http://www.crestinortodox.ro/liturgica/cantarea/de-nu-avem-instrumente-muzicale-biserica-119638.

html
De ce nu avem instrumente muzicale in biserica?

Insotirea rugaciunii cu cantarea este mentionata inca din vremea Mantuitorului. Sfantul Evanghelist Matei
ne spune ca dupa Cina cea de Taina, inainte de a fi prins si trimis la moarte, Hristos a cantat laude (psalmi)
impreuna cu ucenicii Sai: "Si dupa ce au cantat laude, au iesit la Muntele Maslinilor." (Matei 26, 30)

Apostolul Pavel ii indeamna pe efeseni (Ef. 5. 19-20), pe romani (Rom. 15. 9) si pe coloseni (Col. 3, 16) sa
cante psalmi, sa laude pe Dumnezeu, multumind totdeauna pentru toate. Daca ne rezumam doar la aceste
trimiteri din Noul Testament, pentru ca sunt si altele, putem afirma fara retineri ca Mantuitorul, impreuna cu
Apostolii, au lasat omenirii crestine exemplul rugaciunii cantate.

Instrumentele muzicale in Vechiul Testament

Din Vechiul Testament aflam ca Regele David si toti fiii lui Israel cantau inaintea Domnului folosind diferite
instrumente muzicale: chimvalul, organonul, flautul, alauta, chitare cu sapte corzi, etc: "Cantau din tot felul
de instrumente muzicale de lemn de chiparos, din harpe, din psaltire, din timpane, din fluiere si din
chimvale." (II Regi 6. 5)

In Vechiul Testament, rugaciunea catre Dumnezeu imbraca forma "strigarii cu glas tare": "Si strigau unul
catre altul, zicand: "Sfant, sfant, sfant este Domnul Savaot, plin este tot pamantul de marirea lui. Din pricina
acestor strigate, portile se zguduiau din tatanile lor, iar templul s-a umplut de fum" (Isaia 6. 3-4). Se poate sa
fi existat acest mod de rugaciune si pentru faptul ca Dumnezeu nu Se intrupase. El era privit ca fiind prezent
dincolo de lume.

In cultul crestin, instrumentele muzicale nu au fost admise !

Din momentul in care Fiul lui Dumnezeu Se intrupeaza, crestinul este chemat sa se roage in umilinta si in
smerenie. Vorbirea curata, cantata sau necantata, este icoana Lui.

Cantarea din slujbele ortodoxe este exclusiv vocala. Un raspuns privind eliminarea instrumentele din
sustinerea cantarii, ar fi acela ca, in Biserica, omul nu trebuie sa fie spectator. Dupa cum omul intrat in
biserica nu trebuie sa ramana in fata unei icoane la stadiul de admiratie - ce frumoasa este" -, ci trebuie sa
mearga mai departe, sa o sarute, sa aiba o relatie personala cu persoana zugravita, la fel trebuie sa se
intample si cu cantarea. Credinciosul nu trebuie sa ramana pasiv in cantare, sa fie doar ascultator. Stiu ca nu
este usor sa canti atunci cand stii ca nu ai voce, dar te poti lasa purtat de cei ce au calitati vocale.

Credinciosii sunt chemati sa ia exemplu in cantarea lor de la cei trei tineri, despre care se vorbeste in cartea
profetului Daniel, capitolul 3. "Atunci cei trei, ca dintr-un singur glas, L-au laudat, L-au preamarit si L-au
binecuvantat pe Dumnezeu in cuptor" (Cantarea celor trei tineri 1,27). Cel ce nu se poate incadra in cantarea
generala nu trebuie sa se abtina de la cantat. Trebuie doar sa cante in surdina, incat sa nu tulbure pe ceilalti
cu vocea sa. Mai paziti sunt in biserica de ratacirea gandurilor cei care canta decat cei care numai asculta
cantarile.

Canonul 75 al Sinodului VI ecumenic, prevede: "Voim ca cei ce vin in Biserica spre a canta, sa nu
intrebuinteze nici strigate necuviincioase, nici sa sileasca firea spre racnire si nici sa zica ceva ce Bisericii
nu convine. Ci cu mare atentie si umilinta sa aduca lui Dumnezeu, privitorul celor ascunse, astfel de
cantari".
Un alt raspuns privind lipsa instrumentului din Biserica Ortodoxa, ar fi acela ca omul nu invata un text
oarecare in cantare, ci adevaruri de credinta, care il pot feri de ratacire in lume.

Iata ce minunat s-a vorbit despre cantare in acest sens: "Muzica este mierea aceea cu care poti sa iei si cele
mai amare doctorii, cu care poti sa iei si lucrurile care ar fi mai greu de inteles, invataturile care ar fi mai
uscate pentru multi daca ar fi fara de cantare, iar cantarea te face sa-ti aduci aminte de cuvinte" (Maria
Alexandru - lector la Universitatea "Aristotel din Tesalonic).

Dumnezeu a sadit in firea noastra posibilitatea si puterea de a canta. Astfel, omul nu are nevoie de un
instrument pentru a-L lauda pe Dumnezeu. Vocea e un dar de la Dumnezeu, iar acest dar trebuie dezvoltat si
nu inlocuit. Apostolul Pavel le vorbeste efesenilor despre cantarile duhovnicesti "Vorbiti intre voi in psalmi
si in laude si in cantari duhovnicesti, laudand si cantand Domnului in inimile voastre..." (Efeseni 5, 19-20),
text care ne descopera ca trebuie sa se psalmodieze cu inima, deci textul si intonatia trebuie trecute prin
inima, nu numai prin glas. Sfintii Parinti au afirmat in acest sens ca muzica nu trebuie sa fie complicata, ca
ea nu are nevoie de rafinament artistic. Ea isi indeplineste misiunea daca glasul celui ce canta este in
concordanta cu inima.

Cei care pledeaza pentru prezenta instrumentului in biserica, trebuie sa stie ca dupa cum nu orice pictura cu
subiect religios poate fi sfintita, tot astfel nici orice muzica nu poate defini Ortodoxia.

Orga in Biserica Catolica

Daca in Biserica Catolica intalnim orga, trebuie spus ca ea a aparut tarziu. Prima orga a fost facuta cadou de
catre imparatul bizantin Constantin Copronim lui Pepin cel Scurt, in anul 757. Orga era un instrument
folosit la curtea imperiala bizantina, dar nu in biserica. Mai tarziu, Carol ce Mare recomanda generalizarea
orgii in cultul apusean.

Cantarea gregoriana, cantare specific apuseana, a fost la inceput tot vocala. Dar dupa cum Biserica Catolica
a ajuns sa nu mai faca diferenta dintre tablou si icoana, caci sfintii sunt reprezentati intr-un uman
netransfigurat, tot asa nu le-a fost greu sa indrepte cantarea liturgica spre o cantare apropiata de cea laica.

In concluzie, schimbarea lumii in bine se va face nu cand ceea ce se petrece in lume se va prelungi si in
biserica, ci invers.

Adrian Cocosila