Mica nelegere

Dup Primul Rzboi Mondial, situaia internaional era nesigur si de aceea aliaii nvingtori i
tinerele ri independente din Europa Central i de Est, au ncercat s se asigure c o agresiune a statelor
revizioniste nu va putea avea loc.
Politica dus de Germania, Ungaria i Rusia sovietic dupa sfarsitul primului razboi mondial exprima
nu doar nemulumirea acestor state fa de tratatele de pace, ci i intenia lor de a cere, la momentul oportun,
revizuirea si chiar lichidarea lor.
La 16 februarie 1923 la Geneva s-au pus bazele pactului Micii nelegeri, prin care cele trei ri
membre (Romnia, Cehoslovacia i Iugoslavia) isi unificau politicile lor generale in problemele legate de
aparare.
S-a ajuns la o apropiere ntre cehoslovaci, romni i iugoslavi, care au mers mpreun la Trianon n 4
iunie 1920.
Tratatul de la Trianon prevedea: partea de nord a Republicii Croaia i Voivodinei intrau n cadrul
Regatul Srbilor, Slovacia i Rutenia (azi Regiunea Transcarpatia din Ucraina) era cedt Cehoslovaciei, iar
Transilvania i partea rsritean a Banatului era recunoscut n cadrul Romniei.
Mai mult, dorinta de a realiza o alian regional a fost impulsionata de ncercarea de restaurare a
imperiului austro-ungar ntreprins de fostul imparat Carol de Habsburg, dar i de planul francez de
ntemeiere a unei confederaii danubiene, care ar fi presupus o slbire a suveranitii naionale a celor trei
state.
Primul pas a fost semnarea la 14 august 1920 a Conveniei de alian cehoslovaco-iugoslav. n
aceeai lun, ministrul de externe cehoslovac, Eduard Bene s-a deplasat la Bucureti , moment n care
Romnia i-a dat pentru prima oar acordul de principiu fa de o posibil alina cu Cehoslovacia i
Iugoslavia.
Take Ionescu , ministrul roman de externe de atunci, plnuia o alian mai mare care s includ i
Polonia i Grecia. Iugoslavia i Cehoslovacia erau i ele favorabile alierii cu Polonia.

Proiectul alianei celor cinci tari s-a lovit de nenelegerile cehgoslovaco-poloneze, ntre care exista o
disput teritorial. Cu toate acestea, Polonia s-a artat foarte dispus s se alieze cu Romnia, astfel c, la 3
martie 1921, la Bucureti, cele dou ri au semnat o Convenie de alina defensiv i o Convenie militar.
Romnia a ncercat i ea s medieze disputa dintre Cehoslovacia i Polonia, n scopul final de
atragere a polonezilor n alina, ns fr un succes direct.
n fine, pe 23 aprilie se semneaz la Bucureti Convenia de alina defensiv romno-cehoslovac,
iar pe 7 iunie 1921 se semneaz Convenia de alian romno-iugoslav ceea ce a dus la nfpuirea Micii
nelegeri, sau a Antantei Balcanice , ca organizaie politic.
De asemenea aceasta Conventie a mai fost considerata si o Societate a Naiunilor n Balcani.
n noua organizare, Mica nelegere devenea o for de care trebuia s se in seama n Europa,
aliana acionnd mereu pentru meninerea statuquoului teritorial n spiritul tratatelor de la Versailles.
Mica nelegere (cunoscut i sub numele Mica Antant) a fost o organizaie politic defensiv, o
alian ntre Cehoslovacia, Regatul Iugoslaviei i Regatul Romniei. Format n 1920, Mica nelegere a avut
ca scop meninerea integritii teritoriale a celor trei state, n faa preteniilor revizioniste ale Ungariei i a
tendinelor restauratoare ale Habsburgilor. Construit pe principii democratice, a fost efectiv a cincea putere
european i a avut un pronunat caracter federal.
nc de la nceputul activitii, organizaia a ncercat s atrag n interiorul su Polonia i Grecia.
Mica nelegere devenise un punct de atracie pentru statele mici. Cele trei state au luat de la bun nceput
msuri rapide i concrete pentru a crea o zon central european, aa cum i-au propus nc din 1918, dar
pentru atingerea acestui scop era esenial ca cele trei state s acioneze n mod unitar.
Principalul obstacol l reprezentau cercurile revanarde din Ungaria, Germania i Italia, care doreau
desfiinarea Micii nelegeri.
Mica nelegere a fost rezultatul situaiei internaionale nesigure de dup primul rzboi mondial, n
care Societatea Naiunilor abia fusese creat, iar puterile nvingtoare exercitau presiuni asupra aliailor mai
mici.
Mai mult, aliana a fost grbit de ncercarea de restaurare intreprins de Carol de Habsburg, dar i de
planul francez de ntemeiere a unei confederaii danubiene, care ar fi presupus o slbire a suveranitii
naionale a celor trei state.
 Dupa ncheierea Tratatului de Pace de la Trianon (1920), cercurile politice ungare l-au contestat,
promovnd o politica revizionista, de reparare a nedreptatii istorice
Incurajat si sustinut de marile puteri revizioniste, Ungaria viza importante teritorii din Iugoslavia,
Cehoslovacia si Romnia, state aparute sau care si desavrsisera unitatea la sfrsitul primului razboi
mondial, dupa prabusirea Imperiului austro-ungar.
In 1921, fostul mparat habsburg, Carol al IV- lea, a ncercat sa revina ca rege pe tronul Ungariei.
Sosirea sa la Sopron, la 21 octombrie, a strnit reactia prompta a celor trei tari amenintate care au
solicitat Budapestei sa puna capat pericolului creat de Casa de Habsburg n Europa Centrala.
Acestea au semnat n 1920-1921, conventii de alianta defensiva, constituind, n 1921, Mica
Intelegere.
De asemenea, Conferinta ambasadorilor marilor puteri a cerut Ungariei, pe un ton imperativ, sa
proclame pierderea drepturilor la tron ale fostului rege-mparat.
In eventualitatea ca decizia era amnata, era legitimat dreptul la interventie a statelor vecine.
Partenerii din Mica Intelegere au reactionat imediat: Cehoslovacia si Iugoslavia au mobilizat o
jumatate de milion de oameni, iar Romnia a concentrat opt divizii la granita de Vest.
Criza a fost depasita prin promulgarea unei legi in Parlamentul ungar, prin care se evita restauratia
habsburgica.
Au mai urmat si alte momente de ncordare. In ianuarie 1928, granicerii austrieci au descoperit la
granita cu Ungaria cinci vagoane de marfa cu arme automate de fabricatie italiana, un transport expediat cu
concursul lui Mussolini.
In acte, vagoanele respective figurau ca transportnd masini.
La 1 februarie acelasi an, ntr-o nota diplomatica, guvernul de la Bucuresti preciza ca pentru
moment, nici un conflict real nu a aparut datorita acestui incident ntre statele direct interesate, si nici nu
dorim sa acuzam sau sa suspectam pe cineva n legatura cu aceasta.
In replica, ntr-o cuvntare din 5 martie 1928, la Debretin, primul ministru ungar, contele Bethlen
Istvn, afirma ca Ungaria doreste sa ajunga la o ntelegere cu vecinii ei, dar nu o poate face, deoarece acestia
refuza sa ncuviinteze revizuirea Tratatului de la Trianon.
El preciza: Scopul nostru nu este revizuirea Tratatului de pace, ceea ce noi dorim sunt frontierele.
Cu actualele frontiere, nici o pace durabila nu se poate fonda ele sunt o nchisoare n care suntem
nchisi, avnd statele victorioase drept temniceri.
Romnia, Cehoslovacia i Iugoslavia s-au apropiat tot mai mult i n final au format o alian, pentru
a impune respectarea tratatelor de pace i recunoaterea pe plan internaional a integritii lor teritoriale.
Impartasind ideea cehoslovaca de a infaptui o bariera contra revansismului german si ungar,
diplomatia romana urmarea un plan mai larg, care sa cuprinda statele de la Baltica la marea Egee, anume
Polonia, Cehoslovacia, Romania, Iugoslavia si Grecia, si nu doar o alianta in trei, preconizata de Masaryk
si Benes. In calea acestui plan stateau insa unele dificultati, rezultate din diferendele teritoriale dintre Polonia
si Cehoslovacia.
Cu asentimentul guvernelor cehoslovac si iugoslav, sprijinita fiind si de Franta, Italia si partial de
Anglia, diplomatia romaneasca a facut numeroase incercari de mediere, a intreprins demersuri insistente pe
langa guvernul de la Varsovia, in sensul eliminarii acestor diferende si al determinarii unei aliante
cehoslovaco-polone, parte integranta a unei intelegeri in cinci.
Dar guvernul polonez a refuzat de fiecare data sa adopte o atitudine concilianta in chestiunea
rivalitatii fata de Cehoslovacia si sa participe la o Intelegere in cinci; el s-a aratat insa interesat de o alianta
polono-romana, pe linia garantarii eventualelor tratate de pace ce s-ar semna cu Sovietele. Guvernul roman
a urgentat finalizarea tratativelor anterioare cu Cehoslovacia si Iugoslavia.
La 22 aprilie 1921, Take Ionescu si Ferdinand Veverka semnau, la Bucuresti, Conventia de alianta
defensiva intre Regatul Romaniei si Republica Cehoslovaca, precum si o Conventie militara.
Concomitent s-au purtat tratative intre Bucuresti si Belgrad privind securitatea ambelor state in contextul
general al intereselor europene in bazinul danubian.
La 7 iunie 1921 s-a semnat la Belgrad, de catre Take Ionescu, din partea romana, si Nikola Pasic, din
partea iugoslava, Conventiunea de alianta defensiva intre Regatul Romaniei si Regatul sarbilor, croatilor si
slovenilor, asemanatoare conventiei semnate in aprilie cu Cehoslovacia.
Ambele conventii, ca si conventia incheiata la 14 august intre Cehoslovacia si Iugoslavia, priveau
asigurarea in comun a securitatii celor trei tari, a statutului lor teritorial, asa cum fusese stabilit prin tratatele
de la trianon si Neuilly, asumandu-si astfel obligatia de a veghea asupra statu-quo-ului postbelic in aceasta
zona geografica.
 Inceputurile colaborarii militare in acest sens s-au si realizat in luna iulie 1921, in cadrul conferintei
reprezentantilor celor trei armate nationale ce s-a desfasurat la Praga.
In functie de efectivele pe care un posibil agresor putea sa le intrebuinteze si in ansamblul masurilor
stabilite cu ceilalti parteneri din Mica Intelegere, fortele ce urmau a fi angajate de Romania totalizau 72 de
batalioane, 16 escadrile de aviatie, 90 de baterii de artilerie, 8 divizii de infanterie si o divizie de cavalerie.
In urma discutiilor purtate si a semnarii, in anii 1920-1921, a unor tratate bilaterale intre
Cehoslovacia, Iugoslavia si Romania, au fost puse bazele organizatiei defensive regionale Mica Intelegere.
In conditiile in care guvernul bulgar si cel grec cautau solutii de intarire a securitatii in Balcani, Mica
Intelegere a initiat o serie de actiuni pentru largirea cadrului sau prin atragerea altor tari sud-est europene.
Constituita pe baza si in spiritul Pactului Societatii Natiunilor, sprijinindu-se pe Franta si Marea
Britanie, Mica Intelegere nu impartasea insa in intregime politica acestor doua mari puteri. Data fiind
influenta puternica a Frantei si Angliei asupra politicii tarilor membre ale Micii Intelegeri, aceasta din urma a
desfasurat, in anii 1925-1928, negocieri pentru realizarea unor intelegeri de tip Locarno si in centrul si sud-
estul Europei.
Pe plan internaional, Mica nelegere s-a prezentat de la nceput ca un grup unitar i solidar, insa
problema major cu care aceasta se confrunta era c tratatele semnate de marile puteri dup ncheierea
rzboiului, lsau cale larg revizionismului i revanismului.
De aceea Mica nelegere era decis s acioneze ferm pentru a pstra ordinea politic, juridic i
teritorial instituit dup rzboi. Pentru prima dat ea se impune la conferina de pace de la Lausanne, unde
reuete s se afirme, susinut fiind i de statele mici i mijlocii.
Franta a sprijinit aceast alian, semnnd tratate cu fiecare ar n parte. Fran a a vzut n Mica
Antant potenialul refacerii unui rzboi pe dou fronturi mpotriva Germaniei n interesul securitii
franceze.
Se poate spune c Mica nelegere a fost la acea data efectiv a cincea mare putere european.