28 Mitul si iteratara mitul, care intrd in conflict cu vechea lui intelegere ca 3. VIZIUNI SI EFECTE ESTETICE, neadevir: niscocire, fictiune sau falsi perspectiva pe care 0 cfeeazi metafora. Desi contradictorii, cele dow’ moduri de a injelege mitul nu cred ci se exclud reciproc. Asimilarea mitului cu un neadevar este justificat’, dacd il analizim din afara mediului séu vital si in structura de suprafata, a sensu- lui propriu; mitul ne obligi, totusi, si vedem in el altceva, Fabulosul mai exact, un adevar, dacé-1 analizim in mediul cdruia ii apartine si in structura de adincime pe care i-o imprima sensul Iliada \ui Homer, Olimpicele lui Pindar sau, in sfera figurat al imaginilor la eare recurge. Acest adevar al mitului eatiei folclorice, basmul, legenda si balada reprezinta este, se intelege, un adevar metafizic. _ urile cele mai vechi de ,documente* cu ajutorul cirora Apropierea, sub aspectul efectului, si motiveze cooperarea putea reconstitui aspectul acestui raport dintre mit si dintre mit si literatura? sau o tendinta a mitului de a se hire’ Observattile’ care"wusnial fost fonciulate: AO emancipa? sau 0 aspiratie a literaturii de a-si consolida re un adevar de ordinul evidentei, si anume fabulosul autoritatea prin asocierea cu mitul? sau o alt trisitur’ Tn aceste opere literare, umanul reprezint& un nivel comund = faptul c& opera literara, ca si mitul, opereazi cu ntic in planul caruia semnificatia miscarii este imprimata Re, ; ; 2 imixtiunea unui nivel superior, al sacrului. Existenta si Raportul dintre mit si literatura, cum rezulta din chiar Méie imane nul au 6 sefanificatie proprie $i nit se jastifick aceste intrebari, este de o mai mare complexitate si explic’ in ele insele, ci igi capi semnificatia gi justificarea numai numirul mare de studi ce au fost consacrate problemei. Nu imiisura in care nivelul superior, al divinului, care le detine, acestor intrebari, care ne atrag intr-o zond a ipoteticului, le Ravinia Ginsnulne Cauad realty HenohaeP anne vom ciuta un rispuns, ci tnei alte intrebiri, cu obieet mai i si troieni este situatit nu in planul uman, ci in cel di exact: care au fost consecintele acestei ,intilniri* dintre mit funta lui Peleu, cind are loc cearta dintre cele tref zelte” si literatura? Yalorile sacre, adeviruri acreditate de mit, sint conjugate sifel in realitatea vietii fri ca aceasti situatie si fie imtit cao stare de confuzie. Mai aproape de zilele noastre, Tiganiada Wui 1. Budai Deleanu aflim o viziune mainitoare asupra umanului a cArui conditie © aminteste ea a manechinelor: cauza migcéiii existd in afara lor. Tnregistrind aceasta consecini a raportului dintre mit si raturd, viziunea fabuloasi, trebuie si amintim faptul ci an foarte avizat cercetitor al literaturii, Tzvetan Todorov, lisocia, cu. argumente dintre cele mai solide, fabulosul de tastic si straniu. In perspectiva lui Todoroy, conceptele intite desemnau ,.genuri”, instrumente cu ajutorul carora Putem imprima o ordine in sistemmuf literaturii, Pentru a ilustra dentitatea acestor ,genuri“, Todorov evoca opere literare oriunde si de oricind. Exemplele nu erau alese in functie un criteriu cronologic, pentru ca ceea ce-| interesa era istemu/ literaturii si criteriul pe baza cdrnia puteau fi insti- ite distinctii tipologice in interiorul acestuia. Conceptele, ar pirea, isi pustreazi utilitatea si atunci cind examin’im30 Mitul si literatura procesulliteraturii, in cazul special al raportului in care intr cu mitul Daca fabulosul viziunii coincide unei etape a raportului dintre cele doud experiente umane, cea pe care o ilustreazi epopeea sau basmul, trebuie si retinem faptul ci etapa presupune o preeminent a supranaturalului asupra natu- ralului, o determinare a unui nivel ontic de editre cebilalt, asa cum este infatisatd viata in Iiada. Sintem, cu alte cuvinte, in stadiul unei perspective teologice in care raportul dintre reli gios, prin mit, si estetic, prin literatura, se rezolvi in favoarea religiosului. Integrarea mitului in universul operei literare este, ins, o mezaliant’. Simbolul acestui proces este chiar eroul epic. Nasterea sa, in literatura anticilor, implic& dualismul pentru ci, asemenea lui Ahile sau Heracle, este fiul unui/unei muritor/muritoare si al unei divinititi. Apartenenta sa la divin este o clauza care-i asigura, si-i explic’, autoritatea in planul umanului printr-o superioritate de natura Conotator al exemplaritatii, sacrul este insi, in acelasi mp, corupt prin uman. Substanta divini face din Ahile sau din Heracle existente de exceptic, dar, totodati, substanta umané altereaza divinul, inseriind eroul in ordinea efemera @ umanului, punindu-l sub semnul limitelor si al morti. Procesul este asemindtor in cazul mitului pentru care intrarea in literatura rmine, in primul rind, o modalitate de emancipare. Mitul este dezlegat de ritual si, prin dizlocare, este sustras restrictiilor ce-i determinau existenta in spatiu si timp. Eliberat, deplasat din sacru in estetic, mitul este totodata, desacralizat. 3.2, Fantasticul © etapa ulterioara a raportului mitsiteratura ar prea si fie cea a Viziunii fantastice. ,Corupt* prin estetic, redimen sionat, ca urmare a actiunii corosive la care s-a expus cir- culind dincolo de zona sacrului, mitul isi pastreazi capaci- tatea de a dezvolta, in opera literara, o semnificatie proprie. dar adevarul mitului este acum un adevar ,,obosit pentru ca admite, intr-o ordine paralela, un adeviir concurent, contra. dictorit. al cauzalititit naturale. Supranaturalul accept un raport de coordonare cu realul vietii, si, din acest motiv, evenimentul epic ~ expresie a unei duble si contradictorii cauzalititi ~ capiti o semnificatie derutant’, susceptibil’ia fi Viziuni si efecte estetice 31 inscrisii in termenii unei disjunctii logice - sau... sau... odelu! prin excelenti al acestui gen de constructie epicd in evenimentele se succed pe baza principiului dublei titi rimine, in literatura romana, una dintre cunos- Je nuvele ale lui Caragiale, La hanul Jui Minjoal’. ~ Fantasticul, ca efect estetic, presupune nu numai uti- zarea altor tehnici naratiye, ci si alte modalitati de includere mitului in constructia epici, diferite de cele proprit basmului epopeii. Mitul devine o prezenti discreta, ocultata cu utorul unor artificii narative, asa cum se intimpla si in la lui Caragiale. Citeva detalii consemnate in introducere, rent intimplitor, referitoare la hangita cA ar fi gasit o noari, ci ar fi vrajitoare - cirora li se adaugti, accen- tuindu-le, bizara patanie a hotilor veniti si prade hanul, reazi, de fapt, Valoarea unui centru de inductie. Prin termediul acestor detalii, deloc inocente, mitul este insin devenind un conotator al plarilor evocate. Tulburitoarea aventura erotica a carei ind este hangita presupune un efect caleulat — dubiul, incertitudinea cititorului, determinat si caute o explicatie a piclor atit intr-o ordine, plauzibila, a firescului, cit si intr-o ordine, concurenté, si, in mentalitatea mitica, nu mai |, prin obsesiile de igiend ale miauna, cind tinarul isi face semnul cruci a fost prinsi coada ,sub potcoava de la cizma“ * ete. Cealalti ordine, a nefirescului, pe care 0 “induce mitul, dezvolti, ins’, o alti suita de explicati: " icoanele lipsese pentru ci hangita este vrdjitoare; mita, i stazii demonic’, miorlaie pentru cd nu suporté semnul i etc. Finalul povestirii nu este conceput sa rezolve starea de ‘deruta a cititorului, deoarece respect acelasi principiu de " constructie propriu viziunii fantastice — dubla si contradictoria ‘Cauzalitate a intimplirilor. Un ultim aspect al raportului dintre mit si literatura ar fi el al viziunii strani. Valorile sacre ale mitului pot fi regisite haratiune ca elemente ce induc o semnificatie intimplirilor, dar aceast’ semnificatie este dezvoltati numai22 Mit gf literatura pentru a fi negatd ulterior de semnificatia concurenta, m: nuternicS, a cauzalititii logice din ordinea. firescului, ecunoastem in noul raport o preeminent’ a realuluiilustrat’ de lucrari celebre, cum ar fi Prabusirea casei Usher, de E.A. Poe, sau Manuscrisul de a Saragosa, de Jan Potocki Fabulosul unei serii de intimplari din romanul lui Potocki este negat in final, find prezentate, de cei ve le-au regizat, ca inseliciuni, mistificari, insceniri. Atunci cind mistificarea nu mai este opera unui personaj interesat, poate fi, pur si simplu, opera hazardului, cum se intimpli in nuvela lui Poe. Tema mitica a strigoiului, care ne antreneaza in cimpul nefirescului, fi serveste autorului doar ca pretext pentru introducerea altei teme, din ordinea firescului, cea a somnului cataleptic. fuatia, examinati dintr-o perspectivi tebnici, ne previne ca, pentru autorul care cauta sa realizeze efectul de straniu, mitul devine un simplu clement de reeuziti la care recurge spre a construi o capeana, o pista falsd. Orice rol pe care I-ar fi jucat in cauzalitatea evenimentelor ii este retras mitului, convocat, totusi, ca partener intt-un joc perfid, deja pierdut: Dar partenerul este necesar demonstratiei— un simplu termen de comparatie menit s scoatd in evident’ preemi- nenta realului. Prezenta mitului are, totusi, caracter de obligatie deoarece efectul de straniu presupune_surpriza descoperirii a ceva ce se ascunde sub altceva, a firescului disimulat sub aparenta nefirescului, Reluind citeva dintre observatiile formulate, am, putea retine concluzia, ci fabulosul, fantasticul si straniul eprezinté nu numai tipuri de viziune asupra vietii, ci si efecte estetice. Existenta lor nu este decit o consecinta, intre altele, a raporturilor in care mitul intra cu literatura. Pentru a obtine o anumit viziune si efectul estetic corespunzitor, literatura imprumuta tipuri de personaje, teme, motive, imagini, simboluri proprii mitului, imprumuta, 0 data. cu acestea, ceva din dimensiunea sacrului acreditat de mit. Dar, daci viziunea fabuloas% este proprie mitului, iar efectul estetic corespunziitor acesteia decurge dintr-un proces de expansiune a mitului, care cauta si-si subordoneze literatura, viziunea fantastic si viziunea stranie, impreund cu efectele estetice care le corespund, sint proprii literaturii. Fantasticul si straniul ilustreaza alte forme de articulare a mitului in Uuniversul literaturii, care presupun o schimbare de raport: literatura isi subordoneaza mitul. Altfel spus, imaginara linie Viziuni $i efecte estetice 33 fractie prin care am céuta sii exprimam acest raport atm cd, fara incetare, isi schimba locul.4, DIZLOCAREA TEMELOR MITICE 4.1. Mituri cardinale Problema raporturilor dintre mit gi literatura a stat in atentia lui George Calinescu care, in Istoria literaturii roméne de la origini pind in prezent, semmnala, intre altele, si influenta exercitata asupra literaturii culte de vechea mitolo- gie romaneasc lmportanta capitala a folclorului nostru, pe ling incontestabila lui valoare in masura in care € rodit de culegitorul artist, sti in aceea cé literatura moderna spre a nu pluti in vint s-a sprijinit pe el in lipsa unei lungi traditii culte, mai ales fiind multi scriitori de origine rurali. Dar ate n-a cazut asupra temelor celor mai vaste, mai adinci in sens universal, cum ar fi aceea a «soarelui si lunei», ci, dimpotriva, asupra acelora care puteatt constitui 0 traditie autohton’. S-au creat astfel nigte mituri, dintre care patru au fost si sint inci hrinite cu o frecvent& crescind’, constituind punctele de plecare mitologice ale oric3rui scriitor national. Un strain care nu le-ar cunoaste ar pierde mult din semnifi- catia poeziei noastre moderne* (Istoria literaturii romane de la origini pind in prezent, Bucuresti, Editura Fundajiilor Regale, 1941, p. 62). Miturilor le este consacrat de G. Calinescu un capitol in care, analizind influenta exercitaté de poezia populari asupra literaturii culte, delimiteaz patru teme de sursti miticd, folcloricd, pe care literatura diverselor epoci le- adincit si consolidat. © primi tem’ miticd, Traian si Dochia, tratatd mai ales de autorii romantici, figureazi insasi geneza poporului roman. O a doua tema mitic’, cu ecoul cel mai larg, iradiaté de balada Miorifa, surprinde nu numai existenta pastoral a poporului nostru, ci si atitudinea fata de o expe- rien umand fundamental’, moartea, asumatd cu seninatate, Dizlocarea temelor mitice re a profundului sentiment de comuniune cu natura, ‘de a trcia tema miticd, iradiata, si ea, de 0 balada, i] Manole, este in legatura cu o alt experient fun- ntald ~ creatia. G. Cilinescu fi recunoaste acestei tem - unui mit estetic ce simbolizeaza condifiile creatiuni ine, ,,incorporarea suferintei individuale in opera de i". Cea de a patra tema miticd este legatd, si ea, de o erienté umand fundamentali, iubirea. Este vorba despre erotic al ,sburdtorului, un demon frumos pe seama fruia este explicata ,,invaziunea instinctului erotic la fete". ‘Aceste patru mituri, considers G. Calinescu, infitiseaza probleme fundamentale: nasterea poporului roman, fatia cosmicd a omului, problema creatiei si sexualitatea, servatiile lui George Calinescu au jucat un rol fundamental cercetarea critic’ romaneasca. © data formulata, tema a facut obiectul unei orientari ute, care a condus la aparitia unor studii monografice sionante, cum sint cele dedicate Miorifei sau Mesterului fanole. Un volum imens de variante a fost identificat si logat, ilustrind, pe de o parte, larga difuziune in spatiu a lor, pe de alta parte, persistenta lor in timp. Dar jlemele ridicate de raportul mitului cu literatura ~ atit a i de aspect oral, cit si a celei de aspect scriptural — nan, adeseori, in zone de umbri. Explicatia acestor zone @ umbrai {ine de insisi dificultatea cercetarii care ramine Baldi, simultan, atit de o zona a religiosului, cit si de 0 zond esteticului, aceasta din urma, la rindul ei, implicind nece- a distinctic intre creatia poetica de aspect oral si cea de ect scriptural. Incdlcarea frontierelor, pe care o sem alam in cazul Mitologiei romane, di nastere la erori de Mtclegere si la confuzii cu urmiiri dintre cele mai vinovate, ntru ci, fixate tipografic, ele se multiplic’ in intelegerea ratiilor, unde sint instalate prin chiar prestigiul Carfi infelegerea mitului sint €gate de dizlocarea acestuia. Scos din ordinea religiosului ntru a fi adus in ordinea esteticului, mitul se metamor- ‘az’i — devine un motiv poetic. In ce const insi schim- barea de identitate?36 Mital si iteratara Raspunsul este mai dificil de formulat, pentru ci ar trebui si pund in evident un act de secularizare care se exerciti asupra mitului. Secularizarea, pe de alti parte, poate imbraca forme dintre cele mai subtile, aproape inse- sizabile. Vom incerca si formulim rispunsul ciutind spri- jinul unor exemple. Celebre. 4,3. Un eufemism al mortii - metafora mioritica In 1946, la Geneva, Constantin Brailoiu a publicat un studiu, mai putin cunoscut, asupra baladei Miorifa: Sur une Ballade roumaine (La Mioritza). O traducere roméneasca a acestui studiu a fost publicat abia in 1969 — pp. 360-366 din Elogiu folclorului romanesc, Bucuresti, Editura pentru literatura, 1969, Faptul cd studiul lui Constantin Brailoiu a avut parte de o cariera editorial’ deloc spectaculoasi nu trebuie sine insele in ce priveste importanta lui. Destinul ingrat al acestor pagini publicate in exil are explicatii care nu sint de ordin stiintific. Ca si Mircea Eliade, in Comentarii la legenda Mesterului Manole, Constantin Brailoiu a optat pentru o lectura etno- Jogicd, implicind permanenta raportare a textului folcloric, respectiv a baladei Miorita, la un context mitico-ritual, de naturi si explice sistemul imaginilor si semnificatiile lor. Autorul adopta acest tip de lectura acuzind o — discutabili — ;.insuficienta* a textului poetic care, fn sine, nu ar oferi cheia dublei metafore ce corespunde celor douii teme poetice aso- iate de balada: tema mortii-nuntd si tema substituirii ritului funerar printr-un ritual ,,al naturii“. Demersul lui Brailoiu pare s& aibi ca punct de plecare o intrebare ce se formuleaza de la sine: daci poezia este expresia unei trairi, care este trairea care a dat nastere Miorifei? Identificarea celor doud teme asociate orienteaz cercetarea catre riturile funerare, mai exact, citre elementele remanente, precrestine, ale acestor rituri. Concluziile lui Constantin Brailoiu, cel mai _avizat cercetitor al riturilor funerare romanesti, sint tulburatoare: supravietuire ~ prin strofe ratacitoare si formule - a unor vechi vraji funerare, Miorita ar ascunde, de fapt, expresia spaimei pe care 0 provoca nu atit moartea, eit MORTUL. O spaimi pe care oamenii, in vechea noastri culturi traditional’, 0 exorcizau prin complicatul ritual funerar. Moartea spérie, inspaiminti, la nivelul lumii arhaice, pentru Dizlocarea temelor mitice este considerata a fi alfceva decit viata, un altceva care deveni nociv pentru viatd atunci cind cei rimasi ,aici* ju au efectuat ritualul destinat si opereze obligatoria sepa- ea planurilor lui aici" si acolo*. Intentia lui Brailoiu de a recupera ,codul“ si clementele prin articularea ora a fost compusi balada, deoarece glisarea imaginilor n stratul cultural care le-a dat nastere a avut ca efect 0 neifrare* a lor. Analizind, din acest motiv, componentele mtextului, Brailoiu identifica procesele in urma carora s-au ‘uit imaginile si semnificatiile lor. Ceea*ce receptim ca imagine poetied nu este decit un vechi gest magic de imblinzire* a mortului. Imaginile sint, de fapt, vechi nisme, de al cdiror sens ne-am indepartat pe masura ce hiul tip de sensibilitate, modelat de spaima de moarte, a cApitat tot mai mult ~ ca urmare a influentei exercitate de inism — atributele unui fond pasiv. Existenta unui etimon* al baladei, ipotetic, dar plauzibil, acreditat prin emanentele precrestine ale ritului funerar, este cdutata de loiu printre structurile dezafectate ale acestui fond siv: ,,clementul verbal al unei vraji*. Dar, dac& in Miorita recunoastem hieroglifa unui_ mai echi ritual magic, semnilicatia pe care 0 dezvolta trebuie sti ceptim ci este cu (otul alta: balada nu exprima, afirma iloiu, nici ,voluptatea renuntarii*, nici ,betia neantului*, sadoratia mortii*, ci ,exact contrariul lor, pentru ci se petueazii in ea memoria gesturilor originare de apdrare a % .1 O parantezii - mitizarea Exemplaritatea cercetarii lui Brailoiu este nu numai “consecinta caracterului aplicat al analizei, a argumentatici “impecabile, ci si a viziunii pe care autorul 0 are asupra sis- “temului. Ca si Mircea Eliade, in Comentarii la legenda “Mesteruiui Manole, Constantin Brailoiu a plasat sub accent problema raportului care se stabileste intre textul poetic si ‘un context ritual, pentru ci acesta din urma, printr-o com- plicatd alchimic, este cel care genereazd poczia. Se elege astlel de ce actul analitic este concentrat asupra Structurilor rituale si a componentei lor verbale ~ vechea ‘vrajii dezafectati ale cirei elemente au fost preluate de baladi. Totusi, 1a nivelul lumii traditionale, factorul de sens38 Mital sititeratura nu este ritul, ci mitul. Tata, in relatarea lui Mitcea Eliade, 0 intimplare pe care a socotit-o atit de importanta incit a intro- dus-o in. capitolul dedicat literaturii orale din tratatul de Istorie a literaturilor publicat, sub conducerea lui Raymond Queneau, de Editura Gallimard in 1955, Eroul acestei superbe, si derutante, intimplatri, ce ilustreaz’ procesele de mitizare a realului, a fost chiar Constantin Brailoiu: «Se intimpla uneori, foarte rar, si fie surprinsi pe viu transformarea tinui eveniment in mit. Cu putin timp inaintea rizboiului, folcloristul roman Constantin Brailoiu a avut ocazia si inregistreze 0 admirabila balada intr-un sat din Maramures. Era vorba despre o iubire tragic’: tintirul logodnic fusese vrajit de o zind din munti si, cu citeva zile inainte de nunta, zina, din gelozie, |-a ficut sa se pribuseasci Dizlocarea temelor mitice 39, asasinarea logodnicului, descoperirea trupului ncinsufletit, lamentatia logodnicei, bogata in teme mitice. Aproape intregul sat fusese contemporan cu faptul autentic, istoric; dar acest fapt, ca atare, hu putea sa-i satisfac pe oameniz moartea tragic’ a ‘unui logodnic in ajunul nunti sale era altceva decit ‘© simpli moarte prin accident; avea un sens ocult care nu se putea dezvilui decit odaté integrat in categoria miticd, Mitizarea accidentului nu s-a limitat Ja crearea unei balade: se povestea intimplarea cu Zina geloasi chiar atunci cind se vorbea liber, prozaic, despre moartea logodnicului. Cind fol- cloristul atrase atentia sStenilor asupra versiunii autentice, i s-a rispuns c& bitrina uitase, ca marea sa durere aproape ii ratacise mintile. Povestea spunea adeviirul: adevarata istorie nu mai era decit o minciuna. Mitul, de altfel, nu este mai adevarat din moment ce restituie istoriei un sens mai_pro- fund si mai bogat? El dezvaluie un destin tragic*. de pe o stincd. In ziua urmatoare, niste pistori i-au aflat trupul si, intr-un pom, palaria victimei. Ei i-au adus trupul in sat, unde tindra fat le-a iesit in cale: viizindu-si logodnicul mort, ea a cintat un bocet funebru plin de aluzii mitice, un text liturgic de 0 frumuseje frusta. Acesta era continutul, baladei. Continuind si inregistreze variantele pe care le-a putut culege, folcloristul s-a interesat de timpul cind s-a petrecut tragedia; i s-a raspuns cA crac foarte veche intimplare, care se petrecuse sdemult». Dar, dezvoltindu-si ancheta, folcloristul a in(eles c& evenimentul data de abia vreo patruzeci de ani. Sfirsi chiar prin a descoperi ci eroina triia inc’. I-a facut o vizita sia aflat, din chiar gura ei, intimplarea, Era o tragedie destul de obignuita: din neatentie, intr-o seari, logodnicul ei alunecase intr-o pripastie; nu murise pe loc; strigitele lui fuseser’ auzite de citre oamenii muntelui, care lau adus in, sat, unde, dupa putini vreme, s-a stins. La inmormintare, logodnica sa, impreund cu celelalte femei din sat, intonase bocetele rituale obisnuite, fara cea mai mic’ aluzie la zina din muni Astfel, citiva ani fuseser’ de ajuns, in pofida prezentei martorului principal, s& dezbrace evel mentul de toati autenticilatea lui istorica, si] transforme intr-o povestire legendara: zina geloasi, ‘Am reprodus aceasta pagina pentru ca nu cunose nici un exemplu care si ilustreze mai elocvent puterea si junca modelatoare a mitului asupra mentalitatii tu traditionale. Intimplarea, pe de alt parte, raportata la studi ji Brailoiu, ne obliga, cred, sa reconsiderdm relatia it~ rit - poezie. Raportarea baladei la ritualul funerar este 9 forma de verificare a semnificatiilor, deci o proba a adevirului, dar nu a intregului adevar. Brailoiu, de pilda, nu Spreste in comentaiul fu supra unor versuri cum arf: 1-8 ta mea / A czut o stea. Versurile totusi fac in balada iectul unei repetitii, deci obiectul unei figuri a insistentei. Mai mult decit atit, imaginea poate fi regasita in Cintecul zorilor, piesi important a ritului funerar: ,,Ca o stea iar a -efzut / $i din lume a trecut” ; shes La originea versurilor aflam credinta, deci mitul, in con- formitate cu care existenta umana nu ‘se restringe la ea insigi, ci este conceputi ca o relatic. Viaja implied un ‘corespondent in ordinea vegetal, bradul, simbol important al ritului funerar, dar si un dublu astral prin care este ‘conectati la celest ~ o stea care, atunci cind cade, anunta moartea O alta dificultate este implicata in chiar procesul de ‘genezii a baladei, asa cum este prezentat de Briiloiu. Daci40, Mitul si literatura ne Miorita s-a nascut prin corelarea de strofe ratacitoare si for- mule magice dezafectate, care induc in balada sensuri mai vechi, aceasta nu inseamné ca, prin dizlocarea lor, a avut loc si un transfer al semnificatiilor lor. Dizlocarea formulelor — de fapt, elemente ale unui lexic poetic traditional - dintr-un context ritual este urmati de articularea lor intr-o nou’ structural expresivi, nerituali, deci intr-o alta conventie poetic, a baladei, care. fie si in forme minimale, le reseman- tizeaza. Asa se intimpla, de altfel, si in acest caz, pentru ci importanta si semnificatiile riturilor funerare sint urmirite de Brailoiu prin analiza comportamentului celor care ramin. Miorita, totusi 0 constructie preponderent liricd, atrage atentia asupra importantei, la fel de mari, pe care le-o acorda cel care se duce. Intre cele doud atitudini, cea tranzi- tiva si cea reflexiva, exist insi un numitor comun, care nu este ritul, ci mitul, unicul conotator al ambelor situatii. Toate aceste adnotari au doar un caracter complementar, care nu schimba cu nimic concluzia finaki a studiului lui Brailoi Concluzia isi pistreaza valoarea de ,cheie* a complicatului portativ mioritic, Explicatia acestei situatii este simpli: balada — acceptind concluzia lui Briiloiu - ne previne ca pastorul, ipotetica victima, resimte nu amenintarea mortii, ci amenin{area, mult mai grav, a ceca ce ar putea urma mortii sale ~ 0 moarte necontrolatd prin ritual, deci de natura si dezvolte, in conformitate cu vechile credinte, o fort malefica. Neindeplinirea ritualului funerar, destinat si neutralizeze fora malefica a mortului, presupune, cum am mai spus, 0 dubla consecinta ~ asupra celor care’ rimin, dar si asupra celui care se duce. Acesta din urma, avertizeaz’ mitul, este condamnat sa nu aiba odihna, si devin’ un agresor al umanu- lui pe care sa-l bintuie, rizbunitor, ca strigoi. De aici spaima, oroarea ~ tradate de insistenta, prin repetare, cu care este evocati indeplinirea ritului funerar, prin substituire, de ctre natura. Descrierea acestui substitut al ritualului, ficind, repet, obiectul unei repetitii, pare a nu fi altceva decit o forma de rezolvare, prin gest magic, a unei situatii de difi- cultate: ipotetica victima isi exorcizeaza propria moarte spre a o .imblinzi*, spre a o ,umaniza. Gestul este orfic si actiunea lui magic presupune un efect postum — acela de a ocroti echilibrul vietii prin orientarea propriului destin de »dincolo“. Mai sintem, oare, in ritualul funerar? Este greu de admis. Cu siguranta, insa, raminem in mit. Autoritatea Dizlocarea temelor mitice estuia Se exercit, in egal’ masurd, dar in expresie diferita, it asupra ritului, cit si asupra poeziei. ba, de fapt, despre o contextualizare a temei, miinatoare, ca procedeu, celei la care recurgea Mircea jiade in Comentarii la legenda Mesterului Manole: nscrierea temei in mediul ei vital, un mediu mitico-ritual. ama de mort, pe de alta parte, este si ea un adevar, con- at, pentru vechea noastra cultura traditionala, de existenta Itei teme mitice — a Strigoiului, un agresor al viet : Dar, desi Brailoiu raporteazi sistematic Miorita la cinte- funerare, invocate ca o dovada a ceea ce sustine, nu az totusi un clement fundamental, prin care balada se parteaza de lirica funerara: spre deosebire de cintecele flinerare ~ .,cintecul mare”, ,,cintecul zorilor”, bocetele — ora le este proprie intelegerea lumii ca o structura dual juxtapune un aici cu un dincolo, baladei Miorita fi este ie 0 intelegere a lumii ca structur’ monadic’. Vietii si ii nu le mai sint proprii teritorii diferite, separate tr-un hotar de apa si printr-o trecere dificil, pazita. Mai ft decit atit, intelegerea monadici a lumii exclude legerea mortii ca o ,,mare calatorie™ catre ,.dincolo*. In fa moartea este in{eleasA ca un fel de retragere din lea vizibila intr-un plan ascuns al lui aici. Este o retragere Ordinea vizibila, dar nu si din ordinea sensibila, asa cum ‘Tezult din versurile: 6 sii mi ingroape aicea aproape in turma de oi si fiu fot ctt voi"; sau: jin dosul stinii sa-mi aud cinii*.42 Mitul si literatura Situatia a fost inregistrat — s-ar prea — de Eminescu, la care aflim un mod aseménator de intelegere a morti Cum n-oi mai fi pribeag De-acum inainte Mcor troieni cu drag Aduceri-aminte; sau: Luceferi ce risar Din umbra de cetini, Fiindu-mi prietini O si-mi zimbeasca iar“. Aceasti intelegere a lumii ca structur’ monadic’, care scap atentici lui Brailoiu, ridicd numeroase intrebi ~ provine ea dintr-un alt strat cultural? he avertizeazi ea cd, pentru mediul pastoral ~ in care s-a ndscut balada ~ ar exista o alta intelegere a morfii decit in mediul agrar, cdruia i-ar fi propriu alt ritual funerar si implicit, alt mit? = sau aceastt viziune monadici, pe care a preluat-o Eminescu, este proprie poeziei, si nu mitului? Inclin sa cred c& ultima intrebare este mai aproape de raspunsul cdutat, Balada rimine in relatie cu mitul, dar il secularizeazi, convertindu-I intr-un motiv poetic. Noua identitate inseamna, in primul rind, o nou’ semnificatie Cordonul ombilical care leaga motivul poetic de mit nu este tiat, dar este suficient de lung pentru a-i permite noului-nascut existenta intr-un alt mediu. Ba chiar, dacdi ayem in vedere si versiunea colind sau versiunea lirici a motivului mioritic, as folosi pluralul: in alte medi. 4.5. Mitul estetic Un aspect semnificativ al raportului dintre mit sirit a fost, urmirit de Mircea Eliade in studiul intitulat Comentarii la Jegenda Mesterului Manole (Bucuresti, Editura Publicom, 1943), tema find reluatai mai tirziu si in capitolul al V-lea — Mesterul Manole si Manastirea Argesului— din volumul De Ja Zalmoxis la Genghis-Han (Bucuresti, Editura Stiin{ific’ si Enciclopedica, 1980). Punctul de plecare al cercettorului i Dizlocarea temelor mitice 43 ie celebra baladi a Mesterului Manole, construita pe ssacrificiului necesar pentru a realiza o constructie ii. Cu citiva ani mai inainte de aparitia primului jiu semnat de M. Eliade, George Calinescu (Istoria lite- ji roméne de la origini pind in prezent, Bucuresti, a Fundaiilor Regale, 1941, p. 65) identifica in balada, ulara un mit estetic, referitor la conditia creatiei si a uli: De ast data avem de a face cu un mit estetic si ca atare a fost dezvoltat. El simbolizeaza condiiile creatiunii umane, incorporarea suferintei individuale in opera de arti”. i Perspectiva pe care cei doi cercetiitori o adopt fatii de i tema este diferita, ilustrind tipuri diferite de lectura gre totusi rimin complementare. Deoarece problemele licate de aceste tipuri de lectura sint de natura s& pun’ ai puternic in lumina rolul pe care-1 joacé mitul in interiorul culturi, vom incerca si prezentim, prin reducere la atiile fundamentale, opiniile celor doi cercetitori. ‘Exegeza lui Mircea Eliade are la baz o lecturd etnologica ladei Mesterul Manole. Analiza scenariului epic al dei, detectarea principalelor motive prin corclarea a este construit’ balada constituie punctul de plecare al ei deschideri citre vechile forme ale vietii mitico-rituale, un sistem al credintelor si al obiceiurilor de constructie. c&rui motiy fi este identificata rédiicina etnograficd prin area lui in corespondenta cu o tem’ miticd sau cu un oment ritual. Aceasti deschidere catre realitatea etno- , larg ilustrata cu ajutorul unui fond exemplificativ, luie la autor preocuparea de a recupera un adevair par- al vietii: modul propriu unei culturi de a concepe si de 4i, prin complexe mitico-rituale, experienta creatiei, o xperientd care presupune permanenta raportare a umanului divin si, prin aceasta, o sacralizare a vietii. Ipoteza Ustinutd de M. Eliade este ca orice act de creatie este pro- ind ritualizat ca urmare a faptului ca, implicindu-se in act, Omul cauti si imite un model divin, cel pe care i-l ofer itul. in aceasta perspectiva, balada capita valoarea unui ent ce dezvailuie nu numai formele vietii religioase, ci autoritatea lor asupra realului, Din demersul autorului4 Mital si literatura rezult& ci balada, ca expresie a unei realitaiti etnografice, reclama, spre a-i aproxima semnificatiile, situarea intr-un context originar, acela al credintelor mitice si al practicilor rituale de constructie. Numai prin situarea in acest context opera literari poate fi in{eleas’ in toata complexitatea ei, deoarece semnificatiile ii ramin legate de semnificaiiile originare ale mitului. Lectura propusi de Mircea Eliade a avut o audienti deosebitd. Punctul de vedere al autorului a fost preluat de numerosi folcloristi: Gh. Vrabie, Balada popular romani, Bucuresti, Editura Academiei, 1966, p. 69 si urm., Folclorul Obiect, principii, metodé, categorii, Bucuresti, Editura Academiei, 1970, p. 304 si urm. Gh. Ciompec, Motivul creatici in literatura romAnd, Bucuresti, Editura’ Minerva, 1979, p. 17 si urm, lon Talos, Mesterul Manole, Bucuresti Editura Minerva, 1973. Autorii tuturor acestor lucrari, preluind perspectiva propusi de Mircea Eliade, isi construiese analizele intr-un mod asemAniitor, prin re-inserierea baladei intr-un vechi context mitico-ritual al vietii. Spre deosebire de aceast’i modalitate de lecturi care, de cele mai multe ori, conduce la o dizolvare a operei literare in realitatea mitico-rituala evocati, George Calinescu propunca 0 lectura literard. Pentru autorul Istoriei literaturit roméne, opera literara reprezinta o valoare suficienta siesi, ale carci semnificatii decurg din raportul in care intra ‘intre cle diversele elemente constitutive. Semnificatiile nu mai sint induse de un context, care genereaza si contine textul, ci sint implicate si iradiate de insusi sistemul lor de organizare. In aceasté perspectiva, balada nu mai intereseaz’ ca expresic a unei realitati etnografice, ci ca impresie produst de meditatia asupra unei experiente umane fundamentale — creatia. Pentru Calinescu, mitul nu mai este, in primul rind, © realitate etnograficdi, ci o constructie simbolica, o .fictiune hermetica“, deci o imagine ~ sau un complex de imagini — care incifreaza un sens, un adevar. Balada ar fi deci o medi- tatie asupra actului creator si a conditiei creatorului. Specificul acestei meditatii tine de faptul ca recurge nu la concepie logice, ci la imagini, adresindu-se zonei noastre intuitive, sensibilititii noastre. Pacind abstractie de radicinile etnografice ale faptelor evocate, Jectura literar’t cautai, in experienta umand evocat’, dificultatea metafizie’ ce declanséaza interogatia, cauta deci un adeviir de ordin Dizlocarea temelor mitice sneral. in acea8ta perspectivai, semnificatiile faptelor evo- ate transcend ordinea practicd, imediatd, a vielii. Nu mai re importantii aménuntul ci Manole ar fi fost numele unui jester zidar ce a existat cu adevarat, deoarece, in entarea autorilor baladei, el capaitd o dimensiune sim- ied, ilustrind tipul creatoruiui si drama pe care o traieste ‘ereator. Mai mult decit atit, numele capata valoarea unui .deu subordonat intentiei de a realiza un anumit efect ic, acela de a marca opozitia dintre adevaratul creator, ral cu existent nominalé, deci avind identitate, si falsul eator ~ cei noua sau doisprezece zidari ~ care nu au decit fistenti numericd, deci nu au identitate. In balada naneasci, amanuntul acesta trebuie corelat cu altele, in nul rind cu faptul ci Manole este singurul care respect’ jjuramintul mare / pe piine si sare“, ceea ce constituic 0 nodalitate de a accentua opovitia dintre adevaratul si falsul ator. De asemenea, finalul baladei, in episodul ce inti moartea mesterilor, reia acceasi opozitie deoarece, deosebire de falsii creatori care mor, deci isi epuizeazai sisten{a intr-un mod comun, adevaratul ereator, desi oare, isi continua existenta prin metamorfoza, devenind: (0 fintina lind / cu apa putina®. Sintem, desigur, in fata unei nagini ce aduce sugestia c& adevaratul creator este mai esus de destinul comun, pentru el moartea nu este decit o modalitate de a intra in eternitatea valorilor. Exemplele evocate atrag atentia si asupra altui aspect: in{a imaginilor de a se organiza in refele, in interiorul fora se conoteazi reciproc, consolidindu-si astfel semnifi- | ile simbolice. Unitatea de sens a intregii constructii este ‘asigurata, pe de alta parte, de subordonarea tuturor otivelor componente fati de tema, care capata in felul cesta o functie ordonatoare. Astfel, daca ar fi si continuaim Ugestiile lui George Calinescu, am putea deduce semnifi- | __catiile baladei faira si o mai raportam la un context, ci con- ‘Siderind-o o structura independenta si suficienta. Structura “este evident’, in primul rind sub aspectul constructici, al ‘compozitici, deoarece subiectul, seria de intimplari prezen- tate, este compus prin corelarea citorva motive fundamen- tale: ciutarea, preconstructia, zidul instabil, amenintarea, ‘Yisul, jertia, jurimintul, probele, sacrificiul, orfanul, ispi- | tirea, condamnarea mesterilor, zborul, metamorfoza. La suitii de motive trebuie si adiugim si episodul46, ‘Mitul silteratura introductiy in care este fixat locul intimplarilor — pe Arges in jos, / pe un mal frumos‘ - si sint prezentati prota- gonistii intimplarilor: Negru Voda trece / cu tovarisi zece / hou’ mesteri mari, / calfe si zidari, / cn Manole zece, / care mi-i intrece“, Primul motiv epic, cdutarea, s-ar prea ca subordonat intentiei de a figura dificultatea pe care o presupune actul creator care implici, inainte de toate, 0 cautare. Dar cdutarea are un object, specificat de motivul urmiitor, al pre- constructiei. Mesterii cauté un zid piirasit / si neispravit®, deci o constructie sau 0 incercare anterioara de constructic. ‘Sugestia ar fi cd orice act creator trebuie sa se inscrie in pre. lungirea unui efort anterior, si-si asume o traditie, al cirei simbol devine imaginea ,zidului parisit si neispravit", Motivul ulterior, al zidului instabil — ,ce ziua zidea / noaptea se surpa” ~ sugereazi o imperfectiune a actului creator, avind drept consecin{4 tocmai instabilitatea creatici, Semnificatia aceasta este, de altfel, specificata de motivul visului: lui Manole, in vis, ii este dezvaluita explicatia ~ pen- tru ca zidurile lui sa dureze, trebuie sii aducd o jertfa, Motivul introduce nu numai motivul urmator, al jertfe ci, prin opozitia in care intri cu o seeventi anterioard (.Mesterii gribea, / sforile-ntindea, / locul masura...”) in care actul creator era prezentat ca act rational, ca mestesus, dezviluie si cealalta dimensiune a actului creator, care este si revelatie, comunicare cu o idealitate, figurata de lumea Visului, Recunoastem in aceasta prezentare a actului de creatie definitia argheziand din Testament: ,Slova de foc si slova faurita / imperecheate-n carte se mariti*, Ca si pentru Arghezi, in acceptia cdruia poezia era produsul intilnirii dintre mestesug (,slova fauriti) gi revelatie (,slova de foc"), pentru creatorii baladei actul de creatie presupune, de asemenea, fuziunea efortului rational (,.locul masura') cu revelatia al carei simbol este visul, Motivul devine, totodati, © modalitate de a disocia intre adevaratul ¢reator, cel care are revelatia pentru ca ¢ un ales, si falsul creator, cel care nu are acces in lumea ideal, a absolutului, pe care'o figureaz’ visul. Motivul jertfei, dincolo de implicatiile lui mitico-rituale, Pare si dezvolte si 0 alta semnificatie simbolic’, aceea ca actul de creatie nu este un autenticact de creatie atita vreme cit nu se sprijind pe viata. Numai ceca ce a adunat in sine Viatd este sortit s& dureze, si reziste in timp. Dizlocarea temelor mitice 47 otivul jurimintului~siinedlearea lui~este subordonat fei pe care am amintit-o deja, de a disocia intre fitia falsului creator si cea @ adevaratului creator. riimine legat, dup’ cum am atras atentia, si de uti- altor procedee, de natura si sublinieze 0 opozitie i lan moral. i BB snaesi plertetete semnificatiilor este, in tia baladei, motivul probelor. Prin faptul c& obsta- ridicate in calea sotiei apar la rugimintea mesterului, ‘seoasi in evident o drama a creatorului: prin vocatia gare, Manole este soliitat de o ordine ideal a lumi in jinccarca s& se inscrie prin chiar actul jcreator, jubires Teagi de soti, pe de alta parte, figureaz’ aspiratia lui de implini in ordinea imediata si reali a vietii, de ee este ofund legat. Motivul pune astfel in lumina o dualitate a itului superior, de un aspect aseménator celui ce carac- ari si Luceafarul eminescian care, nu mai putin, ea Tegal ny numa de o lume a absolut aspira 3 i in iubire, in plan terestru. f Meclasi motv al probelor este subordonatintentei de a pate in evident calitatea viet ee urmeari s&insufleveasca Prin faptul c& sotia mesterului depageste toate obsta- ce-i apar in cale, sint puse sub accent calitatile sal a fata de sot, devotamentul, tenacitatea, fidelitatea etc. te aceste alsibute, pe care le intruneste vietima, scot in deni o exemplaritate a vie\ii ce urmeaz a fi jerthita, pansferata. Sugestia ar fic numai o vit exemplar cer ati prin chiat depisirea probelor la care a fost supus dale sustine o oper’. Sacrifciul pe care trebuie sit facd Viratul creator este insd cu mult mai mare si nee ot : W numai sotia va fi jertfita, ci si copilul. Motivul orfanulul npliticsastelideea sarificiului creator: pentru a realiza @ ‘tie durabild, adevairatul creator trebuie sa jertfeasca tot fate mai bun, tot ce-I leagi de destinul lui terestru. In eeplia pe care George Calinescu a dat-o motivulu,atunei da preluat tema cu mijloacele romanulul in. Bietul panide, semniticatia pe care 0 afla motivului era aceea ca, i mod dramatic, creatia exclude sau ucide procreatia, Drama creatorului nu este egati ins numai de natura i dual ci side raportu in care intra cu ordinea practicd eli, raportfigurat in cacrul baladet de motivele ce prezints lata dintre voievodul-ctitor si mesterul-reator. Motivul amenintirii, cel al ispitirii mesterilor ~ intrebati dac po48 Mitul si titeratura mai ridice o manistire la fel de frumoasii — precum si cel al condamnarii zidarilor, parasiti pe acoperis, dezvaluie celalalt conflict in care este angajat creatorul, relatiile lui cu ordinea comund a_vietii. Ctitorul ar figura, in acest caz, spiritul comun, suficient si orgolios, care intelege actul de creatie ca Pe un act inchis si irepetabil, care nu mai trebuie si fie reluat atunci cind a fost atinsa o culme, cind s-a coneretizat intr-o capodopera ce trebuie si rimind unicd. Sugestia pe care o aduce motivul este ci lumea comund este mérginita si, ca urmare, in opozitie, in conflict, cu lumea spiritului superior, pe care tinde s-o redimensioneze, s-o aduci sau s-o mentina Ja un nivel apropiat de ordinea comuna. Motivul zborului aduce imaginea creatorului captiv, legat de propria operi, al clrei prizonier devine, asemenea lui Dedal, constructorut labirintului din Creta. Ca si Dedal Manole inceared sa se elibereze zburind, si revini de pe soclul pe care singur si 1-a inaltat, intre oameni, sisi redobindeasci deci dimensiunea umand. Motivul final, metamorfoza, dezviluie ins’ imposibilitatea de a reveni in ordinea efemera a lumii comune. Existenta lui contin dincolo de moarte, deoarece, pentru creator, moartea nu este decit calea de a intra in ordinea eternd, a valorilor absolute. Imagine fintini line cu apa putina/cu apa saat, /ou lacrimi udata* inchide, la rindul ei, semnificatii mai grave, prevenindu-ne ca intrarea in ordinea valorilor eterne este © rasplata a suferintei, simbolizata de lacrimi, pe care 0 pre- supune existenta spiritului superior. Cum se poate intelege, lectura literari a baladei, in spiritul intelegerii lui George Calinescu, nu sardiceste cu nimic aceasta capodopera. Consideratd in sine, ca stractura semni- ficativa, balada isi pistreazé nealterati unitatea de sens si poate fi analizata in literaritatea ei, fri si o mai raportim la contextul etnografic in care s-a cristalizat. Aceasta lectur’, fiterara, ne ajuta si ne apropiem de opera poetica, nu de contextul etnografic, si ne atrage atentia asupra faptului ca autorii ei stépineau, chiar la modul desivirsit, un limbaj poetic. Recunosteam ins faptul c% cele dou tipuri de lectura sint complementare si afirmatia se cere limuriti. Acela obiect, in cazul nostru balada, poate fi examinat din per- spective diferite, specificate de intentia cercetirii. In functie de perspectiva adoptati, obiectul ne poate dezvilui existenta Dizlocarea temelor mitice 49 de relatie cu zone diferite ale culturii ce i-au dat nastere: eicle mitico-rituale ale viett sau cele poctice. Desi & tura literati a baladei putem face sbetiactio atile mitico-ituale ale temet, raportul operei literare jtul nu este, prin aceasta, anulat, Opera literar’ este uit pe baza unui limba) poetic, 8 unui sistem de agini si simboluri. Sarcina semantic’ pe care o detine Tima, forta conotativi a imaginilor, semnificatile pe fe le dezvolté simbolurile sint ,absorbite- din realitatea ilturii care le claboreazi si, cu precddere, din eimpul mitu- Opera lterard, prin intermediullimbajului poetic, care i olul unti cordon ombilical, famine, deci, 1n mod nal pati de planul, oricit de indepartat, al mitului. Mitul, in jeceptia in care o prezentam Ia inceputul acestor agin, gea de protofilosofi a cultuilor arhaice it aflém fa baza ror marilor teme ale Iiteraturii, care nu face decit si ia sisi dezvolte, cu posiblititile ce sit propri, medi- ia asupra experientelor uinane- Limbajul poeziei, pe nu este altul decit cel al mitului, Booch pentru care am pleda, si care ar justfca acest demers, ar fi legata de o disociere a lecturilor, —— = complementaritaten. Fiecirui tip de lect tebuie sii sptiim o sarcini diferité: de a ne apropia de univers 4 culturi — lectura etnologici ~ sau de a ne apropia de uni- sul unei opere literare — lectura literara. Conditia unei tiri ideale le presupune pe amindoua. 6 Antitema A fi asa, ceasti recomandare de catedra", pentru a nu oot lao explicatie. Atit Blaga, in Mesterul anise Calinescu, in Bietul oanide, si fixeazi punctul de plecare Balada populara pe care o transforma intr-o sursi, Fiecare intre cei doi autori deplaseaza accentul citre o alta zona blemelor: drama creatorului ~ Blaga, confictul dintre devaratul si falsul creator corelat conflictului dintre creati si tie - Calinescu. ‘ith 4 i Et ee cps arc ci ‘monului* folcloric asupra cliruia ne-am oprit. Toate ace Hes un altul pe care nici cereetatorul, nil creatorul nu au nut ‘bl semnaleze. Acest alt aspect reprezinté o caracterstca ‘sistemului poetic de factura orald: intoarcerea, sistematica,50 Mital si literatura pe negativ. Principiul unei simetrii inverse face ca formelor Stile corespund antiforme, temelor~ antiteme, eroului ~ un antierou. O forma simpla cum este colinda, proverbul sau ghi toarea presupune, In sistemul creatiet poeticii orale, siforma inversa corespunzitoare. Colindul care, esential, este 0 urare, coexist aldturi de un anticolind, deci alaturi de o antiurare de tipul: »Drele pe podele Si bureti pe pereti Gite pene pe cucos, Alitia copii bubosi. Antiurarea ~ asimilati de P. Caraman unei formule de descolindat ~ este sanctiunea rezervati celot care, incileind obiceiul, nu-i primese pe colindatori. Proverbul, care in mod esential formuleaza o invatatura moral, adeseori poate functiona la modul invers, prin refor- mulare rsturnata: cine sapa groapa altuia departe ajunge”. Formula este, desigur, un antiproverb, sensul ei, in contexicle in care intervine, este de comentariu ironic, Ghicitoarea, si ea, poate dezvolta o antiforma — antighici- toarea ~ prin incdlcarea principiului fundamental al speciei, acela de a orienta imaginatia spre obiectul de ghicit, fara a-1 numi. Dar intt-o constructie de tipul: ,.palarie intr-un picior, ghici ciupercd, ce-i?*, care pastreazi aparenta ghicitori, este Incdilcat tomai acest principiu, pentru c’ in enuint este inclus numele obiectului de ghicit. In spatele tuturor acestor treceri pe negativ st& ins tensiunea dintre mit si antimit pentru ci mitul insusi, in culturile traditionale, coexistd, intr-o sistematicd comple- ‘mentaritate, cu antimitul. Spre deosebire de mit care, ca repuki general, consemneaza un act de creatie, antimitul surprinde Si prezintd distrugerea. Pentru André Jolles, creatorul con- ceptului pe care il folosim, exemplul prin excelenta de antimit este reprezentat de mitul eschatologic. Acesta, nu mai putin decit mitul creatiei, face obiectul unei credinte, pentru c& este celalalt- mod, distructiv, in care se poate manifesta sacrul Dar 0 antiforma dezvolta 0 antitema - 0 intoareere pe negativ a temei. Si, daci balada Mesterului Manole dezvolti tema creatiei, la scaré umani prezentata ca devorind viata, E Dizlocarea temelor mitice 51 i ar trebui si aduca o intelegere rasturnata, a viefii ie ~ x - . BE aperent abeurt, situata este identificabilé intro iad ~ Biserica (iganilor ~a ciel carerd literari, din motive, a fost, in zona editorial’, relativ discret. aiming. Biserica tiganilor este, sea, povestea unei con- mai exact, cum ne previne chiar numele sub care unei biserici. Cu evidenta intentie parodicd, act of este atribuit unor alogeni asimilati, in mentalitatea ymin, cu neasezarea, cu provizoratul. Tiganii, hotarindu-se construiasca o biseric’ a lor, dezbat indelung problema iterialelor ce se cereau folosite, nemlultumiti de fragili- «Se gindir, F Se sfatuira, 4 : Sa facd d-o sfint& mandstire. t S-0 fac din lemn? Putrezeste. t $-o facd din fier? Rugineste. S-o faci din otel? Plesneste. S-o faci de zid? Mucezeste. a 4 S-o facii de cas! Cind 0 bate vintul Are si curgd untul*, ia, in vari te, capati motivatii _ Decizia, in variantele cunoscute, capita a iferite, toate ins cu ecouri de ,,tiganiada™. Lata, renuntind la transcrierea foneticd, o varianti culeasi de Tache pahagi din Maramures: De lemn a putrezi, 4 De fier a rugini, | De piatra.a musti, Da a zis ci. om face-o De cas in dung Bt Sa tragii copiit la rug; a Sim pod de cis groass, 4 fuga copiii la ruga de . ets Papahagi, Grai, folelor, einogratie, Bucuresti, Editura Minerva, 1981, p. 240. seri ic i Paste, tc ridicati conform proiectului dar, de Pa \ ftiau cupicet pe pop, ca le-a facut Pastele prea iute,Mitul si literatura dupa ce |-au batut, si-au mincat biserica. Este, de fapt, in spirit antonpannesc, povestea unei_,,vorbe* cunoscute: ,si-a mincat credinta ca tiganul biserica* Biserica tiganilor nu este un mit, nici un antimit, pentru 4 nu face obiectul unei credinte, nu dezvolta, adica, acel fundamental corelativ care este rittil, singurul ce atest anga- jarea ontica. Desi ,ctimonul™ situafiei este mitic, sintem doar in fata unei antiteme poetice, efect al procesului de secularizare a mitului. Am amintit aceste exemple deoarece ilustreaza forta creatoare a mitului metamorfozat in motiv Poetic. Morala ar fi ca, desi dislocat din mediul lui vital, restructurat prin’ metamorfozi, secularizat, mitul. isi pistreazi nealteratd forta generativa, pe care si-o revarsd insd in ordinea esteticului. Aceasta - efect al contamindirii? — pare a fi ambivalent, ca si ordinea sacrului. Dovada o aflim in insdsi existenta antiformei, antitemei, anticroului. De la viziunea gravis, tragica, a baladei la viziunea vesel’i, comica. Pe care © aduce antibalada distanta este egala célei care desparte versantul luminos de versantul ‘intunecat al sacru- lui. Cu 0 conditie totusi: sa nu lum in calcul si angajarea ontica pe care o implic& mitul, Este o imensi distanta intre balada Mesterului Manole si riturile de constructie inventariate de M. Eliade nu numai la noi, ci si in alte culturi ale lumii. Mitul, reiterat prin ritul de constructie, are ca urmare sacrificii umane reale, asemenea celor pe care, riscolind vechi documente, le consemneaza M. Eliade. Motivul poetic, spre deosebire de mitul din care se desprinde, implied o deplasare a accentului de pe ontic, pe gnoseologic. Abandonind angajarea ontica, motivul poetic face posibila o rafinare a actului de cunoastere, a cdrui pon dete creste. Dovada o avem in cele doua balade, in impre- sionanta gravitate a meditatiei pe care o declanseaza tema. Intoarcerile pe negativ, pe de alti parte, conduc la anexarea dle noi teritorii, care complica actul de cunoastere poetic’. interesat, cum am vazut, nu numai de un mod de inscriptionare a aversului, ci si de inscriptionarea reversului Din sistemul celor patru mituri cardinale numai ultimul, mitul zburatorului, constituie obiectul acestei prezentiri, Am urmérit, prin aceasti delimitare, nu abandonarea Punctului de vedere sustinut de G. Cilinescu, ci o preluare si © adincire a problemelor, o dezvoltare analitic’. Rostul analizelor ar fi de a scoate in evident modul in care o expe- Dizlocarea temelor mitice pti umand fundamental, iubirea, este prezentata. in ghea mitologie romneascd, In catia poetic 8 oral si in sratura cult. Din acest motiv, problemele au fost snipe pitole distincte. Diversele studi consacrate ae oe paras atenta asupra faptulu ed exist puternice legit stre mitul zburdtorului si creatia literarai, folcloric’ sicul tel -zona literaturii, mitului ee eee iv poetic de o foarte larga rispindire. r Balai este de a analiza raporturile dintre mitul aburitorul ‘motivul poetic care-i corespunde si, intr-un ies me neral, de a ilustra, oe arr analizate, un alt aspec r tre mit si literatura, “ Se aprinwel sect pagini, sensul cu care folosim ee enul de zburiitor este cel pe care i la fixat mitologia ea i fina fantastic’, inchipuita ca un spirit riu care a. te in somn, noaptea, fetele si femeile. Atragem al ae upra acestei semnificatii deoarece termenul, in oe i. minin, mai poate numi o pasire, dar si read ra pburiitoarea, Chamaenerion angustifolium, legaté de mit rotic al zburdtorului.