ACORDUL SCHENGEN

Acordul Schengen, numit dupa oraselul din Luxemburg unde a

fost semnat la data de 14 Iunie 1985 de catre : Germania, Franta,
Belgia, Olanda si Luxembourg, avea sa intre in vigoare 10 ani mai
tarziu, la data de 26 Martie 1995, pana atunci alaturandu-se :
Grecia, Italia, Islanda, Spania, Norvegia, Portugalia, Suedia,
Finlanda, Danemarca si Austria. La data de 27 Decembrie 2007
numarul statelor membre creste prin ratificarea acordului de catre
: Slovacia, Malta, Polonia, Slovenia, Lituania, Letonia, Cehia,
Estonia si Ungaria.
Tratatul Schengen ofera cetatenilor statelor membre posibilitatea
de a calatori oriunde in spatial nou creat fara a fi supusi
controlului vamal, avand posibilitatea de a se stabili ori de a se
angaja pe teritoriul oricarui astfel de stat cat si optiunea de a cere
azil in cazul persecutarii persoanei in statul de origine pe motive
etnice ori religioase. Acordul introdus in Tratatul de la Amsterdam
din anul 1997 include totodata masuri privind un control mult mai
riguros la granitele externe ale U.E., cooperare la nivel inalt intre
organele judiciare si politienesti ale statelor membre cat si o
uniformizare a politicii de acordare a vizelor si a controlului vamal
la granitele externe.
Scopul acestui pact a fost crearea unui teritoriu de libera
circulatie in interiorul Uniunii Europene, o libertate mai mare
pentru cetateni de a-si muta serviciul in alta tara membra, ceea
ce a dus la o usurare in posibilitatea migratiei fortei de munca
dintr-un stat in altul, o mai buna coordorare si cooperare intre
organele statelor membre ale acordului fara a a aduce atingere
ordinii publice ori suveranitatii vreunui stat.
Semnarea acordului
Ideea tratatului a luat fiinta in urma dezbaterilor statelor membre
in anii `80, cand unele dintre ele erau de parere ca libertatea de
circulatie trebuia sa fie un privilegiu acordat doar cetatenilor
Uniunii Europene, acestea fiind in favoarea mentinerii granitelor
interne pentru a detine un control mult mai strict asupra
persoanelor extracomunitare care tranziteaza teritoriul U.E.
Datorita imposibilitatii statelor comunitare de a ajunge la o
intelegere, in anul 1985 Olanda, Belgia, Franta, Germania si
Luxembourg au luat decizia de a elimina granitele interne ce le
despart. Teritoriul statelor participante la acest act va lua

denumirea de Spatiul Schengen dupa oraselul din Luxembourg

in care a fost semnat. Peste 10 ani, la data de 26 Martie 1995
tratatul va intra in vigoare, marcand disparitia graduala a
granitelor si punctelor de control interne dintre state. Cu timpul,
alte state vor considera facila aderarea la acest tratat astfel ca
celor 5 tari fondatoare li se adauga : Italia (27 Noiembrie 1990),
Spania si Portugalia (25 Iunie 1991), Grecia (6 Noiembrie 1992),
Austria (28 Aprilie 1995), Danemarca, Suedia si Finlanda (19
Decembrie 1996), ajungand sa numere un total de 25 de state in
prezent. Prin incorporarea Acordului in Tratatul de la Amsterdam
acesta a fost ratificat catre toate statele Uniunii Europene,
devenind obligatorie preluarea aquis-ului Schengen in dreptul
intern. Irlanda si Marea Britanie au refuzat sa sa adere la Acordul
Schengen motivand existenta Tratatului Zonei comune de trecere
intre cele doua, tratat la care Irlanda ar fi trebuit sa renunte prin
adoptarea Acordului Schengen.
Marea Britanie face o cere prin care isi exprima dorinta de a lua
parte la Tratatul Schengen incepand cu luna Martie a anului 1999,
dar numai in problemele ce tin de cooperare politieneasca, lupta
impotriva traficului de stupefiante si de Sistemul Informatic
Schengen. Irlanda cere aderarea in Iunie 2000, optand pentru o
preluare partiala a tratatului, dorind sa coopereze in aceleasi
domenii ca si Marea Britanie.
In urma evaluarii termenilor si conditiilor cerute de cele 2 state,
Consiliul Europei decide la 22 Decembrie 2004 obligativitatea
implementarii aquis-ului comunitar privind spatiul Schengen in
legislatiile celor 2 tari.
In anul 2002 incep negocierile cu Elvetia pentru aderarea, iar la
26 Octombrie 2004 Elvetia devine membra a Spatiului Schengen.
La data de 1 Decembrie 2006 Liechtenstein depunde o cerere de
a deveni membra la acord, cerere care inca se afla in discutie.
Scopul Acordului
Principalul scop al acestui acord a fost creearea unui spatiu al
justitiei, libertatii si securitatii fara a aduce atingere principiilor
fundamentale incorporate in Constitutia vreunui stat care urma sa
ia parte la acest tratat, prin desfiintarea granitelor interne si
intarirea cooperarii intre state in domeniile politienesc si judiciar.
Totusi problema centrala care a dus la neintelegerile dintre state
si a fost imboldul necesar dat celor 5 state fondatoare pentru a

pune bazele si a creea acest pact a fost libera circulatie a

persoanelor si eliminarea granitelor interne.