Aburul

de Vlad Bulzan
A vrea s fiu un abur transparent,
Contiin pur, n zbor permanent,
S m-nal la cer, s uit de ce-i lumesc,
S sorb tot necunoscutul, s simt c plutesc
Deasupra norilor de griji, de frustrri,
Deasupra lumii-i grelelor ncercri
i a necazurilor amare,
A sufletului neagr ntristare.

Vreau s sting amarul dor

i s-l colorez cu-amor!

De-a fi un abur transparent,

Contiin pur, n zbor permanent,
A fura a nopilor lumini
Ca s le-nchid pe veci n min,
S le pstrez, s le-ngrijesc,
Iar apoi s le-oglindesc

n sufletu-mi nemuritor,
S m ptrund-acel fior,
Al plintii scump izvor.

tiu, recunosc,
Sunt un spirit rebel
i nimic nu m-oprete cnd mi fixez un el.
Sufr cnd i vd pe ceilali suferind,
Dar ceva m-ndeamn, optind,
S nu m-opresc, izbit de primul obstacol,
Ci, s m-avnt, s-l depesc! E-un miracol
Faptul c-am ajuns att de departe
i drumul ce-mi st-nainte e-o carte
Plin de-aventuri, de bucurii i izbnde!

Voi rmne la fel, oriunde

Soarta m-ar trimite...
Chiar i-n gol,
Eu mi voi juca al vieii rol.