21.

Efectul venitului si efectul substitutiei, influienta acestora asupra

comportamentului consumatorului.

Echilibrul consumatorului nu are caracter rigid. Acesta se modifica daca preturile bunurilor
cumparate se schimba, sau daca venitul destinat consumului capata alta dimensiune. Astfel:
daca pretul unui bun creste sau preturile ambelor marfuri care fac obiectul cumpararii
cresc, indiferent de proportia dintre aceste majorari, nivelul optim al consumatorului se
reduce; aceasta, deoarece scumpirea unui bun sau a ambelor produse genereaza scaderea
cantitatii de marfuri ce poate fi achizitionata cu acelasi venit. Acelasi efect il manifesta si
reducerea venitului de consum;
--- invers, scaderea pretului unui bun, sau a ambelor preturi determina cresterea nivelului
optim al satisfactiei, deoarece ieftinirea marfurilor ofera posibilitatea cumpararii de catre
consumator a unor cantitati suplimentare de marfuri. Acelasi efect il genereaza si cresterea
veniturilor disponibile pentru consum.
Fata de variatiile celor doi factori (bugetul si preturile), consumatorul manifesta un anumit
comportament, adica raspunde la modificarile de venit sau de preturi.
In acest context, o marfa este considerata:
normala (superioara), daca consumul sau creste ca raspuns la o majorare a venitului si
invers, scade ca raspuns la reducerea bugetului. In acest caz, elasticitatea cererii in functie de
venit este cuprinsa in intervalul (0.,1);
inferioara, daca consumul bunului descreste ca raspuns la cresterea venitului si invers,
daca creste ca raspuns la reducerea acestuia. Aici elasticitatea cererii fata de venit este
negativa;
ultrasuperioara, daca elasticitatea cererii fata de venit este supraunitara, bunurile intrand
in categoria celor de lux.
In teoria economica, alegerea de echilibru a consumatorului la variatia pretului unui bun
cumparat genereaza doua efecte:
efectul de substitutie;
efectul de venit.
Efectul de substitutie al variatiei pretului unui bun cumparat se manifesta prin substituirea
bunurilor de catre consumator, astfel: la cresterea pretului unui bun, consumatorul alege
marfurile care il substituie pe acesta, daca preturile noilor produse nu s-au modificat. La
scaderea pretului unui bun, consumatorul il alege pe acesta si renunta la marfurile care il
substituie, daca preturile acestora din urma nu s-au modificat.
Efectul de venit al variatiei pretului unui bun cumparat se concretizeaza in dinamica
venitului real al consumatorului, respectiv a puterii de cumparare reale a acestuia, astfel: la
cresterea pretului unui bun, venitul real se micsoreaza, daca bugetul de consum nu se
modifica. La scaderea pretului unui bun, venitul real creste, daca bugetul de consum nu se
modifica.
Pentru demonstrarea acestor efecte, se presupune ca situatie initiala doua bunuri 1 si 2 cu
preturile 5 u.m. si respectiv 3 u.m., pentru ale caror prime patru unitati consumate, utilitatile
marginale sunt 35, 20, 15, 10 utili si respectiv 18, 15, 12, 9 utili, in conditiile unui buget de
consum de 20 u.m. Ulterior, pretul bunului 1 se majoreaza la 7 u.m., celelalte conditii
ramanand aceleasi. Echilibrul consumatorului se modifica, pe baza noilor corelatii dintre
utilitatea marginala si pret pentru ambele bunuri (vezi tabelul nr. 4).
Ca urmare, reluarea rationamentului de determinare a echilibrului consumatorului conduce la
decizia de cumparare: prima unitate din bunul 2, care costa 3 u.m., prima unitate din bunul 1
si ce-a de-a doua din bunul doi, fata de care consumatorul este indiferent, care costa ambele
10 u.m., a treia unitate din bunul 2 care costa 3 u.m., a patra unitate din bunul 2, care costa
din nou 3 u.m., suma totala de cheltuit ajungand la 19 u.m. Altfel spus, consumatorul atinge
echilibrul atunci cand cumpara 1 unitate din bunul 1 si 4 unitati din bunul 2.
Tabelul nr. 4

Cantitatea de Utilitatea marginala UM / P Cantitate de Utilitatea marginala UM / P

bun 1 (Q1) pentru bunul 1 (UM1) pentru bunul bun 2 (Q2) pentru bunul 2 (UM2) pentru bunul
1 2
 1 35 5 1 18 6

2 20 2,9 2 15 5

3 15 2,1 3 12 4

4 10 1,4 4 9 3

In acest caz, efectul de substitutie se manifesta datorita cresterii pretului bunului 1 de la 5 u.m. la 7 u.m.,
care astfel devine mult mai scump fata de bunul 2 si consta in reactia cumparatorului de a substitui bunul 1
cu marfa 2; astfel, el nu mai cumpara 2 unitati din bunul 1 si 3 din bunul 2, ci 1 unitate din bunul 1 si 4 din
bunul 2.

Efectul de venit apare in acest caz sub forma neputintei consumatorului de a cumpara aceeasi combinatie de
bunuri, datorita majorarii pretului bunului 1 de la 5 u.m. la 7 u.m., care duce la scaderea venitului real al
consumatorului; ca sa-si mentina echilibrul initial, el ar trebui sa cumpere 2 unitati din bunul 1 si 3 din bunul
2, ceea ce l-ar costa 23 u.m., peste nivelul bugetului sau de consum. De aceea, consumatorul rational accepta
scaderea veniturilor reale si isi modifica echilibrul in consum, potrivit noilor nivele de preturi.

22. Esenta economica a productiei, eficienta tehnologica si eficienta

economica

Pentru o inelegere complet a microeconomiei aplicate, este deosebit de important s

cunoatem teoria produciei. Seria produciei reprezint fundamentul teoriei ofertei care, aa
cum ai putut vedea, ne pune la dispoziie conceptele eseniale pentru a inelege
mecanismele de formare a preurilor. Mai mult, deciziile de producie joac un rol determinant
in procesul decizional. Legat de producie, managerii iau patru tipuri de decizii:
dac s continue producia sau s o opreasc;
ce cantitate s produc;
ce combinaie de resurse s utilizeze;
ce tehnologie s utilizeze.
Producia presupune transformarea resurselor (capital, echipamente, munc, pmant,
informaii) in produse sau servicii. In procesul de producie, managerii sunt preocupai de
eficiena Utilizrii resurselor. Pe baza obiectivelor legate de eficien, se stabilesc regulile de
baz referitoare la modul in care organizaiile trebuie s utilizeze resursele. Aceste obiective se
impart in dou categorii mari:
minimizarea costurilor de realizare a unui anumit nivel de producie;
maximizarea produciei realizate cu anumite costuri.
Funcia de producie reprezint legtura dintre combinaia de resurse utilizate i nivelul
produciei posibil de realizat, utilizand un anumit tip de proces tehnologic.
Funcia de producie reprezint un tabel, o funcie sau un grafic, exprimand nivelul maxim de
producie care poate fi obinut cu o anumit combinaie de resurse, in condiiile unui anumit
proces tehnologic.
In producie, se pot utiliza diferite resurse. De aceea, generalizand, putem spune c nivelul
produciei este in funcie de cantitile de resurse utilizate, adic:
Q = f(X1, X2, ..., X>n)
in care:
Q = nivelul produciei
X1, X2, ..., Xn = totalitatea resurselor utilizate in procesul de producie
Pentru a simplifica analiza, vom considera c un anumit produs poate fi realizat utilizand una
sau dou resurse, oprindu-ne la cele mai importante i anume munca i capitalul. Dorim s
precizm, ins, c aceleai principii se aplic i in cazul utilizrii unui numr mai mare de
resurse.
Prin urmare:
Q = f (K,M)
in care:
K = consumul de capital
M = consumul de munc
In cadrul proceselor de producie, cat i in cele de prestare a serviciilor, managerii trebuie s
urmreasc atat maximizarea eficienei tehnice, cat i a celei economice.
Eficiena tehnic este atins atunci cand, cu o combinaie de resurse dat, se realizeaz
cantitatea maxim de producie.
Eficiena economic este atins atunci cand se realizeaz o anumit cantitate de producie, cu
un cost minim.
Un proces eficient din punct de vedere tehnic nu este neaprat eficient i din punct de vedere
economic. S presupunem, de exemplu, c pierderile tehnologice de piele dintr-o fabric de
pantofi sunt prea mari. Pentru creterea eficienei tehnice, se poate face o modificare in
cadrul procesului tehnologic, care s contribuie la reducerea substanial a procentului de
deeuri. Pentru ca modificarea tehnologiei s fie ins eficient i din punct de vedere
economic, investiia necesar trebuie s fie mai mic decat costul deeurilor de piele.
Managerii trebuie s urmreasc o reducere a costurilor totale.
Dac preul pielii este foarte mare, cantitatea consumat trebuie minimizat i modificarea
tehnologiei se justific. Dac, dimpotriv, pielea este ieftin, iar modificarea procesului
tehnologic presupune investiii mari, se va pstra situaia existent. Prin urmare, din punct de
vedere economic, eficiena este stabilit in funcie de preul resurselor, astfel incat costul
total al obineriiunei anumite cantiti de bunuri s fie minim. Atunci cand se analizeaz un
anumit proces de producie, este bine s se utilizeze clasificarea resurselor in fixe i variabile.
Resursele fixe sunt acelea al cror nivel de utilizare nu poate fi schimbat intr-un interval scurt
de timp.
Nici o resurs nu este absolut fix, indiferent cat de scurt este intervalul de timp considerat. In
orice caz, atunci cand modificrile sunt nesemnificative i costurile aferente acestor modificri
sunt mici, ele sunt considerate fixe. In categoria resurselor fixe se includ cldirile,
echipamentele mari, personalul managerial.
Resursele variabile sunt acelea al cror nivel de utilizare poate fi modificat intr-un interval scurt
de timp, pentru a rspunde necesitilor procesului de producie.
In aceast categorie sunt incluse manopera, materiile prime i semifabricatele. In funcie de
clasificarea de mai sus, economitii fac distincie intre termenul scurt i termenul lung.

23. Extinderea la scara a productiei. Avantajele productiei la scara mare.

24. Esenta economica a costurilor de productie.Costuri economice si

contabile, costuri explicite si implicite. Profitul economic si profitul contabil.

Costul prezint o mare importan pentru activitatea fiecrei firme. Costul este elementul de
baz al studiului de marketing i trebuie cunoscut i stpnit att pe perioada fabricrii lui,
ct i pe ntreaga via a produsului.
Costurile de producie se mpart n 2 grupe mari:
1. Costuri economice si 2. Costuri contabile.
Prin cost economic se nelege costul opiunii pentru o anumit alternativ n defavoarea
alteia.
Prin cost contabil se nelege expresia monetar a resurselor consumate pentru
producerea i realizarea unui bun sau serviciu
n funcie de dificultile cu care se confrunt agenii economici atunci cnd doresc s le
identifice, costurile au alte 2 forme: 1. costuri explicite si 2. costuri implicite
Costurile explicite prezint suma total a plilor pentru procurarea i utilizarea tuturor
input-urilor necesare pentru producerea bunurilor materiale sau nemateriale.
Ele includ:
plile pentru furnizorii factorilor
de producie;
-salariile muncitorilor i
managerilor;
comisioanele comercianilor
i intermediarilor;
plile organizaiilor creditare
pentru serviciile financiare;
plile pentru consultaii
juridice;
cheltuielile pentru ambalarea
i transportarea produciei, etc.
Costurile implicite prezint cheltuielile alternative a resurselor proprii a ntreprinztorului.
Definirea costurilor explicite i implicite este necesar pentru a clarifica ce neleg
economitii prin noiunea de profit, care prezint scopul de baz al oricrei firme.
Se cunosc noiunile de:profit contabil i profit economic
Profit contabil = suma incasarilor cheltuielile explicite
Profit economic = profit contabil cheltuielile implicite

25. Costuri de productie pe termen scurt. Evolutia costurilor totale, medii si

marginale pe termen scurt in functie de volumul productiei.
Costurile totale prezint suma costurilor fixe i variabile TC = TFC + TVC
Costurile fixe sunt cheltuielile, mrimea crora nu variaz n funcie de variaia
volumului produciei
la ele se refer:

amortizarea cldirilor, utilajului

i altor tipuri de fonduri fixe;
rata de asigurare;
plata pentru obligaiunile de
mprumut;
cheltuielile aferente administrrii
firmei.
Deoarece suma costurilor fixe nu depinde de volumul produciei, atunci n cazul produciei
nule costurile totale vor fi reflectate de costurile fixe. Q = 0; TC = TFC
Costurile variabile sunt cheltuielile, mrimea crora variaz n funcie de variaia
volumului produciei
la ele se refer cheltuielile pentru:
materia prim;
combustibil;
energie;
serviciile de transport;
resursele de munc;
furaj;
ngrminte;
pesticide, etc.
Costurile variabile se mpart n 2 grupe:
1. Costuri proporionale care cresc sau se reduc n aceeai proporie n care crete
sau se reduce volumul produciei.
2. Costuri non-proporionale care se modific n alt proporie dect cea n care
variaz volumul produciei.
Costurile non-proporionale includ:
a) costurile progresive care cresc sau se reduc mai repede dect crete sau se reduce
volumul produciei (datorit aciunii Legii randamentelor descrescnde a factorilor de
producie);
b) Costurile regresive care cresc mai ncet dect crete volumul produciei;
c) Costurile degresive care se reduc atunci cnd crete volumul produciei
Costurile medii: Costul mediu cuprinde totalitatea cheltuielilor de producie i de desfacere
aferente cantitii de produse, servicii sau lucrri executate ntr-o anumit perioad de timp.
Astfel se determin cheltuielile ce revin pe o unitate de produs, respectiv care este costul
acestuia. Costul mediu este legat de ntreaga cantitate de producie fabricat ntr-o anumit
perioad de gestiune.
Costul mediu (CME) se stabilete conform relaiei: CME =CT/Qf
CT cheltuieli totale; Qf producia fabricat exprimat n uniti fizice.
costuri medii fixe (AFC)
costuri medii variabile (AVC)
costuri medii totale (ATC)
costuri marginale (MC)
Costurile medii fixe (AFC) prezint raportul dintre suma costurilor fixe totale i
volumul produciei
AFC =TFC/Q
Costurile medii variabile (AVC) prezint raportul dintre suma costurilor variabile
totale i volumul produciei
AVC = TVC/Q
Costurile medii totale (ATC) prezint raportul dintre suma costurilor totale i
volumul produciei
ATC = TC/Q
O concepie important, care trebuie examinat este concepia costurilor
marginale . Costul marginal reprezenta iniial consumul suplimentar de factori n
expresie bneasc ocazionat de creterea cu o unitate a produciei. Costul marginal
reprezint echivalentul valoric al consumurilor de resurse generate de fabricarea ultimei
uniti de produs pentru a atinge un nivel de producie dat.
Costul marginal (MC) este o mrime care ne arat cu cte uniti monetare crete
sau se reduce costul total (TC), atunci cnd volumul produciei sporete sau se
micoreaz cu o unitate.
MC = variatia TC/ variatia Q
MC = delta T/delta Q
delta TC = TC(n) TC(n-1)
delta Q = Q(n) Q(n-1)

26. Costuri de productie pe termen lung. Evolutia costurilor pe termen lung in

functie de volumul productiei.
Efectul pozitiv la scar este o aa situaie, cnd volumul produciei crete mai
repede dect costurile de producie (dac creterea costurilor cu 10% va contribui la
creterea volumului produciei cu 20%)
Reducerea costurilor, la creterea proporiilor firmei, este condiionat de urmtorii
factori:
1. specializarea muncii;
2. specializarea managerilor;
3. utilizarea eficient a capitalului;
4. producia bunurilor secundare.
Randamentul continuu la scar prezint situaia, cnd creterea volumului
produciei corespunde cu creterea costurilor de producie (dac creterea costurilor
cu 10% va contribui la creterea volumului produciei la fel cu 10%)
Efectul negativ (dezavantajul) la scar situaia, cnd volumul produciei crete
mai lent dect costurile
(dac creterea costurilor cu 10% va contribui la creterea volumului produciei cu 5%)

27. Tipurile de piata si esenta lor. Particularitatile concurentei perfecte.

Economitii evideniaz 4 situaii de pia:

1. Concurena perfect.
2. Monopolul perfect.
3. Concurena monopolist.
4. Oligopolul.
Concurena perfect cnd pe pia exist un numr foarte mare de firme, care produc
bunuri standardizate.
(Intrarea/ieirea pe/de pe pia este liber)
Monopolul perfect piaa unde o firm este unicul vnztor al unui bun sau serviciu i
prezint toata ramura.
(Ptrunderea altor firme n ramur este blocat de diferite bariere.Nu exist diferenierea
produciei.)
Concurena monopolist piaa unde este un numr mare de vnztori, care produc
bunuri difereniate.
(Intrarea n ramur este foarte simpl.)
Oligopolul se deosebete de celelalte tipuri de pia printr-un numr mic de vnztori.
Fiecare firm simte influena deciziilor concurenilor, de aceea trebuie s le ia n vedere la
determinarea volumului produciei i nivelului preurilor.(Intrarea n ramurile oligopoliste este
extrem de dificil.)
Condiiile concurenei perfecte:
1. existena unui numr foarte mare de vnztori i cumprtori;
2. omogenizarea ofertei (standardizarea produciei);
3. existena legturilor strnse ntre cumprtori, ntre vnztori i ntre cumprtori i
vnztori;
4. mobilitatea nalt a intrrilor pe pia i ieirilor de pe pia;
5. lipsa discriminrilor.
Principala caracteristic a concurenei perfecte const n faptul, c o firm individual, prin
cantitatea mrfii oferite spre vnzare, ori solicitate pentru cumprare nu poate influena
nivelul preului de pia al mrfii n cauz.
Ca urmare, evoluia preului unui bun n raport cu oferta sau cererea unui singur agent
economic, grafic poate fi prezentat n felul urmtor:

Q
Fig. 1. Evoluia preului n condiiile concurenei perfecte

de aceea: Funcia veniturilor totale (TR) este liniar

P TR

TR
MR D=P=MR

Q
Fig. 2. Cererea, venitul marginal (MR) i venitul total (TR) al firmei n condiiile
concurenei perfecte

28. Maximizarea profitului firmei in termen scurt, analiza venitului total si

costurilor totale.
Profitul economic, ctre care tinde firma se determin ca diferen dintre venitul total i
costurile totale
Profit = TR TC
Venitul total (TR) prezint produsul preului i cantitii de bunuri realizate
TR = P * Q
La determinarea volumului produciei la care firma concurent ar obine profit maximal
sau pierderi minimale se utilizeaz 2 principii:
Primul include compararea venitului total cu costurile totale (TR/TC)

al doilea compararea venitului marginal cu costurile marginale (MR/MC)

Aceste 2 principii se folosesc nu numai n condiiile concurenei perfecte, dar i n
condiiile celorlalte 3 situaii de pia (monopolul perfect; concurena monopolist;
oligopolul)
La utilizarea fiecrui din aceste 2 principii se examineaz 3 cazuri:
maximizarea profitului;
minimizarea pierderilor;
nchiderea firmei.
Pentru examinarea celor 3 cazuri, vom presupune
3 niveluri diferite ale preului:
130 lei
80 lei
70 lei
Principiul I Compararea venitului total cu costurile totale (TR / TC)

Fig. 3. Cazul maximizrii profitului (n termen scurt)

Fig. 4. Cazul minimizrii pierderilor i nchiderii firmei (n termen scurt)

Principiul II compararea venitului marginal cu costurile marginale (MR / MC):

Pentru maximizarea profitului sau minimizarea pierderilor firma trebuie s produc
volumul, unde MR = MC .
Regula MR = MC
n condiiile concurenei perfecte, unde: MR = P
regula se modific:
Regula P = MC sau: Regula MR (P) = MC

Fig. 5. Cazul maximizrii profitului firmei (n termen scurt)

Fig. 6. Cazul minimizrii pierderilor firmei (n termen scurt)

Fig. 7. Cazul nchiderii firmei (n termen scurt)

Cazul nchiderii firmei ne impune s modificm Regula MR (P) = MC, pentru maximizarea
profitului i minimizarea pierderilor.
Firma concurent i va maximiza profitul sau i va minimiza pierderile (in termen scurt),
cnd va produce un aa volum de producie, la care MR (P) = MC, cu condiia c Preul
este mai mare dect AVC minimale

29. Analiza marginala a maximizarii profitului firmei concurente in termen scurt.

Venitul marginal este sporul de venit generat de creterea cu o unitate a cantitii de produse
vndute. Venitul total este produsul dintre pre i cantitatea vndut. Pentru o firm cu o
cerere perfect elastic, venitul marginal este egal cu preul de vnzare (vezi figura 8.2). De
exemplu, dac preul unui kg de carne de pui este de 60.000 lei, o firm care vinde 100 de kg
de carne de pui va obine un venit total de 6.000.000 lei, iar dac va vinde 101 kg de carne
de pui va obine un venit total de 6.060.000 lei. Astfel, creterea produciei vndute cu o
unitate, determin o cretere cu 60.000 lei a venitului total. Deci, modificarea venitului total
este egal cu preul produsului. Prin urmare, pentru o firm individual care opereaz pe o
pia cu structur de concuren perfect venitul marginal este egal cu preul de vnzare.

dVT
Vmg
dQ
, unde Vmg = venit marginal
dVT = sporul de venit total
d Q = sporul de producie vndut

Cum venitul total este produsul dintre pre (P) i cantitatea vndut (Q):

d ( PxQ) dPxQ dQxP QxdP

Vmg P 1
dQ dQ dQ PxdQ
= =

=1/
( este coeficientul de elasticitate)

Cum cererea este perfect elastic, = Vmg = P

30. Oferta firmei concurente in termen scurt.

 Figura 7.6: Determinarea curbei ofertei pe termen scurt
E1
Pentru o firm curba ofertei pe termen scurt poate fi determinat din curbele
costurilor. Cnd preul unei uniti de produs este 4 milioane lei, firma produce n
punctul E1. Dac preul scade, firma se deplaseaz pe termen scurt n jos, de-a
E2
lungul curbei costului marginal, spre poziii precum E 2 i E3. Firma continu s
E3
produc la punctul unde costul marginal este egal cu preul, pn cnd costul
marginal scade sub costul variabil mediu (punctul E 4). Astfel, E4 este cel mai de jos
punct al curbei ofertei pentru firma din acest exemplu. Sub acest pre firma se
E4
nchide.

Cnd preul unei uniti de produs este de 4 mil lei, firma va produce 18 uniti / zi. Astfel,
punctul E1 situat pe curba costului marginal, este i un punct de pe curba ofertei firmei.
Dac cererea pentru produsul respectiv se reduce, iar preul pieei scade, firma de
deplaseaz pe termen scurt n jos, de-a lungul curbei costului marginal, spre poziii
precum E2 i E3. De exemplu, la un pre de 2,4 milioane lei firma i minimizeaz
pierderea producnd 14 uniti/zi (punctul E3). Pentru niveluri ale preului cuprinse
ntre minimul costului total mediu i minimul costului variabil mediu, curba ofertei
urmeaz curba costului marginal. Astfel, firma continu s produc la nivelul la
care costul marginal este egal cu preul, pn cnd preul scade sub costul variabil
mediu (punctul E4). Astfel, E4 este cel mai de jos punct situat pe curba costului
marginal care poate fi cosiderat ca fiind parte a curbei ofertei firmei.
n concluzie, curba ofertei pe termen scurt pentru o firm care urmrete
maximizarea profitului i care opereaz pe o pia cu structur de conuren
 perfect, coincide Cost variabilcresctoare
cu partea mediu a curbei costului marginal situat
deasupra minimului costului variabil mediu.

31. Echilibrul firmelor concurente pe termen lung.

800
Pentru o firm perfect concurenial, echilibrul pe termen scurt presupune ca ea s fie
mulumit cu actualul nivel al produciei. Altfel spus, o firm perfect concurenial este n
echilibru atunci cnd costul marginal este egal cu venitul Curba ofertei care este totodat i
marginal
preul produsului. Pe termen lung, echilibrul firmei concureniale presupune i alte dou
condiii: (i) fiecare firm trebuie s fie mulumit cu dimensiunea ei curent i (ii) firmele care
acum nu sunt pe pia trebuie s fie dispuse s rmn n afara ei, iar firmele existente pe
pia s fie dispuse s rmn aici.

Figura 7.8. Echilibrul firmei pe termen lung n condiii de concuren perfect

Cost total mediu

8.000
7.200
6.400
Costuri unitarel5.600
(mii lei/zi)

4.800
4.000
3.200
2.400
1.600

Cost marginal pe termen scurt

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24
Producie (uniti/zi)
Cost total mediu pe termen scurt

Cost total mediu pe termen lung

Venit marginal (pre)

Pre i cost unitar (mii lei)

Cost variabil mediu pe termen scurt

n condiii de echilibru pe termen lung, preul, costul marginal pe termen scurt,
costul total mediu pe termen scurt i costul total mediu pe termen lung au
aceleai valori.
1.000
n primul rnd, deoarece costul marginal este egal cu preul la nivelul de producie ales de
Cantitate (uniti/zi)
firm, nseamn c aceasta nu are nici un motiv pentru a modifica nivelul produciei. n al
doilea rnd, dimensiunea firmei permite ca la nivelul ales al produciei costul total mediu pe
termen scurt s fie meninut la cel mai mic nivel al costului total mediu pe termen lung. Prin
urmare, costul mediu nu poate fi diminuat prin modificarea volumului i structurii inputurilor

500
fixe. n al treilea rnd, costul total mediu pe termen scurt i costul total mediu pe termen lung
sunt egale cu preul la nivelul de echilibru al25produciei. 50
Costul total mediu cuprinde att costurile explicite, ct i costurile implicite (care includ costul
de oportunitate al capitalului sau profitul normal). Atunci cnd preul este egal cu costul total
mediu, capitalul angajat ntr-o industrie obine exact profitul normal. Cu alte cuvinte, firmele
obin profit economic zero. Dac veniturile ar fi diferite fa de cele care asigur profitul
normal, nu s-ar mai menine condiiile de echilibru pe termen lung. Profituri mai mari dect
profitul normal (profit economic pozitiv) ar atrage firme din afara industriei pe aceast pia.
Totodat, profituri mai mici dect profitul normal (pierdere economic) ar determina firmele
din industrie s prseasc piaa.

n concluzie, condiiile de echilibru pe termen lung pot fi sintetizate astfel:

Pre = Cost = Cost total = Cost total

marginal mediu pe mediu pe
termen scurt termen lung

Dac vreuna dintre prile aceste ecuaii nu s-ar verifica, firmele ar avea motive s-i modifice
planurile. De exemplu, dac preul nu este egal cu costul marginal, firmele vor vrea s-i
schimbe nivelul de producie dat fiind dimensiunea lor. De asemenea, dac ar exista
diferene ntre costurile totale medii pe termen scurt i lung, firmele vor vrea s-i schimbe
dimensiunea care le permite s realizeze nivelul actual al produciei. Totodat, dac preul
este mai mic dect costul total mediu pe termen lung, firme din industria respectiv vor vrea
s ias de pe pia sau dac preul este mai mare dect costul total mediu pe termen lung ar
fi atrase firme din afara industriei.

32. Esenta si particularitatile pietei monopoliste

Piata monopolista se caracterizeaza prin faptul ca oferta provine de la un numar

foarte mare de agenti economici, fiecare avand forta economica redusa, producand
bunuri cu anumite elemente originale sau specifice in cadrul grupei date. Din
perspectiva ofertei, piata monopolistica are atat elemente care o apropie de piata
concurentiala pura si perfecta, cat si elemente de monopol fragil, slab.
Prin urmare piata cu concurenta monopolistica poate fi caracterizata pe scurt prin:
a) Numarul mare de competitori. Sunt multe firme, dar nici una dintre ele nu poate
influenta pretul pietei prin cantitatea pe care o produce. Aceste firme sunt mici in
comparatie cu dimensiunea pietei. Prin aceasta caracteristica, concurenta
monopolistica se deosebeste de monopol sau de oligopol, existand o posibilitate
limitata de fixare si control al preturilor si se aseamana cu modelul concurentei
perfecte.
b) Libertatea de intrare si iesire a firmelor in cadrul pietei.
c) Bunurile comercializate nu sunt omogene. Bunurile sunt doar asemanatoare, nu si
identice, diferentierea lor poate fi de doua feluri:
- diferentiere reala- este legata de utilitatea bunurilor, chiar daca nivelul calitativ al
acelor bunuri nu se modifica
- diferentiere imaginara- apare atunci cand diferentierea este data de punctul de
vedere al consumatorilor. O arma a producatorilor in acest sens o constituie reclama,
care ii poate convinge pe cumparatori ca un anumit produs este superior altuia
33. Cererea si productia firmei monopoliste. Maximizarea venitului
monopolistului. Maximizarea profitului firmei monopolist.
n raport cu piata cu concurenta perfecta, piata monopolista presupune urmatoarele conditii:

- o singura firma domina productia, respectiv oferta unui bun economic;

- bunul economic ce formeaza obiectul tranzactiei de piata nu poate fi substituit;

 - intrarea unor firme noi pe piata monopolista este mpiedicata de existenta unor bariere economice, naturale,
juridice sau tehnologice. Prin nlaturarea eventualelor firme rivale, piata monopolista este opusul concurentei;

- pretul nu mai este fixat n afara firmei, depinde de actiunea acesteia. Are loc fixarea simultana a pretului si a
cantitatii.

O firma monopolista, n calitate de unic producator, se confunda cu ramura si este confruntata cu cererea pietei
pentru produsul sau. n acest caz, elasticitatea cererii n raport cu pretul este imperfecta, iar curba cererii
normale are panta negativa.

Desi are posibilitatea sa fixeze pretul pentru marfa sa, monopolul nu are nici o putere asupra cererii. Pretul
stabilit trebuie sa fie recunoscut si acceptat de cumparatori. n cazul n care pretul stabilit de monopol este att
de ridicat nct nu poate fi acceptat de catre cumparatori, bunul va ramne nevndut. Cumparatorii avnd
latitudinea de a stabili ce cantitate pot cumpara din bunul care li se ofera, n functie de marimea
disponibilitatilor lor banesti, stabilesc totodata si cantitatea de marfa ce poate fi vnduta de monopol si invers,
monopolul poate sa hotarasca vnzarea unei anumite cantitati de produse pe piata, dar cumparatorii vor fi cei
care dicteaza n acest caz pretul.

Rezulta ca de fiecare data cnd piata este constrnsa de monopol din punct de vedere al pretului, el pierde
controlul cantitatii si invers, cnd constrnge piata prin penurie sau abundenta nu mai dispune de controlul
pretului. Aceasta nseamna ca monopolul dispune n fond de o libertate relativa pentru a fixa pretul, iar cumpa-
ratorii au posibilitatea de a reactiona la modificarea pretului de monopol. Chiar si n aceasta situatie, cererea
este o functie de pret:

iar pretul este o functie de cerere (de cantitatea solicitata de consumatori):

considerata a fi inversul functiei cererii la monopol.

Din moment ce cantitatea ceruta creste pe masura ce pretul scade, panta functiei cererii este negativa:

Fig. 7.1 arata ca monopolul poate vinde mai multe unitati, dar numai daca micsoreaza pretul de-a lungul curbei
cererii.

Se presupune ca monopolul vinde toata cantitatea la un anumit pret. De exemplu, daca monopolul vinde toate
unitatile la pretul p1, primeste ca venit p1Q1 (zonele 1 si 2). Pentru a vinde Q2, firma micsoreaza pretul pna la p2 si
ncaseaza p2Q2 ca venit total (zonele 2 si 3).
Scaznd pretul, monopolul obtine un venit suplimentar prin vnzarea mai multor unitati. Daca pretul scade de
la p1 la p2, pierderea de venit din cele Q1unitati este masurata de zona 1, iar cstigul reprezentat de cresterea
cantitatii vndute de la Q1 la Q2 la pretul p2 este exprimat de zona 3. Cele 2 zone (1 si 3) si modifica marimea pe
masura ce firma scade pretul si se deplaseaza n jos pe curba cererii. Ca urmare, venitul total, de regula, se
schimba, la nceput creste, apoi scade.

Daca cererea pe piata monopolista coincide cu cererea la firma si este suma cererilor individuale ale
unui numar mare de cumparatori, oferta pietei se confunda cu oferta individuala, a firmei
monopoliste. Ca atare, ntre pret si oferta exista o relatie de tip special. Oferta de monopol reprezinta
cantitatea care, vnduta la un anumit pret, asigura firmei monopoliste profitul maxim. n cazul monopolului nu
este o relatie univoca dintre pret si cantitatea ofertei. Curba costului marginal nu reprezinta curba ofertei
optime asa cum este n cazul concurentei perfecte. Nu avem o curba a ofertei pentru firma monopolista. Ea se
reduce la un punct pe curba cererii deoarece monopolul alege simultan cantitatea si pretul.

Deoarece curba venitului mediu (curba cererii) este diferita de curba venitului marginal, n cazul monopolului
este posibil (a) sa avem doua cantitati oferite la acelasi pret sau (b) doua preturi pentru aceeasi cantitate.

Care este volumul optim de productie ce asigura profitul maxim pentru monopol? Raspunsul poate fi
formulat n primul rnd analitic.

Profitul total al firmei () este, prin definitie, o diferenta ntre venitul total (VT) si costul total (CT) si ambele
variaza mod evident n raport cu nivelul productiei:

= VT - CT sau = Q . p - CT.

Trebuie cautat acel volum de productie care asigura obtinerea profitului maxim:

Pentru realizarea profitului maxim, trebuie sa fie ndeplinite doua conditii:

a) prima derivata a functiei de profit se anuleaza:

stiind ca derivatele lui VT si CT n raport cu Q reprezinta marimi marginale, maximizarea profitului n functie de
productie se realizeaza cnd:

Vmg = Cmg.

Profitul va fi maxim atunci cnd plusul de venit provenit din vnzarea unei unitati suplimentare
este egal cu plusul de cost ocazionat de producerea acestei unitati suplimentare, adica un nivel de
productie astfel nct sa existe egalitate ntre venitul marginal si costul marginal. Acest rezultat este
cunoscut sub denumirea de "teorema Cournot" potrivit careia profitul este maxim atunci cnd monopolul
fixeaza un pret pentru care venitul marginal este egal cu costul marginal.
b) a doua conditie implica schimbarea semnului derivatei secunde si deci opune un maxim unui minim, adica:

La nivelul de echilibru, venitul marginal trebuie sa creasca mai putin rapid dect costul marginal. Aceasta
conditie este satisfacuta automat daca, de exemplu, venitul marginal descreste n timp ce costul marginal
creste odata cu sporirea productiei peste valoarea pentru care aceste marimi marginale sunt egale.

Conditia de maximizare a profitului (Vmg = Cmg) are doua implicatii. Pentru a le pune n evidenta, n primul
rnd, se substituie n egalitatea precedenta venitul marginal:

Vmg = Cmg

Daca se divizeaza ambele parti cu Cmg si apoi cu [1(1 +1/ED)], ecuatia devine:

ce reflecta faptul ca raportul dintre pret si costul marginal depinde de elasticitatea cererii n functie de pret. Cu
ct cererea este mai elastica, cu att mai mic este raportul dintre pret si costul marginal.
 Daca exista doua functii ale cererii dintre care una are o elasticitate a cererii de -50 si cealalta de -2, raportul
pret-cost marginal este:

ED 1/ED p/Cmg

- 50 - 0,02 1,02

-2 -0,5 2,0

Valorile respective indica posibilitatea aplicarii unor politici de preturi diferite de la o industrie la alta. Cnd
functia cererii pietei este foarte elastica (ED = -50), pretul de monopol care asigura profitul este cu 2 procente
mai mare dect costul marginal. n cealalta situatie, monopolul este capabil sa ridice pretul cu mult deasupra
costului marginal.

34. Consecintele economice si sociale ale monopolizarii.