Motivatia in activitatea de invatare

1.Definitia si caracterizarea generala a motivatiei

Motivatia, ansamblul factorilor dinamici care determina conduita unui individ
(Sillamy,1996,p.202) are un rol important in ceea ce priveste activitatea de
invatare ,datorita faptului ca ea este factorul care determina organismul sa
actioneze si sa urmareasca anumite scopuri.
Chiar daca uneori nu realizam pentru ce motiv intreprindem o anumita actiune,nu
exista nici un act de conduita nemotivat,nici un comportament nu apare si nu se
manifesta de la sine,fara o anumita incitare,directionare si sustinere energetica.
O definitie mai completa a motivatiei este oferita de Al.Rosca (1943,p.8):Prin
motivatie intelegem totalitatea mobilurilor interne ale conduitei,fie ca sunt
innascute sau dobandite,constientizate sau neconstientizate,simple trebuinte
fiziologice sau idealuri abstracte.
Pentru studiul motivatiei,este necesar sa se faca analiza factorilor ( numiti generic
motive ) ce determina comportamentul si a mecanismelor care le explica efectele.
Si cum ,,prin termenul de motivatie definim o componenta structural-functionala
specifica a sistemului psihic uman,care reflecta o stare de necesitate in sens
larg,iar prin cel de motiv exprimam forma concreta,actuala in care se activeaza si
se manifesta o asemenea stare de necesitate (M.Golu,2000,p.476) ,motivul
devine acel mobil care sta la baza unui comportament sau a unei actiuni
concrete.
Motivul determina individul sa actioneze si-i sustine activitatea o perioada de
timp,in ciuda obstacolelor care apar,il ajuta sa urmareasca un scop sau altul si sa
stabileasca o anumita ierarhie intre scopurile posibile.
Motivatia are rol de activare si mobilizare energetica,de orientare,de directionare
a conduitei intr-un anumit sens,fiind numita chiar ,,motorul personalitatii.
Motivatia invatarii se subsumeaza sensului general al conceptului de motivatie si
se refera la totalitatea factorilor care il mobilizeaza pe elev la o activitate menita
sa conduca la asimilarea unor cunostinte,la formarea unor priceperi si
deprinderi.Ea energizeaza si faciliteaza procesul de invatare prin intensificarea
efortului si concentrarea atentiei elevului,prin crearea unei stari de pregatire
pentru activitatea de invatare.
Exista o stransa relatie intre motivatie si invatare.Motivatia este una din cauzele
pentru care elevul invata sau nu invata,dar poate fi si efectul activitatii de
invatare,datorita faptului ca rezultatele activitatii de invatare sustin eforturile
ulterioare ale elevului.Daca initial efortul lui este incununat de succes,elevul isi va
dezvolta motivatia de a invata mai mult. Apare astfel necesitatea ca profesorul sa
cunoasca motivele,care,impreuna cu aptitudinile,temperamentul si caracterul il
determina pe elev sa reuseaca sau nu in activitatea de invatare.
2 Perspectivele teoretice asupra motivatiei
2.1.Modelul ierarhic al trebuintelor umane (A .Maslow)
Analiza motivelor care stau la baza activitatii de invatare trebuie sa porneasca de
la piramida trebuintelor (Abraham Maslow).
Conform acestei teorii,trebintele umane sunt organizate intr-o structura
ierarhica,la baza fiind plasate trebuintele fiziologice,iar in varful piramidei

trebuintele referitoare la realizarea de sine.

Modelul ierarhic al trebuintelor umane elaborat de Maslow cuprinde urmatoarele
categorii de trebuinte.:
-trebuinte fiziologice (trebuinta de hrana,de apa,trebuinta sexuala,trebuinta de
odihna) ;
-trebuinte de securitate (aparare,protectie,echilibru emotional) ;
-trebuinte de iubire si apartenenta la grup ( trebuinta de a apartine unui grup,de a
fi acceptat,de a oferi si primi afectiune );
-trebuinte de stima de sine ( trebuinta de prestigiu,de a beneficia de aprobare si
pretuire,de a atinge obiective) ;
-trebuinte cognitive (trebuinta de a intelege,de a cunoaste,de a explora,de a
descoperi );
-trebuinte estetice (trebuinta de frumos,de ordine,de simetrie,de armonie );
-trebuinte de autoactualizare:de autorealizare si de valorificare a propriului
potential (trebuinta de a-si utiliza potentialul creativ,de a gasi autoimplinirea) .
Trebuintele lui Maslow sunt trebuinte de deficienta (primele patru clase de
trebuinte ) si trebuinte de crestere sau dezvoltare (dorinta omului de a avea
succes,de a sti,de a-si valorifica aptitudinile si care includ ultimele trei clase de
trebuinte.).
In viziunea lui Maslow,o trebuinta superioara nu se exprima decat atunci cand
sunt satisfacute,macar partial,trebuintele de nivel inferior,iar cu cat o trebuinta se
afla mai spre varful piramidei,cu atat ea este mai specific umana,iar satisfacerea
eiproduce multumire si dezvolta o tensiune placuta in organism. Cea mai inalta
motivatie,autoactualizarea,poate fi atinsa daca celelalte nevoi sunt satisfacute.
Urmarind persoane autoactualizate care si-au valorificat in mod exceptional
potentialul (B.Spinoza,Th.Jefferson
,A.Lincoln,E.Roosvelt,A.Einstein,M.Gandhi),Maslow a descoperit prezenta unor
seturi de motive diferite de cele descries in piramida trebuintelor,pe care le-a
numit metamotive.
Nivelul metamotivelor este caracteristic persoanelor apte sa-si utilizeze calitatile
potentiale si sa se realizeze independent de context.Ele sunt persoane cu o
capacitate de a percepe corect realitatea,acceptare de sine si
toleranta,spontaneitate in gandire si comportament,focalizare pe probleme,simtul
umorului,detasare si independenta,rezistenta la enculturatie,experiente de
varf,capabile sa priveasca viata in mod obiectiv,foarte creative,preocupate de
binele umanitatii.Aceasta teorie este foarte importanta pentru implicatiile ei
deosebite pentru actul educational. Pentru a invata bine,elevii trebuie sa fie bine
alimentati si odihniti,sa se simta in siguranta,relaxati,indragiti,apreciati,sa aiba o
stima de sine ridicata.
Cercetatori precum Goebel,Brown (1981) au aratat ca varsta si trasaturile de
personalitate pot determina modificari in ceea ce priveste prioritatile
motivationale.
2.2 Teoria motivatiei de realizare
D.C.Mc.Clelland (1951) sustine ca motivele comportamentului uman sunt :
-nevoia de realizare( de performanta,de reusita) ;
-nevoia de apartenenta( de afiliere) ;
-nevoia de putere (autoritate,dominatie ).
Persoanele la care nevoia de realizare este ridicata,au in general urmatoarele

trasaturi:
- sunt realiste;
- cauta mai ales sarcini de dificultate medie ,pentru a fi sigure de succes;
- disting clar situatiile pe care le pot controla si cele pe care nu le pot controla;
- au capacitatea de a amana momentul recompensarii;
- au nevoie sa cunoasca rezultatele actiunilor lor si cum au fost ele apreciate.
Mc.Clelland a explicat pe baza datelor obtinute de el si a conceptului ,,teama de
succes,faptul ca femeile au tendinta sa evite succesul intrucat societatea nu
valorizeaza pozitiv succesul feminin. A incercat sa mai arate ca la tineri nevoia de
realizare este puternic conditionata de dezvoltarea economica a societatii precum
si de statusul socio- economic al familiilor din care provin.
In viziunea lui Atkinson si Mc.Clelland,intensitatea motivatiei este in functie de:
-puterea motivului
-probabilitatea reusitei
-atractivitatea performantei,care depinde de eventuala recompensa(valoarea
stimulului),sibilitatea reusitei. Astfel,
Motivatia =f (Intensitatea stimulului X Probabilitatea reusitei X Atractivitatea
performantei)
3. Optimum motivational
Motivatia reprezinta o conditie esentiala pentru reusita elevului in activitatea
scolara.
Dar motivarea prea intensa (supramotivarea) cat si motivarea prea scazuta
(submotivarea) intr-o activtate pot conduce la rezultate slabe sau chiar la esec.
Supramotivarea determina o mobilizare energetica maxima si o tensiune
emotionala ce pot produce un blocaj psihic, stres, dezorganizarea conduitei, iar in
final se poate ajunge la esec.
Submotivarea conduce la o insuficienta mobilizare energetica, la tratarea cu
superficialitate a sarcinilor iar in cele din urma rezultatul este nerealizarea
scopului propus.
De aceea a aparut necesitatea studierii optimului motivational, care se regaseste
in legea cu acelasi nume, cunoscuta si sub numele de Legea Yerkes-Dodsurfo.
Conform acestei legi, cresterea performantei este proportionala cu intensificarea
motivatiei numai pana la un punct ; dincolo de care urmeaza stagnarea sau chiar
regresul.
Momentul inceperii declinului depinde de complexitatea si dificultatea sarcinii, iar
nivelul optim al motivatiei depinde atat de dificultatea sarcinii cat si de
particularitatile psihice individuale : emotivitate, echilibru, stapanire de sine.
S-a dovedit ca persoanele care apartin tipului puternic, echilibrat, sunt capabile sa
suporte tensiuni psihice semnificative, provocate de stari emotionale mai intense
sau de sarcini mai dificile, spre deosebire de cele apartinand tipului slab si celui
neechilibrat, care nu reusesc asemenea performanta.
Eficienta activitatii este maxima la o anumita marime a intensitatii motivatiei,
numita optimum motivational. Si cum aceasta difera de la o activitate la alta, de la
o persoana la alta, profesorul are datoria sa-l obisnuiasca pe elev sa aprecieze
corect dificultatea sarcinii cu care se confrunta si sa tina cont de particularitatile
psihologice individuale in conceperea strategiilor didactice.

4. Motivatia in context scolar

S-a dovedit ca activitatea de invatare este plurimotivata, fiind sustinuta de un
ansamblu de motive, nu doar de unul singur.
In literatura de specialitate intalnim doua categorii opuse ale motivatiei :
- motivatia intrinseca ;
- motivatia extrinseca.
Motivatia intrinseca este cea care-l determina pe individ sa participe la o activitate
pentru placerea si satisfactia pe care acesta i-o produce, fara a fi constrans de
factori exteriori. Activitatea de invatare motivata intrinsec este sustinuta de o
nevoie interioara de cunoastere, de pasiunea pentru un domeniu, de placerea de
a invata.
Efortul de mobilizare este relativ redus, apar sentimente de satisfactie, multumire,
implinire, iar asimilarea cunostintelor este trainica si de durata.
Motivarea extrinseca isi are sursa in exteriorul individului si activitatii de
desfasurare. Individul se angajeaza in activitate pentru a-si ajunge niste scopuri
nu ca un scop in sine. Aceasta activitate nu produce o placere interioara, nu ofera
satisfactii, se face cu un efort voluntar crescut. Apar stari emotionale negative,
cum ar fi : teama de esec, de pedeapsa, etc.
D.Asunbel si F. Robinson au intreprins o analiza a diferitelor categorii de motive
legate direct de randamentul scolar. Potrivit acestora, realizarile din mediul scolar
ar avea o motivatie formata din trei componente :
- impulsul cognitiv, centrat pe trebinta de a cunoaste si a intelege, de a stapani
cunostintele, de a formula si rezolva probleme ;
- trebuinta afirmarii puternice a eului, orientata spre obtinerea unui randament
scolar ridicat care sa asigure un anumit prestigiu, o anumita pozitie in cadrul
grupului scolar ;
- trebuinta de afiliere, orientata spre realizari care sa-i asigure individului
aprobarea din partea unor persoane (parinti profesori) sau a unui grup cu care el
se identifica, in sensul dependentei fata de acestia.
Cei doi atrag atentia asupra faptului ca cei trei factori pot actiona impreuna, dar si
separat ; in functie de varsta.
In perioada micii scolaritati, copii se straduiesc sa obtina rezultate bune pentru a-i
multumi pe parinti si educatori.
In perioada pubertatii si adolescentei insa, trebuinta de afiliere scade in
intensitate si este reorientata spre categorii de aceeasi varsta. Activitatea scolara
din adolescenta are ca motivatie trebuinta afirmarii puternice a eului, care se
mentine si pe parcursul activitatii profesionale.
Tipul cel mai important de motivatie a activitatii de invatare s-a dovedit a fi
impulsul cognitiv, probabil datorita faptului ca el a fost legat de tendintele inascute
ale omului spre curiozitate, spre a descoperi cat mai multe lucruri.
Este foarte important ca acest impuls sa se mentina si sa se dezvolte pe perioada
scolaritatii intrucat constitue un factor important a trainiciei celor asimilate.
5 . Strategii de stimulare a motivatiei elevilor

Orice profesor care doreste stimularea motivatiei elevilor pentru activitatea de

invatare este necesar sa-si analizeze propria motivatie si modul cum isi
desfasoara activitatile de predare-invatare-evaluare.
Si asta pentru ca motivatia elevilor este influentata de nivelul competitiei
profesorului, cat si de dragul lui de implicare in activitatea didactica, de
entuziasmul si pasiunea cu care isi face meseria.
O activitate didactica motivata trebuie sa-i implice pe elevi in mod activ si sa le
capteze interesul. Curiozitatea elevilor trebuie starnita prin elemente de noutate,
prin utilizarea studiului de caz ori prin antrenarea elevilor in realizarea unor
proiecte de echipa.
Pentru captarea interesului elevilor , D. Ansubel propune crearea unor conflicte
cognitive, spunand ca multe obiecte de invatamant contin paradoxuri sau opinii
opuse ale savantilor, sau contradictii vizibile fata de bunul simt comun, si daca
acestea sunt reliefate in fata elevului neinteresat la inceput, ii produc un puternic
efect motivational propulsand procesul invatarii pana cand devin operationale ale
impulsurilor relevante (Ansubel, Robinson, 1981).
Strategii pentru captarea atentiei la predare si motivarea lor sa-si insuseasca
noile cunostinte pot fi :
- inceperea predarii printr-o anecdota sau povestioara in legatura cu cele ce vor
urma ;
- chestionarea elevilor in legatura cu teoria ce va fi explicata ;
- prezentarea planului cursului sub forma de intrebari ;
- organizarea cunostintelor sub forma de scheme care sa permita evidentierea
legaturilor dintre concepte ;
- exemplele date sa-i intereseze pe elevi ;
- utilizarea analogiilor pentru a usura intelegerea cunostintelor noi.
Pentru ai motiva sa rezolve problemele, profesorul ii poate obisnui pe elevi sa
costientizeze pasii ce-i au de urmat, dandu-le un exemplu si gandind cu voce
tare.
Evaluarea la randul ei poate avea si ea efecte asupra motivatiei elevilor o reusita
ai ei fiind atunci cand profesorul se centreaza mai mult pe progresul elevilor, pe
recunoasterea efortului pe care l-a depus fiecare elev pentru imbunatatirea
propriilor performante si nu doar sa constate nivelul cunostintelor.
Aprecierea evolutiei elevilor trebuie facuta in termeni pozitivi, deoarece
dezaprobarea este mai putin eficienta in stimularea motivatiei invataturii.
De asemenea profesorul poate realiza un profil motivational al elevului, printr-o
evaluare a intereselor acestuia, a atractiilor si respingerilor pentru o disciplina sau
alta, a perspectivelor de viitor pe care si le-a conturat, a valorii pe care o acorda
activitatii de invatare.
Rolland Viau recomanda urmatoarele strategii de interventie :
- profesorul trebuie sa-i invete pe elevi sa gandeasca pozitiv atunci cand se afla in
fata unei activitati dificile ( este greu, dar sunt capabil sa reusesc ) ;
- profesorul trebuie sa-i obisnuiasca pe elevi sa-si stabileasca in mod realist
standardele de reusita, sa se raporteze la reusitele lor anterioare si sa nu se
compare in permanenta cu ceilalti colegi ;
- atunci cand e posibil, proesorul trebuie sa-i lase pe elevi sa-si defineasca ei
insisi obiectivele invatarii ; aceste obiective este bine sa fie precise, pe termen

scurt si sa tina seama de capacitatile elevilor ;

- in anumite situatii, atunci cand executa o sarcina, profesorul poate sa-i ceara
elevului sa verbalizeze operatiile pe care le executa ; in felul acesta va putea lua
cunostinta de procedurile care sunt bine executate, dar si de cele care mai
necesita exercitii ;
- profesorul trebuie sa-l obisnuiasca pe elev sa nu se judece prea sever si sa nu
se culpabilizeze atunci cand greseste.
O atentie deosebita trebuie acordata elevilor slabi si nemotivati, incurajandu-i sa
lucreze.
Fata de acestia, profesorul ar trebui sa adopte urmatoarele comportamente :
- sa-si exprime increderea in capacitatea lor de a reusi ;
- sa se acorde aceeasi atentie ca si elevilor buni ;
- sa evite crearea de situatii competitive in care ei nu pot decat sa piarda ;
- sa nu le faca observatii in fata colegilor ;
- sa evite a-si exprima dispretul atunci cand ei esueaza ;
- sa manifeste interes pentru reusitele lor.
In concluzie, problemele de motivatie ale elevilor fiind extrem de diverse,
interventia profesorului nu se poate baza pe retete ci trebuie adaptata la fiecare
situatie in parte.