noastr[, diavolul pune perspectiva urm[rii c[ii
p[catului, o cale aparent u]oar[, care ne aduce apoi
nem[surat[ ]i ve]nic[ pagub[. Calea virtu\ii este calea
m`ntuirii noastre. Dac[ nu mergem pe acest drum,
@nseamn[ c[ suntem tr`ndavi. S[ nu urm[m mul\imea celor
indiferen\i, ci s[ urm[m pilda celor pu\ini, care au str[lucit
pe calea virtu\ii476.
O importan\[ deosebit[ are insisten\a, st[ruin\a,
r`vna @n toate, mai ales @n s[v`r]irea virtu\ii. Chiar dac[ nu
primim @ndat[ cele pe care le ceream, de la Dumnezeu, nu
trebuie s[ descuraj[m, ci s[ st[ruim. Spre deosebire de
oameni, Dumnezeu nu se sup[r[ pentru c[ @i cerem
necontenit, desigur, cele duhovnice]ti ]i nu lume]ti477.
475

Idem, Omilia III la Filipeni, PG 62, col. 194, trad., p. 24.

Idem, Omilia XXIII la Matei, PG 57, col. 314, 315, PSB 23, p. 301,
302; Idem, Omilia XXIV la Matei, PG 57, vol. 325, PSB 23, p. 315. Pe
calea virtu\ii, spune Marele Ierarh, omul nu este singur @n ostenelile sale,
ci are @n ajutor pe Dumnezeu. Are @n fa\[ ]i n[dejdea r[spl[tirii cere]ti ]i
alte g`nduri @nalte. El alearg[, lupt[, se str[duie]te (Idem, Omilia XXVIII
la Facere, PG 53, col. 260, PSB 21, p. 361; Idem, Omilia XIV la I
Corinteni, PG 61, col. 117-119, trad., p. 182 ]i urm.).
477
Dac[ Dumnezeu z[bove]te s[ ne dea ceea ce cerem, chiar dac[
mul\i ne @ndeamn[ s[ nu ne mai rug[m, noi s[ nu contenim deloc
476

183

#mplinirea poruncilor evanghelice nu este un lucru nici

greu, nici imposibil de realizat, c[ci ne vine @ntr-ajutor harul
lui Dumnezeu. Este nevoie @ns[ de r`vn[, de alungarea
tr`nd[viei, cu convingerea c[ astfel cre]tinul va putea s[
c`]tige cununile m`ntuirii ve]nice. R`vna aceasta @l
@nt[re]te pe om, @l face mai puternic @n fa\a ispitelor
diavolului478.
a) Credin\a @i face pe cre]tini vrednici de
bun[t[\ile ve]nice
Pentru Sf`ntul Ignatie al Antiohiei, credin\a ]i
dragostea sunt chintesen\a virtu\ilor. El scrie efesenilor:
Ave\i c[tre Iisus Hristos @n chip des[v`r]it credin\[ ]i
dragoste, care sunt @nceputul ]i sf`r]itul vie\ii. #nceputul este
credin\a, iar sf`r]itul dragostea479.
#n Epistola lui Pseudo-Barnaba, autorul insist[
asupra rolului credin\ei statornice, vii, ne@ndoielnice, tari,
smerite. Nu este o credin\[ singur[, ci @nso\it[ de virtu\i
precum
teama,
@ndelunga
r[bdare,
@nfr`narea,
480
@n\elepciunea, sau @n\elegerea .
Clement Alexandrinul vorbe]te pe larg despre
virtutea credin\ei cre]tine. Ea este v[zut[ nu din punct de
vedere uman, ci divin, c`nd omul se supune autorit[\ii
dumnezeie]ti, din Scriptur[. Credin\a este des[v`r]irea
rug[ciunea (Idem, Omilia XIII la Matei, PG 57, col. 312, 313, PSB 23,
p. 298. 299; Idem, Omilia LXVI la Matei, PG 58, col. 625, 626, PSB 23,
p. 760, 761).
478
Exemplele scripturistice sunt cunoscute nou[: Sf`ntul Ioan
Botez[torul, dar ]i Noe, @n Vechiul Testament (Idem, Omilia XXIV la
Matei, PG 57, col. 326, PSB 23, p. 317; Idem, Omilia XXXIX la Matei,
PG 57, col. 438, PSB 23, p. 480, 481; Idem, Omilia LXIV la Matei, PG
58, col. 614, PSB 23, p. 742).
479
Sf`ntul Ignatie al Antiohiei, Epistola c[tre Efeseni, XIV, 1, PSB 1, p.
162.
480
Epistola lui Pseudo-Barnaba, II, 2-3, PSB 1, p. 115.
184

@nv[\[turii. Se refer[ la credin\a Bisericii, c[ci cea a

ereticilor nu este adev[rata credin\[, fiindc[ @i lipse]te
ceva. Cei doi factori, harul ]i credin\a, sunt importan\i. #n
botez, cei doi factori se @nt`lnesc. Credin\a se leag[ ]i de
libertatea omului. Credin\a @n Cuv`ntul lui Dumnezeu este
superioar[ celei a Vechiului Testament, fiindc[ noi nu mai
suntem sub legea veche, a fricii, ci suntem sub Cuv`ntul,
pedagogul liberei voin\e481.
Clement Alexandrinul pune problema: Ce are
prioritate @n actul religios, credin\a, sau gnoza? Credin\a,
spune el, ne d[ intui\ia adev[rului, pe c`nd gnoza @l
formuleaz[ ra\ional. Gnoza482 este superioar[ credin\ei. A
cunoa]te este mai mult dec`t a crede, dup[ cum m`ntuirea
unit[ cu cea mai @nalt[ r[splat[ este mai de valoare dec`t
m`ntuirea simpl[. Gnoza nu este @nn[scut[ oamenilor, ci
ea se dob`nde]te ]i cere un efort al min\ii. Dar gnoza
cre]tin[ nu este v[zut[ de dasc[lul alexandrin ca o
specula\ie pur[, cum spuneau ereticii ]i al\i @nv[\a\i p[g`ni,
481

Clement Alexandrinul, Pedagogul, I, PSB 4, p. 183, 184; Nicolae }t.

Georgescu, Doctrina, Op. cit., p. 39, 40.
482
#n Alexandria Egiptului se punea accent deosebit pe ra\ionalism.
Acest aspect intrase ]i @n cre]tinismul alexandrin sub numele de gnoz[,
ap[r`nd astfel gnosticismul, curent care se voia elita intelectual[ a
cre]tinismului des[v`r]it. Clement Alexandrinul se opune unor astfel de
idei, c[ci ele aveau drept consecin\[ desconsiderarea mul\imii
credincio]ilor ]i o ruptur[ @ntre ace]tia, socotind pe unii des[v`r]i\i ]i pe
al\ii nu. #mp[r\irea oamenilor @n psihici, ilici ]i pnevmatici este
comb[tut[. Gnosticii socoteau m`ntuirea ca fiind o problem[ de
cunoa]tere, pe c`nd Clement Alexandrinul @nva\[ c[ Dumnezeu voie]te
ca to\i oamenii, ]i nu numai unii, s[ se m`ntuiasc[. De aici accentul pe
care @l pune scriitorul alexandrin pe credin\[ ]i pe harul divin. Iar cel care
are credin\a, nu mai are nevoie de gnoz[, pentru a c`]tiga via\a ve]nic[
(Pr. Prof. Nicolae C. Buzescu, Logos, trinitate ]i eclesiologie @n
Pedagogul lui Clement Alexandrinul, @n rev. ST, seria a II-a, an XXIX,
nr. 5-8/1977, p. 468).
185

ci ca via\[. C[ci #l putem cunoa]te pe Dumnezeu pe

m[sur[ ce via\a noastr[ devine mai sf`nt[. Gnosticul
cre]tin este cel care se roag[ ne@ncetat lui Dumnezeu,
locuie]te ne@ntrerupt cu Dumnezeu483.
Clement Alexandrinul s-a @ntrebat dac[ este
suficient[ credi\a, pentru perceperea divinit[\ii, sau dac[ are
nevoie ]i de ajutorul min\ii, ca izvor principal al cunoa]terii.
Stromatele sale sunt prima @ncercare de a ar[ta c[ f[r[
cunoa]tere, credin\a nu este suficient[, fiind nevoie ca
sufletul nostru s[ lucreze cu no\iuni, concepte ]i idei
clare484. C`t despre gnosticul cre]tin, cunosc[tor al
lucrurilor divine, el este omul credincios, ce @]i st[p`ne]te
patimile, f[c`nd binele prin cuvintele ]i prin faptele sale.
Sf`ntul Vasile cel Mare vorbe]te pe larg despre
credin\[ @n Omilia a XV-a (PSB 17).
Omul credincios, spune Sf`ntul Grigorie
Teologul, se sprijin[ pe aceast[ virtute ca pe o st`nc[, pe
care valurile nu o pot muta, c[ci ea r[m`ne neclintit[485.
Str[daniile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur urm[resc
neostenit @nt[rirea credin\ei p[stori\ilor s[i, lucr`nd
@mpreun[ cu aceasta ]i celelalte virtu\i. Din
Sf`nta
Scriptur[ avem exemple pilduitoare de credin\[. A]a au fost
de pild[ patriarhul Avraam, dar ]i femeia canaaneianc[.
Roadele credin\ei sunt minunate ]i adeseori prezente @n
omiliile hrisostomice. Ea este mama tuturor bun[t[\ilor,
cea care @i face pe cre]tini s[ se @nvredniceasc[ de
bun[t[\ile ve]nice. Credin\a este superioar[ ra\ionamentelor
483

Clement Alexandrinul, Stromata VI, 14, PG 9, col. 332; Pr. Nicolae C.

Buzescu, Premisele unei filosofii cre]tine la Clement Alexandrinul, @n
rev. ST, seria a II-a, an X, nr. 3-4/1958, p. 205-208.
484
Pr. Nicolae C. Buzescu, Logos ]i Kyrios @n Stromatele lui Clement
Alexandrinul, @n rev. ST, seria a II-a, an XXIX, nr. 3-4/1977, p. 250, 254.
485
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul II, PG 36, col. 64.
186

min\ii omene]ti. Credin\a este asem[nat[ cu piatra cea

puternic[, pe care vitregiile vremii ]i timpul nu o pot
v[t[ma486.
b)N[dejdea, ancora tare ]i sigur[ a cre]tinului
N[dejdea, @nva\[ Clement Alexandrinul, este
s`ngele credin\ei, pe care o @nsufle\e]te. F[r[ n[dejde, via\a
cre]tin[ se stinge. N[dejdea d[ t[rie @n @ncerc[rile ]i @n
obstacolele vie\ii, evit`nd pl[cerile trec[toare, tinz`nd spre
cele ve]nice487.
N[dejdea @nt[re]te pe om @n fa\a greut[\ilor,
pun`ndu-i @nainte perspectiva dob`ndirii @mp[r[\iei cerurilor.
Sf`ntul Vasile cel Mare este optimist ]i are credin\a
puternic[ @n Dumnezeu, care d[ cre]tinilor for\a de a trece
peste @ncerc[ri. Dac[ gr[din[ritul schimb[ @nsu]irile
arborilor (prin altoire), cu at`t mai mult sufletul care se
@ngrije]te de virtute poate birui tot felul de boli488.
La r`ndul s[u, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
aseam[n[ n[dejdea cre]tin[ cu o ancor[ tare ]i sigur[. Cu
n[dejde @n suflet, negustorul pleac[ cu corabia peste m[ri,
iar plugarul nu se mai g`nde]te la greut[\i c`nd seam[n[.
Tot la fel, osta]ul nu se g`nde]te nici el la greut[\ile
r[zboiului, ci la victorie. A]adar, nici cre]tinul s[ nu se
sperie de ostenelile pe care le presupune virtutea, g`ndinduse la r[splata pe care o va primi. Frumoase @ndemnuri
486

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia LII la Matei, PG 58, col. 520, 521,
PSB 23, p. 602-604; Idem, Omilia IX la II Corinteni, PG 61, col. 462,
trad., p. 128; Idem, Omilia V la Coloseni, PG 62, col. 335, trad., p. 61;
Idem, Omilia XVIII la I Timotei, PG 62, col. 598, trad., p. 188.
487
Nicolae }t. Georgescu, Doctrina, Op. cit., p. 46, 47.
488
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia V la Hexaimeron, PG 29, col. 109,
PSB 17, p. 127; Idem, Scrisoarea 101, PSB 12, p. 282, 283; Idem,
Scrisoarea 166, PSB 12, p. 358, 359; Idem, Scrisoarea 190, PSB 12, p.
391, 392.
187

adreseaz[ din exil Marele Ierarh c[tre diaconi\a Olimpiada,

zic`nd: Nu-\i pierde n[dejdea!489. P[catul @mpotriva
n[dejdii este dezn[dejdea, care place at`t de mult celui
necurat ]i care ne trimite @n ad`ncul relelor490.
c) Iubirea - baza, mijlocul ]i piscul duhovniciei
patristice
Baza, mijlocul ]i piscul duhovniciei patristice este
iubirea de Dumnezeu ]i de oameni. Chiar ]i rug[ciunea
r[m`ne f[r[ efect, dac[ din via\a cre]tinului lipse]te iubirea.
Cre]tinismul a adus, @n ce prive]te respectul ]i dragostea
fa\[ de semeni, un salt imens. P[g`nii @mp[r\eau pe oameni
@n neamuri ]i categorii sociale bazate de obicei pe bog[\ie,
ar[t`nd dispre\ ]i nep[sare fa\[ de semenii lor. Evreii @i
socoteau ca semeni doar pe co-na\ionali, iar filosofii p[g`ni
se opreau cel mult la idei frumoase din punct de vedere
moral, dar neaplicate @n via\[. Pentru cre]tini @ns[,
solidaritatea cu semenii @nseamn[ solidaritatea noastr[ cu
Hristos, dragostea devenind liantul universal care leag[ pe
Dumnezeu cu omul ]i pe oameni @ntre ei491. Esen\a
cre]tinismului este iubirea. C[ci iubirea reprezint[ chiar
fiin\a lui Dumnezeu. Omul este cu at`t mai om, cu c`t
tr[ie]te @n iubire. Dec[z`nd din iubire, omul decade din
umanitate. Cre]tinismul a extins iubirea la to\i oamenii.
489

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXV la Facere, PG 54, col. 228,
PSB 21, p. 315; Ibidem, Scrisoarea VII c[tre Olimpiada, PG 52, col. 601
]i urm, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXXIX, nr. 3/1987, p.
56.
490
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`nt c[tre Teodor cel c[zut, PG 48, col.
277 ]i urm., trad. de Pr. D-tru Fecioru, Bucure]ti 2001, p. 324, 325.
491
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori, Op. cit., p.
194; Diac. Prof. Teodor V. Dam]a, Iubirea ]i mila cre]tin[. Preliminarii
la analiza unei concep\ii cre]tine despre asisten\a social[ la Sf`ntul
Vasile cel Mare, @n rev. MB, an XXX, nr. 7-9/1980, p. 441; P.S. Antonie
Pl[m[deal[, Biserica slujitoare @n Sf`nta Scriptur[, Op. cit., p. 398.
188

Iubirea omului fa\[ de Dumnezeu nu poate fi des[v`r]it[,

dec`t dac[ ea trece asupra semenilor, a celorlal\i oameni.
Dumnezeu a]eaz[ iubirea semenilor, manifestat[ prin fapte,
ca principal criteriu la judecata de apoi492.
Pentru Sf`ntul Ignatie al Antiohiei, credin\a ]i
dragostea sunt chintesen\a virtu\ilor. El scrie efesenilor:
Ave\i c[tre Iisus Hristos @n chip des[v`r]it credin\[ ]i
dragoste, care sunt @nceputul ]i sf`r]itul vie\ii. #nceputul este
credin\a, iar sf`r]itul dragostea493. }i pentru Clement
Alexandrinul, iubirea este culmea virtu\ilor, ce face pe om
asemenea cu Dumnezeu494. C`t despre Origen, acesta
nume]te iubirea cale spre des[v`r]ire. Int`ia porunc[
este s[ iubim pe p[rin\ii no]tri, a doua s[ iubim pe copiii
no]tri, a treia s[ iubim slujitorii no]tri. #nv[\[torul ]i Domnul
nostru a statornicit @n Evanghelie porunca iubirii. De aceea,
marele scriitor alexandrin exclam[: C`t de frumos ]i de
m[re\ este s[ te @mboln[ve]ti de iubire495.
#ntr-o societate sclavagist[, inuman[, m[cinat[ de
r[zboaie, de cium[ ]i de lipsuri, cre]tinismul cerea
oamenilor s[ arate milostenie, s[ fac[ fapte bune, s[ imite
bun[tatea lui Dumnezeu, dob`ndind astfel iertarea
p[catelor. Mai mult dec`t contemporanii s[i, Sf`ntul
Ciprian al Cartaginei a tr[it mai @nt`i el @n propria via\[
virtutea iubirii de semeni.
492

Diacon Prof. Teodor V. Dam]a, Iubirea, Op. cit., p. 440-443.

Sf`ntul Ignatie, C[tre Efeseni, XIV, 1, PSB 1, p. 162.
494
N. }t. Georgescu, Doctrina, Op. cit., p. 52.
495
Origen, Omilia II la C`ntarea C`nt[rilor, PG 13, col. 54, PSB 6, p.
333. Una din manifest[rile sufletului este dragostea, pe care noi o
folosim mult pentru a iubi, atunci c`nd iubim @n\elepciunea ]i virtutea.
#ns[ c`nd iubirea noastr[ coboar[ la fapte mai pu\in bune, atunci carnea
]i s`ngele sunt cele pe care le iubim (Ibidem, PG 13, col. 47, PSB 6, p.
323).
493

189

Sf`ntul Vasile cel Mare insist[ asupra datoriei

cre]tinului de a-L iubi pe Dumnezeu, @mplinind poruncile lui
Hristos. Dar pentru a-L iubi pe Dumnezeu, trebuie mai @nt`i
s[ avem con]tiin\a noastr[ curat[. Pentru cur[\irea
con]tiin\ei, s[ ne @ndep[rt[m de cele lume]ti, s[ @mplinim
poruncile Lui, slujindu-I @n simplitatea inimii496. Iubirea
omului pentru Dumnezeu este @nn[scut[ sufletului nostru ]i
ea nu se @nva\[, c[ci vine din afara noastr[. Este un dat
natural, un principiu, prin care avem @n noi pornirea
l[untric[ de a-L iubi pe St[p`nul nostru497. Referitor la
iubirea de semeni, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei a
pus-o @n practic[ prin exemplul lui personal, @ndemn`ndu-ne
]i pe noi s[ ar[t[m dragoste fa\[ de ceilal\i498. Iubirea de
semeni g[se]te la el forma deplin[ de lucrare prin
filantropia Bisericii. }i a]a cum Biserica @i iube]te deopotriv[
]i egal pe to\i fiii ei, tot astfel, iubirea este adev[rat[ numai
dac[ nu @i alege pe beneficiarii ei499.
496

Sf`ntul Vasile cel Mare, Regulile morale, III, PG 31, col. 705; Idem,
Regulile mici, 211, PG 31, col. 1224; Idem, #nv[\[tura c[tre fiul
duhovnicesc, trad. de I. Popa, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 59;
Arhidiac. Prof. Ioan Z[grean, Probleme morale @n opera Sf`ntului
Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de
ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 216, 217.
497
Pr. Prof. Iorgu Ivan, C`teva @ndrum[ri ale Sf`ntului Vasile cel Mare
pentru cei care doresc s[ cunoasc[ ]i s[ @mplineasc[ voia lui
Dumnezeu, @n rev. BOR., an CII, nr. 3-4/1984, p. 170; Sf`ntul Vasile cel
Mare, Despre poruncile lui Dumnezeu ]i despre @mplinirea poruncii
de a iubi pe Dumnezeu, trad. de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. MO,
an XXXV, nr. 7-8/1983, p. 488.
498
Diac. Prof. Teodor Dam]a, Bog[\ia ]i s[r[cia @n lumina Omiliilor
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MB, an XXIX, nr. 4-6/1979, p. 312;
Protos. Nestor Vornicescu, #nv[\[turi duhovnice]ti din via\a ]i opera
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MMS., an XLI, nr. 1-2/1965, p. 53.
499
Sf`ntul Vasile cel Mare, Despre iubirea fa\[ de Dumnezeu ]i fa\[ de
aproapele, PG 32, col. 1148-1153, trad. de pr. prof. Nicolae Petrescu, @n
190

#n opera sa, Sf`ntul Grigorie Teologul dezvolt[

tema iubirii de Dumnezeu ]i de oameni, c[ci, spune el,
Dumnezeu este iubire. Chiar dac[ sunt mai pu\in
cunoscute preocup[rile sale pentru ajutorarea semenilor,
ne-a r[mas totu]i de la el lucrarea: Despre iubirea
s[racilor. Aceasta nu @mbrac[ forma unui tratat sistematic,
ci este un @ndemn adresat de autor contemporanilor s[i,
pentru ca ei s[ @i ajute pe cei oropsi\i, pe cei s[raci ]i
bolnavi, mult prea numero]i atunci500.
La s[r[cia ]i boala s[rmanilor se mai ad[uga ]i
dispre\ul semenilor, care socoteau un lucru de ru]ine s[ se
apropie de ei. Iubirea este pentru Marele Ierarh prima
dintre porunci ]i cea mai mare, cap al legii ]i profe\ilor ]i
@]i afl[ putere @n iubirea s[racilor. S[ ne g`ndim c[ suntem
fra\i dup[ Dumnezeu cu to\i semenii, lucra\i din acela]i lut
din care am fost crea\i @nt`i. To\i purt[m acela]i chip al lui
Dumnezeu, ba poate c[ unii dintre semenii no]tri mode]ti
p[zesc mai bine acest chip. Dumnezeu plou[ deopotriv[ ]i
peste cei drep\i, ca ]i peste cei p[c[to]i ]i r[sare soarele
peste to\i. Sf`ntul Grigorie Teologul insist[ asupra
perspectivei eshatologice a faptelor noastre de iubire, c[ci
@n ziua judec[\ii de apoi, prin nimic altceva mai mult ca
prin iubirea de oameni nu ni se d[ @n schimb iubirea, de
c[tre Cel ce la r`ndu-I ne-o m[soar[ dup[ dreptate501.

rev. MO, nr. 4-6/1981, p. 221; Pr. Asistent Dr. Alexandru Stan, Sf`ntul
Vasile cel Mare @n teologia sistematic[ ortodox[ @n ultimii 30 de ani,
@n rev. ST, seria a II-a, nr. 3-4/1982, p. 169.
500
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul XXII despre pace, PG 35, col.
1136; Nicolae V. St[nescu, Teologie ]i via\[ la Sf`ntul Grigorie de
Nazianz, @n rev. MO, an XIV, nr. 1-2/1962, p. 7.
501
Idem, Despre iubirea s[racilor, trad. de Pr. Dr. Gheorghe Tilea,
Bucure]ti 1948, p. 12-16, 19, 29.
191

Pentru Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, iubirea cre]tin[

este inima concep\iei sale despre om, el fiind cel care a
dezvoltat cel mai mult @nv[\[tura despre acest[ virtute
cre]tin[ ve]nic @nfloritoare502. Virtutea iubirii este mai
important[ @nc[ dec`t puterea de a face minuni, de a @nvia
pe cei mor\i. F[r[
dragoste, nici credin\a, nici ]tiin\a,
nici via\a cea mai curat[, ba chiar ]i mucenicia, nu au nici
un folos503. Iubirea devine pentru Marele Ierarh o regul[ de
via\[, principiul tuturor bunurilor, @mplinirea Legii ]i calea de
a ajunge la asem[narea noastr[ cu Dumnezeu. Desigur, nu
iubirea pasiv[, ci cea activ[, practic[, orientat[ spre nevoile
semenilor. Din contr[, lipsa ei @nseamn[ izolarea cre]tinului
@ntre lucrurile ne@nsufle\ite504.
Cea mai conving[toare dovad[ a iubirii pe care
Dumnezeu o are fa\[ de noi oamenii este #ntruparea Fiului
S[u ]i Jertfa Acestuia pentru noi, prin care omul este ridicat
din starea de p[cat. Dumnezeu voia ca noi s[ devenim fiii
Lui, iar nu s[ r[m`nem robi. Dumnezeu ne-a iubit mai @nt`i,
iar noi trebuie s[ r[spundem acestei iubiri prin faptele
noastre. Iubirea noastr[ fa\[ de semeni devine dovada
502

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Scrisoarea 108, PG 52, col. 667, trad. de
Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, nr. 3/1988, p. 39-40; Pr. Prof. Spiridon
C`ndea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ca p[stor de suflete, @n rev. BOR,
an LXXV, an 10/1957, p. 923. Adev[ratul sens, curat, al iubirii cre]tine
este cel duhovnicesc (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia I la Coloseni,
PG 62, col. 303, trad., p. 8-10).
503
Idem, Omilia XXXIII la I Corinteni, PG 61, col. 275, 276, trad., p. 449;
Idem, Omilia XLVI la Matei, PG 58, col. 481, PSB 23, p. 543. Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur spune despre iubire: Iubirea este r[d[cina, izvorul ]i
maica oric[rui bine (Idem, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG
48, col. 702, trad., p. 16).
504
Pr. C-tin Corni\escu, Credinciosul @n preocup[rile Sf`ntului Ioan
Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, nr. 4/1974, p. 684, 685; Magistrand
Vasile Bria, Imnul dragostei @n Omiliile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la
I Corinteni, @n rev. ST, seria a II-a, an XIII, nr. 7-8/1961, p. 430.
192

v[zut[ a iubirii noastre fa\[ de Dumnezeu. Doar c[

dragostea divin[ este lipsit[ de orice patim[, este
des[v`r]it[, chiar ]i atunci c`nd pedepse]te, pentru a-i
@ndrepta pe oameni505.
Dumnezeu ne dovede]te c[ ne iube]te ]i prin aceea
c[ ne d[ Trupul ]i S`ngele S[u, se une]te prin Sfintele
Taine cu noi. De fapt, ne arat[ dragostea Sa prin @ntreaga
lucrare de crea\ie, providen\[ ]i m`ntuire506. Dumnezeu ne-a
iubit din totdeauna, adic[ @nc[ @nainte ca noi s[ exist[m. Din
ve]nicie a pl[nuit El crearea lumii, peste care apoi omul a
fost a]ezat ca st[p`nitor. Iar locul distinct pe care omul @l
ocup[ @n lume nu se datoreaz[ nicidecum meritelor noastre,
ci iubirii lui Dumnezeu fa\[ de noi. #n actul facerii lumii
vedem atotputernicia lui Dumnezeu, pe c`nd @n #ntruparea
Fiului S[u, ca a doua crea\ie a lumii, vedem caracterul
iubitor al lui Dumnezeu. Fire practic[, Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur nu se mul\ume]te s[ vorbeasc[ teoretic despre iubire,
ci ne @nva\[ cum s[ r[spundem noi acesteia: f[c`nd voia lui
Dumnezeu, @mplinindu-I poruncile, sl[vindu-I numele ]i
505

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia V la Evrei, PG 63, col. 46, 47; Idem,
Omilie la #n[l\area Domnului, PG 50, col. 447; Idem, Omilia XXIII la
Romani, PG 60, col. 391, 394, trad., p. 619, 621; Idem, Omilia XXX la II
Corinteni, PG 61, col. 608, trad., p. 353; Drd. Ghe. Apostolu, Iubirea ]i
milostenia dup[ Sf`ntul Ioan Hrisostom, @n rev. MMS, an LXV, nr.
1/1989, p. 53.
506
Idem, Omilia LXXXII la Matei, PG 54, col. 744; Idem, Omilia XXXII la
Evrei, PG 63, col. 223; Pr. Drd. Teodor Damian, Virtutea dragostei la
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. BOR, an XCII, nr. 5-6/1979, p. 677 ]i
urm. Cre]tinul nu se poate m`ntui doar prin faptele sale, ci el are nevoie
de harul divin. #ns[ acest har se revars[ asupra primitorului lui din marea
iubire a lui Dumnezeu pentru oameni (Pr. Magistrand Mircea
Ni]coveanu, Doctrina Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur @n Comentariul s[u
la Predica de pe Munte (Matei V-VII), @n rev. ST, seria a II-a, an XVII, nr.
9-10/1965, p. 545).
193

ar[t`nd grij[ fa\[ de semeni. Fiindc[ @ntreaga noastr[ via\[

ar trebui s[ fie dovada vie a iubirii noastre de Dumnezeu.
Orice am face noi, ca oameni, nu putem s[
r[spundem pe m[sura darurilor primite de noi de la
Dumnezeu. Chiar ]i cele mai @nalte forme ale cinstirii lui
Dumnezeu, cultul bisericesc, @n cele din urm[ tot nou[ ne
este de folos. M`ntuitorul ne-a promis nou[ oamenilor
@mp[r[\ia Sa cea cereasc[, pentru dragostea noastr[.
Puterea iubirii omului pentru Hristos schimb[ firea
lucrurilor ]i face din omul fricos, unul @ndr[zne\, @n\elept.
Este nevoie @ns[ de conlucrarea noastr[. Iubind pe
Dumnezeu, iubim @ntreaga Sf`nt[ Treime, adic[ pe Tat[l,
pe Fiul ]i pe Sf`ntul Duh, devenim p[rta]i comuniunii iubirii
cu Sf`nta Treime507. Un exemplu este iubirea ar[tat[ de
c[tre Sf`ntul Apostol Pavel. Din p[cate, cre]tinii gre]esc
prea adesea, f[c`nd cu totul altfel dec`t acela ]i
nedrept[\indu-i pe semenii lor. Iubirea omului pentru Hristos
aduce adev[rata pl[cere a vie\ii, aduce mul\umire, slav[,
fericire, bunurile pe care mintea noastr[ nu le poate @n\elege
]i nici pricepe. Hristos #nsu]i nu are nevoie de dragostea
noastr[ fa\[ de El, dar noi avem nevoie de dragostea Lui
dumnezeiasc[ fa\[ de oameni. Dovada dragostei noastre
fa\[ de El o ar[t[m atunci c`nd, v[z`ndu-L @n persoana
unui semen al nostru, care are nevoie de ajutor, @l ajut[m
sau nu508.
507

Pr. Drd. Teodor Damian, Virtutea dragostei, Op. cit., p. 679, 680;
Drd. George Apostolu, Iubirea, Op. cit., p. 55.
508
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia V la Romani, PG 60, col. 430-432,
trad., p. 70 ]i urm.; Idem, Omilia III la I Timotei, PG 62, col. 518, 520,
trad., p. 31 ]i urm.; Idem, Omilia II. Despre c[in\[, PG 47, col. 411, 412,
trad., p. 94; P.S. Antonie Pl[m[deal[, Biserica slujitoare, Op. cit., p.
407. Iubirea noastr[ fa\[ de Dumnezeu se arat[ mai @nt`i prin grija de a
nu #l @ntrista pe Dumnezeu prin p[catele noastre ]i @n al doilea r`nd prin
r`vna de a @mplini voia Lui (Ieromonah Prof. Dr. Nicolae Mladin, Sf`ntul
194

Pentru P[rin\ii Bisericii noastre, iubirea semenilor

trece dincolo de prejudec[\ile contemporanilor lor, ce se
raportau la statutul social. Pentru ei, adev[rata iubire pentru
semeni izvor[]te din iubirea noastr[ pentru Hristos. #ntreaga
oper[ hrisostomic[ vorbe]te despre iubirea aproapelui ]i de
r[splata pe m[sur[ de care se va bucura omul. #ns[ iubirea
aceasta, filantropia nu este desp[r\it[ de Biseric[, fiindc[
to\i suntem membri ai Bisericii, iar @n chipul semenului
nostru trebuie s[ vedem pe Hristos, capul Bisericii509.
#ntr-o form[ mai simpl[, iubirea aproapelui este
v[zut[ ca omenie, prin care ar[t[m @ng[duin\[ fa\[ de cel
care ne gre]e]te, prin care @nv[\[m s[ nu dispre\uim relele
aproapelui, nici s[-l invidiem pentru bunurile lui510. Dac[ s[
nu iubim pe ceilal\i oameni este un p[cat, atunci s[ nu
r[spundem iubirii pe care ceilal\i o arat[ fa\[ de noi este un
]i mai mare p[cat. C[ci, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,
legea iubirii au cinstit-o de multe ori p`n[ ]i t`lharii511.
Arat[ iubire de semeni cre]tinii care @nt`i @i ajut[ pe
aceia ]i apoi lucreaz[ pentru folosul apropia\ilor lor, al
familiei lor. A]a a f[cut Sf`ntul Apostol Petru, care a
a]teptat ca M`ntuitorul s[-i vindece pe ceilal\i ]i numai la
urm[ a cerut ajutor pentru soacra lui. Sunt l[uda\i ]i

Ioan Gur[ de Aur: Despre des[v`r]irea cre]tin[, @n rev. Ortodoxia, an

IX, nr. 4/1957, p. 572).
509
Pr. Lector D-tru Radu, Spiritualitate ]i slujire la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n
rev. ST, seria a II-a, an XXVI, nr. 3-4/1974, p. 185; P.S. Antonie
Pl[m[deal[, Biserica slujitoare, Op. cit., p. 399. Iubind aproapele,
iubim pe cel ce prin Hristos a devenit una cu noi prin Botez - Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXX la I Corinteni, PG 61, col. 249 ]i urm.
510
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXXI la I Corinteni, PG 61, col.
259, 262, trad., p. 421, 424.
511
Idem, Omilia XXVII la II Corinteni, PG 61m col. 586, 587, trad., p.
320.
195

dreg[torii care @i sprijin[, de pe pozi\ia lor social[ @nalt[, pe

cei nevoia]i512.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur este el @nsu]i un model de
iubire a semenilor. Chiar ]i dup[ ce a fost exilat, le scria
p[stori\ilor s[i despre dragostea ]i sim\[mintele lui, care @l
legau de ace]tia ]i care treceau peste dep[rtare ]i peste
timp513.
Forma cea mai puternic[, evident[ oricui, a
dragostei noastre fa\[ de semeni este milostenia ar[tat[ lor,
milostenie ce este superioar[, prin valoarea ei practic[. Iar
des[v`r]irea cre]tinului nu poate fi conceput[ f[r[ aceast[
iubire a semenilor514. Pentru Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,
dragostea de semeni are caracter social515. Exist[ ]i o fals[
iubire, izvor`t[ din pricini omene]ti. Ea trece repede, odat[
cu interesele ce au pus-o @n mi]care, fiindc[ nu este de
natur[ duhovniceasc[516.

512

Idem, Omilia XXVII la Matei, PG 57, col. 343, PSB 23, p. 343; Idem,
Scrisoarea 116, PG 52, col. 671, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO,
nr. 3/1988, p. 43.
513
Idem, Scrisoarea 36, PG 52, col. 630, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n
rev. MO, an XL, nr. 1/1988, p. 88. Dragostea fa\[ de semeni trebuie s[
@nfloreasc[ @n orice om ]i @n orice situa\ie, dar mai ales @n @mprejur[rile
cele mai grele (Pr. Prof. Spiridon C`ndea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ca
p[stor de suflete, @n rev. BOR, an LXXV, nr. 10/1957, p. 923, 925).
514
Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Aspecte din via\a cre]tin[ @n
Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistolele pastorale, @n
rev. GB, an XXIII, nr. 7-8/1964, p. 679.
515
Pr. prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur,
@n rev. ST, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957, p. 599; Pr. Drd. Teodor
Damian, Virtutea dragostei, Op. cit., p. 682 ]i urm.
516
Din contr[, dragostea de aproapele @ntemeiat[ pe dragostea de
Hristos este trainic[, nestricat[, nebiruit[, nesf[r`mat[. Nu o pot strica
nici calomniile, nici primejdiile, nici moartea, nici altceva (Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur, Omilia LX la Matei, PG 58, col. 588, PSB 23, p. 702).
196

Iat[ a]adar o @nv[\[tur[ complex[ despre dragoste,

ca principiu fundamental al existen\ei noastre, @n care
dragostea fa\[ de semeni devine condi\ia cea dint`i pentru
m`ntuire.
Iubirea vr[jma]ilor. Cre]tinii sunt @ndemna\i s[ nu
r[spl[teasc[ r[ul prin r[u, aceast[ atitudine fiind o mare
virtute. C[ci Hristos a legiuit ca s[ fie @ncununat cel ce este
lovit ]i nu cel ce love]te517. Cercet`ndu-ne pe noi @n]ine, cu
mul\imea p[catelor pe care le-am s[v`r]it ]i a c[ror
vinov[\ie o purt[m, vom putea astfel s[ fim mai @ng[duitori
fa\[ de ceilal\i ]i vom g[si @n felul acesta de a ne purta, o
cale de a ni se ierta propriile p[cate. Nu @n ultimul r`nd, s[
recunoa]tem c[ r[ul pe care ni-l facem singuri este mai
mare dec`t cel pe care semenii ni-l pricinuiesc518.
R[utatea pe care o manifest[ unii oameni ar trebui
s[ fie un motiv suplimentar pentru cre]tinii adev[ra\i, ca ei
s[ @i iubeasc[ pe aceia, de dragul lui Hristos, sporindu-]i
r[splata pe m[sur[. C[ci, p`n[ la urm[, iubirea vr[jma]ilor
presupune s[ nu \inem cont de faptul c[ ei ne jignesc ]i
caut[ s[ ne fac[ r[u519. Exist[ oameni care nu numai c[ nu
@i iart[ pe cei care le fac r[u, ci @ndr[znesc s[ se roage la
Dumnezeu pentru pedepsirea acelora, ca ni]te fiare
s[lbatice520. Cel care @l iube]te pe semenul s[u care @l
du]m[ne]te, se aseam[n[ lui Dumnezeu, care r[sare
soarele deopotriv[ peste buni ]i r[i521.
517

Idem, Omilia XXII la Romani, PG 60, col. 613, trad., p. 380, 381.
Idem, Omilia LXXIX la Matei, PG 58, col. 722, 724, PSB 23, p. 247.
519
Idem, Omilia LX la Matei, PG 58, col. 588, PSB 23, p. 702, 703.
520
R[zbunarea ]i r[utatea sunt asem[nate cu bruma ]i cu gerul, ce
omoar[ plantele. Acestea se a]eaz[ peste inima cre]tinului (Idem,
Omilia IV la I Tesaloniceni, PG 62, col. 422, trad., p. 209, 210).
521
Idem, Omilia X la Romani, PG 60, col. 481, 482, trad., p. 156; Idem,
Omilia VII la Efeseni, PG 62, col. 56, trad., p. 70.
518

197

Iubirea str[inilor. Pentru a-i convinge pe

contemporanii s[i ca s[ arate deschidere sufleteasc[ fa\[ de
semenii lor de pe alte meleaguri, care le b[teau uneori la
u][, spre a-i primi cu drag[ inim[ ]i cu mult[ bucurie522,
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur le reaminte]te filoxeniile despre
care Vechiul Testament vorbe]te: cea a lui Avraam ]i cea a
v[duvei din Sarepta Sidonului (ce l-a primit pe profetul
Ilie)523.
Iertarea gre]elilor semenilor este o form[ de
exprimare a iubirii aproapelui. A ierta gre]elile semenilor
@nseamn[ a lucra pentru propriul nostru folos. Din contr[,
neiert`ndu-i, ne p[gubim pe noi @n]ine ]i ne preg[tim
os`nda ve]nic[. Iertarea aceasta, dup[ porunca
M`ntuitorului, trebuie s[ fie necontenit[ ]i ea este at`t de
u]oar[. }i dac[ noi suntem datori fa\[ de Dumnezeu cu
10.000 de talan\i, atunci s[ iert[m pe semenul care ne-a
gre]it a]a de pu\in524. Exemplele din Sf`nta Scriptur[ sunt ]i
ele concludente. Iosif a iertat pe fra\ii s[i, care i-au f[cut r[u
]i i-a ajutat. Moise s-a rugat pentru cei care unelteau

522

Idem, Omilia XLI la Facere, PG 53, col. 384, PSB 22, p. 90. Despre
ospitalitatea cre]tinilor citim ]i @n Didahia. Aceast[ virtute este socotit[
dovada c[ sfaturile se transform[ @n fapte cre]tine]ti, nu r[m`n o simpl[
teorie. }i oricine vine @n numele Domnului s[ fie primit Dac[ e c[l[tor
cel care vine, ajuta\i-l pe c`t pute\i (Didahia, cap. XII, PSB 1, p. 31;
Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[, Op. cit., p. 234).
523
Idem, Omilia XLII la Facere, PG 54, col. 393, 394, PSB 22, p. 102,
103). }i despre obiceiul celor care, primindu-i pe musafirii str[ini, @i
jigneau, sau @ncercau s[ afle c`t mai multe despre ei, cercet`ndu-i (Idem,
Omilia XXI la Romani, PG 60, col. 606, 607, trad., p. 368-370; despre
iubirea de str[ini ]i la: Idem, Omilia XXX la Psalmi, PG 60, col. 665,
667, trad., p. 475, 476).
524
Idem, Omilia XXVII la Facere, PG 53, col. 250, PSB 21, p. 347; Idem,
Omilia LXI la Matei, PG 58, col. 592, PSB 23, p. 708-711.
198

@mpotriva lui. Tot astfel ]i @nc[ mai mult a f[cut Sf`ntul

Apostol Pavel, ori Sf`ntul Arhidiacon }tefan525.
Multe sunt roadele iubirii. Nu exist[ p[cate, spune
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, pe care iubirea cre]tin[ s[ nu le
poat[ ]terge. Mai degrab[ rezist[ lemnul @n foc. Iubirea
a]eaz[ pe om @mpreun[ cu sfin\ii, aduce lini]te sufleteasc[,
lini]te]te pornirile din om, face @ndr[zne\ pe cel fricos,
@mbl`nze]te pe cel aspru ]i lini]te]te pe desfr`nat. #i
@ntoarce pe oameni din r[t[cire, schimb`ndu-le via\a @n
bine, pun`ndu-le @n fa\[ perspectiva atingerii unor scopuri
mai @nalte. For\a iubirii este nem[surat[. Iubirea este mai
puternic[ dec`t zidurile oric[rei cet[\i ]i mai de pre\ dec`t
cel mai scump diamant. Ea este nem[rginit[ ]i are o putere
incomensurabil[. #l ridic[ pe om din virtute @n virtute,
plec`nd de la cele mai u]oare ]i urc`nd spre cele mai grele.
#ndelunga-r[bdare este unul dintre roadele iubiri. Tot astfel
este ]i milostenia, care p[streaz[ iubirea curat[, este iubirea
aplicat[. Dragostea niciodat[ nu cade, nu poate fi
nimicit[526.
Bl`nde\ea, ca form[ de manifestare a iubirii
de semeni. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @nsu]i este un
model de bl`nde\e, prin felul cum a tr[it ]i a lucrat,
525

Idem, Omilia LXI la Matei, PG 58, col. 594-596, PSB 23, p. 712, 714.
Fa\[ de cei care ne fac r[u, solu\ia nu este nicidecum s[ @i pedepsim, ci
s[ ajungem la sufletul lor, iert`ndu-i, ne\in`nd minte r[ul, ar[t`ndu-le
inten\iile bune, mai ales c[, la un moment dat, ]i noi putem gre]i la fel
(Idem, Omilia I la Filimon, PG 62, col. 705, 707, trad., p. 349-352).
526
Idem, Omilia XXXII la I Corinteni, PG 61, col. 272-286; Idem, Omilia
IV la I Tesaloniceni, PG 62, col. 420, 421, trad., p. 206, 207; Magistrand
Vasile Bria, Imnul dragostei (I Corinteni XIII, 1-13) @n Omiliile
Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la I Corinteni, @n rev. ST, seria a II-a, an
XIII, nr. 7-8/1961, p. 431, 432. Pr. Magistrand Marin Brani]te, Concep\ia
Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur despre prietenie ]i dragoste, @n rev. ST,
nr. 9-10/1967, p. 666.
199

@n\eleg`nd roadele nedorite pe care p[catul ce se opune

bl`nde\ii le aduce, adic[ m`nia. El urmeaz[ sfaturile
Apostolului neamurilor, care cere bl`nde\e chiar ]i fa\[ de
cei care se opun nou[. Numai cu bl`nde\e pot fi schimba\i
oamenii, c[ci dac[ lucreaz[ ceva de fric[, ei se vor @ntoarce
la vechile obiceiuri. C`nd omul este bl`nd, atunci poate @nc[
]i mai bine s[ st[p`neasc[ bunurile sale, pe c`nd cel
r[ut[cios pierde ]i ceea ce are. Dar r[splata celor bl`nzi va
fi chiar @mp[r[\ia cerurilor527.
d) Smerenia, mama @n\elepciunii
Sf`ntul Vasile cel Mare socote]te smerenia ca
fiind cel mai bun mijloc pentru m`ntuirea omului. #ntr-o
omilie @n care vorbe]te pe larg despre aceast[ virtute (a XXa din seria celor 24), se subliniaz[ rolul smereniei, care
poate s[-l @ntoarc[ pe om la starea de cur[\enie de la
@nceput, de dinainte de c[derea @n p[cat. Opus virtu\ii
smereniei este p[catul m`ndriei, prin care pierdem ]i
m`ntuirea ]i r[splata. Sfatul Sf`ntului P[rinte este formulat
direct: Nu te m`ndri niciodat[ fa\[ de nimeni, nici fa\[ de
cel mai mare p[c[tos. Chiar ]i atunci c`nd socotim c[ am
f[cut ceva bun, s[ nu uit[m relele s[v`r]ite zilele trecute.
C`nd vedem pe semenul nostru p[c[tuind, iar[]i s[ nu-l
judec[m, g`ndindu-ne la faptele lui bune. #ns[ smerenia, ca
mod de existen\[ a omului, trebuie s[ dep[]easc[ aspectele

527

Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 227, PSB 23, p. 178; Idem,
Omilia XXIX la Matei, PG 57, col. 361, 362, PSB 23, p. 367. Bl`nde\ea
are acela]i efect asupra celui m`nios, cu efectul pe care @l are apa
aruncat[ peste foc. Stinge focul, stinge m`nia. Iat[ de ce ea trebuie s[
fie o permanen\[ a vie\ii cre]tine (Idem, Omilia LVIII la Facere, PG 54,
col. 512, PSB 22, p. 254).
200

spirituale, extinz`ndu-se la comportamentul nostru, la haine,

mers, hran[, sau cas[528.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur prezint[ exemple
scripturistice de smerenie, ele constituind modelul nostru.
A]a au fost Sf`ntul Ioan Botez[torul, Sf`ntul Apostol
Pavel529, sau Sf`ntul Apostol Petru. Lui Dumnezeu #i este
pl[cut s[ ne num[r[m printre ace]tia, f[r[ s[ c[ut[m slava
de]art[ a lumii, culeg`nd roadele smereniei. Alt exemplu
este patriarhul Avraam, care s-a @n[l\at pe sine prin
smerenie, pe c`nd m`ndrul faraon al Egiptului a c[zut.
Adam a c[zut ]i el, prin p[cat ]i lips[ de smerenie. Omul
smerit este cu adev[rat @nalt. Datorit[ smereniei sale,
Avraam a primit f[g[duin\e minunate, binepl[c`nd lui
Dumnezeu. Dovad[ a smereniei patriarhului este atitudinea
sa @ng[duitoare fa\[ de Lot, ar[t`nd c[ omul este cu
adev[rat smerit atunci c`nd ]tie s[ se mic]oreze pe sine. #n
Noul Testament, femeia canaaneianc[ este ]i ea pild[ de
smerenie, aceast[ comoar[ ascuns[ @n inima ei, smerenia,
credin\a ]i @n\elepciunea fiind scoase la iveal[ de Hristos.
Monahii din vremea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur erau ]i ei
pild[ vie de smerenie pentru contemporani. Dup[ ce
odinioar[ unii dintre ei ocupaser[ pozi\ii sociale importante,
acum dovedeau prin felul lor modest de trai puterea
smereniei. Dar modelul des[v`r]it de smerenie r[m`ne

528

Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XX, Despre smerenie, PG 31, col.
525, 540, PSB 17, p. 543-551. Omul cu adev[rat smerit se socote]te pe
sine ca fiind slug[ netrebnic[ (Idem, #nv[\[tur[ c[tre fiul duhovnicesc,
trad. de I. Popa, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 63, 64; Idem,
Epistola 2, PSB 12, p. 119).
529
Sf`ntul Apostol Pavel ca pild[ de smerenie, la: Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur, Omilia II despre poc[in\[, PG 49, col. 289-291, trad., p. 18-20.
201

pentru noi M`ntuitorul #nsu]i, c[ci @ntreaga Sa via\[ este o

pild[ de smerenie530.
Smerenia nu @nseamn[ umilin\[. Dovad[ c[ Fiul lui
Dumnezeu #ntrupat s-a smerit pentru noi. De fapt, prin
aceast[ virtute, omul str[luce]te mai mult dec`t semenii lui.
Ea aduce adev[rata @n[l\ime, care nu st[ @n numele pe care
@l poart[531. Roadele sale @n via\a cre]tinului sunt multe ]i
binecuv`ntate. Smerenia este mama @n\elepciunii.
M`inile ei sunt faptele bune, iar sufletul este dreapta
credin\[532.
Trebuie s[ fie smeri\i oamenii din toate categoriile
sociale, deopotriv[ cei boga\i, dar ]i cei s[raci, fiindc[ la
530

Idem, Omilia III la Matei, PG 57, col. 38, 40, PSB 23, p. 44, 45; Idem,
Omilia LXV la Matei, PG 58, col. 624, 625, PSB 23, p. 757-759; Idem,
Omilia LII la Matei, PG 58, col. 521, PSB 23, p. 603; Idem, Omilia LXXII
la Matei, PG 58, col. 671, PSB 23, p. 825; Idem, Omilia XXXVIII la
Matei, PG 57, col. 431, PSB 23, p. 469; Idem, Omilia XXVII la Matei, PG
57, col. 345, PSB 23, p. 345, 346; Idem, Omilia XXXI la Facere, PG 53,
col. 285, PSB 21, p. 397; Idem, Omilia XXXV la Facere, PG 53, col. 330,
PSB 22, p. 26, 27; Idem, Omilia XXXIII la Facere, PG 53, col. 312, PSB
21, p. 436; Idem, Omilia XXXI la Facere, PG 53, col. 285, PSB 21, p.
397.
531
Omul smerit r[m`ne @nalt, chiar dac[ nu-i admirat de nimeni. Cel[lalt
(cel m`ndru), chiar dac[ este onorat de to\i, este mai mic dec`t to\i
(Idem, Omilia LXV la Matei, PG 58, col. 623, PSB 23, p. 755, 756; pilda
M`ntuitorului: Idem, Omilia II la Filimon, PG 62, col. 713, trad. p. 362).
532
Idem, Omilia XLVII la Matei, PG 58, col. 485, PSB 23, p. 551.
Smerenia este mai puternic[ dec`t piatra, mai tare dec`t diamantul,
@nt[rind pe om @n toate @mprejur[rile vie\ii. Este cauza tuturor bun[t[\ilor
(Idem, Omilia XX la Romani, PG 60, col. 602, trad., p. 359; Idem,
Omilia VI la Filipeni, PG 62, col. 215, trad., p. 53). Pacea lui
Dumnezeu este alt[ road[ a smereniei (Idem, Omilia I la I Corinteni,
PG 61, col. 15, 16, trad., p. 11-13). La fel, aduce odihn[ ]i lini]te (Idem,
Omilia XXXIV la Facere, PG 53, col. 313, PSB 22, p. 5). Despre
necesitatea smereniei ]i la: Idem, Omilia IV la II Corinteni, PG 61, col.
425, trad., p. 70.
202

fericirea ve]nic[ sunt to\i chema\i. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur

porne]te de la pilda vame]ului ]i a fariseului533. Socote]te
c[ a ne considera p[c[to]i pe noi @n]ine este un pas
important pentru @ndreptarea noastr[. Recunoa]terea
propriei st[ri suflete]ti ajut[ mult pe omul p[c[tos. Din
contr[, @ng`mfarea ]i lauda stric[ toate ostenelile noastre.
Cel ce se laud[ pentru faptele bune s[v`r]ite, pierde roadele
lor, dovad[ fiind fariseul din pild[534.
e)Teama de Dumnezeu, @nceputul @n\elepciunii
Sf`nta Scriptut[ socote]te teama de Domnul ca
@nceputul @n\elepciunii (Proverbe1,7). Sf`ntul Vasile cel
Mare nume]te teama @ndrum[toare spre bun[credin\[.
Ca un p[rinte duhovnic, el pune suflet @n lucrarea sa
pastoral[ ]i ne cheam[ s[ con]tientiz[m foloasele pe care
le avem tr[ind aceast[ virtute. Exist[ @ns[ ]i frica pe care o
aduce g`ndul mor\ii, sau frica pe care o putem avea de
oamenii mari, dou[ forme de manifestare care nu au
leg[tur[ cu credin\a cre]tin[ ]i nu @i pot @mpiedica pe
oameni s[ p[c[tuiasc[. Mai mult, teama de diavol aduce cu
ea necredin\a. #ns[ frica m`ntuitoare nu este patim[, ci este
virtute, @mpiedic`nd sufletele s[ lucreze pe cele rele, evit`nd
necazurile pe care le produc p[catele. Sau, cum spune
Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, cel ce are @n sufletul
s[u frica des[v`r]it[, nu va p[c[tui cu nimic535.
La r`ndul s[u, Sf`ntul Grigorie Teologul
nume]te frica de Domnul @nceputul @n\elepciunii, prin care

533

Leg[tura @ntre smerenie ]i rug[ciune: Idem, Omilia I despre

poc[in\[, PG 49, col. 304, 605, trad., p. 38-40.
534
Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 225, PSB 23, p. 176; Idem,
Omilia III la Matei, PG 57, col. 36, 37, PSB 23, p. 42, 43.
535
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia VIII la Psalmi, PG 29, col. 365, 367,
372, PSB 17, p. 271-274.
203

cre]tinul se poate cur[\i de p[cate, @n[l\`ndu-se la cele

duhovnice]ti536.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vede roadele practice
ale virtu\ii, ca una ce alung[ patimile care odinioar[
st[p`neau peste om ]i sufletul s[u, pun`nd @n locul lor
virtutea. Din teama de a nu sup[ra pe Domnul, suntem
@nclina\i spre lucrarea milosteniei, c[p[t[m mai mult zel @n
rug[ciune ]i v[rs[m mai multe lacrimi pentru p[catele
noastre537. }tim c[ teama de legile lume]ti are puterea de a
ne face s[ nu s[v`r]im fapte rele. Cu at`t mai mult are
aceast[ putere teama de pedeapsa ve]nic[, devenit[ o
doctorie m`ntuitoare, a]ezat[ de Creatorul nostru @n
suflet538.
f)Cump[tarea, mijloc eficient de lupt[
@mpotriva patimilor
#n str[daniile cre]tinului pentru des[v`r]ire,
cump[tarea contribuie ]i ea @ntre celelalte virtu\i, la
conturarea profilului moral cre]tin, fiind un mijloc, cu o
eficien\[ pe care fiecare dintre noi o putem repede resim\i
favorabil539.
Clement Alexandrinul socote]te cump[tarea,
@nfr`narea ca pe un mijloc prin care omul poate sc[pa de
p[cat, @ndrept`ndu-se spre via\a virtuoas[. #l face pe om
st[p`n pe sine (Stromata VII, 67). Prin @nfr`nare, se cur[\[
536

Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`nt la Sfintele Lumini, PG 36, col.

344, trad. @n vol. Opere dogmatice, p. 44.
537
Cine nu tr[ie]te cu fric[, nu va face niciodat[ binele, dup[ cum cu
frica te temi mai mult de p[cat (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XV la
Statui, PG 49, col. 154, 155, trad., p. 64).
538
Idem, Omilia II la II Tesaloniceni, PG 62, col. 476, 478, trad., p. 300304.
539
Sorin Cosma, Cump[tarea @n etica filosofic[ antic[ ]i morala
cre]tin[, Timi]oara 1999, p. 186.
204

]i trupul ]i sufletul de orice dorin\e, f[c`nd omul st[p`n pe

propriile ac\iuni540.
Sf`ntul Vasile cel Mare, scriind c[lug[rului
Urbikios, vorbea despre roadele cump[t[rii, prin care omul
se @mpotrive]te poftelor trupului ]i @]i @ndreapt[ cu mai
mult[ grij[ via\a sa spre cele dumnezeie]ti541. L[comia se
opune cump[t[rii, @n diversele ei forme, ca un abuz la
m`ncare, sau b[utur[. Din p[cate, @mpov[rat cu l[comie,
trupul devine o povar[ pentru om. De aici nevoia
cump[t[rii, a consum[rii strictului necesar, ceea ce
prisose]te duc`nd la @mboln[vire.
Sf`ntul Grigorie Teologul leag[ fecioria de
cump[tare, numind-o logodn[ cu Hristos. Exist[, @n
p[g`nism, o simpl[ castitate, care nu este legat[ de
credin\[, ]i nici de Hristos ]i ea nu aduce roade spirituale,
c[ci este lipsit[ de elementul fundamental: iubirea de
Dumnezeu. Sf`ntul P[rinte d[ ca model de cump[tare pe
prietenul s[u, Sf`ntul Vasile cel Mare, care este caracterizat
ca fiind cump[tat, al[turi de alte virtu\i ale sale. Un alt
model de cump[tare, de aceast[ dat[ feminin[, este
Gorgonia, sora Sf`ntului Grigorie Teologul542.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur abordeaz[ tema virtu\ii
cump[t[rii, @ndemn`ndu-ne s[ ne ar[t[m st[p`ni asupra
poftelor. Desigur, nu ne cere s[ ne chinuim, ci cere, @n ce
prive]te hrana, s[ m`nc[m at`t c`t ne face pl[cere, pentru
a ne hr[ni trupul, cu bun[ r`nduial[, f[r[ exager[ri, sau
excese. Cump[tarea @ns[ trebuie s[ se extind[ ]i @n ce
prive]te bunurile materiale, pentru ca omul s[ nu ajung[ la
arghirofilie. Din p[cate, omul care este st[p`nit de acest
540

N. }t. Georgescu, Doctrina, Op. cit., p. 59-64.

Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 366, PSB 12, p. 624, 625.
542
Sorin Cosma, Cump[tarea..., Op, cit., p. 162 ]i urm.
541

205

p[cat, este @mb[tat de pofta banilor, @ndep[rt`ndu-se de

Dumnezeu. Sf`ntul Apostol Pavel a numit p[catul acesta
r[d[cina tuturor relelor543.
g) Prietenia ]i for\a ei moral[ ]i social[
#n general, Sfin\ii P[rin\i au @ndemnat pe cre]tini s[
tr[iasc[ virtutea prieteniei, care aduce neb[nuite foloase
at`t @n plan individual, c`t ]i social. Fiindc[ prietenia @i
deschide pe oameni pentru semenii lor, iar harul divin
@nt[re]te aceast[ deschidere sufleteasc[, unindu-i544.
#n literatura patristic[, prietenia Sf`ntului Vasile cel
Mare cu Sf`ntul Grigorie Teologul r[m`ne model
permament actual, constituind o pild[ de urmat ]i pentru
studen\ii teologi din zilele noastre. Ceea ce i-a unit pe cei doi
Mari Ierarhi ai Bisericii nu a fost doar credin\a lor fierbinte, ci
]i dorin\a nest[vilit[ pentru studiu, pentru cunoa]tere,
pentru aprofundarea teologiei, dublat[ de o via\[ moral[ pe
m[sur[. Cuv`ntarea pe care Sf`ntul Grigorie Teologul a
rostit-o @n cinstea prietenului s[u, Arhiepiscopul Cezareei
Capadociei, ne dezv[luie atmosfera de studiu ce domnea
@ntre cei doi prieteni la Atena, unde @mp[r\eau nu numai
ceea ce constituia casa ]i masa lor, ci ]i opiniile, n[dejdile,
r`vna, ca un singur trup care punea @n mi]care dou[
corpuri545.
}i totu]i, s[ nu ne @nchipuim cumva c[ Sf`ntul
Vasile cel Mare ]i Sf`ntul Grigorie Teologul au fost doi
543

Ibidem, p. 211]i urm.; Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XV la Evrei,

PG 63, col. 121, trad., p. 214; Idem, Omilia XXIX la Evrei, PG 63, col.
207, trad., p. 348.
544
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori, Op. cit., p.
195.
545
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul 43, PG 36, col. 521, trad. de N.
Dono], Ia]i 1938, p. 139; Diac. Conf. P.I. David, Cuv`nt la Pr[znuirea
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 99.
206

tineri cre]tini studio]i rup\i de lume, izola\i, tr[ind @ntr-o

lume a lor, ireal[. Ei aveau prieteni, dar ]tiau s[ @i aleag[
dintre cei buni, cump[ta\i, de la care aveau ce s[ @nve\e.
Cuno]teau dou[ c[i: a ]colii ]i a Bisericii, l[s`nd
preocup[rile lume]ti pe seama altora, care nu se @ngrijeau
ca ei de virtute. Ora]ul Atena, unde ei au @nv[\at, era plin de
pericole pentru sufletele slabe, u]or de ispitit. Poate tocmai
de aceea, ace]ti doi studen\i cre]tini model pot fi lua\i ca
exemplu ]i de studen\ii din zilele noastre, care @nva\[ astfel
s[ devin[ suflete o\elite546.
Important[ este ]i precizarea pe care Sf`ntul
Grigorie Teologul o face referitor la temperamentul celor doi
studen\i, temperament diferit, @n fa\a c[ruia prietenia lor
biruie, ca una ce este o adev[rat[ aptitudine natural[ a
sufletului omenesc ]i dar al lui Dumnezeu, \intind virtutea,
apropierea de Acesta, iubirea semenilor ]i studiul. Aceast[
prietenie s-a p[strat peste ani ]i s-a ar[tat prin sprijinul
necondi\ionat pe care Sf`ntul Grigorie Teologul l-a acordat
Marelui Vasile, @n str[daniile sale pastorale ]i atunci c`nd
Biserica, zguduit[ de erezia arian[ le-a cerut-o547. Prietenia
se vede @n momentele dificile, c`nd adev[ratul prieten este
gata s[ @nfrunte chiar mari greut[\i, spre a fi de ajutor.
#ns[ prietenia la Sf`ntul Vasile cel Mare are ]i o
latur[ distinct[, orientat[ exclusiv spre ajutorarea semenilor
s[i. Este ]tiut faptul c[ el a intervenit la personalit[\ile vie\ii
sociale ale vremii, @n provincia Capadocia, pe care o
546

Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul funebru, PG 36, col. 521, 524,

trad., p. 139.
547
Idem, Despre via\a sa, PG 37, col. 1044; Pr. Marin Brani]te, Elogiul
prieteniei ]i p[cii la Sfin\ii P[rin\i capadocieni, @n rev. ST, seria a II-a,
an VII, nr. 7-8/1957, p. 455; Ioan G. Coman, Triste\ea poeziei lirice a
Sf`ntului Grigorie de Nazianz, Editura Institutului Rom`n de
Bizantinologie, Bucure]ti 1938, p. 10).
207

p[storea, spre a fi ajutate diverse persoane, aflate @n situa\ii

dificile. #n virtutea prieteniei ce @l lega pe Marele Vasile de
oamenii timpului, a cerut sprijin, ar[t`nd caracterul social
larg al prieteniei cre]tine, cu foloase ce se extind mult
dincolo de cei ce o @mp[rt[]esc.
Sf`ntul Grigorie Teologul a apreciat mereu
prietenia sa cu Marele Vasile, socotindu-l pe acesta o
adev[rat[ comoar[ vie. Convingerea Sf`ntului P[rinte este
c[ valoarea prieteniei cre]tine dep[]e]te pe cea a aurului. A
ar[tat aceasta ]i fa\[ de fra\ii Arhiepiscopului Cezareei
Capadociei, Sf`ntul Grigorie al Nissei ]i Amfilohie de
Iconium548.
Dac[ prietenia adev[rat[ este nepre\uit[, @n schimb
falsa prietenie este amar[. Lingu]irea este caricatura
prieteniei. De aceea, Sf`ntul Grigorie Teologul spunea: Un
om cu adev[rat mare, m[gulelilor interesate ale du]manilor
le va prefera nobila sinceritate a prietenilor549.
}i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vorbe]te @n lucr[rile
sale @n cuvinte admirative despre prietenia cre]tin[, aceast[
leg[tur[ str`ns[, care face din dou[ persoane una singur[,
unindu-le prin leg[tura iubirii. Sf`nta Scriptur[ aduce @n fa\a
noastr[ modele vrednice de urmat: Moise, Iosif, David, dar
mai ales Sf`ntul Apostol Pavel, pentru care fundamentul
prieteniei devine voia lui Dumnezeu. Extinz`nd la scara
@ntregii umanit[\i, s-ar putea spune c[ to\i oamenii ar trebui
s[ ne fie prieteni, av`nd ca model pe #nsu]i M`ntuitorul
nostru Iisus Hristos, Cel ce ]i-a dat via\a pentru @ntregul

548

Idem, Cuv`ntul XI, C[tre Sf`ntul Grigorie al Nissei, PG 35, col. 832;
Idem, Scrisoarea 171, PG 37, col. 280, 281.
549
Idem, Despre fal]ii prieteni, PG 37, col. 789; Idem, Scrisoarea a
XVIII c[tre Eusebiu, PG 37, col. 52; Pr. Marin Brani]te, Elogiul
prieteniei, Op. cit., p. 458.
208

neam omenesc550. Factorii sociali creaz[ prietenii, prin

@mprejur[rile legate de via\[, de traiul @n acela]i mediu.
Chiar ]i c`nd aceste @mprejur[ri fac s[ se apropie oameni
mai buni cu al\ii mai r[i, Dumnezeu voie]te tocmai ridicarea
celor din urm[ prin contactul lor nemijlocit cu semenii mai
vrednici, cu condi\ia, desigur, ca ei s[ vrea s[ se schimbe @n
bine551.
Sf`ntul P[rinte pune @n fa\[ ]i cele dou[ extreme
ale prieteniei. La v`rf se afl[ prietenia duhovniceasc[, mai
dorit[ dec`t lumina, mai puternic[ dec`t rela\ia dintre tat[
]i fiu, @n stare s[ dep[]easc[ p`n[ ]i exilul unuia dintre cei
doi, s[ @nving[ s[r[cia ]i boala. #n punctul cel mai de jos se
afl[ a]a-zisa prietenie c[p[tat[ la ospe\e, c`nd cei care se
socotesc apropia\i nou[ @ndr[gesc mai mult masa noastr[
dec`t prietenia noastr[552.
h) Pacea, ca rod al duhovniciei
Sf`ntul Clement Romanul @i @ndeamn[ pe
corinteni la unire ]i la pace, zic`nd: S[ ne unim cu aceia
care cu team[ de Dumnezeu @ntre\in pacea, iar nu cu aceia
care @n chip f[\arnic voiesc pacea. El vorbe]te despre
ordine, despre armonie. #]i @nal\[ privirea c[tre Dumneezeu
]i cere @n\elegere ]i pace de la Acesta pentru to\i locuitorii

550

Pr. Magistrand Marin Brani]te, Concep\ia Sf`ntului Ioan Gur[ de

Aur despre prietenie ]i dragoste, @n rev. ST, seria a II-a, an IX, nr. 910/1957, p. 649 ]i urm.
551
Altfel, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur: Dac[ cineva te vat[m[ cu
prietenia lui, rupe orice prietenie cu el (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,
Omilia V la Facere, PG 53, col. 50, PSB 21, p. 70; Idem, Omilia LIX la
Matei, PG 58, col. 578, PSB 23, p. 689).
552
Idem, Omilia II la I Tesaloniceni, PG 62, col. 403-405, trad., p. 178 ]i
urm.; Idem, Omilia LXVIII la Matei, PG 58, col. 496, PSB 23, p. 565
209

p[m`ntului553. Sf`ntul Ignatie Teoforul socote]te c[ la

temelia p[cii st[ via\a curat[ @n Hristos ]i traiul cre]tinilor @n
unitate. Epistolele sale con\in multe @ndemnuri, sfaturi
adresate cre]tinilor, ca ei s[ tr[iasc[ @n dragostea lui
Hristos, str`ns uni\i @n jurul conduc[torilor biserice]ti, a
ierarhiei. Nimic nu poate strica pacea mai mult dec`t
ereticii554.
#n P[storul lui Herma afl[m acelea]i @ndemnuri la
unitate ]i pace: Tr[i\i @n pace unii cu al\ii. Re@nnoirea
duhovniceasc[ ]i @nt[rirea @n credin\[ este posibil[ doar
dac[ ]i credincio]ii vor tr[i @n pace unii cu al\ii555. #n
Epistola c[tre Diognet, autorul r[spunde @ntreb[rii despre
ce este dragostea pe care cre]tinii o arat[ unii fa\[ de al\ii.
Cre]tinul adev[rat poate deveni prin iubire imitator al lui
Dumnezeu. Nu poate fi fericit cel care asupre]te pe
aproapele s[u556.
Tertulian atrage aten\ia c[ de]i cre]tinii erau
persecuta\i, fiind socoti\i du]mani ai @mp[ratului, ei se roag[
pentru acesta, fiindc[ sunt pa]nici, cinsti\i. Clement
Alexandrinul leag[ pacea de dreptate. C[ci doar @mpreun[
cu dreptatea, pacea este deplin[. Gnosticul cre]tin este un
om al p[cii, @n orice @mprejurare din via\[. Exist[ ]i un
553

Sf`ntul Clement, C[tre Corinteni, I, cap. XV, 1, PSB 1, p. 53; Pr. Prof.
}tefan Alexe, #nv[\[tura Sfin\ilor P[rin\i ]i a scriitorilor biserice]ti
despre pace, @n rev. Ortodoxia, an XXXV, nr. 4/1983, p. 554, 555.
554
Nimic nu-i mai bun ca pacea, care @nceteaz[ orice r[zboi al celor
cere]ti ]i al celor p[m`nte]ti (Sf`ntul Ignatie, C[tre Efeseni, X, 1-3; XIII,
2, PSB 1, p. 160, 161).
555
P[storul lui Herma, 20, PSB 1, p. 242, 243; Pr. Prof. }t. Alexe,
#nv[\[tura, Op. cit., p. 556. P[storul @ndeamn[ la pace @ntre cre]tini.
Cei ce iubesc pacea sunt iubi\i de Domnul, c[ci Domnul locuie]te @n
iubitorii de pace. Domnului #i este scump[ pacea (P[storul,
Asem[narea IX, 32, PSB 1, p. 312).
556
Epistola c[tre Diognet, 10, PSB 1, p. 344.
210

r[zboi cu p[catele, un r[zboi bun557. Origen socote]te c[

ap[rarea p[cii este o datorie a cre]tinului558. Sf`ntul
Ciprian al Cartaginei a p[storit Biserica @n condi\ii istorice
grele, f[c`nd fa\[ schismelor ]i persecu\iilor. S-a str[duit
pentru men\inerea unit[\ii Bisericii. A pus pacea mai presus
de orice. Lucr[rile sale sunt str[b[tute de un duh irenic559.
Desigur, asemenea celorlal\i P[rin\i ai Bisericii
noastre, Sf`ntul Vasile cel Mare s-a str[duit s[ contribuie
la crearea unei atmosfere de pace sufleteasc[ @n inimile
p[stori\ilor s[i, pentru c[ era convins c[ pacea l[untric[ @l
preg[te]te pe om de a se apropia, de a se uni cu
Dumnezeu. Sau, cum spunea el: Cine @mbr[\i]eaz[ pacea
@n c[mara sufletului s[u, acela preg[te]te s[la] lui Hristos,
pentru c[ Hristos este pace. C`t despre roadele p[cii, ea
@nt[re]te inimile noastre, scap[ mintea de n[vala
patimilor560. Pacea nu se poate realiza f[r[ ajutorul lui
Dumnezeu561. Sf`ntul P[rinte extinde imperativul p[cii la
scara @ntregii societ[\i, socotind-o ca fiind cea mai mare
binecuv`ntare. Din contr[, Dumnezeu mustr[ popoarele
r[zboinice, cum vedem @n Sf`nta Scriptur[562. #n fine, opera
557

Pr. Prof. }t. Alexe, #nv[\[tura, Op. cit., p. 558, 561, 562.
Origen, Comentariu la Romani, X, 2, PG 14, col. 1252; Pr. Prof. }t.
Alexe, #nv[\[tura, Op. cit., p. 562.
559
Pr. Prof. }t. Alexe, #nv[tura, Op. cit., p. 573.
560
Sf`ntul Vasile cel Mare, #nv[\[tura c[tre fiul duhovnicesc, trad. de I.
Popa, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 60-61; Idem, Omilia VI la
Psalmi, PG 29, col. 320, PSB 17, p. 243; Pr. Magistrand Mihai
Georgescu, Idei morale ]i sociale @n Comentariul la Psalmi al
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. ST, seria a II-a, an X, nr. 7-8/1958, p.
473 ]i urm.
561
Idem, Laud[ p[cii, trad. de Pr. Nicolae Petrescu, @n rev. BOR, nr. 78/1986, p., 86.
562
Idem, Laud[ p[cii, trad. de Pr. Nicolae Petrescu, @n rev. B.O.R., nr.
11-12/1984, p. 775 ]i urm.
558

211

sa epistolar[ arat[ ne@ncetate str[danii pentru men\inerea

p[cii @n Biserica zdruncinat[ de eretici.
Sf`ntul Grigorie Teologul s-a oprit mai mult
dec`t ceilal\i autori patristici asupra p[cii, dezvolt`nd
aceast[ tem[ @n dou[ dintre cuv`nt[rile sale teologice, dar
]i cu alte prilejuri. S[ ne imagin[m pe acest Ierarh bl`nd, @n
mijlocul fr[m`nt[rilor prin care Biserica trecea, zguduit[ de
erezia pustiitoare ]i pierz[toare de suflete a arianismului. El
a preferat s[ cedeze, s[ piard[, pentru a men\ine pacea ]i
lini]tea @ntre cre]tini, cu convingerea importan\ei ei ]i
hot[r`t s[ @i @ndrepte pe cei @ndep[rta\i de la adev[rata
credin\[. De aceea, @]i @ndemna ne@ncetat ascult[torii:
Face\i bine celor ce v[ ur[sc ]i ierta\i-le din toat[ inima
gre]elile. #n fine, el @n\elege c[ de la pace se @nal\[ roade
binecuv`ntate asupra familiilor, apoi a comunit[\ilor, a
ora]elor ]i chiar a popoarelor. }i mai mult, ceea ce se
cl[de]te pe temelia p[cii este statornic563.
O frumoas[ defini\ie d[ Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur p[cii, zic`nd: A dori pacea @nseamn[ a dori pe #nsu]i
Domnul nostru Iisus Hristos, care este Domnul p[cii, a dori
lucrarea Lui m`ntuitoare, a dori m`ntuirea ta personal[.
Iat[ a]adar insisten\[ pentru pacea sufleteasc[, l[untric[,
premis[ a dob`ndirii m`ntuirii noastre ]i totodat[ cea care
alung[ ne@n\elegerile dintre noi ]i semeni, extinz`nd virtutea
p[cii cre]tine la scara @ntregii societ[\i. C[ci M`ntuitorul
#nsu]i este Cel care voie]te ca noi oamenii s[ fim uni\i564. Ca
563

Pr. Marin Brani]te, Elogiul, Op. cit., p. 474, 475; Sf`ntul Grigorie
Teologul, Cuv`ntarea XXII despre pace, PG 35, col. 1132; Pr. Prof. Ioan
R[mureanu, Preotul slujitor al lui Dumnezeu ]i al oamenilor, dup[
Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. BOR., an LXXXVIII, nr. 1-2/1970, p. 105;
Cuv`ntarea sa a IV-a are aceea]i tem[ a p[cii PG 35, col. 721-756).
564
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXXV la Matei, PG 57, col. 405,
PSB 23, p. 430; Drd. Constantin Iana, Foloasele @n\elegerii @ntre
212

un mare slujitor ]i creator al Sfintei Liturghii care @i poart[

numele, Sf`ntul P[rinte ne reaminte]te c`t de des este
cerut[ pacea @n slujbele Bisericii noastre. Ne reaminte]te ]i
de filia\ia divin[ a f[c[torilor de pace. C[ci cel care lucreaz[
pentru realizarea p[cii @ntre semeni va c[p[ta r[splata
spiritual[ de a deveni fiu al lui Dumnezeu. F[c[torii de pace
realizeaz[ o lucrare asemenea cu cea a Fiului lui Dumnezeu
#ntrupat, Care a @mp[cat pe om cu Tat[l ceresc565.
i) Rug[ciunea ]i rolul ei @n procesul de
@nduhovnicire
Sfin\ii P[rin\i au dezvoltat @nv[\[tura cre]tin[ despre
rug[ciune. Aceasta @nal\[ sufletul omenesc progresiv spre
focarul duhovnicesc, spre Hristos, c[tre Care trebuie s[ se
@ndrepte inimile ]i min\ile noastre. Rug[ciunea poate s[
exprime c[ldura binelui @n vatra inimii noastre566.
P[rin\ii Apostolici, tr[ind ei @n]i]i @ntr-o atmosfer[ de
duhovnicie, i-au @ndemnat la rug[ciune pe cre]tini. A]a de
pild[, Sf`ntul Ignatie al Antiohiei cere cre]tinilor s[
r[m`n[ str`ns uni\i ]i s[ se roage unii pentru al\ii567.
Clement Alexandrinul socote]te rug[ciunea ca
fiind necesar[ pentru edificarea noastr[ sufleteasc[, atunci
c`nd este unit[ cu postul, d`nd cur[\irea sufleteasc[ ]i

oameni dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. ST, seria a II-a, an XX,
nr. 9-10/1968, p. 724; Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`nt pentru pacea a
toat[ lumea, trad. de Pr. Prof. D-tru Belu, @n rev. MA, an XXVIII, nr. 78/1983, p. 443.
565
Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Doctrina Sf`ntului Ioan Gur[ de
Aur @n Comentariul s[u la Predica de pe munte (Matei V-VII), @n rev.
ST, seria a II-a, an XVII, nr. 9-10/1965, p. 553.
566
Pr. Dr. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori, Op. cit., p.
197, 198.
567
Sf`ntul Ignatie al Antiohiei, C[tre Tralieni, XII, 2, PSB 1, p. 173.
213

f[c`nd sufletul cre]tin s[ intre @n comuniune spiritual[ cu

Dumnezeu568.
Referitor la Origen, acesta scrie un @ntreg tratat
despre rug[ciune ]i @i @ndeamn[ pe cre]tini s[ @nl[ture lupta
continu[ dintre suflet ]i trup. T`lcuie]te at`t de frumos
Rug[ciunea Domneasc[569. #ns[ marele scriitor alexandrin
abordeaz[ aceast[ tem[ de permanent[ actualitate ]i @n
numeroasele sale omilii exegetice la c[r\ile Vechiului
Testament, ar[t`nd preocupare pentru zidirea sufleteasc[ a
ascult[torilor s[i, @nc[ ]i a celor mai simpli. Este nevoie de
lacrimi ]i de rug[ciuni ne@ncetate, spune el, pentru ca
Domnul s[ deschid[ ochii no]tri, ca s[ putem @n\elege
Sf`nta Scriptur[570. Origen leag[ totodat[ rug[ciunea de
postul cre]tin571.
La r`ndul s[u, Sf`ntul Vasile cel Mare subliniaz[
rolul rug[ciunii @n via\a cre]tin[. El vede @n rug[ciune
mijlocul cel mai potrivit pentru @n[l\area noastr[
sufleteasc[. Nu a fost un teoretician, ci un tr[itor al
rug[ciunii adev[rate572. Rug[ciunea @nseamn[ pentru acesta
modalitatea prin care credinciosul intr[ @n comuniune cu
568

N. }t. Georgescu, Doctrina, Op. cit., p. 50, 51.

Drd. Sorin Petcu, Rug[ciunea Domneasc[ @n cultul cre]tin ]i
explicarea ei @n literatura patristic[ din primele trei secole, @n rev. ST,
seria a II-a, an XXVI, nr. 1-2/1974, p. 73-75.
570
Origen, Omilia VI la Facere, PG 12, col. 203, Trad., p. 289; Idem,
Omilia IX la Facere, PG 12, col. 210, Trad., p. 315; Idem, Omilia X la
Facere, PG 12, col. 216, Trad., p. 335; Idem, Omilia VI la Levitic, PG 12,
col. 473, Trad., p. 245; Idem, Omilia X la Numeri, PG 12, col. 639, PSB
6, p. 156.
571
De aceea a @nvins (Hristos) prin post, ca ]i tu s[ ]tii c[ acest neam
de demoni trebuie @nvins prin posturi ]i rug[ciuni Idem, Omilia II la
Ie]ire, PG 12, col. 308, Trad., p. 97.
572
Pr. Dr. B[j[u C-tin, Tr[irea virtuoas[ dup[ Sf`ntul Vasile cel Mare,
@n rev. MO, an LII, nr. 1-2/2000, p. 99.
569

214

Dumnezeu. Scriind lui Amfilohie de Iconium, vorbe]te

despre foloasele pe care rug[ciunea @n comun le aduce
pentru sufletele cre]tinilor573. Nu voi insista asupra
minunatelor ]i binecunoscutelor rug[ciuni ale sale, care dau
frumuse\e cultului Bisericii noastre dreptm[ritoare.
Ca nimeni altul, Sf`ntul Vasile cel Mare scoate @n
eviden\[ importan\a pe care rug[ciunea noastr[ de
mul\umire c[tre Dumnezeu trebuie s[ o aib[. #i dedic[
Omilia a V-a, din ]irul celor 24. Se apleac[ spre nevoile de
fiecare zi ale ascult[torilor s[i, spre aparent banalele
obiceiuri cotidiene, s[dind @n sufletele p[stori\ilor con]tiin\a
necesit[\ii permanentei noastre leg[turi cu Dumnezeu ]i a
mul\umirii pe care trebuie s[ I-o ar[t[m574.
Sf`ntul Grigorie Teologul @nal\[ ]i el frumoase
rug[ciuni de mul\umire, @n versuri, @n poemele sale
dogmatice575. C`nd bucuriile nu lipsesc din via\a cre]tinului,
acesta este @ndemnat s[ arate recuno]tin\a sa pentru
roadele primite cu d[rnicie, l[ud`nd pe Domnul. Ne
@ndeamn[ aceasta Sf`ntul Vasile cel Mare576, dar ]i Sf`ntul
Grigorie Teologul577.
573

Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 150, PSB 12, p. 337.

De aceea, @ndeamn[: C`nd te a]ezi la mas[, roag[-te. C`nd iei
p`inea s[ o m[n`nci, @nal\[ mul\umiri c[tre Cel ce \i-a dat-o Te-ai
s[turat? S[ nu ui\i de Binef[c[torul. S[ mul\umim Domnului ]i seara,
privind frumuse\ea cerului ]i l[ud`nd pe Me]terul preabun (Idem, Omilia
V, PG 31, col. 244, PSB 17, p. 389).
575
ex. Sf`ntul Grigorie Teologul, Poeme dogmatice, PG 37, col. 514,
515, trad. cit., p. 217, 218.
576
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia VII la Psalmi, PG 29, col. 324, PSB
17, p. 246.
577
Acesta, @ntre frumoasele sale poeme teologice, a l[sat ]i imne c[tre
Dumnezeu. #n unul dintre ele, Marele Ierarh poet exclam[: Cum te va
c`nta cuv`ntul, c[ci nu este de gr[it cu nici un cuv`nt? Cum te va
contempla mintea, c[ci nu e]ti cuprins de nici o minte Tat[, milostiv fii
mie! D[-mi ca @n veac s[ ador lucrul acesta de adorat (Sf`ntul Grigorie
574

215

#n lucrarea sa Despre rug[ciune, Sf`ntul

Grigorie al Nissei, fratele Arhiepiscopului Cezareei
Capadociei, @n cinci cuv`nt[ri, prezint[ @nv[\[tura @n general
despre rug[ciune, dup[ care explic[ Rug[ciunea
Domneasc[. Arat[ felul cum cre]tinii trebuie s[ se roage,
scopul ]i folosul acestei nepre\uite @ndeletniciri
duhovnice]ti. Rug[ciunea, spune el, ne fere]te de p[cate.
Este pav[za cump[t[rii, @mbl`nzirea m`niei, @nfr`narea
m`ndriei ]i a poftei de r[zbunare, distrugerea pismei,
st`rpirea nedrept[\ii, biruin\a @n r[zboi, siguran\a @n timp
de pace, @mp[carea certurilor, @nt[rirea celor mul\i.
Rug[ciunea este pecetea fecioriei, p[strarea credin\ei
Rug[ciunea este m`ntuirea celor @ntemni\a\i, lini]tirea
celui obosit, m`ng`ierea celor @ntrista\i Rug[ciunea este
leg[tura cu Dumnezeu, prop[]irea @n bine, chez[]ia
viitorului. Prin rug[ciune, omul se intereseaz[ mai mult de
cele spirituale, de m`ntuire. Rug[ciunea @l @nva\[ s[ se
cur[\easc[ de orice gre]eal[. F[cut[ zilnic, @l @nt[re]te @n
virtute578.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nu trateaz[ tema
rug[ciunii de dragul studiului, ci ea este o tem[ izvor`t[ din
@mprejur[rile concrete ale vie\ii579. Mai @nt`i, el ofer[ pilde
de rug[ciune din Sf`nta Scriptur[. T`lcuind cartea
Facerii, d[ ca exemplu pe patriarhul Isaac, care ne @nva\[ s[
nu @ncet[m a ne ruga pentru iertarea p[catelor noastre, s[
nu tr`nd[vim, s[ nu preget[m a ne ruga. Un alt exemplu
Teologul, Imn c[tre Dumnezeu, PG 37, col. 507-510, trad. @n volumul:
Opere dogmatice, p. 211, 213).
578
Sf`ntul Grigorie al Nissei, Despre rug[ciune, PSB 29, p. 405; Drd.
Corneliu Z[voianu, Rug[ciunea Domneasc[ dup[ Sf`ntul Grigorie de
Nyssa, @n rev. GB, an XL, nr. 9-10/1981, p. 893.
579
Pr. Dr. Gheorghe Tilea, Starea de spirit @n rug[ciune, dup[ Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur, @n rev. GB, an XXXVII, nr. 3-4/1978, p. 289
216

vechi-testamentar este cel al prooroci\ei Ana, mama lui

Samuel, care ne-a dovedit c[ nimic nu este mai puternic
dec`t rug[ciunea, prin care ea @ns[]i s-a apropiat de
Dumnezeu, dob`ndind rodul dorit, pe Samuel580. #n Noul
Testament g[sim alte numeroase exemple de rug[ciune
rodnic[. S[ amintim @ns[ pe cel al unei p[g`ne, femeia
canaaneianc[ (Matei 15, 28), fiin\a aceea care se ruga
st[ruitor c[tre Domnul. #ns[ rug[ciunea ei, \ine s[ atrag[
aten\ia Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, el @nsu]i un fin psiholog ]i
un puternic rug[tor, rug[ciunea canaaneiencei nu era una
formal[, interesat[, ci avea ]i alte virtu\i, ce o @nso\eau ]i @i
d[deau for\[: credin\[, r[bdare, smerenie ]i @n\elepciune. Iar
M`ntuitorul nu @nt`rzie s[ r[spl[teasc[ potrivit rug[ciunea
acesteia581.
Roadele rug[ciunii sunt multe ]i numeroase, iar
Arhiepiscopul Constantinopolului le enumer[ pe cele mai
importante ]i mai cunoscute dintre acestea. Rug[ciunea
este pentru cre]tin, spune el, @nceputul oric[rui bine ]i
pricina m`ntuirii ]i a vie\ii ve]nice, dac[ ea este @n\eleas[ ]i
tr[it[ a]a cum se cuvine. Aducerea aminte a roadelor ei @i
va @nt[ri pe cre]tinii r`vnitori @n rug[ciunea lor, iar pe cei
tr`ndavi @i va @nv[\a ce pierd ]i cum @]i p[gubesc propria lor
m`ntuire. Desigur, cel mai mare folos al cre]tinului care se
roag[ este acela c[ el vorbe]te cu Dumnezeu, tr[ind
@ngere]te582. Rug[ciunea este ca un zid de cetate, care
580

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XLIX la Facere, PG 54, col. 445,
PSB 22, p. 169; Idem, Cuv`ntul II la s[rb[toarea Sfintei Ana, PG 54,
col. 643, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXX, nr. 4-6/1978, p.
302.
581
Idem, Omilia LII la Matei, PG 58, col. 520, 521, PSB 23, p. 602-604.
582
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur zice: Dac[ te str[duie]ti s[-\i petreci toat[
via\a @n rug[ciune, ai trecut @ndat[ la o vie\uire @ngereasc[ (Idem,
Cuv`nt despre rug[ciune, PG 50, col. 779, 780, trad. de Pr. D-tru
Fecioru, @n rev. Ortodoxia, an XXXV, nr. 3/1983, p. 421).
217

ap[r[ sufletul omenesc de n[v[lirea diavolului ucig[tor de

oameni ]i du]man al m`ntuirii noastre. Prin rug[ciune,
omul devine mai puternic ]i harul dumnezeiesc nu @nt`rzie
s[-i vin[ @n ajutor, @nt[rindu-l. O interesant[ compara\ie face
Marele Ierarh @ntre omul care nu se roag[ ]i pe]tele, care
este scos din ap[, ambii fiind sorti\i pieirii. #n fine, o alt[
compara\ie este @ntre rug[ciune ]i temelia unei case. C[ci
temelia casei sufletului, rug[ciunea, face posibil[ zidirea
tuturor celorlalte virtu\i. #n cuv`nt[rile hrisostomice g[sim
multe numiri date rug[ciunii, numiri care arat[ de fapt
roadele aduse de aceasta. Ea este arm[ puternic[,
comoar[ f[r[ fund, liman ferit de furtun[, izvor ]i mam[ a
mii de bunuri. A]a cum copacii care au r[d[cinile ad`nc
@nfipte @n sol, nu se vor l[sa dobor`\i de furtun[, tot astfel,
sufletul care, prin rug[ciune, este @nr[d[cinat temeinic,
poate s[ se @nal\e spre cer583.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur cere @ndeplinirea a dou[
condi\ii pentru rug[ciune: 1)cel ce se roag[, s[ aib[
smerenie; 2)s[ cear[ numai ceea ce @i este de trebuin\[. Nu
@n ultimul r`nd, s[ iert[m mai @nainte gre]elile aproapelui584.
#n afar[ de acestea, recomand[ st[ruin\a cre]tinului care se
roag[585.

583

Ibidem, PG 50, col. 781-786, trad., p. 422-426; Idem, Despre

necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 743, 746, trad., p. 124, 130.
584
Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Doctrina Sf`ntului Ioan Gur[ de
Aur @n Comentariul s[u la Predica de pe munte (Matei V-VIII), @n rev.
ST, seria a II-a, an XVII, nr. 9-10/1965, p. 550.
585
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @ndeamn[: Roag[-te @n fiecare ceas ]i nu-\i
pierde n[dejdea, rug`ndu-te, nici nu cere @ndurarea lui Dumnezeu cu
nep[sare. Dac[ st[rui, nu te va respinge, ci @\i va ierta p[catele ]i @\i va
da ceea ce ceri Stai deci ]i roag[-te ]i nu fi l[s[tor (Sf`ntul Ioan Gur[
de Aur, Despre poc[in\[, Omilia III, PG 49, col. 297, trad. de }t.
Bezdechi, p. 28).
218

Nu mai pu\in important[ este starea sufleteasc[ @n

momentul rug[ciunii. Ea face ca rug[ciunea noastr[ s[ fie
rodnic[, sau nu. C`nd ne rug[m, s[ l[s[m la o parte toate
grijile ce ne @nconjoar[, av`nd mintea limpede, sufletul
u]urat, ca s[ poat[ zbura p`n[ la cer. S[ ad[ug[m
bl`nde\ea, modera\ia @n rug[ciune, cur[\enia sufleteasc[. }i
poc[in\a sincer[, @ndelungat[, ajut[ pe om la rug[ciune586.
Pentru ca, prin rug[ciune, sufletul nostru s[ se @nal\e spre
Dumnezeu, cur[\it fiind l[untric, este nevoie s[ ne
deschidem con]tiin\a @naintea Domnului ]i, ar[t`ndu-I
sl[biciunile noastre, s[ cerem vindecarea potrivit[, av`nd @n
acela]i timp @n minte p[catele s[v`r]ite587.
Nu numai limba noastr[ s[ gr[iasc[ rug[ciunea, ci
@n acela]i timp ]i mintea, g`ndurile s[ se dep[rteze de cele
lume]ti. Sufletul s[ fie r[bd[tor. Lacrimile v[rsate s[ arate
umilin\[, sp[l`ndu-ne de patimile care ne @nrobesc588.
#n ce prive]te modul @n care ne rug[m, Sf`ntul
P[rinte recomand[ ca rug[ciunile noastre s[ fie scurte ]i
dese. El este con]tient de sl[biciunea firii omene]ti ]i de
586

Idem, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 734; Idem,

Omilia XXVII la Evrei, PG 63, col. 190, trad., p. 321; Pr. Gheorghe Tilea,
Starea de spirit @n rug[ciune, dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev.
GB, an XXXVII, nr. 3-4/1978, p. 290-293.
587
Idem, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 746.
588
Idem, Omilia XXX la Facere, PG 53, col. 280, 281, PSB 21, p. 289291; Idem, Omilia V la Evrei, PG 61, col. 432, trad., p. 81, 82. Sf`ntul
Vasile cel Mare vorbea ]i el despre smerenia sufletului care se roag[.
Chiar ]i atunci c`nd un cre]tin s-a ar[tat vrednic, s[v`r]ind fapte bune,
este mai bine s[ le p[streze tainic fa\[ de ceilal\i semeni, iar Dumnezeu @i
va r[spl[ti lui. Pilda binecunoscut[ nou[ este cea a vame]ului ]i a
fariseului. S[ ad[ug[m iertarea semenilor, alung`nd din inimile noastre
r[utatea, a]tept`nd aceea]i iertare de la Dumnezeu, pentru gre]elile
s[v`r]ite de noi @n]ine (Sf`ntul Vasile cel Mare, #nv[\[tura Sf`ntului
Vasile cel Mare c[tre fiul duhovnicesc, prezentare ]i trad. de I. Popa, @n
rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 64).
219

faptul c[ o rug[ciune lung[ poate s[ @mping[ la tr`nd[vie ]i

la neaten\ie. Dac[ rug[ciunea este scurt[ ]i la intervale mici
de timp, cre]tinul va avea cu u]urin\[ mintea treaz[589.
T`lcuind Evanghelia dup[ Matei ]i cuvintele rostite
de M`ntuitorul: Acest neam de demoni nu iese dec`t cu
rug[ciune ]i post, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur cere p[stori\ilor
s[i s[ @mbine, @n propria via\[, rug[ciunea ]i postul,
dezlipindu-se de bunurile lume]ti590. De asemenea, ne
@ndeamn[ s[ ne rug[m dup[ ce am m`ncat. O mas[
cre]tin[ se caracterizeaz[ prin cump[tare, f[r[ exager[ri la
m`ncare ]i b[utur[, p[str`nd mintea limpede. Iar masa
care @ncepe ]i se sf`r]e]te prin rug[ciune, aduce cu ea toate
bun[t[\ile591.
Pe cre]tini @i ajut[ mult rug[ciunile celor drep\i,
dar acestea nu sunt suficiente, dac[ ele nu sunt @nso\ite de
faptele noastre, de dorin\a noastr[ de a ne schimba @n mai
bine. De aici nevoia de a priveghea. C[ci ajutorul, fie el
chiar ]i cel venit din partea sfin\ilor, nu poate s[ suplineasc[
del[sarea noastr[. Tr`nd[via nu ne poate aduce
m`ntuirea592.
Dincolo de faptul c[ rug[ciunea une]te pe om cu
Dumnezeu, ea are ]i calitatea excep\ional[ de a-l lega de
589

Idem, Cuv`ntul II la Sf`nta Ana, PG 54, col. 646, trad. de Pr. D-tru
Fecioru, @n rev. MO, an XXX, nr. 4-6/1978, p. 305. La r`ndul s[u, Sf`ntul
Vasile cel Mare ne cere s[ tindem spre Dumnezeu nu prin lungimea
cuvintelor rug[ciunii, nu prin mult[ vorb[rie, ci prin minte prea curat[,
spre a binepl[cea lui Dumnezeu (Sf`ntul Vasile cel Mare, C[tre fiul
duhovnicesc, trad. de I. Popa, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 64).
590
Idem, Omilia LVII la Matei, PG 58, col. 563, PSB 23, p. 667.
591
Idem, Cuv`ntul II la Sf`nta Ana, PG 54, col. 650, trad. de Pr. D-tru
Fecioru, @n rev. MO, an XXX, nr. 4-6/1978, p. 309.
592
Idem, Omilia XLIV la Facere, PG 54, col. 407-408, PSB 22, p. 120;
Idem, Omilia I la I Tesaloniceni, PG 62, col. 396, 397, trad., p. 166 ]i
urm.; Idem, Omilia V la Matei, PG 57, col. 59, 60, PSB 23, p. 72.
220

semenii s[i, de a le cur[\a g`ndul celor ce se roag[

@mpreun[, de a le @nt[ri speran\ele593. Ne-a r[mas de la
Arhiepiscopul Constantinopolului Sf`nta Liturghie ce @i
poart[ numele, cu minunatele ei rug[ciuni, dovada
incontestabil[ a pre\uirii de care s-a bucurat, @n g`ndirea ]i
via\a Marelui Ierarh, rug[ciunea public[, @n Biseric[, @n
comuniunea credincio]ilor, care @]i @nal\[ glasul ]i inima
spre St[p`nul tuturor. Spirit practic, el se str[duie]te s[ @i
con]tientizeze pe ascult[torii s[i de necesitatea ca s[ se
roage @mpreun[ cu ceilal\i semeni594. Rug[ciunea Bisericii
este prin excelen\[ rug[ciunea f[cut[ @n comun, iar for\a ei
nu poate fi nici @n\eleas[, nici m[surat[595.
Rug[ciunea pentru cei adormi\i. #naintea
Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, un alt mare P[rinte al Bisericii
noastre, Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, @n Catehezele sale,
vorbea despre folosul pe care cre]tinii @l dob`ndesc de pe
urma rug[ciunii596. Urm`nd tradi\iei Bisericii, Arhiepiscopul
Constantinopolului @i @ndeamn[ pe cre]tini ca ei s[ urmeze
exemplul surorilor lui Laz[r, rug`ndu-se Domnului ne@ncetat
pentru semenii lor adormi\i. Fiindc[ dac[ ne vom @ngriji

593

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori, Op. cit., p.

197.
594
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG
48, col. 725, 726, trad., p. 76, 79.
595
Dup[ cum v`ntul face corabia mai iute ca s[geata, c`nd bate @n
mijlocul p`nzelor cor[biei, tot a]a ]i rug[ciunea Bisericii (Idem,
Cuv`ntul II la Facere, PG 54, col. 587, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev.
GB, an XLIV, nr. 1-2/1985, p. 32).
596
El zicea: Noi ne rug[m pentru to\i cei muta\i @nainte de noi, crez`nd
(noi) c[ vor dob`ndi cel mai mare folos sufletele pentru care se face
rug[ciunea la jertfa sf`nt[ (Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Catehezele
mistagogice, V, PG 33, col. 1116).
221

a]a ]i de m`ntuirea noastr[ ]i de m`ntuirea semenilor

no]tri, vom dob`ndi iute ]i via\a ce va s[ fie597.
Rug[ciunea cre]tinilor pentru cei adormi\i nu se
poate rezuma doar la cuvinte, sau g`nduri pioase, ci trebuie
s[ fie @nso\it[ de fapte ale iubirii de semeni, de binefaceri
f[cute @n numele celui r[posat, pentru sufletul lui, chiar ]i
atunci c`nd ]tim c[ el a vie\uit ca un p[c[tos, nevrednic.
Aceasta cu convingerea c[ va primi o anumit[ u]urare598.
Milosteniile f[cute chiar din bunurile l[sate de r[posat,
faptele bune ]i pomenirea lui la Sf`nta Liturghie, toate sunt
recomandate, c[ci cu c`t sunt mai multe p[catele cuiva, cu
at`t trebuie s[ fie mai multe ]i faptele bune599.
Cre]tinul adev[rat nu se roag[ doar pentru cei
apropia\i ]i dragi lui, ci se roag[ @nc[ ]i pentru du]manii
s[i, @ncerc`nd s[ nu devin[ un acuzator al acestora.
Judec`nd pe cineva, deschidem voit o adev[rat[ pr[pastie
@ntre noi ]i acela, pe c`nd rug`ndu-ne pentru el, arunc[m o
punte de leg[tur[. Nu este cu putin\[ s[ ne rug[m pentru
noi @n]ine, dac[ @n acela]i timp suntem plini de venin fa\[
de ceilal\i. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur exprim[ aceast[ idee
fundamental[ prin cuvintele: Dac[ nu ier\i pe altul, nu \i se
va ierta \ie. Rug[ciunea, cu starea sufleteasc[ pe care o
presupune, trebuie s[ aib[, ca o faz[ premerg[toare, cu
neputin\[ de evitat, un examen serios al propriei noastre
con]tiin\e, o con]tientizare a propriei p[c[to]enii, pentru ca
597

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXVII la Matei, PG 57, col. 351,
PSB 23, p. 351; Drd. Dan Ilie Ciobotea, #nv[\[tura Sf`ntului Ioan Gur[
de Aur despre rug[ciunile pentru cei adormi\i @n Domnul, @n rev. MB,
an XXVI, nr. 9-12/1976, p. 646.
598
Idem, Omilia LXII la Ioan, PG 59, col. 348.
599
Iat[ a]adar indicat cu precizie rolul Sfintei Liturghii, cu ale ei rug[ciuni
aduse pentru cei muta\i de la noi Idem, Omilia XLI la I Corinteni, PG
61, col. 361.
222

mai apoi s[ @ndr[znim c[ cerem iertarea p[catelor noastre.

}i nimeni s[ nu se roage ca altul s[ piar[, ci ca el @nsu]i s[
se m`ntuiasc[600. Ni se pune @n fa\[ exemplul M`ntuitorului
nostru Iisus Hristos. Acesta, r[stignit fiind pe cruce, se ruga
pentru cei care #l r[stigniser[ f[r[ de vin[. Poate c[ ni se
pare greu s[ #l imit[m pe Hristos, @ns[ aceasta nu este ceva
imposibil. Sf`ntul Arhidiacon ]i prim martir }tefan este un
exemplu601.
#n fine, pentru cei @nl[n\ui\i @ntr-o via\[ plin[ de
p[cate, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ne cere s[ ne rug[m,
pentru ca, primind ajutorul lui Dumnezeu, ei s[ se dezlege
de leg[turile @n care sunt \intui\i printr-o astfel de via\[
p[c[toas[602.
j) Postul, preg[tire a cur[\irii sufletului
Cre]tinii au postit din totdeauna. Ne arat[ aceasta
Didahia, @n care se vorbe]te despre postul \inut miercuri ]i
vineri603.
Origen ne aduce ]i el aminte c[ M`ntuitorul #nsu]i a
postit. Cere cre]tinilor s[ posteasc[ mai ales de la orice
p[cat, s[ se ab\in[ de la r[ut[\i, de la desf[t[ri, de la
rostirea cuvintelor rele, fiindc[ un astfel de post place lui
Dumnezeu. Desigur, pentru cre]tini exist[ libertarea s[
posteasc[ tot timpul, sau s[ nu posteasc[604.
600

Idem, Omilia V la II Corinteni, PG 61, col. 433, trad., p. 82, 83; Idem,
Omilia VI la I Timotei, PG 62, col. 531, 534, trad., p. 54 ]i urm.
601
Idem, Omilia I la Cruce ]i la T`lhar, PG 49, col. 405, @n volumul:
Cuv`nt[ri la Praznicele #mp[r[te]ti, p. 135, 136; Idem, Omilia II la
Cruce ]i la t`lhar, PG 49, col. 415, trad. @n acela]i volum, p. 158.
602
Idem, Omilia XXVII la Matei, PG 57, col. 351, trad., p. 351. Trebuie
s[ iert[m mai @nt`i fra\ilor ]i numai dup[ aceea s[ @ncepem a ne ruga
(Pr. Gheorghe Busuioc, Sf`ntul, Op. cit., p. 32).
603
Didahia, VIII, PSB 1, p. 29.
604
Origen, Omilia II la Ie]ire, PG 12, col. 308, Trad., p. 97; Idem, Omilia
X la Levitic, PG 12, col. 528, Trad., p. 409, 411.
223

Sf`ntul Vasile cel Mare a dus o via\[ auster[, cu

post ]i rug[ciune ]i a recomandat deopotriv[ celorlal\i
cre]tini s[ caute @n post un mijloc de progres duhovnicesc.
C[ci postul creaz[ acea atmosfer[ sufleteasc[ propice
@naint[rii cre]tinilor @n virtute. Nu a fost un teoretician al
postului, de]i ne-a l[sat dou[ cuv`nt[ri frumoase pe
aceast[ tem[. Din ele desprindem fragmente admirabile605.
#n Sf`nta Scriptur[ afl[m despre roadele postului. Dac[
Adam a fost pedepsit pentru c[lcarea poruncii postului,
atunci poc[in\a unit[ cu postul @l @ndreapt[ pe om. Dovad[
stau sfin\ii. Dovad[ este ]i Moise, care, @nainte de a urca pe
muntele Sinai, ca s[ primeasc[ tablele Legii vechi, a postit.
Au postit ]i Samuel, Ilie, Daniel, sau cei trei tineri. Au postit
Sf`ntul Ioan Botez[torul, sau Sf`ntul Apostol Pavel. S[
amintim ]i pe niniviteni606.
Se insist[ @n mod deosebit asupra roadelor postului
cre]tin, care @i sfin\e]te pe cei ce @l tr[iesc, iar pe preot @l
des[v`r]e]te. Postul @ndep[rteaz[ ispitele din om, @nt[re]te
evlavia. C`nd @ntreaga familie poste]te, bunurile ei se
@nmul\esc. }i s[n[tatea trupului are de c`]tigat. Este potrivit
postul deopotriv[ pentru b[rba\i, ca ]i pentru femei, pentru
b[tr`ni ]i pentru tineri, pentru boga\i, ca ]i pentru s[raci,
pentru c[l[tori, sau pentru militari. Dac[ postul ar c`rmui
via\a noastr[, atunci via\a nu ar mai fi at`t de plin[ de pl`ns
]i de triste\e607.
605

Legea postului, spune el, a fost dat[ @n paradis. Adam a primit

pentru @nt`ia oar[ porunca de a posti. Ne-am @mboln[vit prin p[cat. S[
ne vindec[m prin poc[in\[! Iar poc[in\a f[r[ post este neputincios[.
#ndreapt[-te dar @naintea lui Dumnezeu prin post. S[ postim, ca s[ ne
@ntoarcem @n rai! (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia I despre post, PSB
17, p. 348, 349).
606
Ibidem, PSB 17, p. 351-356, PG 31, col. 169-180.
607
Postul este deci folositor tuturor oamenilor ]i tuturor trupurilor (Idem,
Omilia II despre post, PSB 17, p. 359-363).
224

Arhiepiscopul Cezareei Capadociei r[spunde ]i

celor care spuneau c[ ei nu pot s[ posteasc[, ar[t`nd chiar
hot[r`re ]i reamintindu-le c[ medicii recomand[ postul, cu
influen\a lui pozitiv[ asupra s[n[t[\ii. Stomacul omului care
poste]te va digera lesne m`nc[rurile u]oare. De aceea, cere
cre]tinilor s[ nu se @ncarce cu prea multe kilograme. }i
diavolul se teme de omul care poste]te.
La r`ndul s[u, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
vorbe]te despre post @n multe dintre omiliile sale. #n chip
aparte se opre]te @ns[ asupra postului @n t`lcuirea la cartea
Facerii, zic`nd: Pl[cut[ este cor[bierilor prim[vara, pl[cut[
]i plugarilor. Dar nici cor[bierilor, nici plugarilor nu le este
at`t de pl[cut[ prim[vara, c`t de pl[cut le este celor ce vor
s[ tr[iasc[ cre]tine]te cu adev[rat timpul postului,
prim[vara cea duhovniceasc[ a sufletelor, lini]tea cea
adev[rat[ a g`ndurilor. Nou[ @ns[ ne este pl[cut[
prim[vara postului, pentru c[ potole]te valurile din noi. Nu
valurile de ap[, ci de pofte necugetate. Ne este pl[cut[
prim[vara postului, pentru c[ ne @ncununeaz[, nu cu
cunun[ de flori, ci cu cunun[ de haruri duhovnice]ti608. Ne
pune @n fa\[ exemplele scripturistice ale celor care s-au
bucurat de foloasele postului. Au fost de pild[ Moise ]i Ilie,
sau ninivitenii, Daniil, sau tinerii din Babilon609.
Postul, al[turi de rug[ciune, @l @nal\[ pe om la starea
@ngereasc[. Aduce @n via\a cre]tinului ]i alte virtu\i, precum
milostenia ]i smerenia. Omul care poste]te, simte c[ trupul

608

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`ntul I la Facere, PG 54, col. 581, trad.
de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. GB, an XLIV, nr. 1-2/1985, p. 27.
609
Idem, Despre poc[in\[, Omilia V, PG 49, col. 307-313, trad., p. 4251.
225

s[u nu se mai porne]te @mpotriva sufletului, prin tot felul de

patimi, ci devine u]or de @nfr`nat610.
Lucrarea postului trebuie @nso\it[, spune Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur, de celelalte virtu\i611. Postul nu se
limiteaz[ la simpla ab\inere de la m`ncare. Cel care
poste]te, trebuie s[ fie smerit, lini]tit, bl`nd, dispre\uitor al
slavei vie\ii de aici S[ se roage cu toat[ s`rguin\a, s[ se
m[rturiseasc[ lui Dumnezeu ]i s[ ajute dup[ putere prin
facerea de milostenii din bel]ug ]i nu de ochii
oamenilor612.
Pentru Sf`ntul P[rinte, postul @nseamn[ cu totul
altceva dec`t ab\inerea de la m`ncare. Desigur, este criticat
consumul exagerat de alimente, este mustrat omul lacom,
inclusiv be\ivul, este avertizat cel care nu are mil[ de
stomacul ]i de organismul s[u, @n general, ajung`nd s[ fie
rob al p`ntecelui. Adeseori, abunden\a aceasta de produse
@nseamn[ lipsa celor necesare la oamenii s[raci613.
Dincolo de ab\inerea de la consumarea unor
alimente ]i @nc[ abuziv, postul @nseamn[ ab\inerea
cre]tinului de a mai p[c[tui, dublat[ de lucrarea virtu\ilor
610

Postul este senin[tatea sufletelor noastre, podoaba b[tr`nilor,

pedagogul tinerilor, @nv[\[torul celor ce tr[iesc @n cur[\ie trupeasc[ ]i
sufleteasc[ (Idem, Omilia II la Facere, PG 53, col. 27, PSB 23, p. 39).
Despre postul tr[it integral, cu toate sim\urile, la: Pr. Gheorghe Busuioc,
Sf`ntul Ioan, Op. cit., p. 31.
611
Unii dintre ascult[torii Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur se @ntrebau de ce
mai trebuie s[ posteasc[, dac[ ei au credi\[? Lor le r[spunde: Pentru c[
@mpreun[ cu credin\a, postul ne d[ mai mare putere (Idem, Omilia LVII
la Facere, PG 58, col. 563, PSB 23, p. 667).
612
Idem, Omilia VIII la Facere, PG 53, col. 74, 75, PSB 23, p. 105.
613
Idem, Omilia XLII la Matei, PG 57, col. 471, PSB 23, p. 528; Idem,
Omilia XVII la I Corinteni, PG 61, col. 139, 140, trad., p. 219-221; Idem,
Omilia XIV la FiIipeni, PG 62, col. 278, trad., p. 142; Idem, Omilia XIII
la I Timotei, PG 62, col. 569, trad., p. 118; Idem, Omilia IX la I
Corinteni, PG 61, col. 80, trad., p. 121.
226

cre]tine. Cele dou[ aspecte creaz[ premisele postului

rodnic. #mp[carea cu du]manii, dezv[\area de obiceiurile
rele, de @ng`mfare, de dispre\, de slava de]art[, totul dublat
de s[v`r]irea lucr[rilor celor duhovnice]ti, iat[ sensul
postului cre]tin adev[rat, ale c[rui roade \in toat[ via\a
noastr[. C`t despre postul \inut cu f[\[rnicie, de ochii lumii,
el nu este de fapt post ]i nu aduce foloase, ci pedeaps[614.
k) Obligativitatea respect[rii poruncilor
dumnezeie]ti
Sf`ntul Vasile cel Mare, ca un adev[rat p[stor de
suflete, sf[tuie]te neostenit pe cre]tini ca ei s[ @mplineasc[
poruncile dumnezeie]ti, s[v`r]ind fapte bune ]i pream[rind
pe Dumnezeu, alung`nd lenea. Cea dint`i porunc[ este cea
a iubirii de Dumnezeu ]i de aproapele. Nu se poate face o
@mp[r\ire a poruncilor @n importante ]i mai pu\in
importante, fiindc[ toate sunt necesare pentru m`ntuirea
noastr[615.
Sf`ntul Grigorie Teologul, t`lcuind Decalogul,
cere ]i el cre]tinilor respectarea poruncilor616.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur abordeaz[ tema
respect[rii poruncilor @n mai multe dintre cuv`nt[rile sale,
subliniind obligativitatea lor, dar ]i u]urin\a acestora. Dac[
614

Idem, Catehezele baptismale, trad., p. 82, 83; Idem, Omilia XVI la

statui, PG 49, col. 169, 170, trad., p. 87; Idem, Omilia VIII la Facere, PG
53, col. 74, PSB 21, p. 104, 105; Idem, Omilia IV la II Corinteni, PG 61,
col. 426, trad., p. 72; Idem, Omilia XX la Matei, PG 57, col. 287, 288,
PSB 23, p. 262. Postul gre]it, \inut doar ca ab\inere de la m`ncare (Idem, Omilia VI. Despre post, PG 49, col. 314, 315, trad. de Pr. D-tru
Fecioru, @n rev. BOR, an XCVI, nr. 3-4/1978, p. 234).
615
Prof. Iorgu Ivan, C`teva @ndrum[ri ale Sf`ntului Vasile cel Mare
pentru cei ce doresc s[ cunoasc[ ]i s[ @mplineasc[ voia lui
Dumnezeu, @n rev. BOR, an CII, nr. 3-4/1984, p. 165-169.
616
Sf`ntul Grigorie Teologul, Poeme dogmatice, PG 37, col. 476, trad.,
Gh. Tilea, p. 188.
227

unora dintre cre]tini, poruncile par dificile, nu @nseamn[ c[

nu sunt al\ii care le-au transformat @n regul[ de via\[. #n
plus, cre]tinul care @mpline]te poruncile dumnezeie]ti,
devine un exemplu pentru semenii s[i ]i se bucur[ de
binefacerile f[g[duite ]i de m`ntuirea sufletelor617.

617

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXI la Matei, PG 57, col. 299, PSB
23, p. 278; Idem, Omilia XXVII la Facere, PG 53, col. 247, PSB 21, p.
342, 343.
228

XV. Spiritualitatea patristic[ ]i lupta ei

@mpotriva r[ului ]i a p[catului
Omul a fost creat dup[ chipul lui Dumnezeu, dar
prin p[cat, @mbr[c[m @n loc de chipul Lui, chipul celui
p[m`ntesc. P[catele @ntunec[ chipul cel luminos618.
Dac[ p[catul are mirosul putreziciunii, virtutea
r[sp`nde]te parfumuri619. Sclavia egiptenilor este t`lcuit[
de Origen ca fiind robia p[catelor, @n care se afl[ orice om
care tr[ie]te nevrednic de chemarea lui Dumnezeu. Este
sclavia viciilor carnale ]i supunere fa\[ de demoni, o
supunere la care nu este constr`ns nimeni de vreo
necesitate din afar[620.
Oamenii care @]i petrec via\a @n voluptate ]i delicii,
cufunda\i @n lux, ospe\e, banchete ]i destr[b[l[ri, sunt cei @n
care regele Egiptului @i omoar[ pe cei de parte b[rb[teasc[
]i le las[ @n via\[ pe cele de parte femeiasc[. #ns[ cel ce,
rar, unul dintr-o mie, se @ntoarce la Dumnezeu, @]i ridic[
ochii @n sus, cerceteaz[ pe cele ve]nice ]i contempl[ pe
cele ce nu se v[d, ur[]te deliciile, iube]te cump[tarea, fuge
618

Origen, Omilia II la Ieremia, PG 13, col. 277, PSB 6, p. 362. C`nd

pl[cerea te-a @ntunecat, ai pus o culoare p[m`nteasc[. Dac[ te arde ]i
zg`rcenia, ai ad[ugat alta. C`nd m`nia te face crud, adaugi, nu mai
pu\in, a treia culoare. Negrea\a m`ndriei adaug[ o alt[ culoare, ]i alt[
culoare adaug[ @ntunecimea necredin\ei. }i astfel, prin fiecare soi de
r[utate, tu @nsu\i @\i pictezi acest chip p[m`ntesc, pe care nu
Dumnezeu l-a f[cut @n tine (Idem, Omilia XIII la Facere, PG 12, col.
235, Trad., p. 399).
619
Idem, Omilia I la C`ntarea C`nt[rilor, PG 13, col. 39, PSB 6, p. 312.
620
Idem, Omilia XVI la Facere, PG 12, col. 247, Trad., p. 441.
229

de excese, se @ngrije]te de virtute, un astfel de om este cel

pe care faraonul vrea s[-l omoare, ca pe cei n[scu\i de
partea b[rb[teasc[ dintre evrei. Pe un astfel de om, diavolul
@l urm[re]te, @l persecut[, lupt[ @mpotriva lui cu mii de
vicle]uguri621.
P[catul @l face pe om s[ fie mic ]i ne@nsemnat, pe
c`nd virtutea @l face ales ]i mare. C[ci dup[ cum boala
trupului face trupul omului slab ]i ne@nsemnat, iar s[n[tatea
@i reface bun[starea ]i t[ria, tot a]a boala p[catului face
sufletul umil ]i mic, pe c`nd s[n[tatea omului l[untric ]i
faptele virtu\ii @l fac mare ]i ales622.
Dintre p[cate, Origen vorbe]te adesea despre m`nie
]i dorin\[, ca afecte trupe]ti. M`nia, folosit[ ira\ional,
pedepse]te pe cei nevinova\i, pe cei care nu au gre]it cu
nimic, poate duce la crim[, ca la Cain623. }i m`ndria este
avut[ @n vedere. Nu trebuie s[ ne m`ndrim cu nimic, c[ci
dup[ m`ndrie vine c[derea. Exist[ persoane care se
m`ndresc cu pozi\ia lor social[, cu faptul c[ sunt fii de mari
dreg[tori, sau chiar de conduc[tori de popoare. Al\ii se
m`ndresc c[ au putere de via\[ ]i de moarte asupra
oamenilor, iar al\ii cu avu\ia lor, dar nimic din toate acestea
nu justific[ s[ ne m`ndrim cu ele624. #n fine, s[ ad[ug[m
uciderea de oameni, adulterul, furtul, m[rturia fals[,
l[comia, violen\a, sau invidia625.

621

Idem, Omilia II la Facere, PG 12, col. 304, 306, Trad., p. 89, 91

Idem, Omilia XII la Levitic, PG 12, col. 536, Trad., p. 437.
623
Idem, Omilia I la Facere, PG 12, col. 159, 160, Trad., p. 163, 165;
Idem, Omilia XII la Levitic, PG 12, col. 543, Trad., p. 457.
624
Idem, Omilia XII la Ieremia, PG 13, col. 389, 392, PSB 6, p. 407, 408;
Idem, Omilia V la Facere, PG 12, col. 194, Trad., p. 259.
625
Idem, Omilia VI la Ie]ire, PG 12, col. 338, Trad., p. 197; Idem, Omilia
XII la Levitic, PG 12, col. 543, Trad., p. 457.
622

230

Sf`ntul Vasile cel Mare ia atitudine fa\[ de

p[catele s[v`r]ite cu limba, cele mai dese. Limba o ia
@nainte, lucr`nd nedreptatea, rostind cuvinte @n]el[toare.
#ntre aceste p[cate cu limba, sunt amintite: cuvintele de
ru]ine, glumele nepotrivite, b`rfele, vorbele u]uratice ]i
altele. Mai ales asupra calomniei se opre]te ]i @ndeamn[
totodat[ la cump[nire @n vorb[, la @nfr`nare626.
#n Omilia a XI-a, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei
combate p[catul invidiei, aceast[ dovad[ a r[ut[\ii
diavolului, prin care omul devine p[rta] faptelor celui
potrivnic. Invidia arde sufletul, fiind o patim[ pierz[toare. Ea
@i sup[r[ pe cei din jurul invidiosului mai pu\in, dar lui @i
pricinuie]te mult r[u. Este precum rugina care, de]i nu se
vede, roade fierul. Desigur, Sf`ntul P[rinte ]tie c`t de greu
este s[ @nl[ture cu totul din sufletul p[stori\ilor s[i aceast[
patim[. El ne ofer[ chiar un portret al omului invidios.
Exemplele din Scriptur[ sunt ]i ele amintite627.
#n
ce
prive]te
viclenia,
se
aseam[n[
comportamentul omului viclean cu cel al caracati\ei, care ia
culoarea pietrei pe care se a]eaz[, pentru a-]i prinde mai
u]or prada. Tot astfel sunt oamenii duplicitari, care fac pe
plac celor puternici ]i @]i schimb[ firea, ca ni]te lupi r[pitori,
@mbr[ca\i @n piele de oaie. Ei cinstesc castitatea fa\[ de cei
ca]ti, sau sunt desfr`na\i cu cei desfr`na\i. Nu este u]or s[
ne p[zim de astfel de oameni628.
626

Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia VIII la Psalmi, PG 29, col. 373, PSB
17, p. 275; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sf`ntul Vasile cel Mare ]i Atarbios,
sau @ntre calomnie ]i onestitate, ignoran\[ ]i discern[m`nt, izolare ]i
ecumenicitate, @n rev. MB, an XXXIII, nr. 9-10/1983, p. 551. Sf`ntul
Vasile cel Mare opre]te pe oameni ]i de la jur[m`nt (Sf`ntul Vasile cel
Mare, Omilia III la Psalmi, PG 29, col. 260, PSB 17, p. 211).
627
Idem, Omilia XI, PG 31, col. 372-377, PSB 17, p. 458-463.
628
Idem, Omilia VII la Hexaimeron, PSB 17, p. 151.
231

#n Omilia a X-a, Sf`ntul P[rinte combate m`nia ]i

rezultatele ei nedorite @n via\a cre]tinilor, care, l[s`ndu-se
st[p`ni\i de aceast[ patim[, devin ca ni]te fiare. M`nia este
precum otrava animalelor veninoase. Ea nu r[m`ne un
p[cat izolat, ci este @nso\it[ de ne@nfr`narea limbii, de
nep[zirea gurii, de insulte, oc[ri, acuze, de tot felul de
apuc[turi rele, de neascultare ]i violen\e, de dorin\a de
r[zbunare. Remediul nu poate fi altul dec`t cump[tarea,
fiindc[ r[ul nu poate fi vindecat printr-un alt r[u629.
Referitor la slava de]art[, critic[ pe cre]tinii care
c[utau o fals[ slav[, nefolositoare. Unii socoteau grija fa\[
de trup, exagerat[, ca vrednic[ de a fi l[udat[ ]i imitat[.
Al\ii, l[udau pe eroii r[zboaielor ]i pe cei care, prin for\[,
ucideau pe semeni. Pentru unii, construc\iile erau motive de
m`ndrie, iar pentru al\ii, spectacolele @n care fiarele se
luptau. Unii se socoteau pe ei mari oratori, al\ii pre\uiau
func\iile de conducere. Toate sunt motive de slav[ de]art[
]i trebuie s[ fie evitate630.
Mai mult dec`t oricine, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
se str[duie]te s[ dezr[d[cineze din via\a cre]tinilor
mul\imea de p[cate care @i @nso\esc. De aceea, @n opera sa
@nt`lnim mai multe @ndemnuri morale. A]a de pild[,
m`ndria, spune Marele Ierarh, este vrednic[ de os`nda
diavolului. Omul m`ndru uit[ de cei s[raci ]i de nevoile lor,
este robit de dorin\a dup[ averi, de slava de]art[ ]i de pofta
de a st[p`ni totul ]i pe to\i. Nenum[rate ]i ne@ncetate
fr[m`nt[ri suflete]ti marcheaz[ via\a omului m`ndru, iar
629

Sf`ntul P[rinte ne @ndeamn[, zic`nd: Nu pl[ti r[ul prin r[u. Cel ce

nu se va m`nia pe acela care @l vat[m[, @l va putea @mbl`nzi ]i schimba
@n bine. M`nia s[ nu ia locul ra\iunii Idem, Omilia X, PG 31, col. 353369, PSB 17, p. 448-457.
630
Idem, Omilia XIII la Psalmi, PG 29, col. 476, 477, PSB 17, p. 334,
335.
232

poftele sale nu mai au num[r. Adam a c[zut din cauza

m`ndriei. Leacul pentru p[catul m`ndriei nu poate fi dec`t
smerenia. M`ndria este izvor al tuturor p[catelor631.
#n ce prive]te m`nia, sunt enumerate c`teva dintre
consecin\ele ei, care stric[ sim\urile, face pe om s[-]i piard[
min\ile, s[ uite de toate rudele. Desigur, m`nia nu poate fi
cu totul oprit[, c[ci oameni f[r[ patimi nu exist[. Dar ea
trebuie direc\ionat[ spre ceea ce este bun, spre ajutorarea
celor nedrept[\i\i, sau contra p[catelor proprii632.
Con]tient de paguba pe care o aduce p[catul
invidiei @n via\a cre]tinului, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur reia
tema @n multe dintre cuv`nt[rile sale. Omul invidios este
biruit de propria patim[. El @]i primejduie]te m`ntuirea.
Sunt amintite ]i exemplele vechi-testamentare, precum
invidia fra\ilor lui Iosif. Invidiosul se poart[ precum o fiar[
s[lbatic[, atunci c`nd vede c[ unui semen @i merge bine.
Invidia exist[ ]i @n Biseric[, iar Marele Ierarh are @n vedere
aceasta. Pentru semenii no]tri cople]iti de p[catul invidiei
trebuie s[ ne rug[m, pentru ca ei s[ scape de sub
st[p`nirea diavolului633.
631

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 224, PSB
23, p. 175; Idem, Omilia I la II Tesaloniceni, PG 62, col. 470, 471, trad.,
p. 290, 291.
632
Idem, Omilia LIII la Facere, PG 54, col. 470, PSB 22, p. 201; Idem,
Omilia XV la Matei, PG 57, col. 248, PSB 23, p. 209; Idem, Omilia XXIII
la II Corinteni, PG 61, col. 563, 564, trad., p. 282; Idem, Omilia II la
Efeseni, PG 62, col. 21, trad., p. 21.
633
Idem, Omilia XLVI la Facere, PG 54, col. 427, PSB 22, p. 144; Idem,
Omilia LVI la Facere, PG 54, col. 491, PSB 22, p. 227; Idem, Omilia LXI
la Facere, PG 54, col. 527, PSB 22, p. 272, 273; Idem, Omilia XL la
Matei, PG 57, col. 442, 443, PSB 23, p. 486-488; Idem, Omilia XXIV la II
Corinteni, PG 61, col. 568, trad., p. 291; Idem, Omilia VII la Romani,
PG 60, col. 449, trad., p. 101; Idem, Omilia XI la Coloseni, PG 62, col.
378, 379, trad., p. 136-138.
233

Slava de]art[, vanitatea este adeseori comb[tut[

]i numeroase sunt @ndemnurile hrisostomice. Slava de]art[
\inte]te ob\inerea laudei din partea oamenilor. #ns[ acesta
este cel mai trec[tor lucru. Adev[rata laud[ este cea pe
care, pentru faptele sale, omul o poate c`]tiga de la
Dumnezeu634.
Vorbirea de r[u a semenilor este un p[cat, @nva\[
Arhiepiscopul Constantinopolului, prin care omul face r[u
semenului s[u, chiar ]i c`nd ceea ce spune despre acela
este adev[rat. Se pleac[ de la pilda vame]ului ]i a
fariseului, @n care cel din urm[ devenise judec[tor al
semenului s[u. Omul are voie s[ judece doar propriile lui
p[cate. Vorbirea de r[u a celorlal\i arat[ lipsa iubirii de
semeni. Unit[ cu participarea nevrednic[ la slujbele Bisericii
]i cu @mp[rt[]irea cu Sfintele Taine, ea aduce mai mare
pedeaps[, @nt[rind pe diavol @mpotriva noastr[. Pentru c[,
de fapt, prin vorbirea de r[u, cel care sufer[ este chiar
b`rfitorul635. Solu\ia pentru @ndreptarea omului care vorbe]te

634

C`t[ deosebire este @ntre slav[ ]i necinste, pe at`ta este @ntre slava
cea de sus ]i cea omeneasc[ (Idem, Omilia XVII la Romani, PG 60,
col. 568-571, trad., p. 302-307). Despre caracterul trec[tor al slavei pe
care lumea o acord[ celor care ocup[ func\ii @nalte (ex: cazul lui
Eutropiu), la: Idem, Omilia XL la Matei, PG 57, col. 444, PSB 23, p. 489;
Idem, Omilia V la Facere, PG 53, col. 53, 54, p. PSB 21, p. 75; Idem,
Discurs @n favoarea lui Eutropiu, PG 52, col. 391, trad. de Nicolae
B[descu, Societatea Rena]terea, Bucure]ti 1872, p. 1; Idem, C[tre
Teodor cel c[zut, PG 47, col. 309 ]i urm, trad., p. 301.
635
Idem, Omilia XLII la Matei, PG 57, col. 453, PSB 23, p. 502-204.
Vorbind de r[u pe semeni, ne ar[t[m s[lb[ticia firii noastre ]i c`t de
departe suntem de ceea ce ar trebui s[ fim (Idem, Omilia XLVIII la
Matei, PG 58, col. 493, PSB 23, p. 561; Idem, Omilia VI la II Corinteni,
PG 61, col. 440, trad., p. 94, 95; Idem, Omilia XIX la Efeseni, PG 62, col.
133, trad., p. 187).
234

de r[u pe semeni este simpl[ ]i la @ndem`na tuturor, ea

necer`nd efort: @nfr`narea limbii636.
S[ nu judec[m pe semenii no]tri. M`ntuitorul
mustra pe cei care priveau paiul din ochiul semenilor, dar
nu vedeau b`rna din ochiul lor. Altfel spus, pe cei aspri cu
gre]elile celorlal\i, dar foarte @ng[duitori cu propriile gre]eli.
Pentru to\i, solu\ia @ndrept[rii semenilor este dialogul, sfatul,
pov[\uirea, dragostea. De fapt, s[ judec[m, dar @ncep`nd
cu noi @n]ine ]i cu gre]elile noastre, pe care ni le cunoa]tem
cel mai bine. De-abia apoi s[ ne @ndrept[m spre sc[derile
celorlal\i. Altfel, p[catele noastre vor fi @ndoite637. Con]tiin\a
propriei p[c[to]enii ne va face s[ fim mai @ng[duitori cu
ceilal\i. Fiindc[ avem cu to\ii defecte ]i, analiz`ndu-le cu
aten\ie, ne vom vedea responsabili pentru multe fapte rele.
P[cat este ]i gr[irea de r[u a celor care ne conduc, precum
]i judecarea vie\ii semenilor. La Judecata de apoi ne vom
primi pedeapsa pe m[sura p[catului nostru. Mai ales
superficialitatea aprecierii propriilor gre]eli, dublat[ de
exigen\a fa\[ de ceilal\i este condamnabil[638.
Adeseori, ascult[torii sunt mustra\i de P[rintele lor
duhovnicesc pentru graba cu care depuneau jur[minte, pe
care apoi nu le respectau, dovad[ a sl[biciunii lor morale.
636

Idem, Omilia VIII la Romani, PG 60, col. 465, 466, trad., p. 129, 130;
Idem, Omilia I la Evrei, PG 63, col. 17, trad., p. 54; Idem, Omilia XXI la
Evrei, PG 63, col. 152-154, trad., p. 262-264; Idem, Omilia XIV la
Efeseni. PG 62, col. 104-106, trad., p. 143-145; Idem, Omilia XVIII la
Efeseni, PG 62, col. 126-128, trad., p. 176-178.
637
Idem, Omilia XXIII la Matei, PG 57, col. 308-310, PSB 23, p. 293-296.
638
Idem, Omilia XXXVI la Matei, PG 57, col. 418, PSB 23, p. 450; Idem,
Comentariu la Galateni, PG 61, col. 611 ]i urm., trad., p. 118; Idem,
Catehezele maritale, trad., p. 175. Chiar dac[ noi am fi nevinova\i, tot
am avea nevoie de un cercet[tor al gre]elilor noastre, mai ales c[ unele
gre]eli ne scap[, iar altele ne r[m`n ascunse (Idem, Omilia XI la I
Corinteni, PG 61, col. 92, trad., p. 140).
235

Este dat ca exemplu scripturistic sf`r]itul Sf`ntului Ioan

Botez[torul, @n @mprejur[ri cauzate de un astfel de jur[m`nt.
#ndemnurile la evitarea jur[m`ntului sunt repetate adesea,
pentru @ndreptarea cre]tinilor, pentru a-i scoate din
amor\eal[. #n plus, evitarea acestui p[cat este ]i foarte
u]oar[ ]i nu cere eforturi. Nu @n ultimul r`nd, s[ ne g`ndim
c[ dac[ nu ne cred oamenii c`nd vorbim, nu ne vor crede
nici dac[ jur[m639.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a ar[tat o dragoste
nem[rginit[ fa\[ de semeni. Socote]te inacceptabil[
dispre\uirea fie ]i a celor mai simpli oameni, lucru socotit
cruzime ]i neomenie. Violen\a, o alt[ form[ a acestui p[cat,
este la fel de inacceptabil[. Exemplele Vechiului Testament
sunt clare. De pild[, Cain a dispre\uit pe fratele s[u Abel640.
Lenea, sau tr`nd[via este aspru condamnat[. Ea d[
na]tere p[catului dezn[dejdii ]i va fi pedepsit[641.
Exist[ o @ntristare bun[, pentru p[catele f[cute,
datorit[ con]tiin\ei ce lucreaz[. Exist[ ]i o @ntristare pentru
toate nimicurile vie\ii. Fiindc[, observ[ Sf`ntul P[rinte, din
p[cate oamenii pl`ng pentru paguba material[, @n loc s[
ofteze atunci c`nd p[c[tuiesc. }i s[r[cia este gre]it socotit[

639

Marele Ierarh spune de aceea: S[ nu jura\i niciodat[ ]i diavolul nu va

g[si gaur[ pentru a p[trunde @n sufletul vostru. Jura\i numai o dat[ ]i @i
ve\i da vr[jma]ului vostru puterea de a v[ face r[spunz[tori de o
mul\ime de sperjururi (Idem, Omilia XIV la statui, PG 49, col. 144-147;
Idem, Omilia II la Efeseni, PG 62, col. 21, trad., p. 20).
640
De aceea, Sf`ntul P[rinte ne @ndeamn[, zic`nd: S[ ne cinstim unii pe
al\ii, ca s[ ne @nv[\[m a cinsti ]i pe Dumnezeu (Idem, Omilia VII la II
Timotei, PG 62, col. 637, trad., p. 236, 237).
641
Idem, Despre Sf`ntul Vavila, PG 50, col. 545, trad., p. 119; Idem,
Cuv`nt de sf[tuire c[tre Teodot cel c[zut, PG 48, col. 277 ]i urm.,
trad., p. 372.
236

pricin[ de triste\e, de]i este cunoscut faptul c[ bog[\ia nu

aduce de la sine mul\umire sufleteasc[642.
#n fine, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur combate toate
p[catele cu care se confruntau contemporanii s[i. S[ le
amintim pe toate, este practic cu neputin\[. Men\ion[m
doar c`teva dintre ele: iubirea de argin\i, m`ndria, r[utatea,
l[comia, m`nia, b`rfa, nep[sarea, tr`nd[via, violen\a,
r[zbunarea, sau sinuciderea643.

642

Idem, Omilia XXXVIII la I Corinteni, PG 61, col. 330-332, trad., p.

538-541.
643
Iat[ c`teva dintre acele p[cate, f[r[ a enumera dec`t c`te un singur
loc din opera hrisostomic[ @n care p[catul respectiv este comb[tut:
iubirea de argin\i (Idem, Omilia LX la Facere, PG 54, col. 524, PSB 22,
p. 269); m`ndria (Idem, Omilia XX la Romani, PG 60, col. 600, trad., p.
358); r[utatea (Idem, Omilia III la Tit, PG 62, col. 681, trad., p. 309);
l[comia (Idem, Omilia XXVIII la I Corinteni, PG 61, col. 231, trad., p.
381); m`nia (Idem, Omilia XXII la Efeseni, PG 62, col. 162, trad., p.
232); b`rfa (Idem, Omilia I la Evrei, PG 63, col. 18, trad., p. 55);
nep[sarea (Idem, Omilia LV la Facere, PG 54, col. 482, PSB 22, p. 16);
tr`nd[via (Idem, Omilia VII la II Corinteni, PG 61, col. 450, trad., p.
109); violen\a (Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 237, PSB 23, p.
193); r[zbunarea (Idem, Omilia IV la Facere, PG 53, col. 47, PSB 21, p.
66); sinuciderea (Idem, Comentariu la Galateni, PG 61, col. 611 ]i
urm.).
237

XVI. Familia ]i monahismul cre]tin

a)Virtutea fecioriei
#n Biseric[, dintru @nceput, cre]tinii au tr[it o via\[
curat[, sf`nt[, chiar dac[ societatea din care f[ceau parte
era decadent[. Apari\ia monahismului, cu via\a feciorelnic[,
nu a fost primit[ bine, st`rnind chiar ironie. Pentru c[ nu to\i
cre]tinii duceau o via\[ de familie, unii decideau s[ se
desprind[ de via\a lumeasc[, fie individual, fie @n grupuri,
p[str`ndu-]i fecioria deopotriv[ a sufletului ]i a trupului. #n
Scrisoarea a IV-a ]i @n lucrarea Despre \inuta fecioarelor,
Sf`ntul Ciprian al Cartaginei ia m[suri fa\[ de monahiile
care c[zuser[ din votul fecioriei, pun`ndu-le @n fa\[
necesitatea unui comportament adecvat ]i a unui trai sf`nt.
De asemenea, mustr[ grija pentru cochet[rie644.
Lucrarea Despre \inuta (chipul) fecioarelor (De
habitu virginum) dateaz[ de la anul 249. Este un @ndemn pe
care episcopul Cartaginei @l adreseaz[ fecioarelor cre]tine
din eparhia sa, insist`nd asupra rolului disciplinei ]i, @n
general, a educa\iei acestei categorii de cre]tini.
Argumentarea adus[ este @n primul r`nd scripturistic[.
Monahiile, fecioarele cre]tine sunt privite ca floarea
planta\iei biserice]ti ]i partea cea mai str[lucit[ a turmei
lui Hristos. Se subliniaz[ frumuse\ea fecioriei ]i nevoia
cur[\eniei moravurilor645.
644

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sf. Ciprian, Op.cit., p. 293.

Sf`ntul Ciprian, Despre chipul fecioarelor, trad. de Laura P[tra]cu,
E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2003; Idem, Despre \inuta fecioarelor, trad. de
Ierom. Constantin Chiril[, @n rev. MMS, an LXV, nr. 4-6/1989, p. 77 ]i
urm.
645

238

Toat[ via\a, @ndeamn[ Sf`ntul P[rinte, s[ urm[m lui

Hristos, plini fiind de evlavie ]i de credin\[. #ndemnurile nu
se limiteaz[ la monahiile cre]tine, ci sunt deopotriv[
valabile, pentru b[rba\i, femei, tineri ]i copii. Fecioarele
sunt flori ]i s[m`n\[ duhovniceasc[, podoab[ a lucrului
duhovnicesc. Ele fac parte din partea cea mai @nsemnat[ a
turmei lui Hristos646.
#nfr`narea este st`lp al fecioriei, st[vilind dorin\ele,
pl[cerile oamenilor. Fecioara nu trebuie s[ poarte grij[ de
frumuse\ea trupului ei, pentru c[ ea lupt[ @mpotriva trupului
]i a ceea ce \ine de acesta. Nici un cre]tin, mai cu seam[
monahia, s[ nu aib[ g`ndul la vreo slav[ a trupului, ci s[
doreasc[ numai cuv`ntul lui Dumnezeu647. S[ c[ut[m deci
cele ve]nice ]i dumnezeie]ti, urm`nd @nv[\[turile Domnului.
Sf`ntul Apostol Pavel @ndemna femeile la @nfr`nare,
zic`nd: Femeile s[-]i fac[ podoab[ din sfial[ ]i din
cumin\enie, nu din p[r @mpletit, nu din aur, m[rg[ritare, sau
ve]minte de pre\, ci din buna convie\uire, precum se cuvine
unor femei care f[g[duiesc cur[\ia (I Timotei 2, 9). Sf`ntul
Ciprian repet[ acest @ndemn, ad[ug`nd c[ monahiile nu
trebuie s[ se g[teasc[ str[lucit, spre a nu atrage aten\ia
celorlal\i, spre a nu hr[ni poftele, spre a nu aprinde dorin\ele
]i a otr[vi privirile. Monahiile nu trebuie s[ fie bogate,
fiindc[ bog[\ia aduce trufia648. Bog[\iile au fost l[sate de
Dumnezeu spre folosul ]i dob`ndirea m`ntuirii noastre, spre
a fi d[ruite, iar nu spre a ne agonisi os`nd[.
C`t despre ve]mintele scumpe, monahiile s[ fug[ de
ele, ca ]i de toate g[telile, de podoabe, inele, agrafe,
br[\[ri, cercei ]i celelalte. Toate acestea sunt n[scociri ale
diavolului. Aceste sfaturi sunt adresate deopotriv[ nu doar
646

Ibidem, p. 105.
Ibidem, p. 107, 108.
648
Ibidem, p. 111.
647

239

monahiilor, ci ]i v[duvelor, sau femeilor m[ritate649.

Pedeapsa va veni la judecata de apoi, c`nd Domnul nu va
recunoa]te chipurile vopsite. Monahiile care nu dau
ascultare, nu trebuie num[rate @n aceast[ tagm[
bisericeasc[, ci, precum oile murdare sau bolnave, s[ fie
scoase din turm[, spre a nu le p`ng[ri ]i pe celelalte. Doar
r[bd`nd, monahiile pot urca la cer. R[splata unei astfel de
vie\i tr[ite @n cur[\enie este pe m[sura str[daniilor ]i a
St[p`nului Hristos. Starea monahiilor este asem[nat[ cu
cea a @ngerilor lui Dumnezeu650.
Fecioria, spune Sf`ntul Grigorie al Nissei, @n
lucrarea sa Despre feciorie, este pre\uit[ de to\i, este mai
presus de laud[. Cur[\enia des[v`r]it[ se c`]tig[ prin tr[ire
sf`nt[, iar nu prin vorbe, ori prin laude. Fecioria este
virtutea proprie firii dumnezeie]ti ]i netrupe]ti. Izvorul
nestric[ciunii, Domnul nostru Iisus Hristos, nu a venit @n
lume printr-o c[s[torie, ci s-a n[scut din feciorie, din
Preacurata Sa Maic[. Fecioria s[l[]luie]te @n ceruri l`ng[
Tat[l duhurilor, al[turi de puterile de sus651.
Sf`ntul P[rinte a fost el @nsu]i c[s[torit. Via\a de
familie este v[duvit[ de bunurile fecioriei. Cei c[s[tori\i trec
]i prin clipe de bucurie, dar ]i de triste\e, cu bucurii, dar ]i
m`hniri. Frumuse\ea omului este trec[toare. Bunurile vie\ii
ne ademenesc. Na]terea copiilor aduce cu ea st[ri
cumplite, chiar moartea uneori. Fecioria @ns[ se vesele]te
de roadele credin\ei, iar moartea este echivalent[ cu

649

Oare, se @ntreab[ Sf`ntul Ciprian, cur[\ia ]i adev[rul st[ruie mai

departe, c`nd cele create sunt murd[rite de vopsele ]i sunt schimbate
cele adev[rate prin cele pref[cute prin dresuri? (Ibidem, p. 113-117).
650
Ibidem, p. 120, 122.
651
Sf`ntul Grigorie al Nissei, Despre feciorie, trad. de Laura P[tra]cu,
E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2003, p. 10, 12.
240

@mpreunarea cu Hristos. C[s[toria aduce adesea @ntristarea,

suspiciunile, vrajba, durerea652.
Cre]tinul care tr[ie]te @n feciorie este mai fericit,
lucr`nd virtutea, contempl`ndu-L pe Dumnezeu. Nu se mai
confrunt[ cu neajunsurile c[s[toriei. Cel ce @]i duce via\a @n
virtute, @]i @nal\[ sufletul deasupra lumii. #ndeletnicirea
cre]tinilor trebuie s[ fie virtutea, dorul dup[ cele din
Scriptur[, dup[ feciorie. C[ci fecioria este virtutea care ne
duce spre via\a bun[ ]i sf`nt[. S[ nu privim precum
animalele, spre p[m`nt, @n jos, ci s[ l[s[m la o parte
pl[cerile josnice, privind @n sus, la lini]tea dumnezeiasc[.
Exemple ne sunt Sf`ntul Ilie, sau Sf`ntul Ioan Botez[torul,
care ne @nva\[ c[ cel ce se @ndeletnice]te cu contemplarea
celor nev[zute, va sta departe de cele omene]ti653. #nv[\[m
c[ omul care vrea s[ se uneasc[ cu Dumnezeu, trebuie s[
se despart[ de cele trec[toare.
Sf`ntul Grigorie al Nissei nu respinge c[s[toria,
socotind-o binecuv`ntat[ de Dumnezeu, cu condi\ia s[ se
p[streze r`nduiala acestei taine. Cere grij[ ]i r`vn[ la cele
dumnezeie]ti, @naintea celorlalte. Cel nec[s[torit se
@ngrije]te de cele ale lui Dumnezeu, pe c`nd cel c[s[torit se
@ngrije]te de cele ale lumii. Lupt`nd @mpotriva p[catului,
omul @]i c[le]te sufletul654.
#n cap. X al lucr[rii Despre feciorie, Sf`ntul P[rinte
arat[ ce trebuie s[ dorim cu adev[rat. Cere s[ @nl[tur[m
@ntunericul din via\a noastr[, s[ @nl[tur[m patimile trupe]ti.
S[ facem via\a noastr[ curat[ ca lumina soarelui ]i ca o
pic[tur[ de ap[. #n general, oamenii apreciaz[ ceea ce ochii
le spun c[ este de valoare, uit`nd cuvintele Sf`ntului
Apostol Pavel, care ne @nva\[ c[ toate sunt bune, dar nu
652

Ibidem, p. 12, 18, 19, 22.

Ibidem, p. 34-36.
654
Ibidem, p. 42, 46.
653

241

toate de folos. De aceea, s[ nu alunec[m din Binele

adev[rat. Cei mai mul\i oameni caut[ frumuse\ea trupului,
iar nu pe cea a sufletului, ce poate fi v[zut[ doar cu mintea.
Al\ii socotesc binele @n comori, onoruri, sau putere, @n art[ ]i
]tiin\[, al\ii se mul\umesc cu ceea ce place g`tului ]i
p`ntecului. Toate @ns[ sunt g`nduri trupe]ti ]i porniri spre
cele v[zute. Binele adev[rat nu are @ns[ natur[ material[.
Pentru a-l afla, trebuie s[ dispre\uim pe cele umile ]i
schimb[toare, asem[n`ndu-ne cu porumbelul @n zbor655.
Sufletul s[ doreasc[ s[ se uneasc[ cu Dumnezeu.
Pentru aceasta, s[ lep[d[m pe cele lume]ti, l[s`ndu-ne
atra]i de Binele des[v`r]it. Sau, cum spune Sf`ntul P[rinte,
precum ochiul curat nu are @n el albea\[ ]i vede limpede
c`te sunt pe cer, a]a ]i sufletul, prin nestric[ciune, cap[t[
lumin[ cereasc[ ]i adev[rata fericire de a-L vedea pe
Dumnezeu. Nu Dumnezeu este autorul r[ului, ci diavolul ]i
omul, care nu a ]tiut s[ foloseasc[ libertatea @n bine, c[z`nd
@n p[cat, @ndep[rt`nd binele prin propria lui alegere. R[ul nu
este o realitate ontologic[, ci constituie rezultatul alegerii
umane. Cre]tinii sunt @ndemna\i s[ tr[iasc[ via\a
feciorelnic[, @n m[sur[ s[ aduc[ cu ea eliberarea de patimi,
l[s`nd sufetul s[ poat[ contempla pe Dumnezeu656.
#n sufletul care strune]te trupul s[u prin feciorie,
puterea mor\ii este nimicit[. C[s[toria are la un cap[t al ei
ceva frumos ]i pl[cut, dar este plin[ de @ntristate ]i
nenorociri pentru oameni: copii p[r[si\i de p[rin\i, v[duvie,
durerile na]terii ]i altele. Icoana fericirii este via\a tr[it[ @n
feciorie. Virtutea fecioriei p[trunde @n toate celelalte virtu\i.
Sufletul ce se alipe]te de Domnul #l iube]te doar pe El, ferit
fiind de desfr`nare. Fecioria este temelia vie\ii virtuoase,
655
656

Ibidem, p. 47, 51.

Ibidem, p. 53, 55, 61.

242

este un lucru @nalt ]i dumnezeiesc, nu mic ]i ne@nsemnat,

c[ci virtutea se c`]tig[ nu doar cu lupta trupului, ci c[ut`nd
s[ fim cura\i @n toate. Dac[ omul c[s[torit se @ngrije]te de
avu\ie, familie, copii, cel ce caut[ avu\ia duhovniceasc[, se
@ngrije]te de comorile din ceruri, necesare sufletului.
Fecioria nu se @nva\[, ci se tr[ie]te cu des[v`r]ire657.
#n lucrarea lui Metodiu de Olimp Banchetul, sau
Despre feciorie, 10 fecioare pream[resc virtutea cre]tin[
a fecioriei, rostind c`te un monolog. Marcela socote]te
fecioria ca venind din cer pe p[m`nt ]i duc`nd la
asem[narea cu Dumnezeu. Thalia vorbe]te despre
c[s[toria lui Hristos cu Biserica ]i despre na]terea de copii
duhovnice]ti. Theopatra spune c[ fecioria aduce @mp[carea
cu Dumnezeu ]i restaurarea raiului. Tecla, cea de a opta
fecioar[, care va ]i c`]tiga, socote]te pe Hristos nu doar ca
pe mirele, ci ]i ca pe copilul Bisericii, pe care aceasta #l
na]te ca Logos cu chip b[rb[tesc, @n inimile
credincio]ilor658.
#n acele vremuri, virtutea fecioriei era privit[ diferit.
A]a de pild[, evreii nu o vedeau cu ochi buni. P[g`nii, chiar
dac[ unii o l[udau, r[m`neau doar la cuvintele frumoase
rostite. Ereticii socoteau trupul ca fiind r[u ]i de aceea
refuzau c[s[toria. Dar, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,
nu este fecioar[ aceea care nu se poate c[s[tori, ci tocmai
aceea care, de]i poate, prefer[ s[ se p[streze curat[,
socotind fecioria o treapt[ superioar[ c[s[toriei. Fecioria
este un sfat, pe care omul @l poate alege, fiind liber, dac[
voie]te. De aceea, Sf`ntul P[rinte adreseaz[ multe cuvinte
de laud[ familiei cre]tine. Aceasta cu convingerea c[ omul

657
658

Ibidem, p. 64, 72-76, 81.

Metodiu, Banchetul, PSB 10, p. 95.
243

care hule]te c[s[toria, r[pe]te ]i slava fecioriei, iar cel care

laud[ fecioria, face mai str[lucit[ c[s[toria659.
Unii dintre ascult[torii Marelui Ierarh afirmau c[
fecioria se opune c[s[toriei, deci ]i na]terii de copii, av`nd
drept consecin\[, pe termen mediu ]i lung, pieirea neamului
omenesc ]i declinul civiliza\iei umane. R[spunsul pe care @l
ofer[ este larg ]i fundamentat teologic, pornind de la Adam
]i Eva. Se eviden\iaz[ de asemenea nenum[ratele foloase
pe care, pe plan individual, fecioria le aduce @n via\a omului,
ca o cale spre dob`ndirea m`ntuirii. Fecioria, spune
Arhiepiscopul Constantinopolului, are puterea s[ fac[ sfin\i.
Desigur, via\a tr[it[ @n feciorie este grea. Dar ]i omul
c[s[torit are de @nvins multe ispite. C[ci este dificil traiul cu
un om ne@n\eleg[tor, cer`nd nem[surat[ r[bdare ]i r`vn[,
@nvingerea diverselor greut[\i. Podoabele vie\ii feciorelnice
nu sunt materiale, ci sunt curat spirituale: postul,
privegherea, bl`nde\ea, modestia, s[r[cia, smerenia ]i
celelalte, @ntr-un cuv`nt cur[\enia sufleteasc[, ar[t`nd
superioritatea fecioriei. Tr[it[ cum se cuvine, ea face s[
piar[ @nclina\ia spre cele lume]ti, biruie asalturile trupului ]i
d[ n[dejdea bun[t[\ilor viitoare660.
b)C[s[toria ]i familia cre]tin[
Despre familie ]i via\a de familie afl[m @nc[ din
Didahia661. Mai l[murit este Sf`ntul Ignatie al Antiohiei,
care spune: Trebuie ca cei care se @nsoar[ ]i cele care se
m[rit[ s[ fac[ unirea lor cu aprobarea episcopului, ca s[ fie
c[s[toria lor dup[ Domnul ]i nu dup[ pofte. Toate s[ se

659

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre feciorie, PG 48, col. 533-540, trad.,
p. 5-18.
660
Ibidem, PG 48, col. 542-592, trad., p. 23-137.
661
Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[., Op. cit., p. 233.
244

fac[ spre cinstirea lui Dumnezeu662. La r`ndul s[u, Sf`ntul

Policarp al Smirnei @ndeamn[ pe cre]tini s[ duc[ o via\[
de cur[\enie deplin[ ]i s[ tr[iasc[ virtuos. Scrie filipenilor
despre egalitatea b[rbatului cu femeia. Aceasta s[ umble
@n credin\[, @n dragoste ]i cur[\ie, cu cump[tare ]i fric[ de
Dumnezeu. Tinerii s[ tr[iasc[ @n cur[\ie, @nfr`n`ndu-se de
la tot ce este r[u, cu con]tiin\a curat[ ]i neprih[nit[663.
Tema fecioriei ]i a familiei cre]tine se reg[se]te @n
Pedagogul ]i @n Stromatele lui Clement Alexandrinul.
Pentru el, scopul c[s[toriei este unul precis: na]terea de
copii buni. Lucrarea so\ilor este asem[nat[ cu cea a
agricultorului, care arunc[ semin\ele sale @n brazd[, pentru
a scoate roade bune. #n actul na]terii copiilor, omul
colaboreaz[ cu Dumnezeu664.
Clement recomand[ so\iilor cre]tine purtarea unor
haine decente, simple ]i necolorate. Domnul ne cere s[ nu
ar[t[m at`ta grij[ pentru ce haine vom purta, fiindc[ nu ne
sunt de neap[rat[ trebuin\[. Scriitorul alexandrin nu este de
acord cu \es[turile de felurite culori, cu varietatea pietrelor
pre\ioase, cu podoabele de aur, cu coafurile aranjate cu
art[, cu @ncondeierea ochilor, cu smulgerea p[rului de la
spr`ncene. S[ \intim dob`ndirea frumosului real, a bunei
cuvin\e ]i s[ dorim cu ardoare s[ ne alipim numai de
aceasta, spun`nd adio g[telilor665.
Scriitorul alexandrine ia atitudine fa\[ de ereticii
gnostici, care negau importan\a c[s[toriei. Cere cre]tinilor
662

Sf`ntul Ignatie Teoforul, Epistola c[tre Policarp, V, 2, PSB 1, p. 188;

Pr. Drd. Nicu Dumitra]cu, Eclesiologia la P[rin\ii Apostolici, @n Revista
Teologic[, an III (75), nr. 1/1993, p. 60.
663
Sf`ntul Policarp, C[tre Filipeni, IV, PSB 1, p. 209-210; Ibidem, V,
PSB 1, p. 210.
664
Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, 83, PSB 4, p. 278.
665
Ibidem, II, 103-104, PSB 4, p. 290, 291.
245

s[ fac[ @nso\irea lor dup[ legea sf`nt[. Desfr`narea are

leg[tur[ doar cu diavolul. C[s[toria nu trebuie oprit[, ci
folosit[ cu cump[tare, cu echilibru, ca ]i m`ncarea666.
Clement
Alexandrinul
folose]te
argumentele
scripturistice ]i merge pe linia tradi\iei biserice]ti. Define]te
c[s[toria, ar[t`nd rostul ei @n na]terea de copii. Oamenii au
primit de la Dumnezeu porunca de a se @nmul\i. #ndeamn[
la @nfr`nare, la devotament, oprind leg[turile din afara
familiei. Via\a dezordonat[ aduce boal[ sufleteasc[ ]i
trupeasc[. Aduce p[cate, pofte, patimi. C[s[toria le
st[p`ne]te pe toate acestea. #mpreunarea care nu
urm[re]te na]terea de prunci este socotit[ batjocur[ a firii
omene]ti. Sunt criticate avortul, ca ]i adulterul. P[c[tuind
astfel, omul @]i face sie]i r[u, se @ntineaz[. #n fine, invit[ la
judecat[ s[n[toas[ a min\ii noastre667.
Origen, pornind de la Efeseni V, 32, vorbe]te ]i el
despre taina c[s[toriei. D[ ca exemplu pe Avraam ]i
Sarra668.
Tertulian a fost un cre]tin rigorist. A ar[tat @n
lucr[rile sale care este rolul femeii cre]tine. #n lucrarea Ad
uxorem (din anii 200-206) recomand[ v[duvei cre]tine s[
nu se rec[s[toreasc[, dup[ ce so\ul a murit. Astfel, ea
trebuie s[ @nving[ propriul trup, dar ]i @ndemnurile
semenilor, @nc[ ]i dorin\a de a avea copii, prefer`nd
bunurile cere]ti. Dac[ totu]i se rec[s[tore]te, s[ aleag[
obligatoriu un cre]tin, iar nu un p[g`n, pentru a putea tr[i
conform cu @nv[\[tura cre]tin[, pentru a se putea @mp[rt[]i
666

Idem, Stromatele, III, 12, 84, PSB 5, p. 224 ]i urm.

Idem, Pedagogul, II, PSB 4, p. 278-287.
668
Origen, Omilia IV la Facere, PG 12, col. 186, Trad., p. 235; Idem,
Omilia XI la Numeri, PG 12, col. 643, PSB 6, p. 161. Origen @ndeamn[
la castitate @n carne ]i @n spirit (Idem, Omilia VI la Levitic, PG 12, col.
472, Trad., p. 243).
667

246

]i @nchina. Tertulian vede c[s[toria doar @ntru Domnul, @n

rug[ciunea comun[ a so\ilor, @n post, @nv[\`ndu-se ]i
ajut`ndu-se reciproc. Alt[ lucrare a lui Tertulian, numit[ De
exhortatione castitatis (204-212) reia tema c[s[toriei a
doua, dar sub influen\a montanismului, nu o accept[, cu
nici o excep\ie. Laud[ fecioria ]i castitatea. Este sever ]i cu
preo\ii rec[s[tori\i669. #n lucrarea De monogamia, din
vremea montanist[ a vie\ii (217), accentueaz[ ideile lucr[rii
precedente, echival`nd c[s[toria a doua cu adulterul.
#n lucrarea De virginibus velandis (207), Tertulian
cere fecioarelor cre]tine s[-]i acopere fa\a cu un voal ]i s[
arate modestie, av`nd ca model pe Rebeca. Fecioarele
cre]tine sunt miresele lui Hristos. Iar femeile c[s[torite s[
renun\e la coafuri. #n fine, lucrarea De cultu feminarum
are caracter practic. Socote]te podoabele ]i cosmeticele ca
venind de la cel necurat. #mbr[c[mintea femeilor arat[
ambi\ie, pe c`nd machiajul arat[ desfr`nare. Tertulian
opre]te de la purtarea podoabelor din metale ]i pietre
pre\ioase. Este criticat[ risipa de bog[\ie. Dorin\a de a
pl[cea cu orice chip b[rba\ilor @ntineaz[ sufletul femeilor
cre]tine, deschiz`nd poarta ispitelor ]i ruin`ndu-le
duhovnice]te. Frumuse\ea feminin[ nu este un r[u @n sine,
@ns[ se atrage aten\ia asupra m`ndriei pe care ea o
provoac[. Femeia cre]tin[ ar trebui s[ plac[ doar so\ului ei.
}i vopsirea p[rului, mai ales la femeile @n v`rst[, este
criticat[. #n general, puritatea ]i frumuse\ea vie\ii cre]tine
depinde ]i de femeia cre]tin[ ]i de atitudinea ei670.
Sf`ntul Vasile cel Mare vorbe]te despre iubire, ca
temelie a c[s[toriei, lu`nd ca model iubirea lui Hristos fa\[

669
670

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, p. 456-458.

Ibidem, p. 460-463.
247

de Biserica Sa. C[s[toria este indisolubil[671. Familia

cre]tin[, aceast[ scar[ spre cer, este focarul ce a d[ruit
cre]tinismului for\e noi de via\[ @n Hristos. El @nsu]i a
provenit dintr-o familie cre]tin[ model. #n ce prive]te rela\iile
dintre so\i, se subliniaz[ egalitatea lor, bazat[ pe egalitatea
de cinstire din partea lui Dumnezeu, dar ]i pe egalitatea de
natur[, @n fine, egalitatea lor religioas[ ]i moral[672.
C[s[toria, familia @n general, @nva\[ Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur, nu este nicidecum o piedic[ @n calea virtu\ii.
Acelea]i reguli de via\[ au primit to\i oamenii, fie ei monahi,
sau c[s[tori\i. Adev[rata piedic[ pentru o vie\uire vrednic[
este voia noastr[ liber[, c`nd ea este @ntrebuin\at[ @n mod
gre]it. Mai mult, c[s[toria ne poate fi chiar de mare ajutor,
c[ci ea potole]te pornirile firii noastre omene]ti
p[c[toase673.
Exist[ familii model @n Vechiul Testament, pe care
Marele Ierarh ni le ofer[ ca pild[ de imitat. A]a era familia
lui Avraam ]i a Saarei, model ]i atunci c`nd le mergea bine,
dar ]i c`nd le era mai r[u674.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, ca un p[rinte
duhovnicesc al tuturor, deopotriv[ v`rstnici, dar ]i tineri, @i
@nva\[ pe ace]tia, @n ciuda curentului general care domnea
@n societatea timpului, s[ a]eze la alegerea so\iei principiile
671

C[ci spune el: Nu trebuie s[ se despart[ so\ul de so\ie, nici so\ia de

so\, afar[ de cazul c[ cel[lalt s-a dedat adulterului, sau este celuilalt
@mpiedicare la evlavie, sau @n cazul @n care cei doi se c[lug[resc (Sf`ntul
Vasile cel Mare, Regulile morale, 73, 1, PG 31, col. 849; Arhidiac. Prof.
Ioan Z[grean, Probleme morale, Op. cit., p. 224, 226).
672
Pr. Magistrand Mihai Georgescu, Idei morale ]i sociale @n
Comentariul la Psalmi, Op. cit., p. 469.
673
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXI la Facere, PG 53, col. 180, PSB
21, col. 250, 251; Idem, Omilia VII la Matei, PG 57, col. 81, 82, PSB 23,
p. 99, 100; Idem, Omilia VII la Evrei, PG 63, col. 68, trad., p. 132.
674
Idem, Omilia XXXII la Facere, PG 53, col. 300, PSB 21, p. 418 ]i urm.
248

cre]tine viabile, care conduc la aprecierea real[ a

oamenilor. Nu bog[\ia, nu zestrea este criteriu de selec\ie, ci
lipsa viciilor, via\a curat[, buna purtare, a]adar virtutea
sufleteasc[ ]i celelalte care aduc @n cas[ bucuria,
@n\elegerea ]i dragostea. C`nd b[rbatul @]i ia ca so\ie o
femeie bogat[, el @]i ia st[p`n[. Alegerea gre]it[ aduce
ruina sufleteasc[ a familiei675.
P[rin\ii cre]tini s[-]i @ndrume copiii spre @ntemeierea
unei familii, @nl[tur`nd astfel pericolul ca ei s[ mearg[ pe o
cale gre]it[. S[ se g`ndeasc[ la sufletele copiilor lor, iar nu
la zestre, sau la carier[, ori pozi\ie social[676. C[s[toria este
o sf`nt[ tain[, este icoan[ a dragostei lui Hristos fa\[ de
Biseric[.
Ca un cunosc[tor deosebit al rela\ilor din cadrul
familiei cre]tine ]i ca un ne@ntrecut psiholog, Marele p[stor
de suflete prive]te ]i consecin\ele pozitive pe care leg[turile
membrilor familiei le au asupra tuturor sferelor activit[\ii
biserice]ti, dar ]i sociale. Atitudinea reciproc[ a so\iei ]i a
so\ului trebuie s[ fie pozitiv[, de deschidere ]i de @n\elegere.
Chiar c`nd unul gre]e]te, cel[lalt s[ fie iert[tor, bl`nd,
av`nd @ng[duin\[, a]a cum ar[t[m c`nd avem un membru
bolnav al organismului nostru. Nici chiar r[utatea unuia nu
este un motiv de sup[rare. Chiar dac[ so\ia nu se va
schimba, cel pu\in so\ul r[bd[tor se va @nvrednici de
r[splat[ de la Dumnezeu677.

675

Idem, Laud[ lui Maxim. Cu ce femei trebuie s[ ne c[s[torim, PG

51, col. 230, 232, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MMS, an LVI, nr. 35/1980, p. 357; Idem, Omilia XLVIII la Facere, PG 54, col. 437, PSB 22,
p. 157; Idem, Omilia LXXIII la Matei, PG 58, col. 678, PSB 23, p. 835.
676
Idem, Omilia XII la Coloseni, PG 62, col. 390, trad., p. 155, 156;
Idem, Omilia V la I Tesaloniceni, PG 62, col. 426, trad., p. 216.
677
Idem, Laud[ lui Maxim, Op. cit., PG 51, col. 220, trad., p. 355.
249

Bl`nde\ea so\ului fa\[ de so\ie, @n\elegerea fa\[ de

obiceiurile ei sunt solu\ia de urmat pentru b[rbatul
cre]tin678. Nici cealalt[ extrem[, @n care so\ul ascult[ f[r[
discern[m`nt tot ceea ce @i spune so\ia, nu este o solu\ie
bun[. B[rbatul s[ @]i p[streze autoritatea sa, bazat[ pe
faptul c[ el munce]te ]i poart[ de grij[ familiei sale.
Respectul pe care so\ia este datoare s[ @l acorde so\ului ei
este esen\ial. Ca pild[ sunt ar[tate femeile Vechiului
Testament: Sara, Rebeca, sau Rahila. Femeia care @]i
iube]te so\ul, nu @i va adresa niciodat[ cuvinte jignitoare.
B[rbatul, la r`ndul
s[u, s[ nu r[spund[ cuvintelor
nepl[cute ale so\iei prin violen\[ ]i insulte, ci s[ o conving[,
cu vorba bun[. Astfel, c[su\a lor va fi vesel[. C[ci
c[s[toria, dac[ nu te folose]ti de ea cum trebuie, ajunge
pricin[ de mii ]i mii de necazuri679.
O component[ important[ a educa\iei cre]tine este
cea @n mijlocul familiei, @ntre membrii ei. Dup[ @ntoarcerea
de la Biseric[, ajung`nd acas[, membrii familiei vorbesc
despre cele aflate la l[ca]ul sf`nt, f[c`nd s[ se s[l[]luiasc[
@n locuin\a lor harul Duhului Sf`nt. Acest atribut al educa\iei
@n familia cre]tin[ nu apar\ine anume unui membru, @n
spe\[ b[rbatului, ci ]i so\iei, care este ]i ea un bun dasc[l
pentru so\ul ei680.
678

Idem, Omilia XXXVIII la Facere, PG 53, col. 357-360, PSB 22, p. 5761.
679
Idem, Omilia XX la Efeseni, PG 62, col. 143, trad., p. 203, 204; Idem,
Omilia XX la Efeseni, PG 62, col. 144, 145, trad., p. 205, 206. Aspru
sunt critica\i ]i so\ii care opreau pe so\ii s[ mearg[ la biseric[, pe c`nd
ei erau p[ta\i cu p[cate ru]inoase (Idem, Omilia VII la Matei, PG 57,
col. 82, PSB 23, p. 100).
680
Idem, Omilia II la Facere, PG 53, col. 31, PSB 21, p. 44; Idem,
Omilia V la Matei, PG 57, col. 55, PSB 23, p. 66; Idem, Omilia VII la
Matei, PG 57, col. 80, PSB 23, p. 98. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @ndeamn[
pe cre]tini ca, dup[ ce vin de la biseric[, ajun]i acas[, s[ cheme @n jurul
250

Unul dintre obiceiurile femeilor este portul

podoabelor, mai ales a celor din metale pre\ioase. Aici rolul
so\ului este esen\ial, pentru a le convinge de inutilitatea
acestora, model`nd chipul sufletului so\iei, ca apoi s[ nu-]i
mai strice nici chipul trupului. Acela]i lucru spune Sf`ntul
P[rinte ]i despre cosmetice, cu efectele lor negative,
socotindu-le @n acela]i timp un p[cat, sup[r`nd pe
Dumnezeu. Alte sfaturi practice vin s[ creeze, sau s[
@ntre\in[ rela\iile familiare cre]tine, cu atmosfera ei rodnic[,
pl[cut[681.
C`t despre starea de v[duvie, Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur a avut ca model pe mama sa, Antusa, v[duv[ la 20 de
ani, care ]i-a dus via\a cre]tineasc[ cu demnitate, ar[t`nd
c[ v[duva nu este cu nimic inferioar[ unei fecioare, unei
monahii, dec`t c[ a fost la @nceput c[s[torit[. De fapt,
pentru v[duva credincioas[, so\ul ei nu a pierit cu totul, ci @l
poart[ @n suflet682.
c)Monahismul
De la Sf`ntul Vasile cel Mare ne-au r[mas
binecunoscutele Reguli monahale, Mari ]i mici. Nu insist
asupra lor. Reamintesc doar faptul c[ Sf`ntul P[rinte a
cerut constant @mbinarea ascezei cu studiul ]i cu via\a
activ[. De asemenea, a cerut deschiderea tr[itorilor vie\ii
monahale c[tre nevoile sociale. #n fine, ar[ta el, porunca

lor pe membrii familiei, @mp[rt[]indu-le cele aflate la l[ca]ul sf`nt,

continu`nd lectura (Idem, Omilia V la Matei, PG 57, col. 55, PSB 23, p.
66).
681
Idem, Omilia XXX la Matei, PG 57, col. 368-370, PSB 23, p. 376-379;
Idem, Omilia XX la Efeseni, PG 62, col. 143-147, trad., p. 203-210.
682
Idem, C[tre o femeie r[mas[ v[duv[ de t`n[r[, PG 48, col. 600 ]i
urm, trad. de Pr. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2001, p. 148 ]i
urm.
251

iubirii aproapelui nu poate fi tr[it[ de cel ce vie\uie]te

solitar683.
}i Sf`ntul Grigorie Teologul spune cuvinte
frumoase despre via\a monahal[ pustniceasc[, pe care el
@nsu]i a exersat-o, c`nd era pe malul r`ului Iris, @n
m[n[stirea @ntemeiat[ de prietenul s[u, Sf`ntul Vasile cel
Mare. Iar @n ultima parte a vie\ii, dorind lini]te, s-a retras din
scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului, tr[ind retras.
Pentru el, via\a c[lug[rilor este superioar[ celorlalte moduri
cre]tine de via\[, ca fiind tr[ire mai presus de lume ]i de
cele omene]ti, vorbire cu Dumnezeu, tr[ire cu @ngerii @nc[
de aici, de pe p[m`nt684.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur acord[ o deosebit[
pre\uire monahismului ]i vie\ii monahale @n general. Ia
atitudine hot[r`t[ @mpotriva celor care @mpiedicau pe
cre]tini s[ @mbr[\i]eze o astfel de via\[. Aceia nu lupt[
@mpotriva semenilor, ci chiar a lui Dumnezeu. El la @nceput
le d[ r[gaz, spre a se schimba, dar apoi cei care se opun
voin\ei lui Dumnezeu vor fi pedepsi\i685. Sf`ntul P[rinte d[
sfaturi unui tat[ necredincios, ce se opunea dorin\ei fiului
s[u de a @mbr[\i]a via\a monahal[, folosind toate
mijloacele, @ncerc`nd s[ ridice pe ceilal\i oameni @mpotriva
monahilor.
Traiul monahilor, dus @n s[r[cie, f[r[ dorin\a
dob`ndirii ]i a p[str[rii bunurilor materiale, este l[udat @n
cuvinte dintre cele mai frumoase, zic`nd: Du-te la el (la
683

Diacon Ion Bria, Teologie ]i Biseric[ la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. ST,
seria a II-a, an XXIII, nr. 1-2/1971, p. 77.
684
Sf`ntul Grigorie Teologul, Despre fuga sa, PG 35, col. 413-416, trad.,
p. 215, 216.
685
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Apologia vie\ii monahale, PG 47, col. 319
]i urm., trad., p. 184-201; Idem, C[tre tat[l necredincios, PG 48, col.
331 ]i urm., trad., p. 206-208.
252

monah), ia-i haina, singura pe care o are. Scoate-l afar[ din

chilie, d[r`m[-i ad[postul! Nu-l vei vedea nici sup[rat, nici
trist, ci @\i va mul\umi pentru toate acestea, c[ci l-ai f[cut s[
pun[ @n practic[ filosofia sa cre]tin[ despre via\[ ]i
lume686. Via\a monahului se caracterizeaz[ prin nesf`r]it de
mult[ smerenie.
#ntr-una dintre operele hrisostomice cele mai
frumoase face compara\ie @ntre @mp[rat ]i monah. Se arat[
c[, prin felul s[u de via\[, monahul este superior oric[rui
conduc[tor lumesc687. Me]te]ugul conducerii sufletelor
este mai greu. Via\a lor este mai grea dec`t a celorlal\i
oameni, dar ea este ]i mai dulce ]i cu mult mai de dorit
dec`t cea din lume. Masa monahilor este modest[ ]i
lipsit[ de @mbuibare. M[n[stirile sunt limanuri lini]tite, @n
care tr[iesc monahii, numi\i sfin\i ]i @ngeri printre
oameni688.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur d[ ca pild[ pe monahii
egipteni, cei plini de dragoste pentru via\a cre]tin[. Ei
munceau ]i @]i c`]tigau din lucrul m`inilor cele necesare
vie\ii. Posteau, privegheau, c`ntau ]i se rugau, luptau cu
toate patimile ]i ar[tau o mare bun[tate. #n general,
monahii sunt f[clii ce lumineaz[ fa\a @ntregului p[m`nt.
Sunt ziduri de ap[rare pentru ora]e. Merg`nd la ei, vom
@nv[\a din sfaturile lor s[ ne cur[\[m petele sufletului

686

Idem, C[tre tat[l necredincios, trad., p. 222.

Idem, Compara\ie @ntre @mp[rat ]i monah, PG 47, col. 387 ]i urm.,
trad., p. 244-252.
688
Idem, Omilia XV la II Corinteni, PG 61, col. 506-509, trad., p. 196200; Idem, Omilia LXVIII la Matei, PG 58, col. 643, PSB 23, p. 785;
Idem, Omilia LXX la Matei, PG 58, col. 660, 662, PSB 23, p. 808, 810;
Idem, Omilia XIV la I Timotei, PG 62, col. 576.
687

253

nostru. Dintre pildele de monahi cunoscu\i nou[, este dat ca

exemplu Sf`ntul Antonie cel Mare689.

689

Idem, Omilia VIII la Matei, PG 57, col. 88, 89, PSB 23, p. 107-108;
Idem, Omilia LXXII la Matei, PG 58, col. 672, 673, PSB 23, p. 826.
254

XVII. Aspecte sociale ale duhovniciei patristice

a)Generozitatea ]i deschiderea fa\[ de nevoile
semenilor, @nsu]ire a cre]tinului adev[rat
Unul dintre Sfin\ii P[rin\i care a pus cel mai mult
suflet @n ajutorarea semenilor s[i afla\i @n nevoi a fost
Sf`ntul Ciprian al Cartaginei. Impresionant[ este
descrierea pe care el a l[sat-o despre cei bolnavi de cium[,
muribunzi ]i mor\i, @n epidemia ab[tut[ asupra nordului
Africii, @n care cre]tinii au desf[]urat o impresionant[
lucrare umanitar[. #ndemnurile ierarhului se adreseaz[ nu
celor bolnavi, ci celor s[n[to]i. #nt`lnim exprimat[ astfel
concep\ia sa despre moarte, de teama c[reia mul\i pun
ordine @n propria via\[690.
#n cea de a doua Cuv`ntare a sa despre iubirea fa\[
de s[raci, Sf`ntul Grigorie al Nissei dezvolt[ pe larg
aceast[ tem[, cer`nd ascult[torilor s[i s[ fac[ din inima lor
cre]tin[ s[la] binecuv`nt[rii, folosind prilejul de a-i ajuta
pe cei care tr[iesc @n lipsuri ]i se lupt[ cu neputin\ele
trupului. #n m[sura @n care s[rim @n ajutorul unor astfel de
suferinzi, ne vom face ]i pe noi p[rta]i f[g[duin\ei celei
bune691. Nu este suficient s[ @i @nt[rim pe semeni cu vorba
noastr[, nici s[ le spunem c[ ne doare suferin\a lor, ci se
cuvine s[ le dovedim prin realitatea faptelor. Fiindc[ pe c`t
sunt de departe proiectele de realitatea faptelor, tot pe at`t
690

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea., Op. cit., p. 294.

Sf`ntul Grigorie al Nissei, A doua cuv`ntare despre iubirea fa\[ de
s[raci, trad. de Pr. Prof. Teodor Bodogae, @n rev. MMS, an LXIV, nr.
2/1988, p. 90.
691

255

sunt ]i cuvintele care nu sunt @nso\ite de fapte. M`na

cre]tinilor nu trebuie s[ sl[beasc[, atunci c`nd este nevoie
s[ vin[ @n ajutorul celorlal\i. #n acest fel, se vor apropia de
Dumnezeu. Ur`\enia trupeasc[ a semenilor s[ nu fie un
impediment spre a-i ajuta692.
Datoria de a ajuta la m`ntuirea semenilor este o
tem[ pe larg dezvoltat[ de c[tre Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur. Cunosc[tor al problematicii vaste a fiin\ei umane, ]tie
c[, pentru m`ntuirea semenilor, nu este suficient s[ @i
ajut[m @n procurarea celor materiale, necesare lor, pentru a
@nvinge greut[\ile, ci s[ le fim deopotriv[ sf[tuitori, dasc[li,
s[ @i @ndemn[m pe cei nep[s[ori, s[ @i ridic[m pe cei c[zu\i,
s[ le ar[t[m chiar ur`\enia p[catului ]i marea frumuse\e a
vie\ii virtuoase, contribuind prin orice mijloace la m`ntuirea
lor. S[ fim dasc[li ai vie\uirii celei dup[ Dumnezeu, pentru
ca astfel noi @n]ine s[ ne bucur[m de r[splat[ de la
St[p`nul tuturor. Fiindc[, contribuind la m`ntuirea
semenilor no]tri, ne agonisim r[splat[. S[ ne rug[m pentru
ei, chiar dac[ ei ne vor ar[ta dispre\ ]i lips[ de respect ]i s[
ne g`ndim c`t[ purtare de grij[ are Dumnezeu pentru noi.
Iar dac[ @i vedem c[zu\i aproape @n pr[pastia r[ut[\ii, s[ @i
scoatem din c[derea lor693.
692

C`t[ vreme corabia ta alunec[ f[r[ primejdii pe mare, @ntinde m`na

celui amenin\at de valurile vie\ii! C[l[torim pe aceea]i mare, ne
amenin\[ acelea]i furtuni, aceea]i este ]i @nvolburarea valurilor C`t[
vreme str[ba\i f[r[ primejdii marea acestei vie\i, s[ nu treci f[r[ mil[ pe
l`ng[ cel a c[rui corabie s-a izbit de st`nci S[ ne silim ca prin ajutorul
Duhului Sf`nt s[ v`slim spre limanul odihnei (Ibidem, p. 93, 95, 97).
693
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia IV la Facere, PG 53, col. 37, 40, 48,
PSB 21, p. 52, 53, 56, 67; Idem, Omilia X la Facere, PG 53, col. 90, PSB
21, p. 126; Idem, Omilia XLI la Facere, PG 53, col. 377, PSB 22, p. 82;
Idem, Omilia V la Tit, PG 62, col. 694, trad., p. 331; Idem, Despre
Judecata de apoi, trad. de Pr. Prof. Nicolae Neaga, @n rev. MA, an
XXXIV, nr. 5/1989, p. 63; Idem, Catehezele baptismale, trad., p. 101.
256

Contribuim mult la schimbarea @n bine a semenilor

no]tri atunci c`nd r[spundem cu bun[voin\[ inten\iilor lor
rele. C`nd fa\[ de cel care vrea s[ ne r[peasc[ bunurile,
ar[t[m d[rnicie, c`nd @n\elepciunea noastr[ se opune
l[comiei lui, atunci am dovedit prin faptele noastre c[
suntem adev[ra\i cre]tini. Tot la fel procedeaz[ ]i medicul
lovit ]i insultat de pacient, care continu[ s[ @l @ngrijeasc[,
@nving`nd m`nia aceluia prin bl`nde\ea sa ]i devenind @n
acela]i timp un doctor al sufletelor celor ale c[ror trupuri
le @ngrije]te. #nvingerea r[ului cu binele este modalitatea ce
st[ la @ndem`na oric[rui cre]tin, @n rela\ia sa direct[ cu
semenii. #n fine, aceea]i atitudine pozitiv[, dar hot[r`t[
trebuie adoptat[ ]i fa\[ de eretici, pentru care bl`nde\ea
devine mijlocul de a-i @ntoarce din r[t[cire694.
#n lucrarea cre]tinilor, o calitate aparte trebuie s[
fie, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, insisten\a. Chiar dac[
nu @i convingem pe ceilal\i de la @nceput despre juste\ea
celor propuse lor spre a fi @mplinite, nu trebuie s[
dezn[d[jduim, ci s[ continu[m, c[ci poate c[ m`ine vom
reu]i. }i chiar dac[ nu am reu]i niciodat[, totu]i noi ne vom
primi r[splata @ntreag[. Unii poate c[ ne vor asculta, iar al\ii
nu. Nici Sfin\ii Apostoli nu i-au convins pe to\i cei la care au
propov[duit Evanghelia695.
Pozi\ia cre]tinului fa\[ de semenii s[i trebuie s[ se
caracterizeze @n egal[ m[sur[ prin fermitate. S[ nu ne
sup[r[m pe cel p[c[tos, nici s[ nu ced[m apuc[turilor lui
gre]ite, s[ nu c[dem @n acelea]i p[cate ca ]i el. S[ @i ar[t[m
694

Idem, Omilia XVIII la Matei, PG 57, col. 267, 270, PSB 23, p. 235,
238; Idem, Omilia XXIX la Matei, PG 57, col. 362, PSB 23, p. 367; Idem,
Omilia LXXXIV la Matei, PG 58, col. 756, PSB 23, p. 953, 954; Idem,
Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 710 ]i urm., trad., p.
32 ]i urm.
695
Idem, Omilia III la I Corinteni, PG 61, col. 30, trad., p. 36.
257

prietenie, dar nu o prietenie la p[cate, la m`ncare ]i

b[utur[, ci o prietenie folositoare lui696.
#nainte @ns[ s[ ne @ngrijim de m`ntuirea semenilor
no]tri, s[ dovedim grij[ fa\[ de noi @n]ine, dovedindu-ne
lucr[tori harnici ai virtu\ii. Dac[ lumina @nv[\[turii lui Hristos
va fi str[lucitoare @n via\a ]i @n sufletele noastre, atunci vom
face mul\i ucenici, vom fi un model de imitat, pilde vii697.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur socote]te c[ ajutorarea
semenilor no]tri nu reprezint[ o op\iune, ci o datorie, o
porunc[ pe care fiecare cre]tin trebuie s[ o @mplineasc[.
Desigur, situa\iile concrete ale vie\ii sunt foarte diferite ]i
impun activism cre]tin, c[ci ]i nevoile semenilor sunt dintre
cele mai diverse. #n general, egoismul nu ar trebuie s[ aib[
ce c[uta @n sufletele noastre.
Uneori vedem pe semenii c[zu\i @n pr[pastia
necredin\ei ]i de aceea trebuie s[ @i sf[tuim, s[-i smulgem
din p[cat, @ndrum`ndu-i spre virtute. Alteori, ajutorul nostru
vine din darul cuv`ntului ]i al @nv[\[turii, prin care s[ ne
ar[t[m de folos oamenilor. Dumnezeu ne-a dat cuv`nt,
m`ini, picioare, minte ]i pricepere, prin toate contribuind
deopotriv[ la m`ntuirea noastr[, dar ]i a semenilor. Unii au
nevoie de sfatul, iar al\ii de @mprumutul de la noi. #n fine,
unii trebuie ajuta\i @n ispite698. Adev[rata via\[ este cea tr[it[
@n afara egoismului, fiindc[ dac[ tr[im numai pentru noi,
f[r[ a ne p[sa de ceilal\i, tr[im de prisos. #n plus, ajut`nd pe
696

Idem, Omilia XIV la II Corinteni, PG 61, col. 500-502, trad., p.

189; Idem, Omilia XXX la Evrei, PG 63, col. 212, trad., p. 355, 356.
697
Idem, Omilia V la II Tesaloniceni, PG 62, col. 498, trad., p. 339,
Idem, Omilia IX la Coloseni, PG 62, col. 362, trad., p. 108.
698
Idem, Omilia XLIII la Facere, PG 54, col. 400, 401, PSB 22, p.
Idem, Omilia LXXVIII la Matei, PG 58, col. 714, 715, PSB 23, p.
892; Idem, Omilia VII la Romani, PG 60, col. 450, 451, trad., p.
105.
258

187340;
111;
891,
104,

ceilal\i oameni, ne ar[t[m noble\ea firii noastre, ne

@mpodobim sufletele699.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur leag[ des[v`r]irea moral[
a oric[rui cre]tin adev[rat de @mplinirea cu prisosin\[ a
datoriilor sale fa\[ de Dumnezeu, fa\[ de el @nsu]i ]i fa\[ de
aproapele s[u. Aproapele nostru este chipul lui Dumnezeu.
De aceea, trebuie evitate p`n[ ]i certurile, dezbin[rile,
du]m[niile, opun`ndu-le armonia700.
Sf`ntul P[rinte a transpus neegalat @n via\[
cuvintele M`ntuitorului, prin care ne @ndeamn[ s[ iert[m
semenilor no]tri care ne-au gre]it. Dup[ ce ani de-a r`ndul
lucrase ca p[stor de suflete ]i conduc[tor al Bisericii din
Constantinopol, a fost trimis, @n ultima parte a vie\ii, @ntr-un
exil dureros. A fost @ndep[rtat cu for\a de pe scaunul de
arhiepiscop al capitalei imperiului. Nu a cerut mul\imilor de
oameni, care erau a]a de lega\i suflete]te de p[storul lor, ca
s[ @i ia ap[rarea. A pus mai @nainte de orice nevoia p[cii ]i a
lini]tei @n Biserica lui Hristos.
#ns[ aceast[ @nv[\[tur[ poate fi @nt`lnit[ ]i @n
frumoasele sale omilii. Astfel, t`lcuind Evanghelia dup[
Matei, ne reaminte]te c[ Hristos ne-a poruncit s[ iert[m
necontenit. Iertarea nu este grea, ci este chiar foarte u]oar[,
dac[ omul ]tie s[ calce peste m`ndria sa. Chiar dac[ am
ierta de ]aptezeci de ori c`te ]apte, ba chiar necontenit,
699

Idem, Omilia LXXVII la Matei, PG 58, col. 710, PSB 23, p. 883; Idem,
Omilia XI la Romani, PG 60, col. 492, trad., p. 173 ]i urm. #ntrebat fiind
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur p`n[ unde trebuie s[ mearg[ sacrificiul nostru,
@n ajutorul semenilor, el r[spunde: S[ nu se cru\e nimic pentru
m`ntuire (Idem, Omilia XXIII la Evrei, PG 63, col. 165, trad., p. 282).
700
Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Aspecte din via\a cre]tin[ @n
Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistolele pastorale, @n
rev. GB, an XXIII, nr. 7-8/1964, p. 679; Pr. Magistrand Mircea
Ni]coveanu, Doctrina Sf`ntului, Op. cit., p. 547.
259

totu]i nu ne-am putea compara cu bun[tatea nem[rginit[ a

lui Dumnezeu701.
Dac[ ne reamintim pilda datornicului ce trebuia s[
restituie st[p`nului s[u zece mii de talan\i, noi suntem
asemenea aceluia. Iat[ de ce avem obliga\ia ca, la r`ndul
nostru, s[ iert[m datoriile mici ale semenilor no]tri.
Dumnezeu ne-a dat o cale u]oar[ ]i lesnicioas[ pentru
plata datoriei, @n stare s[ ]tearg[ toate datoriile noastre, iar
aceast[ cale este aceea a iert[rii gre]elilor celor ce ne
gre]esc, a ne\inerii de minte a r[ului pe care ni l-au f[cut
al\ii. Desigur, atrage aten\ia Sf`ntul P[rinte, nu trebuie s[
fie o iertare acordat[ formal, numai din gur[, ci una total[,
din inim[. Iat[ de ce nu trebuie s[ ur`m pe nimeni, pentru
ca ]i Dumnezeu s[ ne iubeasc[ pe noi, milostivindu-se.
Chiar ]i c`nd ni se r[pl[te]te r[u pentru binefacerile f[cute
de noi, s[ pl`ngem pe cei care ne fac r[u, g`ndindu-ne la
Dumnezeu, Care r[sare soarele ]i peste cei buni ]i peste
ceilal\i702.
Nu furia, ci iertarea este solu\ia. Nu arunc`ndu-ne
cu m`nie asupra celor ce ne-au gre]it, ci ating`ndu-le
sufletele, putem s[-i @mbl`nzim. R[splata iert[rii semenilor
este chiar dob`ndirea bunurilor viitoare. Dac[ r[zbunarea
nu este niciodat[ acceptat[, @n schimb mustrarea celor ce
gre]esc este recomandat[703.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur r[m`ne actual ]i este
model pentru noi ]i pentru felul corect cum abordeaz[
aceast[ tematic[ a rela\iilor inter-umane, caracterizat fiind
prin respectul pe care l-a acordat tuturor semenilor s[i. Nu
701

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia LXI la Matei, PG 58, col 589, PSB
23, p.704, 705.
702
Idem, Omilia LXI la Matei, PG 58, col. 582-596, PSB 23, p. 708-713.
703
Idem, Omilia XVI la Efeseni, PG 62, col. 114, trad., p. 158, 159; Idem,
Omilia XVIII la Efeseni, PG 62, col. 126, 127, trad., p. 176, 177.
260

statutul social este cel care are importan\[ pentru el, nici
nivelul cultural. C[ci dac[ Domnul nostru Iisus Hristos se
bucur[ mult pentru m`ntuirea fiec[rui om, cu at`t mai
necesar este s[ nu gre]im, dispre\uind pe cineva, ci ar
trebui chiar s[ ne d[m via\a pentru semenii no]tri, urm`nd
pilda Fiului lui Dumnezeu #ntrupat. Egoismul ar trebui s[ fie
str[in de cre]tinism. Respectul acesta era rareori @nt`lnit @n
rela\iile dintre cei boga\i ]i cei s[raci. De aceea, Marele
Ierarh se str[duie]te prin cuv`nt[rile sale s[ @mbl`nzeasc[
inima celor mai avu\i, pentru ca ei s[ acorde ajutorul
material necesar celor s[raci. Sau, cel pu\in, cu @n\elegere,
s[ arate omenie, f[r[ a jigni pe nimeni, c[ci @n aceast[
via\[ este timp pentru filantropie, pentru mil[ ]i nu pentru
judecat[704.
b) Mila, r[d[cina tuturor binefacerilor
Cre]tinismul pune @n fa\a @ntregii lumi o concep\ie
cu totul diferit[ de cea pe care filosofii p[g`ni o aveau
despre milostenie, v[z`nd @ntr-@nsa cu mult mai mult dec`t
ajutorul material pe care @l cere semenul nostru aflat @n
nevoi. Aceasta fiindc[ @n spatele milosteniei f[cute de
cre]tin se afl[ un motiv @ntemeiat, anume iubirea pe care o
are el fa\[ de Dumnezeu, @n virtutea c[reia cre]tinul se
apropie de suferin\a semenilor. Pentru p[g`ni, milostenia
era ceva benevol, pe c`nd @n cre]tinism milostenia este o
datorie, o obliga\ie. Motiva\ia pentru care suntem obliga\i s[
@i ajut[m pe ceilal\i este faptul c[ to\i facem parte din
acela]i neam, suntem cu to\ii fra\i, crea\i dup[ chipul lui
Dumnezeu ]i n[d[jduim aceea]i m`ntuire de la Acesta705.
704

Idem, Omilia LIX la Matei, PG 58, col. 579, 581, PSB 23, p. 690, 693;
Idem, Omilia XI la Evrei, PG 63, col. 93-96, trad., p. 172-176.
705
Diac. Prof. Teodor V. Dam]a, Principiile de baz[ ale asisten\ei
cre]tine dup[ omiliile Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MB, an XXIX,
nr. 10-12/1979, p. 595, 597.
261

Sfin\ii P[rin\i, prin @ntreaga lor lucrare pastoral[,

predicatorial[, @ndeamn[ pe cei care, favoriza\i fiind de un
complex de @mprejur[ri, au dob`ndit mai multe bunuri
materiale, s[ treac[ dincolo de egoism, s[-]i deschid[
inimile, s[ arate bun[tate, atunci c`nd semenii lor se afl[ @n
lipsuri. Milostenia lor s[ nu izvorasc[ din calcule, din
interese personale, fie ele ]i viitoare, ci s[ urm[reasc[ un
singur lucru: suplinirea lipsurilor fratelui nostru, indiferent
cine ar fi acesta, @nc[ ]i dac[ ne-ar fi du]man.
}i Origen @i sf[tuie]te pe cre]tini s[ fie milostivi,
a]a cum Tat[l nostru cel din ceruri este milostiv. Iar
milostenia s[ ne fie @nso\it[ de dreptate, de cur[\enia inimii,
de onestitate706.
#n Cuv`ntarea funebr[ a Sf`ntului Grigorie
Teologul, rostit[ @n cinstea Arhiepiscopului Cezareei
Capadociei, se relateaz[ c[, la moartea Marelui Vasile, el a
fost pl`ns deopotriv[ ]i de p[g`ni, ca ]i de evrei707. Este cea
mai bun[ dovad[ c[, at`t timp c`t a tr[it, Sf`ntul Vasile
cel Mare nu a f[cut selec\ie @ntre cei care @i solicitau
ajutorul, ci sa str[duit s[ @i ajute pe to\i, v[z`nd @n to\i
oamenii care @i cereau sprijin pe #nsu]i Domnul nostru Iisus
Hristos.
Teologia Marelui Ierarh, a]a cum ni s-a p[strat ea,
ca ]i numeroasele sale epistole, care vin s[ completeze o
frumoas[ oper[ omiletic[, este o teologie a activismului
social, este un @ndemn neobosit la d[rnicie fa\[ de semenii
care ne cer ajutorul. Mila cre]tin[, spune Marele Ierarh, nu
trebuie cu nici un pre\ s[ fie @nso\it[ de judecarea semenilor,
oric`t de multe p[cate ]tim c[ au ei. Acum, pe p[m`nt,
706

Origen, Omilia IV la Levitic, PG 12, col. 436, Trad., p. 133; Idem,

Omilia IX la Levitic, PG 12, col. 512, Trad., p. 363.
707
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntare funebr[, Cuv`ntul 43, 80, PG
36, col. 601.
262

fiind milostivi, vom avea parte de aceea]i mil[ ]i fericire @n

ceruri708.
Sf`ntul Vasile cel Mare define]te milostenia ca fiind
sim\[m`ntul acela pe care @l avem fa\[ de cei care se
g[sesc, f[r[ s[ merite, @ntr-o stare umilitoare. Sim\[m`ntul
acela se na]te @n noi atunci c`nd aceia ne sunt dragi709.
Arhiepiscopul Cezareei Capadociei a primit ]i
supra-numele de predicator al milosteniei. Nu @ns[ al
milosteniei f[cut[ ocazional, nici oricui, ci organizat ]i c[tre
cei care au cea mai mare nevoie. El era pe deplin con]tient
de existen\a multor rele sociale, pe care @ncerca s[ le
solu\ioneze imediat, dar ]i prin solu\ii de perspectiv[ ]i mai
ample (ca Vasiliada). Desigur, principalul mijloc ce @i sta la
@ndem`n[ era for\a cuv`ntului predicat cu orice prilej. Ca ]i
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Sf`ntul Vasile cel Mare nu a scris
una sau mai multe lucr[ri special despre milostenie, ci a
abordat aceast[ tem[ @n cele mai multe opere ale sale, c[ci
ea reprezint[, ca ]i iubirea fa\[ de aproapele nostru, ce st[
@n spatele milosteniei, o coordonat[ definitorie a vie\ii
oric[rui cre]tin autentic.
#n fa\a celui ce @nt`rzie, sau chiar refuz[ s[ fac[
milostenie, Marele Ierarh pune perspectiva pedepsei
ve]nice, la Judecata de apoi. Predica vasilian[ arat[ mai
bine ca orice faptul c[ ne@ntrecutul cuv`nt[tor bisericesc era
@ntr-un contact permanent cu via\a ascult[torilor s[i,
urm[rind nu doar ridicarea lor duhovniceasc[, ci ]i
suplinirea lipsurilor lor trupe]ti, @ngrijirea bolilor, fie chiar ]i a
leprei, socotit[ atunci incurabil[710.
708

Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia III la Psalmi, PG 29, col. 261, PSB 17,
p. 212; Idem, Omilia VII la Psalmi, PG 29, col. 332, PSB 17, p. 251.
709
Idem, Omilia XIV la Psalmi, PG 29, col. 489, PSB 17, p. 342.
710
Drd. Ion Popa, Sf`ntul Vasile cel Mare, predicatorul milosteniei, @n
rev. ST, seria a II-a, an XXIII, nr. 3-4/1971, p. 228, 233.
263

Egoismul oamenilor scoate @n eviden\[ un principiu

ce a guvernat societatea vremii ]i este parte component[ ]i
a legilor fundamentale ce conduc statele lumii noastre:
dreptul la proprietate individual[. Deasupra acestuia exist[
@ns[, @n cel mai autentic spirit cre]tin, cu putere scos @n
eviden\[ de Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, exist[
dreptul fiec[rui om la via\[. De aici decurge ]i obliga\ia
noastr[ de a veni @n sprijinul semenilor, pentru ca via\a lor
s[ fie salvat[, dep[]ind lipsurile lor materiale ]i egoismul
nostru711.
Chiar dac[ Sf`ntul Vasile cel Mare este mai mult un
om al faptei ]i mai pu\in preocupat de aspectele teoretice,
desprindem de la el ]i c`teva principii ce trebuie s[
caracterizeze lucrarea milosteniei cre]tine. Unul dintre
acestea este principiul ajutor[rii imediate a semenului aflat
@n necazuri, cu convingerea c[ ajutorul venit la timp, poate
avea o valoare nepre\uit[, ce nu se m[soar[ @n bani, ci este
echivalent[ cu chiar pre\ul vie\ii salvate. S[v`r]itorul
milosteniei nu este doar cel bogat, ci orice om care are cu
ce ajuta, dup[ posibilit[\i, propor\ional chiar cu mul\imea
darurilor primite de la #nsu]i Dumnezeu, Cel care p`n[ la
urm[ ofer[ abunden\a de bunuri, din care se poate face
milostenia. A]adar, Marele Ierarh @i @ndeamn[ pe cre]tini s[
d[ruiasc[, pentru ca to\i oamenii s[ se poat[ bucura de
darurile lui Dumnezeu.
Spiritul practic, dar ]i preocuparea sa de ne@ntrecut
p[stor de suflete @l fac pe Sf`ntul Vasile cel Mare s[ fie
grijuliu, pentru ca milostenia s[ se s[v`r]easc[ cu pruden\[
]i cu inteligen\[, spre a nu @ncuraja lenea, nemunca712.
711

Diac. Prof. Teodor V. Dam]a, Principiile, Op. cit., p. 600.

Cel care d[ unui vagabond, @]i risipe]te banii f[r[ folos - Sf`ntul Vasile
cel Mare, Epistola 150, PSB 12, p. 338.
712

264

Regina
virtu\ilor
]i
r[d[cina
tuturor
binefacerilor, cum nume]te Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
milostenia, a fost pentru acesta mai pu\in un subiect
teoretic, de studiu, @n teologia moral[. A fost @ns[ o
coordonat[ definitorie a vie\ii sale. A lucrat toat[ via\a
milostenia ]i a convins ]i pe al\ii s[-l urmeze. Pentru el,
milostenia @nseamn[ cu mult mai mult dec`t simpla oferire
de bani unor semeni ai no]tri. Ca s[ se fac[ @n\eles,
reaminte]te chiar cuvintele rostite de M`ntuitorul: Fl[m`nd
am fost ]i Mi-a\i dat s[ m[n`nc. #nsetat am fost ]i Mi-a\i dat
s[ beau. Gol am fost ]i M-a\i @mbr[cat. Bolnav am fost ]i Ma\i cercetat (Matei 25, 35-36)713.
Multe sunt locurile hrisostomice @n care autorul
reaminte]te rolul pe care inten\ia bun[ trebuie s[ @l joace,
la s[v`r]irea milosteniei714. Exemplele vechi-testamentare
arat[ clar rolul inten\iei bune: v[duva, care a dat cei doi
b[nu\i cu drag[ inim[ ]i patriarhul Avraam, care a primit pe
oaspe\i la stejarul Mamvri, str[duindu-se el @nsu]i, cu so\ia
Saara, de]i aveau at`tea ajutoare715. Pentru a-i convinge pe
oameni, mai ales pe cei boga\i, s[ fac[ milostenie, Sf`ntul
713

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia III Despre poc[in\[, PG 49, col.
293, trad., p. 22-24; Idem, Omilia II la Laz[r, PG 48, col. 990; Drd.
George Apostolu, Iubirea ]i milostenia, Op. cit., @n rev. MMS, an LXV,
nr. 1/1989, p. 66 ]i urm.
714
Iat[ c`teva dintre ele: Idem, Omilia XXIV la Facere, PG 53, col. 315,
PSB 22, p. 8; Idem, Omilia XIV la Romani, PG 60, col. 540, trad., p.
252; Idem, Omilia XI la Evrei, PG 63, col. 96, trad., p. 176; Idem, Omilia
LXVI la Matei, PG 58, col. 631, PSB 23, p. 767; Pr. Magistrand Mircea
Ni]coveanu, Doctrina Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur @n Comentariul s[u
la Predica de pe munte (Matei V-VIII), @n rev. ST, seria a II-a, an XVII, nr.
9-10/1965, p. 549.
715
Idem, Omilia XLII la Facere, PG 54, col. 393, PSB 22, p. 102; Idem,
Omilia XXXII la Evrei, PG 63, col. 224, trad., p. 373; Idem, Omilia XXXV
la Matei, PG 57, col. 412, PSB 23, p. 441.
265

P[rinte le reaminte]te faptul c[ nu trebuie s[ dea cu sila, cu

p[rere de r[u, pentru a se @nvrednici de r[splat[, ci cu
bun[voin\[. Altfel, s[ nu mai dea, c[ci le este spre
pagub[716.
#n general, milostenia se face gradat. De aceea, @i
@ndeamn[ pe cei boga\i s[ dea, c`t de pu\in, fie ]i numai o
parte din cele ce, oricum, nu vor fi luate cu ei dup[ moarte.
C[ci povara s[r[ciei era pentru ei prea grea, pentru a fi
purtat[ dintr-o dat[. Lipsa milosteniei aduce @ns[ inevitabil
pedeapsa ve]nic[717.
Timpul lucr[rii milosteniei este toat[ via\a noastr[.
Nu sunt suficiente doar c`teva fapte izolate. C[ci milostenia
trebuie s[ ne @nso\easc[ precum o br[\ar[ de aur pentru
suflet. Aici ]i numai aici putem fi milostivi, iar nu dup[ ce
am plecat din via\[718.
Milostenia se face doar din munc[ cinstit[. Altfel,
dac[ omul d[ruie]te din ceea ce a dob`ndit prin l[comie,
r[pire, barbarie, cruzime, atunci face un p[cat grav chiar
@mpotriva lui Dumnezeu. A]adar, s[ d[m darul nostru
numai c`nd el provine din munca f[cut[ cinstit719.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur reaminte]te neostenit c[
milostenia trebuie s[ fie s[v`r]it[ cu smerenie, iar nu
716

Idem, Omilia II la Filipeni, PG 62, col. 188, trad., p. 15; Idem, Omilia
X la Filipeni, PG 62, col. 251, trad., p. 103; Idem, Omilia XV la II
Corinteni, PG 61, col. 516, trad., p. 210, 211.
717
Idem, Omilia XXI la Matei, PG 57, col. 300, PSB 23, p. 278; Idem,
Omilia LXVI la Matei, PG 58, col. 630, PSB 23, p. 766.
718
Idem, Omilia XXIV la Facere, PG 53, col. 316, trad., p. 9; Idem,
Omilia I la Filipeni, PG 62, col. 180, trad., p. 4, 5.
719
Idem, Omilia XIX la Matei, PG 57, col. 277, PSB 23, p. 249; Idem,
Omilia II la Matei, PG 58, col. 524, PSB 23, p. 608. Mai bine s[ nu dai
nimic, dec`t s[ dai din munca ]i din sudoarea altora, aceasta fiind fapt[
diavoleasc[ - Idem, Omilia LXXXV la Matei, PG 58, col. 760, 761, PSB
23, p. 960.
266

pentru dob`ndirea unei slave lume]ti de]arte. C[ci

aceast[ slav[ fals[ anuleaz[ r[splata ce poate fi primit[ de
la Dumnezeu pentru fapta cea bun[ ]i lucreaz[ precum
moliile ]i viermii asupra hainelor720. #n spatele milosteniei nu
trebuie s[ se ascund[ un chip nemilos, o inim[ crud[, ce
caut[ doar lauda oamenilor. De aici insisten\a pe care
Marele Ierarh o arat[ fa\[ de modul s[v`r]irii milosteniei,
spre a nu deveni m`ndrie, spre a nu fi cunoscut[ nici de
apropia\i, nici de rude, ci numai de Dumnezeu, @n tain[.
Altfel, oamenii ajung t`lhari ai comorilor celor din
ceruri721.
Roadele milosteniei sunt iertarea p[catelor ]i
c`]tigarea bunurilor cere]ti, a @mp[r[\iei cerurilor722.
Desigur, Dumnezeu Cel atotputernic putea ]i altfel s[ @i
ajute pe cei s[raci, dar i-a l[sat spre a fi ajuta\i de noi
ceilal\i, pentru a c`]tiga noi bun[voin\a Sa ]i ca o cale
pentru a ne sp[la propriile p[cate. C[ci nici o fapt[ bun[
nu va putea stinge a]a v[paia p[catelor noastre ca
milostenia @mbel]ugat[723.
720

Idem, Omilia XLII la Facere, PG 54, col. 395, PSB 22, p. 104; Idem,
Omilia XV la Matei, PG 57, col. 236, PSB 23, p. 191.
721
Idem, Omilia XIX la Matei, PG 57, col. 275, PSB 23, p. 245; Idem,
Omilia LXXI la Matei, PG 58, col. 665-667, PSB 23, p. 817, 818; Idem,
Omilia XIV la I Timotei, PG 62, col. 570 ]i urm., trad., p. 133.
722
Idem, Omilia VII la I Timotei, PG 62, col. 538, trad., p. 67; Idem,
Omilia XXXI la Evrei, PG 63, col. 216, trad., p. 364; Idem, Omilia V la
Filipeni, PG 62, col. 212, trad., p. 49; Idem, Omilia XLII la Facere, PG
54, col. 395, trad., p. 103; Idem, Omilia II la Filipeni, PG 62, col. 188,
trad., p. 15; Idem, Omilia XXXV la Matei, PG 57, col. 412, PSB 23, p.
441.
723
Idem, Omilia XXIV la Facere, PG 53, col. 315, 316, PSB 22, p. 8, 9.
Milostenia este mult mai de folos s[v`r]itorului ei dec`t primitorului.
C[ci s[v`r]itorul prime]te de la Dumnezeu rod @nsutit, r[splat[ ve]nic[.
Din contr[, lipsa milosteniei ne poate trimite @n focul gheenei (Idem,
Omilia XVI la Filipeni, PG 62, col. 287, trad., p. 156; Idem, Cuv`ntul I
267

Prin milostenie, omul se aseam[n[ cu Dumnezeu,

at`t c`t @i este cu putin\[. Chemarea la milostenie, ca ]i
chemarea la asem[narea cu Dumnezeu, a fost adresat[
tuturor oamenilor. }i dac[ to\i @]i doresc s[ tr[iasc[, atunci
doar cel milostiv tr[ie]te cu adev[rat724.
Primitorii milosteniei, oamenii nevoia]i, se roag[
pentru noi @nc[ de acum ]i #l fac milostiv pe Dumnezeu
pentru noi, resping`nd uneltirile diavolului, @ndreptate
@mpotriva noastr[. Cei s[raci sunt deopotriv[ ]i dasc[lii
no]tri. S[ nu uit[m c[ au fost ]i ei odinioar[ tineri, poate
frumo]i ]i puternici, s[n[to]i, unii chiar boga\i ]i respecta\i
de oameni. S[-i miluim, s[ ne ar[t[m simpatia noastr[ ]i s[
ne temem ca s[ nu p[\im ]i noi nenorociri725.
Alegerea bun[ a celor care au nevoie de
milostenia noastr[ are o importan\[ deosebit[. Dumnezeu,
ne reaminte]te Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, ne cere s[ @i
ajut[m pe cei neputincio]i, bolnavi, nu pe cei care nu au
nevoie de sprijinul celorlal\i. Iat[ c`teva categorii de oameni
care, primind darul nostru, nu putem spune c[ facem
milostenie: cei importan\i, cu pozi\ie social[, comedian\ii,
petrec[re\ii, parazi\ii, actorii, curtezanele, lingu]itorii,
mincino]ii, neamurile, prietenii, vecinii boga\i726.
al Facere, PG 54, col. 586, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. GB, an XLIV,
nr. 1-2/1985, p. 32; Idem, Omilia IV la Efeseni, PG 62, col. 36, trad., p.
42).
724
Dac[ tr[ie]ti numai pentru tine, f[r[ s[-\i pese de to\i ceilal\i, tr[ie]ti
de prisos, nu mai e]ti om (Idem, Omilia LXXVII la Matei, PG 58, col.
710, PSB 23, p. 883; Idem, Omilia LII la Matei, PG 58, col. 523, PSB 23,
p. 606).
725
Idem, Omilia XXX la I Corinteni, PG 61, col. 255, 256, trad., p. 412,
413; Idem, Omilia LXVI la Matei, PG 58, col. 631, PSB 23, p. 767
726
Idem, Omilia XX la I Corinteni, PG 61, col. 169, 170, trad., p. 268;
Idem, Omilia XLVIII la Matei, PG 58, col. 496, PSB 23, p. 565; Idem,
Omilia LXVI la Matei, PG 58, col. 629, PSB 23, col. 765; Idem, Omilia
268

Adev[rata milostenie este f[cut[ s[racilor. Pe cei

care @i neglijau pe semenii lor fl[m`nzi, @n vreme ce ei etalau
luxul, Sf`ntul P[rinte @i mustr[ cu asprime, @ndemn`ndu-i
totodat[ s[ chiverniseasc[ bine bunurile pe care le au,
pentru a putea s[ u]ureze ]i lipsurile celor afla\i @n nevoi. S[
nu uit[m, cei s[raci nu cer de la noi aur, ci p`ine. C`nd
s[racul m[n`nc[ la masa bogatului, o sfin\e]te pe aceasta
]i pe tot ce are el727. P[catul opus milosteniei este
zg`rcenia. Omul zg`rcit socote]te p`n[ ]i pe p[rin\i ca
fiind o povar[728.
Sub conducerea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur,
Biserica realiza o vast[ lucrare de ajutorare a celor s[raci.
Avea spitale, ospicii, oferea cas[, mas[ ]i @mbr[c[minte la
mii de oameni, sprijinea pe v[duve ]i pe fecioare, @nc[ ]i pe
cei afla\i @n @nchisori. Le oferea ]i asisten\[ spiritual[,
@ngrijindu-se deopotriv[ de sufletele lor. Unii boga\i @ncercau
s[ scape de @ndatoririle lor, spun`nd c[ responsabilitatea
acestei lucr[ri de asisten\[ social[ cade exclusiv @n seama
Bisericii. Lor le r[spunde Marele Ierarh: Dac[ preo\ii se
roag[ lui Dumnezeu, tu nu trebuie s[ te mai rogi?729.

XIX la II Corinteni, PG 61, col. 533, trad., p. 237; Idem, Omilia XIII la II
Corinteni, PG 61, col. 495, trad., p. 178; Idem, Omilia XXI la I
Corinteni, PG 61, col. 176, trad., p. 281; Idem, Omilia XI la I
Tesaloniceni, PG 62, col. 468, trad., p. 284; Idem, Omilia I la Coloseni,
PG 62, col. 304, trad., p. 10.
727
Idem, Omilia I la Facere, PG 54, col. 450, PSB 22, p. 176; Idem,
Omilia VII la I Timotei, PG 62, col. 538, trad., p. 67; Idem, Omilia II la
Filipeni, PG 62, col. 118, trad., p. 16.
728
Idem, Omilia XXVIII la Matei, PG 57, col. 355, trad., p. 359.
729
Idem, Omilia LXVI la Matei, PG 58, col. 630, PSB 23, p. 766; Idem,
Omilia XXI la I Corinteni, PG 61, col. 179, trad., p. 285, 286; Pr. Prof.
Spiridon C`ndea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ca p[stor de suflete, @n
rev. BOR, an LXXV, nr. 10/1957, p. 922.
269

M[rimea
milosteniei este
judecat[ dup[
posibilit[\ile fiec[ruia ]i dup[ disponibilitatea lui
sufleteasc[. Este bine primit[ ]i fapta celui care d[ un
singur pahar cu ap[. La fel a oferit cei doi b[nu\i v[duva,
dar a dat cu inima larg[, primindu-]i frumoas[ r[splat[. Din
p[cate, unii oameni boga\i fac milostenii mai mici dec`t
al\ii, care sunt mode]ti, sau nu fac milostenii deloc, pe ei
a]tept`ndu-i pedeapsa ve]nic[. S[racul, d`nd fie ]i o p`ine
neagr[, ]i-a @ndeplinit rolul730.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur este foarte aspru cu cei
care nu ar[tau cuvenitul respect ]i bl`nde\ea fireasc[ fa\[
de cei care le solicitau ajutorul, @n necazuri afl`ndu-se,
purt`ndu-se cu s[lb[ticie cu ace]tia. Chiar dac[ acei
oameni mode]ti puteau fi vinova\i uneori de anumite
gre]eli, prin faptul c[ ei vin s[ ne cear[ ajutorul, nu trebuie
s[ fim ca ni]te fiare, nu trebuie s[ @i jignim, ad[ug`ndu-le
noi motive de sup[rare, la cele pe care le au deja731. C`nd
vedem pe un om s[rac, s[ ne g`ndim ce am face noi, dac[
am fi @n locul acestuia. S[ ne g`ndim c[ ]i el este liber, se
@mp[rt[]e]te de aceea]i noble\e uman[. Ajut`ndu-l acum,
el va sta @naintea noastr[ la judecata de apoi ]i ne va izb[vi

730

Idem, Omilia LV la Facere, PG 54, col. 484, PSB 22, p. 218; Idem,
Omilia LII la Matei, PG 58, col. 522, 523, PSB 23, p. 604-606. Orice om,
chiar ]i cel mai s[rac, poate face milostenie. C[ci oricine are doi b[nu\i,
un pahar de ap[, picioare ca s[-i cerceteze pe bolnavi, sau s[ mearg[ la
cei @ntemni\a\i, acoperi] ca s[ @i primeasc[ pe str[ini (Idem, Omilia I la
Evrei, PG 63, col. 20, trad., p. 57; Idem, Omilia XXI la Evrei, PG 63, col.
216, trad., p. 364).
731
Idem, Omilia XLVIII la Matei, PG 58, col. 496, PSB 23, p. 565; Idem,
Omilia LXVI la Matei, PG 58, col. 629, PSB 23, p. 765; Idem, Omilia XXI
la Romani, PG 60, col. 607, trad., p. 371, 372.
270

de focul ve]nic. S[ nu uit[m c[ Tat[l ceresc @i hr[ne]te pe

to\i oamenii, pe noi, ca ]i pe cei p[c[to]i732.
#n fine, Sf`ntul P[rinte insist[ @n multe dintre
cuv`nt[rile sale asupra leg[turii str`nse ce trebuie s[ existe
@ntre milostenie, poc[in\[ ]i post, componente esen\iale ale
vie\ii ]i activit[\ii cre]tinilor733.
c) Faptele bune, r[spunsul cre]tinilor la
egoismul semenilor
Sf`ntul Vasile cel Mare @ndeamn[ ne@ncetat pe
cre]tini s[ lucreze faptele bune. Lucrarea aceasta ar trebui
s[ fie o constant[ de fiecare zi, o permanen\[ a vie\ii
noastre, p`n[ @n clipa ei ultim[. #n general, bog[\ia
sufleteasc[ este cea care provine din lucrarea virtu\ilor ]i a
faptelor bune, cu mult[ s`rguin\[. Astfel sc[p[m de
consecin\ele negative ale p[catelor noastre, dob`ndind
iertarea734.
#n opera Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur @nt`lnim
numeroase @ndemnuri la lucrarea faptelor bune. Acestea
732

Idem, Omilia XI la Evrei, PG 63, col. 93, 96, trad., p. 172, 176; Idem,
Omilia XXXV la Matei, PG 57, col. 409, PSB 23, p. 436, 437.
733
Idem, La II Timotei, PG 62, col. 606, 633, trad., p. 182, 183, 229;
Idem, Cuv`ntul V la Facere, PG 54, col. 602, trad. de Pr. D-tru Fecioru,
@n rev. GB, an XLIV, nr. 7-9/1985, p. 496; Idem, Omilia XXXV la Matei,
PG 57, col. 409, 411, PSB 23, p. 437, 439; Idem, Omilia XXXI la Evrei,
PG 63, col. 216, trad., p. 364; Idem, Omilia LXXVII la Matei, PG 58, col.
710, PSB 23, p. 883.
734
De aceea, Sf`ntul P[rinte zice: Ai oc[r`t? Binecuv`nteaz[! Ai luat
averea altuia? D[-i-o @napoi! Te-ai @ng`mfat? Smere]te-te! Ai invidiat?
Roag[-te! (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia VI la Psalmi, PG 29, col. 316,
PSB 17, p. 241; Idem, Omilia VII la Psalmi, PG 29, col. 328, PSB 17, p.
248). Sf`ntul Vasile cel Mare compar[ via\a celor care tr[iesc izola\i cu
cea a liliecilor, ba @nc[ mai r[u, fiindc[ le lipse]te p`n[ ]i via\a tr[it[ @n
comun a micilor vie\uitoare (Magistrand Vasile Prescure, Personalitatea
moral[ a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. ST, seria a II-a, an XIV, nr. 56/1962, p. 293).
271

sunt superioare simplelor @ndemnuri, a cuvintelor. Ele

reprezint[ virtutea iubirii f[cut[ lucr[toare, @nc[ ]i de c[tre
cei tineri735. Fapta bun[ a cre]tinului este forma cea mai
potrivit[ prin care el poate s[ mul\umeasc[ lui Dumnezeu
pentru ajutorul primit de la Acesta. Desigur, dintre toate
faptele bune, milostenia este cea mai bine venit[, prin
efectele ei imediate. Ea trebuie s[ devin[ un mod de via\[,
permanent pus @n practic[ ]i recomandat deopotriv[ celor
apropia\i nou[736.
#nc[ ]i dup[ moarte, cre]tinii pot s[ ajute pe
semeni, atunci c`nd bunurile lor sunt l[sate spre a fi folosite
@n sprijinirea celor afla\i @n nevoi. Desigur, mai potrivit este
s[ lucr[m faptele noastre bune c`t timp suntem @nc[ @n
via\[. Cel care poate s[-]i ajute aproapele, dar nu vrea, este
asem[nat cu Cain din Vechiul Testament. #n fine, faptele
bune trebuie lucrate @n @ntregul lor, fiindc[ numai astfel ele
aduc roadele a]teptate. #n\elepciunea f[r[ milostenie, sau
milostenia din bunuri ce nu ne apar\in ]i altele asemenea
sunt f[r[ rezultat ]i nu pot fi socotite fapte bune737.
d) Bog[\ia lumeasc[ ]i adev[rata noastr[
bog[\ie
Sf`ntul Vasile cel Mare @ndeamn[ pe cre]tini s[
con]tientizeze nestatornicia bog[\iei, a c[rei natur[ este
socotit[ curg[toare, ca ]i apa. Bog[\ia se mut[ de la unul
735

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXXIV la Matei, PG 57, col. 402,
PSB 23, p. 426; Idem, Omilia XXII la Facere, PG 53, col. 194, PSB 21, p.
268; Idem, Omilia XXXI la Romani, PG 60, col. 673 ]i urm, trad., p. 488
]i urm.; Idem, Omilia IX la II Corinteni, PG 61, col. 466, trad., p. 132,
133; Idem, Omilia XXII la II Corinteni, PG 61, col. 551, trad., p. 265.
736
Idem, Omilia XVIII la Romani, PG 60, col. 579 ]i urm., trad., p. 321 ]i
urm.
737
Idem, Omilia XVIII la Romani, PG 60, col. 581, trad., p. 324 ]i urm;
Idem, Omilia VIII la I Tesaloniceni, PG 62, col. 444, trad., p. 246; Idem,
Omilia IV la Efeseni, PG 62, col. 34, trad., p. 39.
272

la altul. P[m`nturile au avut nenum[ra\i st[p`ni, despre

care nu mai ]tim nimic. De aceea spune: Mai degrab[ po\i
\ine apa @n m`ini, dec`t s[ p[strezi necontenit averea. Ea
nu trebuie nici iubit[, nici admirat[, ci folosit[, precum o
simpl[ unealt[738.
L[comia, acest p[cat adeseori @nt`lnit, marcheaz[
negativ via\a multor cre]tini. #ns[ judecarea l[comiei
presupune existen\a unui prag, numit limit[ a necesarului,
diferit de la om la om ]i de la caz la caz739. C`nd l[comia
devine conduc[tor al vie\ii, omul ajunge s[ se g`ndeasc[
doar la modul cum ar putea s[ c`]tige noi bunuri ]i cum s[]i @nmul\easc[ aurul740.
Utilizarea gre]it[ a averilor. Ne@n\eleg`nd c[
bog[\ia nu este \elul vie\ii omului, ci un mijloc prin care
putem s[ venim @n ajutorul celorlal\i semeni, gre]im ]i
abuz[m de cele pe care le-am primit de la Dumnezeu,
aduc`nd asupra noastr[ o mul\ime de vicii. #ntre acestea,
avari\ia ]i luxul transform[ via\a @n mod nea]teptat. #ns[
sf`r]itul este acela]i pentru to\i oamenii, care se @ntorc @n
p[m`nt, f[r[ ca averile s[ le poat[ prelungi via\a. Iar
judecata care va urma, ne va cere s[ r[spundem pentru
felul cum am folosit darurile primite741.

738

Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XIII la Psalmi, PG 29, col. 480, 481,
PSB 17, p. 337.
739
Sf`ntul P[rinte aseam[n[ pe cei lacomi cu pe]tii, ce se m[n`nc[ unii
pe al\ii, p`n[ c`nd ]i cei mai mari cad @n undi\[ sau mreaj[ (Idem,
Omilia VII la Hexaimeron, PG 29, col. 1521, PSB 17, p. 150).
740
Sf`ntul Vasile cel Mare surprinde starea psihic[ a unui astfel de
bolnav dup[ aur, zic`nd: Numai aur vezi, numai aur @\i @nchipui. Aur
visezi c`nd dormi ]i la aur te g`nde]ti c`nd e]ti treaz (Idem, Omilia VI,
PG 31, col. 269, PSB 17, p. 403, 404).
741
Magistrand Vasile Prescure, Personalitatea moral[ a Sf`ntului
Vasile cel Mare, @n rev. ST, seria a II-a, an XIV, nr. 5-6/1962, p. 297;
273

Folosirea bun[ a averilor. Darul acesta primit de la

Dumnezeu este dat oamenilor spre a-l administra bine,
utiliz`ndu-l pentru folosul semenilor no]tri, cu @n\elepciune.
Paradoxal, spune Sf`ntul Vasile cel Mare, d[rnicia nu este
motiv de @ntristare. Mesajul s[u filantropic constituie o
prezen\[ permanent[ a activit[\ii ]i a operei sale.
Bog[\ia material[ se raporteaz[ @ns[ la adev[rata
bog[\ie, cea care nu se pierde niciodat[, aflat[ @n ceruri. De
aceea, ne @ndeamn[ la @n\elepciune, propun`ndu-ne
perspectiva unei vie\i tr[ite simplu, f[r[ lucruri de prisos,
f[r[ sup[r[rile pe care le aduce abunden\a bog[\iei.
Singura avere pe care nu o vom pierde este cea a virtu\ilor,
dac[ le-am s[v`r]it742. Virtu\ile sunt unite cu firea noastr[
omeneasc[ ]i ne @nso\esc peste tot, dac[ le-am s[v`r]it. Nu
la fel sunt bog[\iile, pe care le pierdem adesea @nc[ @nainte
de a muri, ba chiar nu le avem niciodat[. S[ nu c[ut[m
dec`t pe Dumnezeu, singurul Bine des[v`r]it, c[ci
dob`ndindu-L, nu #l vom mai pierde743.
#ndemnul neostenit al Marelui Ierarh este la
generozitate, la omenie, la deschidere fa\[ de nevoile
semenilor. Este @ndemnul de a imita p[m`ntul, care nu
rode]te pentru sine. S[ fim receptivi fa\[ de ceilal\i oameni

Diacon Prof. Teodor Dam]a, Bog[\ia ]i s[r[cia @n lumina omiliilor

Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MB, an XXIX, nr. 4-6/1979, p. 304.
742
Scoatem din via\[ ]i ducem cu noi milostenia, dac[ ne-am
@mpodobit cu ea, prin binefacerile c[tre s[raci. Aceste virtu\i sunt
ap[r[torii sufletului ]i @mpreun[ c[l[torii lui. Acestea sunt undi\ele vie\ii
ve]nice (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilie pentru m`ng`ierea unui
bolnav, PG 31, col. 1120, trad. de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. MO,
nr. 2/1991, p. 74).
743
Idem, Omilia XI, PG 31, col. 549, PSB 17, p. 557 ]i urm; Idem,
Omilia VIII la Psalmi, PG 29, col. 368, PSB 17, p. 271, 272.
274

nu doar @n cazurile unor mari nenorociri, ci @n fiecare zi744. #n

opera sa se insist[ asupra egalit[\ii tuturor oamenilor,
indiferent de starea lor social[. A]a se explic[ ]i
numeroasele sale interven\ii pentru ajutorarea unor cre]tini
mode]ti, cu greut[\i745.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ne-a l[sat o @nv[\[tur[
@nchegat[, complex[ ]i actual[, despre bunurile materiale ]i
despre atitudinea pe care cre]tinul trebuie s[ o arate @n
raport cu posedarea lor, cu @ntrebuin\area acestora ]i cu
ceilal\i semeni. Ne@ntrecutul p[stor de suflete a @nv[\at prin
cuv`nt, @n numeroasele sale omilii, ce atitudine trebuie s[ ia
cre]tinii fa\[ de bunurile materiale, o tem[ at`t de
important[ @n via\a fiec[ruia. Utilizarea nepotrivit[ a
bunurilor materiale aduce cu ea multe p[cate. Dasc[lul
s[de]te semin\ele cuvintelor sale pe ogorul sufletelor, dup[
ce mai @nainte smulge spinii p[catelor. Dar ]i bog[\ia este
un astfel de spin grozav, ce hr[ne]te patimile746.
Bog[\ia aduce cu ea multe griji, pentru cel ce o
posed[. Un astfel de om se teme s[ nu piard[ ceea ce
de\ine, se m`nie, uit`nd de cele cu adev[rat @nalte ]i cere]ti,
are sufletul @nl[n\uit ]i nefericit. Nu se vede de griji ]i f[r[
toate aceste bunuri care @l @nconjoar[ nu poate s[-]i
conceap[ propria via\[. Aparent liber, omul bogat este
sclavul propriei bog[\ii, care @l \ine @nl[n\uit. Noaptea nu mai
st[ lini]tit, ci se teme s[ nu fie furat. Nici dup[ moarte nu

744

Idem, Omilia VI, PG 31, col. 265-268, PSB 17, p. 401, 402. Este
impresionant[ descrierea tragediei suflete]ti prin care trecea omul s[rac,
nevoit s[ v`nd[ pe unul dintre copiii s[i, ca s[ poat[ supravie\ui ceilal\i
(Idem, Omilia VI, PG 31, col. 268, 269, PSB 17, p. 403).
745
P.S. Antonie Pl[m[deal[, Idei sociale, Op. cit., p. 299.
746
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia III la II Tesaloniceni, PG 62, col.
483, trad., p. 313.
275

este lini]tit, c[ci t`lharii @i jefuiesc averea l[sat[ ]i

morm`ntul747.
Nestatornicia bog[\iei este precum lumina. De
fapt, este umbr[ ]i vis. Adeseori, dup[ multe str[danii, omul
nu se bucur[ de cele agonisite. #n fine, alt[dat[ bunurile
zboar[ pe nea]teptate748.
Cea mai mare aten\ie o acord[ Sf`ntul Ioan Gur[
de Aur luptei cre]tinului @mpotriva p[catelor pe care
bog[\ia le aduce. Sunt mai numeroase dec`t avem impresia
]i Sf`ntul P[rinte vorbe]te, fie ]i pe scurt, despre fiecare
dintre ele. Iubirea de averi chinuie sufletul ]i @ndep[rteaz[ pe
om de Dumnezeu. #ngrijindu-se de comorile p[m`nte]ti,
omul pierde comorile viitoare, cere]ti ]i se arunc[ pe sine @n
chinuri ve]nice.
Dorin\a dob`ndirii c`t mai multor averi face pe om
la], obraznic, mincinos, r[pitor, lacom, cert[re\. Uit[ de
p[rin\i ]i de fra\i, @nc[ ]i de Dumnezeu. Bog[\ia @l @ndeamn[
la tot felul de pofte rele, la haine ]i mese scumpe, @l pierde
@ntr-o via\[ mai ur`t[ dec`t moartea, fiind vrednic de a fi
pl`ns. Boala sufletului unui astfel de om este a]adar
comp[timit[749.
747

Idem, Omilia I la Facere, PG 54, col. 449, PSB 21, p. 175; Idem,
Omilia XX la Matei, PG 57, col. 290, PSB 23, p. 265; Idem, Omilia XIV
la Matei, PG 57, col. 222, PSB 23, p. 171; Idem, Omilia XXXVIII la
Matei, PG 57, col. 433, PSB 23, p. 471; Idem, Omilia XIII la II Corinteni,
PG 61, col. 496, trad., p. 180; Idem, Omilia III la Filipeni, PG 62, col.
195, trad., p. 25; Idem, Omilia VI la Tit, PG 62, col. 699, trad., p. 338.
748
Idem, Omilia V la Facere, PG 53, col. 48, PSB 21, p. 68; Idem,
Omilia XX la Matei, PG 57, col. 294, PSB 23, p. 270.
749
Idem, Omilia VI la Romani, PG 60, col. 441, trad., p. 88; Idem,
Omilia XV la I Corinteni, PG 61, col. 127, trad., p. 200; Idem, Omilia
XXXIX la I Corinteni, PG 61, col. 343 ]i urm., trad., p. 560 ]i urm.; Idem,
Omilia XVII la I Timotei, PG 62, col. 594, trad., p. 161; Idem, Omilia XX
la Evrei, PG 63, col. 145, trad., p. 251.
276

Iubirea de argin\i este socotit[ de Sf`ntul Ioan Gur[

de Aur ca r[d[cin[ a tuturor relelor. Ea @ntunec[ sufletele,
trece peste legile firii, nu mai \ine cont de prietenie ]i nici
chiar de rudenie. C`nd cel bogat este t`n[r ]i nu ]tie s[
foloseasc[ bog[\ia sa, atunci calea virtu\ii @i este @nchis[,
mole]indu-i sufletul. Devine mai preocupat pentru cele
legate de acest veac ]i pentru tot felul de dezmierd[ri
absurde. Din p[cate, iubirea aceasta pentru cele materiale
aduce cu ea du]m[nii, intrigi, b[nuieli, chiar omoruri.
R[stoarn[ legile naturii ]i sl[be]te familiile. #ndep[rteaz[ de
Biseric[. Sunt constat[rile unui P[rinte sufletesc ce nu ]i-a
propus o reform[ social[, ci una moral[, pe baza
preocup[rilor cre]tine750.
Cel bogat are o nemul\umire permanent[. El este
du]manul @ntregii lumi. Se nec[je]te @n sine c[ sunt oameni
pe p[m`nt, c[ci el dore]te ca totul s[ fie pustiu, iar d`nsul
s[ aib[ pe ale tuturor751.
#n ce prive]te utilizarea gre]it[ a bunurilor
materiale, Marele Ierarh insist[ @n mod deosebit, pentru a
scoate din sufletele oamenilor mul\imea p[catelor ce
@nso\esc bog[\ia. F[r[ de minte fiind, unii c[utau laudele
trec[toare ale oamenilor din pia\a public[, socotindu-se
oratori, filosofi. #ndurau oboseala ]i necazurile, @]i cheltuiau
ceea ce aveau pentru a fi l[uda\i de ceilal\i. Al\ii slujeau
pl[cerilor lume]ti, be\iei, desfr`n[rii, m[rindu-]i patimile
sufletului ]i ale trupului ]i uit`nd de ceea ce este cu

750

Idem, Omilia LXVI la Facere, PG 54, col. 570, PSB 22, p. 329; Idem,
Omilia XLIV la Matei, PG 57, col. 469, PSB 23, p. 525; Idem, Omilia XI
la Filipeni, PG 62, col. 260, trad., p. 117; Idem, Omilia XI la Romani,
PG 60, vol. 491, trad., p. 171; Idem, Omilia XIII la II Corinteni, PG 61,
col. 496, trad., p. 180.
751
Idem, Omilia VII la II Timotei, PG 62, col. 638, trad., p. 238.
277

adev[rat vrednic de dorit. Pentru toate acestea, omul va da

socoteal[ la judecata de apoi752.
Virtutea ar trebuie s[ fie podoaba cre]tinilor, iar nu
hainele, care sunt a]a de stric[cioase. Fiindc[ hainele celui
virtuos sunt \esute @n cer. Milostenia s[ @nso\easc[ mesele
cre]tinilor ]i nu abuzurile, ce sunt nes[n[toase ]i provoac[
boli. Dep[]ind m[sura, @nmul\ind @n mod artificial nevoile
noastre, din dorin\a de a tr[i mai bine, atingem sufletul
nostru, cel mai valoros bun al omului. Aceast[ murd[rie a
sufletului nu poate fi sp[lat[ dec`t f[c`nd milostenie753.
Bog[\ia ]i libertatea omului. P[catul arghirofiliei
poate fi @nvins de c[tre cre]tin, iar pofta de @navu\ire, @nva\[
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, nu este o parte constitutiv[ a firii
omene]ti. Cel ce se las[ @nvins de aceast[ patim[, devine
robul ei. Dumnezeu nu @l sile]te pe om s[ fie mai bun, dac[
el nu vrea. De aceea, exist[ oameni care raporteaz[
permanent bunurile lor la ceea ce ar vrea s[ aib[. Dispozi\ia
intern[ a sufletului lor este de vin[. De fapt, buna inten\ie
face pe cineva s[ fie bogat sau s[rac, iar nu mul\imea
averilor sale754.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a fost categoric @n critica sa
fa\[ de cei care exploatau f[r[ mil[ munca muncitorilor
752

Idem, Omilia XX la Facere, PG 53, col. 173, PSB 21, p. 242; Idem,
Omilia LXXXIII la Matei, PG 58, col. 749, PSB 23, p. 944.
753
Idem, Omilia XXXI la Facere, PG 53, col. 292, PSB 21, p. 407; Idem,
Omilia XXXVII la Facere, PG 53, col. 348, PSB 22, p. 47, 48; Idem,
Omilia XXIII la Matei, PG 57, col. 319, 320, PSB 23, p. 307-309; Idem,
Omilia LXXVII la Matei, PG 58, col. 706-708, PSB 23, p. 879-881; Idem,
Omilia VII la Filipeni, PG 62, col. 226, trad., p. 69; Pr. Prof. I.D. Popa,
Aspecte moral-sociale @n predica ]i via\a Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev.
GB, nr. 3-5/1980, p. 392.
754
Idem, Omilia LXXX la Matei, PG 58, col. 728, PSB 23, p. 911; Idem,
Omilia III la Filipeni, PG 62, col. 196, trad., p. 27; Idem, Omilia XI la
Filipeni, PG 62, col. 261, trad., p. 118.
278

s[raci. A descris chinurile, asuprirea la care erau supu]i

s[rmanii oameni ]i faptul c[ nu erau r[spl[ti\i pentru
eforturile lor. Aceasta @n timp ce boga\ii deveneau @nc[ ]i
mai boga\i. Dar boga\ii nu pot s[ tr[iasc[ f[r[ muncitorii
harnici, care le asigur[ cele necesare traiului. De aici dreptul
de care trebuie s[ se bucure ei, @n sens de respect ]i
r[splat[.
L[comia, p[catul care @nso\e]te bunurile materiale ]i
pe posesorii lor, este socotit[ ca o s[r[cire a sufletelor. Ea la pierdut pe Iuda ]i pierde multe suflete, mai ales c`nd
l[comia aceasta urm[re]te adunarea de c`t mai mul\i bani.
Avarul ajunge s[ iubeasc[ mai mult banii dec`t lumina zilei,
c[ci banii devin pentru el un fel de idol. Omul lacom nu se
mai g`nde]te c[, aproape totdeauna, nici nu ajunge s[ se
foloseasc[ de bunurile pe care le-a adunat. Este, @n felul lui,
tot un om bolnav. Sufletul lacomului are nevoie de cur[\ire,
fiindc[ numai astfel poate intra @n @mp[r[\ia cerurilor.
Exemplu este parabola t`n[rului bogat ]i prea legat de
averile sale, pentru care el renun\[ s[ #l mai urmeze pe
Hristos755.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur mustr[ modul nedrept al
adun[rii averilor, care se dob`ndeau adesea prin r[piri, sau
chiar prin crime. Ru]inoas[ era exploatarea v[duvelor ]i
jefuirea orfanilor, acestea pentru ca boga\ii s[-]i fac[ ni]te
case tot mai mari ]i mai luxoase. #n naivitatea lor, acei

755

Idem, Omilia XLVIII la Facere, PG 54, col. 435, PSB 23, p. 156; Idem,
Omilia LXIII la Matei, PG 58, col. 605, PSB 23, p. 729; Idem, Omilia
LXXXIII la Matei, PG 58, col. 748, PSB 23, p. 942; Idem, Omilia VI la
Romani, PG 60, col. 441, trad., p. 88; Idem, Omilia XII la II Corinteni,
PG 61, col. 488, trad., p. 167; Idem, Omilia XVII la I Timotei, PG 62, col.
595, trad., p. 164; Idem, Omilia XXIV la Evrei, PG 63, col. 170, trad., p.
291; Idem, Omilia XXV la Evrei, PG 63, col. 176, trad., p. 300.
279

oameni cred c[, prin zidurile ridicate, vor r[m`ne @n

memoria semenilor756.
Adev[rata noastr[ bog[\ie este @ntru Domnul, este
bog[\ia @n faptele bune757. #n fine, Sf`ntul P[rinte nu cere
celor avu\i s[ renun\e cu totul la averile lor, ci @i @ndeamn[
ca prisosul s[ fie @mp[r\it celor nevoia]i758.
e)Duhovnicia patristic[ ]i pre\uirea acordat[
muncii
Duhovnicia patristic[ a pre\uit munca, socotind-o
ca fiind un element fundamental, fiindc[ nu este posibil[
des[v`r]irea cre]tinului f[r[ munc[759. Aceasta este o
activitate specific[ numai omului, prin care el @]i pune
totodat[ amprenta asupra naturii, subordon`nd-o,
st[p`nind-o. #n acela]i timp, prin munc[ ac\ion[m ]i asupra
noastr[. Exist[ o @mp[r\ire arbitrar[ a muncii @n munc[
fizic[ ]i munc[ spiritual[, intelectual[, care @ns[ adesea se
@ntrep[trund. Aparent numai, munca fizic[ este inferioar[
celei intelectuale760.
756

Sf`ntul P[rinte zice: Fiecare alearg[ spre a-]i @ngr[m[di bani peste
bani, pentru care are cea mai mare grij[, nimeni @ns[ nu se g`nde]te la
m`ntuirea sufletului s[u (Idem, Omilia XXIII la Evrei, PG 63, col. 165,
trad., p. 282; Idem, Omilia XXXIII la Facere, PG 53, col. 306, PSB 21, p.
432; Idem, Omilia XXXIV la I Corinteni, PG 61, col. 294, trad., p. 480;
Pr. Prof. I. D. Popa, Aspecte moral-sociale, Op. cit., p. 392).
757
Idem, Omilia V la Facere, PG 53, col. 48, PSB 21, p. 68; Idem,
Omilia XXIII la Efeseni, PG 22, col. 168, trad., p. 240; Idem, Omilia I la
Facere, PG 54, col. 449, PSB 21, p. 175; Idem, Omilia LXVI la Facere,
PG 54, col. 570, PSB 22, p. 329.
758
Idem, Omilia XX la Facere, PG 53, col. 174, PSB 21, p. 242; Idem,
Omilia XXXV la I Corinteni, PG 61, col. 306, trad., p. 499; Idem, Omilia
XIII la I Corinteni, PG 61, col. 113, trad., p. 175.
759
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori, Op. cit., p.
195.
760
#PS Nestor Vornicescu, #nv[\[tura Sf`ntului Vasile cel Mare despre
munc[, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 11, 12; #PS Nicolae Mladin,
280

#n general @n concep\ia cre]tin[, prin munc[, omul

@]i manifest[ natura sa superioar[ fa\[ de cea a tuturor
vie\uitoarelor, dar lucreaz[ @n acela]i timp pentru propria lui
des[v`r]ire. Munca une]te pe oameni p`n[ la scara @ntregii
societ[\i ]i condi\ioneaz[ existen\a umanit[\ii. Nu mai pu\in,
din punct de vedere cre]tin, munca are un rol important
educativ asupra omului @nsu]i ]i asupra semenilor. Munca
trebuie privit[ ]i ca o virtute fundamental[, deopotriv[
pentru cre]tinul simplu, ca ]i pentru monah, prin ascultarea
sa. Prin munc[, slujim lui Dumnezeu, dar ]i aproapelui
nostru761.
Sf`ntul Vasile cel Mare dezvolt[ @nv[\[tura sa
despre munc[ mai ales @n Regulile vie\ii monahale, Mari ]i
Mici, dar nu numai aici. Se spune despre el c[ a creat un
adev[rat sistem doctrinar asupra muncii ]i asupra modului
@n care ea trebuie @n\eleas[ ]i organizat[, spre a aduce toate
foloasele practice ]i spirituale. Pentru via\a monahal[,
pentru existen\a a]ez[mintelor monastice, @nva\[ Marele
Ierarh capadocian, munca are un rol deosebit ]i de aceea @i
acord[ o @nsemn[tate aparte. Aceea]i @nsemn[tate se vede
]i din organizarea Vasiliadei, insist`nd asupra valorii
exemplului vrednic de urmat. Ca o concluzie a @nv[\[turii
sale despre munc[, Sf`ntul P[rinte spune @ntr-una dintre
Regulile sale: Muncind, @mplinim porunca lui Dumnezeu ]i
@mplinind porunca Lui, #l cinstim. A]adar, munca este o
lege natural[ moral[ ]i o obliga\ie a tuturor oamenilor,
respect`nd desigur puterile fiec[ruia. Nimeni nu are voie s[
se sustrag[ de la aceast[ obliga\ie. #ndeplinirea muncii spre
Problema muncii @n cre]tinism, @n rev. ST, seria a II-a, an I, nr. 34/1949, p. 178.
761
Pr. Prof. D-tru St[niloae, #nv[\[tura cre]tin[ despre munc[, @n rev.
ST, an V, nr. 1-2/1953, p. 28; #.P.S. Nestor Vornicescu, #nv[\[tura, Op.
cit., p. 20, 21.
281

realizarea binelui ob]tesc este deci coordonata

fundamental[ a moralei cre]tine ]i cu at`t mai mult a vie\ii
monahale762.
Impresionant este exemplul pe care Sf`ntul Vasile
cel Mare @l oferea contemporanilor s[i, prin via\a lui de
munc[ neobosit[. C`nd, @mpreun[ cu prietenul s[u, Sf`ntul
Grigorie Teologul, se osteneau la m[n[stirea de pe malul
r`ului Iris, ei depuneau @n egal[ m[sur[ o munc[ fizic[:
preg[teau un loc arid pentru a-l transforma @n gr[din[,
c[rau lemne, ciopleau pietre, tr[geau singuri, @n locul
animalelor de povar[, un car greu, plin de p[m`nt.
Amintirea acestor muncii este p[strat[ @n Scrisoarea a V-a a
Sf`ntului Grigorie Teologul763. Pentru vremurile c`nd au fost
rostite aceste @nv[\[turi, concep\ia cre]tin[ despre munc[
era foarte avansat[ ]i constituie un adev[rat triumf moral
asupra concep\iei societ[\ii sclavagiste, ce vedea @n munc[
un lucru josnic.
Convingerea Sf`ntului Vasile cel Mare este c[, f[r[
munc[, nu este posibil[ c`]tigarea m`ntuirii sufletului. #n
plus, munca aduce bunul de mare pre\ al lini]tei, al p[cii
suflete]ti. Iat[ c`t de actuale sunt aceste @nv[\[turi764.

762

#.P.S. Nestor Vornicescu, Problema muncii, Op. cit., p. 24-27.

PG 37, col. 28, 29.
764
P.S. Andrei Boto][neanu, Aspecte ale vie\ii sociale oglindite @n
opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MMS, an LV, nr. 1-2/1979, p.
92, 93. Nu doar @n R`nduielile monahale vorbe]te Marele Ierarh despre
munc[. #n Omiliile la Psalmi sunt amintite meseriile de agricultor (ex:
Omiliile la Psalmii 1 ]i 14, PG 29, col. 216, 280); cor[bier (Omilia la
Psalmul I, PG 29, col. 220); medic (Omiliile la Psalmii 1, 33, 48, 61,
109, PG 29, col. 212, 220, 365, 369, 433, 477, 485); negustor, soldat,
judec[tor, sau constructor (Pr. Magistrand Gheorghe Nicolae, Aspecte
din natur[ ]i via\[ @n Comentariul la Psalmi al Sf`ntului Vasile cel
Mare, @n rev. ST, seria a II-a, an XVII, nr. 5-6/1965, p. 326, 327).
763

282

Sf`ntul Grigorie Teologul socote]te munca

frumoas[ @n sine, deoarece, zice el, a munci p`n[ la
oboseal[ este deja o r[splat[ pentru acela al c[rui suflet nu
s-a risipit @n preocup[ri f[r[ rost765. Este l[udat[ h[rnicia
mamei sale Nona, care sus\inea familia ei, prin munca
s`rguincioas[766.
Concep\ia Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur despre
munc[ este foarte diferit[ de concep\ia p[g`n[, chiar ]i a
marilor filosofi ai antichit[\ii, ace]tia din urm[ ar[t`nd
dispre\, desconsiderare. Unii @n\elep\i p[g`ni ar[tau totu]i
pre\uire fa\[ de munca spiritual[, ca @ndeletnicire demn[ ]i
pl[cut[ omului767. Cei mai mul\i dintre membrii primelor
comunit[\i cre]tine munceau, pentru a-]i c`]tiga cele
necesare traiului. Sf`ntul Apostol Pavel a fost preocupat de
tem[, d`nd ]i sentin\e. El a muncit manual, nefiind doar
propov[duitor al evangheliei, ci ]i un harnic @mpletitor de
corturi768.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur continu[ @nv[\[tura
autorilor anteriori despre munc[, insistand asupra rolului ei
pentru realizarea binelui social moral769. Se opune lenei.
Cere ca munca s[ fie f[cut[ cu g`ndul la Dumnezeu. S[ nu
765

Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntarea XLII, PG 36, col. 388; Arhidiac.

C-tin Voicu, Teologia muncii la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i
actualitatea ei, Sibiu 1975, p. 231.
766
Idem, Cuv`ntarea XVIII, PG 35, col. 993, 996.
767
Diac. C-tin Voicu, Teologia muncii, Op. cit., p. 200, 201.
768
Didahia cere fiec[ruia s[ munceasc[, av`nd o meserie, comunitatea
cre]tin[ ajut`ndu-i pe cei f[r[ mijloace. }i Clement Alexandrinul prive]te
munca din punct de vedere moral, l[ud`nd h[rnicia (Pedagogul, III, 10,
PG 8, col. 621, 624,625).
769
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur aduce @ns[ @n plus dorin\a realiz[rii binelui
social-moral, sub toate aspectele lui (Pr. Ghe. Tilea, Probleme
fundamentale @n opera moral-social[ a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur,
Libertatea ]i universalismul muncii, 1946, p. 14).
283

fie o munc[ @n interes personal, s[ \inteasc[ iubirea

aproapelui ]i progresul moral, iar nu pe cel material. Marele
Ierarh nu teoretizeaz[ @nv[\[tura sa despre munc[, ci are @n
vedere aspectele practice.
Ca ]i la Sf`ntul Vasile cel Mare, @n omiliile
hrisostomice se face amintire despre mai multe meserii
manuale, desigur potrivite stadiului de dezvoltare de atunci
a societ[\ii. Autorul este pe deplin con]tient c[ f[r[ munca
de jos nu poate nimeni s[ tr[iasc[, iar bog[\ia unora nu ar
exista f[r[ truda muncitorilor770. Insist[ @ns[ ]i asupra rolului
profilactic al muncii, care p[ze]te pe om de p[cate, de
tr`nd[vie. Cere eliminarea egoismului ]i ne trimite la
exemplul albinei. Munca trebuie @n acela]i timp s[ fie
@nso\it[ de rug[ciune.
Omul nu numai c[ a fost creat de Dumnezeu dup[
chipul ]i asem[narea Sa, ci, prin munc[, trebuie s[ devin[
un colaborator activ al Acestuia771. Truda legat[ de munc[,
dup[ c[dere, era un leac, o ]coal[ a @n\elepciunii, un mijloc
de educare a omului. Dumnezeu voie]te a]adar s[ educe
creatura c[zut[, pentru a o vindeca de neascultare.
Frumoase descrieri ale Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur
au r[mas despre muncitorul harnic772, ce porne]te la lucru
odat[ cu soarele care r[sare. Atunci agricultorul pleac[ pe
ogor, fierarul @]i aprinde cuptorul, tot astfel ]i ceilal\i, dup[
770

Arhidiac C-tin Voicu, Teologia muncii, Op. cit., p. 234, 235.

#n rai, omul nu trebuia s[ munceasc[ pentru a tr[i. #ns[ dup[ c[dere,
munca impus[ omului nu mai era pl[cut[ lui, ci era o pedeaps[, cer`nd
efort ]i suferin\[, iar condi\iile de via\[ schimb`ndu-se cu totul (Arhidiac.
C-tin Voicu, Teologia muncii, Op. cit., p. 251, 254).
772
S[ nu dispre\uim niciodat[ pe cei ce se hr[nesc prin m`inile lor
(Idem, Omilia V la I Corinteni, PG 61, col. 47, trad., p. 65; Idem, Omilia
XX la I Corinteni, PG 61, col. 168, trad., p. 268; Pr. Magistrand Ilie
Negoi\[, Demnitatea muncii la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. ST,
seria a II-a, an XV, nr. 3-4/1963, p. 212 ]i urm.).
771

284

ce mai @nt`i trec pe la Biseric[ ]i cer lui Dumnezeu s[ le

binecuv`nteze munca. #n predicile sale, Sf`ntul P[rinte d[
antiohienilor ca exemple de urmat pe harnicii preo\i din
jurul ora]ului773.
Munca este un factor de unire a oamenilor.
Importan\a ei nu depinde de folosul personal dob`ndit, ci
mai ales de serviciul adus semenilor, av`nd @n albin[ un
exemplu des[v`r]it. C[ci albina lucreaz[ pentru al\ii.
Lucreaz[ ]i p[ianjenul, dar numai pentru el, fiind simbol al
egoismului774.
Sclavia. Sfin\ii P[rin\i au ar[tat respect fa\[ de
fiin\a uman[, indiferent de statutul ei social, @ntr-o societate
sclavagist[ condus[ de nedrept[\i ]i asuprire. Sf`ntul Vasile
cel Mare spunea c[ nu exist[ sclavie dup[ natur[ ]i se
str[duia s[ @i ajute pe sclavi, s[ @mbl`nzeasc[ pe st[p`nii
lor, s[ @i conving[ s[ fie mai @ng[duitori cu ace]tia,
reamintindu-le c[ to\i ne afl[m sub st[p`nirea lui
Dumnezeu. Sfin\ii Vasile cel Mare ]i Grigorie Teologul au
hirotonit ca episcop pe un sclav eliberat de matroana
Simplicia. Au recomandat primirea sclavilor @n m[n[stiri.
Sf`ntul Grigorie Teologul ne trimite cu g`ndul la starea
primilor oameni, unde nu erau nici bog[\i, nici sclavi, ci
erau to\i egali. Mai mult dec`t to\i, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
s-a ridicat @mpotriva sclaviei775.
773

Idem, Omilia XIX la Statui, PG 49, col. 188. Nimeni nu trebuie s[ se

ru]ineze cu meseria sa. Din contr[, s[ se ru]ineze lene]ii, care m[n`nc[
p`inea @n zadar (Pr. Matei P`slaru, Sfin\ii P[rin\i despre munc[, @n rev.
GB, an XIX, nr. 1-2/1960, p. 45).
774
Idem, Omilia XII la Statui, PG 49, col. 129.
775
Dr. Lector Cezar Vasiliu, Atitudinea Sfin\ilor Trei Ierarhi fa\[ de
societatea vremii lor, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXII, nr. 1-2/1980, p.
62; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Idei misionare, pastorale ]i sociale
@nnoitoare la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. ST, seria a II-a, an III, nr. 12/1951, p. 105
285

f) Dreptatea cre]tin[
Lucrarea acestei virtu\i, @n omul robit de mul\imea
p[catelor, este dificil[. #n plin[ societate sclavagist[,
nedrept[\ile sociale cople]itoare nu l-au f[cut pe Marele
Ierarh s[ @]i piard[ n[dejdea c[ dreptatea poate fi lucrat[,
oferind semenilor cele necesare, ar[t`nd inten\ie dreapt[.
Modelul drept[\ii noastre este Dreptul Judec[tor. Modul
nostru de a aprecia dreptatea trebuie privit @n raport cu
Dumnezeu, dar ]i cu inten\ia celui care lucreaz[ orice fapt[
cre]tin[. Singurul Judec[tor r[m`ne Domnul nostru Iisus
Hristos, care de altfel cunoa]te ascunzi]urile sufletului
nostru. De aceea, Sf`nta Scriptur[ vorbe]te despre
patriarhii Vechiului Testament c[ ei erau drep\i la inim[,
adic[ virtuo]i. Dincolo de dreptatea individual[, exist[
dreptatea social[, pentru realizarea c[reia Sf`ntul P[rinte a
luptat toat[ via\a sa776.

776

Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XII, PG 31, col. 401, 404, 408, PSB
17, p. 475-478; Idem, Omilia II la Psalmi, PG 29, col. 241-245, PSB 17,
p. 200-202; Pr. Drd. Constantin Du\u, Aspecte sociale @n predica
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXI, nr. 1-4/1979,
p. 325.
286

XVIII. Aspectele practice ]i influen\a lor asupra

vie\ii cre]tinului din perspectiva duhovniciei patristice
a)Hrana
#n lucrarea sa Pedagogul, Clement Alexandrinul
vorbe]te despre obiceiurile alimentare ale p[g`nilor, care
tr[iesc pentru ca s[ m[n`nce, pe c`nd cre]tinii trebuie s[
m[n`nce pentru a tr[i. Ne @ndeamn[ s[ nu urm[rim a]adar
pl[cerea ]i mai ales pl[cerea pe care o poate oferi
m`ncarea. Sfaturile marelui alexandrin sunt practice ]i arat[
ce atitudine trebuie s[ avem fa\[ de alimenta\ie @n general ]i
de mas[. S[ alegem o hran[ simpl[, care s[ ne sus\in[
via\a, f[r[ desf[t[ri ]i ispite. Hrana aceasta s[ fie s[n[toas[
]i nu v[t[m[toare. Este criticat[ l[comia ]i sunt mustra\i
cei care fac eforturi deosebite pentru a-]i satisface pl[cerile
culinare. Oamenii lacomi la m`ncare @]i irosesc astfel via\a,
pe c`nd cre]tinii caut[ hrana cereasc[. Adeseori, masa se
transforma @n petrecere, cu toate p[catele ce decurg de aici.
De aceea, cre]tinii s[ opteze pentru o alimenta\ie mai
s[rac[ @n calorii, care @i face s[ fie ]i mai puternici. Cina,
mai ales, ar trebuie s[ fie u]oar[, cump[tat[, pentru a nu
face sufletul mai lene] ]i pentru a nu @mpinge trupul spre
boal[777.
La r`ndul s[u, t`lcuind cartea Facerii, Origen
vorbe]te despre momentul @n care Dumnezeu a dat
oamenilor posibilitatea de a se hr[ni nu doar cu vegetale, ci
]i cu carnea animalelor. El spune: La @nceput este permis
de c[tre Dumnezeu uzul alimentelor preg[tite din vegetale,
777

Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, PSB 4, p. 228, 229, 231.

287

adic[ din legume ]i din fructele copacilor. Mai t`rziu @ns[,

c`nd se face leg[m`nt cu Noe, dup[ potop, se d[
oamenilor posibilitatea de a se hr[ni cu carne778.
b)B[utura
Clement Alexandrinul, @n Pedagogul, @i sf[tuie]te
pe cre]tini s[ aleag[ apa, a c[rei importan\[ @n alimenta\ie
o descrie. C`t despre vin, acesta este numit s`ngele
Cuv`ntului, dat spre m`ntuirea oamenilor. Recomand[ ca
tinerii s[ se @ndep[rteze de consumul de vin, de patima
b[uturii, cu efectele ei nedorite. C[ci b[utura aprinde
poftele s[lbatice, face s[ dispar[ ru]inea. Setea trebuie
potolit[ cu ap[, nu cu vin. B[utura aduce insulte ]i
p[cate779. Desigur, vinul are ]i efecte benefice, f[c`nd pe
om mai prietenos, mai binevoitor, dar excesul @l transform[,
ajung`nd s[ insulte pe ceilal\i. Este descris cel beat,
f[c`ndu-i-se un portret, tocmai spre a-i descuraja pe ceilal\i
s[ ajung[ astfel. Via\a omului be\iv este vrednic[ de
comp[timit ]i de batjocur[780. Be\ivul este ca un naufragiat.
Are inima cufundat[ @n prea mult[ b[utur[ ]i vinul este
pentru el precum amenin\area valurilor m[rii. Trupul lui e o
corabie scufundat[ @n mare, ce se @neac[ @n ad`ncul
necuviin\ei. C`rmaciul cor[biei, care ar trebui s[-i fie
mintea, este dezorientat ]i @l conduce departe de limanul
adev[rului, de port, lovindu-l de st`ncile pl[cerilor, care @l
scufund[. De aici nevoia de a fi cu luare aminte. #nc[ ]i mai
critic este Clement c`nd refuz[ consumul b[uturilor
alcoolice de c[tre femei, socotindu-l de ru]ine, aduc`nd
p[catele781.
778

Origen, Omilia I la Facere, PG 12, col. 159, Trad., p. 163.

A bea s`ngele lui Iisus @nseamn[ a te @mp[rt[]i cu nemurirea
Domnului (Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, PSB 4, p. 241, 242).
780
Ibidem, II, PSB 4, p. 243, 244.
781
Ibidem, II, PSB 4, p. 245-247, 249.
779

288

Pentru a ar[ta efectele d[un[toare ale consumului

de alcool, Origen pleac[ de la un exemplu scripturistic. Se
]tie c[ fiicele lui Lot l-au @mb[tat pe tat[l lor, cu vicle]ug. De
aceea, marele scriitor alexandrin ne atrage aten\ia: Auzi\i
c`t de mare este crima mijlocit[ de be\ie. Auzi\i ]i v[ p[zi\i
voi, cei pentru care acest r[u nu este gre]eal[, ci
obi]nuin\[. Be\ia @l @n]eal[ pe cel pe care Sodoma nu l-a
putut @n]ela!782. Exist[ nu numai be\ia trupului, ci ]i aceea
a sufletului, cu p[catele lui: m`nia, furia, pofta, avari\ia,
pornirile obscene, frica, sau invidia783.
#n Omilia a XIV-a, Sf`ntul Vasile cel Mare critic[
]i el cu mult[ asprime pe oamenii care se las[ @nvin]i de
aceast[ patim[. Be\ia, spune acesta, este un demon pe care
de bun[ voie @l primim @n sufletul nostru. Be\ia devine
mam[ a p[catului ]i vr[jma][ a virtu\ii, ucig`nd buna
cuviin\[. Vinul @ntunec[ mintea, precum apa stinge focul.
Mai mult dec`t orice, consecin\a be\iei este pierderea
sufletelor, degradarea omului, p`n[ la stadiul la care to\i r`d
de el784.
#n multe dintre omiliile hrisostomice este comb[tut[
patima be\iei, cu gravele ei consecin\e pe plan uman,
individual ]i social, bisericesc, familiar, pricinuind pierderea
m`nturiii oamenilor. Be\ia, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur, stric[ sim\urile, @ntunec[ mintea, leag[ pe om ca @n
lan\uri. Omul be\iv @]i p[gube]te pe toate planurile familia,
782

Origen, Omilia V la Facere, PG 12, col. 190, Trad., p. 251.

M`nia @mbat[ sufletul, furia @l face mai ceva ca @mb[tarea Pofta ]i
avari\ia @l fac pe om nu numai beat, dar ]i turbat. }i pornirile obscene
@mbat[ sufletul }i frica @l @mbat[, ]i b[nuiala zadarnic[, iar invidia ]i
pizma @l macin[ mai mult dec`t orice be\ie (Idem, Omilia VII la
Levitic, PG 12, col. 476, Trad., p. 257).
784
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XIV, PG 31, col. 444-457, PSB 17, p.
500-506.
783

289

chiar slujitorii. #]i stric[ judecata g`ndurilor. Be\ia @l coboar[

pe om mai jos dec`t animalele. Mai mare este ru]inea
femeii care bea, f[c`ndu-se de r`s. Be\ia @l bucur[ nespus
pe diavol. C`t despre cel care face exces de vin, plec`nd de
la ideea de a se veseli, ajunge s[ sufere de dureri de cap.
Mai grav, va pierde @mp[r[\ia cerurilor785.
Remediul pentru omul be\iv este cump[tarea. Starea
sa provine din @ntrecerea m[surii. Dar desf[tarea, unit[ cu
be\ia, devine pentru el izvor de felurite p[cate. De aceea,
trebuie s[ fug[ de be\ia de vin, dar ]i de be\ia p[catelor,
care @ntunec[ g`ndurile ]i aprinde patimile. Insisten\a cu
care se trateaz[ aceast[ tem[ are rol profilactic pentru
ascult[tori. Marele Ierarh @nfiereaz[ via\a be\ivilor, @i mustr[,
dar nu pentru a-i ru]ina, ci tocmai pentru a-i scoate din
starea de ru]ine @n care se afl[ ]i pentru a sc[pa din m`inile
diavolului, care @i \ine captivi. Insisten\a d[ roade. }i chiar
dac[ nu to\i sunt astfel @ndrepta\i, el continu[ s[-]i fac[
datoria, fie c[ este, fie c[ nu este ascultat. Pune zel @n
munc[ ]i nu se las[ descurajat de cei care @l ironizau.
Cre]tinii s[ g[seasc[ orice mijloc, pentru a-]i @ndrepta
semenii care merg pe aceast[ cale gre]it[ a
alcoolismului786.
c)Hainele
Spirit practic, Clement Alexandrinul cere
cre]tinilor s[ nu devin[ sclavii dorin\ei de frumos ]i la ceea
785

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXIX la Facere, PG 53, col. 265,
PSB 21, p. 368; Idem, Omilia LVII la Matei, PG 58, col. 563-565, PSB
23, p. 667-670.
786
Idem, Catehezele baptismale, trad. de Marcel Hanche], Sibiu 2003,
p. 83-86. Be\ia este o nebunie de bun[voie, o tr[dare a g`ndurilor. Be\ia
este o nenorocire ridiculizat[, o boal[ expus[ batjocorii, o @ndr[cire de
bun[voie ]i mai grea dec`t nebunia Idem, Cuv`nt la #nviere, trad., p.
197, PG 50, col. 434.
290

ce le este pl[cut ochilor lor, @ndep[rt`ndu-se astfel de

adev[r. Femeile prea preocupate de hainele bogate cu care
se @mpodobesc se dep[rteaz[ ]i de Dumnezeu ]i de o
c[snicie cinstit[. C`t despre b[rba\i, ei s[ se g`ndeasc[ la
Sf`ntul Ioan Botez[torul, cu via\a sa simpl[ ]i curat[, cu
hainele lui aspre. #n ce prive]te lungimea hainelor
b[rb[te]ti, recomand[ ca ele s[ nu fie p`n[ la p[m`nt de
lungi, fiindc[ este un semn al trufiei. #nc[l\[mintea are un
rost precis: acela de a ne ap[ra picioarele. Femeile s[
poarte @nc[l\[minte alb[ ]i niciodat[ cu aur, sau cu pietre
pre\ioase787.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @i mustr[ pe boga\ii din
vremea sa, care @]i risipeau averile pentru haine scumpe, cu
care se ]i l[udau. Acestea toate @n vreme ce s[racii nu
aveau nici p`inea de toate zilele. Totodat[, @i @ndeamn[ pe
ascult[torii s[i ca s[-]i aleag[ hainele dup[ principiul
practicit[\ii, al utilit[\ii lor, dac[ r[spund sau nu
trebuin\elor788.
d)Podoabele
Referitor la purtarea aurului ]i a pietrelor pre\ioase,
Clement Alexandrinul este categoric, spun`nd despre cei
care se dau @n v`nt pentru astfel de obiecte c[ sunt f[r[ de
minte. Pentru cre]tini, singura ]i adev[rata piatr[ trebuie s[
fie Cuv`ntul lui Dumnezeu, numit de Scriptur[ m[rg[ritar.
Pietrele pre\ioase @n general nu sunt de nici un folos vie\ii.
Ele reprezin\[ podoabe ne@nsufle\ite. Adev[rata podoab[ a
cre]tinului ar trebui s[ fie virtu\ile, dreptatea, cump[tarea,
credin\a ]i celelalte. Femeile s[ evite @mpodobirea cu toate
787

Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, PSB 4, p. 288-297.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XVIII la Facere, PG 53, col. 150,
PSB 21, p. 209; Idem, Omilia XXVIII la Evrei, PG 63, col. 198, trad., p.
334.
788

291

obiectele din metale pre\ioase, prefer`nd simplitatea,

sfin\enia789.
Cre]tinul s[ nu acorde o at`t de mare importan\[
folosirii unor obiecte de lux @n locuin\[. Se @ntrebuin\a atunci
o vesel[ confec\ionat[ din metale pre\ioase. De aici
@ndemnul la cump[tare @n toate, @n felul cum ne
comport[m ]i cum ne @mbr[c[m. Podoaba cre]tinului este
credin\a @n Dumnezeu. F[r[ ea, nu @i este de folos nici o
podoab[. M`ncarea, @mbr[c[mintea ]i toate obiectele care
ne @nconjoar[ s[ fie potrivite cu felul de via\[ al cre]tinului,
s[ fie potrivite ]i cu persoana, cu v`rsta ]i cu ocupa\ia lui.
C`t despre cei care, din l[comie, caut[ lucrurile cele mai
scumpe, pe ei @i socote]te nebuni, f[r[ minte790. Dac[ vrem
totu]i s[ ne l[ud[m cu ceva, atunci s[ ne l[ud[m cu
@n\elepciunea, care este nepre\uit[.
Clement Alexandrinul cere s[ nu punem at`t accent
pe @nf[\i]area exterioar[, ci pe suflet, pe podoaba frumuse\ii
morale. Are ]i trupul podoaba lui ]i anume @nfr`narea. #n
spatele podoabelor s[ g[sim chipul lui Dumnezeu din om,
dar nu un chip @ntinat de p[cate, spre a nu aduce ocar[
Creatorului nostru791.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur dezvolt[ adeseori tema
aceasta @n numeroasele sale omilii ]i se opune purt[rii
podoabelor de c[tre cre]tini. Acestea sunt o risip[ de
mijloace materiale, care ar fi trebuit folosite mai degrab[
pentru suplinirea nevoilor semenilor. Reamintind sfaturile
Sf`ntului Apostol Pavel, Marele Ierarh le @ndeamn[ pe
femeile cre]tine s[ fac[ fapte bune, ar[t`nd frumuse\ea
sufletului lor. Din contr[, @mpodobite cu podoabe din
materiale pre\ioase, femeile arat[ ur`\enia sufletului. Omul
789

Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, PSB 4, p. 297-303.

Ibidem, II, PSB 4, p. 251-253.
791
Ibidem, II, PSB 4, p. 308, 309.
790

292

care se @ngrije]te de suflet, nu se mai arat[ interesat de

podoabe, c[ci cele din urm[ vat[m[ sufletul, aduc m`ndrie,
@ng`mfare, chiar certuri. Mai folositoare este podoaba
milosteniei. Femeile @mpodobite cu metale ]i pietre
pre\ioase st`rnesc b`rfele semenilor, oc[rile lor. C`nd
acestea sunt purtate @n l[ca]ul sf`nt, p[catul este ]i mai
mare. Tinerele fete trebuie s[ fie @nv[\ate s[ nu @ndr[geasc[
astfel de obiceiuri792. Podoabele femeii cre]tine se afl[ @n
sufletul ei ]i acestea nu se p[streaz[ @n l[zi, ci @n ceruri. S[
ad[ug[m ]i alte podoabe femeie]ti de pre\ cu adev[rat:
ging[]ia, onestitatea, cinstea, simplitatea793.
e)Cosmeticele ]i parfumurile
Clement Alexandrinul arat[ motivul pentru care
nu trebuie folosite, anume c[ @mping la tr`nd[vie ]i pl[ceri.
B[rba\ii s[ nu miroase a parfum, ci a fapte bune.Femeile
s[ r[sp`ndeasc[ mirosul lui Hristos, nu al parfumurilor.
Dac[ folosesc unele aromate, acestea s[ fie nesup[r[toare
la miros794.
La r`ndul s[u, categoric, Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur nume]te folosirea cosmeticelor me]te]ug diavolesc.
Ele fac omul ca s[ uite de adev[rata frumuse\e, c[ut`nd
una fals[. Dar rezultatul este acela c[ femeile, @ncerc`nd s[
fie mai frumoase, se ur`\esc ]i, @n plus, dau prilejul pentru
b`rfe. Atrag gelozia ]i m`nia lui Dumnezeu, care ne-a f[cut,

792

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXXVII la Facere, PG 53, col. 349,
PSB 22, p. 48; Idem, Omilia XLI la Facere, PG 53, col. 382, PSB 22, p.
87; Idem, Omilia LXXXIX la Matei, PG 58, col. 785, PSB 23, p. 995.
793
Idem, Omilia XXX la Romani, PG 60, col. 665, trad., p. 473; Idem,
Omilia XXVIII la Evrei, PG 63, col. 200, trad., p. 338.
794
Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, PSB 4, p. 265-270.
293

cu @n\elepciunea Sa, frumo]i. #n fine, cosmeticele aduc

@mb[tr`nirea prematur[795.
f)Petrecerea timpului
Clement Alexandrinul @i @ndeamn[ pe cre]tini c[
evite participarea la petrecerile care duc la tot felul de
p[cate, cu be\ii ]i patimi, cu zgomot ]i muzic[ nepotrivit[.
Cre]tinul s[ nu-]i risipeasc[ puterile @n petreceri f[r[ rost, ci
s[-L laude pe Domnul @n psalmi ]i @n c`nt[ri duhovnice]ti,
serioase, cump[tate, @n\elepte. C`t despre r`s, ca
manifestare @n exterior a bucuriei omului, acesta s[ fie cu
m[sur[, f[r[ a face haz de al\ii, f[r[ m[sc[rici, comedian\i
]i obiceiuri ridicole. Desigur, r`sul, ca o @nsu]ire fireasc[, nu
trebuie suprimat, ci el se cuvine s[ vin[ la timpul potrivit,
c[ci nu trebuie s[ r`dem oric`nd, nici de orice. De aici
necesitatea seriozit[\ii796.
La r`ndul s[u, Origen atrage aten\ia asupra
obiceiurilor gre]ite ale unora dintre cre]tini, care @]i petrec
cea mai mare parte a vremii, ba chiar aproape toat[ cu
@ndeletniciri murdare, unii @n for, al\ii la t`rguieli, pe
c`mpul, sau cu procesele. Din p[cate, prea pu\ini z[bovesc
s[ asculte cuv`ntul lui Dumnezeu. Chiar ]i dintre cei c[roar
Origen se adresa, @n Biseric[ fiind, mul\i nu sunt aten\i,
petrec`ndu-]i timpul cu povestioare banale, dup[
obi]nuin\[. De aici @ndemnul permanent al predicatorului
de a nu @ntoarce spatele cuv`ntului lui Dumnezeu ]i
lecturilor sfinte797.
#n cuv`nt[rile sale, Sf`ntul Grigorie Teologul ia
atitudine fa\[ de s[rb[torile p[g`ne, @n cinstea zeilor,
795

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXX la Matei, PG 57, col. 370, PSB
23, p. 378, 379; Idem, Omilia IV la I Timotei, PG 62, col. 524, 526, trad.,
p. 40-44.
796
Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, PSB 4, p. 254-258.
797
Origen, Omilia X la Facere, PG 12, col. 215, Trad., p. 333.
294

f[cute spre desf[tarea ochilor ]i @n general a sim\urilor.

Atunci necre]tinii @]i etalau podoabele vestimentare ]i luxul,
afi]`nd o fals[ frumuse\e. Urmau be\ii ]i desfr`uri, @ntr-o
total[ lips[ de cump[tare, @n vreme ce mul\i erau cei
fl[m`nzi. De aceea, Sf`ntul P[rinte @ndeamn[ la adev[rata
desf[tare, cea cre]tin[, duhovniceaasc[798.
#n fine, mai mult dec`t @nainta]ii s[i, Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur atrage aten\ia fa\[ de petrecerile organizate
de p[g`nii din vremea sa, cu excesele care le @nso\eau, cu
p[catele s[v`r]ite de participan\i. Astfel de petreceri nu
puteau aduce dec`t os`nd[ ]i pedeaps[ ]i de aceea cere
cre]tinilor s[ nu le frecventeze. Pe l`ng[ m`ncare exagerat[
]i b[utur[ peste m[sur[, ele @nsemnau desfr`u, depravare.
De obicei, sursele materiale pentru organizarea petrecerilor
p[g`nilor erau necinstite. Toate acestea @n vreme ce mul\i
sufereau lipsurile elementare, neav`nd cele necesare
existen\ei lor. De aceea, Sf`ntul P[rinte @i @ndeamn[ pe
cre]tini s[ nu se mai distreze astfel, ci s[ organizeze
ospe\ele lor deopotriv[ av`nd ca oaspe\i pe cei s[raci. S[
arate bun[cuviin\[, c`nt`nd imnuri ]i psalmi, c`nt[ri
duhovnice]ti ]i spun`nd rug[ciuni799.
Referitor la spectacolele de teatru, Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur critic[ imoralitatea lor, ispitele diavole]ti care le
@nso\eau, av`nd ca rezultat sl[birea r`vnei pentru lucrurile
sfinte. Chiar dac[ tema acelor spectacole era o fic\iune,
totu]i ele produceau mult r[u, fiindc[ spectatorul, plec`nd
de acolo, ducea acas[ @n sufletul lui relele @nv[\ate la teatru.

798

Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, PG 36,

col. 317, trad., p. 23.
799
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XLVIII la Matei, PG 58, col. 493495, PSB 23, p. 561-564; Idem, Omilia XXIV la Romani, PG 60, col.
625, trad., p. 402-403.
295

Cre]tinii au altfel de distrac\ie: plimb[rile, familia, prietenii

adev[ra\i, toate av`nd cur[\ie trupeasc[ ]i sufleteasc[800.
#n ce prive]te dansurile, concluzia sa este clar[:
Unde-i dans, acolo este diavolul801. Iar referitor la obiceiul
locuitorilor Antiohiei de a merge la hipodrom, adesea chiar
@n orele c`nd ar trebuie s[ participe la slujbe, @n Biseric[, se
spune: cine va mai merge la hipodrom, nu va mai fi primit
@n l[ca]ul sf`nt ]i nici nu va mai fi @mp[rt[]it cu Sfintele
Taine802.

800

Idem, Omilia VI la Matei, PG 57, col. 71, 72, PSB 23, p. 87, 88.
Idem, Omilia XLVIII la Matei, PG 58, col. 490, PSB 23, p. 558.
802
Idem, Omilie despre cei ce s-au dus la hipodrom, trad. de Pr. D-tru
Fecioru, @n rev. BOR, an CVI, nr. 1-2/1988, p. 117 ]i urm.
801

296

XIX. Ajutorul lui Dumnezeu ]i lucrarea

Sf`ntului Duh @n noi, condi\ii ale existen\ei vie\ii
cre]tine
Origen vorbe]te adeseori despre permanentul ajutor
pe care @l primim de la Dumnezeu, Care se @ngrije]te de
cele muritoare ]i nimic nu se s[v`r]e]te f[r[ pronia Lui. #n
suflete, aceast[ lucrare const[ @n nimicirea s[la]urilor
@njghebate de demoni acolo, @nl[tur`nd m`ndria, trufia803.
Sf`ntul Vasile cel Mare subliniaz[ ]i el ajutorul pe
care cre]tinul @l prime]te de la Dumnezeu. Se @nt`mpl[ ca ]i
cu un general de o]ti care, atunci c`nd o parte a armatei
sale este cople]it[ de du]mani, este gata s[ o ajute. Tot
astfel, Dumnezeu este ajutorul nostru, este @mpreun[lupt[tor cu oricine lupt[ @mpotriva me]te]ugurilor
diavolului804. Convin]i de for\a ]i de permanen\a ajutorului
dumnezeiesc pe care noi @l putem primi, Sf`ntul P[rinte ne
@ndeamn[ s[ @l cerem de la Dumnezeu @n necazuri ]i @n
@ncerc[ri, iar nu pentru n[dejdi omene]ti trec[toare805.
Ajutorul ]i purtarea de grij[ a lui Dumnezeu fa\[ de
fiecare dintre noi se face at`t @n mod direct, c`t ]i indirect.
Spunem direct, @n sensul c[ Dumnezeu se @ngrije]te de
fiecare om @n parte, iar indirect, prin @ngerul pe care @l
803

Origen, Omilia III la Facere, PG 12, col. 175, Trad., p. 203; Idem,
Omilia XIII la Iosua, PG 12, col. 892, PSB 6, p. 267.
804
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia X la Psalmi, PG 29, col. 420, PSB 17,
p. 301.
805
S[ facem cererile noastre cu lacrimi ]i suspine ]i rug[ciune
st[ruitoare (Idem, Omilia XII la Psalmi, PG 29, col. 469, PSB 17, p.
330).
297

primim ]i care este gata mereu s[ ne vin[ @n ajutor, dac[

desigur nu @l alung[m prin faptele noastre rele806.
Din Sf`nta Scriptur[, Sf`ntul Vasile cel Mare
g[se]te exemple potrivite, spre a ar[ta purtarea de grij[ a
lui Dumnezeu fa\[ de neamul omenesc, ca unul ce este
St[p`nul tuturor. Ne @ndeamn[ s[ primim sfaturile pe care
ni le adreseaz[, cu dragoste fa\[ de noi. Chiar c`nd
Dumnezeu ne pedepse]te, nu face aceasta spre a ne pierde,
ci tocmai ca un p[rinte, ce voie]te @ndreptarea fiilor s[i
neascult[tori, m`niindu-se, f[r[ s[ le fac[ r[u. Din p[cate,
chiar ]i @n momentele cele mai grele, oamenii rareori se
@ntorc spre Dumnezeu807.
#n natur[ g[sim exemple care s[ ne @ndrepte spre o
via\[ cre]tineasc[. Neghina, de pild[, este imaginea celor
care stric[ @nv[\[tura Domnului. Dup[ cum neghina se
amestec[ cu gr`ul, tot astfel se amestec[ oamenii r[i cu cei
simpli, aduc`ndu-le cele v[t[m[toare pentru suflet. Un alt
exemplu este smochinul roditor, care simbolizeaz[ pe
cre]tinul dreptm[ritor. Schimbarea fazelor lunii ne trimite cu
g`ndul la firea noastr[ omeneasc[ ]i la nestatornicia ei.
Pe]tii sunt ]i ei un exemplu, @ngrijindu-se de viitor,
806

Sf`ntul P[rinte exprim[ aceast[ @nv[\[tur[ printr-o sugestiv[

compara\ie, zic`nd: Dup[ cum fumul alung[ albinele..., tot a]a ]i pe
paznicul vie\ii noastre, pe @nger, @l @ndep[rteaz[ p[catul Dac[ ai @n
sufletul t[u fapte vrednice de paz[ @ngereasc[, Dumnezeu a]eaz[
neap[rat l`ng[ tine str[jeri ]i paznici, te @nt[re]te cu paza @ngerilor
(Idem, Omilia VIII la Psalmi, PG 29, col. 364, PSB 17, p. 268).
807
Arhiepiscopul Cezareei Capadociei d[ exemplul secetei crunte ce se
ab[tuse asupra provinciei pe care o p[storea. Oamenii mai mari, @n loc
s[ @]i pl`ng[ p[catele @n biserici, preferau s[ @i trimit[ acolo pe copiii lor,
care nu aveau p[cate. De aceea, adres`ndu-se celor @n v`rst[, zice: Vino
@n biseric[ tu, b[rbat @n puterea v`rstei, tu, care e]ti plin de p[cate! Cazi
tu cu fa\a la p[m`nt! (Idem, Omilia VIII, PG 31, col. 305-312, PSB 17,
p. 422-425).
298

str[b[t`nd noianuri de ape, pentru a depune icrele, @n timp

ce oamenii sunt tr`ndavi. La fel albinele, pe care s[ le
imit[m. R`ndunica, prin h[rnicia cu care @]i face cuibul, este
exemplu pentru omul nevoia]. Turturica este exemplu de
castitate. Vulturul are un echivalent, @n lumea oamenilor, pe
p[rin\ii care @]i leap[d[ pruncii, iar cioara pe cei care @i
@ngrijesc. Coco]ul de]teapt[ la munc[ pe oameni. C`t
despre furnic[, este exemplu de s`rguin\[ ]i @n\elepciune808.
Sf`ntul Vasile cel Mare @nva\[ c[, prin Sf`ntul Duh,
se reface chipul lui Dumnezeu din oameni, dac[ ei se las[
@nflori\i de roua harului. Activitatea, lucrarea Sf`ntului Duh
este continu[ ]i se realizeaz[ @n mod progresiv, ca o @n[l\are
din slav[ @n slav[. Lucr[rile Duhului sunt nenum[rate. El ne
d[ harismele, iertarea p[catelor, leg[tura cu Dumnezeu,
trezirea sufletului nostru la via\a duhovniceasc[. #ntr-un
cuv`nt, Sf`ntul Duh este cel care men\ine ]i @nt[re]te pe
cre]tini, r[sp`ndind darurile Sale @n sufletele lor809.
#n Duhul Sf`nt, creatura se sfin\e]te, c[ci Duhul
Sf`nt sfin\e]te810. Sf`ntul Vasile cel Mare a contribuit mult
la elaborarea pnevmatologiei cre]tine, @n care include
no\iunile de tr[ire @n duh, via\[ duhovniceasc[, putere
spiritual[. C[ci Duhul se afl[ @n fiecare dintre aceia care #l
primesc, ca ]i c`nd nu s-ar @mp[rt[]i dec`t aceluia singur, ]i
808

Idem, Omilia V la Hexaimeron, PG 29, col. 104, 112, PSB 17, p. 124,
128; Idem, Omilia VI la Hexaimeron, PG 29, col. 141, PSB 17, p. 144;
Idem, Omilia VII la Hexaimeron, PG 29, col. 157, PSB 17, p. 152, 153;
Idem, Omilia VIII la Hexaimeron, PG 29, col. 172, 173, 177, 181, 184,
PSB 17, p. 161-167; Idem, Omilia IX la Hexaimeron, PG 29, col. 193,
PSB 17, p. 173, 174.
809
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sensul ecumenic al lucr[rii Sf`ntului Duh
@n teologia Sfin\ilor P[rin\i, @n rev. Ortodoxia, an XVI, nr. 2/1964, p.
224, 231.
810
Sf`ntul Vasile cel Mare, Scrisoarea CLIX c[tre Eupateriu, PG 32, col.
621.
299

cu toate acestea El revars[ peste to\i harul @ntreg, de care

se bucur[ to\i ]i se @mp[rt[]esc dup[ m[sura ]i capacitatea
lor, c[ci pentru posibilit[\ile Duhului nu este m[sur[811.
Unirea Duhului Sf`nt cu sufletul presupune, @nva\[
Sf`ntul P[rinte, @ndep[rtarea patimilor din om, cur[\irea de
vicii, revenirea la frumuse\ea naturii proprii. #n procesul
@ndumnezeirii, Duhul Sf`nt @ndepline]te un rol esen\ial,
sfin\itor, lumin[tor. Toat[ via\a cre]tin[ este condi\ionat[ de
Duhul Sf`nt ]i toate realiz[rile pe calea des[v`r]irii sunt
opera Acestuia. C[ci Duhul Sf`nt este izvorul spiritualit[\ii
cre]tine812.
Sf`ntul Grigorie Teologul vorbe]te ]i el @n
cuv`nt[rile sale despre ajutorul Sf`ntului Duh, despre
roadele Cincizecimii, care adun[ comori statornice @n
sufletele oamenilor. Duhul Sf`nt se afl[ acolo unde voie]te.
#ntreaga lucrare de zidire ]i de @nviere a lumii este opera
Fiului, dar ]i a Duhului Sf`nt, care rena]te duhovnice]te pe
oameni ]i, iubindu-i, smulge din inimile lor duhurile rele,
c`]tig`ndu-i pentru @nv[\[tura lui Hristos813.
Percep\ia aproape general[ a oamenilor este c[
ajutorul lui Dumnezeu trebuie s[ fie legat de dob`ndirea
bunurilor de strict[ necesitate, care le condi\ioneaz[
existen\a trupeasc[. Biserica noastr[, prin glasul Sf`ntului
Ioan Gur[ de Aur, arat[ cu totul alt sens al ajutorului lui
Dumnezeu, de la Care s[ solicit[m ceea ce este cu adev[rat
important, anume ajutorul spiritual ]i iertarea p[catelor.
Av`nd un astfel de sprijin dumnezeiesc, celelalte, care \in de
hran[, sau @mbr[c[minte, de pild[, le vom primi de la sine
prin purtarea Sa de grij[. Omul care alege calea vie\ii
811

Idem, Despre Sf`ntul Duh, cap. IX, PG 32, col. 108.

P.S. Timotei Lugojanul, Spiritualitatea, Op. cit., p. 111-114
813
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`nt la Cincizecime, Cuv`ntul XLI, PG
36, col. 429, 437, 448, trad., p. 100-109.
812

300

cre]tine, cu faptele ei bune ]i mul\imea virtu\ilor, atrage la

sine ajutorul lui Dumnezeu. Este un ajutor care, paradoxal,
nu \ine propriu-zis de voin\a lui Dumnezeu de a ne sprijini,
ci de voin\a noastr[ de a-l solicita ]i primi. C`t de necesar
este un astfel de ajutor vedem din compara\ia @ntre sprijinul
lui Dumnezeu ]i nevoia omului de a respira. Poc[in\a
noastr[ mai ales revars[ asupra fiec[ruia izvorul purureacurg[tor al binefacerilor divine. }i pentru c[ Dumnezeu
socote]te m`ntuirea oamenilor @ntocmai ca pe propria Sa
bog[\ie, El ne-o ofer[ din bel]ug tuturor814.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vede o permanen\[ a
ajutorului lui Dumnezeu @n istoria omenirii. C[ci St[p`nul
tuturor nu a @ncetat niciodat[ s[ ne ajute. Pentru a fi mai
conving[tor, se raporteaz[ la trei perioade de timp.
Porne]te de la un trecut mai @ndep[rtat ascult[torilor s[i,
reamintindu-ne ]i nou[ c[ Dumnezeu a dovedit nem[surata
grij[ fa\[ de om chiar prin felul @n\elept @n care l-a alc[tuit.
Grija aceasta a continuat s[ se arate fa\[ de cre]tini @n cele
mai grele vremuri de prigoan[, pornit[ de necredincio]ii
p[g`ni. #n fine, acest ajutor este o permanen\[ pentru
fiecare dintre noi care, lupt`nd pentru lucrarea virtu\ilor, ne
bucur[m de ajutorul de sus815.
Dumnezeu ne ajut[ din prima clip[, mai exact din
momentul @n care ne hot[r`m s[ facem o fapt[ bun[,
@nlesnindu-ne ]i nel[s`ndu-ne s[ sim\im cumva povara
lucr[rii virtu\ilor. De aici nevoia ca @n toate s[ avem mintea
@ndreptat[ spre El, iar nu spre cele lume]ti. #n ce prive]te
814

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXII la Matei, PG 57, col. 302-308,
PSB 23, p. 283-291.
815
Idem, Omilia XI la Statui, PG 49, col. 123, 124; Idem, Omilia XIV la
Statui, PG 49, col 143, 144; Idem, Omilia LI la Facere, PG 54, col. 456,
PSB 22, p. 183; Idem, Omilia LXI la Facere, PG 54, col. 231, PSB 22, p.
279.
301

raportul dintre str[daniile omului ]i ajutorul divin, Sf`ntul

Ioan Gur[ de Aur sesizeaz[ c[ Dumnezeu a]teapt[ micile
noastre osteneli, spre a ne r[spl[ti816.
Crea\ia lumii, dovada iubirii lui Dumnezeu. A
vorbi despre facerea lumii necesit[, spune Sf`ntul Vasile cel
Mare, o preg[tire deosebit[, @n sensul cur[\irii sufletului
nostru de patimile care @l @ntunec[, @mpreun[ cu dezlipirea
noastr[ de grijile lume]ti. Descrierea crea\iei, @n
binecunoscutele "Omilii la Hexaimeron", @i prilejuie]te
Arhiepiscopului Cezareei Capadociei nu doar o lucrare de
exegez[ biblic[, ci totodat[ o p[trundere @n ad`ncurile
psihologiei umane a credin\ei, ce are @n obiectiv \eluri
morale ]i teologice, cu scopul m`ntuirii ascult[torilor s[i.
Marele Ierarh @i instruie]te pe ascult[tori, dovedind
perseveren\[, grij[ pentru ca ei s[-]i @nsu]easc[ @nv[\[turile
cuprinse @n Sf`nta Scriptur[, ad[ug`nd ]i argumente
ra\ional-]tiin\ifice. Totul este exprimat @ntr-o limb[ curat[,
bogat[ @n idei, ce solicit[ ne@ntrerupt pe ascult[tori. Pentru
Sf`ntul P[rinte, crea\ia se prime]te @ntocmai ca orice adev[r
revelat, adic[ prin credin\[. Ea ne arat[ pe Dumnezeu
creatorul lumii ]i izvorul vie\ii noastre duhovnice]ti, iar nu a
ceea ce este r[u817.
816

Vine iute @n ajutor, @nt[rindu-ne curajul ]i trezindu-ne cugetul (Idem,

Omilia XXVIII la Facere, PG 53, col. 256, PSB 21, p. 355, 356; Idem,
Omilia XL la Facere, PG 53, col. 371, 372, PSB 22, p. 75). Se cere de la
noi o osteneal[ c`t de mic[. Dup[ cum un @mp[rat vrea ca fiul s[ fie ]i
s[ se arate pe c`mpul de b[t[lie, pentru a pune pe seama lui victoria, tot
a]a ]i Dumnezeu @n lupta noastr[ cu diavolul, duce lupta aceasta
pentru noi, p`n[ la victorie (Idem, Omilia XVI la Matei, PG 57, col. 254,
PSB 23, p. 217).
817
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia I la Hexaimeron, PG 29, col. 4,5; Pr.
Drd. Gh. Calciu-Dumitreasa, Crearea lumii, expus[ @n Hexaimeronul
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXVII, nr. 4/1975, p.
634-637; Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Predica, Op. cit., p. 162; Diac. Asist.
302

La r`ndul s[u, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur s-a oprit @n

chip aparte asupra c[r\ii Facerii, pe care a t`lcuit-o. A
comb[tut concep\ia gre]it[ a p[g`nilor ]i a ereticilor, care
negau crearea lumii de c[tre Dumnezeu, spun`nd c[ lumea
este ve]nic[, iar materia este preexistent[. #n toate aceste
@nv[\[turi eronate, atrage aten\ia c[ se simte lucrarea
diavolului, care vrea astfel s[ @n]ele @ntreg neamul nostru
omenesc. Faptul c[, referitor la aceast[ crea\ie, Dumnezeu
nu ne-a l[sat @n ne]tiin\[ deplin[, dovede]te purtarea Sa de
grij[ fa\[ de neamul omenesc. Iar dac[ El nu ne-a
descoperit toate tainele crea\iei, ne-a @ndemnat la modestie,
ar[t`ndu-ne @n acela]i timp @n\elepciunea Sa cea mai presus
de mintea noastr[818.
Grija lui Dumnezeu fa\[ de om. Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur scoate @n eviden\[ miijloacele prin care
Dumnezeu se @ngrije]te de m`ntuirea oamenilor. #n
explicarea Vechiului Testament, el insist[ asupra acestor
aspecte ale @n\elepciunii divine. Dup[ ce protop[rin\ii Adam
]i Eva au c[zut ]i au fost alunga\i din rai, fiind pedepsi\i,
Dumnezeu nu i-a @ndep[rtat cu totul, ci a continuat s[ #]i
arate iubirea Sa de oameni. Tot la fel, Dumnezeu se
@ngrije]te de noi. Chiar ]i c`nd se m`nie, pedeapsa dreapt[
ab[tut[ asupra oamenilor are rolul de a-i ridica, pentru a-i
schimba. C`t despre r[bdarea divin[819, ea are @n vedere
Ioan Caraza, Revela\ia divin[ @n Hexaimeronul Sf`ntului Vasile cel
Mare, @n rev. Ortodoxia., an XXXI, nr. 1/1979, p. 125-128.
818
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XII la statui, PG 49, col. 130, trad.,
p. 26.
819
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur pune ideea de judecat[ @n str`ns[ corelare
cu cea de Dumnezeu, atr[g`nd aten\ia c[ cel ce distruge ideea de
judecat[, distruge totodat[ ]i ideea de Dumnezeu. #ndeamn[, ca un
remediu, la poc[in\[. Impresionant[ este descrierea acelei judec[\i, @n
care cei necredincio]i v[d pe sfin\i veselindu-se, dar nu pot s[ guste din
masa @mp[r[teasc[, nefiind vrednici. Desigur, nu to\i p[c[to]ii vor fi
303

acela]i scop p[rintesc, urm[rind @nl[turarea pricinilor bolii

noastre820.
Plec`nd de la istorisirea vizitei Domnului la Matei, @n
casa c[ruia El intr[, chiar dac[ Matei era vame], Sf`ntul
P[rinte desprinde bogate foloase duhovnice]ti pentru noi,
@nv[\`ndu-ne s[ folosim fiecare prilej ]i orice moment
prielnic pentru m`ntuirea sufletelor semenilor no]tri ]i
pentru m`ntuirea noastr[. Aceasta reprezint[ o datorie a
fiec[ruia, vrednic[ de laud[821.
Oamenii @nal\[ lui Dumnezeu adeseori cererile lor ]i
se a]teapt[ ca El s[ le r[spund[ de @ndat[, oferindu-le
bunurile de care au nevoie, sprijinul pe care @l solicit[. Nu
@n\eleg @ns[ c[ @n\elepciunea divin[ este dincolo de puterea
de pricepre a min\ii noastre. Fiindc[ atunci c`nd noi nu ne
mai ar[t[m a fi lega\i cu totul de lucrurile p[m`nte]ti,
tocmai atunci Dumnezeu se @ngrije]te ]i ni le ofer[ ]i pe

pedepsi\i la fel, ci diferit, dup[ p[catele lor. Pedeapsa va fi mai mare

pentru cei care, @n timpul vie\ii, s-au bucurat de @ndelunga r[bdare a lui
Dumnezeu, Care ne-a amenin\at cu gheena, ca astfel s[ ne fereasc[ de
a c[dea @n ea (Idem, Omilia LXXV la Matei, PG 58, col. 693-694, PSB
23, p. 857-859; Idem, Omilia XXV la Romani, PG 60, col. 634-636, trad.,
p. 417-421; Idem, Omilia II la Coloseni, PG 62, col. 315-316, trad., p.
359-360; Idem, Scrisoarea 125, PG 52, col. 681 ]i urm., trad. de Pr. Dtru Fecioru, @n rev. MO, an XL, nr. 4/1988, p. 55).
820
Idem, Omilia XVIII la Facere, PG 53, col. 151, 152, PSB 21, p. 211,
212; Idem, Omilia XXII la Facere, PG 53, col 190, PSB 21, p. 264; Idem,
Omilia XXX la Facere, PG 53, col. 277, PSB 21, p. 385. A]adar,
@mbin`nd necontenit iertarea cu pedeapsa, Dumnezeu lucreaz[ pentru
men\inerea s[n[t[\ii noastre suflete]ti, adic[ spre folosul nostru, @nc[ ]i
atunci c`nd noi nu ]tim, sau nu @n\elegem aceasta. Este ]i motivul
pentru care trebuie s[-I mul\umim necontenit (Idem, Omilia XLIX la
Facere, PG 54, col. 445, PSB 21, p. 169).
821
Idem, Omilia XXX la Matei, PG 57, col. 361, 364, PSB 23, p. 368,
370.
304

acestea. De aici grija pe care s[ o acord[m celor

duhovnice]ti822.

822

Idem, Omilia XXV la Evrei, PG 63, col. 174, trad., p. 296, 297.
305

XX. Rolul educativ ]i folosul @ncerc[rilor

ab[tute asupra cre]tinilor
#ncerc[rile ab[tute asupra oamenilor sunt prilejuri
din care ei au de @nv[\at, dob`ndind o purtare bun[, ar[t`nd
c[ sunt copii ascult[tori ai Tat[lui ceresc. Ele ne atrag
aten\ia asupra st[rii de nevrednicie @n care ne ducem via\a,
asupra p[catelor numeroase ce ne marchez[ existen\a,
asupra @ndep[rt[rii noastre de Biseric[ ]i a sl[birii iubirii de
semeni. C`nd Dumnezeu abate asupra oamenilor m`nia Sa,
spre a-i trezi din amor\eala inimii lor, face aceasta nu pentru
a-i pierde, ci tocmai pentru a-i chema la poc[in\[. Sf`ntul
Vasile cel Mare ne pune @n fa\[ pilda locuitorilor din Ninive,
sau pilda regelui profet David. #n acest fel, amintirea
p[catelor devine prilej pentru @ndreptarea oamenilor ]i arat[
pe cel care este cu adev[rat un bun cre]tin. #ncerc[rile vie\ii
sunt ca un stadion, unde se vede cel care este un atlet bun.
C[ci dac[ atletul nu s-ar lupta, atunci ce pricini de cunun[
ar mai avea?823.
Necazurile, ispitele, chiar nenorocirile ab[tute
asupra oamenilor sunt dovad[ c[ Dumnezeu ne poart[ de
grij[. Altfel, dac[ nu ar exista frica de pedepse, oamenii ar
deveni tr`ndavi ]i indiferen\i fa\[ de virtute. De aceea,
spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur: S[ nu-I mul\umim lui
Dumnezeu numai pentru binefacerile pe care le ]tim, ci ]i
pentru cele pe care nu le ]tim. Dumnezeu ne face bine nu
numai c`nd voim, ci ne face bine chiar c`nd nu voim Cu
823

Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia VIII, PG 31, col. 308-317, PSB 17, p.
423-428; Idem, Omilia VIII la Psalmi, PG 29, col. 381, PSB 17, p. 279.

306

c`t sunt mai mari ]i mai puternice chinurile ]i @ncerc[rile, cu

at`t sunt mai mari ]i r[spl[\ile824.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur cere cre]tinilor care au
pierdut pe cineva drag lor prin moarte s[ arate mai mult[
credin\[ ]i s[ nu pl`ng[ pe cel r[posat, c[ci pl`nsul nu le
este de nici un folos. Prin mutarea omului din trup, el
ajunge @n apropierea lui Hristos. Iar cei vii, primind
moartea cu demnitate, se vor bucura de r[splata
dumnezeiasc[. Credin\a noastr[ @n @nviere ne opre]te s[
pl`ngem ]i ne con]tientizeaz[ asupra realit[\ii c[ dup[ nu
mult timp, fiecare vom pleca de pe aceast[ lume trec[toare.
O astfel de atitudine realist[ mai degrab[ ar trebui s[ ne
fac[ s[ fim mai aten\i fa\[ de p[catele pe care le
s[v`r]im825.
Dintre aspectele practice, se cere cre]tinilor s[
organizeze @nmorm`ntarea celor r[posa\i cu mai mult[
demnitate ]i @n lini]te, f[r[ bocit, nu slu\indu-ne, nu
smulg`ndu-ne p[rul, nu str`mb`ndu-ne fa\a, ci @n lini]te,
v[rs`nd lacrimi amare @n sufletul nostru. P`n[ la urm[,
cre]tinii nu trebuie s[ fie un exemplu r[u pentru ceilal\i
semeni ai lor826.
Sf`ntul P[rinte insist[ asupra rolului educativ ]i a
folosului @ncerc[rilor ce se abat asupra cre]tinilor, atunci
c`nd ele sunt primite cu demnitate ]i smerenie. Foloasele
sunt @n primul r`nd duhovnice]ti, dac[ mul\umim lui
Dumnezeu pentru toate. #ncerc[rile vin din filantropia Sa ]i
nu @ntrec puterea omului de a rezista @n fa\a lor. C`t despre
824

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre necazuri ]i biruirea triste\ii, trad.

de Pr. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2002, p. 136.
825
Idem, Omilia XXXI la Matei, PG 57, col. 373-376, PSB 23, p. 385-388.
826
Idem, Omilai VI la I Tesaloniceni, PG 62, col. 430, trad., p. 223 ]i
urm.; Idem, Omilia IV la Filipeni, PG 62, col. 203, 204, trad., p. 36-38;
Idem, Omilia IV la Evrei, PG 63, col. 42-45, trad., p. 94-97.
307

roade, ele sunt numeroase, iar omiliile hrisostomice vorbesc

adeseori despre ele. Iat[ c`teva: @nl[turarea patimilor
precum arghirofilia, slava de]art[, trufia, sau m`nia;
s[l[]luirea p[cii @ntre oameni ]i @n sufletul fiec[ruia;
@ncerc[rile venite ne scot din mole]eala @n care p[catele ne
aduc; cea mai mare r[splat[ este chiar dob`ndirea
@mp[r[\iei cerurilor. #ncerc[rile ne smeresc la inim[ ]i @n
fapte. Desigur, Sf`ntul P[rinte are @n vedere r[bdarea
tuturor acestor greut[\i pe nedrept ]i pentru credin\a
noastr[ @n Hristos. Necazurile @nt[resc r[bdarea tuturor827.
#ncerc[rile nu au lipsit nicidecum din via\a Sf`ntului
Ioan Gur[ de Aur. #n ultima parte a vie\ii a r[bdat un exil dur
]i nedrept. Din bogata sa coresponden\[ \inut[ cu cei pe
care @i l[sase @n Constantinopol, vedem c[ Sf`ntul P[rinte
nu ]i-a pierdut niciodat[ n[dejdea, g`ndindu-se mereu la
r[splata de care se va @nvrednici de la Hristos ]i primind
totul cu b[rb[\ie828.
Necazurile ab[tute asupra oamenilor sunt dovada
purt[rii de grij[ pe care Dumnezeu o are fa\[ de noi, ca ]i
binefacerile cu care ne binecuv`nteaz[. Frica de pedeaps[
pe care o ar[t[m ne @ndeamn[ la virtute. De aceea, trebuie
s[ #i mul\umim lui Dumnezeu nu doar pentru binele primit,
ci ]i pentru @ncerc[rile la care suntem supu]i, dovada
purt[rii Sale de grij[ pentru @ntreg neamul omenesc. Unii
oameni sunt @ncerca\i prin boli, al\ii prin s[r[cie, unii prin
nedrept[\i, iar al\ii prin pierderea celor dragi. Dar cu c`t
@ncerc[rile sunt mai mari, cu at`t va fi r[splata mai mare.
827

Idem, Omilia XXXVIII la Facere, PG 53, col. 359, PSB 22, p. 60; Idem,
Omilia XXIII la II Corinteni, PG 61, col. 561, trad., p. 280; Idem, Omilia
XXVI la II Corinteni, PG 61, col. 579, 580, trad., p. 309; Idem, Omilia XV
la Matei, PG 57, col. 228-230, PSB 23, p. 180-184.
828
Idem, Scrisoarea I c[tre Olimpiada, PG 52, col. 549, trad. de Pr. Dtru Fecioru, @n rev. MO, an XXXIX, nr. 3/1987, p. 52.
308

Dac[ noi nu @n\elegem de la @nceput rostul ]i modul cum

lucreaz[ Dumnezeu, nu trebuie s[ ne ar[t[m revolta fa\[ de
hot[r`rile Sale, ce @ntrec puterea min\ii omene]ti829.
#n fa\a @ncerc[rilor, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @i
@ndeamn[ pe cre]tini la curaj, @ndelung[ - r[bdare, t[rie a
voin\ei lor, r`vn[, av`nd @n Sfin\ii Apostoli un exemplu
vrednic de urmat830. C`nd el rostea frumoasele sale omilii,
vremea persecu\iilor s`ngeroase @mpotriva cre]tinilor erau
apuse. Cre]tinii @ncetaser[ s[ fie persecuta\i ]i pedepsi\i
pentru credin\a lor @n Hristos. Dar Sf`ntul P[rinte se
str[duie]te s[ trezeasc[ @n con]tiin\a ascult[torilor
convingerea c[ vremea muceniciei nu a @ncetat ]i timpul
pentru m[rturisirea lui Hristos prin fapte nu a lipsit, a]a cum
pururea st[ @naintea ochilor no]tri posibilitatea c`]tig[rii
cununilor muceniciei. A suferi martiriul cre]tin nu @nseamn[
doar moartea violent[, pe cruce de pild[, sau r[pus de din\ii
fiarelor din amfiteatrele romane. Dac[ privim limitat
lucrurile, @nseamn[ c[ dreptul Iov nici nu poate fi socotit un
mucenic. }i totu]i, @n egal[ m[sur[, mucenic este oricine
@mpline]te poruncile lui Hristos ]i transpune @n propria via\[
@nv[\[tura M`ntuitorului. A]a a fost Iov, care a ]tiut s[
dispre\uiasc[ averile pierdute ]i s[ @nving[ prin credin\[
neclintit[ @n Dumnezeu durerea pricinuit[ de pierderea
odraselelor sale. Iat[ un alt fel de mucenicie. De aceea,
spunem c[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur r[m`ne la fel de actual
]i pentru noi, cei de ast[zi. C[ci ast[zi cre]tinul nu mai
829

Idem, Despre necazuri ]i biruirea triste\ii, I, PG 47, col. 423 ]i urm.,

trad., p. 121-151.
830
Idem, Omilia L la Matei, PG 58, col. 505, PSB 23, p. 578; Idem,
Omilia III la Romani, PG 60, col. 415, trad., p. 44; Idem, Omilia XII la
Romani, PG 60, col. 506, trad., p. 197; Idem, Omilia XXXIII la I
Corinteni, PG 61, col. 275, 277, trad., p. 449; Idem, Omilia XXII la
Evrei, PG 63, col. 160, trad., p. 273.
309

trebuie s[ moar[ pentru numele lui Hristos, dar este chemat

s[ dovedeasc[ prin propria via\[ c[ este ucenic al
Domnului, atunci c`nd @ncerc[rile se abat nemilos asupra
sa, direct sau indirect831.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nu vrea s[ consoleze, ci
vrea s[ @nt[reasc[ @n credin\[ pe cei asupra c[rora se
ab[tuser[ pierderi grele, subliniind realitatea purt[rii de grij[
ne@ncetat[ a lui Dumnezeu fa\[ de noi oamenii, o purtare de
grij[ pe care mintea noastr[, at`t de limitat[, nu o poate
@n\elege dup[ adev[rata ei valoare ]i importan\[. Astfel,
@ntre ascult[torii Marelui Ierarh erau oameni care @]i
pierduser[ averile. #n fa\a lor este a]ezat ca model dreptul
Iov. }i, asemenea lui, cei care au suferit o astfel de pagub[,
s[ zic[: Binecuv`ntat fie Dumnezeu! Atunci ace]tia vor fi
c`]tigat @nc[ ]i mai mult dec`t au pierdut. Aceast[ fals[
ran[ a pierderii averilor este ]ansa c`]tig[rii unei alte
mucenicii. C`t de mare este folosul celui care, nefiind ata]at
de bunurile materiale, poate s[ treac[ plin de senin[tate
peste aceasta, rezult[ din compara\ia pe care Sf`ntul
P[rinte o face, zic`nd: Nu at`ta va c`]tiga cel ce @]i
cheltuie]te averile cu cei s[raci, cel ce cerceteaz[ ]i caut[
pe cei s[raci, cel ce @mpr[]tie ceea ce are celor fl[m`nzi, pe
c`t vei c`]tiga tu prin aceast[ vorb[.
O @ncercare @nc[ ]i mai impresionant[ se abate
asupra celor care pierd, p[rin\i fiind, pe unul dintre copiiii
lor, @ntocmai lui Iov, care este din nou un model, fiindc[ a
mul\umit @n toate filantropului Dumnezeu. La r`ndul s[u,
Avraam, patriarhul Vechiului Testament, atunci c`nd
Domnul i-a cerut, nu a ezitat s[ aduc[ el @nsu]i ca jertf[ lui
Dumnezeu pe unicul s[u fiu, Isaac. Sf`ntul P[rinte, chiar
dac[ a fost monah, cu p[trunderea sa sufleteasc[ de
831

Idem, Omilia I la II Corinteni, PG 61, col. 389, trad., p. 13.

310

p[rinte spiritual, cu harul divin ce @i lumina mintea, atunci

c`nd rostea acele cuv`nt[ri a]a de folositoare ]i pentru cei
de ast[zi, @n\elege fr[m`nt[rile, zbuciumul prin care trecea
Avraam ]i @ndeamn[ ]i pe cei peste care s-au ab[tut
suferin\ele pierderii celor dragi, a copiilor lor. Finul psiholog
cre]tin spune despre un astfel de om: Trebuie s[ aib[
cineva un suflet tare ca diamantul, ca s[ vad[ pe unicul s[u
fiu, @ntins pe patul de moarte ]i @nc[ s[ sufere cu lini]te cele
petrecute. Unul ca acesta, lini]tind valurile naturii, ar putea
s[ zic[ precum Iov, f[r[ s[ verse lacrimi: Domnul a dat,
Domnul a luat! ]i s[ stea @mpreun[ cu @nsu]i Avraam. Un
astfel de mod de a g`ndi poate avea @n spate doar o
credin\[ puternic[ @n @nviere, cu convingerea c[ cel mutat
de la noi s-a dus @ntr-o \ar[ mai bun[, @ntr-un loc mai
sigur. P[rintele unui copil r[m`ne p[rinte al aceluia at`t
aici, c`t ]i @n ceruri. G`ndind astfel, cre]tinii vor primi de la
Dumnezeu ca ajutor m`ng`ierea Lui, eliberarea de orice
m`hnire ]i vrednicia dob`ndirii bunurilor viitoare832.
Recuno]tin\a cre]tinului fa\[ de Dumnezeu.
Nu @ntotdeauna cursul vie\ii omene]ti pricinuie]te motive
pentru a ne bucura. Nu totdeauna realiz[rile ne dau motive
de bucurie, judec`nd dup[ regulile omene]ti ]i cu puterea
noastr[ de @n\elegere. }i totu]i, omul se cuvine s[
mul\umeasc[ ne@ncetat lui Dumnezeu ]i s[ se roage
ne@ncetat. Am primit porunca de la St[p`nul nostru, al
tuturor, s[ mul\umim pentru toate, @nc[ ]i @n cele mai grele
@mprejur[ri, av`nd @n g`nd n[dejdea sufletului cre]tin
r`vnitor833. Desigur, momentul cel mai potrivit pentru
cre]tinul care aduce laud[ ]i mul\umire lui Dumnezeu este
atunci c`nd prime]te ajutorul Lui. Iar Sf`ntul Vasile cel
832

Idem, Omilia I la II Corinteni, PG 61, col. 390, 391, trad., p. 14-16.

Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia IV. Despre mul\umire, PG 31, col.
220-224, PSB 17, p. 376-379.

833

311

Mare mul\ume]te Domnului pentru darul cuv`ntului, prin

care #l sluje]te pe El ]i pe credincio]i, cu bucatele
duhovnice]ti834.
Recuno]tin\a cre]tinului, spune ]i Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur, pentru binele primit de la Dumnezeu trebuie
s[ fie o coordonat[ definitorie a vie\ii lui. Aceast[
recuno]tin\[ adus[ pentru c[ Dumnezeu ne @mpline]te
nevoile cotidiene nu #i este Acestuia de folos, ci chiar nou[,
apropiindu-ne mai mult de El, @nt[rindu-ne @n r`vna noastr[,
spre a-I @mplini poruncile pe mai departe. Mul\umirea fa\[
de Dumnezeu trebuie s[ fie pe buzele cre]tinului mereu, dar
mai ales la Sf`nta Liturghie835.
Recuno]tin\a noastr[ fa\[ de Dumnezeu nu \ine de
un timp anume, ci suntem @ndemna\i s[-I aducem laud[ @n
toate @mprejur[rile. Desigur, sl[biciunile noastre trupe]ti, de
pild[ bolile, ne trimit de @ndat[ cu g`ndul la Dumnezeu, iar
traiul bun ne face s[ uit[m de El. De aceea, sesizeaz[
Sf`ntul P[rinte: A mul\umi lui Dumnezeu c`nd v`ntul este
prielnic pe mare nu e ceva de mirare. #ns[ a-I mul\umi c`nd
este furtun[ ]i corabia este @n primejdie a se scufunda,
atunci este prob[ de recuno]tin\[. Iar Dumnezeu nu las[
nerecompensat[ o astfel de atitudine, ci @l ajut[ pe cre]tin
s[ prop[]easc[ pe calea virtu\ii836.
834

Idem, Omilia VI la Hexaimeron, PG 29, col. 144, 145, PSB 17, p.

144-146.
835
Mai mult, spune Sf`ntul P[rinte, omul smerit mul\ume]te lui
Dumnezeu nu numai pentru binefacerile primite, ci chiar ]i pentru
aparentele necazuri ]i nenorociri venite asupra lui (Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur, Omilia XXV la Matei, PG 57, col. 331, 332, PSB 23, p. 324-326;
Idem, Omilia IX la Facere, PG 53, col. 80, PSB 21, p. 112).
836
Idem, Omilia XXV la Matei, PG 57, col. 329, PSB 23, p. 322; Idem,
Omilia XV la Facere, PG 53, col. 124, PSB 21, p. 174; Idem, Omilia LII
la Facere, PG 54, col. 460, PSB 22, p. 188; Idem, Omilia II la Romani,
PG 60, col. 401, trad., p. 20.
312

#ncerc[rile grele ale vie\ii nu trebuie s[-l @ndep[rteze

pe om de Dumnezeu, ele fiind cel mai potrivit moment
pentru a-I mul\umi St[p`nului tuturor. C`nd omul este
fericit ]i are de toate, nu-i este greu s[ mul\umeasc[ lui
Dumnezeu. C`nd @ns[ greut[\ile @l cople]esc ]i totu]i
cre]tinul continu[ s[-i mul\umeasc[ Domnului cu credin\[,
atunci el este vrednic de laud[, c[ci a f[cut pe diavolul de
ru]ine837. Din toate aceste evenimente, pe care via\a le
a]eaz[ @naintea noastr[, putem trage @nv[\[minte
folositoare nou[838.

837

Idem, Omilia VIII la Coloseni, PG 62, col. 357, trad., p. 99; Idem,
Omilia XX la Evrei, PG 63, col. 147, trad., p. 147. Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur d[ dou[ exemple de nenorociri ab[tute asupra ascult[torilor s[i:
pierderea unui copil la v`rst[ fraged[ ]i pierderea unor sume mari de
bani. #n cel dint`i caz, p[rin\ii sunt asem[na\i cu mucenicii. Pe un astfel
de p[rinte @l @ncurajeaz[, zic`ndu-i: Mul\ume]te lui Dumnezeu.. ]i prin
aceasta nu vei fi mai prejos dec`t Avraam. C`t despre cel de al doilea
caz, paguba pricinuit[ se poate transforma @n c`]tig spiritual (Idem,
Omilia III la I Tesaloniceni, PG 62, col. 412-416, trad., p. 193-197).
838
Idem, Omilia XI la I Tesaloniceni, PG 62, col. 466, trad., p. 282.
313

XXI. |elul vie\ii cre]tine. Des[v`r]irea

Celor care se ar[tau pesimi]ti @n privin\a capacit[\ii
lor de a c`]tiga propria m`ntuire, Origen le reaminte]te c[
mai bine este celui ce caut[ via\a des[v`r]it[ s[ moar[ pe
cale, dec`t s[ nu plece @n c[utarea des[v`r]irii839.
T`lcuind cartea Facerii, marele scriitor alexandrin
explic[ @n ce const[ respectarea poruncii t[ierii @mprejur,
dat[ evreilor. Net[iat @mprejur este cel ce nu a @ncetat s[
cleveteasc[, vorbind de r[u pe cei buni, acuz`nd pe cei
apropia\i, @mpr[]tiind calomnii, spun`nd minciuni, cel care
proclam[ pe cele de]arte, nepotrivite, lume]ti, neru]inate,
indecente, nedrepte, dezm[\ate, blasfemiatoare ]i celelalte,
care sunt nedemne de un cre]tin. Din contr[, t[iat @mprejur
este cel care @]i tempereaz[ limba. Net[ia\i @mprejur sunt ]i
ereticii. Pe c`nd cel care roste]te totdeauna cuv`ntul lui
Dumnezeu ]i expune doctrina s[n[toas[ este t[iat
@mprejur840.
Este net[iat @mprejur cel care arde de dorin\e
obscene ]i de pofte ur`te, care p[streaz[ @n minte g`nduri
eretice ]i blasfemii. Cine @ns[ p[streaz[ credin\a curat[ @n
cur[\ia con]tiin\ei, acesta este t[iat @mprejur la inim[
Dup[ cum este necesar s[ fim circumci]i la urechi, buze,
inim[, astfel ]i m`inile noastre, ]i picioarele noastre, ]i
vederea, ]i mirosul, ]i sim\ul pip[itului au nevoie de t[iere
@mprejur. C[ci pentru ca omul lui Dumnezeu s[ fie

839
840

Origen, Omilia V la Ie]ire, PG 12, col. 330, Trad., p. 169.

Idem, Omilia III la Facere, PG 12, col. 180, Trad., p. 217.

314

des[v`r]it @n toate, toate m[dularele trebuie t[iate

@mprejur841.
#n lucrarea sa de catehizare, Sf`ntul Chiril al
Ierusalimului s-a adresat mai ales oamenilor maturi ]i,
av`nd @n vedere capacitatea lor de @n\elegere, le-a expus
adev[rurile fundamentale ale credin\ei cre]tine. S-a adresat
omului, @n\eles @n @ntregul lui, trup ]i suflet, c[ut`nd s[
ajung[ la sufletul lui, @nt[rindu-]i cele spuse cu cuv`ntul
Sfintei Scripturi ]i cu pilda vie\ii lui, tr[it[ @n sfin\enie. #nc[
din prima catehez[ baptismal[, ar[t[ scopul lucr[rii sale:
zidirea unei inimi noi, cu credin\a sincer[ ]i statornic[,
pentru ca ascult[torii s[i s[ poat[ deveni cu adev[rat
cre]tini ]i membri ai Bisericii. A @n\eles c[, dincolo de
@nv[\[tura adresat[ min\ii, cre]tinismul se caracterizeaz[
prin dorin\a omului de a tr[i @n Dumnezeu. Catehumenii
erau @ndemna\i s[ @]i cerceteze con]tiin\a, s[ se elibereze de
patimi, iar pe altarul sufletului s[ aprind[ iubirea lui
Dumnezeu, @nl[tur`nd deopotriv[ grijile lume]ti, rug`ndu-se
]i nel[s`ndu-se supu]i patimilor p[m`nte]ti.
#ntreaga oper[ a Sf`ntului Chiril al Ierusalimului
este o fericit[ @mbinare de elemente morale, dogmatice ]i
duhovnice]ti. Pentru ca lumina duhovniceasc[ s[
str[luceasc[ @n inima omului, Sf`ntul P[rinte a @n\eles c[
este nevoie de cur[\enia lui sufleteasc[ ]i de f[ptuirea
841

m`inile de la r[piri, de la furturi, de la ucideri, trebuind deschise doar

spre faptele lui Dumnezeu. Trebuie circumcise picioarele, ca s[ nu fie
grabnice spre v[rsare de s`nge, ci s[ umble doar pentru a @mplini
poruncile lui Dumnezeu. S[ fie t[iat @mprejur ]i ochiul, ca s[ nu doreasc[
cele str[ine Despre cel al c[rui Dumnezeu este p`ntecul, vom spune
c[ are gustul net[iat @mprejur Fiecare dintre m[dulare trebuie numite
circumcise, dac[ se consacr[ @ndeplinirii poruncilor lui Dumnezeu. Dac[
@ns[ trec dincolo de legile prescrise lor prin voin\a divin[, trebuie s[ fie
socotite net[iate @mprejur (Idem, Omilia III la Facere, PG 12, col. 181,
182, Trad., p. 219, 221).
315

ne@ncetat[ a binelui. |inta tuturor str[daniilor sale este

des[v`r]irea omului, un ideal ce combin[ str[daniile
cre]tinului cu conlucrarea puterii divine. Via\a M`ntuitorului
este un exemplu, un model, iar etapele ei marcheaz[ via\a
fiec[rui cre]tin, n[scut sub p[cat, cur[\it de p[cat prin
botez, des[v`r]it prin comuniunea cu M`ntuitorul ]i prin
harul Sf`ntului Duh, p`n[ la ridicarea lui @n @mp[r[\ia lui
Dumnezeu. A]adar, drumul M`ntuitorului Hristos este
drumul de formare ]i de maturizare spiritual[ a cre]tinului,
drumul crucii842.
Trebuie s[ vedem @n Sf`ntul Chiril al Ierusalimului
nu doar dorin\a de a ne @nv[\a adev[rurile m`ntuitoare ale
credin\ei, ci @n egal[ m[sur[ pe p[storul de suflete, care
vrea s[ @ndrepte via\a practic[ ]i obiceiurile ascult[torilor
s[i. #nceputul lucr[rii de ridicare a omului este f[cut de
Dumnezeu #nsu]i, Care vrea ca to\i s[ ne putem bucura de
r[splata vie\ii ve]nice. #ns[ lucrarea Sa trebuie neap[rat s[
fie continuat[ de str[daniile noastre, @ntre care se num[r[
cele obi]nuite, precum @ndep[rtarea de bunurile trec[toare
p[m`nte]ti, sau p[zirea poruncilor, slujirea lui Dumnezeu ]i
@ndep[rtarea de cele rele. Sf`ntul P[rinte cerea
catehumenilor s[i str[danie ne@ntrerupt[, credin\[ sincer[,
inten\ii curate, lucrarea virtu\ilor ]i peniten\[. Le vorbea
aleg`nd cele mai potrivite mijloace, ca unul ce era un
psiholog @nn[scut. A]eza @n centrul propov[duirii sale
Biserica ]i pe Hristos843.

842

Arhim. Grigore B[bu], Opera catehetic[ a Sf`ntului Chiril al

Ierusalimului ]i actualitatea ei, @n rev. Ortodoxia, an XXXVIII, nr.
3/1986, p. 142, 144.
843
Drd. Alex. Marcel Sab[u, Importan\a actual[ a Catehezelor
Sf`ntului Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului, @n rev. ST, seria a II-a, an
XXXVI, nr. 1-2/1984, p. 120-123.
316

Sf`ntul Vasile cel Mare aseam[n[ via\a noastr[

cu p`nza \esut[ de un p[ianjen, a]a de u]or de destr[mat.
Imaginea vie\ii p[m`nte]ti este ca un vis. De aceea, suntem
@ndemna\i la lupta trec[toare de aici, pentru a dob`ndi
r[splata ve]nic[844. Via\a este scurt[ ]i bucuria ei la fel. #n
ce prive]te c[ile m`ntuirii, Sf`ntul P[rinte vorbe]te despre
dou[ c[i, pe care cre]tinul le poate urma, potrivnice una
celeilalte. Una este larg[ ]i @nc[p[toare, cealalt[ este
str`mt[ ]i @ngust[. Sunt dou[ ]i c[l[uzele ]i fiecare caut[ s[
atrag[ pe oameni spre ele. Calea cea neted[ ]i @nclinat[ are
o c[l[uz[ viclean[, un demon r[u, care prin pl[ceri, atrage
spre pierzare pe cei care @l urmeaz[. Calea cea anevoioas[
]i cu urcu] are c[l[uz[ un @nger bun, care prin ostenelile
virtu\ii, duce pe cei care @l urmeaz[ spre un sf`r]it fericit845.
T`lcuind Psalmul 43, Sf`ntul Vasile cel Mare
vorbe]te despre scopul vie\ii omene]ti. Dup[ unii filosofi,
acest scop ar fi ]tiin\a, dup[ al\ii, lucrarea practic[, sau
chiar pl[cerea. Pentru cre]tini, acest scop este definit cu
mult[ claritate: este fericita vie\uire @n veacul ce va s[ fie,
lucru realizabil urm`nd voia lui Dumnezeu846.
844

Via\a oamenilor este o mare nelini]tit[, o atmosfer[ schimb[toare,

un vis nestatornic Ia seama la viforul de pe mare, manevreaz[-\i cu
dib[cie barca ta, uit[-te cum plute]ti (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilie
pentru m`ng`ierea unui bolnav, PG 31, col. 1713-1717, trad. de Pr.
Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. MO, nr. 2/1991, p. 71-73).
845
Idem, Omilia I la Psalmi, PG 29, col. 221, PSB 17, p. 190. Sf`ntul
Vasile cel Mare vorbe]te despre treptele de pe drumul m`ntuirii,
asem[n`ndu-le cu cele ale sc[rii lui Iacov. Prima treapt[ const[ @n
@ndep[rtarea de r[u (Idem, Omilia I la Psalmi, PG 29, col. 217, 220,
PSB 17, p. 187). Str[dania Sf`ntului Vasile cel Mare urm[re]te s[
dezvolte facult[\ile suflete]ti ale p[stori\ilor s[i, @nnobil`nd omul lor
l[untric, f[c`ndu-i vrednici s[ dob`ndeasc[ r[splata vie\ii ve]nice (Pr.
Prof. Teodor Bodogae, Actualitatea mesajului Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n
rev. MB, an XXV, nr. 1-3/1975, p. 39).
846
Idem, Omilia XI la Psalmi, PG 29, col. 432, PSB 17, p. 309.
317

Des[v`r]irea cre]tinului este starea omului

des[v`r]it @n tot felul de virtu\i, care fierbe cu duhul, care
dore]te cu @nfocare s[ s[v`r]easc[ fapte de evlavie. Un
astfel de om lupt[ pentru c`]tigarea @mp[r[\iei cerurilor847.
Regulile de vie\uire cre]tin[ pe care Sf`ntul Vasile
cel Mare le-a l[sat sunt la fel de actuale ]i @n zilele noastre,
mai mult, sunt valabile pentru toate categoriile de oameni,
cre]tini. Cu to\ii au datoria s[ progreseze duhovnice]te,
urm`nd pilda M`ntuitorului ]i a ucenicilor S[i, cu ajutorul
harului divin ]i a neostenitelor eforturi personale. #n via\a sa
spiritual[, cre]tinul urm[re]te des[v`r]irea personalit[\ii lui,
@n pespectiva eshatologic[, pentru dob`ndirea @mp[r[\iei
cerurilor. Sau, cum spunea Sf`ntul P[rinte: Scopul vie\ii
noastre este tr[irea cea fericit[, @n veacul ce va s[ vin[848.
#ntr-o alt[ lucrare, Sf`ntul Vasile cel Mare, referinduse la specificul cre]tinismului, @l define]te ca fiind credin\a
care lucreaz[ prin dragoste ]i toate celelalte virtu\i,
@mplinind cele pl[cute lui Dumnezeu. Specificul vie\ii
cre]tine este ]i hristocentrismul ei, c[ci tot ceea ce g`ndim,
spunem, sau lucr[m trebuie pus @n leg[tur[ cu Hristos, @nc`t
sufletul nostru s[ ajung[ s[ reproduc[ chipul Lui849.

847

Idem, Omilia XII, PG 31, col. 413, PSB 17, p. 482. Adev[ratul cre]tin
socote]te aceast[ via\[ drept o ne@ncetat[ lupt[ duhovniceasc[ ]i un
exerci\iu de @mplinire a poruncilor lui Dumnezeu (#.P.S. Nestor
Vornicescu, Aspecte ale des[v`r]irii cre]tine @n via\a ]i opera
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXX, nr. 4/1978, p.
617).
848
Idem, Omilie la Psalmul 48, PG 29, col. 432; Arhidiac. Prof. Ioan
Z[grean, Probleme morale, Op. cit., p. 231, 232; P.S. Timotei
Lugojanul, Spiritualitatea, Op. cit., p. 125, 126.
849
Idem, Epistola 159, PSB 12, p. 346; R.P. Dom. Jean Gribomont,
Concep\ia Sf`ntului Vasile cel Mare despre idealul cre]tin ]i asceza
evanghelic[, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 80.
318

Vorbind despre fericire, ca \el al vie\ii cre]tine,

Sf`ntul Grigorie de Nyssa @n\elege prin aceasta dorin\a
dup[ cele @nalte, dumnezeie]ti, singurul \el cu adev[rat
vrednic de a fi dorit. Fericirea @nseamn[ via\a curat[, binele
nespus, frumuse\ea nedescris[, bl`nde\ea senin[, lumina
adev[rat[, veselia ne@ntrerupt[, bucuria ve]nic[. #nseamn[
s[ avem pe Dumnezeu @n noi @n]ine, particip`nd la fericirea
adev[rat[. Fericirile pe care le afl[m @n Sfintele Evanghelii
sunt ca un ]ir de trepte ce duc spre des[v`r]ire, precum
scara lui Iacov din Vechiul Testament, leg`nd p[m`ntul de
cer, trepte fiind virtu\ile, prin urcarea c[rora cre]tinul se
apropie de izvorul adev[ratei fericiri, Dumnezeu850.
Des[v`r]irea cre]tin[, spre care ne @ndeamn[
Sf`ntul P[rinte @n @ntreaga sa oper[, este, pe cea mai @nalt[
treapt[ a ei, sfin\enie. La sfin\enie, cre]tinul poate ajunge
lucr`nd ne@ntrerupt virtu\ile, biruind r[ul, ar[t`nd t[rie ]i
statornicie @n bine ]i @n lucrarea faptelor bune. Toate aceste
virtu\i au darul de a @mpodobi sufletul adev[ratului cre]tin,
prin @ncordarea puterilor suflete]ti @mpotriva ispitelor.
Cre]tinul este ca un atlet, care trebuie s[ depun[ efort
pentru a c`]tiga des[v`r]irea851.
#ntre virtu\ile despre care Sf`ntul Grigorie de Nyssa
aminte]te @n Comentariul la Fericiri, dreptatea este cea care
cuprinde @ntr-@nsa tot binele. Milostenia, dovada iubirii
maxime, este participarea inimii pline de iubire fa\[ de cei

850

Sf`ntul Grigorie de Nyssa, Omilia I la Fericiri, PG 44, col. 1196,

1197; Idem, Omilia II la Fericiri, PG 44, col. 1216; Idem, Omilia VI la
Fericiri, PG 44, col. 1269; Pr. Drd. Mircea Ni]coveanu, Doctrina
Sf`ntului Grigorie de Nyssa, @n comentariul s[u la Fericiri, @n rev. GB,
an XXVI, nr. 5-6/1967, p. 499, 504.
851
Pr. Drd. Mircea Ni]coveanu, Doctrina, Op. cit., p. 504.
319

@ntrista\i852. C`t despre lucrarea binelui, acesta @l face pe om

s[ se asemene celui care tr[ie]te @n lumin[, pe c`nd
lucr[torul r[ului se afl[ @n @ntuneric.
Sf`ntul P[rinte @ndeamn[ pe ascult[torii s[i s[ lupte
@mpotriva p[catelor, enumer`nd @ntre altele: m`ndria, frica,
la]itatea, arogan\a, l[comia, invidia, ura, ne@ncrederea,
asprimea, lingu]elile, sau r[zbunarea. Pentru toate acestea,
vom primi pedeapsa iadului ]i @ntunericul ve]nic. Se
aseam[n[ pe sine cu un plugar, care scoate din inimile
ascult[torilor r[d[cinile rele ale p[catelor, cur[\ind c[mara
sufletelor lor prin str[danie continu[, spre a str[luci @ntr@nsele frumuse\ea chipului dumnezeiesc853.
C`t despre pace, face apel ne@ncetat la @n\elegere,
c[ci via\a fericit[ se sprijin[ pe pace. Ea este primul dintre
bunuri, @nceputul bucuriilor, iar darul celui ce o lucreaz[ este
acela c[ el devine fiu al lui Dumnezeu. }i Sf`ntul P[rinte a
fost un f[c[tor de pace, nu doar la scara mare a Bisericii, ci
]i pentru fiecare dintre p[stori\ii s[i, str[duindu-se, ca un
p[stor de suflete, s[ potoleasc[ lupta dintre trup ]i suflet,
r[zboiul intern al firii, aduc`nd armonia spiritual[854.
Oamenii sunt, din p[cate, foarte preocupa\i de
dob`ndirea celor lume]ti, dar @nd[r[tnici @n eforturile lor
pentru a c`]tiga pe cele dumnezeie]ti ]i ve]nice. Sunt
asem[na\i de Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur cu puii de
r`ndunic[, slabi, ce vor s[ r[m`n[ @n cuib ]i nu vor s[
@nve\e s[ zboare, c`nd au crescut ]i vara a trecut, venind
iarna. Dezmierd[rile din aceast[ via\[ ne vor lipsi de

852

Sf`ntul Grigorie de Nyssa, Omilia IV la Fericiri, PG 44, col. 1244;

Idem, Omilia V la Fericiri, PG 44, col. 1252.
853
Idem, Omilia III la Fericiri, PG 44, col. 1228; Pr. Dr. Mircea
Ni]coveanu, Doctrina, Op. cit., p. 505-507.
854
Pr. Dr. Mircea Ni]coveanu, Doctrina, Op. cit., p. 508, 509.
320

cununile ve]nice855. Privind mormintele ]i amintindu-ne

despre cei care se afl[ @ntr-@nsele, @n\elegem ]i mai bine c`t
de vremelnice sunt toate cele lume]ti. Ele au r[mas umbr[
]i cuvinte. Lu[m @ns[ cu noi toate p[catele s[v`r]ite, care
ne fac s[ pierdem fericirea sufletului nostru856. Dumnezeu
ne-a dat trupul ca s[-l ridic[m la cer ]i nu ca prin trup s[
tragem ]i sufletul spre p[m`nt ]i spre cele p[m`nte]ti. De
aceea, s[ ne @ndep[rt[m de lucrurile ]i de preocup[rile
lume]ti, s[ iubim ceea ce este duhovnicesc857.
Des[v`r]irea cre]tinului trebuie raportat[ la
des[v`r]irea lui Dumnezeu, care este idealul ]i spre care
firesc trebuie s[ tindem. Din momentul crea\iei, omul poart[
@n sine chipul lui Dumnezeu ]i trebuie s[ tind[ spre
asem[narea cu Acesta, adic[ spre des[v`r]ire. Chipul lui
Dumnezeu este @ntip[rit @n fiin\a noastr[, pe c`nd
asem[narea este \inta, idealul, la care putem ajunge prin
str[danie, prin lupta de a dob`ndi virtu\ile. Cuv`ntul
asem[nare arat[ efortul pe care trebuie s[-l fac[ omul spre
a deveni, pe c`t posibil, asemenea cu Dumnezeu, prin
bun[tate ]i prin toate virtu\ile. Omul este chemat deci s[
ajung[ la asem[narea cu Dumnezeu printr-o lupt[
necontenit[ de perfec\ionare moral[. #ntruparea, Jertfa,
#nvierea Fiului lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus
Hristos repun @n fa\a omului chemarea de la @nceput, idealul

855

De aceea, s[ nu c[ut[m plata aici, ca nu cumva s[ devenim s[raci ]i

lipsi\i (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XLIII la I Corinteni, PG 61, col.
372, trad., p. 607; Idem, Omilia II la Coloseni, PG 62, col. 314, trad., p.
26, 27).
856
Idem, Omilia LXXVI la Matei, PG 58, col. 701, PSB 23, p. 870.
857
Idem, Omilia XLIX la Matei, PG 58, col. 500, PSB 23, p. 572.
321

asem[n[rii cu Dumnezeu, care constituie culmea cea mai

@nalt[ a virtu\ii858.
A fi asemenea lui Dumnezeu @nseamn[ a fi
des[v`r]it, prin iubire nem[rginit[, dumnezeiasc[. Aceast[
des[v`r]ire s-a descoperit neamului omenesc prin Hristos,
@n Persoana C[ruia avem prezen\a concret[ a des[v`r]irii
dumnezeie]ti. Domnul nostru Iisus Hristos este modelul
vie\ii celei noi, la care fiecare cre]tin este chemat. Fiindc[
Domnul nu a dat oamenilor o @nv[\[tur[, pur ]i simplu, ci ]i
pilda vie\ii Sale. Avem ]i alte pilde, precum pe Sfin\ii
Apostoli, imitatorii lui Hristos. Dup[ cum @n des[v`r]irea
divin[ se remarc[ mai ales virtutea iubirii, tot astfel @n
des[v`r]irea cre]tin[, elementul esen\ial trebuie s[ fie
iubirea, prin care ajungem asemenea cu Dumnezeu.
Desigur, nu putem realiza aceasta doar cu puterile noastre,
ci primim mijloace dumnezeie]ti. Primim Sf`ntul Botez, ca
na]tere la o nou[ via\[. #nceputul f[cut de Botez este
des[v`r]it de Sf`nta Euharistie, ca unirea cea mai intim[ cu
Hristos. #n continuare, trebuie s[ lucr[m faptele bune,
ar[t`nd o voin\[ puternic[ ]i dovedind perseveren\[ @n
lucrarea binelui. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ne @ndeamn[ deci
la @mpletirea harului divin cu efortul propriu, @n Biseric[, cu
solidaritate fa\[ de oameni, pentru a ne uni cu Dumnezeu ]i
a ne asem[na cu El. Pune accentul pe purificarea
spiritual[. Pentru Arhiepiscopul Constantinopolului,
des[v`r]irea cre]tin[ poate fi realizat[ de orice om,
elementul spiritual fiind cheia. Acest ideal nu este rezervat
monahilor, ci tuturor oamenilor, doar c[ via\a monahal[
este calea cea mai scurt[ ]i mai greu de urcat spre
des[v`r]ire. #ntre credinciosul de r`nd ]i monah toate sunt
858

Ierom. Prof. Dr. Nicolae Mladin, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur: Despre
des[v`r]irea cre]tin[, @n rev. Ortodoxia, an IX, nr. 4/1957, p. 569.

322

comune, mai pu\in votul fecioriei ]i cel al s[r[ciei. #n rest,

poruncile cre]tine sunt acelea]i859. A]adar, \elul vie\ii
cre]tine este sfin\enia, care @nseamn[ asem[narea omului
cu Dumnezeu, prin cur[\irea de patimi ]i prin virtu\i, cu
ajutorul harului divin ]i al credin\ei.
C`nd cre]tinul vie\uie]te @n Duhul, spune Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur, el este mai presus de team[ ]i de
primejdii, @nt[rit fiind de harul dumnezeiesc. |elul vie\ii
cre]tine se leag[ de via\a curat[, de iertarea p[catelor860.
#ntr-o ordine a priorit[\ilor, cre]tinul trebuie s[ se intereseze
mai @nt`i de cele duhovnice]ti, prefer`ndu-le @n locul
treburilor lume]ti. Paradoxal, observ[ Sf`ntul P[rinte, cu c`t
se va @ngriji mai mult de cele sfinte, cu at`t va constata c[
le prime]te ]i pe cele necesare vie\ii trupe]ti, c[ Dumnezeu
se @ngrije]te de toate. A]adar, cre]tinul trebuie s[ urmeze lui
Hristos, lucr`nd virtu\ile, socotindu-se c[l[tor pe acest
p[m`nt, av`nd exemplu pe monahii care, de]i au haine
modeste, au totu]i sufletul acoperit cu purpur[861.
C`nd cre]tinul poart[ @ntr-@nsul fierbinte dorin\a
dup[ Dumnezeu, atunci ochii lui trupe]ti se @ndep[rteaz[ de
cele lume]ti ]i lucreaz[ de parc[ nimic dintre acestea nu l-ar
@mpiedica de la s[v`r]irea virtu\ilor. El se @mbrac[ @n
Hristos, @nvrednicindu-se de sfin\enie ]i bl`nde\e862.
859

Ibidem, p. 570-581.
Cre]tinii trebuie recunoscu\i dup[ sufletul lor, str[lucind prin toate,
inclusiv prin mers, privire, @mbr[c[minte, ori glas, prin locul @n care @]i
petrec timpul, prin cei care @i @nso\esc, prin vorbe, prin mas[ (Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur, Omilia IV la Matei, PG 57, col. 48, PSB 23, p. 57, 58;
Idem, Omilia XIII la Romani, PG 60, col. 520, 521, trad., p. 222).
861
Idem, Omilia XXVII la Matei, PG 57, col. 348, PSB 23, p. 349; Idem,
Omilia LV la Matei, PG 58, col. 542, PSB 23, p. 635; Idem, Omilia LXIX
la Matei, PG 58, col. 651, PSB 23, p. 796-798.
862
Idem, Omilia XXVIII la Facere, PG 53, col. 259, PSB 21, p. 360; Idem,
Omilia XXIV la Romani, PG 60, col. 627, trad., p. 405.
860

323

XXII. Concluzii
Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti ne pun @n fa\[
pildele scripturistice ]i exemplul viu al vie\ii drep\ilor
Vechiului Testament. Sf`nta Scriptur[ ne @ndeamn[ s[
urm[m pe cei din vechime, care au fost oameni ca ]i noi,
au avut aceea]i fire: Noe, Avraam, Melchisedec, David, sau
Iov. Pentru tineri, avem pilda celor trei tineri din cuptor.
Sf`nta Ana, mama profetului Samuel, este pild[ de
credin\[, de @n\elepciune ]i de bl`nde\e, deopotriv[ pentru
femei, dar ]i pentru b[rba\i. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
vorbe]te ]i despre proorocul ]i #nainte Merg[torul
Domnului, Sf`ntul Ioan Botez[torul.
Un model este pentru noi cel al Sfin\ilor Apostoli ]i
mai ales cel al Sf`ntului Apostol Pavel. Privind faptele
minunate ale Apostolului neamurilor, cei mai mul\i cre]tini
sunt oarecum dezn[d[jdui\i, socotind c[ niciodat[ ei nu se
vor putea ridica la @n[l\imea vredniciei acelui vas ales al lui
Hristos. Desigur, nu @l putem imita pe Sf`ntul Apostol Pavel
dup[ minunile s[v`r]ite de el, nici nu ne vom @nvrednici de
harul pe care el l-a primit, @ns[ putem ajunge ca el sub
aspectul cur[\iei vie\ii, o perspectiv[ realizabil[ pentru to\i.
Cuv`nt[rile hrisostomice de laud[ @n cinstea Sf`ntului
Apostol Pavel r[m`n un model neegalat.
}i sfin\ii mucenici sunt pentru noi o pild[. Sf`ntul
Vasile cel Mare, @n cuv`nt[rile sale de laud[, @i prezint[ la loc
de mare cinste mai ales martirii acelor locuri, ai Capadociei,
spre cimitirele @n care se aflau moa]tele lor rev[rs`ndu-se @n
fiecare an, @n ziua pr[znuirii lor, @ntreaga cetate a Cezareei,
@n frunte cu arhip[storul ei. Este descris curajul martirilor, @n
324

acele momente ale jertfei lor. Din cunoa]terea vie\ii

acestora dob`ndim folos ]i dorin\a de a o imita. Poate cea
mai impresionant[ cuv`ntare de laud[ a fost rostit[ despre
Sfin\ii patruzeci de mucenici. Istorisirea vie\ii lor @i readuce
@n mijlocul nostru.
La Sfin\ii Vasile cel Mare ]i Ioan Gur[ de Aur
@nt`lnim frumoase cuv`nt[ri de laud[ rostite @n cinstea
muceni\elor, impresionante prin dovada eroismului acestor
ml[di\e cre]tine, care au m[rturisit cu nem[surat curaj pe
Hristos. C`nd Arhiepiscopul Constantinopolului vorbea
ascult[torilor s[i despre martiri, amintirea m[rturisitorilor
credin\ei era @nc[ vie @n memoria multora dintre cei mai
v`rstnici. #n fa\a faptelor sfin\ilor martiri, cuvintele noastre
p[lesc.
Via\a Sfin\ilor P[rin\i, dar ]i cea a unora dintre
scriitorii Bisericii noastre ne poate de asemenea servi ca
model, din multe privin\e, dar mai ales pentru felul cum au
]tiut s[ transpun[ @n practic[ preceptele evanghelice. A]a
este, de pild[, Sf`ntul Policarp al Smirnei, care a dat o
dovad[ minunat[ de statornicie @n credin\a sa, p`n[ la
moartea martiric[, la fel ca ]i Sf`ntul Iustin Martirul ]i
Filosoful, sau Sf`ntul Ciprian al Cartaginei. Via\a Sf`ntului
Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, este
binecunoscut[ nou[. El a fost ancorat @n credin\a Bisericii,
care l-a ajutat s[ nu se r[t[ceasc[ pe marea @nvolburat[ a
vie\ii, @n vremuri dintre cele mai grele. A avut o tr[ire
spiritual[ @nalt[ ]i a dovedit putere de g`ndire ]i neobosit[
ac\iune @n folosul celor pe care cu vrednicie i-a p[storit.
Via\a Sf`ntului Grigorie Teologul este la fel de cunoscut[ ca
]i cea a prietenului s[u, Sf`ntul Vasile cel Mare, @mpreun[
cu care de altfel ]i este pr[znuit. C`t de mult l-a cinstit
Biserica noastr[ pe Marele Grigorie se vede poate cel mai
bine din faptul c[ i-a acordat titlul de Teologul. Dac[
325

trebuie s[-l caracteriz[m pe Marele Ierarh prin dou[ cuvinte,

atunci pentru el ar fi potrivite: distinc\ia ]i sensibilitatea
sufleteasc[. }i Sfin\ii Atanasie cel Mare ]i Ambrozie al
Milanului au fost pentru contemporanii lor un exemplu. #n
ce prive]te pe Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, nici un alt om al
timpului, din R[s[rit, nu a atras at`ta admira\ie din partea
contemporanilor s[i ]i at`ta stim[ din partea p[stori\ilor. El
a g`ndit totul @n duhul Evangheliei, propun`nd tuturor o
via\[ moral[ ideal[. A fost un ierarh cu suflet de apostol,
cu via\[ de ascet, cu energie moral[ de profet.
Referitor la pre\uirea acordat[ @n\elepciunii p[g`ne,
Clement Alexandrinul apreciaz[ valoarea unei filosofii prin
prisma apropierii, sau a dep[rt[rii ei de Dumnezeu. Sf`ntul
Vasile cel Mare a folosit totdeauna cultura sa p[g`n[ @n
favoarea ]i pentru ap[rarea credin\ei cre]tine, @ntrebuin\`nd
cuno]tin\ele dob`ndite la ]colile urmate. Sf`ntul Ioan Gur[
de Aur ]tie c[ puterea min\ii omene]ti este limitat[ ]i nu
trebuie s[ ne baz[m doar pe ra\ionamentele noastre,
neglij`nd puterea ]i importan\a ajutorului divin.
#n ce prive]te operele Sfin\ilor P[rin\i ]i scriitori
biserice]ti, un important element de @ndrumare a
duhovniciei patristice este num[rul mare, frumuse\ea ]i
evlavia operelor lor. Ei au scris mult, de la epistole ]i p`n[
la tratatele teologice ample ]i complexe. Solu\iile date au
caracter duhovnicesc ]i practic. Sunt c[l[uze sigure @n
cunoa]terea ]i @n tr[irea Evangheliei. Numeroase sunt
motivele pentru care scrierile patristice se bucur[ de
pre\uirea noastr[. Autorii lor au pus bazele teologiei
cre]tine. Au fost modele de educa\ie cre]tin[. Au luptat
pentru @ndreptarea moravurilor semenilor lor, pentru
vindecarea p[catelor, a sl[biciunilor suflete]ti, au pus @n fa\[
perspectiva des[v`r]irii. Au oferit ]i exemplul vie\ii lor
@mbun[t[\ite. Au fost @ndrum[tori, dasc[li ai @ntregii
326

cre]tin[t[\i. Ei nu sunt uita\i, ci sunt actuali ]i universali,

prezen\i ]i pentru noi, vii, reali, valabili.
#n centrul vie\ii cre]tinilor, @nva\[ P[rin\ii Apostolici,
se afl[ Hristos, Care ne-a f[cut popor ales, izb[vindu-ne
inimile din @ntuneric. Sf`ntul Ignatie Teoforul se simte
mistuit de dragostea lui Hristos. G`ndirea ]i tr[irea sa sunt
hristocentrice. Sf`ntul P[rinte ]i-a @nt[rit toate @nv[\[turile
prin pilda vie\ii lui. La r`ndul s[u, Sf`ntul Policarp al Smirnei
#l purta pe Hristos @n sufletul s[u, tr[ia o via\[
duhovniceasc[ intens[ ]i voia s[ se uneasc[ cu Domnul.
Origen pledeaz[ pentru un cre]tinism duhovnicesc, l[untric.
De aceea, Hristos trebuie s[ devin[ interior duhului
persoanei credincioase. Precum soarele ]i luna ne
lumineaz[ trupurile, tot astfel Hristos ]i Biserica Sa ne
lumineaz[ min\ile, dac[ orbirea min\ii noastre nu va opri
lumina Sa. Domnul lupt[ @mpotriva puterilor r[ului ]i le
alung[ din inimile noastre, ca s[ nu mai @mp[r[\easc[
p[catul. El ne cheam[ la m`ntuire ]i ne adun[ @n Biserica
p[m`nteasc[.
Sf`ntul Vasile cel Mare nu concepe s[ vorbim
despre des[v`r]irea spiritual[ a cre]tinilor dec`t @n
comuniune cu Hristos. Sf`ntul Grigorie Teologul arat[
consecin\ele pozitive ale #ntrup[rii pentru m`ntuirea
neamului omenesc. Fiul lui Dumnezeu se face Fiu al
omului, se face p[rta] al firii create, ia trup ]i suflet
omenesc. Aceast[ cobor`re a lui Dumnezeu la starea
omului aduce cu ea posibilitatea urc[rii omului la starea lui
Dumnezeu. Hristologia hrisostomic[ coboar[ p`n[ la nivelul
de @n\elegere al credinciosului simplu, fiind folositoare
ascult[torilor. Nu merge p`n[ la subtilit[\ile dogmatice ale
unirii ipostatice, fiind practic[, evit`nd specula\iile
doctrinare, pornind din sufletul acestui mare p[stor.
#ntruparea Cuv`ntului, @nva\[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, ne
327

elibereaz[ din robia p[catelor ]i aduce m`ntuirea neamului

omenesc. Iisus Hristos ne smulge din moartea p[catului,
red`ndu-ne vie\ii.
#ntreaga via\[ cre]tin[ se desf[]oar[ @n Biseric[. De
aceea, Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti au acordat o
aten\ie deosebit[ eclesiologiei ]i rolului Bisericii pentru
m`ntuirea noastr[, chiar dac[, cu excep\ia Sf`ntului Ciprian
al Cartaginei, ei nu au scris lucr[ri cu specific aparte
eclesiologic. Ierarhul cartaginez a insistat asupra
importan\ei misiunii ]i unit[\ii Bisericii. Vorbind despre rolul
Bisericii @n m`ntuirea oamenilor, Sf`ntul Vasile cel Mare ni
se adreseaz[ nu din exteriorul ei, ci din interior, ca unul ce a
fost conduc[tor de frunte, dar ]i fiu al acestei maice
iubitoare. #nv[\[tura sa este str`ns legat[ de centrul vie\ii
biserice]ti, de cult, de Sf`nta Liturghie, pe care a s[v`r]it-o
Marele Ierarh, Liturghie care @i poart[ numele. Totodat[,
@nv[\[tura aceasta are o baz[ biblic[ pe m[sura cunoa]terii
Sfintei Scripturi de c[tre acest mare exeget al ei. Nu @n
ultimul r`nd, subliniem c[ @n centrul preocup[rilor sale st[
omul, Biserica fiind ]i o colectivitate de credincio]i, dar ]i
locul unde ei @]i g[sesc alinarea ]i vindecarea suferin\elor
suflete]ti, unde @]i afl[ m`ntuirea. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
dezvolt[ pe larg @n cuv`nt[rile sale leg[tura dintre Biseric[
]i Sfintele Taine, prin care se realizeaz[ @ncorporarea
oamenilor @n Hristos. Cheam[ pe cre]tini s[ mearg[ la
l[ca]ul sf`nt, c[ci @n Biseric[ @]i pot afla lini]tea sufleteasc[,
de care ei au at`ta nevoie. Acolo, @n Biseric[ afl[m
@nv[\[turile bune, acolo se g[se]te speran\a m`ntuirii.
Pe larg este prezentat[ lucrarea Sfintelor Taine @n
via\a cre]tinilor. Botezul este poarta de intrare @n cre]tinism
]i condi\ioneaz[ m`ntuirea omului. Prin botez, primitorul
devine osta] al lui Hristos. Mirungerea este cea de a doua
Sf`nt[ Tain[, pe care o explic[ Sf`ntul Chiril al
328

Ierusalimului celor de cur`nd boteza\i. Sf`nta Euharistie

este expresie a dragostei lui Hristos pentru noi ]i culme a
sfin\irii credincio]ilor. Aceast[ Sf`nt[ Tain[ une]te pe
cre]tini cu Hristos ]i @i sfin\e]te. Origen insist[ asupra
aspectelor practice, legate de @mp[rt[]irea cre]tinilor.
Sf`ntul Ciprian al Cartaginei vrea s[ @ndreptate erorile unor
cre]tini de atunci, numi\i hidroparasta\i. Sf`ntul Chiril al
Ierusalimului consacr[ acestei Sfinte Taine cea de a patra
Catehez[ mistagogic[. El explic[ neofi\ilor c[ p`inea ]i
vinul euharistic se prefac @n mod real @n Trupul ]i S`ngele
Domnului nostru Iisus Hristos. Mai mult dec`t ceilal\i autori
patristici, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vede aceast[ Sf`nt[
Tain[ ca fiind o culme a sfin\eniei credinciosului, prin care
el devine hristofor ]i pnevmatofor. #mp[rt[]ania este cea
care @nmul\e]te harul @n sufletele oamenilor. Sf`ntul P[rinte
nu desparte niciodat[ Sf`nta Euharistie de Sf`nta Liturghie.
Numeroase ]i bogate sunt roadele Sfintei Euharistii @n via\a
cre]tinului ]i Sf`ntul P[rinte insist[ asupra lor.
Poc[in\a este @n\eleas[ ca o treapt[ spre
@nduhovnicire, av`nd ]i rolul ei pentru cur[\irea de p[cate.
P[storul lui Herma insist[ asupra rolului poc[in\ei. #n
omiliile sale, Origen insist[ @n mod deosebit asupra
str[daniilor cre]tinului de a @nvinge propriile p[cate. #n
str[daniile cre]tinilor pentru des[v`r]irea moral[, pentru
c`]tigarea m`ntuirii, Sf`ntul Vasile cel Mare revine asupra
primei trepte, cea a cur[\irii omului de p[cate, condi\ie a
@n[l\[rii duhovnice]ti. Sufletul omului este ca o t[bli\[ de
cear[, care poate fi utilizat[ doar dac[ a fost cur[\it[ mai
@nainte, spre a @ntip[ri @nv[\[turile dumnezeie]ti. Ca un
p[rinte duhovnicesc, pune @n fa\a p[stori\ilor s[i remedii
potrivite @mpotriva p[catelor, pentru cur[\irea lor, remedii
care dovedesc cu prisosin\[ cunoa]terea de c[tre Marele
Ierarh a realit[\ilor vie\ii. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur propune
329

diverse remedii pentru p[cate, ca de exemplu: lectura

c[r\ilor folositoare, @ngrijirea orfanilor, rug[ciunea, grija
pentru suflet, frica de Dumnezeu, aducerea aminte de
gheen[, lucrarea faptelor bune, pl`ngerea p[catelor,
@mplinirea poruncilor lui Dumnezeu, c`ntarea psalmilor,
cur[\irea con]tiin\ei ]i altele. Un bun remediu este ]i
permanenta aducere aminte de gre]elile f[cute, care na]te
poc[in\a. #n cuv`nt[rile hrisostomice despre poc[in\[,
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur se str[duie]te mai @nt`i s[ previn[
apari\ia r[ului ]i a p[catului, cer`nd interven\ia pentru
curmarea lui dintru @nceput. Exist[ o succesiune de trepte @n
acest proces al poc[in\ei, @n urm[toarea ordine:
1)m[rturisirea p[catelor; 2)p[rerea de r[u pentru cele
s[v`r]ite; 3)smerenia; 4)milostenia; 5)rug[ciunea; 6)postul.
Le @nt`lnim aceste trepte at`t @n Omiliie despre poc[in\[, c`t
]i @n alte lucr[ri hrisostomice.
Sf`nta Scriptur[ este farmacia de ob]te a cre]tinilor.
#n Biserica primelor veacuri cre]tine, lectura Sfintei Scripturi
@n cadrul cultului divin era o practic[ obi]nuit[. #n acest
sens, avem m[rturia Sf`ntului Iustin Martirul ]i Filosoful.
Origen este convins c[ p`n[ ]i ultima liter[ a Scripturii
lucreaz[ ]i nu exist[ nimic @n cartea sf`nt[ care s[ nu dea
roade, @n sufletul celor ce ]tiu s[ o foloseasc[. Mai mult
dec`t cei de dinaintea lor, Sfin\ii Trei Ierarhi au cerut ca
@nv[\[tura cre]tin[, descoperit[ @n Sf`nta Scriptur[, s[ fie
mai @nt`i tr[it[, pentru a putea fi @n\eleas[ cu adev[rat. #n
Scriptur[ g[sim cuv`ntul lui Dumnezeu, pus oamenilor la
@ndem[n[. Ca un ne@ntrecut p[stor de suflete, Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur era con]tient de necesitatea cunoa]terii
Sfintei Scripturi de c[tre p[stori\ii s[i, ca o condi\ie
esen\ial[ pentru apropierea lor de Dumnezeu. Le cerea de
aceea s[ calce c`t mai des, chiar zilnic, pragul Sfintei
Biserici ]i s[ asculte acolo citirea Scripturii. Era un fel de
330

invita\ie la lectur[, pentru ca, ajung`nd acas[, cre]tinii s[

continue studiul c[r\ilor sfinte, cu mult folos duhovnicesc.
Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti au fost dasc[li
ne@ntrecu\i ai cre]tinilor. Vorbind despre dasc[lii cre]tini, am
@n vedere pe aceia care au condus o ]coal[ catehetic[:
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, Clement Alexandrinul,
Origen, sau Sf`ntul Chiril al Ierusalimului. Sf`ntul Vasile cel
Mare a fost un dasc[l ne@ntrecut, at`t al contemporanilor
s[i, c`t ]i pentru noi, cei de ast[zi, care @i citim opera cu
mult folos duhovnicesc. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a fost ]i el
un mare dasc[l ]i @nv[\[tor al Bisericii noastre. A fost mereu
deschis suflete]te c[tre ascult[torii s[i. Atunci c`nd ei
transpuneau @n via\[ ceea ce auzeau de la acesta, sporind
duhovnice]te, Marele Ierarh se bucura, a]a cum se bucur[
fiecare dasc[l, atunci c`nd ]colarii s[i \in minte ceea ce el @i
@nva\[.
Sfin\ii P[rin\i au propov[duit neobosit cuv`ntul lui
Dumnezeu @n Biseric[, pentru a fi asimilat de fiecare dintre
cre]tini, @ns[ nu @n mod abstract, ci ca pe un adev[r de
via\[. Cuv`ntul este a]adar pentru ace]tia mijlocul de
transmitere ]i explicare a doctrinei Bisericii. Ei sunt
predicatori populari ]i iubi\i de ascult[torii lor. S-au cobor`t
la puterea de @n\elegere a acelora. Limbajul lor este ]lefuit,
rafinat, frumos. Dar, dincolo de forma atr[g[toare a
scrierilor patristice, fondul lor este bogat din punct de
vedere teologic. Mai ales @ns[, cuv`ntul Sfin\ilor P[rin\i a
avut o neb[nuit[ putere de @nr`urile asupra sufletelor
ascult[torilor, determin`ndu-le voin\a s[ treac[ la lucrare, la
ac\iune cre]tin[. Puterea de convingere este pe m[sura
harului de care s-au @nvrednicit.
Sfin\ii P[rin\i @n general au accentuat importan\a
tr[irii morale a p[storului cre]tin de suflete, ce trebuie s[
devin[ model de via\[ pentru p[stori\i, un model viu.
331

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur dezvolt[ pe larg @nv[\[tura

aceasta, @n numeroasele sale cuv`nt[ri. Pentru el, p[storul
de suflete trebuie s[ se eviden\ieze prin cur[\ia sa de
p[cate. Asemenea celorlal\i Sfin\i P[rin\i, Sf`ntul Grigorie
Teologul este con]tient de sublimitatea slujirii preo\e]ti, de
r[spunderea ei mare ]i se simte el @nsu]i nevrednic a o
primi.
Autorii patristici acord[ o aten\ie deosebit[ omului
@n general ]i mai ales sufletului. Origen este preocupat
permanent pentru a dovedi libertatea voin\ei, socotind c[
faptele nu trec pur ]i simplu pe l`ng[ om, l[s`ndu-l
indiferent, nici omul nu s[v`r]e]te o fapt[, f[r[ s[ r[m`n[
@n el ceva din ceea ce a s[v`r]it. Omul este st[p`n pe fapta
sa. O asemenea concep\ie se opune celei a ereticilor
gnostici, fatali]ti ]i determini]ti, care nu \ineau seama de
libertatea determin[rii omului. Sf`ntul Vasile cel Mare vede
omul ca pe un instrument muzical acordat, ca pe psaltire, @n
care p[r\ile sunt @n armonie. Sufletul, elementul spiritual din
om, este nemuritor, ra\ional, imaterial, nev[zut, inaccesibil
sim\urilor trupe]ti ]i cunoscut doar din lucr[rile sale. Ideea
de a face binele este @nn[scut[ omului. Sf`ntul Vasile cel
Mare le cere cre]tinilor s[ lucreze pentru semenii lor acela]i
bine pe care ei @n]i]i @l a]teapt[ de la ceilal\i.
Pentru Sf`ntul Grigorie al Nissei, sufletul omenesc
este o substan\[ creat[, vie, ra\ional[, ce d[ trupului
organic ]i sensibil, putere de via\[. #n Marele Cuv`nt
Catehetic avem o concep\ie antropologic[ ce subliniaz[
libertatea omului. #n antropologia sa, Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur este foarte actual. Nu este pagin[ din opera
hrisostomic[, @n care s[ nu se vorbeasc[ despre om, @n mod
practic, nu abstract. Sf`ntul P[rinte are @n vedere omul viu,
ca membru al Bisericii ]i al societ[\ii. Dragostea
hrisostomic[ de om este lucr[toare, f[r[ considera\iuni
332

teoretice. #nt`lnim la el idei @naintate: egalitatea oamenilor,

cinstirea egal[ a sufletului ]i a trupului; egalitatea b[rbatului
cu femeia.
Multe sunt roadele str[daniilor pentru promovarea
virtu\ii. Pentru Clement Alexandrinul, virtu\ile sunt trepte ale
des[v`r]irii. Origen @ndeamn[ pe cre]tini la lucrarea
virtu\ilor. Sf`ntul Vasile cel Mare d[ o defini\ie complet[
conceptului de virtute cre]tin[, cu implica\iile ei profunde
pentru @ntreaga via\[ a credinciosului. Pentru Sf`ntul
P[rinte, virtutea este cea care condi\ioneaz[ dob`ndirea
vie\ii ve]nice. Virtutea nu este un ideal irealizabil, ci ceva
care poate fi u]or realizat, \in`nd de str[dania noastr[ de a
ne asem[na cu Dumnezeu, at`t c`t firii omene]ti @i st[ @n
putin\[, lucr`nd faptele bune. Virtutea este o adev[rat[
podoab[, pe care o pot c[p[ta deopotriv[ at`t b[rba\ii, c`t
]i femeile. Sf`ntul Grigorie Teologul a pus accent pe rolul
virtu\ii, @n via\a teologului care, @naint`nd @n tr[irea
virtuoas[, @n\elege m[re\ia lui Dumnezeu. Virtutea, spune
Sf`ntul Grigorie de Nyssa, nu poate exista @n afar[ de
Dumnezeu. De la @nceput, creat fiind dup[ chipul Lui, omul
a fost @mpodobit cu virtu\i. Virtutea este s[n[tatea sufletului,
pe c`nd boala este p[catul. Virtutea este calea de mijloc,
pe care se evit[ extremele, viciile. Multe sunt roadele virtu\ii.
Virtutea, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, d[ o cinste pe
care nici o dreg[torie lumeasc[ nu o ofer[. R[splata ei este
ve]nic[.
Credin\a @i face pe cre]tini vrednici de bun[t[\ile cele
ve]nice. N[dejdea este ancora tare ]i sigur[ a cre]tinului.
Iubirea este baza, mijlocul ]i piscul duhovniciei patristice.
Chiar ]i rug[ciunea r[m`ne f[r[ efect, dac[ din via\a
cre]tinului lipse]te iubirea. Bl`nde\ea este ]i ea o form[ de
manifestare a iubirii de semeni. Smerenia este mama
@n\elepciunii. Teama de Dumnezeu este @nceputul
333

@n\elepciunii. Cump[tarea constituie un mijloc eficient de

lupt[ @mpotriva patimilor. Prietenia are o mare for\[ moral[
]i social[. Pacea este un rod al duhovniciei. Sf`ntul Grigorie
Teologul s-a oprit mai mult dec`t ceilal\i autori patristici
asupra p[cii. Rug[ciunea are ]i ea un important rol @n
procesul de @nduhovnicire. Sf`ntul Vasile cel Mare scoate @n
eviden\[ importan\a pe care rug[ciunea noastr[ de
mul\umire c[tre Dumnezeu trebuie s[ o aib[. Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur cere @ndeplinirea a dou[ condi\ii pentru
rug[ciune: 1)cel ce se roag[, s[ aib[ smerenie; 2)s[ cear[
numai ceea ce @i este de trebuin\[. Nu @n ultimul r`nd, s[
iert[m mai @nainte gre]elile aproapelui. #n afar[ de acestea,
recomand[ st[ruin\a cre]tinului care se roag[. Se insist[ @n
mod deosebit asupra roadelor postului cre]tin, care @i
sfin\e]te pe cei ce @l tr[iesc, iar pe preot @l des[v`r]e]te.
Postul @ndep[rteaz[ ispitele din om, @nt[re]te evlavia.
#n ce prive]te lupta @mpotriva r[ului ]i a p[catului,
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur se str[duie]te s[ dezr[d[cineze
din via\a cre]tinilor mul\imea de p[cate care @i @nso\esc. De
aceea, @n opera sa @nt`lnim mai multe @ndemnuri morale.
Autorii patristici acord[ o aten\ie deosebit[ familiei,
dar ]i monahismului cre]tin, a]a cum dovedesc cu
prisosin\[ at`t operele, c`t ]i via\a lor.
#n ce prive]te aspectele sociale ale duhovniciei
patristice, suntem @ndemna\i la generozitate ]i deschidere
fa\[ de nevoile semenilor, @nsu]iri ale cre]tinului adev[rat.
Datoria de a ajuta la m`ntuirea semenilor este o tem[ pe
larg dezvoltat[ de c[tre Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur.
Cunosc[tor al problematicii vaste a fiin\ei umane, ]tie c[,
pentru m`ntuirea semenilor, nu este suficient s[ @i ajut[m @n
procurarea celor materiale, necesare lor, pentru a @nvinge
greut[\ile, ci s[ le fim deopotriv[ sf[tuitori, dasc[li, s[ @i
@ndemn[m pe cei nep[s[ori, s[ @i ridic[m pe cei c[zu\i, s[ le
334

ar[t[m chiar ur`\enia p[catului ]i marea frumuse\e a vie\ii

virtuoase, contribuind prin orice mijloace la m`ntuirea lor.
Mila este r[d[cina tuturor binefacerilor. Sfin\ii P[rin\i, prin
@ntreaga lor lucrare pastoral[, predicatorial[, @ndeamn[ pe
cei care, favoriza\i fiind de un complex de @mprejur[ri, au
dob`ndit mai multe bunuri materiale, s[ treac[ dincolo de
egoism, s[-]i deschid[ inimile, s[ arate bun[tate, atunci
c`nd semenii lor se afl[ @n lipsuri. Faptele bune sunt
r[spunsul cre]tinilor la egoismul semenilor. Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur mustr[ modul nedrept al adun[rii averilor, care
se dob`ndeau adesea prin r[piri, sau chiar prin crime.
Duhovnicia patristic[ a pre\uit munca, socotind-o ca fiind
un element fundamental, fiindc[ nu este posibil[
des[v`r]irea cre]tinului f[r[ munc[.
Dintre aspectele practice ale vie\ii cre]tinului,
men\ion[m pe cele care se refer[ la: hran[, b[utur[, haine,
podoabe, cosmetice, dar ]i la modul de petrecere a
timpului.
Se subliniaz[ ]i ajutorul pe care cre]tinul @l prime]te
de la Dumnezeu. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, arat[ cu totul alt
sens al ajutorului lui Dumnezeu, de la Care s[ solicit[m
ceea ce este cu adev[rat important, anume ajutorul spiritual
]i iertarea p[catelor. Av`nd un astfel de sprijin
dumnezeiesc, celelalte, care \in de hran[, sau
@mbr[c[minte, de pild[, le vom primi de la sine prin
purtarea Sa de grij[.
#ncerc[rile ab[tute asupra oamenilor sunt prilejuri
din care ei au de @nv[\at, dob`ndind o purtare bun[, ar[t`nd
c[ sunt copii ascult[tori ai Tat[lui ceresc. Ele ne atrag
aten\ia asupra st[rii de nevrednicie @n care ne ducem via\a,
asupra p[catelor numeroase ce ne marchez[ existen\a,
asupra @ndep[rt[rii noastre de Biseric[ ]i a sl[birii iubirii de
semeni. C`nd Dumnezeu abate asupra oamenilor m`nia Sa,
335

spre a-i trezi din amor\eala inimii lor, face aceasta nu pentru
a-i pierde, ci tocmai pentru a-i chema la poc[in\[.
Necazurile, ispitele, chiar nenorocirile ab[tute asupra
oamenilor sunt dovad[ c[ Dumnezeu ne poart[ de grij[.
Vorbind despre fericire, ca \el al vie\ii cre]tine,
Sf`ntul Grigorie de Nyssa @n\elege prin aceasta dorin\a dup[
cele @nalte, dumnezeie]ti, singurul \el cu adev[rat vrednic de
a fi dorit. Fericirea @nseamn[ via\a curat[, binele nespus,
frumuse\ea nedescris[, bl`nde\ea senin[, lumina adev[rat[,
veselia ne@ntrerupt[, bucuria ve]nic[. #nseamn[ s[ avem pe
Dumnezeu @n noi @n]ine, particip`nd la fericirea adev[rat[.
Sfin\ii P[rin\i ne-au @nv[\at c[ prezenta via\[ nu
trebuie s[ fie tr[it[ pentru ea @ns[]i, ci pentru c[ este o
prefa\[ a vie\ii ve]nice, un exerci\iu pentru c`]tigarea
raiului. Ne-au @ndemnat la des[v`r]ire, la cur[\enia inimii, la
bl`nde\e, dragoste.
Actualitatea temei. Sfin\ii P[rin\i ]i unii dintre
scriitorii biserice]ti au fost izvoare nesecate de duhovnicie,
de @ndrumare spiritual[. Au dat @ndemnuri neobosite pentru
des[v`r]ire. Principiile dup[ care ]i-au condus toat[
activitatea lor sunt la fel de valabile @n zilele noastre. De
aceea, putem c[uta @n ei nu at`t solu\ii pentru problemele
noastre, c`t mai ales modele. Ei ne @nva\[ cum s[ g`ndim,
cum s[ tr[im, spre a fi pe m[sura lui Hristos, binepl[cu\i lui
Dumnezeu ]i de ajutor semenilor. Sunt izvoare de nesecat[
@n\elepciune pentru membrii Bisericii. #nv[\[turile lor sunt
s[m`n\a roditoare pe ogorul cre]tin[t[\ii. Ei au fost lumina\i
de Duhul Sf`nt ]i au aprofundat Scriptura, @nc`t t`lcuirile lor
r[m`n valabile ]i pentru noi. La ]coala lor @nv[\[m s[
facem cele binepl[cute Domnului ]i folositoare semenilor.

336

De fapt, ei ne @nva\[ cum s[ @mbin[m urmarea lui Hristos cu

slujirea semenului863.
Dintre to\i, mai ales Sfin\ii Trei Ierarhi ne-au @nv[\at
s[ iubim cultura ]i s[ lupt[m @mpotriva ignoran\ei, a
@ntunericului g`ndirii. Ei nu pun accentul unilateral pe teorie,
ci se ancoreaz[ @n via\a cre]tinilor din vremea lor, cre]tini
pe care @i c[l[uzesc spre fapte vrednice de aspira\iile
cre]tine. Se spune despre Sfin\ii Trei Ierarhi c[ sunt
fondatorii civiliza\iei cre]tine. Ace]tia au abordat toate
problemele cu care s-a confruntat Biserica din acele
vremuri. Sf`ntul Vasile cel Mare a fost deschiz[tor de
drumuri @n latura social - caritabil[, Sf`ntul Grigorie
Teologul, @n latura cultural-estetic[, iar Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur, @n latura moral - practic[864.

863

Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori, Op. cit., p.

191; P. S. Antonie Pl[m[deal[, Idei sociale, Op. cit., p. 286; P.S.
Nicolae Corneanu, Studii patristice. Aspecte din vechea literatur[
cre]tin[, Timi]oara 1984, p. 9-11.
864
Arhidiac. Prof. C-tin Voicu, Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. MA, an XXII, nr.
7-9/1977, p. 499; Pr. Dr. Corneliu S`rbu, Sfin\ii Vasile, Grigorie ]i Ioan,
@ndrum[tor al teologiei actuale, @n rev. MA, nr. 1-2/1973, p. 41; Pr.
Asist. Dr. Viorel Ioni\[, Rolul bisericii @n societate dup[ Sfin\ii Trei
Ierarhi, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXV, nr. 1-2/1983, p. 12
337

Bibliografie
a. Izvoare patristice:
1.
P[rin\ii Apostolici - Didahia, sau #nv[\[tura
Domnului prin cei doisprezece Apostoli c[tre neamuri;
Sf`ntul Clement Romanul, Epistola c[tre Corinteni; Sf`ntul
Ignatie Teoforul, Epistolele sale; Epistola c[tre Diognet;
Epistola lui Pseudo Barnaba - traducere de Pr. Dumitru
Fecioru, P.S.B. 1, Buc. 1979
Actele martirice, cu studiu introductiv, traducere,
2.
note ]i comentarii de Pr. Prof. Ioan R[mureanu, @n colec\ia
P.S.B., vol. 11, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al
B.O.R., Bucure]ti 1982
3.
Clement
Alexandrinul,
Scrieri,
partea
I
(Protrepticul, Pedagogul), PSB 4, trad. de Pr. Dumitru
Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 1992
Origen, Omilii ]i adnot[ri la Exod, introducere,
4.
traducere ]i note Adrian Muraru, Editura Polirom, Ia]i 2006
5.
Idem, Omilii ]i adnot[ri la Levitic, introducere,
traducere ]i note Adrian Muraru, editura Polirom, Ia]i 2006
Idem, Omilii, comentarii ]i adnot[ri la Genez[,
6.
introducere, traducere ]i note Adrian Muraru, Polirom 2006
7.
Idem, Scrieri alese, partea I, Lucr[rile exegetice la
Vechiul Testament, trad. de Pr. Prof. Teodor Bodogae, Pr.
Prof. Nicolae Neaga ]i Zorica La\cu, @n colec\ia PSB, vol. 6,
Bucure]ti 1981
8.
Idem, Scrieri alese, partea II, Exegeza Noului
Testament, trad. de Pr. Prof. Teodor Bodogae, Pr. Prof.

338

Nicolae Neaga ]i Zorica La\cu, @n colec\ia PSB, vol. 7,

Bucure]ti 1982
Sf`ntul Ciprian al Cartaginei, Despre \inuta
9.
fecioarelor, trad. de Ierom. Constantin Chiril[, @n rev.
M.M.S., an LXV, nr. 4-6/1989
10.
Idem, Despre chipul fecioarelor, trad. de Laura
P[tra]cu, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2003
Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, @n limba
11.
rom`n[, 2 volume, Bucure]ti, 1942, @n colec\ia Izvoarele
Ortodoxiei; ]i: Cele 5 Cuv`nt[ri mistagogice ale Sf`ntului
Chiril aI Ierusalimului, traducere ]i studiu catehetic, trad.
de Ioan Popescu Albota, Bucure]ti 1908
12.
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaimeron, la
Psalmi ]i cele 24 de Omilii ]i cuv`nt[ri, traducere de Pr.
Prof. Dumitru Fecioru, @n PSB 17, Bucure]ti 1986
13.
Idem, Despre Sf`ntul Duh ]i Epistolele, trad. de Pr.
Prof. Ctin Corni\escu, @n P.S.B. 12, Buc. 1988
Idem, #nv[\[tur[ c[tre fiul duhovnicesc, trad. de I.
14.
Popa, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-3/1979
Idem, Despre iubirea fa\[ de Dumnezeu ]i fa\[ de
15.
aproapele, PG 32, traducere de pr. prof. Nicolae Petrescu,
@n rev. Mitropolia Olteniei, nr. 4-6/1981
16.
Idem, Despre poruncile lui Dumnezeu ]i despre
@mplinirea poruncii de a iubi pe Dumnezeu, trad. de Pr.
Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXV,
nr. 7-8/1983
17.
Idem, Laud[ p[cii, trad. de Pr. Nicolae Petrescu, @n
rev. BOR, nr. 7-8/1986
18.
Idem, Laud[ p[cii, trad. de Pr. Nicolae Petrescu, @n
rev. B.O.R., nr. 11-12/1984
19.
Idem, Omilie pentru m`ng`ierea unui bolnav, PG
31, traducere de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. Mitropolia
Olteniei, nr. 2/1991
339

20.
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`nt la Sfintele
Pa]ti, trad. de Daniil Stoenescu, @n rev. Altarul Banatului, an
VI (XLV), nr. 7-9/1995
Idem, Cuv`nt[ri dogmatice, trad. de Pr. Gh. Tilea,
21.
Bucure]ti 2002
22.
Idem, Cuv`ntare funebr[ @n onoarea lui Vasile cel
Mare, Cuv`ntul XLIII, PG 36, trad. de Nicolae Dono], Ia]i
1938
23.
Idem, Despre iubirea s[racilor, trad. de Pr. Dr.
Gheorghe Tilea, Bucure]ti 1948
24.
Idem, Despre preo\ie, Bucure]ti 1987
25.
Sf`ntul Grigorie de Nyssa, A doua cuv`ntare
despre iubirea fa\[ de s[raci, trad. de Pr. Prof. Teodor
Bodogae, @n rev. M.M.S., an LXIV, nr. 2/1988
26.
Idem, Despre feciorie, trad. de Laura P[tra]cu,
E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2003
27.
Idem, T`lcuire am[nun\it[ la C`ntarea C`nt[rilor,
Despre Fericiri, Despre Rug[ciunea domneasc[,
traducere ]i note de Pr. Prof. Dumitru St[niloae ]i Pr. Ioan
Buga, @n colec\ia P[rin\i ]i Scriitori Biserice]ti, volumul 29,
Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Bucure]ti
1982
28.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilii la Facere, trad.
de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, P.S.B. 21 ]i 22
29.
Idem, Omilii la Matei, trad. de Pr. Dumitru Fecioru,
P.S.B. 23
30.
Idem, Omilii la Romani, trad. de Arhim. Theodosie
Atanasiu, Bucure]ti 1906, P.G. 60
31.
Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolei I c[tre
Corinteni, trad. de Arhim. Theodosie Athanasiu, Bucure]ti
1908, P.G. 61
32.
Idem, Omilii la II Corinteni, trad. de Teodosie
Ploie]teanul, Buc. 1910, P.G. 61
340

33.
Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolei c[tre
Galateni, de Arhim. Teodosie Atanasiu, Ia]i 1901, P.G. 61
34.
Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolei c[tre
Efeseni, trad. de Arhim. Teodosie Athanasiu, Ia]i 1902, P.G.
62
35.
Idem, Comentariile sau explicarea Epistolei c[tre
Filipeni, trad. de Arhim. Theodosie Athanasiu, Bucure]ti,
P.G. 62
36.
Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolei c[tre
Coloseni, trad. de Arhim. Teodosie Atanasiu, Bucure]ti,
1905, P.G. 62
37.
Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolelor I ]i
II c[tre Tesaloniceni, trad. de Arhim. Teodosie Atanasiu,
Bucure]ti, 1905, P.G. 62
38.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Comentariul sau
Explicarea Epistolelor I ]i II c[tre Timotei, Tit ]i Filimon,
trad. de Ep. Teodosie Ploie]teanul, Bucure]ti 1911 ]i P.G.
62
39.
Idem, Comentariu la Evrei, trad. de Ep. Teodosie
Athanasiu, Bucure]ti 1923, P.G. 63
Idem, Tratatul despre preo\ie, P.G. 48, trad. de pr.
40.
Dumitru Fecioru, edi\ia a II-a, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 1998
41.
Idem, }ease Omilii (XI-XVI) Despre statui ale Sf.
Ioan Chrisostom, trad. de Vasile Slivneanu, Bucure]ti 1908,
P.G. 49
42.
Idem, Despre Sf`ntul Vavila ]i @mpotriva
p[g`nilor, trad. de }tefan Bezdechi, Sibiu 1938, @n Seria
teologic[, nr. 12, la Tipografia arhidiecezan[, P.G. 50
43.
Idem, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu,
Editura Herald, Bucure]ti, P.G. 48
44.
Idem, Catehezele maritale, trad. de Pr. Marcel
Hanche], Sibiu 2004

341

45.
Idem, Cuv`nt[ri la Praznicele #mp[r[te]ti, colec\ia
Izvoarele Ortodoxiei, Bucure]ti 1942
Idem, Despre poc[in\[, trad. de }tefan Bezdechi,
46.
Sibiu 1938, @n Seria teologic[, nr. 12, la Tipografia
arhidiecezan[, P.G. 49
47.
Idem, Epistola lui Inocen\iu al Romei c[tre Ioan al
Constantinopolului, PG 52, traducere de Pr. Prof. D-tru
Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXIX, nr. 2/1987
48.
Idem, Cuv`ntul V la Parabola despre Laz[r ]i
bogatul nemilostiv ]i despre Iov ]i Avraam, trad. de Pr. Dtru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXIX, nr. 46/1977, PG 48
49.
Idem, Cuv`ntul II la s[rb[toarea Sfintei Ana, PG
54, col. 643-652 ]i traducere de Pr. Prof. D-tru Fecioru, @n
rev. Mitropolia Olteniei, an XXX, nr. 4-6/1978
50.
Idem, Scrisoarea 93, PG 52, traducere de Pr. Prof. Dtru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, nr. 3/1988
Idem, Epistola 123, PG 52, trad. de Pr. D-tru
51.
Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XL, nr. 4/1988
Idem, C[tre o femeie r[mas[ v[duv[ de t`n[r[,
52.
PG 48, trad. de Pr. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti
2001
53.
Idem, C[tre Teodor cel c[zut, trad. de Pr. Prof. D-tru
Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2001
Idem, Catehezele baptismale, trad. de Marcel
54.
Hanche], Sibiu 2003
55.
Idem, Cuv`nt despre rug[ciune, PG 50, traducere
de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Ortodoxia, an XXXV, nr. 3/1983
56.
Idem, Cuv`nt la Duminica a XXII-a dup[ Rusalii,
PG 47, trad. de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. Mitropolia
Olteniei, an XX, nr. 11-12/1968

342

57.
Idem, Cuv`nt pentru pacea a toat[ lumea, trad. de
Pr. Prof. D-tru Belu, @n rev. Mitropolia Ardealului, an XXVIII,
nr. 7-8/1983
58.
Idem, Cuvintele I ]i II la Facere, PG 54, trad. de Pr.
Dr. D-tru Fecioru, @n rev. Glasul Bisericii, an XLIV, nr. 12/1985
59.
Idem, Cuv`ntul II la Parabola despre bogatul
nemilostiv ]i s[racul Laz[r, PG 48, trad. de Pr. D-tru
Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXVIII, nr. 7-8/1976
60.
Idem, Cuv`ntul III la parabola Despre bogatul
nemilostiv ]i s[racul Laz[r, PG 48, traducere de Pr. D-tru
Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXVIII, nr. 9-10/1976
Idem, Cuv`ntul II la Sf`nta Ana, PG 54, col. 646,
61.
trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an
XXX, nr. 4-6/1978
62.
Idem, Cuvintele V ]i VII la Facere, PG 54, trad. de
Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Glasul Bisericii, an XLIV, nr. 79/1985
63.
Idem, Despre c[in\[, traducere de Pr. Prof. D-tru
Fecioru, Bucure]ti 2002
Idem, Despre Judecata de apoi, trad. de Pr. Prof.
64.
Nicolae Neaga, @n rev. Mitropolia Ardealului, an XXXIV, nr.
5/1989
65.
Idem, Despre m[rginita putere a diavolului, PG 49,
trad. de Pr. Prof. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti
2002
66.
Idem, Despre necazuri ]i biruirea triste\ii, trad. de
Pr. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2002
67.
Idem, Despre poc[in\[, PG 47, trad. de Pr. Prof. Dtru Fecioru, E.I.B.M.B.O..R., Bucure]ti 2002
68.
Idem, Epistolele 120, 123, 125, PG 52, trad. de Pr.
D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XL, nr. 4/1988

343

69.
Idem, Laud[ lui Maxim. Cu ce femei trebuie s[ ne
c[s[torim, PG 51, traducere de Pr. D-tru Fecioru, @n rev.
M.M.S., an LVI, nr. 3-5/1980
70.
Idem, Omilia a VI-a despre post, PG 49, traducere
de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. B.O.R., an XCI, nr. 3-4/1978
71.
Idem, Omilia II. Despre c[in\[, PG 47, traducere de
Pr. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2002
Idem, Omilie despre cei ce s-au dus la hipodrom,
72.
trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. BOR, an CVI, nr. 1-2/1988
73.
Idem, Omilie la cuv`ntul profetului Ieremia, PG 56,
trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, nr. 34/1969
74.
Idem, Scrisoarea 108, PG 52, trad. de Pr. D-tru
Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, nr. 3/1988
75.
Idem, Scrisorile 136 ]i 147, PG 52, traducere de Pr.
D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XL, nr. 5/1988
76.
Idem, Scrisorile 36 ]i 45, PG 52, trad. de Pr. D-tru
Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XL, nr. 1/1988
77.
Idem, Scrisorile I ]i VII c[tre Olimpiada, PG 52,
traducere de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an
XXXIX, nr. 3/1987
b. Studii ]i lucr[ri ajut[toare:
78.
Abrudan, Pr. Prof. D-tru, Biblia @n preocup[rile
Sfin\ilor P[rin\i, @n rev. Mitropolia Ardealului, an XXXIV, nr.
6/1989
79.
Alexe, Pr. Prof. }tefan, Eclesiologia P[rin\ilor
Apostolici, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII, nr. 56/1955
80.
Idem, Via\a cre]tin[ dup[ b[rba\ii apostolici, @n
rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII, nr. 3-4/1955
81.
Idem, #nv[\[tura Sfin\ilor P[rin\i ]i a scriitorilor
biserice]ti despre pace, @n rev. Ortodoxia, an XXXV, nr.
4/1983
344

82.
Andrei, P.S. Boto][neanu, Aspecte ale vie\ii sociale
oglindite @n opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev.
M.M.S., an LV, nr. 1-2/1979
83.
Androni, Ierom. Drd. Vartolomeu, P[catul originar
]i consecin\ele lui @n concep\ia lui Origen, @n rev.
Mitropolia Olteniei, an XLI, nr. 4/1989
84.
Antonie, P. S. Pl[m[deal[, Idei sociale @n opera
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare,
@nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980
85.
Apostolu, Drd. George, Iubirea ]i milostenia dup[
Sf`ntul Ioan Hrisostom, @n rev. M.M.S., an LXV, nr. 1/1989
86.
B@zgan, Pr. Dr. Gh., Principii omiletice @n predica
Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. M.M.S., an LV, nr. 3-6/1979
87.
B[bu], Arhim. Grigore, Opera catehetic[ a
Sf`ntului Chiril al Ierusalimului ]i actualitatea ei, @n rev.
Ortodoxia, an XXXVIII, nr. 3/1986
88.
B[j[u, Constantin I., Conceptul de virtute ]i tr[ire
moral[ @n cre]tinism, dup[ Apologe\i ]i scritorii
alexandrini, @n rev. Analele Facult[\ii de Teologie din
Craiova, an III, nr. 3/1998
Idem, Tr[irea virtuoas[ dup[ Sf`ntul Vasile cel
89.
Mare, @n rev. Mitropolia Olteniei, an LII, nr. 1-2/2000
90.
B[j[u, Pr. Dr. Ioan L., Predica @n slujirea dreptei
credin\e @n primele patru veacuri, Craiova 1997
91.
Idem, Sfin\ii Trei Ierarhi, ap[r[torii Ortodoxiei, @n
Analele Universit[\ii din Craiova, Seria Teologie, an II, nr.
2/1997
92.
Baba, Pr. Teodor, Opera exegetic[ a Sf`ntului Ioan
Gur[ de Aur, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXXVIII, nr.
4/1988
93.
Balc[, Diac. Prof. Nicolae, C`teva tr[s[turi ale
Sf`ntului Ioan Hrisostom ca predicator, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XX, nr. 7-8/1978
345

94.
Basarab, Pr. Prof. Dr. Mircea, Sf`nta Scriptur[ ]i
interpretarea ei @n concep\ia Sf`ntului Vasile cel Mare, @n
rev. Mitropolia Banatului, an XXIX, nr. 4-6/1979
95.
Belu, Pr. Prof. D-tru, Activitatea omiletic[ a
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare,
@nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980
96.
Idem, Cu privire la predic[ @n concep\ia Sf`ntului
Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Mitropolia Ardealului, an III, nr. 34/1958
97.
Idem, Predicatorul @n concep\ia Sf`ntului Ioan
Gur[ de Aur, @n rev. B.O.R., an LXXVII, nr. 3-4/1959
98.
Bodogae, Pr. Prof. Teodor, Actualitatea mesajului
Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXV,
nr. 1-3/1975
99.
Idem, C`teva ]tiri mai pu\in cunoscute despre
martiri ]i despre moa]te @n coresponden\a Sf`ntului
Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Ardealului, an XXXI, nr.
3/1986
100. Idem, T`lcul unei scrisori p[rinte]ti a Sf`ntului
Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXIX, nr. 46/1979
101. Idem, O epistol[ dogmatic[ a Sf`ntului Vasile cel
Mare, @n rev. Mitropolia Ardealului, an XXII, nr. 10-12/1978
102. Idem, Str[daniile Sf`ntului Vasile cel Mare pentru
unitatea Bisericii, @n rev. Mitropolia Banatului, an XIII, nr.
11-12/1963
103. Borda]iu, Pr. Prof. Nicolae, Aspecte ale tr[irii
cre]tine @n via\a ]i opera Sf`ntului Grigorie Teologul, @n
rev. Glasul Bisericii, nr. 1-2/1972
104. Br[tan, Pr. Ilie, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, o @nalt[
autoritate moral[, @n rev. Mitropolia Olteniei, nr. 1112/1973

346

105. Brani]te, Pr. Dr. Marin, Sf`nta Macrina, sora

Marelui Vasile, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXXIX, nr. 46/1989
106. Idem, Eshatologia @n concep\ia lui Origen, @n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, an X, nr. 7-8/1958
107. Idem, Concep\ia antropologic[ a lui Clement
Alexandrinul, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an X, nr.
9-10/1958
108. Idem, Concep\ia Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur
despre prietenie ]i dragoste, @n rev. Studii Teologice, nr. 910/1967
109. Idem, Elogiul prieteniei ]i p[cii la Sfin\ii P[rin\i
capadocieni, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII, nr.
7-8/1957
110. Brani]te, Pr. Prof. Ene, Sf`ntul Vasile cel Mare @n
cultul cre]tin, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la
1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980
111. Bria, Diacon Ion, Teologie ]i Biseric[ la Sfin\ii Trei
Ierarhi, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXIII, nr. 12/1971
112. Bria, Magistrand Vasile, Hristologia Sf`ntului
Grigorie de Nazianz, @n rev. Ortodoxia, an XII, nr. 2/1960
113. Idem, Imnul dragostei (I Corinteni XIII, 1-13) @n
Omiliile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la I Corinteni, @n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, an XIII, nr. 7-8/1961
114. Bucevschi, Diac. Prof. Orest, Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur: Omilile Despre poc[in\[, @n rev. Studii Teologice,
seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957
115. Bulacu, Pr. Mihail, Con]tiin\a cre]tin[ dup[
Catehezele Sf`ntului Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului,
Bucure]ti 1941
116. Idem, Probleme de pedagogie catehetic[, @n rev.
Studii Teologice, nr. 3-6/1950
347

117. Busuioc, Pr. Gheorghe, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,

Apostol al dragostei, @n rev. Mitropolia Banatului, an XIX,
nr. 1-3/1969
118. Buzescu, Pr. Nicolae C., Logos ]i Kyrios @n
Stromatele lui Clement Alexandrinul, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XXIX, nr. 3-4/1977
119. Idem, Premisele unei filosofii cre]tine la Clement
Alexandrinul, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an X, nr.
3-4/1958
120. Idem, Logosul la Origen, @n rev. Mitropolia Olteniei,
an XXXIII, nr. 10-12/1981
121. Idem, Aspectul pnevmatic al eclesiologiei
ortodoxe ]i importan\a Tradi\iei la Sf`ntul Vasile cel
Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXXI, nr. 1/1979
122. Idem, Hristologia lui Origen, @n Studii Teologice, an
XXXVI, nr. 3-4/1984
123. Idem, Logos, trinitate ]i eclesiologie @n
Pedagogul lui Clement Alexandrinul, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XXIX, nr. 5-8/1977
124. Idem, Logosul @n Protrepticul lui Clement
Alexandrinul, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, nr. 12/1976
125. C[lug[r, Pr. Prof. Dr. D-tru, Actualitatea ideilor
pedagogice @n unele din lucr[rile Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n
rev. Mitropolia Ardealului, nr. 1-2/1974
126. C`ndea, Pr. Prof. Spiridon, Sensul preo\iei la Sfin\ii
P[rin\i, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an II, nr. 56/1950
127. Idem, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ca p[stor de
suflete, @n rev. B.O.R., an LXXV, an 10/1957
128. Calciu-Dumitreasa, Pr. Drd. Gh., Crearea lumii,
expus[ @n Hexaimeronul Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev.
Ortodoxia, an XXVII, nr. 4/1975
348

129. Caplat, Drd. Simion S., Profilul predicatorului

cre]tin dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Sf`ntul Grigore
Dialogul ]i Fericitul Augustin, @n rev. Studii Teologice,
seria a II-a, an XVIII, nr. 7-8/1966
130. Idem, Problema formei @n predica Sf`ntului Ioan
Gur[ de Aur, @n rev. B.O.R., an LXXXIII, nr. 7-8/1965
131. Caraza, Prof. Dr. Ioan, Revela\ia divin[ @n
Hexaimeronul Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev.
Ortodoxia., an XXXI, nr. 1/1979
132. Chi\escu, Prof. Nicolae, A fost Sf`ntul Ioan
Hrisostom semi-pelagian?, @n rev. MMS, an XLI, nr. 34/1965
133. Idem, Aspecte ale eclesiologiei la Sfin\ii Trei
Ierarhi, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XIV, nr. 78/1962
134. Chi\u, Magistrand Viorel, Catehezele Sf`ntului
Chiril al Ierusalimului ca izvor pentru istoria cultului
cre]tin, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XII, nr. 34/1960
135. Chif[r, Pr. Lector Dr. Nicolae, Preo\ia @n concep\ia
Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. Teologie ]i Via\[, an IV (LXX),
nr. 8-10/1994
136. Ciobotea, Drd. Dan Ilie, #nv[\[tura Sf`ntului Ioan
Gur[ de Aur despre rug[ciunile pentru cei adormi\i @n
Domnul, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXVI, nr. 912/1976
137. Coman, Pr. Prof. Ioan G., Triste\ea poeziei lirice a
Sf`ntului Grigorie de Nazianz, Editura Institutului Rom`n
de Bizantinologie, Bucure]ti 1938
138. Idem, Actualitatea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur
(354-1954), @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII, nr. 78/1955

349

139. Idem, Chipul lui Origen dup[ Eusebiu al Cezareei,

Pamfil ]i Ieronim, @n rev. Glasul Bisericii, an XIX, nr. 1112/1960
140. Idem, Dou[ femei de elit[ din epoca de aur a
patristicii: Gorgonia ]i Macrina, @n rev. Studii Teologice,
seria I, anul VII, col. 2/1940
141. Idem, Geniul Sf`ntului Grigorie de Nazianz,
Bucure]ti 1937
142. Idem, Idei misionare, pastorale ]i sociale
@nnoitoare la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. Studii Teologice,
seria a II-a, an III, nr. 1-2/1951
143. Idem, Patrologie, vol. I-III, Bucure]ti 1984 ]i urm.
144. Idem, Personalitatea Sf`ntului Ciprian, @n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, an XI, nr. 5-6/1959
145. Idem, Personalitatea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur,
@n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957
146. Idem, Personalitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n
vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de
la s[v`r]irea sa, Buc. 1980
147. Idem, Poezia Sf`ntului Grigorie de Nazianz, @n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, nr. 1-2/1958
148. Idem, Probleme de filosofie ]i literatur[ patristic[,
E.I.B.M.B.O.R, Bucure]ti 1995
149. Idem, Raportul dintre justificare ]i dragoste @n
Omiliile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistola c[tre
Romani, @n rev. Ortodoxia, an XVIII, nr. 2/1966
150. Idem, Sensul ecumenic al lucr[rii Sf`ntului Duh @n
teologia Sfin\ilor P[rin\i, @n rev. Ortodoxia, an XVI, nr.
2/1964
151. Idem, Sensul ecumenic al Sfintei Euharistii la
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an XVII, nr.
4/1965

350

152. Idem, Sensul preo\iei la Sfin\ii P[rin\i, @n rev. Studii

Teologice, seria a II-a, nr. 9-10/1949
153. Idem, Sf`nta Tradi\ie @n lumina Sfin\ilor P[rin\i, @n
rev. Ortodoxia, an VII, nr. 2/1956
154. Idem, Sf`ntul Vasile cel Mare ]i Atarbios, sau @ntre
calomnie ]i onestitate, ignoran\[ ]i discern[m`nt,
izolare ]i ecumenicitate, @n rev. Mitropolia Banatului, an
XXXIII, nr. 9-10/1983
155. Idem, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori ai duhovniciei,
@n rev. Mitropolia Banatului, an XVI, nr. 4-6/1966
156. Idem, Studiile universitare ale P[rin\ilor
Capadocieni, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII, nr.
9-10/1955
157. Corni\escu, Pr. Prof. Constantin, Sf`ntul Grigorie de
Nazianz, despre familia sa, @n rev. Studii Teologice, seria a
II-a, an XVI, nr. 5-6/1964
158. Idem, Idei dogmatice @n Cuv`nt[rile Sf`ntului
Ioan Hrisostom la Praznicele #mp[r[te]ti, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XVII, nr. 7-8/1965
159. Idem, #nv[\[tura despre m`ntuire a Sf`ntului
Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare
la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980
160. Idem, Credinciosul @n preocup[rile Sf`ntului Ioan
Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, nr. 4/1974
161. Idem, Sfin\ii Trei Ierarhi, interpre\i ai Sfintei
Scripturi, @n rev. Studii Teologice, nr. 1-2/1976
162. Idem, Chipul mamei Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur,
@n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXIX, nr. 9-10/1977
163. Idem, Sf`ntul Vasile cel Mare, interpret al Sfintei
Scripturi, @n rev. Mitropolia Olteniei, nr. 3-4/1969
164. Cosma, Sorin, Cump[tarea @n etica filosofic[
antic[ ]i morala cre]tin[, Timi]oara 1999

351

165. Dam]a, Diac. Prof. Teodor V., Iubirea ]i mila

cre]tin[. Preliminarii la analiza unei concep\ii cre]tine
despre asisten\a social[ la Sf`ntul Vasile cel Mare, @n rev.
Mitropolia Banatului, an XXX, nr. 7-9/1980
166. Idem, Principiile de baz[ ale asisten\ei cre]tine
dup[ omiliile Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia
Banatului, an XXIX, nr. 10-12/1979
167. Idem, Bog[\ia ]i s[r[cia @n lumina Omiliilor
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Banatului, an
XXIX, nr. 4-6/1979
168. Idem, Virtutea dragostei la Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur, @n rev. BOR, an XCII, nr. 5-6/1979
169. David, Diac. Conf. P.I., Cuv`nt la Pr[znuirea
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Olteniei, an
XXXI, nr. 1-3/1979
170. Diaconu, Pr. Dr. Adrian, Catehezele baptismale ale
Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. BOR, an CVIII, nr. 56/1990
171. Dr[gulin, Pr. Gheorghe, Sf`ntul Vasile cel Mare ]i
]coala alexandrin[, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr.
1-3/1979
172. Du\u, Pr. Drd. Constantin, Aspecte sociale @n
predica Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Studii Teologice,
seria a II-a, an XXXI, nr. 1-4/1979
173. Dumitra]cu, Pr. Drd. Nicu, Eclesiologia la P[rin\ii
Apostolici, @n Revista Teologic[, an III (75), nr. 1/1993
174. Enache, Drd. Mihai, #nv[\[tura despre Biseric[
dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an
XXVI, nr. 1/1974
175. Georgescu,
Arhim.
Chesarie,
Iconomia
dumnezeiasc[ ]i bisericeasc[, @n rev. Studii Teologice,
seria a II-a, an XXXII, nr. 3-6/1980

352

176. Idem, Sfin\ii Trei Ierarhi, modele de dasc[li ]i

p[stori @n Biserica cre]tin[, @n rev. Glasul Bisericii, nr. 12/1974
177. Georgescu, Nicolae }t., Doctrina moral[ dup[
Clement Alexandrinul, Buc.
178. Georgescu, Pr. Magistrand Mihai, Idei morale ]i
sociale @n Comentariul la Psalmi al Sf`ntului Vasile cel
Mare, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an X, nr. 78/1958
179. Gribomont, R.P. Dom. Jean, Concep\ia Sf`ntului
Vasile cel Mare despre idealul cre]tin ]i asceza
evanghelic[, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 13/1979
180. Grigora], Pr. C., Fericitul Augustin ]i locul lui @n
pedagogia cre]tin[, @n rev. Teologie ]i Via\[, an II (LXVIII),
nr. 8-10/1992
181. Hau, Drd. Mihai, Tainele de ini\iere dup[
Catehezele mistagogice ale Sf`ntului Chiril al
Ierusalimului, @n rev. Ortodoxia, an XXXVIII, nr. 4/1986
182. Herghelegiu, M.E., Aspecte ale evolu\iei epiclezei
euharistice din anaforalele liturghiilor Sf`ntului Vasile
cel Mare ]i a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev.
Ortodoxia, an XLVIII, nr. 3-4/1993
183. Iana, Dr. Constantin, Concep\ia Sf`ntului Chiril al
Ierusalimului despre Sf`nta Scriptur[, ca temei al
@nv[\[turilor Bisericii @n Catehezele sale, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XIX, nr. 7-8/1967
184. Idem, Foloasele @n\elegerii @ntre oameni dup[
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Studii Teologice, seria a
II-a, an XX, nr. 9-10/1968
185. Ielciu, Drd. Ioan Mircea, Via\a ]i valoarea ei dup[
Sfin\ii P[rin\i Capadocieni, @n rev. M.M.S., an LXII, nr. 12/1986
353

186. Ioni\[, Diac. Asist. Viorel, Via\a ]i activitatea

Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, nr. 1/1979
187. Idem, Coordonatele vie\ii cre]tine dup[ Epistola
c[tre Diognet, @n Mitropolia Ardealului, an XV, nr. 7-8/1970
188. Idem, Rolul bisericii @n societate dup[ Sfin\ii Trei
Ierarhi, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXXV, nr. 12/1983
189. Ioni\[, Drd. Al. M., Taina Sfintei Euharistii la
Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, @n rev. Glasul Bisericii, an
XXXVIII, nr. 7-8/1979
190. Irineu, I.P.S. Prof. Dr., #n Duhul sfin\eniei lui
Hristos, Craiova 2001
191. Ivan, Pr. Prof. Iorgu, C`teva @ndrum[ri ale Sf`ntului
Vasile cel Mare pentru cei care doresc s[ cunoasc[ ]i s[
@mplineasc[ voia lui Dumnezeu, @n rev. B.O.R., an CII, nr.
3-4/1984
192. Leb, Asist. I.V., #nv[\[tura Sfin\ilor P[rin\i despre
lucrarea Sf`ntului Duh @n Biseric[, @n rev. Mitropolia
Moldovei ]i Bucovinei, an LXVI, nr. 1-3/1990
193. Marcu, Pr. Prof. Grigorie, Mens Divinior o
compara\ie @ntre Sf`ntul Apostol Pavel ]i Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur, @n revista Studii Teologice, seria a II-a, an IX,
nr. 9-10/1957
194. Mehedin\u, Pr. Drd. Sandi, Importan\a catehetic[ a
Liturghiei Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XXXV, nr. 1-2/1983
195. Micle, Arhim. Veniamin, Citirea ]i interpretarea
Sfintei Scripturi dup[ omiliile Sf`ntului Ioan Gur[ de
Aur, @n rev. Ortodoxia, an XXXII, nr. 2/1980
196. Idem, Sf`ntul Vasile cel Mare, predicator al
cuv`ntului lui Dumnezeu, @n rev. Mitropolia Banatului, an
XXIX, nr. 10-12/1979

354

197. Mladin, Ieromonah Prof. Dr. Nicolae, Sf`ntul Ioan

Gur[ de Aur: Despre des[v`r]irea cre]tin[, @n rev.
Ortodoxia, an IX, nr. 4/1957
198. Moisescu, Pr. Prof. Iustin, Sf`nta Scriptur[ ]i
interpretarea ei @n opera Sf`ntului Ioan Hrisostom, 1942
199. Moisiu, Pr. Prof. Al., Sf`ntul Vasile cel Mare
@ndrum[tor ]i p[stor de suflete, @n rev. MMS, an LXIV, nr.
1/1988
200. Moldovan, Pr. Prof. Dr. Ilie, Natura ]i harul @n
g`ndirea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an
XXXI, nr.1/1979
201. Idem, Aspectul hristologic ]i pnevmatologic al
Bisericii dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XX, nr. 9-10/1968
202. Necula, Pr. Dr. Constantin, Calea virtu\ii,
pedagogia Psaltirii @n exegeza la Psalmi a Sfin\ilor Vasile
cel Mare ]i Ambrozie al Milanului ]i a Fericitului
Augustin, @n Revista Teologic[, nr. 3-4/2000
203. Negoi\[, Pr. Magistrand Ilie, Demnitatea muncii la
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Studii Teologice, seria a
II-a, an XV, nr. 3-4/1963
204. Nestor, I.P.S Vornicescu, Aspecte ale des[v`r]irii
cre]tine @n via\a ]i opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev.
Ortodoxia, an XXX, nr. 4/1978
205. Idem, #nv[\[tura Sf`ntului Vasile cel Mare despre
munc[, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-3/1979
206. Idem, #nv[\[turi duhovnice]ti din via\a ]i opera
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. M.M.S., an XLI, nr. 12/1965
207. Ni]coveanu, Pr. Dr. Mircea, Teologia Sf`ntului
Vasile cel Mare @n rug[ciunile euharistice, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XIX, nr. 5-6/1967

355

208. Idem, Doctrina Sf`ntului Grigorie de Nyssa, @n

comentariul s[u la Fericiri, @n rev. Glasul Bisericii, an XXVI,
nr. 5-6/1967
209. Idem, Aspecte din via\a cre]tin[ @n Comentariul
Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistolele pastorale, @n rev.
Glasul Bisericii, an XXIII, nr. 7-8/1964
210. Idem, Doctrina Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur @n
Comentariul s[u la Predica de pe Munte (Matei V-VII), @n
rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XVII, nr. 9-10/1965
211. Idem, Doctrina Sf`ntului Vasile cel Mare @n
exorcismele sale, @n rev. Glasul Bisericii, an XXXV, nr. 78/1976
212. Nicolae, #.P.S. Corneanu, Origen ]i Celsus.
Confruntarea cre]tinismului cu p[g`nismul, Editura
Anastasia, Bucure]ti 1999
213. Idem, Studii patristice. Aspecte din vechea
literatur[ cre]tin[, Timi]oara 1984
214. Idem, Problema muncii @n cre]tinism, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an I, nr. 3-4/1949
215. Nicolae, Ierom. Prof. Dr. Mladin, Sf`ntul Ioan Gur[
de Aur: Despre des[v`r]irea cre]tin[, @n rev. Ortodoxia,
an IX, nr. 4/1957
216. Nicolae, Pr. Magistrand Gheorghe, Aspecte din
natur[ ]i via\[ @n Comentariul la Psalmi al Sf`ntului
Vasile cel Mare, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XVII,
nr. 5-6/1965
217. P@rvu, Constantin, Actualitatea omiletic[ a
Sf`ntului Grigorie de Nazianz, @n rev. Mitropolia Olteniei,
an VII, nr. 5-6/1955
218. P`slaru, Pr. Matei, Sfin\ii P[rin\i despre munc[, @n
rev. Glasul Bisericii, an XIX, nr. 1-2/1960
219. Pavel, Pr. C-tin C., Atitudinea Sf`ntului Vasile cel
Mare fa\[ de cultura ]i filosofia antic[,@n vol. Sf`ntul
356

Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea

sa, Buc. 1980
220. Petcu, Drd. Sorin, Rug[ciunea Domneasc[ @n
cultul cre]tin ]i explicarea ei @n literatura patristic[ din
primele trei secole, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an
XXVI, nr. 1-2/1974
221. Petrescu, Pr. Prof. Nicolae, #nv[\[tura despre
preo\ie dup[ Sf`ntul Grigorie de Nazianz ]i chipul de
preot al lui @nsu]i, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XVIII, nr. 56/1966
222. Idem, #nv[\[tura Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur
despre preo\ie ]i chipul lui @nsu]i de p[stor sufletesc, @n
rev. Mitropolia Banatului, an XVIII, nr. 4-6/1968
223. Idem, Scrisori ale Sf`ntului Vasile cel Mare,
documente ale str[daniei sale pentru p[strarea ]i
ap[rarea unit[\ii dreptei credin\e, @n rev. B.O.R., an C, nr.
7-8/1982
224. Idem, Sf`ntul Vasile cel Mare neobosit ap[r[tor al
unit[\ii dreptei credin\e, @n rev. Mitropolia Banatului, nr.
10-12/1979
225. Pop, Protos Drd. Irineu, #nv[\[minte morale ]i
sociale @n opera ]i activitatea Sf`ntului Vasile cel Mare,
necesare activit[\ii preo\ilor @n vremea noastr[, @n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, an XXXVII, nr. 3-4/1985
226. Popa, Drd. Ioan D., Opera Sfin\ilor P[rin\i din
epoca de aur ca izvor al predicii, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XXII, nr. 5-6/1970
227. Popa, Drd. Ion, Sf`ntul Vasile cel Mare,
predicatorul milosteniei, @n rev. Studii Teologice, seria a IIa, an XXIII, nr. 3-4/1971
228. Popa, Pr. Prof. I.D., Aspecte moral-sociale @n
predica ]i via\a Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. Glasul
Bisericii, nr. 3-5/1980
357

229. Popescu, Prof. Teodor M., Denaturarea istoriei lui

Origen, @n rev. B.O.R., an 44 (1926)
230. Idem, Epoca Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev.
Ortodoxia, an IX, nr. 4/1957
231. Idem, P[rin\ii cre]tini ca educatori (Sf`ntul
Apostol Pavel, Clement Alexandrinul ]i Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur despre educa\ia cre]tin[), @n rev. Glasul
Bisericii, an VIII, nr. 1-2/1949
232. Prelipceanu, Pr. Prof. Vlad, Adaptarea divin[ la
condi\iile firii omene]ti, @n lucrarea inspira\iei divine,
dup[ @nv[\[tura Sf`ntului Ioan Hrisostom, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XI, nr. 7-8/1959
233. Prescure, Magistrand Vasile, Personalitatea moral[
a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Studii Teologice, seria a
II-a, an XIV, nr. 5-6/1962
234. Procopoviciu, Pr. Prof. Dr. Petre, #ndrum[ri
catehetice @n
lucrarea Fericitul Augustin: De
catechizandis rudibus, @n rev. Mitropolia Ardealului, an III,
nr. 3-4/1958
235. Pungu\[, Ierodiacon Drd. Vichentie, Antropologia
ortodox[ @n viziunea Omiliilor Despre crearea omului
ale Sf`ntului Vasile cel Mare, @n Revista Teologic[, seria
nou[, an I (73), nr. 3/1991
236. R[duc[, Pr. Dr. Vasile, Pronia ]i libertatea
persoanei @n g`ndirea lui Origen, @n rev. Studii Teologice,
seria a II-a, an XXXIV, nr. 5-6/1982
237. Idem, Antropologia Sf`ntului Grigorie de Nyssa,
Bucure]ti 1996
238. R[mureanu, Pr. Prof. I., Preotul- slujitor al lui
Dumnezeu ]i al oamenilor, dup[ Sfin\ii Trei Ierarhi, @n
rev. BOR, an LXXXVIII, nr. 1-2/ 1970
239. Radu, Pr. Prof. Dumitru, Semnifica\ia soteriologic[
a Botezului Domnului, @n rev. Ortodoxia, an VII, nr. 4/1955
358

240. Idem, Spiritualitate ]i slujire la Sfin\ii Trei Ierarhi,

@n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXVI, nr. 3-4/1974
241. Roven\a, Haralambie, Interpretarea Scripturii dup[
Origen, R`mnicu-V`lcea, 1929
242. S`rbu, Pr. Dr. Corneliu, Sfin\ii Vasile, Grigorie ]i
Ioan, @ndrum[tori ai teologiei actuale, @n rev. Mitropolia
Ardealului, nr. 1-2/1973
243. Sab[u, Drd. Alex. Marcel, Importan\a actual[ a
Catehezelor
Sf`ntului
Chiril,
arhiepiscopul
Ierusalimului, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an
XXXVI, nr. 1-2/1984
244. Sava, Drd. Diac. Marin, Profilul teologului dup[
Sf`ntul Grigorie de Nazianz, @n rev. Studii Teologice, seria
a II-a, an XXI, nr. 5-6/1969
245. St[nescu, Pr. Prof. Nicolae, Teologie ]i via\[ la
Sf`ntul Grigorie de Nazianz, @n rev. Mitropolia Olteniei, an
XIV, nr. 1-2/1962
246. St[niloae, Pr. Prof. D-tru, #nv[\[tura cre]tin[ despre
munc[, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an V, nr. 12/1953
247. St[nule\, Drd. Constantin, Concep\ia despre
Biseric[ @n opera Sf`ntului Ciprian, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XXII, nr. 7-8/1970
248. Stan, Pr. Prof. Dr. Alexandru, Sf`ntul Vasile cel
Mare @n teologia sistematic[ ortodox[ @n ultimii 30 de
ani, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, nr. 3-4/1982
249. Idem, Lucrarea Sf`ntului Ciprian de Cartagina
Despre unitatea Bisericii ]i importan\a ei misionar[
actual[, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXXIV, nr.
5-6/1982
250. Idem, Frumuse\ea ]i sublimitatea doctrinar[ a
stilului predicatorial al Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n

359

dou[ omilii la sfin\ii martiri, @n rev. Glasul Bisericii, an

XLIII, nr. 5-6/1984
251. Stoica, Pr. Magistrand Simeon, Liturghia cre]tin[
din secolul II, descris[ de Sf`ntul Iustin Martirul ]i
Filosoful, @n raport cu Liturghia ortodox[ de ast[zi, @n
rev. Ortodoxia, an XII, nr. 1/1960
252. Stoleru, Drd. Nicolae, #nv[\[tura despre Legea
moral[ natural[ @n opera Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n
rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXIV, nr. 3-4/1972
253. }ebu, Asist. Sebastian, Sfin\ii Trei Ierarhi, modele
alese de @n\elegere ]i tr[ire actual[ a cre]tinismului, @n
rev. Mitropolia Ardealului, nr. 1-3/1976
254. Tilea, Pr. Dr. Gheorghe, Starea de spirit @n
rug[ciune, dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Glasul
Bisericii, an XXXVII, nr. 3-4/1978
255. Idem, Evlavia Euharistic[ dup[ Sf`ntul Ioan Gur[
de Aur, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/
1957
256. Idem, Probleme fundamentale @n opera moralsocial[ a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, Libertatea ]i
universalismul muncii, 1946
257. Timotei, P.S. Sevici, Probleme de @nv[\[tur[ ]i
via\[ cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur
la Scrisoarea paulin[ c[tre Filipeni, @n rev. Studii
Teologice, nr. 7-8/1960
258. Idem, Spiritualitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n
vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de
la s[v`r]irea sa, Buc. 1980
259. Tixeront, J., Istoria dogmelor, vol. I, Paris 1921
260. Todoran, Drd. Simion, Despre inspira\ia Sfintelor
Scripturi, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXXVI, nr.
5-6/1984

360

261. Todoran, Pr. Dr. Isidor, Poate fi considerat Origen

eretic?, @n rev. Mitropolia Ardealului, an IV, nr. 7-8/1959
262. V[t[manu, Dr. N., 1600 de ani de la @nfiin\area
Vasiliadei, cel dint`i a]ez[m`nt de asisten\[ social[ ]i
sanitar[, @n rev. B.O.R., an LXXXVII, nr. 3-4/1969
263. Vasilescu, C., Raportul dintre virtute ]i p[cat dup[
doctrina moral[ a Didahiei, @n rev. Studii Teologice, seria
a II-a, an XIV, nr. 1-2/1962
264. Vasilescu, Diac. Prof. Emilian, Sfin\ii Trei Ierarhi ]i
cultura vremii lor, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an
XIII, nr. 1-2/1961
265. Vasiliu, Dr. Lector Cezar, Atitudinea Sfin\ilor Trei
Ierarhi fa\[ de societatea vremii lor, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XXXII, nr. 1-2/1980
266. Voicu, Arhidiac. Prof. C-tin, Sfin\ii Trei Ierarhi, @n
rev. Mitropolia Ardealului, an XXII, nr. 7-9/1977
267. Idem, Hristos @n via\a ]i opera Sf`ntului Ignatie
Teoforul, @n rev. Altarul Banatului, an V (XLIV), nr. 1012/1994
268. Idem, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i unitatea
Bisericii, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXX, nr. 1-3/1982
269. Idem, Viziunea patristic[ asupra Botezului de la
Hristos, @n Anuarul Academic 2001-2002, Universitatea
Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Teologie Andrei
}aguna, Sibiu 2002
270. Idem, Unitatea Bisericii la Sfin\ii P[rin\i, Mitropolia
Olteniei, nr. 1/1984
271. Idem, Concep\ia patristic[ despre Tradi\ia biblic[,
@n rev. Mitropolia Ardealului, nr. XXX, nr. 7-8/1985
272. Idem, Unitatea Bisericii @n oikumene dup[ Sf`ntul
Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXIX, nr. 46/1979

361

273. Idem, Probleme dogmatice @n opera Marele

Cuv`nt Catehetic al Sf`ntului Grigorie de Nisa, @n rev.
Ortodoxia, an XIII, nr. 2/1961
274. Idem, Teologia muncii la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
]i actualitatea ei, Sibiu 1975
275. Idem, Problematica teologiei Sf`ntului Grigorie de
Nisa, @n rev. Mitropolia Ardealului, an IX, nr. 3-5/1964
276. Voicu, Pr. Dr. Nicolae, Principii pastorale @n
tratatele despre preo\ie din literatura patristic[ ]i
postpatristic[, @n rev. B.O.R., an CVII, nr. 3-4/1989
277. Z[grean, Arhidiac. Prof. Dr. Ioan, Sfin\ii Trei Ierarhi,
str[lucite ]i ne@ntrecute modele de virtute cre]tin[, @n rev.
Mitropolia Banatului, an XXII, nr. 1-3/1972
278. Idem, Probleme morale @n opera Sf`ntului Vasile
cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la
1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980
279. Z[voianu, Drd. Corneliu, Rug[ciunea Domneasc[
dup[ Sf`ntul Grigorie de Nyssa, @n rev. Glasul Bisericii, an
XL, nr. 9-10/1981
280. Zamfir, Drd. Ierom. Modest, Eclesiologia paulin[
reflectat[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la
Epistola c[tre Efeseni, @n rev. Ortodoxia, an XXXIV, nr.
4/1982

362

Cuprins
I. Introducere. Autenticitatea tr[irii cre]tine
@n primele veacuri
II. Pilde scripturistice @n obiectivul de studiu ]i
tr[ire al Sfin\ilor P[rin\i ]i scriitori biserice]ti
a)Drep\ii din Vechiul Testament
b)Pilda Sfin\ilor Apostoli. Referire special[
la Sf`ntul Apostol Pavel
c)Sfin\ii mucenici ]i leg[tura sufleteasc[,
prin venerarea lor, dintre cre]tini ]i ei
III. Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti, exemple
vii prin puterea de @nr`urire ]i
transformare a contemporanilor lor
IV. Pre\uirea acordat[ @n\elepciunii p[g`ne
V. Evlavia Sfin\ilor P[rin\i ]i scriitori biserice]ti
@ntip[rit[ @n cuprinsul operelor lor
VI. Hristocentrismul vie\ii cre]tine
VII. Rolul soteriologic al Bisericii
VIII. Lucrarea sfin\itoare a Sfintelor Taine
@n via\a cre]tinilor
a)Botezul, poarta de intrare @n cre]tinism
b)Taina Mirungerii
c)Sf`nta Euharistie, expresie a dragostei
lui Hristos pentru oameni ]i culme
a sfin\irii cre]tinilor
d)Poc[in\a, treapt[ spre @nduhovnicire ]i
rolul ei @n cur[\irea de p[cate.
Taina Spovedaniei
IX. Sf`nta Scriptur[, tezaur de @nv[\[turi

7
17
17
19
23
30
49
53
61
73
86
86
91
92
98
363

folositoare pentru to\i oamenii

X. Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti,
dasc[lii cre]tin[t[\ii
XI. Rolul cuv`ntului lui Dumnezeu @n
lucrarea de zidire sufleteasc[
XII. P[storul de suflete, ca model pentru p[stori\ii s[i
XIII. Grija pentru suflet @n spiritualitatea patristic[
XIV. Roadele str[daniilor @n promovarea virtu\ii
a)Credin\a @i face pe cre]tini vrednici
de bun[t[\ile ve]nice
b)N[dejdea, ancora tare ]i sigur[ a cre]tinului
c)Iubirea - baza, mijlocul ]i piscul
duhovniciei patristice
d)Smerenia, mama @n\elepciunii
e)Teama de Dumnezeu,
@nceputul @n\elepciunii
f)Cump[tarea, mijloc eficient de lupt[
@mpotriva patimilor
g)Prietenia ]i for\a ei moral[ ]i social[
h)Pacea, ca rod al duhovniciei
i)Rug[ciunea ]i rolul ei @n procesul
de @nduhovnicire
j)Postul, preg[tire a cur[\irii sufletului
k)Obligativitatea respect[rii
poruncilor dumnezeie]ti
XV. Spiritualitatea patristic[ ]i lupta ei
@mpotriva r[ului ]i a p[catului
XVI. Familia ]i monahismul cre]tin
a)Virtutea fecioriei
b)C[s[toria ]i familia cre]tin[
c)Monahismul
XVII. Aspecte sociale ale duhovniciei patristice
a)Generozitatea ]i deschiderea fa\[ de
364

111
127
141
149
157
176
184
187
188
200
203
204
206
209
213
223
227
229
238
238
244
251
255

nevoile semenilor, @nsu]ire a

cre]tinului adev[rat
b)Mila, r[d[cina tuturor binefacerilor
c)Faptele bune, r[spunsul cre]tinilor
la egoismul semenilor
d)Bog[\ia lumeasc[ ]i adev[rata
noastr[ bog[\ie
e)Duhovnicia patristic[ ]i pre\uirea
acordat[ muncii
f)Dreptatea cre]tin[
XVIII. Aspectele practice ]i influen\a lor
asupra vie\ii cre]tinului din perspectiva
duhovniciei patristice
a)Hrana
b)B[utura
c)Hainele
d)Podoabele
e)Cosmeticele ]i parfumurile
f)Petrecerea timpului
XIX. Ajutorul lui Dumnezeu ]i lucrarea Sf`ntului Duh
@n noi, condi\ii ale existen\ei vie\ii cre]tine
XX. Rolul educativ ]i folosul @ncerc[rilor
ab[tute asupra cre]tinilor
XXI. |elul vie\ii cre]tine. Des[v`r]irea
XXII. Concluzii
Bibliografie
Cuprins

255
261
271
272
280
286
287
287
288
290
291
293
294
297
306
314
324
338
363

365

ISBN 978-606-510-750-2