PROIECT

CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ

1
 Prezentarea cazului

Datele anamnestice provin de la mamă şi de la tată, de acte medicale.

Subiectul M. N., de sex bărbătesc, de 16 ani, elev clasa a IX-a cu dificultăţi de
adaptare.
Motivele internării
Refuz alimentar, neglijarea igienei personale, anxietate şcoalară cu refuz şcolar,
retragere socială, bizarerii în gândire, (afirmă că nu e român, este brazilian şi musulman, şi o
iubeşte pe Jade, din filmul „Clona”), adoptarea de poziţii bizare (stă pe margine patului şi îşi
acoperă ochii cu palmele ore în şir), râs nemotivat, raptusuri agresive, insomnie de adormire
cu somnolenţă diurnă.
Antecedente heredo-colaterale
Părinţii neagă existenţa unei patologii psihiatrice sau neurologice în familie.
Antecedente personale fiziologice
Provine din prima sarcină a mamei, prima naştere, la 42 de săptămâni, 3000g, circulară
de cordon ombilical, IA= 9.- suferinţă fetală la naştere.
A fost alimentat natural 4 luni- aspect important pentu dezvoltarea ataşamentului
primar la copil.
Antecedente personale patologice
La vârst a de 4 ani anemie, infecţii de căi respiratorii superioare repetate.
Dezvolarea pe etape de vârstă
Cu retard în dezvoltare predominent motor, merge la 2 ani, primele cuvinte la 15 luni,
control sfincterian la 4ani.
Istoric de viaţă-Anchetă socială
Subiectul este copil unic în familie.
Părinţii:
• Mama este personalitate particulară, rece afectiv, de aspect schizoid,
nediagnosticat. Este ambivalentă faţă de copil, ruminează pe tema bolii mentale
a copilui, nu recunoaşte autoritatea medicului curant, punând mereu sub semnul
întrebării tratamentul administrat copilului atât cel medicamentos cât şi cel
psihoterapeutic. Colaborarea cu ea este foarte dificilă, „sabotează” mereu
intervenţie terapeutică
• tatăl este o personalitate particulară, foarte rigidă, cu trăsături psihopatologige
depresive, posibil reactive la situaţia existenţială actuală.
• Bunicul matern, a fost foarte dur cu fiica ei în copilăria acesteia, la momentul
actual are un comportament de respingere faţă de mamă, încercând să educe
subiectul, în acelaşi mod autoritar cum a făcut cu fiica sa.
Încă de la vârsta de 4 ani a copilui au existat tensiuni în familie, datorită neînţelegerilor
cu bunicii materni. Părinţii divorţează când subiectul are 4 ani şi 6 luni, subiectul rămânând în
custodia mamei şi în grija acesteia şi a buniciimaterne.
Istoricul bolii
Subiectul este în evidenţă neuropsihiatrică de la vârsta de 4 ani, cu dislalie, stereotipii
motorii, anxietate, negativism, opoziţionism, tulburări neurologice cu tremor, mers
dezordonat, dispraxie manuală, pe fond microlezional cerebral. QD= 88.
La 5 ani are anxietate de separaţie, somn agitat, enurezis nocturn, plânge repede la
contrariere.
Promovează primele 4 clase cu dificultate, prezintă hipoproxie de concentrare.
Din clasa a V-a, prezintă perioade de mutism electiv, blocaje afective. Are un
comportament ciudat în clasă, solilocvează, vorbeşte singur, cu hipoproxie de concentrare,

2
refugiu în „lumea lui”, în ireal, ciudăţenii comportamentale, ritualuri obsesionale cu mâinile,
este balbim, gândire magică, suspiciozitate, anxietate socială care se accentuază în următoarele
2 luni în fobie socială. Este diagnosticat cu Tulburare obsesiv-compulsiv, pentru are primeşte
tratament cu Rispolept, şi Zoloft.
Până în 2003, decembrie, evoluţia lui se ameliorează, cu reducerea anxietăţii, a
ciudăţenilor comportamentale, cu o funcţionare familială şi şcolarp mai bună.
Din decembrie 2003, se accetuează ciudăţeniile în gândire („nu vreau să cresc”) şi
comportamentale, ritualurile, are baraje mentală, retragere socială. Se punde dg . de Episod
psihotic, pentru care primeşte tratament cu Rispolept şi Carbamazepină.
Examen clinic
Examen somatic
Hipotrofie ponderală, tegumente uscate, rugoase- deshidratare
Examen neurologic: reflexe osteotendinoase mai vii, pupile midriatice.
Examen psihic
Pacient conştient, în ţinută îngrijită, de spital , contact psihic dificil, afirmă „n-are
importanţă, n-are nici un sens să vorbim” , „eu vreau să merg acasă”, apoi refuză mai
vorbească, şi îşi trece mâinile prin păr, oftează des, preferă să stea în şezut la marginea patului,
cu spatele încovoiat, privind în jos, dar intermitent priveşte interlocutorul în ochi, părând că
vrea să răspundă dar oftează şi renunţă, devenind iritabil, afirmă „că nu îi plac doctorii”, „că
are o durere care îl supără” (adică aceea că nu poate merge acasă).
Orientat temporal parţial, nu poate preciza data, afirmând că „oricum nu-l interesează,
nu are nici o importanţă”, orientat spaţial auto şi allopsihic, câmp de conştiinţă clar;
Funcţii mnezico-prosexice: hipoprosexie de concentrare, hipommezie de fixare şi de
evocare.
Gândire: flux ideativ coerent, lent, gândire concretă cu dificultăţi de abstractizare,
blocaje mentale, solilocvie, idei de influenţă, stare stuporoasă, negativisn verbal;
Comportament: lentoare motorie, paramimii- bizarerii, expresii mimice neconcordante
cu conţinutul stării afective, jargomimie, sugestionabilitate crescută ecomimii, ecopraxii,
ecolalie, stereotipii de atitudine şi de mişcare, negativism activ; ritualuri, episoade de nelinişte
psihomotorie cu cauză nedeterminată; ritualuri, ruminaţii pe tema şcolii, a colegilor are îl
supără, a certurilor dintre părinţi;
La momentul examinării fără modificări din sfera perceptivă;
Afectivitate: blocaje afective, suspiciozitate, ambivalenţă afectivă faţă de mamă, tată şi
bunici materni, anxietate de separaţie, anxietate socială, fobie şcolară; stimă de simne scăzută;
Voinţă: lentoare în luarea deciziilor, cu adezivitate ridicată la deciziile luate;
Nivel pulsional:
• comportament alimentar- negativism alimentar;
• somn- insomnii de adormire, coşmaruri;
Nu are conştiinţa bolii.

Examene paraclinice
• Radiografie de torace- aspect de pneumonie interstiţială;
• Radiografie de craniu- şea turcă închisă- poate fi cauza hipotrofiei sale
ponderale;
• EEG: traseu imatur, fără elemente iritative;
Examen psihologic
Nivel intelectual QI= 88 WISC, cu dizarmonie cognitivă.
Nu s-au putut efectua alte teste psihologice, de ex. de anxietate, teste proiective, pentru
că subiectul nu a stat suficient timp în spital pentru efectuarea acestor teste, părinţii solicitând
mereu să ia subiectul în bilet de voie, pe diverse motive: că la spital nu mănâncă bine, nu

3
doarme bine, nu poate să facă baie, că vor să-i cumpere haine. Dacă le este refuzat biletul de
voie, semnează că iau copilul pe proprie răspundere, apoi îl aduc înapoi după 24-48 de ore în
stare de agitaţie psihomotorie.
Diagnosticul
Pe axa I: Episod psihotic. Tulburare obsesiv-compulsivă.
Pe axa II: Intelect liminar.
Pe axa III: Microleziuni cerebrale-MBL.
Hipotrofie ponderală.
Pneumonie interstiţială.
Pe axa IV: Vulnerabilitate genetică
Mediu familial perturbat.
Pe axa V: Scală de evaluare globală a funcţionării= 30
Susţin dg. de episod psihotic pe baza contactului psihic dificil, gândire concretă cu
dificultăţi de abstractizare, blocaje mentale, solilocvie, idei de influenţă, stare stuporoasă,
negativisn verbal; lentoare motorie, paramimii- bizarerii, expresii mimice neconcordante cu
conţinutul stării afective, jargomimie, sugestionabilitate crescută ecomimii, ecopraxii, ecolalie,
stereotipii de atitudine şi de mişcare, stereotipii, negativism activ, adoptarea de poziţii imobile
pe perioade de ore; alternând cu nelinişte psihomotorie, blocaje afective, suspiciozitate,
ambivalenţă afectivă faţă de mamă, tată şi bunici materni; lentoare în luarea deciziilor, cu
adezivitate ridicată la deciziile luate; negativism alimentar; insomnii de adormire, coşmaruri;
absenţei conştiinţei bolii.
Dg. de Tulburare obsesiv-compulsivă reprezintă tulburarea de fond pe care apare acest
apsid psihotic, pe care-l susţin prin prezenţa de ritualuri, episoade de nelinişte psihomotorie cu
cauză nedeterminată; ritualuri, ruminaţii pe tema şcolii, a colegilor are îl supără, a certurilor
dintre părinţi; anxietăţii de fond ridicate, manifestate prin anxietate de separaţie, fobie socială
şi şcolară.
Dg. de intelect liminar îl susţin pe baza examenului QI= 88 WISC cu
Dg. de MBL prin suferinţa fetală la naştere, indici de MBL la WISC.
Dg. de hipotrofie ponderală îl susţin pe baza greutăţii mai mici corespunzătoare vârstei.
Se poate aici discuta etiologia: organică- şea turcă închisă, sau psihosomatică- de cauză
afectivă, fiind un copil neglijat afectiv.
Dg. de pneumonie interstiţială pe baza radiografiei pulmonare.
Dg. de vulnerabilitate genetică pe baza elementelor psihopatologice întâlnite în familie
mai ales la mamă.
Dg de mediu familial perturbat pe baza anchetei sociale, şi a observării interacţiunii
familiale.
Dg. Scală de evaluare globală a funcţionării= 30, pentru că a întrerupt şcoala, nu merge
pe stradă neînsoţit, refuză să ste singur la spital.
Diagnostic diferenţial
• Tulburările de conduită, pentru că nu e atent la ore, vorbeşte în ore şi
deranjează orele, este agresiv verbal şi fizic cu colegii care îl jigensc, dar
adăugarea elementelor psihotice contrazic acest argument;
• Depresia deşi sunt prezente elemente depresive acestea nu întrunesc criteriile
unei depresii;
• Tulburare de adaptare – evenimentele stresante de viaţă sunt mai vechi de 3 luni
iar comportamentul maladaptativ este mai lung de 6luni;
• Tulburare anxioaxă- anxietatea este prezentă dar e însoţită şi de alte elemete
psihopatologice;
• Fobiile simple: socială, şcolară- apar celelalte elemete psihopatologice;

4
 • Afectare organică crebrală pe baza modoficărilor neurologice, car nu se pot
exclude în totalitate deşi EEG nu are aspect lezional sau iritativ, până şa
efectuarea de CT sau RMN cerebral;
• Psihoză în doi- mama şi copil- nu deţinem suficiente informaţii despre starea
psihică a mamei
Evoluţia
Pe durata spitalizării a fost staţionară.
Prognosticul
Este rezervat. Mediu familial perturbat, complinţa proastă a familiei, debutul precoce al
simptomatologiei la subiect sunt elente de prognostic rezervat.
Scoaterea subiectului din familie, prin intervenţie asistenţei sociale, care în sistemul
nostru legal este puţin probabil, ar putea ajuta la un prognostic favorabil.
Tratament
De reechilibrare hidro-electrolitică, şi vitaminic copilul fiind deshidratat, nealimentat.
Tratament anxiolitic pe care mama îl acceptă foarte grea. Deşi ar fi necesară
administrarea de medicaţie neuroleptică mama refuză
Discuţii
Particularitatea cazului constă în complianţa proastă a familiei la intervenţia
terapeutică.
Mama menţine copilul în stadiul de „bebeluş”- la 4 ani încă îi pasează alimentele, îl ţine
mereu în braţe, la momentul actual îi dă să mănânce cu linguriţa, îl îmbracă şi dezbracă, îi face
baie‚- se poate lua aici în discuţie „beneficiul” mamei de pe urma bolii subiectului nevoia ei de
proiecţie a afecţiunii asupra copilui şi folosirea copilului ca mijloc de comunicare şi „luptă”
împotriva tatălui.
Tatăl în lupta lui împotriva mamei foloseşte copilul ca „punte de comunicare” şi de
„luptă” împotriva mamei. El este de acord cu intervenţia terapeutică, pe care însă sabotează şi
el, neputând ajunge la un acord cu mama.
Bunica maternă structură rigidă, care descalifică mereu calităţile materne ale fiicei
sale.
Bunicul matern încercă să educe subiectul, în acelaşi mod autoritar cum a făcut cu fiica
sa.

5
 Consiliere psihopedagogică

Consiliere în domeniul clinic

Consilierea este singurul mod de a obţine colaborarea cu părinţii care refuză categoric
participarea la orice formăde psihoterapie.
În acest caz trebuie separat consiliaţi părinţii, individual şi în cuplu, şi separat subiectul.
În cazul subiectului consilierea va avea loc după remiterea episodului psihotic. Vor
trebui abordate anxietatea socială a subiectului, fobia şcolară, prin creşterea stimei de sine,
recunoaşterea propriei valori; se va lua în calcul posibilitatea unei reorientări şcolare, spre o
şcoală cu programă mai accesibilă subiectului, sau o modificare curriculară- curriculum
adaptat.
Paşii exacţi ai consilieri pot fi estimaţi, numai după remiterea- gradul de remitere al
apisodului actual acut, şi funcţionarea cognitivă, afectivă şi socială a subiectului în perioada de
remisie.
Consilierea tatălui nu s-a putut realiza, acesta deşi a solicitat consilierea, şi s-a
programat, nu s-a prezentat la şedinţa de consiliere.
În continuare prezint consilierea mamei.

1. G.G., 47 de ani, divorţată, mama subiectului, absolventă de facultate de

stomatologei, la momentul actual medic stomatolog. Are acelaşi loc de muncă
de la terminarea studiilor. Mama solicită consiliera pentru a fi ajutată în a face
faţă la „problemele alimentare ale copilului” (reprezintă cuvintele mamei).
Motivarea cererii pentru ajutor este superficială.
2. Consilierea are loc în cabinetul de consultaţie, în afara orelor de consult de
policlinică. Data realizării şedinţei 28.10. 2005.
3. Motivele prezentării: refuzul alimentar al copilui. De menţionat că celelalte
elemte psihopatologice prezentate de copil, care sunt menţionate în prezentarea
clinică a cazului, nu sunt interpretate de mamă ca fiind alarmante.
4. Elemente biografice: singurul copil al unui cuplu de intelectuali. Mama a fost
profesoară de limba română, la momentul actual pensionată de vârstă. Relaţiile
cu mama au fost mereu încordate, aceasta are o structură de personalitate
rigidă, care descalifică mereu calităţile materne ale fiicei sale. Tatăl e descris ca
dur, sever, agresiv cu fiica sa. Relaţiile cu el sunt de asemenea conflictuale.
5. Evaluarea subiectului: Este personalitate particulară, rece afectiv, de aspect
schizoid. Este ambivalentă faţă de copil, ruminează pe tema bolii mentale a
copilui, nu recunoaşte autoritatea medicului curant, punând mereu sub semnul
întrebării tratamentul administrat copilului atât cel medicamentos cât şi cel
psihoterapeutic.
În mod evident nu s-a putut integra în familia de origine, cu care deţine relaţii
conflictuale, de descalificare reciprocă.
Capacitatea ei de relaţionate e foarte scăzută, capacitatea empatică e redusă, este
labilă emoţional, egocentrică.
Colaborarea este dificilă, este ambivalentă faţă de consilier .
Îşi îngrijeşte copilul ca pe un obiect, fără să fie capabilă să-i ofere sprijin
emoţional.
6. Date suplimentare: au fost obţinute de la fostul soţ, tatăl copilui de care este
divorţată de 12 ani. Acesta o descrie ca nebună, acuzând-o de boala copilui. El
recunoaşte că subiectul are tulburăti psihopatologice, dar nu înţele intensitatea
şi gravitatea lor. De asemenea reiese, că îşi minimalizează partea lui de vină în

6
 apariţia bolii copilului, acuzându-şi fosta soţie. Este foarte rigid în gândire, nu
acceptă alte păreri ca ale sale.
S-au mai obţinut informaţii de la părinţii persoanei consiliate, din care lipsa de
respect pe care o au faţă de fiica lor, descalificarea ei în rol de fiică şi apoi de
mamă, ambivelenţa afectivă pe care o au faţă de ea.
7. Încadrarea teoretică şi cazuistică: se observă în acest caz, un model repetitiv
transgeneraţional. Părinţii persoanei consiliate o descalifică pe ea din rolul de
fiică, şi de mamă, ea îşi descalifică copilul, prin faptul că nu îl recunoaşte ca pe
un băiat de 16 ani, ci se comportă faţă de el ca faţă de un copil mic refuzându-i
autonomia: îl îmbracă şi dezbracă, îl hrăneşte cu lingura, îl spală. În acest fel îşi
satisface propriile nevoi emoţionale se valorizează pe sine. Deşi cere ajutor,
refuză să renunţe la această sursă de satisfacţie emoţională: l asfatul
consilierului de a nu mai hrăni copilul de 16 ani cu lingura, spune că „doar aici
în spital, pentru că e aşa de slăbit”.
De asemea este repetitiv şi modul de relaţionare cu ceilalţi membrii ai familiei.
Relaţiile conflictuale cu părinţii, „războiul” purtat cu ei, îl continuă în relaţia-
„război” cu fostul soţ. Pentru că nu şi-a format o capacitate normală de
relaţionare, pentru că relaţia cu proprii ei părinţi este deficitară şi conflictuală,
este imatură afectiv, labilă emoţional, încapabilă de relaţii echilibrate de durată,
normele. Singurul mod de relaţionare este cel de tip „război”, pe care îl
perpetueză: cu fostl soţ, cu personalul medical.
8. Obiective: intervenţia în criză:
• reducerea anxietăţii şi neliniştii psihice;
• minim de colaborare cu tatăl copilului;
• oferirea sprijinului emoţional copilului;
9. Conţinutul sfatului: valorizarea mamei prin intermediul valorizării copilului,
explicarea necesităţii să acorde ajutor emoţional copilului;
10. Nuanţarea sfatului în funcţie de corecţie: modul concret de a acorda acest ajutor
emoţional. În cazul acestui subiect consiliat sunt necesare sugerarea a câteva
comportamente concrete, pentru că mama nu e capabilă să le deducă singură.
Acesta este momentul când procesul de consiliere se apropie mult de terapie.
11. Evaluarea intervenţiei: rezultatul intervenţiei este puţin satisfăcător. Deşi fără
consecvenţă, mama acorde sprijin emoţional copilui, şi împlicit un grad de
independenţă. Copilul reacţionează lent, favorabil, prin diminuarea intensităţii
refuzului alimentar. Astfel şi nivelul de frustrare al mamei scade, cu o uşoară
diminuare a anxietăţii mamei- persoanei consiliate.
12. Prognosticul asupra eficienţei sfatulu: est rezervat. Tendinţa mamei de a
persevera în acelaşi comportament, şi intensitatea perturbărilor relaţionale, fac
succesul de durară în cazul unei intervenţii particulare puţin probabil.
13. Informaţii ulterioare: prognosticul rezervat se confirmă, refuzul alimentar al
copilui revine, cu creşterea frustrării mamei, care refuză să mai vină la
consiliere.

Particularitatea acestui caz constă în faptul că cei consiliaţi- părinţii, nu se pot

concentra pe intervenţia terapeutică efectuată asupra lor, pentru că sunt absorbiţi, de propriile
conflicte, de „lupta” dintre ei, în care copilul este prins la mijloc. Deşi există o solicitare a
consilierii din ambele părţi, şi încercarea de a urma sfaturile consilierului, cercul vicios în care
sunt închişi părinţii, face consilierea foarte dificilă.

7
Bibliografie

• Oancea, Constantin, Tehnici de sfătuire/consiliere, ed. Bucureşti, 2002

Observații: datele și numele folosite în referat au fost modificate pentru a

respecta anonimitatea clientului