Abuzul de substante,

interactiunea
medicamentoasa si
implicatiile acestora pentru
medicina dentara

Nitulescu Sabrina
Maria
anul II, seria II,
grupa 13
 Rezumat

In zilele noastre problema dependentei de substante chimice este

intalnita pretutindeni si in variate forme. Depenenta de substante
opioide este cea mai cunoscuta de catre oameni, insa putini stiu ca tot
dependenta se numeste si administratea necontrolata, fara scop
medical, a alor substante chimice (somnifere, tranchilizante, antitusive
codeina, etnobotanice).
Multe personae isi dau seama ca sunt dependente atunci cand
compusii chimici utilizati au produs deja efecte reversibile sau de cele
mai multe ori ireversibile asupra organismului. Instalarea sevrajului
dupa incetarea de administrare este de cele mai multe ori situatia care
ii arata dependentului starea sa. Trairile fizice aproape traumatizante
pe care le au aceste persoane o data cu aparitia sevrajului ii determina
sa recidiveze de cele mai multe ori cand incearca sa se vindece de
aceasta boala.
Exista si cazuri nefericite in care asocierea drogurilor sau
dependentei de droguri cu alte medicamente administrate in scop
terapeutic duce la consecinte nefavorabile, unele chiar grave. De
asemenea, tratarea unui pacient dependent de droguri este dificila si
ridica anumite probleme speciale, fie riscul de a recidiva in cazul celor
vindecati, fie legate de conditia organismului in urma consumului
necontrolat de substante chimice.
 Cuvinte cheie: abuzul si dependenta de substante,
sevraj, toleranta, asocierea medicamentelor, nevoi
speciale.

Abuzul de substante
Abuzul de substante se refera la consumul exagerat si dependenta
fizica si psihica de anumite substante medicamentoase, alcool,
narcotice si stupefinate care au efecte daunatoare sanatatii fizice si
psihice. Ele afecteaza individul, uneori iremediabil, determinand
schimbari negative atat in viata sociala cat si in cea afectiva. Se
considera ca exista o diferenta intre abuzul si dependenta de
substante: abuzul se defineste mai ales prin prisma afectarii vietii
sociale a individului si apoi alterarea sanatatii, in timp ce, in cazul
dependentei pe primul plan sunt simptomele si semnele fizice ale
consumului cronic. Abuzul de substante poate duce, in timp, la
dependenta. Procesul are insa nevoie de un anumit timp, deoarece
dependenta necesita intai aparitia unei tolerante a organismului la
substanta administrata, ceea ce determina consumatorul sa creasca
doza, ulterior aparand si dependenta, fara ca acesta sa fie constient de
instalarea ei.
De-a lungul timpului s-a constata ca abuzul de substante are
numeroase cauze. Cauzele sunt multe si variate, ca si substantele care
pot fi implicate in abuz: alcool, tutun, droguri, analgezice si multe altele.
Ritmul alert al fiecarei zile, criza de timp, criza financiara, frustarile de
la locul de munca si din relatiile personale, lipsa unor activitati care sa
aibe ca scop recreerea fizica si psihica duc la frustrai si nemultmiri atat
pe plan social cat si profesional, pe scurt, lipsa unei vieti sanatoase.
Fiecare are propriile modalitati de a face fata acestui ritm haotic al vietii
cotidiene, in functie de personalitate si de educatie. Daca recunoastem
ca societatea este cea care impinge individul spre consumul exagerat
de substante, trebuie sa recunoastem ca tot societatea este cea care
plateste pretul intretinerii, tratarii si reintegrarii acestor indivizi in
mediu. Iar acest fapt se reflecta in realitatea de pe strada si din
camerele de garda ale spitalelor. Din ce in ce mai multe prezentari la
spitalele de urgenta sunt pentru supradoze de droguri sau
medicamente, intoxicatii cu alcool si abuz de diverse combinatii de
stupefiante sau pentru consecintele abuzului pe termen lung: cancere
de plamani, cancere ale cavitatii bucale, ciroze si carcinoame hepatice,
infectii sistemice si boli transmisibile sexual. Abuzul de substante este
unul dintre cei mai des citati factori implicati in cresterea
infractionalitatii, violentei domestice si agresiunii impotriva copiilor.
Toate substantele implicate in abuz sunt capabile sa determine o
forma sau alta de afectare a cognitiei, a perceptiei, atentiei si
controlului fizic. Foarte multe dintre substantele de care se face abuz in
prezent sunt implicate in aparitia sindromului de sevraj. Acesta este
un efect al intreruperii bruste sau scaderii semnificative a dozei si a
administrarii respectivei substante. Pentru ca sevrajul sa apara trebui
intai sa se instaleze dependenta de drog. Sevrajul evolueaza in diferite
stagii. Un individ incepe sa simta simptomele sevrajului cu intensitate
din ce in ce mai mare, gravitatea atinge apoi un nivel constant care se
mentine cateva zile, apoi starea lui incepe sa se amelioreze, iar
simptomele dispar. Sindromul de sevraj este doar una din complicatiile
utilizarii cronice de droguri. Cea mai periculoasa complicatie a
supradozelor si abuzului de droguri este moartea.
Toleranta este un alt efect al abuzului de substante. Ea consta in
necesitatea cresterii progresive a dozei pentru obtinerea acelorasi
efecte. Organismul individului devine capabil ca in timp sa suporte doze
foarte crescute ale substantei implicate in abuz, uneori chiar si de 10 ori
mai mari decat la debutul consumului. Organismul nu mai poate face
fata unor doze atat de mari si astfel se instaleaza simptomele
supradozarii si chiar moartea. Indivizii abuzeaza de un numar foarte
mare de substante. Varietatea lor este si ea incredibila, iar modul de
combinare nu inceteaza sa uimeasca medicii. Creativitatea unui
morfinoman este fascinanta si autodistructiva, in acelasi timp.

Interactiunea medicamentoasa
 Interactiunea medicamentoasa poate determina o modificare a
efectelor unui medicament de catre alt medicament sau de catre o
substanta data. Intr-o multime de cazuri, efectul este favorabil si medicii
il folosesc pentru a creste eficacitatea unui tratament. In alte cazuri,
efectul este nefast. Acesta poate merge de la o simpla blocare a
efectului favorabil la o reactie care sa puna in pericol viata pacientului
(soc anafilactic, de exemplu), Astfel, o asociere intre doua medicamente
sau intre un medicament si o substanta determinata (alcool, in
principal) poate fi contraindicata sau interzisa, nerecomandabila sau
poate face doar obiectul unor precautii de utilizare. Doua medicamente
luate simultan pot actiona sinergic (in acelasi sens) si, in acest caz
efectele (bune sau rele) sunt fie aditionate, fie potentate (efect mai
puternic decat simpla aditionare). Ele mai pot actiona si in mod
antagonist (in sens contrar) si isi pot micsora sau anihila reciproc
efectele. Asocierea mai multor medicamente nu trebuie sa se faca decat
sub prescriptie medicala, cu scopul de a evita riscurile interactiunii
medicamentoase.
Interactiunile medicamentoase pot aparea inainte sau dupa
administrare ca urmare a unor reactii fizico-chimice/
incompatibilitati/interactiuni farmaceutice interferente de ordin
farmacocinetic sau farmacodinamic. Incompatibilitati/ interactiuni in
vitro pot determina aparitia de reactii fizico-chimice (de oxido-reducere,
hidroliza, neutralizare etc), precipitare sau imcompitibilitati care nu
produc o reactie vizibila (adrenalina+solutii alcaline).
Un exemplu foarte cunoscut il reprezinta cafeaua, care este un
foarte cunoscut excitant psihomotor. Cafeina continuta nu numai de
cafea, ci si de ceai, potenteaza efectele stimulante psihomotorii ale
unor medicamente cum ar fi antiastmaticele, in special aminofilina.
In principiu, cafeina nu trebuie contraindicata la bolnavii astmatici,
deoarece la fel ca aminofilina, prezinta un efect bronhodilatator,
antiastmatic. Daca bolnavul astmatic urmeaza un tratament cronic cu
doze mari de aminofilina, consumul de cafea sau ceai poate sa
potenteze hiperexcitabilitatea sistemului nervos central, ceea ce este
daunator.
Referitor la cafeina, se poate aduce in discutie si efectul sau
diuretic, care poate sa potenteze efectul unor medicamente diuretice
administrate concomitent. Nici riscul aritmogen al cafeinei nu poate
fi neglijat, daca bolnavul este in tratament cu medicamente care
prezinta riscuri de aritmii ca reactii adverse.
Un alt exemplu, de asemenea des intalnit, este reprezentat de
medicamentele care actioneaza prin intermediul unor nutrienti
endogeni; cum ar fi diureticele care actioneaza, cel putin in tratamentul
hipertensiunii arteriale si al insuficientei cardiace, prin eliminarea
sodiului din organism. Excesul alimentar de sare, in mod logic,
contracareaza efectul terapeutic al acestor medicamente.

Implicatii in medicina dentara

Pacientii care sunt dependenti de droguri sau sunt tratati pentru
dependenta de droguri prezinta anumite probleme atunci cand merg la
medicul dentist. Dentistii trebuie sa fie constienti de situatia speciala a
acestor pacienti astfel incat tratamentul lor sa fie unul eficient si
satisfacator. Problemele care intervin sunt legate de modul in care
abuzul de droguri si tratamentele ulterioare dauneaza dentitiei si induc
tulburari de comportament si de gestionare a durerii. Oamenii care
au reusit sa se trateze de dependenta de substante opiode au nevoi
speciale, in principal felul in care suporta durerea. Stabilind cu pacientul
un plan de pre-tratament va reduce nevoia de anastezice dupa
manopera dentara. Aceasta strategie va ajuta in primul rand pacientul
sa isi rezolve problema fara a recidiva, dar ii aduce castig si medicului
pentru ca ii va oferii pacientului increderea in sine si in cadrul medical,
iar aceasta il va determina sa apeleze la respectivul clinician si in
situatiile care vor urma. Cu cat mai multi medici stiu de aceste nevoi
speciale ale respectivului grup de pacienti cu atat tratarea lor va fi mai
eficienta si satisfacatoare.
In cabinet o durere nealinata poate determina recidiva
persoanelor dependente, deci este necesar un control clar al durerii in
cazul pacientilor ce se recupereaza dupa dependenta de substante
chimice. Noi modalitati, cum ar fi coanalgezia cu doze mici de ketamine
in cazul dependentelor de opiodide au aratat rezultate foarte bune.
Dupa interventii chirurgicale stomatologice, in cazul pacientilor in
recuperare, se recomanda agenti care au activitate psihoactiva mai
mica decat drugul abuzat, cum ar fi morfina cu eliberare indelungata,
caz in care s-au observat rezultate bune.
In cazul utilizatorilor de metamfetamina se poate observa o
igiena orala precara, xerostomie si carii multiple. Cel mai importat in
cazul acestor pacienti este sa inceteze utilizarea acestui drog daca
doresc tratarea. Continuarea abuzului duce la cresterea fluxului salivar
si afecteaza abilitatea de a pastra un regim sanatos de viata. In
necesitatea unei anestezii, se folosec anestezice locale cu
vasoconstrictoare (este necesara o atentie mai mare), pentru ca indivizii
sunt predispusi la micocardita infectioasa, accidente cerebrale si aritmii
cardiace. Pacientii ce au aceasta dependenta pot fi o provocare chiar in
cazul celei mai simple interventii.

Bibliografie

www.sfatulmedicului.ro
www.wikipedia.com
www.pharma-business.ro
www.umftgm.ro
www.ncbi.nlm
www.i-medic.ro
www.onlinelibrary.wiley.com

J Subst Abuse Treat. Author manuscript; available in PMC 2010

September 1. Author: Ahmed Khocht, DDS, Temple University, School of
Dentistry, Department of Periodontology, 3223 North Broad
Street, Philadelphia, PA 19140, (215) 707-1114,
akhocht@temple.edu . Dental Care and Oral Disease in Alcohol
Dependent Persons

Published in final edited form as:

J Am Dent Assoc. 2010 March ; 141(3): 307318. : The
relationship between methamphetamine use and increased
dental disease