Notiuni introductive

Fiecare dintre noi este implicat in activitati economice atat in calitate de consummator, cat si in
calitate de producator. Aceasta disciplina ne invata cum functioneaza o economie de piata, care este
scopul sctivitatilor economice in spiritul rationalitatii si eficientizarii in activitati.
Eficienta economica presupune maximizarea efectelor utile prin minimizarea costurilor. Intr-o
economie de piatsa fiecare dintre noi are posibilitatea ed a alege, insa alegerea facuta trebuie sa
urmereasca o satisfactie cat mai mareprintr-un cost cat mai scazut. Nevoile omului modern sunt
nelimitate, insa resursele de care dispunem sunt limitate. Prin urmare relatia dintre nevoi si resurse este :
N > R. De aici si nevoia de economie ce urmareste stiinta de a satisface cat mai multe nevoi cu un
consum cat mai mic de resurse. Exista o concurenta acerba inc eea ce priveste atat producerea cat si
consumul de bunuri economice, castigatorii fiind cei care cunosc teoria economica si o adapteaza
cerintelor pietii.
Costul de oportunitate presupune renuntarea la unele bunuri economice in vederea alegerii altora
care ne ofera o satisfactie mai mare. Costul de oportunitate desemneaza renuntarea atat din partea
producatorilor cat si a consumatorilor, renuntarea ce conduce la un program de achizitie mai bun.
Concepte cheie: rationalitate economica, eficienta economica, nevoi si resurse, economie de piata,
concurenta, cost de oportunitate, program de achizitie.
Utilitatea bunurilor economice
Bunurile sunt de 2 feluri: - bunuri libere; - bunuri economice
Bunurile libere sunt un dar al naturii si nu costa nimic pe cei care le foloseste(ex apa, aeru, soarele)
Bunurile economice sunt destinare vanzarii si au avut anumite costuri de productie. Exista si bunuri
libere care pt unii sunt bunuri economice( ex aerul de munte este un bun liber pentru un localnic din
Tusnad, dar devine un bun economic pentru o persoana din Galati care vine ca turist in aceasta statiune).
Fiecare bun economic are o utilitate insa aceasta difera de la consumator la consumator.
Utilitatea economica reprezinta satisfactia furnizata de bunurile economice consumatorului la un
moment dat. Consumatorii au satisfactii diferite in urma consumarii de bunuri si servicii; acest lucru se
datoreaza numerosilor factori obiectivi si subiectivi, astfel, traditia, obiceiurile, veniturile, pretul,
gusturile, profesia, nivelul de pregatire, influenteaza alegerile pe care le facem.
Utilitatea este de 3 feluri:
o Utilitatea totala (UT)
o Utilitatea marginala (umg)
o Utilitatea individuala (u)
Utilitatea individuala este resimtita in urma consumarii unei unitati dintr-un bun.(Ex: o felie de
tort).
Utilitatea marginala este satisfactia p[e care p aveam in urma consumarii ultimei unitati dintr-un
bun.
Utilitatea totala este satisfactia insumata de unitati consumate.
UT = u1 + u2 + u3 +...+ un
Utilitatea marginala este mai mica decat utilitatea individuala pt ca prin consumul continuu dintr-un
bun satisfactia noastra descreste pana la saturatie, si chiar insatisfactie. Pregul de saturatie este 0, iar
insatisfactia se gaseste sub aceasta valoare. De aceea programul de achizitie pe care il efectuam trebuie sa
tina cont de satisfactia pe care o avem in urma consumarii unui produs, dar si de pretul acetuia.
Cererea

Cererea se defineste prin cantitatea totala dintr-o marfa care este dorita si care poate fi cumparata
(exiasta capacitatea de plate), intr-o anumita perioada, la un anumit pret.
Astfel:
o Daca pretul unui bun creste, acest lucru determina scaderea cantitatii cerute din bunul respectiv
(contractia cererii);
o Daca pretul unui bun scade, acest lucru determina cresterea cantitatii cerute din bunul respectiv
(extensia cererii).
Tipurile de elasticitate a cererii in functie de pret:
1.
Cererea elastica atunci cand Kec/p>1: modificarea pretului determina o modofocare
mai mare a contitatii cerute, in sens invers (cresterea pretului cu x% determina scaderea cantitatii cerute
cu mai mult de x%).
2.
Cererea inelastica atunci cand Kec/p<1: modificarea pretului determina o modificare
mai mica a cantitatii cerute, in sens invers (cresterea pretului cu X% determina scaderea cantitatii cerute
cu mai putin de x%).
3.
Cerere cu elaticitate unitara atunci Kec/p=1: modificarea pretului determina o
modificare egala a cantitatii cerute in sens invers (cresterea pretului cu x% determina scarerea cantitatii
cerute tot cu x%).
4.
Cerere perfect inelastica(rigida) atunci Kec/p=0: modificarea pretului nu determina
nici o modificare a cantitatii cerute(cererea este rigida). Acest tip de cerere apare pe o perioada de timp f
scurta (perioada de piata) cand cumparatorii nu se pot adapta la conditiile de piata.
5.
Cerere perfect elastica atunci Kec/p=: modificarea oricat de mica a pretului
determina o variatie f mare a cantitatii cerute. Cand variatia pretului tinde spre zero, variatia cantitatii
cerute tinde spre infinit.
Proprietatea si libera initiativa
Proprietatea poate fi de mai multe feluri:
o Proprietate privata
o Proprietate mixta
o Proprietate de stat
Proprietatea privata alaturi de libera initiativa ce decurge din ea, reprezinta baza economiei de
baza. Cel care dispune de proprietatea se poate bucura de 4 atribute ale acesteia:
- Dreptul de dispozitie
- Dreptul de posesie
- Dreptul de utilizare
- Dreptul de uzufruct
Proprietatea privata este cea care impulsioneaza concurenta si stimuleaza persoanele care doresc
sa obtina un profit. P.p face diferenta dintre economia de piata si economia de comanda. Intr-o economie
de piata, calitatea, cantitatea si pretul produselor sunt determinate de intalnirea cererii cu oferta, adica de
concurenta.
Economia de comanda se bazeaza pe proprietatea de stat, iar calitatea, cantitatea si pretul
produselor sunt dictate de autoritatile centrale fiind defapt monopol.
Libera initiativa este si ea un constituent al economiei de piata. Libera initiativa a facut posibila
separarea profesiilor si diversificarea profesiei, scopul acesteia este profitul, iar spiritul antreprenorial
conduce de multe ori la afaceri de succes

Factorii de productie
Factorii de prosuctie reprezinta acea parte a resurselor care este atrasa si consumata in procesul de
productie. Principalii facori de prosuctie sunt : munca, natura si capitalul.
Munca reprtezinta activitatea constienta specific umana care este indreptata catre asigurarea celor
necesare satisfacerii trebuintelor noastre. In trecut, munca era una predominant fizica inca in prezent este
predominant intelectuala. Timpul de lucru este in scadere, ceea ce asigura timp mai mult pt refacerea
sanatatii si pentru recreere.
Natura reprezinta totalitatea resurselor solice si subsolice atrase in procesul de productie. Pamantul
este principalul factor de productie si este limitat si regenerabil. Tot in cadrul naturii intra mai nou si
energia solara si cea eoliana.
Capitalul reprezinta acele bunuri si servicii ce sunt utilizate in vederea producerii altor bunuri si
servicii. Capitalul este de 2 feluri: fis si circulant.
Capitalul fix este utilizat in mai multe cicluri de productie. Ex: masinarii, instalatii, tehnologii.
Capitalul circulant este utilizat la un singut ciclu de procutie. Ex : materii prime, combustibil.
Recuperarea cheltuielilor u capital circulant se face imediat, fiind incluse cu pretul de cost, iar
recuperarea cheltuielilor cu capital fix se face treptat cu amortizare. Uzura capitalului fix este de 2 feluri :
uzura fizica si uzura morala. Uzura fizica reprezinta degradarea fizico-chimica a utilajului. Uzura morala
= depasirea tehnologica,
Costul de productie
Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor cu realizarea si desfacerea productiei.
Costul total este egal cu suma dintre costurile fixe si costurile variabile. CT se mai calculeaza si ca suma
a cheltuielilor de productie + cheltuieli de desfacere: CT= CF+CN.
Costurile totale mai sunt egale cu cheltuielile materiale + cheltuieli salariale.
Costurile fixe sunt acele cheltuieli care sunt independente de volumul productiei ( ex: iluminatul
general, salariile personalului administratic, chirii, amortizare). Costurile variabile reprezintacheltuielile
legate de volumul productiei( ex. salariile muncitorilor, mat. prime, e. electrica, combustibili).
Costurile pot fi calculate si pe unitatea de produs.
CTM = CT/Q = CF+CV/Q = CFM + CVM
CTM = costul total mediu/ unitatea de produs
Q= productia
CFM= costul fix mediu
CVM= costul variabil mediu
Costul marginal reprezinta cheltuielile efectuate cu rea;izarea ultimei unitati dintr-un produs.
Cmg = CT/Q (sporul cheltuielilor totale/ sporul productiei)
CT = CT1 - CT0
Q = Q1 Q0
CFM = CF / Q
CVM = CV/ Q
CT= (C1-C0/C0) / (P1-P0/P0)