1.1.

Specificul activitatii turistice

termenul de turism activitatilor care sunt ... angajate de persoane in cursul voiajelor sau sejurului lor in
locuri situate in afara mediului rezidential pentru o perioada de peste 24 de ore sau de cel putin o noapte,
fara a depasi un an, in vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive, adica in alte
scopuri decat prestarea unei activitati remunerate in locul vizitat2
Conform acestei definitii distingem urmatoarele forme de turism:
turism intern (cand rezidentii unei tari calatoresc in propria tara);
turism international receptor (cand nerezidentii unei anumite tari viziteaza tara respectiva);
turism international emitent (cand rezidentii unei tari viziteaza alte tari decat cea din care provin).
Aceste trei forme de baza se pot combina rezultand alte trei forme derivate de turism:
turismul interior (cuprinde turismul intern si turismul receptor);
turismul national (cuprinde turismul intern si turismul emitent);
turismul international (cuprinde turismul receptor si turismul emitent).
Serviciul turistic constituie ... un ansamblu de activitati ce au obiect satisfacerea nevoilor turistului in
perioada in care se deplaseaza si in legatura cu aceasta5. Deci, o parte a activitatilor care compun
prestatia turistica vizeaza acoperirea unor necesitati obisnuite, cotidiene (odihna, hrana), iar alta parte
determina specificitatea turismului si particularizeaza formele sale de manifestare
Derularea prestatiei turistice presupune, insa, in marea majoritate a cazurilor, activitati grupate in
urmatoarele tipuri de servicii:
servicii de cazare;
servicii de alimentatie;
servicii de agrement-divertisment;
servicii de transport;
servicii suplimentare (complementare).
1.1.1. Structura prestatiei turistice
in raport cu natura prestatiei si motivatia cererii turistice se intalnesc urmatoarele tipuri de servicii:
1. servicii turistice specifice, a caror existenta si complexitate sunt determinate de esenta fenomenului
turistic ca atare
1.1. servicii turistice de organizare si pregatire a consumului turistic (organizarea calatoriilor,
consultanta acordata turistilor, promovare, rezervarea serviciilor etc.);
1.2. servicii de baza, referitoare la activitati care reprezinta motivatia de baza a calatoriei. In aceasta
categorie sunt incluse urmatoarele tipuri de servicii7:
1.2.1. serviciul de cazare, vizeaza, prin continutul sau, crearea conditiilor si a confortului necesar
adapostirii si odihnei calatorului si reprezinta produsul a ceea ce se numeste industrie hoteliera,
respectiv acel sector care, conform acceptiunii actuale, inglobeaza ansamblul activitatilor desfasurate in
spatiul de cazare.
baza tehnico-materiala un personal calificat
Cazarea constituie, insa, principala functie indeplinita de unitatea hoteliera, obiectivul sau principal fiind
asigurarea conditiilor de odihna si igiena ale turistului, prin intermediul unui echipament corespunzator
1.2.2. Serviciul de alimentatie determina, la randul sau, calitatea prestatiei turistice in ansamblul ei,
influenteaza atat continutul, cat si atractivitatea ofertei turistice si are implicatii directe asupra modului de
orientare a fluxurilor turistice
necesitatea prezentei in orice moment-cheie al consumului touristic necesitatea prezentei unei
tipologii largi de unitati de alimentatie publica in cazul turismului balneo-medical, serviciul de
alimentatie publica indeplineste un rol suplimentar, necesitatea asigurarii unui mod de hrana adecvat
1.2.3. Serviciul de agrement-divertisment cuprinde acele activitati care, prin mijloace specifice,
contribuie la satisfacerea nevoilor fizice si psihice ale turistului, prin asigurarea cadrului necesar
petrecerii placute si instructive a timpului liber. Principalele functii ale serviciului de agrement se
concretizeaza in indeplinirea urmatoarelor cerinte: asigura reconfortarea psihica si fizica a turistului;
raspunde exigentelor de crestere a atractivitatii si competitivitatii statiunilor turistice;
individualizeaza oferta turistica; constituie o importanta sursa de venituri; poate constitui o
motivatie turistica propriu-zisa
1.2.4. Serviciul de transport turistic are un rol determinant in cresterea calitatii prestatiei turistice,
deoarece, prin intermediul sau, este asigurat accesul turistilor in zonele de interes turistic, intalnirea
cererii cu oferta turistica si, prin aceasta, transformarea lor din stare potentiala, intr-una efectiva.
1.3. servicii turistice suplimentare sau complementare in randul carora este cuprinsa o serie de activitati
care au drept scop asigurarea unei odihne active, unei recreeri a turistilor, activitati care nu se substituie
insa, serviciilor de agreement
servicii de informare a clientelei turistice; servicii de intermediere (inchirieri, rezervari etc.);
servicii si activitati turistice cu caracter special (organizarea de simpozioane, festivaluri, expozitii etc.);
servicii si activitati turistice cu caracter sportiv; servicii de tratament balneo-medicale; servicii
diverse
2. Servicii turistice nespecifice, asigurate de catre diferite unitati prestatoare de servicii, de care turistii
beneficiaza in anumite imprejurari: transport in comun, gospodarie comunala, reparatii si intretinere,
telecomunicatii, servicii de igiena si infrumusetare etc., care, in mod indirect, contribuie la satisfacerea
nevoilor turistilor.
1.1.2. Caracteristicile serviciilor turistice
1. intangibilitatea, considerata drept principala trasatura a serviciilor turistice, exprima faptul ca
serviciile turistice nu pot fi evidentiate (nu pot fi expuse, vazute, simtite etc.) printr-un suport material
propriu-zis, motiv pentru care, prestatorii de servicii incearca sa le adauge anumite caracteristici tangibile
prin care sa se poata sugera calitatea lor (ambianta, personal, echipamente etc.)
ambianta, fie naturala (un anumit peisaj natural), fie creata (design, arhitectura, mobilier etc.),
constituie mecanismul initial de formare a imaginii despre un anumit serviciu; comunicatiile
referitoare la serviciile turistice, din randul carora se detaseaza mijloacele publicitare si fortele de
vanzare; personalul aflat in contact direct cu clientul are un rol esential in evaluarea calitatii serviciului
turistic, atat prin modul de exprimare, cat si prin intreaga atitudine non-verbala afisata; pretul, prin
marimea sa, poate permite aprecieri asupra calitatii unui serviciu turistic, cu conditia sa fie dimensionat in
mod corespunzator situatiei reale, starii de fapt;
2. inseparabilitatea serviciilor turistice fata de prestatori exprima faptul ca productia (prestarea) lor se
realizeaza in mod simultan cu consumul
3. variabilitatea (eterogenitatea) serviciilor turistice exprima faptul ca acestea sunt imposibil de repetat,
in mod identic, de la o prestatie la alta, deoarece depind de persoana care le realizeaza, de momentul si de
locul in care sunt prestate. Eterogenitatea serviciilor turistice constituie o trasatura derivata si din faptul ca
prestatia turistica constituie, de fapt, un ansamblu de servicii independente. Pentru a asigura reusita
prestatiei, este necesar sa se personalizeze serviciile, asigurandu-se o tratare corespunzatoare a fiecarui
client.
4. perisabilitatea exprima faptul ca serviciile turistice nu pot fi stocate in scopul vanzarii sau utilizarii lor
ulterioare, cu alte cuvinte nu pot fi inmagazinate pentru a fi folosite in alte momente de timp; consecinta
principala a acestei trasaturi consta in sincronizarea cereriicu oferta turistica. De aceea, obiectivul
principal al marketingului serviciilor turistice il constituie asigurarea sincronizarii cererii cu oferta
turistica, conturarea si stabilirea celor mai adecvate strategii vizand corelarea celor doua laturi ale pietei
serviciilor turistice si atenuarea sezonalitatii turistice;
5. lipsa dreptului de proprietate constituie o trasatura legata de faptul ca accesul la un anumit serviciu
turistic achizitionat se realizeaza pe o perioada limitata de timp; pentru a fideliza clientela, prestatorii de
servicii turistice apeleaza la o serie de metode care sporesc atasamentul turistilor
 1.2. Continutul si functiile marketingului touristic
Complexitatea fenomenului turistic, caracterul particular al activitatii firmei turistice obligata sa ia in
considerare toate celelalte activitati adiacente turismului, conduc la necesitatea unei abordari de
marketing corespunzatoare. Datorita specificului produsului turistic, al carui continut este determinat atat
de structura sa materiala, cat si de o serie intreaga de prestatii adiacente, activitatile turistice constituie
parti unitare ale unui intreg care trebuie sa ramana omogen, iar eforturile fiecarui agent economic implicat
in serviciile turistice trebuiesc conjugate, astfel incat, printr-o sincronizare atenta, atat in perioada
sezonului turistic, cat , mai ales, in extrasezon, sa creasca nivelul calitatii prestatiei turistice si, implicit,
eficienta activitatii desfasurate de acestia.
Dintre cele cinci concepte rivale11 care stau la baza modului in care organizatiile isi desfasoara
activitatile de marketing si anume: conceptia de productie, conceptia de produs, conceptia de vanzare,
conceptia de marketing si conceptia de marketing social, ultimul concept obliga pe responsabilii
marketingului sa ia in considerare (atunci cand elaboreaza politicile de marketing) trei aspecte esentiale:
cresterea profiturilor firmei; satisfacerea dorintelor consumatorilor; apararea intereselor
societati
iIn ansamblul ei. In spiritul acestui concept, firmele implicate in activitatea turistica trebuie sa urmareasca
maximizarea profitului in deplina concordanta cu asteptarile societatii si sa contribuie la cresterea
standardelor ecologice de baza.
Specificul activitatii turistice presupune si anumite particularitati distincte ale functiilor marketingului
turistic. Astfel, functiile clasice ale marketingului sunt:
cercetarea pietei, a nevoilor care stau la baza consumului de servicii turistice;
conectarea dinamica a firmei la mediul economico-social, adaptarea la tendintele in inregistrate in
evolutia acestuia, in vederea contracararii influentelor negative si,chiar, fructificarii oportunitatilor
exterioare;
satisfacerea in conditii superioare a nevoilor de consum turistic;
maximizarea profitului, printr-o alocare justa a resurselor si optimizarea desfasurarii intregului lant de
procese economice. Acestora consideram ca li se adauga o alta functie a marketingului turistic si anume:
armonizarea si integrarea intereselor firmei cu interesul de ansamblu al societatii in ceea ce priveste
conservarea parametrilor calitativi si cantitativi ai resurselor turistice naturale.
 Cap. II. Mediul extern al firmei turistice
Mediul extern al firmei turistice este constituit din ansamblul factorilor care influenteaza -in mod direct si
indirect- activitatea sa si are doua componente principale: micromediul si macromediul.
2.1. Micromediul firmei turistice
Micromediul firmei turistice este constituit din agentii economici cu care aceasta intra in relatii directe, in
vederea atingerii obiectivelor sale prezente si viitoare.
In componenta micromediului intra urmatoarele categorii de agenti
: 1. furnizorii de mijloace materiale, care asigura firmei resursele necesare desfasurarii activitatii sale si,
in functie de forta carora, se poate influenta pozitia firmei de turism pe piata;
2. furnizorii fortei de munca, a caror influenta asupra firmei este cu atat mai importanta, datorita rolului
deosebit pe care il au resursele umane in turism, de a caror pregatire profesionala si prestatie fizica
depinde materializarea serviciului turistic;
3. intermediarii, din randul carora se detaseaza: agentii de turism si comerciantii, acestia din urma
prestatorii anumitor servicii specifice, fara de care nu se poate desfasura in mod corespunzator
activitatea firmelor turistice, de tipul asiguratorilor, bancilor etc.;
4. clientii, respectiv acea componenta a micromediului spre care firma turistica indreapta oferta sa si care
pot fi atat persoane fizice, cat si firme sau diferite alte tipuri de organizatii; ei constituie tematica
principala a studiilor de marketing, interesand sub aspectul cunoasterii nevoilor, fundamentarii
comportamentului consumatorului turistic etc.;
5. concurentii, care pot fi agenti economici care desfasoara activitati cu profil similar sau diferit sau
persoane fizice si care isi disputa aceleasi categorii de clienti sau furnizori si prestatori ai altor tipuri de
servicii si prin a caror forta economica pot influenta activitatea firmei turistice si pozitia sa in cadrul
pietei de referinta; din acest motiv firma trebuie sa-si creeze un avantaj strategic pe piata, pozitionand
oferta sa intr-o maniera prin care sa poata fi diferentiata fata de oferta concurentilor;
6. organismele publice, respectiv acele grupari care manifesta un anumit interes efectiv sau potential
fata de firma turistica si care pot influenta capacitatea de atingere a obiectivelor acesteia:
organismele financiare; mass-media; organe de stat; organe cetatenesti; organisme
publice locale; marele public; personalul propriu.
2.2. Macromediul firmei turistice
Macromediul firmei turistice este compus din factori de ordin general, care actioneaza indirect asupra
firmei si pe care aceasta nu-i poate influenta, constituind ocazii favorabile firmei sau amenintari la adresa
sa. Structura macromediului este alcatuita din urmatoarele elemente:
1. mediul natural, a carui importanta este majora pentru firma turistica determinand -in general- insusi
obiectul de activitate al firmei Datorita amplificarii preocuparilor vizand protectia calitatii mediului
natural, operatorilor de marketing turistic le revin preocupari, functii si sarcini sporite in vederea
protectiei mediului si armonizarii interesului economic al firmei cu grija fata de patrimoniul resurselor
naturale;
2. mediul demografic este important pentru firma turistica deoarece, pe langa faptul ca formeaza piata
firmei insasi, constituie si un generator de resurse umane necesare desfasurarii propriei activitati. Exista o
serie de indicatori demografici specifici care intereseaza in mod deosebit:
marimea, structura si dinamica populatiei, in functie de care se configureaza dimensiunile pietei
turistice; distributia geografica, densitatea si mobilitatea spatiala a populatiei, in functie de care se
contureaza circulatia turistica; structura pe sexe si grupe de varsta, in functie de care se contureaza
atat mobilul turistic, cat si dinamica si structura cererii si ofertei turistice; dimensiunea medie a unei
familii, care poate influenta dimensiunea si dispunerea interioara a spatiului de cazare; rata nuptialitatii
si celibatul, in special pentru serviciile de divertisment; gradul de instruire; structura etnica etc.;
3. mediul economic, respectiv acele elemente care referitoare la viata economica care au influenta
directa si indirecta asupra pietei turistice: nivelul si repartitia veniturilor, care exercita influente
directe asupra formarii cererii turistice; nivelul preturilor (tarifelor), componenta principala a cererii
si ofertei turistice, precum si instrument de diferentiere fata de concurenta; fazele ciclului economic
rata inflatiei, rata dobanzii etc.;

4. mediul socio-cultural si respectiv religios, constituite din ansamblul elementelor privitoare la

sistemul de valori, obiceiuri, credinte, traditii, norme sociale in functie de care se fundamenteaza pozitia
si statutul social si pe baza carora se formeaza motivatia turistica, comportamentul consumatorului de
servicii turistice, se formeaza cererea turistica etc.;
5. mediul tehnologic, respectiv cel mai dinamic factor care influenteaza piata turistica si care, prin ritmul
inalt al progresului tehnic, prin intensificarea activitatii de cercetaredezvoltare, isi pune amprenta asupra
tuturor componentelor mix-ului de marketing
6. mediul politico-institutional, alcatuit din ansamblul legilor si reglementarilor juridice, organismelor
guvernamentale si grupurilor de presiune care influenteaza modul de actiune a firmelor turistice (raportul
dintre fortele politice, rolul statului in economie, legislatia vamala si comerciala, modul de acordare a
vizelor turistice etc.).

Cap. III. Piata turistica

Desi, intr-o acceptiune foarte generala, se poate spune ca piata turistica este locul in care se intalnesc si se
confrunta cererea cu oferta de produse turistice, exista o serie de elemente particulare, care amplifica
semnificatiile conceptului de piata turistica
produsul turistic,
firmele turistice, respectiv cele care au ca obiect de activitate prestarea de servicii care intra in sfera de
cuprindere a turismului;
particularitatile consumatorilor de turism;
spatiul geografic si economic in care au loc actele de vanzare-cumparare a serviciilor turistice;
perioada de timp in care se efectueaza prestatia turistica etc
este o piata cu finalitate specifica, turistii urmarind procurarea unor satisfactii aparte, proprii acestui
sector de activitate;
este o piata fragmentata, rezultat al confruntarii dintre oferta extrem de eterogena si cererea
determinata de preferintele subiective ale consumatorilor de turism;
este de o complexitate aparte in timp si spatiu, deoarece oferta turistica este perceputa initial in mod
subiectiv,
este o piata pe care actioneaza mai multi decidenti, actul de procurare a unui produs turistic putand fi
influentat de o serie intreaga de participanti;
prezinta un grad de risc mai ridicat, incertitudinile ofertantilor fiind mai numeroase decat in cazul
pietei bunurilor materiale.
Pe baza acestor particularitati, se poate spune ca piata turistica reprezinta o ... sfera economica de
interferenta a intereseler purtatorilor ofertei turistice, materializata prin productia turistica, cu cele ale
purtatorilor cererii turistice, materializata prin consum... interferenta transformata prin suprapunere in
timp si spatiu a celor doi factori (oferta si cererea)14.
3.1.3. Clasificarea pietelor turistice
1. Nivelul de referinta al ofertei turistice, in functie de care se delimiteaza:
1.1. piata produsului turistic, definita in conexiune cu natura acestuia si limitele de timp si spatiu,
subdivizata la randul ei, dupa anumite criterii, pe diferite nivele (principalul criteriu fiind natura
elementelor de atractivitate; de exemplu litoralul, muntele, mediul rural
1.2. piata firmei turistice, a carei fizionomie este determinata, in principal, de caracteristicile serviciilor
pe care le presteaza, simple (de exemplu hotelaria) sau complexe (referindu-ne aici la firmele care produc
si vand produse turistice complete, cum sunt tur-operatorii)
. 2. Motivatia turistica, in functie de care se disting:
2.1. piata turismului de vacanta (determinata in special de nevoia de odihna, recreere si agrement a
turistilor);
2.2. piata turismului cultural si istoric (destinat satisfacerii nevoii culturale, dar, de cele mai multe ori
intersectat cu alte motivatii turistice)
; 2.3. piata turismului stiintific si de afaceri (determinata de motivatia profesionala);
2.4. piata turismului social-politic (turism generat de anumite evenimente insemnate sau,
2.5. piata turismului religios (fie cu ocazii religioase, fie pelerinaje etc.);
2.6. piata turismului sportiv (in scopul participarii la evenimente sportive, de genul olimpiadelor);
2.7. piata turismului de sanatate (de tratament medical-balnear) etc.
3. Directia fluxurilor turistice, delimiteaza:
3.1. piata turistica de emisie (de exemplu piata germana, poloneza);
3.2. piata turistica de receptie (piata spaniola, piata elena etc.)
4. Gradul de accesibilitate, judecat nu numai prin prisma criteriilor geografice si distanta, ci si prin
natura reglementarilor juridice, in functie de care deosebim:
4.1. piete accesibile (libere);
4.2. piete greu accesibile (protejate);
4.3. piete inaccesibile (inchise).
5. Aria geografica, in functie de care distingem: 5.1. piata turistica locala; 5.2. piata turistica zonala; 5.3.
piata turistica nationala; 5.4. piata turistica international

3.1.4. Capacitatea pietei turistice

Capacitatea efectiva a pietei turistice depinde de numarul turistilor efectivi, de frecventa medie de
achizitionare (consum) a unui produs turistic intr-o perioada data de timp, de marimea medie a unei
achizitii (numar de zile de sejur, numar de mese etc.) si poate fi exprimata prin intermediul urmatoarei
formule:
3.2.1. Modalitati de abordare a studiului de piata si de culegere a informatiilor
identificarea problemei si definirea scopului cercetarii; elaborarea obiectivelor si ipotezelor;
estimarea prealabila a valorii informatiei care va fi obtinuta prin cercetare; alegerea surselor de
informatii; selectarea modalitatii de culegere si sistematizare a informatiilor; recoltarea
informatiilor; prelucrarea informatiilor; analiza si interpretarea; redactarea studiului si
elaborarea concluziilor
1. Studierea indirecta, pe baza informatiilor de birou (din evidente statistice, financiarcontabile, tehnico-
operative, studii, rapoarte etc.), care are avantajul de a fi usor de realizat si cu costuri relativ reduse, are
un grad inalt de operativitate, dar are dezavantajul de a nu acoperi integral aria mecanismelor si
proceselor pietei si este o cercetare post-facto.
2. Studierea directa, bazata pe informatii culese direct de la purtatorii acestora, permite abordarea si
reliefarea tuturor proceselor si fenomenelor economice, dar necesita un personal de specialitate cu grad
inalt de pregatire si antreneaza costuri ridicate.
2.1. observarea, constituie o modalitate de cercetare directa prin care informatiile sunt culese fara a
antrena purtatorii acestora, ci prin supravegherea turistilor, in scopul cunoasterii modului in care se
comporta turistii in diferite situatii (pe timpul voiajelor, servirii mesei, cazarii sau agrementului).
Observarea se poate realiza fie in mod mecanic (prin intermediul unei aparaturi specifice, cum ar fi
camerele video), fie in mod personal (caz in care informatiile se culeg de catre un personal avizat
receptioneri, ghizi, sefi de sala etc.-);
2.2. ancheta, metoda de culegere a informatiilor direct de la purtatorii acestora, probabil cel mai des
utilizata in cercetarea directa. Operatiunea de anchetare se poate realiza in mod exhaustiv sau prin sondaj
(selectiv).
3.2.2. Oferta turistica
In ceea ce ne priveste, subscriem punctului de vedere exprimat prin intermediul ultimei categorii de
definitii si consideram ca oferta turistica reprezinta un sistem compus din elemente de atractivitate
(resurse naturale si antropice) si elemente functionale (echipamente si servicii) prin intermediul carora se
materializeaza si valorifica atractiile turistice, ansamblate in scopul satisfacerii cererii turistice.
are un caracter complex si, totodata, eterogen, rezultat al structurii sale binare
elementele structurale au valori turistice diferite de-a lungul anului; astfel, elementele de atractivitate,
asociate cu conditiile climaterice determina sezonalitatea turistica, iar elementele functionale variaza in
limite determinate de capacitatea tehnico-organizatorica
oferta turistica se caracterizeaza printr-un grad ridicat de rigiditate, determinat de incapacitatea
deplasarii in spatiu pentru a intalni cererea; datorita specificului serviciilor care intra in componenta
sa, oferta turistica nu poate fi stocata (cu toate ca, la destinatiile turistice se pot achizitiona suveniruri care
isi gasesc utilitatea la domiciliul turistilor).
Principalii factori care determina nivelul si structura ofertei turistice sunt:
1. Factori naturali si antropici (factori naturali de clima, resurse naturale si antropice, fauna si flora etc.).
Cu anumite exceptii, pentru ca un anumit spatiu sa fie atractiv si sa aiba valoare turistica, el trebuie sa
ofere anumite conditii, fie naturale, cum ar fi: peisaje naturale frumoase si nepoluate,
2. Factori economici si tehnici (nivelul de dezvoltare a sectorului tertiar, baza tehnicomateriala turistica).
Nivelul de dezvoltare al sectorului serviciilor in general si al turismului, in special, se afla in stransa
legatura cu nivelul de dezvoltare economica de ansamblu. Dimensiunea sectorului tertiar si aportul
acestuia la crearea produsului intern brut, ponderea populatiei ocupate in acest sector, nivelul resurselor
materiale si financiare alocate, indica, fara dubii, gradul de dezvoltare a unei societati.
3. Factori umani. Calitatea resurselor umane care activeaza in turism poate influenta in mod considerabil
oferta turistica. Ponderea importanta detinuta de forta de munca in turism particularizeaza aceasta
activitate si influenteaza chiar atractivitatea turistica. Personalul bine pregatit din punct de vedere
profesional, cu o inalta constiinta morala, constient de raspunderea care ii revine in actul prestatiei,
3.2.3. Cererea turistica
Incercarile de a explica continutul termenilor de Acerere turistica@ sunt numeroase. Astfel, dupa unii
autori prin cerere turistica se intelege un ansamblu de persoane A... care isi manifesta dorinta de a se
deplasa periodic si temporar in afara resedintei proprii pentru alte motive decat prestarea unei activitati
remunerate la locul de destinatie22.
are un pronuntat caracter sezonier, manifestat printr-o presiune exercitata asupra ofertei in plin sezon si
printr-o Adepresiune@ in extrasezon;
are un caracter eterogen, fiind rezultatul exprimarii unor nevoi variate ale diferitelor categorii de
turisti, care dispun de diferite capacitati de plata;
se caracterizeaza printr-un puternic dinamism, determinat de avantul economic si de modificarile
inregistrate in psihologia consumatorilor;
este caracterizata printr-un grad ridicat de mobilitate si, respectiv, concentrare, determinat de
caracterul rigid al ofertei; t
exprimand nevoi de ordin superior, este o cerere foarte elastica, elasticitatea manifestandu-se atat in
mod
Cererea si oferta turistica se pot afla in urmatoarele raporturi26:
oferta > cererea, situatie in care capacitatile turistice sunt in excedent, mai precis, in extrasezon
turistic; oferta = cererea, cand se inregistreaza un grad de ocupare si utilizare a capacitatilor turistice
de 100% (echilibrul pietei turistice); oferta < cererea, situatie de plin sezon turistic, in care capacitatile
turistice suntsuprasolicitate.
Modul de aparitie si manifestare a cererii turistice depinde de o serie de factori generali si specifici,
dintre care:
1. Factori economici. In ultimile decenii, intr-un important numar de tari s-a inregistrat o dezvoltare
exploziva a sectorului serviciilor, precum si o crestere reala a veniturilor personale, contribuind decisiv la
stimularea consumului de produse turistice.
2. Disponibilitatea de timp liber. Ritmul inalt al progresului tehnic, cresterea productivitatii muncii si
chiar, eforturile sindicale, au permis reducerea duratei timpului de munca si, implicit, cresterea duratei de
timp liber, creand astfel premizele dezvoltarii cererii turistice modern
3. Factori demografici si sociali. Caracteristicile demografice (varsta, sex, marimea familiei)
influenteaza intr-o foarte mare masura comportamentul turistic si, implicit, cererea turistica (de pilda,
tinerii independenti prefera un turism de tip itinerant, in timp ce pentru familiile cu copii mici este propriu
turismul de sejur, cuplurile occidentale de pensionari prefera croazierele etc.).
4. Modul de organizare a activitatii turistice, calitatea activitatilor de marketing. Initial, eforturile
indreptate in directia organizarii productiei turistice, a distributiei si promovarii turistice erau disipate si
constituiau apanajul operatorilor turistici, in dar, in ultimii anii, din ce in ce mai mult, se constata
implicarea responsabila a autoritatilor publice in procesul de organizare si desfasurare a activitatilor
turistice.

Cap. IV. Comportamentul consumatorului touristic

Actul de consum turistic reprezinta, practic rezultatul confruntarii cererii cu oferta turistica si se
realizeaza in cadrul bazinului ofertei turistice pe mai multe trepte, desfasurate in timp si spatiu, astfel27:
inainte de inceperea deplasarii efective spre locul destinatiei turistice, dar legat de aceasta (de
exemplu, achizitionarea costumelor de baie inainte de a ajunge pe litoral);
in timpul deplasarii spre locul de destinatie (prin transport);
la locul de destinatie (cazare, masa etc.). Consumul de servicii turistice are o serie de particularitati,
dintre care:
volumul consumului de servicii turistice echivaleaza cu volumul productiei de servicii turistice;
consumul de servicii turistice are un caracter sezonier (determinat de sezonalitatea cererii), ceea ce
conduce la concentrari in timp (in perioada vacantelor si concediilor, la sfarsit de saptamana etc.)
consumul turistic este concentrat spatial (pe anumite zone si tari privite ca destinatii turistice);
desi, in ultima perioada, se constata cresterea ponderii turismului de afaceri, consumul turistic ramane
puternic concentrat pe directia odihnei si recreerii etc
Mecanismul
in etapa de precumparare a serviciilor turistice, indivizii constientizeaza nevoia de turism si se
implica in luarea unei decizii; in acest scop ei recurg la culegerea de informatii despre caracteristicile unui
anumit serviciu (produs) turistic, obtinute fie din surse personale, fie consultand specialistii din domeniu
(turoperatori, agentii), analizeaza variantele si iau decizia finala (tinand cont de o serie de variabile, cum
ar fi: veniturile, obiceiurile, ambianta sociala, timpul de care se dispune etc.);
etapa de cumparare (achizitie) a serviciilor turistice coincide cu consumul efectiv; calitatea prestatiei
propriu-zise depinde de modul in care clientul comunica cu prestatorul, de modul in care se face inteles;
etapa de postcumparare (evaluare), constituie un stadiu in care consumatorii compara serviciile
primite cu ceea ce se asteptau sa primeasca. Nivelul satisfactiei depinde de modul in care prestatorii si-au
indeplinit obligatiile; daca nivelul satisfactiei este ridicat, atunci creste si fidelitatea turistilor.
Comportamentul consumatorului turistic este influentat -ca si comportamentul consumatorului de
bunuri materiale- de o serie de factori a caror actiune poate fi independenta sau conjugata si care se
pot grupa astfel29:
factori psihologici, intrinseci fiintei care este turistul, dintre care, cei mai importanti sunt: motivatia,
perceptia, invatarea, convingerile si atitudinile. Analizand, de pilda, motivatia, in turism putem distinge
mai multe tipuri de motivatii, pe baza carora s-au creat formele de turism: motivatii fizice (odihna, sport,
sanatate etc.), motivatii culturale, motivatii care tin de nevoia de apartenenta la un grup etc.;
factori personali, respectiv trasaturile personale ale turistilor: personalitatea, imaginea de sine,
situatia materiala, ocupatia si stilul de viata, varsta si etapa din ciclul de viata, influenteaza in mod
hotarator comportamentul turistilor
factori culturali, respectiv sistemul de norme si valori care guverneaza modul in care se comporta
indivizii intr-o societate, putand diferi de la caz la caz. Un anumit comportament considerat normal intr-o
tara sau zona geografica poate incalca bunul simt sau sfida legea, intr-o alta (de exemplu, un turist
occidental care viziteaza o tara araba cu iesire la mare trebuie sa stie ca, in cele mai multe cazuri, este
interzis ca barbatii sa stea pe aceeasi plaja impreuna cu femeile);
factori sociali, respectiv familia, grupurile si clasele sociale, liderii de opinie, influenteaza decisiv
comportamentul de consum turistic. Astfel, intr-o familie de orientare (de procreatie) parintii decid asupra
calatoriilor copiilor (expeditii, tabere etc.). Pe de alta parte, in familia creata, decizia de a calatori spre o
anumita destinatie turistica se ia impreuna, de catre sot si sotie.