CURS MASTER

FUNDAMENTELE COMUNICARII MEDIATICE

Conf. univ. dr. Nina Mocnau

CUPRINS

I.

Fundamentele comunicarii (componente, canale, niveluri, forme)

II.

Tipuri de comunicare

III.

Bariere in comunicare

IV.

Strategii ale comunicarii in situatii de criza

V.

Mass-media partener n realizarea direciilor comunicrii publice

VI.

Comunicarea pentru un managementul performant

VII. Comunicarea si mediul de afaceri-reactii media

VIII. Limbajul vestimentatiei
IX.

Comunicarea mediatica. Teorii si metode. Functii si efecte

X.

Conceptul de societate informaional

XI.

Crize si Conflicte sociale

Bibliografie

Curs I
I.Fundamentele comunicarii (componente, canale, niveluri, forme)
Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al
omului n procesul socializarii sale.
Comunicarea umana se ocupa de sensul informatiei verbale, prezentata n forma
orala sau scrisa si de cel al informatiei non verbale, reprezentata de paralimbaj, miscarile
corpului si folosirea spatiului.
Notiunile de comunicare, limba, limbaj sunt polisemantice, ele comportrtand o
pluralitate de sensuri. Acest fapt provine atat din complexitatea intrinseca a fiecrei
notiuni, cat i din acela ca ele constituie obiectul de investigaie al mai multor discipline
tiintice (lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica), care aduc propriile lor
perspective de abordare, nu ntotdeauna identice sau mcar complementare. Limbajul este
definit ca fiind activitatea psihic de comunicare ntre oameni prin intermediul limbii.
Comunicarea a fost definita ca o form particular a relaiei de schimb ntre dou
sau mai multe persoane, dou sau mai multe grupuri.
Eseniale ptr actul comunicrii sunt:
1) relaia dintre indivizi sau dintre grupuri,
2) schimbul, transmiterea i receptarea de semnificaii,
3) modificarea voit sau nu a comportamentului celor angajati.
Principala problem pe care o presupune studiul comunicrii este aceea a stabilirii
continutului i a mijloacelor prin intermediul crora acesta este transmis. Cat privete
coninutul, aceasta are un continut informaional, un continut afectiv-emoional, un
coninut motivaional si un continutul volitiv. In general, se comunic trei tipuri de
informaii: cognitive; indiceale; injonctive sau conative.
Componente
Componentele procesului de comunicare sunt transmitatorul sau sursa (persoana
care initiaza comunicarea, transmite mesajul) si receptorul sau destinatia (persoana care
primeste mesajul). Intre cele doua puncte ale comunicarii se afla mesajul (informatia)
care se codifica ntr-un semnal.
ntre transmitator si receptor se realizeaza astfel schimb de informatii, respectiv
comunicari sau mesaje.
Mesajele se pot transmite prin intermediul limbajului VERBAL (cu ajutorul
cuvintelor), al limbajelor NONVERBALE (cu ajutorul limbajului corpului, al spatiului, al
timpului, al lucrurilor) si al limbajului PARAVERBAL, care este o forma vocala de
limbaj nonverbal (de exemplu tonalitatea si inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de
accentuare al cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale, etc).
O comunicare (informatie sau mesaj) trebuie sa fie astfel transmisa nct
receptorul sa o nteleaga, sa o poata receptiona, nregistra si accepta.
2

Exista numeroase diferente ntre a spune si a comunica sau ntre a auzi si

a asculta. A spune este un proces ntr-un singur sens, iar a comunica presupune
transfer de informatie n ambele sensuri.
In procesul de comunicare pot sa intervina elemente perturbatoare, care poarta
denumirea generic de zgomot si care sunt raspunzatoare de distorsionarea mesajului
(zgomote, un miros, o stare fizica necorespunzatoare, etc). Prin intermediul feedback-ului
se masoara reusita procesului de comunicare.
Canale
Canalul reprezinta mijlocul fizic de transmitere a mesajului, numit si drumul
ipotetic sau calea urmata de mesaj.
Clasificarea canalelor:
Canale tehnologice: telefoane, casetofoane, computere, video, pagere, radio
Canale scrise: scrisori, rapoarte, afisiere, memo-uri, formulare, carti, reviste,
ziare;
Canale fata-n fata: conversatii, interviuri, ntlniri, prezentari, cursuri, lecturi.
Mijlocul tehnic sau fizic care transforma mesajul n semnal se numeste mediu.
Mediul comunicarii poate fi oral sau scris, n functie de modalitatae de
comunicare pe care o folosim; vorbim-ascultam-observam, deci comunicam n mediul
oral, sau scriem-citim, deci folosim comunicarea n mediul scris. Suportul tehnic al
canalelor comunicarii cuprinde toate mijloacele tehnice care pot veni n sprijinul
procesului de comunicare, cum sunt: telefonul, calculatorul, faxul, telexul, e-mail-ul,
internetul, mijloacele audio-video.
Receptionarea mesajelor este facilitata de organele de simt. Modul n care este
elaborat mesajul se numeste codificare. Operatiunea prin care interlocutorul analizeaza,
interpreteaza si ntelege mesajul n mod corect se numeste decodificare.
Raspunsul receptorului la mesajul transmis ne demonstreaza daca acesta a fost
bine nteles. Reactia respectiva se numeste feedback si ncheie cercul comunicarii
deoarece receptorul, la rndul sau, codifica o informatie (raspunsul la mesaj) si o
comunica transmitatorului. Putem deci considera ca n procesul comunicarii rolurile se
schimba mereu: receptorul devine transmitator si invers.
In comunicarea paralingvistica, studiile de specialitate disting patru canale
principale:
1. expresia fetei,
2. contactul vizual,
3. limbajul corpului,
4. distanta fizica
Ptr primul canal, expresia fetei, s-a demonstrat ca expresiile faciale traduc fidel
starile sufleteti. Exista sase emotii de baza: fericirea (bucuria), tristetea (supararea),
surpriza, frica (ngrijorarea), dezgustul si furia. Al doilea canal, reprezentat de contactul
3

vizual este un canal relevant ptr cunoasterea celuilalt si interpretarea gndurilor, afectelor
si intentiilor, acesta reflecta n mod pregnant universul intim. Avem doua ipostaze ale
contactului vizual. Prima se refera la evitarea privirii n ochii celuilalt: uitarea n alta
parte, care tradeaza lipsa de interes sau dezaprobare, dispret; lasarea ochilor n jos este
semn al vinovatiei. Privirea prelungita n ochii altcuiva are tot doua sensuri: primul poate
fi iubire, pretuire, stima, atractie, sau privirea fixa poate exprima furie, mnie, intentii
agresive. Al treilea canal, limbajul trupului, vorbeste despre miscari si configuratii ale
anumitor parti ale corpului cum sunt: frecarea minilor, rasucirea parului, datul din
picior, toate constituie semnale ale unei stari de agitatie, indecizie. Postura corporala,
luata ca ntreg, reprezinta stari interioare de moment, dar vorbete si despre moduri de
gndire si reactii mai stabile. Aceste posturi au mare importanta n interactiunile umane,
de aici si expresiile: l-a primit cu bratele deschise, era ntr-o postura de nvingator/nvins.
Oamenii realizeaza si miscari intentionate, definite: gesturi emblematice, cum ar fi: se
ridica mna ptr Liniste!; degetul, ptr Vino ncoace sau OK, aratarea obrazului ptr Sa-ti fie
ruine! Al patrulea canal se refera la distanta publica. Aceasta indica distanta pe care n
orice mprejurare, oamenii ncearca sa o mentina fata de semenii lor.
Niveluri
Exista 5 niveluri ale comunicarii :
- comunicarea intrapersonala,
- comunicarea interpersonala,
- comunicarea de grup,
- comunicarea de masa,
- comunicarea publica sau mediatica.
Comunicarea intrapersonala este comunicarea n i catre sine. Este un autentic
proces de comunicare, chiar daca emitatorul si receptorul este acelasi, iar codificarea si
decodificarea mesajelor nu este absolut necesara.
Comunicarea interpersonala este cea mai importanta forma de comunicare si cel
mai des folosita. Oamenii nu pot evita acest tip de comunicare; existenta lor sociala
depinde de abilitatea cu care pot angaja discutii cu altii. Viata de familie, relatiile cu
prietenii, activitatea profesionala, toate depind de aceasta calitate. Comunicarea
interpersonala se refera la comunicarea fata n fata. Acest tip de comunicare este
important ptr a te ntelege pe tine si ptr a construi relatiile tale cu ceilalti. Ptr a realiza
acest lucru trebuie dezvoltata capacitatea de autoanaliza, autocunoastere, autoexpunere
ct si cunoasterea barierelor si factorilor perturbatori care ngreuneaza procesul
comunicarii.
Comunicarea de grup se deruleaza in colectivitati umane restranse si permite
schimburi de idei si emotii, ofera conditii ptr impartasirea experientelor, discutii in
vederea aplanarii unor conflicte sau identificarea unor solutii de rezolvare a problemelor.
4

Cercetarile au scos in evidenta raportul dintre informatie, circulatia acesteia si

dinamica grupului. Friedman a dovedit faptul ca la nivelul grupului, comunicarea globala
este o iluzie, indiferent de mijloacele de comunicare la care apeleaza. A introdus
conceptul de valenta in comunicare si aceasta reprezinta numarul de persoane cu care un
individ poate comunica (la receptare sau la emitere). Dintr-o perspectiva informationala,
grupurile sunt de doua tipuri: grup egalitar si grup ierarhizat. Intr-un grup, ierarhia se
stabileste pe baza bilantului informational al fiecarui individ, bilantul fiind diferenta
dintre influentele pe care le primeste individul si cele pe care le exercita acesta. Cand
bilantul este egal ptr toti membrii grupului, grupul este egalitar, iar daca bilantul este
diferit, grupul este ierarhizat.
Comunicarea de masa presupune un producator institutionalizat de mesaje scrise,
vorbite, vizuale sau audiovizuale, care se adreseaza unui public variat si numeros. Acest
tip de comunicare nu beneficiaza de un feedback eficient.
Comunicarea publica sau mediatica este o forma specializata a comunicarii
interumane care are radacinile in retorica antica. Trasatura esentiala a comunicarii publice
este aceea de a actiona la nivelul reprezentarilor sociale si de a permite o rapida
modificare a discursurilor publice; ea difera in mod esential de alte tipuri de comunicare
prin finalitatea sa.
Forme
Comunicarea verbala
Limbajul reprezint un ritual care se petrece atunci cnd ne aflm ntr-un anumit
mediu n care un rspuns convenional este ateptat de la noi. Spre exemplu, cineva care
merge la o nunt va ura cas de piatr", iar cineva care merge la o nmormntare va
spune Dumnezeu s-1 odihneasc", i nu invers. Aceste ritualuri ale limbajului sunt
invate din copilrie, deoarece ele depind de anumite obiceiuri direct raportate la o
anumit cultur i comunitate; totodat, sunt invate obiceiurile de limbaj corecte i
incorecte (spre exemplu, cuvintele indecente pe care copilul le folosete ptr prima dat
sunt reprimate sever de ctre prini). Ulterior, individul inva s foloseasc cuvintele n
funcie de mediul n care se afl. Este un prim pas n direcia specializrii limbajului. n
timp, n funcie de diferitele cunotine asimilate, persoana poate utiliza tipuri diferite de
limbaj, mai redus sau mai nalt specializate.
Gndirea i limbajul se dezvolt mpreun. Aa cum modul de a gndi al fiecrei
persoane este unic, i modul de a vorbi este unic. Aceast unicitate a limbajului legat de
fiecare persoan n parte poate fi nglobat sub denumirea de stil verbal. De altfel, stilul
este un indicator al persoanei n integralitatea sa.
Ptr a imbunti eficiena comunicrii verbalizate, Hybels i Weaver recomand
focalizarea ateniei asupra urmtoarelor idei :

 Ce dorim s comunicm? Chiar dac rspunsul pare simplu, nu trebuie s

omitem faptul c, uneori pornim o comunicare nainte de a fi reflectat ndeajuns la
totalitatea ramificaiilor pe care comunicarea noastr le poate avea n percepia celuilalt ;
Cum dorim s o facem ? Ce limbaj vom folosi, limbaj direct adaptat publiculuiint ;
Cui ne adresm ? Emitorul va ine seama de experiena anterioar, direct a
publiculuicu astfel de mesaje.
Comunicarea scris poate avea o dominant intrapersonal, dar i una
interperpersonal.
Referindu-ne la tehnologia comunicrii scrise, amintim cteva elemente
privitoare la aceasta : folosirea frazelor cu o lungime medie (15-20 de cuvinte), a
paragrafelor centrate asupra unei singure idei, a cuvintelor intelese cu siguran de
receptor ; evitarea exprimrii comune, tipic limbajului oral, a cuvintelor inutile,
redundante; alegerea cuvintelor ncrcate de afectivitate optim n contextul pedagogic
creat, a expresiilor afirmative, toate acestea fiind elemente utile intr-o integrare eficace
ntre suportul scris i cel oral n cadrul comunicrii didactice.
Comunicarea scris posed un numr nsemnat de avantaje de care trebuie s
inem seama:
1) durabilitatea n raport cu forma oral a comunicrii;
2) textul poate fi vzut/citit de mai multe persoane;
3) poate fi citit la un moment potrivit i poate fi recitit etc.
Paii n comunicarea scris sunt similari celor din structurarea unui discurs: exista
o faz de pregtire (stabilirea obiectivelor, a rolului i a audienei - cei care vor citi textul
- a punctelor-cheie pe care dorim s le rein acetia din urm) i o faz de redactare
(ideile principale sunt dezvoltate urmrind o serie de indicatori precum : claritate,
credibilitate, concizie, folosind cele trei pri ale unei redactri: introducere, cuprins i
ncheiere.
Comunicarea oral reprezint modalitatea cel mai des ntlnit de comunicare;
comunicarea nonverbal o insoete pe cea verbal, definindu-se n relaie cu aceasta ntrun mod aparte, n sensul sprijinului pe care ea l furnizeaz prin elementele de ntrire,
nuanare i motivare a mesajului.
Dac ne referim la conceptul integrator de comunicare oral, aceasta a fost
experimentat de toate popoarele lumii n procesul de devenire cultural i educaional.
De exemplu, Socrate insui preuia vorbirea i dispreuia scrisul pe motiv c
subjug memoria; sofitii au inventat, pe aceast baz, o art a disputei - metod de a
demonstra, cu ajutorul vorbirii, orice.
Astfel, este greu s ne nchipuim existena noastr alturi de semenii notri n
lipsa comunicrii orale. Dac vi s-ar cere s v amintiti cnd ai comunicat ultima dat
oral cu alt persoan, o s observai c acest lucru s-a ntmplat foarte recent. ns ptr a
gsi ntr-adevr semnificaia comunicrii orale ptr viaa cotidian a omului, se poate
6

incerca urmtorul experiment: timp de o zi (24 de ore) s nu se foloseasca deloc

exprimarea oral. Desigur, acest lucru nu este imposibil; totui, este foarte dificil!.
McQuail D. considera ca, comunicarea oral reprezint un instrument prin care
avem acces la studiul altor forme i procese de comunicare: Principalul mijloc al
comunicrii umane este limba vorbit, att n sensul prioritii istorice, ct i ptr c este
forma de comunicare cea mai frecvent utilizat i care ofer modelul ptr alte forme de
comunicare". Limba are un caracter convenional, se sprijin integral pe acordul implicit
i informal al utilizatorilor de a respecta regulile interne ale acesteia privind att
utilizarea, ct i semnificaia.
Caracteristicile comunicarii orale:
- comunicarea oral presupune un mesaj ; mesajul trebuie s includ elemente de
structur, elemente de actualitate, interes i motivaie ptr asculttor, elemente de
feedback, elemente de legtur intre partile sale principale, claritate si coerenta interna;
- comunicarea orala presupune oferirea unor suporturi multiple de intelegere a
acestui mesaj, de concordana dintre mesajul verbal i cel nonverbal, acesta din urm
vzut n rolul su de intrire ;
- comunicarea oral este circular i permisiv, permitand reveniri asupra unor
informatii, detalieri care nu au fost prevzute atunci cnd a fost conceput mesajul;
comunicarea oral este puternic influentat de situatie i ocazie; de caracteristicile
individuale ale emittorului ;
- comunicarea oral posed i atributele necesittii, aleatoriului i nelimitrii
Comunicarea oral are n centrul demersului su limbajul; dup Hybels, limbajul
este definit de mai multe atribute, dintre care trei sunt extrem de importante: claritatea,
energia i insufleirea.
Obiectivele comunicarii orale sunt:
- captarea atentiei i creterea ntelegerii;
- folosirea etimologiilor, clasificrilor, sinonimiilor, comparatiilor, demonstrarea
utilittii.
Comunicarea non verbala
Tipuri de comunicare non verbala:
comunicarea non verbala denumita senzoriala, deoarece se bazeaza pe ceea ce
receptionam cu ajutorul simturilor vazului, auzului, mirosului, tactil si gustativ ;
comunicarea non verbala estetica (pictura, muzica, dans, imagine, etc) care are
loc prin intermediul diferitelor forme de exprimare artistica si comunica diferite emotii
artistice ;
comunicarea non verbala bazata pe folosirea nsemnelor (steaguri, insigne,
uniforme, etc) si a simbolurilor specifice, ca de exemplu, cele legate de religie (cruce,
altar, icoane, etc) sau statut social (gradele la ofiteri, titulatura, decoratiile, etc).
Caracteristicile comunicarii non verbale:
7

 este neintentionata ne tradeaza emotiile sau atitudinea chiar involuntar deci

trebuie sa fim constienti ca mesajele non verbale uneori pot contrazice ceea ce afirmam;
comunicarea non verbala este alcatuita dintr-un numar de coduri separate pe
care trebuie sa nvatam sa le folosim. Anumite coduri non verbale sunt universale, fiind
ntelese la fel n culturi diferite;
abilitatea de comunicare non verbala creste odata cu vrsta, cu experienta. Cei
care comunica bine non verbal, stapnesc n aceeasi masura si codurile non verbale si de
obicei sunt acei care reusesc mai bine n societate, construiesc relatii bune cu semenii lor
si au un statut social mai bun ;
mesajele non verbale ne furnizeaza informatii despre problemele personale sau
de relationarea la alti indivizi, despre care am fi jenati sa discutam.
statutul social al persoanei cu care comunicam este evidentiat prin spatiul pe
care l ocupa, prin expunerea unor obiecte sau mbracaminte costisitoare, etc.
Functiile comunicarii non verbale:
- comunicarea nonverbal are menirea de a o accentua pe cea verbal ; astfel,
profesorul poate ntri prin anumite elemente de mimic sau de gestic importana unei
anumite pri din mesaj din ceea ce transmite, n timpul orelor, elevilor ;
- comunicarea nonverbal poate s completeze mesajul transmis pe cale verbal ;
n acest mod, s ne nchipuim acelai material nregistrat i audiat apoi de elevi i, n al
doilea caz, prezentat de cadrul didactic la propriu; anumite pri ale mesajului verbal pot
fi nu doar accentuate, ci, ele pot fi completate fericit cu un impact considerabil asupra
sporirii motivaiei invrii ; cineva care spune o glum zmbete n timp ce face acest
lucru, cineva care anun o veste trist are o mimic n concordan cu aceasta;
- comunicarea nonverbal poate, n mod deliberat, s contrazic anumite aspecte
ale comunicrii verbale ; atunci cnd, spre exemplu, trebuie s efectum o critic, un
zmbet care contravine aspectului negativ al mesajului verbalizat poate s instaureze o
atmosfer pozitiv i relaxant, care s fac - aparent paradoxal - critica mai eficient n
urmrirea scopurilor acesteia privind schimbri comportamentale la nivelul persoanei
mustrate;
- o alt funcie a comunicrii nonverbale este aceea de a regulariza fluxul
comunicaional i de a pondera dinamica proprie comunicrii verbalizate ;
- comunicarea nonverbal repet sau reactualizeaz inelesul comunicrii verbale,
dand posibilitatea receptorului comunicrii s identifice n timp real un ndemn aflat in
spatele" unei afirmaii.
Componentele comunicarii non verbale:
Limbajul tacerii
Tacerea este de aur se spune adesea, si cu siguranta n unele situatii ea
reprezinta o solutie adecvata dar n altele poate constitui un factor de ambiguitate.
Exemplu: daca la sfrsitul unei expuneri profesorul solicita ntrebari, se poate raspunde
prin tacere care poate nsemna: plictiseala, dezacord, respingere, apreciere, etc. n alt
8

sens prin tacere (ascultare pasiva) se poate exprima intentia de contiunare a unei
expuneri, dezvaluirea unor idei, sentimente sau atitudini care ar putea fi blocate prin
interventie verbala.
O solutie ptr situatia n care nu se stie cum sa se interpreteze tacerea poate fi
feedback-ul.
Limbajul timpului
Notiunea timpului este perceputa diferit de diverse culturi, societati, etc. Chiar n
cazul unei culturi, perceptia timpului difera. Exemplu: 30 minute petrecute cu cineva care
nu-ti este pe plac poate fi considerat ca pierdere de vreme iar cu cineva drag poate fi
considerat o vesnicie.
Timpul biologic - este un concept care poate transmite informatii referitoare la
performanta indivizilor. Astfel functie de acesta unii indivizi sunt privighetori iar alti
pasari de noapte. n prima categorie intra cei care sunt matinali, care se scoala
devreme, sunt plini de energie si obtin cele mai bune rezultate n cursul diminetii. Ceilalti
reprezinta opusul acestora si intra n cea de a doua categorie. Aceste caracteristici
individuale, legate de timpul biologic, ne pot transmite informatii legate de performanta
indivizilor.
Timpul informational - este interpretat diferit n diverse culturi.
Timpul este vazut ca parte a contextului n care interactioneaza oamenii. El poate
fi folosit si simbolic, ca n expresia Timpul nseamna bani, expresie care invita la
ntrebuintarea rationala a timpului.
Limbajul corpului
Miscarile corpului, numite si limbajul corpului, pot avea uneori sens simbolic si
n acest caz participa la comunicarea nonverbala.
Postura corpului este definitorie ptr anumite mesaje. Umerii lasati sau capul plecat
indica timiditate, deprimare, amaraciune, sentiment negativ sau un sentiment de
inferioritate, capul sus si umerii drepti transmit multumirea si chiar superioritatea. ntr-o
discutie aplecarea spre interlocutor poate nsemna interes, atentie. Retragerea corpului,
dimpotriva sugereaza respingere. ncrucisarea bratelor la piept semnifica nchidere n
sine fata de interlocutor sau subiectul discutat.
Miscarile capului au anumite semnificatii:
- datul din cap nseamna aprobare sau descurajare
Expresiile fetei sunt cele mai usor de controlat. Fiecare parte a fetei noastre
comunica. Fata exprima reactia persoanei n cauza la tot ce se spune: surpriza, dezacord,
nentelegere, dezamagire, suparare, durere, interes, dezinteres, etc.
Expresiile fetei trebuiesc corelate cu celelalte miscari ale corpului sau cu mesajele
verbale. Expresia fetei poate fi sincera sau simulata si de aceea uneori este chiar greu de
descifrat.

Zmbetul este un gest foarte complex, capabil sa exprime o gama larga de stari,
de la placere, bucurie, satisfactie, la promisiune, cinism, jena. Interpretarea sensului
zmbetului variaza nsa de la o cultura la alta fiind n strnsa corelatie cu presupunerile
specifice care se fac n legatura cu relatiile interumane n cadrul acelei culturi.
Miscarile ochilor au un rol important n cadrul interactiunii sociale. De exemplu
n cadrul unui dialog persoanele se privesc n ochi 25-75 % din timpul conversatiei.
Scopul privirii n ochi este de a receptiona mesajele vizuale suplimentare, care sa
completeze cuvintele sau sa gaseasca n ochii celuilalt un feedback, o reactie la cele
afirmate.
Comunicarea de informatii. Modul n care privim si suntem priviti are legatura cu
nevoile noastre de aprobare, ncredere, acceptare si prietenie. Chiar si a privi sau nu privi
pe cineva are un nteles. Interlocutorii care te privesc n ochi n timpul conversatiei sunt
considerati mai credibili dect cei care evita contactul vizual sugernd intentia de a
ascunde ceva.
Personalitatea se evidentiaza si prin alte miscari ca : rosul unghilor, jucatul cu o
bijuterie, frecatul nasului, etc. Este greu sa ntelegem sensul acestor miscari deoarece
unele se fac inconstient si ele pot ilustra doar o stare interiora (frica, jena, nerabdare). n
acest sens nu vorbim de comunicare non verbala. Daca aceste semne se folosesc
intentionat, ptr a spune ceva despre noi, atunci ele constituie comunicare non verbala.
Gestica
Alte miscari ale partilor corpului (mini, brate, picioare), grupate sub denumirea
de gestica, reprezinta mijloace frecvent folosite n comunicarea non verbala.
comunicarea de informatii - ptr a ntari sensul cuvintelor sau a le nlocui
complet ;
comunicarea de emotii ;
sustinerea vorbirii - ptr a sublinia ntelesul cuvintelor, a indica diverse persoane
sau obiecte , a ilustra forme sau marimi ;
exprimarea unei relatii - copierea n oglinda a gesticii celeilalte persoane
Interpretarea unor gesturi:
Strngerea pumnilor denota ostilitate si mnie sau, solidaritate, stress, iar bratele
deschise - sinceritate, acceptare. Capul sprijinit n palma-plictiseala, dar palma (degetele)
pe obraz, dimpotriva denota interes extrem. Minile tinute la spate- superioritate sau
ncercare de autocontrol.
Atentie nsa si la diferentele culturale. De exemplu, prin miscarea capului de sus
n jos spunem da, n timp ce oamenii din Sri Lanka redau acelasi lucru prin miscarea
capului de la dreapta la stnga. Gestul de aratare cu degetul este considerat nepoliticos la
noi, insulta n Thailanda si absolut neutru, de indicare, n SUA. Utilizarea gesticulatiei
excesive este considerata nepoliticoasa n multe tari, chiar si la noi, dar gesturile minilor
au creeat faima de popor pasionat a italienilor. Modul n care americanii si ncruciseaza
picioarele (relaxat, miscari largi, fara nici o retinere) difera de cel al europenilor
10

(controlat, atent la pozitia finala); cel al barbatilor difera de cel al femeilor. Un american
va pune picioarele pe masa daca aceasta nseamna o pozitie comoda sau daca vrea sa
demonstreze un control total asupra situatiei. Btitul picioarelor denota plictiseala,
nerabdare, stress.
Vocea
Modul n care ne folosim vocea si calitatile vocale are importanta n procesul de
comunicare. Inaltimea si intensitatea vocii exprima atitudinea dorita. O voce stridenta,
tipatoare, ascutita indica mnie, amenintare n timp ce una joasa arata emotie, frica,
disperare, tensiune. Volumul vocii ofera indicatii privind personalitatea, atitudinea,
sentimentele vorbitorului. Dictia si accentul vocii exprima gradul de educatie si statutul
social. Accentele regionale ne ofera indicatii despre zona geografica de provenienta
(moldovean, oltean, ardelean, etc). Gradul de ncredere, autoaprecierea, siguranta de sine
se pot transmite prin intermediul vocii; toate aceste informatii despre noi nsine la putem
oferi prin comportamentul nostru de comunicare.
Aspectul fizic
Mesaje non verbale sunt transmise si prin intermediul mbracamintei si
accesorilor pe care le purtam (bijuterii, cravate, ochelari), prin machiaj, coafura/ freza,
etc.
Se afirma ca haina face pe om si ntradevar stim ca oamenii bine mbracati dau
impresia de succes, putere, educatie, bani, etc. mbracamintea poate accentua frumusetea
fizica, naturala, reprezinta un simbol cultural (barbatii ntotdeauna poarta pantaloni) sau
subliniaza o traditie (kilt-ul scotian sau sari-ul indian).
Felul n care ne mbracam ofera si informatii personale. O femeie mbracata
provocator poate exprima disponibilitate, sfidarea regulilor sociale pe cnd o femeie
Comunicarea mbracata decent confera seriozitate, ncredere si are posibilitati
mai mari de promovare n piata muncii sau n functii de raspundere. Nu trebuie sa fiti
eleganti n orice situatie, trebuie nsa sa aveti o tinuta adegvata oricarei situatii
Spatiul personal si teritoriul
n general oamenilor le place sa aiba un spatiu propriu, ct de mic, pe care sa-l
aranjeze conform dorintelor proprii. Spatiul mprumuta ceva din personalitatea omului si
transmite mesaje non verbale despre ocupant. Spatiul personal poate fi definit ca fiind
distanta de la care exista disponibilitatea contactului cu ceilalti.
n domeniul comunicarii non verbale exista distantele diferite de comunicare
functie de context si de caracterul mesajului transmis.
Astfel:
zona intima (personala), ntre 0,5-1,2 m este ptr discutii cu caracter personal,
fiind nsa total inacceptabila n alte cazuri;
zona sociala (normala), ntre 1,2-2 m este folosita mai ales la comunicarea
interpersonala (colegi de serviciu aflati pe aceiasi treapta ierarhica, prieteni, etc) ;

11

 zona socioconsultativa, ntre 2-3,5 m este folosita n situatii oficiale (superior,

subordonat, consultant-client, angajat - persoana care solicita angajarea, gospodinavanzatoarea de la magazin) ;
zona publica, 3,5 m si mai mult n care comunicarea este formala (cursuri,
sedinte, discursurile politicienilor, etc) .
Daca o persoana se apropie mai mult dect este potrivit, poate aparea tensiune si
chiar ostilitate, stari care vor afecta comunicarea. Atunci cnd se produce invadarea
(violarea) spatiului personal, persoana n cauza se retrage ptr a restabili distanta iar n
cazul n care acest lucru nu mai este posibil, se va face tot posibilul ca invadatorul sa se
retraga la distanta cuvenita. Nu stnjeniti pe cei cu care discutati apropiindu-va de ei mai
mult dect trebuie. De obicei cnd sunteti n picioare, distanta necesara este aceea a
strngerii minii.
Atingerea
Atingerea sau contactul fizic este unul dintre cele mai vechi coduri ale
comunicarii non verbale. Ea exprima emotii sau sentimente diferite, de la sentimente
calde: iubire, simpatie, ncurajare, pna la agresiune fizica. Unii oameni evita orice
atingere. Forta si tipul de atingere depinde n mare masura de vrsta, statut, relatie si
cultura. Gradul de atingere difera de la o cultura la alta. La japonezi, nclinarea capului
nlocuieste datul minii ca salut, n timp ce la eschimosi acest salut se exprima cu o
lovitura usoara pe umar.
Temperatura, lumina si culoarea
Aceste elemente ale mediului, natural sau ambiant influenteaza modul n care
oamenii comunica fara a constitui nsa coduri non-verbale.
Iluminarea corespunzatoare a unui spatiu contribuie la o buna ascultare iar
anumite culori au efect stimulativ asupra atentiei. Lumina si culoarea pot determina
anumite stari si dispozitii fizice. De asemenea, temperatura poate influenta pozitiv sau
negativ buna comunicare.
Culorile afecteaza comunicarea sub urmatorul aspect: culorile calde (galben,
portocaliu, rosu) stimuleaza comunicarea, n timp ce culorile reci (albastru, verde, gri)
inhiba comunicarea; monotonia , precum si varietatea excesiva de culoare, inhiba si
distrag atentia si comunicarea.

Copierea stilului
Oamenii i accepta, n mod inconstient cu mai multa usurinta pe aceia cu care se
aseamana. Studiati cu foarte multa discretie partenerii de discutie si aflati-le stilul.
ncercati n cazul n care ei zmbesc sa zmbiti iar daca sunt sobrii sa fiti si voi la rndul
vostru. Vorbiti tare sau ncet, repede sau rar n stilul partenerului de discutie.

12

La granita dintre verbal i nonverbal, se gasesc elemente de ton, ritm, fluent a

vorbirii pe care emittorul le manifest n momentul transmiterii mesajului (numite i
paralimbaj).
Paralimbajul
Paralimbajul reprezint modul prin care mesajul este transmis; acesta este
introdus cnd n cmpul comunicrii nonverbale (Hybels, Weaver) cand n aria
comunicrii verbale (Roberts, Hunt).
Din aceste motive, observnd si importanta sa didactic, il vom trata ca o
modalitate distinct, situat la granita comunicrii verbale i a celei nonverbale, cu
incident direct asupra fiecreia dintre ele.
Paralimbajul include viteza cu care vorbim, ridicarea sau scderea tonului,
volumul, folosirea pauzelor, calitatea vorbirii. Tonul real al vocii poate fi descoperit
dimineata, dup trezire. Cu fiecare or ce trece, oboseala distorsioneaz timbrul i
inltimea vocii. Dac ne aflm ntr-o stare puternic emotional (furie sau ngrijorare),
vom face mai multe greeli de exprimare, ne vom blbi sau vom face mai multe pauze
urmate de interjectii ca " dect facem de obicei. Interlocutorul nostru va resimti
aceste elemente i va reactiona la ele.
Paralimbajul are un rol deosebit n situatiile n care alte elemente nonverbale nu
sunt implicate: de exemplu convorbirea telefonica (ceea ce se cheam eticheta telefonic)
a unui agent de vnzri cu un client necunoscut. Agentul este o voce ptr clientul n cauz.
Imaginea pe care acesta i-o va asocia va depinde intr-o manier definitorie de folosirea
paralimbajului.
Viteza cu care vorbim nu reprezint o valoare dat ; astfel, nu exist un anumit
ritm al expunerii care s fac eficient comunicarea. Un bun comunicator va ti s varieze
aceast vitez n functie de receptorii mesajului i de mesajul propriu-zis. De obicei, la
nceputul expunerii se folosete un ritm mai lent, de introducere, care crete n intensitate
ptr a ilustra mai bine importanta sau dinamismul miezului mesajului. Problema de
comunicare pe care o poate ridica viteza vorbirii ca indicator de paralimbaj constituie
ceea ce se numeste asimilare. Asimilarea presupune c anumite cuvinte dintr-o fraz tind
s fie unite n exprimare ntr-un flux de comunicare, lucru care face dificil intelegerea.
Durata sunetelor i cuvintelor variaz, n mod normal, n functie de strile pe care le
avem: n general, folosim tonuri de durat mai scurt atunci cnd exprimm suprarea i
prelungim aceleai tonuri atunci cnd exprimm sentimente ca iubirea; aceast
variabilitate a duratei tonurilor n cuvinte tinde s fie legat de functionalitatea
paralimbajului n comunicare.
Ridicarea sau scderea tonului i volumul reprezint, la rndul lor, factori
variabili; astfel, anumite prti ale mesajului pot fi subliniate prin aceste variatii de ton i
de volum.
Cnd toti aceti factori sunt aditionati cuvintelor, ei pot schimba intelesul a ceea
ce dorim s transmitem.
13

Iat de ce trebuie remarcat c numai n mod arbitrar sau n scop functionaldidactic putem separa comunicarea verbal de cea nonverbal, ele aflndu-se pe un
continuum extrem de flexibil. Dintr-o alta perspectiva, cum ar arata transmiterea unui
mesaj fara incidenta miscarii, gestica, mimica?

Curs II Tipuri de comunicare

Specialistii in domeniu apreciaza ca exista o seria de tipuri (genuri, forme) de
comunicare. Important este criteriul pe care il adoptam pentru clasificare. In continuare,
propunem cateva criterii pe baza carora desprindem specificul formelor de comunicare:
A. Dupa scopul urmarit:
*

comunicare oficiala;

comunicare neoficiala.

B. Dupa frecventa comunicarii:

*

comunicare permanenta;

comunicare periodica;

comunicare aperiodica (de cate ori este nevoie).

C. Dupa genul de activitate careia ii este adresata:

*

comunicare instructiva sau educationala;

comunicare profesionala;

comunicare mediata.

D. Dupa felul relatiilor care se stabilesc intre administratie si cetateni:

E.

comunicare verbala (orala);

comunicare scrisa;

comunicare nonverbala (neverbala).

Dupa modul desfasurarii ei:
14

comunicare directa;

comunicare indirecta.

F.

Dupa aria de referinta:

*

comunicare de afaceri;

comunicare financiara;

comunicare sociala;

comunicare comerciala.

Daca ne referim la criteriul D, spre exemplu, sa observam ca, de regula, comunicarea

verbala constituie mijlocul principal prin care se desfasoara relatiile oficiale cu publicul.
Acest tip de comunicare are numeroase avantaje fata de celelalte tipuri, si anume:

da posibilitatea emitatorului sa isi exprime ideile mai rapid si mai usor;

exista posibilitatea controlului prin feed-back;

se pot folosi tehnici persuasive, dar si gesturi sau mimica;

se evita echivocul din mesaj, existand posibilitatea controlarii fluxului

informational, pe toata durata derularii comunicarii.

Avand in vedere criteriul E, sa retinem ca primei categorii ii corespund toate situatiile

de comunicare in care sunt prezenti, in acelasi spatiu fizic, doi sau mai multi indivizi.
Celei de-a doua categorii ii corespund toate formele de comunicare care se sprijina pe un
suport tehnic, avand acces la un destinatar individual (scrisoare, telefon, fax,
e-mail) sau colectiv (afis publicitar, fluturase publicitare, Internet).
Referindu-ne la comunicarea scrisa, putem sublinia ca procedurile si modurile de
realizare a acesteia constituie obiectul cursurilor de Corespondenta. (De exemplu, firma
Rentrop & Straton pune la dispozitia clientilor o lucrare "Consilier - Corespondenta in
afaceri" care contine 300 de modele de scrisori pentru partenerii de afaceri.)
Reusita in comunicarea scrisa este conditionata de respectarea unor cerinte:
a)

selectarea cuvintelor (pentru ca cititorul sa interpreteze mesajul cat mai corect si

exact);
15

b)folosirea cuvintelor potrivite si concrete;

c)

utilizarea cuvintelor scurte (in defavoarea celor lungi);

d)

un mod de prezentare placut, capabil sa atraga atentia cititorului.

De exemplu, structura unei scrisori de afaceri cuprinde urmatoarele parti: antetul,

sigla, adresa expeditorului, data, referinta, punctuatia,marginile spatierea.
Curs III.Bariere in comunicare
Comunicarea poate fi obstructionata sau doar perturbata de o serie de factori care
se interpun ntre semnificatia intentionata si cea perceputa putnd fi legati de oricare
dintre componentele comunicarii (emitator, mesaj, canal, receptor), sau de interactiunea
lor.
Dintre acestia cei mai importanti sunt :
Efectele de statut uneori statutul prea nalt al emitatorului n raport cu receptorul
pot cauza rastalmaciri ale mesajului de catre acesta din urma.
Probleme semantice specialistii au tendinta sa foloseasca un jargon
profesional, creznd ca si ceilalti l pot ntelege; persoanele cu statut mai ridicat au
tendinta de a se exprima ntr-un mod mai sofisticat, greu de nteles ptr persoane cu un
nivel de scolarizare scazut.
Distorsiuni perceptive cnd receptorul are o imagine despre sine nerealista si
este lipsit de deschidere n comunicare, neputndu-i ntelege pe ceilalti n mod adecvat.
Diferente culturale persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri
si simboluri diferite.
Alegerea gresita a canalelor sau a momentelor trebuie alese canalele corecte ptr
fiecare informatie si de asemenea si momentul trebuie sa fie bine ales o situatie urgenta
nu are sorti sa fie ndeplinita daca este ceruta la sfritul orelor de program sau la sfrsitul
saptamnii.
Lungimea excesiva a canalelor o retea organizationala complicata duce la o
comunicare lenta.
Factori fizici perturbatori iluminatul necorespunzator, zgomote parazite,
temperaturi excesiv de coborte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atentia telefon,
cafea, ceai etc.
Principalele bariere umane in cadrul unei comunicari eficiente sunt :
- fizice: deficiente verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din
zi, durata intlnirii, etc.
- semantice: vocabular, gramatica, sintaxa, conotatii emotionale ale unor cuvinte.
- determinate de factori interni: implicare pozitiva; implicare negativa
- frica
16

- diferentele de perceptie
- concluzii grabite
- lipsa de cunoastere
- lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de
interes a interlocutorului fata de mesajul emitatorului).
- emotii (emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a
comunicarii).
- blocajul psihic
- tracul
Blocajul psihic este acel moment de intrerupere cauzat de suprasolicitare
(emotionala, fizica, intelectuala) sau soc ; este un mecanism de aparare datorat unei
motivatii negative si care duce la ignorare, refuz, abandon.
In psihologia invatarii, blocajul este fenomenul de inaceptare si rezistenta activa a
elevului fata de anumite cerinte sau prezenta stresanta a unor adulti. Blocajul psihic
reprezinta oprirea fluxului ideational, provocata de factori interni sau externi.
Tracul reprezinta o stare de emotivitate accentuata de care sunt cuprinsi anumiti
elevi la aparitia lor in fata unui public. De cele mai multe ori, tracul sau emotiile
negative, resimtite de psihicul uman, conduc la blocaje psihice. Elevii increzatori in
fortele proprii si antrenati in spiritul aventurii cunoasterii, al explorarii posibilitatilor
personale, inving starea emotionala negativa.
In opinia lui Baban A., principalele bariere in comunicarea eficienta sunt :
tendina de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu prerile
interlocutorului. Convingerea unor persoane c cei din jurul lor nu i vor mbunti
comportamentul dect dac sunt criticai este o barier n calea unei comunicri eficiente.
Comunicarea poate fi stnjenit de folosirea etichetelor de genul: "Eti un naiv c ai
fcut.... ". Aceste etichetri transform tonul conversaiei ntr-unul negativ, consecina
fiind blocarea comunicrii;
oferirea de soluii este o alt modalitate de a bloca procesul comunicrii, fie
direct, prin oferirea de sfaturi sau indirect, prin folosirea ntrebrilor ntr-un mod agresiv,
autoritar sau cu o not evaluativ;
recurgerea la ordine este un mesaj care are ca efecte reacii defensive,
rezisten, reacii pasive sau agresive; consecinele unei astfel de conversaii, n care se
dau ordine, sunt scderea stimei de sine a persoanei creia i sunt adresate acele ordine;
folosirea ameninrilor este o modalitate prin care se transmite mesajul c dac
soluiile propuse nu sunt puse n practic persoana va suporta consecinele negative (ex.
pedeapsa);
moralizarea este o alt manier neadecvat n comunicare ce include formulri
de genul: "ar trebui" sau "ar fi cea mai mare greseal din partea ta s...";

17

 evitarea abordrii unor probleme importante; cea mai frecvent metod de a

schimba cursul conversaiei de la preocuprile celeilalte persoane la propriile preocupri
este folosirea tacticii devierii, abaterii - "mai bine s vorbim despre ...";
ncercarea de a rezolva problema comunicrii prin impunerea unor argumente
logice proprii; situaiile n care o persoan ncearc n mod repetat s gseasc soluii
logice la problemele unei alte persoane conduce la frustrare prin ignorarea sentimentelor
i opiniilor celeilalte persoane.
Este de dorit crearea unor situatii care sa faciliteze antrenarea elevilor in exercitii
de comunicare, in care sa se puna un accent sporit pe comportamentul civilizat, pe
manierele elegante, pe formarea unei culturi interioare si exterioare in armonie cu
cerintele vietii spirituale corespunzatoare societatii pe care o defineste.
Curs IV.Strategii ale comunicarii in situatii de criza
Credibilitatea este serios afectata atunci cind intre identitatea reala, identitatea
presupusa sau dorita si imaginea publica exista o distanta prea mare. Din perspectiva
relatiilor publice, crizele afecteaza in primul rind imaginea unei organizatii.
Strategiile
comunicarii in situatii de criza trebuie sa previna deteriorarea imaginii sau trebuie sa
contribuie la refacerea imaginii deteriorate
Criza poate fi simplu definita drept situatia in care o schimbare in bine sau rau
este iminenta. Accentul in cazul crizei cade pe rapiditatea cu care evolueaza situatia
data. Iar expertiza relationistului (comunicationistului) se masoara atit in
promptitudinea, cit si in calitatea reactiei. O campanie de comunicare in situatii de
criza trebuie sa se deruleze coerent pe toata durata crizei. Ea incepe prin colectarea
tuturor informatiilor disponibile si identificarea riscurilor implicate si a actorilor
principali in contextul dat. Planul unei campanii de relatii publice intr-o situatie de
criza trebuie sa stabileasca purtatorul de cuvint si semnificatia generala a mesajului
care trebuie difuzat. Planul trebuie sa identifice responsabilitatile de asumat si
organizatiile de contactat. Pentru ca cea mai eficienta retorica in istoria Occidentului
18

s-a dovedit a fi discursul fricii, ceea ce trebuie in primul rind vizat este domolirea
temerilor publicului. Mesajul/mesajele trebuie sa contina suficiente informatii, pentru
ca publicul sa nu aiba senzatia ca i se ascunde ceva, sa fie realist, pentru a nu crea
asteptari exagerate, sa anunte actiunile planificate si sa dejoace prin anticipare titlurile
prin care jurnalistii ar putea exploata publicistic situatia. Impactul mesajului trebuie
evaluat in primul rind din perspectiva mass media. Intotdeauna trebuie avuta in vedere
si eventualitatea celui mai neplacut scenariu posibil (worst scenario), pentru ca in
situatiile de criza are mari sanse sa se produca. Din perspectiva emitatorului, stabiliti
o sursa unica si controloabila de informatii si acordati atentia cuvenita calitatii de
sursa informala de informatii care pot fi membrii organizatiei. In ceea ce priveste
constructia mesajului, nu ascundeti situatia ivita, dar nici nu faceti exces de zel in
dezvaluirea tuturor detaliilor. Pozitia adoptata trebuie sa fie aceea a asumarii
responsabilitatilor si a regretelor exprimate deschis in raport cu consecintele situatiei
create. In ceea ce priveste receptorul, reprezentat in principal de mass media, tratati-l
cu toata consideratia, oferindu-i cit mai deschis informatiile cerute. Fiti pregatit sa
controlati, daca nu puteti evita, confruntarile directe cu un public ostil.
W.T. Combs propune urmatoarele strategii de raspuns la criza:74
a) negarea: nu exista nici un fel de criza; intre organizatie si criza nu exista nici
un fel de legatura de tip cauza-efect;
b) distantare: se accepta existenta crizei, dar se slabesc legaturile intre organizatie
si criza;
c) cistigarea simpatiei sau aprobarii publicului pentru organizatie prin activitati
sau actiuni apreciate de catre public;

19

d) umilirea pentru a obtine iertarea publicului si acceptarea crizei;

e) suferinta: cistigarea simpatiei prin prezentarea organizatiei ca o victima a unor
conjuncturi nefavorabile.
Curs V. Mass-media partener n realizarea direciilor comunicrii publice
5.1. Relaiile cu presa se nscriu n strategia global de comunicare
Ageniile de tiri, presa scris, posturile de televiziune i de radio funcioneaz ca
nite amplificatoare ale informaiei. Dup cum tim cu toii, numrul de persoane
la care ajunge un mesaj transmis de mass-media este, de regul, mult mai mare dect
limita maxim de receptori la care poate ajunge organizaia prin eforturi proprii.
Dintr-o perspectiv sintetic, mass-media sau formele clasice ale comunicrii de
mas (pres, radio, televiziune) se refer la instituiile sociale care se ocup cu
producerea i distribuia cunotinelor i care se disting prin urmtoarele caracteristici:
folosirea unor tehnici (relativ) avansate pentru producia de mas i distribuirea
mesajelor; organizarea riguroas i reglementarea social a activitii lor; trimiterea
mesajelor ctre audiene (n mod potenial) foarte mari, care sunt necunoscute
comunicatorului i libere s-i preia mesajele sau s le refuze. (Coman, 2007, p. 26).
Astfel, relaiile cu mass-media sunt de importan strategic n construirea imaginii
publice, n particular n realizarea direciilor comunicrii publice. Orice instituie
din administraia romneasc are tot interesul s construiasc o reea de contacte cu
care s ntrein raporturi constante, s ntrein cu jurnalitii relaii de colaborare.
Dac respectiva organizaie traverseaz o perioad de criz, va trebui s colaboreze
cu mass-media, n aceast situaie va ti la cine s apeleze, n ce moment, pentru
care tip de informaie.
20

Jurnalitii trebuie tratai ca nite profesioniti ai informaiei (Haine, 2000, p.

76), n acest sens, organizaiile trebuie s genereze, ct mai rapid posibil, cererile de
informaii ale jurnalitilor, ele nu au voie s furnizeze informaii false sau premature
pentru a ctiga n timp capital de ncredere i nu au voie s dezvolte o relaie
privilegiat cu unul dintre jurnaliti, oferindu-i o informaie mai bogat dect
celorlali.
Pentru a se ajunge la o bun comunicare cu mass-media specialitii n relaii
publice din instituiile administrative trebuie s cunoasc specificul mass-media i
s se adapteze acestuia. Astfel, mesajul trebuie s fie adecvat suportului mediatic,
stilul materialului elaborat trebuie s corespund principiilor scriiturii jurnalistice,
iar persoanele de la departamentul de comunicare, relaii publice din instituiile
n cauz trebuie s stabileasc relaii personale bune, bazate pe respect reciproc,
cu oamenii din mass-media. Ei trebuie s fie capabili s le furnizeze informaii,
idei, perspective inedite asupra unui subiect de actualitate; totodat, ei trebuie s
fie capabili s reziste presiunilor presei i s nu furnizeze informaii neverificate,
materiale care nu au fost discutate i aprobate de conducerea organizaiei sau opinii
neacoperite de fapte (Coman, 2004, p. 67).
n relaiile cu presa, o instituie public trebuie s respecte mai multe principii
specifice scriiturii jurnalistice, dintre care amintim (Haine, 2008, p. 127):
1. principiul eficacitii: s ofere maximum de informaii n minimum de timp, s
ofere informaiile ct mai simplu, s valorizeze informaiile avantajoase, s furnizeze
jurnalitilor fotografii, documente i alte materiale necesare;
2. principiul ncrederii: s explice misiunea organizaiei, s se asigure c informaia
va fi bine primit, s aib o atitudine ncreztoare, s nu omit propriile slbiciuni;
21

3. principiul susinerii informaiei: s furnizeze maximum de elemente pozitive, s

insiste asupra punctelor tari ale organizaiei, s fie oricnd la dispoziia jurnalitilor.
3.2. Avantaje i dezavantaje ale fiecrui mediu n parte
innd cont de faptul c prima trstur a comunicrii publice este aceea de a servi
interesul colectiv (de unde dimensiunea juridic i etic a ei), alegerea mijloacelor de
comunicare adecvate este unul dintre principiile de baz, i n acelai timp o problem
pentru aceasta. Mesajul public (ce are ncrctur juridic i etic) nu poate fi
transmis
cetenilor cu ajutorul unui ziar de scandal sau post de televiziune strict comercial.
Pentru a utiliza la maximum canalul de comunicare ales, specialistul n relaii
publice din instituie/organizaie trebuie s cunoasc mecanismul i tehnologia
fiecrui mediu n parte:
Tabelul 1: Avantaje/dezavantaje ale diferitelor medii de comunicare
ZIARE
Avantaje

Dezavantaje

Selectarea pieelor geografi ce

Ating toate tipurile de public

Durata de via a mesajelor este foarte scurt

Costuri mari pentru acoperire naional

REVISTE
Avantaje

Dezavantaje

Posibilitatea selecionrii audienei

Nu pot domina ntr-o pia local

Ating consumatorii mai aflueni

Mesajul nu este imediat

Foarte bun reproducere a culorilor

Cteodat costuri de producie mari

TELEVIZIUNE
Avantaje

Dezavantaje
22

Combin imagini, sunete, micare

Mesaje limitate de timp

Credibilitate mare

Nu acoper integral

Impact puternic

Costuri mari de producie

Audien mare

Transmisie color proast

Identifi carea exact a produsului

RADIO
Avantaje

Dezavantaje

Selectarea geografi c a pieelor

Mesaje limitate de timp

Saturarea maxim a pieelor locale

Fr impact vizual

Mobilitate la schimbare

Acoperire proast

Costuri relativ mici

CALCULATOARE
Avantaje

Dezavantaje

Foarte personalizate

Grup restrns de utilizatori

Creative i fl exibile

Costuri mari

Utilizarea att la birou, ct i acas

Curs VI.Comunicarea pentru un management performant
Regula celor 4 C
Pentru realizarea unui management performant se respect regula celor 4 C:
Coerena
- coeren ntre vorbe i fapte;
- coeren ntre decizii;
- coeren ntre obiectivele propuse i mijloacele allocate

Curajul - se refer la curajul, intelectual i moral al managerului, nu la cel fizic; a

avea curaj nseamn a lua decizii pe care s i le asume, a aprecia pozitiv sau negativ
activitatea membrilor, a spune ce e bine i ce nu e bine; curaj psihologic i moral
(rezisten la presiuni)

Claritatea: - informarea clar a personalului; practicarea transparenei; nseamn:

23

- clarificarea misiunii organizaiei, valorile care trebuie respectate,

criteriile dup care vor fi apreciai subordonaii;
- precizarea opiunilor strategice i a obiectivelor;
- comunicarea periodic a rezultatelor obinute.

Consideraia: - acordarea de atenie, ascultare i respect subordonailor.

Un management performant ine seama de:
- regula celor 4C
- factori generali: contextul economic, sociologic i politic;
- factori specifici organizaiei;
- factori personali: stilul i personalitatea managerului.

Managementul organizaiei

Conducere Director
- imobil, staionar, neproductiv
- adaptare pasiv la ceea ce se ntmpl
deja
- orientare spre efecte
- dominat de inerie i inflexibilitate
- axat pe constrngerea comportamentului
membrilor
- reactiv

Conducere - Manager
- schimbare, progres, inovare
- anticipare la ceea ce urmeaz a se
ntmpla
- orientare spre cauze
- dominat de activism i iniiativ
- axat pe responsabilitatea membrilor
- proactiv

Elemente definitorii ale managementului educaional

- concepe i aplic un complex de aciuni pentru a asigura funcionarea sistemului

i a procesului de predare-nvare;
- utilizeaz optim resursele umane (cadre didactice, elevi), materiale, economice,
didactice, informaionale, ergonomice, temporale;
- se bazeaz pe participarea unor factori (care in de coal, de comunitate sau de
sistemul social), pe descentralizare, pe creativitate acional; depete conducerea
empiric (de tipul vznd i fcnd), bazat pe bunul-sim sau pe simpla imitare a unor
modele ori experiene similare;
- mbin aspectul teoretic (concepte, metode de abordare, ipoteze, corelaii) cu cel
metodologic, cu cel tehnologic i de practic managerial.

Ierarhizarea nivelurilor managementului

- managementul de vrf (top managementul)

elaboreaz politicile educaionale;

ia deciziile importante;

24

elaboreaz strategiile pe termen lung i mediu la nivelul sistemului de

nvmnt;
- managementul intermediar / de mijloc
vizeaz conducerea activitilor medii;
implementeaz deciziile de tip strategic;
elaboreaz planuri pe termen mediu;
- managementul de linie/operativ;
organizarea i monitorizarea efectiv a activitilor efectuate de personalul
din subordine pentru realizarea planurilor i programelor;
elaborarea planurilor pe termen scurt, potrivit strategiei generale.
n funcie de specificul activitii exist manageri: financiari, operaionali, de
marketing, de resurse umane, de cercetare i dezvoltare etc.
Toate categoriile de manageri exercit toate funciile managementului, dar
difereniat.
Exemplu Top managerii acord timp mai mare exercitrii funciei de previziune,
dect cei de nivel mediu sau de prima linie.
Viziunea pragmatic-procesual asupra managementului se observ i din alte
definiii.
Exemplu: Asociaia American de Management (AMA) definea managementul
astfel: Managementul face s mearg lucrurile prin oameni.
Acum managementul este definit astfel: Managementul lucreaz cu, i prin
oameni pentru a ndeplini att obiectivele organizaiei, ct i ale membrilor ei. (Montana,
Charnow, 2000, p.2).
Noua definiie:
- acord o mai mare importan oamenilor n organizaie;
- se centreaz pe rezultatele care trebuie obinute, dect pe lucruri i activiti;
- adaug ideea potrivit creia ndeplinirea obiectivelor personale trebuie integrate
ndeplinirii obiectivelor organizaiei.
O alt cerin se refer la nsuirile i abilitile necesare managerului pentru
realizarea rezultatelor.
Acestea pot fi:
Abiliti umane capacitatea managerului
de a lucra cu oameni i prin intermediul
lor, de a fi eficient ca membru al grupului,
de a motiva oamenii, de a se implica n
soluionarea conflictelor.

Abiliti tehnice: vizeaz nelegerea

sarcinilor, includ cunoaterea
metodelor, tehnicilor, echipamentelor.

25

Primele sunt cele mai importante pentru managerii de top.

Cellalt sunt mai importante pentru managerii de nivel inferior.
Abiliti manageriale

Nivelul managementului

Conceptuale
Umane
Tehnice
Top
Mediu
De prima linie

Leadership i management
Leadership = activitatea de conducere;
liderul = persoana care conduce.
Noiunea de management tinde s acopere pe cea de leadership.
Se ncearc individualizarea liderului i a managerului printr-o serie de funcii sau
nsuiri.
Uneori cele dou noiuni se suprapun.
Pentru aceasta s-au cutat nsuiri comune.
Exemplu: Warren Bennis considera c liderii n afaceri se simt bine acolo unde
exist ambiguitate i haos.
Henri Mintzberg se delecteaz n sistemele n care ordinea nu exist.
Pe aceast problem cei doi sunt la fel.
Diferene curioase:
Luis A. Allen opereaz cu distincia dintre leadership-ul personal i managerial.
Primul nseamn c persoana se nate cu talentul de a conduce, iar cealalt nva
s conduc.
Se nasc 2 ntrebri:
Un lider nu-i capabil s fie manager, s nvee s conduc?
Un manager n-ar putea avea caracteristicile liderului?
n lucrrile noi (Montana, Charnow, 2000, p.8) se precizeaz c n formarea
managerului se insist pe competena de a influena pe alii pentru realizarea sarcinilor
(leadership).
Exist i pericolul de a suprapune managementul peste leadership.
In limba romn leadershipul i managementul au fost traduse prin termenul de
conducere.
Situaii tipice de utilizare a celor doi termeni:
a) Utilizarea celor doi termeni ntr-o manier aleatorie, fr intenia
expres de a le diferenia; uneori un termen este folosit n locul celuilalt;
26

b) Diferenierea categoric a celor dou noiuni; opunerea lor;

Distincia dintre leadership i management
A. Zaleznic (1977) primul autor care face demarcaie (articol - Manageri i
lideri: sunt ei diferii?). Recurge la un sistem de criterii care difereniaz cele dou
categorii de conductori:
Criterii
Categorii de conductori
Lideri
Manageri
Scop
Manifest atitudini
Manifest atitudini
personale, active
impersonale, pasive
Concepie despre munc
Stimuleaz munca, ofer i
Coordoneaz, echilibreaz
creeaz posibiliti de
munca. Recurg la
alegere a ei
compromisuri valorice.
Relaiile cu ceilali
Sunt empatici, acord
Se implic emoional puin
atenie semnificaiei
n relaiile cu alii
aciunilor i evenimentelor
Percepia de sine
Au o identitate de sine mai Se identific cu nevoia de a
slab, fiind orientai spre
menine ordinea actual,
schimbare
sunt conservatori
- J. Harris (1955) Leadership-ul stabilete viziuni, direcii de aciune,
principalele abordri umane;
- managementul are n vedere operaionalizarea n mod eficient a acestora.
Alte opiuni:
Manager
- administreaz;
- este o copie;
- menine;
- se focalizeaz pe sisteme i structur;
oamenilor;
- se sprijin pe control;
- are viziune pe termen scurt;
lung;
- ntreab Cum i Cnd?

Lider
- inoveaz;
- este original;
- dezvolt;
- se focalizeaz

asupra

- inspir ncredere;
- are perspectiv pe termen
- ntreab Ce? i De ce?

Autori francezi
- leadership dirijarea i mobilizarea energiei persoanelor spre un obiectiv precis,
dezvoltarea unei viziuni, transmiterea ei celor ce urmeaz a o realiza, motivarea
subordonailor;
- management ansamblul sarcinilor de conducere a organizaiei (luarea
deciziilor strategice, organizarea muncii, repartiia sarcinilor, controlul executrii lor i
comunicarea (Levy-Leboyer 2003 p. 387-388)
Aforisme

27

P.F. Drucker (1954) leadership - a face ceea ce trebuie; managementul a face

lucrurile cum trebuie;
Warren Bennis (1985) leadership face ceea ce este bine; managementul face
lucrurile bine;
S.R. Covey (1989) leadership stabilete dac scara este aezat pe peretele
potrivit; managementul - este eficiena n ascensiunea pe scara succesului;
- leadership este investirea pe drumul cel bun; managementul este cantitatea de
efort cheltuit.
Diferene mai frecvente
- leadership-ul este mai frecvent cu planul cognitivi, imaginativ, anticipativ;
- managementul este asociat cu planul acional;
- liderul este un spirit penetrant, cu aptitudini de gndire analitic, strategic i
multilateral, cu abiliti psihosociale; managerul dispune de aptitudini operaionale, de
capacitatea de a ti s fac.
Mintzberg (o poziie extrem)
Managementul este ceea ce fac managerii n lumea real, pe cnd leadership-ul
este un concept-suport cultivat de academicieni i foarte puin nrudit cu orice practic.
O situaie intermediar leadership-ul este o parte a managementului chiar partea
lui esenial (H. Fayol)
Leadership-ul este o component major a managementului (Nicolescu,
Verbuncu ,1999)
Concluzie Nicio situaie referitoare la folosirea noiunilor de leadership i
management nu este satisfctoare.
-1- Suprapunerea lor terge diferenele dintre ele.
-2- Opunerea noiunilor creeaz diferene artificiale i foreaz realitatea s se
ncordeze n scheme logice prestabilite.
-3- Relaia de la parte la ntreg pare a fi mai acceptabil, dar este la fel de
neconcludent.
Ce e de fcut?
Acceptarea relaiei de coinciden parial a sferelor celor dou noiuni.
Deci leadership-ul i managementul, liderii i managerii au, fiecare, elemente
proprii, specifice, care le asigur individualitatea i relativa autonomie, dar i o serie de
elemente comune, fapt care asigur interaciunea lor reciproc.
Argumente:
- i unii i alii ndeplinesc aproximativ aceleai funcii, ns n moduri diferite;
- cei doi pot avea aproximativ aceleai caliti i abiliti, dar n proporii diferite;
- disponibilizarea competenelor celor doi se realizeaz diferit n funcie de
specificul situaiilor n care cele dou persoane se afl. (Exemplu liderul i pune
competenele n aciune n situaii de criz, managerul n situaii cotidiene; liderii i
asum riscurile, pe cnd managerii le prentmpin sau le nltur;
- potenarea reciproc a nsuirilor i competenelor celor doi este posibil numai
dac aceeai persoan posed att nsuirile de lider ct i pe cele de manager. (Exemplu
liderul dorete s-i transpun n practic ideile mai repede, ceea ce genereaz
28

impulsivitate, care este temperat de nsuirile managerului, stpnirea i controlarea

propriilor comportamente.
Argumentele creeaz situaii tipice
- situaia ideal aceeai persoan realizeaz integral i maximal att funciile
leadership-ului, ct i pe cele ale managerului.
Alain Kerjean (2002) Le manager leader Managementul este astzi un lider
care are o viziune el tie unde vrea s ajung el tie unde vrea s ajung, tie s
comunice ncrederea sa grupului i s obin adeziunea activ a tuturor la realizarea
obiectivelor.
Managerul-lider este considerat de autor ca manager fr limite.
- situaie real o persoan deine mai degrab caliti de lider i mai puin
caliti de manager sau invers.
Mihaela Vlsceanu arat c, dei noiunile de leadership i management nu sunt
sinonime, ele sunt departe de a fi incompatibile.
- o persoan este numai lider, n timp ce alta este numai manager; ceea ce
conteaz este calitatea sau puterea lor, precum i modul lor de asociere.
Pot fi patru cazuri ipotetice:
1- lider puternic manager puternic;
2- lider puternic manager slab;
3 lider slab manager puternic;
4 lider slab manager slab.
Prima situaie este cea mai fericit i ultima este cea mai nefericit.
Situaia 2 nu duce nicieri.
Situaia 3 este parial, conjunctural sau momentan eficient.
Abiliti necesare
Funcii
Director
Director adjunct
Director adjunct

Relaii umane
20%
70%
10%

Studierea viitorului
70%
10%
20%

Specialiti
10%
20%
70%

Forme de leadership
- leadership previzional centrat pe anticiparea coordonatelor viitoare ale organizaiei;

- leadership strategic axat pe stabilirea strategiei;

- leadership dinamic vizeaz conceperea i dirijarea proceselor derulate;

29
- leadership prin obiective coordonarea obiectivelor tuturor subsistemelor;

Literatura de specialitate identific 3 tipuri de leadership-uri:

- A american i european;
- J japonez i chinez (estic)
- Z forme intermediare i particulare ale leadership-ului american
Descriere
o
o
o
o
o
o
o

A
angajare de scurt durat;
decizii individuale;
responsabilitate individual;
evaluri frecvente, promovare
rapid;
control explicit, frontal;
carier specializat;
interes segmentat pentru oameni

J
o angajare pe toat viaa;
o decizii consensuale;
o responsabilitate colectiv;
30

o
o
o
o

evaluri rare, promovare lent;

control implicit, informal;
carier nespecializat;
interes holistic pentru oameni

Curs VII.Comunicarea si mediul de afaceri-reactii media

Sunt cateva secrete pe care compania pentru care lucrezi ti le ascunde, pentru a te testa si
a observa daca esti potrivit pentru cultura organizationala, explica Cynthia Shapiro,
specialist in resurse umane, scrie Business Insider.
Sa vedem insa care sunt cele 9 filozofii dupa care directorii de companie se ghideaza.
1. Toate companiile au asa numitele liste negre
Unul dintre obiectivele ascunse ale unui departament de resurse umane este acela de a
scapa de angajatii ineficienti din companie, iar cei mai multi dintre recrutori chiar se
pricep la intocmirea unor liste care vizeaza acei angajati care fie nu se adapteaza la
cultura organizationala, fie nu-si fac treaba cum trebuie.
Cum procedeaza insa profesionistii HR pentru a intocmi listele negre? Managerii
obisnuiesc sa le dea angajatilor sarcini dificile si deadline-uri foarte scurte, tocmai pentru
a-i pune la incercare.
Cum stii insa daca esti in teste pentru lista neagra? Seful te ignora, te exploateaza, te
plateste mai prost decat pe colegii tai si are exagerat de multe pretentii de la tine.
2. Executivii HR sunt instruiti ani de zile sa nu le spuna angajatilor despre greselile pe
care le fac
Crudul adevar este acela ca multe companii prefera sa aiba de-a face cu resentimente din
partea angajatilor decat sa se aleaga cu un proces. De aceea, in loc ca acestora sa li se
atraga atentia asupra lucrurilor negative, recrutorii prefera sa-i treaca pe urmatoarea lista
de disponibilizare.

3. Sefii militeaza pentru un echilibru intre viata profesionala si cea personala in randul
angajatilor, insa ii concediaza pe acestia din urma daca decid sa le urmeze sfatul

31

Desi multe organizatii promoveaza ideea de munca sanatoasa/viata echilibrata in ochii

opiniei publice, angajatii care lucreaza 50 de ore pe saptamana sunt cei care primesc
recompense din partea managementului.
Fiecare companie are propriul sistem de valori, iar fiecare angajat trebuie sa-si stabileasca
prioritatile. Daca directorii firmei vor vedea ca angajatii apreciaza mai mult lucrurile
personale si timpul petrecut in afara organizatiei, decat banii castigati in companie, atunci
salariatii vor fi restructurati in scurt timp.

4. Sefii nu le spun angajatilor ca sunt prea tineri sau prea in varsta pentru un anumit post,
dar ii promoveaza sau concediaza in functie de acest lucru
Varsta nu trebuie sa-ti influenteze cariera intr-atat incat sa devii stresat in legatura cu
acest lucru. Mai mult, studiile arata ca superiorii isi dau seama atunci cand angajatii lor se
simt complexati vis-a-vis de anii pe care ii au.
Totodata, companiile percep tinerii ca fiind angajati mobili, intr-o continua cautare a unui
loc de munca ideal. Asa ca, daca faci parte din aceasta categorie, nu ar trebui sa faci
eforturi extraordinare pentru a fi considerat extrem de responsabil. Daca ajungi insa cu 15
minute mai devreme la lucru, pleci cu 15 minute mai tarziu si-ti faci proiectele la timp,
vei fi mult mai apreciat daca tii cu tot dinadinsul sa fii remarcat de sefi, sustin specialistii
HR.
Pe de alta parte, angajatii cu vechime sunt apreciati pentru experienta lor, insa lipsa
acestora de flexibilitate si eventualele probleme de sanatate ce pot aparea reprezinta
principalele temeri ale organizatiei. Profesionistii in resurse umane sfatuiesc salariatii sa
nu-si ia concediu medical decat daca este absolut necesar si sa ramana conectati la ceea
ce se intampla in companie si in mediul extern.
5. Companiile nu apreciaza angajatii care tin cu tot dinadinsul sa arate cat de destepti sunt
ei, ci mai degraba oamenii respectuosi
Nu conteaza faptul ca poate uneori chiar ai intentii bune vis-a-vis de o noua strategie sau
miscare interna. Sa-ti corectezi seful intr-o intalnire si sa-i dai si exemple de lucruri care
pot fi facute mai bine decat procedeaza el nu sunt intotdeauna percepute intr-un mod
pozitiv, subliniaza Cynthia Shapiro.

32

Rezuma-te la a-ti da cu parerea doar in chestiunile despre care esti intrebat si asigura-te
ca arati respect celor care depun eforturi pentru a-ti facilita tie anumite sarcini. Iar daca
vrei sa faci o sugestie, asteapta-te ca managerul tau sa aiba ceva indoieli, chiar daca nu-ti
arata acest lucru.
6. Vor sa ceara o promovare? Mai bine n-o cer!
Salariatii care le spun sefilor ca ei cred ca a sosit momentul sa ceara o promovare inainte
ca aceasta sugestie sa vina din partea directorilor, ii va irita pe acestia din urma. Angajatii
trebuie sa dovedeasca inainte de toate ca merita o promovare indeplinindu-si cu succes
obiectivele, nicidecum declarandu-le superiorilor ca sunt gata sa-si asume noi provocari.
Adevarul este ca promovarile interne sunt de cele mai multe ori, rezervate si decise cu
mult timp inainte ca ele sa fie facute publice in randul angajatilor, spune specialistul HR,
Cynthia Shapiro.
7. Managerii nu-si pot da afara angajatele daca se afla in concediu medical sau sunt
insarcinate, dar le pot incadra intr-o reorganizare a business-ului, reducere de personal
sau concediere masiva din cauza unor dificultati economice.
Daca te pregatesti sa-ti maresti familia sau ai ceva probleme de sanatate si intentionezi
sa-ti iei concediu medical, pentru a te proteja de eventualele indoieli din partea sefilor,
anunta-i pe acestia de intentiile tale. S-ar putea sa nu reactioneze foarte bine daca aud din
alte surse si sa se lipseasca de serviciile tale mai devreme decat te-ai astepta, spun
recrutorii.
8. Oricat de mult le-ar placea angajatilor sa se imbrace in blugi, s-ar putea sa fie
concediati din acest motiv
Cele mai multe dintre organizatiile de pretutindeni de pe glob nu le cer angajatilor o
tinuta obligatorie, dar perceptia despre vestimentatia personalului nu s-a schimbat.
Majoritatea directorilor se uita la modul in care sunt imbracati angajatii tocmai pentru asi da seama de comportamentul acestora, de principiile si modul lor de gandire.
De exemplu, specialistii HR le sfatuiesc pe femei sa adopte tinute conservatoare, decente.
Iar pentru a-si face o idee, acestea ar trebui sa fie atente la vestimentatia managerilor de
top din cadrul firmei.

33

9. Directorii de IT scaneaza in mod regulat e-mailurile angajatilor. Fara ca ei sa aiba

habar, fireste
Drept urmare, trebuie sa-ti asumi faptul ca toate e-mailurile tale sunt citite. Motivul
pentru care firmele procedeaza astfel, in mod regulat, constituie de fapt, o fereastra
catre lumea angajatului respectiv: cum acesta li se plange prietenilor despre programul
incarcat si cum abia asteapta sa se faca ora 17:00 pentru a pleca acasa, glumele din
interior despre superiori sau plangeri vis-a-vis de atitudinea coordonatorilor si politicii
manageriale.
Curs VIII.Limbajul vestimentatiei
Exista numeroase materiale de specialitate privind felul in care trebuie sa se
imbrace angajatul, managerul, omul de afaceri. Parerile celor in cauza asupra eficientei
acestor recomandari variaza.
Imbracamintea trebuie sa fie adecvata muncii pe care o efectuam. Este indicat sa
purtam haine de calitate, intr-un stil care nu se va demoda usor si cateva accesorii
elegante. In functie de sex putem schimba frecvent cravata, camasa, esarfa, bluza etc.
Totul trebuie sa fie curat si calcat.
Chiar daca detinem functii de conducere, in situatii neoficiale, de lucru, putem practica
un stil informal, la care renuntam (apelam la costum) in situatii formale.
LIMBAJUL CULORILOR
Culorile influenteaza si ele comunicarea. Ele evidentieaza atitudinea omului fata de viata
si fata de cei din jur.
Corelatia culoare personalitate
Culoarea vestimentatiei folosita de catre manager ne comunica o serie de lucruri despre
acesta.
Culoarea Informatie
Rosu - om plin de sentimente
Roz - imi place sa iubesc, sa fiu iubita si sa am grija de altii
Portocaliu - sunt organizat si hotarat sa-mi realizez planul
Galben - doresc sa discutam
Verde - imi place schimbarea
Bleu - sunt inventiv
Bleumarin - imi place sa fiu sef si sa dau ordine
Negru - stiu foarte bine ce am de facut
Ce comunica culoarea vestimentatiei?
Semnificatia culorilor poate fi diferita in alte culturi. De exemplu: in timp ce
in Europanegrul este culoarea tristetii, in China si Japonia albul inseamna tristete.
34

Culorile calde (rosu, portocaliu, galben) favorizeaza comunicarea iar cele reci (gri, verde,
albastru) o inhiba. Comunicarea se desfasoara greoi si in cazul monotoniei sau varietatii
excesive de culori.
IMPORTANT: inainte sa mergi la un interviu, cauta sa afli care sunt culorile companiei
si incearca sa afli codul vestimentar al angajatilor. Vei lasa o impresie foarte buna daca
vei purta aceste culori si te va ajuta sa te aliniezi mai bine cu persoana din fata ta.
Personalitate conservatoare
Nu te imbraci dupa moda sezonului, deoarece consideri ca nu este absolut
necesar; preferi culorile in tonuri inchise, indiferent daca sunt sau nu la moda, te
caracterizeaza stilul clasic si cat mai comod in vestimentatie. In general nu porti decat
bijuterii
veritabile,
dar
numai cat
se poate
de discrete.
Pretuiesti, inainte de toate, linistea si stabilitatea. Pui mare pret pe imaginea ta in
fata celorlalti. Esti perfectionista aproape in tot ceea ce faci. Conteaza foarte mult pentru
tine autocontrolul si stabilitatea in comportament. Te porti ca o persoana careia ii castigi
mai dificil simpatia. Iti place foarte mult sa gatesti si esti cam exigenta cu proprii copii.

Personalitate contradictorie

Numai uneori te intereseaza ce se poarta, ce este "la moda" si incerci sa te

comformezi acesteia, iar alteori nu conteaza, deoarece ai altceva mai bun de facut.
Cateodata iti plac combinatiile socante de culori, deoarece atunci vrei sa atragi atentia
cuiva sau pur si simplu asa te simti bine. La gat iti place sa porti pandantive metalice.
Treci de la bucurie la tristete, de la optimism la pesimism, fara motive deosebite.
Iti schimbi des parerile, chiar cu riscul de a starni indignarea celor din jur sau vreun
motiv de barfe. La serviciu te evidentiezi prin dinamism si perspicacitate, dar si aici apar
momente sau perioade de apatie.
Personalitate adaptabila si acomodabila

Te imbraci in functie de caz, de situatia in care esti pusa: acasa, la serviciu, la

plimbare in parc etc. In egala masura poti sa porti coliere din pietre pretioase, ostentative,
margele colorate asortate, pandantive sau... nicio bijuterie. Cerceii intotdeauna vor fi
asortati la ceea ce preferi sa porti la gat, dar in acelasi timp pot sa nu existe, pur si simplu.
Stabilesti cu usurinta relatii cu cei din jur, din diferite categorii sociale,
regionale etc. Acestia, la randul lor, te accepta la fel de usor, deoarece esti o persoana
calma, binevoitoare, stii sa te stapanesti in anumite situatii, iar atunci cand este necesar

35

esti capabila de reactii rapide si energice. Poti castiga increderea aproape oricui. Esti
constiincioasa si punctuala, fara a dovedi exces de zel.
Personalitate "mereu tanara"
Esti mereu, orice-ar fi, la moda, indiferent de varsta pe care o ai. Ai o
receptivitate deosebita la schimbarile modei, doresti sa te simti si sa fii apreciata drept
promotoarea celui mai extravagant stil, ceea ce te face sa fii in centrul atentiei celorlalti,
in mod special prin acest lucru: iti plac combinatiile neasteptate de culori care socheaza,
margelele si colierele sunt "bogate" si foarte viu colorate, cerceii si bratarile la fel.
Accesoriile sunt la moda si cateodata chiar faci eforturi sa porti, de exemplu, pantofi sau
sandale cu tocuri foarte inalte, daca asa se poarta.
Tin sa mentionez ca relatia dintre vestimentatie si personalitate nu are un sens
unidirectional. Ele se influenteaza si interconditioneaza reciproc. In acest sens, o stare de
spirit negativa poate atenua pornirile avangardiste ale unei personalitati "mereu tinere" de
exemplu, sau poate influenta tonurile de culoare alese in mod obisnuit. Un alt lucru
important ar mai fi cat de mult esti dispusa sa cheltuiesti pentru a fi "la moda".

Curs IX

Comunicarea mediatica. Teorii si metode. Functii si efecte

Inflenta mass-media (efectele) - Efect inseamna toate modificarile la nivel
individual sau social pe care le produc mass-media prin tipul lor de mesaje (Maletzke).
Teoria influentei mass-media tine seama de dimensiunile efectelor.

cine suporta efectul la nivel individual, de grup si social;

natura efectelor (de ordin cognitiv sau de ordin comportamental);

durata efectului interval de timp care se scurge intre emisia mesajului si

momentul in care se poate inregistra un oarecare efect. Exista trei tipuri de efecte:
efecte pe termen scurt (pana la 6 zile), efecte pe termen mediu (7-30 zile), efecte
pe termen lung (peste o luna).

36

ABSON1. Factorii care influenteaza actiunea mediatica:

atentia selectiva (selective exposure)

comunicarea in doua trepte (two-step-flow of communication).

Atentia

selectiva:

necesitatea

selectiei.

Exista

doua

tipuri

de

selectivitate: selectivitatea de facto si selectivitatea motivata.Selectivitatea de facto se

refera la tendinta de a selecta informatia conform predispozitiilor. Publicul se indreapta
spre acele emisiuni sau programe care corespund propriilor interese, atitudini sau
opinii.Selectivitatea motivata selectia se face constient, conform conceptiei de viata.
Comunicarea in doua trepte: liderii de opinie Comunicarea mediatica nu se deschide,
direct, tuturor. In contactele sau discutiile personale, informatia constituie obiectul unor
relatari ulterioare. Liderul de opinie se orienteaza spre comunicarea mediatica, mai mult
decat ceilalti membri ai grupului sau. Liderul de opinie are tendinta sa prezinte informatia
intr-o maniera care face ca informatia sa confirme conceptele si normele de viata ale lui
si ale grupului sau. Abordarea in trepte este specifica anilor '50. Expansiunea a condus
la revizuirea teoriei si impartirea comunicarii in doua procese fluxul informatiei si
fluxul influentei.
Efectele la micronivel - Disonanta si consonanta
Disonanta intervine cand sursa (emitentul) nu este apreciata sau credibila, iar
receptorul

nu

se

asteapta

ca

opiniile

emitentului

sa

coincida

cu

ale

sale. Consonanta apare cand, primind un mesaj dintr-o sursa pe care o considera
valoroasa, receptorul preia opiniile/ideile emitentului, acestea coincizand cu universul sau
de opinie.
Societatea ca obiectiv: macroefectele - In cadrul unor macromodele, efectele
mediatice au acceptiunea de efecte pe termen lung si de efecte indirecte. Trei teorii
domina

cercetarea

macroefectelor

mediatice:

37

agenda-setting (teoria

agendarii),

Schweigerspirale (teoria spiralei tacerii) si cunoasterea diferentiala (teoria prapastiei

cognitive).
Teoria agendarii - Mass-media fixeaza agenda publica. Ele sunt acelea care, ca
urmare a procesului de selectie si focalizare a faptelor sociale, desemneaza prioritatea
subiectelor de discutie pe ordinea de zi. Mass-media impun subiectele. Teoria
agendarii:publicul da importanta exact acelor subiecte care se bucura de atentia
mediatica. Exista deci doua tipuri de agendare: agendarea mediatica si agendarea
publica. Agenda publica contine trei subpuncte:
- Agenda intrapersonala contine subiecte de importanta exclusiv personala;
- Agenda interpersonala contine subiectele importante pentru contactele sociale;
- Agenda comunitatii subiecte de importanta generala, pentru intreaga societate.
Spirala tacerii (Schweigspirale) - Definitie: Opinia publica obliga individul sa se
retina, sa nu-si divulge propriile. Cheia teoriei este deosebirea dintre televiziune si
celelalte mass-media. Televiziunea este un mediu prin excelenta non-selectiv: oamenii se
uita la TV fara sa se intrebe ce fel de imagini le trec prin fata ochilor. In cazul presei
scrise, fiecare isi alege ziarul sau revista preferata. Un mediu non-selectiv, cum este
televiziunea, are o influenta mai mare asupra publicului. In cazul consumului nonselectiv, lipseste selectivitatea, primul zid de aparare impotriva influentei mediatice.
Teoria prapastiei cognitive si a cresterii diferentiale a cunoasterii - Definitie: Prin
consumul mediatic, persoanele cu un statut social-economic inalt (venituri ridicate si
educatie superioara) acumuleaza mai rapid si mai multe cunostinte decat persoanele cu un
statut social inferior. Mass-media ofera primului grup un mai mare profit de
cunoastere. (Tichenon, Donohue si Olien).
Mass-media si functiile sociale
- supravegherea mediului social;

38

- corelarea partilor componente ale societatii si a reactiilor lor specifice;

- transmiterea mostenirii sociale de la o generatie la alte.
Triada lui Laswell a fost mai tarziu redata in alti termeni:
- prezentarea actualitatii (culegerea si diseminarea de date referitoare la evenimentele
sociale curente).
- cristalizarea opiniilor (diversele grupuri sociale ajung sa-si asume punctele de vedere);
- socializare (generatiei urmatoare i se transmite ceea ce s-a dobandit in plan social).
ABSON 2. Functiile Comunicarii Mediatice
Mijloacele de comunicare in masa au o uriasa forta de influentare a
consumatorului de informatie, a publicului. Acest lucru este valabil atat in domeniul
comercial, cat si in cel al vietii publice si politice. Mai mult decat atat, se remarca faptul
ca tehnicile din domeniul comercial sunt transferate in zona politicului.
Despre functiile comunicarii in masa s-a scris foarte mult si s-au facut diferite
clasificari. De aceea, va prezint cateva functii ale comunicarii prin mass-media, ce vor fi
regasite in cele mai multe lucrari de specialitate.
1.Functia de informare. Ziarele, revistele, radioul, televiziunea si internetul sunt canale
care, prin informatiile difuzate satisfac o nevoie fundamentala a omului modern:
informarea. Aceste canale de comunicare realizeaza mai mult decat o informare. Ele
influenteaza, orienteaza si dirijeaza opinia publica, interesele si motivatiile oamenilor,
constiintele chiar dincolo de propria vointa. Mass-media poate realiza chiar distrugerea
discernamantului, instalarea unei apatii, poate distruge vointa de a intelege si a actiona.
Cercetatorii americani Paul Lazarsfeld si Merton R. K. au denumit aceasta influenta
disfunctia de narcotizare.
2. Functia de interpretare. In calitate de consumatori de informatii, puteti fi ajutati direct
in interpretarea unor evenimente prin productii specifice de tipul editorialului sau al
39

comentariului (vezi rubica Comentariul zilei din Adevarul sau Tableta de politician
din Cronica Romana). Comentariul zilei exprima punctul de vedere al autorului, al
liderului de opinie, care poate fi, in unele situatii, in contradictie cu editorialul. In practica
jurnalistica, comentariul zilei si editorialul sunt plasate pe pagini diferite ale ziarului.
Daca editorialul reprezinta punctul de vedere al ziarului sau al unui angajat al ziarului,
comentariul zilei reprezinta de regula punctul de vedere al unui colaborator sau al unui
invitat.
3. Functia instructiv-culturalizatoare. Acest lucru se realizeaza prin difuzarea de
informatii, cunostinte cultural-stiintifice.In cazul acestei functii instructiv-culturalizatoare
se remarca si un efect subliminal, persuasiv i-am putea spune: sunt promovate valori
(vezi scandalul manualelor), modele comportamentale ce tin de paradigma culturala a
societatii.
4. Functia de liant. Aceasta functie este consecinta celor anterioare si se refera la faptul
ca poate genera un mecanism de solidaritate sociala, in caz de calamitati naturale, de
exemplu.
Exemple practice: inundatiile din 1999 au generat prin TVR o solidaritate sociala cu cei
afectati, ceea ce a dus la strangerea unor mari sume de bani. Indiferent de scandalul
aparut ulterior legat de gestionarea banilor, solidaritatea s-a produs in momentele critice
ale comunitatii.
ABSON Functia de divertisment. Radioul si televiziunea realizeaza numeroase emisiuni
de divertisment. Acestea sunt cele mai ieftine mijloace de divertisment, in comparatie cu
participarea la concerte si alte spectacole. Exista insa si tendinta de a transforma totul in
spectacol, ceea ce are efect contrar functiei de liant, adica crearea unei detasari de
problemele grave prezentate. In cazul unor accidente, calamitati unul din criteriile de
selectie a evenimentelor, promovate de conducerea redactiilor, este numarul mortilor si
prezentarea cat mai impresionista a evenimentului: sunt recomandate imagini cu
oameni care plang, cu priviri disperate.
ABSON3. Clasificarea functiilor comunicarii propusa de cercetatorul american
Roman Jakobson:

40

1. Functia

emotiva

comunicarii consta

in

evidentierea

starii

interne

emitatorului. Aceasta functie este extrem de importanta, in special in campaniile

electorale.
2. Functia persuasiva sau retorica. Constructia mesajului este la modul imperativ prin
excelenta.
Exemplu: Daca doriti sa vina prosperitatea, votati-ne!
Prin acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor.
3. Functia poetica se refera in special la mesaj. Limbajul poetic pune accentul pe modul
cum se spune, cum se vorbeste, spre deosebire de limbajul stiintific, care pune accentul
pe ce se spune.
Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj, in special reclamele pentru serviciile
turistice.
4. Functia referentiala vizeaza contextul in care are loc transmiterea unui mesaj.
Sunt autori sociologi care contesta acuratetea acestei functii si propun impartirea acesteia
in doua:
a). functia propriu-zis referentiala, axata pe continutul comunicarii.
b) functia contextuala sau situationala, care tine cont de cadrul in care se desfasoara
procesul de comunicare.
ABSON Functia metalingvistica. Uneori un mesaj de o anumita natura este spus pe un
ton serios, desi sala zambeste si se amuza. In aceasta situatie apare uneori necesitatea de a
atrage atentia asupra adevaratului mesaj, care poate fi o ironie. Deci este necesar sa se
atraga atentia asupra codului utilizat, fie prin gesturi (zambet in coltul gurii), fie in
perifraze explicative (explicatii de genul glumesc, desigur).
Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistica a comunicarii (Benny
Hill, comicii Marin Moraru si Nae Lazarescu, etc). In aceasta situatie, rasul
telespectatorilor din off atrage atentia asupra glumelor.
6. Functia fatica a comunicarii. Aceasta functie are in vedere caracteristicile canalului
de comunicare si controlul bunei functionari a acestuia. Exemple: gesturile, formulele de
salut, alo cu care incepem fiecare convorbire telefonica. Aceste functii coexista practic
in orice comunicare. Structura verbala a unui mesaj depinde, in primul rand, de functia
predominanta.
41

Curs X
1. Conceptul de societate informaional

Diferitele conceptualizri ale termenului de societate informaional se ntemeiaz

pe un demers comparativ: societatea postindustrial vs. societatea informaional;
comunicarea n mas vs. noile tehnologii de comunicare; capital i munc vs. cunoatere,
informaie, comunicare. Dincolo de varietatea cadrelor analitice, majoritatea definiiilor
asociaz societatea informaional cu o serie de transformri societale care ar marca
trecerea la un nou tip de societate care a devenit dependent de informaie electronic
extrem de complex i de reele de comunicare; o societate care aloc o parte
considerabil din resursele sale activitilor informaionale i comunicaionale (Melody
,1994).
42

Transformrile societale la care se refer majoritatea autorilor constituie obiectul

unor tipologii diverse care sunt ulterior integrate n paradigme sau n regimuri de
acumulare (Preston,2001).
Paradigma fondatoare tehnico-economic (Schumpeter, 1939, 1943), la care se
raporteaz ntreaga literatur despre societatea informaional, pornete de la implicaiile
economice generate de schimbrile tehnologice corelate cu antreprenoriatul creativ i cu
alte aspecte ale procesului de inovare (Preston,ibid.).
Noua paradigm tehnico-economic (Freeman,1984, 1994; Perez, 1983, 1985)
diminueaz din determinismul tehnologic al modelului lui Schumpeter, articulnd relaia
dintre tehnologie, instituii i structuri sociale. Numeroi autori consider ns c nici
aceast paradigm nu integreaz schimbrile sociale, instituionale i culturale astfel nct
impactul noilor tehnologii s justifice discursul despre transformri societale.
Potrivit lui Preston, prin adoptarea unei paradigme socio-tehnice, componenta
tehnologic ar putea fi abordat i din perspectiva proceselor extra-economice de
negociere, a conflictelor i nvrii sociale care structureaz ntreaga traiectorie a
schimbrii istorice. n opinia autorului, aceast paradigm ar rezona cu noiunea mai
veche de sistem socio-tehnic folosit n tentativa de a depi determinismul tehnologic
i de a sublinia importana pe care a avut-o n trecut interrelaia dintre inovaiile
tehnologice, sociale i instituionale (ibid.,2001).
Chiar dac nu este menionat n mod expres, numeroi autori utilizeaz
paradigma socio-tehnic pentru a construi tipologia transformrilor societale pe care le
implic societatea informaional. Anttiroiko (1997) propune urmtoarea tipologie:

Sisteme tehnologice i economice (structuri globale; restructurri i reele

economice; noi tehnologii de informare i comunicare; noi practici de comunicare
mediatic);

Schimbri instituionale (reele societale; criza instituiilor moderne; declinul

comunitilor i al relaiilor sociale tradiionale; emergena unor noi tipuri de
comuniti; un nou spaiu public);

Schimbri ideologice i valorice (neo-individualism; noi valori i coduri

culturale; practici postmoderne n viaa cotidian).

43

Problema major a diferitelor definiii i paradigme cu privire la societatea

informaional const n articularea unui discurs realist care nu abordeaz tehnologia
informaional ntr-o cheie utopic-progresist. Astfel se explic probabil de ce
majoritatea autorilor care abordeaz aceast problem consider nc necesar s
defineasc termenul de tehnologie informaional dei exist o ntreag literatur
acumulat n ultimele dou decenii.
Aprut n anii optzeci, termenul tehnologie informaional sau tehnologii de
informare i comunicare viza o serie de evoluii n domeniul computerelor, a
telecomunicaiilor i electronicii digitale. Un program guvernamental britanic din
perioada 1982-1984 asocia tehnologiile de informare i comunicare cu: extinderea
computerelor, care pot stoca o cantitate uria de informaii i care proceseaz
informaia n cteva secunde; telecomunicaiile moderne, care transmit informaia
aproape instantaneu; microelectronica axat pe organizarea informaiei ntr-o form
puin costisitoare (Preston,ibid.2001).
Comunicarea reflect procesul de transmitere i schimb a cunoaterii i valorilor,
un proces care, la rndul su, genereaz informaie care influeneaz cunoaterea i
valorile

(Melody,1994).

Din

acest

punct

de

vedere,

analiza

caracteristicilor

informaionale ale unei societi necesit raportarea la caracteristicile comunicaionale; la

rndul lor, noile reele comunicaionale constituie adesea motorul acumulrilor
informaionale.
Potrivit lui Melody (1994), resursele informaionale i comunicaionale ale unei
societi avansate din punct de vedere tehnologic constau n: reele de telecomunicaii
eficiente pe baza crora se colecteaz, proceseaz, se stocheaz i se transmite informaia;
microelectronic; computer hardware, software i servici; echipamente de telecomunicaii
i servicii; mass-media, internet, baze de date i servicii informaionale; forme
tradiionale (biblioteci, servicii editoriale, etc.) stocul de cunoatere al unei societi
depinde de instituiile care menin, implementeaz i dezvolt cunoaterea: sistemul
educaional, de cercetare i formare; sistemul media; reelele informatice.
2. Accesul n spaiul public

44

Noile tehnologii de comunicare sporesc considerabil capacitatea indivizilor de a

se exprima n spaiul public, n schimb, limiteaz participarea indivizilor la comunicarea
politic i, implicit, la dezbaterea public a deciziilor politice. Paradoxal, spaiul public
este diminuat tocmai prin extinderea accesului i a participrii indivizilor la acesta
(Entman i Bennett, 2001). Acest fenomen se explic prin faptul c extinderea accesului
n spaiul public prin intermediul noilor tehnologii , n fapt, genereaz o fragmentare
excesiv a spaiului public i apariia aa-numitelor sfericule (Entman i
Bennett,ibid.apud Gitlin,1998) sau spaii pariale fr legtur unele cu altele
(Miege,1995). n condiiile proliferrii experienelor individuale n spaiul public,
interesul public nu mai poate fi negociat.
Procesul de demonopolizare a instituiilor mediatice nceput n anii optzeci n
S.U.A i extins n anii urmtori n rile occidentale a stimulat concurena n spaiul
mediatic, genernd o adevrat pia a posturilor de televiziune. Oferta mediatic se
diversific n mod sensibil n timp ce analitii ncep s se refere la publicul-consumator
care are cum posibilitatea s aleag ntre diverse tipuri de informaie i totodat stiluri de
informare. Paralel cu multiplicarea surselor de informare politic, practicile de
mediatizare

se

comercializeaz,

conferind

informaiei

politice

dimensiune

senzaionalist i populist. Pentru muli autori, apariia publicului-consumator

coincide cu electoratul apatic i cinic din punct de vedere politic i care evit participarea
politic.
Proliferarea noilor tehnologii de comunicare nu a consolidat participarea politic a
publicului. Pe de alt parte, noile tehnologii nu au eliminat inegalitile nici n privina
accesului la spaiul public: numeroi autori atrag atenia asupra diferenelor de resurse
dintre cei care se limiteaz la televiziune pentru a obine informaie politic i cei dotai
cu dispozitive comunicaionale sofisticate i de ultim generaie.
Accesul egal la resurse de comunicare (public) este o problem care privete nu
numai statutul democratic al publicului, dar i pe cel al oamenilor politici; la fel ca i
diversitatea surselor de comunicare i calitatea comunicrii politice. Dimensiunea
democratic a comunicrii politice trebuie evaluat nu numai n raport cu accesul i
pariciparea publicului la negocierea agendei publice, dar i n ceea ce privete
45

posibilitatea liderilor decizionali de a interaciona cu publicul. n legtur cu aceast

problem, n literatura de specialitate s-au conturat dou modele de interpretare.
Astfel, unii autori consider c actuala configuraie a spaiului public privilegiaz
vizibilitatea oamenilor politici. Miege (ibid.,1995), unul dintre promotorii acestui punct
de vedere, consider c fragmentarea spaiului public ca efect al noilor tehnologii de
comunicare a generat pasivitatea politic a publicului astfel nct, n cele din urm,
agenda public este definit de elitele care acioneaz n spaiul public dominant, n
primul rnd, de elitele politice. Pe de alt parte, elitele politice particip la comunicarea
politic beneficiind de suportul unor dispozitive sofisticate de consultan, fapt care
sporete distana i inegalitatea dintre politicieni i/sau instituii i electorat/cetean: nu
este oare asimetria din ce n ce mai mare ntre indivizii/subieci/ceteni i instituiile
sociale care, graie unor strategii de comunicare, ajung s gestioneze cu mijloace din ce
n ce mai sofisticate consensul social? (Miege, ibid.,1995:60).

3. Un nou medium de comunicare social: internetul

Apariia

internetului ca un nou medium de comunicare a generat o serie de

ateptri n privina democratizrii sau a dezvoltrii unor noi structuri i practici

democratice. Literatura cu privire la democratizarea comunicrii politice prin intermediul
internetului a luat o amploare deosebit, dezbaterea actual fiind centrat asupra unor
probleme precum:

Internetul i depirea limitelor mass-media tradiionale. Comunicarea politic

nu mai poate fi disociat de mass-media, practicile de mediatizare fiind
constitutive procesului de comunicare politic. Din perspectiva democraiei,
mass-media nseamn, pe de-o parte, o extindere considerabil a accesului la
spaiul public i, implicit, la informaia politic i, pe de alt parte, limitarea
participrii politice a publicului. Afirmaia potrivit creia mass-media diminueaz
participarea politic nu se refer la faptul c publicul particip la construcia
agendei publice indirect, prin forme mediate precum sondajele de opinie i
intervenia clasei mediatice (jurnaliti, analiti, oameni politici, personaliti
46

publice, lideri de opinie .a). E vorba de faptul c mass-media - dependente fiind

de procesele pieei opteaz pentru anumite practici de mediatizare care pot
stimula apatia politic a publicului (n acest sens, Boggs (1997) se refer la
marea retragere (politic) a publicului n timp ce muli comentatori atrag atenia
asupra cinismului politic din ce n ce mai pronunat). n aceste condiii,
cercettorii investigheaz potenialul internetului de a stimula participarea politic
prin posibilitatea pe care o ofer utilizatorilor de a interaciona direct (one to
one) cu instituiile i actorii politici sau cu ali utilizatori, membrii ai diferitelor
comuniti i grupuri sociale.

Internetul i demonopolizarea informaiei politice. Stimularea participrii politice

depinde n primul rnd de creterea interesului pentru fenomenul politic. O
problem de actualitate se refer la internet ca surs de informaii politice
alternative (contra-informaia, Pellisier,1999) la informaia furnizat de
mass-media tradiionale.

Internetul i dezvoltarea democraiei locale. Potenialul interactiv al internetului

se manifest i n capacitatea acestui canal de a furniza mult mai mult
informaie identitar (Pellisier,2001) dect mass-media tradiionale, fapt care,
la prima vedere, poate intensifica interaciunile dintre instituiile locale i ceteni.

Internetul o surs de comunicare a discursului politic. Una dintre problemele

controversate ale comunicrii politice actuale se refer la posibilitile pe care le
au actorii politici de a se adresa direct electoratului astfel nct discursul politic s
nu adaptat de jurnaliti la necesitile unui eveniment mediatic (v.cap. 4.1.4).
Unii autori (Breton, 1995) semnaleaz c un simptom al comunicrii politice
actuale const n faptul c publicul accede din ce n ce mai greu la discursul
politic mediat, adic la discursul iniial al actorului politic. Din acest punct de
vedere, internetul ar putea ameliora circulaia public a discursului politic n
msura n care liderii politici i partidele integreaz internetul printre practicile de
comunicare politic.

4. Spre o democraie digital?

47

Un argument frecvent invocat de cei care critic vehement comercializarea comunicrii

politice se refer la degradarea sistemelor democratice i, implicit, la demonetizarea
democraiei. ndoielile nu lipsesc ns nici din partea celor care au un discurs mai puin
nostalgic i care se limiteaz la constatarea i evaluarea transformrilor prin care trec
democraiile liberale n ultimele dou decenii.
De altfel, nsui termenul de democraie liberal pare s nu mai fie relevant pentru
cercettori care se refer n schimb la democraie modern trzie (Dahlgren,ibid.),
hiper-democraie, democraia iniiativei, democraie direct (Stromer-Galley i
Jamieson,ibid.), contracurentul populist (Axford,ibid.apud Gurevitch i Blumler,
1998), democraie deliberativ (London,1995), teledemocraie (Denton,ibid.),
democraia talk-show-ului (Blumler i Gurevitch,2001).
Studii recente demonstreaz c impactul noilor practici de comunicare politic se
manifest asupra fiecreia dintre dimensiunile-cheie ale democraiei:

statutul majoritii i al ceteanului

cultura public i educaia democratic

formele de participare individual i colectiv;

instituiile cu rol deliberativ din spaiul public;

pluralismul politic i mediatic;

responsabilitatea politic a guvernanilor

Statutul majoritii i al ceteanului

Democraia presupune decizii ale majoritii creia i se ofer posibilitatea de a se informa
cu privire la tema supus votului (de regul, o tem de interes public) i de a alege ntre
mai multe alternative. Din acest punct de vedere, mediatizarea genereaz efecte
contradictorii asupra practicilor democratice:

Mediatizarea, marketingul politic i noile media digitale (Axford, ibid.)

orienteaz aciunea politic spre un public-int din ce n ce mai individualizat.

Noile media fragmenteaz electoratul genernd dup unii autori anomie i

izolare.
48

Aciunea politic este transformat ntr-o activitate solitar n timp ce

identitatea social este convertit n comunitate virtual, adic artificial
(Axford,ibid.apud Barber, 1998). Nu este ns mai puin adevrat c noile
tehnologii de comunicare stimuleaz interaciunile directe. La prima vedere, omul
politic este stimulat s-i reformuleze agenda politic, s aib aadar, o agend
permanent.

Pe de-o parte, noile tehnologii i comunicarea politic mediatizat par s

multiplice oportunitile de participare direct, nemediat la viaa politic (idealul
dintotdeauna al modernitii); pe de alt parte, posibilitatea oamenilor politici de a
negocia definiia interesului public este din ce n ce mai redus.

Cultura public i educaia democratic

Participarea direct nu este suficient pentru constituirea unei majoriti
democratice, este necesar i o cultur public pe care Dahlgren (ibid.) o definete
drept un minimum de valori mprtite i manifestate prin practici cotidiene, oamenii
putnd astfel experimenta ei nii statutul de membrii sau poteniali participani la o
societate democratic.
Noile tehnologii de comunicare au dezvoltat diverse forme de interaciune social,
internetul i mass-media locale recupernd dialogul social, considerat mult timp o
resurs deficitar a democraiilor liberale. ns n condiiile fragmentrii sociale, a
disiprii spaiului comun i a proliferrii nielor sociale (Axford, ibid.) a devenit tot
mai dificil de construit o agend i o cultur public.
Formele de participare individual i colectiv
Att cultura ct i agenda public sunt ntreinute de ceteni informai i, evident,
interesai s participe la viaa politic. Logica mediatizrii comerciale ar fi generat ns o
stare de apatie i dezangajare politic a publicului, fenomen cunoscut sub numele de
media malaise (Norris, ibid.): termenul media malaise se refer la analizele care
susin c practicile curente de comunicare politic promovate de noile media i de
campaniile partidelor mpiedic angajamentul civic, adic informarea cetenilor cu
privire la activitile publice, ncrederea n guvern i activismul politic.
49

Media malaise termen propus n anii optzeci de ctre Michael Robinson concentreaz evalurile critice a practicilor de mediatizare curente n ultimul deceniu (i
asupra crora ne-am oprit pe larg n seciunea precedent): negativismul emisiunilor
informative

devenite

treptat

anti-insituionale

dup

expresia

lui

Robinson,

tabloidizarea informaiei politice (politica-divertisment sau infotainment) i

senzaionalismul (cultivat de jurnalismul popular).
Fenomenul media malaise ar fi generat o adevrat cultur a cinismului
public alctuit din indiferen, frustrri, absenteism politic i anomie (Putnam definete
publicul de televiziune american configurat dup 1950 drept generaia post-civic).
Subliniem c originea i amploarea discursului tiinific centrat pe media malaise este
ntlnit n primul rnd n S.U.A, acolo unde cercetrile experimentale cu privire la
efectele mediatizrii demonstreaz c cinismul public este produsul unor practici de
mediatizare specifice: Cei care apeleaz la televiziune pentru a urmri viaa politic
sunt mai confuzi i mai cinici dect cei care nu folosesc televiziunea. Iar cei care
apeleaz numai la televiziune sunt cei mai confuzi i mai cinici (Norris,ibid.apud
Robinson). Prin contrast cu S.U.A, cercetrile experimentale i comparative efectuate n
Europa indic reacii diferite ale publicului. n cele din urm, media malaise este un
termen cu ncrctur protestatar, puternic ancorat n contextul mediatic american.
Instituiile cu rol deliberativ din spaiul public
Cultura cinismului public ridic prin contrapondere - problema culturii civice
i a educaiei democratice, ambele depinznd ns de gradul n care sunt dezvoltate
practicile comunitare i deliberative. n acest proces, mass-media ar trebui s aib o
contribuie decisiv la declanarea dezbaterilor publice. De aceea cu ct democratizarea
mass-media este mai avansat cu att i probabilitatea unor dezbateri publice este mai
mare.
n acest context, ni se pare extrem de important remarca lui Dahlgren (ibid.: 64)
la relaia dintre media, cultura civic i democraie: n principiu, toat lumea recunoate
importana mass-media pentru caracterul democratic al societii, dar nefericire, puini
sunt cei care subliniaz importana democratizrii mass-media (Bailie i Winseck, 1997,
constituie nite excepii). Criticii mediatizrii comerciale consider ns c ne deprtm
50

tot mai mult de ceea ce ar trebui s fie o pia a ideilor, mass-media promovnd nu att
pluralitatea argumentelor, ct senzaionalismul politic generat fie prin divertisment, fie
prin alturarea a dou poziii contrare doar de dragul scandalului i al contradiciei
gratuite. Atunci cnd mass-media sau mai nou internetul genereaz totui - situaii
deliberative, apare riscul ca emisiunile respective s se transforme mai mult ntr-o
terapie de grup, lipsind o finalitate practic (Axford, ibid.). Conform unui punct de
vedere larg rspndit, logica mediatizrii comerciale ncurajeaz o form populist de
deliberare ntreinut att de jurnaliti ct i de oamenii politici.
Norris (ibid.:213) subliniaz ct de important este pentru o democraie ca massmedia i n special, televiziunea, s furnizeze publicului o cunoatere practic, adic
informaii relevante pentru diferitele contexte politice. n felul acesta, cetenii ar putea
estima riscurile probabile ale deciziilor lor i, corespunztor, beneficiile. Din acest punct
de vedere, oamenii au nevoie de cunoatere practic care s-i poat ajuta s asocieze
preferinele lor politice i sociale cu opiunile disponibile. Autorul britanic compar n
acest sens alegerile locale cnd informaiile utile vizeaz n primul rnd persoana
candidatului n timp ce la alegerile generale primeaz un tip complex de informaie care
abordeaz: bilanul puterii i agenda prioritilor, dar i personalitatea candidatului;
strategia de campanie a fiecrui candidat, dar i riscurile i beneficiile alternativei pe care
o propune comparativ cu alternativele contracandidailor; informaie soft referitoare la
probleme aparent secundare, dar i informaie hard privind viitoarea aciune
guvernamental (Norris,ibid).
n literatura de specialitate cu privire la viitorul democraiei reprezentative
distingem ntre concluziile aparent definitive la care ajung autorii americani (Entman,
Schudson, Cappella i Jamieson, Putnam) i cercetrile nc n derulare ale autorilor
anglo-saxoni, n primul rnd, cele iniiate de Pippa Norris, Blumler i Gurevitch, Axford
i Huggins, Williams Miller .a.
Numeroi autori americani se refer deja la criza democraiei ameninat de
populism i de un electorat nihilist care penduleaz ntre lipsa de interes i dezgustul fa
de politic; chiar i un autor moderat precum Hart care nu este adeptul verdictelor

51

chestioneaz evoluia instituiilor democratice americane n condiiile n care noi,

cetenii nu mai putem distinge ntre un politician i un star pop (ibid.,1999).
De cealalt parte, analizele comparative desfurate de Norris indic o cretere a
aa-numitului public critic un public ataat n continuare democraiei, dar devenit
mult mai exigent fa de modul n care funcioneaz instituiile democraiei
reprezentative. n prezent, acest public critic ar dispune de mai multe resurse pentru a
sanciona spectacolul politic mediatic, resurse care, paradoxal, sunt n primul rnd de
natur mediatic. Departe de a fi pasiv, publicul i exerseaz comportamentul critic
stimulat fiind de alternativele mediatice, adic de stilurile de mediatizare diferite.
La rndul lor, Blumler i Gurevitch (ibid.) demonstreaz c fenomenul
americanizrii, anumite caracteristici ale acestuia, nu se verific n spaiul politic
britanic (autorii au n vedere sistemul de finanare a campaniei electorale, nivelul
comercializrii mass-media, volumul mediatizrii electorale, tendina spre populism i
stilul jurnalistic).
n rndul autorilor britanici ntlnim ns i puncte de vedere care recunosc
amploarea pe care a luat-o comercializarea politicii (Dahlgren, Golding, Murdock), ns
fenomenul este abordat n contextul unor evoluii globale (precum diferenierea cultural
i identitar, restructurarea industriilor naionale media, declinul serviciului public) i
structurale specifice societii consumeriste. Astfel, Dahlgren (ibid.:83) atrage atenia c
mediatizarea comercial a erodat conceptul de public devenit marginal n raport cu
comunitile

interpretative

sau

cu

majoritatea

consumerist

rientat

spre

divertisment.
Dincolo de concluziile contrare la care ajung autorii americani i britanici, nu
putem omite un element comun ambelor modele de cercetare i anume recuperarea
conceptului de spaiu public modern.
Aa cum am vzut, evoluiile din sfera comunicrii politice sunt asimilate
societii post-moderne. Post-modernismul politic i mediatic cunoate interpretri
contradictorii: pe de-o parte, o agravare a crizei democraiei reprezentative, pe de alt
parte, un proces de extindere a democratizrii prin apariia unor practici de democraie
direct sau deliberativ. n orice caz, att n versiunea negativ ct i n cea pozitiv se
face o asociere ntre mass-media i politic, pe de-o parte, i practici democratice precum
52

dezbaterea public, participarea civic, exercitarea ceteniei (effective citizenship),

nvtarea social i democratic, binele comun, comunicarea imparial, evaluarea
critic .a n versiunea negativ, comercializarea mass-media i, implicit, a politicii
genereaz anomie social i cinism public n timp ce interpretarea pozitiv (sau mai
degrab, optimist) se refer la noile surse de interaciune i cunoatere social atribuite
mai ales internetului.
Asistm aadar, la revalorizarea noiunii clasice de spaiu public din lucrarea
fondatoare a lui Habermas spaiul public, o surs de emancipare social posibili prin
faptul c interesul public rezult dintr-un consens raional ntemeiat pe discuii
practice ntre actori sociali care au acceptat n prealabil s urmeze criteriul celui mai bun
argument n situaia dat.
Fenomenul ni se pare extrem de important dac inem seama c apariia n 1972 a
lucrrii lui Habermas Arheologia spaiului public a generat apoi o ntreag literatur
care demonteaz analiza autorului german cu privire la degradarea spaiului public i a
aciunii politice sub influena mass-media (n mod simptomatic, majoritatea contribuiilor
referitoare la noiunea de spaiu public dei se raporteaz critic la Habermas, autorul
german constituie referinautorul german constituie referina principal). Cel mai uzual
argument al acestei literaturi atrage atenia c realitatea spaiului public modern de la
sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul secolului al XIX-lea, n fapt, nu a actualizat
niciodat conceptul de spaiu public critic-raionalist formulat de Habermas. Mai mult
dect att, logica social a democraiilor liberale nu ar permite un spaiu public neutru
alimentat de voci consensuale (se omite ns faptul c Habermas nsui a revenit n
repetate rnduri asupra tezelor lansate n lucrarea sa fondatoare).
Iat ns c cele mai recente contribuii n materie de spaiu public reactualizeaz
noiuni precum deliberarea, dialogul, interaciune comunicaional, funciile civice i
democratice ale mass-media (Gurevitch i Blumler, ibid.), forum civic (Norris,ibid.). O
posibil explicaie ar putea fi comercializarea excesiv a politicii mediatizate n S.U.A,
un fenomen care stimuleaz discursul normativ al cercettorilor americani.
Revenirea teoreticienilor la imaginea unui spaiu public deliberativ este ns
stimulat i de evoluiile tehnologice i expresive ale comunicrii mediatice (apariia
internetului, a televiziunii prin satelit, diversitatea stilistic a cadrelor de mediatizare .a.).
53

Aceast realitate contradictorie populat de constrngeri majore pentru democraie, dar i

de oportuniti practice explic actualitatea discursului normativ cu privire la mediatizare
sau comunicare politic.
n ceea ce privete potenialul democratic al noilor tehnologii de comunicare
(media digitale, noile media), internetul, n primul rnd, comentariile sunt pentru
moment sceptice.
Stromer-Galley i Jamieson (ibid.:175) subliniaz c internetul faciliteaz
politicienilor contacul direct prin web-site, e-mail, dezbateri on-line - cu electoratul n
timp ce alegtorii pot interaciona direct unii cu alii. Autorii americani evoc n acest
sens distribuirea Raportului Starr n contextul scandalului Clinton / Lewinski - drept
un exemplu relevant pentru schimbrile pe care le poate introduce internetul n
comunicarea politic: Raportul a fost difuzat pe Internet aproape n acelai timp cu
distribuirea documentului la Senat, la Camer i jurnalitilor. Oamenii s-au npustit
asupra Internetului ca s citeasc i s stocheze raportul pentru ei nii (...). Ca rspuns
la Raportul Starr, un numr fr precedent de ceteni i-au contactat senatorii i
reprezentanii n Camer. Internetul ar introduce mai mult imagine, vitez,
interactivitate, dialog i proximitate n comunicarea politic (Axford, ibid.). Internetul
extinde agenda public i sursele de informare deoarece este un medium non-linear
(Stromer-Galley i Jamieson).
Pe de alt parte, accesul la internet este n continuare limitat n timp ce
comercializarea acestei tehnologii este din ce n ce mai pregnant; nu se stimuleaz
formarea interesului public deoarece, potrivit lui Dahlgren (ibid.), internetul se adreseaz
nu att publicului, ci diferitelor piee. Nu ntmpltor, internetul este utilizat ca surs
de informare politic de acea parte a electoratului interesat de politic sau implicat n
diferite organizaii civice sau micri sociale; de asemenea internetul nu este folosit pe
msura potenialului su de interaciune, pota electronic fiind cel mai activat serviciu
(Norris,ibid.).
Pentru moment, folosirea internetului tinde s devin o practic social, nu ns i
una politic. n cele din urm, potenialul democratic al noilor tehnologii necesit o
instituionalizare, protagonitii formali i informali ai scenei politice i mediatice fiind cei
care putea folosi internetul pentru diversificarea interaciunii cu electoratul.
54

Curs XI
1.

CRIZE, CONFLICTE SOCIALE SI COMUNICARE MEDIATICA.

Crizele si conflictele sociale sunt diverse si apar in principal din aceleasi motive.
Criza este stare a unui sistem, orice sistem, care nu-si mai poate indeplini rolul sau
misiunea. Daca vorbim despre un sistem social-politic, misiunea este guvernarea.
Tipuri de crize:

Sistemice sunt cele mai ample; daca un sistem nu se mai potriveste cu misiunea,

cu rolul pe care-l are, acel sistem cu siguranta se va destrama; daca misiunea nu mai este
necesara societatii, nimanui, atunci sistemul nu-si mai are rostul si va intra in colaps;
crizele sistemice intotdeanuna presupun o schimbare profunda a societatii si de cele mai
multe ori sistemele nu se salveaza cand intra in stare de criza.

Structurale se refera la functionarea unor sisteme si desemneaza situatii in care

55

desi exista sistemul, desi exista misiunea care ii este atribuita, desi exista necesitatea
acestei misiuni, sistemul nu are toate structurile necesare pentru a indeplini misiunea. Ii
lipsesc anumite elemente de structura. Sunt situatii in care sistemele se pot salva daca isi
readapteaza structurile, daca isi inventeaza noi structuri pentru a functiona.

Manageriale pot creea probleme atunci cand managementul este defectuos

chiar daca sistemul este bun, structura buna.

Functionale indica aparitia unor anumite disfunctii la nivelul structurilor sau

chiar la nivelul sistemului unei tari. Pot fi cauza unor reglementari, pot rezulta ca urmare
a interactiunii celor care fac parte din sistem. Interctiunea sistemica nu-si gaseste punctul
de echilibru si atunci funtionarea este defectuoasa.

Evenimentiale Aceste tipuri de crize sunt cele mai evidente. Afecteaza

sistemele cel mai adesea din afara, evenimentele intervin brusc cu destul de mare forta in
activitatea unui sistem perturbandu-l pentru o anumita perioada.
Conflictul este o relatie interactiva si antagonista a unor actori sociali (organizatii,
institutii, persoane, comunitati etc).
Tipuri de conflicte:

Politice se refera la administrarea puterii, iar puterea atrage foarte multa lume

atunci cand e vorba de administrarea si acapararea acesteia.

Militare pot fi mai sangeroase si mai violente si sunt o consecinta a conflictelor

politice. Sunt considerate in general legitime.

Etnice in care relatia de identitate pe care o reclama diferite grupuri si

comunitati culturale devine foarte tensionata, incat grupurile ajung sa-si rezolve
antagonismele prin declansarea acestor conflicte.Ele pot imbraca de multe ori aspecte
strict politice, (numai dispute politice) dar destul de des in multe tari ale lumii, conflictele
etnice pot fi chiar mai sangeroase decat conflictele militare deoarece produc mai multe
victime. Pot fi foarte puternice pentru ca activeaza intreaga populatie, aduc in stare de
conflict toata comunitatea in intregul ei, iar lupta nu este reglementata in nici un fel si se
desfasoara foarte haotic.

Religioase Sunt conflicte de lunga durata.Ar putea fi asemanatoare

conflictelor

56

etnice numai ca aici problema nu tine de identitatea culturala ci de cea religioasa. Pot
imbraca aspecte foarte puternice si sunt sustinute de o ideologie puternica si anume de
cea religioasa.

Economice sunt mult mai putin sangeroase si se refera numai la competitia

pentru resurse deoarece omul este dependent de resurse, iar resursele sunt limitate.
Comunicarea mediatica
-

crizele si conflictele surse ale comunicarii;

functia de avertizare sociala.

2.

TIPURI DE CRIZE POLITICE

- Actiunile si activitatile teroriste diferite grupuri de diferite orientari cauta sa obtina

putere politica prin mijloace si pe cai neligitime, deoarece caile si mijloacele care sunt
considerate legitime in societate le sunt interzise.Sunt unele dintre cele mai vizibile
pentru ca actiunile teroriste cer vizibilitate publica. Nimeni nu comite o actiune terorista
in mod discret. Toate actiunile teroriste sunt spectaculoase in sensul punerii in
spectacol, regizate, bine gandite cu mult timp inainte.Sunt aduse intr-o majora vizibilitate publica de catre sistemul de comunicare mediatica, iar teroristii stiu acest lucru.
- Conflictele militare internationale sunt conflicte puternice, au mare vizibilitate
publica, atrag interesul publicului, deoarece se refera la securitatea comunitatilor si
indivizilor. Aici actorii sunt state care actioneaza legitim si dupa reguli internationale.
Conflictele militare internationale sunt reglementate inclusiv juridic.
- Conflictele interetnice si interconfesionale; nu sunt numai conflicte de natura
interetnica si interconfesionala. Au conotatii inclusiv politice, pentru acapararea si
administrarea puterii politice. Partile care lupta sunt niste grupari armate care nu au
altceva decat ideologia si armele.
- Miscarile de eliberare nationala acele activitati militare intre armata unui stat care
ocupa teritoriile si administreaza comunitati ale altui stat sau parti ale altui stat. Sunt
considerate miscari legitime de catre Drepturi Internationale deoarece dreptul la libertate
si autodeterminare este unul dintre drepturile fundamentale. Sunt greu de revendicat desi,
in principal, sunt considerate miscari legitime. Partile care lupta, in cazul miscarilor de
eliberare nationala, sunt grupari paramilitare, bine instruite in acest scop, care detin
armament, tehnica militara si beneficiaza de sprijin militar extern.
- Loviturile de stat sunt o expresie a intrarii sistemului politic intr-o criza profunda.
Lovitura de stat difera de actiunea terorista deoarece este administrata intotdeauna de
catre o grupare care este legitima, care este recunoscuta public si care a fost eventual
chiar si aleasa, dar care nu detine majoritatea si atunci, pentru a prelua conducerea
57

politica, administreaza o lovitura de stat. De cele mai multe ori loviturile de stat sunt
sprijinite de catre armata, daca nu direct prin interventii militare directe, atunci cel putin
indirect prin faptul ca fortele militare nu intervin, isi dau acordul in mod tacit.
- Revolutiile anti si post comuniste se poarta intre parti ale populatiei,comunitati,
grupuri sociale din interiorul unui sistem social care sunt nemultumite de modul in care
merge societatea in special post comunista.
- Crize ale politicii guvernamentale sau criza de management politic si al practicii
politice intr-o societate; este cea mai marunta dintre toate tipurile de crize politice; criza
guvernamentala este o criza usoara in care doar cei care conduc, care au functii
administrative au de suferit si populatia nemultumita.
- Crize sociale sau sectoriale;
- Crize evenimentiale.
3.

ROLUL COMUNICARII MEDIATICE PE TIMPUL CRIZELOR SI

CONFLICTELOR.
a) Mass-media: reprezinta o extensie a statului in situatii de criza si conflict. Massmedia merge pe ideea satisfacerii intereselor statului, intereselor publice si promovarii
acestora in situatii de criza. Se pune la dispozitia institutiilor si le transmite acestora
mesajele. Exista Legea 456 privind situatiile de urgenta, in care la articolul 20 lit.k spune
ca in situatii de urgenta, toate institutiile mediatice vor transmite cu prioritate mesajele
autoritatilor de stat (administrative, de ordine publica, militare). Astfel mass-media
devine instrument de comunicare la dispozitia statului si insitutiilor publice;
Aceasta extensie a statului in situatii de criza apare si sub forma acapararii discursului
public de catre actorii insitutionali. In situatii in care sistemul social se gaseste intr-o
criza sau conflict, actorii institutionali doresc sa-si transmita cu prioritate mesajele si
propria pozitie in raport cu acestea, de aceea vor cauta sa fie dominanti in fluxurile de
comunicare publica. Motivul este formarea unei opinii favorabile la adresa autoritatilor
publice si transmiterea unui mesaj si a unei viziuni care sa fie convenabila acestora. De
aceea alte grupari nonguvernamentale care se implica in situatii de criza vor fi cel mai
adesea decredibilizate.
b) Mass-media ca instrument de prezervare a ordinii sociale
I se atribuie acest rol din doua considerente:
1. Controlul derapajelor din discurs si amenintarilor sociale;
2. Exploatarea in interesele oficialitatilor a autoritatii si credibilitatii massmedia.
58

Vorbind despre ele devin cunoscute, pot fi analizate si se poate elimina o anumita
zona de necunoastere din ansamblul comunicarii si al opiniei publice dar, in acelasi timp
aceasta ordine publica este exploatata de interesele oficialitatilor pe baza credibilitatii de
care se bucura mass-media.
c) Mass-media, sursa a conflictelor sociale: Aceasta sursa de conflict deriva din:
- modificarea agendei publice de catre mass-media, adica de a stabili care sunt
temele prioritare in discutia publica, ceea ce numim opinia publica si interesul acesteia si
care de multe ori poate aduce in prim-plan probleme ce pot genera un conflict de natura
sociala. (ca exemplu:cazul femeii talharite in Italia de un cetatean rom si care a decedat).
- selectia evenimentelor si spectacularizarea actualitatii care apar prioritar in
fluxurile de comunicare mediatica.
d) Mass-media: factor perturbator in situatii de crize si conflicte sociale:
- diversitatea perspectivelor duce la dificultatea intelegerii evenimentelor.
4.

PROBLEMELE COMUNICARII MEDIATICE IN SITUATII DE CRIZA SI

CONFLICT.

a) Problema medieriirealitatii si a evenimentelor:

- mass-media construieste realitatea dar in egala masura o si falsifica pentru ca,
selectand evenimente practic trunchiaza realitatea.
b) Problema rolului de gatekeeper (pazitor de porti, al fluxului mediatic) tine de
problema formarii profesionale - aprecierile etice si axiologice ale jurnalistului - in
buna parte morala si valorile cultivate pentru propria persoana vor fi si cele transmise pe
ecran.
- selectia stirilor = selectia evenimentelor.
c) Problema prezentei si a practicii jurnalistice
- jurnalism pasiv / jurnalism implicat.
d) Problema cenzurii si clasificarii informatiilor:
- presiunea surselor institutionale- este foarte simplu de exercitat din cauza ca
sursele institutionale beneficiaza de statutul lor si uzeaza de autoritatea institutionala pe
care o au ca sa blocheze anumite informatii si sa aplice cenzura. Legea 182/2002 care
se refera la informatiile clasificate. Aceasta lege permite autoritatilor publice sa clasifice
adica sa puna informatia sub cenzura si sa nu o transmita catre public. Pentru apararea
interesului public exista o autoritate publica care vegheaza asupra modului in care sunt
59

tratate si clasificate aceste informatii. Aceasta autoritate se numeste ORNIS. Oficiul

Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat.
- presiunea institutiei mediatice - institutiile mediatice nu sunt toate de interes
public. Multe dintre ele sunt de interes privat. In consecinta niciodata nu o sa vedem
informatii negative la televiziunea X despre conducerea televiziunii X in schimb o sa
vedem informatii negative despre celelalte televizuni. Exista presiune informativa in
acest sens din partea conducerii institutiei respective.
- presiunea de cenzura a persoanelor implicate care de cele mai multe ori
reuseste
e) Problema manipularii si a influentarii:
- manipularea prin presa / manipularea presei.
Manipularea prin intermediul presei o fac cei care sunt foarte instruiti si care
sfideaza foarte bine credibilitatea presei. Evident vor face o manipulare prin presa cei
care asteapta rezultate de aici si vor face manipulare prin acele institutii de presa care se
bucura de cea mai mare credibilitate.
Manipularea presei este suficient sa manipulezi cativa jurnalisti si ei vor intra
de la sine putere la realizarea intereselor pe care le are persoana care manipuleaza.
5.

ORGANIZATII SI ACTIVITATI TERORISTE

State care sprijina terorismul / Sunt tratate ca si state teroriste.

Cuba, Iran, Irak, Libia (sustine grupari teroriste), Coreea de Nord (produce amenintari
cu arme nucleare), Siria (sustine grupari teroriste).
Organizatii teroriste traditionale;
ADEVARATA IRA (Real IRA: RIRA, True IRA)
- infiintare 1998;
- scop: inlaturarea administratiei britanice din Irlanda de Nord si blocarea procesului de
pace;
- sprijin extern: bani simpatizanti din SUA, arme Balcani.
AL-JIHAD (Jihadul Islamic Egiptean, Gruparea Jihad, Jihadul Islamic)
- infiintare: anii 70 (unificata cu Al Qaida in 2001)

60

- scop: inlaturarea guvernului egiptean de la putere si instaurarea unui stat islamic.

- sprijin extern: Iranul si Al-Qaida.
AL QAIDA (Qidat al Jihad)
- infiintare: anii 80 Osama bin Laden
- scop: eliberarea Afganistanului de sub ocupatia sovietica.
- sprijin extern: firme si societati paravan, donatii de la simpatizanti.
ARMATA DE ELIBERARE NATIONALA (ELN) COLUMBIA
- infiintare 1965;
- scop: presiuni asupra guvernului.
- sprijin extern: ajutor medical si sprijin politic Cuba
HAMAS (Miscarea de rezistenta Islamica)
- infiintare: 1987
- scop: crearea unui stat islamic palestinian
- sprijin extern: fonduri din Iran, palestinienii emigranti din Europa si America.
HEZBOLLAH (Partidul lui Dumnezeu)
- infiintare: 1982
- scop: eliberarea Palestinei
- sprijin extern: fonduri, antrenament, explozibili, sprijin politic si logistic Siria.
JIHADUL ISLAMIC PALESTINIAN (PIJ)
- infiintare: anii 70;
- scop: crearea unui stat palestinian;
- sprijin extern: ajutor financiar Iran, asistenta logistica Siria.
KAHANE CHAI (Kach)

61

- infiintare: 1994
- scop: refacerea statului biblic al Israelului;
- sprijin extern: simpatizanti din SUA si Europa.
PARTIDUL MUNCITORILOR DIN KURDISTAN (PKK) (Congresul pentru
Libertate si Democratie al Kurdistanului KADEK)
- infiintare: 1974
- scop: crearea unui stat kurd
- sprijin extern: Siria, Irak, Iran ajutoare modeste, fonduri din Europa.
PATRIA BASCA SI LIBERTATEA (ETA)
- infiintare: 1956
- scop: crearea statului independent al bascilor (N Spaniei si S Frantei);
- sprijin extern: antrenament Libia, Liban si Nicaragua, refugiul unor membrii in Cuba.
6.

TEHNICILE TERORISMULUI

Scopul organizatiilor teroriste este de a dobandi legitimitate politica. Isi propun sa

castige puterea prin mijloace violente deoarece nu pot prin mijloace legale.
a) Profilul carierei de terorist:
- persoane cu acut simt al justitiei acele persoane care simt ca prin ele vorbeste vocea
eticii, a dreptatii, etc; acest simt vine din natura umana.
- autodidacti foarte bine motivati; in general sunt persoane izolate de grup, cu o
importanta capacitate de autodidacticism.
- pregatire organizata si asistata; sunt persoane care vor sa invete lucrurile foarte bine si
care urmeaza programe de instruire.
- capacitati militare, de supravietuire, tehnice, psihice si morale; pot fi supusi la
tratamente inumane fara sa li se para injusta aceasta decizie, au o puternica pregatire
militara.
- organizarea in grupuri.

62

- competitia pentru recunoasterea publica. Toate actele teroriste cer vizibilitate publica
deci, pentru a iesi in evidenta, cel mai bun partener al teroristului este jurnalistul.
b) Sfarsitul carierei de terorist:
- eliminarea fizica sau arestarea;
- integrarea politica - la un moment dat individul isi gaseste un partid politic;
- uzura sau disolutia interna - cel mai des intalnita este competitia din interiorul grupului;
- abandonarea sau pierderea sustinerii politice - nu mai beneficiaza de sprijin economic,
politic. Toate organizatiile teroriste trebuie sa fie finantate si sustinute de cineva.
Sustinerea politica este facuta de asa zisele organizatii culturale.
c) Sursele terorii
- Armele albe;
- de foc (cu care ameninta si ataca);
- explozibilii;
- armele chimice, biologice, sau nucleare (care sunt mult mai vatamatoare).
- Actiunile atacuri cu bomba
- asasinari;
- deturnarea si/sau distrugerea unor mijloace sau infrastructuri publice;
- luari de ostatici si rapiri de persoane.

Atacuri cu bomba

-sunt posibile doarece accesul la informatiile producerii unei bombe si la materialele

explozibile este foarte facil;
-impactul si consecintele sunt foarte vizibile, de regula tragice, spectaculoase;
-diversitatea formelor de realizare si de disimulare a bombelor;
-diversitatea vectorilor;
-diversitatea tintelor - persoane, infrastructuri, mijloace de transport in comun, etc;

63

-rolul identitar si confirmator al atacului cu bomba - tot timpul vor exista mai multe
organizatii teroriste care revendica acelasi atentat.

Asasinarile

- asasinari individuale - sunt vizate persoanele politice si se produc in public;

- asasinari colective - au menirea de a semana teroarea in randul comunitatii si de a arata
neputinta autoritatilor. Sunt vizati membrii unor comunitati, unor confesiuni sau unor
etnii. Pot lua forma unui razboi;
- rolul purificator al asasinatelor - in care sangele purifica, razbuna.

Deturnarea si/sau distrugerea unor mijloace sau infrastructuri publice.

- implicarea si responsabilizarea autoritatilor si institutiilor publice;

- securitatea spatiilor si infrastructurilor publice;
- securitatea mijloacelor de transport public;
- generalizarea nesigurantei si insecuritatii;
- rolul publicitar al actiunilor.

Luarile de ostatici si rapiri de persoane.

Motivatia si obiectivele
- luarile de ostatici au ca scop satisfacerea unor interese de natura politica, doresc
vizibilitate publica;
- rapirile de persoane au in vedere satisfacerea obiectivelor de natura financiara, nu
doresc vizibilitate publica, nu o fac in locuri publice.
Asigurarea vizibilitatii publice se intalneste la luarile de ostatici.
Impactul emotional si de responsabilitate
- in cazul luarilor de ostatici responsabilitatea este publica;
- in cazul rapirii de persoane responsabilitatea si impactul emotional apasa doar pe umerii
familiei.
Disponibilitatea spre negociere se intalneste doar in luarile de ostatici.

64

Riscurile ostaticilor si a persoanelor rapite

- in cazul luarilor de ostatici, de a fi folosit pe post de argumente suprimarea ostaticului,
alierea ostaticului cu rapitorul;
- in cazul rapirilor de persoane, uitarea locului in care persoana rapita a fost ascunsa.
d) Mediatizarea actiunii teroriste
- miza publica si politica a mediatizarii actiunii teroriste;
- efectele mediatizarii actiunilor teroriste vizibilitatea publica si spectaculozitatea
evenimentului (este indicat ca un astfel de efeniment sa nu fie ratat de catre mass-media);
- efectele negative sau neprevazute: 1. coalizarea terorizatilor; 2. raspunsul neasteptat al
autoritatilor; 3. amplificarea temerii teroriste; 4. competitia pentru imagine a institutiilor
si autoritatilor publice din domeniul securitatii.
7. JURNALISTI IN TEATRE DE OPERATII MILITARE.
a) Statutul jurnalistilor pe timpul conflictelor armate internationale.
Conventia de la Geneva (1949) Protocol aditional I art.79

Jurnalistii in misiune profesionala sunt considerati persoane civile;

Vor fi protejati in aceasta calitate cat timp actiunea lor nu contravine statului si

misiunii pentru care au fost acreditati;

Calitatea le este atestata de o carte de identitate eliberata pentru zona si perioada

conflictului.(Cartea de identitate este recunoscuta doar de statele care au semnat

Conventia de la Geneva).
b) Prezenta jurnalistilor in teatre de operatii militare.
- jurnalisti neluati in evidenta;
- jurnalisti inregistrati - jurnalistii care se prezinta la centrele de presa organizata pe baza
coordonatelor militare; ei au dreptul sa primeasca informatii si eventual invitatii la
conferintele de presa, etc.
- jurnalisti acreditati - beneficiaza de acces la informatii, sunt invitati la conferinte de
presa, primesc newsletter si la cerere si cu aprobarea comandantului pot face
documentare in zona de responsabilitate a comandantului.
65

- jurnalisti incorporati - se asigura transport militar, acces la mijloace de comunicare

militara, hrana, iar jurnalistii americani au fost si platiti. In acest caz se ridica multe
probleme legate de: obiectivitatea jurnalistului, statutul jurnalistului, probleme pentru
armata.
8.

ACOPERIREA MEDIATICA A CONFLICTULUI DIN IRAK 2003.

a) inceputul razboiului martie 2003 2.700 acreditari de presa;

- jurnalisti incorporati 600;
- CNN 250, NBS 200, FOX 150;
- Vietnam 700 reporteri.
b) 25-30 milioane dolari pentru acoperirea mediatica (retele de televiziune americane)
c) sfarsitul razboiului
- jurnalisti incorporati 23;
- jurnalisti dez-incorporati 24;
- jurnalisti ucisi 1991 (4).
9. CARTA SECURITATII JURNALISTILOR IN ZONE DE CONFLICT SAU
DE
TENSIUNE MILITARA RST.
Cuprinde 8 principii:

Principiul 1 ANGAJAMENTUL.

Institutiile mass-media, puterile publice si jurnalistii sunt de acord ca trebuie sa-si

coordoneze eforturile in vederea informarii, pregatirii si echiparii jurnalistilor din
zonele de
conflict.

Principiul 2 LIBER CONSIMTAMANTUL

Calitatea de corespondent in zonele de conflict este liber asumata de jurnalisti si

nu poate fi impusa; institutiile nu vor exercita presiuni profesionale asupra
jurnalistilor daca solicitarile presupun asumarea unor riscuri suplimentare.

Principiul 3 EXPERIENTA.

66

In zonele de conflict este promovata misiunea in echipa. Jurnalistii fara experienta

nu pot fi trimisi singuri in misiune.

Principiul 4 PREGATIREA

Jurnalistii care isi desfasoara activitatea in zona de conflict trebuie sa beneficieze

de cursuri de pregatire.

Principiul 5 ECHIPAMENTUL

Jurnalistii in misiune vor fi dotati cu echipamente de siguranta (vesta anti-glont,

casca), de comunicatii si localizare, de supravietuire si de prim-ajutor.

Princiupiul 6 ASIGURAREA

Jurnalistii vor avea o asigurare care sa acopere imbolnavirea, repatrierea,

invaliditatea si decesul. (Singura societate de asigurari pentru jurnalisti, in
Europa, este in Franta).

Principiul 7 SUSTINEREA PSIHOLOGICA.

Jurnalistii in zone periculoase vor beneficia de sprijin psihologic pentru a putea

depasii situatiile traumatizante.

Principiul 8 PROTECTIA JURIDICA

Atacul deliberat asupra jurnalistului care respecta prevederile art.79 Protocol I,

soldat cu moartea sau cu afectarea grava a integritatii fizice si psihice a
jurnalistului va fi considerata crima de razboi.

67

Bibliografie:
1. Axford, Barrie&Huggins, Richard (ed.): New Media and Politics, Sage, U.K.;
2. Bennet, Lance W. i Entman, Robert M. (2001): Mediated Politics:
Communication in the Future of Democracy, Cambridge University Press;
3. Blommaert, Jan; Verschueren, Jef (ed.) (1991): The Pragmatics of Intercultural
and International Communication, John Benjamins Publishing Company,
Amsterdam/Philadelphia;
4. Calhoun, Craig (ed.) (1994): Social Theory and Politics of Identity, Blackwelll,
Oxford UK / Cambridge USA;
5. Charaudeau, Patrick (1998): Discours mdiatique de linformation, INA, Paris;
6. Dahlgren, Peter (2001): The Public Sphere and the Net: Structure, Space, and
Communication n Mediated Politics: Communication in the Future of
Democracy, Cambridge University Press;
7. Ferguson, Marjorie (ed.) (1990) : Public Communication. The new Imperatives,
Sage Publications, London;
8. Gerstl, Jacques (1998): Effets des mdias et transformation de lespace public
n Les enjeux de la communication politique, Institutul de Sociologie,
Bucuresti;
9. Goodin, Robert T. (ed.) (1996): The Theory of Institutional Design, Cambridge
University Press;
10. Miege, Bernard (1995): Lespace public: au-del de la sphere politique n
HERMES 17-18, Communication et politique, CNRS ditions, Paris;
11. Morley, David and Kevin, Robins (1995): Spaces of Identity. Global Media,
Electronic Landscapes and Cultural Boundaries, Routledge, London and NY;
12. Moog

Sluyter-Beltrao

(2001):

The

Transformation

of

Political

Communication? n Axford, Barrie&Huggins, Richard (ed.): New Media and

Politics, Sage, U.K.;
13. Muchielli, Alex (1996) : Les sciences de linformation et de la communication,
Hachette Suprieur, Paris;
14. Pippa, Norris (2000): A Virtous Circle. Political Communication in PostIndustrial Societies, Cambridge University Press;
68

15. Quer, Louis (1991) : Dun modle epistemologique de la communication un

modle praxeologique, RESEAUX 46-47, CNET, Paris;
16. Pelissier,

Nicolas

rvalorisation

du

(2001):
territoire

Linternet

de

rgional?,

proximit:

Journe

dvalorisation

dEtudes,

ou

Laboratoire

Communication et Politique, C.N.R.S, Paris;

17. Page i Pellisier (ed.) (2001): Territoires de la communication, LHarmattan,
Paris;
18. Preston, Paschal (2001): Reshaping Communications Technology. Information
and Social Change, Sage Publications, 2001;
19. Scannell, Paddy; Schlesinger, Philip; Sparks, Colin (ed.) (1992) : Culture and
Power. A Media Culture & Society Reader, Sage Publications, London;
20. Wolton, Dominique (1998) : Penser la communication, Flammarion, Paris;
Marshall McKuhan - Galaxia Gutemberg, Colectia Idei Contemporane,
Ed. Politica, Bucuresti, 1975, O dezbatere asupra acestui subiect a avut loc recent
la postul Prima TV, avand ca invitat pe senatorul George Pruteanu.
Un bun exemplu se da in capitolul A esuat liberalismul (Al. Tasnadi, C. Doltu
- Mirajul neoclasicismului, Ed. Economica, Bucuresti).
Vezi Lumea, nr. 6-7/1993.
Vezi nr. 27/7-13 iunie 1993.
Peter F. Drucker - Societatea postcapitalista, Ed. Image, Bucuresti, 1999.
Giovanni Giovannini - De la silex la siliciu - Istoria ,ijloacelor de comunicare in
masa, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1989.
O adancire a problematicii se va realiza la cursul Economia comunicarii si
imformatiei.
Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu - Dictionar de sociologie, Ed. Babel, 1993.
Vezi si cursul de Comunicare financiara.
Vezi cursul de Epistemologie si limbaj economic, predat la forma masterat de la
Facultatea de Economie Generala.
Spre exemplu, in filmul Intalnire de gradul III realizat in 1997 de Steven Spilberg
(cu Richard Dreyfuss, Franois Triffaut si Teri Garr) se folosesc pentru
comunicarea cu extraterestrii simboluri asemanatoare limbajului pentru surdomuti.
Denis McQuail - Comunicarea, Institutul european, Iasi,1999.
Insusirea limbajului economic este esentiala in acest caz.
Scrisoare, telefon, afis, casetofon, in general tot ce tine de comunicarea
mediatica.
69

 Denis Mc Quail - op.

Sultana Craia, Teoria comunicarii, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti,
2000.
In cadrul seminariilor, studentii vor evidentia aceste elemente in cazul concret al
comunicarii de afaceri, financiare, sociale etc.
In cadrul seminariilor studentii vor identifica si alte criterii de clasificare.
Vezi, pentru detalii, capitolele 9, 10 si 11.
Guy Lochard, Henri Boyer, Comunicarea mediatica, Ed. Institutul European, Iasi,
1998.
Curs prevazut pentru anul IV la Facultatea de Economie Generala, pachetul
optional Comunicare Economica.
Pentru detalii se va lectura cursul Comunicare scrisa si audio-vizuala predat la
Facultatea de Economie Generala, pachetul optional Comunicare Economica.
Vezi in acest sens disciplinele sau lucrarile de profil (cum ar fi, spre exemplu, cele
din colectia Enciclopedia RAO, 2000).
O comunicare eficace cu partenerii financiari poate duce la o reducere
semnificativa a costurilor de tranzactie (vezi teoria si rezultatele obtinute de
Douglas North, laureat Nobel pentru economie, in 1993).
La seminarii se va dezbate semnificatia acestei activitati, care se impune tot mai
mult in universul comunicarii din economie si nu numai.

70