Moartea si Invierea lui Isus

Autor: David Ilea | Album: Planul Veacurilor | Tematica: Paste

Resursa adaugata de ileadavid in 31/03/2010

1/10
Media 1 din 1 vot

Moartea si Invierea lui Isus

Moartea lui Isus nu a fost nicidecum o hotarare a lui Dumnezeu de dupa caderea in neascultare a lui
Adam ca fiind o alta alternativa (planul B) dupa ce planul A a fost anulat prin caderea lui Adam in
neascultare. Moartea lui Isus a fost asezata de Dumnezeu in planul veacurilor inca inainte de inceputul
zidirii unde zice Scriptura: Caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost
rascumparati din felul desert de vetuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, ci cu sangele
scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana. El a fost cunoscut mai INAINTE DE INTEMEIEREA
LUMII si a fost aratat la sfarsitul vremurilor pentru voi 1Petru 1:19,20. Moartea lui Isus a fost o hotarare
cuprinsa in planul maret care nu putea fi schimbata nici anulata. Iata ce gasim scris in Geneza 3:21:
Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele si I-a imbracat cu ele. Hainele de
piele a fost hotararea lui Dumnezeu si nu a lui Adam. Hainele de piele erau un simbol unde Dumnezeu
prin Isus Hristos Mielul junghiat va imbraca goliciunea lui Adam cu haina mantuirii: Iata Mielul lui
Dumnezeu care ridica pacatul lumii! Ioan 1: 29. Moartea lui Isus nu a fost considerata de Dumnezeu ca
o alternativa, in cazul in care . Daca o sa fie nevoie . Daca nu o sa fie alta sansa, alta cale.
Dumnezeu nu poate fi asemanat cu omul muritor, Dumnezeu nu poate fi afectat de nimeni si de nimic
in lucrarile Sale, numai de Sine Insusi, deaceea Luca declara: Pe Omul acesta, dat in mainile voastre,
dupa SFATUL HOTARAT SI DUPA STIINTA MAI DINAINTE a lui Dumnezeu, voi l-ati rastignit si L-ati omorat
prin mana celor faradelege Fapte 2:23. Moartea lui Isus a fost declarata dealungul tuturor veacurilor ca
o binecuvantare pentru neamul omenesc. Moartea lui Isus este o usa deschisa unde se poate vedea
slava preafericitului Dumnezeu. Ei cercetau sa vada ce vreme si ce imprejurari avea in vedere Duhul lui
Hristos, care era in ei, cand vestea mai dinainte patimile lui Hristos si SLAVA de care aveau sa fie
urmate. 1Petru 1:11. Moartea lui Isus este unitatea de masura a dragostei lui Dumnezeu pentru lumea
omeneasca: Fiind ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea Ioan 3:16. Deci moartea lui Isus trebuie ca
are o mare valoare, mai ales pentru faptul ca in ea se manifesta puterea dragostei lui Dumnezeu.
Proroci au considerat-o extrem de importanta deaceea au facut din mantuirea aceasta tinta
cercetarilor
si
cautarii
lor
staruitoare
1
Petru
1:10.
Moartea lui Isus este cu adevarat o taina a lui Dumnezeu si numai prin Duhul Adevarului putem
intelege valoarea tainelor ascunse in aceasta lucrare a lui Dumnezeu. Nu fara insemnatate sunt
cuvintele Scripturi unde zice: De aceea, cand intra in lume, El zice: Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos, ci
Mi-ai pregatit un trup. Atunci am zis: Iata-ma vin sa fac voia Ta Dumnezeule. Prin aceasta voie am fost
sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o data pentru totdeauna Evrei 10:5-10. Voia
lui Dumnezeu cu privire la venirea lui Hristos in lumea pacatului si a morti era pregatirea unui trup
omenesc. Un trup omenesc supus pacatului si morti. Dumnezeu a PREGATIT acest trup. Cred eu ca
pregatirea acestui trup a fost facuta potrivit cu voia, planul si intelepciunea lui Dumnezeu. Mentionez
ca omul pamantesc prin cele 5 caracteristici pamantesti nu poate sa vada, sa auda, sa judece si sa
inteleaga indeajuns voia, planul si intelepciunea lui Dumnezeu desfasurate in lucrarile Sale.
Fie dar ca bunatatea Tatalui Ceresc sa ne calauzeasca prin Duhul, care sa ne lumineze si in aceasta
lucrare a lui Dumnezeu referitoare la trupul si moartea lui Isus. Sa luam in considerare cateva scripturi
care vorbesc destul de puternic despre PREGATIREA trupului lui Isus. Si Cuvantul S-a facut trup si a

locuit printre noi, plin de har si de adevar Ioan1: 14. Cuvantul S-a imbracat (dupa ce S-a desbracat mai
intai) cu trupul omenesc pregatit de Dumnezeu, locuind printre noi oameni si devenind unul din noi,
potrivit Scripturi care zice: El, (Cuvantul) macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un
lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a desbracat pe Sine insusi (de chipul lui
Dumnezeu) si a luat (S-a imbracat cu) un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. La infatisare a
fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce Filipeni
2:6-8. Deasemenea in alta parte zice: Astfel dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa
si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca prin MOARTE sa nimiceasca pe cel ce are puterea
mortii, adica pe diavolul, si sa izbaveasca pe toti aceia care, prin frica mortii, erau supusi robiei toata
viata lor. Caci negresit, nu in ajutorul ingerilor vine El, ci in ajutorul semintiei lui Avraam. Prin urmare, a
trebuit sa Se asemene fratilor Sai in toate lucrurile, ca sa poata fi, in ce priveste legaturile cu
Dumnezeu, un Mare Preot milos si vrednic de incredere, ca sa faca ispasire pentru pacatele norodului.
Si prin faptul ca El insusi A FOST ISPITIT in ceea ce a suferit, poate sa vina in ajutorul celor ce sunt
ispititi Evrei 2:14-18. Prorocul Isaia declara acest mare adevar cand zice: El a crescut inaintea Lui ca o
odrasla slaba, ca un Lastar care IESE DINTR_UN PAMANT USCAT. N-avea nici frumusete, nici stralucire
ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa. Dispretuit si parasit de
oameni, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la El, si noi
nu L-am bagat in seama. Totusi, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra
Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele
noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin
ranile
Lui
suntem
tamaduiti
..Isaia
53:2-12.
Trupul pregatit de Dumnezeu trebuia sa se asemene cu trupul omului Adamic cazut in pacat si-n
moarte. Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimitand, din pricina pacatului, pe insusi
Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului. Da aceasta a fost voia lui Dumnezeu, ca in acest trup
sa fie inclus tot neamul omenesc, toata rasa Adamica cazuta in pacat si-n moarte. Dumnezeu a judecat
pacatul in firea, natura pamanteasca, adica in trupul lui Isus care era defapt de o fire, de o natura
asemanatoare cu a pacatului. Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi
sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El. Potrivit acestor afirmatii si multe altele care nu sunt amintite
aici prin lumina Duhului vedem ca Dumnezeu in planul voiei Sale a hotarat ca trupul pregatit pentru
Isus sa fie supus pacatului si mortii. Asa dar cat priveste trupul Sau, Isus putea sa pacatuiasca ca
oricare om pamantesc, ca oricare fiu al lui Adam. Totu- si iata ce se spune despre Isus referitor la trupul
Sau: El n-a facut pacat si in gura Lui nu s-a gasit viclesug. Isus spre deosebire de Adam a implinit
porunca Tatalui, El a umblat in ascultare, cu toate ca putea sa aleaga calea neascultarii. Isus a
prezentat in final trupul Sau inaintea lui Dumnezeu ca o jertfa sfanta si curata de un bun miros
inaintea lui Dumnezeu. Trupul lui Isus a fost o jertfa sfanta pentruca El a inchinat, a supus, a daruit
intreg trupul Sau lui Dumnezeu din dragoste. Trupul lui Isus a fost o jertfa curata inaintea lui Dumnezeu
pentruca prin Duhul Sfant Isus a biruit chiar toate ambitiile, toate dorintele ieului Sau, toate gandurile
au fost aduse roabe ascultari de Dumnezeu Tatal, asa cum gasim scris despre El: nu voia mea, ci in
toate
facase
voia
Ta,
astfel
trupul
Sau
a
fost
o
jertfa
curata.
Trupul lui Isus a fost o jertfa desavarsita, sau complecta, inaintea lui Dumnezeu pentruca nu a mai
ramas nimic in natura Sa pamanteasca sa nu fie biruit, inchinat si daruit din dragoste inaintea lui
Dumnezeu Tatal Sau. Cu privire la El sa implinit ceia ce era profetit, ca adica El trebuia sa fie Mielul fara
cusur si fara prihana. Isus in trupul Sau a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit, El a
suferit o impotrivire fata de sine si fata de pacat pana la moarte, adica pana cand a biruit, pentruca si
El a fost ispitit in toate lucrurile ca si noi, dar fara pacat. Isus prin Duhul a prezentat inaintea Tatalui un
trup omenesc complect jertfit, complect injunghiat unde orice dorinta, orice parere, orice gand, orice
ambitie, orice voce, orice soapta, orice impotrivire, orice iubire de sine toate roadele naturi pamantesti
au fost complect omorate si inlaturate. Dumnezeu a aceptat cu bucurie aceasta jertfa si prin
ascultarea lui Isus multimea omeneasca este considerata in stare de neprihanire dupa cum declara
apostolul Pavel: Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi (multimea omeneasca) au
fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur Om, cei multi (multimea omeneasca) vor fi
facuti neprihaniti Romani 5:19. In acest trup al lui Isus a fost asezata vina si pacatul neascultari al

intregi lumi. Trebuie mentionat faptul caci Isus prin trupul pregatit de Dumnezeu reprezinta, si este
inclus tot neamul omenesc, asa dar ce sa intamplat lui Isus sa intamplat la toti oameni, oriunde a ajuns
Isus au ajuns toti oameni. Dumnezeu a asezat vina si pacatul omenirii in trupul lui Isus, ca prin
ascultarea lui Isus trupul pacatului sa fie restignit, si astfel desbracat de puterea lui, ca omenirea sa nu
mai
fie
roaba
pacatului
si-a
mortii.
Odata ce Isus a ajuns pe muntele Golgota intreaga omenirea a ajuns pe muntele Golgota. Cand trupul
lui Isus a fost rastignit pe cruce, intreaga omenirea a fost rastignita impreuna cu El. Stim bine ca omul
nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie desbracat de puterea
lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului. Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiescdar nu
mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Neamul omenesc nu numai ca a fost rastignit impreuna cu
Isus dar cand Isus a murit, intreaga omenirea, toti oameni au murit impreuna cu Isus. Caci dragostea
lui Hristos ne strange (adica ne pune impreuna, ne strange, ne aduna impreuna in unul singur, in Isus)
fiindca socotim ca, daca Unul singur a murit pentru toti, toti deci au murit. Motivul pentru care a murit
El pentru toti este pentru ca odata ce Isus a murit pentu ei, ei sa nu mai traiasca in continuare cum
traiau mai inainte, adica sa traiasca pentu ei insisi, pentru natura pamanteasca, ci acum dupa ce au
murit impreuna cu Isus sa traiasca pentru Cel ce a murit si a inviat pentru ei, adica sa traiasca o viata
noua, viata adusa prin invierea lui Isus. El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca
noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire, prin ranile Lui ati fost vindecati. Este
important sa mentionez ca Scriptura dovedeste cu tarie moartea omului vechi, moartea lui Adam cazut
in neascultare. Apostolul Pavel declara acest mare adevar unde zice: Tot astfel fratii mei, prin trupul lui
Hristos, si voi ati murit in ce priveste Legea, ca sa fiti ai altuia, adica ai Celui ce a inviat din morti, si
aceasta ca sa aduceti rod pentru Dumnezeu Romani 7:4. Acum daca am murit impreuna cu Hristos,
credem ca vom si trai impreuna cu El. Rastignirea trupului lui Isus potrivit Scripturilor trece mult mai
departe de granitele invataturi rastigniri inlocuitoare, unde Isus a fost rastignit IN LOCUL omului
pacatos, dar omul pacatos a ramas nerastignit, deci in deplina putere sa pacatuiasca in continuare.
Dragi cititori dragostea lui Dumnezeu este mult mai mare decat mintea omului pamantesc. Rastignirea
trupului lui Isus este in adevar rastignirea OMULUI VECHI adica rastignirea rasei umane. In trupul lui
Isus, Dumnezeu considera intreaga lumea de oameni rastignita fata de pacatul neascultari. Planul
Calvarului continua mai departe aducand moartea odata pentru totdeauna a omului pamantesc, adica
a
intregi
omenirii.
Nici moartea lui Isus nu a fost o MOARTE INLOCUITOARE. Daca un oarecare om comite fapte de crima si
odata dovedite faptele si judecate, omul acesta este osandit la moarte. Sa presupunem ca un prieten
bun cere judecatorului sa moara in locul omului vinovat de crima. Sa presupunem din nou ca
judecatorul acepta cerinta pretenului bun si acest prieten este osandit la moarte in locul omului
vinovat. Aceasta este numita moarte inlocuitoare, unde prietenul bun moare in locul omului vinovat.
Omul vinovat in cazul acesta ramane mai departe neschimbat, netransformat, ramane mai departe in
putere de a comite alte crime, starea vietii lui continua mai departe, patima si pacatul care era stapan
peste fiinta lui ramane mai departe sa-l stapaneasca ajutandul sa comita alte crime, chiar daca
prietenul lui bun ia luat locul, murind in locul lui. Cu totul diferit este cazul unde vinovatul moare el
insusi fata de starea lui josnica, fata de patima si pacat, unde starea vietii vinovatului este adusa la
sfarsit si ingropata in neputinta pentru totdeauna, unde cel vinovat nu mai traieste si toate faptele lui
de crima si ocara au sfarsit pentru totdeauna. Dragi mei moartea lui Isus este considerata de
Dumnezeu mult mai mult de cat o moarte inlocuitoare. Moartea lui Isus este moartea lui Adam cel
pamantesc, este moartea pacatului si a faptelor firii pamantesti din viata tuturor oamenilor. Apostolul
Petru prin Duhul declara ca suferinta si moartea lui Isus trebuie sa fie urmate de o slava, care slava era
de fapt motivul suferintelor si morti lui Isus. Un parinte intelept si iubitor cearta pe copii sai si-I
corecteaza prin pedeapsa dar toate acestea le face nu de dragul certei nici a pedepsei ce mult mai
mult de dragul slavei care urmeaza. In planul lui Dumnezeu erau asezate toate acestea privitoare la
Isus inca inainte de intemeierea lumii, nasterea, suferitele, rastignirea si moartea lui Isus, toate
impreuna
trebuia
sa
fie
urmate
de
o
mare
slava.
Dragi mei aceasta lucrare este lucrarea lui Dumnezeu, cum este Dumnezeu asa sunt si lucrarile lui.

Toate lucrarile Lui sfarsesc in slava, in glorie, in victoriea deplina a vietii si a bucuriei eterne. Daca
rastignirea lui Isus a fost rastignirea intregului neam omenesc, daca moartea lui Isus a fost moartea
tuturor oamenilor, ce reprezinta invierea lui Isus? Este invierea lui Isus slava despre care vorbeste
apostolul Petru? Este invierea lui Isus motivul principal al rastignirii si al mortii lui Isus? In moartea si
invierea lui Isus se intalnesc fata-n fata Sfarsitul si Inceputul. Sfarsitul purtari chipului celui pamantesc,
si Inceputul purtari chipului Celui ceresc. Isus a murit din pricina faradelegilor noastre, si a inviat din
pricina ca am fost socotiti neprihaniti Romani 4:25. Si invierea lui Isus este invierea noastra a tuturora
dupa cum zice Scriptura: Pe voi care erati morti in greselile voastre si in firea voastra pamanteasca
netaiata imprejur, Dumnezeu v-a adus la viata impreuna cu El, dupa ce ne-a iertat toate greselile
Coloseni 2:13. Daca deci ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus, unde Hristos
sade la dreapta lui Dumnezeu. Caci daca moartea a venit prin om, tot prin Om a venit si invierea
mortilor. Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos 1 Corinteni 15:21,22.
Intreaga omenirea este reprezentata, este inclusa in primul si al doilea Adam, potrivit celor scrise in
1Corinteni 15:45-49 in limba Greaca primul si intaiul este una singura persoana, adica omul
pamantesc. Al doilea si ultimul este o singura persoana adica Omul ceresc. Omul ceresc este al doilea
om aratand faptul ca intre primul si al doilea nu a fost un alt om, apoi tot Omul ceresc este ultimul om
aratand faptul ca dupa al doilea om nu mai este nici un alt om, Omul ceresc fiind al doilea si ultimul
om. Omul dintai este din pamant, pamantesc, Omul al doilea este din cer. Cum este cel pamantesc asa
sunt toti oameni veniti din samanta lui, adica si ei sunt pamantesti. Cum este Cel ceresc asa sunt toti
oameni veniti din samanta lui adica si ei sunt ceresti. Si dupa cum bine stim ca tot neamul omenesc
AM PURTAT chipul celui pamantesc, TOT ASA tot neamul omenesc VOM PURTA chipul Celui ceresc. Dar
mai intai vine nu ce este ceresc, ci ce este pamantesc, ce este ceresc vine mai pe urma. Dupa cum toti
oameni au fost asezati de Dumnezeu in Adam cel pamantesc si au fost deplin afectati de neascultarea
lui, tot ce sa intamplat lui Adam cel pamantesc sa intimplat deasemenea intregului neam omenesc.
Cand Adam a cazut in neascultare, tot neamul omenesc a cazut in neascultare impreuna cu el, cand
Dumnezeu la izgonit afara din gradina Eden, tot neamul omenesc a fost izgonit din gradina impreuna
cu el. Tot asa toti oameni au fost asezati de Dumnezeu in Adam Cel ceresc, din cauza ascultari Lui tot
neamul omenesc a beneficiat de neprihanire, cand Isus a fost rastignit, tot neamul omenesc a fost
rastignit impreuna cu El, cand Isus a murit, tot neamul omenesc a murit impreuna cu El, iar cand Isus a
inviat din morti, tot neamul omenesc a inviat impreuna cu El. Si dupa cum toti oameni au murit in si
odata cu Adam cel pamantesc, si totusi fiecare om gusta moartea la randul cetei sale desi toti au murit
prin si impreuna cu Adam cel pamantesc, tot asa toti oameni au inviat in viata in si odata cu Isus, si
totusi fiecare om gusta viata, vine la viata la randul cetei sale, desi toti au inviat prin si impreuna cu
Isus. Dupa cum toti oameni morti in Adam nu gusta moartea toti deodata, ci fiecare la rindul lui, tot
asa toti oameni inviati in Isus nu gusta invierea, adica viata toti deodata, ci fiecare la randul lui.
Apostolul Pavel scrie fratilor din Corint despre invierea lui Isus declarand ca invierea lui Isus este in
Adevar invierea mortilor, adica invierea tuturor mortilor morti in Adam, unde zice el: Daca nu este o
inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Dar daca Hristos a inviat, atunci ce sa intamplat cu mortii?
Deci invierea mortilor depinde de invierea lui Isus, dar dupa cum Isus a inviat in Adevar, toti morti au
inviat impreuna cu El. Apoi continua Apostolul unde zice: Si daca n-a inviat Hristos, credinta voastra
este zadarnica, VOI SUNTETI INCA IN PACATELE VOASTRE. Dar daca Isus a inviat ce sa intamplat cu
pacatele
lor?
Dragi cititori valoarea suferintelor, a morti si a invierii lui Isus este mult mai mare decat am vorbit in
putinele cuvinte aratate mai sus. Valoarea si puterea suferintelor, crucificari, morti si invierii lui Isus
trece mult mai departe de granitele invataturi de inlocuire, unde marea parte a crestinismului
propovadueste ca Isus a suferit in locul nostru, a fost crucificat in locul nostru, a murit in locul nostru si
a inviat in locul nostru, in care timp noi adica intreg neamul omenesc, toata samanta lui Adam cel
pamantesc, am ramas tot sub puterea firii pamantesti, am ramas tot in pacatele noastre tot in moartea
noastra, iar acum depinde de noi daca vrem sa fim eliberati din pacat si moarte. Adevarul este ca Isus
nu a suferit pentru El, nu a fost crucificat pentru El nu a murit si-a inviat pentru El, ci toate acestea le-a
facut din dragoste PENTRU NOI. Dupa cum Adam cel pamantesc nu a cazut in pacat si apoi in moarte
in LOCUL NOSTRU, ci noi fiind asezati in el am pacatuit impreuna cu el si apoi am murit impreuna cu el,

tot asa, nici Isus nu a murit si nu a inviat IN LOCUL NOSTRU, ci noi fiind asezati de Dumnezeu in El, am
murit impreuna cu El si am inviat impreuna cu El Aleluia! In adevar, daca ne-am facut una cu El printr-o
moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere asemanatoare cu a Lui. Stim bine ca
OMUL NOSTRU CEL VECHI a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat
de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului. Caci cine A MURIT, de drept, ESTE IZBAVIT
DE PACAT. Acum, daca am murit IMPREUNA CU HRISTOS, credem ca vom si trai impreuna cu El,
intrucat stim ca Hristosul inviat din morti NU MAI MOARE, moartea nu mai are nici o stapanire asupra
Lui. Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul
nostru. Deci pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor si sa nu mai ascultati de poftele lui.
Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca pe niste unelte ale nelegiuirii, ci dati-va
pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati, si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe
niste unelte ale neprihanirii. Aleluia!
Invierea lui Isus din morti este rodul binecuvantat al mortii Sale pe crucea Calvarului. Fara moartea
biruitoare a lui Isus, nu putea sa fie o inviere in viata nemuritoare. Numai cine a murit este izbavit de
pacat marturiseste cu indrasneala apostolul Pavel. Asupra omului mort pacatul nu are putere, omul
mort nu mai poate fi ispitit de Satan si pacatul nu se mai poate naste. Pacatul are putere asupra
omului pamantesc atata timp cat omul este in viata, cand omul moare devine liber fata de pacat dar
continua sa fie rob al morti si al Locuintei Mortilor. Moartea omului pamantesc nu este o moarte
biruitoare, moartea lui este o plata, sau un rod al pacatului. Omul pamantesc, omul pacatos nu poate
niciunde si nicicand sa se impotriveasca sau sa se elibereze de sub puterea morti si a Locuintei
mortilor. Cand omul se naste in lumea celor muritori, Satan incepe misiunea lui inca din primele zile a
omului nou nascut. Misiunea lui Satan este ca prin veninul voarbelor si soaptelor lui inselatoare sa
ispiteasca, sa provoace si chiar sa forteze omul in a umbla pe drumul neascultari, pe drumul pacatului.
Cand omul acepta soapta si minciuna lui Satan inselatoare, atunci pacatul ia fiinta, atunci pacatul se
naste in fiinta omului. Odata pacatul infaptuit, odata ce pacatul sa nascut prin viclenia si ispita adusa
de Satan, moartea vine ca un soldat inarmat si leaga fiinta umana cu legaturile stapanirii ei. Ci fiecare
este ispitit, cand este ATRAS de pofta lui insusi si momit. Apoi pofta, cand a zamislit, da nastere
pacatului, si pacatul, odata faptuit, aduce moartea. Ferice de cel ce rabda ispita. Caci, dupa ce a fost
gasit bun, va primi CUNUNA VIETII pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc Iacov 1:14,15,12.
Moartea lui Isus a fost si este mult diferita de moartea oricarui alt om. Isus a fost si ramane singurul
om care a rabdat ispita pana chiar in ultima clipa a morti, Isus a fost judecat si El este singurul om care
a fost gasit bun, El este primul rod al vietii, El este primul om care a primit cununa vietii. Moartea lui
Isus a fost incununata cu biruinta: Biruinta asupra lui Satan, biruinta asupra pacatului si biruinta
asupra omului vechi, omul pacatului. Isus a rabdat ispita.
Puterea intunericului actioneaza asupra omului dupa o randuiala stabilita de Dumnezeu. Puterea
intunericului actioneaza asupra omului sub trei forme diferite, cunoscute in Scripturi sub numele de
Domnii, Stapanirii si Puterii. Intotdeauna prima actiune asupra omului vine din partea lui Satan, din
partea Domniei lui. A doua actiune asupra omului este actiunea Stapanirii pacatului si a treia actiune
asupra omului este Puterea mortii. Fara un Satan ispititor, pacatul nu se poate naste, fara pacat
moartea nu are putere asupra omului. In gradina Edenului sarpele ispititor a fost primul in actiune.
Odata ce omul nu A RABDAT ISPITA, odata ce omul a aceptat soapta otravitoare a sarpelui, pacatul
neascultari sa nascut in fiinta omului, iar cand pacatul a fost nascut adica infaptuit, nemiloasa moarte
a legat omul cu legaturile trecatoare a timpului si l-a instrainat departe de cununa vietii. Moartea
omului este o dovada netagaduita a neascultari lui. Dupa cum viata este rodul pomului Vietii, tot asa
moartea este rodul pomului cunostintei binelui si raului. Moartea omului este plata, recompensa, rodul
munci si a umblari omului pe drumul neascultari de porunca lui Dumnezeu. Moartea omului este
dovada unui om infrant, a unui om biruit, moartea omului nu reflecta nici macar putina bucurie. Mult,
foarte mult diferita a fost moartea lui Isus. Inca de la nasterea Sa, Isus a fost continu vizitat de puterea
intunericului. Satan a folosit toate metodele lui, toate armele sofisticate, toti experti lui, Satan sa
folosit de toate pacatele omenirii, de toate sa folosit ca de niste sageti otravitoare infipte adanc in
fiinta lui Isus. Prin toate a incercat, cu toate sa luptat, pe toate le-a adunat, de toate sa folosit, uneori

una cate una si de multe ori, multe, foarte multe o singura data, dar Isus A RABDAT ISPITA. Dupa
randuiala asezata de Dumnezeu, Satan trebuia prima data sa ispiteasca, sa convinga, sa corupa, sa
forteze pe Isus sa acepte macar una din soaptele vrajitoriei lui pentru ca pacatul sa se poata naste in
fiinta lui Isus. Asa dar pacatul si moartea stateau in ordinea lor asteptand cu nerabdare rezultatul
vicleniei lui Satan.
Suferinta, impotrivirea si rabdarea lui Isus au fost puternic dovedite inca de la nasterea Sa. Dupa cum
vechiul Israel depindea de biruinta sau infrangerea tanarului David in lupta sa cu Goliatul Filistenilor,
tot asa de biruinta sau infrangerea lui Isus in lupta Sa cu vechiul Sarpe depindea acum intreaga
omenire. Rezultatul lui Isus urma sa fie rezultatul intregi omenirii. In lupta aceasta, in cea mai mare
lupta din istoria omului, daca Isus putea sa fie ispitit sa faca unul singur pas gresit, numai o mica
abatere de la porunca Tatalui. Prin aceia mica abatere pacatul stapanea in continuare iar moartea
punea peceta ei peste generatiile de oameni din veacurile viitoare. Dar daca Isus, care reprezinta prin
hotararea Tatalui tot neamul omenesc, ramane nemiscat, ramane neanvins de ispita lui Satan, atunci
pacatul si moartea nu mai au nici o putere asupra omenirii. Dragi mei cititori, dragi prieteni, suferinta,
impotrivirea si rabdarea lui Isus in nemasurata Lui dragoste fata de omenire, nu se poate descrie
indeajuns, eu cel putin nu gasesc cuvinte vrednice care sa poarte in ele pe deplin puterea dragostei lui
Dumnezeu aratata in Isus Hristos Fiul Sau. Apostolul Ioan repeta in scrierea lui cuvintele lui Isus acolo
unde vorbeste El despre iubirea lui Dumnezeu fata de omenire: Fiindca ATAT DE MULT a iubit
Dumnezeu lumeaCat de mult? Cat de mare a fost si este iubirea Lui? Cat de departe a mers si merge
iubirea Lui? Cand sa terminat sau cand se va termina iubirea Lui? Cat de puternica a fost si este iubirea
Lui? Isus continua felul Lui tainic de vorbire unde zice: Ca a dat pe SINGURUL LUI FIU. Dumnezeu in
calitate de Parinte, in calitate de Tata avea unul singur Fiu. Dupa randuiala lui Dumnezeu stim ca un
tata se extinde, se multiplica, se investeste in fiii lui. Daca are mai multi fii se extinde, se multiplica, se
investeste in fiecare fiu intr-un fel diferit, in asa fel ca fiecare fiu reflecta o anumita parte a fiintei
tatalui investita in el. Dar un tata care are UNUL SINGUR FIU se extinde, se multiplica, se investeste
total in singurul lui fiu. Singurul lui fiu este singura lui expresie, este singura lui oglindire, este singura
dovada vizibila a chipului si a asemanari lui. Ori unde este fiul acolo este tatal, oricine vede pe fiul
vede chipul si asemanarea tatalui. Daca tatal acesta ar pierde pe singurul lui fiu, atunci tatal ramane
limitat, ramane fara o cale de extindere. Numele, caracterul, chipul si asemanarea lui raman
necunoscute in scurt timp. Cred eu ca la aceasta se refera cuvintele spuse de Isus cand a zis: Ca a dat
pe singurul Lui Fiu. Iubirea lui Dumnezeu fata de lumea omeneasca a fost atat de mare pana unde El
Tatal cuprins de focul fierbinte al iubirii trimite pe SINGURUL Lui Fiu, adica trimite TOT ce are, adica se
trimite pe SINE insusi. Dumnezeu Tatal nu trimite o anumita parte, o anumita masura a caracterului
Sau, o anumita masura a chipului si a bunatati Sale. Cand trimite pe Singurul Lui Fiu trimite
PLINATATEA DRAGOSTEI SALE, trimite toate comorile si bogatiile fiintei Sale. In aceasta unica aventura
a iubirii Sale se trimite pe El insusi pentru ca toti, oricine de oriunde crezand in Fiul sa nu piara, ci sa
aiba, sa primeasca viata vesnica Aleluia!
Este adevarat ca prin neascultarea unui singur om toti oameni au cazut victima pacatului si morti. Si
este foarte adevarat ca prin ascultarea unui singur Om toti oameni sunt eliberati de sub puterea
pacatului si a morti si sunt declarati neprihaniti. Primul om Adam nu a purtat povoara unor oameni
vinovati si pacatosi, el nu a luptat pana la sange in lupta lui impotriva pacatului. El nu a biruit ISPITA, el
nu a depus nici o impotrivire, nici o suferinta, din potriva toti oameni purtam in fiintele noastre rodul
neascultarii lui. Al doilea Om Isus, spre deosebire de Adam a fost de la inceputul Lui nevinovat si nu a
adus omeniri nici o povoara. Povoara grea, neascultare si pacatul atat de felurit al intregi omenirii a
fost asezat de Dumnezeu pe umerii SINGURULUI Lui Fiu. Isaia declara acest adevar cand zice: Dar El
era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. .. Noi rataceam cu totii ca
niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a
tuturor Isaia 53: 5,6. Dragi cititori, este foarte posibil ca fiecare om sa fi fost framantat de vreun
anumit gand, de vreo anumita dorinta, pofta macar o data in viata. Oameni sub presiunea diferitelor
visuri, ganduri, soapte, dorinte, pofte de multe ori nu au mai dormit, nu au mai mancat si multi chiar
au cazut victima bolilor si chiar si-au pierdut viata. Iata ce scrie Daniel despre o asemenea intamplare:

Si in cheful vinului, a poruncit sa aduca vasele de aur si de argint, pe care le luase tatal sau
Nebucadnetar din Templul de la Ierusalim, ca sa bea cu ele imparatul si mai marii lui, nevestele si
tiitoarele luiIn clipa aceea, s-au aratat degetele unei maini de om si au scris, in fata sfesnicului, pe
tencuiala zidului palatului imparatesc. Imparatul a vazut aceasta bucata de mana care a scris. Atunci
imparatul a ingalbenit, si gandurile atat l-au tulburat ca I s-au desfacut incheieturile soldurilor, si
genunchii I s-au izbit unul de altulToti inteleptii imparatului au intrat, dar n-au putut nici sa citeasca
scrisoarea, nici s-o talmaceasca imparatului. Din pricina aceasta imparatul Belsatar s-a inspaimantat
foarte tare, fata I s-a ingalbenit, si mai marii lui au ramas incremeniti Daniel 5: 1-9.
Cand povoara framantarilor, multimea gandurilor si toata murdaria poftelor a tuturor oamenilor din
toate veacurile, au fost asezate pe umeri trupului lui Isus, si cand vicleanul sarpe a luat fiecare pacat in
parte, fiecare vina, fiecare pofta, fiecare cuget si fiecare gand si in nenumarate ocazii lea introdus in
mintea si in sufletul lui Isus producandu-I un nesfarsit chin, o nesfarsita tulburare. Dar El Isus sub
aceasta grea si insuportabila presiune S-a impotrivit, a intampinat fiecare pacat si fiecare fel de pacat,
fiecare vina, fiecare soapta si fiecare strigat strident cu acelasi raspuns: Nu voia Mea, ci voia Tatalui
trebuie implinita. Nu a ramas pana la urma unul singur pacat, una singura vina care sa nu fi fost
inmuiata deplin in veninul lui Satan si apoi trimisa cu viteza uri lui in nevinovatul Miel Dumnezeiesc.
Dragul meu prieten, pacatul meu, pacatul tau, vina si gandurile mele murdare, vina si gandurile tale
murdare au lovit cu putere in Fiinta iubirii si a dragostei lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care
a profetit Isaia: El era STRAPUNS pentru, sau din partea pacatelor noastre, El era ZDROBIT pentru, sau
din partea faradelegilor noastre. Iata suferinta lui Isus, iata cum a rabdat El ispita. Si toate acestea le-a
facut pentru noi caci ne-a iubit. Asa a fost viata lui Isus, o viata daruita, o viata care nu era a Lui, viata
lui a fost sa implineasca deplin VOIA Tatalui. Drumul CRUCI lui Isus este incununat de biruinta, El se
ridica din nou prin puterea Duhului Sfant, ori de cate ori este doborat in tarana. El se ridica biruitor din
lupta si ispita felurita a pustiei, El castiga neuitata lupta si chinul morti din gradina Ghetismani. Ajuns
in fata cruci Isus este obosit, Isus este aproape terminat. Fruntasi veacului aceluia, nu au cunoscut
indeajuns secretul si taina crucii, daca ei ar fi descoperit taina crucii si a mortii lui Isus nu ar fi rastignit
pe Isus. Daca Isus nu a putut fi biruit in pustia imparatiei lui Satan, acolo unde vicleanul sarpe a ridicat
pe Isus pe un munte inalt, acolo unde Satan I-a oferit implinirea misiuni lui Isus pe o cale scurta, intr-o
clipa putea sa devina Imparatul lumii, Salvatorul lumii, doar printr-o mica si foarte repede inchinare
inaintea lui Satan. Daca Isus nu a putut fi biruit in gradina Ghetismani, unde Satan a torturat mintea si
sufletul lui Isus, coborandu-l pana la potile mortii, unde Satan a incercat sa convinga pe Isus ca
Dumnezeu acepta schimbarea paharului. Ca Dumnezeu iubeste pe Fiul indeajuns ca sa-I pregateasca
un alt pahar putin mai usor, si ca poate sa-si implineasca misiunea chiar aici in gradina, fara sa mai
derajeze gloata si multimea Ierusalimului.
Ajuns in final si ridicat pe cruce, Isus este tinta celor mai iscusite duhuri, aici este armata de elita, aici
este guvernul imparatiei lui Satan, o ceata mare de nelegiuiti, niste caini, o multime de tauri, niste
tauri din Basan. Se pare ca de inceput Satan are un plan, si totul decurge dupa planul final faurit cu
toata viclenia si siretenia lui. Dar mai tarziu cand totul pare ca se apropie de sfarsit, si Isus ramane ca
Muntele si ca marea Stanca a lui Dumnezeu nemiscata si neinfricata in fata valurilor oceanului atat de
tulburat, da, atunci toata gloata, fiecare in felul lui, fiecare cu arma lui, se arunca ca un leu care sfasie
si racneste asupra trupului atat de istovit al lui Isus. Satan care nu putea sa inteleaga deplin gandurile
si planul voii lui Dumnezeu, considera drumul crucii lui Isus o alegere nu prea nimerita, o alegere
facuta in pripa, o alegere negandita, o alegere personala a lui Isus, o alegere care putea fi inbunatatita
sau chiar schimbata. Si aici pe crucea Golgotei ca si pana aici Satan foloseste toate armele arsenalului
sau, pentru a clatina macar mersul atat de sigur si umblarea lui Isus pe drumul ascultari. Iata pe plan
fizic reprezentanti armatei vicleniei lui Satan: Pe cand graia El inca, iata ca a venit o GLOATA. Si celce
se cheama Iuda, unul din cei doisprezece, MERGEA IN FRUNTEA LORIsus a zis apoi Gloatei sau Cetei
care era formata din: Preoti cei mai de seama, capeteniile strajerilor Templului si batranilor, care
venisera impotriva Lui: Ati iesit dupa mine ca dupa un talhar, cu sabii si cu ciomege? In toate zilele
eram cu voi in Templu, si n-ati pus mana pe Mine. Dar acesta este CEASUL VOSTRU SI PUTEREA
INTUNERICULUI Luca 22: 47-53.

Gloata aceasta condusa personal de Satan, cat si trecatori, cat si ostasi Romani si chiar talharii, toti
impreuna ametiti de veninul otravitor al lui Satan, calauziti de cele mai de seama duhuri, toata puterea
firii pamantesti, toata puterea intunericului, sunt adunati aici in fata cruci lui Isus. Pacatul neascultari
cu tot rodul lui, rodul tuturor generatiilor din toate veacurile, vina si nelegiuirea intregului neam
omenesc, sunt transformate in sageti otravitoare, sunt transformate in strigate salbatice, in soapte
chinuitoare, pacatul meu, pacatul tau, eram si noi atunci acolo. La urletul disperatului Satan, toata
ostirea vinovata, trimit multimea sagetilor lor, care venind din toate directiile pamantului, se infing
adanc in trupul si in mintea Mielului lui Dumnezeu. Trecatori isi bateau joc de El, dadeau din cap si
ziceau: Tu care strici Templul si-l zidesti la loc in trei zile, mantuieste-Te pe Tine insuti! Daca esti Tu Fiul
lui Dumnezeu, coboara-Te de pe cruce! Preoti cei mai de seama, impreuna cu carturarii si batranii, isi
bateau si ei joc de El si ziceau: Pe altii I-a mantuit iar pe Sine nu se poate mantui! Daca este El
Imparatul lui Israel, SA SE COBOARE ACUM DE PE CRUCE, SI VOM CREDE IN EL! S-a increzut in
Dumnezeu: sa-L scape acum Dumnezeu, daca-L iubeste. Caci a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu! Talharii
care erau rastigniti impreuna cu El, Ii aruncau aceleasi cuvinte de batjocura Matei 27: 39-44.
Dragi mei, Mielul lui Dumnezeu era mult diferit de mieii oamenilor. Un miel firesc nu este dotat, nu
este echipat cu arme de lovire, el nu are putere indeajuns sa se apere. Dar Mielul lui Dumnezeu avea
toata puterea sa loveasca sa se razbune, sa se apere dupa cum declara El: Crezi ca n-as putea sa rog
pe Tatal Meu, care Mi-ar pune indata la indemana mai mult de douasprezece legiuni de ingeri? Matei
26: 53. Cu toate ca avea putere si avea pe Tatal de partea Lui, totusi El se lupta cu El insusi sa nu
raspunda cu batjocuri cand era batjocorit, si cand era chinuit, nu ameninta, ci Se supunea dreptului
Judecator. Isus privea drept inainte spre bucuria care I-a fost pusa inainte, pentru a implini voia Tatalui
si pentru ca ne-a iubit a ramas nebiruit, a ramas inca nemiscat din drumul ascultari. Isus a fost ispitit in
toate dar fara de pacat. Ajuns la capat de drum Isus nu mai arata a om, era asa de schimonosit ca I-ti
intorceai fata de la El. Satan folosind prilejul slabiciuni se apropie de Isus si stapanindusi teama
vorbeste dulce lui Isus: Acum este timpul cel mai potrivit, orice amanare poate sa fie o mare pierdere,
ce stii Tu despre moarte? Ce stii Tu despre Locuinta mortilor? Cine a evadat vreo data din Locuinta
mortilor? Cum poti Tu sa stii ca Tatal Tau te va izbavi din neanduplecata Locuinta a mortilor? Nu mai
risca este timpul tau, fii intelept, coboarate de pe cruce, aratati puterea, fati un nume, si noi toti vom
crede in Tine. Cu cat trupul lui Isus slabeste si se apropie de portile vechi a morti, cu atat si chiar mult
mai mult Duhul Lui ridica deasupra cruci steagul biruintei vestit de Dumnezeu prin gura tuturor
profetilor. Isus era deja ametit de marea bucurie, El privea acum dincolo de granitele mortii, El vedea
samanta Sa, o noua generatie de oameni.
Imparatia lui Satan se clatina, tronul vicleniei lui se prabuseste, locul lui nu mai este in Cer, adica locul
lui nu mai este un loc de guvernare, nu mai este un loc de stapanire. Isus privind spre Tatal, inundat de
bucurie El striga cu plina voce un strigat ce rasuna, un strigat nou, o veste buna. Sa ispravit, sa
terminat necazul, Satan nu mai domneste, pacatul nu-si mai gaseste locul caci Mielul nare vina. Asa
sfarseste drumul trasat de Dumnezeu, aici se pune steagul, aici este salvarea in biruinta jertfei Fiului
lui Dumnezeu. Satan a fost deplin invins, el nu a reusit sa convinga pe Isus, el nu a reusit sa penetreze
iubirea lui Isus, el nu a reusit sa cucereasca macar un milimetru din fiinta lui Isus. Pacatul a ramas fara
lucru, pacatul nu avea dreptul sa se nasca in fiinta lui Isus fara a fi implinita mai intai macar o mica
ispita din bagajul mincinilor lui Satan.
Aici in fata cruci, Satan priveste tulburat, e greu sa inteleaga ca veacul lung al nopti aici sa terminat.
Se-apropie de cruce, de trupul lui Isus, si vede cum o usa acuma se deschide, se uita plin de spaima in
vremuri viitoare si vede-o lume noua, o lume de lumina, o lume necorupta o lume fara vina. Aici in fata
cruci Satan se lamureste, vorbeste-acum in soapte mai mult doar pentru sine: Isus tu esti Hristosul ce
trebuia sa vina, acepta compromisul caci cine-I fara vina: trecutul este-al meu, iar viitoru-ti apartina.
Satan umbrit de cruce si trupul lui Isus, se-ntoarce si priveste la veacul din trecut, atatea vremi de
slava de generatiile multe ce inima te leaga. Atatia imparati, atitia regi si sfetnici ce nu-I mai tin in
seama. Dar oricum el se-ntoarce spre vremile trecute, spre vremile de-aproape, se vede doar lumina,
lumina ce soarele dreptati o aduce. Sfarsitul si-nceputul, trecutul veac si viitorul se intalnesc la cruce.

Aici e taina mare a dragostei divine, daca Satan a pierdut generatia viitoare, generatia semintiei lui
Isus, el ar fi fost multumit sa stapaneasca peste generatiile de oameni nascute inaintea venirii lui Isus,
peste generatiile si samanta lui Adam, generatiile OMULUI VECHI. Dar cand le-a cautat nu mai erau in
trecut, ele toate fusesera asezate de Dumnezeu in trupul lui Isus. Generatiile omului vechi au fost
rastignite impreuna cu Isus, iar acum si aici, in fata crucii, ele erau moarte impreuna cu Isus. Asa dar
Satan, pacatul au ramas complect fara lucru. Lucrarea lor a luat sfarsit aici pe crucea Calvarului. Aici
Satan a fost desbracat de puterea lui, aici pacatul a fost ridicat si pus in mormantul uitarii pentru
totdeauna, El in iubirea Lui ne-a SPALAT de pacatele noastre cu sangele Sau (cu daruirea vietii Sale)
Apocalipsa 1: 5
In primul rand moartea lui Isus din partea Lui a fost jertfirea vieti Sale, o jertfa sfanta complect daruita
ascultarii de porunca lui Dumnezeu, o viata fara de pacat, fara vina, fara pata, o viata jertfita si daruita
lui Dumnezeu din curata dragoste, de buna voie, cu multa placere. In al doilea rand si din partea
omenirii moartea lui Isus a fost moartea omului vechi odata pentru totdeauna. Trupul pacatului prin
moartea lui Isus a fost complect desbracat de puterea lui. Iata importanta si insemnatatea mortii lui
Isus. Trupul lui Isus a fost asezat in mormant ca un symbol si o marturie unde omul vechi si faptele
neascultari lui sunt ingropate in groapa vesnicei uitari, iar sufletul Lui a fost dus in Locuinta
mortilor. Toata viata, toata activitatea, toata suferinta, impotrivirea si rabdarea lui Isus, rastignirea si
moartea Lui au fost prezentate inaintea tribunalului suprem al lui Dumnezeu. Si dupa ce a fost judecat,
analizat, cantarit si apreciat, a fost gasit bun, a fost gasit VREDNIC sa primeasca CUNUNA VIETII
Aleluia! Si unul din batrani mi-a zis: Nu plange, iata ca Leul din semintia lui Iuda, Radacina lui David, A
BIRUIT ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei. Si la mijloc, INTRE scaunul de domnie si cele
patru fapturi vii si INTRE batrani, am vazut STAND IN PICIOARE un Miel. Parea junghiat si avea sapte
coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise in tot pamantulSi cantau o
cantare noua si ziceau: VREDNIC ESTI TU sa iei cartea si sa-I rupi pecetile: CACI AI FOST INJUNGHIAT SI
AI RASCUMPARAT pentru Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din orice semintie, de orice limba, din
orice norod si de orice neamEi ziceau cu glas tare: VREDNIC ESTE MIELUL, care a fost junghiat, sa
primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda! Apocalipsa 5. Daca moartea
lui Isus este rodul ascultarii si a biruintei lui Isus, invierea lui Isus este raspunsul, este puterea dreptati
lui Dumnezeu, este semnul de netagaduit unde Dumnezeu prin jertfa lui Isus considera tot neamul
omenesc in drepturi depline pentru mostenirea vietii vesnice. Moartea lui Isus este puterea dragostei
lui Dumnezeu, iar invierea lui Isus este puterea dreptati lui Dumnezeu. Moartea lui Isus este plata
pacatului, unde pacatul este oprit, ridicat si anulat, iar invierea lui Isus este darul fara nici o plata al lui
Dumnezeu daruit omenirii in Isus Hristos Aleluia! Pentru mai multe informatii despre Planul Veacurilor
vizitati va rog http://www.kingdomplan.net Cu multa stima si respect David Ilea