Atmosfera cereasc i atmosfera iadului

Staretul Tadei de la Manastirea Vitonita

Prtia cu Dumnezeu
Omul va afla Impria lui Dumnezeu in sine. Pogoar n
inima ta vei afla acolo scara pe care s urci la impria lui
Dumnezeti, ne povuiete Cuviosul Isaac Sirul.
Sfnta Scriptur Inva c Impria lui Dumnezeu este
dreptate i pace si bucurie intru Duhul Sfnt (Romani
14:17). Pasul cel dinti ctre prtia cu Dumnezeu este
deplina incredinare de sine in mainile lui Dumnezeu. Apoi,
Dumnezeu este Cela ce lucreaz, si nu omul.
Prtia cu Dumnezeu inseamn: Dumnezeu s se
slluiasc in noi, El s lucreze in noi; cu El s se
Invemnteze sufletul nostru si El s ne cluzeasc
cugetul, voia si simirile. Atunci, noi sntem, de bun voie,
arm in minile Sale El ne va mica gndurile, dorinele,
simmintele, in cuvintele si lucrarea noastr.
Cum se pzete de mndrie omul care a ajuns la o treapt
duhovniceasc inalt?
Dar acest lucru nu este ceva deosebit. Prtia cu
Dumnezeu este o stare fireasc a sufletului. Omul este
fcut pentru o astfel de via. Pcatul l-a indeprtat pe om
de aceast via si de aceea el trebuie s o rectige. In
fapt, noi ne ostenim s ajungem la o stare fireasc,
sntoas.
Vederea duhovniceasc.
Cnd impria lui Dumnezeu se slluiete in inima

omului, Dumneezeu i descoper acestuia taine. "Inva"

impreun cu Dumnezeu care este fiina lucrurilor i inelege
taina lor.
Toat cunoaterea este la Dumnezeu, i cnd Domnul
voiete, dup mila Sa descoper omului taine. Astfel, si un
monah simplu si neinvat, prin mila lui Dumnezeu
cunoate taine mari: despre via, despre moarte, despre
rai si iad, cunoate si cum este ornduit lumea aceasta.
Cnd Impria lui Dumnezeu s-a slluit in inima omului,
Dumnezeu sfaie netiina minii ca pe un vl. Omul va
inelege atunci nu doar tainele Zidirii, ci si taina propriei
sale persoane, si in cele din urm, intr-o clipit sfnt,
Dumnezeu, dup nespusa Sa mil, si se va descoperi pe
Sine, iar omul l va privi pe impratul Slavei aa cum
privete soarele in apa limpede. Atunci omul este una cu
Dumnezeu i Dumnezeu lucreaz in el. Acesta triete
numai cu trupul pe pmnt, iar cu duhul este in Impria
cerurilor, impreun cu Ingerii si Sfinii,si Il contempl pe
Domnul.
Adeseori, cnd puneam vreo intrebare printelui Tadei, el
imi rspundea scurt, dup care aduga: Despre asta a
scris cutare i cutare Sfnt Printe. S merg s iau cartea
s citim.'Firete c incuviinam bucuros, iar pre de o clip
printele rsfoia cartea si citea fragmentele respective, iar
apoi vorbea de la sine. Nu am mai intalnit un om care s se
descurce cu atta iueal in aceste cri.
Despre asprime
Asprimea fa de aproapele este primejdioas. Cei aspri
inainteaz numai pn la o anumit msur si rmn la
nevoina trupeasc. In purtarea cu oamenii trebuie s fim
buni, blnzi, ingduitori.
Printele Tadei mi-a istorisit atunci un vis anume al su:

Abia adormisem, i visez c am murit. Doi tineri m-au dus

intr-o incpere si m-au aezat pe un suport, intre ei. De-a
dreapta mea se aflau judectorii. in spate, la stnga, cineva
m invinovea si gria astfel: iat, acesta este cel care nu
se poate inelege cu nimeni! Am tcut mirat. Atunci, acelai
glas, din col, a repetat aceste cuvinte. Tnrul care se afla
In partea mea dreapt imi spune: Nu te teme! Nu-i
adevrat c nu te poi intelege cu nimeni! Doar pe tine
insui nu te poi "inelege!
Atmosfera cereasc i atmosfera iadului
Omul care poart in sine Impria lui Dumnezeu
rspndete in jur gnduri sfinte, gnduri dumnezeieti.
Impria lui Dumnezeu furete in noi atmosfera
Impriei cerurilor, spre deosebire de atmosfera de iad a
cugetului, pe care o rspndete in jur omul ce poart in
inima sa iadul. Rolul cretinilor in lume este s cureasc
atmosfera in lume si s lrgeasc impria lui Dumnezeu.
Lumea trebuie cucerit prin pstrarea atmosferei cereti in
noi, cci de vom pierde impria lui Dumnezeu din luntrul
nostru nu ne vom mantui nici noi si nici semenii notri. Cel
ce poart in luntrul su impria lui Dumnezeu, acela o
va imprti in chip nevzut i celorlali. Oamenii vor fi
atrai de pacea si cldura noastr, vor dori s fie impreun
cu noi i, treptat, atmosfera cerurilor va pune stpnire pe
ei, i va birui. Nici mcar nu este nevoie s vorbim
oamenilor despre asta - cerul va izvori din noi i in tcere,
sau vorbim despre cele mai obinuite lucruri - acesta
strlucete din noi chiar si fr ca noi s ne dm seama de
asta.
In cel lipsit de ascultare nu se va sllui Impria lui
Dumnezeu, cci acesta va voi intotdeauna s se fac voia
lui si nu voia lui Dumnezeu. In impria cerurilor nu snt
cu putin imprii in imprie. Asta au vrut "duhurile

czute si de aceea au czut de la Domnul, Impratul

Slavei.
Sufletul care a czut in cercul vlmagului gndurilor, in
atmosfera iadului, sau care doar s-a atins de ea, incearc
chinuri drceti. De pild, citim ziarele sau ne plimbm pe
strzi i apoi, dintr-odat, simim c s-a tulburat ceva in
luntru, in sufletul nostru, simim un gol, o mahnire.
Aceasta se intmpl din pricin c, citind diferite lucruri, am
pierdut concentrarea, mintea unit, ne-am imprtiat, i
atmosfera iadului "se pogoar" (printele Tadei intrebuina
des acest cuvnt) asupra noastr.
Despre propovduire
Nu trebuie propovduit cu mintea, ci cu inima. Numai ceea
ce vine din inim atinge inima celuilalt. S nu atacai
niciodat, nu fii potrivnici nimnui. Dac cel ce
propovduiete vrea s-i intoarc pe oameni de la vreun
ru, s o fac cu blndee, smerenie si mare fric. de
Dumnezeu.
Despre smerenie
Cum este un om smerit?
Cei smerii socotesc pe orice om mai presus dect ei - nu
numai pe om, ci i toat fptura.
Cum putem socoti o faptur mai presus de noi, clac
Dumnezeu ne-a impodobit cu minte, ne-a numit fii ai Si?
Dac vei pune mna pe inim si vei fi sinceri cu voi iniv,
vei inelege c sntei mai mici dect multe fpturi. Luati
aminte la albin, cum zorete si trudete. Se druiete fr
cruare i fr opreliti. Albina triete, cu totul, o lun si o
jumtate de zi, si adesea piere muncind, pe cmp, i nu se

mai intoarce la stupul ei. Si ct se gndete omul la sine si

ct ii plnge de mil. Sau privii furnica, cum nu ostenete
s poarte neincetat ceva. Iar atunci cnd i cade sarcina, o
ridic si ii continu munca cu rbdare. Iar noi, dac nu
apucm irnediat ceva n mini, ne lum degrab mainile de
pe acel lucru.
Eram de fat, odat, cnd o bunic l-a intrebat pe printele
Tadei ce s fac ca nepoii ei s fie credincioi. Trebuie ca
bunica lor s fie totdeauna blnd, bun, s nu se supere
niciodat, s fie totdeauna binevoitoare, s asculte totul cnd, iat, nu vor s o asculte. Poate c acum nepoii nu
vor fi credincioi, dar cndva, mai trziu, ii vor aminti de
bunica lor i amintirea ei i va face mai buni...
Din cartea: Staretul Tadei de la Manastirea Vitonita - Cum
iti sant gandurile asa iti este si viata, Predania, 2005
CUVNT C