STREPTOCOCUL

Specii: Pyogenes grup A

Streptococii grup B

Streptococi grup C, G

Streptococii grup D enterococi

nonenterococi

Streptococcus pneumoniae

Streptococii viridans (orali)

Streptococul de grup A (Streptococcus pyogenes)

1. Habitat

Streptococii sunt germeni comensali pe mucoasele si tegumentele omului si animalelor, in

aer, apa, sol, lapte. Speciile patogene si cele nepatogene ajung in mediul ambiant de la omul
si animalele infectate.

2. Caractere morfologice

Sunt coci Gram pozitivi, cu diametrul de 0,6 1, dispusi in lanturi de lungimi diferite. In
produsul patologic prezinta capsula. Sunt germeni imobili. Sub actiunea antibioticelor pot
suferi modificari morfologice si tinctoriale.

3. Caractere de cultura

Sunt germeni ce cultiva greu, necesitand medii complexe care contin sange, ser sau ascita.
Sunt aerobi sau facultativ anaerobi: ph-ul optim este de 7,5, iar temperatura optima de
crestere de 37C.

Pe mediile solide determina colonii mici de 1-2mm, translucide, cu o zona de hemoliza cu

diametru mai mare decat al coloniei. Pe mediile lichide nu tulbura mediul, formeaza sediment
granular.

Coloniile pot avea urmatoarele aspecte:

colonii mucoide, lucioase;

colonii mott, cu suprafata mamelonata, margini neregulate, consistenta apoasa.

Aceste doua tipuri de colonii corespund tulpinilor virulente, capsulate, bogate in proteina M.

colonii lucioase glossy, cu margini regulate, centru ridicat;

 colonii rugoase (rough);

colonii pitice.

Aceste ultime trei tipuri de colonii corespund tulpinilor cu virulenta scazuta.

4. Caractere metabolice

Sunt germeni ce prezinta respiratie aeroba sau aneroba, necesita pentru crestere surse de
vitamine (B1, B2, B6), nu produc indol si nici hidrogen sulfurat. Fermenteaza anumite
glucide fara gaz; nu cresc pe medii cu bila.

5. Rezistenta sensibiliatea si agenti fizici, chimici si biologici

Toate speciile de streptococ sunt practic omorate intr-o ora, la temperatura de 60C. Pot
supravietui cateva saptamani in secretia faringiana uscata, pe tampoane de vata, la intuneric,
la temperatura camerei.

Sunt distrusi de fenol 2-5%, sublimat 0,1%, apa oxigenata, tinctura de iod.

Streptococii din grupul A sunt in mod constant sensibili la penicilina, pana in prezent
nesemnalandu-se tulpini rezistente la acest antibiotic. Sunt sensibili, de asemenea, la
bacitracina, acest caracter fiind folosit ca test de identificare rapida.

6. Patogenitate

Se realizeaza, pe de o parte, prin virulenta, in care este implicata capacitatea de multiplicare a

germenului si invazivitatea prin capsula, proteina M, enzime si, pe de alta parte, prin
toxinogeneza (exotoxine).

Aspecte clinice

Infectiile streptococice imbraca aspecte variate in functie de proprietatile biolgice ale

tulpinilor infectante si de reactivitatea organismului.

1. Infectiile supurative

Actiunea patogena a streptococilor de grup A este legata de produsele celulare si extracelulare

ale acestor germeni (abces amigdalian, parodontopatii, abces peritonsilar, abces dentar,
supuratii osoase).

2. Infectiile nesupurative

a) Complicatiile poststreptococice apar dupa infectii repetate streptococice, ce determina

hipersensibilitatea organismului la antigenele streptococice: glomerulonefrita, reumatismul
poliarticular acut, eritemul nodos si endocardita.

b) Infectii respiratorii
- Faringita si anginele localizate pot sa se complice cu flegmoane retroamigdaliene, otite,
sinuzite, mastoidite prin diseminarea streptococilor pe cale limfatica.

- Faringoamigdalitele streptococice pot apare cu caracter epidemic in colectivitatile de

adolescenti.

Din caile respiratorii superioare, germenii pot trece pe cale limfatica (bronhopneumonii,
pleurezii) si sanguina in arborele respirator (pot afecta meningele).

c) Infectii cutanate

Pot determina impetigo (buba dulce), angulus infectiosis oris (infectia comisurii bucale
-zabaluta), intertrigo (infectie interdigitala), pemfigusul nou nascutilor.

Erizipelul este o infectie a dermului, caracterizata printr-un placard eritematos, bine delimitat,
pe un fond edematos, dureros, cu tendinta la extindere.

d) Infectii genitale pot avea evolutie grava, septicemica post partum sau post abortum.

e) Scarlatina este o boala infecto-contagioasa a copilariei care evolueaza cu

faringoamigdalita, febra, adenopatie latero-cervicala si aparitia unei eruptii caracteristice
(rash). Este produsa de anumite tipuri de streptococi de grup A, fiind conditionata de
existenta unei tulpini lizogene (tulpina scarlatinoasa) si de un organism susceptibil, cu
imunitate scazuta.

f) Septicemia streptococica este rara si apare dupa o infectie streptococica netratata, care se
generalizeaza.

1. Imunitatea umorala este complexa, de natura antitoxica si antimicrobiana.

a) Imunitatea antitoxica este durabila, motiv pentru care reimbolnavirile de scarlatina sunt
foarte rare. Un fost bolnav de scarlatina poate face o noua infectie streptococica, dar nu
scarlatina.

b) Imunitatea antibacteriana este specifica de tip (anticorpi anti-M). Acesti anticorpi pot
persista 3-30 ani. Antigenele extracelulare ce stimuleaza formarea anticorpilor sunt:

a) streptolizina O. Anticorpii antistreptolizina O cresc in cazurile RAA, GNA. O crestere de

peste 200 unitati ASLO/ml indica o infectie acuta. Cresterea acestor anticorpi incepe dupa a
opta zi, devine maxima intre a treia si a cincea saptamana, apoi are loc o scadere dupa doua
luni, pentru a se normaliza dupa un an de la infectie;

b) streptodornaza. Anticorpii antistreptodornaza prezinta o crestere tardiva, si anume intre a

patra si a sasea saptamana de la infectie, dar persista timp indelungat. Titrul normal este sub
160 unitati.

Alte categorii de anticorpi care apar sunt anticarbohidrat, antistreptokinaza si

antidezoxiribonucleaza, care se pot pune in evidenta prin reactii serologice specifice.

2. Imunitatea celulara
- autoanticorpii aparuti datorita inrudirii antigenice dintre streptococ si tesuturile
organismului sunt de tip IgG si IgM;

- interventia imunitatii celulare se poate evidentia prin teste specifice (transformare blastica
limfocitara, inhibitia migrarii macrofagelor, intradermoreactii).

10. Tratament

Se administreaza chimioterapice (penicilina, eritromicina, moldamin) si vaccinare (stok sau

anatoxina).

Penicilina este antibioticul de electie pentru tratamentul infectiilor cu streptococ -

hemolitic. La persoanele sensibilizate la penicilina se recomanda efectuarea antibiogramei.

Vaccinarea cu stok vaccinuri streptococice si cu anatoxina se face numai in cazurile cu

evolutie trenanta, cronica.