Bubico de Ion Luca Caragiale (rezumat)

n cteva minute,pleac trenul.Autorul acestei povestiri,alearg la casa

de bilete,apoi pe peron spre tren,i,n sfrit ajunge n vagon.Aici gsete un
compartiment mai comod n care se afl deja o dam,ce era nsoit de un
cel los,plin de funde,de panglici roii i albastre.Cum a intrat n
compartiment,celul,pe nume Bubico,a i nceput s-l latre ca pe un
rufctor.Cocoana,ncerca cu mult blndee s-i potoleasc potaia.Dar,nu
trecu mult vreme si apru conductorul.Bubico,parc scos din mini ncepu
sa latre la acesta,mai ales atunci cind cocoana i ntinse biletul ei.Din
nou,aceasta,ncearca cu multa dragoste in glas sa-l potoleasca pe
Bubico,mngindu-l ,,mumos,,.Cocoana i aprinde o igar....vreau s-mi
aprind i eu,mi dau seama c nu am chibrituri i ncerc s m apropii de
cocoan pentru un foc,ns iar sunt ltrat de jigodie.ntr-un final ncerc s m
apropii de cel,fcndu-i complimente,dndu-i bomboane.Dar,n mintea mea
plnuiam cu totul altceva.Cocoana mgulit de apropierea dintre mine si
Bubico,a nceput s-mi povesteasc ce a pit celul cu Bismarck,cinele
ofierului Papadopolinii.Ba chiar mi-a povestit i genealogia favoritului.ntre
timp l servea pe ,,biatul mamiii,, cu zhrel i lapte,servete i ea,lapte din
acelai pahar.Eu ajung la captul rbdrii,l iau pe Bubico n brae i deschid
geamul n ideea de a mai aerisi compartimentul,apoi Bubico dispare ca un
porumbel alb n noaptea neagr.L-am aruncat pe geam,cocoana nebunit de
disperare trage semnalul de alarm i lein.Ajuni la destinaie,cocoana
zdrobit de nenorocire se deteapt din lein,iar eu i spun adevrul i dispar
n noapte.Ea lein din nou...