REFERAT

ART SACR

Reprezentarea Iconografica
Botezul Domnului

COORDONATOR:

STUDENT:

Pr. Dr. Sergiu Popescu

CRAIOVA 2017

Negovan
Mihai-Alexandru

CUPRINS
Cuprins................................................................................................. 2
Botezul Domnului n Iconografie......................................................... 3
Icoana Botezului Lui Iisus....................................................................4
Botezul Domnului Artarea Sfintei Treimi.......................................... 8
Bibliografie......................................................................................... 13

Botezul Domnului n Iconografie

Icoana Botezul Domnului urmarete s scoat n evidena divino-umanitatea lui
Hristos, artarea Sfintei Treimi i creaia restaurat. n partea superioar a icoanei apare o
emisfer care reprezint cerurile care se deschid. Uneori, dintr-o cut dubl ce pare marginea
zimat a unui nor, iese mna Tatlui care binecuvinteaz. Din acest cerc pleac raze de
lumin care lumineaz porumbelul. Duhul este reprezentat in chip de porumbel i arat c a
incetat robia pcatului asupra oamenilor i adeverete c Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
Ioan Boteztorul st pe malul Iordanului n partea dreapt a lui Hristos, cu un picior
aezat n urma celuilalt. Cu o expresie de cutremurare, ntinde mna dreapta i atinge capul
lui Hristos. In unele icoane, Mntuitorul este pictat fcand un pas spre Sfntul Ioan
Boteztorul i plecnd capul sub mna acestuia. Astfel, se dorete s se arate c Domnul fiind
lipsit de pcat nu avea nevoie de botez. El accept botezul de bunvoie i din smerenie pentru
mntuirea noastr.
Pe partea cealalt a rului Iordan pictat sub forma unei peteri, se afl ngerii, semn c
cetele ngereti au fost martore nevzute ale petrecerii n trup a Domnului , dornice s
neleag ct mai mult din taina cea din veac ascuns a Lui Dumnezeu. n textele slujbelor se
spune: "Cetele ngereti s-au umplut de mirare, de fric i de bucurie". (Tropar, glas 7, Ceasul
al 9-lea).
Hristos binecuvinteaz apele cu dreapta Sa i le pregtete s devin apele botezului pe
care le sfineste cu propriul Su trup. Apa si schimb semnificaia; n trecut imagine a morii
(potop), in prezent devine izvor de ap vie. Hristos este nfiat intrnd n ap ca ntr-un
mormnt. Iordanul are forma unei grote ntunecoase - imaginea iconografic a iadului,
cuprinzand tot trupul Domnului - chip al nmormntrii, reprodus in Taina Botezului prin
cufundarea total. Aceast reprezentare ne descoper c Hristos urmarete prin botezul Su s
ridice ntreg neamul omenesc din pcat i moarte.
Uneori Hristos este nfatisat stnd n picioare pe dou dale de piatr ce formeaz o
cruce sub care se afl erpi cu capetele ridicate. Acest detaliu este inspirat din Psalmul 73,
versetul 14, care spune: "Tu ai zdrobit capetele balaurilor din ap". Balaurii l simbolizeaz pe
diavol i pe ngerii lui1.
n vechile icoane, Hristos este zugrvit gol, conform textelor liturghice: "Se dezbrac Cel care
a mbracat cerul cu nori" (Canonul praznicului, cntarea a 8-a, Utrenia din ajunul praznicului
Botezului). Se dezbrac pentru a mbraca goliciunea neamului omenesc n vemantul slavei i
al nestricciunii.
n partea inferioar a icoanei, la picioarele Mntuitorului, sunt nfaisate adesea, dou
personaje - un brbat i o femeie. Femeia este simbolul marii, iar brbatul este simbolul
rului. "Marea a vzut i a fugit: Iordanul s-a ntors napoi" (Psalmul 113, 3).

1 Printele Dumitru Stniloae, O teologie a icoanei, Editura Anastasia, Bucureti, 2005

3

Icoana Botezului Lui Iisus

Pn n veacul al IV-lea, Naterea i Botezul Domnului erau srbtorite n aceeai zi.
Unitatea lor e nc vizibil n structura asemntoare a slujbelor celor dou praznice i ea
arat o anumit mplinire a evenimentului Naterii n cel al Botezului. Prin Naterea Sa,
spune Sfntul Ieronim, Fiul lui Dumnezeu vine n lume ntr-un mod tainic; prin Botezul Su,
Se arat n mod vdit." De aceeai prere e i Sfntul Ioan Hrisostomul: Epifania nu este
srbtoarea Naterii, ci cea a Botezului. nainte, El era necunoscut de popor; prin Botez, Se
arat tuturor."
Duhul Sfnt pogoar venic asupra Fiului; for ce manifest", El l reveleaz Tatlui
pe Fiul i Fiului pe Tatl, realiznd astfel filiaia divin. El e bucuria venic... n care Cei
trei binevoiesc mpreun". Intruparea i are rdcina n acelai act de filiaie, dar care acoper
treptat umanitatea lui Hristos.
La Natere, Duhul Sfnt coboar asupra Fecioarei, fcnd-o ntr-adevr Theotokos,
Maic a Domnului: Sfntul care Se va nate din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema (Luca I,
35). Iar copilul cretea... i harul lui Dumnezeu era cu el (Luca II, 40). i Iisus sporea in
nelepciune, cre-tea cu trupul, i har avea la Dumnezeu i la oameni (Luca II, 52). Pentru a fi
om adevrat, firea uman a lui Hristos cunoate creterea fireasc i treptat; harul Duhului l
nsoete; ns aceasta nu e nc Ipostaza Duhului cobornd asupra Lui, aa cum ea odihnete
pentru venicie asupra dumnezeirii Lui. Or, vorbind despre Botez, Sfntul Chiril al
Ierusalimului i Sfntul Ioan Damaschinul citeaz din Fapte (X, 38): L-a uns Dumnezeu [pe
Iisus din Nazaret]... cu Duhul Sfnt; ei subliniaz, n cadrul evenimentului, punctul culminant
al maturitii, manifestarea umanitii Domnului, pe deplin ndumnezeit ncepnd cu acel
moment. El e Hristos, Unsul; Duhul reveleaz Tatlui Umanitatea Sa i Tatl l primete ca pe
Fiul Su: i iat glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit ntru care am
binevoii (Matei III, 17). Duhul coboar asupra Fiului ntrupat asemeni suflului de nfiere n
chiar momentul n care Tatl spune: Eu astzi Te-am nscut.
Iubirea mea" sau bunvoina mea" este iubirea reciproc a Tatlui i a Fiului, iubire
care de atunci rmne asupra lui Hristos prin coborrea ipostatic a Duhului. DumnezeuOmul Se reveleaz n mod real n cele dou naturi ale Fiului i aceast plintate a
adevratului Dumnezeu i a adevratului Om" va fi din nou afirmat n timpul Schimbrii la
Fa ca un act deja manifestat n Botez: Acesta este Fiul Meu cel-iubit. De aceea Botezul se
numete Teofanie, Epifanie, manifestare a celor Trei Persoane n mrturia Lor unanim. Dac
troparul Schimbrii la Fa spune: Schimbatu-Te-ai la fa... artnd ucenicilor Ti mrirea
Ta", cel al Botezului vestete: In Iordan botezndu-Te Tu, Doamne, nchinarea Treimii s-a
artat; cci glasul Printelui a mrturisit ie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; i Duhul, n chip
de porumbel, a adeverit ntrirea cuvntului..."
Astfel crete Iisus pn la maturitatea Lui. Era ca de treizeci de ani (Luca III, 23)2, cnd, n
sinagoga din Nazaret, El nsui vestete cu solemnitate: Duhul Domnului este asupra Mea,
pentru careM-a uns... (Luca IV, 18). Aceasta e marea tain a ntruprii. Umanitatea lui Hristos
2 Baltolomeu Anania, Biblia sau Sfnta Scriptur, traducere, Ed. Sfntului Sinod Bucureti, 2001
4

trece prin libera Sa determinare. Iisus Se consacr n mod contient misiunii Sale pmnteti,
Se supune n ntregime voii Tatlui, iar Tatl i rspunde trimind asupra Lui Duhul Sfnt.
Tot simbolismul dens i concentrat al Botezului, pe care icoana praznicului ni-l relev,
ne face s nelegem importana redutabil a acestui act: moartea este deja pe Cruce. Spunnd
Sfntului Ioan: Aa se cuvine nou s mplinim toat dreptatea (Matei III, 15), Hristos
anticip cuvntul ultim care va rsuna n Grdina Ghetsimani: Tat, mplineasc-se voia
Ta..." Corespondena liturgic a srbtorilor subliniaz n mod explicit acest lucru: astfel,
cntecele slujbei din 3 ianuarie prezint o analogie izbitoare cu cele din Miercurea Sfnt;
slujba din 4 ianuarie cu cea din Joia Sfnt, iar slujba din 5 ianuarie cu cele din Vinerea Sfnt
i Smbta Patimilor.
Sfntul Iona Boteztorul i revine misiunea de a mrturisi; este martorul supunerii lui
Hristos, al kenozei Sale ultime. Ins, n Ioan Boteztorul ca Arhetip, ca reprezentant al
neamului omenesc, ntreaga Umanitate este martora Iubirii dumnezeieti. Iubirea de oameni a
lui Dumnezeu culmineaz cu actul Botezului, mplinirea dreptii", cu moartea i nvierea ce
a urmat, mplinire a hotrrii dinainte dejveci pe care am contemplat-o pe icoana Treimii.
i dup ce s-a botezat tot poporul, S-a botezat i Iisus (Luca III, 21). Cuvntul vine pe
pmnt, spre oameni, noi fiind astfel martorii celei mai tulburtoare ntlniri dintre Dumnezeu
i Umanitate (tot poporul"). Tainic, prin Ioan Boteztorul, toi oamenii se recunosc fii ntru
Fiul", fiii mult iubii" ntru Fiul preaiubit" i deci prieteni ai Mirelui", martori. Accljiat al
Fecioarei a fost da-ul tuturor oamenilor la ntrupare, la venirea lui Dumnezeu la ai Si". Prin
Sfntul Ioan, unul dintre ai Si", toi oamenii spun fiat ntlnirii, Prieteniei divine,
Filantropiei Tatlui, Prieten al oamenilor. Asemeni lui Simeon care, ndemnat de Duh", l
ntmpin i l primete pe pruncul Iisus, i Ioan l ntmpin i l primete pe pruncul Iisus
Mesia: Fost-a om trimis de la Dumnezeu; iar numele lui era Ioan. Acesta a venit spre
mrturie, ca s mrturiseasc despre lumin, ca toi (s.a.), prin el, s cread (Ioan I, 6-7). El
mrturisete pentru toi, n locul tuturor. Aceast mrturie este un eveniment nluntrul ntregii
Umaniti i care-l implic pe fiecare om3.
A patra Evanghelie vorbete despre Ioan n prologul" ei, imediat dup La nceput era
Cuvntul i, cnd citim: Fost-a om trimis de la Dumnezeu, simim c venirea lui ine, ntr-un
anumit sens, i de nceputuri", de venicie. Cerul se deschide naintea lui, iar el a mrturisit
zicnd: Vzut-am Duhul coborndu-Se din cer, ca un porumbel, i rmnnd deasupra Lui... i
am mrturisit c acesta este iul lui Dumnezeu (Ioan I, 32-34); aceste puine cuvinte cuprind,
la scar redus, ntreaga Evanghelie. Ioan e cel care tie; el l arat pe Miel, cci el e iniiat n
misterul Mielului ucis nc de la ntemeierea lumii"...
Ioan nu a prezis" nimic, ns el este cel mai mare profet; ca i deget al lui Dumnezeu,
el l arat pe Hristos. Este cel mai mare pentru c este cel mai mic, ceea ce vrea s nsemne c
este eliberat de propria suficien pentru a nu mai fi dect cel care este acolo" care se bucur
auzind glasul Mirelui, care este prietenul Mirelui i a crui bucurie e mare, nemsurat. El e
vecintatea cea mai intim n care rsun Cuvntul. E fcut dup chipul Fiului care, n
ntregime, nu-i dect Cuvntul Tatlui; dup chipul Duhului, cci nu spune nimic de la sine
nsui, ci vorbete n numele Celui care a venit"; e acel ce strig i rpete cerurile", iar
martiriul su ilustreaz n mod admirabil un vechi cuvnt - logion monastic: d-i sngele
3 Printele Dumitru Stniloae, O teologie a icoanei, Editura Anastasia, Bucureti, 2005
5

i primete Duhul"... mpreun cu Theotokos, el st alturi de Hristos Judector, mijlocitor

fiind pentru toi oamenii. El poate face acest lucru deoarece prietenia" sa atinge nivelul unui
alt mare nduhovnicit ale crui ntmplri sunt povestite n Apophtegmata Patrum; Sfntul
Paisie cel Mare se ruga pentru ucenicul su care se lepdase de Hristos i, pe cnd se ruga,
Domnul i S-a artat i i-a zis: Pentru cine te rogi tu, Paisie? Nu tii oare c el M-a tgduit?
Sfntul ns nu nceta s se nduioeze i s se roage pentru ucenicul su, i atunci Domnul i-a
spus: Paisie, tu te asemeni cu Mine prin dragostea ta..."
Liturghia l numete pe Ioan propovduitor, nger si apostol. El mrturisete, iar glasul su de
prieten al Mirelui nate prima vocaie apostolic: Andrei i Ioan l urmeaz pe Hristos (cf.
Ioan I, 37). Mai trziu, el prsete aceast lume si coboar la iad n chip de Precursor al
Vetii celei Bune.
Botezul lui Ioan nainte de Epifanie nu era dect botezul pocinei ntru iertarea
pcatelor" (cf. Luca III, 3); aceasta era convertirea ultimei ateptri. Mergnd la Iordan, Iisus
nu Se ducea s Se pociasc, deoarece era fr de pcat; a spune c El ddea exemplu de
smerenie nu rspunde nc mreiei evenimentului. Botezul lui Iisus este Cincizecimea Sa
personal, coborrea Duhului Sfnt i Epifania treimic: In Iordan botezndu-Te Tu,
Doamne, nchinarea Treimii s-a artat" (troparul praznicului). Tocmai din aceast plintate
vine Taina Botezului n numele lui Iisus; acest nume e precizat imediat prin formula complet
de botez: In numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh." Textele liturgice numesc
srbtoarea marele An Nou", cci universul se nnoiete n lumina Treimii". Episcopii
alegeau n mod special acest moment pentru a vesti bisericilor timpul marilor Presimi i data
srbtorii Patelui.
Icoana Epifaniei reproduce istorisirea evanghelic, adugnd ns cteva detalii
cuprinse n Liturghia praznicului i artnd ceea ce Ioan ar fi putut povesti. In partea
superioar a icoanei, un arc de cerc reprezint cerurile care se deschid; uneori, dintr-o cut
dubl ce pare marginea zimat a unui nor, iese mna binecuvntnd a Tatlui. Din acest cerc
pleac raze de lumin, atribut al Duhului Sfnt, raze care lumineaz Porumbelul.
Reminiscen a cuvntului iniial S fie Lumin!" energia ce se manifest" a Duhului l
reveleaz pe Dumnezeu cel ntreit: Treimea, Dumnezeul nostru, ni S-a artat nou fr a Se
mpri." Hristos a venit pentru a fi lumina lumii care lumineaz pe cei care stteau n
ntuneric (Matei IV, 16), de unde numele de Praznicul luminilor". Pe cnd Iisus cobora n
ap, pe Iordan s-a aprins focul" - aceasta e Cincizecimea Domnului, iar cuvntul prefigurat de
coloana de lumin" arat c botezul este iluminare, natere a fiinei ntru lumina
dumnezeiasc.
Odinioar, n ajunul praznicului, avea loc botezul catehumenilor; templul era inundat
de lumin, semn al iniierii ntru cunoaterea lui Dumnezeu. Martor al acestei lumini, Sfntul
Ioan este legat de acest eveniment pentru c el nsui este fclia care arde i lumineaz", iar
oamenii veneau s se veseleasc ntru lumina lui (Ioan V, 35).
Coborrea Duhului Sfnt n chip de Porumbel explic micarea Tatlui care Se ndreapt spre
Fiul Su. Pe de alt parte, ea se explic, dup Sfinii Prini3, prin analogia cu potopul i
porumbelul cu ramura de mslin, semn al pcii. Duhul Sfnt plutind pe deasupra apelor
primordiale a nscut viaa. La fel, plutind pe deasupra apelor Iordanului, face posibil a doua
natere a noii fpturi4. Hristos este reprezentat stnd n picioare, nconjurat de valurile
4 Jean-Claude Larchet, Iconarul i artistul, Editura Sophia, Bucureti, 2012.
6

Iordanului. Inc de la nceputul misiunii Sale, Iisus nfrunt elementele cosmice care ascund
puteri ntunecoase: apa, aerul i pustia. Trecerea prin Marea Roie este unul din chipurile
botezului: biruina lui Dumnezeu asupra fiarei mrii, monstrul Rahab. O idiomel a srbtorii
ne face s-L auzim pe Domnul zicnd lui Ioan Boteztorul: Vino, prorocule, i M boteaz...
Degrab Eu trebuie s port biruin asupra dumanului ascuns n ape, prinul ntunericului,
pentru a elibera lumea de mrejele lui, dndu-i viaa venic." Astfel, intrnd n Iordan,
Domnul cur apele: Astzi, valurile Iordanului s-au transformat n leac i toat fptura este
scldat de unde mistice" (rugciunea Sfntului Sofronie). Intregul univers Ii primete
sfinirea: Hristos S-a botezat; El iese din ap i odat cu El purific o lume ntreag
(idiomela lui Cosma). Zdrobete capul balaurului i-l plsmuiete din nou pe Adam"; aceasta
e re-crearea fiinei umane, regenerarea ei n baia-lavacrum purificatoare a tainei. Didim cel
Orb precizeaz: Dumnezeu mi-a dat ca Mam fntna botezului (Biserica), ca Tat pe cel
Preanalt, ca frate pe Domnul botezat din pricina noastr."
In icoan, Hristos binecuvnteaz apele cu dreapta Sa i le pregtete s devin apele
botezului pe care le sfinete cu propriul Su trup. Apa i schimb semnificaia; odinioar
imagine a morii (potop), ea este acum izvor de ap vie" (cf.Apocalipsa XXI, 6; Ioan IV, 14).
In mod tainic, apa botezului primete valoarea sngelui lui Hristos.
La picioarele Domnului, n apele Iordanului, icoana arat dou mici chipuri omeneti,
ilustrare a textelor Vechiului Testament, care fac parte din slujb: Marea a vzut i a fugit;
Iordanul s-a ntors napoi" (Psalmi CXIIL 3). Troparul (glas 4) explic: Iordanul s-a ntors
odinioar napoi prin haina lui Elisei; apele s-au desprit, lsnd un loc de trecut, dup
adevratul chip al botezului prin care ne petrecem cursul vieii." Imagine simbolic ce
vorbete despre metanoia, nc invizibil, a naturii cosmice, de schimbarea complet a
ontologiei sale. Binecuvntarea de natur acvatic" sfinete nsui principiul vieii
pmnteti. De aceea, dup Dumnezeiasca Liturghie are loc marea sfinire a apelor" (a unui
ru, a unui izvor sau pur i simplu a unui vas pus n biseric).
Vorbind de apele nesfinite, imagine a morii, potop, Liturghia le numete mormnt
curgtor". Intr-adevr, icoana l nfieaz pe Hristos intrnd n ape ca n mormntul curgtor.
Acesta are forma unei grote ntunecoase (imaginea iconografic a iadului) cuprinznd tot
trupul Domnului (chip al nmormntrii), reprodus n Taina Botezului prin cufundarea total,
imagine a triduum-ului pascal pentru a-l smulge pe nainte-stttorul neamului nostru din
locaul cel ntunecos". Continund simbolismul anticipator al Naterii, icoana Epifaniei arat
pre-coborrea lui Hristos la iad: Cobort fiind n ape, El Se unea cu cel puternic." Sfntul
Ioan Hrisostomul comenteaz: Cufundarea i ieirea sunt chipul coborrii la iad i al
nvierii."
Hristos este reprezentat gol; S-a mbrcat cu goliciunea adamic, napoind astfel
umanitii paradisiacul Su vemnt de slav. Pentru a arta suverana Sa iniiativ, El este
reprezentat mergnd sau fcnd un pas spre Sfntul Ioan: vine de bunvoie, aplecndu-i
capul. Ioan se nspimnt: eu sunt acela care are nevoie s fie botezat de ctre Tine, iar Tu
vii la mine ?..." Iisus i poruncete: Las aa!" Ioan ntinde mna dreapt fcnd un gest
ritual, cu stnga innd un sul, textul predicii sale5.

5 Jean-Claude Larchet, Iconarul i artistul, Editura Sophia, Bucureti, 2012.

7

Botezul Domnului Artarea Sfintei Treimi

La Botezul lui Hristos S-a artat Sfnta Treime. De altfel, unul dintre scopurile ntruparii i
ale Botezului lui Hristos a fost descoperirea Dumnezeului Treimic, adic a faptului c
Dumnezeu, chiar dac are o singur fiin i o singur fire, este n trei ipostasuri: Tatl, Fiul si
Duhul Sfnt. Astfel, se aude vocea Tatlui, Care mrturisete i ntareste faptul c Cel aflat n
Iordan este Fiul Su, iar n acelai timp, Duhul Sfnt Se arat n chip de porumbel.
Artarea Dumnezeului Treimic i confirmarea Tatlui au avut loc i cu putin timp
nainte de Patimile lui Hristos, o dat cu Schimbarea la Fat, a Mntuitorului pe muntele
Tabor. Asupra faptelor legate de acest eveniment ne vom opri atunci cand vom analiza
Schimbarea la Faa a Domnului6.
Sfntul Grigorie Palama face o analiz teologic minunat a motivului pentru care
Dumnezeul Treimic a aprut n acea clip. El spune ca Sfnta Treime Se arat n momentul
zidirii i al rezidirii. Omul a fost fcut prin harul comun al Dumnezeului Treimic, pentru c
Tatl zidete totul prin Fiul i in Duhul Sfant. De altfel, n Sfnta Scriptur se spune c
Dumnezeul Treimic a fost Cel care a hotrat crearea omului: s facem om dupa chipul i dupa
asemanarea Noastr (Facerea 1, 26). Tatl l-a zidit pe om dupa chipul Cuvntului i i-a dat
viaa n Duhul Sfnt. Pentru ca harul Dumnezeului Treimic este comun, ntreaga Sfnta
Treime a participat la crearea fiintei omeneti. Trebuia asadar ca Dumnezeul Treimic s Se
arate i in momentul replamadirii si rezidirii omului. De altfel, dup Botezul Su, Hristos i-a
nceput lucrarea public pentru mntuirea neamului omenesc.
Artarea Dumnezeului Treimic n momentul rezidirii omului vdete nca un adevr
teologic, i anume faptul a omul este singura fiina de pe pmant cunosctoare i
nchinatoare la Sfnta Treime, dar i singura creat dup chipul Dumnezeului Treimic. Potrivit
explicaiilor teologice ale Sfntul Grigorie Palama, animalele nu au gnd i raiune, ci numai
suflet vital, care nu subzista prin el nsusi, ceea ce inseamna c, atunci cnd animalele mor,
sufletul lor se pierde, adic nu se pstreaz, pentru c nu are substana, ci numai energie. De
asemenea, ngerii i arhanghelii au gand i raiune, dar nu au duh care d viaa trupului, pentru
c sunt deasupra simirii. Omul, nsa, are gnd, raiune, i duh, care d viaa trupului cu care
mpreuna este unit i, de aceea, numai omul este dupa chipul Dumnezeirii n trei ipostasuri.
De altfel, tocmai acesta a fost motivul pentru care, spre a mntui i a transforma lumea, Fiul
lui Dumnezeu S-a fcut om, nu nger, omul fiind oglinda creaiei. Astfel, schimbarea i
transformarea creaiei s-au fcut prin omul ndumnezeit.
Tatl d mrturie despre Fiul Su iubit.
Vocea Tatlui mrturisete i confirm faptul c Hristos este Fiul Su cel iubit. Potrivit
Sfntului Evanghelist Matei, Tatl vorbete despre Fiul la persoana a treia:
Acesta este Fiul Meu cel iubit ntru Care am binevoit (Matei 3, 17).
Din Evanghelia dup Marcu, rezult a Tatl S-a adresat la persoana a doua: Tu esti Fiul
Meu cel iubit, ntru Tine am binevoit (Marcu 1, 11).
6 Printele Dumitru Stniloae, O teologie a icoanei, Editura Anastasia, Bucureti, 2005.
8

Acest lucru nu are o foarte mare importan. Ceea ce observam aici este c Tatl d
mrturie despre Cuvntul, adic despre Fiul Su iubit. Dumnezeu Cuvantul S-a nscut din
Tatl mai nainte de toi vecii, iar aceasta natere este trsatura ipostatic a celei de-a doua
Persoane a Sfintei Treimi7.
Dupa cum spune Sfantul Grigorie Palama, demn de observat este exprimarea ntru
Care am binevoit. Pentru a se intelege valoarea acestei exprimri i, n general, valoares i
nsemnatatea ntruparii Fiului lui Dumnezeu Cuvntul, trebuie acordata atenie diferenei
dintre voia lui Dumnezeu prin bunvoina i cea prin ngaduina. Dumnezeu are o singur voie
dar uneori ea este sub forma de bunvoina, iar alteori, sub forma de ngaduin. Dumnezeu a
vazut c omul va cdea i, chiar dac nu l-a creat pentru aceasta, n cele din urm a ngaduit
cderea, tocmai pentru ca omul nsusi a voit-o. Dumnezeu nu poate s ncalce libertatea
omului i de aceea, se creeaz multe probleme, pe care, nsa El le ingduie s existe. Moartea,
bolile i attea altele au fost ngaduite de Dumnezeu, dar nu le-a plnuit El nsui. Aadar,
voia lui Dumnezeu prin bunavoina este diferit de cea prin ngaduint8.
In acest context, Sfantul Grigore Palama spune c marturia Tatlui Acesta este Fiul
Meu cel iubit ntru Care am binevoit arat c ntruparea a fost voia lui Dumnezeu dup
bunavoina, care se mai numeste si voire anterioar. Aceasta inseamn c ntruparea lui
Hristos a fost programat de Dumnezeu far a depinde de cderea omului, fiindc ziditul
putea s fie mntuit numai prin unirea sa cu neziditul n ipostasul Cuvntului.
Astfel, toate cte s-au petrecut n Vechiul Testament legiuirile, fagaduintele erau
ncomplete, deoarece purtau pecetea cderii omului i nu se nscriau n voia anterioar a lui
Dumnezeu, ci aveau ca scop ntruparea Cuvntului. Nu numai proorocirile, legiuirile etc. din
Vechiul Testament inteau spre ntrupare, pentru ca nsasi zidirea i ncununarea zidirii lumii
au avut ca scop unirea firii dumnezeieti cu cea omeneasc, adic a neziditului cu ziditul.
Pn i crearea omului dupa chipul lui Dumnezeu s-a fcut pentru c in el sa ncap arhietipul
creaiei. n acelasi context se ncadreaza i legea care s-a dat n Rai, iar firile si treptele
ngeresti tind spre aceeasi finalitate, care este iconomia divino-uman.
Toate acestea arata importanta i valoarea intruparii Fiului lui Dumnezeu Cuvntul.
Fr intrupare, mantuirea omului si reinnoirea zidirii ar fi fost imposibile. Nu omul, ci
Dumnezeul-Om Hristos este centrul lumii si al istoriei. Cea mai mare crima a epocii noastre
este ca omul se considera centrul lumii. Se poate spune cu certitudine ca intreaga stradanie
ascetica a crestinului tinteste spre indepartarea din viata a gandirii antropocentice si spre
dobandirea gandirii teantropocentrice [divino-umane, n.n.]. Centrul nu trebuie sa fie omul, ci
Dumnezeu-Om.
Fiul este stralucirea slavei Tatalui
Marturisirea Tatalui ca Cel care Se boteaza nu era un oarecare, ci era Insusi Fiul Sau
iubit, a fost semn al Dumnezeirii Cuvantului si al faptului ca Fiul este de o fiinta cu Tatal. In
teologia ortodoxa, vocea Tatalui nu este numai ceva perceput de simturile omului, ci inseamna
contemplarea lui Dumnezeu, adica revelatie. Desigur, la teorie [contemplatie, n.n.] este partas
si trupul, dar simturile se transforma pentru a putea contempla slava lui Dumnezeu. Faptul ca
7 Jean-Claude Larchet, Iconarul i artistul, Editura Sophia, Bucureti, 2012.
8 Printele Dumitru Stniloae, O teologie a icoanei, Editura Anastasia, Bucureti, 2005.
9

marturia Tatalui este o revelatie reiese si din cuvintele Sale de pe Muntele Tabor, atunci cand
ucenicii lui Hristos au cazut la pamant, neputand suporta lumina contemplarii.
Fiul marturisit de Tatal Se dezvaluie ca fiind stralucirea slavei Tatalui, deoarece
fiinta si lucrarea Dumnezeului Treimic sunt comune. Pentru a se arata Dumnezeirea
Cuvantului, in Epistola catre Evrei a Sfantului Apostol Pavel se folosesc urmatoarele cuvinte:
Care fiind stralucirea slavei si chipul fiintei Lui [In Biblia greceasca: El este stralucirea
slavei sfinte si chipul desavarsit al sfantului ipostas] (Evrei 1, 3).
Cuvantul stralucire desemneaza lumina, adica razele care provin dintr-un corp
luminos. Atunci cand corpul este zidit, stralucirea lui este zidita, dar cand este vorba despre
slava nezidita, stralucirea acesteia este nezidita. Desigur, daca spunem ca Fiul este stralucirea
Tatalui, prin aceasta nu se intelege ca El este energia Parintelui Sau, deoarece Cuvantul este o
Persoana separata, iar aceasta Persoana este Dumnezeu, de o fiinta cu Tatal, si prin urmare,
Tatal si Fiul au aceeasi energie, lucru care este valabil si in legatura cu Duhul Sfant. In Sfanta
Treime exista fire, energie si Persoane. Persoanele sunt trei, avand in comun fiinta (firea) si
lucrarea (energia).
Dupa cum spune Cuviosul Teofilact, cuvantul stralucire se foloseste pentru redarea
catorva adevaruri teologice: in primul rand, Fiul S-a nascut din Tatal asa cum stralucirea se
naste din soare; in al doilea rand, Fiul S-a nascut fara schimbare din Tatal, dupa cum raza se
naste din soare in chip neschimbat; in al treilea rand, asa cum soarele nu se micsoreaza prin
faptul de a straluci, nici Tatal nu S-a micsorat nascandu-l pe Fiul; in al patrulea rand, Fiul este
nedespartit de Tatal si straluceste vesnic si de sine statator, la fel cum este si stralucirea fata de
soarele care o naste.
Sfantul Duh se arata in chip de porumbel
De-a lungul timpului, au existat mai multe aparitii ale Sfantului Duh. Uneori, Se arata
in chip de adiere sau de tunet, iar alteori, sub forma de limbi de foc. Aici, El Se arata ca un
porumbel. Nu era porumbel, ci parea a fi de forma porumbelului, pentru ca Sfantul Duh nu
este zidit, ci nezidit, la fel ca si celelalte Persoane ale Sfintei Treimi.
Aparitia Duhului Sfant ca un porumbel ne aduce aminte de potopul lui Noe, cand
porumbelul pe care Noe l-a trimis de pe arca s-a intors cu o ramura de maslin in cioc, prin
care a anuntat sfarsitul potopului. In clipa Botezului lui Hristos, Sfantul Duh ca un
porumbel a vestit sfarsitul potopului pacatului. Nu avea in cioc o ramura de maslin, ci arata
inspre Mila lui Dumnezeu, Care este Hristos, adica Fiul iubit al Tatalui.
Dincolo de aceasta, aratarea Sfantului Duh ca un porumbel simbolizeaza nerautatea
si blandetea. De asemenea, aminteste faptul ca, asa cum porumbelul este preacurat si nu sade
acolo unde este miros urat, la fel si Sfantul Duh este preacurat si nu ramane acolo unde este
mirosul urat al pacatului9.
Pogorarea Duhului Sfant ca un porumbel si venirea Lui peste Hristos au o mare
importanta, fiind in stransa legatura cu marturia Tatalui. Prin lucrarea Duhului Sfant, s-a
adeverit faptul ca rostirea Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit nu se
referea la Ioan Inaintemergatorul, ci la Hristos. Aratarea porumbelului deasupra lui Hristos in
acelasi timp cu auzirea vocii Tatalui indica faptul ca cele trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt
9 Jean-Claude Larchet, Iconarul i artistul, Editura Sophia, Bucureti, 2012.
10

de o fiinta si, in plus, face deosebirea intre Ioan Inaintemergatorul si Hristos. Daca, pana in
acel moment, poporul il respecta profund pe Ioan, in timp ce Hristos era un necunoscut,
pogorarea Sfantului Duh si vocea Tatalui L-au dezvaluit lumii pe Hristos, adica pe Fiul lui
Dumnezeu, Cel trimis pentru mantuirea omului (Cuviosul Teofilact).
Cerurile s-au deschis si s-au sfasiat
Vederea de Dumnezeu a Cinstitului Inaintemergator a fost mare. In vietile sfintilor,
intalnim adesea experiente ale contemplarii slavei Sfintei Treimi in Persoana lui Hristos, dar
Sfantul Ioan Botezatorul a fost invrednicit nu numai de vederea Cuvantului, ci si de auzirea
vocii Tatalui si de vederea Duhului Sfant. Aceasta contemplare nu a fost o vedere a simturilor,
desi omul vede si cu ochii trupesti, care mai inainte se transfigureaza spre a putea suporta
vederea de Dumnezeu. Faptul ca a fost vorba despre o revelatie suprafireasca si despre
aparitia Sfintei Treimi reiese din frazele folosite de Sfintii Evanghelisti atunci cand prezinta
cele petrecute. Evanghelistul Matei spune: indata cerurile s-au deschis (Matei 3, 16)10, iar
Evanghelistul Marcu afirma: a vazut cerurile deschise (rupte) [Acolo unde traducatorul
roman al Bibliei a folosit cuvantul deschis, in textul biblic grecesc se intrebuinteaza cuvantul
schizomenos, care are semnificatii teologice speciale] (Marcu 1, 10). Asadar, cerurile s-au
deschis si s-au sfasiat11. Aceste doua cuvinte (deschis si rupt) nu sunt intrebuintate
intamplator, pentru ca ele exprima doua realitati diferite, care au legatura cu intruparea Fiului
lui Dumnezeu si cu iubirea de oameni a Dumnezeului treimic, dupa cum talcuieste Sfantul
Grigorie Palama.
S-au deschis arata ca, daca in urma neascultarii lui Adam, cerurile s-au inchis si omul a
pierdut comuniunea cu Dumnezeu, de asta data, prin deplina ascultare a lui Hristos, Care este
noul Adam, cerurile se deschid din nou si omul poate sa dobandeasca comuniunea cu
Dumnezeu. Astfel, Hristos este noul nascator al neamului omenesc. Dupa trup ne tragem din
Adam, dar duhovniceste ne tragem din noul Adam, adica din Hristos.
A vazut cerurile deschise (rupte) exprima o alta mare taina. Hristos a luat in trup toata
puterea si toata energia nemasurata si nesfarsita a Duhului Sfant. Stim insa foarte bine ca,
fiind nezidita, energia Duhului Sfant nu poate fi incaputa de cele zidite. Prin ruperea cerurilor,
s-a aratat in chip vazut ca acestea nu au putut suporta puterea Duhului Sfant ce a trecut spre
Trupul in care Dumnezeirea Se afla in unul din ipostasurile Sale sau, mai degraba, in acest fel,
s-a vadit indumnezeirea firii omenesti luate de Dumnezeu asupra Sa.
In mod obisnuit, neziditul nu poate fi incaput de zidit. Un asemenea lucru ajunge sa fie
cu putinta numai in conditiile in care ziditul este intarit de Duhul Sfant. De aceea, in Biserica
se canta: In lumina Ta am vazut lumina. Sfintii Il vad pe Dumnezeu ca lumina doar daca
sunt intariti de Lumina nezidita a lui Dumnezeu, iar omul, in general, se poate invrednici de
impartasirea cu Trupul si cu Sangele lui Hristos pentru ca, fiind madular al Bisericii, primeste
harul curatitor, iluminator si indumnezeitor al lui Dumnezeu; in momentul in care se
impartaseste, cerurile vietii sale duhovnicesti se rup, neputand rezista in fata lui Dumnezeu.
Daca presupunem ca termenul ceruri i-ar desemna pe ingeri, atunci cuvantul Evanghelistului
infatiseaza un alt mare adevar teologic. Chiar daca ingerii sunt curati in fata lui Dumnezeu,
10 Baltolomeu Anania, Biblia sau Sfnta Scriptur, traducere, Ed. Sfntului Sinod Bucureti, 2001
11 Printele Dumitru Stniloae, O teologie a icoanei, Editura Anastasia, Bucureti, 2005.
11

pentru ca se curata si se lumineaza incontinuu prin trairea aproape de Dumnezeu, totusi ei nu

au curatia superioara si desavarsita a Creatorului. Numai firea noastra in Hristos, facuta salas
al lui Dumnezeu si asemenea lui Dumnezeu, poate sa incapa stralucirea, frumusetea, puterea,
si harul Duhului Sfant. De aceea, prin venirea Duhului Sfant, nu numai ca s-au rupt cerurile,
dar si ingerii cei curati s-au dat la o parte.

12

Bibliografie
Baltolomeu Anania, Biblia sau Sfnta Scriptur, traducere, Ed. Sfntului Sinod
Bucureti, 2001
Printele Dumitru Stniloae, O teologie a icoanei, Editura Anastasia, Bucureti,
2005.
Jean-Claude Larchet, Iconarul i artistul, Editura Sophia, Bucureti, 2012.

13