despre credinta si indoiala CATHISHIDPrae parea stranie o astfel de afirmatie auzita din gura unui cre- dincios, care cu inspiratie si incredere apara dreptul fiecdruia la indoiala. De fapt, aceasta este doar o altd expresie a cunoscutei idei ce spune ca omul trebuie sa fie sincer pina la capt, s4 fie sincer in mod heconditionat, sd fie mereu gata sd-si pund la indoiala propria existenta si propriile convingeri. Acestea sint cu putintd atunci cind credem ca exista ceva de nezdruncinat care alcdtuieste obiectul cdutarilor noas- tre. Omul se teme de indoiald doar atunci cind i se pare ca, daca se clatind viziunea sa despre lume, atunci se clatina gi intreaga realitate, se clatind totul si el nu mai are pe ce-si sprijini piciorul. Trebuie s4 avem onestitatea si cutezanta de a pune mereu totul sub semnul intrebarii, toate punctele noastre de vedere, tot ceea ce am descoperit in viata, in numele cdutarii a ceea ce exist cu adevarat, $i nu al afiarii linistii $i certitudinil. ANTONIE BLOOM. mitr---" ul Surojului WhMitropolitul ANTONIE AL SUROJULUI (in lume, Andrei Borisovici Bloom) s-a ndscut pe 19 iunie 1914, la Lausanne, in familia unui diplomat rus, Mama mitropolitului era sora compozitorului rus A. N. Skriabin. Copilaria viitorului mitropolit a stat sub semnul nesigurantei si al suferintei pro- pai familiilor de emigranti din acea vreme. Primii ani ai copie gi ia petrecut in Persia, iar dupa o iri s-a stabilit, impreund cu familia, i Pen ‘A absolvit Facult3tile de Biolo- gie si Medicina la Sorbona. In 1939 este inrolat ca medic chirurg in armata francezi, fécind parte din gruparea antifascist. in petioada razbotului, mai exact in 1943 este tuns cdlugar in taind, iar in 1948 este hirotonit preot gi trimis ca misionar in Anglia. Din 1957 devine episcop, iar din 1962, ar- hiepiscop al nou-infiintatei eparhii a Surojului (subordonat% canonic Patriarhiei Moscovei). fn 1966 este ridicat la rangul de mitropolit. Mitropolitul Antonie este cunoscut gi it Intreaga lume afit de credinciogii ortodocgi, cit gi de eterodocgii in mijlocul c&rora i-a fost harazit s& trdiascd gi si propovaduiasci. A adormit in Domnul in 2003, in Anglia, dup’ o viaf& slujitk lui Hristos, sind in urma o bogata opera gi chi- pul unui arhiereu-model al vremii sale. ANTONIE BLOOM Mitropolitul Surojului Despre credinta si indoiala Traducere din limba rusa de Mihai Costig Editie ingrijita de Ieromonah Savatie Bagtovoi CATHISHIDRedactor: Elena Marinescu Terom. Savatie Bastovoi Traducerea s-a facut dupa originalul in limba rus4: CELOVEK PERED BOGOM. © lerom. Savatie Bagtovoi © Editura Cathisma, pentru prezenta editie, Bucuresti, 2007 cathisma@mail.ru Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei ANTONIE DE SUROJ, MITROPOLIT Despre credinfi si indoiala / Antonie Bloom, mitropolitul Surojului ; trad. din Ib. rus: Mihai Costis; ed. ingrij.: ieromonah Savatie Bag- tovoi. - Bucuresti : Cathisma, 2007 ISBN 978-973-88143-8-7, 1. Costig, Mihai (trad.) IL. Savatie Bastovoi, icromonah (ed.) 286.3(498) 234.26 _Cuvintul traducatorului dat&, la o conferinf& cu mai mulfi vorbitori, mitropolitul Antonie a venit cu degteptatorul pentru a-si onora obligatia de a nu vorbi mai mult decit i-a fost rezervat. Nu a reusit s3-gi fina promi- siunea. ,,Am pierdut simful timpului”, a replicat dinsul cu seninatate atunci cind i s-a aratat cu discretie ceasul. Vorbea despre preotie, despre respon- sabilitatea preotului fafi de credincios. Era in anii gaptezeci, la o conferint& din Moscova, fn cadrul uneia din putinele sale vizite in patrie. E de la sine infeles sentimentul duios cu care gi-a revazut concet&fenii, de fapt, putinii concetateni, »turma cea mica”, venita, in pofida opre- 5ANTONIE BLOOM listilor generate de cdtre regim, sa-] ascul- te pe el, emigrantul alb, disidentul, predi- catorul de la BBC, occidentalul, intrusul... Cea mai mare parte a alocufiunii sale ins& mitropolitul a dedicat-o unei critici aspre a publicului din fafa sa, acesta fi- ind alcatuit mai cu seama din clerici - un public ,,politic’, pierdut in capcane ideologice, ce se agtepta oarecum sf fie mingiiat pe cap, laudat pentru dirzenie, curaj, devotament, daruire. Timp de mai bine de 0 jumatate de ord, desi avea re- zervate doar zece minute, vladica Anto- nie a desfiintat mitul martirajului politic, intr-o fara in care Biserica era vizutd, mai ales de ,,ai sai”, ca partid de opozi- fie, ca o migcare de rezistenta. Gregeala tacticd? Sfidare? Daca e gre- seala, atunci e gregeala profetului ce pro- feteste in fara sa, iar dacd e sfidare, e sfi- darea lui Pavel: ,,Nu stiti, oare, ci noi vom judeca pe ingeri?” Teama ci omul isi va uita aceast’ suprema vocafie, ma- retie, demnitate si responsabilitate este unul din motivele frecvente ce transpar si in acest prim volum al unei culegeri intitulate generic ,Omul in fata lui Dum- nezeu”, selectate in ordinea ,,devenirii” cregtine, din care publicaém aici partea dedicata temei credintei si indoielii. 6 DESPRE CREDIN{A $I INDOIALA. Afinitatile cu Apostolul Neamurilor nu se incheie aici. ,, Viul grai”, atit de pre- tuit de ambii, cheia intelegerii amindoru- ta, este singurul ,,document” adevarat pe care vladica Antonie l-a lasat mostenire. Cao scrisoare primita de Ja un om foar- te drag, unde fiecare cuvint al sau ne este important, insemnat, unde fiecare cuvint il purtém in inimé ca pe un cintec” — asa a inteles vladica Antonie Evanghelia, dar gi epistolele marelui siu fnaintas gi asa s-a straduit sd le repovesteasca. Din acest unghi, literaturizarea predi- cilor mitropolitului Antonie, iar ~ mai cu seama — traducerea lor intr-o alté limba trebuie vazute ca o tentativé de a da di- namicii (poate e cazul s4 spunem: ,,dina- micii antoniene”, avind in vedere nuan- farea specificé a termenului in discursul ierarhului) o forma statica si de a merge astfel impotriva autorului insusi. Rugam, asadar, cititorul sa faca el in- susi corectia de rigoare de la limba scris& la cea vorbita, de la duhul rigid al literei Ja cel viu gi liber al cuvintului vorbit, »ascut dintr-o tacere profunda”. TraducitorulDespre credinta! Credinta nereligioas’. Credinta si increderea in om, Credinfa in sine. orbind despre credinf’ ne gin- dim de fiecare data la credinta in Dumunezeu. De fapt, exista si credinta in om, iar aceast& credinti in om influen- feaz viata noastré cel putin la fel de persistent gi la fel de profund ca gi cre- dinta in Dumnezeu. Mai mult ca atit, in Dumnezeu nu cred tofi, pe cind pentru a trai printre oameni este cu neputinta fa- ra credinta in om. Pe credinta in om sint bazate toate tendintele reformatoare — sociale, politi- ce, familiale -, or, toate inovafiile pro- 1 Face parte dintr-o serie de conferinte sutinu- te in anul 1972, in cadrul programului de limb& rusa al BBC.ANTONIE BLOOM movate, fie o noua religie sau o noua orinduire a vietii, nu pot fi infaptuite fa- ra efortul uman, fara ca omul sa-si depu- na munca sa spre realizarea a ceea ce a fost gindit. De aceea, orice reformator, orice om care igi cheama semenii spre inovatii isi bazeaza apelul sdu pe credin- fa in om; iar in lucrurile marunte, in coti- dian, totul este fundamentat pe credinta in faptul c& in om este ceva bun care poate s& raspunda nevoilor, necazurilor, bucuriilor, care poate servi drept temelie a vietii. Despre acestea imi doresc s& spun citeva lucruri. Aceasta credin{a nu este o credulitate, 0 atitudine naiva fata de om ce presupu- ne ca toate sint cu putintA si e destul doar sa te adresezi cuiva gi acesta va ras- punde. Cu toate acestea insi ea este o in- credere in faptul ca nu exist om in care si nu gasim o veritabila profunzime umana, nu existé om in care sA nu pu- tem trezi cele bune gi vrednice. La aceas- ta ajungem in toate domeniile vietii. Spre exemplu, in prezent observim o re- vizuire a sistemului penitenciar in in- treaga lume. Odinioara infractorul era ‘inchis in puscarie pentru a fi izolat de societate; astfel, el devenea un paria. 10 DESPRE CREDINTA $I INDOIALA Acum inchisoarea este tot mai mult con- ceput& ca un loc unde infractorul este ajutat sé redevind om. Tocmai o astfel de atitudine poate fi numita credinfa in om. Aceasta credinfa nu este bazata pe niste fapte evidente, pregnante; cel mai ade- sea este nevoie de a pitrunde in adin- curi gi a intrevedea ceva ce nici nu parea a fide gasit. in Evanghelie sint doud exemple foar- te limpezi ce ne vadesc atitudinea lui Hristos fafi de oameni, credinfa Lui in ei. in primul caz, in Capitolul 8 al Evan- gheliei de la Ioan, este vorba despre fe- meia care a fost surprinsd in adulter. Evidentele erau impotriva ei, a fost ga- sit’ faptuind faridelegea gi trebuia su- pusa unei pedepse aspre. Hristos nu a condamnat-o pe ea, ci a condamnat fap- ta ei. Nu a acceptat-o ca pe o desfrinati, ci a intrevazut in adincurile ei posibilita- tea unei vieti noi; a intrevazut in aceasta femeie adultera 0 castitate ce inci nu murise in ea. Cind s-a infatisat judecatii si cind a inteles c& pacatul ei inseamna moarte, atunci, desigur, a realizat gravi- tatea faptelor sale, ciici toate ce i se spu- neau — ca pacatul ucide, cd pacatul dis- truge — deveneau acum realitate: ea a pi- seyANTONIE BLOOM C&tuit si trebuia, conform legilor acelor timpuri aspre, sa fie ucisd cu pietre. in acel moment ea si-a dat seama ca daca i-ar fi fost daruita viata, nu s-ar mai atin- ge de nimic ce inseamna moarte. Acest lu- cru |-a intrevazut Hristos si, adresindu-se celor din jur, a spus: ,,Cel faird de piicat si arunce primul piatra!”... $i tofi au plecat. Jar cind a ramas doar femeia, Hristos a intrebat: ,,Unde sint cei ce te osindeau?” Au plecat”, raspunse ea. ,,Nici eu nu te osindesc. Mergi gi nu mai pacatui.” fn acest exemplu vedem ca Hristos a putut si vada in om toate posibilitatile care erau acoperite de faptele sale. Celalalt moment este la fel de frapant. Este vorba de intilnirea lui Hristos cu Apostolul Petru dupa ce acesta s-a lepa- dat de El de trei ori. Hristos nu-1 intrea- ba: ,Regrefi tu oare cele savirgite?”, ci Ma iubesti tu oare pe Mine?”. Petru raspunde din suflet: ,Da, Doamne, Te iubesc!” Hristos ins& fl intreaba aceasta de trei ori. $i, intelegind la un moment dat sensul acestei intrebiri triple, intele- gind ca faptele, evidentele sint impotri- va sa, Petru spune: ,Doamne, Tu stii toate. Tu gstii ci Te iubesc.” $i Hristos il primeste iardsi printre ucenicii Sai. 12 DESPRE CREDINTA $I [NDOIALA, Oare ne este gi noua cu putinta sa pro- ced&m astfel? Sintem oare in stare s& cre- dem c& omul care a procedat urit fn pri- vinta noastra are dreptul s4 ne spuna: Da, eu te iubesc! Nu am avut suficienta barbatie, nu am avut destuld profunzime, destula tirie a sufletului, insd, cu toate acestea, te iubesc gi toate sint cu putinta.” Dac& am putea s& fim astfel unii fai de alfii! Dacé am putea crede fn semenii nostri, nefiind orbiti de faptele si actiuni- le lor; nefiind asurziti de cuvintele lor, ci sa le privim in tacere sufletul pentru a gasi in ei posibila omenitate, posibila miaretie umand, iar in conformitate cu aceasta sa le propunem o noua viafd, sa le oferim increderea noastra gi sa-i che- mam sa traiasc& in masur4 deplina dem- nitatea umana! Dac& am putea sé avem astfel de atitudini atunci toate ar fi cu putinta la oameni, orice preschimbare, gi ar veni o noua viata pentru omenire. Am primit de la cineva o intrebare cu privire la cele spuse anterior: ce ne facem atunci cind aproapele ne zice: ,Mie imi este peste putere si am incredere gi si cred in tine!” Vreau sa raspund la aceasta intrebare, cdci este foarte importanta. 13ANTONIE BLOOM De obicei, suferim atunci cind cineva nu are incredere in noi. Simfim cd dispu- nem de un anumit potential, insd acesta poate fi realizat doar avind sustinerea unei inimi fidele, iubitoare, sustinerea cuiva care ar spune: ,,Da! Nu-ti fie frica! Te poti realiza!” Uneori insa, cind aceas- té incredere ne este oferitd, daruita, ne cuprinde groaza: ,Oare n-am s& tradez aceasta fncredere? Si ce m& fac dac& nu-mi reugegte nimic, dacd se dovedeste c& toate visele mele se vor spulbera ca ceafa la ivirea soarelui? Ce va fi atunci? Voi pierde oare cu desavirsire increde- rea gi respectul, poate chiar gi dragostea celor ce gi-au pus nadejdea in mine?” Ne lovim adesea de aceste lucruri. Si mai mult insdé ne lovim de faptul c& atunci cind cineva ne ofer4 increderea sa ne lasa impresia ca ar crede in imposibil, c& nu ar pune la socoteala, faptul cd sin- tem gi noi simpli oameni. Ni se pare ci acesta spera imposibilul si ne crede in stare de orice isprava. Ne dam atunci seama ca este peste putinfa noastra gi ne este teama s{ ne apucdm de treabi, iar odat& apucati de treaba realizim c& nu putem atinge fnaltimea acelei nechibzu- ite, iresponsabile increderi. Aici ne lo- vim de doua aspecte. 14 DESPRE CREDINTA $1 iNDOIALA in primul rind, cel ce igi d&ruieste in- crederea sa spre inspirarea altcuiva tre- buie sa 0 faca intelept, cugetat; apoi, cel ce primegte aceasti incredere trebuie sa-gi depuna toatd miiestria pentru a-si implini vocatia si totodata sa fie lucid, constient de faptul ca poate activa doar intre nigte limite. Aceste limite adesea le putem depista doar daci ne apucim de lucrul respectiv. Doar atunci cind purce- dem la studierea unei noi stiinte, la citi- rea unei noi carfi sau la infaptuirea ori- cdrui alt lucru putem si ne aflim limite- tori si incepem. Nu trebuie s& ne sperie momentul in care ne vom descoperi li- mitele, deoarece ~ si asta e extrem de im- portant — increderea ce ne-a fost oferiti, credinta investit’ in noi urm&reste nu indeplinirea a orice, ci implinirea noastra proprie cit mai aproape de perfectiune. Acesta este gi infelesul pildei Mintui- torului despre talanti. A fost facutd o in- vestitie gi cuiva i-a fost incredintat s& realizeze aceasta investifie, si obtin ori- ce e in stare de pe urma ei. Acest cineva poate depune toate eforturile si, daca este inzestrat cu capacit&ti deosebite, va dubla sau va tripla investitia — darul - ce i-a fost oferit. Cel mai putin inzestrat va 15ANTONIE BLOOM obtine ceva mai putin, dar va avea gi el rezultatul sau. Nimeni insa nu are drep- tul sa faca la fel ca sluga din pilda care a ingropat talantul. Aceasta s-a speriat: dac& pierd cumva ceea ce-a fost investit in mine, daca irosesc, cheltuiesc gi voi fi tras la raspundere? — gi l-a ingropat; alt- fel zis, la pus deoparte, l-a ascuns, l-a Jegat in batist4. Iar cind a venit vremea judec&tii, cind a venit vremea socotelii fat% de stapin, s-a dovedit ca toti au obti- nut cite ceva, numai_acestadin-urméa, ni- mic. Siva fost osindit nu pentru cd nu a adus profit stapinului, ci pentru ci nu a intreprins nimic, nu s-a hotarit a nimic. Transpunind pilda in cotidianul nos- tru putem privi, desigur, aici talantul! ca gi un har in domeniul artei, literaturii, poeziei; acesta este ins& un inteles ingust al termenului. Talantul investit in noi cuprinde intreaga bogatie, varietate, fru- musefe a propriei noastre persoane. Ne putem realiza sau nu? Putem, toti pot, fiecare poate sa realizeze tot ceea ce e ac- cesibil spiritului, barbatiei gi inspiratiei sale. Anume aici este miezul problemei, centrul ei de greutate. Trebuie si daruim ' Autorul se refer& la omonimia in limba rus& a termenilor talant $i talent. 16 DESPRE CREDINTA $1 INDOIALA increderea noastra, si credem in om, ast- fel incit s&-i trezim inspiratia, barbatia gi bucuria creatoare de a se realiza. Chiar de nu e geniu, este totusi om; chiar de nu se evidentiaz4 prin nimic — sa fie el insusgi, insa in toata plinatatea gi frumu- setea accesibila. $i atunci nu-] vom im- povara cu obiective ce-i sint peste putin- ta, intrucit nu-i vom cere si devind aga cum nici nu si-a imaginat macar, ci fi vom spune: Priveste cit bogatie ai in ti- ne! Realizeaz-o! $i dac& el va raéspunde: Cum? Unde vezi aceasta bogatie?, spu- ne-i: Nu masura! Devino tu insuti! Unde nu-ti va ajunge priceperea, pune inima; unde nu-fi va ajunge taria — cheama pri- etenii! Vei vedea atunci: ceea ce nu poti face de unul singur vei infaptui impreu- na cu altii, punind, astfel, gi aportul tau Ja tezaurul comun al omenirii. Daca ne vom apropia astfel de fiecare, il vom putea inspira gi, totodata, nu-l vom strivi cu credinta noastra, iar acesta va cregte in masura creativitatii si bucu- riei proprii. intr-una din povestirile scriitorului german Bertolt Brecht este un dialog ce araté aproximativ astfel: ,,Ce faceti cind iubiti pe cineva?” imi fac un proiect al 17ANTONIE BLOOM acestuia.” ,,Un proiect? Dar mai apoi?” »Mai apoi am grijA ca omul gi proiectul sa coincida.” ,,Si acum spuneti-mi: care trebuie s& coincida cu celalalt: omul cu proiectul, sau proiectul cu omul?”. ,,De- sigur, omul cu proiectul.” Adesea oamenii gindesc ca exact asa arata credinta in om. Ca acesta trebuie studiat, iar posibilitatile sale — cintarite, c& trebuie elaborat proiectul implinirii lui, iar apoi trebuie avut griji ca omul cu pricina s corespunda cu proiectul. Este 0 greseala, chiar o farddelege, comisa adesea in cadrul familiei, dar si in alte grupuri umane, mai cu seam de natura ideologica, fie ele religioase sau nereligi- vase. In familie uneori aceast& stare de lucruri ia o intorsatura tragica: parintii »§tiu” de la bun inceput in ce consta feri- cirea copiilor gi-i obliga pe acegtia s& fie anume in acest mod fericiti. La fel e si in ceea ce priveste relatiile dintre soti. La fel e gi cu prietenii: ,, Nu! Eu stiu ce este mai de folos pentru tine, tiu mai bine ca tine; gi ai s4 te convingi tu insuti de asta, ai si vezi cit o sa fie de bine!” Si biata victima a acestei iubiri sufocante, uciga- ge, ce otraveste sufletul si viata, ajunge uneori in starea in care e gata si implo- 18 DESPRE CREDINTA SI INDOIALA re: ,Inceteazi de a ma mai iubi, numai reda-mi libertatea!” Si mai tragic poate fi efectul acestei iubiri in societatile umane cind sau ma- joritatea, sau un anumit grup autoritar igi impune calapodul lor unor alte per- soane sau grupuri intregi, urmarind cu atentie ca acestea s4 corespunda proiec- tului. Mereu, cei care fac asta gindesc ca numai ei sint cei ce cred cu adevarat in om, c& numai ei au intrevazut cit de ma- ret, cit de important poate si devina acesta daca ar crede cu adevarat in sine gi ar urma imperativelor dictate de ei.O astfel de atitudine este, de fapt, negarea a orice credinta in om. Aceasta viziune are la baza& o analiza rece, clinic’, cere- brala a situatiei sau a omului gi a posibi- litatilor sale si din toate datele obtinute se elaboreaza proiectul unui om, al soci- etatii sau al omenirii intregi. Ca mai apoi acest om, societate sau omenire sa fie in- ghesuit cu de-a sila in planul respectiv. Se uita ins&, odatd cu acestea, faptul ca adevarata credinti in om este caracteri- zata in primul rind de certitudinea ca dincolo de limitele a ceea ce am aflat de- spre om, dincolo de ceea ce poate fi va- zut si patruns sint profunzimi ce ne sint 19ANTONIE BLOOM inaccesibile: haosul acela adinc despre care vorbea filosoful german Nietzsche, spunind cA cel ce nu poarta in sine hao- sul nu poate naste o stea. Conceptul eroului lui Brecht neagd tocmai posibilitatea acestui haos creativ; haos nu cu sens de dezordine, ci cu sens de existenta neformata, cu sens de adin- curi clocotinde din care va rasari treptat armonia si frumusetea, constientizate. Adevarata credint& in om tine cont in primul rind de faptul c& omul ramine o enigma pentru observatorul cerebral. Or, adevarata vedere a omului vine din inima gi nu din creier. Doar inima este cu adevarat vazatoare $i doar ea poate descoperi profunzimile pe care mintea nu le poate patrunde; adevarata credint& in om tine cont de posibilitatea acestor profunzimi, de potentialul ascuns fn ele, si asteapta ca intr-o bund zi nesperatul gi nep&trunsul sa se intimple. Aproape de fiecare data se intimpla - unul gi acelasi lucru. fi acord’m aproa- pelui libertatea si ti d&ruim increderea noastr&, il inspiram gi fl imbogatim cu aceasta credinta. $i se intimpla adesea ca, in procesul devenirii, revenirii sale la propria identitate, omul sa se indeparte- 20 DESPRE CREDINTA $I [NDOIALA ze de cei ce i-au servit drept sprijin si in- spiratie; uneori are nevoie si ramina de unul singur pentru a putea sa-si constru- jasc singur personalitatea, independen- ta, desprinzindu-se de relatiile avute pi- na atunci. Iar cel ce decide sa devina in- spiratie creatoare pentru cineva ~ fie acesta virstnic sau copil, fie societate sau bisericd — trebuie s& fie pregatit de faptul c& intr-o bund zi i se va arata spatele. $i tocmai aici trebuie sa-si verifice increde- rea sa in acest om, trebuie s4 primeasca fara umbra de indoiala sau ezitare, ca pe © descoperire, bucuria faptului c&, iata, incepe sa creasca o fiinta de sine stata- toare, cA omul care a fost pind atunci de- pendent, fie chiar gi prin increderea ce-i era acordaté, acum incepe sa piarda aceasta dependenfa. Iar daca cel care l-a inspirat pe altul, daruindu-i increderea sa, va reugi sa ramina statornic in aceas- t& incredere in momentul in care s-a po- menit a fi in plus pentru o vreme, in de- cursul acestui proces de devenire, daca va putea sa-si refuze violenta autoritatii gi chiar violenta — atit de cruda uneori! — wie catifea” a dragostei sale, va deveni el insugi om in deplinul sens al cuvintu- lui, in orice caz, intr-un sens total. 21ANTONIE BLOOM Observam, iata, faptul cA pentru a crede in alt om trebuie sa credem cu in- drazneala, creator, in noi ingine, iar daca nu credem in noi, in profunzimile din care poate rasari o méaretie nebanuita, atunci nu putem inzestra nici pe un altul cu libertatea ce-i permite si devina el in- sugi, 0 persoand nescontata, nepatrunsa, care igi va aduce propria sa contributie, nu prescrisa, ci una personala, la viata societatii gi la soarta omenirii. Dupa cum am mai spus, nu este cu putinta credinta in cineva daca nu este mai inti credinta in propria persoana. Vi- ne intrebarea: ce este credinta in sine? Majoritatea va raspunde in sens cotidian, poate profesional, cA a crede in sine in- seamnd a crede in faptul c4 daca iti incor- dezi puterile, voinfa si mintea poti obfine orice, evident, in limitele posibilului... Aceasta credinta in sine se invecineaza cu vanitatea sau degradeaza adesea pina la aceasta si este, in fond, nu o credin{a in sine, ci credinta in faptul ca cele inconju- ratoare se vor supune vointei noastre; in- tr-o oarecare masura este increderea in faptul c& ne vor ajunge propriile puteri ca sa fringem si si schimbam circumstantele $i oamenii de care ne lovim. 22 DESPRE CREDINTA $I INDOIALA. Adevarata credin{& in sine este certi- tudinea faptului c& in acest sine este as- cuns ceva ce-mi este mie insumi de ne- patruns, ceva ce urmeaza inca sa se des- chida si s& creascd pind la un anumit grad de plinatate si perfectiune. Vanita- tea are la baz& cunoasterea de sine, 0 au- toevaluare — adevarat, cam exagerata -, pe cind credinta nu are nevoie de nici 0 autoevaluare, intrucit obiectul ei este tocmai misterul interior. Vorbind despre acest mister nu am in vedere faptul ca fiecare ar avea in sine ceva tdinuit, ci faptul c4 omul este o continua dinamica, viata continua, o migcare si 0 devenire permanenta si nimeni gi nimic nu pot s& incremeneasca pentru o clip aceasta di- namicé pentru a o scruta: cu privirea; acest proces nu poate fi oprit: omul este dinamic tot timpul, mereu_ Asadar, credinta in sine este credinta in faptul c& in fiecare dintre noi exist’ o dinamica neinvinsa a vietii, iar singurele care pot sa impiedice ca aceasta dinami- cA Sa se realizeze gi sa ia fiint& sint frica, nehotarirea, gi nicidecum circumstanfele nefaste. Circumstanfele, fie bune sau re- le, fie chiar de-a dreptul crude gi indrep- tate spre a fringe omul, sint doar ele- 23ANTONIE BLOOM mentul care mobilizeaza aceasta dinami- c& interioara s4 se manifeste din nou, alt- fel, neasteptat, dar oricum sd se manifes- te doar pe sine gi nimic altceva. Credinta in sine este increderea in aceasta launtri- ca, enigmatica, creatoare si, intr-un final, triumfatoare dinamic3. Credinfa in sine comport& asadar si increderea c& fn fie- care om - gi, in particular, in mine — existé un sector ce nu poate fi surprins nicicum; increderea c&, revenind spre acel ,eu insumi”, zi de zi tot mai des&- virgit, mai sincer, mai cinstit, mai indraz- net, cu mai multa jertfire de sine, voi descoperi si voi pune in miscare noi $i noi puteri, care nu vor putea fi oprite de mimic. Acesta nu este ins& un proces orb, el trebuie supus vederii; in devenirea sa, omul trebuie s& se tind sub observatie pe sine insusi, fara temeri, fara nelinigti, fa- r& a c&uta dac& a devenit cel ce gi-a propus sa ajunga intr-o ultima instanta, ci cu un viu interes, ca un veritabil ob- servator ce urmareste un proces, ia cu- nostin{a de cele ce se intimpla gi incearcd s& faca uz, sa aplice tot ce se afla in cim- pul vederii sale. Asta inseamna ci omul trebuie sa se invete sa se desluseasca pe 24 DESPRE CREDINTA $I INDOIALA sine, mai intii de toate sa deslugeasca vo- cea constiintei, dreptatea aceea ce este tnlauntrul sau, c&ci dacd vocea constiin- tei, a dreptatii este curmata, ea nu poate fi inlocuita nici de legi, nici de conventii, nici de reguli. Apoi omul trebuie sa in- vete sé deslugeasca vocea vietii, cele ce il invata viata: viata unui om de alaturi, viata societ&tii, viata poporului, viata omenirii, viata biologic’. $i, intr-un sfirgit, credinciosul trebuie si deslugeas- c& vocea lui Dumnezeu Insugi exprimata in Sfinta Scriptura, vocea care raésuna mai tare si cuprinde mai multa dreptate gi adevar decit propria congtiinta. Astfel fiecare va avea posibilitatea de a descoperi, deslugindu-se, scrutindu-se pe sine, aceste profunzimi proprii si de a le utiliza in viaté. In acest proces omul are nevoie, dupa cum am mai spus, sa adune o foarte mare indrazneal4, 0 foar- te mare barbatie, intrucit acest proces este lupta vietii cu ramolirea, lupta crea- tivitafii cu tot ce omoara creativitatea, lupta constiintei cu tot ceea ce incearca s& zideasca 0 fiinta fara constiinta. Este necesara, intr-adevar, indraznea- la, ins4, odata cu aceasta, gi o smerenie, si 0 ascultare colosala, in sensul nu de 25ANTONIE BLOOM supugenie, ci in cel de daruire smerita si ascultatoare a sinelui nostru catre legea vietii, lucru pe care trebuie sa-l facem chiar cu pretul mortii. Aceast& expresie poate parea stranie, infioratoare chiar, insa spusa din gura unui credincios nu e nici stranie gi nici fioroasa, intrucit nu- mai cel care crede in viata si nu crede in biruinta mortii poate s&-gi puna viata sa pentru un anume ideal; cel care crede ca viata invinge mereu, iar moartea este mereu invinsd; care poate iubi din tot sufletul, din toataé inima, din intregul sau cuget, din intreaga voinfa si intregul trup. Numai omul in care viata a infrint moartea poate sa-si daruiasc& viata sa, primind, aparent, infringerea gi moartea, gtiind insa cé lduntric a biruit. Cindva a fost gasit4 o inscriptie in in- chisoarea din Schlisselbourg: ,,Cu Hristos sintem liberi si aici, iar fara El gi libertatea este inchisoare.” lat, acest contrast din- tre viata atotbiruitoare si moartea exteri- oara este o trasatura caracteristicd a ade- varatei credinte a omului in sine. Nu a omului increzut, ci a omului credincios, a c&rui credinta este indreptata spre dina- mica neinvinsa a vietii, al carei nume, in ultima instanta, este Dumnezeu. 26 Credin{a gi cercetarea stiintifica. indoiala. Adevarul gi expresiile sale. Credinfa gi experienta. V oi atinge acum din nou subiectul credintei, ins& dintr-o perspecti- va absolut diferiti de cea precedenta. Nu voi mai vorbi despre credinfa in om, ci despre credinta savantului in stiinta. Pare straniu, dar savantul nu ar fi pu- tut crea nimic dac& nu ar fi avut credin- $8, o credinta identica cu cea definita in Sfinta Scriptura (oricit ar fi de surprinza- tor pentru credinciogi), ca o certitudine a lucrurilor nevazute, mai exact: ,,credinta este incredintarea celor nadajduite, do- vedirea lucrurilor celor nevazute”.! In- treaga cercetare stiintificd, toate eforturi- le savantului sint indreptate asupra lu- crurilor nevazute. in jurul nostru este o intreaga lume plina de mistere; unele au fost rezolvate, cea mai mare parte rami- ne a fi rezulval&. Aceste lucruri care inca agteapt& s& fie descoperite alcdtuiesc do- meniul nevazutului in care savantul cre- de. Crede c& exista, crede ca undeva este ceva ce poate fi si trebuie sa fie descope- 1 Epistola Apostolului Pavel c&tre Evrei, 11, 1. 27ANTONIE BLOOM rit. Astfel, orice munc& stiintificd, orice cercetare este bazata pe credint&, pe in- crederea in faptul ci nev&zutul si nepa- trunsul poate fi descoperit gi patruns. Mai mult ca atit, cercetarea gtiintifica se bazeazd, de asemenea, si pe speranti, pe © presimtire, pe o asteptare incordata, dar bucuroas& a descoperirii care va fi facut, pe certitudinea ca este, exist& acel ceva ce trebuie descoperit; astfel, si spe- ranfa savantului, si inspiratia sa indica asupra credintei. Este foarte important sa intelegem asta, intrucit credinfa nu se refer doar la Dumnezeu. Am explicat deja suficient, probabil, faptul c& ea se referd, de asemenea, gi la om. La fel, ea se refera la intreaga muncé creatoare a savantului: fara credint& savantul nu ar purcede Ia nici o cercetare: in opinia sa nu ar fi fost nimic de cercetat. $i, iata, aici gasim, mi se pare, impor- tanta deosebire dintre realitate si adevar, dintre indoiala si increderea obtuz& in sine. fn jurul nostru exist’ un univers, am mai spus, plin de enigme, profun- zimi si margini, in care multe au fost g3- site si incd si mai multe, probabil, ur- meaza a fi gasite. Aceasta este realitatea. Pentru credinciosi aceast& realitate il in- 28 DESPRE CREDINTA $I INDOIALA clude si pe Dumnezeu. Pentru necredin- ciosi este doar o realitate materiala, insa, Ja fel, ea constituie obiectul céutarilor umane. De fiecare data cind facem vreo descoperire, o ad&ugim tezaurului alc3- tuit din ceea ce cunoastem deja; ins nu putem dispune doar de o sumedenie de fapte razlete — ele trebuie unite unul cu altul prin legaturi logice, trebuie aduna- te in teorii, ipoteze sau, cum e la mod& s& se spuna acum in Occident, in ,mode- le”, adic& in structuri ce permit si ve- dem un obiect sau proces in integritatea sa. De fiecare data cind facem asta, enunfam un adevar vizavi de realitate; si spunem ca — intrucit realitatea ne este cunoscuta — ea exista. Savantul insa stie c& adevarul, adica ceea ce poate el spune despre realitate, este mereu aproximativ; el nu coincide niciodata cu realitatea in- Sasi; este o tentativa provizorie de a ex- plica realitatea. Savantul intelege ca fap- tele din care a fost inchegat un peisaj in- treg apartin, ca fapte, realitatii; pe cind ceea ce a rezultat din inchegarea lor tre- buie supus indoielii. Astfel, savantul ve- titabil, savantul bun, in momentul in care a elaborat o teorie sau un model al universului, ia imediat faté de acestea o 29ANTONIE BLOOM atitudine critic’, adica le pune mereu sub semnul intrebarii, ceea ce inseamna intr-un final c& se indoieste, Obiectul in- doielilor sale nu este, desigur, realitatea, care nu poate fi schimbata de vreo indo- iala, ci doar reprezentarea sa despre rea- litate si modul in care a fost efectuata aceasta prezentare. $i tocmai aceasté indoiala, aceasté tentatie, dorinfa, intenfie de a pune sem- nul intrebarii, spre exemplu, vizavi de tabloul cosmogonic al momentului este motorul care impinge stiinfa inainte. Sa- vantul traieste o astfel de indoiala siste- matic: imediat ce a construit o conceptie sau teorie se intreaba care sint erorile lo- Bice pe care le-a comis in ea. Poate oare el insugi s& descopere in aceast& teorie ceva ce nu ar mai permite acceptarea ei? $i dac& nici el insusi, nici alfii nu sint in stare s& gaseasca in viziunea sa 0 eroare logica sau structurala, savantul purcede bucuros mai departe, in cercet&ri ce mai devreme sau mai tirziu fi vor pune to- tusi la indoiald viziunea sa, in momentul in care va fi descoperit un fapt intr-atit de imprevizibil si de deosebit, incit s& nu poata fi incadrat in sistemul sau de teorii. Ins&, in loc s& se sperie, savantul 30 DESPRE CREDINTA $1 INDOIALA primeste cu bucurie acest fapt, cu opti- mism. indoielile sale sint optimiste, in- trucit nu pretinde ca teoria sa sa fie una de nezdruncinat sau viziunea — incon- testabila. Savantul urmareste ca realita- tea si-si gaseasc4 o expresie tot mai pro- funda, adevarata, exacta. Astfel, in viziunea savantului este 0 re- Jatie creatoare intre, pe de o parte, reali- tate — care cuprinde tot adevarul sau ade- varurile, cunoscute sau nu, tot ce este descoperit si si-a gasit deja expresia sa intelectuala si tehnica — si, pe de alta par- te, indoial&, intrucit, de fiecare data cind fndoiala fi macina increderea (mai exact, vanitatea gi lipsa atitudinii critice), de fie- care data cind pune sub semnul intrebarii ceea ce a expus deja din punct de vedere structural, obfine posibilitatea de a face noi descoperiri. Este important sa memo- riz&m aceste lucruri, intrucit toata munca gtiintifica este bazat4 pe credint&, este in- spirata de speranté gi este, in acelasi timp, migcata tnainte de o bucuroasa, in- drazneata, optimistd, creatoare gi siste- matica indoiala. Omul se intrece pe sine pentru a descoperi deplin, profund reali- tatea de care este inconjurat. Adevarurile sint diverse. Am indicat deja faptul cé adevarul este o expresie a 31ANTONIE BLOOM realitatii studiate, c4 exist’ expresii stati- ce si dinamice, ins& c& mereu realitatea se exprima racordata la un sistem sau al- tul de coordonate ce poate fi regasit in noi sau in viata inconjuratoare. Exprimaém de cele mai multe ori ob- servatii statice. Intr-un moment dat de- Pistém un fapt si il fixim. Multe fapte se supun fixérii, fie ca este vorba de un lant muntos sau de oricare alt obiect ne- schimbator din domeniul geografiei. Fe- nomenele ins& pot fi descrise doar dina- mic, c4ci fenomenul se afl mereu in di- verse procese. Iar cel mai adesea vorbim despre fenomene, gsi nu despre obiecte, care gi ele isi modifica, de fapt, dup% exemplul aceluiasi lant de munti, forma initial. Cind utiliz§m procedee pur sta- tice spre a descrie ceva dinamic expri- mam de obicei atit lucruri care cores- pund realitatii, cit i lucruri care o schi- monosesc implacabil. Vreau s& explic aceasta printr-un exemplu. Pictorul francez Théodore Géricault are un tablou intitulat ,,Cursele in Ep- som”. Dupa cum sugereazé denumirea, tabloul reprezint& niste cai care alearga in cimp; fi vedem in migcare; privindu-l, trdim intr-un anume mod galopul aces- tora; insa dacd am fncerca s& comparim 32 DESPRE CREDINTA $I INDOIALA tabloul cu o fotografie, am descoperi ci niciodata caii nu au un asemenea fel de galop. Care-i problema? Géricault a do- rit s&{ ne redea sentimentul galopului, lu- cru care i-a reugit, insa in detrimentul adevarului anatomic. Pe de alt4 parte, migcarea poate fi surprinsé cu toata exactitatea fotografica, insé riscim sa transformam un moment de cea mai ma- re duiogie in ceva comic (la fel, orice om, fn cele mai importante clipe ale vietii sa- le, poate aparea in fotografiile respective tidicol). Migcarea inghetata este un fals; migcarea exprimat& ca miscare nu cores- punde exact modului in care se produce. De aceea, de fiecare data cind vorbim despre adevar, fie acesta filosofic, fie re- ligios, fie stiintific, trebuie mereu sa fa- cem corecfia de rigoare, indicind faptul c& sau inghetim migcarea, sau ardtaém inexact realitatea structural, sa-i zicem — anatomica. $i mereu o facem dintr-un punct sau altul de vedere: in primul rind, in limitele categoriilor ratiunii noastre; apoi, in limitele limbii vorbite; si nu tot- deauna, insa foarte adesea, in limitele re- prezentarilor noastre traditionale. Va pot explica printr-un exemplu ce poate pirea nostim, ins& care detine o anumite profunzime omeneasca. Un mi- 33ANTONIE BLOOM sionar mi-a povestit cum a fost prezentat de c&tre un preot de culoare comunitatii sale de credinciogi. Misionarul era alb, iar credinciosii - negri.’ $i preotul le-a zis: ,.Nu va tulburati de faptul ca este alb ca un drac, sufletul hui este tot atit de negru ca gi al nostru”. Noi am fi spus in- vers; acest preot a exprimat un adevar valabil din punctul sau de vedere. La fel e si cu stiinta, la fel e si cu filosofia, unde nu putem vorbi fara a face uz de un punct de vedere preconceput. $i acest punct de vedere trebuie si devina gi el odata, la timpul sau, obiect al indoielii, el trebuie supus dubiilor pentru a nu permite ca adevarul pe care-l exprimam sa devina dintr-un anumit punct de ve- dere un fals, o minciuna. Poate parea stranie o astfel de afirma- tie auzit& din gura unui credincios, care cu inspiratie si incredere apara dreptul fiecéruia la indoiala. De fapt, aceasta este doar o alta expresie a cunoscutei idei ce spune ca omul trebuie sa fie sincer pina Ta capt, s& fie sincer in mod neconditio- nat, sd fie mereu gata sa-si puna la indo- ial propria existen{4 gi propriile convin- geri. Acestea sint cu putinta atunci cind credem c& existé ceva de nezdruncinat care alcatuieste obiectul c4utarilor noas- 34 DESPRE CREDINTA $1 {NDOIALA tre. Omul se teme de indoial& doar atunci cind i se pare c&, daca se clatina viziunea sa despre lume, atunci se clatina si intrea- ga realitate, se clatind totul gi el nu mai are pe ce-gi sprijini piciorul. Trebuie sa avem onestitatea si cutezanfa de a pune mereu totul sub semnul intreb&rii, toate punctele noastre de vedere, tot ceea ce am descoperit in viata, in numele c4ut&rii a ceea ce existé cu adevarat, si nu al aflarii linigtii si certitudinii. Acest lucru este foarte important in cercetarea gtiintificd; este foarte impor- tant in gindirea filosofica; gi nu este mai putin important in experienta religioasa. Nu putem sa crestem mai sus de limitele zilei de azi daca ne este team s&-i sus- pectam continutul. Iar in ceea ce priveste aspectul religios, unul din scriitorii Bise- ricii din secolul al IV-lea, Sfintul Grigo- rie de Nyssa, spunea ci daca am incerca sd construim o imagine integrala despre Dumnezeu, alcatuita din indiciile scrip- turistice, din Revelatia Divina gi din ex- perienta sfintilor, si daci vom crede cd aceasta imagine ne da o reprezentare de- spre Dumnezeu, atunci cu sigurantd c& am creat un idol gi nu mai sintem in sta- re s&1 aflim pe adevaratul Dumnezeu cel Viu, care este doar viata si miscare. 35ANTONIE BLOOM La fel putem spune gi despre viziunile filosofice: imediat cum una dintre aces- tea devine adevar incontestabil gi nu mai poate fi supusa indoiclii inscamna c& de- ja nu se mai crede nici in progres, nici in posibilitatea aprofundarii, ci sintem sor- tifi s& traim cu privirea inapoi, doar la ceea ce a fost odata spus, gasit, enuntat ca adevar incontestabil, ca si cum a privi fnainte nu ar mai avea sens, ba ar fi chiar periculos! Este o lagitate fat’ de viat%, este o frica faté de adevar, este o negare o polivalentei gi a profunzimii realitafii. Si ceea ce spun acum despre stiinta sau filo- sofie poate fi spus gi despre conceptele religioase, dar nu in sensul ci Dumnezeu se schimbé, ci in sensul ci putem trece cu o bucurie si cu o inspiratie imensa pe lin- ga reprezentarile noastre copilaresti sau adolescentine, spre a cregte si a cunoaste intr-o noua masuré pe Dumnezeul cel Viu, Cel ce este de neexprimat pentru ori- ce imagine sau termen. Cité bucurie descoperim in faptul cd omul se poate depasi pe sine, ci omeni- rea este intr-atit de mareata, incit orice generatie, luind locul precedentei, pri- Mheste mostenirea trecutului, nedeve- nind, totodatd, robul gi captivul acesteia, ci, in baza celor ce au fost cindva desco- 36 DESPRE CREDINTA $I {NDOIALA perite de experienta sau cugetul omului, se poate depasi pe sine, devenind ceva absolut nou, inedit, iar consecinfele unor prezumfii statice iau forma unei dina- mici continue, se transforma in creativi- tate si in bucurie. Atitudinea fati de viata, constitutia lguntricd pe care o numim credin{a, adi- c& increderea ziditoare si echilibrul ce contin deopotriva si mister, si indoiala, este, dupa mine, una dintre cele mai mari bucurii in viata fiecSruia. Si sint de parere c& aceasté bucurie parvine din mai multe izvoare, se bazeaz’ pe mai multe cauze. fn primul rind, cel care privegte viata cu indrazneal& gi iscusint’, cel care pri- veste astfel la omul din fata sa si la societatea fn care traiegte, la natura gi la istorie - un asemenea om nw are fricd si stea fata in fafa cu realitatea, acesta de- p&seste echilibrul mort, placiditatea de care sufer& atitia din cauza ci nu le ajung puterile s4 se arunce in domeniul necunoscutului, nu pot depasi frica, la- gitatea gi ramolirea. Jar in momentul in care hotarim s4 ne aruncdm cu toata in- drazneala in necunoscut, fata catre fata, toate fortele noastre launtrice se aduna 37ANTONIE BLOOM si se aprinde in noi bucuria ce creste in miasura in care cregte neinfricarea. Am vorbit despre credinta in om gi despre credinta savantului in stiin{a; gi in- tr-un caz, si in altul credinta const in fap- tul c& omul este absolut increzut c& bezna gi necunoscutul care il sperie contin 0 re- velatie, un inteles, cé haosul din fata sa poate fi la un moment dat strafulgerat de lumina pe care o numim ,,sens” gi care va crea o armonie, fie si partial4, primar. Aceast& incredere insé nu rezolva problema in sine; neinfricarea este ori- cum necesara, intrucit pentru a crede in om e nevoie de multi barbatie: omul poate fi uneori foarte infricogator. lar acolo unde domeniul credintei este plin de indoiala, unde insusi omul este pus sub semnul intrebarii impreun4 cu credinta sa, tot acolo un izvor al bucuriei gasim in speran{a, in savurarea, anticipa- rea indrazneafi a faptului c& bezna va fi totugi strafulgerata de lumina, ca haosul va lua forma armoniei, ci absurdul va ca- p&ta sens. Prin aceasta atitudine dinami- c&, cel care purcede si caute, care incepe si giseasc4 simte ca traiegte; descopera ca trece din moarte la viata; gi devine viu nu doar in activitatea si manifestarile sa- 38 DESPRE CREDINTA $I {NDOIALA le, ci viu pina Ja radacinile fiintarii sale, avind constiinta faptului ca viata izvoras- te in el nestavilit, torential; aceast& puter- nica, profunda viati descoperité inaun- trul nostru cuprinde in sine un intreg univers: si omul, gi toate celelalte, de la microscopic la neinchipuit de mare. Aici nu ne mai sperie indoiala, deoarece, am mai spus-o, indoiala nu tine de obiectul cercetarii, de natura, de om sau Dumne- zeu, ci de reprezentarea noastra actual& referitoare la aceste entitati. Cu cité bucu- rie, cu cité speranta putem descoperi ci noi ingine sintem pusi la indoiala, sintem pusi la indoiala de catre cei din jurul nostru, sintem pusi la indoial& de catre natura $i viata publica, sintem pusi la in- doiala de c4tre Dumnezeu. Si nu doar convingerile noastre, ci noi ingine, in- drazneala noastri, sinceritatea noastra, bunatatea din noi. Acestea sint cerintele fata de noi inaintate de citre lumea in- conjuratoare: om, societate, stiinta. Aceast4 confruntare a obiectivului, care ne solicité bunatate, sinceritate gi dreptate extrema, naste in noi o bucurie a credintei ce nu poate fi atins& prin ni- mic altceva. Vedem asta in savantul care obtine adevarul depunind tot sufletul, 39ANTONIE BLOOM cugetul si indrdzneala sa; vedem gi in cel ce lucreaz4 printre oameni, care se intil- neste cu ei fata in fata si care ia aminte la cel ce fi pune poate ultima, hotaritoarea intrebare; la cel ce este afundat in activi- tti obstesti si trebuie s& stea fn fata mul- timii cu toata responsabilitatea, ins — nu mai putin —in fafa dreptatii omenesti. lata de unde se nagte bucuria cuteza- toare a credintei; iar ea, repet, este acce- sibild oricui; aceasta credinfa, aceasta cale este inceputul oric&rei viefi creative. Pentru credinciogi bucuria credintei se odihneste, in ultima instana, pe Insusi Dumnezeu, Care e Cel ce a creat totul — pe mine, lucrurile ce ma inconjoara, pe ceilalti semeni ai mei; pentru Care totul ~ $i materialul, gi spiritualul, gi sufletes- cul, gi omul, si societatea, gi stiinta, gi na- tura, gi arta — toate au un sens in deveni- rea umana; Care este ultimul, cel mai profund impuls dinamic ce-mi solicité s ma deschid, sa pricep, si ma pun fata in fat, iar in aceast4 cutezan{a a credin- tei si obfin o noua cunoastere, 0 noua plinatate a viefii si o noua plinatate a credintei. Mi-am propus ca in cele ce urmeaza s& vorbesc despre credinta in Dumne- 40 DESPRE CREDINTA SI INDOIALA zeu. Am determinat deja, conform Sfin- tei Scripturi, credinta ca pe o incredere in ceea ce este nevazut. De unde apare aceasta incredere? Vorbind despre credinta in om sau credinfa in stiin{a, credinta in experienta noastra de zi cu zi, avem in vedere ceva concret, ce ni se pare suficient de inavu- fit cu sens. E vorba de o credint& bazata pe experienté nemijlocita; cind intilnesc un om, i] iau initial drept un simplu fac- tor extern sau o intimplare din viata, treptat fi descopar noi gi noi dedesub- turi, pind ma conving de faptul cd acesta este intr-adevar profund, c& ceea ce am surprins la prima vedere este superficial, desi, la o anumit& experient& de viata, si intonatia vorbirii, gi expresia ochilor ne pot spune cite ceva. Omul din fata noas- tr4 ne impinge oarecum sa gasim ras- puns intrebarii: ce este in el superficial, izbitor, si ce este nevdzut, de domeniul credintei? Comunicarea de mai departe va apro- funda nofiunea de credin{& in el prin faptul ci uneori va proceda altfel decit asteptam de la el. Faptele sale ni se pot p&rea stranii, neagteptate, contradictorii. $i aici aver posibilitatea sA credem lui, 41ANTONIE BLOOM $A credem in el si sa admitem faptul c& nu dispunem de suficiente date pentru a judeca despre el, ca il putem considera fn continuare onest, cumsecade, chiar daca comportamentul sau nu pare s& co- respunda imaginii pe care ne-am creat-o despre el. La fel putem spune gi despre lumea ce ne inconjoara, despre o profunda certitu- dine c3, dincolo de cele cunoscute, de ce este deja descoperit gi cercetat, exist’ o sumedenie de posibilitati ale unor noi descoperiri i noi cunoasteri. Intr-o oare- care masura acestea se infimpla deoarece atit omul, cit si lumea in care traim ni se infatiseaza in forma interogativa. Dum- nezeu ins pare a nu pune nici o intreba- re, intrucit El este nevazut, este inaccesi- bil nou& pind la un anumit moment al vietii, este in afara experientei noastre. De unde poate apSrea in om dorinta de a purcede in cdutarea lui Dumnezeu? Chiar de a-gi pune pur gi simplu intreba- rea daci Dumnezeu exist sau nu? Evident, primul raspuns ce ne vine in minte este unul pe cit de primitiv, pe atit de verosimil: omul stravechi a pus pe seama lui Dumnezeu tot ceea ce nu pu- tea explica prin experienta sau cugetul 42 DESPRE CREDINTA $I [NDOIALA sau. Omul contemporan ins&{ nu poate pune astfel problema. Nimeni dintre cre- dinciogi care are o atitudine cit de cit ra- tionala, meditativa faté de propria cre- dinté nu va incerca s&-l foloseasci pe Dumnezeu pe post de umplutura a tot ceea ce-i este de neinteles. Dimpotriva, in constiinta credinciosului contempo- ran Dumnezeu apare nu ca 0 explicatie, ci ca un fapt independent. Dincolo de ce- ea ce El poate sau nu poate, dincolo de ceea ce poate sau nu poate fi explicat prin El — El exista. Iar pentru credincios este importanta tocmai realitatea exis- tenfei lui gi ca dinauntrul experientei sale se naste certitudinea cA se poate in- tra cu El intr-o oarecare comunicare, ca El poate fi cunoscut intr-o anumit’ m- sura, ca Dumnezeu gi el au ceva comun. Aici ne putem intreba: de unde apare in om dorinfa de a-si pune aceasta intre- bare despre Dumnezeu? De unde apare intrebarea insasi? Vreau s4 spun unele lucruri in aceasta privinta. Am utilizat de citeva ori cuvintul nexperienta”. Ce este aceasta? Ceva ex- trem de simplu. Putem vorbi despre ex- perienta de viata, experienta vietii, expe- rienfa personala a suferintei, a bucuriei, 43ANTONIE BLOOM a dragostei. in acelasi sens trebuie si in- telegem experienta religioasa. Este suma tuturor trairilor noastre ce se refera la un anumit subiect pe care-] numim Dumne- zeu. Pot fi dlipele unei iluminari in ruga- ciune; momentele in care lumea din jur ni se pare preschimbata; momentele in care absurdul este strabatut de sens gi capata gratie. in experienta cregtina aces- ta poate fi momentul impartasirii cu Sfintele Taine, cind omul simte intr-un chip inexplicabil, nepatruns, c& a contac- tat o realitate despre care nu stia nimic. Iat& ce am eu in vedere atunci cind spun »experienti religioasa”. Nu este neaparat o experient& cutre- mur“&toare, intens&. Poate fi gi una ce de- curge lent, ce se contureaza incet, linistit, profund. Poate fi gi un eveniment care sa ne zguduie. Ne lovim de experienta re- ligioas% cel mai adesea prin intermediul altor oameni. Poate fi o intilnire cu cine- va, pot fi spusele cuiva, fie adresate mie, fie altor oameni. Poate fi cuvintul scris, tiparit intr-o carte sau existent in manu- scris. intr-un fel sau altul, aceasta experi- ent& incepe cu concursul unui martor care imi spune mie sau spune in prezen- ta mea: stiu cu certitudine ca exista. 44 DESPRE CREDINTA $I INDOIALA Nu doar experienta religioasa se reali- zeaz4 astfel. Majoritatea cunostintelor noastre de chimie, fizici, istorie sau bio- logie sint obtinute anume in acest mod. Niste martori ale cAror spuse ni se par convingatoare sau suficient de verosimile ne aduc la cunogtint& cA un lucru sau al- tul este un fapt real. Atitudinea noastra fata de aceste fapte este ins& diferita. Sint lucruri pe care le cunoastem nemijlocit din experienfa personala. Orice mam& stie ce este dragostea matern&, si nimeni in afara de mame nu are o impresie ne- mijlocité a acestei experiente. Putem vor- bi cu trimitere la m&rturiile materne, ins& experienta interioaré nu o putem c&pata. Exist lucruri pe care le cunoagtem deoa- rece avem o experienfa de viaté comuna cu cineva, experienti ce poate fi Ja unii mai modesté, iar la altii mai bogata. Puti- na experienta pe care o defin imi oferit suficiente posibilit&ti pentru a prelua de la altcineva 0 experienti mai bogata. In sfirsit, sint lucruri pe care le primim din experienfa unor rari martori, a ge- niilor, a oamenilor ilustri, pe care avem tot dreptul sa-i credem.pentru inalta lor con- stiinté, pentru faptul ca sint suficient de mari pentru aceasta, pentru c& detinem - 45ANTONIE BLOOM niste date ce ne permit sa-i credem. Aceas- t& experienta le apartine lor, noi o detinem doar din auzite, ins& putem creste in ea. Astfel este, de exemplu, experienta unui mare pictor, a unui mare muzician, ce se exprima in ultima instanta prin opera sa de arta, prin muzica. Experi- enta din care acestea purced ne este inaccesibila noua, insi ea ajunge cumva pind la noi. Asupra acestui aspect m& voi opri mai insistent in una din convor- birile urm&toare gi voi incerca sA arat modul in care intilnirea cu credinja poa- te avea loc prin intermediul unui om, om pe care |-am intilnit si ne-a vorbit sau a ldsat o marturie scrisa. fn convorbirea trecuta spuneam de- spre credinf4 ca ajunge la noi prin inter- mediul marturiei; c& cineva aduce pina la constiinta noastra posibilitatea faptului ca Dumnezeu exist’, cineva provoaca in noi aceasta intrebare. Ma voi opri cite putin la unele tipuri de astfel de marturii. Am mai spus c& poti face marturie despre propria experienti traité. Poti vorbi de experienta ce apartine societa- tii, comunitafii, colectivului din care faci parte: experienta aceasta o poseddim doar partial. $i, in sfirsit, poti fi atins de 46 DESPRE CREDINTA SI INDOIALA miarturia unei personalitafi intr-atit de distinse, de eminente, incit doar cu o margine a congtiintei poti patrunde o fa- rim& din experienta ei. Despre acestea voi vorbi in continuare. Unde se termina experienfa si unde ince- pe credinta? Daca susfinem faptul ci la baza credintei sta experienta, atunci cum le putem deosebi una de alta? fn operele Sfintului Macarie cel Mare, parinte al Bi- sericii din vechime, care a trait in secolul al IV-lea in Pustia Egiptului, gisim un fragment in care se incearc& aflarea toc- mai acestui moment, in care experienta se transforma in credinta. Aici se vorbes- te despre o foarte profunda si zguduitoa- re experienta de apropiere de Dumnezeu in timpul rug3ciunii, cunoscut& sau tr&ith de el si de impreund-nevoitorii si. Se re- lateaza c& in momentul rug&ciunii adinci omul se desprinde de constiinta a tot ce este pamintesc, inceteaza chiar si se con- stientizeze pe sine si traieste doar o cu- cernica fric’, dragoste, inchinare, bucu- rie, triumful intilnirii cu Dumnezeu, Care ii strabate intreaga constiint’, toate trai- rile, tot trupul, nel4sind nici o posibilitate de a se vedea pe sine, de a examina ce se intimpla cu sine. Pe durata acestei experi- ente omul nu stie, desigur, ce se intimpla 47ANTONIE BLOOM cu el. $i nu doar o experienta religioasa se poate derula astfel; existé momente in viata cind intimplarea ne cuprinde intr-a- tit de mult, este atit de zguduitoare, incit nu ne lasa nici o clipa in care sa realizim ce se petrece cu noi, s4 ne amintim de noi. Se intimpl astfel in cazul unor acci- dente rutiere, in momentul unei bucurii ce ne cutremura adincul fiinfei sau la o durere ce ne strafulgera inima. Intorcindu-mé la experienta Sfintului Macarie: el spune ca atita timp cit te afli in limitele acestei experiente nu poti rea- liza nimic in afara lui Dumnezeu. La un moment dat insa Dumnezeu se indepar- teaz4 parca gi atunci te simti in starea unei barcute (o imagine foarte frumoasa dupa mine) pe care marea a lasat-o pe tarm gi s-a retras. Cu citeva clipe in urma b&rcuta se legana inca pe apa, iar acum odihneste pe nisip. Iaté, acesta este mo- mentul cind omul nu mai este purtat de experienta, desi fiorii si ardoarea experi- entei mai persista inca; cind omul este absolut convins de realitatea experientei sale, desi in acel moment el nu o traieste. Tata clipa in care experienta se transforma. in credinfa, in certitudine. $i omul acesta are tot dreptul ca, traindu-si mai departe viata, sa afirme: eu am trait asta, eu stiu 48 DESPRE CREDINTA $I INDOIALA c& exist’. Poate fi vorba despre o experi- ent& religioas3, despre o groaz, o bucu- rie, o durere: ele au avut loc, apoi s-au in- departat, ins& increderea ca ele existé nu va mai putea fi zdruncinata in om. Surprindem aici trecerea de la experi- enta la credinta; despre o asemenea cre- dint& omul poate vorbi cu o incredere inflic&rat&, absolut’, poate vorbi convin- gator, c4ci vorbeste despre ceea ce stie, despre ce a cunoscut pina in m&duva oa- selor, pina la fringerea inimii. Noi apartinem ins4 comunititii, ome- nirii, in jurul nostru exist4 alti oameni, jar noi nu epuizdm prin noi nici o expe- rien{4 umand, inclusiv religioasa; avem foarte multe in comun cu alti oameni, insd o experient data fiecare a tr&il-o in alt fel: cineva o detine mai mult, cineva, mai putin; iar datoriti comunicdrii din- tre noi, prin faptul c& formam un tot in- treg, experienta unora devine gi experi- enfa altora; la fel cum constiinta frumo- sului sau a dreptatii devine o mostenire a intregii umanilati prin intermediul unui om care a reugit sa le traiascé cu forta extremé gi si le exprime cu 0 extre- ma frumusete si convingere. Despre acest domeniu al credintei pu- tem vorbi doar cu o anumit& precautie, 49ANTONIE BLOOM indicind asupra faptului c& aici se incheie experienfa mea personala, care de aici devine, creste la o experient& comunitara ce apartine grupului de oameni din care fac parte. Astfel a fost experienta apos- tolilor care a ajuns pind la noi. Apostolul Joan spune: ,,Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si miinile noastre au pipait despre Cuvintul vietii”. $i, intrucit noi avem o experienta partiala inrudita cu a lor, ne puter increde in experienta lor, care este mai bogata, mai exacta. $i, in sfirgit, exist genii ale spiritului, ale cugetului, ale artei, care pot realiza prin muzica, arta sau prin viziunea lor stiintificd ceea ce un om de rind nu poa- te realiza, dar credem acestora intrucit le simfim forta de convingere a cuvintelor, intrucit aceste cuvinte patrund in sufle- tul nostru gi sint percepute ca adevar, pentru ca detinem deja o comuniune in experienta, chiar daca experienta lor o intrece cu mult pe a noastrd. Astfel sint, de pilda, cuvintele lui Hristos. fn Evan- ghelia de la Ioan citim spusele Mintuito- rului: ,,Pe Dumnezeu nimeni nu L-a va- zut vreodata; Fiul cel Unul-Nascut, Care este in sinul Tat&lui, Acela L-a facut cu- 50 DESPRE CREDINTA $1 iNDOIALA noscut.”' Primim mérturia Sa nu din motivul c& El vorbeste despre lucruri de- spre care nu avem nici o inchipuire, ci pentru ca exista alte motive sa-L credem; gi primim acest cuvint al Sau, poate inca de nepatruns pentru noi, deoarece altele ce au fost spuse de El sint, in limitele ex- perientei noastre, si adevar, si dreptate, gi descoperire. Tata modul in care prin intermediul altui om poate ajunge credinta pina la noi sau, cel putin, poate aparea intreba- rea; nu vom crede neaparat dintr-odata, ins&, intilnind acest om gi aceasté martu- rie - iar aceasta méarturie, mai exact, miarturia personalitatii sale, este convin- gatoare —, putem sau s& o primim si s& spunem: ,,acest om cunoagte cu adeva- rat; m& voi stradui sa ajung la experienta lui”, sau, deja in baza prejudecitilor, a ideilor preconcepute sé-l ferim din calea noastr4 gi si spunem: ,,ceea ce este din- colo de limitele experientei mele este o aiureala. Acesta este un dement gi trebu- ie inlaturat.” Un om al stiintei nu va pro- ceda niciodata astfel, ci doar un nebun. ‘Toan 1, 18. 51Dumnezeu — Creatorul si responsabilitatea Sa. Intruparea si riscumpararea, Dragostea pentru sine ca gi creativitate. m amintit fugitiv mai inainte ci increderea, credinta, naste intre- barea despre responsabilitatea celui ckru- ia i se acord& aceasta. Rareori se vorbeste insi despre responsabilitatea lui Dumne- zeu fata de lumea pe care a creat-o; aceas- ta este una din dificultatile de bazi de care se lovesc nu doar necredinciosii, ci, uneori, gi cei credinciosi. Ce atitudine are Dumnezeu fata de lumea pe care a crea- t-o fara participarea acesteia si care se gaseste de mai multe veacuri intr-o stare atit de tragicé, uneori agonici? Oare, in- tr-adevar, totul se reduce la faptul ca Dumnezeu, printr-o actiune unilaterala, a chemat spre fiinfare un intreg univers, pe care fl va reintilni, cu care va sta inck o data fata in fata, ins& deja nu in calitate de Creator, ci de Judec&tor? Unde e drep- tatea, echitatea? Unde gasim posibilitatea de a se implini a acestui univers, care exista parca in fafa Dumnezeului aspru gi sever, dar, totodaté, in lipsa Lui? Vreau s& spun citeva cuvinte in aceasta privint3. Mai intii de toate - despre facere. Dumnezeu este, intr-adevar, pentru cre- 52 DESPRE CREDINTA $I INDOIALA dinciosi Creatorul lumii. nsa actul creafi- ei nu este intr-atit de simplu cum pare. El nu se rezumi la faptul c& atotputernicul Dumnezeu decide, din motive neintelese pentru noi, si creeze o lume intreaga, ca dupa aceea s&-i urm&reasca soarta pind la Judecata de apoi. Arata aproape ca un ex- periment: ce-o sa iasa din asta? Or, lucru- rile stau altfel. La baza actului divin de creatie sti ceva grandios. Dumnezeu cre- eaza lumea; in acelasi timp cheama aceas- t& lume la o asemenea plinatate a existen- fei, incit ea si imparté totul cu Dumne- zeu, sa participe la vegnicia Lui, la viata Lui; dupa cum spun apostolii in epistole, scopul final al universului este ca omul sa devin’ partag la Dumrezeire!, iar lumea s& atinga starea cind Dumnezeu va fi to- tul intru toate’, adic& va patrunde ca gi fo- cul, ca gi c&ldura gi va face lumea partagé la viata vegnica. Acesta este fundamentul creatiei: omul este chemat ca s& fie partag al viefii Dumnezeiesti, iar Dumnezeu, creind omul, se daruieste pe Sine. Nu scoate la viat& o fiinta jalnicé care va de- pinde in toate de El. El cheamé la existen- fio fiint& care va sta cu El fata in fata, cu VI Petru 1, 4. 21 Cor. 15, 28.ANTONIE BLOOM drept egal; care va vorbi cu El fata in fata. Or, comunicarea presupune o autolimi- tare. Creind omul, creind lumea, Dumne- zeu pune in fata Sa un interlocutor pe ca- re trebuie sa-] accepte aga cum este el si aga cum va deveni mai apoi, ca urmare a exercitarii vointei sale libere. Din partea lui Dumnezeu e un act de dragoste su- prema gi de o foarte rar intilnita dreptate jn experienfa noastra. Or, dreptatea nu este ceea ce conside- ram noi deseori ca este: o capacitate de a distribui sau un drept de a rasplati sau Ppedepsi. Dreptatea incepe in acel moment in care ne limitém propria fiintare, uneori riscind, punindu-ne viata in pericol, spre a oferi unei altei fiinte posibilitatea de de- venire dinamicd. Recunoastem dreptul acesteia de a fi ea ins&si gi nu doar o re- flectare a vietii noastre. Astfel este actul de creatie al lui Dumnezeu. Dumnezeu ne cheama spre fiinfare, ne pune in fata Sa sine propune toate cite le are EL, tot ce- ea ce este El imparte cu noi. fn puterea noastra std s4 primim sau s refuzim. Din partea lui Dumnezeu aceasta decizie de a ni se darui ramine pina la cap&t. Dumne- zeu nu ne creeaza ca un simplu act de vo- infa, ci ne creeazé intr-o manifestare a dragostei, a daruirii de Sine. Relatiile in- 54 DESPRE CREDINTA $I INDOIALA tre faptura si Dumnezeu incep de la dra- goste. El ne cheamé sa fim noi insine gi s& stAm fata cAtre fat cu El.- 4 nici aici relatiile cu Dumnezeu nu se incheie. Pe parcursul a milenii, poate chiar al milioanelor de ani, despre care vorbeste atit gtiinta, cit gi Sfinta Scriptura, omul isi cauta calea sa spre devenire, creste in masura demnitatii sa- le umane. Si odat& cu aceasta omul uitd adesea despre demnitatea sa, devine marunt, nevrednic de sine, nemaivor- bind de vocatia sa divina. Dar. Dumne- zeu nu-l paraseste. fntreaga istorie a omenirii ne arata cA omul presimte taina lui Dumnezeu gi in aceasta taina, prin intermediul ei, in adincurile acestei taine se regasegte pe sine, isi regasegte mare- fia, gaseste chipul sau imaginea omului care trebuie intr-un sfirgit si devina el. Dumnezeu ne vorbeste in tot acest ras- timp in diverse chipuri, pe diverse cai, prin intermediul unor oameni iluminafi, sau prin intermediul grozAviilor vietii, prin constiin{&, prin frumusete, prin eve- nimente, chemindu-l pe om sa creasc& pind la plinatatea sa. ins& El nu doar vorbeste, a vorbi este ugor, nici a chema nu este greu, iar a cere nu costa nimic. El se face coparticipant al vietii omenesti si 55ANTONIE BLOOM al tragediei omenesti, El devine om — El se intrupeaz4. Dumnezeu intra in istorie, Dumnezeu poarti asupra Sa greutatea acesteia, Dumnezeu se scufunda in lu- mea noastri, iar lumea, cu toaté greuta- tea ei, cu intreaga ei groaz& se agazi pe umerii Lui. fn aceasta rezida responsabi- litatea extrema a lui Dumnezeu pentru hotarirea Sa initiala, pentru actul incipi- ent al creatiei. Prin asta Dumnezeu ,se indreptateste” parca fati de noi. El nu e spectator, El nu sti deoparte. El patrunde in viltoarea, in tragedia vietii si participa Ja ea dimpreuné cu noi. Pe acest Dumne- zeu este cu putinté sa-L primim, este cu putinfé s4-L respectam; te poti increde in EL pofi fi credincios Lui, pofi vedea c4 acest Dumnezeu crede intr-atit de mult in om, atita sperant& a pus in el, intr-atit de mult |-a iubit, pind la moartea pe cru- ce, incit il pofi urma oriunde: spre viata, Spre moarte. Dumnezeu igi ia asupra Sa cea din urma responsabilitate pentru soarta lumii, mintuiegte lumea prin intru- parea $i moartea pe cruce a lui Hristos. Ce inseamn& asta? De ce moartea unui singur om, a lui lisus Hristos, nas- cut de Fecioara in Bethleem, poate aco- peri cu sine tot pacatul omenirii? Prin ce aceasta moarte se deosebeste de celelalte 56 DESPRE CREDINJA $1 INDOLALA morti? Nu este cu nimic mai infiordtoare decit moartea suferité de oameni pe par- cursul a mii de ani, fie pentru convinge- rile lor, fie din cauza vitregiilor vremii. Sint oameni care au suferit fizic mai mult decit Hristos pe cruce - al&turi de el au fost rastigniti doi tilhari, acestia au muril cu aceeagi moarte ca gi El. De ce moartea lor nu are aceeasi insemnitate ca gi moartea lui Hristos? De ce Hristos este Mintuitorul lumii, iar acestia doi nu sint mintuitorii lumii? Veti spune: unul dintre acestia a fost un rauf&c3tor, altul s-a pocait. Raufacatorul nu putea, desi- gur, s& se mintuiasca nici pe sine, nici pe altii, acesta doar isi traia moartea crud& la care a fost osindit pentru faradelegile sale. Fie asa. Celalalt insa s-a pocait pe cruce, macar in ultima clipa a intrat in impardtia dreptatii, a adevarului, a dra- gostei, si atunci prin ce moartea acestuia este atit de nesemnificativa gi prin ce este importanta moartea lui Hristos? Hristos este Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeu devenit om. Moartea sa nu este ins important prin faptul c4 moa- re in trup omenesc fnsugi Dumnezeu, céci, dupa dumnezeirea Sa, ca Dumne- zeu, El nu moare, moartea il vizeazi pe Omul lisus Hristos. Prin ce anume este 57ANTONIE BLOOM cumplita, mareata, semnificativa aceasta moarte? Mie mi se pare ca prin urmatoa- rele. Cind gindim la Hristos Dumnezeul devenit Om, vedem adesea participarea Sa la soarta noastra, initial prin faptul ca a devenit om, ca Cel fara de margini a c4patat trup, cd Cel Vegnic a intrat in timp, cé Dumnezeu S-a unit prin aceasta in toata plindtatea cu faptura. Vedem mai departe c& a intrat in lumea pacatu- lui, in Jumea cumplita, in lumea rupta de viata Dumnezeiasca, cu toate conse- cintele morbide, cu foametea, instraina- rea, cruzimea, cu tot raul ce ne infrico- geaz& atit de mult pe fiecare dintre noi atunci cind gindim la el, cind il retraim. Acestea sint adevarate. Hristos a fost in- setat si flamind, a fost ostenit gi indure- rat, a fost inconjurat de ura, a intilnit ororile bolii, morfii, neindurarii, nedrep- tatii; apartinea de o tara ocupata de os- tagi inamici, o tari supusa injosirii — toate sint adevarate; e adevarat gi faptul ca a murit, ca Om, pe cruce. Putea insa El sé moar&? Doar moartea const&, in cele din urma, in faptul ca omul, rupt de Dumnezeu, sau deconectat de la viata divina, nu poate avea parte de viafa vegnicé. Sintem muritori in masura desprinderii noastre de Dumnezeu. Cum 58 DESPRE CREDINTA $I INDOIALA a putut ins& El Ansusi sa moard, din mo- ~ment ce El este Insugsi Dumnezeu? Nu in- timplator exclamam in Saptamina Patimi- lor: ,,O, Viata Vesnica, cum de mori Tu? Luminé neinseraté - cum de apui?” Cum oare poate muri Cel ce este fnsugi Dum- nezeu? Cum poate fi supus mortii trupul omenesc ce este unit, strabatut de Dum- nezeire? $i, intr-adevar, Sfintul Maxim Marturisitorul a spus incé demult, in se- colul al Vi-lea, c Hristos chiar in taina fn- truparii a fost dincolo de moarte, pentru c& a fost una cu Dumnezeu Insugi, a fost Dumnezeu intrupat. Cum a murit dar? Hristus moare devarece fgi asuma o solidaritate neconditionat&, nesfirsita cu omul. Ia asupra Sa soarta omeneasca in ruperea ei de Dumnezeu, in teomahia ei, in saracia ei, Amintiti-va cuvintele lui Hristos, cel mai cumplit strigat in istorie, care a raésunat de pe cruce: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pitra- sit?! Este strigatul Mintuitorului Care moare pe cruce. Cum putea EI, Care este Dumnezeu, sa strige aceste cuvinte, ce exprima intreaga tragedie a omenirii, toa- tA grozavia vietii si a mortii? Nu putem nici explica, nici intelege aceste lucruri. 1 Matei 27, 46. 59ANTONIE BLOOM S-a intimplat ca Hristos s& ia asupra Sa unicul, ultimul dezastru al fiintarii ome- nesti: pierderea lui Dumnezeu, cufunda- rea in ateism — unica fort& capabild s& ni- miceascd omul. $i-a luat asupra Sa soarta pac&tosului, adic a omului fara de Dum- nezeu gi de aceea, ca orice pacatos, si ca orice om, a murit; a murit din cauza pier- derii lui Dumnezeu; a murit pentru ci a voit sa incerce gi sa trdiasca tot ceea ce al- c&tuieste soarta omului: groaza delimita- rii in timp gi spatiu, pierderea eternitatii, pierderea lui Dumnezeu. Tata de ce moartea lui Hristos, imposi- bila yi primitaé de bund voie, este unica in istoria omenirii. Nemuritorul moare, pentru ca a vrut si se asemene intru to- tul omului, insa fara a imparti cu el pa- catul. $i atunci ~ cum ni se infatiseazd Dumnezeu?! Cit este El de mare gi cum este iubirea Lui?! Cum ni se infatiseaza omul gi insenmmatatea lui pentru Dumne- zeu?! Caci Hristos accepté nu doar pur gsi simplu s& moar, ci sA moara din dra- goste pentru oameni. Astfel moartea il cuprinde nu doar pe cel drept, nu doar pe cel credincios, nu doar pe omul care intelege gi stie ce se intimpla, ea fi cu- prinde pe tofi: nu exista nici un necre- dincios pe lume care sa fi trait desdum- 60 DESPRE CREDINTA $1 iNDOLALA nezeirea, pierderea lui Dumnezeu, in- tr-atit de profund cum a trait-o Fiul lui Dumnezeu, devenit fiu al omului. Taina lui Hristos cuprinde in sine intreaga tain’ a fiintarii omenesti, intreaga ei groaza $i méaretie; nimeni nu se poate afla in afara tainei Mintuitorului Hristos. Dumnezeu se pred& cu adevarat, in intregime gi pina Ja cap&t, intr-o smerenie fara margini, mintuirii lumii, si prin aceasta implineste pind la capt responsabilitatea Creatoru- lui fata de soarta lumii, care a fost creaté prin voinfa Sa si pe care o va conduce pi- na la finalul triumfator, pina atunci cind mul fl va cunoaste cu adevarat si va de- veni p&rtas al vietii Sale, cind, cu adeva- rat, toat’ faptura va fi cuprinsi de pre- zenta lui Dumnezeu gi va ilumina cu mA- rirea vegnica a lui Dumnezeu. Filosoful ucrainean Grigori Skovoroda a spus in una din scrierile sale: ,Cit de bine sint toate rinduite! Lucrurile necesa- re sint simple, iar cele complicate nu sint necesare.” Desigur, acestor cuvinte le pu- tem atribui si un sens caricatural. Daca le vom privi ins cu luciditate, putem ve- dea in ele un indiciu privitor la felul in care trebuie sd trdim. Adesea nu mai stim cum sa traim, intrucit ne complicam prea 61ANTONIE BLOOM. mult viata. Incercim s& facem imposibi- lul trecind pe linga posibil. Credem cA de noi sint vrednice doar lucrurile marete gi indepartate, pe care nu le vom atinge niciodaté. Daca e s& aplicim principiul expus mai sus faté de poruncile evanghe- lice, putem gasi printre cuvintele Mintui- torului o poruncd, un indemn extrem de simplu la vedere, de la care am putea sa incepem totul. Este porunca de a ne iubi aproapele ca pe noi ingine.! Asta presu- pune sa ne iubim gi pe noi ingine. Vreau s& ma opresc la aceasta, caci, daca nu reusim sa ne iubim pe noi ingine, nu vom reusi si iubim pe nimeni altcine- va. Viata, experienta aratd ci sintem in stare si investim pe cineva cu incredere sau dragoste doar in m&sura in care o pu- tem face fata de noi. Putem oferi doar ce- ea ce detinem. $i dacd nu avem o atitudi- ne demn fata de noi insine, nu o putem avea nici fata de altii. Fara respect fata de sine nu-i putem respecta pe altii, fara ‘ dragoste faté de sine — 0 dragoste corect inteleas& — nu putem iubi pe nimeni. Este absolut necesar s4 intelegem ce este dragostea faté de sine. Nu este dra- gostea fiarei care considera ca totul in jur 1 Marcu 12, 31. 62 DESPRE CREDINTA $1 INDOIALA exista doar pentru ea, care vede in fiecare 0 eventuala prada, care priveste toate cir- cumstanfele doar din propriul sau punct de vedere: al folosului sau, al plicerii sale etc. Dragostea fata de sine este ceva mai mult decit atit. Cind iubesti pe cineva, ii doresti binele. Cu cit mai mult il iubesti, cu atit mai mult ii doresti acest lucru. Am in vedere aici un bine mai mare, nu o cantitate mai mare de bine. Le dorim ce- lor dragi ce este mai imbucurdtor, mai lu- minos, mai inalt. Nu le dorim o cantitate mare de bucurii gterse, m&runte, ci le do- rim s creasca la masura cind bucuria lor va deveni mareata, le dorim sa traiasc plinatatea viefii. Tot astfel trebuie si ne iubim gi pe noi ingine. Un lucru ne impiedic& cel mai mult 9% ne iubim: faptul ca in noi ingine gisim unele lucruri resping&toare, lucruri ce nu ne plac gi ne provoaca rusine. Dacd dorim sa incepem sa ne iubim ziditor, astfel incit chiar sa devenim oameni in adevaratul sens al cuvintului, s4 ne rea- liz4m potentialul, trebuie s& acceptim, macar cu titlu provizoriu, tot ceea ce este in noi, totul, pind la capat, fari a alege daca ne place sau ne atrage. intr-una din pildele Sale Hristos le vorbeste ucenici- lor, care credeau c& trebuie nimicit raul 63ANTONIE BLOOM pentru a ramine doar binele: in cimp ne- ghina gi griul sint lasate s& creasci im- preuna pind cind acestea pot fi deosebite cu usurinf3; altfel, dorind si smulgeti neghina, veti smulge si griul.! La fel e si cu noi. Se intimpla sa avem calitafi care, in sine, nu prezinté nimic bun, insa care la acel moment al vietii pot fi unicul sprijin al nostru. Exista o is- torioara interesanta din viata lui Gandi. Acestuia i se reproga faptul c& int&rita saracimea spre greva, fapt ce nu se potri- vea cumva cu activitatea sa ulterioara. Gandi a dat 0 splendida explicatie: acegti oameni erau lagi, iar eu i-am invatat vio- Jenfa pentru a invinge lasitatea; iar cind lagitatea a fost invinsa, i-am invafat dra- gostea, pentru a invinge violenta La fel se intimpla cu fiecare dintre noi. Avem calitafi ce nu sint din cele mai bune, insd care pentru moment nu pot fi inlocuite cu nimic. Omul fricos igi va in- fatiga bucuros frica sa drept smerenie gi blindete. Nu trebuie in,nici un caz sa-i permitem una ca asta. Iar cind noi ingine vom aluneca spre aceasta tentatie de a ne considera lasitatea drept smerenie, iar avaritia drept dragoste, e obligatoriu 1 Matei 13, 24-30. DESPRE CREDINTA $1 INDOIALA. s& ne oprim gi s& ne zicem: Nu te minti! Fii sincer! Ceea ce reprezinti tu este un om adevarat, iar imaginea fals& pe care ai creat-o despre tine este un fals de la cap la coada, aga ceva nu exist&; acest om inexistent nu va putea niciodata sa devina cineva. Pe cind omul care esti tu, care, poate, nu-fi place deloc, se poate schimba spre mai bine. Trebuie s& avem fatd de noi atitudi- nea pe care 0 are artistul fafa de materi- al: se iau in calcul toate proprietatile ma- terialului gi in baza acestora'se decide ce se poate face. Si, dupa cum artistul tre- buie si posede o intelegere buna a mate- rialului sdu si s4 aiba o idee despre ceea ce urmaregte sé facd din el, la fel gi omul, acceptindu-se pe sine cu toat& lucidita- tea gi smerenia, trebuie sa aiba totodata 0 idee adecvaté despre Om, despre ceea ce trebuie sa devina. Mai mult ca atit, e absolut necesar ca acesta si fie dispus sa lupte, dispus sa invinga, dispus s& faureascé frumusetea pe care gi-a propus-o gi fn care a crezut. Artistul are nevoie, pe linga intelegerea materialului gi a obiectivului, sa-gi dez- volte consecventa, dragostea fata de munc&, capacitatile tehnice. Toate aces- tea cer 0 imensa disciplina, in orice crea- 65ANTONIE BLOOM tor, fie scriitor, pictor sau sculptor, dar $i in fiecare dintre noi. Fara disciplina nu vom atinge nimic. Ins disciplina poate fi inteleasa in multe feluri. Poate insem- na 0 indeplinire mecanica a unor cerinte, poate insemna 0 zidire vie, care necesita ca toate fortele fiintei noastre s& fie adu- nate impreuna. Omul se zideste prin cu- tezanfa, inspiratie, munca asidua; gi tre- buie s& se iubeasca pe sine atit de mult, atit de mult trebuie sa prefuiascd si sa respecte demnitatea sa umana, incit sa infeleaga: nu existé un asemenea efort care s& nu merite sa fie facut pentru a te face demn de chemarea ta omeneasca. O conditie absoluta a dragostei este deschiderea. La modul ideal, ea trebuie 4 fie reciprocd, ins{ adesea e doar din partea unuia atit de mare, incit e sufici- enta pentru doi. Dar deschiderea ne in- fioreaz4, ne sperie. A te deschide in- seamna a fi vulnerabil, inseamn& a te face dependent in bucuria gi in durerea ta de o alt& persoana. O putem face doar daca avem $i suficienta credinta in aceas- t4 alta persoana. $i credinta poate fi de mai multe fe- luri. Poate fi una simpla, copilareascd, luminata si pura: incredere, credulitate, 66 DESPRE CREDINTA $1 [NDOTALA necunoasterea raului, neinfricare din ca- uza c& nu au fost traite cruzimea, nein- durarea, durerea provocatd cu rautate, intentionat. Aceasta credulitate nu este o credinta matura, este doar un inceput al credinfei care se descopera in anii tim- purii si uneori se pastreaza in sufletele foarte curate si copilaresti. Ins4 acestei credinte nu-i ajunge ceva. intr-adevar, ea deschide omul cu pretul unor mari suferinte, insa, in acelagi timp, nu-l poa- te proteja pe celalalt de gregeli, or, sin- tem responsabili de cei in fata carora ne deschidem. Pe de o parte, ei ne pot cau- za durere gi suferinti (nemaivorbind de bucuria ce ne-o aduc). Pe de alté parte insa, daca ne supunem intru totul voin- tei lor, putem provoca deschiderea in ei a tot ceea ce este rau gi nedeschiderea a ceea ce este maret in om. Increderea copilareasc nu este sufici- ent. Trebuie sa existe o alta, mult mai matur§, credinta. In primul rind, o cre- dinf4 temeinicd, profunda in faptul ca omul confine lumina, adevar si o multi- me de posibilitati creatoare de devenire; ca, dacd lam ajuta, daca l-am sustine, daca l-am inspira, haosul care ne sperie in el ar putea naste o stea. Aceasta cre- dint& este increderea in faptul ci lumina 67ANTONIE BLOOM. si dreptatea din om vor invinge. fn aceas- ta credinta, incredere, nu este naivitate; ea creste odatd cu experienta de viata, bazata pe cunoasterea de sine, pe infele- gerea vietii gi a oamenilor. Vom intilni mereu - iar altii vor intil- ni in noi — oameni aflati in stadiul de de- venire, oameni in care lumina gi intune- ricul se lupta, lupta ce este adesea crin- cena. $i, atunci cind ne deschidem in- tr-un act de credint&, trebuie s4 ne recu- noagtem dintru inceput vulnerabilitatea si sA ne asum&m consecintele. Vulnera- bilitatea nu este neaparat o trasdtura proasta. E poate gi amara, grea: orgoliul ranit, ofensa, sentimentul injosi aces- tea toate fac parte din vulnerabilitate, insa nu despre ele este vorba in dragos- te, ci de capacitatea de a fi rinit in inima si de a nu raspunde nici prin a te incin- ge, nici prin a uri; de capacitatea de a ierta, de a primi, pentru ca stii, crezi c& cruzimea, tradarea, neintelegerea, nea- devarul sint lucruri trec&toare, iar omul traieste in veci. Este foarte important s& alegem aceas- 4 vulnerabilitate. lar capacitatea de a du- ce aceastd pregatire de a crede pina la ca- pat, cu pretul vietii, pentru ca nu numai tu, ci si alt om s& creascd in plinatatea po- 68 DESPRE CREDINTA $1 INDOIALA tentialului sau este un eroism. Este ceva miaret, este adevdrata arta: din cel care inca nu s-a realizat, faurim Omul, deve- nim ceea ce sintem in stare gi trebuie si devenim, ajutind altcuiva si devina ceea ce trebuie gi e in stare s4 devina. Este aici momentu! unei mari responsabilitati. De obicei, atunci cind spunem res- ponsabilitate infelegem raspundere, da- re de seama: voi da raspuns pentru cu- vintele, faptele mele, pentru viata mea. Nu doar in asta const& responsabilitatea. Ea mai consti gi in capacitatea de a ras- punde chemérii unui alt om, prin dra- goste, intelegere, credint4, speranta. fn acest sens orice dragoste cuprinde in sine responsabilitate: fafa de taina uma- na, faf4 de viitorului celui iubit. $i iaragi, aceast4 responsabilitate, ca oricare alta — de pild&, responsabilitatea civila -, pre- supune un anumit pref. Responsabilitatea in dragoste trebuie dublata de exigenta. Iubirea cu o dragos- te relaxanta, care permite omului iubit sa devina tot mai marunt, mai crud, mai egoist — aceasta nu este iubire. Este tra- dare. Dragostea trebuie sa fie exigenta. Nu in sens brutal, nu la modul in care procedim adesea, cerind s& ni se fac&d ceea ce noi nu am fi de acord s& facem, 69ANTONIE BLOOM impovarindu-i astfel pe altii cu greutati pe care noi nu voim sa le ducem. Exi- genta o exprimam, mai intii de toate, prin insufletirea continua a celui drag, prin incredintarea lui cd este nesfirgit de pretios si de important, cd dispune de toate cele necesare pentru a cregte catre © mai inalta omenitate. Pentru aceasta este nevoie de o cre- dint’ nestramutata venité din partea noastra, intrucit doar rareori apar mo- mentele cind in fata ne rasare, poate doar pentru o clipa, imaginea omului posibil - aceasta se va intuneca in cu- rind: viata va indbugi acest avint. Atunci sint necesare credinta vazatoare, speran- fa nestinsi gi dragostea nezdruncinata. Este nevoie atunci sa-i ajutaém celui drag sa creascA cu toata experienta gi atentia posibila; gi doar dac4 vom crede astfel, fiind mereu pregatiti si ne deschidem pina fn cel din urma punct vulnerabil si cerindu-i celuilalt si devina tot ceea ce poate deveni, atunci vom avea dreptul s4 spunem ca iubim cu adevarat, iubim la modul serios, iubim ziditor: nu pentru noi, ci pentru celalalt. 70 Dialog despre ateism $i Judecata de apoi' Multiplele ridacini ale ateismului. Realul gi tainicul. Valoarea materiei. Experienta absenfei lui Dumnezeu. Teodiceea. red c& ateismul ca gi ,,cunoagtere C prin experienta” este o neintele- gere. Ateismul ideologic, sa zicem, filo- sofia ateismului, poate pur gi simplu sa corespunda educatiei pe care afi pri- mit-o, insd cind omul spune: ,,Nu stiu nimic despre Dumnezeu, de aceea El nu ' Conferinf4 susfinuté la Leningrad (1982); completaté cu un fragment al conferintei din Moscova (1974). 71ANTONIE BLOOM poate sa existe” vadegte 0 maniera pri- mitiva de a vedea lucrurile. Pot sa fiu orb sau surd, pot sa nu am nici o idee despre muzic4 sau despre lumea incon- jurtoare, asta nu inseamna ins& c& lu- crurile date nu exista. Lucrurile se complica atunci cind oa- menii de rea voint& sau care au fost ei in- sisi orbiti (exista si alte motive, am s& aduc un exemplu interesant) inchid alto- ra calea spre credint&, straduindu-se in- tr-un fel s& omoare ins&gi capacitatea de a crede, reducind credinta la o definitie re- ligioasa, or, credinta trebuie s& ocupe in noi un domeniu mult mai extins. Uneori ins& omul poate deveni necre- dincios pentru a se apara de propria constiinfé. Mi-am amintit acum un caz povestit de un foarte inteligent gi rafinat preot din Paris. vreme fusese ateu, adic trdia fara Dumnezeu gi se conside- ra mult prea elevat gi cult pentru a gindi macar s& devina credincios. Discutind ins& odata cu un preot, ajuns in Franta ca emigrant, un preot rus de la tara, fara nici o scoala deosebit4, dupa ce l-a ascul- tat cu atentie, acesta i-a spus doua lu- cruri: in primul rind, nu este atit de im- portant, Sasa, daca tu crezi in Dumne- 72 DESPRE CREDINTA $I INDOIALA zeu — El n-o sa pateasca nimic de la asta. Minunat ins& este faptul cA Dumnezeu crede in tine”. Si i-a mai spus: ,lar tu, Saga, mergi acasa si gindeste-te cind gi de ce fi-ai pierdut credinta, in ce mo- ment ti-a devenit necesar ca Dumnezeu s& nu existe”. Saga s-a intors acas& si a inceput s& gindeasc&. Fusese incurcat de modul in care decursese discutia. Se agtepta la o pledoarie misionara sau la indemnul de a lectura nigte tratate, iar cind colo: mergi si te descurca! Dupa cum mi-a po- vestit, a ciutat mai intii cauza in studiile de la Institutul Teologic din Paris, apoi fn cele universitare din Rusia, inainte de emigrare, apoi gi mai inainte, pind a ajuns la virsta de gase ani. Locuia la oras, era un baiat simpatic, mergea la bisericé in fiecare duminic& si era considerat un biiefas foarte pios: venea, igi facea sem- nul crucii, sta in mijlocul bisericii gi se ruga lui Dumnezeu. in fiecare duminicd primea cite o copeica pe care trebuia sa 0 lase in gapca unui cergetor orb. O punea si intra in bisericd avind congtiinta savir- girii unei fapte bune: aratase dragoste gi atentie si se putea deci infatiga lui Dum- nezeu cu constiinta curataé. Mergind oda- 73ANTONIE BLOOM t4 prin orag impreuna cu mama sa, in Preajma Sarbatorilor de iarna, a dat peste un magazin unde era un minunat calut de lemn, care costa gase copeici. O rugase pe mami sé i-] cumpere, insa 7] refuzase. Veni acasa foarte amarit. in urmatoarea duminic&, mergind la biserica si trecind pe linga cergetorul orb, se gindise c& dack ar stringe gase duminici la rind banii ar putea sa-si cumpere singur clutul. Patru duminici nu aruncd nici un ban, iar in a cincea se gindi ci dac& mai ia si o copeick din sapca cergetorului va putea sa ia calul cu doua saptamini mai devreme. Zis si facut — ii sterpeli orbului o moneda! Intra apoi in bisericd, insa simti cd nu poate sta in fafa: daca il vede Dumnezeu? Si se re- trase intr-un colf. fntorgi acas’, dadaca le povesti despre aceasti schimbare parin- filor, care se bucurar& nespus: pind acum odrasla lor era mica, crestea nemijlocit in fata lui Dumnezeu, iar acum s-a cufundat in sine, viata sa in Dumnezeu a devenit mai lduntricd, acum el cauté un loc mai retras pentru a putea in tacere si contem- plare sa stea in fata lui Dumnezeu (opti- mist’ mAmicil). Saga simfea insé cA treaba e urit& gi ch trebuie s4 se ascunda de Dumnezeu. fn 74 DESPRE CREDINTA $I INDOIALA curind se intoarse de la universitate fra- tele siu mai mare, care isi insusise acolo gi nigte cunostinte ateiste gi care incepu sa-i demonstreze micutului c&é Dumne- zeu nu exista. ,M-am scapat de asta, imi recunoscu Saga. Dacé Dumnezeu nu exist, nu are nici o importanta faptul cd am luat 0 copeica si nu am pus cinci.” Cu aceasta incepuse ,,ateismul” séu: in- vatatura despre absenfa lui Dumnezeu 0 gasise drept salvare de remugcarile con- gtiinfei sale. Asadar, atunci cind omul spune: ,,Sint necredincios” sau: ,,Dumnezeu nu exis- tal” nu este nevoie de fiecare daté de o interpretare filosofica a punctului sau de vedere, uneori trebuie s4 ne intrebam: de unde vin astea? Nu putem actiona mereu cu intrebarea pusa lui Saga de ca- tre preot, insa daca doriti cu adevarat sa faceti ceva pentru acest om e nevoie sa va puneti cit mai multe intrebari pentru a intelege; c&ci neintelegind vefi trage mereu pe linga finta. intr-un fel, ateismul este o nedumeri- re stiintifica, este un refuz de a cerceta intreaga realitate, este la fel de nestiinfi- fic ca si atunci cind neg&m existenfa mu- zicii in lipsa auzului. Nu pofi pune pro- 75ANTONIE BLOOM blema astfel pentru un necredincios, in- trucit exist, desigur, un volum prea ma- re de material pentru a-i riposta. In esen- td, ateismul este refuzul de a primi mar- turia macar a istoriei, macar a oamenilor care spun: eu gtiu... Din acestia sint multi si printre savanti, de exemplu, Pavlov. Un savant, chiar cit se poate de onest, ob- servind o tain a realitafii, nu va distinge in mod neaparat in ea o taind a lui Dumnezeu Ensusi. Daca acesta se va afunda in cercetarea sa si va cugeta la ceea ce am spus mai inainte, cA totugi credinta nu este doar un domeniu ingust al ,,religiogilor”, ci o atitudine fafa de viaf4, atunci, desigur, in cercetarile sale va putea gasi taina lu- mii create, insi aceasta fi va oferi doar posibilitatea de a-si pune noi intrebari. Cred ca cei care susfin cd, descoperind adincurile universului, au ajuns la con- cluzia c& Dumnezeu trebuie s& existe au un fundament totugi instabil, intrucit a spune ca ai devenit credincios este posi- bil in momentul in care te-ai atins de realitatea lui Dumnezeu — sau nemijlocit, sau prin alfi oameni. La nivel strict logic astfel de concluzii nu pot fi facute. 76 DESPRE CREDINTA $I INDOIALA. Cunosc un finar foarte inzestrat care a fost educat in ateism. Cind a fost admis Ja facultate a inchiriat o camera din apar- tamentul unui credincios, care era, la rin- dul sau, foarte inteligent gi bine instruit. intre ei s-au iscat dispute interminabile jns&, intrucit tindrul nu avea pregitirea necesara, iar stapinul era degtept si ex- perimentat. Atunci acesta din urma i-a spulberat primului, din perspectiva dia- lectic’, toate obiectiile. Tindrul se recu- noscu infrint si hotari s& devina credin- cios. S-a declarat credincios, s-a botezat, a studiat teologia, de la el se agteptau lu- cruri marete. fntr-un moment dat a reali- zat ins& cA nu a traversat niciodata 0 ex- perienta religioasa, ca a facut doar con- dluzii logice din faptul c& a fost comba- tut logic de o persoana mai experimen- tat, mai inteligenta gi mai instruita. Aceast4 problema e una foarte difici- 14, c&ci mereu exista un domeniu in care nici duhovnicul nu este sigur pina la capat in ce masura acest om cunoaste un anumit lucru la nivel experimental sau nu. $i pind nu putem gasi in om (pina acesta nu gaseste singur in el) 0 cunoas- tere personal a lui Dumnezeu gi nu din auzite, nu trebuie grabit botezul acestuia 77ANTONIE BLOOM sau primirea in ortodoxic. fn Occident fi- nem oamenii pe o durata indelungata tocmai pentru a ne convinge ca cel ce se boteaza a aflat, in limitele unei experi- ente personale, ca viata vegnica exista. Dar insusi Botezul poate favoriza acest lucru... Poate favoriza, ins4 nu poate schimba totul. Cunosc un sir de cazuri cind preo- tii anglicani sau catolici le spuneau pur gi simplu celor necredinciosi, celor ce c&- utau inca in bezna: ,,Boteaz-te gi iti va fi data credinta”. Aceasta este o catastrofa, intrucit credinta nu se da astfel, nu se da doar pentru c& asupra omului a fost s4- virgit ritualul Botezului. Pe doi oameni ca acestia i-am cunoscut si iam primit in ortodoxie, insé am avut nevoie de zeci de ani de lucru cu ei ca sa poata sa scape de disperarea si dezama- girea ca Dumnezeu i-a mintit. Preotul le-a promis in numele lui Dumnezeu: Va voi cufunda in apa sfintita gi veti pri- mi credinta!” I-au cufundat, dar nu s-a intimplat absolut nimic. Cu unul dintre ei situatia a fost gi mai grava: acesta era un om cu probleme de nervi gi i s-a promis pe deasupra gi tamaduire; insa nu a ur- mat nici credinta, nici tamaduirea. 78 ‘DESPRE CREDINTA $I INDOLALA Nu este voie si procedim astfel. Nu putem promite ca tainele vor actiona au- tomat. Nu sint o injectie cu morfind, nu sint un medicament care va actiona, ori- cine ai fi si oriunde. In invafatura orto- dox& se vorbeste despre realitatea taine- lor, adicd despre faptul c& taina, savirgi- ta de catre un preot canonic gi oferité omului, este reala. Euharistia, de exem- plu: ,,Acesta este Trupul Domnului, iar Acesta — Singele Domnului”, nu depinde de credinta sau necredinta celui caruia i se aduce. Este insa si o alta latura: ea este reali, ins& neeficienté, intrucit nu are teren fertil care sa o primeasca. Atunci cind Apostolul Pavel spune referitor la Euharistie: ,Cel ce maninca gi bea cu nevrednicie, osinda igi maninca si bea”, are in vedere tocmai acestea: nu trebuie primita taina cu gindul ca poate-poate se va intimpla totugi ceva. Pentru primirea tainei este necesar ca omul sa fie flamind de Dumnezeu. $i atunci, prin intermediul tainelor, se poate intimpla ceea ce este imposibil s4 se intimple prin intermediul dialecticii, al disputelor etc. Ateismul este legat totusi de un profund realism fata de lume. Este foarte serios acest lucru in ateism, cum serios este $i faptul cit 79ANTONIE BLOOM ateismul nu se poate justifica pe sine. Cred cit atitudinea fafi de ateism din partea creg- tinismului trebuie sa fie una cu Iuare-aminte. Profesorul Frank, mi se pare, in una din recenziile sale, a spus c& singurul materialism veritabil este crestinismul, intrucit noi, crestinii, credem in materie, credem ca ea detine o absoluta gi defini- tiva realitate, credem in inviere, credem intr-un nou cer si pamint, nu in sensul ca actualele vor fi nimicite, ci c& ele vor deveni noi. Ateistul nu crede in destinul materiei, pentru el materia este un feno- men ce se perinda. Budistul sau hinduis- tul vede materia ca pe un acoperimint ce se va destrama odata gi odata, pe cind ateistul o vede ca pe o realitate ce-gi mis- tuie siesi formele: voi trai, voi muri, m4 voi descompune in elemente; elementele exista, iar eu — nu; un destin ins, o direc- fie, a miscarii materiei, nu poate fi intre- vazut. Astfel, materia nu are o rezolvare. In alt& ordine de idei, noi incd nu avem dezvoltata suficient 0 teologie a materiei. Aceasta ar trebui s& ofere un sens final si materiei, nu doar istoriei. Sa luam, de pilda, invatatura despre intru- pare: Fiul lui Dumnezeu devine fiu al omului — gi aici incepe un proces istoric, 80 DESPRE CREDINTA $I iNDOIALA rascumpararca g.a.m.d. Prea putin vor- bim insd, mi se pare, despre faptul ca ».Cuvintul S-a facut trup” gi ca la un anumit moment al istoriei Insugi Dum- nezeu s-a unit cu materia acestei lumi in forma de fiinf&é umana vie — ceea ce ne arat&’, in fond, cd materia lumii acesteia poate fi nu doar purtatoare de spirit, ci gi purtdtoare de Dumnezeu. in aceasta privinté aproape cA nu avem conceptii definite. Lucrurile merg atit de departe, incit pot deveni prejudiciabile pentru domeniul teologiei tainelor, deoarece aici afirmam realitatea evenimentului, iar materia ce participa 0 vedem ca pe ceva mort. Uitim de faptul ca intruparea lui Hristos ne-a demonstrat ci materia acestei lumi este capabila de o unire cu Dumnezeu, iar ceea ce se intimpld cu piinea gi vinul euharistic este un eveni- ment eshatologic, adic’ unul ce tine de veacul ce va sa fie. Nu este o siluire ma- gic& a materiei ceea ce o preschimba, ci este ridicarea materiei la starea ei cos- mic& harazita. Iar cind Apostolul Pavel spune cA va veni vremea ,,ca Dumnezeu sa fie toate in toti”,’ el spune, dupa pare- '1.Cor. 15, 28. 81ANTONIE BLOOM rea, mea, cA tot ce este material va fi in- trepatruns de Dumnezeire. Cu regret, nu exist’ o disputa intre materialismul cel mai radical gi cresti- nism, nu exist un dialog. Exist oameni care scriu carti, dar sint prea pufine intil- niri gi discutii. Exist un gir de subiecte ce ne-ar putea aduna la masa discutiei, nu atit pentru a ne pune de acord unii cu alfii cit pentru a vorbi despre aceleasi lucruri. Primul punct de intersectie ar fi, s& zicem, omul. Teoretic, tocmai omul sta in centrul viziunilor materialiste sau al grijii materialiste. La fel e si in concep- tiile cregtine. Care om anume? — uite, un subiect de discutie. Un al doilea: societa- tea, capabila sa schimbe individul. Doar noi credem c& Biserica — nu ca fenomen social, ci ca Trup al lui Hristos — ne face Participanti ai firii Dumnezeiesti.! Ar fi gi acesta un subiect. Expresia lui Feuer- bach: omul este ceea ce maninca... Noi credem c%, prin Impartagirea cu Sfintele Taine devenim ceea ce este Hristos. incd un subiect unde am fi putut discuta, in loc sa facem haz unii de alti sau si ne acuzém reciproc. Probabil exist’ si alte ' Vezi II Petru 1, 4. 82 DESPRE CREDINTA $1 INDOIALA subiecte, asupra cdrora am gindit mai putin. Cu regret, un dialog adevarat nu are loc. Exista insa ateisti care igi doresc acest dialog, care, chiar dac& nu vor un compromis, manifesta o oarecare simpa- tie gi interes. Acest dialog are loc, involuntar, in interi- orul sufletelor noastre, intrucit noi (vorbesc nu doar despre mine) cunoastem ateismul printr-o experiengit nemijlocita... Stiti, chestiunea ateismului este une- ori foarte curioasa printre crestini, prin- tre teologi. Cunoasteti, probabil, cite ce- va despre ,moartea lui Dumnezeu”. in cel mai primitiv aspect aceasta teologie a luat fiinti odaté cu spusele lui Nietz- sche: ,.Dumnezeu a murit”. Teologia »morfii lui Dumnezeu” a evoluat mult de Ja acest punct. Toate au inceput de la un sondaj in America: citi oameni cred cu adevarat gi pentru citi Dumnezeu a »murit” in viziunea lor despre lume. Te- ma a fost preluat& apoi de un gir de teo- logi care au considerat-o interesanta, in- sa fiecare o vede diferit. Cunosc unul dintre acesti teologi; ne-am intilnit la o intrunire la Geneva. Tema intrunirii era inchinarea la Dumnezeu. intr-un grup 83