You are on page 1of 6

Soporan Simona Angela

Clinica de psihiatrie I SCJU Cluj

Montarea caterului nervos periferic pentru perfuzii

Montarea caterului venos periferic pentru perfuzii const in punctionarea unei vene periferice,in
conditii de asepsie riguroasa , si administrarea unor solutii medicamentoase , intermittent sau
continuu , in circulatia venoasa.
Acest cateter este lasat pe loc in functie de nevoi si/sau in functie de durata tratamentului.
1.Indicatii:
a)indicatii terapeutice:
-hidratare si aport electrolitic
-alimentatie parenterala
-aport de medicamente
-transfuzie cu sange si derivate din sange
b)indicatii pentru diagnostic:
-preluari de sange repetate intr-un interval scurt
-administrarea de substante de contrast
! Aceste indicatii trebuie limitate la strictul necesar si revazute zilnic in functie de starea
pacientului , si in particular , in functie de aptitudinea sa de a primi tratamentul pe cale digestive.
Contraindicatii:
a)absolute: nu se va puctiona bratul care :
-prezinta fistula arterio-venoasa
-are implant ortopedic
-sufera de ablatia ganglionilor axilari

b)relative :
-bratul este paralizat sau traumatizat
-exista leziuni cutanate si infectii la locul de punctionare
2.Pregatirea materialelor:
-suport pentru perfuzie la picioarele patului , de preferinta mobil daca pacientul este autonom
-material pentru protectia patului
-o pereche de manusi de unica folosinta
-un garou
-comprese sterile , tampoane de vata
-solutii antiseptic iodate sau clorhexidina alcoolica daca pacientul este allergic la iod
-pungi cu solutii de perfuzat , indicate de medic
-medicamentele prescrise pentru administrarea in perfuzie
-trusa de perfuzat sterila cu debitmetru si una sau mai multe cai de perfuzat
-robinet trifazic pentru racordarea simultana a 2 perfuzii la aceeiasi linie venoasa
-catetere/branule de dimensiuni diferite
-plasturi , pansamente adezive de tip folie sau plasa
-perne pentru pozitionare,eventual atele pentru o pozitie confortabila a bratului , mai ales la
pacientii agitati.
3.Pregatirea pacientului:
-se identifica pacientul
-se informeaza despre importanta , durata procedurii si eventual despre aspectele legate de
imobilizare
-se abordeaza de regula bratul nedominant al pacientului

-se instaleaza confortabil


-se depileaza zona in caz de pilozitate importanta
-se explica gesturile ce trebuie evitate pentru protejarea abordului venos precum si simptomele
unor complicatii potentiale.
4.Pregatirea liniei de perfuzie:
-se verifica prescriptia medicala
-se spala mainile si se imbraca manusi de unica folosinta
-se adapteaza tubulatura principal la punga cu solutie sterile
-se adauga robinetul la caile de perfuziare a solutiilor , daca sunt necesare mai multe derivatii ,
apoi prelungitorul ce va fi adaptat la cateterul /branula endovenoasa
-se clumpeaza tubul perfuzorului
-se umple camera picuratorului la jumatate
-se deschide prestulul/clema pentru a purja ansamblul liniei de perfuzat
-se clampeaza apoi tubul principal al perfuzorului si se acopera steril
-se dateaza tubulatura principal si se schimba la fiecare 24 de ore daca perfuzia dureaza mai
multe zile.
5.Efectuarea procedurii:
-se spala mainile
-se imbraca manusile sterile
-se plaseaza bratul pacientului deasupra materialului de protective
-se cerceteaza vena de punctionat luand in calcul principiul progresiei centripete la schimbarea
locurilor de punctionare
-se aplica garoul (nu se mentine mai mult de 3 minute) si se dezinfecteaza larg zona de punctionare

-se face staza venoasa (pulsul arterial periferic se palpeaza , in caz contrar se mai slabeste putin
garoul)
-cu mana nedominanta se exercita o presiune usoara asupra pielii pentru a stabiliza vena cercetata
-se introduce cateterul /branula cu varful mandrenului orientat in sus si se punctioneaza vena
-se opreste inaintarea acului cand pe ac vine sange
-se fixeaza cu tamponul cateterul in timp ce se retrage mandrenul
-se desface garoul
-se arunca mandrenul in recipientul special
-se adapteaza amboul perfuzorului la branula
-se deschide tubul perfuzorului
-se fixeaza cateterul /branula cu un pansament oclusiv steril , incluzand racordul terminal
-se reorganizeaza locul de munca
-se indeparteaza manusile , se spala mainile
-se noteaza procedura in Fisa de proceduri (nume,data,ora administrarii,tipul solutiei,doza)
6.Incidente/accidente:
-extravazarea solutiei in afara venei si tumefierea dureroasa a zonei
-necroza tesutului in caz de extravazare a solutiilor si tumefierea dureroasa a zonei
-infectia locala detectata prin semen inflamatorii locale:eritem , durere , caldura locala , tumefactie
si lezarea functiei segmentului respective
-obstruarea cateterului/branulei cu cheaguri de sange in absenta manevrelor standard de
intretinere zilnica
-edemul pulmonar acut prin hiperhidratare in cazul in care nu se calculeaza corect numarul de
picaturi pe minut si nu se respecta timpul de perfuzare
7.Mentinerea si ingrijirea unei linii venoase existente:ingrijirea unei linii venoase presupune:

-verificarea permeabilitatii cateterului


-permeabilitatea cateterului
-schimbarea pansamentelor si a fixatoarelor
-schimbarea perfuzoarelor si a solutiilor perfuzabile
8.Linii directoare:
-fixatoarele sau/si pansamentele se schimba atunci cand se uda sau se murdaresc sau odata cu
insertia unui nou cateter
-la pacientii cu administrare intravenoasa continua , perfuzoarele se schimba la 48 de ore iar
solutiile la 24 de ore
-locul de insertie a cateterului trebuie schimbat la fiecare 72 de ore si trebuie inspectat la fiecare 4
ore prin fixatorul transparent si semipermeabil
-permeabilitatea canulei/branulei in caz de perfuzie/administrare intermitenta se verifica prin
aspirare inaintea oricarei administrari intravenoase
Principii generale in ce priveste montarea cateterului venos periferic pentru perfuzii:
-ablatia cateterului se face numai la indicatia medicului
-retragerea sa va fi imperativa si imediata inaintea oricarei suspiciuni de inflamatie sau infectie a
locului punctionat sau in cazul unor semen generale de infectie susceptibile de a fi legate de
prezenta cateterului
-cateterul nu poate fi mentinut (in conditii normale,fara complicatii) mai mult de 96de ore (8zile);de
regula , se schimba locul insertiei la 48-72 ore
-solutiile de baza cele mai utilizate sunt:clorura de sodiu 0.9% , glucoza 5% , 10% , solutii
hidroelectrolitice ( solutie ringer )
-toate medicamentele si solutiile adaugate se amesteca cu solutia de baza prin rasturnari succesive
inainte de inceperea administrarii
-medicamentele adaugate in solutie trebuie mentionate pe o banda adeziva lipita pe punga sau
flacon cu denumirea corecta,cantitate prescrisa

-prepararea unei perfuzii mixte si manipularea ei , trebuie effectuate in conditii de asepsie


deoarece solutiile de perfuzie sunt un mediu bun pentru dezvoltarea germenilor
-se exclude de la amestecuri de orice tip:
-sangele si derivatele de sange
-solutiile de aminoacizi
-emulsiile lipidice
-solutiile concentrate pentru tratament osmotic (manitol,ostanofundin)
-solutii molare pentru corectarea echilibrului acido-bazic (bicarbonat de sodiu 4.8% , 8.4% ,
clorura de potasiu 45% )
-data expirarii unei solutii trebuie v
-numar picaturi/minut=volumul total al solutiei (in ml) x picaturi/ml sau durata perfuziei (in
minute)
erificata intotdeauna pentru a evita administrarea unei solutii devenita inactiva sau toxica
-sistemul de perfuzie cu filtru de aerisire incorporat in camera de picaturi , trebuie inchis inainte de
introducerea unor solutii medicamentoase in recipientul de perfuzie , pentru a evita umezirea filtrului
cu lichidul de perfuzie si a se pastra functionalitatea acestuia
-stabilirea numarului de picaturi de solutie pe minut se poate face dupa urmatoarele formule:
-numar de picaturi/minut=volumul total / timpul in minute x 3

You might also like