Datorita cuceririlor otomane si actiunilor de aprare impotriva habsburgilor, gra

nitele statului ardelean au fost trasate in asa fel incat au incorporat aproape
toata romanimea din vechea Ungarie. Sporul lor natural a fost ajutat de faptul c
a habitatele in care locuiau erau mult mai aparate din punct de vedere natural,
decat asezariile unguresti sau sasesti , asezate in zone de campie, in plus, mod
ul lor de viata , adica pastoritul montan, le oferea o mai mare mobilitate in ca
z de primejdie. In perioada asta soseau , sporadic noi imigranti din Valahia si
Moldova.
Deja o parte din aceasta romanime aflata intr-o puternica crestere demografica ,
a trecut la cultivarea pamantului, si din aceasta cauza veneau tot mai mult in
zonele mai joase, la poalele muntiilor, sau in vaiile joase ale raurilor. Nobili
mea a primit cu bucurie aceasta schimbare, si sa apucat rapid in ai trece pe noi
i agricultori in starea de iobagie. Mare parte din romanimea care sa mutat in de
presiuni sau campii sa adaptat noului mediu. Dintre aceastia mare parte au deven
it iobagi in toata regula, soarta si poverile lor ne sunt cunoscute din material
ul pe care l-am disecat cand am vorbit despre iobagime in general.
Pastorii sedentarizati au preluat de multe ori, nu doar modul de viata din mediu
l respectiv ci si limba sau religia. Aceasta asimilare nonviolenta a provocat in
sa situatia in care a devenit mai dificil sa urmarim evolutia acestor elemente r
omanesti inaintate. Intrucat lumea feudala nu era interesata de limba sau origin
ea iobagilor. Cand aceasta lume, face diferenta dintre asezari: unguresti, sases
ti sau romanesti ( possesio hungaricalis, saxonicalis, walachicalis )nu face ace
asta pe baza de etnie ci pe baza juridica si prin felul serviciilor care erau fa
cute de acste asezari.
Diferentierea dintre ,, asezarile romanesti, si celelalte asezari tin de aspectu
l organizational al acestora. Colonizarea era coordonata de obicei de indivizii
din randul lor : voievozi, cnezi, crainici. Ei au devenit sefii satului sau al u
nui grup de sate, pentru munca depusa , acest tip de conducator primea libertate
personala de la nobil, iar cu trecerea timpului, functia acestor sefi tinde sa
devina erditara.
La inceputul secolului 16 aceasta, elita formata din taranime libera, mai exista
inca in Ardeal. Pe unele domenii ( Ciceau, Chioar, Ardud, Simleu ) au organizat
satele romanesti in voievodate de diferite marimi. Aici crainicii sunt ajutator
ii, subordonatii voievoziilor, cu exceptia comitatului Bihor, unde voievozii sau
contopit deja cu nobilimea ungara a comitatului, iar rorlul de sef al satelor,
a ramas pe seama crainicilor. In alta parte -domeniul de la Gyula- , Siria etc.
asupra voievodului au ramas prerogativele judelui comunal si al crainicului.
O alta caracteristica a asezarilor romanesti se poate gasi in modul specific de
impozitare al acestora. In vechea Ungarie exista obiceiul ca asezarilor noi inte
meiate sa li se ofere o scutire de sub diferitele impozite pentru cativa ani. Di
n acasta cauza nu era deloc iesit din comun exemplul romaniilor asezati la 1566
in Chioar care au primit o scutire de 14 ani de la platirea censului anual.
Ceea mai importanta diferenta in ceea ce priveste asezarile romanesti- am aminti
t asta deja- era neplata zeciuielii catre biserica catolica. Nefiind in cadrul a
cestei biserici , clerul nu putea cere de la ei acest impozit, cel mult romanii
catolicizati puteau fi fortati sa plateasca acest impozit. Insa nobilul nu cerea
mai putin ca de la ceilalti. Ei trebuiau sa suporte obisnuitele corvezi iobages
ti ( noua zecimea, robota, cadourile ocazionale ). Nu era lucru rar ca aceste co
rvezi sa fie cateodata mai mari decat in satele unguresti sau sasesti.
In exemplu de mai sus din cadrul domeniului de la Gyula, majoritatea satelor rom
anesti erau datoare anual cu 2-3 zile de arata, 2 zile de secerat si cosit, apoi
trebuiau sa adune recolta si sa o transporte- aceastea sunt date din 1554, si a
rata ca satele romanesti lucrau pentru nobil cu 2-3 zile mai mult decat satele u

nguresti.
La aceastea se mai adaugau alte corvezi care se cereau in mare parte doar comuni
tatilor romanesti. La domeniul Siria- si inca in alte locuri- pentru voievozii l
or datorau corvezi in plus : detinatorii unui lot iobagesc intreg datorau jumata
te de zi de arat si jumatate de zii de cosit, la 10 loturi iobagesti se cerea si
o zi de arat. Taxa de un florin ( ferton ) colectata in zona Beiusului, si obli
gatia de a da seminte de in cunoscuta in zona Chioarului sunt specifice si altor
zone. Dar branza dadeau doar romanii . Viata pastorala de dinainte a lasat insa
si alte urme : romanii plateau si un impozit in ovine, in unele locuri ( Hate
g si domeniul Ciceului ) era numita cinzecime, iar in alte locuri ( Simleu, Satm
ar, Chiaor ) strunga. In unele sate din cadrul domeniului de la Ciceu a ramas do
ar cu numele cinzecime de oaie, in locul acesteia , iobagii ofereau porci si alb
ine. Dupa numarul de vite romanii erau nevoiti sa plateasca tretina.
Aceste servicii speciale cerute doar romanilor si executarea lor depindeau mult
si de specificul zonei si de intelegerile personale, la fel ca in cazul ungurilo
r. Diferentele dintre aceste asezari au inceput sa dispara, am vazut ca la Ciceu
cinzecimea de oaie sa transformat deja. Insa nu sunt probe ca obligatii ale as
ezarilor de drept sasesc sau unguresc sa se fi amestecat cu obligatiile asezaril
or cu drept romanesc.
In fine sa amintim ca si sefii ( voievozi , cnezi ) erau obligati sa plateasca n
iste impozite, desigur conforme rangului lor, intr-un fel destul de neobisnuit
pentru supusii lor : trebuiau sa ofere nobilului caprioare si ulii de vanatoare.
Preotii ortodocsi plateau un impozit in paturi.
Pe langa o retea densa de asezari ungare si sasesti, teritorii locuite compact d
e romanii se formau mai greu,In domeniile Hunedoarei, ale Beiusului, Chioarului,
Siriei, in partile sudice ale comitatului Timis, in partea sudica a Maramuresul
ui si al partii fagarasene a Oltului , satele de drept romanesc au fost si au ra
mas majoritare. Constructia propriei societatii feudale nu sa putut face insa ni
ci in aceste locuri. Familiile voievodale si cneziale care se ridicau la un anum
it rang se contopeau cu aristocratia ungara, abandonadu si atat limba cat si rel
igia. Exemplul Bihorului este graitor in acest sens.