Aceasta este o poveste veche, veche, de pe vremea primului om de

zpad.
ntr-o iarn friguroas, cu mult omt, un copil se juca singur n
curtea din spatele casei, n zpad. Nu avea prea multe jucrii, dar avea
mult zpad, aa c nu se plngea. A nceput s fac bulgri: unu, doi, trei,
mai mari, mai mici, apoi i-a aezat unul peste altul, ca la un turn.. S-a
gndit apoi s-i decoreze turnul, dar tot ce a gsit prin curte au fost civa
crbuni, un morcov ngheat rmas rtcit prin grdin din toamn,o
cciul veche i un ciot de mtur de prin magazie. Pe nserat, copilul a
intrat n cas, lsnd turnul de zpad singur, n grdina ngheat.
Zna Iarn, care colinda lumea n sania ei tras de cerbi albi, a zrit
turnuleul care semna foarte bine cu un om i n glum s-a gndit s-i dea
via pentru o noapte. i aa a aprut primul om de zpad din lume.
Cnd s-a aternut linitea, din pdurea din apropiere au nceput s
soseasc musafiri de noapte. Dou cprioare nfometate s-au apucat s
scormoneasc zpada n cutare de frunze de varz sau tiulei de porumb
uitai prin grdin de gospodari. Iarna, hrana este greu de gsit.
Omul de zpad le-a vzut i s-a gndit s le ofere nasul su portocaliu.
- Eu nu am nevoie de el, iar pentru voi poate fi o cin gustoas!
Cprioarele au primit bucuroase darul omului de zpad.
Mai trziu, cteva psrele s-au aezat pe capul omului de nea. Ar fi avut
nevoie de cteva firicele de ln ca s-i cptueasc cuiburile reci.
- Cu mare drag! le-a rspuns el i s-a grbit s mpart toat lna din
cciula cea veche cu psrile cerului.
Ct a fost noaptea de lung, omul de nea a fcut cadouri celor din jurul
lui: firele de paie le-a dat unor iepurai, iar crbunii unor pitici ai pdurii.
Spre diminea, Zna Iarn l-a vzut stnd cu totul despuiat. A neles ce
s-a ntmplat i atunci, pentru buntatea lui s-a gndit s-i ofere i ea un
dar special: dragostea tuturor copiilor.
De atunci Omul de Zpad este un simbol nelipsit al iernii.. de cum
d prima zpad, toi copiii se grbesc s ridice oameni de zpad peste
tot :pe strzi, n grdini sau n curile caselor.