Arta Celtica pe piele

In ultimii ani, tatuajele celtice au cunoscut un interes deosebit. Impletiturile, spiralele si

ornamentele reprezentand elemente ale naturii au reinsufletit arta celtica. Iar posibilitatea de
adaptare a lor la orice personalitate le-a oferit atractia multor pasionati ai tatuajelor.

Poate nici o alta arta nu ofera posibilitatea de personalizare asa cum asa cum face stilul celtic al
tatuajelor. Multe persoane au tatuaje, simboluri sau figuri celtice, fara sa stie de unde provin
aceste desene. Tocmai de aceea nu strica o scurta informare asupra acestui stil. In general
stilurile celtice se trag din mai multe culturi diferite care s-au influentat reciproc si s-au impletit
intr-o noua forma de arta.

Chiar daca nu exista dovezi concrete ale tatuarii vechilor celti, marturii ale scribilor romani
amintesc de razboinicii celti care aveau desenate pe membre si fata imagini de animale si purtau
corpurile vopsite in albastru in confruntarile armate. Romanii chiar au poreclit triburile
razboinice din nord Picti adica Cele pictate. Unii istorici amintesc si ca celtii aveau figure
ciudat tatuate pe fete, pe care si le faceau cu ace din fier, prin intepaturi mici si dese prin care
introduceau in piele o seva colorata.

Modelele de tatuaje erau ales in functie de persoana si rangul social, deosebite de multe alte
picture de pe membre si corp, realizate cu albastru. Cert este ca toate creatiile lor erau concepute
mai mult pentru a determina emotii, in loc sa portretizeze anumite secvente din lumea exterioara.
Celtii au venerat Soarele, Luna, stelele si Mama Pamant, au fost poeti si barzi iscusiti dar si
mestesugari priceputi. Artizanii lor sau remarcat prin monumentele cioplite in piatra, lemn si
lucrari in metal. Sculpturile, monumentele, pietrele memorial sau limitatoarele de teritorii erau
mereu decorate la fel imbracamintea si tot ce ii inconjura. Poate de aceea celtii au dezvoltat un
stil plastic de comunicare, unic si vizual prin care exprimau dragostea se natura dar si
complexitatea vietii. Tatuajele celtice necesita o atentie deosebita datorita complexitatii pe care o
creaza impletiturile in care sunt realizate.

Tatuajele celtice
Posibilitatea de a jongla cu formele ofera o varietate artistica speciala. Tatuajele celtice nu sunt,
deobicei strict reprezentationale si nu urmaresc sa arate lumea si natura asa cum sunt. Tocmai de
aceea multi cred ca un desen celtic este ca o meditatie sau ca o rugaciune, prin care cel care le
poarta reuseste sa patrunde intr-o anumita profunzime interioara.

Nodurile celtice

De cele mai multe ori, nodurile originale nu au finalizare decat daca sirul de bucle ii este atasat
un element zoomorfic sau o spirala. Iar atunci, se termina in picioare, capete sau cozi.

Intelesul nodurilor sfideaza orice traducere literara si ar trebuii cautat la un nivel mai profund.
Trecerea repetatat de la nivelul fizic la cel spiritual este exprimata in intercalarea de noduri.
Sirurule fara sfarsit reprezinta permanenta ciclului vietii, mortii, si renasterii, al dragostei si
credintei. Elementar apar siruri de fasii tesute sau impletite care se rasucesc si se unduiesc intre
ele. Nodul respective poate fi facut dintr-o singura fasie sau din mai multe. Unul dintre cele mai
comune noduri este cel care are trei puncte sau petale exterioare si mai multe impletituri in
centru.

Crucea celtica

Este unul dintre elementele reprezentative ale artei celtice si unul dintre cele mai timpurii
simboluri. Desi, astazi, este privit ca un simbol crestin, crucea celtica imbina, de fapt, credintele
pagane cu simbolul crestinizmului. Bazat pe vechiul ritual de venerarea a Soarelui, cercul
reprezinta zeitatea central a panteonului mitic celtic, dar si trecerea astrului zilei prin cele patru
perioade ale anului. Druzii vechii religii irlandeze au vazut cercul ca pe o cale universal, eternal
si neschimbata a unitatii existentei.

Crucea, initial cu brate egale, putea reprezenta atat calea individual ape care fiecare putea sa o
aleaga pe pamant, dar si anul celtic, cu cele patru mari sarbatori prin care aceasta era marcat.
(Imbolc, 1 februarie, dedicata Marii Zeite, ziua in care ea isi prezenta lumii intregi nou-nascutul
Soarele. Sarbatoarea purificarii si primaverii. Beltaine sau Focul frumusetii, 1 mai, participantii
treceau printer doua focuri aprinse in onoarea lui Belenos, zeul zilei, luminii si frumusetii si era
aleasa regina lui. Lughnasad ori Sarbatoarea Regelui, 1 august, in locuri sacre, cand, Lugh,
marele rege solar, isi onora mama. Samhain, celebrate la 1 noiembrie, sfarsitul verii si speranta
intr-un an mai bun, originea Halloween-ului, in acea noapte timpul se opera si nu mai existeau
frontier intre lumea viilor si mortilor.

Crucea celtica este facuta din noduri fara finalizare, acelasi impletituri care simbolizeaza
infinitatea, eternitatea. Combinatia cercului cu crucea a fost un teren potrivit pentru crestinism
care si-a suprapus simbolul principal peste vechile interpretari ale druizilor.

Copacul vietii

Istinct in cultura celtica este veneratia fata de arbori. Fiecare arbore avea un rol bine trasat in
roata anului, specifica sistemului astrologic. Pentru ei, roata existentei este facuta din tisa, salcia
era asociata puterii, feminitatii, vindecarii, protectiei si fertilitatii, iar marul, in traditia celtica
este considerat Arborele Vietii, ce sustine si leaga intre ele cele trei taramuri, fiindu-le in acelasi
timp, sursa a hranei spiritual.

Numerele magice celtice

Numarul trei era un numar magic pentru celti. Triada, o figura compusa din trei spirale,
semnifica cele trei aspect ale sufletului omului si este ea insusi o figura centrala in simbolismul
celtic antic. Pamantul, marea si cerul erau nelipsite din juramintele si fapte si reprezentau cele
trei elemente sacre ale celtilor.

Numarul cinci semnifica unitatea familiei si ordinea in traditia irlandeza. Existau cinci provincii
irlandeze si cinci legi pe care trebuiau sa le respecte regii irlandezi. Numarul 17 era asociat
ciclurilor lunii, ultimul fiind de luna noua. Era o zi a marilor evenimente, iar a 17-a generatie se
presupunea a fi cea mai indepartata cunoscuta in memoria ancestral, punand longevitatea
memoriilor unui clan la aproximativ 400 ani.

Numarul 27 reprezinta numarul sacru noua adunat de trei ori, ceea ce presupune ca ii tripleaza
puterea. 27 semnifica, deasemenea numarul razboinicilor dintr-un grup, si numarul membrilor
dintr-o curte a unei capetenii regale celtice. Numarul noua era asociat cu zilele dintr-o
saptamana a lunii. Numarul 33 reprezenta era rezervat regalitatii si justitiei. Mitologia celtica
avea 32 de zei si eroi, iar regale lor era al 33-lea. Era si numarul magic al insulelor stapanite de
celti.

Alte simboluri

Cainele reprezinta loialitatea. Leul nobilitatea si puterea spiritual. Sarpele si dragonul

renasterea, pasarile puritatea (paunul) sau nobilitatea (vulturul), somonul intelepciunea, taurul
puterea fizica, vierul ferocitatea si forta. 6. Simboluri actuale. Cele mai commune simboluri
irlandeze sunt trifoiul cu trei foi si harpa, instrumental national pentru celtici inca din zorile
istoriei lor. Simbolul scotian este ciulinul, odata cu purtarea stofei in carouri. Steagul galilor este
un dragon rosu pe un fond verde cu alb, dar tot atat de apropiate le sunt si prazul si narcisa.

Scurt istoric al artei celtice

Popoarele grupate sub numele de celti sunt originare din regiunile situate in Europa Centrala. Pe
parcursul unor serii de invazii, ce au avut loc intre secolele al VIII-lea si al III-lea i. Hr. , celtii au
ocupat un teritoriu imens ce se intindea din Europa Occidentala, pana in Balcani. Insa cei aflati
in sfera de influenta a Romei, nu au rezistat raspandirii crestinizmului. Ironic, o mare parte din
ceea ce cunoastem astazi despre celti se datoreaza in primul rand surselor romane si crestine.

De la celti ne-au ramas legendele regelui Artur, pierderea lui semnificand, pentru aceasta
populatie moartea civilizatiei lor. Totusi de cultural or au profitat atat romanii cat si grecii care
angajau ca profesori intelepti din randul druizilor, membri ai castei preotilor celtici. Nasterea
unui stil

Celtii erau politeisti, iar mitologia lor evoca un univers misterios in care se vorbeste despre
limbajul secret al druizolor, despre luptele dintre animalele mitice sau despre fatalitatea iubirii.
Valorile principale erau dreptatea si curajul. Desi celtii nu aveau scriere si au transmis pe cale
orala cea mai mare parte a culturii lor, mai durabila a fost arta lor. Primele dovezi ale lor dateaza
din anul I Hr, fiind descoperite langa Hallstatt, langa Salzburg, Austria. Se remarca tipare
intercalate, impletituri elaborate, spirale si forme zoomorfice colorate in special pe bijuterii si
arme, dar si pe figurinele ori vasele de lut. Primele artefacte din epoca bronzului erau ornate cu
modele geometrice de baza, aproape tribal, dar effectuate ca un labirint, ceea ce facea si cele mai
simple desene sa para complexe.
De a lungul timpului se dezvolta spirale ondulate care mascheaza ingenious trasaturi umane si
siluete zoomorfice, descifrabile doar din diverse unghiuri. Oglinzile si scuturile din zona La Tene
dateaza din jurul anului 450 i. Hr. cu timpul un nou motiv incepe sa fie preluat de catre populatii
europene: nodul traditional celtic. Buclele complete fara inceput sau sfarsit sunt preluate pentru
impodobirea de catre toate culturile intalnite de celti.
Influente in jur, triburile Vikinge au preluat de la celti spiralele, motive zoomorfice siluete de
caini, serpi, pasari (vulture sau pauni), pesti si lei. Odata stabilit contractual cu imperiul Roman,
desene cu impletituri incep sa se regaseasca atat in manuscrise, cat si ca ornamente pe diverse
obiecte mediteraneene din aur, argint si panza. Odata cu aparitia scrierii, pana si stilul literelor a
primit influente celtice. Totusi sunt inevitabile adaptarile: spirala devine mai uniforma, formele
organice devin recognoscibile si apar chiar si intercalari de noduri.
Cand crestinismul a patruns pe pamanturile celtice ale Angliei si Irlandei, calugarii secolului
sapte au adaptat vechile forme de arta celtice la simbolurile noii religii. Crucea celtica si Copacul
Vietii, de exepmplu, sunt rezultatul acestei adaptari. Manuscrisele de mai tarziu au fost
impodobite cu simboluri celtice. Totusi erau realizate, probabil, la lumina lumanarii, cu material
primitive, fiind pictate pe pergament sau fragmente de piele. De-a lungul timpului, au fost
utilizati si diversi pigmenti pentru culoare si cerneluri: negrul de la funinginea din lampa, maro
de la fructele de stejar si pulberea de fier, portocaliu de la plumbul rosu, galben de la sulfiti,
violet de la flori. Din vechime este recunoscuta folosirea albastrului de cobalt de la praful
pietrelor de lapis lazuli si rosu de la anumie oua de insect. Totusi ele sau pastrat in Cartea de la
Kells, un manuscris din anii 800 d. Hr..