Protectia solului si a subsolului

Portivit definitiei din dictionar, ,,solul este stratul de la suprafata scoartei pamantesti'' , iar
,,subsolul este partea de pamant aflata sub suprafata solului''.

Ca suport si mediu de viata pentru plantele superioare, solul este unul din principalii depozitari ai
substantei vii a uscatului si ai energiei potentiale biotice captate prin fotosinteza, ca si ai celor mai
importante elemente vitale (carbon, azot, calciu, fosfor, potasiu, sulf, etc.) .

Pamantul este principalul mijloc de productie in agricultura si silvicultura.Spre deosebire de

celelelte resurse naturale, solul este limitat ca intindere si are caracter de fixitate ; 515e45f odata
distrus, el nu se va mai putea reface asa cum a fost, pentru ca nu se pot reproduce conditiile si
istoria formarii lui.Nu este vorba numai de epuizarea continutului sau de substante nutritive care
poate fi compensat prin fertilizanti si nici de lipsa sau excesul de apa, ci de intinderea limitata a
solului in calitatea sa de suport permanent pentru culturile vegetale.Dezafectarea in mari proportii
a terenurilor agricole si silvice pentru constructii, industrie, mine, depozitarea deseurilor, cai de
comunicatii, etc. , ca si procesele de eroziune reduc posibilitatile de folosire a solului, penrtu
dezvoltarea productiei agricole si silvice.

Datele experimentale arata ca pentru formarea unui strat de sol gros de 3 cm este nevoie de
300-1000 de ani, iar geneza unui strat gros de 20 cm dureaza 2000-7000 de ani.In schimb,
denaturarea lui sub influenta eroziunii sau a diversilor factori nocivi poate acea loc foarte repede,
timp de cativa ani cand este slab gospodarit sau foarte incet, cand este mai bine intretinut.

Degradarea si epuizarea solurilor prin eroziune si poluarea are consecinte asupra productiei
agricole, a preturilor si a productivitatii muncii.Inca din anul 1968, Aheldon Judson estima ca
volumul sedimentelot transportate de rauri in ocean a crescut de la 9 miliarde tone pe an, inainte
de introducerea cultivarii pamanturilor, pasunatului si a altor activitati agricole, la 24 miliarde tone ,
cifre care astazi sunt si mai alarmante.Omul a devenit astfel un important factor geologic care
accelereaza scurgerea solurilor fertile in oceane.

Ne aflam intr-o situatie aparent paradoxala : cresterea populatiei Globului impune cultivarea unor
suprafete din ce in ce mai mari de sol, ceea ce antreneaza, la randul sau, o degradare din ce in ce
mai accentuata a acestuia, deci o scadere considerabila a productiei agricole.

Pe masura epuizarii solului, rtarile se vad obligate sa importe alimente pentru satisfacerea chiar si
a nevoilor minime ale populatiei.Zeci de tari slab dezvoltate constata ca problemele legate de
datoria lor externa se agraveaza in continuare, din cauza dependentei cronice de importuri de
alimente.

Pe de alta parte, industrializarea masiva a dus la patrunderea in atmosfera a unor cantitati tot
mai mari de metale toxice.Din aer, ploaia si zapada duc metalele pe sol, unde ele se
acumuleaza.Ecologia solului este foarte vulnerabila la efectele toice ale unor asemenea metale
(mercur, plumb nichel, cadmiu etc ), caci ele pot inhiba cresterea plantelor si a bacteriilor
folositoare din pamant.Mai mult, pot lua nastere compusi noi, nenaturali, formati din aceste metale
si compusi organici din sol.In acelasi timp, este posibil ca unii complecsi matal-organici care sunt
inofensivi pentru culturi, sa ajunga prin intermediul hranei in organismul uman, unde se pot dovedi
daunatori.

Poluantii care se acumuleaza in sol pot tulbura puternic echilibrul ecologic vital al acestuia.Cei
care nu isi termina cursa in sol ajung sa se depuna in mari si oceane, unde au inceput sa se
acumuleze pesticide persistente si alte impuritati organice de sinteza.

Potrivit articolului nr. 2 din Legea nr. 107 din 12 iunie 2001, sunt considerate terenuri
degradate, ,,terenurile care, prinn eroziune, poluare sau actiunea distructiva a unor factori
antropici, si-au pierdut definitiv capacitatea de productie agricola, dar care pot fi amenajate prin
impaduriri.

Putem spune ca poluarea solului este rezultatul oricarei actiuni care poate produce dereglarea
functionarii normale a solului, ca mediu de viata, in cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau
create de om , dereglare manifestata prin degradare fizica, chimica, biologica a solului, care
afecteaza negativ fertilitatea sa, respectiv capacitatea sa bioproductiva, din punct de vedere
cantitativ si calitativ.Indicele sintetic al efectului rezultant al poluarii solului este reprezentat fie
prin reducerea cantitativa si/sau calitativa a productiei vegetale, fie prin cheltuieli necesare
mentinerii capacitatii bioproductive la parametrii cantitativ si calitativ manifestarii poluarii.

Poluarea solului este cauzata de pulberile si gazele nocive din aer, din apele reziduale, de deseuri
de natura industriala sau menajera, dar mai ales de pesticidele si ingrasemintele chimice folosite in
agricultura.

In afara de poluarea naturala,de poluarea fizica si chimica, in vvecinatatea imediata a unitatilor

miniere si in locurile de depozitare a minereurilor radioactive se constata si poluarea radioactiva a
solului.La aceasta mai poate contribui si depozitarea in sol a deseurilor nucleare care emit radiatii
timp indelungat si care scot din circulatie numeroase terenuri.

Pentru toate aceste motive si inca multe altele, protectia solului si a subsolului constituie obiect
de preocupare majora, reflectate in masurile juridice de protectie promovate in legislatia tuturor
tarilor lumii.

In Romania, terenurile de orice fel, indiferent de destinatie si de titlul pe baza caruia sunt
detinute sau de domeniul public sau privat din care fac parte , constituie fondul funciar al tarii, a
carui protectie se asigura prin masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si
amenajare, obligatorii pentru toti detinatorii indiferent de titlul juridic.

In acest scop, autoritatea centrala pentru protectia mediului , cu consultarea ministerelor

competente , stabileste : sistemul de monitorizare a calitatii solului in scopul cunoasterii starii
actuale si a tendintelor de evolutie a acestuia ; reglementarile privind protectia calitatii solului, a
ecosistemelor terestre si a biodiversitatii ; procedura de autorizare privind problemele de protectie
a mediului cuprinse in planurile de amenajare a teritoriului , amenajarea torentilor pentru
intocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, foraje, de studii si prospectiuni
geologice si hidrologice , precum si pentru activitatile miniere de extractie ; reglementari pentru
refacerea cadrului natural in zonele in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate
de fenomene naturale sau de activitati cu impact negativ asupra mediului.

Protectia juridica a terenurilor in general si a celor destinate agriculturii in special, se realizeaza

printr-o serie de reglementari menite sa asigure conservarea si ameliorarea solului , sa impiedice
scoaterea terenurilor din circuitul agricol, sa determine ca aceste terenuri sa fie utilizate exclusiv
pentru productia agricola sau silvica, prin stabilirea obligatiei generale a detinatarilor de a le
exploata si folosi potrivit destinatiei lor.

In vederea protectiei calitative a terenurilor se executa lucrari de conservare si ameliorare a

solului in care scop, organele de cercetare si proiectare de specialitate intocmesc, la cerere, studii
si proiecte in corelare cu cele de amenajare a teritoriului.Lucrarile respective se executa de catre
detinatorii terenurilor sau prin grija acestora , de catre unitati specializate.

Legea fondului funciar prevede ca, pentru realizarea coordonata a lucrarilor de interes comun,
potrivit cu nevoile agriculturii, silviculturii, gospodaririi apelor, cailor de comunicatie, asezarilor
omenesti sau altor obiective economice si sociale, documentatiile tehnico-economice si ecologice
se elaboreaza in comun de catre partile interesate, stabilindu-se si contributia acestora, precum si
ordinea de executie a lucrarilor.

Terenurile care prin degradare si poluare si-au pierdut , total sau partial, capacitatea de
productie pentru culturi agricole sau silvice, se constituie in perimetre de ameliorare.Grupele de
terenuri ce intra in aceste perimetre se stabilesc in comun, de catre Ministerul Agriculturii,
Alimentatiei si Padurilor si Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, la propunerile care au la baza
situatiile inaintate de comune, orase si municipii.

Documentatiile intocmite se avizeaza de organele judetene agricole si silvice si de protectia

mediului si se inainteaza Ministerului Agriculturii care, impreuna cu ministerele si departamentele
interesate, stabilesc programele de finantare , proiectare si executie.

Detinatorii sunt obligati sa puna la dispozitie terenurile din perimetrul de ameliorare in vederea
aplicarii masurilor si lucrarilor prevazute in proiectul de ameliorare, pastrand dreptul de proprietete
asupra lor, includerea de catre primarie a unui anumit teren in categoria mentionata mai sus, se
poate face numai cu acordul proprietarului.Daca proprietarul nu este de acord, primaria face
propuneri motivate prefecturii, care va decide.

In cazul in care prefectul decide includerea terenului in perimetrul de ameliorare, consiliul

local este obligat sa-i atribuie in folosinta titularului terenul in cauza, o suprafata de teren
corespunzatoare, pe toata durata realizarii lucrarilor de ameliorare.

Daca statul nu dispune in localitatea respectiva de un alt teren asemanator pentru rezolvarea
situatiei prevazuta mai sus, iar proprieterul nu este de acord sa primeasca un alt teren la distanta
mai mare , se va aplica procedure de expropiere pentru cauza de utilitete publica, prevazuta de
Legea nr. 33/1994.

Ordinul emis de prefect poate fi contestat in fata instantelor de contencios administrativ, potrivit
Legii nr. 29/1990 (cu completarile ulterioare).

Statul sprijina realizarea lucrarilor de protectie si ameliorare a solului, suportand partial sau total
cheltuielile in limita alocatiei bugetare aprobate, pe baza notelor de fundamentare elaborate de
unitatile de cercetare si proiectare , insusite de organele agricole de specialitate judetene si
aprobate de catre Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor.Fondurile necesare pentru
cerceterea, proiectarea si executarea lucrarilor prevazute in proiectele de amenajare si punere in
valoare a terenurilor degradate si poluate, cuprinse in perimetru, se asigura, in functie de specificul
lucrarilor din Fondul de ameliorare a fondului funciar si prin alocatii bugetare.Aceste fonduri pot fi
sporite prin participarea comunelor,oraselor si judetelor, precum si prin contributia inBANI sai in
munca a tuturor celor interesati.

Terenurile degradate si poluate, incluse in perimetrul de ameliorare, sunt scutite de taxe si

impozite catre stat, judet sau comuna , pe timpul cat dureaza ameliorarea lor.

Detinatorii de terenuri degradate, chiar daca nu sunt cuprinse intr-un perimetru de ameliorare,
care, in mod individual sau asociatii, vor sa faca din proprie initiativa inerbari, impaduriri, corectare
a reactiei solului sau alte lucrari de ameliorare a terenurilor, beneficiaza din partea statului, gratuit,
de materialul necesar.Cei care au primit asemenea materiale si nu le-au intrebuintat in vederea
scopului pentru care le-au cerut, sunt obligati sa plateasca contravaloarea lor.

De asemenea, in cazul in care se constata ca anumite suprafete au fost scoase din productia
agricola sau silvica prin degradare sau poluarea solului, datorita faptei culpabile a unor persoane
fizice si juridice, proprietarul, primaria sau organul agricol ori silvic pot cere suportare ade cetre cel
culpabil a cheltuielilor necesitate de lucrarile de refacere si ameliorare a solului.

Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, impreuna

cu Academia de Stiinte Agricole si Silvice ,,Gheorghe Ionescu Sisesti'' iau masuri pentru dezvoltarea
sistemului national de supraveghere, evaluare prognoza si avertizare cu privire la starea calitatii
solurilor agricole si silvice pe baza unui sistem informational, cu asigurarea unei banci de date la
nivelul tarii si al judetului si propun masurile pentru protectia si ameliorarea terenurilor, in scopul
mentinerii si cresterii capacitatii de productie.

Deosebit de importante, amenajarile de imbunatatiri funciare au rolul de a preveni,reduce si

inlatura procesele de deteriorare a fondului funciar, cauzate de factori naturali -seceta inundatii,
exces de umiditate - sau de actiuni antropice, prinmasuri specifice.

Scopul acestor lucrari este valorificarea superioara a fondului funciar, in principal cresterea
potentialului productiv al solului si introducerea in circuitul economic a terenurilor neproductive.

Amenajarile de imbunatatiri funciare pot fi de utilitate publica sau privata.Pentru realizarea

amenajarilor de utilitate publica este obligatoriu acordul proprietarilor de terenuri.

Administratorii amenajarilor de imbunatatiri funciare de utilitate publica sunt obligati, printre

altele, sa urmareasca impactul acestor lucrari asupra factorilor de mediu si sa aplice masurile de
corectie, in cazul constatarii unor tendinte negative, stabilite prin documentatii tehnico-economice
si/sau ecologice.

Amenajarile teritoriale complexe legate de valorificarea unor resurse naturale ale solului si
subsolului, de mari lucrari hidroenergetice, retele de drumuri, mari exploatari miniere sau
forestiere, genereaza la nivelul cerintelor tehnice contemporane , masuri pentru adaptarea
conditiilor mediului, natural si construit, la necesitatile fundamentale ale colectivitatilor umane.

Folosirea rationala cu maximum de eficienta a tuturor suprafetelor de teren se impune cu privire

la oricare dintre destinatiile economice si sociale carora le sunt afectate aceste suprafete.

In ceea ce priveste protectia cantitativa a terenurilor, indeosebi a celor agricole, art. 100, alin. (1)
din Legea fondului funciar, stabileste obligatia titularilor obiectivelor de investitii sau de productie
amplasate pe teren nu se conformeaza acestor dispozitii, Legea fondului funciar prevede ca lor nu li
se mai aproba scoaterea din productia agricola sau silvica a altor terenuri , fiind pasibili, in conditiile
prevazute de lege si de aplicarea unor sanctiuni contravenctionale.

Tot in vederea protectiei cantitative a terenurilor agricole se stabileste in art. 102, alin. (1), din
Legea nr. 18/1991 si regula dupa care , liniile de telecomunicatii si cele de transport si distribuire a
energiei electrice, conductele de transport pentru alimentare cu apa, canalizare, produse petroliere,
gaze, precum si alte instalatii similare, se vor grupa si amplasa de-a lungul si in imediata apropiere
a caior de telecomunicatii -sosele, cai ferate - a digurilor, canalelor de irigatii si de desecari si altor
limite obligate din teritoriu, in asa fel incat sa nu stanjeneasca executia lucrarilor agricole.

Ocuparea terenurilor necesare remedierii derajnamentelor in caz de avarii si executarea unor

lucrari de intretinere la obictivele mentionate anterior ,care au caracter urgent si care se executa
intr-o perioada de pana la 30 de zile, se pot face pe baza acordului prelabil al detinatorilor de
terenuri sau, in caz de refuz, cu aprobarea prefecturii judetului sau a Primariei Municipiului
Bucuresti.

In toate cazurile, detinatorii de terenuri agricole au dreptul la despagubire pentru daunele

cauzate.

Din reglementarile legale prezentate rezulta ca , protectia juridica cantitativa si calitativa a

solului - ca parte componenta a protectiei mediului - se realizeaza, mai ales, prin stabilirea unor
obligatii legale pentru orice detinator de teren, fiind o problema atat de interes public, cat si privat.

Caracterul public pe care il prezinta interesul de protejare calitativa a terenurilor agricole rezulta,
in primul rand, din faptul ca statul ( prin Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Ministerul
Apelor si Protectiei Mediului, alte organe competente la nivel central si local ) este chemat sa
dezvolte sistemul national de supraveghere, evaluare, prognoze, avertizare cu privire la starea
calitativa a terenurilor agricole si silvice si sa adopte, sa aplice si sa controleze masurile ce se
impun.

Garantarea aplicarii tuturor masurilor organizatorice, financiare, tehnice , etc., cuprinse in actele
normative adoptate in vederea protejarii, conservarii si folosirii intregului fond funciar al tarii este
asigurata, pe planul dreptului, prin norme care prevad, raspunderea civila , contraventionala sau
penala dupa caz.

Astfel, de exemplu, constituie contraventii la normele privind evidenta, protectia, folosirea si

ameliorarea terenurilor agricole sau silvice, daca nu sunt savarsite, in astfel de conditii, incat,
potrivit legii penale sa constituie infractiuni, urmatoarele fapte : nedecopertarea de catre
beneficiarii de investitii a stratului fertil de sol, inainte de executarea lucrarilor de amplasare a unor
obiective si nedepozitarea acestui strat pe suprafetele stabilite de organele agricole, precum si
neluarea masurilor de amenajare si nivelare a terenurilor ramase in urma excavarii de carbune,
caolin, argila, pietris, sonde abandonate si altele asemenea ; amplasarea obiectivelor de orice fel,
cu exceptia celor expres prevazute de lege, pe terenurile situate in extravilan, fara avizele si
aprobarile legale ; ocuparea si folosirea terenurilor aprobate a fi scoase definitiv sau temporar din
productia agricola, inainte de a fi delimitate, bornate si predate ; degradarea terenurilor si culturilor
prin depozitarea de materiale ori deseuri de pietris, moloz, nisip, prefabricate, construcii metalice,
reziduuri, resturi menajere, gunoaie si altele asemenea ; neluarea unor masuri corespunzatoare de
catre persoanele juridice sau fizice pentru evitarea afectarii terenurilor limitrofe prin reziduurile
provenite din activitatea de productie si prin scurgeri de orice fel.
 Cele doua elemente ale mediului, solul si subsolul au atat reguli comune de reglementare, data
fiind legatura stransa dintre ele, dar si reguli specifice, in raport de particularitatile pe care fiecare
le prezinta.

Astfel, din categoria regulilor comune fac parte reglementarile referitoarela protectia calitatii
solului, subsolului, a ecosistemelor terestre si conservarea biodiversitatii, refacerea cadrului natural
in cazul in care anumite zone au fost afectate de fenomene naturale sau deactivitati umane ; tot
astfel intocmirea amenajamentelorsilvice,combaterea eroziunii solului,forjare de studii si
prospectiuni geologice si hidrologice, etc.

Legea nr. 137/1995 consacra protectie solului, subsolului si ecosistemelor terestre intreaga
sectiune a lll-a, instituind in articolul 47 pentru toti detinatorii de terenuri, masuri adecvate de
gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului.

In plus, legea mediului (art48), a stabilit o serie de obligatii in sarcina autoritatii centrale pentru
protectia mediului cu consultarea , insa, a ministerelor competente.

In conformitete cu art. 135, alin. (4) din Constitutie, bogatiile de orice natura ale subsolului, fac
obiectul exclusiv al proprietatii publice, putand fi date, in conditiile prevazute de lege, in
administrarea unor persoane juridice publice sau private, concesionate ori inchiriate.

Intra sub incidenta regimului de protectie resursele naturale ale subsolului, ale platoului
continental, zacamintele de ape minerale, lacurile terapeutice si acumularile de namol, precum si
alte bunuri si resurse naturale ale subsolului.

Statul are obligatia sa asigure exploatarea resurselor naturale in concordanta cu interesul

national, ceea ce implica si respectarea normelor de protectie si conservarea mediului.

Persoanele fizice si juridice care prospecteaza sau exploateaza asemenea resurse au obligatia
de a cere si a obtine acordul si/sau autorizatia de mediu si de a respecta prevederile acestora ; de a
reface terenurile afectate, aducandu-le la parametrii productivi si ecologici naturali sau la un nou
ecosistem functional, conform prevederilor si in termenele continute in acordul si/sau autorizatia de
mediu ; de a anunta autoritatile pentru protectia mediului sau alte autoritati competente, potrivit
legii, despre orice situatii accidentale care pun in pericol ecosistemul terestru si de a actiona pentru
refacerea acestuia ;de a monitoriza zona, etc.

Explorarea, dezvoltarea si exploatarea petrolului se realizeaza conform legii, cu respectarea

stricta a cerintelor de protectie a mediului.

Operatiunile petroliere se pot desfasura numai in cadrul unor perimetre de explorare/exploatare

cu respectarea masurilor stabilite in acordurile petroliere pentru protectia solului si a
subsolului.Periclitarea, prin modul de executare a operatiunilor petroliere, a posibilitatilor exploatarii
viitoare a zacamantului sau incalcare anormelor privind protectia si exploaterea rationala a
zacamintelor ori a normelor privind protectia mediului de catre titularul acordului petrolier, atrage
dupa sine, retragerea dreptului de administrare sau concesionare.

Ca bunuri naturale ale subsolului, bunurile patrimoniului geologic sunt proprietate publica, fiind
supuse regimului juridic prevazut de lege.Aceste bunuri cuprind obiective care conserva esantioane
reprezentative din punct de vedere paleontologic, petrografic, mineralogic, structural si stratigrafic,
ca de exemplu, pesteri, depozite fosiliere, formatiuni geologice, mineralogice si altele asemenea,
fiind supuse regimului special de protectie pentru ariile naturale protejate de interes geologic, in
conditiile legii.

Legea protectiei mediului prevede o serie de fapte considerate contraventii privind regimul de
protectie al solului si subsolului.

Dintre acestea mentionam : nerespectarea obligatiei de a asigura, prin sisteme proprii,

supravegherea mediului, pe baza prevederilor din autorizatie, pentru identificarea si prevenirea
riscurilor pe care substantele si preparatele chimice periculoase le por reprezenta asupra sanatatii
populatiei si mediului, netinerea evidentei rezultatelor actiunilor de supraveghere si neanuntarea
producerii unor descarcari neprevazute sau a accidentelor, autoritatilor competente pentru
protectia mediului si de aparare civila [art. lit. d) ] ; nerespectarea obligatiei de depozitare a
deseurilor menajere, industriale, agricole sau altele, numai pe suprafetele autorizate in acest scop ;
incalcarea obligatiei de refacere a cadrului natural in zonele de depozitare a deseurilor ( de tot
felul ) prevazuta in acordul si/sau autorizatia de mediu [art. 25, lit. b) si e) ] ; nedepozitarea
ingrasemintelor chimice si a pesticidelor numai ambalate si in locuri protejate ; folosirea
ingrasamintelor chimice si a pesticidelor in zonele sau pe suprafetele umede unde sunt instituite
masuri speciale de protectie [art. 29, lit c) si d) ] s.a.

Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre personalul imputernicit in

acest scop de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, de catre comisarii si
subcomisarii de politie, de catre personalul imputernicit al administratiei publice judetene si locale
si de personalul Ministerului Apararii Nationale in domeniile sale de activitate, potrivit
competentelor legale.

In completare acestor reglementari se aplica dispozitiile din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contraventiilor.

Sunt considerate infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau amenda

penala : arderea miristilor, stufului, tufarisului si vegetatiei ierboase din ariile protejate si de pe
terenurile supuse refacerii ecologice ; provocarea de poluare prin evacuarea, cu stiinta, in apa, in
atmosfera sau pe sol, a unor deseuri sau substante periculoase [art. 85, alin.(1), lit. a) si d) ], etc ;se
pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda : nesupravegherea si neasigurarea
depozitelor de deseuri si substante periculoase [art 85, alin. (2), lit. g) ] s. a, ; se pedepseste cu
inchisoare de la unu la 5 ani :amenajarea, fara autorizatie, de depozite subterane a deseurilor sau
substantelor periculoase ; nerespectarea interdictiilor in legatura cu utilizarea pe terenuri agricole,
de pesticide sau ingrasaminte chimice ; provocarea, datorita nesupravegherii surselor de radiatii
ionizate , s. a.Constatarea si cercetarea infractiunilor se fac din oficiu de organele de urmarire
penala, conform competentei legale.

Trebuie sa aratam ca sistemul sanctiunilor contraventionale si penale prevazute de Legea -

cadru nr. 137/1995 in domeniul protectiei si ameliorarii solului se completeaza corespuzator cu
sanctiunile prevazute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum si de celelalte reglementari cu
caracter special care vizeaza, intr-o forma sau alta, acest domeniu.