Prefa

Lucrarea i propune descrierea artitei psoriazice ca o entitate distinct n cadrul

bolii psoriazice, considerat n prezent o bol inflamatorie sistemic.
Elementele de diagnostic clinc si imagistic sunt reliefate, dovedindu-i utilitatea
pentru clinician, n scopul recunoasterii timpurii a acestei entiti nosologice.
Aesenalul terapeutic bogat, actual, este detaliat, cu evidenierea tratamentului
specific diverselor forme clinice ale artritei psoriazice.
Cunoaterea simptomatoligiei, staliblirea precoce a diagnosticului, iniierea terapiei
adecvate la momentul optim previn disfuncia articular si dezinseria social a
pacientului. Scopul tratamentului este creterea calitii vieii pacientrului, care
acoper toate aspectele comune incluznd atarea de sntate, contactul cu mediu
nconjurtor, aspectele financiare i drepturile fiinei umane. Componenta calitii
vieii care se refer strict la starea de sntate implic o subdiviziune care
nsumeaz starea de bine fizic, emoional i social.
Tratamentul corect determina mbuntirea expectaiei de via ajust la calitate,
pe termen scurt i lung.
Nu exist pn n prezent un consens ntre medicul de familie, medicul
dermatolog, medicul reumatolog, medicul ortoped i medicul specialist n
recuperare medical, privind algoritmul de diagnostic i tratament n artrita
psoriazic.
Consider util nfiinarea de echipe multidisciplinare.
Noiuni generale despre anatomie i fiziologie

Anatomia studiaz forma i structura organismului la diferite niveluri:

macroscopic, microscopic i molecular. Din punct de vedere macroscopic studiaz
localizarea diferitelor organe i sisteme i relaiile de vecintate ale acestora,
microscopic se ocup de structura celulelor i esuturilor ce alctuiesc organele, iar
la nivel molecular descrie organizarea celulelor i a organitelor intracelulare.
Fiziologia se ocup cu studiul funciilor diferitelor structuri anatomice i de
mecanismele de reglare a funciilor, astfel nct organismul s constituie un tot
unitar, n echilibru dinamic permanent cu mediul nconjurtor.
Artropatia psoriazica (Aps)
Artrita psoriazica este o artopatie inflamatorie cronica de obicei seronegativa,
asociata unei afectiuni inflamatorii cutanate - psoriazic, invalidanta, cu evolutie,
ondulanta, progresiva.
Conform ultimelor evaluari, ea apare pana la aproximativ 30% dinre pacientii cu
psoriazic mai ales intre 22 si 40 de ani.
Etimologic termenul de artrita provine din limba greaca (artro-articulatie si ita-
sufixul acordat termenului de inflamatie - deci inflamatie articulara).
Psora, termen grecesc, definea afectiunile cutanate pruriginoase. Hipocrate a
descris o afectiune cutanata foarte asemanatoare psoriazisului, iar Herodot si
Platon au inclus in termenul de psora intregul grupde afectiuni caracterizate prin
descuamare si prurit. Galen a fost cel care dupa 600 de ani a atribuit afectiunilor
cutanate acuamoase intens pruriginoase termenul de psoriazis vulgar. Dermatologii
englezi R. Willan si R. Bateman in 1801 au recunoscut psoriazisul ca o entitate
aparte si au realizat o descriere clara a bolii.
DErmatologul vienez Ferdinand von Hebra, pornind de la descrierile lui R. Willan,
este cel care da denumirea bolii si descrie manifastarile acestei afectiuni, care sunt
utilizate si in trezent.
In secolele XIX si XX-lea au fost descrise formele specilfice ale psorizisului:
psoriazis in placi, gutat, pustulos, inversat, seboreic, unghial, al scalpului,
artropatic, eritrodermic, si s-a recunoscut natura sistematica a bolii.
Psoriazisul reprezinta una dinte cele mai frecvente si putin intelese boli
inflamatorii cronice sistematice, recurente, avand predominant afactare cutanata;
are o patogenie complexa, declanzarea si evolutia sa fiind determinte de factori
genetici si ai mediului inconjurator. Prevalenta psoriazisului este de 2-3% in
America de Nord si Europa si mai joasa in restul lumii. Se recunoaste din ce in ce
mai mult extensia psoriazisului in afara teritoriului cutanat.
Artrita psoriazica (APs) este incadrata in familia spondilartropatiilor srogenitive
alaturi de spondilita anchilozanta si artritele entiropatice.
Initial APs a fost considerata mult timp ca artrita reumatoida in contextul
psoriazisului. In urma studiilor radiologice, absenta factorului reumatoid si pe baza
examenului clinic artrita reumatoida si artrita psoriazica au fost considerate doua
entitati distincte.
Trasaturile clasice ale artritei psoriazice au fost descrise de Wright in 1959, care
imreuna cu Moll au publicat criteriile de clasificare in 1973. Aceste criterii au fost
utilizate in studiile clinice pana in prezent. Cele 5 paternuri clinice descrise de
acesti autori pentru atrita psoriazica sunt: oligoarticular asimetric, poliarticular
simetric, cu afectare predominanta a articulatiilor inter-falangiene distale (IFD),
forma cu spondilartrita prodominanta, artrita distructiva.
APs a fost considerata un fenotip mai sever al bolii psoriazice avand la baza mai
multe gene de susceptibilitate si mai multi factori de mediu prezenti la acesti
bolnavi. APs debuteaza, conform majoritatii studiilor, la interval de una- doaua
decade dupa debutul manifestarilor cutanate de psoriazis.
Epidemiologic, APs de intalneste la 7-25% pana la 30% dintre pacientii cu
psoriazis (prelevanta artritei in populatia generala este de 2-3%); are o distributie
egala pe sexe si afacteaza predominant rasaalba. Psoriazisul apare in adolescenta
dar si adultii tineti; varful de aparitie al artritei psoriazice este intre 22-40 ani.