Professional Documents
Culture Documents
Dorin Stanescu,
Revenim cu un nou episod al cronicilor noastre prin memorialistica Marelui Razboi, avand un subiect
provocator: religia in vremea razboiului. Titlul articolului este inspirat dintr-o reflectie asupra unuia dintre
momentele cele mai tragice ale secolului al XX-lea, Holocaustul.
La sfarsitul razboiului, cand au iesit la iveala atrocitatile inimaginabile comise de Germania hitlerista asupra
evreilor, cineva a intrebat: ,,unde a fost Dumnezeu, cand in lagarele naziste se petreceau acele crime infioratoare
asupra unor fiinte umane" Intrebarea a fost pusa unor teologi. Evident, este o intrebare grea, care aproape nu
ar trebui rostita, dar interesant a fost un raspuns, nici nu mai conteaza cine l-a oferit, ci esenta acestuia: ,,dar
oamenii, oamenii unde au fost<"
Pornind de la aceste afirmatii, vom incerca astazi sa vorbim despre religie, preoti militari, simboluri religioase si
reflectarea acestora in Marele Razboi. Generatia contemporana cu Primul Razboi Mondial, a fost, in linii mari, o
generatie care si-a trait o copilarie si o adolescenta fericita, sa nu uitam ca este generatia care a prins asa-zisa
epoca frumoasa - la belle epoque. Pentru acei oameni, optimismul, increderea in stiinta si in progres au fost
elementele care le-au dat un confort interior asa cum putine generatii anterioare au trait. Intre 1870 si 1914,
aceasta generatie a vazut cum viata i s-a schimbat in bine datorita unor inventii aparte - pornind de la lucrurile
marunte, banale: guma de mestecat, bicicleta, aparatul de ras, pana la telefon, automobil, avion, cinematograf.
Oamenii acestia s-au simtit, fara indoiala, independenti de capriciile naturii, de orice alte forte superioare. Poate
Se pare ca noi, oamenii purtam povara de a nu invata niciodata din lectiile istoriei, de aceea ramane mereu
intrebarea - raspuns la toate marile erori ale umanitatii: ,,Dumnezeu unde a fostm Dar oamenii, oamenii unde au
fostp"
In episodul viitor, vom prezenta memoriile unui preot militar.